Florin Ciulavu, Aspecte privind activitatea monetăriei de la Alba Iulia în timpul principelui...

CAIETELE CIVA

2 │2013

1

Reproducerea integrală sau parţială a textului revistei, prin orice mijloace, fără acordul autorilor şi al editurii, este interzisă. Colegiul ştiinţific: Dr. Florin GOGÂLTAN (Institutul de Arheologie şi Istoria Artei Cluj-Napoca) Dr. Ioan Alexandru ALDEA (Alba Iulia) Dr. Cătălin RIŞCUŢA (Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane - Deva) Dr. Iosif Vasile FERENCZ (Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane - Deva) Dr. Călin ANGHEL (Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia) Colegiul de redacţie: Dr. Cristian Ioan POPA - directorul revistei Florin CIULAVU - secretar de redacţie Gligor Adrian BORZA - membru Mihaela BLEOANCĂ - membru Mihaela SAVU - membru Ioan OPREA - membru Traducerea şi revizuirea textelor şi rezumatelor în limba engleză: Mihaela SAVU Concepţie copertă: Călin A. ŞUTEU Desen: Ştefan ANDREI ISSN 2359 – 7429 ISSN-L 2359 – 7429 Asociaţia Cercul de Istorie Veche şi Arheologie, Alba Iulia E-mail: [email protected] Web: http://www.aciva.ro/

2

ASOCIAŢIA „CERCUL DE ISTORIE VECHE ŞI ARHEOLOGIE”

CAIETELE CIVA 2

Alba Iulia 2013

3

CUPRINS

STUDII ŞI ARTICOLE

Ioan Alexandru BĂRBAT, Două reprezentări de tip bucranium descoperite la Rapoltu Mare (jud. Hunedoara) .......................................................................................................................... 9 Two representations of Bucranium type from Rapoldu Mare (Hunedoara county) ... 27 Rumyana YORDANOVA, House models on lids - problems of identification, diversity, interpretation (based on materials from Bulgaria) ......................................................................... 37 Modele de case pe capace - problematica identificării, diversităţii şi interpretării (bazat pe materialele din Bulgaria) ................................................................................................... 42 Svetlana TODOROVA, Roman Fibulae from Rouse Regional Museum ................................ 51 Fibule romane din Muzeul Regional Ruse ......................................................................... 62 Svetlana VELIKOVA, Items of Bone from Sexaginta Prista .................................................. 67 Obiecte din os de la Sexaginta Prista .................................................................................. 73 Evan SCHERER, The Great Chesters lorica squamata ....................................................... 81 Lorica squamata din Great Chester ..................................................................................... 90 Gligor Adrian BORZA, Biserica fortificată din Şard (jud. Alba). Consideraţii istorice şi stilistice .................................................................................................................................................... 95 The Fortified Church from Şard (Alba county). Historical and Stylistic Considerations .................................................................................................................................................. 111 Florin CIULAVU, Aspecte privind activitatea monetăriei de la Alba Iulia în timpul principelui Gabriel Bethlen (1613-1629) ................................................................................................... 147 Aspects regarding the activity of the Mint from Alba Iulia during the lead of Prince Gabriel Bethlen (1613-1629) .............................................................................................. 190

MISCELLANEA Florin CIULAVU, Contribuţii la repertoriul numismatic al judeţului Alba. Un sesterţ de la Traian descoperit la Oarda-„Dublihan” (mun. Alba Iulia) .................................................................. 203

5

Considerations to the Numismatic Repertoire of Alba County. A Sestert released under Traian discovered at Oarda-“Dublihan” (Alba Iulia Town) ......................................... 205 Marius Gheorghe BARBU, Vârfuri antice de suliţă descoperite recent pe teritoriul com. Veţel, jud. Hunedoara ............................................................................................................................... 209 Ancient Spear Tips Recently Discovered on the Territory of Veţel village, Hunedoara county ..................................................................................................................................... 218 Sergiu-Gabriel ENACHE, Un nou obiectiv arheologic pe măgura vulcanică Şumig (oraş Gătaia, jud. Timiş) ................................................................................................................................ 221 A new Archaeological Objective discovered on the Sumig Volcano Hill (Gataia town, Timis County) ....................................................................................................................... 230 Gligor Adrian BORZA, Un clopot premodern din biserica fortificată de la Valea Lungă (jud. Alba) ....................................................................................................................................... 233 A Premodern Bell from Fortified Church of Valea Lungă (Alba County) ................. 237

RECENZII ŞI PREZENTĂRI DE CARTE Beatrice Ciută, Plant species within the diet of Prehistoric communities from Transylvania, Cluj-Napoca, Editura Mega, 2012, 144 p. (Gligor Adrian BORZA) .................................... 241 Christian Jacq, Marii înţelepţi ai Egiptului Antic. De la Imhotep la Hermes Trismegistus, traducere din limba franceză de Alexandru Nicolae, Bucureşti, Pro Editură şi Tipografie, 2009, 144 p. (Mihaela BLEOANCĂ) ........................................................... 243 Cristian Nicolae Apetrei, Reşedinţele boiereşti din Ţara Românească şi Moldova în secolele XIV-XVI, Brăila, Editura Istros, 2009, 412 p. + 2 hărţi. (Florin CIULAVU) .................... 247 Cronica CIVA ....................................................................................................................... 252 LISTA ABREVIERILOR ................................................................................................... 255 LISTA AUTORILOR .......................................................................................................... 259

6

ASPECTE PRIVIND ACTIVITATEA MONETĂRIEI DE LA ALBA IULIA ÎN TIMPUL PRINCIPELUI GABRIEL BETHLEN (1613-1629)

Florin CIULAVU

Introducere Activitatea monetăriei de la Alba Iulia în perioada principelui Gabriel

Bethlen nu a prezentat un mare interes pentru cercetători, până în prezent oferindu-i-se scurte descrieri, multe dintre ele bazate doar pe presupuneri. Este adevărat că din această perioadă nu sunt cunoscute documente ale atelierului monetar albaiulian1, acesta fiind probabil unul din motivele pentru care cercetătorii au evitat să analizeze situaţia monetăriei în perioada discutată. Însă, pe baza documentelor Dietelor Transilvaniei, unde sunt descrise scurte episoade privind funcţionarea monetăriilor Principatului, cât şi a bibliografiei existente, se poate realiza o analiză utilă cu privire la activitatea întreprinsă în aceste ateliere monetare, analiză care poate fi completată în viitor prin noi descoperiri arheologice sau documentare.

În acest studiu ne vom concentra atenţia asupra monedelor emise în monetăria de la Alba Iulia, între anii 1618-16222. De asemenea, merită analizată situaţia economică şi monetară a Principatului, pusă în corelaţie cu activitatea principalelor monetării. Gabriel Bethlen a fost ales principe al Transilvaniei în Dieta întrunită la 23 octombrie 1613, la Cluj. Domnia lui s-a caracterizat prin consolidarea puterii princiare, creşterea rezistenţei faţă de imperiali şi faţă de presiunea otomană, iar politica internă a fost bazată pe dezvoltarea economică a Principatului şi o intensă activitate financiară3. Pentru Transilvania, perioada cuprinsă între anii 1613-1629 a constituit „epoca de aur” a Principatului, se poate spune, din toate punctele de vedere.

Doctorand, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române, Bucureşti; e-mail: [email protected]. 1 Este foarte probabil ca documentele să fi dispărut în timpul invaziilor tătaro-mongole din anul 1658, când au fost provocate distrugeri importante oraşului Alba Iulia, inclusiv clădirea arhivelor fiind incendiată (Anghel 1975, p. 261), sau au fost mutate în alt oraş, împreună cu uneltele monetăriei şi între timp s-au pierdut ori au fost distruse. 2 În timpul domniei sale în Transilvania, Gabriel Bethlen a bătut monede timp de 16 ani, în mai multe monetării. Unele dintre acestea au funcţionat o perioadă scurtă de timp, având o activitate de batere de monede destul de redusă, însă şi acestea au întreţinut dezvoltarea sistemului monetar transilvănean (Huszár 1945, p. 64). Bethlen a contribuit foarte mult la dezvoltarea economică a oraşului Alba Iulia, prin organizarea breslelor, înfiinţarea monetăriei Principatului, a fabricii de tunuri, a unei industrii de mercur etc. (Berciu et alii 1968, p. 21). 3 Istoria României 1964, p. 148-155.

Caietele CIVA, II, 2013, p. 147-199

Florin Ciulavu

În plan monetar, în prima parte a domniei a rămas în vigoare sistemul medieval de batere a monedelor, care era bazat pe ducat, dinar şi obol, combinat mai târziu cu sistemul vest-european al talerului4. Apoi au fost înfiinţate noi monetării, s-au introdus în circulaţie noi tipuri monetare, s-au bătut monede în tiraje mai mari decât în perioada anterioară, iar în cea de-a doua parte a domniei, Bethlen a adus meşteri monetari din străinătate.

În prima parte a secolului al XVII-lea, principii Transilvaniei, îndeosebi Gabriel Bethlen, au bătut 24 de tipuri monetare de valoare mică şi mijlocie, în 491 de variante5. Comparativ cu prima jumătate a secolului, în a doua jumătate s-au bătut doar patru tipuri în 83 de variante, fiind mult mai puţin şi dovedind o totală lipsă de preocupare a principilor pentru emisiunile de monede cu valoare mică şi mijlocie6. Tipurile de monede şi variantele lor bătute la Alba Iulia nu au fost analizate exhaustiv şi pentru acestea nu s-a întocmit un catalog complet. Un astfel de catalog ar fi util în primul rând numismaţilor, ajutând pe viitor la identificarea monedelor şi a variantelor acestora. Apoi, mai poate fi util şi istoricilor, deoarece, examinând legendele, iconografia şi metrologia pieselor, se pot extrage informaţii istorice foarte importante referitoare la situația politică și economică a vremii.

Activitatea monetăriei din Alba Iulia s-a desfăşurat pe parcursul mai multor secole, având şi multe întreruperi. Aici s-au bătut monede din mai multe categorii, de la piesele cu valoarea nominală de 1/16 ducaţi, care au fost cele mai mici emise vreodată de monetăriile din Transilvania7, bătute în timpul împărătesei Maria Theressia, până la cele de 100 ducaţi8, acestea fiind piesele cu valoarea nominală cea mai mare dintre cele bătute în monetăria de la Alba Iulia, în timpul domniei principelui Mihail Apafi. În unele momente din existenţa sa, monetăria de la Alba Iulia a jucat un rol foarte important, fiind considerată a doua ca importanţă în ceea ce priveşte emiterea monedelor de aur în regat9.

Ne propunem să analizăm în această lucrare aspecte privitoare la funcţionarea atelierului monetar albaiulian în perioada domniei lui Gabriel Bethlen şi să prezentăm cât mai multe informaţii utile cu privire la monede şi circulaţia lor în această perioadă, informaţii extrase în primul rând din documentele dietelor Transilvaniei10, dar şi din cataloage, respectiv bibliografia secundară. Totodată, dorim să relansăm discuţiile mai vechi, pornite în istoriografia germană şi maghiară, referitoare la falsificarea de monede şi reforma monetară, din care pot fi extrase importante informaţii de ordin

4 Coza, Scrobotă 2000, p. 357. 5 Anghel 1965, p. 393. 6 Anghel 1965, p. 393. 7 Iliescu 1970, p. 46. 8 RNMES 1999, p. 39, nr. 1/23. 9 Oberländer-Târnoveanu 2001, p. 12. 10 EOE VII 1881.

148

Aspecte privind activitatea monetăriei de la Alba Iulia în timpul principelui Gabriel Bethlen

economic şi monetar, care au rămas insuficient investigate, lucrările respective nefiind citate în publicațiile româneşti din ultimii ani.

Aşadar, lucrarea de faţă are drept scop realizarea unei analize detaliate a monetăriei de la Alba Iulia, cu toate tipurile monetare şi variantele lor bătute aici de principele Gabriel Bethlen între anii 1618-1622. Catalogul monedelor este intocmit în funcţie de anul de batere şi valoarea nominală, fiind prezentate legendele de avers şi revers, iconografia, metalul, datele metrologice cunoscute; pentru fiecare piesă se va face trimiterea bibliografică corespunzătoare.

Istoriografia temei Activitatea monetăriei albaiuliene nu a prezentat un mare interes pentru

cercetătorii români, fiind tratată mai mult de către numismaţii germani şi unguri. Unele cataloage au fost publicate cu mulţi ani în urmă, autorii lor neavând posibilitatea realizării de analize sistematice cu privire la monedele bătute în această monetărie, cu atât mai puţin privitoare la clădirea şi dotarea atelierului monetar; nu a fost realizată o lucrare cu caracter monografic care să analizeze activitatea monetăriei de la Alba Iulia din secolul al XVII-lea.

Cu privire la monedele bătute de către Gabriel Bethlen, o serie de informaţii au fost furnizate de către J. Érdy11, A. Hess12, A. Resch13, L. Huszár în 193614 şi 194515, O. Iliescu16, O. Luchian, G. Buzdugan şi C. Oprescu17, A.-M. Velter18, ş.a.. Autorii amintiţi nu fac o analiză a activităţii monetăriei, ci doar prezintă nişte monede bătute de Gabriel Bethlen. În unele cazuri, în lucrările publicate în secolul al XIX-lea sau la începutul secolului XX, apar descrieri eronate şi lipsesc unele variante ale emisiunilor monetare. De asemenea, în studiile apărute mai recent, au fost omise câteva variante ale unor subtipuri. Aşadar, vom încerca să identificăm toate tipurile monetare şi variantele lor bătute în atelierul monetar albaiulian în perioada pe care am ales-o pentru analiză19.

Din păcate, se pare că nu s-au păstrat documente scrise referitoare la monetăria din Alba Iulia pentru perioada 1613-1629. Foarte puţine informaţii referitoare la monedele bătute în acest interval cronologic sunt oferite în documentele dietelor Transilvaniei, Erdélyi Országgyűlési Emlékek (1614-1621)20. Importante surse arhivistice referitoare la această monetărie, dar care se

11 Érdy 1862, pl. IX, nr. 1, 18; pl. X, nr. 4. 12 Hess 1880, nr. 576, 580. 13 Resch 1901, p. 85-88, 95-96, 125. 14 Huszár 1936, p. 517-519. 15 Huszár 1945, p. 92, 94-97, 101, 110-111. 16 Iliescu 1970, p. 42. 17 MBR 1977, nr. 1241-51, 1257, 1378, 1380, 1398. 18 Velter 1994, p. 37. 19 Pentru tipurile de monede şi variantele acestora emise de Gabriel Bethlen în monetăria de la Alba Iulia, vezi Anexa 1. 20 EOE VII 1881.

149

Florin Ciulavu

încadrează în limitele cronologice 1694-1848, au fost păstrate în Arhiva Tezaurariatului monetar şi minier al Transilvaniei21, de la Direcţia Judeţeană Cluj a Arhivelor Naţionale şi în Fondul Direcţiei Minelor şi Serviciului de Preschimbare a Aurului Abrud (1896-1936), care se păstrează la Direcţia Judeţeană Alba a Arhivelor Naţionale.

În continuare vom prezenta în ordine cronologică lucrările care conţin informaţii referitoare la subiectul ales pentru cercetare, cu o scurtă analiză critică. Dorim să atragem atenţia asupra faptului că în discuţie am inclus atât lucrările care fac referire directă la monetăria din Alba Iulia, cât şi pe cele în care sunt descrise monede bătute în atelierul monetar amintit. Acestea constau din cataloage, studii şi articole care abordează tangenţial monetăria. Cataloagele, alături de monede, sunt surse foarte importante care ajută la reconstituirea activităţii unei monetării, în condiţiile în care nu sunt cunoscute documente care să vorbească despre acest subiect, iar bibliografia temei este încă foarte sărăcăcioasă. De aceea, este de dorit ca în viitor să fie realizate cataloage cât mai complete pentru monedele transilvănene emise până la sfârşitul secolului al XVII-lea, perioadă pentru care sunt cunoscute puţine surse arhivistice, iar în unele situaţii, cum este cazul monetăriei de la Alba Iulia, astfel de surse nefiind cunoscute.

Primul catalog care conţine monede bătute la Alba Iulia a fost publicat în anul 1807 la Pesta22. În această lucrare au fost analizate monedele din colecţia Institutului Széchényi, în funcţie de metal şi valoarea nominală. Prezentarea lor începe într-un mod clasic cu legenda, urmată de o scurtă descriere a elementelor iconografice, fără să fie indicaţi şi parametrii metrologici ai pieselor. Catalogul oferă şi câteva date referitoare la monetăria de la Alba Iulia în perioada lui Gabriel Bethlen23; sunt prezentate doar două monede de aur emise de Gheorghe Rakoczi I în anul 1646.

În anul 1862, J. Érdy a publicat o importantă lucrare care a vizat monedele principilor transilvăneni24, între care se regăsesc şi monede bătute la Alba Iulia în timpul lui Gabriel Bethlen. Unele dintre acestea constituie tipuri rare care au fost omise în cataloagele apărute ulterior acestei lucrări25.

G. Kraus a publicat în anii 186226 şi 186427 Siebenbürgische Chronik des Schässburger Stadtschreibers 1608-1665, o lucrare compusă din două volume, deosebit de importantă în ceea ce priveşte studiul perioadei lui Gabriel Bethlen,

21 Wollmann 2012, p. 18. 22 CNHT II, II 1807. 23 CNHT III 1807, p. 191-192. 24 Érdy 1862. 25 Se pare că planşele cu monedele publicate de către János Érdy în lucrarea aminitiă au fost realizate de către Jószef Weszerle, în perioada 1817-1838, însă Érdy nu a menţionat acest lucru, publicând monedele sub semnătura sa (Oberländer-Târnoveanu 2009, p. 726, nota 1). 26 Kraus 1862. 27 Kraus 1864.

150


furnizând multe date referitoare la situaţia economică a Principatului, dar şi cu privire la baterea monedelor, lucrare tradusă mai târziu şi în limba română28.

O altă publicaţie apărută cu mulţi ani în urmă, însă destul de bine realizată, a fost redactată de către A. Hess şi publicată la Frankfurt am Main, în anul 188029. Autorul a prezentat colecţia de monede transilvănene a Prinţului Wilhelm von Montenuovo, realizând un catalog foarte util numismaţilor şi colecţionarilor de monede, folosit şi în prezent pentru identificări. Cu toate că este o lucrare veche, catalogul poate fi considerat unul modern; pe lângă discuţiile asupra monedelor, autorul a analizat şi parametrii metrologici pentru o parte dintre ele. Colecţia era alcătuită din 1414 monede transilvănene, fiind una dintre cele mai mari existente cu astfel de piese, între care se numără 17 exemplare bătute la Alba Iulia, după cum urmează: două monede de la Gabriel Bathory, 12 de la Gabriel Bethlen şi trei de la Gheorghe Rakoczi I, dar asupra acestora vom discuta la momentul potrivit, majoritatea fiind prezentate şi în catalogul nostru (Anexa 1).

În anul 1881 S. Szilágy a publicat documentele Dietelor Transilvaniei întrunite în perioada 1614-162130. Aici regăsim importante informaţii scrise cu privire la sistemul monetar din Transilvania în timpul domniei principelui Gabriel Bethlen, informaţii referitoare la monetăria din Alba Iulia şi falsificarea de monede în această perioadă31. Datele privitoare la atelierele monetare care şi-au desfăşurat activitatea între anii 1614-1621 sunt destul de puţine, însă coroborând informaţiile existente despre monedele emise în aceşti ani şi datele cunoscute din alte lucrări de specialitate, putem obţine informaţii relevante pentru sistemul monetar şi activitatea monetăriilor.

În anul 1882, G. Tergina a publicat o lucrare de referinţă pentru monetăriile din Transilvania, Erdély érmészete32, însă autorul a oferit foarte puţine informaţii despre cea de la Alba Iulia, prezentarea sa concentrându-se asupra activităţii principalelor ateliere monetare transilvănene.

