O cotitură a destinului. Procesul lui Nicolae Ceaușescu din 1936, în Adrian Cioroianu (ed.),...

COMUNI�TII ÎNAINTE DE COMUNISM: PROCESE �I CONDAMN�RI

ALE ILEGALI�TILOR DIN ROMÂNIA

*

Reproducerea integral� sau par�ial�, multiplicarea prin orice mijloace �i sub orice form�, cum ar fi xeroxarea, scanarea, transpunerea în format electronic sau audio, punerea la dispozi�ia public�, inclusiv prin internet sau prin re�ele de calculatoare, stocarea permanent� sau temporar� pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuper�rii informa�iilor, cu scop comercial sau gratuit, precum �i alte fapte similare s�vâr�ite f�r� permisiunea scris� a de�in�torului copyrightului reprezint� o înc�lcare a legisla�iei cu privire la protec�ia propriet��ii intelectuale �i se pedepsesc penal �i/sau civil în conformitate cu legile în vigoare.

COMUNI�TII ÎNAINTE DE COMUNISM PROCESE �I CONDAMN�RI

ALE ILEGALI�TILOR DIN ROMÂNIA

ADRIAN CIOROIANU (EDITOR)

2014

REFEREN�I �TIIN�IFICI: Prof. univ. dr. MIHAI RETEGAN

Universitatea din Bucure�ti Lector univ. dr. ALEXANDRU MURAD MIRONOV

Universitatea din Bucure�ti Prof. univ. dr. VIRGILIU �ÂR�U

Universitatea Babe�-Bolyai, Cluj-Napoca Prof. univ. dr. CONSTANTIN HLIHOR

Universitatea Cre�tin� „Dimitrie Cantemir”, Bucure�ti

Aceast� lucrare a fost realizat� în cadrul proiectului finan�at de Ministerul Educa�iei Na�ionale, CNCS – UEFISCDI, nr. PN-II-ID-PCE-2012-4-0594 (www.andco.ro)

�os. Panduri, nr. 90-92, 050663 Bucure�ti – ROMÂNIA Tel./Fax: +40 214102384 E-mail: [email protected] Internet: http://editura.unibuc.ro Libr�rie online: http://librarie-unibuc.ro Centru de vânzare: Bd. Regina Elisabeta nr. 4-12, 030018 Bucure�ti – ROMÂNIA Tel. +40 213053703

Descrierea CIP a Bibliotecii Na�ionale a României Comuni�tii înainte de comunism : procese �i condamn�ri ale ilegali�tilor din România ; Adrian Cioroianu (ed.) / Mihai Burcea, Cristina Diac, Dumitru L�c�tu�u,... – Bucure�ti: Editura Universit��ii din Bucure�ti, 2014 Bibliogr. ISBN 978-606-16-0520-0 I. Burcea, Mihai II. Diac, Cristina III. L�c�tu�u, Dumitru IV. Cioroianu, Adrian (ed.) 329.15(498)

DTP: Emeline-Daniela Avram

Grafica coper�ii: Andrei Carcea

COMUNI�TII ÎNAINTE DE COMUNSIM: PROCESE �I CONDAMN�RI ALE ILEGALI�TILOR DIN ROMÂNIA

5

Cuprins

Lista abrevierilor .............................................................................. 7

Prezentarea autorilor ........................................................................ 11

Prefa�� .............................................................................................. 13 (Adrian Cioroianu)

Vasile Luca în anii ilegalit��ii .......................................................... 23 Liviu Ple�a

Gheorghe Gheorghiu-Dej �i „procesul ceferi�tilor” (1933-1934) ...... 77 (Elis Neagoe-Ple�a)

Un stalinist de catifea: profesorul Petre Constantinescu-Ia�i – militant pro-comunist, abonat la trenurile europene, inculpat într-un proces politic, propagandist al guvernului Petru Groza �i pensionar al lui Nicolae Ceau�escu ........................................................................... 125 (Adrian Cioroianu)

Procesul Anei Pauker de la Bucure�ti �i Craiova (27 februarie 1936 �i 5 iunie – 7 iulie 1936) .................................................................. 169 (Dumitru L�c�tu�u) O cotitur� a destinului. Procesul lui Nicolae Ceau�escu din 1936 ..... 257 (Cristina Diac)

Judecarea comuni�tilor în timpul r�zboiului. Procesul lui Petre Gheorghe ......................................................................................... 307(Mihai Burcea)

Anexe ............................................................................................... 389

O COTITUR� A DESTINULUI. PROCESUL LUI NICOLAE CEAU�ESCU DIN 1936


257

O cotitur� a destinului. Procesul lui Nicolae Ceau�escu din 1936

Cristina Diac

Judecat în mai 1936 de Consiliul de R�zboi al Corpului 5 Armat� Bra�ov, Nicolae Ceau�escu se al�tura sutelor de militan�i ai mi�c�rii comuniste interbelice adu�i în fa�a justi�iei militare. Pân� atunci, activitatea sa politic�fusese pedepsit� în forme mai u�oare, precum arest�ri preventive urmate de eliberare, plasarea în „domiciliu obligatoriu“ în localitatea natal�. În 1936, viitorul lider al României comuniste cunoa�te „botezul focului“, ajungând s� stea în justi�ie ca s� dea socoteal� pentru înrolarea într-o mi�care politic� prohibit� de autorit��i; va cunoa�te apoi experien�a deten�iei, alt�etap� cvasi-obligatorie în biografia oric�rui „revolu�ionar profesionist“.

La momentul arest�rii, Ceau�escu nu împlinise 18 ani, dar de�inea o func�ie nu foarte proeminent� în ierarhia mi�c�rii: secretar al organiza�iei UTCdR din regiunea Prahova. Arestarea �i judecarea sa nu s-au datorat activit��ii prodigioase. Fusese trimis în Dâmbovi�a s� încerce crearea unor nuclee comuniste. Realitatea este c� atunci când jandarmii, apoi poli�i�tii, au început s� de�ire firul presupusului complot antistatal, Ceau�escu nu reu�ise mare lucru. Procesul s�u trebuie v�zut în contextul mai larg al încerc�rii statului de a destructura timidele încerc�ri de constituire în România a unui Front Popular Antifascist, iar la nivel local – de a preveni r�spândirea „microbului“ comunist printre lucr�torii din industria extractiv�.

Tentativele comuni�tilor de coagulare a unei opozi�ii la guvernarea PNL au pus în alert� autorit��ile. Ceau�escu a fost arestat în ianuarie 1936 la Ulmi, comun� suburban� a ora�ului Târgovi�te. Tribunalul militar l-a condamnat în mai 1936 la doi ani închisoare pentru acuza�ia principal�, la care s-au ad�ugat alte �ase luni pentru sfidarea completului.

CRISTINA DIAC

ADRIAN CIOROIANU (EDITOR) 258

Fa�� de varianta ini�ial� a acestui studiu, unde am prezentat preponderent faptele1, în prezenta versiune m� intereseaz� mai cu seam�modalitatea în care func�iona justi�ia interbelic� vizavi de comuni�ti în general, fa�� de tân�rul Ceau�escu mai ales. Plecând de la o situa�ie particular�, se pot developa caracteristicile generale ale tipului de justi�ie aplicat comuni�tilor în ilegalitate. Studiul de fa�� î�i mai propune s� discute efectele produse de condamnarea din 1936 asupra carierei politice a lui Nicolae Ceau�escu.

1. PCdR în epoca „frontului popular antifascist“

La arestarea lui Nicolae Ceau�escu, în ianuarie 1936, guvernul liberal al lui Gheorghe T�t�rescu de�inea puterea în România de doi ani. Opozi�ia, reprezentat� de Partidul Na�ional ��r�nesc (PN�), dar �i din partide mai mici (disiden�e ��r�niste plasate mai la stânga decât PN�, precum Partidul ��r�nesc Radical al lui Grigore Iunian), dar �i for�ele de stânga – Partidul Social Democrat (PSD), Partidul Socialist Unitar al lui Constantin Popovici, f�cea eforturi pentru r�sturnarea guvernului în func�ie. Criticile la adresa acestuia se produceau pe fondul ascensiunii extremei drepte, tolerat� de autorit��i.

Prin mijloacele sale legale, care nu încetaser� niciodat� s� existe chiar �i dup� interzicerea partidului, în 1924, comuni�tii s-au al�turat contestatarilor guvernului liberal. Sau mai precis, s-ar fi al�turat, dac� nu ar fi fost constant refuza�i. În orice caz, din punct de vedere politic, PCdR ilegal, care continua s� se manifeste prin diferite formule la limita legii, se afla în tab�ra criticilor guvernului.

Tactica Frontului Popular a fost testat� înc� dinainte ca aceasta s�devin� politic� oficial� a statului sovietic �i a Cominternului, în iulie 1935. Succesul procesului de la Leipzig f�cuse din Gheorghi Dimitrov un „campion al antifascismului“2. Primit în glorie la Moscova, a fost apoi propulsat în func�ia de secretar general al Comitetului Executiv al Interna�ionalei Comuniste.

1 Publicat în Lavinia Betea, Cristina Diac, Florin-R�zvan Mihai, Ilarion �iu,

Via�a lui Ceau�escu, vol. I, Ucenicul partidului, Adev�rul Holding, Bucure�ti, 2012, pp. 132-145.

2 Arkadi Vaksberg, Hotel Lux. Paridele fr��e�ti în slujba interna�ionalei comuniste. Traducere din francez� de Mihaela Zoica�, Editura Humanitas, Bucure�ti, 1998, pp. 67-68.



259

Frontul Popular chema partidele comuniste �i socialiste s� militeze împotriva pericolului fascist �i contra r�zboiului, v�zut ca iminent. În România, tema antir�zboinic� nu �i-a g�sit nici un ecou, de vreme ce nu se profila nici o amenin�are direct�3. Tematica antifascist� în schimb, r�spundea unei probleme reale, atâta timp cât a doua jum�tate a anilor ’30 a adus ascensiunea grup�rilor de extrem� dreapta. Chiar �i guvernul liberal a adoptat o serie de m�suri ce puteau fi contestate cu argumente din zona retoricii antifasciste.

Primele tentative ale comuni�tilor din România de coalizare a unui Front Popular Antifascist dateaz� din februarie-martie 1935. Din decembrie 1934, aveau un nou secretar general, în persoana lui Boris �tefanov. Plenara CC al PCdR din ianuarie-februarie 1935, �inut� la Praga, unde se afla Biroul Politic, l-a confirmat în func�ie pe �tefanov �i a trasat liniile majore ale perioadei urm�toare. Între acestea, crearea Frontului Popular Antifascist reprezenta „prioritatea zero“4. În martie, PCdR a trimis o scrisoare PSD �i Partidului Socialist Unitar-Popovici. Motivul era con�inut în preambul:

Printr-o serie de legi �i m�suri, guvernul liberal preg�te�te drumul dictaturii fasciste �i al r�zboiului în România, drum de grea exploatare, asuprire �i terorizare a maselor din întreaga �ar� (legea a�a-zisei ap�r�ri a muncii na�ionale5, legea ap�r�rii siguran�ei statului, legea st�rii de asediu, legea instruc�iei pre-regimentare, statutul CFR, în�sprirea Codului Penal etc.)6.

3 Bela Vago, Popular Front In the Balkans: 4. Failure in Hungary and Rumania, în

„Journal of Contemporary History“, Vol. 5, No. 3, Popular Fronts (1970), p. 98. 4 La sfâr�itul lui februarie, CC al PCdR a adoptat o rezolu�ie în care crearea

Frontului Popular antifascist figura ca principal� „sarcin�“ în perioada imediat�. Documente din istoria Partidului Comunist din România. 1934-1937, Editura de Stat pentru Literatur� Politic�, Bucure�ti, 1957, pp. 214-218.

5 Legea promovat� de guvernul liberal în 1934 prevedea c� în orice întreprindere, angaja�ii etnici români trebuie s� reprezinte minimum 80% �i 50% în consiliile de administra�ie. Legea reprezenta o aplicare a teoriei „numerus valahichus“, patentat� de Al. Vaida-Voevod, care cerea ca ponderea românilor angaja�i în firme �i administra�ie s� reflecte propor�ia lor în popula�ia ��rii, conform recens�mântului din 1930.

6 Scrisoare a CC al PCdR c�tre Comitetul Executiv al PSD �i CC al PSI, în Documente..., p. 242.

CRISTINA DIAC


PSD �i Partidul Socialist-Unitar au respins propunerile PCdR, astfel c�, în aprilie, acesta din urm� s-a adresat printr-un manifest7

muncitorilor membri �i simpatizan�i ai acestor partide, semnalându-le dezinteresul liderilor �i chemându-i s� realizeze „frontul antifascist“ peste capul conducerii legitime a stângii democrate.

Urm�torul pas a constat în re-crearea unei structuri organizatorice legale, cu program mai pu�in radical, în numele c�reia s� se relanseze ofensiva pentru crearea „frontului“. În mai 1935, ap�rea Blocul Democratic8, cu Petre Constantinescu-Ia�i ca pre�edinte �i Athanase Joja secretar. Cuvântul �i „linia“ partidului îi era transmis lui Joja de Dori Goldstein, reprezentant al CC al PCdR în conducerea Blocului9.

Interzis în 1924, PCdR a r�mas fidel îndemnului lui V.I. Lenin de a îmbina lupta legal� cu cea ilegal� �i a creat diferite structuri10 prin

7 Manifest al CC al PCR din aprilie 1935, în Documente…, pp. 147-255. 8 Gh. Ioni��, Organiza�ii democratice create, îndrumate �i influen�ate de P.C.R. –

rezervor de cadre �i energii revolu�ionare, mijloc important de strângere a leg�turilor partidului cu masele în anii 1921-1944, în „Anale de istorie“, nr. 1/1969, p. 33.

9 ANIC, fond Dosarele personale ale lupt�torilor antifasci�ti întocmite de Ministerul de Interne în perioada 1917-1944 (în continuare fond 95), dosar 4271, f. 4.

10 Organiza�iile create de PCdR în perioada interbelic� au fost: Prietenii naturii (1921), Cercul femeilor comuniste (1922), Comitetul de ajutorare de pe lâng� C.C. al PCdR (nov. 1922), Liga drepturilor omului (1923), Ajutorul Ro�u (1924), Blocul Muncitoresc ��r�nesc (1925), Comitetele de ajutorare de la lâng� Sindicatele Unitare (nov. 1925), Comitetele de �omeri (1925), Liga contra terorii (iul. 1926), Ajutorul Muncitoresc Român (oct. 1927), Prietenii presei proletare (Pri-Pre-Pro) (1927), Comitetul pentru amnistie (nov. 1928), Comitetul pentru ajutorarea victimelor de la Lupeni (aug. 1929), Cercul de orient�ri �i document�ri sociale (dec. 1931), Comitetele de ac�iune (mart. 1932), Comitetul antir�zboinic (iul. 1932), Comitetul na�ional antifascist (iul. 1933), Comitetul de ap�rare a ceferi�tilor (iul. 1933), Frontul Plugarilor (ian. 1933), Liga Muncii (nov. 1933), Amicii U.R.S.S. (iul. 1934), Madosz-Uniunea Oamenilor Muncii Maghiari din România (aug. 1934), Societatea pentru protec�ia femeii �i copilului (ian. 1935), Comitetele pentru ap�rarea antifasci�tilor (feb. 1935), Liga contra prejudec��ilor (feb. 1935), Liga contra brutalit��ilor (mart. 1935), Frontul studen�esc democrat (mai 1935), Blocul democratic (mai 1935), Societatea pentru între�inerea raporturilor culturale dintre România �i Uniunea Sovietic�(mai 1935), Patronajele populare (1935), Gruparea avoca�ilor democra�i



261

intermediul c�rora c�ut� s�-�i popularizeze opiniile. Unele grup�ri aveau func�ie politic�, fiind create pentru a permite participarea PCdR în alegeri (Blocul Muncitoresc ��r�nesc, Liga Muncii, Blocul Democratic). Pentru a le proteja de autorit��i, programele BM�, Ligii Muncii, Blocului Democrat omiteau punctul referitor la autodeterminarea pân� la desp�r�irea de stat a provinciilor unite cu Vechiul Regat în 191811, revendicare ce împinsese PCdR la periferia nefrecventabil� a vie�ii politice din România. Alte organiza�ii create de PCdR în perioada interbelic� trimiteau în societate mesajul partidului vizavi de chestiuni sociale punctuale.

De existen�a acestor forma�iuni legale se leag�, în opinia noastr�, dou� paradoxuri. Primul �ine de rela�ia autorit��ilor cu gruparea comunist�: de�i au interzis-o în 1924, au permis func�ionarea acestor structuri, al c�ror „patron ideologic“ nu reprezenta un secret pentru nimeni. Spre exemplificare – Blocul Muncitoresc ��r�nesc, creat în 1925, a rezistat pân� în toamna lui 1933, fiind interzis, al�turi de alte organiza�ii comuniste, dup� grevele de la Grivi�a din acela�i an12. Sub umbrela BM�,

(sept. 1935), Frontul feminin (feb. 1936), Comitetele cet��ene�ti (mart. 1936), Comitetul român al Reuniunii universale pentru pace (R.U.P., sept. 1936), Uniunea Democratic� (nov. 1937), Ap�rarea patriotic� (succesoarea Ajutorului Ro�u în timpul r�zboiului) (1941), Uniunea Patrio�ilor (1942); de asemenea – Crucea Ro�ie Socialist�, Uniunea studen�ilor independen�i, �colarul Ro�u, Liga contra cametei, Tribuna studentului s�rac, Frontul meseria�ilor, Frontul asigura�ilor, Liga chiria�ilor, Comitetul de ajutorare a Abisiniei, Asocia�ia independent� a scriitorilor �i arti�tilor, Comitetele Pro-Spania, Tinerimea amic� româno-francez�, Cercul amical chino-român, Cuibul copilului. Cu excep�ia BM� �i Ajutorul Ro�u, au avut o existen�� efemer� �i rezultate modeste. Vezi Gh. Ioni��, Organiza�ii democratice create, îndrumate �i influen�ate de P.C.R. – rezervor de cadre �i energii revolu�ionare, mijloc important de strângere a leg�turilor partidului cu masele în anii 1921-1944, în „Anale de istorie“, nr. 1/1969, pp. 32-33.

