d. s-ar exonera proprietarul de obligaţiile ce îi revin potrivit prevederilor legale;

e. l-ar autoriza pe proprietar să obţină venituri din nerespectarea clauzelor contractului de închiriere.

CONTRACTULUI DE ÎNCHIRIERE

-obiectul va fi format din două elemente: locuinţa închiriatăşi chiria.

LocuinţaPrin locuinţă se înţelege o construcţie alcătuită din una sau

mai multe camere de locuit, cu dependinţele, dotările şiutilităţile necesare, folosite în mod exclusiv sau în comun şi dacăeste cazul curtea şi grădina aferentă construcţiei, care satisfacecerinţele de locuit ale unei persoane sau ale unei familii.

Suprafaţa locuibilă este formată din:- camere de locuit;- holuri;- camerele de trecere.Dependinţele cuprind: vestibulul, antreul, bucătăria, baia,

spălătoria, pivniţa, boxa, magazia, logia, terasa acoperită,veranda etc.-locuinţa convenabilă este locuinţa care, prin gradul desatisfacere a raportului dintre cerinţa utilizatorului şicaracteristicile locuinţei la un moment dat, acoperă necesităţileesenţiale de odihnă, preparare a hranei, educaţie şi igienă,asigurând exigenţele minimale (18 m2 de persoană).

ChiriaChiria reprezintă suma de bani pe care chiriaşul trebuie să o

plătească proprietarului. Chiria trebuie să fie determinată sau celpuţin determinabilă, să fie sinceră şi serioasă. Dacă chiria estefictivă sau derizorie, contractul nu va fi de închiriere ci eventualcomodat dacă locuinţa a fost predată

Categorii de locuinţe-locuinţa socială este locuinţa care se atribuie cu chirie

subvenţionată, unor persoane sau familii, a căror situaţie economicănu le permite accesul la o locuinţă în proprietate sau închiriereaunei locuinţe, în condiţiile pieţei.

-aceste locuinţe fac parte din domeniul public a unităţilor

32

administrativ-teritoriale. -ele nu pot fi înstrăinate ,nici subînchiriate.Nu beneficiază de locuinţe sociale persoanele sau familiile care:a. deţin în proprietate o locuinţă;b. au înstrăinat o locuinţă după 1 ianuarie 1990;c. au beneficiat de sprijinul statului în credite şi

execuţie pentru realizarea unei locuinţe;d.deţin, în calitate de chiriaş, o altă locuinţă din fondul

locativ de stat;Contractul de închiriere care are ca obiect o locuinţă socială

se încheie de către primar sau de către o persoană împuternicită deacesta şi beneficiarii stabiliţi de consiliul local, pe o durată de5 ani, cu posibilitatea de prelungire, pe baza declaraţiei devenituri şi a actelor doveditoare

-Locuinţa de serviciu este locuinţa destinată funcţionarilorpublici, angajaţilor unor instituţii sau agenţi economici, acordatăîn condiţiile contractului de muncă, potrivit prevederilor legale.Contractul care are ca obiect locuinţa de serviciu este un contractaccesoriu contractului de muncă şi de regulă, se încheie, pe durataacestuia

-contractul de închiriere nu este reziliat când titularulcontractului este şomer sau primeşte alocaţie de sprijin.

Aceste locuinţe pot fi vândute, în condiţiile legii, cuaprobarea Guvernului, în situaţia în care a încetat activitatea ce agenerat realizarea locuinţelor respective, adică şi-a pierdutfuncţia de locuinţă de serviciu.

-Locuinţa de intervenţie este locuinţa destinată cazării personalului unităţilor economice şi bugetare, care, prin contractul de muncă, îndeplineşte activităţi sau funcţii ce necesită prezenţa permanentă sau în caz de urgenţă în cadrul unităţilor respective

-locuinţa de intervenţie nu poate fi vândută chiriaşului .-încetarea contractului de muncă chiar şi prin pensionare sau în

situaţiile în care persoanele respective au dreptul la ajutor deşomaj sau alocaţie de sprijin, duce la încetarea contractului deînchiriere, cu condiţia că acestora să li se atribuie un alt spaţiulocativ corespunzător.

-Locuinţa de necesitate este locuinţa destinată cazării temporare a persoanelor şi familiilor ale căror locuinţe au devenit inutilizabile, în urma unor catastrofe naturale sau accidente sau ale căror locuinţe sunt supuse demolării în vederea realizării de lucrări de utilitate publică precum şi lucrărilor de reabilitare ce nu se pot efectua în clădiri ocupate de locatari

-Locuinţele de necesitate se închiriază temporar persoanelor şi

33

familiilor ale căror locuinţe au devenit inutilizabile, indiferent de veniturile acestora.

Contractul, se încheie pe durată nedeterminată dar limitată întimp adică până la înlăturarea efectelor care au făcut inutilizabilălocuinţa sau până la atribuirea unei alte locuinţe din fondullocativ de stat.

-Locuinţa de protocol este locuinţa destinată utilizării de către persoanele care sunt alese sau numite în unele funcţii ori demnităţi publice, exclusiv pe durata exercitării acestora.

Locuinţele de protocol sunt de două feluri: reşedinţe oficialeşi locuinţe de protocol propriu-zise. Lista lor se stabileşte deGuvern.

Contractul de închiriere pentru reşedinţele oficiale se încheiede către Regia Autonomă „Administraţia Patrimoniului Protocolului deStat" cu serviciile de specialitate ale instituţiilor în care îşidesfăşoară activitatea persoanelor respective iar pentru locuinţelede protocol cu beneficiarii direcţi

EFECTELE CONTRACTULUI DE ÎNCHIRIERE

34

Obligaţiile proprietarului sunt următoarele:a. să predea chiriaşului locuinţa în stare normală de

folosinţă. b. să ia măsuri pentru repararea şi menţinerea în stare de

siguranţă şi de funcţionalitate a clădirii pe toată durata închirierii locuinţei.

c. să întreţină, în bune condiţii elementele structurii de rezistenţă a clădirii, elementele de construcţie exterioare ale acesteia, curţile şi grădinile precum şi spaţiile comune ale clădirii.

d. să întreţină, în bune condiţii, instalaţiile comune proprii clădiri (ascensor, hidrofor, instalaţii de apă, de căldură etc).

e. proprietarul are obligaţia de a garanta pe chiriaş împotriva evicţiunii şi împotriva viciilor, în materie de locaţiune.

Obligaţiile chiriaşuluia. Concretizarea obligaţiei locatarului de a folosi locuinţa ca

bun proprietar, b. obligaţia de a folosi bunul potrivit destinaţiei dată prin

contract (de locuinţă).- „chiriaşul poate subînchiria, modifica sau îmbunătăţi

locuinţa deţinută numai cu acordul prealabil scris şi în condiţiilestabilite de proprietar, dacă acestea nu sunt interzise princontractul de închiriere principal."

c. Obligaţia de plată a chiriei-plata este cherabilă şi se face la termenele prevăzute în

contract.-pentru locuinţele aflate în proprietatea statului, chiria se

stabileşte prin act normativ, diferenţiată pe categorii delocalităţi, zone etc.

d. Pentru obligaţia de restituire a locuinţei, în starea încare a fostpredată,' se aplică regulile de la contractul de locaţiune.

De asemenea subzistă, în aceleaşi condiţii:e. obligaţia de a răspunde pentru incendiuf. obligaţia de a răspunde contra uzurpărilor.