În anul 1901, A. Resch a publicat unul dintre cele mai importante cataloage de monede transilvănene33, cu o scurtă prezentare şi în prestigioasa revistă Numismatischen Zeitschrift34, iar mai târziu acesteia i-a fost adăugat un supliment publicat sub forma unui articol35. Lucrarea nu oferă detalii despre monetăria din Alba Iulia, însă este un instrument foarte util, Resch întocmind primul catalog pentru toate monedele transilvănene cunoscute la momentul respectiv. Descrierea pieselor începe cu prezentarea legendei şi continuă cu

28 Kraus 1965. 29 Hess 1880. 30 EOE VII 1881. 31 EOE VII 1881, LXXXIII, 5-26 mai 1619, p. 511-531. 32 Tergina 1882, p. 32-50. 33 Resch 1901. 34 Resch 1902, p. 283-284. 35 Resch 1925, p. 167-197.

151

Florin Ciulavu

câteva detalii referitoare la iconografia lor, însă este un punct de plecare pentru întocmirea unei lucrări complete asupra monedelor Principatului Transilvaniei. Catalogul cuprinde un număr mare de piese bătute la Alba Iulia, însă, pentru perioada care ne interesează pe noi, numărul monedelor este relativ mic, cu toate că acestea sunt cunoscute în mai multe variante.

În lucrarea sa, Resch a analizat exclusiv descriptiv monedele transilvănene, însă unul dintre meritele sale este acela de a oferi descrieri corecte ale acestora. O. Iliescu spunea că lucrarea nu oferă „informaţii asupra rolului economic al emisiunilor descrise, sau asupra monetăriilor din Transilvania, deşi arhivele locale cuprind destule documente cu privire la problemele citate”36, lucru constat şi de noi după ce am studiat catalogul, însă, trebuie avut în vedere faptul că piesele respective au fost prezentate din perspectiva pasionatului de numismatică Adolf Resch, deoarece, autorul nu era numismat37.

Pentru prima dată în istoriografia românească, C. Moisil a analizat monetăriile din spaţiul românesc, oferind date generale, lucrările sale fiind publicate în anii 191538, 192139, 192340 și 194541. Chiar dacă titlurile sugerează faptul că autorul se va ocupa în studiile sale de monetării42, el a vorbit foarte puţin despre baterea de monedă în Transilvania, amintind doar atelierul monetar de la Cluj, cu toate că afirma: „Este adevărat că asupra înfiinţării monetăriilor din Transilvania avem date destul de precise”. Din păcate, aceste date despre care vorbea Constantin Moisil, nu au fost suficient exploatate în istoriografia românească şi nici în cea străină, astfel, o serie de informaţii importante au fost de multe ori neglijate, şi chiar uitate în unele cazuri.

Un alt studiu în care au fost prezentate câteva informaţii generale despre monetărie, a fost redactat de către N. Drăganu43. Autorul explică provenienţa termenului „monetărie” şi câteva date tehnice legate de baterea monedelor, însă nu intră în detalii privitoare la atelierele monetare din Ţările Române, lucrarea sa fiind una cu caracter general.

În literatura numismatică maghiară găsim mai multe informaţii referitoare la monetăria din Alba Iulia. Astfel, despre activitatea ei în secolul al XVII-lea furnizează câteva date L. Huszár, în lucrarea Az Erdélyi pénzverés története44. Autorul afirmă că, pe lângă monetăriile de la Cluj, Sibiu şi Baia Mare, Gabriel Bethlen a bătut monedă şi la Alba Iulia45. Apoi, fără a face trimitere la vreo lucrare apărută anterior, precizează faptul că în Dieta din anul 1609, s-a 36 Iliescu 1956, p. 290. 37 Câteva date despre preocupările lui Adolf Resch la Popa 1982, p. 11, nota 2. 38 Moisil 1915, p. 12-29. 39 Moisil 1921, p. 64-66. 40 Moisil 1923, p. 27-30. 41 Moisil 1945, p. 25-50. 42 Moisil 1921, p. 64-66. 43 Drăganu 1922, p. 12-15. 44 Huszár 1936, p. 505-525. 45 Huszár 1936, p. 517; vezi în acest sens și Iliescu 1970, p. 42.

152


stabilit ca între anii 1610-1613 să se bată monede doar la Baia Mare, însă această hotărâre nu s-a respectat, monede fiind bătute şi la Alba Iulia în anii 161046, 1611 şi 161347, dar vom analiza această situaţie mai jos. În continuare, autorul discută despre ducaţii bătuţi de Gheorghe Rakoczi II48 şi Mihail Apafi49 la Alba Iulia, însă monedele celor doi principi nu fac obiectul lucrării noastre, aşadar nu vom intra în detalii.

Tot L. Huszár mai are câteva observaţii pe marginea subiectului, în lucrarea Bethlen Gábor pénzei50. În capitolul IV, intitulat Bethlen pénzverdéi („Monetăriile lui Bethlen”), se vorbeşte succint despre atelierele în care Gabriel Bethlen a bătut monedă. La începutul lucrării, autorul descrie pe scurt şi monedele bătute în perioada lui Gabriel Báthory, deşi titlul nu sugerează acest lucru. Se pare că monetăria din Alba Iulia a fost reînfiinţată în anul 1618, iar sigla ce apărea pe monede era A I. De la Huszár aflăm că aici s-au bătut atât monede cu siglă, cât şi fără siglă. Lucrarea conţine şi un catalog al emisiunilor monetare ale lui Gabriel Bethlen, în mare parte preluat din lucrarea lui A. Resch51. La fel ca şi cel întocmit de Resch, acest catalog este incomplet, lipsind anumite variante ale monedelor.

Tot din această lucrare aflăm că monedele lui Gabriel Báthory din anii 1611 şi 1613, s-au bătut în tiraj mic52. Se discută foarte mult despre dietele în care erau analizate probleme legate de monede şi monetării. În acest context aflăm că în Dieta din anul 1619 de la Alba Iulia, s-a discutat problema falsificării monedelor53 şi s-au luat măsuri împotriva falsificatorilor, însă detalii privitoare la aceste aspecte vom oferi pe parcursul lucrării. Mai aflăm că „abia după 1620 monetăriile din Transilvania au început să emită monedă bună”54 şi că au fost unele perioade în care în Transilvania se bătea monedă doar la Alba Iulia. Deşi observaţiile lui Huszar au fost îndreptăţite, acestea au rămas totuşi deficitare, deoarece în lucrarea sa a folosit date furnizate de alţi autori în lucrări publicate la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, o parte dintre informaţiile oferite fiind eronate sau incomplete, neavând în vedere consultarea colecţiilor muzeale şi compararea datelor obţinute cu cele cunoscute.

O. Iliescu a publicat în anul 1970 o sinteză a monedelor care au circulat în Ţările Române, intitulată Moneda în România55. Autorul aminteşte monetăria de la Alba Iulia, alături de celelalte monetării care au funcţionat în Transilvania,

46 RNMES, p. 19, nr. 13/3. 47 Huszár 1936, p. 517. 48 Huszár 1936, p. 518. 49 Huszár 1936, p. 519. 50 Huszár 1945, p. 69-70. 51 Resch 1901. 52 Huszár 1945, p. 8. 53 Huszár 1945, p. 12. 54 Huszár 1945, p. 19. 55 Iliescu 1970.

153

Florin Ciulavu

unele cu întreruperi, altele pentru o perioadă scurtă de timp, până la 169056. În continuare autorul analizează succint emisiunile monetare ale lui Gabriel Bethlen, prilej cu care aminteşte şi monetăria din Alba Iulia, fără a da nici un fel de detalii despre ea57. Mai multe date ne sunt oferite despre monedele bătute în perioada lui Mihail Apafi, Carol al VI-lea, Maria Theresia şi Francisc I, dar perioadele principilor amintiţi nu fac obiectul studiului nostru, aşadar, nu vom insista asupra lor.

O importantă lucrare care analizează atât monede medievale, cât şi pe cele moderne şi contemporane catalogul Monede şi bancnote româneşti58; aşa cum era de aşteptat, monedele transilvănene ocupă un loc important59. Pentru perioada care ne interesează pe noi, sunt prezentate aproape toate variantele monedelor cunoscute. Lucrarea, fiind scrisă în funcţie de datele cunoscute până în anul publicării ei, conţine şi câteva erori grave. Spre exemplu, în descrierile unor monede se fac trimiteri la piese prezentate anterior, piese ce aveau alte legende, însă fără a se menţiona acest aspect. Pentru piesele bătute de Gabriel Bethlen este cunoscut un număr mare de monede emise la Alba Iulia60. Cu toate erorile pe care le conţine, catalogul încă rămâne o lucrare de referinţă pentru numismatica medievală românească. Vom încerca în lucrarea noastră să îndreptăm erorile descoperite şi să întocmim un catalog complet al monedelor bătute de Gabriel Bethlen la Alba Iulia.

Într-un tezaur monetar descoperit la Huedin în anul 1967 şi publicat de F. Pap şi N. Şteiu în anul 198161, compus din 3187 de monede, dintre care 131 transilvănene, au fost identificate 6 exemplare bătute la monetăria din Alba Iulia în anul 161962 de către Gabriel Bethlen, însă autorii nu au analizat piesele, făcând doar o simplă descriere.

În anul 1994, A.-M. Velter a publicat colecţia de monede transilvănene a inginerului Constantin Orghidan63. Catalogul este compus din 779 de piese, emise de 27 de principi, de la Ioan Zapolya (1538-1540) la Emeric Thököli (1682-1690), dar şi emisiuni ale Principatului din timpul stăpânirii habsburgice: de la Leopold I (1690-1705) la Ferdinand I (1835-1848), unele dintre ele fiind de mare raritate sau având valoare de unicat. Lucrarea prezintă şi monede bătute în monetăria de la Alba Iulia în timpul principelui Gabriel Bethlen. Cu toate că nu oferă informaţii despre monetăriile din Transilvania, fiind prezentate doar monedele din colecţie, catalogul este unul reprezentativ pentru numismatica transilvăneană, conţinând o descriere completă a monedelor prezentate; cu toate

56 Iliescu 1970, p. 42. 57 Iliescu 1970, p. 44. 58 MBR 1977. 59 MBR 1977, p. 111-248. 60 MBR 1977, p. 165-189. 61 Pap, Şteiu 1976-1980, p. 349-368. 62 Pap, Şteiu 1976-1980, p. 350, nr. 39-44. 63 Velter 1994.

154


acestea notăm că la trimiterile bibliografice au fost omise câteva lucrări publicate cu mulţi ani în urmă, dar care ar fi ajutat la îmbunătăţirea calităţii catalogului.

În anul 1999 a fost publicată una dintre cele mai importante lucrări care analizează monedele transilvănene64. Repertoriul aduce preţioase informaţii cu privire la monedele emise de monetăriile principatului şi prezintă monede noi, care nu erau cunoscute până acum, bătute la Sibiu, Braşov, Baia Mare, Cluj, Şeica Mică, Alba Iulia şi în atelier/ateliere monetare necunoscute. Pe lângă bibliografia de specialitate, autorii repertoriului au folosit şi un număr mare de cataloage de licitaţie, din care au fost extrase importante informaţii privitoare la tipuri monetare necunoscute din bibliografie65. Dintre noutăţi menţionăm piesa de 5 ducaţi 161966 bătută la Alba Iulia care nu apare în niciun catalog până la lucrarea de faţă.

Scurte discuţii asupra clădirii monetăriei, un subiect foarte dificil şi încă neelucidat, găsim în lucrările lui Gheorghe Fleşer publicate în anii 200867 şi 200968. Această problemă o vom dezbate în următorul capitol, dedicat localizării monetăriei.

Stadiul cercetărilor cu privire la această temă este încă într-un nivel incipient, chiar dacă au fost publicate o serie de cataloage şi alte lucrări care fac referire la monetăria şi monedele bătute la Alba Iulia în perioada Principatului. Abia după realizarea unei monografii asupra acestei teme vom putea răspunde la anumite întrebări privitoare la întreaga activitate a monetăriei, fapt valabil pentru toate atelierele monetare transilvănene care au activat în secolul al XVII-lea.

Localizarea monetăriei Localizarea clădirii monetăriei de la Alba Iulia din perioada Principatului

este un subiect extrem de dificil, deoarece nu sunt cunoscute documente care să ne ajute în acest sens, însă pe baza informaţiilor existente se poate presupune unde a funcţionat monetăria. Călătorii străini care au trecut prin oraş la sfârşitul evului mediu şi începutul epocii moderne au furnizat informaţii preţioase privitoare la atelierul monetar albaiulian.

Astfel, monetăria a fost amintită de David Frölich (1595-1648)69, care preciza: „Cetatea este plină pretutindeni de ruinele vechilor palate şi de rămăşiţele romane, dintre care însă cea mai mare parte au fost duse la locuinţa principelui şi în casa Báthory, în care se afla mai înainte tipografia și monetăria, iar astăzi serveşte ca locuinţă profesorilor”70. Din spusele sale, aflăm că

64 RNMES 1999. 65 A se vedea recenzia critică asupra volumelor din Repertorium zur Neuzeitlichen Münzprägung Europas semnată de Eugen Nicolae (Nicolae 1998-2003, p. 442-450). 66 RNMES 1999, p. 21, nr. 3/7. 67 Fleşer 2008, p. 99. 68 Fleşer 2009, p. 43. 69 Călători străini 1973, p. 43-44. 70 Călători străini 1973, p. 52.

155

Florin Ciulavu

monetăria se afla în casa Báthory, iar la momentul vizitei efectuate la Alba Iulia, aceasta nu mai funcţiona, clădirea având altă funcţionalitate. Aşadar, avem un indiciu cu privire la posibila localizare a „vechii monetării”, fără a cunoaşte însă cu precizie locul unde era amplasată.

Totodată, este cunoscut faptul că după desfiinţarea mănăstirii benedictine, locul acesteia a fost luat de monetăria Principatului, în care Gabriel Báthory a bătut monede în anii 161071, 161172 și 161373. Este posibil ca în aceeaşi clădire să fi funcţionat monetăria şi după anul 1699, când a fost redeschisă74. Având în vedere faptul că în această perioadă la Alba Iulia nu s-au bătut monede în cantitate mare, putem presupune că atelierul monetar era unul mic, format dintr-o cameră sau două, şi a fost amenajat într-o anexă a mănăstrii.

Mănăstirea călugăriţelor benedictine este atestată la Alba Iulia în anul 129475, când funcţiona cu hramul „Sfântul Spirit”76. A. A. Rusu vorbeşte despre posibila funcţionare a acestei mănăstiri în fosta clădire „Jerikó” şi despre dispariţia ei în secolul al XIV-lea77. De reţinut din contextul acestei discuţii, este informaţia autorului despre monetărie, conform căreia aceasta era „plasată pe undeva în axa est-vest a cetăţii”78.

Gh. Fleşer aminteşte monetăria Principatului, despre care spune că era amplasată în vecinătatea Colegiului Academic79, iar o altă variantă, care aparţine aceluiaşi autor, fiind „în colţul de sud-est al cetăţii medievale, alături de turnătoria de tunuri”80. Lucrarea este una de popularizare, în care nu sunt prezentate date inedite despre monetărie, ci doar informaţii cunoscute.

Având în vedere faptul că în timpul invaziilor tătaro-mongole din anii 1658 și 1662 au fost distruse clădiri importante din Alba Iulia81, este posibil ca tot atunci să fi dispărut şi clădirea monetăriei, vorbindu-se despre distrugerea oraşului în proporţie de aproape 100 %, inclusiv a castelului princiar, a palatelor, a bibliotecii princiare şi arhivei, evenimente care au marcat sfârşitul perioadei de înflorire a oraşului Alba Iulia82.

71 RNMES 1999, p. 19, nr. 13/3. 72 Hess 1880, nr. 496; Resch 1901, p. 71, nr. 138. 73 Hess 1880, nr. 497; Resch 1901, nr. 205. 74 Fleşer 2008, p. 99. 75 DIR, XIII, C, vol. II, 1251-1300, doc. 448, p. 402. 76 Rusu et alii 2000, p. 47. 77 Rusu 2009, p. 66. Pentru istoria clădirii Ierihon (Iericho, Jerikó), vezi Fleşer 2009, p. 31; Gyulafehérvár Útikalauz, www.ertekkereso.hu (accesat la 02.11.2013). 78 Rusu 2009, p. 85. 79 Colegiul Academic a fost înfiinţat de Gabriel Bethlen în anul 1622, iar în 1629 a fost ridicat la rangul de Academicum Collegium sau Gymnasium illustre (Berciu et alii 1968, p. 21). 80 Fleşer 2009, p. 43. 81 Jakó 1908, p. 19-33; Pentru pătrunderea armatelor turceşti şi tătăreşti în Transilvania în anii 1658 şi 1661-1662 şi distrugerile provocate oraşului Alba Iulia, vezi şi Popa, Berciu 1962, p. 15-16; Berciu et alii 1968, p. 22-23; Anghel 1994, p. 292; pentru distrugerile provocate anterior de tătari la Alba Iulia, vezi Anghel 1975, p. 250. 82 Anghel 1975, p. 261.

156


„Vechea monetărie” este amintită şi de V. Moga în lucrarea sa dedicată aniversării unui secol de cercetări arheologice în castrul roman de la Apulum83, unde vorbeşte despre „o mare clădire feudală din complexul fostei monetării a oraşului”. Se pare că zidurile clădirii monetăriei din secolul al XVII-lea, care aveau 8,7 m lungime şi 3,7 m înălţime, erau suprapuse peste cele ale castrului roman84. Întrebarea firească este dacă zidurile surprinse în săpăturile amintite făceau parte din clădirea monetăriei lui Gabriel Bethlen sau din cea înfiinţată mai târziu, de către Mihail Apafi, deoarece autorul nu discută aceste aspecte. Din păcate cercetările întreprinse până în prezent nu ne ajută să stabilim acest lucru, deşi, dacă judecăm după spusele călătorilor străini şi după opiniile conform cărora în timpul lui Bethlen monetăria ar fi funcţionat în fosta mănăstire de călugăriţe, atunci, putem afirma că zidurile cercetate de V. Moga făceau parte din clădirea monetăriei înfiinţată de Mihail Apafi în a doua jumătate a secolului al XVII-lea.

De menţionat ar mai fi faptul că în timpul cercetărilor arheologice întreprinse de D. Protase în cetatea de la Alba Iulia în anul 195385, au fost descoperite materiale din monetăria medievală (creuzete, vase ceramice, cahle etc.), care ar putea ajuta la identificarea locului unde aceasta era amplasată. Creuzete ale monetăriei au mai fost descoperite şi în anul 2002, în timpul săpăturilor de la Porta principalis dextra a castrului roman86, însă toate materialele amintite au rămas nevalorificate ştiinţific.

Baterea monedelor După cum se ştie, Gabriel Báthory a bătut monede la Alba Iulia87 în anii

1611 şi 1613, după care monetăria şi-a încetat activitatea pentru cinci ani, urmând a fi redeschisă în anul 1618 de către Gabriel Bethen.

Între 1613-1620 în Transilvania au funcţionat monetăriile de la Sibiu, Cluj şi Alba Iulia88, întrucât atelierul monetar de la Baia Mare a fost închis din cauza baterii de monedă falsă în cantitate mare. Monetăria de la Sibiu s-a închis în anul 1615, urmând ca în 1618 să fie închisă şi cea de la Cluj. În această situaţie, toate monedele transilvănene oficiale au fost emise de nou-înfiinţata monetărie de la Alba Iulia89, până când au fost redeschise vechile ateliere monetare transilvănene.

83 Moga 1997. 84 Moga 1997, p. 13. 85 Protase 1956, p. 15-19. 86 Moga 2002, p. 130-131. 87 Pentru toate monedele bătute de Gabriel Báthory în Transilvania, vezi Iliescu 2002, p. 49. 88 Pentru monetăriile transilvănene care au funcţionat în această perioadă şi toate tipurile monetare, vezi Iliescu 2002, p. 49-50. 89 Huszár 1945, p. 6.

