MEMORIILE SECTIUNII ISTORICE

12
II 1293 L ACADEMIA ROMANA MEMORIILE SECTIUNII ISTORICE SERIA III TOMUL XIX MEM. 14 DESPRE CIVILIZATIA ROMANEASCA LA 187o DE N. IORGA MEMBRU AL ACADEMIEI ROMANE Sedinta dela 21 Mai 1937 Comemoratiile pentru a fi inteadevar folositoare, caci scopul for nu poate fi a maguli trecutul, nici a trage profit dintr'insul pentru prezent sub niciun raport, trebue sä tina same de perspectiva care s'a creat din momentul cand o opera a fost indeplinita in orice domeniu, in cel literar si cultural, ca si in cel politic si social, side modificarile pe care aceasta perspectiva le aduce totdeauna, de comparatiile care se pot face, nu numai fata de prezent, care inseamna desvol- tarea sau contrazicerea acelui curent, dar si fata de un trecut, care, cu alte mijloace de informatie, poate fi cunoscut astfel. Astfel, numai astfel, se poate face acea opera de dreptate care inseamna adevarata istorie si prin care istoria poate sa ajunga a fi folositoare in vieata unei societati. Privirile noastre se intorc astazi,in legatura cu o come- moratie a « Junimii », care este si ea in legatura cu anumite ser- bari iesene, mai molt sau mai putin avand un adevarat raport cu a Junimea », care nu este fare indoiala un fenomen iesan, ci tocmai unul contrar traditiei, inainte de toate patriarhala si istorick a Iasului, si cu o directie actuala de gandire careia nu-i pot atribui vreo posibilitate de succes fata de ceea ce se sbate astazi in sufletul poporului romanesc, catre ceea ce se numeste cu oarecare greseala si oarecare confuzie, « Ju- nimea » si « junimismul ». z A. R. Memoriile Seeliunii Istorice. Seria III. Tom. XIX. Mem. z4. AC ADEMIEi ,"z-.71C11 ?inn Let 0 1 .41 : L.,11-[IRSITARA I Ld. T 1 {'. ' 34/ . . 1:4.b yfe ..4 : ttp, 3..1;FICA A I A = 19titz

Transcript of MEMORIILE SECTIUNII ISTORICE

II

1293L ACADEMIA ROMANA

MEMORIILE SECTIUNII ISTORICESERIA III TOMUL XIX MEM. 14

DESPRE CIVILIZATIA ROMANEASCA LA 187oDE

N. IORGAMEMBRU AL ACADEMIEI ROMANE

Sedinta dela 21 Mai 1937

Comemoratiile pentru a fi inteadevar folositoare, caciscopul for nu poate fi a maguli trecutul, nici a trage profitdintr'insul pentru prezent sub niciun raport, trebue sä tinasame de perspectiva care s'a creat din momentul cand oopera a fost indeplinita in orice domeniu, in cel literar sicultural, ca si in cel politic si social, side modificarile pe careaceasta perspectiva le aduce totdeauna, de comparatiile carese pot face, nu numai fata de prezent, care inseamna desvol-tarea sau contrazicerea acelui curent, dar si fata de un trecut,care, cu alte mijloace de informatie, poate fi cunoscut astfel.Astfel, numai astfel, se poate face acea opera de dreptate careinseamna adevarata istorie si prin care istoria poate sa ajungaa fi folositoare in vieata unei societati.

Privirile noastre se intorc astazi,in legatura cu o come-moratie a « Junimii », care este si ea in legatura cu anumite ser-bari iesene, mai molt sau mai putin avand un adevarat raportcu a Junimea », care nu este fare indoiala un fenomen iesan,ci tocmai unul contrar traditiei, inainte de toate patriarhalasi istorick a Iasului, si cu o directie actuala de gandire careianu-i pot atribui vreo posibilitate de succes fata de ceea ce sesbate astazi in sufletul poporului romanesc, catre ceea cese numeste cu oarecare greseala si oarecare confuzie, « Ju-nimea » si « junimismul ».

z A. R. Memoriile Seeliunii Istorice. Seria III. Tom. XIX. Mem. z4.