11 Institutul de Studii Istorice �i Social-Politice de pe lâng� CC al PCR, Istoria Partidului Comunist Român. Sintez�. Documentar, Cap. III. Mi�carea muncitoreasc� din România în anii 1921-1933, f.l., f.a., pp. 190-191.

12 Titu Georgescu, Organiza�ii de masa legale conduse de PCR. 1932-1934, Editura Politic�, Bucure�ti, 1967, p. 146. Pentru activitatea BM�, dintre studiile ap�rute înainte de 1989 amintim: Fl. Dragne, Activitatea Blocului Muncitoresc ��r�nesc, organiza�ie revolu�ionar� de masa create �i condus�

CRISTINA DIAC


comuni�tii se prezentaser� în alegerile generale din 1926, 1927, 192813, 1931 �i 1932.

A doua observa�ie se refer� la tratarea istoriei comunismului interbelic dup� 1945: de�i erau subliniate starea de ilegalitate a PCdR �i dificult��ile întâmpinate, majoritatea studiilor se refer� la ac�iunile cvasi-legale ale partidului, activitatea clandestin� fiind tratat� cu mult�precau�ie �i excesiv filtrat�.

În aceea�i categorie, a organiza�iilor onorabile, conduse de un intelectual „burghez“ cu vederi de stânga, se încadra �i Blocul Democratic.

În vara lui 1935, Congresul al VII-lea al Cominterului a oficializat tactica Frontului Popular Antifascist. Petre Constantinescu-Ia�i, interfa�a legal� a comuni�tilor, a început un turneu prin �ar�, de convingere a poten�ialilor alia�i14.

Cu toate acestea, PCdR a continuat s� transmit� mesaje sub sigla partidului, nu a Blocului. În iulie15, a lansat alt manifest, prin care chema popula�ia la crearea Frontului Popular Antifascist. Temele manifestelor erau preponderent sociale. Sub guvernarea cu nuan�e „fasciste“ a lui T�t�rescu, clamau comuni�tii, salariile vor sc�dea, pre�urile bunurilor de prim� necesitate vor exploda, va cre�te �omajul �i se vor înr�ut��i condi�iile de lucru; se vor dizolva sindicatele �i toate formele de asociere a muncitorilor, liderii acestora vor ajunge în închisori. Se invocau permanentizarea cenzurii �i a st�rii de asediu. În privin�a r�zboiului, PCdR nu a putut identifica un pericol real la adresa României, astfel c�manifestul din iulie 1935 a ventilat o posibil� amenin�are la adresa URSS:

de Partidul Comunist din România, în „Analele Institutului de Istorie de pe lâng� CC al PMR“, nr. 1/1962, pp. 49-75.

13 Detalii despre participarea BM� în alegerile din 1926, 1927 �i 1928 con�in studiile lui Florin-R�zvan Mihai din volumul Fl. Muller (coord.), Elite parlamentare �i dinamic� electoral� în România. 1919-1937, Editura Universit��ii din Bucure�ti, 2009, pp. 136-139, 173-176, 209-212.

14 ANIC, colec�ia Dosare de partid ale membrilor de partid cu stagiu în ilegalitate care au încetat din via�� (în continuare colec�ia 53), dosar C/ 156, vol. I, f. 112.

15 Manifest al CC al PCdR din iulie 1935, în Documente…, p. 277.



263

Dictatura fascist� înseamn� r�zboi, �i în primul rând contra patriei noastre proletare, contra Uniunii Sovietice, care cl�de�te în mod victorios o nou� via��, o nou� civiliza�ie, f�r� regi, f�r� bancheri, f�r� fabrican�i �i mo�ieri16.

În iulie 1935, parte din întâmplare, parte din cauza unei tr�d�ri, au fost aresta�i Ana Pauker, Nicolae Pârgaru, membri ai Secretariatului CC al PCdR, precum �i conducerea UTCdR (Andrei Bernath, Al. Moghioro�, Stela Rado�ove�chi, Al. Dr�ghici �i al�ii). Procesul celor 19 comuni�ti judeca�i în vara lui 1936, la Craiova, a fost cel mai spectaculos din seria proceselor „antifasci�tilor“. Se adaug� cel de la Cluj (al lui Teodor Bugnariu), judecat în noiembrie 193517 �i procesul Constantinescu-Ia�i, de la Chi�in�u, din martie 1936. Oricum, în a doua jum�tate a anului 1935 – prima jum�tate a lui 1936, autorit��ile au monitorizat atent agita�ia f�cut� în jurul „antifascismului“ �i au reac�ionat în consecin��, trimi�ând în fa�a instan�elor militare comuni�ti de toat� mâna, lideri �i membri mai m�run�i. Procesul lui Nicolae Ceau�escu, din mai-iunie 1936, este doar unul dintre acestea, nici pe departe cel mai semnificativ pentru istoria mi�c�rii, dar important pentru construc�ia identit��ii politice a personajului în discu�ie.

În ciuda dificult��ilor – neîncrederea congenital� a celorlalte partide �i reac�ia autorit��ilor – în toamna lui 1935 par a ap�rea �i primele rezultate. La 24 septembrie, la B�cia, Frontul Plugarilor, forma�iunea politic� de coloratur� stângist�, cu influen�� local�, suprapus� aproape perfect peste cea a liderului s�u, excentricul Petru Groza, încheia un acord de colaborare în �apte puncte cu MADOSZ. Ladislau Bányai18, secretarul

16 Manifest al CC al PCdR din iulie 1935, în Ibidem…, pp. 278-279. 17 ANIC, colec�ia 53, dosar B/264, Vol. I, f. 8/v. 18 Ladislau Bányai (17 nov. 1907, Baia de Cri� – 4 iun. 1981), profesor, simpatizant

(1931-1934) �i membru PCdR din 1934, secretar al MADOSZ (1934-1940). În aceast� perioad�, a activat la Cluj. Dup� cedarea nord-vestului Ardealului, s-a refugiat la Bra�ov, unde a de�inut func�ii în comitetul local al PCdR (1940-1941), apoi în comitetul regional Banat al PCdR (1941-1944). Dup� 23 august 1944, a fost consilier în Ministerul Înv��mântului Public, deputat în MAN, membru al prezidiului MAN (1948-1952), membru al Comisiei Centrale de Revizie, ales la Congresul al XI-lea al PCR; membru corespondent al Academiei R.S.R., vicepre�edinte al Academiei de �tiin�e Sociale �i Politice. ANIC, Colec�ia 53,

CRISTINA DIAC


acestei forma�iuni, discutase cu Petru Groza în cursul anului 1935 despre posibilitatea unei colabor�ri19.

În aceea�i lun�, PCdR a lansat o nou� ofert� c�tre PSD �i Partidul Socialist Unitar-Popovici. Cele trei forma�iuni ar fi trebuit s� lupte pentru urm�toarele revendic�ri:

1. Împotriva st�rii de asediu �i a cenzurii. Pentru libertatea de întrunire �i organizare, pentru respectarea �i l�rgirea drepturilor cet��ene�ti. 2. Amnistie politic� de�inu�ilor antifasci�ti. Regim politic în închisori. 3. Împotriva scumpetei. Desfiin�area taxelor puse asupra articolelor de consum. 4. Împotriva execu�iilor silite. Introducerea impozitului progresiv pe venit. 5. Ajutorarea efectiv� a popula�iei din regiunile înfometate. 6. Împotriva pericolului de r�zboi, pentru pace. 7. Combaterea �ovinismului �i a organiza�iilor fasciste“20.

De asemenea, PCdR anun�a c� se va adresa cu aceea�i ofert� �i PN� Pentru realizarea Frontului, comuni�tii au anun�at c� sunt gata s�discute „orice form� sub care muncitorul de stânga ar putea lua parte activ�la ac�iunile frontului unic proletar �i ale frontului popular antifascist21.

Criticile PCdR erau în parte întemeiate. Comuni�tii semnalau, de pild�, dubla m�sur� a guvernului, care trata stânga cu maxim� duritate, îng�duind în schimb întrunirile, presa �i organiza�iile legionarilor. Chiar dac� în anumite momente precise bra�ul lung al legii �i chiar abuzurile administra�iei de stat i-au atins �i pe extremi�tii de dreapta, guvernele s-au ar�tat în general tolerante cu derapajele „verzilor“. Comuni�tii au încercat s� arate popula�iei – iar��i corect – c� nu ungurii, evreii �i bulgarii erau „pricina mizeriei“, ci guvernele lui Vaida-Voevod �i T�t�rescu – „români get beget“22.

dosar B/42; http://www.ilegalisti.ro/ilegalist/437; Corneliu Cr�ciun, Dic�ionarul comunizan�ilor din noaptea de 23 spre 24 august 1944, Editura Primus, Oradea, 2009, pp. 80-81.

19 Pe larg despre pozi�ia Frontului Plugarilor �i a lui Groza personal pe scena politic� din 1935-1936, în Dorin-Liviu Bâtfoi, Petru Groza, ultimul burghez. O biografie, Compania, 2004, pp. 167-183.

20 Manifest al CC al PCdR din septembrie 1935, în Documente..., p. 295. 21 Ibidem, p. 300. 22 Ibidem, p. 298.



265

În noiembrie 1935, opozi�ioni�tii guvernului liberal p�reau gata s�treac� la fapte. Pentru data de 14 noiembrie, PN� a anun�at o mare manifesta�ie popular� în Bucure�ti. În aceea�i zi, o adunare similar�anun�ase �i Partidul Na�ional-Cre�tin de extrem� dreapta al lui Octavian Goga �i Alexandru C. Cuza, dar numai ca s� arate c� se bucur� de mai mult� simpatie decât ��r�ni�tii, consemna acidul Constantin Argetoianu în Însemn�rile zilnice. La începutul lui noiembrie, premierul T�t�rescu i-a anun�at pe Ion Mihalache, Octavian Goga �i A.C. Cuza c� nu va autoriza mitingul, pentru a nu se crea dezordini chiar înaintea deschiderii sesiunii ordinare a Parlamentului. Mihalache, pre�edintele PN� din acel moment, a r�spuns prin presa de partid c� manifesta�ia se va �ine oricum, cu voie de la guvern sau f�r�. Goga a anun�at îns� c� partidul lui se va conforma. „În realitate, huliganii lui Cuza �i ai lui Goga veneau la Bucure�ti pe spezele guvernului �i de vreme ce acesta nu mai da bani, nici huliganii nu mai puteau veni“23, noteaz� mali�ios acela�i Argetoianu. În 8 �i 9 noiembrie, regele Carol al II-lea a purtat discu�ii cu �efii partidelor politice, dând de în�eles c� ar fi dispus s� renun�e la guvernul liberal. Asupra con�inutului discu�iei cu Mihalache s-au vehiculat mai multe variante – fie c� regele a promis guvernarea ��r�ni�tilor, fie c� nu-i va aduce cu nici un chip la putere. Cert este c�, dup� audien�a �efului partidului la Carol al II-lea, PN� a anun�at printr-un comunicat c� „amân�“ manifesta�ia.

În ciuda diferen�elor de opinie dintre partidele tradi�ionale �i a luptelor electorale, parlamentare, din pres� – care au c�p�tat accente virulente nu o dat�, lupta politic� se desf��ura în cadrul unanim acceptat al democra�iei construite pe teritoriul României, a�a cum fusese el consfin�it de tratatele de pace de la sfâr�itul primului r�zboi mondial. Adversari pe scena politic�, liberali, ��r�ni�ti, social-democra�i, cu nelipsitele disiden�e, vorbeau totu�i aceea�i limb� în chestiunile majore.

PCdR s-a ar�tat încântat de perspectiva particip�rii la un act ostil guvernului în func�ie, dorind s� se al�ture. Dar Partidul Comunist era un outsider, un nechemat, întotdeauna tratat ca atare. N-a fost primit nici la

23 Constantin Argetoianu, Însemn�ri zilnice. Volumul I. 2 februarie 1935 –

31 decembrie 1936, Edi�ie �i indice de Stelian Neagoe, Editura Machiavelli, Bucure�ti, 1998, p. 160.

CRISTINA DIAC


actele îndreptate împotriva guvernului T�t�rescu, planificate de opozi�ie în toamna lui 1935. Respingerile anterioare nu l-au oprit de la o nou�încercare. În august �i septembrie, presa de stânga discutase pe larg ideea „frontului antifascist“, format îns� din organiza�ii legale24. Încurajat de un articol din „Lumea nou�“, care pleda pentru un front popular antifascist real, PCdR a trimis social-democra�ilor o nou� scrisoare. Comuni�tii se ar�tau dispu�i s� cedeze întâietatea, poza de ini�iator. Punând un bemol chestiunii cu autodeterminarea, anun�au c� sunt gata s� apere cu arma în mân�:

independen�a României dac� �ara noastr� ar fi silit� s� duc� un r�zboi na�ional(subl. ns., C.D.) de ap�rare contra imperialismului fascist25.

Anulând bunele inten�ii, apelul p�stra referirile elogioase la Uniunea Sovietic�, descris� ca ap�r�toarea na�iunilor mici, amenin�ate de „fascism“ �i invita PSD s� militeze al�turi de ei pentru semnarea unui tratat de ajutor reciproc cu URSS26. În fine, PCdR se declara gata s�negocieze – „suntem gata s� ne în�elegem asupra oric�rui punct“ – pentru a fi primit la manifesta�ia din 14 noiembrie. Cântecul de siren� al comuni�tilor n-a am�git îns� pe nimeni.

Dezam�git de anularea manifesta�iei din 14 noiembrie, PCdR a lansat un nou manifest, anun�ându-le „maselor ��r�niste“ tr�darea liderilor.

Conducerea partidului na�ional-��r�nist s-a în�eles cu guvernul �i a capitulat în fa�a interzicerii demonstra�iei din 14 noiembrie, ba chiar a renun�at la demonstra�ie, de�i guvernul o permitea pentru alt� zi. Prin aceasta, conducerea na�ional-��r�nist� „amân�” campania de r�sturnare a guvernului �i în schimbul unei în�elegeri cu el, necunoscut� maselor, permite acestui guvern s�-�i des�vâr�easc� aplicarea programului de guvernare27.

În continuare, PCdR invita „masele“ ��r�niste s� preseze asupra liderilor.

24 Bela Vago, loc. cit., pp. 104-105. 25 Scrisoare a CC al PCdR din 1 noiembrie 1935, adresat� Comitetului Executiv

al PSD, în Documente…, p. 311. 26 Ibidem, p. 315. 27 Manifest al CC al PCdR din noiembrie 1935 adresat organiza�iilor PN�, în

Ibidem, p. 322.



267

Refuzat ca partid, PCdR a reu�it oarecare succese sub masca Blocului Democratic. La 26 noiembrie 1935, Petre Constantinescu-Ia�i, în numele Blocului, a semnat un acord de colaborare cu Partidul Socialist-Unitar al lui Constantin Popovici28. În aceea�i lun�, Blocul îl contactase pe Groza, invitându-l s� se al�ture unei ac�iuni comune pentru libertatea presei. La 6 decembrie, o delega�ie format� din Petre Constantinescu-Ia�i, Scarlat Callimachi, Athanase Joja, Constantin Popovici �i al�i câ�iva muncitori a mers la Deva. Gazda i-a primit în sala B�ncii Decebal, apoi s-au preumblat prin mai multe comune din jude�ul Hunedoara29. Solemn, „alian�a marginalilor“ s-a semnat la �ebea, sub gorunul lui Horea �i la mormântul lui Avram Iancu. Pentru a ob�ine un acord, fie �i cu forma�iuni satelit, de anvergur� local�, f�r� influen�� la scara întregii ��ri, comuni�tii au acceptat o simbolistic� trimi�ând la cauza românilor din Ardealul pe care l-ar fi dorit rupt de România.

Alegerile par�iale din Hunedoara �i Mehedin�i, planificate pentru februarie 1936, au fost primul test. La sfâr�itul lui decembrie, Frontul Plugarilor singur a semnat un acord de colaborare electoral� cu PN�. Astfel, pe lista propus� în jude�ul Hunedoara, fieful lui Groza, „plugarul“ Miron Belea a fost înlocuit cu ��r�nistul Ghi�� Popp iar la Mehedin�i a candidat ��r�nistul Gh. Lupu30. Comuni�tii din cele dou� jude�e au sus�inut candida�ii PN�31, care au �i câ�tigat.

În România, Frontul Popular, pe care comuni�tii s-au str�duit din r�sputeri s� îl înjghebe în 1935-1936, a fost un e�ec. Lipsa amenin��rilor externe reale la adresa României �i neîncrederea celorlalte forma�iuni politice în comuni�ti au z�d�rnicit toate eforturile. Chiar dac� PN� �i PSD au luat în calcul crearea unei coali�ii pentru r�sturnarea guvernului liberal T�t�rescu, vecin�tatea PCdR nu putea fi decât o carte pierz�toare,

28 Gh. I. Ioni��, Antifascismul maselor populare, c�l�uzite de Partidul Comunist

Român – factor hot�râtor în bararea ascensiunii fascismului în România pân� în vara anului 1940, în Partidul Comunist Român în via�a social-politic� a României 1921-1944. Culegere de studii, Editura Militar�, Bucure�ti, 1971, pp. 121-122.