157

Florin Ciulavu

Gabriel Bethlen a avut o bogată activitate monetară, materializată prin emiterea unei game variate de monede, printre care şi multe emisiuni noi90. Menţionăm aici piesele de aur (1/4, 1, 2, 3, 4, 5, 10 ducaţi91), argint (obol, dinar, groşi, groşi laţi, creiţari şi taleri) şi bronz (dinari şi groşi)92.

Trebuie precizat faptul că monedele de valoare mică erau emise în tiraje reduse93, atât la Alba Iulia, cât şi în celelalte monetării94, deşi în această perioadă lipsa monedei divizionare transilvănene a făcut ca în circulaţia monetară din principat să pătrundă monede străine de valoare mică şi mijlocie95, dar şi monede de argint de valoare ridicată96. Majoritatea acestora erau poloneze97, dar în circulaţia monetară din Transilvania98 se mai aflau monede austriece, cehe şi morave99, ale statelor şi oraşelor germane, suedeze, iar într-o mică măsură şi cele otomane100. Monedele poloneze şi cele maghiare au circulat simultan în Transilvania până în deceniul trei al secolului al XVII-lea, când în circulaţie s-au

90 O mare parte din monedele lui Bethlen au fost bătute la monetăria din Baia Mare (Secăşanu 1934, p. 50). 91 Cursurile ducatului sunt prezentate de Horváth 1959-1960, p. 33-50. În Evul Mediu târziu ducatul de aur maghiar a fost cea mai importantă monedă din Europa Centrală. Calitatea aurului şi cantitatea mare în care a fost emis l-au făcut o monedă forte în Europa. Într-un studiu relativ recent asupra acestui tip monetar, autorul estimează că anual se băteau 300.000 de ducaţi (Gyöngyössy 2003-2005, p. 287-298). 92 Iliescu 1970, p. 44. 93 De cele mai multe ori, introducerea de noi monede de valoare mică pe piaţă era impusă de principe sau de dietele ţării (Anghel 1965, p. 394; vezi în acest sens şi Sabău 1952, p. 205). 94 Monetăriile în care Gabriel Bethlen a bătut monede au fost: Cluj, Sibiu, Alba Iulia, Baia Mare, Kremnica, Košice, Opole şi Ciesczyn (Iliescu 1970, p. 44). Monetăriile oficiale care au funcţionat în Transilvania în perioada domniei lui Bethlen au fost Cluj, Sibiu, Alba Iulia şi Baia Mare (Velter 1994, p. 36). 95 Pentru circulaţia monedelor de argint în Transilvania în prima parte a secolului al XVII-lea vezi Chirilă et alii 1972, p. 63; pentru circulaţia monetară din secolele XIV-XVII, vezi Dragotă, Frătean 1998. 96 Velter, Ştirbu 2002, p. 273-308. 97 Mureşan 1998, p. 270; vezi în acest sens şi Winkler 1965, p. 455-456; Pap, Winkler 1966, p. 197-211; Chirilă et alii 1970, p. 34; Chirilă, Chifor 1970a, p. 46-47; Chirilă, Lucăcel 1970a, p. 56; Chirilă, Lakó 1970, p. 66-69; Chirilă, Lucăcel 1970b, p. 73; Chirilă, Chifor 1970b, p. 82; Chirilă, Solocan 1971, p. 44-45; Suciu, Mureşan 1981, p. 178; Mureşan 1989, p. 297; Mureşan 1994, p. 263-269; Mureşan 1995, p. 279-294; pe lângă relaţiile politice dintre Transilvania şi Polonia se pare că pătrunderea în cantităţi foarte mari a monedelor poloneze în principat se datoarează şi prezenţei unor trupe de mercenari în ţările române, care au adus cu ei şi monede poloneze, lucru valabil şi pentru alte ţări ale căror monede au circulat în Transilvania în cantităţi mari (Anghel 1973, p. 381). Cantităţi foarte mari de dreipölkeri (1,5 groşi) s-au bătut în Polonia în perioada 1614-1627, în timpul lui Sigismund al III-lea (1587-1632) (Gumowschi 1960, p. 45). Se pare că monedele poloneze bătute în anul 1623 predomină în tezaurele monetare descoperite în Transilvania, pentru perioada domniei lui Gabriel Bethlen (Chirilă, Lucăcel 1970, p. 59). 98 Pentru statele şi oraşele care au „alimentat” piaţa monetară din Transilvania cu monede, vezi Kiriţescu 1964, p. 103-105. 99 Winkler, Pap 1968, p. 499-504; pentru relaţiile comerciale întreprinse de negustorii cehi şi cei transilvăneni în evul mediu, vezi Dan 1944, p. 145-146, 221-223. 100 Anghel 1965, p. 394-395.

158


impus cele poloneze, datorită faptului că acestea conţineau o cantitate mai mare de argint101. Cota cea mai mare de monede poloneze din tezaurele monetare transilvănene este întâlnită în anii 1620-1627102. După alte opinii, abia în jurul anului 1680 în circulaţie au pătruns în cantităţi mari monede divizionare străine103.

În ceea ce priveşte monedele otomane, populaţia avea obligaţia de a preda asprii pentru a fi topiţi în monetăriile regale104. Restricţia de a folosi aceste monede s-a păstrat în Transilvania până la sfârşitul secolului al XVII-lea, când pătrundeau ocazional în regiunile de graniţă105 şi foarte greu în teritoriu106. Monedele otomane au pătruns în circulaţia monetară din principat prin intermediul schimburilor comerciale dintre negustorii ardeleni cu cei din zonele extracarpatice107. Se observă o creştere a numărului monedelor de aur otomane în timpul războiului din anii 1593-1606, când trupele otomane erau plătite în special cu acest tip de emisiuni108. Numărul mare de monede străine găsite în tezaurele din Transilvania se datorează şi faptului că principii băteau foarte puţine monede de valoare mică, fenomen caracteristic secolelor XVI-XVII109. Mai trebuie spus că în circulaţia monetară din Principat în secolul al XVII-lea se aflau şi monede de valoare mică, bătute cu mulţi ani în urmă, în secolul al XVI-lea, dovedind lipsa acută de pe piaţă a monedelor divizionare110.

Primele piese emise de Bethlen la Alba Iulia111 au fost ducaţii bătuţi în anul 1618. Aceştia ridică anumite semne de întrebare în ceea ce priveşte locaţia unde au fost produşi, deoarece pe ei nu s-a imprimat sigla monetăriei112, însă, analizând iconografia şi datele metrologice ale pieselor de 1 ducat emise în anii 1618 şi 1619, putem concluziona că monedele cu valoarea nominală de 1 ducat care s-au bătut în anul 1618, cu siguranţă au fost executate în monetăria de la Alba Iulia. Astfel de piese, fără siglă de monetărie s-au mai bătut la Alba Iulia şi

101 Huszár 1979, p. 14. 102 Suciu, Mureşan 1981, p. 184. 103 Chirilă 1973, p. 718-719. 104 Vîlcu 2009, p. 174. 105 Vîlcu 2009, p. 178. 106 O prezentare a situaţiei monetare din Transilvania în perioada constituirii Principatului la Pap 1987-1988, p. 623-629; se pare că din Transilvania este cunoscut un singur tezaur monetar otoman (Vîlcu 2009, p. 325) şi alte câteva tezaure care au în componenţa lor şi monede otomane (Chirilă, Bundala 1966; Chirilă, Lucăcel 1969, p. 170-171; Chirilă, Solocan 1971; Oberländer-Târnoveanu, Rădulescu 1994, p. 83-96). 107 Aceste aspecte sunt analizate de către Bogdan Murgescu (Murgescu 1996, p. 77). 108 Murgescu 1996, p. 98; Vîlcu 2009, p. 174. 109 Pintea 1973, p. 364; câteva aspecte privind circulaţia monetară din secolul al XVI-lea la Anghel 1973, p. 375-382. 110 Anghel 1973, p. 379. 111 Pentru tipurle de monede şi variantele lor bătute de Gabriel Bethlen în monetăria de la Alba Iulia vezi Anexa 2. 112 Huszár 1945, p. 69.

159

Florin Ciulavu

în anul 1619, dar şi mai devreme, la Cluj, în anul 1617113. Sigla monetăriei, pe toate monedele emise în intervalul cronologic 1618-1622 era A I, uneori figurată în combinaţie cu anumite semne (Anexa 4). Pe un singur tip de groş emis în anul 1619 apare sigla AL IV.

La monetăria de la Alba Iulia s-a pus accent foarte mult pe baterea monedelor de aur cu caracter jubiliar114. De fapt, considerăm că în această perioadă monetăria din Alba Iulia funcţiona în special pentru emiterea acestui tip de nominale. Se pare că piesele de aur bătute în anul 1619 erau destinate plăţii tributului, care se ridica la 10.000 de ducaţi115. Din alte surse aflăm că valoarea haraciului în timpul lui Gabriel Bethlen era de 15.000 de ducaţi116. La aceştia se mai adaugă alţi 7.000 de ducaţi pe care principele îi plătea anual sultanului, probabil această sumă reprezentând „peşkeşul”117. În anul 1621 Gabriel Bethlen i-a trimis acestuia „o mie de care încărcate cu tot felul de merinde”, când turcii se aflau cu armata de „200.000 de oameni” în Moldova, pregătindu-se de războiul cu Polonia118. Dacă sumele de bani vehiculate proveneau din monetăria de la Alba Iulia, atunci putem deduce faptul că, în această perioadă, în atelierul monetar albaiulian se băteau monede de aur în cantitate foarte mare, la care se mai adaugă şi cele de argint şi bronz, care, uneori se băteau în cantităţi mari, din dorinţa de a scoate de pe piaţă monedele poloneze devalorizate119. Cu privire la plata tributului, în literatura de specialitate se mai vehiculează suma de 80.000 de taleri120, însă, este cunoscut faptul că la Alba Iulia talerii s-au bătut în tiraj scăzut. În legătură cu provenienţa metalelor folosite la baterea monedelor, credem că acestea erau procurate de la minele de aur şi argint din Zlatna şi Abrud, de unde, veniturile anuale rezultate din extracţia metalelor preţioase se ridicau la 32.000 de ducaţi121.

În Dieta din anul 1619 s-a hotărât ca la Alba Iulia să se bată şi groşi122, dar în tiraj mic. Tot în acest an, s-a mai bătut o probă de taler123, care datorită aspectului elegant, a fost considerată monedă jubiliară124. În Transilvania, arta

113 Huszár 1945, p. 9. Monede fără siglă s-au bătut în timpul principilor Gabriel Báthory, Gabriel Bethlen şi Mihail Apafi. Vezi în acest sens Mureşan 1974, p. 626-628. 114 Huszár 1945, p. 69. 115 Rusu 2009, p. 85. 116 Alba Iulia 2000, p. 165; Maxim 1998, p. 71, nota 13. 117 Pentru relaţiile Transilvaniei cu Imperiul otoman în timpul domniei lui Gabriel Bethlen vezi Feneşan 1978, p. 339-378. 118 Kraus 1965, p. 53. 119 Dejan 2011, p. 177. 120 Popa 1982, p. 16. 121 Ursu 1968, p. 121. 122 Un groş valora 5 dinari. Pentru paritatea monedelor în această perioadă, vezi Chirilă, Mîlea 1965, p. 407-416; vezi mai recent Oargă 2007, p. 426. 123 Huszár 1945, p. 69. Pentru talerii bătuţi de Gabriel Bethlen în anul 1620 vezi Rampacher 1907, p. 64-66. 124 Huszár 1945, p. 70.

160


monetară a cunoscut o perioadă de maximă înflorire în secolele XVI-XVII125. Se presupune că la Alba Iulia s-au mai emis taleri şi jumătăţi de taleri, cu sigla C-M126, însă, până în prezent nu sunt cunoscute astfel de monede, această siglă aparţinând monetăriei de la Kassa127. Oricum, niciuna din literele care compun sigla nu face trimitere la numele oraşului, făcând probabilitatea ca emisiunile cu această siglă să fi fost emise la Alba Iulia să fie foarte mică.

Numărul mare de taleri pătrunşi în circulaţie a influenţat diminuarea ponderii monedelor mărunte128. În Transilvania talerii au pătruns în cantitate mare în circulaţia monetară din a doua jumătate a secolului al XVI-lea129, fiind emişi pentru prima dată la Sibiu în anul 1552130, urmând ca în prima parte a secolului al XVII-lea să fie emişi în toate monetăriile Principatului131. Cu toate acestea, talerii transilvăneni din această perioadă sunt foarte rari, fiind emişi în tiraje reduse.

În anul 1620 s-au bătut monede cu valoarea nominală de 10 ducaţi, având caracter de monede-medalii132. Astfel de piese s-au mai emis la Kremnica în intervalul 1621-1622 şi la Baia Mare în anul 1622. Medalia de aur bătută pentru ziua de 25 august 1620, când se sărbătorea încoronarea lui Gabriel Bethlen ca rege al Ungariei, a fost emisă în monetăria de la Alba Iulia133.

Pe aversul tuturor monedelor de aur bătute de Bethlen la Alba Iulia apare efigia principelui. Primele monede transilvănene cu efigia emitentului au fost bătute de Sigismund Báthory, fiind vorba despre talerii din anul 1589134. Pe cele din argint, efigia apare doar pe taleri; dinarii, fiind emisiuni divizionare, fac excepţie de la această regulă. Pe aversul lor este figurat scutul Ungariei, împărţit longitudinal în mai multe cartiere135, iar de o parte şi de cealaltă a scutului, pe o

125 Pentru toate tipurile de ornamente prezente pe monedele transilvănene emise în secolele XVI-XVII, vezi Popa 1987-1988, p. 631-638. 126 Huszár 1945, p. 70. 127 Huszár 1945, p. 77-85. 128 Murgescu 1996, p. 172. 129 Pentru taleri străini descoperiţi în Transilvania, vezi Palamariu 1984-1985, p. 247-252. 130 Murgescu 1996, p. 168-169. 131 Talerii au fost catalogaţi ca fiind „marea noutate monetară din Europa secolului al XVI-lea”. Apariţia lor a fost benefică în primul rând pentru faptul că au acoperit lacunele din sistemul monetar, plasându-se valoric între ducaţii de aur şi groşii de argint (Murgescu 1996, p. 167). În opinia lui B. Murgescu, prima emisiune care ar putea fi încadrată în categoria talerilor sunt monedele numite „guldiner”, bătute de ducele Sigismund cel Bogat al Triolului în anul 1486 şi având greutatea de 31,7 g, cu puritatea argintului de 935 ‰. Numele de taler provine de la localitatea Joachimstal (Jáchymow) din Cehia, unde în secolul al XVI-lea se aflau importante mine de argint şi unde s-au bătut monede de argint în cantitate mare (Murgescu 1996, p. 168). 132 Mureşan 1997, p. 297-300. 133 Huszár 1945, p. 23. Pentru alte monede comandate de Gabriel Bethlen în cinstea ocupării tronului Ungariei vezi Kraus 1965, p. 60. 134 MBR, p. 111. 135 În unele situaţii, stema monetară a lui Gabriel Bethlen era dotată cu armele Ungariei. Pentru descrierea stemei de pe monede vezi Cernovodeanu 1977, p. 135.

161

Florin Ciulavu

singură variantă de dinari apar literele A I, sigla monetăriei. Pe aversul ducaţilor, sigla monetăriei apare doar pe trei variante, acestea fiind piese foarte rare, însă, sunt cunoscute şi piese fără siglă, pe care le vom analiza mai târziu. La piesele de aur şi argint, cu mici excepţii, sigla este poziţionată doar pe revers. La groşi, sigla A I în combinaţie cu unele semne, apare doar pe avers. Pe un singur tip de groş sigla AL IV este reprezentată pe reversul monedei (Anexa 4).

Observăm că pe monedele bătute de Gabriel Bethlen la Alba Iulia (fig. 1-4) apar doar siglele monetăriei, nu şi cele ale meşterilor monetari. Acest lucru împiedică identificarea monetarilor, mai ales că nu se cunosc documente ale monetăriei din această perioadă. Prin urmare, subiectul rămâne în continuare nedesluşit, până la identificarea unor documente sau până la descoperirea unor monede cu siglă de monetar.

Analizând tabelul de la Anexa 2, Tipurile de monede şi variantele lor bătute de Gabriel Bethlen la Alba Iulia, constatăm că monedele de 10 ducaţi au fost emise în 7 variante, 1 ducat în 22 de variante, 1/4 ducat în 4 variante, talerii în două variante, groşii în 19 variante, iar dinarii în 10 variante. Numărul mare de subtipuri în care este bătută o monedă sugerează faptul că respectivul tip monetar era bătut în tiraj mare. În anul 1618, când a fost redeschisă monetăria, s-au bătut doar monede de 1 ducat; în 1619 s-au bătut 32 de variante ale monedelor de 10 ducaţi (fig. 1), ducat, 1/4 ducat, groş şi dinar, fiind anul în care monetăria de la Alba Iulia a avut cea mai intensă activitate monetară; în 1620 s-au bătut, pe lângă piesele menţionate, şi taleri, în total fiind cunoscute 19 variante; în 1621 activitatea monetăriei a scăzut brusc, fiind cunoscute şase variante ale piesei de 1 dinar (fig. 4), iar în 1622 doar trei variante ale piesei de 1 ducat; după cum am spus mai sus, s-au bătut şi monede pe care nu apare milesimul, fiind vorba de două variante ale piesei de 1 ducat136.

Problematica falsificării de monede la Alba Iulia în timpul lui

Gabriel Bethlen În această perioadă, în paralel cu monedele oficiale, în circulaţia

monetară din Transilvania s-au aflat foarte multe monede false, bătute de meşteri clandestini sau de apropiaţi ai principelui, în ateliere monetare construite ilegal în oraşele mici, de graniţă, şi chiar în monetăriile oficiale, recunoscute pe plan intern şi internaţional. Această situaţie venea în continuarea celei existente încă din secolul trecut, când în circulaţia monetară se aflau destul de multe monede false137.

În Dietele întrunite în perioada 1613-1620 au fost discutate permanent probleme legate de baterea de monedă pentru Gabriel Bethlen. Pe fondul crizei monetare şi a acestor practici ilegale care au ruinat economia Transilvaniei din primii ani ai secolului al XVII-lea, Gabriel Bethlen a realizat o reformă

136 Vezi Anexa 2. 137 Velter, Dumitriu 2012, p. 29.

162


monetară, despre care vom vorbi în capitolul următor. Dar înainte să încheiem aceste rânduri, dorim să precizăm că sunt suficiente argumente care ne permit să afirmăm că principele Transilvaniei a permis şi chiar a favorizat baterea ilegală de monede în mai multe monetării.

Este cunoscut faptul că monede false au fost bătute şi în monetăria din Alba Iulia până în primul an de domnie al lui Gabriel Bethlen138, însă ne întrebăm dacă această practică a continuat şi în anii următori139. Spre exemplu, ştim că în anul 1620, la numai doi ani după ce a fost deschisă, monetăria şi-a încetat activitatea140, urmând să fie redeschisă cea de la Baia Mare, aceasta fiind singura care a mai emis monedă în mod oficial în acest an. Apoi, trebuie menţionat faptul că la Alba Iulia s-au bătut monede şi în anii 1621 (şase variante ale piesei de 1 dinar141) și 1622 (trei variante ale piesei de 1 ducat142). Ar mai fi de adăugat că în 1620-1621 s-au emis două variante ale piesei de 1 ducat fără anul de batere143.

Interesant este faptul că în anul 1621, monetăria din Alba Iulia a bătut doar monede de valoare mică (dinari) (fig. 4), practică folosită şi de celelalte monetării care nu mai aveau drept de emitere (vezi Baia Mare şi Braşov). Apoi, în 1622 au fost puse în circulaţie doar trei variante ale piesei de 1 ducat, iar două variante ale aceleiaşi piese au fost bătute fără milesim.

