Investeşte în oameni

Investeşte în oameni!Fondul Social EuropeanProiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional SectorialDezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013Axa prioritară 1 „Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere”Domeniul major de intervenţie 1.3 „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională”Titlul proiectului: „OSCINT XXI - Inovare pentru calitate în învăţământul preuniversitar din regiunile Sud Vest Oltenia, Bucureşti-Ilfov, Sud-Est, Sud Muntenia”Cod Contract: POSDRU/157/1.3/S/140010Beneficiar: Academia Naţională de Informaţii „Mihai Viteazul”

Tema T.4.1. FUNDAMENTELE PROCESULUI DE COLECTARE A INFORMATIILOR DINSURSE DESCHISE

Strategii şi metode de formare Pentru activităţile face-to-face: prelegere, dezbatere şi

problematizare. Pentru activităţile online: învăţarea colaborativă, aplicaţii

practice şi workshop-uri.

Conţinut

1.IntroducereRealizarea unui sistem coerent de intelligence competitiv

pentru mediul educaţional este posibilă doar în măsura în careactivitatea este subsumată unei viziuni strategice menite să asigurecoerenţa fluxurilor de activitate, relevanţa (obţinerea/furnizareaoportună de informaţie relevantă) şi eficienţa procesului.

Trecerea de la o abordare empirică la una sistemică a procesului, în ansamblu, acomponentei de colectare, în particular, s-a produs abia după cel de-al Doilea RăzboiMondial, sub influenţa dezvoltarii ciberneticii şi a viziunii promovate de Sherman Kent.

ACADEMIA NAȚIONALĂ DE INFORMAȚII„MIHAI VITEAZUL” Casa Corpului Didactic DOLJ Casa Corpului Didactic

BRĂILA POSDRU/157/1.3/S/140010 Pagina 1 din 18

Evoluţiile ulterioare s-au datorat atât rafinării teoretice şi,implicit, a naturii rolurilor, a funcţiilor şi a raporturilor dintreactorii din sistem, cât şi prin corelarea cu transformările survenite lanivel global ca urmare a modificărilor de paradigmă la nivel politic,economic şi ştiinţific.

Colectarea reprezintă procesul prin care datele sunt colectateşi procesate, cu scopul obţinerii de informaţii care să

sprijine luarea deciziilor.

Pentru compensarea dificultăţilor generate de avalanşa de date,au fost dezvoltate programe informatice de regăsire, stocare şiprelucrare automată, care să vină în sprijinul analistului OSINT.Pentru a depăşi erorile inerente pe care le presupun selectarea,filtrarea, sintetizarea, integrarea şi analiza datelor din sursedeschise, analistul OSINT apelează la tehnologii destinatecolectării, traducerii, clasificării pe domenii de interes şiprelucrării informaţiilor. Acestea se găsesc în mediul online,Internetul oferind instrumente OSINT, precum motoare de căutare,site-uri şi softuri specializate, updatate şi upgradate permanent.Între atuurile web-ului primează capacitatea de a agrega şiierarhiza conţinutul, datorită calităţilor paginilor cu hipertext(structură dinamică, multimedia, căutare după anumite criterii).

Ciclul OSINT



Unul dintre principalele avantaje din sfera digitală estereprezentat de dezvoltarea platformelor colaborative de lucru, ce semulează perfect pe natura informaţiilor obţinute din surseledeschise. Aceste sisteme de desfăşurare a activităţii permit accesulla surse diverse de informaţii şi baze de date specializate, dar şifacilitează colaborarea între specialişti, prin partajarea decunoaştere şi diseminare rapidă a rezultatelor muncii acestora,respectiv primirea unui feed-back rapid.

Obiectivele colectăriiDe regulă, în urma procesului de colectare se obţin date şi nu

intelligence, deşi, uneori, în funcţie de calitatea surselor,culegătorul poate obţine informaţii foarte apropiate de standardulde intelligence. Cu toate acestea, informaţia nu va primi calitateade intelligence până nu va fi supusă procesului de analiză, învederea verificării din alte surse, validării, completării şiredactării într-o formă adecvată beneficiarului.

In cadrul analizei datelor trebuie să se ţină cont înpermanenţă de credibilitatea şi calitatea surselor şi de relevanţa,veridicitatea, exactitatea şi actualitatea conţinutuluiinformaţional analizat.