AC ADEMIEi

,"z-.71C11?inn Let 01

.41 : L.,11-[IRSITARA I

Ld. T 1

{'.

' 34/

.

.

1:4.b yfe

..4 :

ttp,

3..1;FICA A

I

A

= 19titz

2 N. IORGA 200

In adevar « Junimea », termen care a fost gasit nu falloarecare greutate, n'a Insemnat deck un numar foarte re-strans de tineri abia intorsi dela studiile for in Apus. Asa deputini incat se pot numara pe degete, si ei nu veneau dinacelasi loc si nu aveau aceeasi pregatire intelectuala si niciaceleasi tendinte, cum nu aveau nici acelasi criteriu de jude-cata. Iar intre cercul acesta al « Junimii » si Intre revista

Convorbiri literare », care s'a hranit de indata dintr'unmaterial venit din afara, apoi Intre acel club social si literar,poate mai mult social decat literar cla un anume moment,Intre revista deci care a pornit deacolo si Intre mersul literaturiiromanesti, intr'o epocA de prefacere, cu unele preocupatiicritice, dar nu Inainte de toate prin aceste preocupatii critice,se face o confuzie. Cei cari au ajutat esential la aceastd feri-citd schimbare in ce privefte literatura romaneascd n'au avutaproape nimic comun cu clubul unde au fdcut numai aparitiirare si timide, figurand mai mult sau mai putin in tablourilecare cuprind pe cei cari, de aproape sau de departe, eraulegati de aceasta asociatie.

Inoitorii erau oameni de aiurea, cu origini total deosebite,tarani, sau fii de oameni dela tail, cu totul diferiti ca alcatuiresufleteasca de fiii de boieri sau de profesori, oraseni prinIntreaga for structure intelectuala, diletanti in cugetare sistiinte, in literatura uneori, cari se adunasera in monotonulIasi din apropiere anului 1870, mai mult pentru a se gdsi

inteo societate pldcutd decal cu ambitia de a da o noud directiesocietdtiiromane.,sti. Aceasta oricat de mare ar fi fost aspiratiade a Intrece pe oricine, pe care o manifesta, precum o arata opublicatie recenta, Inca din anii sai de studii la Theresianumdin Viena, cel care numai intr'un anume sens poate fi socotit

ca Intemeietorul si conducatorul « Junimii » si Inca mai putinal « Convorbirilor literare », Titu Liviu Maiorescu. $i adaugca si atat de Inzestratul profesor iesean, cat si amicii sai, aucondamnat la inceput crearea acestei Academii sub o influentsdispretuita, ca s'au adaus tarziu la dansa si n'au participat decatfoarte putin la activitatea ei.

Pentru ca se produce astfel o discutie, in care, neaparat,trebue sa se auda glasul acesta de astazi, reprezentand, sunt

«

201 DESPRE CIVILIZATIA ROMANFASCA LA Aryo 3

sigur, in cea mai mare parte punctul de vedere al adevaratilorintelectuali de acum, cred ca, in locul metodei encomiastice,sau al acelei pur literare,nu mai vorbesc de metodade care nu avem sa ne ocupam aici si care nu trebue lasata sapatrunda nici intr'o masura in lucrarile noastre,este de pre-ferat umila, dar sigura metodd istoricd, obisnuita sa se sprijinepe afirmatia contemporana, sä intrebuinteze logica desvolta-rilor omenesti si mai ales sa priveasca orice chestiune din maimulte laturi.

Cel mai bun mijloc de a aplica aceasta metoda la lucrul,interesant pentru desvoltarea gandirii si scrisului Romanilor,despre care vorbim astazi, este sa punem intaiu intrebarea:existau oare pe vremea aceea numai doud grupuri de intelectualiromdni, intre cari s'ar fi dat o lupta: cei cari, infatisando idee nationals exagerata, un cult al trecutului care putea säfie o piedeca pentru prezent, dar mai ales o lipsa de pregatiremai serioasa, de contact mai adanc cu gandirea europeanasi mai ales un defect de metoda in gandire si o absents degust in forma, ar fi intrebuintat formele vestede ale unui capitolcultural si literar ispravit si, de alts parte, un alt grup, care,avand o actiune constants si solidara, ar fi demascat tot ceera gresit; fals, inferior, « demi-civilizat >>, cum se rosteacandva P. P. Carp in ce priveste starea de atunci a tarii roma-nesti, asa incat ar fi sa i se atribue o intoarcere fericita agandului si scrisului romanesc catre ceea ce este adevar,masura, contemporaneitate europeana ? E asa on nu e asa ?

