pdfcrowd.comopen in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API

Tweet 1 13

12 februarie 2014

de Dinu Gutu

de Dinu Guțu

” Ah go fir a wander, leving Gi talking tae Paul ‘n’ Nicksy aboot Napoli, Liverpool and West Ham,the international male language ay fitba. Sometimes ah lap up that talk, other times its pointless

tediousness depresses the fuck oot ay us.”

Irvine Welsh (Trainspotting)

”Nu trebuie decât să admiți pentru o clipă ipoteza conform căreia abundența însăși nu este decât(sau este și) un sistem de constrângeri de un tip nou pentru a înțelege imediat că aceste noi

constrângeri sociale (mai mult sau mai puțin inconștiente) nu-I poate răspunde decât un nou tipde revendicare eliberatoare: în cazul nostru, refuzul unei societăți de consum, sub forma lui

violentă și erostratică (distrugerea oarbă a obiectelor materiale și culturale) sau non violentă și

adresa ta email

CriticAtac este un proiectindependent, neafiliat politic şinonprofit. Donaţiile ...mai multe

N. Raducanu în De la votul cenzitar la rasism social.Preţul democraţiei: 2000 lei/lunar votulnos în De la votul cenzitar la rasism social. Preţuldemocraţiei: 2000 lei/lunar votulJohne604 în Despre naștere între feminism ș ijurnalismJohna497 în Despre naștere între feminism ș ijurnalismandu în De la votul cenzitar la rasism social. Preţuldemocraţiei: 2000 lei/lunar votul

Ordonanţa traseismului, săpresărăm nişte zen pe ea Costi Rogozanu pe VoxPublica Cuplul Ponta-Dragneapropune ordonanţa traseismului – vor 45 de zile de

Eu sunt un monstru pentru voi, urzind un dor de vremuri noi.George Bacovia

Search

1.8kLike

ACASĂ DESPRE ENTER INTERVIU SALA DE LECTURĂ BIBLIOTECA CRITICART AUTORI LINKURI

109Like 6

0

Îmburghezire și fotbal.Suporteri în epocahiperconsumului.

SPRIJINĂ CRITIC ATAC! >>

COMENTARII RECENTE

INSERT >>

pdfcrowd.comopen in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API

evazionostă (refuzul investiției în producție și consum). Dacă abundența ar fi libertate aceastăviolență ar fi de neconceput.”

(Baudrillard J. – Societatea de consum)

Fotbalul ca și muzica devin afaceceri importante astăzi. Fotbalul se schimbă, iar vremurile când înzi de derby bulevardele erau ocupate de mii de dinamoviști care mergând ”pe linia lui 41” umpleaupeluza rivală din Ghencea la un derby cu Steaua, vor lăsa locul zecilor de mii de suporteri ca săumple Național Arena pentru a asista la „amicalul de lux” – Dinamo-Barcelona: ”Nu-i niciodiferență între meciu astă și concertu RHCP, vor merge aceiași inși, noi nu!”, conchide un ultrasdinamovist.

Rândurile de mai jos își propun să urmărească tendința de transformare al unui sport popular, într-un spectacol de consum ”global și regionalizat în același timp”[1], cât și procesul de ”marinalizare”al ”huliganului” al ”fanaticului” și al ”ultrasului”, tipuri de suporteri văzuți ca și probleme sociale,confiscați prin hiperconsum și revendicare la un nou tip de cultură fotbalistică – pop cu valențemiddle-class.

În 1997 Steve Redhead, important academic din zona studiilor culturale și a culturilor de tineretobserva schimbările nou-apărute în cadrul culturii fotbalistice, raportând ”îmburghezirea”fotbalului odată cu marketizarea acestui sport prin muzică de consum. Suporterul stelist sărbătoreapână de curând în peluză și în stadă pe ritmurile lui Scooter, iar dinamoviștii, crează compilațiimuzicale ce pot fi achiziționate la magazinul clubului, sau online, pe ritmuri ce trec de la rock n rollla hip-hop.