2. Etapele procesului de colectareModelul de cunoaştere actual obligă organizaţiile să-şi

optimizeze activităţile astfel încât să stabilească un echilibrucost-beneficii, fiind evident faptul că informaţia este o marfăcostisitoare, care reclamă o investiţie pe termen lung, de multe oriprofitul fiind dificil de cuantificat din cauza gradului ridicat deprobabilitate a rezultatului. Colectarea reprezintă etapa din ciclul OSINT caresolicită cele mai multe resurse - umane, tehnologice şi financiare.

Activitatea de pre-colectare reprezintă una dintre cele maiimportante etape ale procesului. De aceea, în construirea unuimecanism integrat şi eficient de colectare, este indispensabilărespectarea unui algoritm ce prevede:

Planificarea colectării, respectiv:- stabilirea cerinţelor de căutare a informaţiilor;



- identificarea celor mai bune surse şi a modului în care potfi accesate;- constrângerile temporale.

Elaborarea şi implementarea unei Strategii de căutare, carevariază în funcţie de cerinţele generale şi specifice (în baza uneitaxonomii predeterminate sau ad-hoc).

Efectuarea colectăriiProcesul de căutare implică mai multe faze: a) pregătirea

colectării; b) colectarea propriu-zisă; c) evaluarea rezultatelor şid) rafinarea colectării.

Pregătirea colectării - constă în alegerea instrumentaruluide colectare potrivit şi a momentului oportun utilizării acestuia,în funcţie de tipul de colectare şi de caracteristicile informaţieivizate. În acest sens sunt parcurse următoarele etape:

- pregătirea strategiei de colectare . Este necesară alocarea unui timp minim pentru stabilirea exactă

a informaţiei dorite şi a solicitării concrete ce va fi adresatămotorului de căutare. În contextul în care se apreciază că alegereaunor cuvinte-cheie potrivite reprezintă 80% din dificultatea uneicăutări, este recomandabil să se recurgă la o serie de tehnici decăutare necesare filtrării informaţiilor :

folosirea unor cuvinte-cheie (termeni sau sintagme) relativ simple,circumscrise subiectului urmărit, cu un nivel adecvat de specificitate(precise, dar nu foarte restrictive);

expresii sau combinaţii ale mai multor cuvinte-cheie; gruparea termenilor cuajutorul parantezelor; scrierea termenilor cu litere mici; utilizarea cuatenţie a operatorilor booleeni („şi”, ”AND”, „&”, „+”; „şi nu”, „ANDNOT”; „nu”, „-„) şi a „wildcard-urilor” (astericsul simplu şi dublu,semnul întrebării);

se va evita folosirea conjuncţiilor, verbelor, adverbelor şiadjectivelor, lansarea unei cereri prea „lungi” (mai mult de 6-8cuvinte);



Atenţie

Utilizarea anumitor procedee şi a operatorilor logici generează efectediferite în ceea ce priveşte aria colectării şi probabilitatea de aobţine rezultate optime.

- alegerea resursei de colectare se face în funcţie de specificul cererii.

Colectarea propriu-zisă implică formularea cererii, accesareaşi investigarea paginilor-rezultat.

Evaluarea rezultatelor şi rafinarea colectării - In cazulobţinerii unui număr prea mic sau prea mare de pagini-rezultat se vaproceda la o rafinare a căutării, prin modificarea cuvintelor-cheiesau a metodei de formulare, în vederea extinderii, respectivrestrângerii ariei căutării. In situaţia în care un procentsemnificativ din rezultatele obţinute constituie date nerelevante,cu un grad de corespondenţă foarte mic sau nul în raport cusubiectul căutat, se recomandă reexecutarea cererii şi abordareaaltei strategii. Sesiunea de căutare nu trebuie abandonată înmomentul descoperirii primei resurse care oferă date„satisfăcătoare” în legătură cu subiectul vizat. Pe măsură ce suntidentificate elemente noi, suplimentare, referitoare la subiectulcăutării, vor fi reluate strategiile de căutare anterioare.

Un sprijin important în navigarea pe Internet constă înutilizarea „semnelor de carte” (bookmarks) sau a „paginilor favorite”(Favorites) - facilităţi oferite de browsere care îi permitutilizatorului să „salveze” pe calculatorul propriu materiale sausite-uri web apreciate drept utile şi să le acceseze, ulterior, înmod direct.