Oricine are cunostinta si de cuprinsul publicatiilor con-temporane, reviste si carti, pe care, acum catva timp, le-amcercetat, jertfind aproape doi ani din vieata mea, numar denumar si paging de paging, pang si la cei mai despretuiti,oricine considers cu atentia cuvenita contributia asa de impor-tanta pe care a adus-o la cunostinta acelor timpuri publicatiade documente, din fericire pastrate, a d-lui Toroutiu, vatrebui sa raspunda cu toata hotarirea ca nu existau nici mdcardoud grupe caracterizate .,si cu atilt mai putin numai doud grupe.

Grupele care au fiintat inteadevar si din a caror opunere,ciocnire, mai tarziu intelegere, iar, la urma, confundare intr'o

t*

4 N. IORGA 202

sinteza, a rezultat fenomenul de pe la 187o, erau mai multein aceasta comunicare, caut sa le deosebesc.

A fost si la not un clasicism si un romantism care si-au statfates in flap: un Conachi, un Iancu Vacarescu au pornitdela gandirea si scrisul secolului al XVIII-lea, de caractergeneral uman si abstract, pentru ca sa ajunga pe urma,macar in oarecare masura, la curajul, daca nu la indrazneala,romantismului.

Clasici si romantic erau formati la doud scoli deosebite, §inimic nu se poate intelege din starea de lucruri de pe la 1870daca nu tine sama cineva de deosebirea acestor doua scoli, lacare, cum vom vedea, s'a adaus si a treia, ucenicia fiecdruiafund lucrul de cdpetenie, ca §i legdturile cu un anumit mediu, caresi el trebue pus alaturi.

Clasicii din Wile romanesti libere, ca si din partile ardelenesi unguresti, invatasera la o §-coda' in care baza erau litereleclasice, in forma for greaca dincoace, in forma for latina dincolo.Oricat de mult ar fi degenerat cunostinta adevaratei anti-chitati, ajungand a fi inlocuita prin formule si prin iluzii,cu toate acestea astfel de scoli ale dascalilor din Iasi si Bucu-resti, in care nu trebue sa uitam ca pe la 1820 au fost oamenide o foarte mare valoare un Gobdelas, d. ex., de care s'aras atata, din cauza polemicei lui cu Asachi, fiind fara indo-iala un adevarat erudit al timpului, capabil sa se amestecein foarte multe domenii, si dovedind aceiasi solids pregatire,un astfel de invatamant era unul de perfecta disciplind, depricepere exacta a subiectului Si de stdpdnire strictd a formei.

Inca dela inceput putem spune deci ca aceste norme, pecare le-a predicat in brosurile sale Maiorescu, nu reprezintauceva cu desavarsire nou, ci, indiferent de faptul ca tineriidela Iasi nu aveau nicio cunostinta a trecutului nostru, cuge-tarea si literatura fiindu-li cunoscute, si invatate, numai instrainatatea austriaca, germana si un moment si franceza, nuerau decat acelea ale generatiei care a ispravit prin anii1840 si care a dat aici si in alte domenii oameni asa de remar-cabili cum au fost, pentru stiinta financiara, un.Petru Mavro-gheni, sau, pentru consideratii economice, Ion Ghica, desprecare s'a vorbit din nou acum in urma si care de sigur ca nu

si,

-

.

