Laurent GounelleOmul care dorea s fie fericită

1Nu vroiam s p r sesc Bali f r s -l fi cunoscut. Nu ştiuă ă ă ă ă ă

de ce. Nu eram bolnav, ba chiar am avut dintotdeauna o s n tate de fier. M-am ină ă teresat de onorariu c ci, fiind laă sfârşitul sejurului, portmoneul meu era aproape gol. Nici nu îndr zneam s -mi verific contul din banc . Oaă ă ă menii care-l cunoşteau îmi r spunser : ”Dai cât vrei, pui într-o cuă ă tiuţă aflat pe o etajer .” Bun, asta m-a mai liniştit deşi m camă ă ă deranja ideea s las un ban de un leu cuiva care, spune-se,ă l-a vindecat pe Prim-ministrul Japoniei.

A fost greu s -i g sesc locuin a într-un s tuc la câ ivaă ă ţ ă ţ kilometri de Ubud, în centrul insulei. Nu ştiu de ce, în araţ asta, practic nu exist ină dicatoare; aşa c o hart e la fel deă ă inutil ca şi un mobil într-o zon f r semnal. R mânea,ă ă ă ă ă bineîn eles, solu ia cea mai fireasc : s -i întrebi pe treţ ţ ă ă -c tori. Mi se pare uneori c majoritatea b rba ilor auă ă ă ţ impresia c şi-ar pierde virilitatea dac ar trebui s seă ă ă înjoseasc s întrebe. Prefer s se baricadeze într-o t cereă ă ă ă ă sugerând: „ Ştiu!”, pref cându-se c se orienteaă ă z până ă când se r t cesc cu des vârşire şi so ia le spune: ” i-amă ă ă ţ Ţ zis c-ar fi trebuit s întreb m!”ă ă

Necazul e c , la Bali, oamenii-s aşa de dr gu i încât spună ă ţ întotdeauna „Da”. Dac -i spune i unei fete „Ce dr guă ţ ă ţă eşti!” v va privi zâmbind larg şi va r spunde „Da.” Iară ă când întreba i de o adres , sunt atât de doţ ă ritori s v ajuteă ă încât le e imposibil s spun : „Nu ştiu”, aşa c v indic oă ă ă ă ă adres la întâmplare.ă

C utasem cam mult şi eram cam nervos când am ajunsă la intrarea în gr din . Nu ştiu de ce dar îmi închipuisem oă ă cas luxoas , cum vezi uă ă neori la Bali, cu bazine acoperite cu flori de lotus, la umbra binevoitoare a copacilor cu flori albe ce emanau un parfum atât de îmb t tor, de eraă ă aproape impudic. În loc de aşa ceva, erau un fel de c su eă ţ f r ziduri caă ă re comunicau între ele, de o mare simplitate, f r s par s r c cioase.ă ă ă ă ă ă ă

O tân r veni în întâmpinarea mea.ă ă— Bun ziua, ce dori i? m întreb ea într-o engleză ţ ă ă ă

vag .ă- 1 -

În l imea mea, de un metru optzeci şi p rul blond f ceauă ţ ă ă evident originea mea occidental .ă ă

— Am venit s -l întâlnesc pe domnul... pe maestrulă Samtyang.

— Îi voi spune, zise ea şi disp ru.ăAm r mas un pic descump nit, în picioare, aşteptând caă ă

Excelen a Sa s vin s -l primeasc pe umilul vizitator ceţ ă ă ă ă eram. Dup cinci minute caă re-mi p rur destul de lungi şiă ă în care am ajuns s m întreb despre uă ă tilitatea prezen eiţ mele aici, am v zut un b rbat de vreo şaptezeci poateă ă optzeci de ani venind spre mine. Primul lucru care-mi trecu prin cap a fost c i-aş fi dat negreşit cincizeci de rupii dacă ă l-aş fi v zut cerşind pe strad . Am tendin a s nu dau decâtă ă ţ ă b trânilor: îmi spun c dac au aă ă ă juns s cerşeasc la vârstaă ă lor înseamn c n-au încotro. B rbatul care se îndreptaă ă ă spre mine nu era îmbr cat în zdren e dar hainele sale erauă ţ de o sobrietate dezarmant şi f r vârst .ă ă ă ă

Mi-e ruşine s recunosc c primul meu reflex a fost să ă ă m gândesc c am greşit persoana. Nu putea fi vorba de ună ă vindec tor a c rui reputa ie se întindea peste mare. Oră ă ţ atunci darul s u mergea mân -n mân cu lipă ă ă sa de discern mânt şi accepta ca Primul ministru al Japoniei s -lă ă plăteasc cu alune! Putea fi şi un geniu în marketing,ă vânând o clientel creduă l , avid de clişee precum cel ală ă vindec torului ascet, detaşat de lucruriă le materiale dar care accept , la sfârşitul şedin ei, o retribu ie generoas .ă ţ ţ ă

M salut şi m întâmpin simplu, exprimându-se cuă ă ă ă mult blânde e într-o englez foarte bun . Lumina dină ţ ă ă privire contrasta cu ridurile de pe pielea lui t b cit .ă ă ă

M-a invitat s -l urmez în primul campan: o „c su ” cuă ă ţă un acoperiş sus inut de patru coloane mici. O etajer , unţ ă cuf r şi, pe jos, o rogojin . Cuf rul, deschis, era plin cuă ă ă documente, cu planşe reprezentând interiorul corpului omenesc care, într-o alt împrejurare, m-ar fi f cut s facă ă ă pe mine de râs într-atât erau de departe de cunoştin eleţ actuale în medicin .ă

M-am desc l at la intrare, aşa cum cerea tradi iaă ţ ţ balinez .ă

B trânul m-a întrebat de ce suf r, ceea ce m-a expediată ă cu brutalitate la motivul prezen ei mele aici. Ce c utam, deţ ă fapt, în acest loc, de vreme ce nu eram bolnav? F ceam s -ă ă

- 2 -

şi piard timpul cu mine un om c ruă ă ia îi sim eam dejaţ onestitatea ca s nu zic integritatea, chiar dac n-aă ă veam înc nici o dovad a competen ei sale. Aşa aveam eu chef,ă ă ţ ca cineva s se ocupe de „cazul” meu, s -mi vorbească ă ă despre mine şi, cine ştie, s descopere c există ă ă posibilitatea s m simt şi mai bine! Doar dac nu cumvaă ă ă am ascultat de un fel de intui ie... La urma urmei, mi seţ spusese c era un om deosebit şi doream pur şi simplu s -lă ă întâlnesc.

— Vin pentru un control, i-am zis roşind la gândul c nuă m aflam la vizita medical anual şi c cererea mea eraă ă ă ă deplasat .ă

— Întinde i-v aici, îmi spuse el ar tând rogojina f r sţ ă ă ă ă ă manifeste nici o reac ie privitoare la cererea mea banal .ţ ă

2Aşa începu prima – şi ultima, sper! – şedin de torturţă ă

din via a mea. Totul a început normal: întins pe spate,ţ destins, încrez tor, şi pe juă m tate amuzat, îl urm reamă ă cum palpeaz cu blânde e diferite zone ale corpului meu.ă ţ La început capul, apoi ceafa. Bra ele, pân la ultimeleţ ă falange ale degetelor. Au urmat unele zone foarte precise, se pare, de pe piept apoi de pe burt . (M-am sim it uşurată ţ s constat c a trecut direct de la burt la coapse!).ă ă ă Genunchii, gambele, c lcâiele, talpa picioarelor: palpa totulă dar nu m deranja.ă

În sfârşit a ajuns la degetele de la picioare.

3Nu ştiam c -i posibil s faci pe cineva s sufere în aşaă ă ă

hal, doar apăsându-i degetul mic cu ar t torul şi cu degetulă ă mare. Urlam şi m chiră ceam pe rogojin .ă

Recunosc c -s cam sensibil din fire dar ceea ce sim eamă ţ dep şea în intensitate tot ce sim isem vreodat , până ţ ă ă atunci.

— Te doare, spuse el.F r glum . Gemui un „da” între dou chircituri. N-ă ă ă ă

aveam nici măcar puterea s strig. El nu p rea afectat deă ă suferin a mea, p stra o oareţ ă care neutralitate binevoitoare. Fa a lui exprima un fel de bun tate care contrasta cuţ ă tratamentul pe care mi-l aplica.

- 3 -

— Sunte i nefericit, spuse el, ca şi când mi-ar fi pus unţ diagnostic.

În acel moment, da. Foarte. Nu mai ştiam dac trebuiaă s plâng sau s râd de situa ia în care m pusesem. Credă ă ţ ă c le f ceam pe amândou . Şi când te gândeşti c mi-aş fiă ă ă ă putut petrece ziua pe plaj , s vorbesc cu pescarii şi s mă ă ă ă uit dup balinezele astea frumoase!ă

— Durerea dumneavoastr în acest punct esteă simptomul unei st ri generale de r u, de inconfort. Dac aşă ă ă exercita aceeaşi presiune, în acelaşi loc, la altcineva, n-ar trebui s -l doar .ă ă

Spunând aceste cuvinte, mi-a l sat piciorul şi m-amă sim it dintr-odaţ t cel mai fericit om.ă

— Ce profesie ave i?ţ— Sunt profesor.M-a privit o clip , apoi s-a îndep rtat gânditor, parcă ă ă

preocupat de ceva. Aveam oarecum impresia c-am spus ce nu trebuia sau c am f cut o prostie. El se uita vag înă ă direc ia unui copac înflorit. P rea absorbit în gânduri. Ceţ ă trebuia s fac? S plec? S tuşesc ca s -i amintesc deă ă ă ă prezen a mea? M-a scos din nesiguran a în care m aflam,ţ ţ ă revenind spre mine. S-a aşezat direct pe p mânt şi mi-aă vorbit uitându-se în ochii mei:

— Ce nu merge în via a d-voastr ? Sunte i s n tos tun.ţ ă ţ ă ă Deci, ce se întâmpl ? Serviciul? Rela ia? Familia?ă ţ

Cu întrebarea lui direct şi cu ochii lui, care m fixau,ă ă ferm dar blând în acelaşi timp, nu-mi l sa nici o porti deă ţă sc pare, chiar dac voă ă cea şi privirea îi erau binevoitoare. M sim eam obligat s r spund, deză ţ ă ă v luindu-m unui omă ă pe care-l cunoscusem abia cu o or înainte.ă

— Nu ştiu... da... aş putea fi mai fericit, ca toat lumea.ă— Nu v cer s -mi r spunde i în numele celorlal i, îmiă ă ă ţ ţ

replic el, calm.ăÎncepe s m enerveze omul sta! Fac ce vreau şi nu-iă ă ă

treaba lui, am gândit, sim ind c încep s m înfurii.ţ ă ă ă— S spunem c aş fi mai fericit dac aş avea o rela ie.ă ă ă ţDe ce i-am spus asta? Încep s m enervez pe mineă ă

însumi. Sunt incapabil s m opun întreb rii cuiva. Eă ă ă lamentabil! Sunt de plâns!

— În acest caz, de ce nu ave i o rela ie?ţ ţ

- 4 -

Buuun, trebuie s iau o hot râre, chiar dac nu sunt preaă ă ă tare la acest capitol: fie îl întrerup şi plec, fie joc jocul până la sfârşit.

M auzii r spunzându-i:ă ă— Aş vrea, dar pentru asta ar trebui s plac unei femei.ă— Ce v împiedic ?ă ă— Ei bine, sunt prea slab, spusei, roşu de ruşine şi de

furie, amestecate.

4Vorbind rar, aproape încet dar ap sând pe fiecareă

cuvânt, îmi spune:— Problema d-voastr nu-i în corp, ci în cap.ă— Nu, nu-i în capul meu: e un fapt obiectiv, concret. E

de-ajuns s m pune i pe un cântar sau s -mi m sura iă ă ţ ă ă ţ pectoralii şi circumferin a biţ cepşilor. Ve i vedea singur, c ciţ ă nici metrul, nici cântarul nu sunt subiective. Nu le pot influen a cu mintea mea strâmb şi nevrozat .ţ ă ă

— Problema nu-i asta, îmi r spunde el r bd tor,ă ă ă p strându-şi cală mul.

— Uşor de spus... — Problema d-voastr nu-i fizicul ci cum crede i c eă ţ ă

perceput el de femei. În realitate, succesul pe care cineva îl are sau nu la sexul opus are prea pu in de-a face cu fiziculţ nostru, cu aparen a noastr fizic .ţ ă ă

— Dac -i spun aşa ceva vecinei mele de o sut de kile,ă ă care are un nas cât un cartof, îmi d un pumn de-miă âşneşte ketchup-ul!ţ

— N-a i v zut niciodat persoane ale c ror fizic esteţ ă ă ă departe de canoanele de frumuse e, în rela ie cu cinevaţ ţ care arat foarte bine?ă

— Ba da, desigur.— Majoritatea oamenilor care au „problema” d-voastră

au, de altfel, un fizic normal, cu mici defecte pe care ei se focalizeaz . O gur prea fiă ă n , urechi prea lungi, o b rbieă ă dubl , un nas prea lung sau prea scurt. G sesc c suntă ă ă prea scunzi sau prea înal i, prea graşi sau prea slabi şiţ chiar ajung s se conving de asta. Când întâlnesc oă ă persoan care i-ar putea iubi, ei n-au decât o obsesie:ă

- 5 -

defectul lor. Sunt convinşi c nu vor putea s plac aceleiă ă ă persoane din cauza asta. Şi... şti i ceva?ţ

— Ce?— Au dreptate! Când te vezi urât şi ceilal i te v d urât.ţ ă

Sunt sigur c femeile g sesc c sunte i prea slab.ă ă ă ţ— Fain!— Ceilal i ne v d aşa cum ne vedem noi înşine. Care eţ ă

actri a d-voasţ tr preferat ?ă ă— Nicole Kidman.— Cum vi se pare? Cum o g si i?ă ţ— Excelent actri , una dintre cele mai bune dină ţă

genera ia ei. O ador!ţ— Nu, vreau s spun din punct de vedere fizic.ă— Superb , magnific ; e o bomb .ă ă ă— B nuiesc c a i v zut „Eyes Wide Shut” de S. Kubrick,ă ă ţ ă

nu?— V uita i la filme americane? Ave i un receptor satelită ţ ţ

în colib ?ă— Dac memoria mea e bun , e o scen în care Nicoleă ă ă

Kidman apare goal împreun cu Tom Cruise.ă ă— Memoria d-voastr e bun .ă ă— Merge i la videoclubul din Kuta şi revede i „Eyes Wideţ ţ

Shut”. Când ajunge i la scena aceea, opri i imaginea şiţ ţ uita i-v cu aten ie.ţ ă ţ

— Nu va fi prea greu.— Uita i pentru câteva clipe c e vorba de Nicoleţ ă

Kidman; închipui i-v c e o necunoscut şi privi i-i corpul,ţ ă ă ă ţ obiectiv. Ve i constata deţ sigur c arat bine, c are un corpă ă ă frumos dar c nu-i perfect totuşi. Are fese frumoase îns ară ă putea fi mai rotunde, un pic mai bine conturate. Sânii sunt frumoşi dar ar putea fi mai voluminoşi şi un pic mai tonici. Ve i vedea c are tr s turi fine dar care nu reflect oţ ă ă ă ă frumuse e de exţ cep ie.ţ

— Unde vre i s ajunge i? Ce vre i, de fapt, s spune i?ţ ă ţ ţ ă ţ— Exist zeci de mii de femei la fel de frumoase caă

Nicole Kidman. Trece i pe lâng ele în fiecare zi pe strad şiţ ă ă nici m car nu le remarca i. Adev rata ei for e în altă ţ ă ţă ă parte.

— Da?— Nicole Kidman pare convins c -i superb . Areă ă ă

certitudinea c to i b rba ii o doresc şi c toate femeile oă ţ ă ţ ă - 6 -

admir sau o invidiaz . Se veă ă de, probabil, ca fiind una din cele mai frumoase femei din lume. Crede acest lucru cu atâta putere încât to i ceilal i o v d astfel. În 2006, revistaţ ţ ă britanic „Eve” a ales-o ca fiind una din cele cinci frumuse iă ţ ale lumii.

— Aşa-i.— Şi cum explica i asta?ţ— C ceilal i au tendin a s ne vad aşa cum ne vedemă ţ ţ ă ă

noi înşine?— Da... .Ve i face o experien : timp de câteva clipe vţ ţă ă

ve i imagina ceva. N-are importan dac -i adev rat sauţ ţă ă ă fals. Convinge i-v doar c -i adev rat. Sunte i gata?ţ ă ă ă ţ

— Aici? Acum?— Da, acum. Pute i închide ochii, aşa va fi mai uşor.ţ— O.K., sunt gata.— Imagina i-v c sunte i, în ochii d-voastr , foarteţ ă ă ţ ă

frumos. Sunte i convins c ave i un impact enorm asupraţ ă ţ femeilor. Merge i pe plaj , la Kuta Beach, printreţ ă australiencele în vacan . Cum v sim i i?ţă ă ţ ţ

— Foarte, foarte bine. O adev rat fericire.ă ă— Descrie i-mi postura, felul în care merge i.ţ ţ— Cum s explic... ? M simt sigur pe mine, merg cu paşiă ă

fermi, am încredere în mine şi sunt relaxat.— Descrie i-mi fizionomia fe ei.ţ ţ— Merg cu capul sus, privesc drept înainte şi zâmbesc

uşor. Sunt cool, relaxat şi totodat sigur pe mine.ă— Bine. Acum imagina i-v cum v v d femeile.ţ ă ă ă— Da, e clar, am... cum s zic? Un oarecare impact.ă— Ce cred ele despre circumferin a bicepşilor sau aţ

pectoralilor d-voastr ?ă— Uh... de fapt nu neap rat la asta se uit .ă ă— Pute i deschide ochii. Femeilor le place ceea ceţ

eman persoana d-voastr ; asta-i tot. Şi asta rezult directă ă ă din imaginea pe care d-voastr v-o face i despre propriaă ţ persoan . Când crezi ceva despre tine, fie poziă tiv, fie negativ, te compor i într-un fel care reflect acest lucru.ţ ă Demonstrezi asta în permanen celorlal i şi, chiar dac nu-ţă ţ ăi decât o crea ie a min ii tale, în cele din urm devineţ ţ ă realitate, atât pentru ceilal i cât şi pentru tine.ţ

— E posibil. Pe undeva simt asta, îmi spune ceva, chiar dac e înc foarte vag şi abstract.ă ă

- 7 -

— Va fi, cu timpul, din ce în ce mai clar. Îmi propun s vă ă fac s desă coperi i, prin diferite exemple, c , practic, tot ceţ ă tr i i izvor şte din ceea ce crede i.ă ţ ă ţ

Începeam s m întreb unde aterizasem. Eram, atunci,ă ă departe de a-mi închipui c discu iile noastre şi schimb rileă ţ ă care se produser urmau s -mi r scoleasc , profund şiă ă ă ă durabil, toat existen a.ă ţ

— Imagina i-v acum, relu el, c ave i convingerea cţ ă ă ă ţ ă sunte i un tip neinteresant, care-i plictiseşte pe ceilal i.ţ ţ

— Preferam jocul de dinainte... — Nu va dura decât dou minute. Imagina i-v c eă ţ ă ă

evident pentru d-voastr : oamenii se plictisesc atunci cândă sunte i prezent. Încerca i s sim i i c ceilal i chiar ajung sţ ţ ă ţ ţ ă ţ ă cread asta. Reuşi i?ă ţ

— Da, e ciudat.— R mâne i în starea asta, p stra i-o în minte şi acumă ţ ă ţ

imagina i-v c lua i prânzul cu colegii sau cu prietenii.ţ ă ă ţ Descrie i-mi cum se desfţ ăşoar prânzul.ă

— Colegii mei vorbesc mult, povestesc cum a fost în concediu iar eu nu spun mare lucru.

— R mâne i în starea asta dar ve i face un efort şi le ve iă ţ ţ ţ istorisi o întâmplare vesel din concediul d-voastr .ă ă

— L sa i-m o secund . Îmi imaginez scena... Da, n-areă ţ ă ă prea mare efect. Nici nu m ascult cu-adev rat.ă ă ă

— E normal: fiind convins c nu sunte i interesant, vă ţ ă ve i exprima într-o manier mai pu in captivant .ţ ă ţ ă

— Da, de acord.— De exemplu, deoarece în mod conştient v e teamă ă

c v ve i plică ă ţ tisi colegii, ve i vorbi, f r s v da i seama,ţ ă ă ă ă ţ la repezeal , s nu le ocupa i prea mult timp şi s nu-iă ă ţ ă obosi i. Desigur, nu ve i avea nici un impact şi povestea nuţ ţ intereseaz pe nimeni. Sim i i asta şi v spune i: „Sunt zeroă ţ ţ ă ţ când povestesc ceva.” Drept consecin ve i deveni şi maiţă ţ stângaci şi, neîndoielnic, unul din colegi v va întrerupe şiă va vorbi despre altceva. La sfârşitul mesei, toat lumea vaă uita c a i vorbit.ă ţ

— Da, e nepl cut, e greu... ă— Când suntem convinşi de ceva, acel ceva devine

realitate: realitatea noastr .ăEram cam tulburat de demonstra ie.ţ

- 8 -

— Bun, de acord, dar de ce ar fi convins cineva de un asemenea lucru?

— Desigur, nu asta-i problema d-voastr , dar e a altora.ă Fiecare crede despre el lucruri care-l privesc personal. Era doar un exemplu.

— Ca s r mânem în acelaşi registru, imagina i-v că ă ţ ă ă sunte i convins de contrariu: sunte i sigur c -i interesa i peţ ţ ă ţ oameni, c ave i impact aă ţ supra lor atunci când spune iţ ceva. Când sunte i la mas cu colegii şi lua i cuvântul ave iţ ă ţ ţ convingerea c povestea d-voastr va avea priz : o s -i faă ă ă ă -ce i s râd , o s -i surprinde i sau o s le captiva i aten ia.ţ ă ă ă ţ ă ţ ţ Motivat şi sus inut de aceast convingere, imagina i-vţ ă ţ ă cum ve i lua cuvântul: anţ ticipând efectul aşteptat, v ve iă ţ drege vocea, v ve i permite câteva paă ţ uze bine plasate ca s creasc suspansul. Şti i ceva? Vor sta suspenda i deă ă ţ ţ buzele d-voastr !ă

— De acord, în eleg c ceea ce credem devine apoiţ ă realitate dar am totuşi o întrebare: cum se face c începemă s credem despre noi lucruri, fie negative, fie pozitive?ă

— Sunt posibile mai multe explica ii. Mai întâi e vorbaţ despre ceea ce afirm ceilal i la adresa noastr . Dac ,ă ţ ă ă dintr-un motiv sau altul, aceste persoane sunt credibile pentru noi, atunci putem fi influen a i de p reţ ţ ă rea lor.

— P rin ii, de exemplu?ă ţ— Da, asta începe în general cu p rin ii sau cuă ţ

persoanele care ne cresc. Un copil înva enorm de laţă p rin ii lui şi, cel pu in pân la o aă ţ ţ ă numit vârst , areă ă tendin a s accepte tot ce-i spun ei. Se graveaz , seţ ă ă integreaz în el.ă

— N-ave i cumva un exemplu?ţ— Dac p rin ii sunt convinşi c copilul lor e frumos şiă ă ţ ă

inteligent, şi-i repet asta mereu, sunt şanse ca el s seă ă vad astfel şi s devin foarte sigur pe el. Efectele vor fiă ă ă pozitive. Poate şi un pic de arogan ... ţă

— Deci e greşeala p rin ilor dac am îndoieli despreă ţ ă fizicul meu?

— Nu, nu obligatoriu. Dup cum ve i vedea, sunt oă ţ mul ime de cauţ ze care duc la ceea ce credem despre noi. Şi, în ce priveşte influen a ceţ lorlal i, nu-i vorba doar deţ p rin i. De exemplu, judec ile emise de proă ţ ăţ fesori au, şi ele, un impact foarte mare, atât pozitiv cât şi negativ.

- 9 -

— Asta-mi aminteşte ceva: eram foarte bun la matematic , la şcoal , pân în clasa a IV-a. În anulă ă ă urm tor, am avut o profesoar care ne reă ă peta la fiecare oră c suntem nişte zero. Striga într-una şi i se vedeau veă nele de la gât când ne certa. Am terminat anul şcolar cu media 4 fa de 18 (din 20) cât avusesem pân atunci.ţă ă

— Pesemne a i crezut ce zicea... ţ— Poate, dar, ca s fiu sincer, nu to i colegii aveauă ţ

media 4 ca mine.— F r -ndoial c nu erau aşa de sensibili ca d-voastră ă ă ă ă

fa de p reţă ă rea profesoarei lor.— Nu ştiu.— Prin anii 60-70, cercet torii americani au f cut oă ă

experien . Au format un grup de elevi de aceeaşi vârst ,ţă ă având acelaşi QI: aceşti copii aveau deci acelaşi nivel de inteligen . Apoi au fost separa i în dou subţă ţ ă grupe. Prima subgrup a fost încredin at unui profesor c ruia i s-a spus:ă ţ ă ă „Proceda i ca de obicei dar s şti i c aceşti copii sunt maiţ ă ţ ă inteligen i decât media.” În timp ce profesorului c ruia i s-aţ ă încredin at a doţ ua subgrup i s-a precizat: „Proceda i ca deă ţ obicei dar s şti i c aceşti coă ţ ă pii sunt mai pu in inteligen iţ ţ decât media.” Dup un an de studiu, la testul QI f cut deă ă cercet tori, copiii din prima subgrup aveau un QI netă ă superior fa de cei din a doua.ţă

— Incredibil! E de-ajuns s -l faci pe un profesor să ă cread c elevii s i sunt inteligen i, ca s -i chiar facă ă ă ţ ă ă inteligen i! Dac e convins c -s proşti, chiar îi face proşti!ţ ă ă

— Da, într-adev r, e impresionant.ă— ştia-s bolnavi, dac fac asemenea experien e cuĂ ă ţ

copiii!— Da, e discutabil.— Dar de fapt, cum e posibil? Vreau s spun, cum seă

poate ca faptul de a crede c elevii lui sunt tâmpi i s -lă ţ ă poat influen a pe un profesor s -i chiar fac tâmpi i?ă ţ ă ă ţ

— Sunt dou explica ii posibile: mai întâi, când vă ţ ă adresa i unui prost, cum v exprima i?ţ ă ţ

— Cu cuvinte hiper-simple, cu fraze scurte care să transmit idei uă şor de în eles.ţ

— Exact. Şi dac ne adres m astfel unor copii c rora ară ă ă trebui s le stiă mul m creierul ca s se dezvolte, ei voră ă

- 10 -

stagna în loc s evolueze. Asă ta-i prima explica ie. Dar maiţ este una, mult mai d un toare.ă ă

— Da?— Dac trebuie s v ocupa i de un copil pe care-lă ă ă ţ

considera i prost, atunci totul în voi insinueaz , tot timpul,ţ ă c e prost: nu doar vocabulaă rul ci şi felul de a vorbi, mimica, privirea. V pare r u pentru el sau, din contr ,ă ă ă sunte i un pic iritat şi asta nu-i scap : se simte idiot înţ ă prezen a d-voastr . Şi dac sunte i o persoan careţ ă ă ţ ă conteaz pentru el, dac în oă ă chii lui sunte i credibil, suntţ mari şanse s accepte acest sentiment. Va începe să ă cread c e idiot. Cunoaşte i urmarea.ă ă ţ

— E înfior tor!ăEram foarte tulburat de ceea ce tocmai auzisem. Toate

aceste idei rămâneau suspendate în aer. Am r mas ună moment f r s spunem nimic. Un vânt uşor aduceaă ă ă parfumurile subtile ale plantelor tropicale care creşteau libere prin apropiere.

— Sunt foarte mirat de ceva.— Da ?— N-aş vrea s v jignesc, dar cum ave i acces la acestă ă ţ

gen de informa ii – experien ele ştiin ifice din Stateleţ ţ ţ Unite?

— V rog s accepta i s -mi p strez partea mea deă ă ţ ă ă mister...

Doar nu era s insist dar mi-ar fi pl cut s ştiu. Mi-eraă ă ă greu s -mi iă maginez c avea Internet în coliba de al turi.ă ă Nu eram sigur nici dac satul era conectat la telefon. Şi maiă ales, nu mi-l imaginam pe vindecătorul meu conectat la forumuri ştiin ifice. Mi-l închipuiam mai degrab meditândţ ă ore întregi, în pozi ia lotusului, la umbra copacilor.ţ

— Spunea i c mai sunt şi alte cauze ale lucrurilor peţ ă care le putem crede despre noi.

— Da, mai sunt concluziile pe care le tragem în urma unora din experien ele tr ite de noi înşine.ţ ă

— Tare-mi plac exemplele!— Bun, iat un exemplu un pic caricatural, ca s ilustr mă ă ă

mai bine: închipui i-v un copilaş ai c rui p rin iţ ă ă ă ţ reac ioneaz foarte pu in la ce face. Plânge? P rin ii nu seţ ă ţ ă ţ mişc . Strig ? Linişte. Râde? Reac ie zero. Putemă ă ţ presupune c în el se va dezvolta progresiv sentimentul că ă

- 11 -

n-are impact asupra lumii înconjur toare, c nu poateă ă ob ine nimic de la ceiţ lal i. E doar un sentiment, o stare careţ se va imprima în subconştientul lui. Acum, ca să simplific m la extrem procesul, mai ales dac presupuă ă nem c nu va tr i alte experien e în sens contrar, se poateă ă ţ imagina c , oă dat ajuns adult, va deveni fatalist, nu se vaă îndrepta niciodat spre ceiă lal i pentru a ob ine ce-şiţ ţ doreşte, nu va încerca s pun lucrurile în mişă ă care. Dac ,ă într-o zi, un prieten îl vede într-un impas, de exemplu pe plan profesional, nu va putea decât s -i constateă pasivitatea. Degeaba va încerca s -l conving s ia taurulă ă ă de coarne: s ac ioneze, s bat la uşi, s se întâlneasc cuă ţ ă ă ă ă oameni; nu va face nimic din toate astea. Poate c acestă prieten îl va judeca cu severitate, în timp ce atitudinea lui nu-i decât rezultatul convingerii profunde c n-are impactă asupra oamenilor din jurul lui şi c nu poate ob ine nimică ţ de la ceilal i. Nici m car nu-şi d seama c asta crede. Aşa-ţ ă ă ăi pentru el, asta-i realitatea lui.