ÎNCETAREA CONTRACTULUI DE ÎNCHIRIERE

Cauzele de încetare a contractului de închiriere se pot clasifica în două categorii:

-ajungerea la termen (expirarea termenului);-cauze de încetare care intervin înainte de expirarea termenului.- Ajungerea la termen

-Chiriaşul este obligat să părăsească locuinţa dacă părţile nuau convenit asupra reînnoirii contractului

Rezilierea contractului de închiriere înainte de termen-Rezilierea convenţională (acordul părţilor)

-Rezilierea la cererea chiriaşului este cauza de încetare cu condiţia notificării prealabile, în termen de minimum 60 de zile.-Rezilierea pentru fapte culpabile (rezilierea judiciară – cu titlu de sancţiune).

a. Rezilierea la cererea proprietarului. Această reziliere poatefi cerută de proprietar, când:-chiriaşul nu a achitat chiria cel puţin 3 luni consecutiv;-chiriaşul a pricinuit însemnate stricăciuni locuinţei,

clădirii în care este situată aceasta, instalaţiilor precum şi oricăror alte bunuri aferente lor sau dacă înstrăinează, fără drept, părţi ale acestora;

-chiriaşul are un comportament care face imposibilă convieţuirea sau împiedică folosirea normală a locuinţei;

-chiriaşul nu a respectat clauzele contractului.b. Rezilierea la cererea asociaţiei de proprietari

-asociaţia are dreptul să ceară rezilierea contractului cândchiriaşul nu şi-a achitat obligaţiile ce-i revin din cheltuielilecomune pe o perioadă de 3 luni, dacă acestea au fost stabilite,prin contractul de închiriere, în sarcina chiriaşului.

Nefolosirea locuinţei- „în cazul părăsirii definitive a domiciliului de către titula-

rul contractului de închiriere sau al decesului acestuia, precum şiîn cazul titularului de contract, nerezident, care, fără a fidetaşat, nu a mai folosit locuinţa mai mult de 2 ani, fărăîntrerupere, închirierea continuă, după caz:

a. în folosul soţului sau al soţiei, dacă a locuit împreună cu titularul;b. în folosul descendenţilor sau a ascendenţilor dacă au

locuit împreună cu acesta;c. în folosul altor persoane care au avut acelaşi domiciliu

cu titularul cel puţin 1 an şi care au fost înscrise în contractul de închiriere. în cazul mai multor cereri, beneficiul contractului de închiriere se dispune prin hotărâre judecătorească.

Alte cauze de încetare a contractului de închiriere:a. deţinerea unei locuinţe, proprietate privată;b. înstrăinarea unei locuinţe, după data de 1 ianuarie 1990;c. deţinerea în calitate de chiriaş a unei locuinţe din

fondul locativ de stat d. s-a cumpărat o locuinţă cu credit de la stat.

SUBÎNCHIRIEREA LOCUINŢEI ŞI CESIUNEA CONTRACTULUI Subînchirierea

-se poate face, de către chiriaş, dar numai cu acordulprealabil şi scris al proprietarului. în condiţiile stabilite deacesta şi numai dacă subînchirierea n-a fost interzisă princontractul de închiriere principal .

-subînchirierea este contract consensual, Efectele se produc numai faţă de chiriaşul principal,

subînchiriaşul neputându-se prevala de nici un drept împotrivaproprietarului chiar dacă subînchirierea s-a făcut cu acordulacestuia.

-încetarea titlului de chiriaş face să înceteze şi cel de subchiriaş.Trebuie să precizăm că locuinţele sociale de serviciu, de

intervenţie, de necesitate şi de protocol nu pot fi subînchiriate.

Schimbul voluntar de locuinţe- „titularii de contract de închiriere pot face între ei schimb

de locuinţe cu avizul autorităţii care a aprobat închirierea, dupăcaz, a proprietarului locuinţei".

Urmare a schimbului, se încheie noi contracte de închiriere şise recalculează chiria.

SUB 24.CONTRACTUL DE ARENDARE

SUB24. NoţiuneaDefiniţia legalăPrin arendare se înţelege „contractul încheiat între proprietar,

uzufructuar sau alt deţinător legal de bunuri agricole , numitarendator, şi arendaş, cu privire Ia exploatarea bunurilor agricolepe o durată determinată şi la un preţ, stabilite de părţi."

Are ca obiect de activitate, exclusiv, exploatarea bunuriloragricole, se încheie pe durata determinată şi preţul arendării senumeşte arendă.

Definiţia doctrinarăContractul de arendare este acel contract prin care o parte,

numită arendator, se obligă să asigure unei alte părţi numităarendaş folosinţa temporară - totală sau parţială - a unuia sau maimultor bunuri agricole, în schimbul unei contraprestaţii, numităarendă.

SUB 24.Caracterele juridice

Contract sinalagmatic. Obligaţiile părţilor sunt reciproce şi in-terdependente. Contract cu titlu oneros

Fiecare parte urmăreşte un interes patrimonial. Dacă bunulagricol ar fi dat în folosinţă gratuită, contractul ar fi comodatşi nu arendare.

Contract comutativExistenţa şi întinderea obligaţiilor se cunosc de la încheierea contractului. Contract solemncondiţii: forma scrisă şi înregistrarea la consiliul local în a

cărui rază teritorială se află bunurile arendate. Contractul seînregistrează într-un registru special ţinut de secretarulconsiliului local.

Dacă bunurile arendate sunt situate în raze teritoriale a maimultor consilii locale, depunerea şi înregistrarea contractului seface la fiecare consiliu local în a cărui rază teritorială estesituat bunul arendat.

Arendarea este contract cu executare succesivăExecutarea obligaţiilor părţilor presupune o anumită perioadă

de timp, care este durata contractului. Sancţiunea pentruexecutarea necorespunzătoare sau neexecutarea obligaţiilor esterezilierea contractului.Este un contract intuiţii personae, în ceea ce priveşte persoana arendaşului. Contractul de arendare este netranslativ de proprietate. Prin arendare se transmite de către arendator doar folosinţa bunurilor agricole, în vederea exploatării lor agricole de către arendaş.

Părţile contractuluiSunt arendatorul şi arendaşul. Ele pot fi atât persoane fizice

cât şi persoane juridice.Arendatorul poate fi, proprietar, uzufructuar sau alt deţinător

legal de bunuri agricole.Arendaşul poate fi persoană fizică sau persoană juridică.Arendaş - persoană fizică poate fi orice cetăţean român cu domiciliul în ţară sau în străinătate, care are pregătire de specialitate agricolă, practică agricolă sau un atestat de cunoştinţe agricole şiprezintă garanţiile solicitate de arendator. Atestatul va fi eliberat de organele abilitate de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei .

Arendaş - persoană juridică poate fi orice persoană juridicăromână, cu sediul în România, inclusiv cea cu capital parţial sau

integral străin. Ea trebuie să aibă ca obiect de activitateexploatarea bunurilor agricole şi să prezinte garanţiile solicitatede arendator.

Nu pot avea calitatea de arendaş, funcţionarii publici şisalariaţii din consiliile de administraţie ale regiilor autonome cuprofil agricol, ale instituţiilor şi staţiunilor de cercetare şiproducţie agricolă, ale societăţilor comerciale agricole pe acţiunişi ale altor unităţi care au în patrimoniu sau în administrareterenuri agricole proprietate de stat .