Putem presupune că piesele din anii 1621-1622 nu sunt false, însă, apare întrebarea: de ce în aceşti ani s-au emis monede în cantitate foarte mică la Alba Iulia în comparaţie cu anii 1619-1620? Spre exemplu, în 1619 s-au bătut cinci tipuri de monede (10 ducaţi, 1 ducat, 1/4 ducat, dinar, gros) în 32 de variante (vezi Anexa 1 şi 2), iar în 1620 s-au bătut şase tipuri (10 ducaţi, 1 ducat, 1 taler, 1/4 ducat, dinar, gros) în 19 variante (vezi Anexa 1). Ca atare, după ce a fost închisă (1620), monetăria a continuat să emită monede, doar că producţia a scăzut foarte mult în comparaţie cu anii anteriori, fapt specific atelierelor monetare clandestine.

Dorim să facem câteva consideraţii asupra pieselor emise între anii 1618-1621 care nu au inscripţionat anul de batere144 şi sigla monetăriei (fig. 3). Înainte de toate, mai trebuie menţionat faptul că astfel de monede (fără an) s-au mai bătut în 1617 în monetăria de la Cluj145. Ne întrebăm dacă aceste piese erau oficiale, sau au fost bătute ilegal? Având în vedere faptul că Gabriel Bethlen a pus în circulaţie mai multe tipuri de monede în mod neoficial şi în mai multe

138 Huszár 1936, p. 517. 139 Un groş de cupru bătut la Alba Iulia în anul 1619 se află în colecţia Muzeului de Istorie din Aiud (Scrobotă, Takács 2009, p. 636). 140 Huszár 1945, p. 20. 141 Anexa 1, nr. 54-59. 142 Anexa 1, nr. 60-62. 143 Anexa 1, nr. 63-64. 144 Huszár 1945, p. 95, nr. 26. 145 Huszár 1945, p. 9.

163

Florin Ciulavu

monetării, fără ca Dieta să fie de acord, nu se justifică de ce ar fi comandat nişte monede fără anul de batere, deoarece acestea puteau fi emise fără probleme cu milesimul, atâta timp cât totul se făcea cu ştiinţa principelui. O variantă ar fi ca monetarul să fi uitat să ştanţeze şi anul. Evident că există şi posibilitatea ca acest tip de ducaţi să fi fost retopiţi, motiv pentru care sunt cunoscute foarte puţine piese, însă este foarte puţin probabil, deoarece în general, se retopeau doar piesele cu defecte grave de batere. Este, astfel, firesc să ne întrebăm de ce lipsa milesimului de pe monede ar reprezenta o mare problemă? O altă versiune ar mai fi ca aceste monede să fi fost bătute drept probe monetare, însă, din nou considerăm că este prea puţin probabil, deoarece ca iconografie, cele bătute la Alba Iulia semănau foarte mult cu cele din anii anteriori. De ce ar fi făcut nişte probe aproape identice cu unele monede existente? Probele se făceau atunci când se dorea introducerea unui tip monetar nou şi de fiecare dată apărea milesimul pe ele. Din punctul nostru de vedere, cea mai plauzibilă variantă este că monedele emise fără an au fost bătute ilegal de meşterul monetar. Un argument în favoarea acestei afirmaţii este că monedele în discuţie s-au bătut în tiraj foarte mic, nefiind cunoscute în mai multe variante146.

Aşadar, putem concluziona că în timpul domniei principelui Gabriel Bethlen (1613-1629), la Alba Iulia s-au bătut monede doar în cinci ani (1618-1622), dintre care în mod oficial, legal, doar în trei ani (1618-1620). Deci, s-au falsificat monede timp de doi ani, la care se pot adăuga piesele pe care nu apare anul de batere şi sigla de monetărie.

Reformarea sistemului monetar transilvănean şi implicaţiile sale

asupra monetăriei de la Alba Iulia. Închiderea monetăriei Reforma monetară din această perioadă nu a prezentat un mare interes

pentru numismaţi şi istorici, L. Huszár fiind primul numismat care a discutat succint despre „schimbările din domeniul monetar”147 întreprinse de principele Transilvaniei, iar în alte situaţii sunt doar amintite aceste „schimbări”148. Chiar dacă în Dieta din 12-25 aprilie 1618149 s-au aprobat solicitările principelui pe plan monetar, considerăm că reforma monetară a fost pusă în aplicare pe parcursul mai multor ani, până prin 1626. Afirmaţia noastră se bazează pe faptul că după anul 1618 încă se falsificau monede în cantitate mare150 şi cu greu atelierele monetare transilvănene au fost reorganizate, cel puţin parţial.

După alte opinii, reforma monetară s-a realizat abia după anul 1625, când principele Transilvaniei a încheiat o convenţie cu Ferdinand II, prin care se obliga să bată „bani buni” de argint şi să retragă din circulaţie monedele slab

146 Resch 1901, p. 125, nr. 521, 522; Huszár 1945, p. 95, nr. 26. 147 Huszár 1945, p. 21; Huszár et alii 1996, p. 194. 148 Chirilă, Lucăcel 1977, p. 220; Velter, Dumitriu 2012. 149 EOE VII 1881, XV, 12-25 aprilie 1618, p. 84-92. 150 Huszár 1945, p. 19.

164


calitative151. Însă, dacă studiem documentele Dietelor Transilvaniei, constatăm că principele ia decizia reformării sistemului monetar transilvănean încă din anul 1618152.

Şocul crizei s-a simţit mai mulţi ani, însă măsurile întreprinse de Bethlen au creat o oarecare stabilizare a economiei transilvănene153. După reforma monetară, în perioada 1626-1629, se constată că moneda transilvăneană şi-a păstrat constantă valoarea154. Tot aici trebuie menţionat faptul că şi după reforma monetară în Transilvania se falsificau monede, iar în unele cazuri, principele le devaloriza intenţionat pentru a obţine venituri însemnate155.

Reforma monetară a fost de scurtă durată, acest lucru observându-se în calitatea emisiunilor monetare, scoaterea din circulaţie a pieselor din argint de calitate156 şi tirajul mic în care erau emise. Aici se mai adaugă şi închiderea unor monetării, printre care şi cea de la Alba Iulia. Mai trebuie adăugat că se falsificau monede chiar şi după începerea reformei157. Reformarea sistemului monetar s-a observat foarte mult în activitatea monetăriilor de la Baia Mare, Sibiu şi Cluj şi în monedele emise de aceste ateliere, şi mai puţin în cele de la Alba Iulia şi Braşov.

Considerăm că reforma monetară a fost pusă în aplicare în două etape, începând din 1618 şi până prin 1626158, datorită situaţiei grele din toate punctele de vedere în care se afla principatul.

În contextul războiului de 30 de ani în care Transilvania a fost implicată, atelierul monetar albaiulian a emis monedă sporadic. După anul 1622 la Alba Iulia nu s-au mai bătut monede până în timpul lui Gheorghe Rakoczi I, când au fost emise 11 variante ale piesei de aur de 1 ducat, în anul 1646, fără a emite şi piese de argint sau cupru. În a doua parte a secolului al XVII-lea, din circulaţia monetară transilvăneană lipseau monedele locale de valoare mică şi mijlocie159, însă principii se concentrau pe emiterea monedelor de aur, cu valoare mai mare. Monetăria de la Alba Iulia a fost reînfiinţată de Mihail Apafi, începând să emită monede în cantităţi mai mari.

Concluzii Nu putem afirma cu certitudine unde se afla clădirea monetăriei în

perioada pe care am analizat-o, însă putem presupune că aceasta era situată în partea de sud a cetăţii, în apropierea palatului princiar şi a kendevar-ului.

151 Toma 2010, p. 292. Cu privire la reformarea sistemului montar transilvănean în perioada 1626-1629, vezi şi opiniile lui Chirilă, Lupu 1965, p. 121-143; Pintea 1966, p. 229. 152 EOE VII 1881, XV, 12-25 aprilie 1618, p. 84-92. 153 Huszár 1945, p. 18. 154 Huszár et alii 1996, p. 194. 155 Kraus 1965, p. 60. 156 Kraus 1965, p. 60. 157 Velter 1994, p. 38-59. 158 Acest subiect îl vom aborda mult mai detaliat într-un viitor studiu. 159 Chirilă 1973, p. 718.

165

Florin Ciulavu

Perioada cuprinsă între anii 1613-1629 a fost marcată de multe schimbări în plan economic şi monetar, care au transformat principatul Transilvaniei într-un stat cu renume în ceea ce priveşte falsificarea de monede, în acest proces fiind implicat chiar şi principele. În prima parte a perioadei amintite atelierele monetare transilvănene produceau ilegal monede în cantităţi foarte mari, însă circulaţia monetară era alimentată şi cu piese străine depreciate, în multe situaţii false, în special poloneze, fapt ce l-a determinat pe Gabriel Bethlen să interzică circulaţia acestora în Transilvania. Oricum, principalul catalizator al crizei monetare din anii 1612-1620 considerăm că a fost reprezentat de atelierele monetare transilvănene, care au funcţionat mulţi ani ilegal, neavând drept de emitere de monede.

Abia după anul 1620 monetăriile din Transilvania au început să bată „monedă bună”, fiind introduse în circulaţie noi tipuri monetare. Noile piese erau mult mai frumoase din punct de vedere iconografic; prin introducerea de noi ornamente, o parte dintre acestea prezentau caracteristici comune cu cele din regat. Totodată, au fost introduse câteva elemente de siguranţă şi s-au adus ştanţe noi din străinătate, totul pentru a se stopa pe cât posibil falsificarea.

Reforma monetară realizată de Gabriel Bethlen a fost pusă în aplicare destul de greu, deoarece la acea vreme sistemul monetar era în mare declin, iar cei care conduceau monetăriile, în unele situaţii chiar şi principele, nu urmăreau decât profituri mari într-un timp scurt. Acei oameni au fost înlăturaţi destul de greu din monetării sau din alte funcţii de conducere importante, fapt ce a îngreunat mult acţiunile de reformare a sistemului monetar întreprinse de Bethlen.

În monetăria de la Alba Iulia s-au emis monede după sistemul medieval până când Gabriel Bethlen a introdus în toate atelierele monetare prese manuale, ştanţe noi, şi au fost aduşi meşteri monetari străini, probabil, după anul 1620. Principele transilvănean a avut o bogată activitate monetară, materializată prin emiterea unui număr mare de monede.

În comparaţie cu alte monetării trasilvănene (Baia Mare, Sibiu, Cluj), unde s-au emis monede în cantitate foarte mare, atelierul monetar albaiulian a funcţionat doar cinci ani şi a emis monede în cantitate relativ mică. Cu toate acestea, în anii 1618-1619 era singurul din Transilvania unde se emiteau monede în mod oficial, recunoscute, celelalte funcţionând ilegal, după ce Dieta le-a suspendat dreptul de emitere. Constatăm că în această perioadă monetăria de la Alba Iulia nu avea un rol important în sistemul monetar transilvănean, chiar dacă aici era capitala Principatului, aşa cum s-a întâmplat în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, sau în secolul al XVIII-lea, când în anumite momente se situa pe al doilea loc în imperiu ca importanţă, după cea de la Viena, în ceea ce priveşte emiterea monedelor de aur.

166


ANEXA 1. Catalogul monedelor bătute la Alba Iulia de Gabriel Bethlen160 1 ducat 1618 1. Av. GABRIEL • BETHLEN • DG PRIN TRANSILVANI Bustul principelui în armură, spre stânga. Pe umăr poartă mantie prinsă cu o rozetă, iar pe cap are calpac. Penajul de la calpac acoperă VA din TRANSILVANI. Rv. PAR • RE • HVN • DOM • ET • SIC • CO • 1618 • Sub coroană se află stema familiei; scut oval ornamentat cu cartuşe. Deşi lipseşte semnul monetăriei, acest tip de ducat corespunde cu cei bătuţi la Alba Iulia. Alba Iulia; AV; 3,47 g; 23 mm. Resch 24; Huszár 16 var; MBR 1232; RNMES p. 20, nr. 7/6. 2. Av. GABRIEL • BETHLEN • DG PRIN TRANSILVANI Bustul principelui în armură, spre stânga. Pe umăr poartă mantie prinsă cu o rozetă, iar pe cap are calpac. Rv. PAR • RE • HVN • DOM • ET • SIC • CO • 1618 • Sub coroană se află stema familiei; scut oval ornamentat cu cartuşe. Deşi lipseşte semnul monetăriei, acest tip de ducat corespunde cu cei bătuţi la Alba Iulia. Alba Iulia; AV; 3,47 g; 23 mm. Resch 24 var; Huszár 16; RNMES p. 20, nr. 7/6. 10 ducaţi 1619161 3. Av. GABRIEL BETH D G PR - IN TRAN Bustul principeului în armură, spre stânga. Pe umăr poartă mantie prinsă cu o rozetă, iar pe cap calpac. Bustul separă legenda sus şi jos. Rv. PAR REG HVNG DOM ET SICVL COM 1619 Sub coroană este poziţionat blazonul familiei Bethlen, decorat cu cartuşe şi înconjurat de dragon. Scut oval, ornamentat cu cartuşe şi stema Transilvaniei, cele şapte cetăţi fiind poziţionate 1, 2, 1, 2, 1. Sigla AI este poziţionată dedesubtul scutului. Alba Iulia; AV; 31,47 g. http://www.numismatics.hu/cikkek_archivum3.htm.

160 În catalog vom prezenta toate tipurile de monede cunoscute şi variantele lor bătute la Alba Iulia de către Gabriel Bethlen. Dacă legenda sau iconografia monedelor din acelaşi tip diferă, am considerat că sunt variante diferite, drept urmare, le-am inclus în catalog. Abrevieri folosite: Érdy - J. Érdy, Erdély érmei képatlasz, Eggenberger Ferdinánd Magyar Akademia Könyvárusnái, Pesten, 1862; Hess - A. Hess, Die Siebenbürgischen Münzen des Fürstlich Montenuovo’schen Münzcabinets, Frankfurt am Main, 1880; Huszár - L. Huszár, Bethlen Gábor pénzei, Kolozsvar, Minerva Irodolami és Nyomdai Műintézet R.-T., 1945; MBR - O. Luchian, G. Buzdugan, C. C. Oprescu, Monede şi bancnote româneşti, Bucureşti, Editura Sport-Turism, 1977; Resch - A. Resch, Siebenbürghische Münzen und Medaillen von 1538 bis zur gegenwart, Hermannstadt, 1901; Velter - A. M. Velter, Catalogul monedelor Principatului Transilvaniei. Colecţia Ing. Constantin Orghidan, Muzeul Naţional de Istorie a României, Bucureşti, 1994. 161 Prima monedă de 10 ducaţi bătută de Gabriel Bethlen în monetăria de la Alba Iulia (http://www.numismatics.hu/cikkek_archivum3.htm, accesat la 28 noiembrie 2012).

167

Florin Ciulavu

4. Av. GABRIEL • BETH • D : G • PR - IN • TRAN Bust în armură, spre stânga. Pe umăr poartă mantie prinsă cu o rozetă, iar pe cap calpac. Bustul separă legenda sus şi jos.

Rv. PAR ◌ஃ REG ◌ஃ HVNG ◌ஃ DOM◌ஃ ET ◌ஃ SICVL ◌ஃ COM ◌ஃ 1619 Sub coroană este poziţionat blazonul familiei Bethlen, decorat cu cartuşe şi înconjurat de dragon. Scut oval, ornamentat cu cartuşe şi stema Transilvaniei, cele şapte cetăţii fiind poziţionate 1, 2, 1, 2, 1. În părţi este figurată sigla • A • I • Alba Iulia; AV; 34,40. Érdy Pl. VIII, nr. 11 var; Resch 25; Huszár 2 var; MBR 1233. 5. Av. GABRIEL • BETH • D : G • PR - IN • TRAN Bustul principelui în armură, spre stânga. Pe umăr poartă mantie prinsă cu o rozetă, iar pe cap are calpac. Bustul separă legenda sus şi jos. Rv. PAR REG HVNG DOM ET SICVL COM 1619 Sub coroană este poziţionat blazonul familiei Bethlen, decorat cu cartuşe şi înconjurat de dragon. Scut oval, ornamentat cu cartuşe şi stema Transilvaniei, cele şapte cetăţi fiind poziţionate 1, 2, 1, 2, 1. În părţi este figurată sigla • A • I • Alba Iulia; AV; 34,75 g. Resch 25 var, Huszár 2. 6. Av. GABRIEL • BETH • D : G • PR - IN • TRAN Bustul principelui în armură, spre stânga. Pe umăr poartă mantie prinsă cu o rozetă, iar pe cap are calpac. Bustul separă legenda sus şi jos. Rv. PAR REG HVNG DOM ET SICVL COM 1619 Sub coroană este poziţionat blazonul familiei Bethlen, decorat cu cartuşe şi înconjurat de dragon. Scut oval, ornamentat cu cartuşe şi stema Transilvaniei, cele şapte cetăţi fiind poziţionate 1, 2, 1, 2, 1. În părţi este figurată sigla • A • I • Alba Iulia; AV; 34,75 g. RNMES p. 20-21, nr. 1/7. 7. Av. GABRIEL • BETH • D : G • PR - IN • TRAN Bustul principelui în armură, spre stânga. Pe umăr poartă mantie prinsă cu o rozetă, iar pe cap calpac. Bustul separă legenda sus şi jos. Rv. PAR • REG • HVNG • DOM • ET • SICVL • COM • 1619 Sub coroană este poziţionat blazonul familiei Bethlen, decorat cu cartuşe şi înconjurat de dragon. Scut oval, ornamentat cu cartuşe şi stema Transilvaniei, cele şapte cetăţi fiind poziţionate 1, 2, 1, 2, 1. Sigla A • I • apare dedesubtul scutului. Alba Iulia; AV; 34,75 g. Érdy Pl. VIII, nr. 11. 5 ducaţi 1619 8. Av. GABRIEL • BETH • D : G • PR - IN • TRAN Bustul principelui în armură, spre stânga. Pe umăr poartă mantie prinsă cu o rozetă, iar pe cap are calpac. Bustul separă legenda sus şi jos. Rv. PAR REG HVNG DOM ET SICVL COM 1619

168


Sub coroană este poziţionat blazonul familiei Bethlen, decorat cu cartuşe şi înconjurat de dragon. Scut oval, ornamentat cu cartuşe şi stema Transilvaniei, cele şapte cetăţi fiind poziţionate 1, 2, 1, 2, 1. În părţi este figurată sigla • A • I • Alba Iulia; AV; 17,4 g. RNMES p. 20-21, nr. 3/7. 1 ducat 1619 9. Av. GABRIEL • D : G : PR - IN • TRAN Bustul principelui cu armură şi matie de campanie, din profil spre stânga. Mantia este prinsă pe umăr cu o rozetă. Pe cap are calpac cu pană şi egretă. Bustul întrerupe legenda sus şi jos. Rv. PAR • RE • HVN • DOM • ET • SIC • CO 1619 Scut oval, baroc, timbrat cu coroană princiară închisă; în câmp blazonul Bethlen înconjurat de dragon. Fără siglă de monetărie, dar după stil, Alba Iulia; AV; 3,47 g; 23 mm. Hess 576; Resch 26 var; MBR 1234 var; Velter 282. 10. Av. GABRIEL • D : G : PR - IN • TRAN Bustul principelui spre dreapta, cu armură şi mantie de campanie, prinsă pe umăr cu o rozetă; întrerupe legenda sus şi jos. Rv. PAR • RE • HVN • DOM • ET • SIC • CO 1619 Dragon încolăcit pe un scut, poziţionat în mijloc, care conţine stema Bethlen. Celelalte două scuturi, poziţionate în părţi şi ornamentate, conţin soarele, luna şi semiluna, cu acvila ieşind spre stânga. Cele şapte cetăţi sunt aranjate în scutul din stânga: 1,2,1,2,1. Sigla monetăriei (• A • I •) este poziţionată dedesupt, într-un oval împodobit. Alba Iulia; AV; 3,4 g. Resch 26; MBR 1234; RNMES p. 20, nr. 7/7. 11. Av. GABRIEL • BETH • D : G • PR - IN • TRAN Bustul principelui în armură, spre stânga. Pe umăr poartă mantie prinsă cu o rozetă, iar pe cap calpac. Bustul separă legenda sus şi jos.