203 DESPRE CIVILIZATIA ROMANEASCA LA 187o 5

era un « junimist », nici in ce priveste ideile sale politice,nici acea aplecare catre enciclopedia stiintilor abstractecare osebeste esential secolul -al XVIII-lea. Intre acestioameni se gasiau de aceia cari stapaneau asa de perfecttraditia acestui secol « filosofic incat mi s'a afirmat intinereta mea, de Emile Picot, ca nimeni din Franca n'ar fiputut sa redea mai exact traditia acestei vremi, strictsupraveghiata in ce priveste cunostinta vorbirii si scrieriilimbii franceze, decat acel Nicolae Mavros, care a fost, cumse stie, bunicul regretatului nostru coleg, doctorul IonCantacuzino.

Acestor oameni mai vechi decat Vasile Alecsandri, care laJunimea » n'a fost decat un oaspete respectat in aparenta

mai mult decat iubit in adevar si decat socotit ca reprezintantal noului spirit, nu li se putea obiecta de nimeni vre unul dindefectele care se socotesc distruse de o propaganda junimista,care, ca forta activa, lucrand continuu asupra societatii in-tregi, in toate domeniile vietii publice, nici n'a existat. Oameniiacestia, foarte distinsi, erau prea mult diletanti pentru ca sase coboare la sarcina, asa de frumoasa, asa de grea si asade rodnica, de a framanta o intreaga societate.

Intre acest spirit clasic, abstract, filosofic, de mare chib-zuiala, de fereala fats de orice exagerare, care a fost putintelsi la baza celui dintai conservatism inteadevar modernla noi, si intre clasa boiereascd, puternica Inca pe aceasta vreme,a fost o stransa legatura. Atat de stransa a fost ea, atat de mults'a pastrat traditia in aceasta privinta, incat, si pang in vremuriapropiatesle noi, aceia dintre boieri cari se tineau de o datingde care puteau sa fie mandri, s'au ferit trimete copiii laParis, unde era liberalismul romantic, dusman al clasei lor,ci au cautat inainte de toate Geneva, a carii istorie literaryn'a fost scrisa pans astazi si care reprezinta fara indoiala,in curentele care au impartit spiritele pentru intaia jumatatea secolului al XIX-lea, un fel de a gandi cu totul deosebit,asa cum it vedem in operele unui Rodolphe Topffer, a caruiscoala era o pepiniera de pregatire si a unor Rasariteni caacestia, cari trebuiau sa nu se departeze de directia critics aprimei for pregatiri. Asa s'a mers pans la invatamantul de

-

»,

,

a-si

«

6 N. IORGA 204

care s'a bucurat si s'a resimtit toata vieata si unul din colegiipe cari i-am stimat si iubit mai mult in aceasta Academie,Gheorghe Bals.

Acestor oameni, a caror reserve i-a facut dese on sa nu seamestece in de ajuns in politica, sa nu dea in literature ceeace fare indoiala ar fi fost capabili sa produce grin cunostintilesi prin talentul lor, nu era deci nevoie sa li se predice de nimeniacea discipline din care se face pans astazi meritul de cape-tenie al clubului dela Iasi. Caci, sa ne intelegem, una esteun critic Si alta este un pion, una este omul care osebeste cudiscretie si cu iubire binele de relit si alta, spiritul acru, vesnicnemultumit, dare de stiinta ce si-a putut castiga, care nu facealtceva decat, potrivit cu traditiile cele mai urite pedagogice,sd pdndeascd in jurul sdu #greselile», asupra cdrora se aruncdapoi cu adevdratd voluptate, crezand cd este ndscut pe lumepentru a indeplini aceastd functiune, iar ceilalti fund victimedesignate ale acestui pdtrunzdtor spirit de observatie si de in-dreptare.

Cum se vede, o deosebire de scoald si o deosebire de clasd.Acelasi lucru se poate spune si despre ceea ce numim in

aceasta expunere clasicii din Ardeal. Si pane astazi se pas-treaza la generatia mai veche de acolo, la oamenii cari ausaizeci de ani, sau mai mult decat atata, o traditie din celemai respectabile in ce priveste tinuta personald, ca si felul de agandi .,si formele exterioare. Cred ca nu sunt singurul care safi observat deosebirea cea mare ce exists in manifestatiipublice, in cuvantari la festivitati, intre cei cari au acestvechiu spirit ardelenesc, cantarindu-si fiecare cuvant, dando inalta demnitate, une on o adevarata maiestate, felului deexpresie, si intre usurinta cu care chipul nostru mai lesniciosde a vorbi obisnueste sa iasa la iveala in aceleasi ocazii. Estede sigur, fie si printr'o transmisie iesuita si prin influentascolilor straine pe care le-au frecventat, dar in care traiaasa de puternic clasicitatea, ceva care vine din Roma, din ceea ceRoma a avut mai nobil si mai impresionant.