— Linişti i-m , nu exist asemenea p rin i, nu-i aşa?ţ ă ă ă ţ— Era doar un exemplu. De altfel, se poate imagina şi

contrariul: părin i foarte reactivi la cea mai mic expresie aţ ă copilului lor. Dac plânge, dau buzna, dac zâmbeşte, seă ă minuneaz , dac râde, sunt în extaz. Copiă ă lul va dezvolta, f r -ndoial , sentimentul c are impact asupra anturajuă ă ă ă lui s u şi – putem presupune – ca adult, va deveni un tipă proactiv sau un seduc tor, convins de efectul pe care-lă produce asupra celorlal i. Nu va ezita niciodat s meargţ ă ă ă spre ei pentru a ob ine ceea ce vrea. Dar nici el nu va fiţ conştient de ceea ce crede; pentru el e doar ceva evident: produce un efect asupra celorlal i. El nu ştie c , la origine,ţ ă e o credin care s-a instalat în mintea lui ca urmare a ceeaţă ce a tr it în copil rie.ă ă

Tân ra care m primise se strecur în c su şi ne aduseă ă ă ă ţă ceai şi fursecuri, dac putem s -i zicem astfel acelui aluată ă umed, dulce şi cleios, pe care trebuie s -l m nânci cuă ă degetele, dac respec i tradi ia balinez . Un proverbă ţ ţ ă balinez spune c a mânca folosind tacâmuri e ca şi când aiă face dragoste prin intermediul unui traduc tor. Acest fel deă a mânca cere un pic de antrenament dac nu vrei s ar iă ă ăţ ca un bebe f r bavet .ă ă ă

- 12 -

— Deci, începem s credem despre noi lucruri, pornindă de la ceea ce ne spun ceilal i sau de la ceea ce noi înşineţ deducem din anumite experien e pe care le-am tr it. Aşa-i?ţ ă

— Da.— Şi asta, doar în timpul copil riei.ă— Nu; sigur c atunci se fixeaz majoritatea credin eloră ă ţ

despre sine dar asta se întâmpl şi mai târziu, ca şi adultă chiar. Îns , în acest caz, ele rezult din experien e foarteă ă ţ puternice emo ional.ţ

— De exemplu?— Închipui i-v c , prima oar când lua i cuvântul înţ ă ă ă ţ

public, v desă curca i lamentabil. În sal se aude rumoare.ţ ă V da i seama c oamenilor le e mil de d-voastr . Unii auă ţ ă ă ă un surâs ironic în col ul buzelor. A i fi în stare s v da iţ ţ ă ă ţ toate economiile şi salariul pe un an numai s nu fi i aici şiă ţ s trece i prin ce trece i. V e ruşine numai când v gândi iă ţ ţ ă ă ţ la asta.

În acest caz, e posibil s începe i s crede i c nu sunte iă ţ ă ţ ă ţ f cut s voră ă bi i în public. În realitate, a i avut un singurţ ţ eşec, în ziua aceea, cu acel public, vorbind despre acel subiect. Dar creierul d-voastr a generalizat experien a,ă ţ tr gând o concluzie definitiv .ă ă

Mi-am terminat fursecurile şi degetele-mi erau acum lipicioase. Nu ştiam dac s mi le ling sau s le şterg deă ă ă rogojin . Neputând s m hotă ă ă ăr sc, am r mas cu degetele-ă ăn vânt. Pesemne tocmai dezvoltam credin a c nu eramţ ă f cut s m nânc precum balinezii.ă ă ă

— Când ve i reveni mâine, vom descoperi împreun alteţ ă credin e caţ re v împiedic s fi i fericit, îmi spuse el, cuă ă ă ţ amabilitate.

— Nu ştiam c vin mâine.ă— Doar nu vre i s v cred c problemele d-voastr seţ ă ă ă ă

limiteaz doar la îndoielile pe care le ave i privitor laă ţ aparen a fizic . Ave i, desigur, alţ ă ţ tele, mult mai serioase, şi le vom aborda împreun .ă

— Sunte i cam dur.ţ— Nu cred c , dac spunem oamenilor doar ce doresc eiă ă

s aud , îi aă ă jut m s evolueze, r spunse el, zâmbind.ă ă ă— Şti i, credeam c sunte i vindec tor şi c v ocupa iţ ă ţ ă ă ă ţ

doar de boli şi de dureri.

- 13 -

— În Occident, sunte i obişnui i s separa i corpul deţ ţ ă ţ suflet şi de minte. Aici, noi credem c acestea sunt strânsă legate şi fac un întreg coerent. Poate vom mai vorbi despre asta.

— Doar o ultim întrebare. M simt mai bine când clarifică ă unele lucruri chiar dac m jenez s vorbesc despre ele:ă ă ă cât v voi datora pentru ajutorul pe care mi-l da i şi pentruă ţ timpul pe care mi-l consacra i?ţ

M privi cu aten ie şi apoi îmi spuse:ă ţ— Ştiu c meseria d-voastr v pune în situa ia de aă ă ă ţ

transmite şi mesaje celorlal i. Îmi ajunge, ca plat , s -miţ ă ă promite i c nu ve i p stra nuţ ă ţ ă mai pentru d-voastr ceea ceă a i descoperit.ţ

— Ave i cuvântul meu.ţCând s plec, strecurai totuşi o bancnot mic în cutiu aă ă ă ţ

de pe etajer .ă— Asta-i pentru interven ia d-voastr asupra degetelorţ ă

mele de la picioare.

5.Traversam s tucuri s race şi totuşi str zile erau îngrijite,ă ă ă

curate şi foarte înflorite. În fa a fiec rei por i vedeai înţ ă ţ permanen , puse pe pţă ământ, ofrande de flori sau de mâncare aşezat pe frunze de bananier, meă reu împrosp tate.ă

Balinezii tr iesc în sacralitate. Religia lor nu se bazează ă pe o practic exercitat la or fix sau în anumite zile aleă ă ă ă s pt mânii. Nu, ei sunt în contact direct cu divinitatea.ă ă Credin a îi înso eşte permanent, sunt imţ ţ pregna i cu ea.ţ Mereu calmi, zâmbitori, blânzi, sunt f r îndoial , ală ă ă ături de locuitorii din Insulele Mauricius, poporul cel mai amabil de pe pământ. Cu o stare de spirit constant , primesc cuă aceeaşi senin tate tot ce li se întâmpl .ă ă

F r doar şi poate, Bali te face s te gândeşti la paradis,ă ă ă deşi acest cuvânt nici nu exist în balinez , aşa cum peştiiă ă n-au nevoie s cunoasc cuă ă vântul ap . E elementul loră natural.

M gândeam la întâlnirea mea cu vindec torul şi înc mă ă ă ă sim eam vr jit de discu ia noastr . Acest om avea o aurţ ă ţ ă ă special , o energie care emana firesc din fiin a lui. Eramă ţ destul de r scolit de ceea ce m-a ajutat s descop r, chiară ă ă

- 14 -

dac uneori ideile sale m-au descump nit. Şi nu mi-aş fiă ă închipuit niciodat c , într-o zi, voi fi la cap tul lumii,ă ă ă ascultând un în elept balinez b trân comentând sânii şiţ ă fesele lui Nicole Kidman!

La ieşire din Ubud am luat-o la dreapta ca s ajungă acas . Ziua fusese bogat în evenimente şi emo ii şi aveamă ă ţ nevoie s r mân singur, s las s se limpezeasc tot ceeaă ă ă ă ă ce descoperisem. Îmi trebuia mai pu in de o or ca s ajungţ ă ă în acest s tuc de pescari de pe coasta de est, unde închiă -riasem un bungalow, m rginit de o plaj dr gu dară ă ă ţă s lbatic . Din feriă ă cire, turiştii preferau întinderile de nisip alb din sudul insulei aşa c se întâmpla foarte rar s mă ă ă întâlnesc cu cineva pe plaja „mea”. În apropiere, doar un cuplu de olandezi pe care-i vedeam rar. Bungalowul meu a-par inea unei familii care locuia ceva mai departe. Îlţ închiriasem pe o lun pentru o sum foarte acceptabilă ă ă pentru mine şi foarte profitabil pentru ei: îmi plac situa iileă ţ în care toat lumea are de câştigat. Plaja ră ămânea pustie diminea a, apoi, spre dup amiaz , câ iva copii din sat veţ ă ă ţ -neau aici s se joace. Singurii trec tori erau pescarii peă ă care-i auzeam uneori pornind pe mare, în pirogile lor, la cinci diminea a. I-am înso it o dat chiar dac , nevorbindţ ţ ă ă balineza, mi-a fost greu s m fac în eles şi s ob ină ă ţ ă ţ acordul lor. Aceast zi, petrecut cu pescarii, va r mâneă ă ă una dintre cele mai frumoase amintiri din Bali. Am pornit pe mare înainte de ivirea zorilor, nev zând nimic în întunericulă unei nop i f r lun . Dar pescarii îşi cunoşteau meseria şi,ţ ă ă ă în ziua aceea, am aflat ce înseamn înă crederea, o încredere oarb , de altfel. Clipocitul apei şi briza proasp t care-miă ă ă mângâia obrajii erau aproape singurele elemente pe care sim uţ rile mele treze le puteau capta. Dup trei sferturi deă or , am v zut r să ă ă ăritul: soarele care se ridica încet la orizont dezv luia un decor grandios, imens, magic.ă Descopeream, în acelaşi timp, nem rginirea m rii, infiă ă nitul cerului şi micimea pirogii care p rea c pluteşte ca prină ă farmec deasupra unui abis f r fund, precum un b deă ă ăţ chibrit aruncat pe oglinda str lucitoare a oceanului.ă Descopeream, de asemenea, zâmbetul pescarilor şi, dintr-odat , m-am sim it fericit f r s ştiu de ce.ă ţ ă ă ă

La întoarcere, am v zut câ iva delfini în apropiereaă ţ pirogii şi mi-am manifestat dorin a s m arunc în ocean şiţ ă ă

- 15 -

s înot al turi de ei, cu refleă ă xul idiot al occidentalului care a vizitat prea multe parcuri de atrac ie şi de distrac ie. Darţ ţ balinezii m-au oprit, str duindu-se s m fac s în eă ă ă ă ă ţ leg că delfinii care înotau la suprafa puteau fi înso i i de rechiniiţă ţ ţ care urm resc acelaşi banc de peşti. Argumentul a fostă suficient de convingător şi m-am mul umit în cele din urmţ ă s admir doar cu privirea aceste frumuse i ale naturii,ă ţ libere s se mişte cum vor, s mearg unde vor şi să ă ă ă tr iasc aşa cum vor.ă ă

Am ajuns la bungalowul meu pe înserat, moment ideal pentru o plimbare pe plaj , în singur tate. M-am desc l ată ă ă ţ şi am plecat imediat. În timp ce m plimbam pe margineaă apei, mintea mea r t citoare reveni la întâlnirea cuă ă vindec torul şi m-am gândit iar la tot ce m ajutase să ă ă descop r.ă

Aşadar, noi oamenii am dezvoltat credin e despre noiţ înşine sub influen a persoanelor din anturajul nostru sau înţ urma concluziilor – trase inconştient – din experien eleţ tr ite personal. Admi ând asta, pân unde mergeau acesteă ţ ă credin e? Am v zut c te puteai crede frumos sau urât,ţ ă ă inteligent sau prost, interesant sau plictisitor. Puteai crede în capacitatea ta de influen sau, din contr , înţă ă incapacitatea ta de a ob ine ceva de la ceilal i. Oare în ceţ ţ alte domenii puteam dezvolta astfel de credin e? Amţ în eles c puteam crede într-o mul ime de lucruri, care, maiţ ă ţ târziu puteau s ne influen eze via a. Dar pân unde? Mă ţ ţ ă ă întrebam în ce fel îmi influen aser existen a propriile-miţ ă ţ credin e şi în ce aş fi crezut dac s-ar fi întâmplat sţ ă ă întâlnesc al i oameni, s am alte experien e de via . Via aţ ă ţ ţă ţ mea ar fi avut o alt direc ie?ă ţ

Întreb rile mele aveau drept r spuns zgomotul valuriloră ă care se topeau sub picioarele mele, înspumând liniştea plajei goale. Palmierii de pe margine erau perfect imobili: nici o adiere nu le cl tina frunzele deă licate.

Obişnuit s fac o baie în fiecare sear , m-am dezbr cată ă ă de pantaloni şi de tricou şi am alunecat în apa c ldu aă ţă m rii. Am înotat îndelung, f r s m mai gândesc la nimic,ă ă ă ă ă sub privirea binevoitoare a lunii care se n ştea.ă

6

- 16 -

M-am trezit dup un somn deosebit de profund şi amă descoperit c soarele era deja sus pe cer. Am mâncată câteva fructe în loc de mic dejun tardiv şi am pornit la o plimbare matinal în p duricea care se întindea în spateleă ă plajei. Ajungând în apropierea bungalowului celor doi olan-dezi, Hans şi Claudia, le-am recunoscut vocile.

— Înc nu-i gata prânzul? spuse Hans, care şedea pe oă stânc şi inea o carte pe genunchi.ă ţ

Avea p rul cenuşiu închis, o fa aproape inexpresiv şiă ţă ă buze sub iri.ţ

— Imediat, iubitule, imediat.Claudia era o femeie blând şi dr gu , de vreoă ă ţă

patruzeci de ani, cu o fa rotunjoar încadrat de bucleţă ă ă blonde.

Pr jea brochete de peşte deasupra unui gr tar.ă ă— Foloseşti prea mult c rbune de lemn, asta-i risip , îiă ă

atrase Hans aten ia.ţO spunea f r s -şi dea seama c e un reproş. Pentru elă ă ă ă

era un fapt şi-atât.— Dar altfel se pr jeşte prea încet, încerc ea s seă ă ă

justifice.Ultima dat când i-am întâlnit, Claudia f cea cur enie înă ă ăţ

bungalow în timp ce Hans îşi citea cartea. M întrebam ce-oă putea determina pe o femeie s -şi ia în cârc rolul deă ă menajer în secolul XXI. Hans nu era un macho în sensul peă care ni-l închipuim. Pentru el probabil c era chiar normală ca o femeie s se ocupe de asta. Cu siguran c problemaă ţă ă nici m car nu fusese dezb tut între ei. Aşa st teauă ă ă ă lucrurile şi gata.

— Ia te uit , Julian, ce pl cere s te vedem! îmi spuseă ă ă ea, z rindu-m .ă ă

— Bun ziua, Julian, spuse Hans.ă— Bun ziua.ă— Vrei s împar i un peşte cu noi? îmi propuse ea.ă ţHans ridic imperceptibil o sprâncean .ă ă— Nu, mul umesc, tocmai mi-am luat micul dejun.ţ— Abia acum te-ai sculat? întreb Hans. Noi am f cută ă

deja dou viziă te în aceast diminea : templul lui Tanah Lotă ţă şi muzeul Subak, la Tanaban.

— Foarte bine, felicit ri.ă

- 17 -

Nici m car nu sesiz ironia r spunsului meu. Hans eraă ă ă tipul omului care ascult cuvintele dar nu sesizeaz niciă ă tonul vocii şi nici expresiile fe ei celui care le pronun .ţ ţă

— Am impresia c vizitezi pu ine lucruri. Nu teă ţ intereseaz ?ă

— Ba da, dar îmi place mai ales s simt ambian a, s mă ţ ă ă plimb prin sate, s discut cu oamenii, s încerc s m pună ă ă ă în locul lor şi s v d ce simt. Cu alte cuvinte, s le în elegă ă ă ţ cultura.

— Lui Julian îi place s descopere cultura din interior; tu,ă iubitule, tu preferi s în elegi cultura din c r i, spuseă ţ ă ţ Claudia.

— Da, e mai rapid, câştigi timp, înt ri Hans.ăÎl aprobai. La ce bun s argumentez? Fiecare îşi are felulă

lui de a vedea lucrurile.— i-ar face pl cere s vii cu noi disear ? întrebŢ ă ă ă ă

Claudia. Mergem la un concert al gamelanilor la Ubud, apoi, la miezul nop ii, vom merge s vedem broaştele estoaseţ ă ţ pe plaja de la Pemuteran. E perioada când ies puii din ou .ă Dureaz una, cel mult dou nop i. Dup aceea va fi preaă ă ţ ă târziu.

Perspectiva unei seri cu Hans nu m încânta la culmeă dar doream s v d puii de broasc estoas . Şi apoi,ă ă ă ţ ă sim eam c i-ar face mare pl cere Claudiei dac aşţ ă ă ă accepta.

— De acord. E dr gu din partea ta c -mi propui aşaă ţ ă ceva. Eu voi fi oricum prin zon , la Ubud, dup mas , aşaă ă ă c v g sesc acolo. Da i-mi adresa.ă ă ă ţ

— Sala de ceremonii, ştii, al turi de pia a mare. La oraă ţ nou sprezece, spuse Claudia.ă

— Mergi s vizitezi galeriile? întreb Hans.ă ăUbud era satul artiştilor şi g seai aici o mul ime deă ţ

galerii.— Nu, fac o vizit unui... cum s zic... ? un fel deă ă

maestru spiritual.— Ah, da, de ce?Ştiam c întrebarea lui era sincer . Hans era tipul înă ă

stare s v întreă ă be de ce merge i la film, la biseric sau laţ ă cimitir sau de ce nu mai purta i un pantalon arhidemodatţ dar care se afl înc în stare bun . Tot ceă ă ă ea ce nu-şi avea

- 18 -

explica ia într-o logic ra ional era, dup p rerea lui, oţ ă ţ ă ă ă ciud enie a naturii.ăţ

— M-a determinat s conştientizez anumite lucruri. Şi,ă într-un anumit fel, m-a ajutat chiar s m reg sesc.ă ă ă

— S te reg seşti?ă ăTonul lui era amuzat şi contrariat în acelaşi timp.— Da, oarecum.— Dar, dac eşti pierdut, ce te face s crezi c-ai s teă ă ă

reg seşti la Ubud şi nu la New York sau la Amsterdam?ăFoarte nostim! Exist într-adev r oameni închişi ermetică ă

în ceea ce priveşte dimensiunea spiritual a vie ii.ă ţ— Ei, nu-s chiar pierdut. Dar dac deschizi un dic ionar –ă ţ

în treac t fie spus s-ar putea s - i plac s -l citeşti c ci i-aiă ă ţ ă ă ă putea suporta nivelul emo ional – vei vedea c verbul „a seţ ă reg si” are mai multe sensuri. Prină tre altele, înseamn şi aă te cunoaşte mai bine pentru a- i tr i via a mai în armonieţ ă ţ cu cine eşti cu adev rat.ă

— Nu te sup ra, Julian.ă— Nu m sup r, am min it.ă ă ţ— Iubitule, las -l în pace pe Julian, spuse Claudia. Julian,ă

mai faci baie în mare ca de obicei?— Da, aproape în fiecare zi.— Şi noi am f cut baie în prima zi, spuse Hans. Am avută

noroc, era timp frumos şi apa era limpede. Într-o or amă v zut esen ialul din ceea ce era de v zut.ă ţ ă

— Eu m întorc adesea în mare fiindc îmi face mareă ă pl cere s înot printre peşti, s m apropii de ei. Sunt atâtă ă ă ă de pu in s lbatici încât aţ ă proape c po i s -i atingi.ă ţ ă

M aşteptam s m întrebe la ce foloseşte.ă ă ă— Omul se trage din peşti. Julian se reconecteaz cuă

originile sale reg site în mare.ă— Iar tu, te preg teşti s m nânci pe unul dină ă ă

descenden ii str moşiţ ă lor t i, fript pe gr tar. Bun treab .ă ă ă ă Ei, şi-acum v las s v savura i miă ă ă ţ cul dejun. Poft bun , peă ă disear .ă

— C utare pl cut . Şi mai ales, nu- i pierde speran a: î iă ă ă ţ ţ ţ r mâne biă roul de obiecte pierdute şi reg site de laă Djakarta!

— Pe disear , spuse Claudia.ăMi-am reluat plimbarea gândindu-m la Hans. Mă ă

întrebam care ar fi putut fi „problema” lui. Mi se p rea,ă - 19 -

totuşi, cam ciudat. Sim eam c nu e r ut cios şi c nu vroiaţ ă ă ă ă s m r neasc . Era doar complet închis spre anumiteă ă ă ă lucruri.

Am ajuns la bungalow, m-am preg tit în grab şi amă ă s rit în maşin . Traseul mi s-a p rut mai simplu de dataă ă ă asta, şi am ajuns în fa a casei maestrului Samtyang pe laţ mijlocul dup -amiezii.ă

7Aceeaşi tân r m-a primit politicos şi m-a condus directă ă

în c su a în care fusesem primit în ajun. Am avut, de dataă ţ asta, timpul necesar s obă serv, mai liniştit şi mai pe-ndelete, ambientul. Era sobru şi frumos totodat . Multă ă senin tate, pace şi armonie r zb teau din acest loc care înă ă ă -cepuse s -mi plac cu adev rat. Sim eam c într-ună ă ă ţ ă asemenea spa iu puţ teai s te desprinzi de o mul ime deă ţ lucruri. Aici, î i l sai la uş numeţ ă ă roase din preocup rileă obişnuite. Timpul era suspendat. Aveam impresia c aş fiă putut r mâne în acest loc ani de zile f r s îmb trânesc cuă ă ă ă ă un rid m car!ă

Nu l-am v zut venind. M-am întors şi era în spatele meu.ă Ne-am salutat şi mi-a spus c la ora asta nu putea s -miă ă acorde prea mult timp. P cat.ă

— Ei, a i fost la videoclubul de la Kuta? m întreb el.ţ ă ă— Euh... nu, am m rturisit eu, un pic ruşinat.ăMi-a spus, dar f r cea mai mic urm de reproş sau deă ă ă ă

autoritate:— Dac vre i cu-adev rat s v c l uzesc pe drumulă ţ ă ă ă ă ă

care v va ajuta s evolua i în via , e necesar s face iă ă ţ ţă ă ţ ceea ce v cer, doar dac nu refuă ă za i şi renun a i astfel laţ ţ ţ tot. Dac v ve i mul umi doar s v baza i pe ceea ceă ă ţ ţ ă ă ţ spun eu şi s m asculta i, nu se va întâmpla mare lucru.ă ă ţ Sunte i gata s v asuma i acest demers?ţ ă ă ţ

— Da, de acord.Aveam de ales din moment ce doream s continui rela iaă ţ

noastr ?ă— Spune i-mi de ce nu v-a i dus la Kuta?ţ ţ— Euh... de fapt am fost cam obosit asear şi-am avută

nevoie s m odihnesc.ă ăPe un ton binevoitor, îmi spuse:

- 20 -

— Dac -i min i i pe ceilal i, m car nu v min i i pe d-ă ţ ţ ţ ă ă ţ ţvoastr înşiv .ă ă

— Poftim?Eram descump nit.ă— De ce anume v teme i?ă ţDin vocea lui r zb tea mult blânde e iar ochii lui seă ă ă ţ

uitau fix într-ai mei. Pân în str fundul sufletului. Şi cuă ă toate astea nu sim eam nici un fel de intruziune. Doar cţ ă m sim eam descoperit. Acest om citea în miă ţ ne ca într-o carte deschis .ă

— ... ?— Ce-a i fi putut pierde mergând acolo?ţCum se f cea c punea tocmai întrebarea care atingeaă ă

exact locul unde m durea?ăDup un timp, m-am auzit r spunzându-i:ă ă— Cred c doream s -mi p strez intact admira iaă ă ă ă ţ

pentru actri a mea preferat .ţ ă— V este team c v pierde i iluziile.ă ă ă ă ţEra ciudat dar adev rat! Cu atât mai ciudat cu cât, înă

ajun, tare m înă doiam c are dreptate în ce o privea. Şiă atunci, de ce s refuzi adevă ărul?

— Probabil, spusei.— E normal. Fiin ele umane sunt foarte ataşate de tot ceţ

cred. Nu caut adev rul ci doresc mai degrab o anumită ă ă ă form de echilibru şi ajung astfel s -şi construiasc o lumeă ă ă aproape coerent , bazat pe creă ă din ele lor. Asta le d oţ ă stare de siguran şi ei se aga de ea în mod inconştient.ţă ţă

— Dar de ce nu ne d m seama c ceea ce credem nuă ă este realitatea?

— Aminti i-v c ceea ce credem devine realitateaţ ă ă noastr .ă

— Nu sunt sigur c v pot urm ri întru totul; şti i, e ună ă ă ţ pic prea filozofic pentru mine. Şi apoi, deşi sunt un vis tor,ă sunt mai degrab un raă ional. Pentru mine realitateaţ înseamn realitatea!ă

— De fapt, e foarte simplu. Dac v-aş cere s închide iă ă ţ ochii şi s v astupa i urechile iar apoi s -mi descrie i cuă ă ţ ă ţ precizie realitatea care v înconjoar , n-a i putea să ă ţ ă descrie i totul. E firesc: cuprinde miliarde de informa ii iarţ ţ d-voastr nu le-a i captat pe toate. A i perceput doar oă ţ ţ parte din realitate.

- 21 -

— Adic ?ă— De exemplu, din punct de vedere vizual, numeroase

informa ii privind locul, amplasarea pere ilor şi a stâlpilorţ ţ de la „campanurile” pe care le vede i, copacii, arbuştii şiţ plantele prev zute cu mii de frunze care se agit într-ună ă anumit fel în b taia vântului. La acestea se adaugă ă mobilierul, obiectele, desenele. Fiecare din aceste lucruri este alc tuit din diverse materiale. Materialele nu suntă uniforme, culorile nu sunt omogene. Mai sunt apoi o multitudine de informa ii privind lumina amţ biant ,ă umbrele, cerul, norii care alunec pe cer. Doar corpul meuă v trimite mii de informa ii privitoare la postur , mişc ri,ă ţ ă ă privire, expresia fe ei, care, toate, se schimb de la oţ ă secund la alta. Şi toate astea nu cuă prind decât informa iiţ vizuale!

La acestea trebuie s ad ug m informa iile auditive:ă ă ă ţ zgomotele diverse şi variate, apropiate sau îndep rtate,ă multiplele inflexiuni ale vocii mele, volumul, tonalitatea, ritmul cuvintelor mele, foşnetul hainelor noastre atunci când suntem în mişcare, zumz itul insectelor, cânteculă p s rilor, fâlfâitul aripilor lor în zbor, foşnetul frunzelor înă ă b taia vână tului, etc.

Şi asta nu e tot: suntem copleşi i şi de informa iileţ ţ olfactive sau de cele care se refer la sim ul pip itului:ă ţ ă temperatura aerului, umiditatea, mirosurile diferitelor plante care ne înconjoar , mirosuri care-şi schimă bă intensitatea în func ie de curen ii de aer, senza iile pe careţ ţ ţ le avem atunci când p r i ale corpului nostru vin în contactă ţ cu solul, cu iarba, cu...

— OK, OK, m-a i convins, l-am întrerupt eu. Recunosc, n-ţaş fi fost capabil s transmit toate aceste informa ii, cuă ţ ochii închişi şi cu urechile astupate. E adev rat.ă

— Şi asta, dintr-un motiv foarte simplu: nu sunte iţ conştient de toate aceste informa ii. Sunt prea multe şiţ mintea d-voastr face o selec ie. Pe unele le capta i, peă ţ ţ altele nu.

— Da, desigur.— Dar ceea ce e cu-adev rat interesant e faptul că ă

aceast „triere” nu este aceeaşi pentru d-voastr cu cea peă ă care o fac eu. Dac am cere mai multor persoane s facă ă ă acest exerci iu şi s descrie ce-au observat din mediulţ ă

- 22 -

înconjur tor, n-am avea dou liste identice. Fiecare ar faceă ă o selec ie diferit .ţ ă

— De acord.— Iar aceast selec ie nu este f cut la întâmplare.ă ţ ă ă— Cum aşa?— Aceast selec ie este specific fiec ruia şi depinde înă ţ ă ă

special de convingerile sale, de ceea ce crede despre lume în general, pe scurt, de viziunea lui asupra vie ii.ţ

— Da?— Iar credin ele noastre ne vor face s filtr m realitatea,ţ ă ă

adic s filă ă tr m ceea ce vedem, auzim, în elegem sauă ţ sim im.ţ

— Pentru mine e cam abstract ceea ce-mi spune i.ţ— Am s v dau un exemplu, un exemplu mai caricaturală ă

pentru a simplifica.— OK.— S ne imagin m c sunte i, în mod inconştient,ă ă ă ţ

convins c lumea este periculoas şi c trebuie s v feri iă ă ă ă ă ţ şi s v proteja i de ea. Asta ar fi credin a d-voastr , deă ă ţ ţ ă acord?

— De acord.— Dac aceast credin este înscris în subconştient şiă ă ţă ă

a devenit convingere, atunci înspre ce se va îndrepta aten ia d-voastr în acest moţ ă ment? Ce fel de informa ii ve iţ ţ capta dac crede i, în fundul sufleă ţ tului, c lumea esteă periculoas ?ă

— P i... s vedem... nu ştiu... îmi închipui c aş începeă ă ă prin a m înă doi un pic de d-voastr c ci, în definitiv, nu vă ă ă cunosc! Cred c aş urmă ări mai ales expresia fe ei ca sţ ă încerc s v citesc gândurile, s în eleg ce se poateă ă ă ţ ascunde în spatele cuvintelor d-voastr binevoitoare şiă politicoase. Şi aş mai încerca s descop r eventualeă ă incoeren e în ceea ce spuţ ne i, ca s ştiu dac m potţ ă ă ă încrede în d-voastr sau nu. Apoi, n-aş sc pa din ochiă ă poarta gr dinii ca s m asigur c r mâne deschis şi că ă ă ă ă ă ă voi putea s plec f r probleme dac ar ap rea cevaă ă ă ă ă neprev zut. Oare ce-ar mai fi... s vedem... poate c aş fiă ă ă atent la grinda asta care rezist , pare-se, prin putereaă Sfântului Duh şi care mi-ar putea c dea în cap. Şi aş traă ge din când în când cu ochiul la şopârla pe care o aud plimbându-se printre grinzi c ci mi-ar fi team c vine şiă ă ă

- 23 -

m muşc . M-aş feri de acest gen de reptile. Aş maiă ă remarca faptul c aceast rogojin este uzat şi c m-aşă ă ă ă ă putea zgâria dac n-aş fi atent.ă

— Aşa-i. Aten ia v-ar fi atras de riscurile posibile careţ ă pot exista în orice situa ie. Iar dac vi s-ar cere s descrie iţ ă ă ţ situa ia, v vor veni în minţ ă te, mai cu seam , acesteă elemente.

— F r -ndoial . Într-adev r.ă ă ă ă— Acum imagina i-v c ave i o credin diametralţ ă ă ţ ţă

opus şi anume c lumea este prietenoas , c oamenii suntă ă ă ă dr gu i, cinsti i şi de încredeă ţ ţ re şi c via a ofer nenum rateă ţ ă ă pl ceri de care trebuie profitat. Încerca i s sim i i că ţ ă ţ ţ ă aceast credin este profund înr d cinat în sufletul d-ă ţă ă ă ăvoastr . Spre ce anume s-ar îndrepta aten ia d-voastr înă ţ ă aceast situa ie şi ce-a i putea descrie, cu ochii închişi şiă ţ ţ urechile astupate?

— Cred c aş vorbi de plante, care sunt într-adev ră ă foarte frumoase, de vântul acesta pl cut care faceă suportabil c ldura. Cred c aş vorbi şi de şopârl , laă ă ă ă gândul c prezen a ei m asigur de faptul c nu mai suntă ţ ă ă ă insecte c r toare prin preajm . Şi apoi aş descrie fa aăţă ă ă ţ senin a acestui om simpatic care m face s descop r oă ă ă ă mul ime de lucruri interesante f r s -mi cear m car unţ ă ă ă ă ă leu pentru asta!