Rv. PAR ◌ஃ REG ◌ஃ HVNG ◌ஃ DOM ◌ஃ ET ◌ஃ SICVL ◌ஃ COM ◌ஃ 1619

Sub coroană este poziţionat blazonul familiei Bethlen, decorat cu cartuşe şi înconjurat de dragon. Scut oval, ornamentat cu cartuşe şi stema Transilvaniei, cele şapte cetăţi fiind poziţionate 1, 2, 1, 2, 1. Diferenţa faţă de ducatul de la nr. 8 este dată de poziţionarea siglei • A • I •, mai în lateral. Alba Iulia; AV; 3,47 g; 23 mm. Resch 26 var; Huszár 23 var. 12. Av. GABRIEL • BET • D : G - • P • TRAN Bustul principelui în armură, spre stânga. Pe umăr poartă mantie prinsă cu o rozetă, iar pe cap are calpac. Bustul separă legenda sus şi jos.

Rv. PAR ◌ஃ REG ◌ஃ HVNG ◌ஃ DOM ◌ஃ ET ◌ஃ SICVL ◌ஃ CO • 16 • 19

169

Florin Ciulavu

Sub coroană este poziţionat blazonul familiei Bethlen, decorat cu cartuşe şi înconjurat de dragon. Scut oval, ornamentat cu cartuşe şi stema Transilvaniei, cele şapte cetăţi fiind poziţionate 1, 2, 1, 2, 1. În părţi este figurată sigla • A • I • Alba Iulia; AV; 3,47 g; 23 mm. Resch 27. 13. Av. GABRIEL • BET • D : G - • P • TRAN Bustul principelui în armură, spre stânga; pe cap are calpac. Rv. PAR • REG • HVNG • DOM • ET • SICVL • COM • 16 • 19 Sub coroană este poziţionat blazonul familiei Bethlen. În părţi este figurată sigla A I. Alba Iulia; AV; 3,47 g; 23 mm. Huszár 22. 14. Av. GABRIEL • BET • D : G - • P • TRAN Bustul principelui spre dreapta, cu armură şi mantie de campanie prinsă pe umăr cu o rozetă; bustul întrerupe legenda sus şi jos. Rv. PAR • RE • HVN • DOM • ET • SIC • CO • 16 • 19 Dragon încolăcit pe un scut poziţionat în mijloc, care conţine stema Bethlen. Celelalte două scuturi, poziţionate în părţi şi ornamentate, conţin soarele, luna şi semiluna, cu acvila ieşind spre stânga. Cele şapte cetăţi sunt aranjate în scutul din stânga: 1,2,1,2,1. Sigla monetăriei (• A • I •) este poziţionată dedesubt, într-un oval împodobit. Alba Iulia; AV; 3,4 g. Resch 27; MBR 1235; RNMES p. 20, nr. 7/7. 15. Av. GABRIEL • BET • D : G - P • TRAN Bustul principelui spre dreapta, cu armură şi mantie de campanie, prinsă pe umăr cu o rozetă. Bustul întrerupe legenda sus şi jos. Rv. PAR • RE • HVN • DOM • ET • SIC • CO • 16 • 19 Dragon încolăcit pe un scut, poziţionat în mijloc, care conţine stema Bethlen. Celelalte două scuturi, poziţionate în părţi şi ornamentate, conţin soarele, luna şi semiluna, cu acvila ieşind spre stânga. Cele şapte cetăţi sunt aranjate în scutul din stânga: 1, 2, 1, 2, 1. Sigla monetăriei (• A • I •) este poziţionată dedesubt, într-un oval împodobit. Acest tip de ducat este asemănător cu cel de la nr. 12, diferenţa fiind dată de faptul că pe acesta capul principelui este reprezentat puţin mai mare. Alba Iulia; AV; 3,4 g. Resch 27 var; MBR 1236; RNMES p. 20, nr. 7/7. 16. Av. GABRIEL • BETH • D : G - P • TRAN, dar P • TRAN este redat de dimensiuni mai mari. Bustul principelui în armură, spre stânga. Pe umăr poartă mantie prinsă cu o rozetă, iar pe cap are calpac. Bustul separă legenda sus şi jos.

Rv. PAR ◌ஃREG ◌ஃ HVNG ◌ஃ DOM ◌ஃ ET ◌ஃ SICVL ◌ஃ COM ◌ஃ 1619 Sub coroană este poziţionat blazonul familiei Bethlen, decorat cu cartuşe şi înconjurat de dragon. Scut oval, ornamentat cu cartuşe şi stema Transilvaniei, cele şapte cetăţi fiind poziţionate 1, 2, 1, 2, 1. În lateral este plasată sigla • A • I •. Alba Iulia; AV; 3,47 g; 23 mm.

170


Resch 27a. 1/4 ducat 1619 17. Av. GABRIEL • BETH • D • G • PRIN • TRAN • Scut oval decorat cu cartuşe. În câmpul de sus se află stema Transilvaniei, cu cele şapte cetăţi poziţionate 4, 3. Rv. • PATRONA HVNGARIAE 1619 • Madona, cu mâna stângă ţinând Pruncul în braţe, iar cu dreapta sceptrul. În părţi este poziţionată sigla A I Alba Iulia; AV; 0,87 g. Resch 28 var; Huszár 36var162. 18. Av. GABRIEL • BETH • D • G • PRIN • TRAN +

Scut oval împodobit cu cartuşe. În câmpul de sus este poziţionată acvila, iar în cel de jos cetăţile, aşezate 4, 3. Rv. • PATRONA HVNGARIAE • Madona pe semilună, ţine pe mâna stângă Pruncul, iar în dreapta sceptrul. În părţi este poziţionată sigla monetăriei (A I). Alba Iulia, AV; 0,87 g. Resch 28; MBR 1237; RNMES p. 20-21, nr. 8/7. 1 groş 1619 19. Av. Coroană princiară închisă, mare, în părţi este poziţionat milesimul 16-19.

Dedesubt se află legenda aşezată pe patru rânduri: ।GABRIEL •। D • G • PRIN •। TRAN •।• A • I •। Rv. GROSSVS <• REGNI • TR > ANSYLVANIAE • Scut oval ornamentat cu cartuşe. În scut se află stema Transilvaniei: acvila transilvană poziţionată deasupra celor şapte cetăţi, aşezate 4, 2, 1. Alba Iulia, AE argintat; 1,10 g; 22 mm. Resch 32 var; Huszár 129 var; MBR 1241 var; Velter 283.

20. Av. ।GABRIEL।D • G • PRIN।TRAN •। Coroană princiară mare, închisă, în lateral este poziţionat milesimul 16-19. Desesubt, este aşezată legenda pe trei rânduri. Rv. GROSSVS <• REGNI • TR > ANSYLVANIAE •:* Scut oval ornamentat cu cartuşe. În scut se află stema Transilvaniei: acvila transilvană poziţionată deasupra celor şapte cetăţi, aşezate 4, 2, 1. Sigla AL• - IV • este poziţionată pe cel de-al doilea rând. Stema Bethlen cu coroană, împarte rândurile doi şi trei. Alba Iulia; AE; 1,31 g; 21 mm.

162 Huszár prezintă aceasta piesă sub denumirea de denárbeléyeg (dénár bélyeg) = patru dinari (Huszár 1945, nr. 36).

171

Florin Ciulavu

Resch 33 var; Huszár 127 var; MBR 1242 var.; Velter 284.

21. Av. ।GABRIEL।D • G • PRIN।TRAN •। Coroană princiară mare, în părţi milesimul 16-19. Dedesubt este aşezată legenda pe trei rânduri. Rv. GROSSVS • REGNI • TRANSYLVANIAE: Scut oval decorat cu cartuşe şi stema Transilvaniei, având cele şapte cetăţi poziţionate 4, 3. Alba Iulia; AR; 1,3 g. Resch 33 var.; MBR 1242; RNMES p. 20-21, nr. 24/7.

22. Av. ।GABRIEL •।• D : G • PRIN •। TRAN ।•। Coroană princiară mare, închisă, în părţi milesimul 16-19. Dedesubt este aşezată legenda pe patru rânduri. Rv. GROSSVS • REGNI • TRANSYLVANIA ✿ Scut oval ornamentat cu cartuşe. În scut este poziţionată stema Transilvaniei: acvila transilvană poziţionată deasupra celor şapte cetăţi, aşezate 4, 3. Alba Iulia; AE argintat; 1,74 g; 21 mm. Resch 34 var; MBR 1243; Velter 286.

23. Av. ।GABRIEL •। D : G • PRIN :। TRAN :।• • Coroană princiară mai mică decât de obicei; în părţi este poziţionat milesimul 16-19, iar dedesupt legenda pe patru rânduri. Rv. GROSSVS • REGNI • TRANSYLVANIAE Scut oval ornamentat cu cartuşe. În scut se află stema Transilvaniei: acvila transilvană poziţionată deasupra celor şapte cetăţi, aşezate 4, 3. Alba Iulia; AR; 1,3 g. Resch 34 var; MBR 1243.

24. Av. ।GABRIEL •। D : G • PRIN :। TRAN :।• • Coroană princiară mai mică decât de obicei; în părţi este poziţionat milesimul 16-19, iar dedesupt legenda, pe patru rânduri. Rv. GROSSVS • REGNI • TRANSYLVANIAE Scut oval ornamentat cu cartuşe. În scut se află stema Transilvaniei: acvila transilvană poziţionată deasupra celor şapte cetăţi, aşezate 4, 3. Desenul monetar este diferit de cel de la nr. 23. Alba Iulia; AR; 1,3 g. Resch 35 var; MBR 1244.

25. Av. ।GABRIEL •। D : G • PRIN :। TRAN :।• • Coroană princiară mai mică decât de obicei; în părţi este poziţionat milesimul 16-19, iar dedesupt legenda pe patru rânduri. Rv. GROSSVS • REGNI • TRANSYLVANIAE

172


Scut oval ornamentat cu cartuşe. În scut se află stema Transilvaniei: acvila transilvană poziţionată deasupra celor şapte cetăţi, aşezate 4, 3. Desenul monetar este diferit de cele de la nr. 23-24. Alba Iulia; AR; 1,3 g. Resch 36; MBR 1245.

26. Av. ।GABRIEL •। D : G • PRIN :। TRAN :।• • Coroană princiară mai mică decât de obicei; în părţi este poziţionat milesimul 16-19, iar dedesupt legenda pe patru rânduri. Rv. GROSSVS • REGNI • TRANSYLVANIAE Scut oval ornamentat cu cartuşe. În scut se află stema Transilvaniei: acvila transilvană poziţionată deasupra celor şapte cetăţi, aşezate 4, 3. Desenul monetar este diferit de cele de la nr. 23-25. Alba Iulia; AR; 1,3 g. MBR 1246.

27. Av. ।GABRIEL •। D : G • PRIN •। TRAN :।• • Coroană princiară mai mică decât de obicei; în părţi este poziţionat milesimul 16-19, iar dedesupt legenda pe patru rânduri. Rv. GROSSVS • REGNI • TRANSYLVANIAE Scut oval ornamentat cu cartuşe. În scut se află stema Transilvaniei: acvila transilvană poziţionată deasupra celor şapte cetăţi, aşezate 4, 3. Desenul monetar este diferit de cele de la nr. 23-26. Alba Iulia; AR; 1,3 g. MBR 1247.

28. Av. ।GABRIEL •। D • G • PRIN •। TRAN •। A • I । De o parte şi de alta a coroanei 16-19; legenda este aşezată pe patru rânduri. Rv. GROSSVS • REGNI • TRANSYLVANIAE: Scut oval ornamentat cu cartuşe. În scut se află stema Transilvaniei: acvila transilvană poziţionată deasupra celor şapte cetăţi, aşezate 4, 3. Alba Iulia; AE; 1,74 g; 21 mm. Resch 32; Huszár 129/1 var; MBR 1241 var.

29. Av. ।GABRIEL •। D • G • PRIN •। TRAN •। A • I । Coroană princiară mare, în părţi este poziţionat milesimul 16-19; dedesupt este poziţionată legenda pe patru rânduri. Rv. GROSSVS • REGNI • TRANSYLVANIAE: Scut oval ornamentat cu cartuşe. În scut se află stema Transilvaniei: acvila transilvană poziţionată deasupra celor şapte cetăţi, aşezate 4, 3. Alba Iulia; AR; 1,3 g. Resch 32 var; MBR 1241.

173

Florin Ciulavu

30. Av. ।GABRIEL •। D • G • PRIN •। TRAN •। AI De o parte şi de alta a coroanei este poziţionat milesimul 16-19; legenda este aşezată pe patru rânduri. Rv. GROSSVS REGNI • TRASYLVANIAE • Scut oval ornamentat cu cartuşe. În scut se află stema Transilvaniei: acvila transilvană poziţionată deasupra celor şapte cetăţi, aţezate 4, 3. Alba Iulia; AE; 1,74 g; 21 mm. Huszár 129/1; Huszár 127 var.

31. Av. ।GABRIEL •। D • G • PRIN •। TRAN •। Deşi lipseşte sigla de monetărie, acest tip de monede corespunde cu cele bătute la Alba Iulia. Rv. GROSSVS • REGNI • TRANSYLVANIA ✿ Scut oval ornamentat cu cartuşe. În scut se află stema Transilvaniei: acvila transilvană poziţionată deasupra celor şapte cetăţi, aşezate 4, 3. Alba Iulia; AE; 1,74 g; 21 mm. Resch 33; Huszár 127 var.

32. Av. ।GABRIEL •।D : G • PRIN। TRAN : ।• •। Coroană princiară mică, închisă, în părţi cu milesimul 16-19. Dedesubt este poziţionată legenda pe patru rânduri. Rv. GROSSVS • REGNI • TRANSYLVANIA . Scut oval ornamentat cu cartuşe. În scut se află stema Transilvaniei: acvila transilvană poziţionată deasupra celor şapte cetăşi, aşezate 4, 3. Alba Iulia; AG; 1,74 g; 21 mm. Resch 34; Huszár 127 var.

33. Av. । GABARIEL • । D : G • PRIN : । TRAND : । • • । e o parte şi de alta a coroanei este poziţionat milesimul 16-19; legenda este aşezată pe patru rânduri. Rv. GROSSVS • REGNI • TRANSYLVANIAE: Scut oval ornamentat cu cartuşe. În scut se află stema Transilvaniei: acvila transilvană poziţionată deasupra celor şapte cetăţi, aşezate 4, 3. Alba Iulia; AG; 1,74 g; 21 mm. Resch 35; Huszár 127 var.

34. Av. ।GABRIEL •।• D : G • PRIN •। TRAN ।•। Coroană princiră mare închisă, în părţi este poziţionat milesimul 16-19. Dedesubt este aşezată legenda pe patru rânduri. Rv. GROSSVS • REGNI • TRANSYLVANIA ✿ Scut oval ornamentat cu cartuşe. În scut se află stema Transilvaniei: acvila transilvană poziţionată deasupra celor şapte cetăţi, aşezate 4, 3. Este asemănător cu nr. 19, dar diferă uşor desenul monetar. Alba Iulia; AG; 1,74 g; 21 mm.

174


Resch 37; Huszár 127 var.

35. Av. ।GABRIEL • । D • G • PRIN • ।TRAN Coroana împarte milesimul 16-19, care este poziţionat de o parte şi de cealaltă, pe primul rând din legendă. Nu are siglă de monetărie, însă după tip, este bătută la Alba Iulia. Rv. GROSSVS • REGNI • TRANSYLVANIAE ✿ Scut oval ornamentat cu cartuşe. În scut se află stema Transilvaniei: acvila transilvană poziţionată deasupra celor şapte cetăţi, aşezate 4, 3. Alba Iulia; AG; 1,74 g; 21 mm. Huszár 127. 1 dinar 1619

36. Av. GABRIEL • BETH • D • G • PRIN • TRAN • Scut oval decorat cu cele şapte cetăţi. Rv. • Patrona hungariae 1619 • Fecioara ţinând Pruncul în braţe. În părţi este poziţionată sigla A I. Alba Iulia; AG; 0,43 g. Huszár 36/1163. 10 ducaţi 1620 37. Av. GABRIEL • D : G • ELECTVS • HVNG-ARIÆ • DALMA Bustul principelui în armură este orientat spre stânga. Pe umăr poartă mantie prinsă cu o rozetă, iar pe cap are calpac (asemănător cu nr. 7, dar mai mic şi executat mai fin). Ştampila monetară este mai mică. Rv. • CRO • SCLA • C : REX • TRAN • PRINC • ET • SIC • COM • 1620 Scut oval decorat cu cartuşe şi cu stema Transilvaniei. În lateralul scutului sunt poziţionate siglele A I. Sub coroană (care este mare), se află blazonul familiei Bethlen decorat cu cartuşe. Alba Iulia; AV; 34,75 g. Resch 38. 38. Av. GABRIEL • D : G • ELECTVS • HVNG-ARIÆ • DALMA Bustul principelui în armură este orientat spre stânga. Pe umăr poartă mantie prinsă cu o rozetă, iar pe cap are calpac. Rv. • CRO • SCLA • C : REX • TRAN • PRINC • ET • SIC • COM . 1620 . Scut încoronat, multiplu ornamentat cu stema ungară şi transilvană; scutul Bethlen este poziţionat în centru. În lateralul scutului sunt poziţionate siglele A I164. Alba Iulia; AV; 34,75 g.

163 Lajos Huszár face trimitere la Resch 28 (Huszár 1945, p. 97, nr. 36/1), însă piesa indicată este de 1/4 ducat (Resch 1901, p. 85, nr. 28). 164 Această variantă a monedei de 10 ducaţi este considerată o „frumoasă realizare monetară” (MBR, p. 167, nr. 1248).

175

Florin Ciulavu

MBR 1248; RNMES p. 20, nr. 1/8. 39. Av. GABRIEL D : G • ELECTVS • HVNG-ARIÆ • DALMA Bustul principelui în armură este orientat spre stânga. Pe umăr poartă mantie prinsă cu o rozetă, iar pe cap are caplac. Rv. CRO • SCLA • C : REX • TRAN • PRINC • ET • SIC • CVM • 16 • 20 Sigla A I apare atât pe avers, cât şi pe revers, fiind o variantă foarte rară a piesei de 10 ducaţi. Alba Iulia; AV; 34,75 g. Huszár 3165. 1 ducat 1620 40. Av. GABRIEL . DG PR-IN TRAN Bustul principelui orientat spre stânga împarte legenda sus şi jos. În părţi este figurată sigla monetăriei (A I). Rv. PAR • RE • HVNG • DOM • SIC . COM 1620 Sub coroană este poziţionat scutul familiei Bethlen decorat cu cartuşe şi înconjurat de dragon. Alba Iulia, AV; 3,47 g; 23 mm. Érdy Pl. IX, nr. 1. 41. Av. GABRIEL • D : G • PR-IN • TRAN Bustul principelui orientat spre stânga, împarte legenda sus şi jos. În părţi este figurată sigla A I. Rv. • PAR • RE • HVN • DOM • SIC • CO • 1620 Sub coroană este poziţionat scutul familiei Bethlen. În părţile laterale ale cadrului este figurată sigla A I. Alba Iulia; AV; 3,47 g; 23 mm. Resch 39; RNMES p. 20, nr. 7/8. 42. Av. GABRIEL • D : G • PR-IN • TRAN Bustul principelui în armură este orientat spre stânga. Pe cap poartă calpac. În lateral este poziţionată sigla A I. Rv. PAR • RE • HVN • DOM • SIC • CO • 16 • 20 Sub coroană este poziţionat blazonul familiei Bethlen. În părţi este figurată sigla A I. Alba Iulia; AV; 3,47 g; 23 mm. Huszár 25. 43. Av. GABRIEL • D : G • PR-IN • TRAN Bustul principelui în armură este orientat spre stânga. Pe umăr poartă mantie prinsă cu o rozetă, iar pe cap are calpac. Rv. PAR • RE • HVN • DOM • SIC • CO • 1620 Stema Bethlen în ramă ornamentată, poziţionată într-un scut oval, mult stilizat.