Procesul de monitorizare a surselor media clasice includeactivităţi de:

cercetare / vizualizare / supraveghere a conţinutuluiinformaţional al sursei; identificare a materialelor de interes potrivit cerinţelor şinecesităţilor de informare; colectare şi stocare a datelor, ce implică procedurioperaţionale de: - prelevare - reprezintă o activitate importantă ce constă în



proceduri operaţionale prin care, din întregul conţinutinformaţional avut la dispoziţie, sunt selectate şi prelucrate doaracele aspecte considerate utile activităţii specifice şi realizăriiobiectivelor propuse. Acestea sunt supuse unui proces de prelucrareprimară ce presupune activităţi succesive de comparare, completare,rezumare, catalogare şi indexare:

compararea - urmăreşte surprinderea elementelor de noutate,prin punerea “faţă în faţă” a două sau a mai multor conţinuturiinformaţionale vehiculate de una sau mai multe surse, pentru adetecta ce este diferit de datele deja existente, în vedereaevitării redundanţelor;

completarea - constă în întregirea unor date deja existentecu elementele de noutate, identificate în faza de comparare, cumenţionarea sursei de unde a fost extras fragmentul complementar;

rezumarea - procedeul prin care, dintr-un material selectat,se reţin doar ideile principale, expuse în ordinea în care apar întext;

catalogarea şi indexarea datelor prelevate – conform unorcriterii menite să faciliteze căutarea cu elemente de identificareobligatorii.

- prelucrare primară - selectarea elementelor informaţionaleutile, redarea semnalului sonor în formă grafică (în cazul surseloraudio-video), traducere (dacă este cazul), rezumarea unui material,prin expunerea ideilor sale principale în ordinea în care apar întextul de bază, coroborarea a două sau mai multor materiale învederea evidenţierii similitudinilor sau diferenţelor de mediatizarepe aceeaşi temă, desprinse din studierea conţinutului informaţionalal altor surse media de pe acelaşi spaţiu sau de pe alte spaţii.Colectorii nu aduc modificări de esenţă informaţiei primare, citrebuie să furnizeze datele într-o manieră cât mai fidelă, singurelemodificări fiind operate exclusiv la nivel de format (traduceredintr-o limbă în alta, reproducerea semnalului sonor în formăgrafică etc.). Prelucrarea primară vizează doar sistematizareadatelor astfel încât să se renunţe la detaliile nesemnificative şidatele să poată fi introduse în bază, astfel încât să faciliteze



interpretarea corectă a contextelor şi să fie pregătite pentruprocesul de analiză;

- implementare într-o bază de date a conţinutului, cuspecificarea unor elemente de identificare a sursei, cum ar fi:denumirea, spaţiul de provenienţă, tipul (cotidian, săptămânal, postde radio sau de televiziune, data apariţiei şi autorulmaterialului). Este recomandată, de asemenea, o clasare/indexaretematică a datelor conform unei taxonomii prestabilite (domenii,probleme, acţiuni ori pe criterii geografice, etc.) în vederea uneiregăsiri mai rapide şi mai eficiente a acestora.

In cazul în care sursele media clasice (publicaţii, cu apariţiezilnică sau periodică, posturi de radio şi de televiziune) au şivariantă online, se recomandă monitorizarea acestei variante, cucondiţia ca aceasta să nu fie diferită faţă de varianta tipărită dinpunct de vedere al conţinutului. Atât variantele online, cât şisursele media electronice (publicaţii, agenţii de ştiri exclusiv înformat electronic) au arhivă proprie, în care pot fi efectuate(gratuit sau contra-cost) căutări pe baza unor cuvinte-cheie,titluri de articole sau nume de autori. In plus, în cazul unorpublicaţii, variantele electronice sunt postate pe site-uricomplexe, care includ ediţia digitală (e-paper - identică cu cea careapare pe suport de hârtie), precum şi alte rubrici de ştiri saucomentarii, actualizate punctual în funcţie de evenimente.

Monitorizarea surselor electronice presupune accesarea zilnicăsau periodică a acestora. Periodicitatea accesării se stabileşte înbaza unei evaluări a sursei respective, din punctul de vedere alconţinutului informaţional şi al ritmului de actualizare amaterialelor.