— Exact. Ceea ce credem despre realitate, despre mediul înconjurător ac ioneaz ca un filtru, ca nişte ochelariţ ă selectivi care ne fac s veă dem doar detaliile care converg spre credin ele noastre. Şi în aşa m sur încât ajung s leţ ă ă ă înt reasc . Astfel cercul este închis: dac credem c luă ă ă ă mea este periculoas ne vom îndrepta efectiv aten ia asupraă ţ tuturor pericolelor reale sau poten iale şi vom avea din ceţ în ce mai mult impresia c tr im într-o lume periculoas .ă ă ă

— E logic, în cele din urm .ă— Doar c lucrurile nu se opresc aici. Tot credin ele suntă ţ

cele care vor determina cum interpret m realitatea.ă— S-o interpret m?ă— Amintea i mai înainte de tr s turile fe ei mele. Totţ ă ă ţ

ceea ce exprim ele precum şi gesturile pe care le facă poate fi interpretat în diverse feluri. Convingerile voastre sunt cele care v vor „ajuta” s le da i o ină ă ţ terpretare: un zâmbet va fi perceput ca un semn de prietenie, de polite e,ţ

- 24 -

de bun voin , de seduc ie sau ca un semn de ironie, deă ţă ţ dispre sau de superioritate. O privire insistent poateţ ă reprezenta o dovad de inteă res sau, din contr , poate fiă interpretat ca o amenin are, ca o dorin de destabilizare.ţ ţă Şi fiecare va fi convins de veridicitatea interpret rii sale.ă Ceea ce crede i despre lume v determin s da i un sensţ ă ă ă ţ la tot ceea ce este ambiguu sau nesigur... Iar asta v vaă înt ri convingerile. O dat în plus.ă ă

— Încep s în eleg acum din ce cauz spunea i c ceeaă ţ ă ţ ă ce credem devine realitatea noastr .ă

— Da, cu atât mai mult cu cât lucrurile nu se opresc aici.— E infernal chestia asta!ă— Când crede i un lucru, acest fapt v face s adopta iţ ă ă ţ

anumite comportamente care vor influen aţ comportamentul celorlal i într-un sens care, înc o dat , vţ ă ă ă va înt ri convingerile.ă

— Ouh, se complic lucrurile.ă— E simplu. S r mânem la acelaşi studiu de caz: sunte iă ă ţ

convins c lumea este periculoas , c nu putem aveaă ă ă încredere în oameni. Cum v ve i comporta când ve iă ţ ţ întâlni oameni noi, necunoscu i?ţ

— Voi r mâne în gard .ă ă— Da, iar fa a d-voastr va fi, foarte probabil, destul deţ ă

închis , nu prea amabil .ă ă— Cu siguran .ţă— Dar aceste persoane care v întâlnesc pentru primaă

dat vor peră cepe asta, vor sim i crisparea. Cum se vorţ comporta ele fa de d-voasţă tr ?ă

— P i... sunt într-adev r şanse ca şi ele s r mân înă ă ă ă ă gard şi s nu se deschid spre mine.ă ă ă

— Exact! Doar c d-voastr ve i observa reac ia lor; ve iă ă ţ ţ ţ sim i c sunt închise, oarecum ciudate cu d-voastr . Ghici iţ ă ă ţ cum ve i interpreta asta, sub imperiul credin elor d-voastr .ţ ţ ă

— Evident c -mi voi spune c am dreptate s nu mă ă ă ă încred în oameni.

— Şi astfel, credin ele d-voastr se vor înt ri.ţ ă ă— E teribil.— În acest caz, da. Dar asta poate func iona şi în sensţ

invers: dac sună te i convins, în sufletul d-voastr , c toatţ ă ă ă lumea este simpatic , v ve i comporta într-o manieră ă ţ ă foarte deschis cu oamenii, ve i zâmbi, ve i fi relaxat. Şi,ă ţ ţ

- 25 -

bineîn eles, asta-i va face şi pe ei s se deschid , s fieţ ă ă ă relaxa i în prezen a d-voastr . Ve i avea, în modţ ţ ă ţ inconştient, dovada c lumea este într-adev r simpatic . Şiă ă ă de data asta convingerile d-voastr se vor înt ri. Dară ă trebuie s în elegem c tot acest proces este inconştiă ţ ă ent. În asta const puterea lui. Nicicând nu v ve i spune în modă ă ţ conştient: „E exact aşa cum credeam, oamenii sunt simpatici.” Nu. Nu ve i aţ vea nevoie s-o spune i, pentru c ,ţ ă pentru d-voastr , acest lucru e firesc. Aşa stau lucrurile,ă oamenii sunt simpatici, e evident. Şi tot la fel, cei care cred c trebuie, cu orice pre , s fie b nuitori în raport cuă ţ ă ă ceilal i, gţ ăsesc firesc s întâlneasc oameni închişi,ă ă dezagreabili, chiar dac , pe de alt parte, îi deplâng.ă ă

— E cumplit. În cele din urm , f r s ne d m seama,ă ă ă ă ă fiecare îşi creeaz propria-i realitate care nu este, de fapt,ă decât fructul credin elor saţ le. E o adev rat nebunie.ă ă Halucinant!

— Acest ultim cuvânt este foarte bine ales... Ghiceam la el o oarecare satisfac ie. Îşi d dea seama cţ ă ă

începeam s în eleg for a şi vastitatea acestei teorii. Eă ţ ţ adev rat c eram şocat şi conă ă sternat. Aveam sentimentul c fiin ele umane erau victimele propriilor lor idei, propriiloră ţ lor convingeri, propriilor lor „credin e”, ca s -i reiauţ ă termenul. Aş fi vrut s strig în gura mare lumii întregi, s leă ă explic oamenilor c trebuie s înceteze s mai cread înă ă ă ă toate tâmpeniile, s le spun c -şi otr vesc via a din cauzaă ă ă ţ unor credin e care nici m car nu eţ ă rau realitatea. Mă vedeam str b tând planeta la volanul unei camionete caă ă acelea care fac publicitate trupelor de circ în turneu; mă vedeam strigând, într-un megafon care s -mi amplificeă vocea, în fiecare localitate: ”Doamnelor şi domnilor, trebuie neap rat s înceta i s mai crede i ceea ce crede i. Vă ă ţ ă ţ ţ ă produce i singuri suferin , crede i-m .” Nici trei ziţ ţă ţ ă le n-ar trebui ca s m prind oamenii în alb şi s -mi aplice oă ă ă ă c maş de for . Şi atunci circul meu ar avea uşiă ă ţă capitonate.

— Bun, un lucru totuşi aş vrea s mai ştiu: acesteă credin e pe care le avem, în ce domenii se manifest ? Pânţ ă ă unde se întind?

— Am dezvoltat, noi to i, credin e despre noi, despreţ ţ ceilal i, despre rela iile noastre cu ceilal i, despre lumeaţ ţ ţ

- 26 -

care ne înconjoar , despre aă proape totul, de la felul în care ne-am dus la bun sfârşit studiile pân la educa ia copiiloră ţ noştri, la evolu ia noastr profesional şi la rela iileţ ă ă ţ conjugale. Fiecare dintre noi poart în el o constela ie deă ţ credin e. Ele sunt nenum rate şi ne guverneaz via a.ţ ă ă ţ

— Iar unele sunt pozitive iar altele negative, nu-i aşa?— Nu, nu tocmai. Nu putem s judec m credin ele.ă ă ţ

Singurul lucru pe care-l putem afirma despre ele e c nuă sunt realitatea. Dar ceea ce e mai interesant, în schimb, e în elegerea efectelor pe care le produc. Fieţ care credinţă are tendin a s produc în acelaşi timp atât efecte pozitiveţ ă ă cât şi efecte limitante. Pe de alt parte, trebuie s recunoscă ă c anumite credin e induc mai multe efecte pozitive decâtă ţ altele.

— Da, mi se pare c avem mai degrab interesul să ă ă credem c lumea e prietenoas , nu? De altfel, nu v d în ceă ă ă m sur credin a c lumea este periculoas poate aveaă ă ţ ă ă efecte pozitive.

— Ba da, are totuşi. Desigur, o asemenea credin v-arţă face s v proă ă teja i în mod excesiv, v-a i irosi într-oţ ţ oarecare m sur via a dar adevă ă ţ ărul e c , dac într-o zi a i fiă ă ţ pus în fa a unui pericol real, a i fi poate mai protejat decâtţ ţ cel care crede c totul e perfect în cea mai perfect dintreă ă lumi.

— P i da... ă— De aceea mi se pare important s conştientiz m ceeaă ă

ce credem, apoi s ne d m seama c nu sunt decâtă ă ă credin e şi, în sfârşit, s descopeţ ă rim care sunt efectele lor asupra vie ii noastre. Asta ne-ar putea ajuta s în elegemţ ă ţ multe din situa iile de via pe care le tr im.ţ ţă ă

— A propos, ieri mi-a i spus c vom discuta despre ceeaţ ă ce m îmă piedic s fiu fericit.ă ă

— Da, dar mai întâi, am s v dau câteva sarciniă ă individuale: v voi încredin a dou misiuni pe care le ve iă ţ ă ţ îndeplini dup şedin a noastr , pâă ţ ă n la urm toareaă ă întâlnire.

— De acord.— Prima const în a visa cu ochii deschişi.ă— Cred c -s în stare s fac asta.ă ă— Ve i visa c sunte i într-o lume în care totul esteţ ă ţ

posibil. Imagina i-v c nu exist nici o limit la ceea ceţ ă ă ă ă - 27 -

sunte i capabil s realiza i. Proceda i ca şi când a i aveaţ ă ţ ţ ţ toate diplomele din lume, toate calit ile posibile, oăţ inteligen perfect , un sim rela ional dezvoltat, un fizic deţă ă ţ ţ vis... tot ce vre i.ţ

— Simt c -mi va pl cea acest vis.ă ă— Apoi imagina i-v cum arat via a d-voastr în acestţ ă ă ţ ă

cadru, tot ce face i: profesia, vacan ele, hobby-urile; ine iţ ţ ţ ţ minte c totul e posibil. Apoi nota i şi-mi aduce i totul.ă ţ ţ

— Foarte bine.— A doua misiune const în nişte cercet ri de f cut.ă ă ă— Cercet ri?ă— Aş vrea s g si i rezultatele cercet rilor ştiin ificeă ă ţ ă ţ

f cute în SUA asupra efectelor placebo. Apoi le vomă discuta.

— Dar unde o s g sesc aşa ceva?ă ă— În SUA, toate laboratoarele farmaceutice fac

asemenea cercet ri pentru c sunt obliga i; n-au dreptul să ă ţ ă scoat pe pia un medicament nou f r s dovedească ţă ă ă ă ă ştiin ific c e mai eficace decât un placebo, adic decât oţ ă ă substan inactiv . Asta ne furnizeaz indirect cifre preciseţă ă ă despre efectul placebo. Nimeni nu foloseşte aceste cifre. Şi totuşi eu le consider demne de interes. Ştiu c anumiteă laboratoare au publicat aceste rezultate. Le ve i g si.ţ ă

— D-voastr le cunoaşte i?ă ţ— Desigur.— P i atunci, de ce-mi cere i s le caut? Am câştiga multă ţ ă

timp vorbind despre asta chiar acum. Şti i, eu plecţ sâmb t , aşa c nu mai avem prea multe ocazii s neă ă ă ă întâlnim.

— Pentru c nu-i acelaşi lucru s ascul i pe cineva careă ă ţ v transmite informa ii sau s le cau i la surs .ă ţ ă ţ ă

— Scuza i-m , dar nu v d diferen a.ţ ă ă ţ— Dac v spun eu, s-ar putea s v îndoi i de cifrele peă ă ă ă ţ

care vi le voi da. Şi, pentru c v cunosc un pic, ştiu c nuă ă ă ve i pierde ocazia s-o face i. Poate nu chiar acum, dar maiţ ţ târziu... Şi apoi, nu evolu m doar ascultând pe cinevaă vorbind ci ac ionând şi tr ind noi înşine experien e deţ ă ţ via .ţă

— Dar unde voi g si aceste informa ii? Nu stau la hotel.ă ţ N-am nici o posibilitate s ajung la un internet şi n-amă v zut nici un internet-cafe pe Insul .ă ă

- 28 -

— Cel care se las învins de primul obstacol întâlnit înă cale nu va ajunge departe. Haide i! Am încredere în d-ţvoastr .ă

— O ultim precizare: la ce or s vin mâine ca s fi iă ă ă ă ţ total disponibil, s ave i timp ?ă ţ

M-a privit câteva clipe, zâmbind. M întrebam dac n-amă ă mai spus cumva, ceva ce nu trebuia. Azi le acumulam!

— Mai ales, s nu v b ga i în cap ideea c ave i nevoieă ă ă ţ ă ţ de mine. Timpul pe care-l voi putea consacra întâlnirii noastre, atunci când ve i veni, va fi suficient.ţ

Îndreptându-m spre maşin , m întrebam cum poateă ă ă omul sta s r mân atât de calm, de senin, cu o privireă ă ă ă atât de binevoitoare, chiar şi când, uneori, spunea lucruri care nu erau ceea ce aş fi vrut s aud... ă

Era într-adev r o fiin imprevizibil , deosebit deă ţă ă ă ceilal i. Şi nu conţ teneam s m mir de cunoştin ele saleă ă ţ „occidentale” care contrastau cu personajul. Aş fi jurat că nu şi-a p r sit niciodat satul natal şi mi-era greu s -miă ă ă ă închipui c b trânul sta, de la cap tul lumii, şi-a „compleă ă ă ă -tat” în elepciunea cu cercet rile occidentale. Ciudat!ţ ă

Începeam s cunosc drumul şi am ajuns repede la Ubud.ă Soarele apunea devreme la tropice şi se înnoptase deja când am parcat aproape de pia . Miresme de t mâie seţă ă ridicau de pe terasa unui restaurant. Balinezii folosesc des t mâia ca s alunge ân arii. Puteai vedea adesea be işoaă ă ţ ţ ţ -re fumegând în gr dini sau la intrarea în case. Acesteă mirosuri contribuiau la crearea unei ambian e înv luitoare,ţ ă noaptea, la Ubud.

Am intrat în restaurantul-teras , m-am instalat sub ună copac şi am comandat un peşte pr jit. Lumân rile de peă ă mese, tor ele împlântate în iarb r spândeau o luminţ ă ă ă cald şi blând . Mai aveam o or pân la conă ă ă ă cert. Bali era singurul loc de pe p mânt unde nu m uitam la ceas dină ă jumate-n jumate de or . Aici timpul nu conta. Ca şi cuă vremea: nimeni nu încerca s ştie cum e vremea. Oricum,ă fiecare zi d ruia şi ploaie şi soare. Aşa era. Balineziiă acceptau ce le d dea Dumnezeu f r s -şi pun întreb ri.ă ă ă ă ă ă

M-am gândit iar la ce-mi ceruse în eleptul: s visez la oţ ă via ideal în care aş fi fericit. Aveam nevoie de unţă ă r stimp ca s m pun în pielea cuiva care putea s -şiă ă ă ă permit orice şi s -mi imaginez cum ar ar ta aă ă ă tunci via aţ

- 29 -

mea. Nu faci aşa ceva în fiecare zi. În ce m priveşte, maiă degrab aş fi remarcat ce nu merge în via a mea decât să ţ ă m gândesc cu adev rat la cum aş fi vrut s fie.ă ă ă

Când am început s visez, primul lucru care mi-a venit înă minte a fost c , dac totul era posibil, mi-aş schimbaă ă profesia. Desigur, s fii proă fesor era ceva nobil şi valorizant dar m s turasem s predau o materie pe care copiii n-oă ă ă apreciau, ba chiar îi plictisea de moarte. Ştiam, desigur c ,ă dac aş fi procedat altfel, aş fi putut s le trezesc interesulă ă dar eram nevoit s aplic programa oficial şi s respectă ă ă metodele pedagogice obişnuite – metode complet inadaptate elevilor de azi. Nu mai suportam s m afluă ă între ciocan şi nicoval , între cerin ele conducerii şcolii şiă ţ cele „de pe teren”- total divergente. Aveam nevoie de aer proasp t, s -mi schimb meseria şi s m realizez într-ună ă ă ă domeniu artistic. Visam s -mi fac o meserie din ceea ce mă ă pasiona; şi pasiunea mea era fotografia. Mai presus de orice, îmi pl cea s surprind expresiile fe elor, în portreteă ă ţ care dezv luiau personalitatea oamenilor, emo iile şi st rileă ţ ă lor sufleteşti. Chiar şi fotografiile de nunt m atr geau.ă ă ă Dac totul ar fi posibil mi-aş face propriul meu studio – ună studio specializat în fotografii instantanee, luate pe viu, ca s surprind atitudini şi expresii care s reprezinte persoana.ă ă Fotografiile mele ar reda poveşti de via , ar sugera ceţă spune şi ce gândeşte fiecare, ar oglindi emo iile p rin ilor,ţ ă ţ temerile şi speran ele bunicilor, privirea surorii care seţ întreab când îi va veni şi ei rândul, aă titudinea celor divor a i care-şi spun c tinerii c s tori i cred în Moşţ ţ ă ă ă ţ Cr ciun. Aş vrea s imortalizez fericirea oamenilor pentruă ă ca, toat viaă a lor, s poat , cu o privire, s retr iascţ ă ă ă ă ă ambian a acelei zile mari şi s resimt emo iile de atunci. Oţ ă ă ţ fotografie sugestiv e mai elocvent decât un discursă ă elaborat. Studioul meu va avea succes şi va fi celebru. Revistele se vor interesa de munca mea şi-mi vor publica o parte din fotografii. Voi fi, în sfârşit, apreciat pentru talentul meu. Da, ar fi super! Aş avea tarife rezonabile ca s -mi potă oferi serviciile unui public cât mai numeros. Cu toate astea, mi-aş putea dubla sau chiar tripla salariul de profesor. Şi, în sfârşit, mi-aş putea permite o cas . O cas construit după ă ă ă un proiect f cut de mine. Aş avea o gr din şi aş citi înă ă ă week-end, lungit într-un şezlong la umbra unui tei. M-aş

- 30 -

culca în iarb s -mi fac siesta, înv luit de parfumul florilor.ă ă ă Şi, bineîn eles, aş avea al turi o femeie pe care s o iubescţ ă ă şi care s m iubeasc . Aş înv a s cânt la pian. Cât mi-ă ă ă ăţ ăam dorit eu, dintotdeauna, s cânt la un instrument! Deă data asta o voi face! Şi apoi, seara, voi interpreta nocturnele lui Chopin, în salonul cel mare, în timp ce focul pâlpâie în şemineu. Îmi voi invita, din când în când, prietenii şi voi cânta pentru ei. Fericirea mea va fi contagioas .ă

— Peştele d-voastr , domnule.ă— Poftim?— Dori i l mâie sau sos cu condimente?ţ ă— L mâie, mul umesc.ă ţPeştele st tea lungit, întreg, în farfuria mea şi mi seă

p rea c m priă ă ă veşte. Începusem s m învinov esc că ă ăţ ă visez la fericire în timp ce el murise pentru mine...

Eram surprins s constat c visul meu nu era lipsit deă ă m sur . N-aă ă veam nevoie s devin miliardar ca s fiu fericită ă nici s fiu rockstar sau om politic renumit. Şi totuşi acestă vis simplu şi fericirea pe care o con inea mi se p reauţ ă inaccesibile. Aproape c -mi era ciud pe vindec tor c -miă ă ă ă întredeschisese o poart spre ceea ce ar fi putut fi via aă ţ mea. O poart pe care, dac aş fi închis-o, mi-ar fi l sat ună ă ă gust amar c ci ar fi adus la lumin conştien a decalajuluiă ă ţ imens între realitatea în care trăiam şi visul a ceea ce ar putea fi via a mea.ţ

Îmi r mânea de îndeplinit cealalt misiune pe care mi-oă ă încredin aţ se. M întrebam unde aş putea avea acces la ună internet. Desigur într-un hotel, destul de luxos ca s aibă ă aşa ceva. Dar riscam s fiu refuzat, nelocuind acolo. Bun,ă voi încerca mâine. G sesc eu un tertip şi m desă ă curc.

Peştele nu p rea s -mi aprobe ideea. Continua s mă ă ă ă priveasc , plin de reproşuri. Mi s-a t iat pofta de mâncare,ă ă am cerut nota de plat , lă ăsându-mi farfuria pe jum tateă plin . Îmi pare r u, b trâne, ai murit deă ă ă geaba!

Afar , am reg sit ambian a relaxat a str zii. Am dată ă ţ ă ă peste Hans şi Claudia care mâncau în picioare şi în grabă un sandwich, în fa a s lii de ceremonii. Normal: de ce s - iţ ă ă ţ acorzi un moment de pl cere? Pierzi mai pu in timpă ţ mâncând pe apucate şi cost mai pu in. Pe scurt: mai ra ioă ţ ţ -nal!

- 31 -

— Bun seara, Julian! spuser amândoi în cor.ă ă— Bun seara la amândoi! Ei, câte temple a i vizitat azi?ă ţ— S zicem c ne-am rentabilizat bine ziua, spuse Hans.ă ă— Concertul va începe în curând, anun Claudia.ţăSala de ceremonii era, de fapt, un amfiteatru în aer liber,

aproape plin. Când începu concertul, amploarea sunetului care se în l a din amă ţ fiteatru era asurzitoare apoi am sesizat un fel de coeren de ansamblu. Miresme de t mâieţă ă se r spândeau şi înv luiau publicul. Eram transpus într-oă ă stare hipnotic şi nu ştiu cât timp trecuse pân când auă ă ap rut dansatoarele, cu costumele lor bogate şi viuă colorate, de un rafinament aparte. Paşii lor erau delica i,ţ f r greş. Fiecare mişcare dezv luia o feă ă ă minitate şi o gra ieţ incredibile. Mâinile jucau un rol crucial în dansul lor: gesturi line, elegante, precise. Publicul era ca hipnotizat şi îl sim-eam vibrând în armonie cu dansatoarele. Mireasma deţ

t mâie ne vră ăjea. Doar Hans se uita din când în când la ceas. Claudia era transpus total. Aveam impresia c o să ă ă intre în levita ie, fenomen care l-ar fi inţ teresat foarte tare pe ra ionalul ei b rbat. Luminile de pe scen mi seţ ă ă învârteau în cap în timp ce fiecare celul îmi vibra în ritmulă instrumentelor de percu ie.ţ

9Greu de condus noaptea dup un asemenea concert. Dină

fericire urm ream doar maşina olandezilor, f r s mă ă ă ă ă gândesc la traseu. Ştiam c pot s m încred în Hans; el îşiă ă ă p strase mintea-ntreag .ă ă

Era aproape de miezul nop ii când am ajuns pe plaja dinţ Pemuteran. În bezn , puncte luminoase dezv luiauă ă prezen a unor persoane. Un func ionar controla accesul peţ ţ plaj .ă

— Bun seara, am venit s vedem estoasele, spuseă ă ţ Hans.

— Bun seara, pute i merge pe plaj dac respecta iă ţ ă ă ţ regulile: s nu v apropia i la mai pu in de doi metri deă ă ţ ţ broaştele adulte, s nu vorbi i tare şi s r mâne i în parteaă ţ ă ă ţ dinspre insul – nu pute i merge pe spa iul care desparteă ţ ţ estoasele de mare.ţ

— Am în eles.ţ

- 32 -

Apropiindu-ne, am început s distingem maseă voluminoase, întunecoase, r spândite pe plaj : estoase deă ă ţ un metru lungime, cânt rind fieă care 100-120 de kilograme. Lumina palid a lunii ni le dezv luia din când în când. Leă ă priveam mu i de uimire. Pentru nimic în lume nu le-am fiţ tulburat liniştea. Se preg teau s împlineasc cel maiă ă ă frumos act de pe p mânt – naşterea puilor – într-o linişteă pioas .ă

Aceste estoase se n scuser aici, pe aceeaşi plaj ,ţ ă ă ă acum mai bine de 50 de ani. C l toriser apoi zeci de miiă ă ă de kilometri şi reveneau s dea via în exact acelaşi locă ţă dup o jum tate de secol. Nici un om de ştiin nu puteaă ă ţă explica asta. Era foarte emo ionant.ţ

Priveam estoasele acestea t cute, p str toare ale unuiţ ă ă ă secret milenar, purt toare ale unei în elepciuniă ţ necunoscute. De ce reveneau aici? Cum au memorat acest loc? Cum au reuşit s se orienteze de-a lungul şi de-a latulă oceanelor ca s ajung exact la locul naşterii lor? Ce în elesă ă ţ avea acest act? Câte întreb ri f r r spuns... !ă ă ă ă

Aşteptar m aproape 3 ore pân când, cu ochii holba i şiă ă ţ cu inimile pline de duioşie, am v zut bebeluşii de estoas ,ă ţ ă abia ieşi i din ou, înţ dreptându-se spre mare. Str b teau,ă ă f r s ezite, cei câ iva metri care îi desp r eau de ap . Amă ă ă ţ ă ţ ă aflat c cea mai mare parte din ei urma s moar înă ă ă urm toarele ore, devora i de diverşi pr d tori, printre careă ţ ă ă rechinii. Cei care reuşeau s ajung în largul oceanului voră ă avea mai multe şanse s scape cu via . Din punct deă ţă vedere statistic, dintre to i bebeluşii de estoas care seţ ţ ă n scuser în noaptea aceea, doar unul va supravie ui.ă ă ţ

— Via a e o loterie, spuse Claudia cu o urm de ciudţ ă ă (sau de revolt ?) în glas.ă

— Via a e o curs continu , îi întoarse vorba so ul ei.ţ ă ă ţ Doar cei mai rapizi reuşesc. Cei care amân , lenevesc,ă zboar din floare-n floare sau îşi permit momente deă pl cere, mor. Trebuie întotdeauna s mergi drept înainte,ă ă spre int .ţ ă

Eram uluit atât de ceea ce v zusem cât şi de ceea ceă auzeam. Era extraordinar: în doar câteva cuvinte fiecare îşi rezumase viziunea despre via . În elegeam acum de ceţă ţ Claudia îşi accepta rolul de menajer , imă pus de so ul ei:ţ tr sese un num r necâştig tor. Când ai pierdut, ai pieră ă ă dut,

- 33 -

nu mai e nimic de f cut. Lucrurile sunt cum sunt, nu ajută ă la nimic dac vrei s le schimbi. În ce-l priveşte pe Hans,ă ă acum în elegeam mai bine obsesia lui pentru ac iune şiţ ţ incapacitatea de a-şi acorda momente de destindere.

M întrebam dac şi broaştele aveau concep ii despreă ă ţ via sau dac , din contr , absen a acestora le permitea, înţă ă ă ţ cele din urm , s tr iasc mai în armonie cu ele însele...ă ă ă ă Priveam aceşti pui de estoas îndreptânţ ă du-se cu senin tate spre elementul lor natural Câ i vor supravie ui şiă ţ ţ vor reveni aici peste 50 de ani, când vor fi atins, la rândul lor, vârsta s dea via ?ă ţă

10Am ajuns cu bine pe plaja mea, apoi mi-am împlinit

ritualul – baia de noapte în mare – întrebându-m cum s-ară desf şura via a mea dac aş fi un pui de estoas . Fiind,ă ţ ă ţ ă prin natura mea prad ezit rilor, m înă ă ă trebam dacă expresia „devorat de îndoial ” n-ar fi avut un sens deosebită în acest context.

Dup o noapte scurt , m-am trezit destul de devreme.ă ă Vroiam s am timp s adun informa iile pe care mi leă ă ţ ceruse vindec torul, ca s -l pot vedea cât mai repede.ă ă

Am g sit, în ghidul meu, hotelul cel mai apropiat şi amă s rit în maşiă n . Dup 20 de minute, str b team aleeaă ă ă ă parcului unuia dintre cele mai frumoase hoteluri din lume, înghi indu-mi saliva. Maşina mea de-nţ chiriat contrasta fragrant cu ambian a, contrast accentuat de murd ria careţ ă se depusese pe ea dup 15 zile de hurduc turi pe str zileă ă ă pr fuite din ină sul . Urcai şov itor pe aleea m rginit deă ă ă ă tufe bogate de flori, sperând s fac cât mai pu in zgomot şiă ţ parcai cât mai departe de recep ie. Pe peluza delimitat deţ ă pietriş am v zut doi angaja i, în genunchi, în iarb . T iau,ă ţ ă ă conştiincios, iarba. Aici, o cositoare electric era exclus : ară ă fi tulburat liniştea turiştilor. O clip , am r mas blocat apoiă ă mi-am reluat drumul încercând s iau o pozi ie fireasc şiă ţ ă s arborez indiferen a omului obişă ţ nuit cu asemenea locuri. Mi-a fost greu s r mân în aceast postur c ci frumuse eaă ă ă ă ă ţ locului aproape c - i t ia respira ia. Un şir de trei piscine, aă ţ ă ţ -şezate în scar , unde apa aluneca lin dintr-una într-alta. Înă dep rtare, marea, de aceeaşi culoare ca şi apa din ele.ă Câ iva cocotieri şi al i arbori tropicali completauţ ţ

- 34 -

frumuse ea şi perfec iunea peisajului. Aveam senţ ţ za ia cţ ă dac am fi ad ugat sau dac am fi înl turat ceva de aici,ă ă ă ă am fi întinat aceast perfec iune. Nimic nu era de ad ugată ţ ă sau de înl turat!ă

În drum spre recep ie, mi-era din ce în ce mai greu sţ ă m simt în lară gul meu în acest loc. Am fost întâmpinat de un b rbat distins, afabil şi zâmbitor, îmbr cat într-o livreaă ă ecru.

Sigur pe mine, i-am spus:— Bun ziua, aş vrea s caut nişte informa ii pe internet,ă ă ţ

v rog.ă— Locui i la hotel, domnule?ţDe ce m mai întreba? Ştia clar c nu. Aflasem din ghidă ă

c hotelul folosea 200 de persoane care s se ocupe de 70ă ă de turişti. Salaria ii învţ ă au pe de rost numele acestora:ţ ”Ce mai face i, domnule Smith?”, „Ce zi frumoas , doamnţ ă ă Greene, nu-i aşa?”, ”Ar ta i în form maxim azi, domnuleă ţ ă ă King.”

— Nu, sunt la „Legian”, am min it, ar tând un alt hotelţ ă de lux din zon . Sunt cu treburi în est şi am absolut nevoieă ă s m conectez câteva minute la Internet.ă ă

Oricum, eram convins c nu va refuza un occidental.ă— Urma i-m , v rog, domnule.ţ ă ăSala elegant unde se afla calculatorul era la fel de mareă

cât tot apartamentul în care locuiam.Mi-a trebuit mai pu in de un sfert de or ca s ajung laţ ă ă

informa iile pe care le doream. Ceea ce am citit confirmaţ ce-mi spusese, în câteva cuvinte, vindec torul:ă laboratoarele farmaceutice recrutau pacien i voţ luntari care aveau o anumit boal . La jum tate din ei le d deau mediă ă ă ă -camentul pe care-l realizaser pentru a vindeca acea boală ă iar la cealalt jum tate le administrau un placebo, adic oă ă ă substan total inactiv care avea aspectul medicamentuluiţă ă în cauz . Aceşti pacien i nu ştiau c li se prescrisese ună ţ ă placebo: credeau c e un medicament menit s le vindeceă ă boala. Cercet torii m surau apoi rezultatele ob inute laă ă ţ fiecare din cele dou grupe de pacien i. Ca s poată ţ ă ă demonstra eficacitatea medicamentului lor, era necesar ca bolnavii care l-au folosit s prezinte rezultate mai buneă decât cele constatate la grupul pacien ilor care luaserţ ă placebo.