SUB 25. CONDIŢII DE VALIDITATE

Capacitatea părţilorAtât arendatorul cât şi arendaşul trebuie să aibă capacitatea

de a face acte de administrare.Când arendarea are ca obiect bunuri imobile iar durata este mai

mare de 5 ani, arendatorul trebuie să aibă capacitatea de a faceacte de dispoziţie (capacitatea deplină de exerciţiu).

Este posibilă arendarea unui bun comun de către unul dintresoţi fără consimţământul expres al celuilalt soţ cu excepţiacazului când arendarea are ca obiect un imobil, pe durată mai marede 5 ani.

Obiectul contractului de arendareEste format din două elemente:- bunurile agricole supuse arendării;- arenda. Bunurile agricoleSe înţelege:a. terenuri cu destinaţie agricolă şi anume:- terenuri agricole productive - păşuni împădurite, terenurile ocupate cu construcţii şi

instalaţii agro-zootehnice, amenajări piscicole şi de îmbunătăţirifunciare, drumurile tehnologice, platformele şi spaţiile de depozitare care servesc nevoilor producţiei agricole şi terenurileneproductive care pot fi amenajate şi folosite pentru producţia agricolă.

b. animalele;c. construcţiile de orice fel, maşinile, utilajele;Bunurile agricole supuse arendării pot fi atât bunuri mobile

cât şi bunuri imobile.Numai bunurile individual determinate pot fi arendate.Bunurile degen nu pot face obiectul contractului de arendare.

Pot fi arendate, numai bunurile neconsumptibile. Revine arendaşului obligaţia de a conserva substanţa solului în

sensul de a-i menţine potenţialul productiv.

Nu pot fi arendate decât bunurile nefungibile. ArendaModalităţile de plată a arendei: în natură, în bani sau în

natură şi bani (arenda mixtă), precum şi cuantumul acesteia.Arenda se plăteşte la locul şi termenele prevăzute în contract.Dacă părţile nu le-au stabilit, se vor aplica regulile privind locaţiunea, arendarea fiind o varietate a acesteia. Elementele ce se au în vedere la stabilirea mărimii arendei pot fi:-suprafaţa şi potenţialul de producţie a terenurilor;-gradul de accesibilitate a mecanizării;-posibilitatea de acces;-structura parcelară;-relieful;-tipul de plantaţie;-distanţa faţă de locurile de depozitare, industrializare sau

comercializare;-starea clădirilor, amenajările de îmbunătăţiri funciare sau alte dotări;-vârsta, soiul;-starea tehnică şi biologică a culturii;-rasa, specia, vârsta, starea biologică, potenţialul de

producţie şi starea sanitar-veterinară a animalelor. Condiţiile obiectuluiObiectul contractului (bunurile agricole şi arenda), trebuie să

fie complet şi precis determinat.a. Bunul agricol, pentru a putea fi arendat, trebuie:-să existe în momentul încheierii contractului sau să poată

exista în viitor, dar să cuprindă descrierea amănunţită a bunuriloragricole arendate

-să fie determinat-să fie deţinut în mod legal-să fie în circuitul civil adică să poată face obiectul unor

acte juridice civile.b.Arenda

aceasta trebuie să fie:-stabilită în bani, în natură sau să fie mixtă;-să fie determinată sau determinabilă. Este determinată dacă

mărimea ei se stabileşte de părţi în momentul încheierii contractului. Poate fi, însă, şi determinabilă, în sensul că părţilepot preciza în contract, pe lângă elementele prevăzute de lege alteelemente pentru stabilirea ei, cum ar fi: calitatea produselor obţinute, valoarea produselor la un moment dat, un procent din producţia obţinută etc.

-să fie sinceră şi serioasă.

SUB26.EFECTELE CONTRACTULUI DE ARENDARE

Obligaţiile părţilor din acest contract constituie şi efecteale contractului de arendare.

Obligaţiile arendatoruluiArendatorul este obligat:-să predea bunurile arendate la termenele şi în condiţiile stabilite;-să garanteze pe arendaş de evicţiune totală sau parţială;-să execute toate celelalte obligaţii asumate prin contract. Obligaţia de a preda bunurile agricole

Bunurile să fie predate la termenul şi în condiţiile stabilite princontract. Dacă nu există termen, predarea se va face imediat ce contractul s-a încheiat în forma scrisă şi a fost înregistrat.Locul predării este locul unde se găsea bunul în momentulîncheierii contractului.In caz de neexecutare a acestei obligaţii, arendaşul poate cere executarea în natură a obligaţiei (predarea bunului) sau reziliereacontractului pentru neexecutare, cu daune-interese.Obligaţia de garanţieArendatorul va răspunde atât pentru faptele sale personale cât şipentru faptele terţilor care invocă un drept. Locatarul trebuie săfie garantat pentru toate stricăciunile şi viciile bunuluiînchiriat ori arendat, ce-i împiedică întrebuinţarea chiar deşi nuau fost cunoscute locatorului Ia timpul locaţiunii. Dacă din acestevicii şi defecte derivă pentru locatar o daună oarecare, locatoruleste dator de a-1 dezdăuna.-în caz de neexecutare a acestei obligaţii, arendaşul poate cere:

- reducerea arendei proporţională cu pierderea parţială a folosinţei;- rezilierea contractului, cu daune-interese.Obligaţia de a efectua reparaţiile mari, capitale privind bunurile arendate

Se aplică regulile de la locaţiune. Obligaţia de plată a impozitelor şi taxelor datorate.

Obligaţiile arendaşului- de a folosi bunurile arendate ca un bun proprietar, în condiţiile stabilite, de a menţine potenţialul productiv al acestora;- de a plăti arenda la termenele şi în modalităţile stabilite în contract;

- de a restitui bunurile agricole arendate la încetarea contractului;- de a executa toate obligaţiile contractuale. Obligaţia de a folosi bunurile arendate ca bun proprietar şipotrivit destinaţiei, presupune desigur, exploatarea agricolă aacestora;

Această obligaţie cuprinde şi obligaţia arendaşului de a facereparaţii curente, de întreţinere a bunurilor respective în vedereamenţinerii potenţialului lor productiv. Această obligaţie maipresupune şi obligaţia de a nu schimba categoria de folosinţă aterenurilor.

Obligaţia de plată a arendeiArendaşul are obligaţia de a plăti arenda în modalitatea, la

locul şi termenele prevăzute în contract. Dacă nu este prevăzutlocul plăţii, plata se va face la domiciliul arendaşului. Plataeste cherabilă şi nu portabilă .

Obligaţia de a restitui bunurile agricole arendateLa încetarea contractului, arendaşul are obligaţia să restituie

bunurile arendate, în starea în care au fost predate. în caz de neexecutare a obligaţiei de restituire a bunurilor

arendate, arendatorul se poate folosi de:-acţiune personală întemeiată pe contractul de arendare;-acţiune în revendicare, cu condiţia ca arendatorul să fie proprietar.

Obligaţia de a plăti taxele de redactare şi înregistrare a contractului de arendare la consiliul local.

Obligaţia de plată a impozitului pe veniturile obţinute din folosinţa bunurilor agricole (pe arendă).

Obligaţia de asigurare a bunurilor agricole în vederea recuperăriidaunelor produse de calamităţi naturale.

Dreptul de preemţiune al arendaşului.

-în cazul înstrăinării prin vânzare-cumpărare a terenuriloragricole din extravilan, ce au fost arendate. Se exercită numaidacă arendaş este o persoană fizică.