Calitatea datelor colectateDatele obţinute din sursele deschise trebuie să răspundă, prin

conţinutul şi/ sau natura lor, următoarelor criterii:- să fie prelevate într-o ordine stabilită potrivit

priorităţilor;- să fie utile sau, în timp, să se dovedească a fi utile



pentru satisfacerea cerinţelor de cunoaştere necesare realizăriiobiectivelor organizaţiei sau fundamentării unor decizii;

- să conţină răspunsurile la întrebările cine?, ce?, când?,unde?, de ce?, cum?;

- să nu cuprindă ambiguităţi, aspecte redundante şi elementenerelevante, care nu răspund la niciuna din întrebările menţionateşi nu transmit nicio atitudine;

- să nu fie trunchiate, sens în care se va urmări: menţionareacu precizie a relaţiilor între persoane; atribuirea corectă acitatelor; selecţionarea cu fidelitate a datelor de context, pentrua nu amalgama, în acelaşi text, informarea cu opinia;

- să nu fie scoase din context;- să surprindă atitudinea autorului/ comentatorului faţă de

problema sau tema generală abordată în cadrul unor comentarii/editoriale/ analize;

- să fie redactate cu claritate şi acurateţe pentru a redacorect gramatical şi cu exactitate textul prelevat, precum şinumele, datele calendaristice, cifrele, unităţile de măsură,termenii de specialitate;

- să conţină elemente de identificare a sursei deschise deinformare din care au fost obţinute.

3. Elemente şi tehnici specificeDistinct de cercetarea surselor deschise, colectarea de date

din surse deschise reprezintă o culegere neinterferentă deinformaţii puse la dispoziţie în mod public. Concentrate şisincronizate prin intermediul managementului culegerii, resurselecolectării de date din surse deschise precizează cine, ce, când,unde şi de ce culege date publice şi metadate de bază (data,perioada, localizarea, limba, frecvenţa, identificarea postului,numele publicaţiei, autorul).

În timpul exploatării sursei de informaţii, analiştii şicolectorii cercetează sursa şi sistemele acesteia pentru a determinaelementele sale componente. Totodată, aceştia identifică şi



caracteristicile sursei sau datele tehnice ale fiecărui element alsursei pentru a sprijini sincronizarea activităţii de culegere întreeşaloane şi direcţiile subordonate şi distribuirea sarcinilor cătreculegătorii individuali sau programarea bazelor de date. În plus,rezultatele cercetării sursei şi analiza asigură baza pentrumanagementul informaţiilor culese şi criteriile pentru evaluareaeficacităţii activităţii de culegere.

Sarcinile şi cerinţele descriu obiectivul activităţii de culegereşi ghidul de raportare. În plus faţă de ghidul de raportare, procedura deexploatare descrie informaţiile şi metadatele de bază (data,perioada, locaţia, limba, frecvenţa, identificarea postului, numelepublicaţiei, autorul) care trebuie păstrate şi semnalate.

Personalul implicat în activitatea de colectare desfăşoară ocercetare preliminară a mediului informaţiilor, urmată demonitorizarea surselor specifice. În funcţie de necesităţi,informaţiile colectate sunt direcţionate către lingvişti, cătrepersonalul ce exploatează documentele sau altor elemente pentruprocesare, care anunţă informaţiile urgente şi alte date ce pot firaportate către personalul de control. Acesta evaluează informaţiilecolectate şi procesate, apoi diseminează ceea ce este relevant, ceeace poate fi raportat, potrivit standardelor şi criteriilor fiecăreiorganizaţii. Procedura de exploatare ar trebui să cuprindăinstrucţiuni despre modul în care se etichetează corect informaţiilecolectate; despre păstrarea acurateţii în fişiere şi înregistrări şidespre modul în care se transferă şi distrug informaţiile colectateşi arhivele asociate.

Atribuţiile de cercetare preliminară solicită colectorilor sădescopere, identifice, localizeze şi să raporteze toate surseledisponibile în mod public în zona de interes. Aceasta poate fi oanumită regiune, o aumită disciplină sau domeniu de cercetare, ofamilie de limbi străine. Activitatea de cercetare preliminarăconfirmă prezenţa surselor şi stabileşte o linie de referinţă aactivităţii, care asigură un nivel iniţial de înţelegere ce susţineidentificarea unor surse foarte sigure şi viitoare sarcini demonitorizare. Periodic, colectorii caută în zona de interes pentru aidentifica linia de referinţă şi a localiza noi surse de informaţii.