29 Dorin-Liviu Bâtfoi, op. cit., p. 172. 30 Ibidem, p. 178. 31 Comunicat al CC al PCR din februarie 1936, în Documente…, pp. 360-361.

CRISTINA DIAC


atâta timp cât popula�ia nutrea sentimente profund ostile atât fa�� de acesta, cât �i fa�� de Uniunea Sovietic�. Prietenia PCdR nu doar c� nu aducea nici un câ�tig, dar putea genera pierderi semnificative de credibilitate32. Retorica antifascist� în care partidul s-a avântat cu nesa� a atras asupra lui consecin�e penale. Rela�ia partid-autorit��i a func�ionat mereu sinusoidal, în binomul cauz�-efect: când comuni�tii vegetau în amor�ire, poli�ia nu le tulbura „somnolen�a“ politic�; dar ori de câte ori încercau s� întreprind� câte ceva pe „linia“ trasat� de la Moscova, statul creat în 1918 li se împotrivea cu energia �i uneori exager�rile tipice tinere�ii lipsite de experien��.

*

Reac�ia autorit��ilor la noutatea Frontului Popular antifascist s-a suprapus m�surilor oricum dure adoptate în 1933, dup� grevele din vremea crizei economice. Rezultanta acestor dou� for�e a lovit în fragila mi�care comunist�, consecin�a constând în multitudinea de procese intentate „antifasci�tilor“ în a doua jum�tate a anilor ’30.

Faptele imputate tân�rului Nicolae Ceau�escu fuseser� s�vâr�ite într-un teritoriu aflat sub stare de asediu, ceea ce conducea judecarea lor de structurile militare. Guvernarea liberal� a lui Gh. T�t�rescu a ridicat excep�ionalul – starea de asediu în anumite regiuni ale ��rii – la rang de normalitate. M�surile extraordinare de protec�ie a ordinii de stat fuseser�luate dup� grevele din februarie 193333.

Între 3 �i 5 februarie 1933, printr-o serie de acte ale puterii executive �i legislative34, a fost decretat� starea de asediu pentru �ase luni

32 Bela Vago, loc. cit., p. 106. 33 De aceast� m�sur� de protec�ie excep�ional� se uzase pe scar� larg� �i în

deceniul anterior. 34 Legea nr. 196 din 3 februarie 1933 pentru Autorizarea St�rii de Asediu, publicat�

în „Monitorul Oficial“, Partea I, nr. 29 din 4 februarie 1933; Decretul Regal nr. 201 din 4 februarie 1933 privind declararea st�rii de asediu în municipiile Bucure�ti, Cern�u�i, Gala�i, Ia�i, Timi�oara, Ploie�ti �i în regiunile industriale din jude�ul Prahova, publicat în „Monitorul Oficial“, Partea I, nr. 30 din 5 februarie 1933. Pentru pa�ii parcur�i în februarie 1933 în vederea instituirii st�rii de asediu, vezi Mihai Burcea, 3 ianuarie 1935: un scenariu cominternist?



269

în Bucure�ti, Cern�u�i, Gala�i, Timi�oara, Ploie�ti �i în jude�ul Prahova. Pe teritoriul supus st�rii de asediu erau interzise orice adun�ri sau întruniri �i orice convocare de adun�ri f�r� autoriza�ia prealabil� a comandamentului corpului de armat�, al diviziei sau al garnizoanei respective. În plan juridic, starea de asediu atr�gea judecarea unor infrac�iuni în tribunalele militare.

În 30 decembrie 1933, starea de asediu s-a prelungit în localit��ile men�ionate în legea din februarie, ad�ugându-se ora�ele Constan�a, Cluj, Chi�in�u, Oradea �i jude�ul Dâmbovi�a. Se men�inea interdic�ia organiz�rii de adun�ri �i întruniri f�r� aprobarea comandamentului militar al regiunii, sub sanc�iunea deferirii f�pta�ilor c�tre instan�ele militare35. Tribunalele militare aveau calitatea s� judece „toate crimele �i delictele ce intereseaz� Constitu�ia, ordinea public� �i siguran�a statului, oricare ar fi calitatea infractorilor �i a complicilor lor (subl. ns., C.D.), în conformitate cu legile militare ordinare �i speciale“36. Pe teritoriile supuse st�rii de asediu, autorit��ile militare – iar pân� la sesizarea lor – parchetele �i instan�ele civile, orice ofi�er de poli�ie – aveau dreptul s� instrumenteze chiar afacerile care erau în competen�a tribunalelor militare, cu obliga�ia de a înainta de

Fuga din închisoare a trei dintre liderii ceferi�tilor �i petroli�tilor participan�i la grevele de la începutul anului 1933, în �tefan Bosomitu, Mihai Burcea (coordonatori), Spectrele lui Dej. Incursiuni în biografia �i regimul unui dictator, Studiu introductiv de Dennis Deletant, Polirom, Ia�i, 2012, p. 51, nota 1.

35 Ordonan�a nr. 5968 pentru instituirea st�rii de asediu din 30 decembrie 1933, publicat� în „Monitorul Oficial“, Partea I, nr. 301 ter. din 30 decembrie 1933, dup� Codul General al României (Codurile, Legile �i Regulamentelor uzuale în vigoare). 1856-1934. Întocmit dup� textele oficiale, Fondator: C. Hamangiu, fost consilier la Înalta Curte de Casa�ie �i Justi�ie membru onorariu al Academiei Române �i Ministru de Justi�ie, Continuatori: G. Alexianu �i C. St. Stoicescu, Volumul XXI: Legi uzuale cuprinzând întreaga legisla�iune a anului 1933 (în continuare C. Hamangiu, Codul general…, vol. XXI: Legi uzuale cuprinzând întreaga legisla�iune a anului 1933 ), pp. 986-987.

36 Ordonan�a nr. 5968 din 30 decembrie 1933 pentru autorizarea st�rii de asediu din 30 decembrie 1933, publicat în „Monitorul Oficial“, Partea I, nr. 301 bis din 30 decembrie 1933, în C. Hamangiu, Codul general…, vol. XXI: Legi uzuale cuprinzând întreaga legisla�iune a anului 1933, p. 986.

CRISTINA DIAC


îndat� dosarul cauzei c�tre instan�a militar� competent�37. Dup� cum se va vedea mai jos, procedura se va urma întocmai în cazul grupului din care f�cea parte Ceau�escu, instruc�ia (cercetarea preliminar�) fiind efectuat� la posturile de jandarmi din Ulmi �i Nucet, respectiv poli�ia de Siguran�� din Târgovi�te. Acelea�i autorit��i aveau dreptul conferit de lege de a opri sau dizolva „orice adun�ri, oricare ar fi num�rul participan�ilor �i în orice loc s-ar întruni, ori de câte ori ar socoti c� asemenea întruniri sau adun�ri sunt de natur� a provoca sau între�ine dezordine“38. În accep�iunea legii, Ceau�escu participa în ianuarie 1936 la o astfel de întrunire.

Interdic�iile din 1933 au fost prelungite, din �ase în �ase luni, în 1934 �i 193539. Faptele grupului din care f�cea parte Nicolae Ceau�escu au intrat sub inciden�a Decretului privind prelungirea st�rii de asediu din 14 septembrie 1935, care men�inea zonele stabilite în decembrie 1933 (inclusiv jude�ul Dâmbovi�a).

*

La condi�iile generale prezentate mai sus se ad�uga un temei de îngrijorare cu conota�ie local�. În localit��ile din apropiere de Târgovi�te, precum Gura Ocni�ei �i Moreni erau mai multe regiuni petrolifere �i

37 Ibidem. 38 Ibidem. 39 Decretul regal nr. 3376 din 30 decembrie 1933 a fost ratificat prin Legea

pentru autorizarea st�rii de asediu din 16 martie 1934, promulgat� prin Decretul nr. 684, publicat în „Monitorul Oficial“, Partea I, nr. 63 din 16 martie 1934; starea de asediu a fost prelungit� prin Decretul regal nr. 2 557 934 din 15 septembrie 1934, publicat în „Monitorul Oficial“, Partea I, nr. 213 din 15 septembrie 1934 (C. Hamangiu, Codul general…, vol. XXII: Legi �i regulamente cuprinzând întreaga legisla�ie a anului 1934, p. 63 �i p. 630). Dup� scurgerea celor �ase luni, în 1935, starea de asediu a fost din nou prelungit� prin Legea pentru prelungirea valabilit��ii legii pentru autorizarea st�rii de asediu din 14 martie 1935, promulgat� prin Decretul nr. 605/935, publicat în „Monitorul Oficial“, Partea I, nr. 62 bis din 14 martie 1935 �i Decretul nr. 620 din 15 martie 1935, publicat în „Monitorul Oficial“, Partea I, nr. 65, din 18 martie 1935 (C. Hamangiu, Codul general…, Vol. XXIII: Legi �i regulamente cuprinzând întreaga legisla�ie a anului 1935, p. 142 �i p. 788).



271

miniere, precum �i diferite întreprinderi economice. Caz mai rar în Vechiul Regat, spre deosebire de Transilvania, unde era regul�, întreprinderi industriale �i, implicit, lucr�tori, erau plasa�i atât în mediul urban cât �i la sate40. La sat, mediile muncitore�ti erau mai greu de supravegheat decât în ora�e, cu acumularea lor de poli�i�ti, agen�i de Siguran��, informatori. Autorit��ile erau cert îngrijorate c�, în lipsa supravegherii, flagelul comunismului se putea r�spândi lesne41.

2. Arestarea, ancheta �i condamnarea lui Nicolae Ceau�escu

În decembrie 1935, la nici 18 ani împlini�i, Nicolae Ceau�escu fusese numit �ef al Regionalei UTCdR Prahova. La fel ca în Oltenia, unde activase anterior, avea misiunea s� creeze în zon� celule ale organiza�iei tineretului comunist. Pe harta partidului, regiunea Prahova se compunea din jude�ul cu acela�i nume, plus Dâmbovi�a. Zon� industrializat�, cu „proletariat“ numeros, Prahova a fost �int� predilect� a propagandei comuniste.

�eful partidului în Dâmbovi�a – secretar al Comitetului Jude�ean, dup� cum se numea func�ia în documentele de partid – era tâmplarul Petre Iubu din Târgovi�te, unul dintre cei al c�ror nume nu a fost re�inut de istoria partidului42. În comuna Ulmi exista o celul� UTCdR, creat� în cursul anului 1935 de Gheorghe Dumitrache43, alt anonim, pierdut ulterior prin istoria „clasei muncitoare“. Originar din Ulmi, Gheorghe Dumitrache înv��ase la Bucure�ti meseria de cofetar, dar prinsese �i gustul politicii, fiind atras de mi�carea comunist�. Dup� ce �i-a luat atestatul de me�ter, s-a întors în localitatea de ba�tin� �i a deschis o

40 Mitu Georgescu, Popula�ia în via�a economic� a României, în D. Gusti (coord.),

Enciclopedia României, vol. III: Economia na�ional�. Cadre �i produc�ie, Imprimeria Na�ional�, Bucure�ti, 1939, p. 46.

41 ANIC, fond Procese Întocmite de Organele Justi�iei, Siguran�ei �i Jandarmeriei pentru Comuni�ti, Militan�i ai Mi�c�rii Muncitore�ti �i ai Organiza�iilor de Mas� Revolu�ionare (în continuare fond 96), dosar 6624, f. 516.

42 Ibidem, dosar 741, f. 1. 43 Ibidem, fond Asocia�ia Fo�tilor De�inu�i Politici Antifasci�ti din România (în

continuare fond 45), dosar 219, f. 151.

CRISTINA DIAC


cofet�rie. Dintre tinerii din comun� reu�ise s�-i converteasc� la ideile sale pe Ion Olteanu, Toma A. Toma44, Gheorghe B�leanu �i Nicolae Chi�u. Frecventat� de mult� lume, pr�v�lia lui Dumitrache era un bun paravan pentru „munca de partid“.

La începutul lui ianuarie 1936, când a ajuns în zon�, Ceau�escu i-a contactat pe Iubu �i pe Dumitrache. În majoritatea drumurilor, pe viitorul �ef de stat l-a înso�it Vladimir Tarnovski45, utecist de origine polonez�aflat de mul�i ani în România. La Târgovi�te, Ceau�escu �i polonezul s-au întâlnit cu mai multe „leg�turi“ locale, printre care �i cu tân�rul Toma A. Toma. Referindu-se la Ceau�escu, în timpul anchetei aceasta a declarat:

În seara zilei de 12 ianuarie 1936 am fost la tân�rul Gh. Dumitrache unde am g�sit pe Dl. Vladislav Tarnovski �i Nicolae Ciau�escu pe care nu-l cuno�team. În acela�i timp, Dl. Tarnovski a spus la tovar��ul s�u s� nu se fereasc� de mine c�ci m� cunoa�te mai de mult. Dup� aceasta a început s�vorbeasc� Dl. Nicolae Ciau�escu care a spus c� vine în comuna Ulmi s�organizeze un comitet contra scumpetei46 �i s� trimit� o cerere la Blocul Democratic din Bucure�ti47.

În 12 ianuarie 1936, Ceau�escu �i Tarnovski s-au întâlnit cu cofetarul Gh. Dumitrache �i i-au propus s� plece cu ei, pentru a fi promovat într-o func�ie superioar�, urmând ca locul lui în fruntea celulei uteciste de la Ulmi s� fie preluat de altcineva. În fa�a acestei oferte, tân�rul cofetar a

44 Utecistul din Dâmbovi�a nu avea nici o leg�tur� cu poetul A. Toma, omagiat

ca poet realist-socialist în anii ’50. 45 Vladimir Tarnovski (n. 1912-?), fiul unui lucr�tor polonez stabilit în zona

Moreniului înainte de Primul R�zboi Mondial. În 1924, a plecat singur în Polonia, dar s-a întors în 1928, intrând fraudulos în �ar�. Prins la frontier�, a fost judecat la Ia�i. Tribunalul l-a achitat �i a primit permis de �edere în România. Pân� în 1934, a lucrat la Societatea Astra Român�. Fiind concediat, a mai declarat Tarnovski, a voiajat ulterior prin regiunea Prahovei, în c�utare de lucru. Un am�nunt din biografia lui Tarnovski a trezit b�nuielile Siguran�ei: f�cuse cerere s� plece în Uniunea Sovietic�.

46 A func�ionat între 1932-1935. 47 ANIC, fond 96, dosar 6625, f. 173/v.



273

cerut un timp de reflec�ie, le-a relatat apoi jandarmilor la anchet�48. De altfel, Dumitrache a men�ionat de mai multe ori propunerea, recunoscând astfel adev�rata natur� a contactelor sale cu musafirii de la Bucure�ti.

Conform m�rturiilor ulterioare ale lui Dumitrache �i Toma A. Toma, conduc�tor al celulei de la Ulmi urma s� r�mân� Ion Olteanu. Numai c� �i acesta a dezv�luit jandarmilor toate discu�iile �i planurile de viitor. „În ianuarie 1936 am fost arestat, fiind dat de un provocator Olteanu”49, scria Ceau�escu în autobiografia din 1945, referindu-se la istoria „c�derii“ de la Ulmi. M�rturisirea lui a fost confirmat� peste mul�i ani �i de Toma A. Toma. La fel ca �i ceilal�i tovar��i aresta�i cu Ceau�escu în 1936, Toma nu a f�cut carier� în politic�. A r�mas în satul lui natal toat� via�a, iar de pe urma cuno�tin�ei cu Ceau�escu nu a beneficiat în nici un fel.

Secretarul nostru de celul�, Dumitrache, urma s� plece mai sus, �i-a amintit el. Ceau�escu era secretar la UTC la regional� �i cred c� voia s�-l lase pe Dumitrache în locul lui. Venise cu Tarnovski s� �in� �edin�� i s�-l ia pe Dumitrache la regiune. �i atunci a f�cut tr�dare Olteanu, cu toate c�Dumitrache voia s�-l puie în locul lui la celul�. Am aflat io mai târziu c�Olteanu era în leg�tur� de mult, printr-un pop�, cu Siguran�a din Târgovi�te50.

Nicolae Ceau�escu, Vladimir Tarnovski �i Gheorghe Dumitrache s-au întâlnit acas� la Ion Olteanu la mijlocul lui ianuarie 1936. Anun�a�i de gazd�, jandarmii au n�v�lit �i i-au ridicat pe to�i trei. Din dosarul cauzei reiese c� anchetatorii l-au l�sat în pace pe Olteanu. Toma A. Toma, Nicolae Chi�u, Gheorghe B�leanu �i ceilal�i membri ai celulei UTCdR din comuna Ulmi au fost, de asemenea, aresta�i. Pe baza turn�toriilor lui Olteanu, au mai fost ridica�i �i al�i s�teni.

48 Ibidem, f. 182/v-183. 49 Ibidem, Fond CC al PCR – Sec�ia Cadre, dosar C/2050, f. 10. 50 Toma Roman Jr., Ceau�escu v�zut de aproape, Curtea Veche, Bucure�ti,

2008, p. 119.

CRISTINA DIAC


Prefacerile justi�iei „burgheze“

Ceau�escu a fost anchetat, judecat �i condamnat pentru prima oar� într-un moment complicat, de prefacere a sistemului penal din România. Totodat�, la data condamn�rii, era minor, ceea ce face cazul �i mai complex. Pentru stabilirea circumstan�elor juridice generale care au condus la condamnarea lui Nicolae Ceau�escu în 1936, în rândurile de mai jos voi discuta regimul juridic aplicat minorilor în perioada interbelic�.