SUPORTAREA RISCURILOR ÎN CONTRACTUL DE ARENDARE

-în contractul de arendare, de comun acord, părţile contractantepot stabili cazurile şi limitele suportării daunelor produse decalamităţile naturale. De comun acord, pot să prevadă suportareapierderilor totale sau parţiale ale bunurile arendate ca urmare aunor cazuri fortuite sau de forţă majoră.

Riscul bunului Riscul pieirii bunului va fi suportat de arendator atât când

acesta are calitatea de proprietar cât şi atunci când deţine bunulcu alt titlu.

Dar întrucât bunul se află în folosinţa arendaşului, el vaface dovada că pieirea s-a produs fără culpa sa, adică din cauzefortuite.

Arendaşul poate răspunde de pieirea bunului atunci când a fostpus în întârziere cu privire la executarea obligaţiei de restituirea acestuia, şi nu reuşeşte să dovedească faptul că bunul ar fipierit şi la arendator, dacă era restituit.

Riscul contractului în caz de pieire a bunurilor arendate, riscul contractual este

suportat de arendator, neputând cere arendaşului să plăteascăarenda.

Dacă pieirea este totală, contractul încetează de drept; dacăpieirea este parţială, arendaşul poate cere fie reducereaproporţională din arendă, fie rezilierea contractului când acesta numai poate continua.

Dacă arenda este stabilită printr-o cantitate fixă de produseagricole, riscul este suportat de arendaş, deoarece arenda nudepinde de mărimea recoltei.

Dacă, însă, arendarea s-a făcut pe un an şi toată recolta saucel puţin jumătate din ea s-a pierdut, înainte de a fi culeasă,arendaşul are dreptul să ceară o reducere proporţională dinarendă .

Dacă însă arendarea s-a făcut pe mai mulţi ani şi în cursul ei apierit datorită cazului fortuit toată recolta unui an sau cel puţinjumătate din ea, arendaşul poate să ceară o reducere din arendă sauoperează sistemul compensaţiei între anii buni şi anii slabi .

Când arenda este procentuală pierderea recoltei se suportăproporţional de către ambele părţi.

Dacă recolta a fost culeasă şi piere datorită unor cazurifortuite, total sau parţial, ambele părţi vor suporta, fiecarepentru partea sa, riscul contractului în calitate de proprietari aiproduselor.

Dacă arenda este stabilită în bani, riscul este suportat dearendaş, întrucât el nu are calitatea de proprietar al produselor

culese, fiind doar creditorul unei creanţe băneşti.

ÎNCETAREA ARENDĂRII

Datorită mai multor cauze:1. ajungerea la termen;2. acordul părţilor (rezilierea convenţională);3. rezilierea pentru neexecutare;4. pieirea bunurilor agricole;5. prin efectul înstrăinării bunurilor agricole, prin acte

juridice între vii;6. desfiinţarea titlului arendatorului.Expirarea termenului

Fiecare parte contractantă este obligată să încunoştiinţeze în scrispe cealaltă parte, cu cel puţin un an înainte de expirarea contractului, despre intenţia sa de a reînnoi sau de a nu reînnoi contractul de arendare.

Acordul părţilor (rezilierea convenţională)Contractul de arendare poate să înceteze şi înainte de a ajunge latermen.

Rezilierea pentru neexecutare (judiciară)Când o parte nu-şi îndeplineşte obligaţiile sale contractuale.Obligaţii ca: neplata arendei, ne-cultivarea terenului ca un

bun proprietar, schimbarea destinaţiei agricole a terenului fărăacordul proprietarului, neexecutarea obligaţiei de predare abunului, a obligaţiei de garanţie de către arendator, duc laîncetarea arendării.

Rezilierea poate fi pronunţată de instanţele judecătoreşti saude arbitraj .

Pieirea bunului agricolPoate fi de natură materială, adică distrugerea fizică a

bunului respectiv sau de natură juridică, adică imposibilitatea dea folosi bunul respectiv, de exemplu: bunul este confiscat,expropriat etc.

Pieirea poate fi totală, parţială.

-în anumite condiţii, prin înstrăinarea bunului agricol prin acte juridice între vii-înstrăinarea bunului constituie cauză de încetare a arendăriinumai atunci când în contract s-a prevăzut expres aceasta. Trebuiesă subliniem că, dacă obiect al vânzării-cumpărării îl formeazăterenurile agricole din extravilan, arendaşul devine titularuldreptului de preemţiune .

Desfiinţarea titlului arendatorului

Moartea arendaşului sau arendatorului este cauză de încetareatunci când aceasta s-a prevăzut expres în contract.

Arendarea poate continua în cazul decesului uneia dintre părţi,dar pentru aceasta, moştenitorii majori trebuie să comunice,intenţiile lor şi să obţină acordul scris al celeilalte părţi, în30 de zile de la data decesului.

CESIUNEA CONTRACTULUI ŞI SUBARENDAREA

Având acordul scris al arendatorului, arendaşul poate săcesioneze contractul de arendare:

-soţului coparticipant la exploatarea bunului agricol;-descendenţilor care au împlinit vârsta majoratului.Subarendarea este interzisă prin lege. Orice act de subarendare

este nul. Arendaşul poate folosi, însă, salariaţi permanenţi sausezonieri pentru exploatarea bunurilor agricole, aceştia bucurându-se de toate drepturile şi de protecţia socială prevăzute delegislaţia muncii .SUB 27.CONTRACTUL DE ANTREPRIZĂ (LOCATIUNEA LUCRĂRILOR)

SUB 27.NoţiuneaContractul de antrepriză este contractul prin care una dintre

părţi numită antreprenor se obligă să execute, pe riscul său, olucrare, pentru cealaltă parte numită client, în schimbul unui preţ.

Lucrarea poate fi executată cu materialele clientului sau cu aleantreprenorului.

-în primul caz este vorba categoric de un contract de antrepriză.-în al doilea caz întâlnim două situaţii:— dacă se are în vedere, în principal lucrarea, atunci

procurarea materialelor de către antreprenor constituie un accesoriual contractului de antrepriză

— dacă, însă, procurarea materialelor este considerată, de către părţi, element esenţial al contractului, acesta este o vânzare-cumpărare condiţională de bunuri viitoare.

SUB 27.Caracterele juridicea. Antrepriza este un contract sinalagmaticb. Este un contract cu titlu oneros. c. Este un contract comutativ. d. Antrepriza este un contract consensual. e. Este un contract cu executare succesivă. f. Şi caracterul intuitu personae caracterizează contractul

de antrepriză. Antreprenorul va fi obligat să execute personal lucrarea dacă aceasta s-a prevăzut expres în cuprinsul contractului.

g. Uneori, contractul de antrepriză este translativ de proprietate.

Dacă materialele sunt procurate de către antreprenor, el rămâne proprietarul lor cât şi al lucrării până la predarea acesteia suportând riscul pieirii lor, cu excepţia cazului când clientul a fost pus în întârziere cu privire la obligaţia de a lua în primire lucrarea. în acest caz, contractul este translativ de proprietate.

Când lucrarea se execută cu materialele clientului, acesta rămâne proprietar şi suportă riscul pieirii lor.