Redhead gândește un nou tip de suporter, specific ”post-fandomului (post-fanatismului),caracterizat prin ”muzicalizarea fotbalului, fotbalizarea muzicii pop și literaturizarea acestuisport”[2]. Redhead dezvoltă două direcții importante în explicarea post-fanatismului. Odată, pleacăde la Baudrillard (Redhead, 1990), insitând pe fenomentul de ” punere la îndoială a masculinității șiefeminare a culturii de masă”, trecând apoi prin Virilo (1995), cu multitudinea de referințe asupra”realismului (post) realist” – sau transformarea realității, ”care este apriori mediată și digerată”, încazul culturii de masă: filme, spectacole, cultură pop. Fotbalul ca și spectacol, intrat în marketizare,

propune ordonanţa traseismului – vor 45 de zile deprimari pe piaţa liberă de transferuri partinice. Am crezutcă nu vor intra într-o astfel de idioţenie, deja s-au activatfronturile statului de drept şi deja am capul mare de la“lovituri de stat” şi plî ..

EVENIMENTE >>

VIDEOCRITICATAC >>

INVITAT SPECIAL >>

pdfcrowd.comopen in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API

nu face diferență: ”La o scală redusă, huliganul a devenit un fel de gangsta-rapper sau un mafiosso,un criminal ”glam” și ”de consum”. Când BBC are nevoie de raiting, pune

pe post unul dintre documentarele despre huligani” (Foer, 2005, 96)

Fenomenul, huliganismului sau al devianței pe stadioane din anii 70-80, exemplifică autorul,odinioară, veritabil ”moral panic” pentru societatea britanică, începând cu anii 90, este”narativizat”, apărând un boom de articole academice, rapoarte, cărți, cu și despre foștii huligani.”,zeci de filme care romanţează rebeliunea „huliganului” etc . Aceste rânduri, nu fac neapărt notădiscordantă. Literaturizarea, punerea în scenă sau muzicalizarea culturii fotbalului, devine unechivalent postmodern al ”pulp-fiction-ului fotbalistic”, în sensul lui Tarantino. ”E suficient săvorbim despre bătaie, de ce să ne mai și batem?” conchide ironic teoria (post)realismului lui Virilo,un ultras dinamovist.

Suporteri activi și suporteri pasivi

Redhead găsește începutul procesului descris mai sus odată cu desfășurarea Cupei Mondiale înSUA, ”tărâmul spațiilor media”.

Consumul de fotbalul intră într-un paradox, deosebit de interesant: pe de o parte avem cea maimare audiență a fotbalului din toate timpurile, acum 5 ani, Federația de Fotbal Engleză, deexemplu, mută la ora 13:00 unul dintre meciurile de etapă, pentru a putea fi vizionat de publicullarg din Asia (China și Japonia), creșterea exponențială a numărului femeilor care privesc fotbal(conform Sir Norman Chester Centre for Football Research, University of Leicester), cât șicreșterea impresionantă a numărului de fan-cluburi ale echipelor. La meciul Dinamo București-Lazio Roma (2007), galeria italienilor a fost formată în cea mai mare parte de suporteri bulgari,reuniți într-un fan-club la Sofia. La meciul ”Unirea Urziceni-Fc Liverpool”, în Centrul Vechi, unsuporter cormoran, stand la coadă la baie, întreabă un omolog: ”Where are you from, mate?, –Norway, come specialy, for this game!-Me, from Spain!”.

În ciuda popularizării superflue a fotbalului, Redhead, constată paradoxul ”pasivității”. Fotbalul neeste ”livrat” mediatic, ca fiind un sport cu o ”audiență respectabilă, stând în loje…, pe canapea,

SOCIALATAC >>

INSTITUTII ALTERNATIVE >>

pdfcrowd.comopen in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API

acasă, în baruri, privind televizorul etc”[3]

Fotbalul devine un bun global de consum, departe de afilierea de altă dată, a firmelor de huligani,construite pe valențe ale clasei mucitoare, pe un puternic patriotism local și o cultură de nostalgiepentru ”comunitate”.