În martie 1936, în chiar anul judec�rii lui Ceau�escu, a fost promulgat primul Cod Penal unificat al României Mari, aplicabil la scara întregii ��ri, care a intrat în vigoare de la 1 ianuarie 1937, odat� cu noul Cod de Procedur�Penal�. În anul urm�tor, Codul Penal Carol al II-lea a suferit dou� modific�ri, odat� în ianuarie 193851, a doua oar� în 24 septembrie 193852.

Ceau�escu n-a fost trimis în judecat� pentru vreo infrac�iune prev�zut� de Codul Penal, ci de legi speciale (Legea pentru reprimarea unor noi infrac�iuni contra lini�tii publice53 �i Legea Ap�r�rii Ordinii de Stat54). Îi erau aplicabile, îns�, reglement�rile privitoare la majoratul penal (vârsta de la care un individ era considerat responsabil în raport cu legea penal�, care diferea de majoratul civil). Or, asemenea reglement�ri cu caracter general erau prev�zute de Codul Penal.

Pân� în 1937, fuseser� în vigoare mai multe legiuiri penale, aplicabile în Vechiul Regat �i Basarabia (Codul Penal din 1865, modificat �i completat prin legi speciale în mai multe rânduri55; unele prevederi au fost extinse la scara întregii ��ri în 1925, precum �i unele legi speciale),

51 Se ad�uga un aliniat la art. 190, referitor la func�ionarii publici care divulgau

informa�ii confiden�iale. 52 Pentru a-l racorda cu prevederile Constitu�iei din februarie 1938, care

introducea pedeapsa capital�. 53 Publicat� în „Monitorul Oficial“, Partea I, nr. 107 din 12 mai 1933. Forma din

1933 contopea formele anterioare ale Legii din 19 decembrie 1924, respectiv modificarea din 15 noiembrie 1927 �i pe cea din 22 martie 1933.

54 Publicat� în „Monitorul Oficial“, Partea I, nr. 83 din 7 aprilie 1934. Vezi C. Hamangiu, Codul general…, vol. XXII: Legi �i regulamente cuprinzând întreaga legisla�ie a anului 1934, pp. 121-124.

55 Modific�rile Codului Penal Cuza



275

Ardeal („Novela Penal�“ din 1908, „Codul de contraven�iuni“ din 1879, „Codul de procedur� penal� din 1898, modificat prin Novela din 1914) �i Bucovina (Codul Penal austriac din 1852 �i Codul de Procedur� Penal�austriac din 1873 )56. În cazul care ne intereseaz� – majoratul penal – trebuie precizat c�, pân� în 1937, a continuat s� fie reglementat diferit57.

Judecat la Bra�ov, deci în Ardeal, pentru o fapt� comis� în jude�ul Dâmbovi�a din Vechiului Regat, lui Ceau�escu i s-a aplicat legea penal� valabil�în regiunea istoric� unde comisese fapta, adic� vechiul Cod Penal Cuza.

Între ianuarie 1936 �i decembrie 1938, perioada cât Ceau�escu a fost judecat �i închis, au fost în vigoare trei vârste diferite ce stabileau majoratul penal58. Vechiul Cod Penal din Principate, dup� care a fost judecat, stabilea vârsta maturit��ii la 20 de ani. Practic, minorul putea fi pedepsit de la 8 ani împlini�i, dac� instan�a aprecia c� a ac�ionat cu discern�mânt („cu pricepere“). Minorii între 15 �i 20 de ani erau considera�i complet responsabili fa�� de legea penal�, singura diferen��fa�� de adul�i constând în cuantumul mai mic al pedepsei59. În cazul lui

56 Vintil� Dongoroz, Drept penal (reeditarea edi�iei din 1939), Bucure�ti, 2000, p. 65. 57 În Ardeal era reglementat� de Novela Penal� din 1908 �i de Legea a VII-a din 1913.

Vintil� Dongoroz, op. cit., p. 332. 58 Minoritatea penal� era absolut� �i relativ�, legea distingând o perioad� de

incapacitate juridic� absolut� (copil�ria) �i o perioad� de incapacitate relativ�(adolescen�a). Adolescen�a a fost privit� �i unitar, �i împ�r�it� în dou� – adolescen�� primar� �i adolescen�� secundar�. Întreaga discu�ie nu intereseaz�în cazul de fa��, pentru situa�ia lui Ceau�escu fiind relevant� limita superioar�de la care legea penal� considera c� se sfâr�e�te adolescen�a �i individul devine pe deplin responsabil fa�� de faptele sale.

59 Codul Penal Cuza nu avea o Sec�iune special� care s� reglementeze situa�ia infractorului minor. Dispozi�iile referitoare la acesta erau cuprinse în art. 61)-65). Art. 63), care intereseaz� în cazul de fa��, avea urm�torul con�inut: „Când se va decide c� acuzatul a lucrat cu pricepere, sau de va fi în etate dela 15 ani deplini pân� la 20 de ani deplini, pedepsele se vor pronun�a dup� chipul urm�tor: Dac� a sa infrac�iune va merita pedeapsa de munc� silnic� pe via��sau pe timp m�rginit, se va condamna de la 3 pân� la 15 ani închisoare. În celelalte cazuri, judec�torul este autorizat a aplica pedeapsa închisoarei pe un timp egal cel pu�in cu a treia parte sau cel mult cu jum�tatea timpului pentru care ar fi putut fi condamnat la una din pedepsele privitoare la acele cazuri“. C. Hamangiu, Codex Romaniae, Cultura Na�ional�, Bucure�ti, 1926, pp. 631-632.

CRISTINA DIAC


Ceau�escu, infrac�iunea s�vâr�it� intra în categoria delictelor, pedepsibile, conform Codului Penal, cu deten�ie de la 15 zile la 5 ani60. Pentru r�spândirea de înscrisuri comuniste, Legea Mârzescu prevedea o pedeaps� privativ� de libertate cuprins� între 2 �i 5 ani. Noul Cod Penal, valabil din ianuarie 1937, cobora majoratul penal la 19 ani61 iar în septembrie 1938 – la 18 ani. Coborârea limitei de vârst� a majoratului penal, de la 20 de ani pân� în 1936 în Vechiul Regat, Basarabia, Bucovina la 19 ani, apoi la 18 avea relevan�� pentru adep�ii mi�c�rii clandestine comuniste, în general persoane tinere. Efectul consta în cre�terea semnificativ� a anilor de deten�ie de care era pasibil� o persoan�învinuit� de activitate în slujba mi�c�rii subversive.

60 Ibidem, p. 621. 61 Codul Penal Carol al II-lea, în vigoare din 1 ianuarie 1937 reglementa mult

mai clar situa�ia minorilor, alocând acestei materii o întreag� Sec�iune – a X-a. Noul Cod reflecta evolu�ia societ��ii �i a �tiin�ei dreptului, mult mai preocupate de soarta copilului �i adolescentului decât în epocile anterioare. Între 1 ianuarie 1937 �i 24 septembrie 1938, minor era considerat� persoana care nu împlinise 19 ani, copil – minorul care nu împlinise 14 ani iar adolescent – minorul între 14 �i 19 ani neîmplini�i. Teoretic, noul Cod ridica mult limita de jos a minorit��ii responsabile, stabilind c� este responsabil pentru faptele comise persoana care nu a împlinit 14 ani (copilul). Totu�i, asupra copilului �i adolescentului f�r� discern�mânt, instan�a putea dispune „m�suri corective �i educative“, precum încredin�area familiei; unei rude apropiate dac� nu avea p�rin�i; dac� nu avea deloc familie – unei persoane onorabile, unei societ��i de patronaj sau unei institu�ii publice sau private, autorizate de stat; sau putea fi trimis unei institu�ii de „educa�ie corectiv�“. (art. 138)-140). Vezi C. Hamangiu, Codul general…, vol. XXIV: Coduri, Legi �i Regulamente cuprinzând prima parte din legisla�iunea anului 1936, Partea I, pp. 31-32. Aparent mai favorabil, noul Cod era mai ambiguu decât precedentul, eliminând institu�ia incapacit��ii absolute (vârsta pân� la care o persoan� nu putea fi pedepsit� penal, care în Codul Cuza era stabilit� la 8 ani). Dup�modificarea din 1938, Codul Penal reglementa: incapacitatea absolut� (pân� la 12 ani), o perioad� de incapacitate relativ� (între 12-15 ani). Minorul între 15 �i 18 ani era considerat responsabil. Limita de vârst� a responsabilit��ii penale – 15 ani – era practic aceea�i de la 1865. Fa�� de Codul Cuza, se ridica limita superioar� a copil�riei penale, de la 8 la 12 ani, �i se cobora majoratul penal de la 20 la 18 ani. Vezi Vintil� Dongoroz, op. cit., p. 332.



277

Ancheta

Ridica�i din casa lui Ion Olteanu, Ceau�escu, Tarnovski �i Dumitrache au fost du�i la postul de jandarmi Ulmi. Primii doi au fost „caza�i” în grajdul unde jandarmii �ineau caii, dup� amintirile lui Toma. La primele cercet�ri, nici unul n-a recunoscut nimic. Cizmarul din Bucure�ti a min�it c�ajunsese la Ulmi chiar în diminea�a respectiv� ca s�-l viziteze pe Ion Olteanu, prieten ce �i-l f�cuse la Bucure�ti. A declarat urm�toarele (ortografia îi apar�ine):

Subsemnatul, Niculae Ceau�escu, român de 18 ani de profesiune cizmar cu domiciliul în ora�ul Bucure�ti str. Vasile Lasc�r nr. 3, Bucure�ti Negru, p�rin�ii mei locuiesc în jud. Olt comuna Scornice�ti. Declar urm�toarele: În ziua de mercuri, 15 ianuarie 1936 am plecat din Bucure�ti la orele nu �tiu ora fics�, îns� la Târgovi�te am sosit la ora 12 ½ cu ma�ina de curse care vine de la Bucure�ti. Sosit în Târgovi�te am plecat în direc�ia care pleac� în spre comuna Ulmi ca s� m� duc la un cunoscut al meu, pe care îl cuno�team din Bucure�ti pe când el era lucr�tor (leg�tor de c�r�i) c� venea pe la noi s�-�i repare pantofii. Am venit la pretenul meu singur fiind �omer ca s� stau singur, pân� când oi g�si de lucru în Târgovi�te ca s� lucrez. Sosit aci la prietenul meu în Ulmi am fost arestat, neg�sind nimic la mine jandarmii de care am fost arestat �i condu�i la post. Atât declar subscriu �i semnez propriu, Niculae Ceau�escu62.

Dup� declara�ia dat�, rezult� c� la acel moment Ceau�escu era familiar cu uzan�ele din lumea comunist�, care cereau ca arestatul s� nege tot, sfidând chiar eviden�ele. Practic, n-a recunoscut c� ar fi desf��urat vreun fel de activitate politic�, scopul venirii sale în regiune limitându-se la vizite de curtoazie. În realitate, jandarmii g�siser� asupra lui bro�urile comuniste cu titlurile Lumina vine de la r�s�rit, din iunie 1935, Raportul tovar��ului Dimitrov, cu fotografie pe ea, Dezvoltarea democra�iei în patria socialist�, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, din mai 1935; mai grav, dup� cum se nota în Ordonan�a definitiv� de trimitere în judecat�, la arestare, Ceau�escu avea asupra lui �i dou� note de mân�, con�inând instruc�iuni despre comportamentul comuni�tilor63. Avea asupra lui,

62 ANIC, fond 96, dosar 6625, f. 175. 63 Ibidem, dosar 6624, ff. 516/v-517.

CRISTINA DIAC


a�adar, înscrisuri prohibite de Legea pentru reprimarea unor noi infrac�iuni contra lini�tii publice, „mitraliera“ juridic� îndreptat� de stat împotriva comuni�tilor în toat� perioada interbelic�. Acestea erau socotite materiale pentru propagand�, ceea ce în fond �i erau. Din cauza con�inutului greoi �i limbajului arid, aveau eficien�� redus�, dar jandarmii de la Ulmi n-au pierdut timpul cu analize stilistice. Au g�sit asupra lui Ceau�escu materiale comuniste �i au consemnat ca atare. Oricum, al�turi de buna cunoa�tere a practicilor „bunului comunist“, tân�rul Ceau�escu mai proba o tr�s�tur� de caracter ce nu l-a p�r�sit pân� la moarte: înc�p��ânarea de a sus�ine, în pofida eviden�elor, c� albul e negru �i c� negru e alb.

De�i musafirul de la Bucure�ti a negat, prin metode „specifice“ jandarmii l-au convins pe Dumitrache s�-�i recunoasc� activitatea în slujba partidului interzis. Într-o autobiografie din 1948, dat� pentru primirea în Asocia�ia lupt�torilor antifasci�ti, acesta a admis c� î�i recunoscuse activitatea ilegal�, „în urma b�t�ilor �i a presiunilor morale (arestarea sorei mele care era bolnav� �i m� crescuse pe mine, arestarea fra�ilor mai mici)“64. Pentru vastele cuno�tin�e ale autorit��ilor despre activitatea micului nucleu comunist din Ulmi l-a învinuit pe Olteanu, care îi �tia activitatea �i, dup� �tiin�a tân�rului cofetar, îi „montase“ pe ceilal�i uteci�ti s� dea declara�ii împotriva lui.

De la Ulmi, lotul aresta�ilor a fost trimis la postul Nucet. B�tu�i �i amenin�a�i, uteci�tii începuser� s� recunoasc�, pentru c� aflaser� între timp de tr�darea lui Ion Olteanu. Confruntat cu noua situa�ie, Ceau�escu a continuat s� nege, sus�inând c� abia venise în zon�, c� nu desf��urase niciun fel de activitate comunist� �i nu-�i explic� arestarea. La postul de jandarmi Nucet, �i-a sus�inut astfel „legenda ini�ial�“:

Asupra celor întrebate declar c� sus�in în totul cele declarate la procesul verbal dresat la 15 ianuarie 1936. �i mai adaug urm�toarele: În ziua de 12 ian. a.c. eu am fost în Bucure�ti toat� ziua �i nu este adev�rat c� eu am fost în Ulmi, dup� cum declar� informatorul Toma A. Toma �i pârâtul Ghiorghe (sic!) Dumitrache ambii din comuna Ulmi. Eu pot s� dovedesc c� am fost la Bucure�ti în ziua de 12 ianuarie a.c. cu locuitorii Stan Solea de meserie cizmar care locuie�te în strada Maria Rozete nr. 1, cu Aurel Corn��eanu cizmar care

64 Ibidem, fond 45, dosar 219, f. 151-152.



279

locuie�te în strada Vasile Lasc�r nr. 3 �i cu Niculina Ciau�escu, sora mea care locuie�te în strada Bulevardul Maria nr. 55 Bucure�ti ce este so�ia lui Rusescu �tefan. Acesta declar �i semnez propriu, Niculae Ceau�escu65.

Era singur îns�, împotriva m�rturiei celorlal�i. De la Nucet, aresta�ii au fost transfera�i la Târgovi�te. Prin firul

prins la Ulmi, autorit��ile au descoperit în regiune �i alte nuclee comuniste, la Gura Ocni�ei �i Moreni, �i au operat noi arest�ri. De pild�pe Ion St�nescu, electrician din Târgovi�te, utecistul care le-a declarat poli�i�tilor c� se întâlnise de mai multe ori cu Ceau�escu, g�zduindu-l o noapte la el acas�. Versiunea autorit��ilor, cuprins� în Ordonan�a definitiv�de trimitere în judecat�, spunea c� Petre Iubu, secretarul PCdR Dâmbovi�a, primea de la Bucure�ti instruc�iuni pentru organizarea nucleelor comuniste în regiune. De asemenea, depozita în atelierul s�u de tâmpl�rie manifeste, a c�ror r�spândire în jude� o �i organiza. Tarnovski asigura leg�tura între Iubu �i celulele de la Moreni, Gura Ocni�ei �i Ulmi66.

Cu atâtea declara�ii împotriva lui, activistul UTCdR Ceau�escu a admis c� st�tuse mai multe zile la Târgovi�te, dar numai pentru a c�uta de lucru. A fantasmat un basm aiuritor, plin de am�nunte inutile, menite s�induc� în eroare pe anchetatori:

Cunosc pe Dl. Gh. Dumitrache din com. Ulmi jude�ul Dâmbovi�a din ziua de 12 ianuarie 1936 când am mâncat o pr�jitur� la el în pr�v�lie – declar�el. Erau mai multe persoane pe Vladislav lam cunoscut la el la orele 16. Acolo am stat pu�in de vorb� despre meserii �i c� suntem �omeri pe sear� am plecat cu Vladislav Tarnovschi în spre ora�ul Târgovi�te. Sosi�i în ora� am mers la un birt în pia�a obor de am mâncat dup� ce neam desp�r�it mam plimbat pân�pe la 12 noaptea când mam dus în gar� �i am dormit. Diminea�a mam interesat dac� pot g�si de lucru pe la 9 ½ mam dus la birt unde am mâncat o cafea cu lapte stând pân� la 12, dup� ce am luat masa am plecat în ora� mergând în gr�dina public� am citit ziarul pân� seara, când am luat masa la birt stând pân�târziu; dup� ce am plecat mam dus tot în gar� de mam culcat am stat pân�diminea�a la ore 7 ½. În ziua de 14 ianuarie am mâncat la un birt un lapte, dup� care ne având ce face am plecat în spre Ulmi Jud. Dâmbovi�a la cofetarul

65 Ibidem, fond 96, dosar 6625, f. 180. 66 Ibidem, dosar 6624, ff. 516-522, f/v.

CRISTINA DIAC


Gh. Dumitrache singur care m� invitase s� mai vin pe la el dac� nu g�sesc de lucru. În fa�a Cofet�riei lam întâlnit �i pe Vladislav, am intrat împreun� la Gheorghe Dumitrache unde am mâncat ni�te pâine cu brânz� am citit „Diminea�a” �i mai vorbind c� nu am g�sit de lucru �i c� e greu de tr�it. Dela Gheorghe Dumitrache am plecat pe la orele 16 cu Vladislav la Târgovi�te. În Târgovi�te am mâncat împreun� desp�r�indu-m� de el mam dus tot în spre gar�ca s� dorm. În 15 ianuarie 1936 mam dus la o ceain�rie unde am mâncat un ceai �i 2 gogo�i am stat pân� la 11 ½ citind ziarul, dup� aceia am plecat la Ulmi pela un pretin pe drum mam întâlnit cu el �i nea ajuns din urm� Vladislav, am mers împreun� la un pretin unde am sosit la orele 15 mai târziu a venit �i Gheorghe Dumitrache. Eu nu am luat nici un ban de la ei, dup� pu�in timp dup� sosirea noastr� a venit Dl �ef al postului de Jandarmi Ulmi cu al�i jandarmi �i neau arestat, la perchezi�ia f�cut� nu sa g�sit nimic asupra mea67.