SUB 27.Condiţiile de validitateCapacitatea părţilor

a. Clientul trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţi atunci când contractul reprezintă un act de dispoziţie .Când lucrarea presupune doar încheierea de acte de administrare, (reparaţii curente la o locuinţă) clientul poate să aibă doar capacitate restrânsă de exerciţiu.

b. Antreprenorul trebuie să aibă, însă, în toate cazurile capacitatea de a contracta, deci capacitatea deplină de exerciţiu, fiind vorba de transmiterea lucrării în patrimoniul clientului.

ObiectulEste format din două elemente: lucrarea şi preţul.a. LucrareaAntreprenorul poate executa lucrări şi servicii din cele mai

diverse domenii de activitate, cum ar fi: construirea şi repararea de clădiri, confecţionarea şi repararea de bunuri, meditaţii şi consultaţii profesionale, prestarea de servicii medicale, întocmireade expertize, tipărirea unei lucrări, elaborarea unor proiecte etc.

b. PreţulClientul are, în principal obligaţia de a plăti preţul, care

poate consta într-o sumă de bani sau o altă contraprestaţie. Preţulpoate fi de două feluri: forfetar şi de deviz.

Preţul forfetar (global) constă într-o contraprestaţie a clientului,echivalentă lucrării executate de antreprenor, care poate constaîntr-o sumă de bani sau altă prestaţie. Preţul forfetar estestabilit de către părţi în momentul încheierii contractului şi nupoate fi modificat ulterior unilateral, pe motiv de scumpire amaterialelor sau a muncii depuse pentru executarea lucrării saupentru alte modificări. Excepţie face cazul când acestea au fostaprobate în scris de către client iar preţul modificat, de comunacord, de către ambele părţi .

Preţul de deviz constă în fixarea valorii fiecărei părţi a lucrării,

iar preţul total depinde de numărul lucrărilor executate şi estecunoscut după executarea integrală a lucrării.

DELIMITAREA ANTREPRIZEI DE ALTE CONTRACTE

Contractul de antrepriză şi contractul de muncăîn cazul contractului de muncă, salariul angajatului, se

plăteşte după cantitatea şi calitatea muncii depuse, conform fişeipostului pentru meseria, profesia sau funcţia respectivă.

în situaţia antreprizei, antreprenorul va primi preţul numai înfuncţie de rezultatul muncii sale (lucrarea), predat clientului.

Salariatul se află, după încheierea contractului de muncă, înraporturi de subordonare faţă de angajator şi trebuie să respecte oanumită disciplină a muncii, antreprenorul este independent înexecutarea lucrării faţă de client, fiind vorba de egalitateajuridică a părţilor.

La contractul de muncă, între angajat şi angajator există unraport de prepusenie, în sensul că cel care angajează răspunde faţăde terţi pentru faptele salariatului, ca un comitent .

Antreprenorul organizează, în schimb, activitatea după regulile proprii, putând angaja lucrători şi chiar subantreprenori, fără consimţământul clientului

Contractul de antrepriză şi contractul de locaţiuneAntrepriza constituie locaţiunea lucrărilor şi nu cea a

bunurilor.-în timp ce locaţiunea bunurilor presupune asigurarea folosinţei

temporare a unui bun, preţul stabilindu-se, pe lângă alte criterii,şi în funcţie de durata acesteia, la antrepriză obiectul îlconstituie lucrarea şi preţul stabilit, în raport cu rezultatul ei.

Contractul de antrepriză şi contractul de vânzare-cumpărareAtunci când, antreprenorul se obligă să procure pentru

executarea lucrării şi materialele necesare, preţul stabilit de părţi cuprinzând şi valoarea acestora, operaţiunea juridică, se aseamănă cu vânzarea de bunuri viitoare. Dacă, din intenţia părţilor rezultă că procurarea materialelor de către antreprenor reprezintă doar o clauză accesorie contractului iar obiectul principal îl formează lucrarea, contractul va fi antrepriză şi nu vânzare-cumpărare.

De asemenea, când materialele necesare executării lucrării suntprocurate de către client sau când se execută o construcţie peterenul acestuia, chiar cu materialele antreprenorului, contractuleste, întotdeauna, de antrepriză.

Contractul de antrepriză şi contractul de mandatObiectul mandatului, îl formează încheierea, de către mandatar,

în numele şi pe seama mandantului, de acte juridice, antrepriza areca obiect o lucrare materială sau intelectuală, efectuată de cătreantreprenor pentru client .Dacă un avocat dă consultaţii unuiclient se aplică regulile de la contractul de antrepriză, în schimb,dacă îl reprezintă pe acesta în instanţă, sunt incidente regulile dela contractul de mandat.

Contractul de antrepriză şi contractul de depozitAntrepriza se aseamănă cu depozitul arunci când materialele necesarelucrării sunt procurate de către client sau când lucrarea seexecută asupra unor bunuri ale acestuia, predate antreprenorului. Natura contractului, de antrepriză sau de depozit, se determină,în funcţie de ponderea pe care o are, în conţinutul contractului,executarea lucrării sau păstrarea bunurilor respective.

SUB 28. EFECTELE CONTRACTULUI DE ANTREPRIZĂ

Obligaţiile antreprenorului şi obligaţiile clientului.

Obligaţiile antreprenorului

Obligaţia de a executa lucrarea prevăzută în contract.Antreprenorul va răspunde pentru întârziere.Dacă antreprenorul refuză să execute lucrarea, clientul poate cereinstanţei, autorizarea de a o executa, pe cheltuialaantreprenorului, acesta suportând, chiar diferenţa de preţ.Dacă, prin natura ei, sau prin convenţia părţilor, lucrarea nu poate fi indeplinită decât de către antreprenor, clientul poate cere rezilierea contractului cu daune interese.

Obligaţia de a preda lucrarea executatăObligaţia de garanţie pentru viciile ascunse (răspunderea an

treprenorului pentru calitatea construcţiei)a.Antreprenorul răspunde nu numai pentru lucrările executate

personal ci şi pentru cele efectuate de persoanele pe care le-afolosit pentru lucrare .

Dreptul la acţiune privind viciile ascunse ale unei lucrăriexecutate, se prescrie prin împlinirea unui termen de 6 luni, cândviciile nu au fost ascunse cu viclenie, antreprenorul fiind astfel,de bună credinţă, şi de 3 ani când antreprenorul este de reacredinţă. Termenele încep să curgă de la data descopeririiviciilor, nu mai târziu, însă, de la împlinirea 1 an de la predarealucrării.

b. Pentru materia antreprizei de construcţii, legislaţia cuprinde unele reguli speciale.

Antrepriza de construcţii cuprinde:-construirea, reconstruirea, modificarea, consolidarea,

extinderea de edificii (clădiri)-construirea de alte imobile, cum ar fi: căi de comunicaţie,

împrejmuiri, dotări subterane etc.- executarea de instalaţii şi reparaţii la construcţii activitatea de proiectare a lucrărilor de construcţii.El va răspunde dacă acea construcţie se dărâmă în tot sau în partesau ori ameninţată cu dărâmarea din cauza unui viciu deconstrucţie sau al terenului pe care se află, într-un termen de 10ani din ziua recepţiei lucrării.Prescripţia dreptului la acţiune privind viciile unei construcţiiîncepe să curgă de la data descoperirii viciilor, însă nu maitârziu de 3 ani de la predare.Pentru viciile aparente, antreprenorul nu răspunde, decât dacă s-astabilit un termen de garanţie a lucrării.Răspunderea pentru vicii poate reveni nu numai antreprenorului ci şi arhitectului (proiectantului).