Cadrul teoretic descris mai sus poate avea o bătaie importantă, dacă privim transformareapublicului spectator odată cu procesul de globalizare și capitalizare al fotbalului.

Despre ultrașii cât și despre huliganii, putem spune că sunt o subcultură, raportându-ne la fiecaredintre cele trei interpretări sociologice de bază, ale conceptului: – sunt grupuri construite pe criteriude clasă, de echivalență, și de apartenență, care

- ”recunosc și sunt organizați în seturi specifice de valori, comportamente și acțiuni, diferite de celeale mainstream-ului. Downes (1966, p. 7)

- reprezintă o ”soluție colectivă” la probleme specifice comune (A.K.Cohen)

- și o a treia definiție pe filieră structuralistă, a Centrului de Studii Culturale Contemporane: osubcultură, (ultrașii, huliganii, sau suporterii fanatici, în cazul nostru), reprezintă ”un sistem deînțelesuri, un mod de expresie sau stil de viață, al unui grup aflat într-o poziție de subordonarestructurală, ca și răspuns la sistemul dominant, și care reflectă încercarea acestuia de a rezolvacontradicții structurale. O subcultură va dezvolta noi definiții de grup, cu seturi specifice decomportament, valori și acțiuni, care au un înțeles specific pentru membrii grupului”.

De cealaltă parte, noul suporter, este intrat adânc în post-modernitate: are un cont pe forumul dediscuții al suporterilor clubului, nu este neapărt participat direct la vreun meci al echipei, poate fi deoriunde. Este un produs al ”societății spectacolului”, al noilor medii.

Paralela cu ”post-turistul” lui Urry[4] este mai mult decât revelatoare în acest sens: în esență, ”nuexistă o experiență autentică (sau reală) a turistului modern, plăcerea-i în multiplicarea jocurilorturiștilor”[5] Noul tip de suporter, sau ”post-fanatismul” este păstrând proporțiile, echivalent. ”Post-

pdfcrowd.comopen in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API

fanul, ca și post-turistul nu trebuie să-și părăsească casa sau barul pentru a urmări obiectulurmărit, televizorul oferind oportunități nelimitate pentru defătare și surfing pe posturi TV.”[6] Cași în cazul membrului neo-tribului lui Maffesoli, post-fan-ul redheadian auto-conștientizează faptulcă ”a fi fanatic” nu-i ”decât un joc”, o experiență a jocului, niciodată, directă, întotdeauna, mediată.În sens debourdian, acest tip de spectacol e ”tautologic – mijloacele sunt scopul. În pasivitateamodernă, e soarele care nu apune vreodată”…” realitatea apare în spectacol în vreme ce spectacoluleste real. Adevărul este un moment al falsului.”[7] Post-fanul nu va fi interesat de ce vede, ci decum vede, prezența ”ecranelor”, a medierii produse de mass-medii și tehnologie: care furnizează șicondiționează experiența acestuia în același timp: vizionarea reluărilor, control al informațiilordespre spectacol etc. ”Post-fan-ul este și acționalist și pasiv, în același timp.”[8], Spectatorul defotbal, nu va mai fi ultrasul rebel care luptă romantic pentru ”culorile echipei”, și se va transformaîn forma lui mult-diluată, într-un post-fan, care nu mai respectă niciun determinism social (celpuțin teoretic), acesta poate avea orice vârstă sau proveniență socială: ” astăzi, concentrareamaselor în spațiul unui oraș sau al unui stadion, corespunde masei de spectatori care urmărescspectacolul în direct. Timpul de emisie înlocuiește urbanizarea. Este un oraș al momentului, undeun milion de oameni sunt împreună.”[9]

”Nu frate, nu-mi place la mall, cum nu-mi place la Mall Arena (aluzie la noul stadion al FRF –Național Arena n.a.). Nu vreau să fiu tratat ca un consumator. Eu merg la meciuri. O să venimmâine cu copii și soțiile, și-am distrus totul. Nu vreau să-mi vândă fotbal”. (ultras dinamovist, 27ani)