Cercet�rile au durat dou� s�pt�mâni. De la Siguran�a din Târgovi�te, Ceau�escu ajungea în ultima zi a lui ianuarie la Penitenciarul Bra�ov. C�l�toriser� pe jos, dup� cum reiese din dosar. Printr-o not� de serviciu, ofi�erul de gard� confirma primirea „indivizilor“ Ionescu R. Gheorghe, Tobo�aru M. Vasile, Iubu Petre zis „Iubulescu”, Amoa�ei Vladimir, Temciuc Grigore, Lescov Alexandru, Antonescu Dumitru, Ceau�escu Nicolae, Vladislav Tarnovski �i a mandatelor de arestare respective68.

Cercet�rile au continuat la Consiliul de R�zboi al Corpului 5 Armat�în cursul lunii februarie 1936. Dosarul întocmit în timpul instruc�iei con�ine �i dou� procese-verbale de interogatoriu luate inculpatului Ceau�escu Nicolae. În cel din 31 ianuarie, a men�inut „linia“ din declara�iile anterioare: e adev�rat c� a fost acas� la Ion Olteanu, împreun� cu al�i cerceta�i, dar se afla acolo pentru c� era �omer �i pentru a discuta probleme de-ale oamenilor f�r� lucru. A fost pur �i simplu în vizit�, grupul adunat neputând fi nicidecum calificat drept „întrunire comunist�“. Ceau�escu î�i reprezenta corect situa�ia în care se g�sea, �i ce anume se putea constitui în cap de acuzare, a�a c� a negat în continuare c� ar fi avut asupra lui bro�urile comuniste men�ionate în actele de cercetare întocmite pân� atunci69. A renun�at �i la pove�tile culinare, limitându-se s� r�spund� la întreb�ri.

67 Ibidem, f. 184 f/v. Ortografia apar�ine lui Nicolae Ceau�escu. 68 Ibidem, f. 276. 69 Ibidem, f. 292-294.



281

Procurorii militari au insistat în ob�inerea unei declara�ii, astfel c�Ceau�escu a fost scos la anchet� înc� o dat�, în 25 februarie 1936. Cu acela�i rezultat, dup� cum reiese din documente. La fel ca în primele declara�ii, Ceau�escu a negat totul: n-a organizat nici o adunare, nu cunoa�te nici un s�tean din Ulmi, cu excep�ia lui Olteanu; pe Dumitrache �i Tarnovski i-a cunoscut atunci, în casa lui Olteanu, la arestare nu avea asupra lui decât o agend�-calendar, pe care nu scria nimic. Despre existen�a vreunei celule comuniste la Ulmi nu cunoa�te, nici cine este Petre Iubu �i cu ce se ocup�70. „N-am dat nici o declara�ie privitor la munca mea sau a altora“71, a scris Ceau�escu în autobiografia din 1945.

Lotul avea 19 persoane, iar între declara�iile lor au ap�rut neconcordan�e. Astfel c� procurorii militari care se ocupau de caz au efectuat audieri suplimentare �i confrunt�ri între aresta�i. Au interogat colegi de serviciu ai acuza�ilor, rude �i al�i cunoscu�i, cercet�rile Cabinetului de instruc�ie care func�iona pe lâng� Consiliul de R�zboi amintit prelungindu-se pân� la sfâr�itul lui aprilie. Lui Nicolae Ceau�escu i-a venit rândul s� ajung� din nou în fa�a procurorului de caz la 29 aprilie 1936, când a �i semnat procesul-verbal de finalizare a cercet�rilor. Luând la cuno�tin�� con�inutul dosarului, inculpa�ii Ceau�escu �i Tarnovski au reclamat, prin intermediul avoca�ilor, c� anchetatorii ar fi operat falsuri în declara�ii: „S-au comis falsuri prin �ters�turi �i ad�ugiri. Denun�ând aceste falsuri, v� rug�m s� dispune�i îndeplinirea procedurilor legale“72.

Dosarul realizat de pe urma instruc�iei a fost trimis comisarului regal.

Procesul

Judecarea comuni�tilor din regiunea Prahova a început la 26 mai 1936, în sala Consiliului de R�zboi al Corpului 5 Armat� Bra�ov. Prezida colonelul Radu Gherghe, acuzarea fiind reprezentat� de comisarul regal Gheorghe Butei. Ap�rarea inculpa�ilor a fost asigurat� de avoca�ii Ion Gheorghe Maurer, Radu

70 Ibidem, f. 390 f/v. 71 Ibidem, fond CC al PCR – Sec�ia Cadre, Dosar C/2050, f. 10. 72 Ibidem, fond 96, dosar 6624, f. 342.

CRISTINA DIAC


Olteanu, Paul Moscovici, Marcu Witzman �i al�ii73. Pentru Ceau�escu au pledat Paul Moscovici �i Marcu Witzman, avoca�i obi�nui�i în procesele comuni�tilor. Witzman era membru de partid din 1932 �i fusese arestat el însu�i. Dup�23 august 1944 a f�cut carier� în sistemul judiciar al noului regim74.

Ceau�escu a fost trimis în judecat� pentru dou� capete de acuzare: de�inerea de mijloace de provoca�ie la comiterea de infrac�iuni calificate crime �i delicte75 �i participare la asocia�ii secrete76.

În raport cu legisla�ia în vigoare la acel moment, la ce se putea a�tepta Nicolae Ceau�escu? Minori infractori mai mari de 15 ani erau

73 Ibidem, dosar 6624, f. 391. 74 http://www.ilegalisti.ro/ilegalist/4612. 75 Sanc�ionat� de art. 17, alin. c) din Legea pentru Reprimarea unor noi Infrac�iuni

contra Lini�tii Publice, care avea urm�torul con�inut: „Se pedepse�te cu pedepsele prev�zute la art. 7 de mai sus (închisoare de la 2 la 5 ani, amend� de la 2.000-10.000 lei �i cu interdic�ie corec�ional�, n.n. C.D.) acel care cunoscând con�inutul va încredin�a uneia sau mai multor persoane, spre r�spândire, chiar dac� r�spândirea nu a avut loc, precum �i acela care a primit �i p�strat cu bun� �tiin�� a lui, la domiciliul s�u sau în alt loc, în vederea r�spândirii în public, vreunul din mijloacele de provoca�iune enumerate de art. 8. din legea de fa��“ (scrieri de orice fel, ziare, coresponden�e, gravuri, desene, afi�e, embleme, imprimate clandestine, filme, anun�uri luminoase sau alte asemenea, n.n. C.D.). ANIC, fond 96, dosar 6624, f. 387, f/v; în cazul lui Ceau�escu, respectivul articol se combina cu art. 7 �i 28 ale aceleia�i legi, cu art. 13 �i 14 alin. b) din Legea Ap�r�rii Ordinii în Stat din 7 aprilie 1934, toate combinate cu art. 129 C.J.M. �i cu toate decretele pentru prelungirea st�rii de asediu. ANIC, fond 96, dosar 6624, f. 13.

76 Sanc�ionat� de art. 13 �i 14, alin. b) din Legea pentru Ap�rarea Ordinii de Stat. Art. 13 avea urm�torul con�inut: „Este interzis� formarea sub orice form� de asocia�iuni sau societ��i secrete, care î�i vor t�inui existen�a sau statutele lor în scopul de a eluda dispozi�iile prezentei legi. Participarea la asemenea asocia�iuni sau societ��i constituie delictul cu acela�i nume, dup� cum se arat�mai jos“. Iar art. 14, alin. b) – „Este considerat c� particip� la asemenea asocia�iuni sau societ��i secrete �i pedepsit ca atare: b) Acel care continu� a conduce sau a fi membru activ al unei asemenea asocia�iuni sau societ��i din �ar� sau str�in�tate sau care între�ine coresponden�� sau leg�turi de orice fel cu astfel de asocia�iuni sau societ��i. Pedeapsa în cazurile de mai sus va fi închisoarea corec�ional� de la 6 luni la un an“. C. Hamangiu, Codul general…, vol. 22: Legi �i regulamente cuprinzând întreaga legisla�ie a anului 1934, p. 123.



283

pedepsi�i cu închisoarea, la fel ca adul�ii. Puteau fi încredin�a�i familiei sau interna�i într-o m�n�stire numai minorii cu vârste cuprinse între 8 �i 15 ani, care ac�ionaser� f�r� discern�mânt. Odat� împlinit� vârsta de 15 ani, problema discern�mântului nu se mai punea, iar infractorul minor dovedit de instan�� mergea direct la închisoare. Diferea numai cuantumul pedepsei. Conform Codului Penal, dac� o persoan� era trimis� în judecat� pentru o infrac�iune care nu era pasibil� de munc� silnic� pe via�� sau munc� silnic�pe timp limitat, „judec�torul este autorizat a aplica pedeapsa închisorii pe un timp egal cu cel pu�in a treia parte sau cel mult cu jum�tatea timpului pentru care ar fi putut fi condamnat la una din pedepsele privitoare la acele cazuri“77. Fapta pentru care era judecat Ceau�escu se pedepsea cu închisoare de la doi la cinci ani. A�adar, în cel mai r�u caz putea fi condamnat la maximum 2,5 ani de temni��78. Codul Penal Carol al II-lea, pe care Ceau�escu l-a ratat de pu�in, nuan�a �i aceast� chestiune79.

Ca s� se apropie cât mai mult de rezultatul dorit, �i acuzarea, �i ap�rarea au propus peste o sut� de martori fiecare. În cazul comuni�tilor, a�a era tactica folosit� de avoca�i: la mijlocul anilor ’20, Ajutorul Ro�u Interna�ional hot�râse ca procesele „victimelor terorii albe“ s� fie transformate în „spectacol”80. Nu o dat� s-a întâmplat s� fie citat în favoarea comuni�tilor prim-ministrul în func�ie, ministrul de Interne, �eful Siguran�ei, liderii partidelor politice importante. Evident, „arcul guvernamental” nu se prezenta, dar opozi�ia mai ap�rea când �i când,

77 C. Hamangiu, Codex Romaniae…, p. 632. 78 George St. B�dulescu, George T. Ionescu, Codul Penal adnotat cu jurispruden�� i

doctrin� român� �i francez�, cu o prefa�� de domnul I. Tanoviceanu, Profesor de Drept Penal la Universitatea din Bucure�ti, Bucure�ti, Editura ziarului Curierul Judiciar 5, Rahovei, 5, 1911, pp. 115. (în continuare Codul Penal adnotat….)

79 Aplicarea pedepsei cu închisoarea era obligatorie dac� fapta comis� era pedepsit� cu mai mult de 1 an �i atunci când minorul mai fusese supus anterior unei m�suri tutelare (art. 145), în C. Hamangiu, Codul General al României…, vol. XXIV: Coduri, legi �i regulamente cuprinzând prima parte din legisla�ia anului 1936, Partea I, Monitorul Oficial �i Imprimeriile Statului, Imprimeria Central�, Bucure�ti, 1937, p. 32 �i Vintil� Dongoroz, op. cit., p. 539.

80 J. Martin Ryle, International Red Aid and Comintern Strategy, 1922-1926, în „International Review of Social History, Vol. 15, Issue 01, 1970, pp. 43-68.

CRISTINA DIAC


dac� avea de transmis vreun mesaj politic. Procesul de la Bra�ov nu era de a�a mare importan�� încât s� reclame chemarea la bar� a lui Gh. T�t�rescu însu�i, dar avoca�ii au înc�rcat suficient lista martorilor. Iar��i tipic pentru astfel de procese – nu s-au prezentat to�i, pân� la urm� chiar ap�rarea renun�ând s� îi mai cheme la bar�.

Conform procedurilor, cu câteva zile înainte de începerea procesului, �i lui Nicolae Ceau�escu i s-a cerut s� propun� martori favorabili. I-a nominalizat pe fostul lui patron Aurel Corn��eanu (viitor maior de securitate în anii ’50) �i pe cumnatul �tefan Rusescu, so�ul surorii sale Niculina; doi lucr�tori de la atelierele C.F.R. din Bucure�ti; doi angaja�i ai cumnatului Rusescu; doi avoca�i �i un cizmar din Pite�ti; iar din închisoarea Doftana, pe de�inu�ii Grigore Preoteasa �i Vasile Luca, men�ionat de procuror „Luca Lascu”. Mai mult ca sigur îl avea în vedere pe László Luka, Vasile Luca pe numele s�u de dup� 23 august 1944.

În primele zile au fost audia�i inculpa�ii. Depozi�ia lui Nicolae Ceau�escu a fost ascultat� de judec�tor în diminea�a de 28 mai 1936 �i a decurs f�r� incidente. A doua zi începea audierea martorilor acuz�rii.

În 30 mai 1936, tân�rul Ceau�escu a fost eroul zilei. Diminea�a, Dumitru Mailat, �eful de post din Ulmi, a ap�rut în fa�a judec�torului. Lui i se datorau primele arest�ri, datorit� lui fuseser� prin�i atâ�ia comuni�ti în Prahova. �i tot el efectuase primele cercet�ri. Pentru vigilen�a cu care ac�ionase, plutonierul Mailat fusese felicitat de superiori, dar pentru cei din box� �i pentru istoriografia comunist�, Mailat era personificarea „c�l�ului clasei muncitoare“. Fa�� de jandarm, se scrie în sentin�a procesului, Tarnovki Vladislav, zis Vladimir, „a avut e�iri nepermise, fa��de care domnul pre�edinte a fost for�at s� atrag� aten�iunea”81.

Pentru aceste ie�iri, Tarnovski a fost pedepsit cu 15 zile închisoare. Judec�torul a dispus totodat� s� fie scos din sal�, iar judecata s� se fac� în absen�a inculpatului. Acesta a fost momentul afirm�rii lui Ceau�escu, consemnat de birocra�i astfel:

La ordinul pre�edintelui, dat gardei de a scoate din sala de �edin�� pe acuzatul Tarnovski Vladislav, zis Vladimir, acuzatul Ceau�escu Nicolae s-a

81 ANIC, fond 96, dosar 6624, f. 366/v.



285

revoltat, s-a sculat în picioare �i a protestat în privin�a scoaterii din �edin�� a acuzatului Tarnovski. La invita�ia pre�edintelui de a se lini�ti, numitul acuzat a continuat s� protesteze, adresând cuvintele: „Atunci noi ne solidariz�m cu to�ii”, �i întorcând spatele instan�ei, a îndemnat �i pe ceilal�i acuza�i s�-l urmeze, gesticulând �i aducând astfel ofense pre�edintelui �i instan�ei prin cuvinte �i atitudine ireveren�ioas�82.

Urmare a ie�irii lui Ceau�escu, procesul principal s-a întrerupt. Tân�rul cizmar a fost scos din box� �i adus la bar�, pentru o nou�judecat�. Din sal� au fost g�si�i rapid patru martori: un pensionar, o casnic� �i doi ziari�ti din Bra�ov care asistau la proces. Astfel, Ceau�escu a fost condamnat la �ase luni închisoare pentru ultraj, sentin�a fiindu-i comunicat� „în fa�a trupei adunat� sub arme”83. Apoi a fost evacuat din sala de judecat�. Urmare a scandalului f�cut de Ceau�escu, procesul s-a suspendat pân� la ora 17.

În sal� au fost prezen�i �i mai mul�i gazetari de la ziarele locale. Apreciat drept un fapt de senza�ie, incidentul provocat de Nicolae Ceau�escu la 30 mai în sala Tribunalului Militar a fost preluat de presa central�. „15 zile închisoare pentru obr�znicii“, a titrat „Universul“ despre protestele lui Vladimir Tarnovski, consemnând �i izbucnirea lui Ceau�escu. Avocatul Witzman a încercat s�-l scuze în fa�a instan�ei, se scria în ziar, accentuând caracterul involuntar al scenei �i lipsa inten�iei de a jigni. Ceau�escu �i-a motivat gestul protestatar prin aceea c� martorul acuz�rii inducea în eroare instan�a, f�cându-i pe inculpa�i s� par� mai vinova�i decât erau în realitate. De aceea, tân�rul activist a cerut judec�torului, pe un ton nepotrivit, s� permit� acuza�ilor un dialog mai aplicat cu martorii acuz�rii84. „Curentul“ aducea �i alte preciz�ri, referitoare la „alte aprecieri ofensatoare la adresa consiliului“, f�cute de Nicolae Ceau�escu.