- 35 -

Am descoperit astfel c placebo aveau un anumit impactă asupra bolilor, ceea ce era extrem de surprinz toră deoarece era vorba de boli reale iar „medicamentele” placebo erau substan e total inactive. Singura conţ tribu ieţ era deci cea psihologic : bolnavii credeau c era ună ă medicament care urma s -i vindece. Ceea ce m-a f cută ă într-adev r s m cutremur a fost num rul de cazuri pentruă ă ă ă care credin a în vindecare era suficient pentru caţ ă pacientul s se vindece! Erau aproape 30 la sut ! Chiar şiă ă durerile puteau s dispar . Un placebo era la fel de eficaceă ă ca şi morfina în 54 la sut din cazuri! Pacien ii aveau dureri,ă ţ sufereau iar faptul c luau un banal comprimat de zah ră ă sau de mai ştiu eu ce ingredient neutru le suprima durerea. Era de-ajuns doar s cread acest lucru.ă ă

Am continuat s cercetez o mul ime de cifre similareă ţ despre diferite boli. Apoi am dat peste cifra care m-a l sată mut de uimire, cu degetele lipite de tastatur : li s-aă administrat unor bolnavi de cancer un placebo în loc de un chimioterapic şi 33 la sut din ei şi-au pierdut integral pă ă-rul. Am r mas cu gura c scat în fa a ecranului. Aceştiă ă ă ţ bolnavi înghi iţ ser o tablet neutr crezând c e ună ă ă ă medicament al c rui efect secună dar binecunoscut era c derea p rului şi chiar şi-au pierdut p rul! Dar nu eraă ă ă decât o am rât de bucat de zah r, pentru Dumnezeu!ă ă ă ă Nu-mi credeam ochilor în fa a acestor eviden e: putereaţ ţ credin elor asupra c rora insistase atât de multţ ă vindec torul. Pur şi simplu era de necrezut. Şi toă tuşi cifrele erau reale, publicate de un laborator foarte serios, cunoscut pentru chimioterapicele sale. În mod ciudat, în secunda urm toare m-am sim it revoltat: de ce nu erauă ţ dezv luite aceste cifre marelui public? De ce n-au fostă încredin ate mass-mediei? Poate c astfel oamenii de ştiţ ă -in şi-ar îndrepta aten ia asupra acestui aspect. Dacţă ţ ă fenomenele psihologice ar avea un asemenea impact asupra corpului şi asupra bolnavilor, de ce s - i concentreziă ţ cercetarea asupra producerii unor medicamente atât de costisitoare şi de înc rcate de efecte secundare? De ce nuă manifest un interes mai mare fa de un mijloc deă ţă vindecare a bolnavilor pe cale psihologic ?ă

Am p r sit înc perea l sând inten ionat ecranul deschisă ă ă ă ţ la pagina ce con inea aceste date. Cu un pic de noroc,ţ

- 36 -

urm torul utilizator ar putea fi patronul unui mare grup deă pres ... Nu era interzis s visez... Şi, de ce nu?ă ă

L-am salutat neglijent pe recep ioner la plecare, desigurţ f r s înă ă ă cerc s -mi pl tesc timpul de conectare la internet:ă ă ar fi p rut pu in creă ţ dibil din partea unui obişnuit al unor astfel de locuri.

11— Bun ziua! i-am spus tinerei care m întâmpin ca deă ă ă

obicei.Mi-a trebuit aproape o or şi jum tate ca s ajung de laă ă ă

Amankila. Simpla vedere a campanului şi a gr dinii erauă de-ajuns ca s m trană ă spun într-o stare profund de bine,ă ă pe un norişor, ca atunci când găseşti flaconul cu crem deă soare de vara trecut şi parfumul ei te trimite într-o clipită ă la locul şi în ambian a ultimei vacan e.ţ ţ

— Maestrul Samtyang nu e acas azi.ă— Poftim?Eram adus, brutal, cu picioarele pe p mânt. Nu-i aici? Elă

şi acel loc mi se p reau atât de indisociabili încât mi-eraă greu s -mi imaginez c el ar putea pleca undeva.ă ă

— Lipseşte? Dar va reveni, nu-i aşa? Am s -l aştept.ă— Nu, mi-a spus s v dau asta, spuse ea întinzându-miă ă

o foaie de hârtie bej, împ turit -n patru.ă ăMi-a l sat câteva rânduri? Dac vroia s -şi expliceă ă ă

absen a de ce nu mi-a transmis un mesaj verbal prin tân raţ ă care m primise? Am desf cut hârtia şi am citit:ă ă

„Înaintea viitoarei noastre întâlniri scrie i tot ce vţ ă împiedic s reaă ă liza i visul unei vie i fericite şi urca iţ ţ ţ muntele Skouwo. Samtyang”.

S urc muntele Skouwo? Dar asta însemna o ascensiuneă de cel pu in patru sau cinci ore! Şi pe o asemenea c ldur !ţ ă ă De ce nu m-a pus s escaă ladez Annapurna?

Tân ra m privea zâmbind, deloc impresionat sauă ă ă curioas de grijile mele.ă

— A mai spus ceva când v-a dat hârtia? A mai ad ugată vreun comentariu? o întrebai.

— Nimic deosebit. Mi-a zis doar s v-o dau, spunând că ă ve i în elege.ţ ţ

- 37 -

În elegeam mai ales c nu-i aici s m primeasc iar euţ ă ă ă ă nu mai aveam decât trei zile pân la plecare. Eram tareă frustrat.

— Şti i cumva dac mâine va fi aici?ţ ă— F r -ndoial , spuse ea pe un ton care m f cu să ă ă ă ă ă

în eleg c , de fapt, habar n-avea.ţ ă— Dac -l vede i, spune i-i c voi trece mâine dimineaă ţ ţ ă ţă

şi c m baă ă zez pe dânsul. Trebuie neap rat s -l v d.ă ă ăMi-am luat r mas bun şi m-am îndreptat spre maşin ,ă ă

târându-mi picioarele.Am pornit în direc ia muntelui Skouwo, în nordul insulei,ţ

f r entuă ă ziasm. Nu puteam întârzia dac vroiam s -l urc şiă ă s -l cobor înainte de l sarea nop ii.ă ă ţ

Dup câ iva kilometri am v zut un copil mergând peă ţ ă marginea drumului. Opt-zece ani, nu ştiam; niciodat n-amă putut aprecia vârsta copiilor. Deîndat ce mi-a v zută ă maşina s-a oprit f cându-mi semn. N-aă veam nici un motiv s nu opresc. Se urc , zâmbind satisf cut.ă ă ă

— Cum te cheam ?ă— Ketut.Nimic surprinz tor: nu exist decât patru prenumeă ă

balineze, în casta cea mai r spândit . Când întâlneşti ună ă necunoscut, probabilitatea ca el s se numeasc Ketut esteă ă de 1 la 4.

— Nu mergi la şcoal azi?ă— Nu, azi n-am şcoal .ă— Mergi la p rin i?ă ţ— P rin ii mei au murit amândoi.ă ţMi-am înghi it saliva, reproşându-mi gafa, când amţ

observat c avea acelaşi zâmbet pe chip.ă— Au murit într-un accident de maşin s pt mânaă ă ă

trecut , preciz el, cu acelaşi surâs pe buze.ă ăEram destul de descump nit chiar dac ştiam că ă ă

balinezii n-au aceeaşi viziune şi aceeaşi rela ie cu moarteaţ ca şi noi. Faptul c ei cred în reă încarnare îi fac s -i dea ună în eles total diferit fa de cel pe care i-l d m noi. Pentru ei,ţ ţă ă moartea nu e ceva trist. Îl privii pe acest copil zâmbind şi-mi spusei c mi-ar fi pl cut s fiu balinez şi s apar in uneiă ă ă ă ţ culturi care s -mi insufle credin e atât de pozitive. Mă ţ ă întrebai cum s-ar schimba via a mea dac mi-aş percepeţ ă altfel propria moarte.

- 38 -

Am l sat copilul în satul urm tor şi mi-am continuată ă drumul.

Nici urm de nori care s potoleasc arşi a soarelui.ă ă ă ţ Ascensiunea muntelui Skouwo p rea anevoioas . Începeamă ă s m întreb dac voi g si curajul s-o duc la bun sfârşit.ă ă ă ă Chiar n-aveam chef, sincer, şi oricum, nu vedeam cu ce m-ar fi putut ajuta asta. De ce mi-a încredin at aceast sarţ ă -cin ? În ce scop? Care era leg tura cu discu iile noastre, cuă ă ţ c utarea unei vie i fericite? Nici una. Atunci, la ce bun? Şiă ţ apoi, mai aveam o sarcin , mult mai pertinent . Mai bineă ă s m dedic acesteia!ă ă

Cu cât înaintam spre muntele Skouwo cu atât îmi c utam motive ca s nu-l urc. Nu trebuia s m mintă ă ă ă singur, pe mine însumi, îmi explicase vindec torul. Ei bine,ă adev rul era c n-aveam nici un chef s fac aceasă ă ă tă ascensiune. Şi n-aveam nevoie s justific prin argumenteă pseudora ioţ nale. Mâine îi voi spune vindec toruluiă adev rul. Şi dac trebuia s desă ă ă cop r ceva în munte, îmi vaă spune el despre ce-i vorba şi-mi ajunge. Sunt în stare să în eleg ce mi se explic .ţ ă

Dintr-odat m-am sim it uşurat, dup ce-am luată ţ ă hot rârea s nu urc; ca şi când aş fi fost eliberat de oă ă povar . Am virat la prima intersecă ie şi m-am îndreptatţ glon spre ce-mi doream: plaja mea.ţ

Am ajuns spre sfârşitul dup -amiezii. Am parcat apoi, înă drum spre bungalow, am întâlnit-o pe Claudia:

— Buna ziua, Claudia. Superb zi, nu-i aşa?ă— Da, e frumos azi, o s-o pl tim mâine, spuse ea,ă

îndep rtându-se.ăFrazele banale pe care le acceptasem întotdeauna f ră ă

s le analizez, îmi iuiau acum în urechi. Lumea Claudieiă ţ era mai mult trist decât veă sel iar dac se întâmpla ună ă lucru bun, se pare c avea impresia c nu-l merit şi seă ă ă aştepta s -i pl teasc pre ul, mai devreme sau mai târziu.ă ă ă ţ

M-am înarmat cu un caiet şi cu un creion şi m-am aşezat pe nisip, rezemat de trunchiul unui palmier, profitând de umbra lui uşoar . Plaja era goal , doar un vaporaş deă ă pescuit, în larg, dezv luia o prezen umaă ţă n între mine şiă infinitul orizontului.

Am început s notez tot ce-mi trecuse prin minte, înă ajun, la restaurant. Aveam impresia c -mi scriuă

- 39 -

testamentul de fericire. Dac muream, moştenitorii mei ară putea citi via a pe care mi-ar fi pl cut s o am.ţ ă ă

Ce m împiedica s tr iesc aceast via dorit ? Greu deă ă ă ă ţă ă r spuns gloă bal. Trebuia s cobor la detalii. Am reluat, unulă câte unul, punctele pe care le-am amintit şi, din nefericire, mi-a fost uşor s g sesc motivele caă ă re f ceau imposibilă ă realizarea viselor mele, a proiectelor, punerea în practic aă ideilor şi, în final, accesul meu la fericire.

Am petrecut aproape o or scriind şi apoi, cu melancolie,ă am privit cum se las noaptea peste mare. Tr isem, caă ă toat lumea, momente de fericire dar aveam sentimentulă c nu eram f cut ca s tr iesc pe deplin fericit. Poate că ă ă ă ă fericirea era rezervat doar pentru anumite persoane,ă pentru câ iva aleşi din care eu nu f ceam parte.ţ ă

Momentul b ii mele nocturne a sosit şi am înotat înă linişte, mult, mult...

12Devenise deja un obicei s m scol devreme. Vroiamă ă

neap rat s -l v d pe vindec tor azi şi sim eam o mică ă ă ă ţ ă nelinişte din cauza absen ei lui din ajun.ţ

M-am preg tit în grab şi am s rit în maşin , luând cuă ă ă ă mine însemnările pe care mi le f cusem. În timp ceă conduceam, cu vitez , m gână ă deam amuzat c , dacă ă omoram vreun pieton sau doi, le ofeream şansa s seă reîncarneze mai devreme decât era prev zut.ă

Ce uşurare s-o aud pe tân r spunându-mi: ”V rog să ă ă ă m urma i” când am intrat în campan! M-am relaxat dintr-ă ţodat , inspirând aerul înă miresmat din gr din şi, cu oă ă bucurie sincer , l-am salutat pe maestrul Samtyang, cândă acesta veni în întâmpinarea mea.

— Am fost tare dezam git c nu v-am v zut ieri, i-amă ă ă m rturisit eu.ă

— A i mai avansat în reflec iile privind via a d-voastr ?ţ ţ ţ ă— Da, oarecum... — Vede i? N-ave i chiar atâta nevoie de prezen a mea,ţ ţ ţ

spuse el, zâmbind.Ne aşezar m pe jos, pe rogojin , ca de obicei.ă ă— Deci, a i g sit informa ii interesante despre placebo?ţ ă ţ

m întreb el.ă ă

- 40 -

— Da, şi ceea ce am citit m-a dat peste cap, am m rturisit eu.ă

I-am povestit despre ceea ce g sisem în urma c ut riiă ă ă mele din ziua precedent , la „Amankila”.ă

Credeam c voi g si dovezi ale efectului placebo asupraă ă unor suferin e în care psihicul joac un rol evident, cum arţ ă fi tulbur rile de somn dar am fost total surprins s descop ră ă ă impactul lor asupra unor boli „palpabile” şi, mai ales, efectele pe care îl au aceste false remedii direct asupra corpului. E foarte impresionant, spusei.

— Da, e adev rat.ă— M gândesc c e p cat c nu se fac mai multeă ă ă ă

cercet ri pentru a studia cum ar putea fi folosit mecanismulă credin elor în scopul vindecţ ării oamenilor.

— Da, mai ales c acest lucru nu-i recent: Isus îl practicaă acum dou mii de ani.ă

— Cum?— Nu se vorbeşte niciodat despre asta dar Isus se bazaă

pe credin ele oamenilor atunci când îi vindeca.ţ— E o glum ? Ave i inten ia s scrie i „Codul lui Da Vinciă ţ ţ ă ţ

2?”F r s r spund , se aplec spre un cuf r mic din lemnă ă ă ă ă ă ă

de camfor şi, spre mirarea mea, scoase o biblie.— Sunte i creştin? l-am întrebat, uimit.ţ— Nu, dar asta nu m împiedic s citesc biblia.ă ă ăO r sfoi calm apoi îmi spuse:ă— Isus r spunde orbilor care-l implor s -i vindece: „...ă ă ă

— Chiar crede i c eu pot face asta? — Da, Doamne, îiţ ă r spunser ei. Atunci el le atinse ochii, spunând: S se facă ă ă ă dup credin a voastr ”.ă ţ ă

— Chiar aşa a spus?— Convinge i-v singur, spuse el, întinzându-mi biblia.ţ ă

Ve i observa c nu spune: ”Eu, Isus cel atotputernic, amţ ă puterea s v vindec.” Nu, îi întreab dac cred în această ă ă ă ă putere apoi le spune c vor ob ine lucrul în care cred. E oă ţ mare diferen .ţă

Nu-mi reveneam din uimire. Recitii acest pasaj din Evanghelia dup Matei. Era incredibil. Cum putea Isus să ă ştie ceea ce, practic, în secolul XXI, nimeni nu ştia? Cum putea el s în eleag , atât de profund, mecaă ţ ă nismul de

- 41 -

func ionare al fiin ei umane? Trebuia s recunosc c eramţ ţ ă ă nespus de tulburat de ceea ce descoperisem.

Vocea vindec torului m trezi din visare:ă ă— Un cercet tor american a f cut recent un studiuă ă

despre eficacitatea tratamentelor, folosite în zilele noastre, pentru a vindeca formele de cancer. S-a aplecat asupra rezultatelor m surate la un grup de bolnavi. Acesteă rezultate erau destul de disparate, ceea ce l-a f cut să ă duc ceră cet rile mai departe. În cele din urm a eviden iată ă ţ faptul c , în acest grup, bolnavii care se vindecauă beneficiaser de tratamente foarte diferite de la unul laă cel lalt; în schimb, aceşti bolnavi aveau, cu to ii ceva în coă ţ -mun.

— Ce anume?— To i cei care s-au vindecat erau, în prealabil, absolutţ

convinşi c tratamentul lor îi va vindeca. Aveau o încredereă total în medicii lor şi în alegerea tratamentului. Pentru ei,ă vindecarea era ceva de la sine în eles.ţ

— Cu alte cuvinte, nu tratamentul conteaz , ci credin aă ţ în el!

— Oarecum.— E o nebunie! Şi totuşi cancerul nu este o boală

psihosomatic iar prezen a lui în organism poate fiă ţ incontestabil observat .ă

— Înc nu se cunosc toate cauzele posibile aleă cancerului. Se pare c exist un teren ereditar precum şiă ă cauze din mediul înconjur tor: poluă area, alimenta ia etc.ţ Dar poate c exist , în anumite cazuri, şi o dimenă ă siune psihologic înc necunoscut .ă ă ă

— Cum aşa?— Anul trecut s-a întâmplat un fapt tulbur tor pe careă

specialiştii n-au ştiut cum s -l interpreteze.ă— Ce?— O femeie care prezenta simptomele unui cancer al

sângelui, o leucemie, s-a prezentat la urgen într-un spitalţă american. I s-a luat imediat sânge iar acesta a prezentat forma tipic a unei leucemii. Protocolul spitalului cerea o aă doua recoltare pentru a confirma rezultatul primei recolt ri.ă Or, de data asta, rezultatul a fost perfect normal. Surprinşi, medicii au recomandat o a treia recoltare care a confirmat leucemia. Ca s aib conştiin a curat , au cerut o a patraă ă ţ ă

- 42 -

recoltare. Doar c , înc o daă ă t , rezultatul a fost normal.ă Stupoare şi nel murire. Doar mai târziu au aflat c pacientaă ă suferea de o dedublare a personalit ii. Era capabil s -şiăţ ă ă schimbe personalitatea de la o clip la alta. Şi s-a întâmplată ca aceast schimbare s se produc între cele patruă ă ă recolt ri de sânge. Una dintre personalit ile sale eraă ăţ bolnav de cancer iar cealalt , nu!ă ă

— Dar era vorba de aceeaşi persoan !ă— Da.— E halucinant!— Da, un mister. N-a putut fi explicat niciodat .ăEram impresionat şi din nou entuziasmat la gândul c ,ă

într-o zi, se vor face cercet ri în acest sens şi c astfel seă ă va l rgi considerabil sfera posibilit ilor de vindecare înă ăţ medicin .ă

— Ca s închidem capitolul despre s n tate, îmi spuseă ă ă el, e interesant de ştiut c oamenii care cred în Dumnezeuă şi-şi practic religia, oriă care ar fi aceasta, în mod regulat, au o speran de via cu 29 la sut mai mare decâtţă ţă ă ceilal i.ţ

— Şti i? Nimic nu m mai mir .ţ ă ă— Cum v spuneam data trecut , nu putem judeca oă ă

credin dar puţă tem s ne aplec m asupra efectelor ei. Deă ă fapt, nimeni nu poate dovedi existen a lui Dumnezeu darţ ştim c unul din efectele credin ei în El este creştereaă ţ duratei de via .ţă

— Ei bine, poate am s merg din nou la biserică ă duminica!

— Nu sunt sigur c va avea vreun efect: contează ă credin a nu comţ portamentul, chiar dac ritualurile între ină ţ credin a... De fapt, ce repreţ zint acest medalion pe care-lă purta i?ţ

— sta? am r spuns eu, ar tând cruciuli a hughenot peĂ ă ă ţ ă care o aveam la gât.

— Da.— Mi-a dat-o tata, ”ca s -mi poarte noroc”, spunea. Suntă

foarte legat de ea c ci o am de la el.ă— Mul i oameni cred atât de tare în medalioanele lorţ

purt toare de noroc încât n-ar accepta s plece de-acasă ă ă f r ele. De altfel, nici nu i-aş sf tui s-o fac ... ă ă ă ă

- 43 -

Iar aveam parte azi de mâncarea aceea lipicioas . Oă priveam pe tânăr cu un surâs galben în timp ce mă ă gândeam cum s m eschivez f r s sup r pe nimeni.ă ă ă ă ă ă

— Sunte i foarte amabil dar nu vreau s abuzez deţ ă ă ospitalitatea d-voastr .ă

— E o pl cere pentru noi s v oferim ceva, spuse ea,ă ă ă spre disperarea mea.

M-am sim it obligat s accept.ţ ă— Bine, am s servesc pu in c ci am mâncat foarte multă ţ ă

azi diminea când am plecat.ţăFata îmi întinse o farfurie, îl servi pe maestrul Samtyang

apoi dispăru. Acesta observase încurc tura în care mă ă aflam şi zâmbea larg. Se distra pe cinste!

— De ce a i min it iar şi?ţ ţ ăN-aveam s neg şi s m afund şi mai adânc înă ă ă

minciun . De altfel, n-ar fi ajutat la nimic: omul sta îmiă ă citea perfect gândurile.

— Ca s nu v sup r spunându-v c nu-mi placeă ă ă ă ă mâncarea voastr şi c detest s m nânc „balinezeşte”, cuă ă ă ă mâinile unse şi lipicioase.

— Dac nu pot în elege asta şi dac m sup r, eă ţ ă ă ă problema mea, nu a d-voastr !ă

— Cum?— Nu mesajul e cel care poate sup ra, ci felul în careă

este formulat şi transmis. Dac -i mul umeşti celuilaltă ţ pentru inten ia lui pozitiv , chiar dac -l refuzi, nu-l superi.ţ ă ă Iar dac se sup r înseamn c e foarte susă ă ă ă ă ceptibil şi atunci e problema lui, nu a d-voastr .ă

— Şti i, cred c am procedat aşa şi pentru c era maiţ ă ă simplu decât s explic adev rul.ă ă

— În cazul sta v p c li i singur. ă ă ă ă ţ Când nu le spune iţ oamenilor adev rul, le crea i tenta ia s v r st lm cească ţ ţ ă ă ă ă ă ă argumentele, ceea ce v aă duce în situa ia de a spune oţ nou minciun .ă ă De altfel, aşa s-a şi întâmplat. În cele din urm , v vede i constrâns s face i ceva împotriva voină ă ţ ă ţ eiţ d-voastr – adic s mânca i ceva ce nu v place. Sunte i,ă ă ă ţ ă ţ în acest caz, de dou ori penalizat.ă

— De dou ori?ă— Da, pentru c , înainte de toate, ă minciuna nu face bine.

Genereaz energie negativ care se acumuleaz pu in câteă ă ă ţ

- 44 -

pu in. Încerca i adevţ ţ ărul. Ve i vedea: v elibereaz şi dintr-ţ ă ăodat v sim i i mai uşurat.ă ă ţ ţ

Uşurat era un cuvânt conving tor, o promisiune de dorită când te aflai pe punctul de a te sufoca din cauza acestei mânc ri p stoase şi lipiă ă cioase.

— Apropo de adev r, n-am urmat îndemnul d-voastr deă ă ieri: n-am urcat muntele Skouwo.

— Nu m surprinde.ă— N-am avut chef aşa c n-am f cut-o.ă ă— Şi cum v sim i i când spune i pur şi simplu adev rul?ă ţ ţ ţ ă— Recunosc c e pl cut. E o senza ie blând , dulce.ă ă ţ ă— Foarte bine. A i realizat celelalte sarcini pe care vi le-ţ

am încredin at?ţ— Da, am pus pe hârtie viziunea mea despre o viaţă

ideal apoi am noă tat tot ce m împiedic s-o transpun înă ă practic .ă

Mi-am scos noti ele şi i-am citit descrierea vie ii mele,ţ ţ aşa cum o visam eu. M asculta în linişte şi era pl cut să ă ă v d c cineva acord aten ie dorin elor mele, f r s leă ă ă ţ ţ ă ă ă comenteze, f r s interfereze ca s m comă ă ă ă ă bat , nici să ă sugereze ceva mai bun (dup p rerea lui). Îi auzisem deă ă atâtea ori pe sabotorii de vise, pe cei care- i spun „Dac aşţ ă fi în locul t u, aş face mai degrab ... ” sau, şi mai r u, ceiă ă ă care v prezic consecin e negatiă ţ ve: „Dac faci asta, se vaă întâmpla... ”.

Când am terminat, m întreb simplu, dup un momentă ă ă de t cere:ă

— Cum şti i c aceast via v va face fericit?ţ ă ă ţă ă— O simt. Mi-am imaginat-o de multe ori şi am avut

aceeaşi senza ie, aceeaşi satisfac ie. Când îmi imaginez cţ ţ ă tr iesc aşa, nici nu-mi mai doresc altceva.ă

— Şi când v vede i tr ind acest fel de via , exist cevaă ţ ă ţă ă deosebit ce a i putea pierde din via a d-voastr actual ?ţ ţ ă ă

— Nimic. Absolut nimic.— Perfect. Înainte s intr m în detalii aş vrea s ştiu careă ă ă

este motivul pentru care aceast via pe care o descrie iă ţă ţ nu este via a d-voastr actual . Ce factori au f cut caţ ă ă ă drumul d-voastr s fie total diferit de cel pe care a i fi dorită ă ţ s -l urma i?ă ţ

— Cred c , în general, n-am noroc. Ca s reuşeşti înă ă via trebuie s ai noroc iar eu nu sunt prea norocos.ţă ă

- 45 -

— Spunea i mai devreme c nu sunte i religios, spuse elţ ă ţ râzând, dar sunte i supersti ios! Eu nu cred în noroc. ţ ţ Cred c fiecare om întâlneşte, pe parcursul existen ei sale,ă ţ numeroase oportunit i de tot felul şi c unii le v d şi leăţ ă ă folosesc iar al ii, nu.ţ

— Poate... — S-a f cut o experien foarte nostim , recent, înă ţă ă

Europa, dac meă moria mea e bun . Avea ca scop s pună ă ă la încercare voluntari dintre care unii se credeau norocoşi iar al ii, nu. Fiec ruia i se d dea un ziar în care trebuia sţ ă ă ă caute şi s numere fotografiile publicate. Dup câteva paă ă -gini, într-un cadran destul de mare, scris cu majuscule îngroşate, aceştia citir : „Inutil s mai num ra i: în acestă ă ă ţ ziar sunt 46 de fotografii.” Cei ce se credeau norocoşi s-au oprit cu to ii dup ce au citit acest mesaj. Au înţ ă chis ziarul şi i-au spus cercet torului: ”Sunt 46 de fotografii”. Dup pă ă ă-rerea d-voastr , ce au f cut cei ce se credeau f r noroc?ă ă ă ă

— Nu ştiu... aş spune c au crezut c e o capcan şi auă ă ă continuat s numere pân la sfârşit pentru a fi siguri că ă ă cifra e exact ?ă

— Nu. E adev rat c au continuat s numere pân laă ă ă ă sfârşitul ziarului dar când au fost întreba i de ce n-au inutţ ţ cont de cadran, au întrebat to i: ”Un cadran? Care cadran?”ţ Nici unul nu-l v zuse!ă

— Interesant, într-adev r... ă— Da. Eu sunt convins c ave i la fel de mult noroc caă ţ

toat lumea dar poate nu acorda i aten ie oportunit iloră ţ ţ ăţ care vi se ofer .ă

— E posibil.M întrebam ce oportunit i l sasem s treac în via aă ăţ ă ă ă ţ

mea şi care ar fi fost cursul ei dac le-aş fi v zut şi dac aşă ă ă fi profitat de ele.

— Bun, acum s relu m diferitele elemente ale visului d-ă ăvoastr .ă

— Elementul central este s -mi creez propriul studio deă fotografii de nunt .ă

— Foarte bine, dar spune i-mi ce v împiedic .ţ ă ă— De fapt, mi-e team c nu voi fi capabil s fac aşaă ă ă

ceva, chiar dac acest proiect m atrage enorm.ă ă— Cum şti i c n-a i fi capabil?ţ ă ţ

- 46 -

— Simt. E atât de diferit de profesia mea actual , deă ceea ce obişnuiesc s fac. Poate c e o schimbare multă ă prea important şi nu voi reuşi.ă

— Dac v baza i doar pe o senza ie atunci nu ave i cumă ă ţ ţ ţ s şti i dac e real sau doar o credin limitativ .ă ţ ă ţă ă

— Probabil.— Şti i cum începem s credem c nu suntem capabili sţ ă ă ă

facem un lucru?— Nu.— Când exist undeva o întrebare, adesea neformulată ă

în mod conştient, la care nu avem r spuns.ă— Nu v pot urm ri, nu în eleg.ă ă ţ— De exemplu: dac nu şti i r spunde la întrebareaă ţ ă

„Cum aş putea realiza, concret, acest proiect?” atunci ajunge i s gândi i „Nu sunt caţ ă ţ pabil s -l realizez”, ceea ceă înseamn o credin limitativ . Deci, v pun eu această ţă ă ă ă întrebare: cum a i proceda, ce a i întreprinde pentru caţ ţ acest proiect s se realizeze?ă

— Nu ştiu.— Vede i?! Cât timp nu ve i fi r spuns la aceastţ ţ ă ă

întrebare, ve i avea sentimentul c nu sunte i în stare s vţ ă ţ ă ă realiza i visul.ţ

— În eleg.ţ— Pentru a g si r spunsul e nevoie s coborâ i mai înă ă ă ţ

profunzime, în detalii, c ci, cât vreme ve i p stra oă ă ţ ă imagine global a proiectului d-voastr , îl ve i percepe caă ă ţ pe ceva abstract, deci irealizabil.

— E adev rat, am emo ii şi sentimente legate de acestă ţ vis dar nici un plan de ac iune precis. Emo ii pozitive cândţ ţ visez la rezultate, negative când m gândesc s trec laă ă fapte...

— Tocmai. Acum ve i coborî acest proiect din visare şiţ ve i scrie sub form de list tot ce-ar trebui s face i ca s -lţ ă ă ă ţ ă realiza i, notând la fiecare punct ceea ce şti i face şi ceeaţ ţ ce înc nu şti i. E de-ajuns, apoi, s g si i solu ia pentru aă ţ ă ă ţ ţ v însuşi competen ele care v lipsesc.ă ţ ă

— Sunt destul de multe de înv at, lucruri care-mi suntăţ azi complet str ine. De exemplu, s ştiu gestiona ceea ceă ă este, totuşi, o mic întreă prindere. N-am competen eţ comerciale şi am nevoie de aşa ceva pentru c va trebui să ă m fac cunoscut şi s -mi vând serviciile. Problema e c nuă ă ă

- 47 -

voi avea nici timpul, nici mijloacele financiare necesare ca s urmez cursuri de formare în acest domeniu.ă

— Bine, dar pute i apela la creativitatea d-voastr pentruţ ă a g si alte solu ii: nu e întotdeauna necesar s faci un cursă ţ ă ca s înve i ceva. Care sunt, de exemplu, persoanele dină ţ anturajul d-voastr susceptibile s aib competen ele careă ă ă ţ v lipsesc şi s v înve e?ă ă ă ţ

— Directorul meu se pricepe dar e exclus s -i vorbesc deă asta.

— Cine ar mai fi?— Fostul meu director de la şcoala unde am predat

înainte.— Perfect, ve i putea s -i cere i s v ajute.ţ ă ţ ă ă— Nu... nu-l simt... — De ce?— Nu ştiu. Nu vreau s -l bat la cap cu problemele mele.ă— De unde şti i c prin asta „îl bate i la cap”?, mţ ă ţ ă

întreb el, mirat, ca şi când i-aş fi spus c eram un ghicitoră ă capabil s ştiu dinainte ce vor gândi oamenii.ă

— Cu siguran nu va avea chef s -şi piard timpul ca sţă ă ă ă ajute pe cineva care nici m car nu-i este apropiat sauă membru al familiei.