Fără să fi citit vreodată Baudrillard, ultrasul dinamovist, citat mai sus, rezumă celebrul autorfrancez. Sportul își modifică substanțial valorile fondatoare: ”de la joc bazat pe competiție șireprezentare, la joc-vertigo, joc-circ.”[10]

Virilo și Lotinger[11] percep această transformare a suporterului, ca de la indivizii ce își impun”forța asupra prezentului” până la spectatori ce ”acoperă fizic cu propriul corp stadionul pentru anu arăta gol”. Alienarea din portertul ultimului este ușor acoperită de spectatorul de (la) televizor,pentru care se produce transmisiunea. Stadioanele de odinioară, umplute de zeci de mii desuporteri, care cântau și strigau la unison, ducea spre o ”viziune a societății antice, spre agora, sprepăgânism” spun autorii. Astăzi, nu mai vezi acele mase, pentru că nu ”ele fac Olimpiadele, ciradiourile și milionale de telespectatori. Lipsa suporterilor este firească, nu mai sunt ei, cei care

pdfcrowd.comopen in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API

legitimează economic spectacolul, nu mai au ei puterea”.

Stadioanele unde întreaga masă de suporteri stă așezată, permite individualizarea, și determinareafirească a delimitării între indivizi, care sunt ”unități discrete așezate distant, după o anumită regulălângă alte unități discrete, la fel ca la un concert”[12], opus unei galerii de fotbal, de exemplu, acărei manifestări comune, după un scenariu specific, rupe ideea de actor individual, pentru unulcolectiv, și legitim, care acționează după un anumit ”simț comun”: ”Tot încercați de noi tot săscăpați/ Din peluze voi vreți să ne-alungați/ Nimic nu mai e cum era odată/ Fotbal modern noi nuvrem niciodată!” (cântec al ultrașilor din România).

Stadionul modern, atât ca și construcție arhitecturală, cât și ca utilitate se îndepărtează de la rolulsău tradițional, devenind astăzi ceea ce suporterii români numesc: ”Mall Arena”. Stadionul devine”arenă a spectacolului” în sens debourdian, adică justificarea sistemului, prin ”afirmareaomniprezentă a alegerii deja făcute în producție precum și consum” și e făcut să vândă, atât emoțiasusținerii echipei favorite, cât și un sistem complex de servicii (de la brichete și postere cu echipafavorită la săli de fitness și cafenele). Rolul lui central: de a găzdui o întrecere sportivă este”confiscat” de logica pieței, de a scoate profit. În cazul tranziţiei româneşti, Costi Rogozanu[13],punctează excelent: „stadionul de cartier este înlocuit de casa de pariuri de cartier”. Un alt efectpervers al mecanismului descris mai sus?

”Îmburghezirea” fotbalului înseamnă promovarea unui tip de spectator, care va consuma spectacolși brandul construit de performațele și notorietatea clubului. Asemenie unui ”post-turist”, acesta areun potențial ridicat de consum, pentru care se construiesc importante centre comerciale îninteriorul stadioanelor. CF Barcelona este un exemplu în acest sens, anual, aprox. 100 ml de fanidin întreaga lume vor profita de mall-ul pe trei niveluri din interiorul stadionului pentru așiachiziționa un tricou și un calendar cu echipa. Astăzi, cel mai popular site de presă din România,www.gsp.ro, oferă pachete turistice all-inclusive pentru a vedea ”derby-ul galacticilor”: Real-Barca,sau cel mai important meci al Romei: Lazio-Roma, etc. Paradoxal ambele imagini de promovareprezintă coregrafii și spectacole pirotehnice ale ultrașilor acestor echipe: imaginea ”vechiulsuporter” vinde prezența ”noului spectator” la derby-ul respectiv. Pentru ca spectacolul, ”turistuluide fotbal” să fie complet, noile stadioane devin mai mici şi mai ”cochete”. Vechile arene, din epoca”fotbalului romantic”, neprivatizat încă de medii, și legitimat de prezența maselor (Camp Nou,

pdfcrowd.comopen in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API

Maracana, Lobanovski), nu mai corespund noii filosofii UEFA. Cel care plătește până la 7-800 deeuro pentru un bilet de Champions League, merită spectacol-complet de oriunde ar privi meciul,cât și condiții de confort și de securitate foarte înalte. Însuși biletul ridicat la un asemenea meciîngrădește prezența unei categorii impotante a galeriilor de fotbal, de obicei tineri, și din mediimarginale economic, pentru care fotbalul înseamnă altceva decât un mecanism de piață:

”un meci de fotbal devine unul dintre puținele momente, dacă nu chiar unicul, în care băieți dediferite vârste, devin fără motiv emoționali, și fac lucruri pe care de obicei bărbații nu le fac: se vormanifesta excentric, vor cânta pentru echipă.. nu poți transcede analizei așa ceva”[14].

Stadionul şi echipa, odinioară medii democratice de a împărtăşi colectiv emoţie, sunt astăzi cotatela bursă, şi schimbate de logica capitalului, tot mai departe de vorbele lui Bill Shankly: ”Socialitatea,în care cred, însemană – fiecare muncind pentru celălalt, fiecare având parte din câștig. E felul încare văd fotbalul, e felul în care văd viața.

[1]Redhead, Post-fandom and the millennial blues, Routledge, 1997

[2]idem

[3]idem

[4]Urry John, 1988

[5]idem

[6]Redhead, Post-fandom and the millennial blues, Routledge, 1997

pdfcrowd.comopen in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API

DE ACELASI AUTORSuporteri în epocahiperconsumului. Cin ..

[7]Debourd Guy – Societatea spectacolului, Rao, 2011

[8]Redhead, 1993, b

[9]Virilio and Lotringer, 1983:87

[10]Baudrillard, 1997:77

[11] Virilo și Lotinger, 1983, pag 86

[12]Redhead, Post-fandom and the millennial blues, Routledge, 1997

[13] Rogozanu, C – Carte de muncă, Tact, 2013

[14]Redhead, Post-fandom and the millennial blues, Routledge, 1997

6 răspunsuri la Îmburghezire și fotbal. Suporteri în epocahiperconsumului.

ion ghinea spune:

12 februarie 2014 la 14:41

greselile de tipar si ortografie sunt frustrant de multe. va rog, acordati mai multa atentiedetaliilor astora – distrag atentia la lectura. in rest, bun textul.Răspunde

Vitalie spune:

← Slavoj Zizek despre protestele din Bosnia Drept la replică din partea Eco-Rom Ambalaje →

pdfcrowd.comopen in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API

13 februarie 2014 la 7:21

Excelent comentariu, Dinu.Imi amintesc ca priveam finala CM din Franta (1998) la o televiziune rusa si comentatorulanunta declaratiile pentru presa ale jucatorilor francezi. Capitanul de atunci al francezilor,Didier Deschamps, ar fi spus: “asteptam sustinerea fanilor. Ne bucuram ca toate biletele aufost cumparate si stadionul va fi arhiplin. Ne pare insa rau ca pe stadion vor veni mai alescravatele (adica suporterii cu bani) si nu fularele (adica fanii proletari).”. Era un simptom.Care a crescut mult de atunci.Fotbalul de azi nu se joaca pentru cei 80 mii de spectatori prezenti pe teren. Ei cel multsunt decorul necesar pentru transmisiunea televizata. Ai dreptate si despre marginalizareafanilor-huligani. Pe care cred insa ca nu-i vor scoate cu totul pentru ca ei asigura zgomotulde fond si asa-zisa atmosfera. Ei acum is inchisi in custi in spatele portilor, lasati sapriveasca meciul din zone minuscule, lasati sa aprinda petarde si sa faca fum c-asai infotbal..Si la jucatori s-a produs o schimbare structurala. A disparut proletariatul urban din care serecrutau jucatorii. Majoritatea jcuatorilor provin din imigranti, care sunt noul proletariateuropean. De aia cei care vad in bleu-blanc-beur sau in multinationala Germaniei unsemn de decadere “identitara” gresesc. Pentru ca ei nu observa ca mutatia culturala a fostdeterminata de o mutatie economica. Fotbalistii oricum se recruteaza din saraci. Anteriordin muncitori. Acum din imigranti.Răspunde