Ulterior îndeplinirii atribuţiilor de cercetare preliminară,



personalul implicat în activitatea de culegere demareazămonitorizarea surselor în cadrul sarcinilor de culegere, dar şi asurselor noi, identificate în cadrul activităţii de cercetarepreliminară. Fiecare sarcină de culegere a misiunii de monitorizareinclude: cerinţele specifice privind informaţiile sau obiectiveleactivităţii de culegere, ce reprezintă o prioritate pentru culegere;perioada de timp a activităţii solicitate (cel mai recent sau celmai îndepărtat moment sau eveniment dacă informaţiile suntvaloroase) şi instrucţiunile privind diseminarea. Monitorizareasolicită personalului să descopere, identifice şi localizeze sursa;să monitorizeze şi să înregistreze activitatea sursei şi conţinutulşi să raporteze conţinutul şi caracteristicile (metadatele) sursei.

3.1 Proceduri de bază în activitatea de colectare

PROCEDURA DESCRIERE

Descoperă

Descoperă sursa deschisă prin caracteristici externe aleacesteia precum:

tipul publicaţiei sau formatul; frecvenţa, canalul sau programul; descrierea fizică.

IdentificăIdentifică sursa deschisă pe baza:

limbii şi conţinutului; reţelei, postului sau numelui programului; titlului, numelui, numelui companiei, logo-ului.

Localizează

Localizează sursa deschisă prin: referinţele din conţinut; cartografierea emitentului; adresa URL.

Localizarea şi perioada de activitate sunt esenţialepentru prezentarea şi înţelegerea legăturii geospaţialeşi temporale.

Monitorizea

ză

Monitorizează sursa pentru a obţine informaţii şimetadate care corespund criteriilor trasate însolicitarea de culegere:

atunci când informaţia devine disponibilă;



periodic, în timpul unor intervale de timpspecifice;

permanent, pentru a asigura culegerea completă atuturor informaţiilor.

Înregistrea

ză

Înregistrează informaţiile colectate prin: marcarea documentelor; salvarea fişierelor audio-video; transferul notelor scrise de mână în timpul

reuniunilor în fişiere- text.

Raportează

Raportează informaţia relevantă pentru o perioadă scurtăde timp.Rapoartele pot include extrase din conţinut. Păstrează şiredirecţionează informaţiile culese potrivitprocedurilor.

Importanţa principiului competitivităţii şi a exploatăriisurselor deschise în evoluţia învăţământului preuniversitar

Competitivitatea în educaţie a dobândit o importanţă atât demare încât numeroase ţări occidentale exprimă deschis conexiuneaîntre educaţie şi securitate naţională, tratând acest aspect dindouă perspective complementare:

afirmarea, în strategiile naţionale de securitate, a transformării securităţii în buncomun şi, de aici, necesitatea asigurării contribuţiei active a fiecărui cetăţean la realizareaacestuia;

programe variate de interacţiune şi formare.Pentru cea de-a doua situaţie, putem oferi două exemple relevantepentru învăţământul preuniversitar.

Departamentul american pentru Educaţie considera, în mandatul lui George W.Bush, că:

“Transformarea rapidă a economiei SUA impune un sistem de educaţie ai căreiabsolvenţi să aibă calificările necesare atât pentru trepte superioare de pregătire, cât şipentru piaţa muncii secolului al XXI-lea. Performanţa absolvenţilor nu este doar o problemăde educaţie, este o problemă economică, civică, o problema de securitate naţională”.1

Arne Duncan, secretarul american al educaţiei, declara, la 261 http://www.education.com/reference/article/Ref_Increasing_Americas/



mai 2010, în cadrul unei dezbateri desfăşurate la GeorgetownUniversity:

“In economia globală, interconectată, competitivă, singurul mod de a ne asiguraviitorul comun este educaţia. (…) In secolul al XXI-lea, un sistem de educaţie de calitate estecheia dezvoltării noastre economice şi poate fi un lucru care să ne unească cu lumea. Ineconomia globală, linia de demarcaţie între problemele interne şi internaţionale devine totmai difuză, economiile, societăţile şi oamenii fiind mai interconectaţi ca niciodată pânăacum”.2

Pentru consolidarea ideii, se impune trecerea în revistă şi acâtorva initiaţive care privesc mediul universitar.

Guvernul francez a decis introducerea, în programa şcolară, a conceptului de“intelligence economic”.