— Dac a i fi d-voastr în locul lui n-a i ajuta pe cinevaă ţ ă ţ care v cere un sfat referitor la profesia d-voastr ?ă ă

— Ba da ! Ba da, bineîn eles!ţM-a privit în ochi.— Şi atunci, de ce anume v e fric ? m întreb el cu oă ă ă ă

infinit blână de e.ţAm avut, înc o dat , sentimentul c -şi punea degetulă ă ă

exact acolo unde trebuia, atât de precis încât nu era nevoie s apese, ca efectul s se produc . Cuvântul „fric ”ă ă ă ă producea un efect deosebit în sufletul meu. Câteva momente, ecoul lui r sun ca un gong în cutia meaă ă toracic , un gong ale c rui vibra ii coborau adânc înă ă ţ meandrele personalit ii mele. Ceea ce ieşi apoi laăţ suprafa îmi ap ru, în acele momente, ca o evidenţă ă :ţă

— Mi-e team s nu fiu respins, aşa c prefer s nu-miă ă ă ă asum riscul.

Doar gândindu-m la aşa ceva şi sim eam ruşinea careă ţ m-ar cuprinde dac fostul meu şef m-ar trimite s -mi v dă ă ă de treab .ă

- 48 -

— Teama d-voastr provine dintr-o confuzie; confunda iă ţ respingerea unei cereri cu respingerea unei persoane. Nu înseamn c , dac cineva v refuz o cerere, nu v iubeşteă ă ă ă ă ă sau nu are considera ie pentru d-voasţ tr .ă

— Probabil.— Pe de alt parte, nu şti i absolut deloc dac reac ia luiă ţ ă ţ

va fi negativ . Nu putem r spunde în locul altcuiva. Doară ă punându-i întrebarea ve i şti sigur r spunsul.ţ ă

— Cu siguran n-am s fiu atât de masochist!ţă ă— Majoritatea temerilor sunt crea ia min ii noastre.ţ ţ

Poate nu în eleţ ge i dar e un lucru fundamental s ştii s teţ ă ă îndrep i spre ceilal i ca s le ceri ceva. To i oamenii careţ ţ ă ţ reuşesc în via au aceast competenţă ă ţă.

— Poate am altele care o compenseaz pe asta... ă— E absolut necesar s v-o însuşi i! ă ţ Nu putem face mare

lucru în via dac nu ne ştim îndrepta spre ceilal i şi dacţă ă ţ ă nu ştim cere un sprijin, un ajutor, un sfat, o rela ie, oţ informa ieţ . Înainte de a ne desp r i v voi încredin a oă ţ ă ţ misiune ca s v fac s evolua i în acest sens.ă ă ă ţ

Am acceptat, rugându-m s nu trebuiasc s urc un altă ă ă ă munte sau s traversez un bra de mare, f când slalomă ţ ă printre rechini.

— A propos de ceea ce trebuie s înv ca s -miă ăţ ă concretizez proiectul: exist un lucru care-mi puneă probleme serioase.

— Ce anume?— E imposibil s te ocupi singur de un studio: când eştiă

pe teren, nu-i nimeni care s primeasc clien ii şi să ă ţ ă r spund la telefon. Va trebui s angajez o persoan sauă ă ă ă dou . Aici se stric totul.ă ă

— Ce vre i s spune i?ţ ă ţ— De fapt, dac e un lucru de care mi-e team , e faptulă ă

c nu-s f cut ca s -i anim pe oameni.ă ă ă— De unde şti i ? m întreb el, un pic amuzat.ţ ă ă— Directorul meu a trebuit s lipseasc într-o zi şi mi-aă ă

cerut s -l înă locuiesc dac va fi nevoie. Şi, ca un f cut, a fostă ă nevoie! Un alt coleg s-a sim it r u şi m-am v zut obligat s -ţ ă ă ăi repartizez elevii în alte clase. Dar fiecare clas îşi aveaă orarul s u. Elevii au protestat, unii profesori la fel, refuzândă s fac ore suplimentare chiar dac am încercat să ă ă ă negociez cu ei. A fost un coşmar. A doua zi, puteam citi

- 49 -

dispre ul pe fa a directoruţ ţ lui meu. Mi-am spus c nu voiă mai încerca niciodat aşa ceva.ă

— A i avut o singur dat dificult i în acest domeniu şiţ ă ă ăţ trage i conţ cluzia c nu sunte i f cut pentru asta?ă ţ ă

— Mai mult decât dificult i: un eşec!ăţ— N-a i mai încercat niciodat ?ţ ă— M-am ferit ca de foc!— A i observat un copil care înva s mearg ?ţ ţă ă ă— V mul umesc pentru compara ie.ă ţ ţ— Copilaşii au o mul ime de lucruri s ne înve e. Privi iţ ă ţ ţ

un bebeluş care înva s mearg : crede i c reuşeşte deţă ă ă ţ ă prima dat ? Încearc s se ridice şi hop! Cade. E un eşecă ă ă zdrav n şi totuşi o ia imediat de la cap t. Se ridic iar şi iară ă ă cade! Un copil va c dea în medie de dou mii de ori pâă ă nă s mearg bine.ă ă

Zâmbi şi ad ug :ă ă— Dac to i copilaşii ar fi ca d-voastr , oraşele ar fi ună ţ ă

furnicar de oameni târându-se în patru labe!— Pe scurt, vre i s -mi spune i c mi-am mai construit oţ ă ţ ă

credin limitativ pe baza unui insucces.ţă ă— Da, şi ave i, f r -ndoial , absolut nevoie s urma i unţ ă ă ă ă ă ţ

curs adev rat de management.ă— Cum v spuneam, asta cere timp şi bani iar eu n-amă

nici timp, nici bani îndeajuns.— Nu cred c v-ar trebui o sum mai mare decât costulă ă

unei vacan e în Bali.ţ— Nu-mi place s m ating de vacan e şi nici de week-ă ă ţ

end-uri. Concediile sunt sfinte pentru mine.— D-voastr alege i ce-i mai important: s v realiza iă ţ ă ă ţ

visul sau s profita i de vacan e, spuse el pe un ton perfectă ţ ţ neutru, care-mi permitea s trag eu singur concluzia... ă

— Vreau s -mi realizez visul dar mi-ar fi greu s mă ă ă lipsesc de vacan e.ţ

— Spunea i c realizarea acestui vis v-ar face fericit.ţ ă Vacan ele v fac fericit?ţ ă

— Cam mult spus... Îmi face pl cere şi m-am obişnuită aşa.

— În anumite împrejur ri e nevoie s alegem, deci să ă ă renun m la luţă cruri la care inem ca s ne îndrept m spreţ ă ă ceea ce ne e mai drag, spuse el, simplu.

— Detest s renun la orice ar fi.ă ţ- 50 -

— Dac nu renun a i la nimic, v ab ine i de la alegeri. Şiă ţ ţ ă ţ ţ când ne ab inem s alegem, ne ab inem de la a tr i via aţ ă ţ ă ţ pe care am vrea s-o trăim.

Spusese aceste cuvinte blând, cu o privire cald .ăEu, care aveam adesea impresia c dac evit s iauă ă ă

decizii m proteă jez de suferin e, aveam acum sentimentulţ c eu însumi contribuiam astfel la propria-mi nefericire.ă

— S m în elege i bine, continu el, nu vreau s vă ă ţ ţ ă ă ă conving s nu mai merge i în vacan . Vreau doar s vă ţ ţă ă ă da i seama c nu v pute i reţ ă ă ţ aliza visul vie ii dac nuţ ă sunte i gata s face i nişte eforturi şi chiar, dac e nevoie,ţ ă ţ ă unele sacrificii.

Ce spunea el era de bun sim , doar c nu deveneaiţ ă capabil de eforturi şi de sacrificii pur şi simplu, în urma unei hot râri. Aveam senza ia c aă ţ ă numite persoane erau n scute cu o astfel de aptitudine dar nu era cazul meu,ă clar!

— S - i urmezi calea ca s te po i realiza plenar e ca şiă ţ ă ţ cum ai urca un munte: atâta timp cât n-ai f cut-o, nu ştii că ă efortul cerut accentueaz , m reşte satisfac ia pe care oă ă ţ sim i la sosire. Cu cât eforturile sunt mai mari cu atât maiţ intens va fi bucuria şi va r mâne mai mult timp gravaă ă t înă sufletul nostru.

Am primit mesajul la fix şi i-am fost recunosc tor c s-aă ă ab inut s coţ ă menteze explicit eschiva mea legat deă ascensiunea muntelui Skouwo.

— Va trebui s g sesc metoda, îşi spuse el, ca pentruă ă sine, ca s v fac s reconsidera i alegerea, efortul şiă ă ă ţ sacrificiul.

Mare noroc aveam c acest om era atât de preocupat deă mine încât se gândea ce mijloace s foloseasc pentru a-miă ă permite s înv ceea ce aă ăţ veam de înv at!ăţ

— Ne oprim aici, e destul pentru azi dar, pân mâine, aşă vrea s v proiecta i cu gândul peste câteva luni, când dejaă ă ţ v-a i însuşit toate comţ peten ele care v lipsesc acum.ţ ă Vreau s v pune i în pielea unui fotoă ă ţ graf şi s -mi spune iă ţ cum v sim i i.ă ţ ţ

— De acord.— Şi un ultim lucru: v-am promis c v dau de îndeplinită ă

o sarcin ca s v debarasa i de aceast team de a vă ă ă ţ ă ă ă îndrepta spre oameni s le cere i ajutor, aceast team deă ţ ă ă

- 51 -

a fi respins sau refuzat: v ve i adresa uă ţ nor persoane şi le ve i cere câte ceva, orice, dar având în minte un obiţ ectiv.

— Ce obiectiv?— S ob ine i de la ei un r spuns negativ.ă ţ ţ ă— Poftim?— A i auzit bine: s face i în aşa fel încât oamenii s vţ ă ţ ă ă

refuze; mai precis: s v spun „nu”.Şi trebuie s ob ine iă ă ă ă ţ ţ cinci „NU”!

— Nu cred c va fi prea greu... ă— Distrac ie pl cut . V aştept aici mâine diminea .ţ ă ă ă ţă— Doar un lucru: m întorc acas sâmb t .ă ă ă ă— Deja? Prev zusem înc trei-patru întâlniri.ă ă— Îmi pare r u, chiar n-am cum s fac.ă ă— Dac ine i s ne vedem pentru ultima dat sâmb t ,ă ţ ţ ă ă ă ă

nu r mâne decât s v schimba i biletul de avion şi s vă ă ă ţ ă ă duce i duminic , spuse el, pe un ton firesc.ţ ă

— Nu-i aşa de simplu: ca s -mi schimb acest tip de bilet,ă trebuie s pl tesc o sum foarte mare. Şi apoi, luni trebuieă ă ă s fiu deja la serviciu. Zborul este atât de lung încât aş fiă obligat s merg de la aeroport direct în sala de clas . Aşă ă prefera s evit... ă

— Vom vedea mâine dac v mai r mân lucruriă ă ă importante de descoperit şi dac e nevoie cu adev rat să ă ă ne mai revedem sâmb t .ă ă

13Am conştientizat în mod brutal cât de pu in timp îmi maiţ

r mânea pân la plecare şi am sim it nevoia s trec deă ă ţ ă îndat la ac iune. În eleseă ţ ţ sem, în timpul acestei întâlniri, că sarcinile pe care mi le d dea între doă u întrevederi nu erauă anodine, nici întâmpl toare şi-mi doream s le îndeplinescă ă pe cele ce mi le propusese ast zi.ă

E limpede c nu eram entuziasmat la gândul c trebuiaă ă s fac ceea ce detestam mai mult: s m adresez unoră ă ă oameni ca s le cer s fac ceva pentru mine dar eramă ă ă curios s v d ce-mi va aduce nou aceast experiă ă ă enţă deoarece, eram deja convins de asta, tot ce-mi cerea vindec torul s fac avea un sens.ă ă

Aşa c m-am dus la Ubud c ci aveam nevoie de un locă ă unde s pot gă ăsi occidentali; ar fi fost trud zadarnic să ă ă m adresez balinezilor: oaă menii ştia nu ştiu spune „nu”.ă

- 52 -

Cu ce urma s încep? Trebuia s formulez cereri în aşaă ă fel încât s -mi fie refuzate. Pe scurt, trebuia s fac peă ă dracu-n patru s ob in un rezultat pe care, de obicei, mă ţ ă str duiam,din r sputeri şi cu mare grij , s -l evit. Voi auziă ă ă ă deci, de cinci ori „nu”-ul f r apel al celor care m voră ă ă respinge! Genial!

Strada principal era destul de animat în aceast dup -ă ă ă ăamiaz . Peră fect: aşa puteam s -mi ascund mai uşor ruşineaă refuzurilor repetate.

„Taxi! Taxi!”. Balinezii îşi ofereau serviciile peste tot prin oraş. M apropiai de unul dintre ei:ă

— N-am bani la mine; m duce i pân la Kuta gratuit?ă ţ ă m hazardai, râzând.ă

— Cincizeci de mii de rupii şi pl ti i la întoarcere, îmiă ţ spuse el cu un zâmbet larg.

— Nu, n-am bani; m duce i gratis?ă ţ— Bine, sunte i simpatic, treizeci de mii de rupii pentruţ

d-voastr .ă— Nu, gratuit. S -mi oferi i aceast curs .ă ţ ă ă— Batem palma pentru dou zeci de mii de rupii.ă— Nu, nu pot.— Bine, mergem la Kuta şi vom discuta împreun pre ul,ă ţ

vom g si noi o solu ie. Haide i, urca i!ă ţ ţ ţ— Nu, nu-i nimic. L sa i. Voi merge altfel, mul umesc.ă ţ ţM sim eam din ce în ce mai stânjenit.ă ţ— Ba da, urca i, v spun c ne vom în elege.ţ ă ă ţ— L sa i, mul umesc!ă ţ ţ— Haide i, veni i!ţ ţ— Nu, mul umesc, m-am r zgândit, nu mai merg la Kuta.ţ ă

La revedere.Taximetristul m privea amuzat, p rând a spune: ”Nişteă ă

ciuda i, occiţ dentalii ştia!”.ăBuuun! O încercare ratat . Auzisem cinci de „nu” doar că ă

eu eram cel care îi pronun ase! Şi de ce m adresasemţ ă unui balinez când, de fapt, ştiam foarte bine c e inutil!ă Desigur, era mai uşor: balinezii erau foarte blânzi, foarte amabili şi nu m f ceau s m simt prost; m sim eam maiă ă ă ă ă ţ bine adresându-m lor decât compatrio ilor mei. Trebuia să ţ ă privesc adev rul în fa : mi-era atât de team deă ţă ă respingere încât preferam s -mi înă greunez munca în loc s -ă

- 53 -

mi adun curajul, s -mi înfrunt frica, s culeg rapid cei cinciă ă de „nu” şi s fug s m întind pe plaja mea goal .ă ă ă ă

Privii în jurul meu. Trec tori nenum ra i veneau şi plecauă ă ţ pe trotuarele strâmte, având grij s nu calce în picioareă ă ofrandele r spândite pe jos.ă

Trebuia s m arunc în vâltoare: s cer orice, oricui.ă ă ăAm v zut r s rind în fa a mea o fetişcan blond , cuă ă ă ţ ă ă

fust turcoaz si bluz roz aprins prin decolteul c reia seă ă ă reliefau nişte sâni generoşi – o american care tocmai ieşeaă dintr-o cofet rie inând în mân un cornet imens cuă ţ ă înghe at .ţ ă

— E minunat înghe ata asta! îi spusei.ă ţ— Suculent ! r spunse ea, cu ochii str lucind, deă ă ă

pofticioas ce era.ă— Îmi da i şi mie s gust? m-am str duit s-o întreb.ţ ă ăCiteam în privirea ei c , dac m-ar fi l sat s -mi pună ă ă ă

buzele pe înghe ata pe care o lingea, era ca şi cum aş fiţ s rutat-o pe gur .ă ă

— Da sau nu?— P i da, dr gu ule, spuse ea, apropiindu-se de mine şiă ă ţ

privindu-m lacom.ă— Nu, glumeam, glumeam, am spus, for ându-m sţ ă ă

râd.— Nu v fie team , pute i gusta. Haide i!ă ă ţ ţ— Nu, mul umesc. Ziceam doar aşa... La revedere şi...ţ

poft bun !ă ăAm l sat-o plantat acolo, în mijlocul str zii, neştiind ceă ă ă

s cread , cu mâna întins şi cu înghe ata prelingându-seă ă ă ţ încet pe degetele-i grăsu e.ţ

Înc un eşec. Şi cu daune colaterale. Eram roşu caă ardeiul şi mi-era ciud pe mine la ideea c poate am r nită ă ă pe cineva. Am gr bit pasul şi am luat-o pe primul drum laă stânga.

Am b tut pasul pe loc o vreme, ca s -mi adun min ile.ă ă ţ M întrebam care s fie urm toarea mea cerere, când amă ă ă v zut pe o poart de lemn o pancart „Pringga Juwita”.ă ă ă Înaintând am z rit, prin vegeta ia dens , un hotel ascunsă ţ ă printre copaci. Doi turişti trecur pe poart :ă ă

— Scuza i-m , v rog, sta i la hotel?ţ ă ă ţ— Eu locuiesc în estul insulei. Mi s-a defectat maşina şi

n-am nici un ban la mine ca s dorm la hotel. Ştiu că ă - 54 -

cererea mea e mai ciudat , dar a i accepta s dorm înă ţ ă noaptea asta în camera d-voastr ?ă

— V e stricat maşina?ă ă— Da.— Nu i-a i cerut mecanicului s v g zduiasc ?ţ ă ă ă ă— Nu.— Eu aş fi de acord dar camera noastr e cam mic .ă ă

Vre i s întreb la hotel?ţ ă— Nu, am s m descurc, mul umesc.ă ă ţ— Cum dori i.ţ— V mul umesc totuşi.ă ţ— Succes.Fir-ar s fie, nu puteau spune pur şi simplu „nu”?ă

Începeam s cred c va fi mai greu decât îmi imaginasemă ă eu.

Un alt turist p r si hotelul în momentul urm tor şi mă ă ă ă preg team s -mi reînnoiesc cererea. Dar felul în careă ă mergea, inuta vestimentar , fiţ ă ne ea tr s turilor şi cercelulţ ă ă din ureche îmi t iar elanul: m temeam c o s -miă ă ă ă ă accepte propunerea...

Am f cut cale-ntoars spre strada principal . La fel deă ă ă mult lume. Trebuia s g sesc ceva atât de enorm încâtă ă ă oamenii s fie obliga i s m refuze. Ia s vedem... Bani.ă ţ ă ă ă Da, asta-i: bani. De îndat ce te atingi de portă moneul lor, oamenii se pun în gard şi devin mult mai direc i, maiă ţ tranşan i.ţ

Trecând prin fa a poştei şi m-am adresat primeiţ persoane care ieşea din cl dire. O doamn de vreo 50 deă ă ani, cu p r c runt, t iat foarte scurt, destul de masculin ,ă ă ă ă genul ferm, c reia nu-i este greu s spun „nu”: pradaă ă ă ideal pentru misiunea mea. O iubeam deja!ă

— Scuza i-m c v deranjez dar trebuie neap rat sţ ă ă ă ă ă dau un telefon important în str in tate. N-am bani la mine.ă ă A i putea avea amabilitatea s -mi da i 500 de rupii ca sţ ă ţ ă pot folosi cabina poştei?

— Trebuie s da i un telefon urgent? m întreb ea, peă ţ ă ă un ton ferm.

— Da.— Unde trebuie s suna i?ă ţ— În Statele Unite.— Ave i mult de vorbit?ţ

- 55 -

Mi se p rea c m aflu la un interogatoriu al poli iei.ă ă ă ţ— Da, cinci minute, poate şase.— Haide i cu mine la hotel. E chiar al turi. Eu folosescţ ă

cabina hotelului cu o cartel prepay care nu m cost maiă ă ă nimic. Dar o pute i folosi doar trei minute, nu mai mult.ţ

— Din nefericire, nu-mi va fi de-ajuns. Pute i acceptaţ şase minute?

Nu m recunoşteam. Cu pu in timp în urm , pentru nimică ţ ă în lume n-aş fi avut obrazul atât de gros încât s cer aşaă ceva, mai ales unei doamne care avea deja extrema bun voin s -şi dea cartela telefonic şi s -mi acorde treiă ţă ă ă ă minute. Doar ca s „depaneze” un necunoscut!ă

— Sunt sigur c ve i reuşi în trei minute, spuse ea,ă ă ţ îndemnându-m s-o urmez. Ve i înv a s extrage iă ţ ăţ ă ţ esen ialul din ceea ce ave i de comuţ ţ nicat. În via e foarteţă important!

Hot rât lucru: toat lumea vroia s -mi dea sfaturi deă ă ă via !ţă

— Nu, dar... Nu vreau s v deranjez şi s v fac s vă ă ă ă ă ă întoarce i la hotel. Nu v face i griji, am s m descurc.ţ ă ţ ă ă

— Nu m deranjeaz deloc, spuse ea pe un ton autoritar,ă ă continuându-şi drumul şi ar tându-mi pe unde s-o iau.ă

— N-aş vrea s v folosesc cartela; poate ve i aveaă ă ţ nevoie de ea.

— Înceta i s v mai face i probleme metafizice; haide i.ţ ă ă ţ ţPeste zece minute, îmi formam num rul de acas şiă ă

vorbeam, pe un ton gr bit, cu robotul. Închisei dup două ă ă minute.

— A i avut dreptate. Dou minute mi-au fost de-ajuns.ţ ă— Perfect! V-a i rezolvat problemele? m întreb ea, peţ ă ă

un ton de controlor de calitate.— Da, şi nu ştiu cum s v mul umesc.ă ă ţ— P i atunci, nu-mi mul umi i!ă ţ ţ— Bine... la revedere şi... vacan pl cut .ţă ă ă— La revedere şi nu uita i: în via trebuie s ştii sţ ţă ă ă

mergi drept la int !ţ ăM privea îndep rtându-m şi, dup vreo zece metri,ă ă ă ă

când mi-am întors capul, am v zut-o zâmbind, v dită ă mul umit de ea îns şi... şi nici pe departe nu b nuia cţ ă ă ă ă ac ionase împotriva intereselor mele.ţ

- 56 -

Am intrat ab tut în prima cafenea, ca s m r coresc. Înă ă ă ă ritmul sta mi-ar trebui o s pt mân ca s -mi strâng ceiă ă ă ă ă cinci de „nu”! Era deprimant.

Odat intrat, calmul yoghinilor contrasta brutal cuă oboseala şi exasperarea mea şi m-am sim it instantaneuţ înv luit într-o stare de bine. Luă mina era atenuat de nişteă storuri vene iene elegante, din lemn; mese joase, muzicţ ă de Shaaban Yahya, în surdin , clien i vorbind în şoapt : loă ţ ă -cul ideal unde s m reculeg câteva minute şi s -miă ă ă recap t for ele. Am comandat un ceai cu gheaă ţ ţă afundându-m într-un fotoliu, înceră când s m eliberez deă ă tensiunea acumulat . Am închis ochii şi am resă pirat adânc, cu un oftat lung, silen ios. Aveam impresia c de o or uiţ ă ă -tasem s mai şi respir. Aerul nou pe care-l inspirasem îmiă împrosp t n rile şi m sim eam leg nat de dulcea aă ă ă ă ţ ă ţ aromelor amestecate de ceai şi de t mâie. Am r mas oă ă vreme în aceast stare, golindu-mi mintea de toateă gândurile, de toate întreb rile, de tot... ă

Când am deschis ochii, am v zut o tân r aşezat pe ună ă ă ă taburet scund, tapisat, la câ iva metri de mine. Mi se p reaţ ă c -i o apari ie şi aş fi jurat c nu era acolo când intrasemă ţ ă eu; doar dac mintea mea tulburat m-a f cut s n-o v dă ă ă ă ă pân când am reuşit s m relaxez. Era sub iric , pă ă ă ţ ă ărul lung, castaniu, îi era prins la ceaf , dezv luind un gâtă ă frumos şi fin iar talia i se profila într-o unduire naturală accentuat . Era absorbit de lectura unei c r i în timp ceă ă ă ţ mâna-i dreapt amesteca maşinal cu linguă ri a în cana deţ ceai aburind. Am privit-o îndelung, admirându-i gra ia atâtţ de fireasc . Se întrerupse ca s -şi duc ceaşca la gur , oă ă ă ă gur cu buze care-mi aminteau de zmeur . Puse apoi canaă ă pe mas , întorcându-şi deă licat capul iar privirea ei se îndrept spre mine ca şi cum, conştient de prezen a mea,ă ă ţ aşteptase momentul potrivit ca s -mi acorde aten ie. Oă ţ chii ei îi întâlnir pe ai mei şi nu-i mai p r sir . O vreme care-ă ă ă ămi p ru o eternitate. Privirea mea era atât de captivată ă încât nici m car nu îndr ză ă neam s clipesc. Aveam impresiaă c distan a care ne desp r ea devenea tot mai mic , deă ţ ă ţ ă parc am fi ac ionat un zoom şi tot ce se afla în jurul nostruă ţ se r sturnase în neant sau disp ruse. Eram înconjurat deă ă neant, în fa a ochiului unui ciclon de frumuse e care mţ ţ ă aspira precum o gaur neagr . Muzica ambiant mi seă ă ă

- 57 -

p rea îndep rtat şi, în acelaşi timp, pară ă ă c izvora dină str fundul sufletului meu. Tân ra nu zâmbea iar chipul îiă ă era perfect imobil. Doar n rile delicate se mişcau aproapeă imperceptibil în ritmul respira iei sale. Ar fi fost în zadar sţ ă încerc s -i t lm cesc gână ă ă durile, s în eleg ce însemnaă ţ privirea ei.

Ce tr iam noi în momentele acelea era dincolo deă gânduri, dincolo de cuvinte, dincolo de în elegere. Sufletulţ ei vorbea sufletului meu care-i r spundea. Era doară problema sufletelor noastre şi ar fi fost inutil s că ăut m ună sens la ceea ce, oricum, ne dep şea. Nu-mi doream nimic,ă n-aveam nevoie de nimic. Nu mai eram eu, eram dincolo de mine. Atinsesem, probabil, pentru câteva clipe, acea dimensiune în care fiin ele se întâlnesc şi intr înţ ă comuniune f r s vorbeasc .ă ă ă ă

Am tr it o asemenea distorsiune a timpului încât eramă incapabil s -mi dau seama cât durase. Contactul fuă întrerupt de un chelner care-mi aduse nota, încercând să poarte cu mine un minimum de conversa ie. Pân s -iţ ă ă r spund, s -mi caut banii, s -i pl tesc, s primesc restul...ă ă ă ă ă ea disp ruse. Disp ruse aşa cum a ap rut. Sim eam c-ar fiă ă ă ţ fost inutil s-o caut, s fug dup ea, s întreb persoaneleă ă ă prezente. S-o g sesc, s-o abordez, s -i vorbesc ar fiă ă însemnat s aduc pe p mânt, s banalizez ceea ce tr iă ă ă ă sem la un nivel mult mai spiritual. Şi apoi, nu putem ad ugaă nimic perfec iunii f r s-o distrugem, s ne îndep rt m deţ ă ă ă ă ă ea şi-n cele din urm , s-o pierdem. Iar perfec iunea,ă ţ oricum, nu poate sta la baza unei rela ii. Ce mai po iţ ţ construi mai presus de perfec iune? Via a este orice, numaiţ ţ perfec iune nu!ţ

Am mai r mas o vreme la Yogi pân s -mi aduc aminteă ă ă de misiunea mea. Apoi am ieşit şi am petrecut urm toareaă or adresându-m oameă ă nilor şi cerându-le tot felul de lucruri, tot mai inacceptabile. Cu toate astea, n-am reuşit nicicum s primesc un „nu” categoric. M preg team s -miă ă ă ă închei ziua, destul de şifonat, eu care avusesem convingerea ferm c -mi voi îndeplini cu bine această ă ă misiune. Din fericire, cel pe care-l zării de-odat la col ulă ţ str zii avea s -mi salveze onoarea, împiedicână ă du-m s mă ă ă întorc cu coada-ntre picioare din aceast misiune eşuat :ă ă

- 58 -

— Hans! Hans! îl strig eu de departe. Hans, po i s -miţ ă împrumu i nişţ te bani?

14M-am întors la bungalowul meu, savurând această

victorie facil . A fost pentru prima dat -n via când amă ă ţă sim it cum m n p deşte un val de pl cere la vederea uneiţ ă ă ă ă fe e care se crispeaz , a unei priviri care înţ ă ghea , a unorţă sprâncene care se încrunt , a buzelor strângându-se.ă

Am avut impresia c scena se derulase la relanti, ună relanti extrem care-mi permitea s m bucur de fiecareă ă miime de secund şi-mi aduc aminte de fiecare imagine caă şi când ar fi fost ieri: îi rev d gura deschiă zându-se şi proiectând în v zduh un sunet scurt, pleznind aerul ca ună bici şi formulând cuvântul magic al respingerii, acest cuvânt pe care-l c utasem cu disperare toat dup -amiaza.ă ă ă

Mi-ar fi pl cut s filmez scena ca s-o pot vedea laă ă nesfârşit.

Îmi venea s -mi întind bra ele în aer şi s -mi ridică ţ ă privirea spre cer, c zând în genunchi, aşa cum fac mariiă campioni de tenis care au câştigat o minge de meci într-un turneu de mare şlem. Aş fi fost în stare s m arunc laă ă pieptul lui şi s -l îmbr işez cu recunoştin . Dar m-amă ăţ ţă mul uţ mit s zâmbesc şi s -l privesc t cut, aşteptând oă ă ă justificare sau o scuz tâmpit , sau s -mi fac o moral deă ă ă ă ă doi bani. Când i-am spus c fusese o glum , c de fapt n-ă ă ăaveam nevoie de bani, a râs cu râsul for at al celui care seţ simte uşurat dar care p streaz , în acelaşi timp, crispareaă ă indus de cererea ini ial .ă ţ ă

Îmb tat de victorie, am marcat un al doilea punctă telefonând la agen ia de voiaj din Kuta, de unde mi-auţ r spuns clar c NU, nu era poă ă sibil s -mi schimb biletul deă avion f r s pl tesc o penalitate de şase sute de dolari.ă ă ă ă Niciodat nu primisem cu atâta bun dispozi ie o veste atâtă ă ţ de proast !ă

În euforia momentului, am reuşit s dau de fostul meuă director. Nu calculasem decalajul orar şi l-am sculat din somn; avea vocea adormit şi îngrijorat , a omului trezit înă ă toiul nop ii care se întreab ce veste teţ ă ribil poate justificaă un asemenea apel; la ora aceea! I-am vorbit cu entuziasm de proiectul meu, f r s acord nici o aten ie contrastuluiă ă ă ţ

- 59 -

dintre însufle irea mea şi somnolen a lui. M-a ascultat f rţ ţ ă ă s m întrerup şi, când i-am cerut s -mi acorde un pic deă ă ă ă timp ca s -mi împ rt şeasc din cunoştin ele lui înă ă ă ă ţ domeniu, a fost de acord, cu siguran uşurat c nu l-amţă ă sunat ca s -i anun moartea bunicii sau explozia şcolii luiă ţ într-un atentat terorist.