165 Lajos Huszár face trimitere la piesa nr. 38 din catalogul lui Adolf Resch (Huszár 1945, p. 92, nr. 3), însă este o altă variantă.

176


Alba Iulia; AV; 3,47 g; 23 mm. Resch 39 var; MBR 1249; RNMES p. 20, nr. 7/8. 44. Av. GABRIEL • D • G • PR-IN TRAN Bustul principelui în armură este orientat spre stânga. Pe umăr poartă mantie prinsă cu o cruce mare cu vârfuri ascuţite, iar în părţile laterale ale bustului este poziţionată sigla A I. Rv. PAR • RE • HVNG • DOM • ET • SIC • COM • 1620 Sub coroană este poziţionat blazonul familiei Bethlen. În părţi este figurată sigla A I. Alba Iulia; AV; 3,47 g; 23 mm. Hess 579 var; Resch 40; Huszár 24; MBR 1250; RNMES p. 20, nr. 7/8. 45. Av. GABRIEL • D • G • PRI :-TRANSY Bustul principelui în armură este orientat spre stânga. Pe umăr poartă mantie prinsă cu o cruce (mai mică decât la nr. 42) cu vârfuri ascuţite, iar în părţile laterale ale bustului este poziţionată sigla A I. Rv. • PAR • RE • HVNG • DOM • ET • SIC • CO • 1620 • Scutul familiei Bethlen este înconjurat de dragoni; coroana nu are scăriţă. Lipseşte sigla monetăriei, dar acest tip de ducat corespunde cu cei bătuţi la Alba Iulia. Alba Iulia; AV; 3,47 g; 23 mm. Hess 580; Resch 41; Huszár 17. 46. Av. GABRIEL • D • G • PRI :-TRANSY • Bustul principelui în armură este orinetat spre stânga. Pe umăr poartă o mantie prinsă cu o cruce. Rv. • PAR • RE • HVNG • DOM • ET • SIC • CO • 1620 • Stema Bethlen înconjurată de un dragon încolăcit; coroana nu are bucle. Lipseşte sigla monetăriei, însă acest tip corespunde cu cei bătuţi la monetăria de la Alba Iulia. Alba Iulia; AV; 3,47 g; 23 mm. Hess 580var; Resch 41; MBR 1251; RNMES p. 20, nr. 7/8. 1 taler 1620166 47. Av. GABRIEL • D : G • ELECTVS • HVNG-ARIÆ • DALMA Bustul principelui în armură este orientat spre stânga. Pe umăr poartă mantie prinsă cu o rozetă, iar pe cap are calpac. Ştampila monetară este mai mică decât de obicei. Rv. • CRO • SCLA • C : REX • TRAN • PRINC • ET • SIC • COM • 1620 Sub coroană (care este mare), se află blazonul familiei Bethlen decorat cu cartuşe. Scut oval decorat cu cartuşe şi stema Transilvaniei. În lateralul scutului sunt poziţionate siglele A I. Alba Iulia; AG; 20,62 g. Resch 48 var; Huszár 66. 48. Av. GABRIEL • D : G • ELECTVS • HVNG-ARIÆ • DALMA

166 Iconografia şi legendele corespund cu cele ale piesei de 10 ducaţi 1620.

177

Florin Ciulavu

Scut oval decorat cu cartuşe, în câmpul de sus se află stema Transilvaniei, cu cele şapte cetăţi poziţionate 4,3. Rv. • CRO • SCLA • C : REX • TRAN • PRINC • ET • SIC • COM • 16Z0 Madona, cu mâna stângă ţinând Pruncul în braţe, iar cu dreapta sceptrul. În părţi este poziţionată sigla A I. Ştampila monetară şi detaliile sunt asemănătoare cu cele de la nr. 45, însă la această variantă apare 16Z0 în loc de 1620; probabil este o ştanţă nouă. Alba Iulia; AV; 20,60 g. Resch 48. 1/4 ducat 1620 49. Av. GABRIEL • D • G • PRIN • TRANSIL • Scut oval decorat cu cartuşe; în câmpul de sus se află stema Transilvaniei, cu cele şapte cetăţi poziţionate 4, 3. Rv. PATRONA • HVNGARIAE • 16Z0 Madona, cu mâna stângă ţinând Pruncul în braţe, iar cu dreapta sceptrul. În părţi sunt poziţionate siglele A I. Alba Iulia; AV; 0,87 g. Resch 47167; RNMES p. 20, nr. 8/8. 50. GABRIEL • D • G • PRIN • TRANSIL • Scut oval decorat cu cartuşe; în câmpul de sus se află acvila cu coroană, iar în cel de jos sunt poziţionate cele şapte cetăţi: 4, 3. PATRONA • HVNGARIAE • 16Z0 Madona pe semilună ţine cu mâna stângă Pruncul, iar cu dreapta sceptrul. În părţi sunt poziţionate siglele A I. Alba Iulia; AV; 0,87 g. Resch 47 var; MBR 1257; RNMES p. 20, nr. 8/8. 1 groş 1620

51. Av. ।GABRIEL ।DG PRIN। TRAN । Coroană mare, bogat ornamentată; în lateral apare milesimul 16-20; legenda este împărţită pe trei rânduri. Rv. GROSSVS ✰ REGNI ✰TRANSYLVANIA Scutul şi stema Transilvaniei sunt asemănătoare cu cele de la nr. 17. Alba Iulia; AG; 1,1 g; 20 mm. Hess 588, Resch 53; MBR 1266; RNMES p. 20, nr. 24/8.

52. Av. 16-20 । GABRIEL • । D • G • PRIN • । TRAN • । AI Coroană mare, bogat ornamentată; în lateral apare milesimul 16-20; legenda este împărţită pe patru rânduri.

167 Date tehnice privitoare la această piesă pe http://coinsandvalues.com/.

178


Rv. GROSSVS REGNI • TRANSYLVANIAE • Scutul şi stema Transilvaniei sunt asemănătoare cu cele de la nr. 17. Alba Iulia; AG; 1,1 g; 20 mm. Huszár 129/2. 1 dinar 1620

53. Av. GABRIEL • BETH • D • G • PRIN • TRAN • Scut oval decorat cu cele şapte cetăţi. Rv. • Patrona hungariae 1620 • Madona ţinând Pruncul în braţe. În părţi sunt poziţionate siglele A I. Alba Iulia; AG; 0,5 g. Huszár 36/2168; RNMES p. 20, nr. 25/8. 54. Av. GABRIEL • D • G • TRANSIL Scut oval, ornamentat cu cartuşe, cu stema Transilvaniei: acvila încoronată şi cetăţile poziţionate 4,3 Rv. • PATRONA HVNG • 16Z0 • Madona cu Pruncul pe braţul stâng. În părţi, este poziţionată sigla A I Alba Iulia; AG; 0,36 g; 5 mm. Tip de dinar foarte rar, asemănător cu moneda de 1/4 ducat 1619. Resch 28 var169; MBR 1237; Velter 289 și Pl. IX, nr. 289; RNMES p. 20, nr. 25/8. 55. Av. GABRIEL • DG • PRIN • TRASIL Scut oval ornamentat cu cartuşe, cu stema Transilvaniei - acvila încoronată şi cetăţile poziţionate 4, 3. Rv. PATRONA • HVNGARIAE • 1620 Madona cu Pruncul pe braţul stâng. În părţi este poziţionată sigla A I. Alba Iulia; AG; 0,36 g; 5 mm. Huszár 137170; RNMES p. 20, nr. 25/8. 1 dinar 1621 56. Av. GAB D • G • EL • H • DA • CR • SC • R • Scutul Ungariei împărţit longitudinal patru cartiere; în părţi sunt poziţionate literele (sigla monetăriei) A I. Rv. TR • PR • ET • SI • CO • 162I • Madona cu Pruncul, împarte legenda în partea de sus. Alba Iulia; AG; 0,36 g. Érdy Pl. IX, nr. 18. 168 L. Huszár face trimitere la Resch 47 (Huszár 1945, p. 97, nr. 36/2), însă piesa indicată este de 1/4 ducat (Resch 1901, p. 87, nr. 47). Moneda de 1 dinar 1620 este asemănătoare cu cea de 1 dinar 1619, diferă doar milesimul. 169 Este dată de Velter ca fiind o variantă la Resch 28. 170 Această variantă nu apare în catalogul lui Resch, legenda de revers fiind diferită.

179

Florin Ciulavu

57. Av. GAB • D • G • EL • H • DA • CR • SC • R • Scutul Ungariei împărţit longitudinal în mai multe cartiere; în părţi este poziţionată sigla monetăriei A I. Rv. TR • PR • ET • SI • CO • 16Z1 Madona cu Pruncul, împarte legenda sus şi jos. Alba Iulia; AG; 0,36 g. Resch 152; Huszár 138; MBR 1378; RNMES p. 20, nr. 25/9. 58. Av. GAB • D • G • EL • H • DA • CR • SC • R • Scutul Ungariei împărţit longitudinal în mai multe cartiere; în părţi este poziţionată sigla monetăriei, A I. Acest tip este asemănător cu cel de la nr. 55, diferenţa fiind dată de un punct poziţionat deasupra scutului. Rv. TR • PR • ET • SI • CO •16Z1 Madona cu Pruncul împarte legenda sus şi jos. Alba Iulia; AG; 0,36 g. Resch 153 var; MBR 1380; RNMES p. 20, nr. 25/9. 59. Av. GAB • D • G • EL • H • DA • CR • SC • R • Scutul Ungariei împărţit longitudinal în mai multe cartiere; în părţi sunt poziţionate literele (sigla monetăriei) A I. Rv. TR • PR • ET • SI • CO •1621 Madona cu Pruncul împarte legenda sus şi jos. Alba Iulia; AG; 0,36 g. Resch 152; Huszár 138171; RNMES p. 20, nr. 25/9. 60. Av. GAB • D • G • EL • H • DA • CR • SC • R Scut oval ornamentat cu cartuşe, cu stema Transilvaniei: acvila încoronată şi cetăţile poziţionate 4, 3. Acest tip de dinar este asemănător cu cel de la nr. 57, dar diferenţa este dată de un punct, care apare la finalul legendei de avers. Rv. •TR PR ET SIC CO • 16Z1 • Madona cu Pruncul pe braţul stâng. În părţi este figurată sigla A I. Alba Iulia; AG; 0,36 g; 5 mm. Resch 153; Huszár 138; RNMES p. 20, nr. 25/9. 61. Av. GAB • D • G • L • H • DA • CR • SC • R • Scutul Ungariei împărţit longitudinal în mai multe cartiere; în părţi sunt poziţionate literele (sigla monetăriei) A I. Rv. TR • PR • ET • SI • CO • 16Z1 Madona cu Pruncul împarte legenda sus şi jos. Alba Iulia; AG; 0,52 g. http://transylvaniannumismatics.com/portal/modules/myalbum/photo.php?lid=1753&cid=24) 172.

171 Este prezentat de Huszár ca fiind similar cu Resch 152, dar diferă legenda de revers, unde apare 1621 în loc de 16Z1. 172Acest tip nu apare în cataloagele lui Resch şi Huszár, fiind o variantă mai rară, cu cea mai mare greutate întâlnită la piesele de 1 dinar emise de Gabriel Bethlen la Alba Iulia (Sursa:

180


1 ducat 1622 62. Av. GAB • D : G • SAC • ROM • IM • ET • TRAN • PRI • PAR Bustul principelui este mai scurt decât de obicei, orientat spre stânga; capul este descoperit; cu mâna dreaptă ţine sceptrul. În lateral este figurat milesimul, împărţit 16 - ZZ. Rv. REG • HVN • DOM • SIC • CO • AC • OPOL • RATIB • DVX Sub coroană este poziţionat scutul oval decorat cu cele şapte cetăţi şi blazonul familiei Bethlen. În ambele părţi ale scutului sunt poziţionate literele A I. Alba Iulia; AV; 3,47 g; 23 mm. Resch 162; RNMES p. 20, nr. 7/10. 63. Av. GAB • D : G • SAC • ROM • IM • ET • TRAN • PRI • PAR Bustul principelui orientat spre stânga. În lateral este figurat milesimul, împărţit 16-22. Rv. REG • HVN • DOM • SIC • CO • AC • OPOL • RATIB • DVX Sub coroană este poziţionat scutul oval, decorat cu cele şapte cetăţi şi blazonul familiei Bethlen. În ambele părţi ale scutului sunt poziţionate literele A I. Alba Iulia; AV; 3,47 g; 23 mm. Resch 162 var; Huszár 27; RNMES p. 20, nr. 7/10. 64. Av. GAB • D : G • SAC • ROM • IM • ET • TRAN • PRI • PAR (legenda începe de jos, din spatele bustului). Bustul principelui este reprezentat în armură, spre stânga, având capul descoperit. Cu mâna dreaptă ţine sceptrul pe umăr. Bustul desparte legenda în partea de jos. În părţi este figurat milesimul 16-ZZ. Rv. REG • HVN • DOM • SIC • CO • AC • OPOL • RATIB • DVX Stema Oppeln, Ratibor şi a Transilvaniei, iar în mijloc este poziţionat un scut cu stema Bethlen. Coroana se află deasupra, fiind încadrată într-o ramă ovală împodobită. Deasupra, în părţi, este poziţionată sigla monetăriei A I. Alba Iulia; AV; 3,47 g; 23 mm. Resch 162 var; MBR 1398; RNMES p. 20, nr. 7/10. 1 groş unguresc 1622 65. Av. GAB • D • G • EL • H • PR • DAL• CRO • SCLA• REX • Scutul Ungariei în mijlocul căruia este poziţionată stema Bethlen Literele A-I (sigla monetăriei) sunt poziţionate în părţile laterale ale scutului. Rv. PRIN • TRAN • ET • SIC • COM • 162-2 • Fecioara cu Pruncul, împarte legenda în partea de sus. Milesimul este întrerupt de sceptru. Alba Iulia; AG; date metrologice necunoscute. RNMES p. 20-21, nr. 23/10.

http://transylvanian-numismatics.com/portal/modules/myalbum/photo.php?lid=1753&cid= 24, accesat la 14.08.2013).

181

Florin Ciulavu

Fără an (bătute probabil în 1620-1621)173

1 ducat 66. Av. GABRIEL • DG • ELEC-HVN • DAL Bustul pricipelui este orientat spre stânga; pe care are calpac; mantia este prinsă pe umăr cu o rozetă. În părţile laterale se află sigla A I. Rv. CRO • SCL • C • REX • TRAN • PRIN • S • C Sub coroană se află un scut pătrat mare, împărţit în patru cartiere, unde se găsesc stema Ungariei, stema Trasilvaniei (cele şapte cetăţi) şi stema familiei Bethlen. Alba Iulia; AV; 3,47 g; 23 mm. Resch 521; Huszár 26; MBR 1394; RNMES p. 20, nr. 7/00. 67. Av. GABRIEL • DG • ELEC-HVN • DAL Bustul pricipelui este orientat spre stânga; pe cap are calpac; mantia este prinsă pe umăr cu o rozetă. În părţile laterale se află siglele A I. Rv. CRO • SCL • C • REX • TRAN • PRIN • S • C Sub coroană se află un scut pătrat mare, împărţit în patru cartiere, unde se găsesc stema Ungariei, stema Trasilvaniei (cele şapte cetăţi) şi stema familiei Bethlen. Asemănător cu nr. 66, dar cu uşoare diferenţe pe avers174. Alba Iulia; AV; 3,47 g; 23 mm. Resch 522; Huszár 26 var, MBR 1395; RNMES p. 20, nr. 7/00. ANEXA 2. Tipurile de monede şi variantele lor bătute de Gabriel Bethlen la Alba Iulia

10 ducaţi

5 ducaţi

ducat 1/4 ducat

taler groş groş unguresc

dinar Total

1618 - - 2 - - - - - 2 1619 5 1 8 2 - 17 - 1 34 1620 3 - 7 2 2 2 - 3 19 1621 - - - - - - - 6 6 1622 - - 3 - - - 1 - 4 fără an - - 2 - - - - - 2 Total 8 1 22 4 2 19 1 10 67 ANEXA 3. Greutatea şi diametrul monedelor bătute la Alba Iulia în intervalul cronologic 1618-1622175

173 Huszár 1945, p. 95, nr. 26. 174 În catalogul lui Resch apare ca tip diferit de nr. 521 (Resch 1901, p. 125), însă Huszár include ambele tipuri, 521 şi 522 în acelaşi tip (Huszár 1945, p. 95-96). 175 În tabel am introdus doar datele metrologice certe, cunoscute pentru monedele prezentate. Tabelul este realizat pe baza informaţiilor din Huszár 1945, p. 116. Conform unei informaţii oferite de A. Săşianu, se pare că în secolul al XVII-lea monedele nu erau verificate înainte de a fi aplicată ştanţa monetară; aşa se explică diferenţele de greutate şi diametru întâlnite la monede din acelaşi tip (Săşianu 1976, p. 249).