Am vorbit de un Ion Ghica, format la inceput, in scoalagreaca de clasicitate, desi pe urma a trecut sub influenta unoranumite curente de scoala din Apus. Sa observarn in ce

205 DESPRE CIVILIZATIA ROMANEASCA LA 1870 7

priveste pe Ardeleni pe cineva caruia, din clubul dela Iasi, nui s'au trimes decat ironii superficiale si care reprezinta aceastadirectie in chiar societatea iesana, fats de care a indeplinit,oricare ar fi valoarea actuala si chiar originalitatea ideilorsale, un mare rol de educatie: Simeon Barnutiu.

Acesta vine de-a-dreptul dela stramosi, ca si cum intre Ro-manii de pe vremuri si intre profesorul de pe catedra Facultatiide Drept din Iasi nu s'ar fi strecurat atatea generatii nenorocitede oameni cari nu s'au impartasit de carte si cari n'au pututlua parte la o desvoltare culturala. Curioasa lui ortografie,ideile lui conducatoare, cuprinz and si nobile ilusii, indrep-tarile, oricat de gresite, pe care intelegea sa le dea societatiicontemporane, toate acestea vadesc un clasicism roman carear fi putut sa trezeasca la oameni mai maturi decat tinerii carise adunau in clubul dela « Junimea » un sentiment pe carenu-1 pot numi -altfel decat de profundd reverentd si care,sentimentul acesta, a lipsit. Barnutiu, cu cat putuse invatala Blaj in timpurile sale, cu cat revizuise la Pavia, era pus,cu o condamnabila cruzime, in fata cu anumite adevaruricontemporane, pe care putea sa le tie la dispozitie oricemanual bine facut din Germania si orice dictionar de con-versatie, de care se gasiau, destule in deosebite limbi, la dispo-sitia oricui alerga sal le frunzareasca.

Dar din acest vechiu clasicism ardelean, prin care s'ainaltat asa de mult spiritul natiunii si din care au pornitacele indispensabile indemnuri, nu cdtre critics, ci cdtre actiune,nu cdtre indoiald, ci cdtre afirmare, nu cdtre diletantism, ci cdtrelupta pang la sage, face parte si altcineva care a avut faraindoiala scaparari de geniu, care, in lumea dela noi, in preajmaanului 187o, la asa-zisii reformatori, se gasesc numai la atatde marele Eminescu. Este vorba de smeritul canonic saracdela Blaj care nu doria niciodata ceva mai mult decat situatiade isolare si saracie in care si-a cuprins toata vieata, care,strain de orice ambitie, necautand a se lua la intrecere cunimeni, despretuind chiar a raspunde si atacurilor celor mainedrepte, isi continua, nu zi de zi, ci noapte de noapte, caciel dormia in scaunul dinaintea mesei sale de lucru, o activitateextraordinara, pentru care inainte de a se ridica o statue

1 N

8 N. IORGA 206

oricaruia dintre sefii « Junimii », va trebui, in locul undea muncit, a jertfit si a fructificat, sa i se ridice o statuie : Ti-moteiu Cipariu.

In fats, celalalt grup, romanticii, romanticii cei rataciti, asupracarora a plesnit, fara sa-i atinga de fapt, biciul, nu stiu decate on impletit, al criticei junimiste.

Ce erau acesti oameni, dela ceea ce a putut fi in literatureun Vasile Gheorghian, la ceea ce a insemnat, nu fara folosin multe domenii pentru civilizatia romaneasca, in care aduceao vesnica tinereta increzatoare, Vasile Alexandrescu Urechia ?