Doi din cinci era, în final, un scor onorabil pentru un încep tor, aşa c m întorsei pe plaja mea, încrez tor şiă ă ă ă senin. Restul serii l-am dedicat celei de a doua misiuni: să m imaginez în pielea unui fotograf, s fac o introspec ie,ă ă ţ pentru a vedea ce simt fa de aceast nou identitate proţă ă ă -fesional .ă

Baia mea de noapte a fost un moment delicios de abandon, de destindere şi de fericire dup aceast ziă ă zdrobitoare dar victorioas .ă

15— Ei, a fost chiar aşa de uşoar ziua şi chiar atât deă

simplu s aduna i cei cinci de „nu” precum v-a i imaginat?ă ţ ţ— Pe cinstea mea, m rturisesc c nu!ă ăA zâmbit, aşezându-se pe rogojina lui, în pozi iaţ

lotusului. L-am privit, fericit c m aflu iar şi în fa a lui. Mi-ă ă ă ţera drag chipul lui senin, imperturbabil – chipul unui om care nu aşteapt nimic în plus de la via , nu invidiaz peă ţă ă nimeni, n-are dorin e deosebite. O fiin care se mul uţ ţă ţ -meşte s ofere aceast stare celorlal i, precum un modelă ă ţ ce poate fi urmat, dac doreşti.ă

— Persoanele care se tem de respingere, relu el, suntă departe de a şti c se întâmpl foarte rar ca cineva s teă ă ă refuze. E chiar greu de ob iţ nut aşa ceva. Oamenii sunt, în general, predispuşi s v ajute, s nu v dezam geasc , să ă ă ă ă ă ă mearg în direc ia aştept rilor d-voastr . Doar atunci cândă ţ ă ă i-e team c vei fi respins ajungi chiar s fii respins,ţ ă ă ă

conform mecanismului credin elor, pe care a i înv at acumţ ţ ăţ s -l cunoaşte iă ţ .

— E adev rat.ă— Când înv m s ne îndrept m spre ceilal i ca s leăţă ă ă ţ ă

cerem un lucru de care avem nevoie, un univers întreg ni se ofer . ă Via a înseamn s te deschizi c tre ceilal i, nu sţ ă ă ă ţ ă te închizi în tine. Şi tot ce ne permite s ne conect m cuă ă ceilal i este pozitiv.ţ

- 60 -

M-am gândit iar la conexiunea mea cu Hans, de ieri... E drept c tră ăisem totuşi un moment special şi, în cele din urm , recunoşteam c aă ă semenea oameni sunt mai mult de plâns decât de dispre uit.ţ

— Într-adev r, cred c ave i dreptate.ă ă ţ— Ei, a i reuşit s v pune i în pielea celui la care visa i?ţ ă ă ţ ţ— Tocmai despre asta vroiam s v vorbesc: am oă ă

problem în acest sens.ă— E bine c v da i seama de asta înainte s porni i laă ă ţ ă ţ

fapte. Spune i!ţ— Când m v d în pielea unui fotograf, adic a unuiă ă ă

artist, nu m prea simt în largul meu cu aceast idee.ă ă— Ce v deranjeaz , de fapt? m-a întrebat cu un tonă ă

care parc te ină vita la confiden e.ţ— Ei bine, m trag... – cum s zic? – dintr-o familie careă ă

nu pre uieşţ te decât profesiile intelectuale. P rin ii m-auă ţ împins s fac studii superiă oare. Aş spune chiar c n-amă avut de ales. În familia mea eşti respectat dac eşti om deă ştiin sau profesor, cam atât. Celelalte meserii nu suntţă considerate a fi serioase. Aşa c ... fotograf... ă

— Au dreptul la aceast p rere iar d-voastr ave iă ă ă ţ dreptul s face i ce vre i cu via a d-voastr .ă ţ ţ ţ ă

— Bineîn eles, şi e clar c la vârsta mea nu am de ce sţ ă ă le dau socoteal , dar ar fi pentru ei aşa un şoc! M tem că ă ă vor fi dezam gi i.ă ţ

— Dar acum nu sunt trişti s v ştie atât de pu ină ă ţ împlinit în profesia pe care o ave i? Au venit vreodat s vţ ă ă ă caute ca s v întrebe şi s v susă ă ă ă in ?ţ ă

— Nu, nu chiar... — Dac v iubesc, ce crede i c vor prefera: s fi i ună ă ţ ă ă ţ

profesor nefericit sau un fotograf împlinit?— Dac privim aşa... ă— Aşa trebuie s vedem lucrurile: dac iubim oameniiă ă

doar când se comport conform idealurilor şi normeloră noastre, asta nu-i iubire. De aceea cred c n-ave i de ce să ţ ă v teme i pentru cei care v iubesc. Chiar şi în sânul uneiă ţ ă familii iubitoare, fiecare trebuie s -şi tr iasc via a. E biă ă ă ţ ne s avem în vedere efectele pe care le producem asupraă celorlal i dar, în schimb, nu putem ine mereu cont de ce-şiţ ţ doresc ei şi de felul în care ne vor aprecia faptele. Fiecare e

- 61 -

r spunz tor de propria-i apreciere. Nu d-voastr sunte iă ă ă ţ r spunz tor de p rerile altora.ă ă ă

Avea, f r -ndoial , dreptate, dar ceva tot m deranja.ă ă ă ă— De fapt, m întreb dac familia mea nu m-aă ă

contaminat într-o oarecare m sur : chiar dac suntă ă ă entuziasmat de acest proiect, tot nu m simt complet înă largul meu la gândul c voi schimba tab ra ştiin elor eă ă ţ -xacte cu cea a artiştilor.

— Cred c e nepotrivit s gândim în termeni de „tabere”ă ă şi, mai mult, în termeni de apartenen la o tab r . În ce vţă ă ă ă priveşte, nu e vorba de a p r si o tab r pentru a v mutaă ă ă ă ă în alta, ci doar s v realiza i un vis la care ine i.ă ă ţ ţ ţ

Am r mas pe gânduri, destul de impresionat, desigur, deă cuvintele lui, dar cred c sim ise c înc eram cam blocată ţ ă ă de situa ia în care m aţ ă flam.

— Haide i cu mine, spuse el, ridicându-se.ţDup felul în care se mişca am realizat, pentru primaă

dat , cât e de bă ătrân, impresie care disp rea când vorbea,ă într-atât se exprima de precis, de clar şi de senin.

M-am ridicat la rândul meu şi l-am urmat. Am ocolit cl dirile care formau campanul luând-o pe o c rare ceă ă şerpuia prin vegeta ie, o vegeţ ta ie atât de deas încât nuţ ă puteai distinge contururile gr dinii. Merseă r m mai multeă minute în linişte, unul dup cel lalt apoi c rarea se l rgi şiă ă ă ă ne continuar m drumul al turi. Parcelele minusculeă ă cultivate erau perfect între inute: probabil planteţ medicinale, unele cu flori microscopice, albastre şi galbene. Dup ce am traversat o p durice deas de bamă ă ă buşi uriaşi care r spândeau un parfum de verde crud, înv luindu-neă ă într-o penumbr umed şi r coroas , ne-am trezit, brusc,ă ă ă ă pe o stânc susă pendat vertiginos de unde se vedea toată ă valea. Ştiam c satul era cocoă at pe o colin dar eramţ ă departe de a-mi închipui c din fundul gr dinii maestruluiă ă Samtyang, de la o în l ime de dou sau trei sute de metri,ă ţ ă puteai admira toat valea care se întindea pe kilometriă întregi. Aceast panoram abrupt şi aerian – eram ca şiă ă ă ă suspenda i deasupra vidului – contrasta puternic cuţ vegeta ia dens din jurul nostru care împiedica oriceţ ă vizibilitate. Ne-am aşezat al turi pe o stânc , balansându-ă ăne picioarele în gol şi am r mas t cu i o vreme,ă ă ţ contemplând peisajul grandios care m f cea s m simtă ă ă ă

- 62 -

atât de mic. Vindec torul a fost cel care rupse t cerea, cuă ă vocea lui ferm dar blând şi binevoitoare.ă ă

— Ce vede i în orez rii?ţ ăJos de tot, în vale, vedeam zeci de rani, cu picioarele înţă

ap pân sub genunchi, încovoia i de spate şi cu mâinileă ă ţ întinse spre plantele de orez.

— V d un grup de oameni muncind la câmp.ă— Nu, nu un grup de oameni.— Un grup de rani, dac prefera i.ţă ă ţ— Nu, nici un grup de rani. Şti i câte fiin e sunt peţă ţ ţ

p mânt?ă— Între şase şi şapte miliarde.— Şi şti i din câte gene e alc tuit fiecare om?ţ ă— Nu, nu ştiu; câteva mii?— Ceva mai pu in de treizeci de mii. Şi nu exist douţ ă ă

fiin e care s aib aceleaşi gene. Nici m car dou ! V da iţ ă ă ă ă ă ţ seama?

— Da, fiecare dintre noi este unic.— Exact! Şi chiar dac unii practic aceeaşi meserie, înă ă

acelaşi loc, nu-i putem considera ca un grup c ci oricâteă lucruri ar avea în comun vor exista întotdeauna mai multe elemente care s -i deosebeasc .ă ă

— În eleg ce vre i s spune i.ţ ţ ă ţ— Avem uneori tendin a s gândim, s judec m peţ ă ă ă

categorii, s conă sider m oamenii ca şi când ar fi to i la felă ţ în sânul unei categorii, când, de fapt, acolo jos, în câmpul de orez, se afl mai multe zeci de persoane având fiecare oă identitate proprie, o poveste proprie, o personalitate spe-cific şi gusturi diferite. Mai bine de jum tate din ei locuiescă ă în sat şi îi cunosc. Chiar dac ne gândim doar la motivulă pentru care fac aceast munc şi exist diferen e. Unul,ă ă ă ţ pentru c -i place s fie în contact cu aă ă pa în timp ce vecinul lui n-are de ales iar al treilea – pentru c astfel câşă tig cevaă mai mult decât la fostul loc de munc . Un altul îşi ajut astă ă -fel tat l sau îi place s îngrijeasc plantele şi s le vadă ă ă ă ă crescând.

Când gândim în termeni de grup, de tabere, facem abstrac ie de parţ ticularit ile, de valoarea şi de aportulăţ fiec rui individ şi c dem uşor în simplism şi-n generalizare.ă ă Se vorbeşte de muncitori, de func ionari, de oameni deţ ştiin , de rani, de artişti, de imigran i, de burghezi, deţă ţă ţ

- 63 -

casnice. Se construiesc teorii care ne servesc credin ele. Şiţ nu numai c aă ceste teorii sunt false dar îi împing pe oameni s devin ceea ce teoria le spune c suntă ă ă .

— În eleg.ţ— Facem un mare pas în via când încet m s maiţă ă ă

generaliz m aă tunci când vorbim despre ceilal i şi cândţ începem s -i consider m indiă ă vidual pe oameni, chiar dacă fiecare face parte dintr-un tot care-l depăşeşte – umanitatea – şi chiar mai mult – universul.

Priveam valea care se aşternea, în dep rtare, peă kilometri întregi. În fa a noastr , de cealalt parte a vidului,ţ ă ă se ridica o alt colin , aproape un munte, la aceeaşiă ă în l ime cu locul unde ne aflam noi. Ne desp r ea un gol deă ţ ă ţ câteva sute de metri, un fel de canion, în fundul c ruia seă pierdea valea. Câ iva nori st teau suspenda i sub noi înţ ă ţ timp ce al ii aluţ necau lin deasupra noastr , dându-neă impresia c plutim între dou luă ă mi. O adiere uşoar de vântă f cea suportabil c ldura şi ne aducea, în vaă ă ă luri, miresme îndep rtate pe care n-aş fi ştiut s le identific.ă ă

— Bun, s revenim la oile noastre, spuse el. Te rog,ă deseneaz -mi una... !ă

— Ce-a i spus?ţ— Nu, nimic, glumeam... Împlinindu-v visul, de vremeă

ce asta-i dorin a inimii d-voastr , nu înseamn c ve i intraţ ă ă ă ţ într-o categorie de oameni; ve i fi doar d-voastr înşiv ,ţ ă ă exprimându-v talentele şi punându-le în valoare.ă

— E adev rat. Trebuie s in minte asta.ă ă ţ— Da.— Şti i, am vorbit deja un pic despre acest proiect cuţ

dou persoane din anturajul meu şi m-au cam descurajat.ă— De ce?— Una mi-a spus c profesia asta e, cu siguran , închisă ţă ă

şi c nu voi reuşi s -mi fac un nume, aterizând aşa, f ră ă ă ă diplome şi f r rela ii. Ceaă ă ţ lalt a obiectat c nu po iă ă ţ construi o astfel de activitate de pe o zi pe alta, pornind f r clientel şi c , practic, n-am nici o şans de reuşit .ă ă ă ă ă ă

— To i oamenii care au un vis sau o idee a unui proiectţ se lovesc de aceast problem .ă ă

— Adic ?ă

- 64 -

— Când le vorbi i altora despre un proiect, ve i suscitaţ ţ trei tipuri de reac ii: neutre, de încurajare sau negative, deţ descurajare, care tind s v fac s renun a iă ă ă ă ţ ţ .

— E clar... — Trebuie, cu orice pre , s v îndep rta i de persoaneleţ ă ă ă ţ

care v-ar putea descuraja. În orice caz, nu le vorbi i deţ proiectele d-voastr .ă

— Da, dar pe de alt parte, poate fi folositor ca cinevaă s - i deschid ochii dac ai luat-o pe un drum greşit.ă ţ ă ă

— În acest caz, adresa i-v doar cunosc torilor înţ ă ă domeniul care v interesează ă. Dar nu trebuie s vă ă „spovedi i” persoanelor care ar încerca s v descurajezeţ ă ă doar dintr-o simpl nevoie psihologic . Pentru c suntă ă ă oameni care se simt mai bine dac v merge r u şi care, înă ă ă consecin , fac totul ca s nu v mearg mai bine. Sau al iiţă ă ă ă ţ care nu v-ar putea vedea realizându-v visele pentru că ă asta le-ar aminti de lipsa lor de curaj ca s şi le realizeze peă ale lor. Şi mai sunt oameni care se simt puşi în valoare de dificult ile d-voastr , pentru c asta le d ocazia s văţ ă ă ă ă ă ajute. În acest caz, proiectele care vin de la voi, care vă apar in, le taie iarba de sub piţ cioare şi-ar face orice ca să v descurajeze. Nu e cazul s le purta i pic deoarece o facă ă ţ ă inconştient. Dar e preferabil s nu le dezv lui i planurile peă ă ţ care le ave i. V-ar face s v pierde i încrederea în d-ţ ă ă ţvoastr . V aă ă minti i c am vorbit ieri de copilaşul careţ ă înva s mearg şi care nu se descurajeaz , în ciudaţă ă ă ă „eşecurilor” repetate?

— Da.— Dac persevereaz şi, în cele din urm , reuşeşte eă ă ă

mai ales pentru c nici un p rinte de pe lume nu seă ă îndoieşte de capacitatea de a merge a copilului s u şi nici oă persoan din lume n-o s -l descurajeze în înceră ă c rile lui.ă Dar o dat ajuns adult, numeroşi vor fi cei care îl voră descuraja în realizarea viselor lui.

— Asta-i sigur... — De aceea e mai bine s v îndep rta i de astfel deă ă ă ţ

oameni sau s nu le vorbi i de proiectele voastre. Altfel, vă ţ ă ve i ad uga milioanelor de oameni care n-au via a pe careţ ă ţ şi-o doresc.

— În eleg.ţ

- 65 -

— În schimb, e pozitiv s ave i în anturajul d-voastră ţ ă câteva persoane care cred c ve i reuşi în ceea ce vă ţ ă propune i s împlini iţ ă ţ .

— Care cred în mine?— Când demarezi un proiect care are o oarecare miz şiă

un oarecare risc, de exemplu când vrei s - i schimbiă ţ meseria, treci obligatoriu prin bune şi prin rele. Crezi, doreşti şi apoi, dintr-o dat , te îndoieşti, nu mai crezi, nu teă mai sim i capabil, i-e fric de necunoscut şi de schimbareţ ţ ă . Dac se afl în anturajul t u o persoan care crede în tine,ă ă ă ă în capacitatea ta de a- i împlini visul şi- i spune acest lucruţ ţ şi te face s te sim i puteră ţ nic, prezen a ei va m tura toateţ ă îndoielile, iar temerile vor disp rea ca prin farmec.ă Încrederea pe care aceast persoan v-o acord va fiă ă ă contagioas . V va insufla puterea de a reuşi şi v va daă ă ă energie de s mişca i mun ii din loc! ă ţ ţ Dar s nu mă ă în elege i greşit: nu e nevoie s v ajute sau s v deaţ ţ ă ă ă ă sfaturi. Conteaz s cread în d-voastr . De altfel, a i fi sură ă ă ă ţ -prins s afla i num rul oamenilor celebri care au beneficiată ţ ă de o asemenea sus inere ini ial .ţ ţ ă

— Nu sunt sigur c am o asemenea persoan prină ă preajm ... ă

— Atunci, gândi i-v la cineva mai îndep rtat: un prietenţ ă ă din copil rie, un bunic, chiar dac nu v vede i foarte des.ă ă ă ţ Dac chiar nu g si i pe nimeni, v pute i gândi la oă ă ţ ă ţ persoan disp rut care v-a iubit. Gână ă ă di i-v la ea şiţ ă spune i-v : ”Ştiu c , de acolo de unde este, dac m vedeţ ă ă ă ă punând în practic acest proiect, m sus ine şi crede înă ă ţ mine!”. Şi, cum începe s v cuprind îndoiala, gândi i-vă ă ă ţ ă la ea şi imagina i-v c v înţ ă ă ă curajeaz , c ci ea ştie c ve iă ă ă ţ reuşi.

— Am s-o aleg pe bunica. Am v zut întotdeauna, înă privirea ei, c era mândr de mine. Când luam vreo notă ă ă rea la şcoal , p rin ii m ceră ă ţ ă tau dar ea-mi spunea: ”Nu-i nimic, ştiu c data viitoare vei primi o not bun .”ă ă ă

— E un exemplu bun. Apoi, mai sunt oameni care cred în Dumnezeu şi ob in de la el for a de a ac iona. Înţ ţ ţ majoritatea b t liilor sale, Naă ă poleon era convins c avea oă stea care-l ajuta s ias victorios. Aceast credin l-aă ă ă ţă stimulat enorm şi i-a dat un curaj care, de multe ori, a fost hot râtor.ă

- 66 -

— E foarte posibil. Când eram mic, aveam o prietenă care îşi adora pisica; spunea c vedea în privirea ei cum oă în elege şi o sus ine în toate situa iile. P rin ii ei erau severiţ ţ ţ ă ţ şi reci. Când era nec jit sau trist , n-o consolau niciodat .ă ă ă ă Aşa c se ducea la pisic , o mângâia şi-i povestea neă ă -cazurile ei. Felina o privea în ochi, torcând, cu privirea ei profund şi biă nevoitoare, redându-i încrederea în sine.

— Bineîn eles! Un animal îşi iubeşte st pânulţ ă necondi ionat şi aceasţ t iubire îl poate ajuta considerabil.ă Şti i, încep s se fac cercet ri deţ ă ă ă spre iubire şi se descoper lucruri extraordinare. Într-o universitate aă me-rican , oamenii de ştiin care cultivau celule canceroaseă ţă într-o cutie Petri au avut ideea s cheme nişte studen i – înă ţ SUA, aceştia sunt folosi i adesea ca şi cobai – înţ laboratoarele lor. I-au adunat pe to i în jurul cutiei şi le-auţ cerut s „transmit iubire” celulelor canceroase. Studen iiă ă ţ s-au conformat iar cercet torii au constatat, prină m sur tori ştiin ifice, c celulele canceroase au regresat.ă ă ţ ă N-au fost în m sur s explice acest fenomen, cum deă ă ă altfel n-au putut spune cum au procedat, concret, studen ii,ţ ca s „trimit dragoste”, dar rezultatul este indiscutabil:ă ă celulele au regresat.

— E fantastic!— Da. Iubirea are, neîndoielnic, numeroase efecte, care

de-abia acum încep s fie descoperite. Dar majoritateaă oamenilor de ştiin nu aţă greeaz acest gen de experien e,ă ţ c ci nu le place s descopere fenomene pe care nu le potă ă explica. Dac ne punem în locul lor, trebuie s recuă ă -noaştem c e frustrant. Eu, care m aflu acum spreă ă sfârşitul vie ii, ţ sunt din ce în ce mai convins c iubirea eă solu ia pentru majoritatea probleţ melor pe care oamenii le au de-a lungul vie ii lor. Poate p rea o idee simpl , banalţ ă ă ă şi totuşi, concret, nimeni n-o pune în practic deoarece,ă adesea, nu e uşor s iubeşti.ă

— S zicem c exist oameni pe care chiar n-ai cum s -iă ă ă ă iubeşti. Uneori am impresia c unii fac totul ca s nu fieă ă iubi i.ţ

— Unii sunt r i pentru c nu se iubesc pe ei înşişi. Al iiă ă ţ sunt nesuferi i pentru c au avut multe necazuri şi-ar vreaţ ă s se r zbune pe întreg p mântul. O parte, pentru c auă ă ă ă fost p c li i de oameni, cred c se proă ă ţ ă tejeaz printr-oă

- 67 -

atitudine ostil . Unii au fost atât de dezam gi i de ceiă ă ţ lal iţ încât şi-au închis inima spunându-şi c , pe viitor, dac nuă ă mai au nici un fel de aştept ri de la oameni, nu vor mai fiă dezam gi i. Al ii sunt egoişti c ci sunt convinşi c toată ţ ţ ă ă ă lumea e aşa şi cred c vor fi mai fericiă i dac vor treceţ ă înaintea celorlal i. Punctul comun al tuturor e c , dac -iţ ă ă iubi i, îi surprinde i, c ci nu se aşteapt la aşa ceva.ţ ţ ă ă Majoritatea, de altfel, refuz la început s cread , atât li seă ă ă pare de anormal. Dar dac peră severa i şi le ar ta i iubireaţ ă ţ voastr , de exemplu prin gesturi sau acte graă tuite, le ve iţ r sturna percep iile asupra lumii şi le ve i schimba, în celeă ţ ţ din urm , felul de a rela iona cu d-voastr .ă ţ ă

— Mi-ar place s admit asta, dar nu e uşor s mergi înă ă întâmpinarea unor astfel de persoane, având sentimente pozitive pentru ei.

— E mai uşor dac şti i c un alt punct comun al acestoră ţ ă oameni e faptul c ă în spatele fiec rui gest al lor se afl oă ă inten ie pozitiv . Chiar dac ceea ce fac e criticabil, chiarţ ă ă reprobabil, ceea ce le motiveaz comă portamentele este adesea de în eles. Ca s pute i iubi o asemenea perţ ă ţ soan ,ă face i deosebire între ea şi faptele sale. Spune i-v c , înţ ţ ă ă ciuda atitudinii sale detestabile, se afl undeva, în fundulă sufletului ei, şi poate nici m car n-o ştie, ceva bun. Dacă ă reuşi i s percepe i acel ceva şi s -l iubi i, ve i reuşi s-oţ ă ţ ă ţ ţ face i s intre în contact cu acel ceva, acea lumini din eaţ ă ţă îns şi.ă

Şti iţ , iubirea e cel mai bun mijloc de a ob ine oţ schimbare la cel laltă . Dac v îndrepta i spre cinevaă ă ţ reproşându-i ce a f cut, îl împinge i s se apere, s seă ţ ă ă cramponeze pe pozi ia lui şi s nu v asculte argumentele.ţ ă ă Sim indu-se respins, v va respinge ideile. Dac , din contr ,ţ ă ă ă merge i spre el fiind convins c , deşi ceea ce a f cut sau aţ ă ă spus e dezastruos, el este, în sufletul lui, un om bun şi c aă avut o inten ie pozitiv , îl ve i faţ ă ţ ce s se destind şi s fieă ă ă deschis la ceea ce vre i s -i spune i. E singurul mod de a-iţ ă ţ da o şans s se schimbe.ă ă

— Asta-mi aminteşte de o întâmplare pe care am auzit-o la radio, cu câ iva ani în urm . S-a petrecut în Fran a. Oţ ă ţ femeie fusese urm rit pâă ă n acas de un violator în serie.ă ă De cum a descuiat uşa, individul s-a repezit în cas ,ă încuindu-se cu ea în untru. Era înarmat iar ea, neavând niciă

- 68 -

un mijloc de a se ap ra şi neputând striga dup ajutor subă ă amenin aţ rea armei, a avut intui ia s vorbeasc cu el. Nuţ ă ă reuşea s -l fac s spun ceva, dar ea continua s întrebeă ă ă ă ă şi s r spund , încercând s -şi ascund frica ce puneaă ă ă ă ă st pânire pe ea. La un moment dat s-a trezit spunându-i:ă „Nu în eleg de ce face i aşa ceva, când de fapt eu simt cţ ţ ă sunte i un om bun.” Femeia a spus mai târziu ziariştilor c ,ţ ă în acel moment, agresorul ei a izbucnit în plâns şi i-a povestit via a lui mizerabil . Ea se str duia s -l asculte,ţ ă ă ă continuând s -şi înving şi s -şi mascheze teroarea. În celeă ă ă din urm , agresorul a plecat de bun voie.ă ă

— Povesti i un caz extrem, dar e adev rat c ţ ă ă oamenii au tendin a s se comporte aşa cum îi v d ceilal i; s seţ ă ă ţ ă identifice cu percep ia celorlal i despre eiţ ţ . Trebuie să în elegem c fiecare avem calit i şi defecte; ia amţ ă ăţ ploare acea parte din noi asupra c reia ne focaliz m aten ia. Dacă ă ţ ă îndrepta i proiectoarele asupra calit ilor unei persoane,ţ ăţ chiar dac sunt infime, ele se vor accentua şi se voră dezvolta pân când vor deveni preă ponderente. Iat de ceă este important s ave i în jurul d-voastr oameni care credă ţ ă în calit ile şi în capacit ile pe care le ave i.ăţ ăţ ţ

16— Mai exist vreun alt aspect al acestui proiect care vă ă

re ine sau din cauza c ruia nu sunte i tocmai în largul d-ţ ă ţvoastr când v gândi i s -l duă ă ţ ă ce i la îndeplinire?ţ

— Da, ar mai fi un ultim punct.— Care?— În visul meu, câştigam bani, suficien i în orice caz,ţ

pentru a-mi cump ra o cas cu gr din şi, de fapt, nu preaă ă ă ă sunt în largul meu cu aceast idee. Nu-s sigur c -s f cut să ă ă ă câştig bani şi nici nu cred c -mi doă resc s am mul i. Peă ţ scurt, asta m cam deranjeaz .ă ă

— Iat -ne ajunşi şi aici!ă— Poftim?— Ştiam c mai devreme sau mai târziu vom atinge şiă

acest punct.— De ce?— Banii cristalizeaz totul: toate fantasmele, toateă

proiec iile, temeţ rile, ura, invidia, gelozia, complexele de inferioritate şi de superioritate şi înc multe alte lucruri. Ară

- 69 -

fi fost foarte surprinz tor s nu ajungem s abord m şiă ă ă ă acest subiect.

— Nu ştiam c un cuvânt atât de mic ascunde atâteaă lucruri!

— Haide i, spune i-mi: ce anume v îngrijoreaz înţ ţ ă ă leg tur cu baă ă nii?

Îşi p strase tonul binevoitor, dar percepeam o umbr deă ă amuzament ca şi când atâta se învârtise în jurul acestei întreb ri încât nu se mai aşă tepta deloc s fie surprins deă problema pe care m preg team s i-o preă ă ă zint, oricare ar fi fost aceasta.

— S spunem c m simt un pic împ r it: e ca şi cum oă ă ă ă ţ parte din mine ar vrea s câştige bani iar cealalt parte,ă ă nu: ar considera c -i un luă cru murdar.

— Deci problema e: cum s împ ca i aceste dou p r iă ă ţ ă ă ţ din fiin a d-voastr , nu-i aşa?ţ ă

— E amuzant formularea dar putem spune şi în acestă fel.

— În primul rând, spune i-mi ce vrea, în mod concret,ţ aceast parte care viseaz s câştige bani.ă ă ă

— Cred c banii mi-ar putea oferi o oarecare libertate:ă am sentimentul c , pe m sur ce devii mai bogat, depinziă ă ă mai pu in de ceilal i; prin urmare, faci ce vrei cu timpul t u,ţ ţ ă cu programul activit ilor tale, f r s dai socotealăţ ă ă ă ă nim nui.ă

— Altceva?— Aş avea un anumit confort material. Am naivitatea să

cred c e mai uşor s fii fericit într-o cas frumoas , într-oă ă ă ă atmosfer calm , decât într-o garsonier sordid , orientată ă ă ă ă c tre nord, în mijlocul unui cartier zgomotos şi poluat.ă

— Nu exist nimic r u în a- i dori un oarecare confortă ă ţ material; e drept c poate uşura lucrurile. Ca s fiu maiă ă precis: confortul material nu ne aduce fericirea; în schimb, lipsa lui ne poate tulbura fericirea.

— Mi se pare evident.— Totuşi insist asupra faptului c ceea ce este materială

nu poate aduce fericire. Mul i oameni sunt de acord cuţ aceast idee şi chiar o afirm sus şi tare şi totuşi, înă ă str fundul sufletului lor, inconştient, cred c buă ă n starea le-ăar aduce fericire şi c cei boga i sunt mai ferici i decât ei.ă ţ ţ

- 70 -

Aceast credin este larg r spândit chiar şi printre ceiă ţă ă ă care afirm conă trariul.

— Da, e posibil.— De fapt, tocmai aceast credin ne face neferici iă ţă ţ

pentru c ne îmă pinge, pe noi, oamenii, la o curs f ră ă ă sfârşit: doreşti un obiect, o maşin , o hain sau oriceă ă altceva şi începi s crezi c posesia acestui obiect te vaă ă satisface. Îl vrei, îl urm reşti, şi, în cele din urm , dac -lă ă ă ob ii, îl ui i foarte repede, începând s te gândeşti la unţ ţ ă altul şi s -l doreşti pe aă cesta, care, cu siguran , te va faceţă fericit. Aceast c utare n-are sfârşit. Oamenii nu ştiu c ,ă ă ă dac ar conduce un Ferrari, ar locui într-un apartaă ment la Hollywood şi ar c l tori în voie pe cont propriu, şi-ar doriă ă mai apoi un iaht pe care nu-l au înc şi care i-ar faceă ferici i. Desigur, cei caţ re sunt departe de a avea un Ferrari îşi spun c s-ar mul umi s fie doar un pic mai boga i decâtă ţ ă ţ sunt acum. Nu cer un apartament hollywoodian, ci doar unul un pic mai mare şi sunt convinşi c ar fi mul umi iă ţ ţ dac l-ar avea şi nu şi-ar mai dori nimic. Aici se înşeal :ă ă oricare ar fi nivelul material la care aspir , îşi doresc maiă mult de îndat ce l-au atins. E înă tr-adev r o curs f ră ă ă ă sfârşit.

Cuvintele lui aveau un ecou deosebit în sufletul meu c ciă îmi aminteau de s rb torile de Cr ciun din copil rie. Eramă ă ă ă agitat la culme în timp ce-mi preg team scrisoarea pentruă Moş Cr ciun cu lista juc riilor pe care mi le doream.ă ă S pt mâni întregi m gândeam la ele, aşteptând cuă ă ă ner bdare ziua când le voi avea, în sfârşit. Agita ia meaă ţ atingea paroxismul în seara de ajun: nu p r seam din ochiă ă bradul, şi-mi imaginam cât voi fi de fericit, mâine, g sindă sub el juc riile mult visate. Mergeam s m culc şi noapteaă ă ă aceea mi se p rea nesfârşit de lung . M sculam dis deă ă ă diminea , plin de recunoştin : ziua cea mare sosise, înţă ţă sfârşit! Când deschideam uşa salonului şi descopeream pachetele multicolore sub bradul luminat, m n p dea oă ă ă bucurie intens . Despachetam totul, gâfâind de agita ieă ţ apoi îmi petreceam aproape toat ziua jucându-m cu ceeaă ă ce primisem; f ceam ce f ceam şi sc pam de interminabilaă ă ă „mas în famiă lie”, l sându-i pe adul i cu discu iile loră ţ ţ plictisitoare.