Vladimir Borțun spune:

14 februarie 2014 la 1:49

Interesant și corect!Peluza rămâne unul dintre ultimele bastioane ale politicii radicale și, în genere, aleatitudinilor autentice anti-sistem. Cine s-a aflat în prima linie la toate protestele din ultimiiani, de la Cairo la Istanbul și până-n Bosnia? Cine a știut să se organizeze cel mai bine pestradă? Cine a avut tupeu să se ia cu poliția? Care grup urban, așadar, are un potențialsubversiv mai mare la ora actuală decât ultrașii? Din punctul ăsta de vedere, fotbalulrămâne periculos pentru sistem. De-asta se și încearcă îmburghezirea lui definitivă șiirevocabilă. Astfel, poate că salvarea fenomenului ultra’ și lupta contra fotbalului modernare o miză mult mai mare decât pare la prima vedere.Răspunde

Costel Drejoi spune:

14 februarie 2014 la 10:27

pdfcrowd.comopen in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API

Foarte reușită analiză! Păcat că e afectată de greșelile de tipar și de ortografie, așa cumremarca și comentatorul de la nr. 1.Răspunde

S.Alex spune:

14 februarie 2014 la 14:25

Analiza rămâne șchioapă atâta vreme cât nu explică în ce mai poate consta, rezonabilvorbind, atașamentul pentru o echipă de club, în epoca fotbalului profesionalizat, biznizatși spectacularizat. Ce înseamnă să fii ultras dacă măine, la Steaua, poate veni toată echipatehnică de la Dinamo și toți jucătorii de la Rapid? Cine pe cine mai reprezintă și în ceprivință? M-am născut în Ghencea, deci sunt stelist? Este absolut absurd – ca și cetățeniafață de statul național, din punctul ăsta de vedere. Iar răspunsul că “eu țin cu Steauapentru că e roș-albastră și a câștigat cupa în omienousuteoptzecișitoamna” e la fel destupid. Și-atunci, cu cine mai ții când ții cu o echipă de fotbal, în ziua de azi? Doar înmomentul în care îți dai seama că o astfel de fidelitate (am în minte “allegiance”) nu poatefi în niciun fel justificată îți dai seeama de amploarea investiției simbolice în fotbalul actual,de fragilitatea acestei investiții și de mizele spectaculare. Iar ultrașii și huliganii care, “înnumele” unei echipe se bat cu alții sunt cei mai stupizi oameni din lume nu neapăratpentru că se bat, ci pentru că se bat în numele unei fantasme atât de precare. Abia de-aiciputem începe o analiză … ultrașii au fost alungați din peluze cu muuult timp în urmă, iarei nici n-au băgat de seamă. Cântecul lor este penibil … “Nimic nu mai e cum era odată/Fotbal modern noi nu vrem niciodată” – cel puțin jumătate din ultrași nu au prins acelevremuri (fotbal premodern). Trăiesc într-un mit moștenit din galerie și într-o logică a lui“unde sunt meciurile de-altă dată..” Nostalgisme stupide cu care își justifică violențele, darcare nu-i împiedică să juiseze la vreun gol al echipei favorite. Penibil.DAcă nu vreți fotbal modern, stați naibii acasă și uitați-vă pe youtube la cum apăraDuckadam penalty-urile.Răspunde

Dobrică spune:

14 februarie 2014 la 22:26

Socialitatea? Bill Shankly vorbea de socialism toată ziua: “The socialism I believe in…”

Mizele susţinerii unei echipe de fotbal în prezent sunt extrem de mici. Legătură cucomunitatea/reprezentare a comunităţii din partea clubului – ioc.

pdfcrowd.comopen in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De

aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor f i

moderate iar contul de utilizator va f i permanent blocat.

Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Nume *

Email *

Pagină web

Comentariu

Poți folosi aceste etichete HTML ș i atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b><blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Postează comentariu

pdfcrowd.comopen in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API

© 2010-2014 CriticAtac Abonează-te la newsletter!

RSS articole RSS comentarii