Ca scoald, acestia vin dela inveiteimantul RegulamentuluiOrganic. Il pusesera pe o baza foarte solids oameni de Inaltavaloare a unui Petrachi Poenaru si a unui August TreboniuLaurian, cel dintai, elev al lui Lazar, nefiind el insusi altcevadeceit un continuator al felului de a gandi si a.lucra transilvan.

Se adaugia insa politica unei epoci de Renastere, in carefostii studenti dela Paris aduceau un entuziasm usor, o ado-ratie a formelor, o obisnuinta cu jocul cuvintelor, une on alcelor mai zgomotoase, dar a celor mai putin expresive. Inte-meietorii invatainantului celui nou n'au avut continuatori deaceeasi valoare. Ce se putuse invata in scolile RegulamentuluiOrganic a dat oameni cu o jumatate de culture, dar cu aspi-ratii care se ridicau cu mult mai sus de posibilitatile for sicari credeau ca se pot amesteca in orice domeniu, atribuindu-siinitieri in materii de care nici nu se apropiasera macar. Ame-stecati si intr'o ziaristica pripita, constransi a da in fiecarezi materie de propaganda pentru partid, fara ca scriitorii saaiba vreme a innoi izvorul propriului for gand, leganati,pe de alts parte, de usurinta ritmelor, placute la auz, pe carebe crease Alecsandri si mai ales Bolintineanu, oamenii acestias'au raspandit cu o fluiditate si prolificitate care i-a impie-decat de a da lucrul de care fara indoiala, cu o mai deasasi mai adanca Intoarcere catre ei Insisi, ar fi fost in stare.

Adaugim la aceasta lipsa de discipline; venita dintr'o scoalaInca la inceputurile ei, care se desfacuse de vechii dascalistraini si nu-i putuse inlocui, si un alt neajuns. Erau oameniridicati din alt strat al societdtii deceit clasicii boieri de aici fi

207 DESPRE CIVILIZATIA ROMANEASCA I A 1870 9

deceit clasicii clerici ai Ardealului. Fii de mici burghezi, defunctionari, de preoti, ei nu aduceau de acasa ceea ce scoalanu putuse sa li dea : lipsise dela inceput mediul culturalsi tot ceea ce poate sa asigure, peste scoala si impotrivacontactul necontenit cu o cugetare mature, la parinti cari s'arfi impartasit de un mai inalt invatamant.

Ce usoara putea sa fie biruinta impotriva for din parteacuiva care venia din strainatate ! Dintr'o anumitd strdindtate,caci aici trebue sa fac o deosebire. deosebirea aceastaintre cele cloud generatii de studenti peste granitd, aceasta estehotdritoare pentru judecata dreaptd care se poate rosti astdziasupra procesului cultural care a durat cam intre 1866 si epocatriumfdtoare a Regalltdiii lui Carol I, la 1884.

Trimeterea tinerilor in Apus a trecut la not prin mai multefase. Dupe cea dintaiu, la capatul epocii fanariote, sau lainceputul Domniei indigene, in care foarte putini se stre-curau in strainatate, si cu multa alegere in ce priveste izvoarelede invatatura, precum o dovedeste extraordinara influents pecare contactul cu Apusul a avut-o asupra unui Poenaru, asupraunui Eufrosiu Poteca, asupra unui Simion Marcovici, asupraunui Constantin Brailoiu, de la care s'au pastrat asa de cumintiscrisori in timpul studiilor lui din Geneva, a venit imbulzealala Paris a unui tineret care a adus de acolo ce trebuia pentrua se face revolutia dela Bucuresti in 1848, cu discursurile laFilaret, cu proclamatii catre o popor », cu dictatura catorvatinere capete aprinse. Franca avea de dat altceva, faredar pentru aceasta trebuia cunoscut alt strat din Paris decatlumea internationals a studentilor : mai ales acea provinciecare pastreaza si pans astazi ceea ce este mai vechiu, maipretios si mai solid din traditia franceza. Cand Eminescuisi radea amar de cei cari veniau cu « betisorul de promenade »,el caracterisa pe ultimii reprezintanti ai acestui curent, carea durat atata vreme si care, sub o forma oarecum schimbata,mult mai serioasa, dar neasamanat mai pretentioasa, dureaza,de altminteri, si p ana acum.