Olivier Buquen, delegatul interministerial pentru intelligenceeconomic, a declarat, cu ocazia inaugurării Catedrei de”Intelligence economic şi strategia organizaţiilor”, înfiinţată deUniversitatea Paris-Dauphine şi de trei societăţi partenere(”Total”, ”Sanofi-Aventis” şi ”Sogeti”, filiala ”Capgemini”)urmatoarele:

“Obiectivul nostru este ca toţi studenţii licenţiaţi să urmeze unul sau mai multemodule de pregătire în conceptul de 'intelligence economic' pentru ca inginerii să dezvolteaceastă cultură. Dacă vrem să permanentizăm această disciplină, trebuie să acţionăm dintimpul studiilor superioare. Conceptul exista deja în cursuri de pregătire, dar trebuia sătrecem la o viteză superioară. De aceea, încă din luna septembrie 2009, l-am contactat peLaurent Batsch (preşedintele Universităţii Paris-Dauphine) pentru a înfiinţa această catedră,a subliniat Olivier Buquen”.

Olivier Buquen a precizat că a ales Paris-Dauphine pentrudezvoltarea acestui proiect, întrucât ”este una din cele mai buneuniversităţi de management şi gestiune” şi a optat pentru noul cursde pregătire în cadrul unei catedre, deoarece ”acest lucru permiteapropierea între profesorii cercetători şi organizaţii”.

Studenţii vor fi iniţiaţi atât în analiza informaţiilorconcurenţiale pornind de la informaţii publice şi disponibile, câtşi în protejarea patrimoniului organizaţiei (brevete şi toateinformaţiile strategice) şi în descoperirea tehnicilor de influenţă,

2 http://www.cfr.org/education/international-competitiveness-education-conversation-arne-duncan/p22231



adică arta de a orienta activitatea de intelligence pentru a obţineun avantaj concurenţial (de exemplu pentru a câştiga contracte saupentru a consolida reputaţia unei mărci în rândul consumatorilor).Studenţii care vor urma un master vor avea posibilitatea să îşiaprofundeze cunoştinţele de ”intelligence economic” prin intermediulunui modul opţional accesibil în al doilea an de master.3

Exploatarea surselor deschise – instrument de asigurare acompetitivităţii în învăţământul preuniversitar

Pentru a-şi menţine competitivitatea, orice entitateorganizaţională încearcă să răspundă provocărilor mediului în careîşi desfăşoară activitatea, să anticipeze evoluţiile viitoare şi săidentifice trendurile, să-şi cunoască adversarii şi resursele decare dispun, astfel încât managementul organizaţiei să adoptedecizii proactive. În acest scop, colectează şi proceseazăinformaţii care fundamentează deciziile respective, informaţiiobţinute din surse deschise sau din surse secrete.

Accesul tot mai larg şi în timp real la informaţie este un faptşi, în acelaşi timp, o consecinţă a ceea ce a devenit cunoscut drept”revoluţia OSINT”: transformarea surselor deschise de informareîntr-o capabilitate extrem de importantă pentru organizatii şipentru formularea politicilor în domeniul de activitate.

Urmarea firească, pentru toate organizaţiile, a fost acutizareaunei necesităţi a deschiderii, atât din punctul de vedere alvalorificării surselor de informaţii, cât şi din perspectiva inter-relaţionării şi a dezvoltării modelului de lucru colaborativ.

Fie că este vorba de training-uri aplicate, cu durată redusă(de ordinul orelor chiar) sau de programe educative extinse,implementate de/ în cooperare cu instituţii academice, pregătirea şiformarea continuă a specialiştilor în OSINT şi a beneficiarilor,totodată, vizează tocmai îmbunătăţirea acestei experienţe, respectiveficientizarea valorizării tuturor resurselor, în prezent tot mai“generoase” şi mai accesibile, care stau la baza întocmirii deproduse relevante şi complete.

Emergenţa de noi paradigme ale activităţii, focalizate asupramodelului colaborativ, respectiv a principiului adaptabilităţii şi3 "Le Figaro"/ 09.02.2011



creşterii capacităţii de reacţie, în timp real, constituie, înacelaşi timp, paşi importanţi în evoluţia organizaţională, dar şiprovocări semnificative din punctul de vedere al pregătiriipersonalului implicat în demersul educaţional. Pe un palierdistinct, obiectivul instruirii constante este dictat inclusiv dedinamica transformărilor de ordin tehnologic care vizează accesul,exploatarea şi gestionarea într-un mod colaborativ, mult mai facil,mai rapid şi mai puţin costisitor a unui volum imens de date.

Evoluţia tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor afacilitat extinderea Internetului şi trecerea la utilizareaaplicaţiilor Web 2.0, a căror implementare presupune popularizarea,prin intermediul trainingurilor, a formatului de tip wiki şi acunoştinţelor de management al colaborării intra- şiinterinstituţionale.