182


Valoarea nominală

Metal Anul emisiunii

Greutate (g)

Diametru (mm)

1 ducat 1618 3,47 23 31,47 34,40

10 ducaţi

34,75 5 ducaţi 17,4 1 ducat 3,47 23

1/4 ducat

aur

0,87 cupru

argintat 1,10 22

1,31 21 argint 1,38 21

1 groş

cupru argintat

1,74 21

1 dinar argint

1619

0,43 13 10 ducaţi 34,40 1 ducat

aur 3,47 23 20,62 1 taler argint 20,60

1/4 ducat aur 0,87 1,43 20 1,38 20 1,32 20

1 groş

1,10 20 0,50 13 0,43 13

1620

0,36 13 0,54 13 0,53 13 0,52 13 0,44 13 0,43 13 0,37 13

1 dinar

argint

1621

0,36 13 1 ducat aur 1622 3,47 23

ANEXA 4. Siglele monetăriei de la Alba Iulia pentru toate tipurile de monede, în funcţie de anii de batere, în perioada 1618-1622

Siglă Valoarea nominală

Anul emisiunii Avers Revers

A I

1619 • A • I •

183

Florin Ciulavu

A • I • A I

10 ducaţi 1620

A I A I 5 ducaţi 1619 • A • I •

fără an A I 1618 fără siglă

fără siglă • A • I •

1619

A I fără siglă

A I

1620 A I

1 ducat

1622 A I 1619 A I 1/4 ducat 1620 A I 1619 fără siglă taler 1620 A I

fără siglă • A • I •

AL • IV • A • I

1619

AI

gros

1620 AI 1619 A I 1620 A I

A I

dinar

1621 A I

ANEXA 5. Legende de avers prezente pe monedele bătute de Gabriel Bethlen la Alba Iulia GABRIEL • BETHLEN • DG PRIN TRANSILVANI GABRIEL • BETHLEN • DG PRIN TRANSILVANI GABRIEL BETH D G PR-IN TRAN GABRIEL • BETH • D : G • PR-IN • TRAN GABRIEL • D : G : PR-IN • TRAN GABRIEL • BET • D : G-• P • TRAN GABRIEL • BETH • D : G-P • TRAN, dar P • TRAN este de dimensiuni mai mari. GABRIEL • BETH • D • G • PRIN • TRAN • GABRIEL • BETH • D • G • PRIN • TRAN •

।GABRIEL •। D • G • PRIN •। TRAN •। A • I । ।GABRIEL •। D • G • PRIN •। TRAN •। AI

।GABRIEL •। D • G • PRIN •। TRAN •

184


।GABRIEL •।• D : G • PRIN •। TRAN ।•। ।GABRIEL •। D : G • PRIN :। TRAN :।• •

।GABRIEL •। D : G • PRIN •। TRAN :।• •

।GABRIEL •।D : G •PRIN। TRAN : ।• •। ।GABRIEL • । D • G • PRIN • ।TRAN GABRIEL • D : G • ELECTVS • HVNG-ARIÆ • DALMA GABRIEL D : G • ELECTVS • HVNG-ARIÆ • DALMA GABRIEL . DG PR-IN TRAN GABRIEL • D • G • PR-IN TRAN GABRIEL • D • G • PRI :-TRANSY GABRIEL • D • G • PRI :-TRANSY • GABRIEL • D • G • PRIN • TRANSIL •

GABRIEL • BETH • D • G • PRIN • TRAN • GABRIEL • D • G • TRANSIL GABRIEL • DG • PRIN • TRASIL

।GABRIEL ।DG PRIN। TRAN । 16-19 । GABRIEL • । D • G • PRIN • । TRAN • । AI GAB • D • G • EL • H • PR • DAL• CRO • SCLA• REX • GAB D • G • EL • H • DA • CR • SC • R • GAB • D • G • EL • H • DA • CR • SC • R • GAB • D • G • L • H • DA • CR • SC • R • GAB • D : G • SAC • ROM • IM • ET • TRAN • PRI • PAR GABRIEL • DG • ELEC-HVN • DAL ANEXA 6. Legende de revers prezente pe monedele bătute de Gabriel Bethlen la Alba Iulia PAR • RE • HVN • DOM • ET • SIC • CO • 1618 • PAR REG HVNG DOM ET SICVL COM 1619

PAR ◌ஃ REG ◌ஃ HVNG ◌ஃ DOM ◌ஃ ET ◌ஃ SICVL ◌ஃ COM ◌ஃ 1619 PAR • REG • HVNG • DOM • ET • SICVL • COM • 1619 PAR • RE • HVN • DOM • ET • SIC • CO1619

PAR ◌ஃ REG ◌ஃ HVNG ◌ஃ DOM ◌ஃ ET ◌ஃ SICVL ◌ஃ CO • 16 • 19 PAR • REG • HVNG • DOM • ET • SICVL • COM • 16 • 19 • PATRONA HVNGARIAE 1619 • GROSSVS <• REGNI • TR > ANSYLVANIAE • GROSSVS <• REGNI • TR > ANSYLVANIAE • : * GROSSVS • REGNI • TRANSYLVANIAE GROSSVS • REGNI • TRANSYLVANIA ✿ GROSSVS • REGNI • TRANSYLVANIAE: GROSSVS REGNI • TRASYLVANIAE • GROSSVS • REGNI • TRANSYLVANIA

185

Florin Ciulavu

GROSSVS • REGNI • TRANSYLVANIAE ✿ • SIC • COM • 1620

0 • CRO • SCLA • C : REX • TRAN • PRINC • ET CRO • SCLA • C : REX • TRAN • PRINC • ET • SIC • CVM • 16 • 2PAR REG HVNG DOM ET SICVL COM 1619 CRO • SCL • C • REX • TRAN • PRIN • S • C PAR • RE • HVNG • DOM • SIC . COM 1620 • PAR • RE • HVN • DOM • SIC • CO • 1620 PAR • RE • HVN • DOM • SIC • CO • 16 • 20 PAR • RE • HVNG • DOM • ET • SIC • COM • 1620

COM • 16Z0

620 ANIA

• PAR • RE • HVNG • DOM • ET • SIC • CO • 1620 • • CRO • SCLA • C : REX • TRAN • PRINC • ET • SIC •PATRONA • HVNGARIAE • 16Z0 • PATRONA HUNGARIAE 1620 • • PATRONA HVNG • 16Z0 • PATRONA • HVNGARIAE • 1GROSSVS ✰REGNI ✰TRANSYLV GROSSVS REGNI • TRANSYLVANIAE •

O • AC • OPOL • RATIB • DVX

TR • PR • ET • SI • CO • 162I • TR • PR • ET • SI • CO •16Z1 TR • PR • ET • SI • CO •1621 •TR PR ET SIC CO • 16Z1 • REG • HVN • DOM • SIC • CPRIN • TRAN • ET • SIC • COM • 162-2 •

0

2

4

6

8

10

12

14

16

18

10 ducaţi 5 ducaţi 1 ducat 1/4 ducat taler groş groşunguresc

dinar

1618

1619

1620

1621

1622

fără an

Grafic 1. Evoluţia activităţii mone riei pentru fiecare tip de monedă tă

186


0

5

10

15

20

25

30

35

40

1618 1619 1620 1621 1622 fără an

Grafic 2. Evoluţia anuală a activităţii monetăriei, pentru numărul total de variante de monede cunoscute

28%

15%

12%

6%3%1%1%

34%1 ducat

1 groş

1 dinar

10 ducaţi

1/4 ducat

1 taler

5 ducaţi

1 groş unguresc

Grafic 3. Ponderea tipurilor monetare cu variantelor lor bătute la Alba Iulia

187

Florin Ciulavu

1619

62%

1620

38%

Graficul 4. Ponderea pe ani a variantelor monedei de 10 ducaţi

Grafic 5. Ponderea pe ani a variantelor monedei de 1 ducat

188


1619

50%

1620

50%

Grafic 6. Ponderea pe ani a variantelor monedei de 1/4 ducat

Grafic 7. Ponderea pe ani a variantelor monedei de 1 groş

189

Florin Ciulavu

Grafic 8. Ponderea pe ani a variantelor monedei de 1 dinar

Aspects regarding the activity of the Mint from Alba Iulia during the lead of Prince Gabriel Bethlen (1613-1629)

(Abstract)

Since the mint’s activity has not been of intense focus for scholars until now, we are aiming at treating all that has to do with the coin manufacturing in the workshop from Alba Iulia. In the Introduction of this paper we traced at large the reasons we had for this particular inquiry. We continued, by presenting The Historiography of the Subject, by the means of which we briefly presented all the works that approached the matter.

Next, our intention was to offer some data regarding The Location of the Mint, a somehow difficult topic, considering that only little information was kept regarding the mint’s building, which is even harder to identify since it seems that the mint has moved to several places in only five years. The following chapter concerns The Manufacturing Process, where all the coin types from Alba Iulia minted between 1618 and 1622, and their versions, were analyzed. Naturally, we considered approaching The Matter of Coin Forging at Alba Iulia during the Lead of Gabriel Bethlen, a very interesting point in our research since we gained the information that in the very official mint from Alba Iulia, here presented, coins were falsified, so we traced some of the coin forging cases from Transylvania in the XVIIth century.

We considered that the matter of monetary reform given by Gabriel Bethlen and the decision of closing the mint from Alba Iulia are also worthily to be discussed. In the 1618, due to a monetary crisis that tried Transylvania in the years 1610-1620, some reforming measures concerning the monetary system were proposed by the

190


prince to the Diet and adopted, but their implementation took a while, due to the condition the Principality was finding itself in.

At the end of the paper 6 annexes and 9 graphics were added in order to complete the text. In Annex 1, The catalog of the coins minted by Gabriel Bethlen at Alba Iulia, 64 versions of the coins minted between 1618 and 1622 were included. In Annex 2, we presented The types and versions of the coins minted under Gabriel Bethlen at Alba Iulia, while in Annex 3, The Weight and Diameters of the Coins manufactured at Alba Iulia between 1618 and 1622 were traced. Annex 4 deals with the Logos of the Mint in Alba Iulia for all types of coins, accordingly to the minting years (1618-1622), out of which we can easily observe that the AI logo is the most frequent. Only once the AL IV logo appears on a groş from 1619, while we also know about several coins without logos: a version of the 10 ducats piece from 1620, three versions of the 1 ducat coin, minted in 1618, 1619, 1620, the thaler from 1619 and a version of the 1 groş coin from 1619. Annex 5 includes all the known versions of the coin legends (inscription) on the obverse (34) for the coins minted under Gabriel Bethlen at Alba Iulia. In the last annex (Annex 6) there are presented 35 versions of the reverse legends for the coins minted under Gabriel Bethlen at Alba Iulia

We trust that this study will solve a good part of the issues arose by the analysis of the coins minted under Gabriel Bethlen at Alba Iulia, while we admit that some of the questions will still be opened for the future researches, such as the one concerning the identification of the mint’s location, the one concerning the coin forging, the one regarding the coin artisans, or the one about the coin edition etc.

Explanation of Figures

Fig. 1. 10 ducats 1619 issued by the Alba Iulia mint. Fig. 2. 1 ducat 1620 issued by the Alba Iulia mint. Fig. 3. 1 ducat 1620 issued by the Alba Iulia mint, without logo. Fig. 4. 1 dinar 1621 issued by the Alba Iulia mint.

Abrevieri bibliografice Alba Iulia-2000 Alba Iulia-2000, Alba Iulia, 1975. Anghel 1965 G. Anghel, Trei tezaure monetare din secolul al XVII-lea

descoperite la Alba Iulia, în Apulum, V, 1965, p. 373-406. Anghel 1973 G. Anghel, Un tezaur de monede feudale din secolul al XVI-

lea descoperit la Alba Iulia, în Apulum, XI, 1973, p. 375-382.

Anghel 1975 G. Anghel, Cetăţile medievale de la Alba Iulia. I, în Apulum, XIII, 1975, p. 245-271.

Anghel 1994 G. Anghel, Despre evoluţia teritorială a oraşului antic, medieval şi modern Alba Iulia, în Apulum, XXXI, 1994, p. 283-302.

Berciu et alii 1968 I. Berciu, Al. Popa, H. Ursu, Cetatea Alba Iulia, ediţia a II-a, Bucureşti, Editura Meridiane, 1968.

Călători străini 1973 Călători străini despre Ţările Române, vol. V, Volum îngrijit de Maria Holban, M. M. Alexandrescu- Dersca

191

Florin Ciulavu

Bulgaru, Paul Cernovodeanu, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1973.

Cernovodeanu 1977 P. Cernovodeanu, Ştiinţa şi arta heraldică în România, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1977.

Chirilă, Lupu 1965 E. Chirilă, N. Lupu, Tezaurului feudal de la Sadu (r. Sibiu), sec. XVI-XVII, în MB, 12, 1965, p. 121-143.

Chirilă, Mîlea 1965 E. Chirilă. Z. Mîlea, Tezaurul de monede feudale de la Borzeşti, sec. XV-XVI, în Apulum, V, 1965, p. 407-416.

Chirilă, Bundala 1966 E. Chirilă, O. Bundala, Tezaurul monetar de la Baia Mare, Baia Mare, Muzeul Regional Maramureş, 1966.

Chirilă, Lucăcel 1969 E. Cgirilă, V. Lucăcel, Tezaurul monetar de la Stupini, în RM, VI, 1969, nr. 2, p. 170-171.

Chirilă et alii 1970 E. Chirilă, N. Gudea, I. Căbuz, Tezaurul monetar de la Sălăjeni, sec. XVII, în Tezaure monetare din nordul Transilvaniei sec. XVI-XVIII, Zalău, 1970, p. 33-44.

Chirilă, Chifor 1970a E. Chirilă, I. Chifor, Tezaurul monetar de la Suatu, sec. XVII, în Tezaure monetare din nordul Transilvaniei sec. XVI-XVIII, Zalău, 1970, p. 45-54.

Chirilă, Chifor 1970b E. Chirilă, I. Chifor, Tezaurul monetar de la Aruncuta, sec. XVII-XVIII, în Tezaure monetare din nordul Transilvaniei sec. XVI-XVIII, Zalău, 1970, p. 81-91.

Chirilă, Lakó 1970 E. Chirilă, E. Lakó, Depozite şi tezaure monetare din oraşul Zalău, în Tezaure monetare din nordul Transilvaniei sec. XVI-XVIII, Zalău, 1970, p. 65-72.

Chirilă, Lucăcel 1970a E. Chirilă, V. Lucăcel, Tezaurul monetar de la Mineu, sec. XVII, în Tezaure monetare din nordul Transilvaniei, sec. XVI-XVIII, Zalău, 1970, p. 55-63.

Chirilă, Lucăcel 1970b E. Chirilă, V. Lucăcel, Două tezaure monetare din jud. Sălaj, sec. XVII, în Tezaure monetare din nordul Transilvaniei, sec. XVI-XVIII, Zalău, 1970, p. 73-79.

Chirilă, Solocan 1971 E. Chirilă, A. Solocan, Tezaure şi descoperiri monetare din colecţia Muzeului Judeţean Maramureş, Baia Mare, 1971.

Chirilă et alii 1972 E. Chirilă, N. Gudea, G. Moldovan, Münzen aus der Sammlung des Museums der Stadt Sighişoara, Sighişoara, 1972.

Chirilă 1973 E. Chirilă, Contribuţii la studiul circulaţie monedei de argint în Transilvania în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, în Apulum, XI, 1973, p. 718-719.

Chirilă, Lucăcel 1977 E. Chirilă, V. Lucăcel, Aspecte ale circulaţiei monetare în Transilvania în prima jumătate a secolului XVII, în AMP, I, 1977, p. 219-221.

CNHT II, II 1807 Catalogus numorum Hungariae ac Transilvaniae. Instituti Nationalis Széchényani, Pars II, Series II, Numi Saeculi XVII, Pestini, Typis Matthiae Trattner, 1807.

CNHT III 1807 Catalogus numorum Hungariae ac Transilvaniae. Instituti Nationalis Széchényani, Pars III, Numi Miscellanei, Specimen disertationis de praestantia et usu numorum

192


Hungariae ac Transilvaniae, Pestini, Typis Matthiae Trattner, 1807.

Coza, Scrobotă 2000 M. Coza, P. Scrobotă, Colecţia de taleri a Muzeului din Aiud, în Apulum, XXXVII/2, 2000, p. 349-360.

Dan 1944 M. Dan, Cehi, slovaci şi români în veacurile XIII-XVI, Sibiu, Editura Progresul, 1944.

Dan 1995 D. Dan, In memoriam Radu R. Heitel (12 VII 1928-29 X 1994), în Apulum, XXXII, 1995, p. 373-375.

Dejan 2011 M. Dejan, Monede descoperite cu ocazia săpăturilor arheologice de la Moşna, judeţul Sibiu, în SCN, S.N., II (XIV), 2011 (2012), p. 175-186.

DIR Documente privind Istoria României, XIII, C. Transilvania, vol. II (1251-1300), Bucureşti, Editura Academiei, 1952.

Dragotă, Frătean 1998 G. Dragotă, I. Frătean, Tezaurul monetar de la Părău (sec. XIV-XVII), Muzeul Ţării Făgăraşului, Făgăraş, 1998.

Drăganu 1922 N. Drăganu, Hereghie, în CNA, III (1922), nr. 1-2, p. 12-15.

EOE VI 1880 S. Szilágy, Erdélyi Országgyűlési Emlékek (1608-1614), vol. VI, Budapest, Akadémia Könyvkiadő-Hivatala, 1880.

EOE VII 1881 S. Szilágy, Erdélyi Országgyűlési Emlékek (1614-1621), vol. VII, Budapest, Akadémia Könyvkiadő-Hivatala, 1881.

Érdy 1862 J. Érdy, Erdély érmei képatlasz, Eggenberger Ferdinánd Magyar Akademia Könyvárusnái, Pesten, 1862.

Feneşan 1978 C. Feneşan, Relaţiile Transilvaniei cu Imperiul otoman în anii 1613-1624 în lumina unor documente turceşti, în AIIAC, XXI, 1978, p. 339-378.

Fleşer 2006 G. Fleşer, Cetatea Alba Iulia. Edificii istorice şi amenajări urbanistice, Alba Iulia, Editura Altip, 2006.

Fleşer 2008 G. Fleşer, Alba Iulia. O istorie urbană ilustrată, Alba Iulia, Editura Altip, 2008.

Fleşer 2009 G. Fleşer, Alba Iulia. Oraşul şi monumentele sale în imagini de epocă, Alba Iulia, Editura Altip, 2009.

Gyöngyössy 2003-2005 M. Gyöngyössy, Der Ungarische goldgulden die bedeutendste wäfrung mitteleuropas im spätmittelalter, în CN, IX-XI, 2003-2005, p. 287-298.

Gumowschi 1960 M. Gumowschi, Handbuch der polnischen Numismatik, Graz, 1960.

Heitel, Dan 1986 R. Heitel, D. Dan, Cercetările arheologice efectuate la Alba Iulia punctul „Monetărie” şi Sebeş-Alba, în MCA, a XVI-a Sesiune Anuală de Rapoarte, Vaslui, 1982, Bucureşti, 1986, p. 187-189.

Hess 1880 A. Hess, Die Siebenbürgischen Münzen des Fürstlich Montenuovo’schen Münzcabinets, Frankfurt am Main, 1880.

193

Florin Ciulavu

Horváth 1959-1960 T. A. Horváth, A magyar aranyforint értékváltozása 1490-1700 között, în NK, LVIII-LIX, 1959-1960, p. 33-50.

Huszár 1936 L. Huszár, Az Erdélyi pénzverés története, în A történeti Erdélély, Budapesta, 1936, p. 505-525.

Huszár 1945 L. Huszár, Bethlen Gábor pénzei, Kolozsvar, Minerva Irodolami és Nyomdai Műintézet R.-T., 1945.

Huszár 1979 L. Huszár, Münzkatalog Ungarn von 1000 bis heute, Budapest, Corvina Kiadó, 1979.

Huszár et alii 1996 L. Huszár, F. Pap, J. Winkler, Erdélyi éremművesség a 16-18. században, Bucureşti, 1996.

Iliescu 1956 O. Iliescu, Cu privire la problema realizării unui „corpus” al monedelor feudale româneşti, în SMIM, I, 1956, p. 285-323.

Iliescu 1970 O. Iliescu, Moneda în Romania, Bucureşti, Editura Meridiane, 1970.

Iliescu 2002 O. Iliescu, The history of coins in Romania (cca. 1500 B.C. - 2000 AD). Chronology - Bibliography - Glossary, Bucharest, Editura Enciclopedică, 2002.

Istoria României 1964 Istoria României, vol. III, Bucureşti, Editura Academiei, 1964.

Jakó 1908 I. F. Jakó, A régi Fehérvár fekvése és részei, în Az alsófehérmegyei történelmi régeszeti és természettudományi egylet, Évkönyve, vol. XIV, Alba Iulia, 1908.

Kiriţescu 1964 C. Kiriţescu, Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui, vol. I, Bucureşti, Editura Academiei, 1964.

Kraus 1862 G. Kraus, Siebenbürgische Chronik des Schässburger Stadtschreibers 1608-1665, vol. I, Wien, 1862.

Kraus 1864 G. Kraus, Siebenbürgische Chronik des Schässburger Stadtschreibers 1608-1665, vol. II, Wien, 1864.

Kraus 1965 G. Kraus, Cronica Transilvaniei 1608-1665, Traducere şi studiu introductiv de G. Duzinchevici şi E. Reus-Mârza, Bucureşti, Editura Academiei, 1965.

Nicolae 1998-2003 E. Nicolae, Recenzie la: B. Proklish, H. Emmerig, M. Heintz, M. Zavadil, S. Heinz, Repertorium zur Neuzeitlichen Münzprägung Europas, Band XVIII, Südosteuropa, Veröffentlichungen des Institutes für Numismatik Wien, Band 5, Viena 1999, în BSNR, 146-151, 1998-2003, p. 442-450.

Maxim 1998 M. Maxim, On the right to strike currency of the regning princes of Moldavia and Wallachia durring the period of ottoman suzeranity, în JOS, XVIII, 1998, p. 69-88.

MBR 1977 O. Luchian, G. Buzdugan, C. C. Oprescu, Monede şi bancnote româneşti, Bucureşti, Editura Sport-Turism, 1977.

Moga 1997 V. Moga, Un secol de la debutul investigaţiilor în castrul roman de la Apulum, Alba Iulia, 1997.

194


Moga 2002 V. Moga, Raport preliminar privind săpăturile arheologice de la Alba Iulia castrul Apulum-Porta principalis dextra (2002), în PA, II, 2002, p. 130-131.

Moisil 1915 C. Moisil, Contribuţiuni la istoria monetăriei vechi româneşti, în BSNR, 12, 1915, p. 12-29.