Ca o reactiune impotriva acelor cari inovau mai ales inhaine, palarie, cravats, pantaloni de mods si << betisorul » luiEminescu, s'a produs de la o bucata de vreme la parintii legati

li

si

indoiala,

scolii,

SSi

10 N. IORGA 208

de traditia conservatoare anti-franceza, intru cat puteau eisa inteleaga numai acest frantuzism de suprafata, tendintade a inoi timpurile dela 1820, cdnd studentii se trimeteau laGeneva, sau in Germania. Este un adevar ca intemeietoriiclubului dela Iasi, fratii. Negruzzi, Maiorescu si cativa altii,facusera studiile lor in Apusul german. Nu, afara de Maiorescu,in cel austriac, de la Viena, care avea alte amintiri si, cu alca-tuirea de mai multe notiuni, urmaria si alte directii, ci invechea Germanie autentica.

Studentii acestia formati pe la 186o, veniau acolo intr'unmoment cdnd marele entuziasm, national in politics fi ideologic,metafisic in cugetare, romantic in manifestarea literard, seisprdvise cu totul. Era o vreme de indoieli, in care critica semultamea prin ea insasi. De sigur ca aceasta atmosfera de la186o n'ar fi dat Germania units, data un alt spirit n'ar fitrait la junkerii din Nord, apoi in randurile unei armatecare nu cunoscuse aceasta slabire de incredere, intr'o diplo-matie profund credincioasa suveranilor pe cari-i serveajos, la invatatorii de sate, cari nu erau, prin felul lor de a trai,capabili de mari aventuri ideologice, de pe urma caroraoamenii raman storsi de energie. La Iasi aceasta generatie dotineri s'a intors cu o incredere in sine asa de mare, ca si cumei ar fi treat civilizatia occidentals, de care li facea placere savorbeasca, si fdrd nimic din ceea ce trebuia pentru cunoftintasfortdrilor dureroase, desperate, inoite din generatie in generatie,pentru care acest biet popor al nostru ajunsese sd dea si putinulpe care-1 stdpania. Fara iubire si fara mils, mandri de ceea cecastigasera in anii de studii, prindeau ridicolul oriunde era,fara sa inteleaga ca, in fond, ridicolul nu este cleat nepotrivire,si el se poate indrepta prin multe mijloace, nici intr'un cazinsa prin acea arzatoare satira care face pe oameni sa perse-vereze in greselile lor.

Productia acestor oameni, fara indoiala de o inaltacultura, a fost extrem de margenita. Nu-i impingea cdtrescris nimic care sd vind dintr'o credintd puternicd, dintr'undevotament absolut fald de natiunea lor, dintr'o nevoie de a semanifesto, care nu cunoaste piedici, care infruntd toate rdtd-cirile, care trece peste toate greselile fi printr'aceasta insdyi

si,

209 DESPRE CIVILIZATIA ROMANEASCA LA 1870 II

ajunge cu vremea a se corecta. Daca n'ar fi venit colaboratiadin afara, nu stiu la ce numar s'ar fi oprit, cu singurii obisnuitiai clubului, « Convorbirile Literare

Dar iata ca deodata apar, pentru a fi factor determinant alacestor schimbari, pe care nu le poate numi cineva dupa un clubsi dupa o forma, ci dupd intregul fenomen de energie nationald,din toate clasele fi toate locurile, alte doua categorii de oameni.

Unii cari au mers din nou in Apus, intr'un Apus de pe la187o si mai ales intr'unul dupa anul marelui conflict dintreGermani si Francezi. Acum nationalismul era exagerat, acumputerile organice se ridicasera mult mai presus de abstrac-tiile imbatranite si lancede : vieata galgaia la fiecare neam

cerea toate drepturile ei. Cei cari fuseserd, cdtdva vreme,la Iasi, in contact cu clubistii intelectuali, s'au simtit din ce ince mai instrdinati de dansii. Scrisorile lui Vargolici, lui Panu,lui Volenti mai tarziu, arata foarte hotarit aceasta. Tonul deu.soard criticd li displdcea, superioritatea artificiald ii umpleade desgust. Raceala atitudinilor voite, care acoperiau un fonduman pe care am ajuns a-1 cunoaste numai in timpul dinurma prin unele revelatii, nu se potrivia de loc cu aspiratiilefor mari. Astfel tinerii indrdzniau a face lectii acelora de la cariplecaserd. in fruntea acestora era marea minte a lui A. D .