Obligaţiile clientuluiObligaţia de plată a preţuluiNeplata preţului antrenează răspunderea clientului .Plata preţului trebuie făcută la data predării lucrării dacăpărţile nu au stabilit altfel.Obligaţia clientului de a recepţiona şi de a lua în primire lu-crarea executată de antreprenor.Recepţia se poate face şi pe diferite părţi ale lucrării. PROBLEMA RISCURILOR

Riscul bunuluia. în cazul în care antreprenorul execută lucrarea cu

materialelesale, el rămâne proprietarul lor până la data predării lucrării. Dacă bunurile pier, indiferent din ce motive, înainte de predarea lucrării, daca bunurile pier, indiferent din ce motive, inainte de predarea lucrarii, dauna rămâne în sarcina antreprenorului.

b. Dacă materialele sunt procurate de către client, el va suporta risculpieirii lor, în calitate de proprietar.

Riscul contractuluiRiscul contractului este suportat întotdeauna de debitorul

obligaţiei imposibil de executat. In cazul antreprizei,antreprenorul este cel care suportă riscul contractual deoarece s-a

obligat să execute lucrarea pe riscul său.Dacă predarea lucrării devine imposibilă datorită cazului

fortuit sau forţei majore, antreprenorul nu are dreptul la platapreţului, deoarece nu a predat clientului rezultatul muncii sale.Antreprenorul poate pretinde plata preţului lucrării atunci cândclientul a fost pus în întârziere cu privire la obligaţia de arecepţiona şi de a lua în primire lucrarea executată.

-în situaţia în care, lucrarea a pierit fortuit, total sauparţial, dar ulterior poate fi executată din nou, antreprenorulsuportă riscul contractului, în sensul că, deşi a executat de douăori lucrarea, clientul este obligat să plătească preţul, doar osingură dată.

ÎNCETAREA CONTRACTULUI

Antrepriza va înceta prin executarea lui de către părţi, lacererea uneia dintre părţi pentru neexecuta-rea obligaţiilor decătre cealaltă parte, în caz de imposibilitate fortuită deexecutare etc.

Antrepriza va înceta la moartea antreprenorului, situaţie încare clientul va plăti preţul lucrării deja executate şi amaterialelor procurate, moştenitorilor antreprenorului.

CONTRACTUL DE SUBANTREPRIZĂ

Antreprenorul poate încredinţa părţi din lucrare unor subantreprenori (instalatori, electricieni etc.) încheind contracte de subantrepriză.

Subantreprenorul, în cadrul raporturilor stabilite, dintre el şi antreprenor, are calitatea de antreprenor.

Clientul nu are nici o acţiune contractuală împotriva suban-treprenorului Antreprenorul răspunde contractual faţă de clientpentru toate lucrările executate de subantreprenori sau de altepersoane folosite de el.

Subantreprenorii nu au calitatea de prepuşi faţă de antreprenor. Fiecare dintre antreprenori va răspunde pentru lucrarea pentrucare a contractat cu clientul, având dreptul la preţul stabilitprin contract, cu excepţia cazului când prin contract s-a stabilitsolidaritatea antreprenorilor.

ACTIUNEA DIRECTĂ A LUCRATORILOR

Zidarii, lemnarii şi ceilalţi lucrători întrebuinţaţi la

clădirea unui edificiu sau la facerea unei alte lucrări date înantrepriză pot reclama plata lor de la client dar numai în măsuraşi în limitele în care clientul este obligat faţă de antreprenor, înmomentul cererii.

Aceste categorii de persoane, pot dobândi drepturile lor cuprivire la preţul lucrărilor, în mod direct, de la client. Potformula o acţiune directă contra clientului pentru a cere platapreţului lucrărilor efectuate de ei. Deşi este prevăzută de lege,acţiunea nu poate fi introdusă decât dacă există un contract deantrepriză şi se exercită în condiţiile legii. Dacă nu ar exista oastfel de prevedere legală, lucrătorii ar putea pretinde platapreţului numai de la antreprenor iar de la client, în calitate decreditori, pe calea acţiunii oblice, venind astfel, în concurs cualţi eventuali creditori ai clientului.

SUB 29.CONTRACTUL DE MANDAT

Felurile mandatuluiMandatul este de două feluri:

a. mandat cu reprezentare;b. mandat fără reprezentare.

I. MANDATUL CU REPREZENTARE

SUB 29. NoţiuneaMandatul - contractul prin care o parte, numită mandatar, se

obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama şi înnumele altei părţi, numită mandant, care îi dă aceastăîmputernicire şi pe care o reprezintă.

Deosebirea mandatului de contractul de antreprizăObiectul mandatului îl formează încheierea de acte juridice

civile de către mandatar în numele mandantului, cu terţe persoane.Obiectul antreprizei îl constituie executarea de lucrări materialesau intelectuale de către antreprenor pentru clientul său(beneficiar) precum şi preţul plătit de către acesta pentrulucrarea executată.

Când mandatarul acţionează ca reprezentant juridic al mandantului, antreprenorul nu are, în principiu, calitatea de reprezentant.

Contractul de antrepriză - un contract cu titlu oneros,mandatul, este un contract cu titlu gratuit, ceea ce înseamnă căpoate fi şi cu titlu oneros şi aceasta în cazul când mandatarul

este un profesionist (avocat).Mandatul este, un contract unilateral, antrepriza este un

contract sinalagmatic.

SUB 29. Caracterele juridicea. Mandatul este un contract consensual Mandatul este cuprins într-un înscris care se numeşte procură

sau împuternicire. Procura, ca operaţiune juridică este un act juridic unilateral,

în care sunt enumerate actele juridice pe care le va încheiamandatarul (procurator) în numele mandantului.

Mandatul poate fi expres sau tacit. b. Mandatul este un contract cu titlu gratuit.

Când mandatarul este retribuit, mandatul devine un contract cutitlu oneros.

c. Mandatul este, un contract unilateral când mandatul este cu titlu gratuit.Când este cu titlu oneros, mandatul devine contract sinalagmatic,dând naştere la obligaţii reciproce între părţi.

d. Mandatul este un contract intuitu personae, având în vedere persoana mandatarului care încheie acte juridice în numele şi pe seama mandantului.

e. Mandatul este un contract numit.

SUB 30. CONDIŢIILE DE VALIDITA TE ALE MANDA TUL UI

Consimţământul valabil exprimat, capacitatea de a contracta, unobiect determinat şi o cauză licită.

Capacitatea părţilorMandantul trebuie să aibă capacitatea de a încheia el însuşi

actele pe care le încheie mandatarul, în numele său. Dacă actul juridic încheiat este act de conservare sau act deadministrare, mandantul poate avea capacitatea restrânsă deexerciţiu. Dacă însă, mandatarul încheie, în numele mandantului,acte de dispoziţie, mandantul trebuie să aibă, în mod obligatoriu,capacitatea deplină de exerciţiu.

Mandatar, acesta trebuie să aibă întotdeauna capacitatea deplinăde exerciţiu. Mandatul încetează prin moartea, interdicţia,insolvabilitatea şi falimentul mandatarului. Mandatul încheiat cu unmandatar incapabil sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, nupoate fi valabil.

Obiectul şi întinderea mandatuluiObiectulObiectul trebuie să fie posibil, determinat şi licit.Obiectul mandatului este obligaţia mandatarului de a încheia

acte juridice. întinderea mandatuluiMandatul poate fi special sau general. Mandatul special este

acel contract care se încheie pentru un singur act sau mai multeacte juridice determinate, iar mandatul general se încheie pentrutoate operaţiunile juridice ale mandantului. Mandatarul, nu poatedepăşi limitele împuternicirii date de mandant.