- 71 -

Dar îmi amintesc c , pe m sur ce soarele se apropia deă ă ă orizont şi venea seara, bucuria mea se estompa încetul cu încetul. Noile mele juc rii nu mai trezeau în mine acelaşiă elan şi aceeaşi bucurie. Ajungeam s -mi doresc s retr iescă ă ă starea de agita ie şi de ner bdare din ajun. Îmi aminţ ă tesc chiar, c mi-am spus într-un an c visele mele despreă ă juc rii m fac mai fericit decât juc riile propriu-zise.ă ă ă

Îmi împ rt şii gândurile iar în eleptul spuse, zâmbind:ă ă ţ— Cea mai mare minciun pe care p rin ii o „servesc”ă ă ţ

copiilor nu se refer la Moş Cr ciun, ci la promisiunea tacită ă ă şi am gitoare c darurile lui îi vor face ferici i.ă ă ţ

M uitam la ranii din vale, întrebându-m dac şiă ţă ă ă tradi iile lor îi fţ ăceau, o dat pe an, s încerce s aducă ă ă ă fericire copiilor lor, copleşindu-i cu daruri materiale.

— Mi-a i împ rt şit, relu el, argumentele careţ ă ă ă motiveaz acea parte din d-voastr , doritoare s câştigeă ă ă bani. Vorbi i-mi acum de cealalt parţ ă te care respinge aceast idee.ă

— Cred c banii, în sine, îmi repugn într-o oarecareă ă m sur . Am uă ă neori impresia c doar ei conteaz în această ă ă lume mediocr , c banii deă ă vin centrul preocup riiă oamenilor.

— Da, asist m la o oarecare deriv în acest sens, într-ă ăadev r, şi e pă ăcat pentru c ă banul este, totuşi, o inven ieţ reuşit .ă

— De ce spune i asta?ţ— Uit m adesea c banul nu este, la origine, decât ună ă

mijloc prin care se faciliteaz schimburile dintre fiin eleă ţ umane: schimb de bunuri dar şi schimb de servicii, de competen e, de sfaturi. Înaintea banilor exista trocul. Celţ care avea nevoie de ceva era obligat s g seasc peă ă ă cineva care s fie interesat de ceea ce avea de oferit înă schimb. Nu era uşor... În vreme de crearea banilor a permis evaluarea fiec rui bun, fiec rui serviă ă ciu, iar banii aduna iţ de cel care a oferit un obiect sau un serviciu îi oferă acestuia posibilitatea s dobândeasc alte bunuri şi să ă ă primeasc alte servicii. Nu-i nici un r u în asta. Se poateă ă spune chiar c atunci când baă nii circul mai mult sunt şiă mai numeroase schimburile între fiin ele uţ mane şi asta e bine.

— Astfel v zute lucrurile, mi se pare fabulos!ă- 72 -

— Aşa ar trebui s fie. S pui la dispozi ia celorlal i ceeaă ă ţ ţ ce eşti capabil s faci şi s ob ii în schimb bani cu care să ă ţ ă dobândeşti ceea ce al ii ştiu s fac . Banii nu sunt f cu i sţ ă ă ă ţ ă fie acumula i, ci folosi i. Dac am resţ ţ ă pecta cu to ii acestţ principiu, n-ar mai exista şomaj c ci serviciile pe careă oamenii şi le pot face reciproc sunt nelimitate. Ar fi de-ajuns s faă voriz m creativitatea oamenilor şi s -i încuraj mă ă ă s -şi pun în practic proiectele.ă ă ă

— Şi-atunci de ce devin banii ceva murdar, în zilele noastre?

— Ca s în elegem, trebuie s observ m mai întâiă ţ ă ă importan a a dou elemente: cum îi câştig m şi cum îiţ ă ă cheltuim. Banii sunt „s n toşi” aă ă tunci când provin din exercitarea competen elor noastre, cu str dania de a da totţ ă ce avem mai bun în noi. Ei aduc atunci o real satisfac ieă ţ celui ce-i câştig . Dar dac sunt ob inu i din abuzuriă ă ţ ţ s vârşite asupra ceă lorlal i – clien i sau colaboratori – acestţ ţ fapt genereaz ceea ce s-ar puă tea numi o energie negativă – şamanii o numesc „Hucha”; iar aceast Hucha trage peă toat lumea în jos, polueaz sufletele şi, în final, îl face neă ă -fericit şi pe cel spoliat şi pe spoliator. Acesta din urmă poate avea sentimentul c a câştigat ceva, dar acumulează ă în el aceast Hucha care-l va împiedica tot mai tare s fieă ă fericit. Acest lucru se citeşte pe fa mai aţă les când îmb trânim, oricât de mic sau de mare ar fi bog iaă ă ăţ acumulat ... În timp ce acel care câştig bani dând ce-i maiă ă bun din fiin a sa şi respectându-i pe ceilal i, se poateţ ţ îmbog i, înflorind totodat .ăţ ă

Nu m puteam opri s nu m gândesc la „Portretul luiă ă ă Dorian Gray”, acest incredibil roman de Oscar Wilde care descrie un personaj malefic. Fiecare act r uvoitor ală acestuia se graveaz pe fa a unui chip pictat, mară ţ cându-l tot mai mult, pân când acesta devine hidos.ă

— Mai spunea i, de asemenea, c felul în care cheltuimţ ă banii e important...

— Da, dac -iă folosim pentru a da celorlal i posibilitateaţ de a-şi exprima talentele, competen ele, f când apel laţ ă serviciile lor, atunci banii produc o energie pozitiv .ă Din contr , dac ne mul umim s acumul m bunuri materiale,ă ă ţ ă ă atunci via a se goleşte de sens. Ne usc m încetul cuţ ă încetul. Uita i-v în jurul d-voastr : oamenii care şi-auţ ă ă

- 73 -

petrecut via a aţ cumulând, f r s dea nimic, suntă ă ă deconecta i de lume. Nu mai au rela ii umane adev rate.ţ ţ ă Nu mai sunt capabili s se intereseze sincer de cineva, niciă s iubeasc . Şi, crede i-m , când ajungi aşa, nu eşti fericit!ă ă ţ ă

— Ce ciudat: sunt din cel lalt col al lumii, întâlnesc ună ţ maestru spiritual ca s ajung s vorbesc despre bani!ă ă

— De fapt, nu vorbim tocmai despre bani.— Cum aşa?— Vorbim de limit rile pe care vi le impune i în via .ă ţ ţă

Banii nu sunt decât o metafor , un simbol al posibilit iloră ăţ pe care le ave i.ţ

— În cele din urm , poate câştig destul acum şi n-amă nevoie de mai mult. Dar spune i-mi, dac sunte i atât deţ ă ţ familiarizat cu problema banilor, cum se face c nu sunte iă ţ putred de bogat?

Zâmbi înainte de a-mi r spunde:ă— Pentru c n-am nevoie s fiu bogat.ă ă— Şi atunci de ce m ajuta i pe mine s am mai mul iă ţ ă ţ

bani?— Pentru c , probabil,va trebui s ajunge i s câştiga iă ă ţ ă ţ

mai mul i ca s v pute i detaşa de ei.ţ ă ă ţ— Dar dac sunt deja detaşat?ăDup un moment de t cere, îmi spuse:ă ă— Asta nu-i detaşare, ci renun are.ţCuvintele lui r sunau în mine iar ecoul vocii sale parcă ă

se propaga, vibrând în toate fibrele fiin ei.ţTrebuia s recunosc c avea, şi de data asta, dreptate.ă ă— În filozofia hindus , relu el, se consider c a câştigaă ă ă ă

bani e un obiectiv valabil care corespunde unei faze a existen ei. Trebuie doar s eţ ă vit m s ne „înn molim” înă ă ă aceast faz şi s ştim apoi s evolu m spre altceva pentruă ă ă ă ă a reuşi în viaţă.

— Ce e aceea o via reuşit ? întrebai cu o oarecareţă ă naivitate.

— O via reuşit e o via pe care am dus-o aşa cumţă ă ţă ne-am dorit, ac ionând întotdeauna în concordan cuţ ţă propriile valori, dând tot ce am avut mai bun în ceea ce am f cut, r mânând în armonie cu noi înşiă ă ne şi, pe cât posibil, o via care ne-a dat ocazia s ne dep şim, s ne conţă ă ă ă -sacr m şi altor lucruri sau oameni şi s aducem cevaă ă

- 74 -

omenirii, chiar dac ceva m runt, infim. Un zâmbet pentruă ă ceilal i.ţ

— Asta presupune s ştii ce- i doreşti.ă ţ— Da.— Şi cum putem şti dac ac ion m în acord cu valorileă ţ ă

noastre?— Urm rind s vede i ce sim i i: dac ceea ce face i nuă ă ţ ţ ţ ă ţ

respect vaă lorile voastre, ve i sim i o oarecare jen , unţ ţ ă uşor disconfort sau un sentiment de vin . E un semn careă trebuie s v fac s v întreba i dac nu cumva ac iunileă ă ă ă ă ţ ă ţ d-voastr nu sunt în contradic ie cu ceea ce e imporă ţ tant pentru d-voastr . Totodat , v pute i întreba, la sfârşitulă ă ă ţ zilei, dac sunte i mândru de ceea ce a i f cut, chiar dac eă ţ ţ ă ă vorba de fapte secundare. E foarte important: nu putem evolua ca fiin e umane, nu putem nici m car s ne p str mţ ă ă ă ă s n tatea dac ac iunile pe care le întreprindem neă ă ă ţ violeaz , ne agreseaz valorile.ă ă

— M amuz aceast referire la s n tate c ci îmiă ă ă ă ă ă aminteşte de perioada studen iei. Într-o var , am lucrat caţ ă teleconsilier la o companie de asigur ri. Trebuia s sună ă oamenii şi s -i sf tuiesc s -şi fac o anumit aă ă ă ă ă sigurare. Compania ştia c trei sferturi din persoanele contactateă beneficiau deja, f r s-o ştie, de aceast asigurare printreă ă ă serviciile incluse în cardul lor bancar. Mai ales despre acest lucru nu trebuia s amintesc aă tunci când propuneam aceast asigurare. În vara aceea am f cut, pentru primaă ă oar în via a mea, o eczem . Medicul n-a putut s -iă ţ ă ă identifice cauza iar tratamentele prescrise au fost inutile: am renun at la ele. Eczema a continuat s se dezvolte şi, înţ ă cele din urm , am renun at la aceast mună ţ ă c deoarece mi-ăera ruşine s m prezint la birou în starea aceea. Duă ă p optă zile, totul a disp rut.ă

— Evident, nu putem fi siguri, dar e posibil ca această eczem s fi fost un mesaj al corpului care v semnala că ă ă ă f cea i ceva în contradic ie cu valorile d-voastr de respect,ă ţ ţ ă de încredere şi de onestitate fa de seţă meni.

— E drept c acestea sunt valori fundamentale pentruă mine.

— Sunt convins.— Mai spunea i c ţ ă trebuie s d m ce-i mai bun din noiă ă

înşine în ceea ce facem?- 75 -

— Da, este una din cheile fericirii. Şti i, fiin a uman seţ ţ ă complace şi se plafoneaz într-o via la voia întâmpl riiă ţă ă sau se dezvolt şi evolueaz prin exigen a fa de sine.ă ă ţ ţă Doar atunci când ne folosim la maximum talentele sau competen ele şi când trecem cu bine peste noi şi noi provoţ -c ri ne sim im cu adev rat ferici i. Acesta este un adev ră ţ ă ţ ă valabil pentru noi to i, indiferent de meserie sau de nivelulţ competen elor noastre. Iar fericirea noastr e cu atât maiţ ă mare cu cât munca noastr aduce ceva ceă lorlal i, chiar şiţ indirect, chiar şi într-o manier modest .ă ă

În acel moment, gândul m duse cu patru ani în urm .ă ă Eram în Maroc, la Marrakeş, într-o pia extrem de animat .ţă ă M plimbam în pia a Djemaa el Fna. Ziua era pe sfârşite.ă ţ Noaptea care se l sa înv luia pia a înă ă ţ tr-o atmosfer vr jit .ă ă ă Din birturile în aer liber se vedeau peste tot focuri pe care se frigea carne. Fl c rile îşi proiectau str lucirea asupraă ă ă mul imii de trec tori, iluminându-le chipurile, în timp ceţ ă umbrele, supradimensionate, dansau peste tot. Aroma cârna ilor la gr tar rivaliza cu cea a cuşcuşului aburind.ţ ă Peste tot vedeai negustori ambulan i. Unii î i ofereauţ ţ articole de piele, al ii platouri imense de aram gravat ,ţ ă ă care reflectau luminile fl c rilor proiectând pe fe eleă ă ţ trec torilor, pe turbane şi pe veşminte, str luciri de aur.ă ă Strig tele se amestecau cu sunetul obseă dant al tobelor şi cu melodiile vr jite, cântate la fluier de îmblânzitorii deă şerpi. Mergeam, cu ochii holba i de uimire, înv luit de aceaţ ă atmosfer incredibil , cu sim urile saturate de arome, deă ă ţ imagini, de sunete, când un om mititel, de vreo cincizeci de ani, sub irel, numai zâmbet, cu fa a t b cit de soareleţ ţ ă ă ă sudului, mi se adres . Şedea pe o cutie, între un negustoră de b uturi şi un altul care vindea vase de lut. I-am întorsă zâmbetul şi am privit scaunul pe care mi-l ar ta ca s mă ă ă aşez. Abia atunci am în eles care-i era meseria. Lustragiu.ţ Zâmbetul mi-a înghe at pe buţ ze şi m-am crispat imperceptibil. Niciodat nu m-am sim it în largul meuă ţ atunci când a trebuit s accept un serviciu care-mi p reaă ă umilitor pentru cel care-l exercita. Meseria de lustragiu era, probabil, cea pe care o acceptam cel mai greu c ci omulă lucra în prezen a clientului s u, în faţ ă a lui, asupra lui. Pânţ ă şi pozi ia fiec ruia – executant şi client – m deţ ă ă ranjau: clientul, aşezat pe un scaun înalt, dominând situa ia iarţ

- 76 -

lustragiul, ghemuit, acolo jos, aplecat, şezând pe p mântă sau stând într-un genunchi. Nu recursesem niciodat laă acest gen de servicii.

Omul îşi reînnoi invita ia, continuând s -mi d ruiascţ ă ă ă zâmbetul s u str lucitor. Nu ştiu dac şi-a dat seama deă ă ă stânjeneala mea sau a interpretat-o doar ca pe o ezitare. Poate faptul c nu eram indiferent la proă punerea lui i-a dat speran a c m va convinge. Se ridic , p strându-şiţ ă ă ă ă zâmbetul şi se apropie de mine. N-am avut timp s -l refuz:ă era deja în exerci iul func iunii – îmi consulta pantofiiţ ţ pr fui i şi neîngriji i, stabiă ţ ţ lindu-le diagnosticul şi promi ândţ c -i va face din nou tineri şi str luciă ă tori. Aşa c m-am trezit,ă împotriva voin ei mele, aşezat pe acest scaun la care mţ ă uitasem, cu pu in timp în urm , cu atâta dezgust! Nuţ ă îndr ză neam s m uit la lumea din jur de team s nuă ă ă ă întâlnesc vreo privire reprobatoare. El muncea cu zel la pantofii mei. Lu o jum tate de l mâie şi frec energică ă ă ă pielea uscat . În starea în care m aflam, nimic nu m maiă ă ă mira. Şi dac ar fi zdrobit o banan n-aş mai fi fost uimit.ă ă Muncea cu sârg şi cu entuziasm. Sigur pe el, mânuia alternativ l mâia şi diverse tipuri de perii. În dep rtare seă ă auzea cântecul molcom din fluier al îmblânzitorilor de şerpi. Începeam s m relaxez. Schimbar m câteva cuă ă ă vinte, dar lustragiul era foarte concentrat la ceea ce f cea deşi aveaă acelaşi zâmbet inefabil pe chip. Întinse apoi cu o cârp oă crem negricioas şi mas pielea. Apoi începu s -iă ă ă ă lustruiasc . Pe m sur ce pantofii mei reveneau la via ,ă ă ă ţă zâmbetul s u înflorea, descoperind nişte din i str luă ţ ă citor de albi în contrast cu pielea sa brun . Când pantofii meiă devenir la fel de netezi şi de str lucitori ca-n prima zi,ă ă ochii lui sclipeau de mândrie. Uitasem complet de jena mea ini ial . Bucuria lui era atât de conţ ă tagioas ! Şi dintr-o dată ă m-am sim it aşa de apropiat de acest om pe caţ re, cu cincisprezece minute în urm , nu-l cunoşteam. O und deă ă simpatie şi de prietenie îmi str b tea sufletul. Îmi ceru ună ă pre cinstit pe care l-am achitat cu pl cere şi, înţ ă entuziasmul momentului, insist s -mi ofeă ă re un ceai de ment ca s -şi împ rt şeasc , astfel, bucuria cu mine. Şi aă ă ă ă ă -tunci, dintr-o dat , am realizat un lucru evident, dureros deă evident: omul acesta era mai fericit decât mine care aveam o profesie „de valoare” şi care, în ciuda veniturilor

- 77 -

modeste, eram, neîndoielnic, de o mie de ori mai bogat decât el. Acest om emana fericire prin to i porii fiin ei şi aţ ţ -ceast fericire str lucea şi se r spândea în jurul lui.ă ă ă

Doar amintindu-mi de scena aceea, tr it acum patruă ă ani, şi ochii mi se umezir de emo ie.ă ţ

— De ce a i vorbit de utilitatea provoc rilor? De ceţ ă dep şirea lor ne ajut s ne punem mai bine în practică ă ă ă talentele şi competen ele şi s ne sim im cu-adev ratţ ă ţ ă ferici i? l-am întrebat.ţ

— Pentru c ă provocarea ne stimuleaz capacitatea deă concentrare şi ne determin s d m ce avem mai bun înă ă ă noi în ceea ce facem. Rezult o real satisfac ie care, laă ă ţ rândul ei, e o condi ie s progres m în ac iuniţ ă ă ţ le noastre.

— Mai spunea i c o via reuşit e atunci când ceea ceţ ă ţă ă faci e în armonie cu ceea ce eşti. Dar cum ştim dac e aşa?ă

— Imagina i-v c ve i muri disear şi c ştia i acestţ ă ă ţ ă ă ţ lucru de acum o s pt mân . Din tot ce-a i f cut în ultimaă ă ă ţ ă s pt mân , ce-a i p stra ca fiă ă ă ţ ă ind valoros pentru d-voastr ?ă

— Ouh! Asta da întrebare!— Da.— S spunem c aceast s pt mân a fost ceva maiă ă ă ă ă ă

deosebit , inând cont de întâlnirea noastr . N-aş schimbaă ţ ă mare lucru.

— Atunci lua i s pt mâna de dinaintea c l toriei d-ţ ă ă ă ăvoastr la Bali.ă

— Ei bine... uh... s vedem... ăAm încercat s derulez în minte filmul s pt mânii înă ă ă

cauz . M-am str duit s vizualizez or de or ceea ceă ă ă ă ă f cusem şi pentru fiecare din acă iunile mele m întrebamţ ă dac le-aş fi f cut cu-adev rat, ştiind c urma s mor laă ă ă ă ă sfârşitul s pt mânii. Am avut nevoie de mai multe minuteă ă pân s -i pot r spunde.ă ă ă

— În mare, aş fi p strat cam 30 la sut din ac iunileă ă ţ mele.

— Vre i s spune i c a i fi renun at la 70 la sut din ce-ţ ă ţ ă ţ ţ ăa i f cut?ţ ă

— Ei bine, da!— E prea mult, mult prea mult. E normal s îndeplinimă

unele sarcini lipsite de sens, dar nu într-o asemenea propor ie. De fapt, ar trebui s aţ ă junge i s inversa i acestţ ă ţ raport. Dac a i putea afirma c a i continua s face i 70 laă ţ ă ţ ă ţ

- 78 -

sut din ceea ce face i în mod obişnuit, ar fi un semn că ţ ă ac iţ unile d-voastr sunt în armonie cu ceea ce sunte i.ă ţ

— În eleg.ţ— Şi ve i observa c n-are leg tur cu dificultateaţ ă ă ă

ac iunilor sau a înţ datoririlor, ci doar cu sensul pe care-l au acestea pentru d-voastr .ă

— Foarte bine, sunt de acord cu toate astea la modul ideal dar în practic nu-i posibil s faci întotdeauna ce- iă ă ţ doreşti.

— Întotdeauna putem alege.— Nu; dac aş face doar ceea ce e în armonie cu mineă

însumi aş risca s -mi pierd slujba.ă— Pute i alege s-o p stra i sau s-o pierde i.ţ ă ţ ţ— În acest caz aş risca s -mi g sesc o alta mai prostă ă

pl tit . Nu mi-aş mai putea pl ti chiria!ă ă ă— A i putea atunci s alege i s p stra i acestţ ă ţ ă ă ţ

apartament sau s înă chiria i unul mai ieftin, poate maiţ departe de locul de munc .ă

— Familia şi prietenii ar fi dezam gi i dac m-aş mutaă ţ ă mai departe de ei...

— Atunci ave i de ales între a-i mul umi sau a-iţ ţ dezam gi.ă

— V zut astfel... ă— Vreau doar s v spun prin asta c alegerea vă ă ă ă

apar ine. În anuţ mite momente din via , n-avem preaţă multe op iuni, iar alegerile sunt uţ neori dureroase, dar ele exist şi, în cele din urm , d-voastr hot râ i ceă ă ă ă ţ ea ce tr i i:ă ţ ave i întotdeauna posibilitatea de a alege şi e bine s ine iţ ă ţ ţ minte acest lucru.

— Uneori am impresia c ceilal i aleg în locul meu.ă ţ— Asta pentru c -i l sa i s hot rasc pentru d-voastr .ă ă ţ ă ă ă ă— Mi se pare totuşi c exist oameni care au mai multeă ă

op iuni decât al ii.ţ ţ— Cu cât evolu m de-a lungul vie ii cu atât ne dezb r mă ţ ă ă

de credin eţ le care ne limiteaz şi cu atât avem mai multeă posibilit i de a alege. ăţ Iar alegerea înseamn libertateă .

Priveam spa iul acela imens care se întindea în fa aţ ţ mea, acel spa iu vertiginos pe care nimic nu-l oprea şiţ începeam s visez la libertate, cu privirea pierdut în zare,ă ă inspirând profund acest aer îmb t tor cu pară ă fum de infinit.

- 79 -

— Şti i, nu putem fi ferici i dac ne consider m o victimţ ţ ă ă ă a evenimentelor sau a celorlal i. E important s în elegemţ ă ţ c întotdeauna noi hot râm pentru via a noastr , oricum ară ă ţ ă fi ea. Chiar dac suntem ultiă mul dintre subalterni la locul nostru de munc , noi suntem directorii vie ii noastre! Noiă ţ suntem la comand . Noi suntem st pânii destineloră ă noastre.

— Da, aşa-i.— Şi nu trebuie s v fie team : ve i vedea c ă ă ă ţ ă exact

atunci când ve i hot rî s alege i ac iuni care sunt înţ ă ă ţ ţ armonie cu d-voastr , care v resă ă pect valorile şi careă exprim şi reflect competen ele d-voastr , ve i deă ă ţ ă ţ veni foarte pre ios pentru ceilal i. Por ile se deschid atunci de laţ ţ ţ sine. Totul devine mai uşor şi nu mai e nevoie s lupt m caă ă s progres mă ă .

T cur m îndelung. Apoi el se ridic iar eu am ruptă ă ă t cerea:ă

— M-am informat de biletul meu de avion. Nu-l pot schimba decât dac pl tesc o sum foarte mare. A i promisă ă ă ţ c -mi ve i spune azi dac -mi mai r mân lucruri importanteă ţ ă ă de descoperit şi care ar necesita s ne vedem şi mâine.ă

— Cred c v r mâne, într-adev r, ceva esen ial deă ă ă ă ţ înv at.ăţ

— Şi mâine diminea nu sunte i liber?ţă ţ— Nu.Chiar n-aveam noroc. M aflam în fa a unei alegeriă ţ

corneliene: trebuia s renun la aceast întâlnire care mă ţ ă ă pasiona şi m trezea la via sau trebuia s pl tesc un preă ţă ă ă ţ scandalos de mare ca s -mi amân plecarea?ă

— Ce-a i face în locul meu? V-a i amâna plecarea?ţ ţ— D-voastr trebuie s alege i, spuse el cu un zâmbetă ă ţ

satisf cut pe buă ze, uitându-se cu privirea plin de bun tateă ă în ochii mei întreb tori.ă

Infinitul se proiecta în pupilele ochilor lui.Se îndep rt în direc ia campanului, cu mersul lui lent şiă ă ţ

senin şi îl pierdui din ochi când intr în desişul de bambus.ă

17Şase sute de dolari. Aproape c pl team a doua oară ă ă

biletul de întoarcere! Greu de acceptat... Contul meu în banc se uşura vertiginos iar reă la iile mele cu bancherulţ

- 80 -

vor fi profund afectate... F r s mai pun la soă ă ă coteal c ,ă ă plecând duminic , ajungeam obosit acas , cu câteva oreă ă doar înainte de a-mi începe munca. Perspectiv delocă îmbucur toare. În aceă laşi timp, nu ai în fiecare zi ocazia să întâlneşti un om ca maestrul Samtyang. Dar m costa camă scump! Chiar nu ştiam ce s fac. Fiecare op iuă ţ ne mi se p rea dureroas şi nu reuşeam s m hot r sc.ă ă ă ă ă ă

Eram la volan şi m apropiam de Ubud. Trebuia s mă ă ă decid acum c ci, pentru a-mi schimba biletul, era nevoie să ă ajung la agen ia de voiaj din Kuta înainte de ora deţ închidere. M apropiam de locul unde trebuă ia s -mi alegă drumul.

Încercam s cânt resc pro şi contra. În zadar. Aveam deă ă câştigat şi de pierdut în ambele situa ii. Alegere imposibil .ţ ă Niciodat deciziile n-au fost punctul meu forte. Totuşi, n-ăaveam s dau cu banul: dup cinci zile de dezvoltareă ă personal , trebuia s fiu în stare s aleg în cunoştin deă ă ă ţă cauz ! În cele din urm , ra iunea îmi spuse c -mi voi reveniă ă ţ ă dup c lă ă ătorie şi c , într-o zi, voi reuşi s -mi echilibreză ă contul descoperit din banc . Peste şase luni sau cel mult ună an voi fi uitat deja acest inconvenient, acest gol financiar. În vreme ce, negreşit, aş putea s profit îndeă lung, poate toat via a, de ceea ce urma s m mai înve eă ţ ă ă ţ vindec torul. Ajuns la intersec ie, am luat-o hot rât spreă ţ ă Kuta. Vorba lui Oscar Wilde: nebuniile sunt singurele lucruri pe care nu le regret m niciodat !ă ă

Îmi aminteam de comentariul pe care primul ministru al Mexicului îl f cea în perioada când ara lui f cea datoriiă ţ ă abisale. Un ziarist îl întrebase dac aceast stare de lucruriă ă îi tulbura somnul iar el îi r spunsese c o „gaur ” de câtevaă ă ă mii de dolari ne-ar putea împiedica s dormim dar, când eă vorba de o sut de miliarde de dolari, bancherul e cel careă doarme prost! Gândind astfel, am ajuns la concluzia că datoriile mele erau, f r -ndoial , înc foarte mici.ă ă ă ă

Mi-a trebuit aproape o or s ajung la Kuta. Nu-mi pl ceaă ă ă acest loc. Pentru mine, Kuta nu însemna Bali. Aici g seaiă cea mai mare concentrare de turişti, mai ales surferi australieni. Noaptea, oraşul se transforma într-o bomb ,ă într-un bar uriaş. Era imposibil s faci trei paşi f r s fiiă ă ă ă acostat de un havanez care s - i propun droguri sauă ţ ă prostituate. La alegere... În 2002, Kuta, simbolul deprav riiă

- 81 -

Occidentului, a fost ales de Al Quaida pentru a comite unul dintre atentatele sale cele mai sângeroase.

Drumul dur mai mult decât prev zusem şi am ajunsă ă abia spre sfârşitul dup amiezii. Agen ia de voiaj seă ţ închidea peste zece minute. Am virat în grab pe str du aă ă ţ îngust cu sens unic, unde se afla. Ca prin minuă ne, am reperat un loc de sta ionare liber chiar în fa . Pe când sţ ţă ă parchez, cu spatele, mi-am dat seama c maşina din urmaă mea nu se oprise, deşi inten ia mea fusese clar : îmiţ ă pusesem semnalizatoarele în func ie. Nu se d dea înapoi şiţ ă pace. Mi-am l sat geamul, am scos capul şi l-am ruă gat să se retrag pu in. Nu era nici o alt maşin în spatele lui, eraă ţ ă ă uşor. Era clar c m în elegea, mai ales c -mi înso isemă ă ţ ă ţ cuvintele de gesturi foarte explicite. În zadar. De tip occidental, trecut de cincizeci de ani, avea obrazul roşu stacojiu, simptom comun al blonzilor care abuzeaz deă soare sau de alcool. În cazul s u, optam cu uşurin pentruă ţă a doua explica ie. Avea înc p ânarea celor care nu dispunţ ă ăţ de nici un fel de suple e a min ii şi a spiritului şi care nu vorţ ţ s cedeze în ruptul capuă lui. O incredibil for de iner ie seă ţă ţ degaja din toat atitudinea lui. P rea la fel de greu ca şiă ă maşina pe care o conducea, ancorat pe pozi ie. Mi-amţ reînnoit gesturile şi cuvintele. Nimic. Fa obtuz , umeri şiţă ă bra e crispaţ te, mâini strângând volanul: tot corpul îi exprima voin a de a nu ceda. C ci pentru el „a ceda” eraţ ă sensul pe care-l d dea faptului de a se da înaă poi doi metri. Pentru mine era evident un lucru: în via a lui, rela ia cuţ ţ ceilal i era dominat de raporturi de for şi, f r -ndoial ,ţ ă ţă ă ă ă pentru el, a r spunde la cererea cuiva însemna s cedezeă ă teren, s dea dovad de slă ă ăbiciune. Cu siguran avea oţă credin de genul „În via nu trebuie s te laşi, nu trebuieţă ţă ă s cedezi nimic niciodat !” În alte împrejur ri, mi s-ar fiă ă ă p rut foarte nostim situa ia – chiar dac cei din jurul lui nuă ă ţ ă cred c se prea distrau. Dar agen ia se închidea peste cinciă ţ minute. N-aveam de ales, n-aveam timp s caut alt loc deă parcare. Cuvintele în eleptului îmi r sunar în cap ca unţ ă ă ecou: po i alege întotdeauna. Brusc, mi-a venit o idee.ţ Puteam combate for a de iner ie cu for a de iner ie. Amţ ţ ţ ţ oprit motorul, am tras frâna de mân şi mi-am l sat maşinaă ă în mijlocul str zii, blocând drumul. M-am n pustit în agen ieă ă ţ şi i-am întins biletul funcţionarei care începuse deja să

- 82 -

sting luminile. Tastatura calculatorului viă br ; apoi ună zgomot asurzitor şi continuu de claxon acoperi totul. I-am dat cardul, rugându-m s -mi fie acceptat suma. După ă ă ă câtva timp, opera iunea se rezolv .ţ ă

Cu contul astfel uşurat, cu noul bilet de avion în buzunar, m-am întors la maşin . Şoferul cu pricina era turbat deă furie. Zdrobea claxonul f r -ncetare şi nu se opri decât înă ă momentul în care începu s -mi adreă seze un torent de insulte. I-am r spuns cu cel mai frumos zâmbet care n-aă f cut decât s -l înfurie şi mai tare. Am pornit, urmată ă îndeaproape de maşina care mai c m împingea de laă ă spate. Ceea ce era izbitor la acest om, era absen aţ alegerilor de comportament. Nu putea nici s dea înaă poi, nici s negocieze, nici s aştepte. Nu putea decât s treacă ă ă ă în for . Acest om nu era liber. Din contr , era înc tuşat deţă ă ă credin ele lui. Cu cinţ cisprezece zile mai înainte, aş fi zis doar „Ce tâmpit!”. Ast zi îmi dă ădeam seama c inteligen aă ţ n-avea nimic de-a face cu atitudinea lui aberant .ă

M miram singur de cât în elegere d deam dovad faă ă ţ ă ă ţă de comportamentele pe care, pân acum, aveam obiceiulă s le resping cu o oarecaă re intoleran . Aceast în elegereţă ă ţ diferit şi un fel de compasiune, noi pentru mine, mă ă f ceau s -mi doresc s -i observ şi s -i ascult mai mult peă ă ă ă oameni, s încerc s descop r credin ele în care-şi auă ă ă ţ originea gesturile şi comportamentele lor.