Însuşirea cunoştinţelor teoretice necesare orientării înspaţiul surselor deschise, alături de dobândirea însuşirilor/competenţelor cerute de desfăşurarea practică a activităţii OSINTreprezintă un segment din ce în ce mai important în activitateacontemporană, în condiţiile în care recentele modificări deparadigmă şi diminuarea ponderii modelelor tradiţionale trasează noicoordonate conceptuale şi de acţiune la nivel global.

Pentru România problema se pune cu atât mai acut cu cât înediţia 2014-2015 a “The Global Competitiveness Report” clasament alcompetitivităţii realizat de World Economic Forum se situează pelocul 59 la nivel global, dupa ţări ca Polonia (43), Bulgaria (54)şi Federaţia Rusă (53).4

În lucrările sale, Pierre Levy (Levy, 1997 şi Levy, 1999) apunctat rolul definitoriu al tehnologiei asupra transformăriisocietăţii globale, concomitent cu schimbul nelimitat de idei careare loc în cyberspaţiu, schimb ce va susţine eliberarea societăţiide ierarhiile politice şi sociale care au stat la baza dezvoltăriiacesteia.În acest sens, pe lângă diversificarea publicului, se remarcă faptulcă noile tehnologii de informare şi comunicare au generat, în nouasocietate, emergenţa unui spaţiu simbolic, unde se produc4 Disponibil online la http://www3.weforum.org/docs/WEF_GlobalCompetitivenessReport_2014-15.pdf



http://www3.weforum.org/docs/WEF_GlobalCompetitivenessReport_2014-15.pdf

declasificări, demonopolizări şi apar legitimări ale „enclavelorculturale” la diferite niveluri intra- şi intersocietale.

Efectul şi, totodată, caracteristica noilor formeinformaţionale şi comunicaţionale constau în dezvoltarea matricealăde tip reţea, un produs al societăţii contemporane, al tehnicii înansamblul său şi al descoperirilor de actualitate în domeniu.Modelul predominant de comunicare al secolului al XXI-lea pare a fireprezentat de new media. În linii generale, noul model estecaracterizat de numărul ridicat de website-uri, bloguri, forumuripublice, reţele sociale şi creşterea exponenţială a conţinutuluigenerat de utilizatori, precum şi diversitatea formelor în care estelivrată informaţia. Cu alte cuvinte, sub impactul new media, procesul OSINT a suferitdouă tipuri de modificări, vizând, pe de o parte, creştereacapacităţii de colectare/ prelucrare a informaţiilor şi validareasurselor deschise, iar pe de altă parte adoptarea unor modele şitehnologii specifice social media, dedicate accesării informaţiilor,valorificării, partajării şi completării acestora. Dificultăţilesunt reprezentate de volumul mare de surse monitorizate, de datelesupuse indexării şi accesarea materialelor din zonele restricţionatecu parolă.

Principalele categorii de surse deschise de informareÎn prezent, există două mari categorii de surse de informare deschise,

diferenţiate prin suportul de difuzare, caracteristicileconţinutului şi modul de diseminare: sursele tradiţionale şi celeonline:

publicaţii periodice - ziare, reviste, cărţi (despecialitate, anuare), materiale documentare, broşuri, studii,hărţi, fotografii;

posturi de radio şi tv cu transmisie în eter; date oficiale - rapoarte guvernamentale, bugete, statistici

demografice, audieri, dezbateri legislative, conferinţe de presã,discursuri;

date şi informaţii din mediile profesionale şi academice -conferinţe, simpozioane, documente elaborate de asociaţiiprofesionale, lucrãri academice şi ale experţilor din diverse



domenii; date geospaţiale - imagini din satelit, hãrţi, atlase, date

geodezice, topografice, informaţii despre mediu; literatura gri - “Informaţia produsă la toate nivelurile

mediului guvernamental, academic, de business şi industrial, înformat electronic şi tipărit, a cărei distribuţie nu este controlatăde edituri comerciale”5.

Sursele deschise de Informare online denumite generic new media, reprezintă orice produs media digital care este

interactiv şi distribuit prin reţele informatice sau totalitatea textelor, sunetelor, imaginilor şielementelor grafice prelucrate pe computer şi reunite în baze de date (enciclopedii, biblioteci,bloguri, forumuri, lumi virtuale, reţele sociale, ediţii online ale mass-media clasică, portaluriinformaţionale, portaluri de partajare fişiere, etc.)6.

unul dintre cele mai importante segmente ale new media esteconstituit de social media.