Mandatul poate fi expres (oral sau scris) sau tacit. Mandatul cu sine însuşi, de dubla reprezentare.

Mandatul în interes comun alături de mandant, pe care îlreprezintă, mandatarul este interesat şi pentru partea sa, săîncheie actul juridic respectiv.

SUB 31. SEFECTELE CONTRACTULUI DE MANDATEfectele contractului de mandat se împart în:a) efecte între părţi, obligaţiile mandatarului şi cele ale mandantului;b) efecte faţă de terţi, raporturile dintre mandant şi terţi

şi raporturiledintre mandatar şi terţi.

Obligaţiile părţilor Obligaţiile mandataruluia. îndeplinirea sau executarea mandatuluiIn caz de neexecutare a obligaţiei de a îndeplini mandatul sau

în caz de executare necorespunzătoare, mandatarul va răspunde nunumai pentru culpă, ci şi pentru doi Mandatarul va răspunde pentrupaguba suferită de către mandant. El nu va răspunde pentruneexecutarea mandatului, când aceasta se datorează culpeimandantului sau unui caz de forţă majoră.

In caz de pluralitate de mandatari, nu există solidaritateîntre ei decât dacă s-a stipulat în mod expres aceasta mandantulpoate urmări pe fiecare mandatar în parte, care va răspunde pentrufaptele sale.

b. Obligaţia de a da socoteală (de a da seama)Mandatarul este dator oricând i se va cere, a da seama

mandantului de lucrările sale şi de a-i remite tot ceea ce ar fiprimit în puterea mandatului chiar când ceea ce ar fi primit nu s-ar fi cuvenit mandantului.

In cazul sumelor de bani care reveneau mandantului, folosite de

către mandatar în interes propriu, acestea sunt producătoare dedobânzi din ziua întrebuinţării lor, fără a fi nevoie de punerealui în întârziere .

c.Obligaţiile care rezultă din substituirea mandataruluiMandatarul poate fi substituit cu o terţă persoană, în executareamandatului.Când a avut loc substituirea, mandatarul are obligaţia să răspundăde actele încheiate de către persoana ce 1-a substituit, în anumitecondiţii:

- dacă substituirea s-a făcut fară ca mandatarul să fi avut acest drept;- dacă substituirea a fost aprobată printr-o

clauză expresă, neindicându-se cine este persoana, care, însă, înmod notoriu, este cunoscută, ca fiind incapabilă sau insolvabilă.

Obligaţiile mandantuluia. Obligaţia de a-I despăgubi pe mandatar pentru cheltuielile făcuteMandantul, trebuie să plătească şi dobânzi la sumele avansate de

către mandatar, în vederea executării mandatului, fără a fi pus înîntârziere, din momentul în care aceste sume de bani au fostavansate.

b. Obligaţia de plată a prestaţiei mandataruluiCând mandatul este cu titlu oneros, mandantul este obligat să

plătească sumele prevăzute în contract Dacă mandatarul nu reuşeşte să încheie actele juridice

prevăzute în contract fără a avea vreo culpă, mandantul nu poate refuza plata prestaţiei mandatarului, cu excepţia cazului când mandatul nu a fost sau a fost executat necorespunzător.

Efectele mandatului faţă de terţi Raporturile dintre mandant şi terţi

Efectele executării mandatului se produc nu între mandatar şi terţi, ci între mandant şi terţi.Raporturile dintre mandatar şi terţi

Intre mandatar şi terţii cu care contractează nu iau naştereraporturi juridice contractuale. Pentru actele care depăşesclimitele împuternicii, mandatarul răspunde faţă de terţi, în sensulcă este ţinut să garanteze validitatea acestora cu excepţia cazuluicând terţii aveau posibilitatea să ia cunoştinţă de întindereaîmputernicirii, situaţie în care şi-au asumat riscurile încheieriiactelor respective.

SUB 32. ÎNCETAREA MANDATULUI

Cauzele comune de încetare: executarea contractului, expirareatermenului prevăzut în contract, imposibilitatea fortuită derealizare sau realizarea necorespunzătoare a acestuia, acordulpărţilor, realizarea unei condiţii rezolutorii. Cauze speciale deîncetare:

1. prin revocarea mandatului;2. prin renunţarea mandatarului la mandat,3. prin moartea, interdicţia, nesolvabilitatea şi falimentul

ori a mandantului ori a mandatarului.

Revocarea mandatului de către mandantMandantul poate, când voieşte, revoca mandatul şi constrânge, la

caz, pe mandatar de a-i remite înscrisul de împuternicire. Esteposibil ca mandantul să se răzgândească, nemaiavand interes săîncheie actul sau actele juridice ce făceau obiectul mandatului.

Nu are relevanţă dacă mandatul este cu titlu gratuit sau cutitlu oneros. Trebuie precizat, totuşi, ca în situaţia mandatuluicu titlu oneros.

Indiferent dacă revocarea este expresă sau tacită, ea produceefecte numai pentru viitor, obligându-1 pe mandant faţă de mandatardar şi faţă de terţi.

Renunţarea mandataruluiMandatarul, poate renunţa la mandat. Nu are importanţă că

mandatul este cu titlu gratuit sau cu titlu oneros. Mandatarul varăspunde, dacă prin renunţare produce pagube mandantului.Mandatarul nu va răspunde când dovedeşte că prin executarea încontinuare a mandatului s-ar fi produs pentru el o pagubăimportantă.

Moartea uneia dintre părţiîn situaţia morţii mandantului, mandatarul este obligat să

încheie actele juridice prevăzute în contractul de mandat dacă întârzierea ar provoca pagube moştenitorilor mandantului. E valid ceea ce face mandatarul în numele mandantului, atâta timp când nu cunoaste moartea lui sau existenţa uneia din cauzele ce desfiinţează mandatul. Mandantul poate stipula ca mandatarul să continue mandatul şi după moartea sa. Alte cauze de încetare a mandatului

Punerea sub interdicţie, insolvabilitatea, falimentul uneiadintre părţi fac ca mandatul să înceteze.

Efectele încetării mandatului

Mandatarul este obligat să restituie mandantului procuraprimită şi să-i restituie toate actele sau bunurile pe care le-aprimit în momentul sau pe parcursul executării mandatului.

Când mandatarul nu a cunoscut cauza ce a dus la încetareamandatului (moartea mandantului, numirea unui nou mandatar), acteleîncheiate de el rămân valabile în privinţa terţilor de bună-credinţă, iar efectele acestora se vor produce în persoanamoştenitorilor mandantului.

II. MANDATUL FĂRĂ REPREZENTARE

NoţiuneMandatarul încheie, de asemenea, acte juridice tot pe seama

mandantului dar în numele său personal.Este cunoscut, sub denumirea de contract de interpunere de

persoane

Efectele mandatului fără reprezentarea. Efectele între părţiMandatarul va fi obligat să predea mandantului tot ceea ce a

primit în executarea contractului iar mandantul să-i restituiesumele avansate şi să-1 despăgubească pentru cheltuielile făcute cuîncheierea actului juridic.

b. Efecte faţă de terţiFaţă de terţii de bună credinţă - efectele se vor produce în

persoana mandatarului .Terţul contractant nu intră nici într-un fel de raporturi

juridice cu mandantul, de aceea vor putea acţiona unul împotrivaaltuia pe calea acţiunii oblice.