Xenopol, pregatit de-acasa de un parinte de origine strains,care se arata in scrisorile sale un om de o inalta cunostinta achemarii sale in familie.

Dela studiile sale din Berlin Eminescu se ridicd setos de a sorbitoate cunoftintile, imbdtat de toate doctrinele fi chinuindu-sea gdsi o sintesd, care, ca si a lui Xenopol, sd fie, inainte de toate,o sintesd nationald.

Admirabila legiune care de fapt s'a rupt sufleteste cu deg-varsire de cei in mijlocul carora traisera!

Un caz caracteristic este al lui Gheorghe Panu. Cat a fostla Iasi, criticase ca sa distruga reputatia mare a unui omcu calitati geniale, cum a fost Hasdeu, venit din alts lume,din care causa n'a avut ucenici. El era peste masura de sigur cabiata lui stiinta de imprumut intrece tot ceea ce ingramadiseraindelungatele lecturi ale Magului din Bucuresti. Cand a

».

si-si

Si

12 N. IORGA 210

ajuns insa la Paris, s'a gasit, in fata unei metode serioase,intr'o veche onestitate scolara, si el a simtit imediat cum iidispare orice avant si, neputandu-se transforma, a ramas, inafara de gazetarie si politics, pentru restul zilelor sale, sterp.

in sfarsit, dincolo era o altd Koala deceit a RegulamentuluiOrganic dincoace de munti: Koala de seminariu romanesc, Koalafdcutd in asezdmintele nationalitdtilor, care, Sasi si Unguri,erau insufletite de cea mai cutezatoare dorinta de a se afirma.coala aceasta a creat in Ardeal o altd lame Milord, care a

putut trece si mai departe, culegand in institutii superioareelementele pe care nu le puteau avea in orasele for de acasa.Acestia ramaneau, prin atmosfera scolii preotesti si caluga-resti, prin revolta contra tendintii strainilor de a-i transforma,legati de tdran, de tdranul care inainte de toate este traditie.Ceea ce altii culegeau din cetirea cronicelor si documentelor,din cunoasterea desvoltarii unei intregi literaturi, o gasiau eiin instinctul acesta popular. Admirabilele virtuti ale acesteilumi le-au facut sa patrunda in literatura, in toata literaturaardeleneasca, pe care o gasim la inceput hotarit contra clubuluiiesean si care pe urma s'a unit cu miscarea de la « ConvorbiriLiterare », nu pentru a imprumuta principiul initial al acesteia,ci pentru a o transforma in sensul organic romanesc.

De la putinul ce au fost un Miron Pompiliu si un PopFlorentin si pana la atat de multul care a fost cuprins inputernica personalitate a lui Slavici, cu atatia altii gramaditiin jurul lor, aceasta inseamna un alt cerc si in ce privestenasterea.,si in ce priveste Koala.

Taranul ardelean, .fare a se opune boierilor moldoveni simunteni, nu avea nimic a face cu produsul micii burghesiidin tam libera.

Cei veniti de acolo sunt deci unul din elementele de cape-tenie al acestei sinteze care s'a intrupat, in ultima si cea maiinalta esenta a ei, in Eminescu.

M'am simtit dator, ca un cercetator de multe decenii alrecutului societatii si gandului romanesc, cu aceasta

bilire de valori,. careia nu inteleg ce li s'ar putea opune

ce se;"cat cuvinte

secare n'au nicio insemnatate interese

e. trece cu un zambet.

C. 44.615

on%

te,uiriTE

ACADttflTi

441111/1PULAV,15

PRETUL: LEI 5

t its sitate

Cq-a --