Conceptul new mediaDe cele mai multe ori se vorbeşte despre new media (emerging media

sau web 2.0) în antiteză cu media clasice (presă în format print,televiziune, radio etc.), deşi, în realitate, new media presupunejuxtapunerea formelor clasice de mass-media cu tehnologiile deinteracţiune şi comunicare specifice world wide web. Conţinutul mediaastfel rezultat capătă forme noi, paradigma comunicării dintreemiţător şi receptor reconceptualizându-se sub forma unui procescontinuu de feedback şi feedforward.

Dennis Murphy, în "Fighting Back: New Media and MilitaryOperations", consideră new media ca fiind "orice mijloc care permiteunui spectru larg de utilizatori (de la indivizi la entităţistatale) să creeze şi să disemineze informaţii în timp real sauaproape în timp real, care au capacitatea să influenţeze o audienţălargă (regională sau mondială) folosind tehnologii de comunicaţiistandardizate şi având ca platformă unificatoare Internetul".

În categoria new media sunt incluse bloguri, extensii on-lineale presei clasice, posturi TV, radio sau presă cu activitate doar5 International Conference on Grey Literature 19976 Guţu, Dorina - New Media, Editura Tritonic, Bucureşti 2007



pe Internet, podcasturi (fişiere audio disponibile pe Internet),lumi virtuale ("Second Life"), enciclopedii de tip "wiki", reţele desocializare ("Facebook"), site-uri sau clienţi de e-mail de tip nou("google wave"). Dintre acestea, reţelele de socializare, în special"Facebook" au cunoscut o accelerare a creşterii importanţei pentruutilizatorii Internet, uneori chiar în detrimentul altor forme web2.0, precum blogurile (Lenhart et al., 2010).

Încă din 1999, Darcy DiNucci anunţa apariţia web 2.0, semnalândmodificarea felului în care utilizatorii folosesc PC-urile personaleşi interacţionează în spaţiul virtual. Totuşi, abia în 2004, odatăcu organizarea "O'Reilly Media Web 2.0 Conference", şi-a câştigatnotorietatea şi a cunoscut o cristalizare conceputală.

Web 2.0 nu înseamnă o modificare de natură tehnologică aInternetului, ci o nouă viziune a locului şi rolului pe careInternetul îl joacă în procesul de relaţionare dintre utilizatorulfinal şi emiţătorul unui mesaj. Prin interacţiunea celor dintâi cucei din urmă, web-ul şi-a definit rolul de platformă colaborativă,în care conţinutul media nu este urmărit pasiv de destinatar, ciacesta poate interveni asupra materialului, poate face comentarii,acorda calificative şi forma comunităţi virtuale cu alţi utilizatoricu interese comune.

BIBLIOGRAFIE

1. BERKOWITZ, Bruce, GOODMAN, Allan, Best Truths: Intelligence in theInformation Age, New Haven, Yale University Press, 2000.

2. Florian SCHAURER and Jan STÖRGER: 'The Evolution of Open SourceIntelligence', OSINT Report 3/2010, ISN, ETH Zürich, October2010

3. GUȚU, Dorina, New Media, Bucureşti, Editura Tritonic, 2007.4. KENT, Sherman. Strategic Intelligence for American World Policy. Princeton,

NJ: Princeton University Press, 1949.



5. LEVY, Pierre, Cyberculture. Rapport au Conseil de l’Europe dans le cadre du projet’Nouvelles technologie cooperation culturelle et communication’, Paris, OdileJacob, 1997.

6. MERCADO, Stephen, Reexamining the Distinction Between Open Information andSecrets, 2005, disponibil lahttps://www.cia.gov/csi/studies/Vol49no2/index.html.

7. ROTARU, Ileana, Comunicarea virtuală, Bucureşti, Editura Tritonic,2010.

8. SEBE, Gabriel, Revoluţia surselor deschise în secolul XXI, expunere încadrul mesei rotunde „Societate, democraţie, intelligence”,2010, disponibil la http://www.sri.ro/upload/GSebe.pdf.

9. SEBE, Marian, Intellegence guvernamental şi privat pentru competitivitate şisecuritate naţională, Bucureşti, Ed. Academiei Naţionale de Informaţii"Mihai Viteazul", 2009.

10. Sebe, Marian, Lazăr Cristian, Mitu Daniela, Galaon Raluca, Opensource intelligence (OSINT) - Bucureşti : Editura Didactică şiPedagogică, 2014



Investeşte în oameni

Documents

Transcript of Investeşte în oameni