În urm�toarele zile, tân�rul comunist nu a mai mai ap�rut în sala de judecat�, de�i avocatul Paul Moscovici insistase ca Tarnovski �i Ceau�escu s�fie readu�i. Fiind absen�i, li se îngr�de�te dreptul la ap�rare, a pledat Moscovici. Colonelul Radu Gherghe, pre�edintele Cur�ii, a r�mas impasibil.

82 Ibidem, f. 346. 83 Ibidem, f. 368. 84 Ibidem, fond 95, dosar 14481/45, f. 32.

CRISTINA DIAC


La 5 iunie 1936 a fost pronun�at� sentin�a în procesul intentat comuni�tilor din jude�ul Dâmbovi�a. Dintre cei 19 membri ai lotului, �ase au fost achita�i de instan�a militar�. Din restul de 13, majoritatea au primit pedepse mici, între trei luni �i un an închisoare. Cei mai mul�i – �ase persoane, au fost condamna�i la un an85.

Pe baza Sentin�ei din 5 iunie se pot face câteva observa�ii. De pild�, tâmplarul Petre Iubu, secretarul organiza�iei PCdR din Târgovi�te, considerat „�eful de lot“, a primit o pedeaps� mic�, de un an închisoare. Cea mai mare condamnare a pronun�at-o tribunalul militar împotriva polonezului Tarnovski – doi ani �i jum�tate. În optica justi�iei, faptele s�vâr�ite de tân�rul Ceau�escu erau pe al doilea loc ca gravitate, de vreme ce l-a condamnat la doi ani. La ace�tia se ad�ugau cele �ase luni, dispuse de Curte în 30 mai 1936, pentru sfidare. El �i Tarnovski, a�adar, au primit cele mai mari pedepse din întreg lotul. Cumulând cele dou� pedepse, Ceau�escu ajungea s� fie condamnat la maximul de pedeaps� prev�zut�de Codul Penal.

Cum s-ar putea explica aparent bizara situa�ie? În primul rând, Tarnovski era etnic polonez �i cet��ean str�in86. Teama autorit��ilor fa��de alogenii care ar fi putut r�scula muncitorimea din Valea Prahovei trebuie c� a contat. De altfel, printre comuni�ti exista b�nuiala c� justi�ia era mai blând� cu majoritarii decât cu minorit��ile, fie ei �i cet��eni români. Un „str�in“ – din punct de vedere etnic sau civic – corespundea mult mai bine profilului de „agent bol�evic“, „du�man din exterior“ care bântuia imaginarul epocii. În logica imaginarului poate fi explicat� �i condamnarea mare dispus� împotriva lui Ceau�escu. Str�in era �i el – de regiunea în care fusese prins. Nu putuse proba conving�tor vreo meserie sau slujb� generatoare de venituri pentru zilnica subzisten��. Întrunea caracteristicile „revolu�ionarului de profesie“: c�l�tor din loc în loc, cu „agenda ascuns�“ a complotului în buzunar. Lui Petre Iubu, toat� lumea din Târgovi�te îi cuno�tea convingerile politice, ceea ce îl f�cea un caz deloc dificil pentru poli�ie. Era, totodat�, o persoan� cvasi-onorabil� – avea propriul atelier de tâmpl�rie, cu angaja�i, ucenici, calfe. În concluzie,

85 Ibidem, fond 96, dosar 6624, ff. 384/387, f/v. 86 Ibidem, f. 520/v.



287

Iubu era „om al locului“, sedentar �i român. În schimb, Tarnovski era str�in, Ceau�escu – venit în regiune cu inten�ii necurate. Din punct de vedere al „filosofiei penale“ dominante în epoc�, faptele celor doi tineri nu erau mai grave decât ale celorlal�i din lot, dar prezentau cel mai mare „pericol social“. �i a�a se face c� s-au ales cu cele mai mari condamn�ri.

De�inut la penitenciarul Bra�ov

Situa�ia grav� în care se aflau i-au determinat, probabil, s� utilizeze c�ile de atac permise de lege. Dintre cei 13 condamna�i, 11 au intentat recurs, îns� nou� �i-au retras cererile înainte ca instan�a s� dea un verdict. Doar Ceau�escu �i Tarnovski au a�teptat decizia magistratului militar87.

În tot acest timp, Ceau�escu a stat la Penitenciarul Bra�ov. „Trei luni am stat în acela�i pat, am urinat în acela�i hârd�u – a povestit Toma A. Toma, coleg de celul�. Eram cei mai mici de acolo, eu de �ai�pe, el de op�pe”88. Închi�i mai erau �i lucr�torii Gheorghe Ionescu, Vasile Tobo�aru, Dumitru Antonescu, basarabenii Vladimir Amoa�ei, Grigore Temciuc �i Alexandru Lescov.

La Bra�ov, nou-veni�ii au fost ancheta�i de dou� ori. Pe de o parte, procurorii militari au continuat cercet�rile începute de Siguran��. În paralel cu investiga�iile autorit��ilor, au fost chestiona�i �i de tovar��ii de partid. Dup� practicile comuniste, au suportat o anchet� intern�, efectuat�de celula de partid din închisoarea Bra�ov89. Cine a tr�dat �i cine nu, cine merit� s� fie comunist �i cine trebuie sanc�ionat – toate acestea le decideau vârstnicii partidului. Comisia, format� din trei comuni�ti cu mai mult� experien��, a fost condus� de Emeric Stoffel90. Acesta activa în

87 Ibidem, ff. 429-431, f/v �i 439-440. 88 Toma Roman Jr., Ceau�escu v�zut de aproape, Bucure�ti, Curtea Veche,

2008, p. 120. 89 ANIC, fond 45, dosar 219, f. 152. 90 Emeric Stoffel (n. 1913 – d. 2008). Dup� 23 august 1944, a lucrat la revista

„Lupta C.F.R.”. Ulterior, a activat în aparatul de partid de la Bra�ov �i Re�i�a. A fost primul secretar general al Comitetului Antifascist German, iar din 1950 fost numit consilier ministerial la Departamentul Na�ionalit��ilor. Între 1951-1956

CRISTINA DIAC


mi�carea comunist� din Banat din anii ’20, iar în 1930 fusese primit în partid. Asemenea majorit��ii activi�tilor PCdR din acea perioad�, fusese arestat de mai multe ori. În 1936, i-a verificat inclusiv lui Ceau�escu aptitudinile de bun comunist, iar acesta a trecut testul: se purtase conform „sarcinilor conspirativit��ii“ �i negase toate învinuirile. „La Bra�ov în 1936 am fost încadrat în partid“91, scria el în autobiografia din 1945. Semn c� trecuse cu bine de evalu�rile superiorilor �i a fost socotit demn de botezul intr�rii în tagma „revolu�ionarilor de profesie“.

Despre via�a la închisoarea din Bra�ov a povestit unul dintre fo�tii tovar��i de celul�. Acolo, militan�ii mai experimenta�i �i cu mai mult��coal� �ineau lec�ii de�inu�ilor politici. Iubu Petre de la Târgovi�te, profesorul Mihailovici �i un oarecare Nathan conferen�iau pe teme de ideologie marxist-leninist�. Mihailovici �inea lec�ii de cultur� general� �i de limba francez�, deoarece, dac� ar fi primit pedepse mai mari, partidul voia s� îi ajute s� evadeze �i s�-i trimit� pe frontul din Spania92.

Despre via�a închisorii �i-a amintit �i Akos Domany, acuzat de spionaj �i închis simultan cu Nicolae Ceau�escu la respectivul penitenciar. Directorul închisorii, c�pitanul Ionescu, era un om brutal, foarte antipatic, care conducea cu o mân� de fier. Nimic nu trebuia s� se întâmple f�r� �tirea lui, nici printre de�inu�i, nici în administra�ia penitenciarului. Întemni�a�ii �i gardienii îl urau deopotriv� pe directorul Ionescu, subalternii repro�ându-i condi�iile proaste de lucru. Ca s�-�i mai suplimenteze veniturile, paznicii cereau �i primeau mit� sume cuprinse între 5 �i 10 lei93. La închisoarea

a ocupat postul de consilier îns�rcinat cu afaceri ad-interim al României în Elve�ia, �ef al lega�iei. Membru al C.C. al P.C.R. din 1965. Membru al Comisiei Centrale de Revizie (din noiembrie 1974). A fost �i redactor-�ef al revistei „Neue Literatur”.

91 Ibidem, fond C.C. al P.C.R. – Sec�ia Cadre, Dosar C/2050, f. 10. 92 În 1935, PCdR, cu sprijinul Moscovei îi ajutase s� fug� din închisoarea

Craiova pe trei dintre liderii grevei de la Grivi�a. În acela�i an, Constantin Doncea, Dumitru Petrescu �i Gheorghe Vasilichi au ajuns în Uniunea Sovietic�. La ordinul Cominternului, Doncea s-a înrolat în Brig�zile interna�ionale „ro�ii” din Spania.

93 ANIC, fond 95, dosar 121436, f. 135.



289

Bra�ov de�inu�ii tr�iau cum puteau, „nu prea r�u“, scria Domany, dar cu mâncare „îngrozitor de rea“94.

Dintre viitorii lideri ai partidului, Nicolae Ceau�escu l-a cunoscut la Bra�ov pe Emil Bodn�ra�, remarcat de ceilal�i pentru tratamentul special de care beneficia. „Se plimba la bra�, prin curte, cu directorul pu�c�riei“95, va povesti unul dintre de�inu�i despre fostul ofi�er al Armatei Române, dezertor la sovietici. Prin rela�iile lui Bodn�ra� cu conducerea închisorii s-au extins binefacerile �i asupra celulei de partid, credeau ceilal�i, f�r� a-�i putea explica amici�ia lui Bodn�ra� cu �efii închisorii. Datorit� lui, „puteam primi câte pachete voiam de la Ajutorul Ro�u, puteam comunica între noi, ne scoteau la aer de dou� ori pe zi“96, a povestit colegul de celul� al lui Ceau�escu.

În amintirea lui Toma A. Toma, la pu�c�ria din ora�ul transilv�nean tân�rul utecist era un om retras �i nu povestea intimit��i. În schimb, „era tare doctrinar acolo. Era îndoctrinat r�u atunci, cu capul la Marx �i Stalin. �inea minte pe de rost lec�iile politice. Nu vorbeam între noi despre iubite, m�rturisea Toma, dar nu cred c� avea. El oricum era mai retras“97. Din câte �i-a amintit fostul coleg, nu l-a vizitat nicio rud�, nu primea scrisori �i nici colete de la familie98, ci numai de la „mi�carea revolu�ionar�“.

În august 1936, Ceau�escu a fost transferat temporar la Doftana. Legat cu „fiare de picioare“, men�ioneaz� un act emis de închisoarea din Bra�ov99. Pân� când sentin�a a r�mas definitiv�, s-a plimbat între închisoarea de pe Valea Teleajenului �i cea din ora�ul de sub Tâmpa.

La recurs, de�inutul Nicolae Ceau�escu a beneficiat de serviciile competente ale avocatului Marcu Witzman. Acesta s-a str�duit s�-i ob�in�dac� nu achitarea, m�car o pedeaps� mai u�oar�. A invocat nu mai pu�in de zece motive pentru atacarea sentin�ei din prim� instan��. Toate argumentate în drept, prin apel la articole din legi �i coduri de legi care, în

94 Ibidem, f. 136. 95 Toma Roman jr, Ceau�escu v�zut de aproape, Bucure�ti, Curtea Veche,

2008, p. 120. 96 Ibidem. 97 Ibidem, pp. 120-121. 98 Ibidem, p. 121. 99 ANIC, fond 95, dosar 14481/4, f. 16.

CRISTINA DIAC


opinia lui, nu fuseser� interpretate de judec�tor în favoarea clientului s�u. Prin sentin�a din 9 decembrie 1936, maiorul Balaban le-a respins pe toate ca neîntemeiate. Astfel, lui Ceau�escu nu-i r�mânea decât s� execute cei doi ani �i jum�tate de închisoare, care începeau s� curg� abia din acel moment. Dup� vechiul Cod Penal, în vigoare înc� trei s�pt�mâni, pân� la 31 decembrie 1936, preven�ia (perioada cercet�rilor efectuate cu învinuitul în stare de arest), nu se sc�dea din pedeaps�. Abia Codul Penal Carol al II-lea avea s� remedieze aceast� situa�ie, iar Ceau�escu, prin intermediul avoca�ilor, se va prevala de prevederile legii penale mai favorabile pentru a-�i mic�ora timpul petrecut în spatele gratiilor. Justi�ia „burghez�“ i-a dat întrucâtva câ�tig de cauz�. Pân� atunci îns�, mult� ap�avea s� curg� pe Teleajen.

De�inut la Doftana

Nicolae Ceau�escu a ajuns la Doftana în 20 ianuarie 1937100, pentru a r�mâne de aceast� dat�. Codul Penal în vigoare prevedea c� minorii condamna�i executau pedeapsa „într-un stabiliment anume destinat pentru aceasta, sau într-o parte separat� a casei de închisoare corec�ional�“101. Locul execut�rii pedepsei nu mai era îns� hot�rât de instan��102.

Din 1921, Doftana era folosit ca penitenciar pentru executarea condamn�rilor politice103. Argumentul folosit în epoc� f�cea apel la �tiin�a penitenciar� modern�, care „a ar�tat c� pentru ca pedeapsa s�ajung� la rezultate pozitive, este necesar ca regimul la care este supus condamnatul s� fie nu numai în raport cu gravitatea infrac�iunii

100 ANIC, fond 96, dosar 6624, f. 420. 101 C. Hamangiu, Codex Romaniae…, p. 632. 102 „Când judec�torul pronun�� o pedeaps� în persoana unui minor, nu e �inut s�

arate prin hot�rârea sa locul unde aceast� pedeaps� cat� a fi executat�, c�ci executarea pedepselor nu apar�ine puterii judec�tore�ti“. Codul Penal adnotat…, p. 118.

103 Femeile „politice“ erau închise la Dumbr�veni.



291

s�vâr�ite104, ci, în acela�i timp, adaptat personalit��ii infractorului“105. În acest scop, „s-a admis c� rezultatele tratamentului vor fi îndeajuns de mul�umitoare separând pe de�inu�i în grupuri cât mai omogene, avându-se în vedere particularit��ile personalit��ii lor“106. M�sura separ�rii de�inu�ilor era considerat� „un progres fa�� de haosul �i promiscuitatea corup�toare în care se aflau de�inu�ii din penitenciarele primitive“107.

F�r� a intra în subtilit��ile filosofice ale chestiunii108, prezent�m punctul de vedere al lui Vintil� Dongoroz, probabil unul dintre cei mai importan�i speciali�ti în drept penal ai României din toate timpurile, vizavi de menirea pedepsei privative de libertate: „Izolarea infractorului, scoaterea lui din mediul care a contribuit la formarea pornirilor sale rele(subl. ns., C.D.), supunerea acestuia, în timpul priv�rii de libertate, la un regim apt de a-l adapta unei vie�i oneste, sunt considera�iuni care au ridicat pedepsele privative de libertate, în �tiin�a criminal� modern�, la rangul de sanc�iune preferat� (ca având maximum de calit��i �i aptitudini)“109.

În cazul delincven�ilor politici din România interbelic�, s-a n�scut o contradic�ie între principiul omogeniz�rii grupurilor de de�inu�i �i imperativul extragerii lor din mediul criminogen care contribuise la formarea „pornirilor rele“. În opinia noastr�, închiderea comuni�tilor laolalt� a fost o eroare. Convie�uirea în acela�i spa�iu claustrant, în sec�ii aparte ale penitenciarelor, le-a înt�rit convingerile poate nu atât de ferme la momentul intr�rii la închisoare. Cel pu�in în cazul lui Ceau�escu, lucrurile a�a par a fi stat. La Doftana, proximitatea cu cele mai importante

104 Din acest motiv, penitenciarele erau clasificate func�ie de durata condamn�rii,

în închisori pentru executarea pedepselor de munc� silnic�, de temni�� grea �i de închisoare corec�ional� �i poli�ieneasc� (cele de drept comun) �i pentru deten�ie grea, riguroas� �i simpl� (cele politice).

105 Dr. N. Iorgulescu, Regimul penitenciar în România, în D. Gusti (coord.), Enciclopedia României, vol. I, Statul, p. 361.

106 Ibidem. 107 Ibidem. 108 Michel Foucault, A supraveghea �i a pedepsi. Na�terea închisorii, traducere

din francez� �i note de Bogdan Ghiu; control �tiin�ific al traducerii: Marius Ioan; prefa�� de Sorin Antohi, Bucure�ti, Humanitas, 1997.

109 Vintil� Dongoroz, op. cit., p. 481.

CRISTINA DIAC


figuri ale mi�c�rii comuniste interbelice i-a validat crezul pe care oricum îl avea. Elogiat� în timpul regimului comunist, ridiculizat� dup�, titulatura de „universitate comunist�“ atribuit� închisorii de pe Valea Teleajenului con�inea în sine o doz� de adev�r: fi�a de întemni�at la Doftana era echivalentul unei diplome de absolvent la „�coala luptei revolu�ionare“. Mai ales c� ajunsese acolo într-un moment dificil, care a testat la maximum grupul de�inu�ilor politici, determinându-i la atingerea coeziunii pe care în exterior, partidul nu a avut-o niciodat�.

Coeziunea grupului, una dintre cele mai cercetate probleme de psihologie social�, are dou� dimensiuni: emo�ional� (sau personal�), bazat� pe atrac�ia membrilor, pe dorin�a lor de a fi împreun�; �i dimensiunea bazat� pe obiectivele grupului (task-related). Factorii care determin� un grup s� ating� coeziunea sunt pozitivi (pentru maximizarea rezultatelor) sau negativi (teama de pierderile generate de p�r�sirea grupului). Printre factorii care influen�eaz� coeziunea se num�r�: similitudinile dintre membri, talia grupului, dificultatea de a accede, succesul grupului, competi�ia cu alte grupuri �i amenin��rile din exterior. Pericolul, amenin�area, este un factor ultra-cunoscut care influen�eaz�coeziunea grupului, în sensul cre�terii110.