Moisil 1921 C. Moisil, Istoria monedei în România. Întemeierea monetăriilor naţionale, în CN, I, 1921, nr. 9-10, p. 64-66.

Moisil 1945 C. Moisil, Vechile monetării din România. Istoric-Organizare-Activitate monetară, în Monetăria Naţională. Zece ani de activitate 1935-1945, Bucureşti, 1945, p. 25-50.

Mureşan 1974 A. Mureşan, Monedele transilvănene din colecţia Muzeului Alba Iulia, în Apulum, XII, 1974, p. 626-628.

Mureşan 1989 A. Mureşan, Tezaurul monetar feudal de la Teiuş, secolele XVII-XVIII, în Apulum, XXV, 1989, p. 297-299.

Mureşan 1994 A. Mureşan, Un alt tezaur monetar medieval descoperit la Alba Iulia, datând din secolele XVI-XVIII, în Apulum, XXXI, 1994, p. 263-269.

Mureşan 1995 A. Mureşan, Colecţia „Anton Triest”. Monedele medievale şi moderne aflate în patrimoniul Muzeului Naţional al Unirii Alba Iulia, în Apulum, XXXII, 1995, p. 279-294.

Mureşan 1997 A. Mureşan, O medalie portret, emisiune a principelui Gabriel Bethlen, aflată în colecţia numismatică a Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia, în Apulum, XXXIV, 1997, p. 297-300.

Mureşan 1998 A. Mureşan, Contribuţii noi privind monedele medievale din secolele XV-XVIII descoperite pe teritoriul oraşului Alba Iulia, în Apulum, XXXV, 1998, p. 233-272.

Murgescu 1996 B. Murgescu, Circulaţia monetară în Ţările Române în secolul al XVI-lea, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1996.

Oargă 2007 O. Oargă, Monede medievale descoperite în Alba Iulia-Parcul Unirii, în Apulum, XLIV, 2007, p. 423-429.

Oberländer-Târnoveanu, Rădulescu 1994 E. Oberländer-Târnoveanu, G. Rădulescu, Al doilea tezaur de la Şieu (notă preliminară), în RB, VIII (1994), p. 83-96.

Oberländer-Târnoveanu 2001 E. Oberländer-Târnoveanu, Aurul monetizat în spaţiul românesc. Două milenii şi jumătate de istorie, în E. Oberländer-Târnoveanu (ed.), Monede de aur din colecţii româneşti. I. Colecţii din Muntenia, Bucureşti, Institutul de Memorie Culturală, 2001, p. 7-51.

Oberländer-Târnoveanu 2009 E. Oberländer-Târnoveanu, Două tezaure monetare descoperite în secolul al XIX-lea în Rusia şi Italia şi începuturile numismaticii moderne româneşti, în C. Luca, I. Cândea (ed.), Studia varia in honorem Professoris Ştefan Ştefănescu Octogenarii, Bucureşti-Brăila, Editura Academiei Române-Editura Istros, 2009, p. 721-781.

195

Florin Ciulavu

Palamariu 1984-1985 O. Palamariu, Tezaurul de monede feudale din secolele XVII-XVIII, existent în colecţia veche a Muzeului din Deva, în Sargetia, XVIII-XIX, 1984-1985, p. 247-252.

Pap, Winkler 1966 F. Pap, I. Winkler, Monede poloneze din secolele XV-XVIII în Transilvania, în AMN, III, 1966, p. 197-211.

Pap, Şteiu 1976-1980 F. Pap, N. Şteiu, Tezaurul monetar de la Huedin (secolele XV-XVII) şi unele probleme ale circulaţiei monetare medievale în Transilvania, în BSNR, LXX-LXXIV, 1976-1980, p. 349-368.

Pap 1987-1988 F. Pap, Circulaţia monetară în Transilvania în perioada 1526-1571, în AMN, XXIV-XXV, 1987-1988, p. 623-629.

Pintea 1966 V. Pintea, Un tezaur de monede feudale de la Cluj din secolele XVI-XVII, în AIIC, IX, 1966, p. 225-230.

Pintea 1973 V. Pintea, Tezaurul de monede feudale de la Panticeu din secolele XV-XVII, în Apulum, XI, 1973, p. 351-374.

Popa, Berciu 1962 Al. Popa, I. Berciu, Cetatea Alba Iulia, Bucureşti, Editura Meridiane, 1962.

Popa 1982 L. Popa, Monede braşovene din colecţia muzeului judeţean, Braşov, 1982.

Popa 1987-1988 L. Popa, Ornamentul în arta monetară a Principatului Transilvaniei (sec. XVI-XVII), în AMN, XXIV-XXV, 1987-1988, p. 631-638.

Protase 1956 D. Protase, Cercetările arheologice din 1953 în cetatea de la Alba Iulia, în SCI, VII, nr. 1-4, 1956, p. 15-19.

Rampacher 1907 P. Rampacher, Bethlen Gábor 1620. évi tallérja, în NK, VI, 1907, p. 64-66.

Resch 1901 A. Resch, Siebenbürghische Münzen und Medaillen von 1538 bis zur gegenwart, Hermannstadt, 1901.

Resch 1902 A. Resch, Siebenbürghische Münzen und Medaillen von 1538 bis zur gegenwart, în NZ, XXXIII, 1901 (1902), p. 283-284.

Resch 1925 A. Resch, Nachtrag zu Siebenbürghische Münzen und Medaillen von 1538 bis zur gegenwart, în JBSM, 1, 1925, p. 167-197.

RNMES 1999 B. Proklish, H. Emmerig, M. Heintz, M. Zavadil, S. Heinz, Repertorium zur Neuzeitlichen Münzprägung Europas, Band XVIII, Südosteuropa, Veröffentlichungen des Institutes für Numismatik Wien, Band 5, Viena 1999.

Rusu et alii 2000 A. A. Rusu, N. Sabău, I. Burnichioiu, I. V. Leb, M. M. Lupescu, Dicţionarul mănăstirilor din Transilvania, Banat, Crişana și Maramureş, (coord. A. A. Rusu), Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2000.

Rusu 2009 A. A. Rusu, Alba Iulia. Între fondarea eparhiei şi capitala principatului Transilvaniei, Alba Iulia, Editura Haco Internaţional, 2009.

196


Sabău 1952 I. Sabău, Din politica financiară a Habsburgilor în Transilvania la sfârşitul secolului al XVII-lea, în SCI, VIII, 1952, 1-4, p. 193-206.

Scrobotă, Takács 2009 P. Scrobotă, M. Takács, Monede transilvănene din secolele XVI-XVIII în Muzeul de Istorie din Aiud, în Apulum, XLVI, 2009, p. 635-646.

Săşianu 1976 A. Săşianu, Tehnologie şi artă monetară trasilvăneană în sec. XVII, în Crisia, VI, 1976, p. 249-263.

Secăşanu 1934 C. C. Secăşanu, Numismatica. Noiţiuni de numismatică greacă, dacă, romană, bizantină şi românescă, Bucureşti, 1934.

Suciu, Mureşan 1981 V. Suciu, A. Mureşan, Tezaurul monetar din secolele XV-XVIII descoperit la Zagăr (jud. Mureş), în Apulum, XIX, 1981, p. 177-187.

Tergina 1882 G. Tergina, Erdély érmészete, în AÉ, II, 1882, p. 32-50. Toma 2010 C. Toma, Un tezaur monetar descoperit în localitatea

Chişcău, jud. Bihor (sec. XVII), în I. Glodariu, G. Gheorghiu (ed.), Studii de Istorie şi Arheologie. Omagiu cercetătorului Dr. Eugen Iaroslavschi, Cluj-Napoca, Editura Argonaut, 2010, p. 280-298.

Ursu 1968 H. Ursu, Alba Iulia, Bucureşti, Editura Tineretului, 1968.

Vîlcu 2009 A. Vîlcu, Moneda otomană în Ţările Române în perioada 1687-1807, Brăila, Editura Istros, 2009.

Velter 1994 A. M. Velter, Catalogul monedelor Principatului Transilvaniei. Colecţia Ing. Constantin Orghidan, Muzeul Naţional de Istorie a României, Bucureşti, 1994.

Velter, Dumitriu 2012 A-M. Velter, L. Dumitriu, Tezaurul de secol XVII de la Şopteiu. Studiu de orfevrărie şi de numismatică, Cluj-Napoca, Editura Accent, 2012.

Velter, Ştirbu, 2002 A. M. Velter, C. Ştirbu, Circulaţia în Ţările Române a monedelor de argint cu valoare ridicată emise de statele, oraşele şi forurile ecleziastice germane, în perioada secolelor XVI-XVII, în CN, 2002, p. 273-308.

Winkler 1965 I. Winkler, Legăturile Transilvaniei cu Polonia în timpul lui Ştefan Báthory. Contribuţii de istorie monetară, în RM, N.S., II, 1965, p. 455-456.

Winkler, Pap 1968 I. Winkler, F. Pap, Monede cehe şi morave în tezaure monetare medievale din Transilvania, în Apulum, VII/1, 1968, p. 499-504.

Wollmann 2012 V. Wollmann, Din activitatea monetăriei de la Alba Iulia, de la începutul veacului al XVIII-lea până în anul 1871, în Apulum, XLIX/2, 2012, p. 17-145.

197

Florin Ciulavu

Surse internet www.ertekkereso.hu www.numismatics.hu www.transylvanian-numismatics.com Cuvinte cheie: Alba Iulia, Gabriel Bethlen, monetărie, activitate monetară, monede,

ducat, taler, groş, dinar, falsificare de monede, reformă monetară. Keywords: Alba Iulia, Gabriel Bethlen, mint, monetary activity, coins, ducat,

thaler, groş, dinar, coins forgery, monetary refom.

198


Fig. 1. 10 ducaţi 1619 (Sursa: http://www.transylvanian-numismatics.com/coins/Articles/gabriel-bethlen-10-ducat-1619)

Fig. 2. 1 ducat 1620 (Sursa: http://transylvanian-numismatics.com/portal/modules/myalbum/photo.php?lid=1747&cid=24)

Fig. 3. 1 ducat 1620 fără siglă (Sursa: http://www.transylvanian-numismatics.com/coins/Articles/gabriel-bethlen-ducat-1620)

Fig. 4. 1 dinar 1621 (Sursa: http://transylvanian-numismatics.com/portal/modules/myalbum/photo.php?lid=1753&cid=24

199

ABREVIERI

AA Archaeologia Aeliana. Society of Antiquaries Newcastle

Upon Tyne, Newcastle. AÉ Archaeologiai Értesitö, Budapest. AII(A)C Anuarul Intitutului de Istorie (şi Arheologie) Cluj, Cluj-

Napoca. Alba Regia Alba Regia. Annales Musei Stephani Regis.

Székesfehérvár. AMET Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, Cluj-

Napoca. AMN Acta Musei Napocensis. Muzeul Naţional de Istorie a

Transilvaniei, Cluj-Napoca. AMP Acta Musei Porolisensis. Muzeul Judeţean de Istorie şi

Artă Zalău, Zalău. Angustia Angustia. Muzeul Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe. AnB Analele Banatului. Muzeul Banatului, Timişoara. AO Arhivele Olteniei. Academia Română, Institutul de

Cercetări Socio-Umane „C. S. Nicolăescu-Plopşor” Craiova, Craiova.

APL Annalecta Praehistorica Leidensia, Leiden. Apulum Apulum. Acta Musei Apulensis, Muzeul Naţional al

Unirii, Alba Iulia. Arheologija Organ na Arheologičeskija Institut i Muzei, Sofia. ATS Acta Terrae Septemcastrensis. Institutul pentru

Cercetarea şi Valorificarea Patromoniului Cultural Transilvănean în Context European, Sibiu.

BA Biblioteca de Arheologie, Bucureşti. BAR British Archaeological Reports (International Series),

Oxford. BAM Brukenthal. Acta Musei, Muzeul Naţional Brukenthal,

Sibiu. BB Bibliotheca Brukenthal. Sibiu. Banatica Banatica. Muzeul Banatului Montan, Reşiţa. BAR British Archaeological Reports International Series,

Oxford. BAR BS British Archaeological Reports British Series, Oxford. BCMI Buletinul Comisiuni Monumentelor Istorice, Comisiunea

Monumentelor Istorice, Bucureşti. BerRGK Bericht der Romisch-Germanischen Kommission 1939,

Deutsches Archäologisches Institut, Darmstadt. BHAB Bibliotheca Historica et Archaeologica Banatica,

Timişoara. BHAUT Biblioteca Historica et archaeologica Universitas

Timisiensis, Centrul de Studii de Istorie Veche şi Arheologie Constantin Daicoviciu, Timişoara.

255

Lista abrevierilor

BMA Bibliotheca Musei Apulensis. Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia.

BMN Bibliotheca Musei Napocensis, Cluj-Napoca. BMP Bibliotheca Musei Porolissensis, Zalău. Brukenthal Brukenthal. Acta Musei. Muzeul Naţional Brukenthal,

Sibiu. BS Bibliotheca Septemcastrensis, Sibiu. BSNR Buletinul Societăţii Numismatice Române. Societatea

Numismatică Română, Bucureşti. BT Bibliotheca Thracologica. Institutul Român de

Tracologie, Bucureşti. BUA Bibliotheca Universitatis Apulensis, Alba Iulia. Bulletin Bulletin. Veliko, Trnovo. Caiete BANATICA Caiete BANATICA. Muzeul de Istorie al judeţului Caraş-

Severin, Reşiţa. Caietele CIVA Caietele CIVA, Cercul de Istorie Veche şi Arheologie,

Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. CCA Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Ministerul

Culturii, Institutul Naţional al Patrimoniului. CCDJ Cultură şi Civilizaţie la Dunărea de Jos. Muzeul „Dunării

de Jos”, Călăraşi. CN Cercetări Numismatice. Muzeul Naţional de Istorie a

României, Bucureşti. CNA Cronica Numismatică şi Arheologică, Foaie de Informaţii

a Societăţii Numismatice Române, Bucureşti. Corviniana Corviniana. Acta Musei Corvinensis, Muzeul Catelul

Corvinilor, Hunedoara. Crisia Crisia, Muzeul Ţării Crişurilor, Oradea. Dacia Dacia. Recherches et Découvertes Archéologiques en

Roumanie/ Revue d’Achéologie et d’Histoire Ancienne, Bucharest.

Dissertationes Pannonicae Dissertationes Pannonicae, Central European University, Department of Medieval Studies, Budapest.

DP Documenta Praehistorica. Poročilo o raziskovanju paleolitika, neolitika in eneolitika v sloveniji, Ljubljana.

EphemN Ephemeris Napocensis, Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca.

Forschungen in Augst Forschungen in Augst, Switzerland. FVL Forschungen zur Volks und Landeskunde, Sibiu. GlasnikSAD Glasnik Srpskog Arheolośkog Društva, Belgrad. Годишник на Археологическия музей Годишник на Археологическия музей (Annual of the

Regional Archaeological Museum-Plovdiv), Regional Archaeological Museum-Plovdiv, Plovdiv.

Годишник на музеите от Северна България Годишник на музеите от Северна България (Annual of

the Museums in Northern Bulgaria), Veliko, Tarnovo.

256

Lista abrevierilor

Istros Istros. Buletinul Muzeului Brăilei, Brăila. Интердисциплинарни изследвания Интердисциплинарни изследвания (Interdisciplinary

Studies), National Institute of Archaeology with Museum, Bulgarian Academy of Science, Sofia.

Известия на Археологическия институт Известия на Археологическия институт (Journal of the

Institut of Archaeology, Sofia), Bulgarski Arkheologicheski Institute, Sofia.

Известия на Историческия Музей-Шумен Известия на Историческия музей-Шумен, Regional

History Museum Shumen, Shumen. JBSM Jahrbuch des Burzenländer Sächsischen Museums,

Muzeul Săsesc al Ţării Bârsei, Braşov. JFA Journal of Field Archeology, Boston. JOS The Journal of Ottoman Studies, Istanbul. JRS Journal of Roman Studies, The Society for the Promotion

of Roman Studies, London. Man Man. Royal Anthropological Institute of Great Britain

and Ireland, London. MB Muzeul Brukenthal. Studii şi comunicări (Arheologie şi

Istorie), Sibiu. MBF Münchner Beiträge zur Vor- und Frühgeschichte,

Munchen. MCA Materiale şi Cercetări Arheologice, Academia Română,

Comisia Naţională de Arheologie, Bucureşti. Münchner Beiträge zur Vor- und Frühgeschichte Münchner Beiträge zur Vor- und Frühgeschichte,

München. Musaios Musaios, Muzeul Judeţean Buzău, Buzău. NK Numizmatikai Közlöny, A magyar numizmatikai társulat

megbizásából, Budapest. NZ Numismatische Zeitschrift, herausgegeben von der

Numismatifchen Gefellfchaft in Wien, Wien. OIC Oriental Institute Communications, Chicago. PA Patrimonium Apulense. Direcţia Judeţeană pentru

Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Alba, Alba Iulia.

Paléorient Paléorient. Revue pluridisciplinaire de préhistoire et protohistoire de l’Asie du Sud-Ouest et de l’Asie Central, Paris.

Перник Перник, Pernik. Попово в миналото Попово в миналото (Popovo in the past), Museum of

Popovo, Popovo. Poročilo Poročilo o raziskovanju paleolitika, neolitika in eneolitika

v sloveniji. Neolitske Studjie, Ljubljana.

257

Lista abrevierilor

258

PSAN Proceedings of the Society of Antiquaries of Newcastle upon Tyne, Newcastle.

PZ Prähistorische Zeitschrift. Deutsche Gesellschaft fuer Anthropologie, Ethnologie und Urgeschichte, Institut für Prähistorische Archäologie, Berlin.

RB Revista Bistriţei. Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud, Bistriţa.

RIB Roman Inscriptions of Britain, Administrators of the Haverfield Bequest, Oxford.

RLÖ Der Römische Limes in Österreich, Akademien der Wissenschaften-Limeskommission, Vienna.

RM Revista Muzeelor. Centrul pentru Formare, Educaţie Permanentă şi Managemnt în domeniul Culturii, Bucureşti.

RPRP Reports of Prehistoric Research Projects, Salt Lake City. RÖ Römisches Österreich, Österreichische Gesellschaft für

Archäologie, Wien. SA Sovetskaya arkheologiya, Moscova. Sargetia Sargetia. Acta Musei Devensis, Muzeul Civilizaţiei Dacice

şi Romane Deva, Deva. SJ Saalburg Jahrbuch, Saalburg Museum, Saalburg. SCI Studii şi Cercetări de Istorie, Institutul de Istorie „George

Bariţiu” Cluj-Napoca (1956-1957). SCIV(A) Studii şi Cercetări de Istorie Veche, Bucureşti (din 1974,

Studii şi Cercetări de Istorie Veche şi Arheologie). SCN Studii şi Cercetări de Numismatica. Institutul de

Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române, Bucureşti.

SIB Studii de istorie a Banatului, Universitatea de Vest Timişoara, Timişoara.

SMIM Studii şi Materiale de Istorie Medie. Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, Bucureşti.

Starinar Starinar, Tređa Serija. Arheološki Institut, Beograd. Suceava Suceava. Anuarul Complexului Muzeal Bucovina,

Complexul Muzeal Bucovina, Suceava. SUCH Studia Universitatis Cibiniensis. Series Historica.

Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu, Sibiu. SP Studia Patzinakia, The Romanian Group for an

Alternative History, Bucharest. TC Society for the History of Technology. Johns Hopkins

University Press, Baltimore. Terra Sebus Terra Sebus. Acta Musei Sabesiensis, Muzeul Municipal

„Ioan Raica”, Sebeş. Tibiscus Tibiscus. Muzeul Banatului Timişoara, Timişoara. Ziridava Ziridava. Studia Archaeologica, Complexul Muzeal Arad,

Arad.

Florin Ciulavu, Aspecte privind activitatea monetăriei de la Alba Iulia în timpul principelui...

Documents

Transcript of Florin Ciulavu, Aspecte privind activitatea monetăriei de la Alba Iulia în timpul principelui...