M-am dus la malul m rii şi m-am aşezat la o mas într-oă ă cafenea. Aveam întotdeauna obiceiul s cheltuiesc, ca să ă m consolez când aveam nepl ceri financiare.ă ă

Am comandat un coktail ciocolat -avocado, combina ieă ţ surprinzătoare, dar absolut delicioas şi m-am instalat într-ăun fotoliu, cu fa a spre mare. Valurile erau foarte înalte,ţ semn c vântul suflase cu putere. Soaă rele spre apus inunda

rmul cu lumina lui cald , portocalie, şi se r sţă ă ă frângea generos pe case şi pe fe ele oamenilor. Plaja se juca de-aţ vasele comunicante cu terasa cafenelei care se anima treptat. Era bine s fii sină gur, f r a fi cu-adev rat astfel, să ă ă ă profi i de ambian a ce prindea viaţ ţ f r s contribui laţă ă ă ă crearea ei.

Am început s -i ascult pe oamenii de la mesele al turateă ă şi încercam s le descop r credin ele. Dar cu cât leă ă ţ descopeream cu atât m întrista constatarea c fiin eleă ă ţ

- 83 -

omeneşti nu sunt libere. Aceast lips a libert ii nu seă ă ăţ datora vreunui dictator cumplit, ci doar credin elor pe careţ fiecare le avea despre el, despre ceilal i şi despre lume.ţ

La masa vecin , doi tineri st teau de vorb . Ea, camă ă ă delicat şi destul de dr gu , şaten cu ochi albaştri, el, nuă ă ţă ă prea înalt dar destul de solid, cu ceafa groas ,brunet, cuă p rul scurt. Ea-i spunea Dick. Îi povestea deă spre spectacolul de umbre chinezeşti la care asistase seara trecut şi care o fascinase f r doar şi poate. El o ascultaă ă ă cu aten ie chiar dac mi se pţ ă ărea clar c acele câtevaă umbre, oricât de artistice ar fi fost ele, nu erau de ajuns s -ăl emo ioneze. Sim eam c nu erau un cuplu, dar c ea aveaţ ţ ă ă fa de el sentimente pe care, f r -ndoial , nu leţă ă ă ă dezv luise înc . El o nuă ă mea Doris şi-mi era cu neputin s -ţă ămi dau seama ce sim ea fa de ea. Dick f cea parte dinţ ţă ă acei b rba i atât de virili încât nu ştii dac emoă ţ ă iile şiţ sentimentele nu fac cumva parte din „echipamentul lor de origine”. M distram imaginându-mi-l ca om al cavernelor,ă tr gându-şi de p r nevasta ca s-o duc în patul s u.ă ă ă ă

La o mas al turat , un surfer adolescent, pozând înă ă ă b rbat, sorbea înă cet un whisky Coca. O privea cu aten ie peţ Doris, dar aveam senza ia c oricare alt fat ar fi trezit înţ ă ă ă el acelaşi interes. El şi cu mine aveam un punct comun: nu ne sc pa nici un cuvin el de la masa de al turi.ă ţ ă

Dup vreun sfert de or , Dick şi Doris se trezir al turiă ă ă ă cu o fat de vârsta lor, înso it de un tip pe care nu-lă ţ ă cunoşteau.

— Salut, Kate! zise Dick.— Salut Dick, salut Doris.O sim ii imediat pe Doris închizându-se imperceptibil.ţ

P rea contraă riat . Era clar c n-o place pe Kate. Ce erauă ă una pentru cealalt ?ă

Brunet , cu o alur provocatoare, Kate era mai multă ă sexy decât cu-adev rat frumoas . Tocuri prea înalte pentruă ă plaj , fust mini şi sâni „la balcon”. N-avea piept mare dară ă „sfântul Wonderbra” trecuse pe-acolo iar efectul ob inutţ era satisf c tor. De altfel, surferul de la masa vecin nu-şiă ă ă mai dezlipea ochii de la decolteul ei. Fata vorbea zâmbind, arborând o atitudine hiper-cool a persoanei care se simte bine în pielea ei, bine în corpul ei.

- 84 -

— Îmi pare r u, am întârziat: m-am schimbat în timp ceă m întoră ceam de la plaj şi nu-mi mai g seam lucrurile.ă ă Imposibil s dau de chiă lo ei.ţ

Era limpede c surferul adolescent avea inten ia s vadă ţ ă ă dac -i g sise sau nu: privirea îi coborâse de la decolteu laă ă minijup , fixând-o intens, pândind momentul favorabil care-ăi va revela r spunsul. Doris sim i cum o cuprindeă ţ exasperarea. Kate era satisf cut .ă ă

— Vi-l prezint pe Jenz, ne-am întâlnit pe plaj . Închipui i-ă ţv c fuă ă m m amândoi Marlboro light mentolate, ce chestie!ă zise Kate.

Foarte sub irel, cu obrajii scobi i, cu un zâmbet afabil,ţ ţ Jenz se prezent ca fiind originar „dintr-o ar mic dină ţ ă ă Europa”, mai precis Danemarca. Întinderea calvi iei sale îlţ f cuse s -şi rad complet p rul de pe cap, o modalitateă ă ă ă abil prin care mul i b rba i îşi ascund chelia. Avea, înă ţ ă ţ schimb, o barb de un blond închis foarte deas . Î i d deaă ă ţ ă impresia c înă cerca s compenseze cu barba, lipsa p ruluiă ă de pe cap. Vocea lui era aşa de stins încât trebuia fiiă foarte atent ca s -l auzi. R spundea la înă ă treb rile celorlal iă ţ cu o umilin care friza autodevalorizarea, p rând c -şiţă ă ă cere mereu scuze de deranj. Dick îl privea încruntându-şi imperceptibil sprâncenele ca şi când s-ar fi întrebat ce fel de animal era acesta. Pentru el, era total anormal ca un b rbat s fie atât de şters. Jenz îşi dă ă ădea atâta osteneal să ă nu fac valuri încât devenise aproape transparent. După ă cinci minute toat lumea uitase deja de prezen a lui acolo.ă ţ Nu mai exista.

Ce-l putea face pe un om s se comporte astfel? Ceă credin avea de reţă ac iona aşa? Ceva de genul: „ Dac mţ ă ă fac mic de tot, m las în pace?” În orice caz, eram convinsă ă c Dick avea o convingere cu totul diferit , cum ar fi: ”Voi fiă ă respectat dac sunt puternic!”ă

Jenz o privea dr g stos pe Kate, deşi ea nu-i adresaseă ă nici m car o sină gur privire de când f cuse prezent rile. Îlă ă ă ignora cu des vârşire. De ce îl introdusese în grup? Pentruă pl cerea de a se afişa cu un admirator, vrând să ă demonstreze astfel puterea ei de seduc ie? Ca s -l fac peţ ă ă Dick s reac ioneze? Într-adev r, mi se p rea c f cea totă ţ ă ă ă ă posibilul ca s -i acaă pareze aten ia. Cu siguran şi Dorisţ ţă

- 85 -

sim ea acelaşi lucru, c ci din priviţ ă rea ei exasperată âşneau, din când în când, sclipiri de ur .ţ ă

Barmanul lua comenzile:— Un blue lagoon, ceru Kate.— O ap mineral , spuse Doris.ă ă— Ce vrei s bei, îl întreb Dick pe Jenz.ă ă— Orice.— Hot r şte-te!ă ă— Bine,voi lua ce bei tu.— Dou beri, comand Dick.ă ăDick era mul umit de cum îşi petrecuse ziua.ţ— Azi au fost nişte curve de valuri! A fost tare! În sfârşit

o zi în care nu te plictiseşti, spuse el.— A fost frumos s vezi dezl n uirea elementelor,ă ă ţ

ad ug Doris.ă ă— E drept, strecur Jenz.ă— Oh, nu! A fost groaznic azi, spuse Kate. Erau doi tipi

de care nu mai sc pam. M s turasem. Vroiau s mă ă ă ă ă aga e.ţ

— N-ai decât s faci surf, r spunse Dick. Pe ap , b rba iiă ă ă ă ţ nu se uit decât la valuri.ă

— Ah, nu! Nu surf, cazi tot timpul şi aş putea s mă ă r nesc la sâni daă c pic pe burt .ă ă

La masa vecin , privirea surferului adolescent se ridică ă de la fusta mini spre decolteu.

Doris hot râse c nu e cazul s lupte. Extrem deă ă ă sensibil , ea era una din persoanele care vor s fie iubiteă ă pentru ele însele, aşa cum sunt, astfel c putuse dezvoltaă credin a c , dac ar face vreun efort ca s plac , aţ ă ă ă ă tunci n-ar mai fi iubit pentru ceea ce este ci doar pentru ceea ceă f cuse.ă

— Şti i de ce b rbatul ejaculeaz în jeturi? trânti Kate,ţ ă ă dup care ură m un moment de linişte jenant .ă ă

Dick se ar ta vizibil interesat de întrebare şi aşteptaă r spunsul. Fa a lui Doris tr da dispre fa de vulgaritateaă ţ ă ţ ţă acestei fiin e. Jenz zâmbea inţ dulgent.

— Pentru c femeia ia câte o înghi itur , spuse ea,ă ţ ă sus inând privirea lui Dick.ţ

Jenz râse prosteşte, Dick în hohote. Doris era îngrozit .ăSurferul adolescent nu-şi revenea din uimire. Nu ştia că

exist aseă menea fete. R m sese cu gura c scat . Nu-şiă ă ă ă - 86 -

putea lua ochii de la ea, o devora din priviri. Se gândea pesemne c e o bomb la pat. Eu nu eram deloc sigur deă ă asta: dup p rerea mea, era mult mai interesat de impacă ă ă -tul pe care-l avea asupra b rba ilor decât de b rba ii înşişi.ă ţ ă ţ

Ce o putea face pe o fat s împing provocarea într-ă ă ăatât, încât s poă vesteasc , în public, chestii obscene? Ceă c uta, de fapt? Ce credea oare despre ea şi despre ceilal i?ă ţ Cu siguran avea o nevoie visceral s seduţă ă ă c , s susciteă ă la cel lalt dorin a sexual . Începeam s percep câteva creă ţ ă ă -din e posibile: „Exist dac seduc” sau „Am valoare doarţ ă dac reuşesc s atrag b rba ii”. În orice caz, sim eam că ă ă ţ ţ ă seduc ia ei agresiv nu era o aţ ă legere adev rat ci, maiă ă degrab r spundea unei nevoi irepresibile, a că ă ărei sclavă era.

Pe nisip, p rin ii organizau jocuri pentru copiii lor. I-amă ţ observat un moment şi am fost surprins s -i aud cum îşiă împing progeniturile în competi ia cu ceilal i. Nu era de-ţ ţajuns s -şi împlineasc sarcinile, s reă ă ă uşeasc ce aveau deă f cut, trebuia s -i bat pe tovar şii lor de joac , s fie „maiă ă ă ă ă ă buni” decât ei. Ce puteau crede aceşti p rin i? C n-aiă ţ ă valoare decât atunci când îi dep şeşti pe ceilal i? C ună ţ ă rezultat nu este valabil decât dac este mai bun decât celă al vecinului? Eu aveam, mai degrab , sentimentul că ă singura competi ie adev rat este cea pe care o ducem cuţ ă ă noi înşine. S ne întrecem pe noi înşine, nu s dep şim peă ă ă altul. În elepţ tul îmi spusese c ă nu trebuie s judec m oă ă credin , ci s ne interes m caţă ă ă re-i sunt efectele şi consecin ele.ţ Care puteau fi acestea în cazul de fa ? Oţă stimulare? O motiva ie pentru a progresa? Desigur. Dar ceţ efecte generau asupra rela iilor cu ceilal i? Po i tr i cuţ ţ ţ ă adev rat o prietenie, o iubire când ai obiceiul s te compariă ă cu cel lalt? Oscilezi între sentiă mente de superioritate şi de inferioritate? Sau între mil şi invidie? Aă ceşti p rin i erauă ţ departe de a-şi da seama ce credin e induceau în copiii lorţ şi cât de condi iona i urmau s fie în via a lor în societate.ţ ţ ă ţ Motiva iiţ le lor, comportamentele lor, emo iile lor vor fi,ţ astfel, marcate de câteva credin e inoculate la vârsta cândţ copiii absorb modelele din exterior.

Pe de alt parte, oare cum au dezvoltat ei înşişi, acesteă credin e? Le-au „moştenit” de la p rin ii lor sau au fostţ ă ţ confrunta i cu persoane comţ petitive şi, sim indu-se umili i,ţ ţ

- 87 -

vroiau acum ca odraslele lor s le ia locul celor care îiă umiliser , îi dominaser ? În acest caz, unde era propria loră ă alegere? Oare nu se supuseser mai degrab modeluluiă ă celui care îi umilise?

O alt mas al turat îşi g sise st pân. Un domn „Ştieă ă ă ă ă ă tot” discuta cu o doamn care se f cea c -i admir erudi ia,ă ă ă ă ţ dar era clar c se str duieşte din r sputeri s -şi ascundă ă ă ă ă plictiseala. Indiferent de subiect, domnul se str duia s -şiă ă etaleze cunoştin ele. Ba chiar îi corecta doamnei unele imţ -precizii în exprimare deşi îi l sa tare pu in spa iu în care s -ă ţ ţ ăşi spun şi ea p rerea.ă ă

M întrebam care dintre ei era mai de plâns în această ă situa ie, c ci veţ ă deam la el nevoia imperioas de a ar ta că ă ă ştie. Era vital pentru el. Îi era team s nu fie considerat ună ă tâmpit sau un incult? Sau poate credea c nu poate fi iubită de cineva care nu-i observa erudi ia şi se vedea neţ voit s-o demonstreze?...

Punctul comun dintre toate aceste persoane era pu inaţ libertate de care dispuneau. Erau captive credin elor lor şiţ aceste credin e le limitau alegerile, dictându-leţ comportamentele. Eram din ce mai conştient de asta. Acum, îmi era de-ajuns s urm resc şi s ascult câtevaă ă ă minute o persoan oarecare ca s -mi dau seama ceă ă credin e stau la baza atitudinii ei.ţ

Eram David Vincent din „Invadatorii”. El îi repera pe extratereştri dup redoarea degetului lor mic: erau pesteă tot şi invadaser planeta. Plaă neta mea era invadat deă credin ele oamenilor. Ele erau peste tot şi le guvernauţ comportamentele.

18M-am dus la maşin , mul umit c pot p r si Kuta, cuă ţ ă ă ă

barurile şi atmosfera ei înc rcat . Am ajuns la bungalowulă ă meu în noaptea întunecat şi cald iar baia mea obişnuită ă ă mi s-a p rut divin .ă ă

Diminea a de sâmb t nu se mai termina. Am f cut oţ ă ă ă plimbare pe plaj , observând du-te vino-ul pescarilor. M-amă aşezat la umbra unui palmier. Aşteptam dup -amiaza cuă ner bdare şi m tot întrebam care o fi acea înv tură ă ăţă ă major , esen ial , pe care în eleptul mi-o rezerva penă ţ ă ţ tru ultima noastr întâlnire. De altfel, mi-era greu s cred că ă ă

- 88 -

era chiar ultima noastr întâlnire. M obişnuisem cuă ă întrevederile noastre şi fiecare îmi deschisese într-atât ochii spre mine însumi încât mi-era dificil s admit c ciclul loră ă urma s se sfârşeasc .ă ă

De ce oare hot râsem, de prima dat , s -l întâlnesc peă ă ă acest om? Ce hazard nebunesc m-a f cut s aud vorbindu-ă ăse despre el şi s vin „s m consulte”, când, de fapt, eramă ă ă s n tos tun? E ciudat via a... Uneori deă ă ă ţ cizii mici mititele au consecin e incredibile pentru tot restul existen eiţ ţ noastre. Şi, mul i ani dup aceea, ne întreb m cum s-ar fiţ ă ă desf şurat viaă a noastr dac , atunci, am fi luat o altţ ă ă ă hot râre în locul celei mici mitiă tele. Câte ocazii de acest fel am l sat s treac f r s-o ştiu m car? De câă ă ă ă ă ă te ori, în miile de momente de r scruce din via a mea, am optat nepotriă ţ vit pentru drumul banal în timp ce altul s-ar fi putut dovedi minunat?

Mi-am luat micul dejun devreme, în grab . Doream s -lă ă întâlnesc pe în elept la începutul dup -amiezii ca s m potţ ă ă ă bucura de o întrevedere mai lung cu el. ineam s profit laă Ţ ă maximum de aceast discu ie deoaă ţ rece era ultima şi mă mai şi costase o groaz de bani.ă

Întâmplarea f cu s ajung în fa a campanului exact laă ă ţ ora când trebuia s decoleze avionul meu. Gr dina era aşaă ă cum o v zusem în prima zi, simpl şi frumoas , cuă ă ă parfumul delicat al florilor sale de cap t de lume. M-amă apropiat şi nu am v zut pe nimeni prin apropiere.ă Campanul în care obişnuia s m primeasc era gol. Nici ună ă ă zgomot prin preajm . Am înconjurat campanul şi zona dină jur: nimeni. M-am aşezat pe o ridic tuă r , aproape de intrareă şi aşteptam. Liniştea locului era profanat doar de foşnetulă frunzelor şi de strig tul obişnuit al p s rii geko. Un astfelă ă ă de calm î i d dea o stare de senin tate şi, pentru primaţ ă ă dat , mi-am spus c poate nu eram f cut s tr iesc într-ună ă ă ă ă oraş mare. Trecur mai bine de doă u zeci de minute până ă când tân ra care m primea îşi f cu apari ia. M-amă ă ă ţ îndreptat spre ea şi am auzit-o spunând înainte ca eu s fiă întrebat ceva:

— Maestrul Samtyang nu este disponibil azi.— Ba da, ştiu c de diminea a fost ocupat dar a stabilită ţă

s m priă ă measc dup mas . Poate nu v-a spus. Pute i s -lă ă ă ţ ă anun a i c am sosit?ţ ţ ă

- 89 -

— Dar nu-i aici.— Bun, poate c întârzie. În acest caz, am s -l aştept înă ă

campan, am spus.— Nu, nu se va întoarce azi; când a plecat mi-a spus că

ne vom revedea mâine.— Cu siguran v înşela i, afirm eu; v asigur c amţă ă ţ ă ă

întâlnire cu el; e imposibil s fi uitat.ă— N-a uitat, dar nu-i aici şi nu-l ve i întâlni.ţSe exprima la fel de firesc ca de obicei, ne inând cont deţ

dezam girea mea disperat .ă ă— Cum aşa n-a uitat? am zis, sim ind cum mi se urcţ ă

sângele în cap.— Nu, mi-a spus c ve i veni, într-adev r, azi după ţ ă ă

amiaz .ă— Dar ce-i cu toat povestea asta? am explodat. Mi-amă

schimbat biletul de avion la cererea lui, special ca s -lă întâlnesc. Trebuie s -l v d. Unde-i?ă ă

— Nu ştiu.Situa ia dep şea orice-nchipuire. Aveam impresia cţ ă ă

tr iesc un vis urât.ă— V-a spus s -mi transmite i ceva?ă ţ— N-a i v zut biletul pe care vi l-a l sat?ţ ă ă— Unde?— În campan.M-am repezit într-un suflet, dezgustat de întors tura peă

care o luaser evenimentele. De ce s -mi fac una ca asta?ă ă ă Ştia cât m costa schimă barea biletului. Oare ce scuz urmaă s -mi prezinte?ă

Scrisoarea era pe cuf rul din lemn de camfor. O hârtieă g lbuie, împă ăturit în patru. M-am repezit la ea şi amă desp turit-o. I-am recunoscut scrisul uşor şi unduit:ă

„Dezam girea, confuzia sau poate chiar furia pe careă pesemne le resim i i începând lectura acestui mesajţ ţ înso esc trecerea spre o nou diţ ă mensiune a fiin ei d-ţvoastr , o fiin care nu mai are nevoie de mine ca s -şiă ţă ă continue evolu ia.ţ

Luând hot rârea s veni i ast zi aici a i împlinit oă ă ţ ă ţ ucenicie, v-a i înţ suşit o înv tur major pentru d-voastr ,ăţă ă ă ă dezvoltându-v o capacitate care v lipsea total până ă ă acum: capacitatea de a face o alegere care s v coste şiă ă deci de a renun a la ceva; altfel spus, de a face sacrificiiţ

- 90 -

pentru a înainta pe adev rata d-voastr cale. De-acumă ă înainte ve i şti asta şi-o ve i putea face uşor, aşa c ultimulţ ţ ă obstacol în calea devenirii d-voastr s-a pref cut în nd ri.ă ă ţă ă Dispune i acum de o putere care v va înso i toaţ ă ţ t via aă ţ . Drumul care duce la fericire, ne cere uneori s renun m laă ţă calea uşoar ca s ne putem urma voin a sinelui nostruă ă ţ celui mai profund.

Drum bun, Samtyang.”Am r mas locului, t cut şi nemişcat, o bun bucat deă ă ă ă

vreme.Trecusem de la furie la stupefac ie, de la stupefac ie laţ ţ

îndoial , de la îndoial la în elegere, de la în elegere laă ă ţ ţ acceptare, de la acceptare la recunoştin , de laţă recunoştin la admira ie.ţă ţ

Acest om a avut îndr zneala s -mi impun un test major,ă ă ă ştiind c -i voi purta pic şi c puteam chiar s nu i-o iertă ă ă ă niciodat . O f cuse penă ă tru c ştia c nu e de-ajuns să ă ă în elegi, nici m car s aderi la o idee, ca s evoluezi.ţ ă ă ă Trebuia s tr ieşti ceva intens, care s te implice personală ă ă şi tocmai asta mi-a oferit.

Prin absen a lui, a renun at la cuvintele mele de r masţ ţ ă bun, de mul uţ mire şi de recunoştin pentru tot ce-miţă d duse. Şi, prin acest gest, a demonstrat el însuşi ceea ceă m înv ase, amplificând astfel for a mesaă ăţ ţ jului s u. Mareă art ... ă

Am r mas singur, o bun bucat de vreme,ă ă ă impregnându-m , pentru ultima oar , cu atmosfera atât deă ă deosebit a acestui loc înc rcat de sens, apoi mâinile meleă ă se îndreptar spre gât şi desf cur lan ul cu crucea huă ă ă ţ -ghenot pe care o purtam mereu. Îl luai cu grij şi-l pusei înă ă cutie, în cutia micu de pe etajer .ţă ă

19Pornii la drum şi, dup un scurt popas într-un sat, ca s -ă ă

mi umplu sacoşa cu provizii, m-am îndreptat în vitez spreă nord. Dup o jum tate de or , parcam maşina, mi-amă ă ă strâns şireturile la ghete, mi-am luat rucsacul în spate şi am pornit pe c rare. Nu mersesem decât câteva minute şiă sim eam deja c ldura puternic a soarelui iar sudoareaţ ă ă începea s -mi apar , în broboane, pe frunte. Mi-am ridicată ă privirea, cu mâna în vizier la ochi, ca s -i protejez deă ă

- 91 -

soare. Dominându-m cu toat în l imea lui, aidoma unuiă ă ă ţ uriaş maiestuos şi de nezdruncinat, muntele Skouwo mă aştepta.

Ascensiunea îmi lu aproape patru ore. Patru ore deă efort şi, în unele momente, de suferin . Urcuşul era uneoriţă abrupt şi-mi pierdeam suflul. Alteori c rarea ducea de-aă lungul flancului la aceeaşi altitudine şi atunci îmi rec p tam energia, respirând aerul înmiresmat cu esen eleă ă ţ arbuştilor tropicali pe care nu ştiam cum îi cheam . Cu câtă m ridicam mai sus, cu atât imaginea care mi se dezv luiaă ă în fa a ochilor devenea mai impreţ sionant .ă

Ajunsei în vârf extenuat, golit de energie, dar copleşit de o imens saă tisfac ie. Reuşisem s -mi dep şesc lâncezeala,ţ ă ă s -mi mobilizez curajul şi puterile, s -mi duc la bun sfârşit oă ă decizie şi acum m sim eam atotă ţ puternic, în picioare pe muntele Skouwo, precum un c pitan la cârma vasului s u,ă ă dominând kilometri întregi de p mânturi, de orez rii şi deă ă p duri, cu vântul suflându-mi în urechi şi îmb tându-m cuă ă ă un parfum de aventur .ă

Pentru mine începea o via nou şi de acum încolo eraţă ă VIA A MEA, rodul hot rârilor mele, al alegerilor mele, alŢ ă voin ei mele. Adio înţ doieli, ezit ri, temeri de a fi judecat deă ceilal i, de a nu fi capabil, de a nu fi iubit. Voi tr i fiecareţ ă moment, conştient, în acord cu mine însumi şi cu valorile mele. Voi r mâne mereu altruist, dar f r s uit c ă ă ă ă ă primul cadou pe care-l pot face celorlal i este echilibrul meu. Voiţ accepta greut ile ca pe nişte încerc ri, ca pe nişte cadouriăţ ă pe care mi le ofer via a ca s înv ce am de înv at ca să ţ ă ăţ ăţ ă pot evolua. Nu voi mai fi victima evenimentelor, ci actor într-un joc ale c rui reguli se descoper rând pe rând şi aă ă c rui finalitate va p stra întotdeauna o parte de mister.ă ă

Coborârea fu rapid şi am f cut un ocol ca s m aşeză ă ă ă pe malul lacului care se întindea la poalele muntelui şi pe care domnea templul Zei ei Apelor. Loc magic, de oţ frumuse e nemaiv zut . Soarele, care apunea pe lacul gol,ţ ă ă disp ru curând, conferind scenei o ambiană ţă fantasmagoric . Vast întindere de ap întunecat ,ă ă ă ă dominat de umbra uriaş a muntelui Skouwo. Nici o cas ,ă ă ă cât vedeai cu ochii, nici un suflet. Linişte absolut . Iară templul negru, cu acoperişul în pagod , se desprindea ca oă umbr pe reflexia alb a norilor, pe suprafa a lacului. Amă ă ţ

- 92 -

şezut o vreme, savurând senin tatea locului, umplându-mă ă de calm şi de frumuse e.ţ

Era noapte când am ajuns la bungalow şi-a trebuit s mă ă concentrez la drum ca s evit numeroşii automobiliştiă balinezi care circulau cu farurile stinse. Am ajuns obosit, dar cu sufletul uşor. M-am dus pe malul m rii. Luna, sus peă cer, sc lda plaja mea într-o atmosfer odihnitoare. Nimeni.ă ă Familiile de pescari p r siser demult zona.ă ă ă

M-am dezbr cat şi am intrat gol puşc în apa c ldu .ă ă ă ţă Am înotat în t cere, destins şi liber, sim ind cum apa îmiă ţ mângâie corpul. Aveam impresia c m leag n în ritmulă ă ă lent al mişc rii valurilor şi c m topesc în imensitateaă ă ă oceanului. Am luat o gur de aer şi am plonjat spre fună dul apei. Apuc o piatr de pe nisipul oceanului. Greutatea ei îmiă ajut s ră ă ămân între dou ape, nici atras spre suprafa ,ă ţă nici înghi it spre adânciţ mi. M-am adunat, ducându-mi genunchii la piept, f r s las piatra din mâiă ă ă ni. R mânândă astfel un timp, suspendat, în aceast ap c ldu şi moă ă ă ţă la-tec , sim ind zgomotul înfundat şi catifelat al valurilor caă ţ pe nişte pulsa ii regulate şi liniştitoare.ţ

20M-am trezit pe nisip. Soarele se în l ase deja pe cer iară ţ

eu nu-mi aminteam s fi adormit pe plaj . Cu toate astea,ă ă eram îmbr cat, semn c nu fusesem adus de valuri la rm,ă ă ţă în timpul b ii mele nocturne. M-am ridicat şi m-am întins,ă umplându-mi pl mânii cu aerul curat venit din larg. M-amă sim it un alt om.ţ

Pirogile pescarilor se întorceau deja din larg, luminate de razele orizontale ale soarelui de diminea . Am f cut câ ivaţă ă ţ paşi pe malul apei, sculptând cu picioarele urme sortite să fie şterse de valul urm tor, într-un murmur dulce deă spum . În larg, un pachebot plutea, ducând sute deă pasageri s descopere Celebes, Jawa sau Borneo.ă

Z rii o feti , singur pe plaj , f r îndoial fiica vreunuiaă ţă ă ă ă ă ă din rarii turişti care veneau s se plimbe în acest loc. Aveaă probabil cinci sau şase ani. Cu un b , desena conştiinciosăţ ceva pe nisip. M-a v zut apropiindu-m şi, când am ajuns înă ă dreptul ei, îmi zâmbi pre de o secund apoi se întoarse laţ ă opera ei.

— Ce-i asta? am întrebat-o.- 93 -

— Un pachebot, bineîn eles, r spunse ea pe un tonţ ă ofuscat, continuând s deseneze.ă

— Î i plac vapoarele?ţ— Da. Înainte, vroiam s devin c pitan de vas.ă ă— Şi? Te-ai r zgândit?ă— Da, pentru c e prea greu pentru mine.ă— De unde ştii?— Bunicul mi-a spus. El zice c e o meserie pentru b ie i,ă ă ţ

nu pentru fete.Îşi finisa desenul cu un aer trist care-mi frânse inima.— Cum te cheam ?ă— Andy.— Ascult , Andy, priveşte-m .ă ăEa d du drumul b ului şi se întoarse spre mine. M-amă ăţ

l sat în geă nunchi pe nisip, ca s fiu la în l imea ei.ă ă ţ— Sunt convins c bunicul t u te iubeşte mult şi c î iă ă ă ţ

vrea binele. Dar am s - i spun ceva. Ca un secret pe care-lă ţ vei p stra mereu şi-l vei purta cu tine. Vrei?ă

— Da.— Andy, nu l sa niciodat pe nimeni s - i spun ce po iă ă ă ţ ă ţ

şi ce nu po i s faci. Tu eşti cea care trebuie s alegi cumţ ă ă s - i tr ieşti via aă ţ ă ţ .

Feti a m privi în ochi şi r mase un timp concentratţ ă ă ă asupra mea. Apoi, mina ei serioas se şterse încetul cuă încetul, l sând loc unui zâmbet care-i lumin toat fa a. Seă ă ă ţ îndep rt cu un aer încrez tor, cu privirea înă ă ă dreptat spreă larg, unde pachebotul îşi urma calea la orizont.

— SFÂRŞIT —

- 94 -