La Doftana, de�inu�ilor politici li se aplica regimul auburnian – izolare în celule pe timpul nop�ii �i trai în comun pe timpul zilei. La momentul sosirii lui Ceau�escu, o serie de drepturi nu existau – de munc�, vorbitor, coresponden��, pachet. Istoricul „luptei pentru regim“ în închisoarea Doftana data din anii ’20. În octombrie-noiembrie 1929, de�inu�ii au men�inut o grev� a foamei 42 de zile. Regimul s-a în�sprit �i mai mult în 1933, dup� grevele din februarie. Lupta surd� dintre „politici“ �i administra�ia închisorii s-a dus pe mai mul�i ani, cu rezultate incerte: perioade de îmbun�t��ire (august-octombrie 1934) alternau cu cele de acutizare a conflictului (noiembrie 1934, februarie 1935, martie 1935). În esen��, de�inu�ii politici revendicau dreptul de a fi caza�i în sec�iile A, B �i C, situate pe arcul închisorii în form� de potcoav�, mai luminoase �i, în

110 Jacob Eisenberg, Group Cohesiveness, în Roy F. Baumeister, Kathleen D.

Vohs (editors), Encyclopedia of Social Psychology, Sage Publications, 2007, pp. 386-387.



293

general, mai confortabile. Administra�ia folosea „spa�iul locativ“ al închisorii în sens „politic“, ca moned� de schimb pentru spargerea solidarit��ilor dintre de�inu�i, dar �i ca form� de pedeaps� pentru r�zvr�ti�i. În cele mai grele sec�ii D, E, F �i H (Ha�ul evocat dup�23 august 1944), ajungeau de�inu�ii dup� etapele mai tensionate ale r�zboiului cu temnicerii. În afar� de aceasta, mai cereau prelungirea programului de plimbare în aer liber; dreptul la munc�, ceea ce presupunea organizarea unor ateliere în incinta penitenciarului; alte drepturi prev�zute de lege – vorbitor, coresponden��, pachet; dreptul la asisten�� medical�; dreptul de a desf��ura activit��i cultural-educative111.

Cum Ceau�escu fusese condamnat pentru delict politic, a ajuns nu într-o sec�ie pentru minori a vreunuia dintre penitenciare de închisoare corec�ional�, ci la Doftana, al�turi de al�i comuni�ti. Acolo �i-a reîntâlnit �i vechile cuno�tin�e din Ulmi. În autobiografia din 1948, cofetarul Gheorghe Dumitrache a amintit c� petrecuse la închisoare mult timp al�turi de Ceau�escu112.

„La Doftana am fost încadrat în celula de partid �i am fost pus la diferite munci organizatorice”113, scria Ceau�escu în autobiografia din 1945. Se poate deduce, a�adar, c� a fost implicat de „colectiv“ în proteste. Unele fapte de bravur� i-au r�mas consemnate în dosarul de penitenciar. În perioada conflictului dintre de�inu�ii comuni�ti �i administra�ia închisorii pentru ob�inerea statutului de întemni�at politic, un incident l-a avut ca protagonist. Gardienii Mihail Gherghe, Prodea Vasile �i Militaru Ilie au raportat în scris directorului Eugen S�vinescu, urm�toarele: „În diminea�a zilei de 20 februarie 1937, de�inutul Ceau�escu Nicolae a început s� strige cuvinte insult�toare la adresa D-voastr� �i pe noii f�cândune (sic!) c�l�i �i b�t�u�i, spunând c� nu �tim ce facem”114. Avertizat s� nu mai stea la fereastr�, „a provocat toat� sec�ia, începând s�m� insulte cu cuvinte murdare c� sunt c�l�u �i nu �tiu ce fac, dând �i cu o

111 Gh. Apostol, Eu �i Gheorghiu-Dej, Editur�&Tipografie Paco, Bucure�ti,

2011, pp. 38-39. 112 ANIC, fond 45, dosar 219, f. 152-153. 113 Ibidem, fond CC al PCR – Sec�ia Cadre, dosar C/2050, f. 10. 114 Ibidem, fond 95, dosar 14481/4, f. 22.

CRISTINA DIAC


bucat� de geam în cap”115. Protestului i s-a al�turat Ion Balogh, se plângeau gardienii. Nicolae Ceau�escu este unul dintre „cei mai instigatori din sec�ie”, dup� aprecierea temnicerilor. Nu întâmpl�tor gardienii îl avertizaser� s�se îndep�rteze de fereastr�. De�inu�ii foloseau acest sistem ca ��-�i comunice mesaje, ba chiar s�-�i des�vâr�easc� educa�ia politic�, dup� cum se l�udau într-un raport trimis c�tre conducerea PCdR: „Prelucrarea problemelor politice la geam […] a dat posibilitatea s� cre�tem noi lupt�tori hot�râ�i �i consecven�i pentru democra�ie �i pace din mas� �i s� ridic�m noi cadre de partid c�lite �i politice�te înarmate pentru mi�care”116. Printre noile achizi�ii de lupt�tori f�r� îndoial�, foarte hot�râ�i, „colectivul“ de�inu�ilor politici de la Doftana trebuie c� l-a num�rat �i pe tân�rul Ceau�escu, eviden�iat în lupta cu „du�manul de clas�“.

În 1936-1937, guvernul T�t�rescu a decis aducerea la Doftana a tuturor de�inu�ilor politici117. Din vara lui 1936 pân� în vara urm�toare, au ajuns în închisoarea de lâng� Telega Vasile Luca, Al. Moghioro�, Al. Dr�ghici, Andrei Bernadt �i ceilal�i condamna�i odat� cu Ana Pauker în iulie 1936; în mai 1937, au sosit ceferi�tii Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica, Gh. Apostol. Începând din a doua jum�tate a anului 1937, la Doftana s-au aflat mul�i dintre viitorii lideri ai României comuniste.

Din august 1937, „lupta pentru regim“ a intrat într-o nou� faz�, de�inu�ii imaginând o form� de protest mai aparte: urletele colective, în timpul nop�ii, astfel încât s� se aud� pân� la Telega �i chiar pân� la Câmpina. Deranja�i de zgomotul nop�ii, cet��eni din localit��ile amintite s-au prezentat la închisoare pentru a protesta118. „Strig�tele de noapte” au fost men�ionate �i în raportul trimis Comitetului Central de organiza�ia de partid din închisoarea Doftana, dup� ob�inerea „victoriei“119. În august 1937, dup� o lun� de sonore proteste nocturne, un grup de oameni au

115 Ibidem. 116 Arhivele Na�ionale ale României, Copil�ria comunismului românesc în arhiva

Cominternului, Edi�ie de documente coordonat� de Alina Tudor-Pavelescu, Bucure�ti, 2001, pp. 407-408.

117 Gh. Apostol, op. cit., p. 23. 118 Ibidem, pp. 32-33. 119 Copil�ria comunismului…, p. 406.



295

manifestat în fa�a închisorii120. Le-au r�spuns �i cei din interior, izbind cu scândurile de la pat în u�ile celulelor. „Doftana întreag� devenise un infern“, a descris Apostol atmosfera.

Mai târziu, când am ob�inut regim politic la Doftana, gardienii de paz�ne-au spus c� nu vor uita în via�a lor acea zi de iad121.

În septembrie 1937, de�inu�ii au declarat greva foamei, men�inut�dou� zile. Pân� la urm�, în iarna 1937-1938, au ob�inut câ�tig de cauz�: coresponden�� de dou� ori pe lun�, vorbitor lunar, dreptul de a primi pachete de la rude, dou� ore de plimbare în curtea închisorii diminea�a �i alte dou� seara, îmbun�t��irea asisten�ei medicale122. În ianuarie 1938, în vremea efemerului guvern Goga-Cuza, „Balaurul“ S�vinescu, „c�l�ul“ comuni�tilor de la Doftana, a fost înlocuit de la conducerea închisorii cu un director mai favorabil dolean�elor formulate de cei închi�i (maiorul V. Irimescu, administrator al Penitenciarului Special Doftana pân� la cutremurul din noiembrie 1940). Noul director a acordat �i ultima revendicare a acestora – dreptul la munc�, dispunând s� fie organizate patru ateliere – de tâmpl�rie, cizm�rie, pietr�rie �i tinichigerie.

În memorii, Gh. Apostol, un apropiat �i un admirator sincer al viitorului secretar general al PMR, consider� toate evenimentele de la Doftana din 1937-1938 un rezultat al gândirii strategice a lui Gheorghiu-Dej. Venirea lui a însufle�it de�inu�ii, el a gândit pa�ii de f�cut în confruntarea cu „Balaurul“ S�vinescu, directorul închisorii, lui i se datoreaz� succesul repurtat în lupta pentru condi�ii decente123.

În ianuarie 1937, intrase în vigoare un nou Cod Penal, mai am�nun�it �i mai clar. Printre nout��i se reg�sea �i reglementarea pedepselor – de drept comun �i politice, distinc�ie inexistent� în Codul Cuza, inclusiv

120 „Buletinul Federa�iei Na�ionale a Fo�tilor De�inu�i �i Interna�i Politici Antifasci�ti“,

nr. 9-10/1950, num�r aniversar la zece ani de la pr�bu�irea Doftanei, p. 14. 121 Gh. Apostol, op. cit., p. 35. 122 Ibidem, pp. 40-41. 123 Ibidem, pp. 27-41.

CRISTINA DIAC


regimul de executare a pedepselor politice124. Codul Carol al II-lea se dorea un pas înainte spre modernizare, o punere în acord a legisla�iei penale atât cu dezvolt�rile dreptului, cât �i cu realit��ile. Inten�ia legiuitorului a fost, cel mai probabil, bun�. De remarcat c� cea mai favorabil� situa�ie din întreaga perioad� interbelic� le-a creat-o de�inu�ilor politici comuni�ti un guvern de extrem�-dreapta, care, pe bun� dreptate, merit� eticheta de „fascist“, �inând seama de legisla�ia profund antisemit�emis�. Acuza c� „regimul fascist“ din România a f�cut din comuni�ti o �int�, prezent� în documentele de partid, nu se verific�. Mai mult chiar, spre finalul lui 1938, guvernul Miron Cristea, unde portofoliul Internelor era de�inut de Armand C�linescu, anti-legionar notoriu, �i-a îndreptat tirul asupra „verzilor“, comuni�tii câ�tigând un nesperat respiro125.

Revenind la regimul de deten�ie al de�inu�ilor politici, cum se întâmpla �i se întâmpl� de obicei, bunele inten�ii n-au fost suficiente. Sistemului penitenciar din România îi lipsea „baza logistic�“ pentru punerea în practic� a tuturor prevederilor legale. De pild�, sistemul auburnian era, teoretic, impus de legisla�ie înc� din 1874, dar nu s-a putut aplica în practic� pentru c� nu toate închisorile aveau celule individuale. Legea penitenciarelor din 1929 introducea regimul progresiv (izolare la începutul perioadei de închisoare, �inere în comun ziua, mutarea în colonie penitenciar�, eliberare condi�ionat�), „adaptat posibilit��ilor de la noi“126. Rezultatele favorabile ale „b�t�liei pentru regim“ se datoreaz�,

124 Acestea erau deten�ie grea, deten�ie riguroas� �i deten�ie simpl�, pentru

delictele politice. Regimul de executare era prev�zut în art. 36)-38). Vezi C. Hamangiu, Codul general…, Vol. XXIV: Coduri, Legi �i Regulamente cuprinzând prima parte din legisla�iunea anului 1936, Partea I, pp. 12-13.

125 Un argument în acest sens este oferit de biografia lui �tefan Fori�. Arestat în noiembrie 1938, în leg�tur� cu ni�te comuni�ti din Craiova, a fost eliberat dup� 3-4 zile, „din ordinal lui Armand C�linescu, care dup� câte îmi amintesc ar fi spus c� nu-l intereseaz� ac�iunea comuni�tilor, ci numai aceea a legionarilor, fapt care de altfel s-a �i v�zut imediat, c�ci echipa de filaj a grupei a fost afectat� împreun� cu al�i agen�i �i ofi�eri de poli�ie grupei legionare, pân� în cursul anului 1940“, declara fostul poli�ist Sterian C. Constantin în 1963. Vezi ACNSAS, fond Documentar, dosar 19, vol. 14, f. 193.

126 V. Dongoroz, op. cit., p. 488.



297

cel mai probabil, unui cumul de factori. Presiunile de�inu�ilor – reale dar nu inedite, de vreme ce pot fi datate anterior sosirii lui Gheorghiu-Dej la Doftana – s-au produs într-un moment de prefacere a sistemului penal în general. Desigur, comuni�tii nu puteau credita guvernul, a�a c� progresul a fost pus ini�ial în contul lui Gheorghiu-Dej, apoi al „colectivului“ de la Doftana.

Oricum, în aceast� etap� de consolidare a grupului din închisori, care avea s� devin� în urm�torii ani din ce în ce mai mare, Ceau�escu a fost acolo �i a tr�it „lupta de clas�“ în priz� direct�. A fost �i el unul dintre beneficiarii drepturilor câ�tigate în 1937-1938.

Ca �i la Bra�ov, a primit mai multe colete de la Ajutorul Ro�u, organiza�ia comunist� care sprijinea material comuni�tii închi�i �i familiile acestora. În septembrie �i octombrie 1937, tân�rul de�inut a primit dou�pachete, ambele expediate de Petre Melinte, vechi activist al partidului, cu destin tragic. Pân� la 32 de ani, Melinte fusese un activist model127. Muncitor de prim� genera�ie, �i-a abandonat meseria, punându-se cu totul în slujba „cauzei“. Ca s-o propage, a str�b�tut Moldova de la un cap�t la altul, �i a intrat de multe ori în aten�ia autorit��ilor, fiind arestat în câteva rânduri pentru r�spândire de manifeste, instigare la grev�, colecte în favoarea de�inu�ilor „antifasci�ti”, vânzare de c�r�i po�tale cu portretul lui Petre Constantinescu-Ia�i, pe când profesorul de teologie era de�inut la Chi�in�u. Când îi scria lui Ceau�escu la Doftana, Petre Melinte era între dou� arest�ri. În 1940, la ultima dintre ele, a acceptat propunerea de-a deveni informator al Siguran�ei. Ajutorul dat de Melinte Siguran�ei s-a finalizat cu executarea grupului inginerului Paneth, în 1941128, din aceast�cauz� tr�d�torul sfâr�ind executat de fo�tii tovar��i129.

În ceea ce prive�te leg�tura lui cu Ceau�escu, din dosarul întocmit de Siguran�� pe numele s�u rezult� c�, odat� cu pachetul din octombrie, Melinte i-a scris �i o carte po�tal�, cu urm�torul con�inut: „Drag�Ceau�escu, �iam trimes un colet pe la sfâr�itul lui septembrie scriemi

127 ANIC, fond 96, dosar 572, f. 192. 128 ACNSAS, fond Penal, dosar 208, vol. 6, f. 77. 129 Asasinat în împrejur�ri necunoscute, din câte se pare, cadavrul lui Petre

Melinte a fost aruncat într-o groap� comun� s�pat� într-o camer� din Ambasada Poloniei, împreun� cu �tefan Fori� �i Nicolae Pârgaru.

CRISTINA DIAC


dac� lai primit. Ast�zi �iam expediat un al doilea colet în greutate de 7,500 gr”130. Din cartea po�tal� scris� de Melinte se poate afla �i ce con�inea coletul din octombrie. Alimente, s�pun �i medicamente. Expeditorul ad�ugase �i trei kilograme de �unc�, un kilogram �i jum�tate de brânz�, unt – jum�tate de kilogram. Tot atâta zah�r, o pâine, o cutie sardele Robert. Pentru igiena personal� – s�pun de rufe, o jum�tate de kilogram, un s�pun de fa�� i o cutie de crem�. De�inutul a primit �i medicamente – dou� sticlu�e, o cutie �i mai multe prafuri, dup� cum men�iona expeditorul în cartea po�tal�. Mai mult ca sigur, Melinte primise toate acestea de la partid.

Cât a stat închis, de�inutul Ceau�escu n-a fost l�sat f�r� ve�ti din exterior. Cartea po�tal� trimis� de Petre Melinte con�inea �i un mesaj scris în limbaj conspirativ, sub forma unor povestiri despre tendin�ele în mod�

Afl� c� eu am venit de dou� s�pt�mâni din concediu, scria Melinte lui Ceau�escu. Deacuma lucrez lucru este foarte mult, mai ales de când la noi la croitorie sa schimbat modelele lucrul este foarte mult �i este foarte frumos, mai ales din Fran�a sunt modele foarte frumoase. Croiala german� nu prea se întreab�de aceia nu croesc croial� german� pentru c� nici în Germania nu se mai poart�. De altfel ce s�-�i mai spun cred c� în curând se va schimba toat� situa�ia �i atunci va fi mai bine �i voi câ�tiga mai bine �i î�i voi trimite mai multe colete131.

Aceasta voia s� însemne c� Partidul Comunist Francez a trecut în prim-planul mi�c�rii comuniste din Europa de Vest, �i c� în Germania comunismul a pierdut teren în contextul regimului nazist. Acum sunt la mod� „modele” de la Paris, explica Melinte în limbaj conspirativ, tactica de Front Popular, patentat� de Maurice Thorez132. Scriind c� „lucru este foarte mult“, binef�c�torul lui Ceau�escu transmitea c� partidul are activitate �i c� el personal este implicat.

Schimbul de informa�ii func�iona �i în sens invers. Prin medierea activi�tilor din sectorul Ap�rare, conducerea PCdR afla ce se petrece în Doftana. „Cred c� tu no duci prea bine de altfel am auzit �i eu nimic nu se

130 ANIC, fond 95, dosar 14481/45, f. 8. 131 Ibidem, f. 8 f/v. 132 Maurice Thorez (1900-1964), secretar general al PCF (1930-1964).



299

petrece acolo s� nu se aud� afar�”, îi scria Melinte lui Ceau�escu în octombrie 1937, asigurându-l „s� nu ai nici o grij� voi purta grija ta întotdeauna �i te voi ajuta dup� posibilit��i chiar �i peste putin��”133. „Mama“ – ajutorul comunist –, îl are în eviden��, adic�.

Cât Nicolae Ceau�escu s-a aflat la Doftana, partidul a �inut leg�tura cu el �i prin sora lui, Niculina. „Am scris la sora ta s�-�i trimit� �i ea colet”134, îl informa Petre Melinte. Într-o relatare din 1972135, Niculina a spus c� �i-a vizitat fratele de câteva ori la Doftana �i c� i-a trimis mai multe pachete. Parte din bani proveneau de la partid, dar completa �i familia Rusescu suma necesar�. Sora lui Ceau�escu mergea la Doftana înso�it� de un tovar�� de la Ajutorul Ro�u, cu care se întâlnea dis-de-diminea�� la Gara de Nord. Trebuiau s� plece cu primul tren, pentru c� de la Câmpina la Doftana se putea ajunge numai cu un tren de transport muncitori, care pleca din ora�ul prahovean la 8 diminea�a. Punctul terminus al cursei era localitatea Câmpini�a, �i-a amintit sora lui Ceau�escu. Restul drumului, pân� la închisoare, se parcurgea pe jos. Un drum greu practicabil – „de multe ori îmi r�mâneau pantofii în noroi“136. Rudele de�inu�ilor erau �inute la poarta închisorii pân� la ora 12. Când era vreme rea, „se întâmpla s� ne plou� �i s� ne ning� ceasuri în �ir“137. „Vorbitorul“ propriu-zis cu Nicolae i-a st�ruit, de asemenea, în memorie. Puteau schimba câteva cuvinte într-o înc�pere prev�zut� cu dou� �iruri de gratii: în spatele unuia st�tea vizitatorul, dup� cel�lalt – ruda închis�. Între cele dou� rânduri de gratii r�mânea un culoar unde se plimba în permanen�� gardianul de serviciu. Reu�eau s� în�ele vigilen�a paznicilor, a sus�inut Niculina, de�inutul plasându-i, în câteva rânduri, mesaje pentru tovar��ii de afar�.

Din anii petrecu�i de Nicolae Ceau�escu la Doftana se p�streaz� o alt� carte po�tal�, trimis� de el me�terului Aurel Corn��eanu.

Cu toat� îmbun�t��irea „regimului“ de deten�ie, libertatea era de preferat închisorii. Cu sentin�a de doi ani �i jum�tate (cumulul celor dou�

133 ANIC, fond 95, dosar 14481/45, f. 8. 134 Ibidem. 135 Ibidem, fond 60, dosar 634, f. 10–11. 136 Ibidem, f. 11. 137 Ibidem.

CRISTINA DIAC


condamn�ri) r�mas� definitiv� în decembrie 1936, Ceau�escu ar fi trebuit s� ias� din închisoare la 6 iunie 1939. În prim�vara lui 1938 îns� a început demersuri pentru eliberarea înainte de termen. La 14 ianuarie 1938, se emisese un decret de amnistie �i reducere a pedepselor mici �i foarte mici138. Infrac�iunile la legea lini�tii publice – adic� politice – beneficiau de clemen�� numai dac� fuseser� pedepsite cu mai pu�in de un an închisoare. În 1936, Ceau�escu primise dou� condamn�ri – una la doi ani, a doua de �ase luni. Sf�tuit de avoca�ii mi�c�rii, a profitat de ocazie �i în 12 martie 1938 a înaintat prim-pre�edintelui Tribunalui Militar o cerere de amnistiere a condamn�rii de �ase luni, „îndeplinind toate condi�iile prev�zute de numitul Decret, pentru a beneficia de prevederile de gra�iere“139.

Peste o s�pt�mân�, a revenit cu o nou� dolean��:

V� rog s� binevoi�i a dispune – se adresa el pre�edintelui Tribunalului Militar Bra�ov – s� mi se scad� preven�ia de 10 luni executat� de la 31 ianuarie, când am fost depus la Închisoarea Bra�ov, �i pân� la 9 decembrie 1936, când s-a respins recursul”140.

De�i fusese cercetat în stare de arest, pedeapsa de doi �i jum�tate curgea de la data pronun��rii recursului. Noul Cod Penal, la art. 64), introducea obligativitatea comput�rii preven�iei (sc�derea perioadei cât învinuitul fusese cercetat în stare de arest din durata pedepsei privative de libertate pronun�at�)141. Obligativitatea sc�derii preven�iei nu viza îns� �i instan�ele militare, a�a cum era cazul lui Ceau�escu. Codul Justi�iei Militare (art. 488) l�sa computarea la latitudinea instan�ei care o putea admite total, par�ial sau putea refuza orice sc�dere142. În 5 aprilie, instan�a

138 Decret regal nr. 61, Publicat în „Monitorul Oficial“, Partea I, nr. 12 din

15 ianuarie 1938, în C. Hamangiu, Codul general…, Vol. XXVI: Coduri, Legi �i Regulamente cuprinzând prima parte din legisla�iunea anului 1938, Partea I, pp. 12-15.

139 ANIC, fond 95, dosar 14481/4, f. 28/v. 140 Ibidem, f. 29/v. 141 C. Hamangiu, Codul general…, Vol. XXIV: Coduri, Legi �i Regulamente

cuprinzând prima parte din legisla�iunea anului 1938, Partea I, p. 18. 142 Vintil� Dongoroz, op. cit., p. 552.



301

militar� i-a refuzat, teoretic, cererea de a fi eliberat cu zece luni mai devreme dar, prevalându-se de alte prevederi, mai favorabile, din noul Cod Penal, i-a redus pedeapsa cu o jum�tate de an143. Nemul�umit, Ceau�escu a f�cut contesta�ie, f�r� vreun succes. A fost eliberat la 8 decembrie 1938, mai devreme decât se dispusese ini�ial, dar mai târziu decât sperase.

3. E�ecul justi�iei, triumful „cauzei“

Nicolae Ceau�escu a fost arestat �i condamnat la doi ani închisoare într-un moment în care op�iunea sa politic� era clar definit�. Greu de spus îns��i dac� era ireversibil�. În opinia noastr�, justi�ia român� din epoc� a contribuit decisiv la validarea convingerilor tân�rului comunist.

Dup� speciali�tii în drept, fundamentul pedepsei, ca �i fundamentul dreptului penal, este ap�rarea social�144. În al doilea rând, pedeapsa are rol de intimidare – general� – atunci când descurajeaz� comiterea faptei, prin îns��i existen�a ei; �i special� – determin� pe infractor s� se ab�in� pe viitor de la fapte prohibite de lege.

Dup� ce infrac�iunea s-a produs, pedeapsa are urm�toarele func�ii: a) mijloc de îndreptare a infractorilor �i de împiedicare de a face r�u; b) reintegrarea ordinii juridice, în raport cu victima �i cu grupul social, fiindc�prin aplicarea efectiv� a pedepsei, se d� satisfac�ie victimei, precum �i colectivit��ii, evitându-se astfel dezordinea care ar putea rezulta dac� victima sau grupul social, nemul�umi�i, ar reac�iona singuri; c) consolidarea for�ei de intimidare fiindc�, prin aplicarea sa efectiv�, pedeapsa devine exemplu pentru to�i acei care ar fi ispiti�i s� comit� �i ei fapte nepermise145.

143 Instan�a a aplicat art. 40) din vechiul Cod Penal, combinat cu art. 108 din

Codul Carol al II-lea. Art. 108) se referea la modalitatea de calcul al pedepselor rezultate din concursul de infrac�iuni. ANIC, fond 95, dosar 14481/4, f. 34 �i C. Hamangiu, Codul general…., Vol. XXIV: Coduri, Legi �i Regulamente cuprinzând prima parte din legisla�iunea anului 1938, Partea I, p. 25.

144 Vintil� Dongoroz, op. cit., p. 467 �i George Vr�biescu, Legisla�ia penal�, în D. Gusti (coord.), Enciclopedia României…, vol. I: Statul, p. 403.

145 Vintil� Dongoroz, op. cit., p. 467.

CRISTINA DIAC


Cu relevan�� în cazul justi�iei aplicate comuni�tilor în interbelic este discu�ia legat� de ce anume pedepse�te dreptul penal: fapta în sine sau pericolul social reprezentat de aceasta? În jurul acestei chestiuni s-au pronun�at „�colile“ ce surprind evolu�ia gândirii în materie penal�.

Astfel, teoriile absolute ale �colii clasice sus�in c� represiunea î�i este sie�i scop, adic� pedeapsa intervine pentru a îndrepta r�ul f�cut. Din aceste teorii fac parte concep�iile care consider� pedeapsa ca o isp��ire cuvenit�, pentru a repara ofensa adus�, pentru a purifica suflete�te omul sau pentru a satisface ideea de justi�ie. Pedeapsa are un caracter expiatoriu (retributiv). În acord cu �coala clasic�, pedeapsa trebuie s� fie în raport cu fapta comis�. Teoriile relative (�coala pozitivist�) sus�in c� pedeapsa trebuie s� aib� un scop determinat.

Cu alte cuvinte, pedeapsa nu intervine pentru a isp��i r�ul care s-a comis deja, ci va interveni numai când va fi necesar� �i în m�sura acestei necesit��i146.

Teoriile utilitariste atribuie pedepsei rolul de a îndrepta, de a corija pe infractor sau de a-i servi drept frân� în viitor (intimidare special�) �i de a servi ca exemplu altora (intimidare sau preven�ie general�). Conform teoreticienilor �colii pozitiviste, pedeapsa trebuie dispus� în raport cu pericolul social. În sfâr�it, teoriile mixte sus�in c� pedeapsa intervine atât pentru a isp��i fapta rea, cât �i pentru a preveni producerea unui alt r�u în viitor147.

În teorie, Codul Penal Carol al II-lea s-a întemeiat pe principiile �colii mixte. Vizavi de comuni�ti îns�, justi�ia român� interbelic� pare a fi îmbr��i�at teoriile relative ale �colii pozitiviste, care indicau pericolul social drept principal motor al represiunii. Comuni�tii din perioada interbelic� au fost judeca�i �i au primit pedepse, de cele mai multe ori, nu în raport cu faptele comise – de cele mai multe ori nesemnificative – ci în raport cu pericolul social pe care cei chema�i s� înf�ptuiasc� justi�ia îl atribuiau faptelor lor. În sine, comuni�tii nu erau periculo�i. Uniunea Sovietic�, ai c�rei „cai troieni“ erau – da.

146 Ibidem, p. 43. 147 Ibidem.



303

Aproape to�i adep�ii comunismului interbelic au ajuns s� aib� de-a face cu autorit��ile, într-un fel sau altul. Este observabil� îns� o gradare a represiunii. Unii erau aresta�i, ancheta�i de poli�ie �i elibera�i dup� câteva zile. Au existat �i persoane b�nuite de simpatii comuniste deferite justi�iei, dar care nu a pronun�at contra lor nici o condamnare. De asemenea – au existat pedepse anulate de o instan�� superioar�. În fine, unii comuni�ti – �i nu pu�ini – au stat efectiv în pu�c�riile României interbelice. Undeva pe parcursul acestui proces, unii î�i abandonau convingerile, câte vor fi fost, sesizând pericolul �i nedorind s� î�i asume riscurile înregiment�rii într-o forma�iune ilegal�, cu sor�i de izbând�iluzorii. Condamnarea �i apoi statutul de fost pu�c�ria� arunca persoana la periferia societ��ii. Nu de pu�ine ori, poli�ia f�cea presiuni asupra patronilor, care aveau re�ineri în a angaja fo�ti de�inu�i politici148. În sate �i în ora�ele mici de provincie, oprobriul public �i teama de a fi exclu�i din comunitate func�ionau ca factori descurajan�i. „A ie�i din rândul lumii este, pentru s�teanul român, nu un simplu risc, ci o nebunie“149, scrie Constantin R�dulescu-Motru referitor la psihologia poporului român. Metodele „ne-penale“ se dovedeau uneori mai eficiente decât condamnarea în sine, ceea ce autorit��ile par a fi realizat. A�a se �i explic�, în parte, condamn�rile mici pronun�ate de instan�e în procese ai c�ror protagoni�ti erau prezenta�i de pres� ca extrem de periculo�i.

În unele cazuri, pedeapsa penal� ducea simpatizantul comunist pe un drum f�r� întoarcere. Printre ace�tia se num�r�, în opinia noastr�, �i tân�rul Nicolae Ceau�escu. Comentariul lui Vintil� Dongoroz referitor la injuste�ea filosofiei pedepsei penale expus� de �coala pozitivist� ar putea explica efectele produse de pedepsele penale asupra comuni�tilor – privi�i individual, dar �i ca grup:

148 Tökes Gligor, mineri din Valea Jiului, a fost concediat dup� o arestare de numai

câteva zile, în 1927. Dup� eliberare, i-a fost aproape imposibil s� se mai angajeze. Dup� peregrin�ri pe la mai multe mine, în 1930 a plecat în Fran�a. Acesta este numai unul dintre multele cazuri; vezi http://www.ilegalisti.ro/ilegalist/3242.

149 Constantin R�dulescu Motru, Psihologia poporului român, în Enciclopedia României, Vol. I: Statul, Bucure�ti, Imprimeria Na�ional�, 1939, p. 162.

CRISTINA DIAC


A imprima pedepsei numai un caracter curativ, a�a cum propuneau adep�ii �colii pozitiviste, înseamn�, de asemenea, a asigura doar aparent ap�rarea social�; fiindc� o pedeaps� care ar fi propor�ional� cu presupusul pericol pe care îl prezint� un infractor, dar dispropor�ionat� fa�� de fapta comis� de el, va jigni, totdeauna, sentimentul de dreptate, va sl�bi încrederea în justi�ie, va da loc la nemul�umiri, preg�tind astfel dezordinea social�. S� ne închipuim un infractor care a comis o fapt� grav�, dar care nu este g�sit periculos, �i în consecin�� i se aplic� o pedeaps� neînsemnat� �i invers, un infractor care a comis un fapt u�or, dar care, din punct de vedere criminologic, este considerat ca având nevoie de un îndelungat tratament �i, în consecin��, este supus la o pedeaps� important�; ei bine, în ambele cazuri, sim��mântul de dreptate va fi jignit, în ambele cazuri, grupul social va considera pedeapsa ca nedreapt� �i nemul�umit, va ac�iona în dauna ordinii juridice150.

Pedepsele prea aspre, percepute ca nedrepte de cei în cauz�, accentuau sentimentele negative la adresa establishment-ului politico-juridic, dând „luptei“ legitimitate. „Ideea de justi�ie purcede de la credin�a c� isp��irea îndreapt� pe om“151, scria acela�i Vintil� Dongoroz. Venit la Ulmi s� creeze celule ale UTCdR, Ceau�escu n-a reu�it nimic în cele câteva zile cât a peregrinat prin comuna suburban� a Târgovi�tei. S-a întâlnit de câteva ori cu Petre Iubu �i al�i câ�iva comuni�ti din ora�, �i cu cei câ�iva uteci�ti din Ulmi, c�rora le-a vorbit despre Lenin, Blocul Democrat �i altele. Celula fusese crea�ia lui Gheorghe Dumitrache, musafirului de la Bucure�ti nerevenindu-i nici un merit. Concret, Ceau�escu a fost condamnat pentru c� avea asupra lui bro�uri de propagand� comunist� �i pentru c� participase la o întrunire, în casa unui ��ran, unde se discutase politic�. Puteau aceste fapte s� r�stoarne ordinea de stat? Cel mai probabil, nu. Regimul politic a fost r�sturnat, iar resorturile intime ale societ��ii rupte, doar odat� cu p�trunderea Armatei Ro�ii în România. Condamnarea din 1936, în loc s�-�i îndeplineasc�func�ia de „intimidare special�“, adic� s�-l sperie pe tân�rul comunist �i s�-l determine s� se ab�in� de la astfel de fapte în viitor, a generat efectul contrar. Întemni�area al�turi de lideri ai mi�c�rii, la închisoarea Doftana, l-a propulsat pe Ceau�escu într-un univers aparte, al de�inu�ilor politici.

150 Vintil� Dongoroz, op. cit., p. 466. 151 Ibidem.



305

�i-a atins dreptul penal scopul s�u, de a ap�ra societatea, prin condamnarea lui Nicolae Ceau�escu? Între cele dou� r�zboaie mondiale, societatea s-a protejat insistent de pericolul comunist, care n-a ajuns niciodat� s� fie o amenin�are real�. Pedepsele din justi�ie serveau �i scopului de intimidare general�, parte dintre simpatizan�i renun�ând la convingeri, sub amenin�area închisorii �i a �omajului post-eliberare. Pe Ceau�escu condamnarea nu l-a intimidat, ci dimpotriv�.

O cotitură a destinului. Procesul lui Nicolae Ceaușescu din 1936, în Adrian Cioroianu (ed.),...

Documents

Transcript of O cotitură a destinului. Procesul lui Nicolae Ceaușescu din 1936, în Adrian Cioroianu (ed.),...