SUB 33. ÎMPRUMUTUL DE FOLOSINŢĂ (COMODATUL)

SUB 33. NoţiuneaImprumutul de folosinţă este contractul prin care o parte numită

comodant remite spre folosinţă temporară şi gratuită, unei altepărţi numită comodatar, un bun nefungibil şi neconsumptibil, cuobligaţia pentru acesta, de a-I restitui în natură, înindividualitatea sa.

SUB 33. Caracterele juridice3.1. Comodatul este un contract real, pentru încheierea lui, în mod valabil, fiind necesare atât acordul de voinţă dintre comodant şi comodatar cât şi tradiţiunea (predarea) bunului..

Pentru ca împrumutul de folosinţă să se încheie, în mod valabil,trebuie îndeplinite cumulativ două condiţii: acordul de voinţădintre părţi şi predarea efectivă a bunului asupra căruia poartăcontractul.

Comodatul este prin esenţa sa un contract cu titlu gratuit Comodatul este un contract unilateral. Dă naştere la obligaţii,

doar, în sarcina comodatarului.Pentru dovada contractului, este suficient ca înscrisul sub semnătura privată să fie redactat într-un singur exemplar pentru comodant .

Comodatul nu este contract translativ de proprietate. Princomodat se transmite doar dreptul de folosinţă asupra bunului ceface obiectul acestui contract. Comodatarul nu va putea dobândiprin uzucapiune bunul împrumut.

SUB 33. CONDIŢIILE DE VALIDITATE

Capacitatea de a contracta, consimţământul valabil exprimat alpărţii care se obligă, un obiect determinat şi o cauză licită.

Remiterea materială a bunului împrumutat.

Capacitatea părţilorPărţile pot să aibă doar capacitatea de a încheia astfel de

acte. Părţile pot să nu aibă capacitate deplină, fiind suficientădoar capacitatea restrânsă de exerciţiu

Obiectul comodatuluiAtât bunuri imobile cât şi bunuri mobile, cu condiţia ca prin

folosire să nu se distrugă substanţa lor, să nu fie interzise prinnorme speciale ori permise doar în anumite condiţii. Obiectul îlpoate forma numai bunurile nefungibile adică bunurile individualdeterminate.Statul şi unităţile administrativ-teritoriale pot da imobile dinpatrimoniul lor, în folosinţă gratuită pe termen limitat,persoanelor juridice fără scop lucrativ care desfăşoară activitatede binefacere sau de utilitate publică ori serviciilor publice.

SUB 34. EFECTELE COMODATULUI

Obligaţiile comodatarului-obligaţia de a conserva bunul împrumutat

-obligaţia de a folosi bunul conform destinaţiei sale-obligaţia de a suporta cheltuielile de folosinţă a bunului-obligaţia de a restitui bunul împrumutatObligaţia de a conserva bunul împrumutatEl este obligat de a se îngriji de bunul împrumutat chiar mai

bine decât de bunurile sale. Obligaţia de a folosi bunul conform destinaţiei sale

-în situaţia în care, bunul s-a deteriorat din folosirea lui normalăşi fără culpa comodatarului, acesta nu va răspunde.

Obligaţia de a suporta cheltuielile de folosinţă abunului împrumutat

-comodatarul nu poate pretinde de la comodant să-i restituiecheltuielile pe care le-a făcut cu bunul pe parcursul folosirii lui(ex.: benzina folosită la automobil, reparaţiile locative alecasei etc).

Obligaţia de a restitui bunul împrumutat, în natură,în individualitatea sa

Există o excepţie când comodatarul va trebui să restituie bunul împrumutat înainte de termen sau înainte de satisfacerea trebuinţei sale. Este situaţia când comodantul are el însuşi „o trebuinţă neprevăzută de acel bun".

- „comodatarul nu poate să reţină lucrul sub cuvânt de compensaţie pentru creanţa ce are asupra comodantului".

Când, însă, comodatarul a făcut cheltuieli necesare şi urgentepentru a conserva bunul sau a suferit un prejudiciu datorat viciilorbunului şi comodantul nu 1-a despăgubit, el are un drept deretenţie. până la plata acelor creanţe. Dacă bunul împrumutat afost deteriorat din culpa comodatarului, el este obligat să-1repare, fiind obligat să-1 restituie în natură, în individualitateasa. Dacă bunul împrumutat este şi producător de fructe şi părţile nuau convenit altfel, o dată cu restituirea bunului, comodatarul varestitui şi fructele având, însă, dreptul la restituireacheltuielilor făcute pentru obţinerea lor.

Când comodatarul refuză, fără temei, restituirea bunului,comodantul are la îndemână două acţiuni:

a. acţiune reală în revendicareb. acţiune personală care derivă din contract.a. Acţiunea în revendicare presupune dovedirea dreptului de

proprietar de către comodant şi poate fi intentată şi împotriva terţelor persoane.Fiind o acţiune reală, ea este imprescriptibilă.

b. Acţiunea personală este întemeiată pe contract şi de

aceea nu necesită decât dovedirea încheierii comodatului şi nu a dreptului de proprietate asupra bunului împrumutat. Acţiunea personală este prescriptibilă, în termenul general de 3 ani.

Răspunderea comodatarului- „dacă lucrul se deteriorează cu ocazia întrebuinţării pentru

care s-a dat cu împrumutare şi fără culpă din partea comodatarului,acesta nu e răspunzător".

Dacă bunul piere, evaluarea lui se face din momentulpronunţării hotărârii definitive, încât comodantul să-şi poatăprocura un alt bun, de aceeaşivaloare.

i

Riscul bunuluiPrin comodat nu se transmite proprietatea. -în aceste condiţii, riscul pieirii bunului este suportat de

comodant în calitate de proprietar.-excepţii, când riscul pieirii bunului este suportat de

comodatar şi anume:- foloseşte bunul contrar destinaţiei, după natura lui sau

stabilită prin convenţia părţilor,- prelungeşte folosinţa şi după scadenţă şi nu dovedeşte că

bunul ar fi pierit şi la comodant ,- ar fi putut salva bunul împrumutat înlocuindu-1 cu un bun al

său sau dacă ambele bunuri fiind în pericol, a scăpat bunul său lăsând să piară cel împrumutat ,

-bunul a fost evaluat în momentul contractării .Pluralitatea de comodatari- „dacă mai multe persoane au luat împreună cu împrumut tot

acelaşi lucru, ele sunt solidar obligate către comodant".

Obligaţiile comodantuluia) Obligaţia de restituire a cheltuielilor făcute de

comodatar pentru conservarea bunului dat în folosinţă.

Obligaţia de plată a despăgubirilor pentru daunele provocatede viciile bunului împrumutat

Cu condiţia să fi avut cunoştinţă de viciile pe care nu le-acomunicat comodatarului.

Obligaţia de reparare a daunelor cauzate prin fapteledelictuale ale comodantului

SB 34. ÎNCETAREA COMODATULUI

Restituirea bunuluiLa termenul prevăzut în contract.

Rezilierea contractului

Moartea comodataruluiSUB 35. ÎMPRUMUTUL DE CONSUMAŢIE SAU ÎMPRUMUTUL

PROPRIU-ZIS (MUTUUM)

SUB 35. Noţiuneaîmprumutul propriu-zis este un contract prin care o parte

numită împrumutător transmite în proprietatea altei părţi numită împrumutat o cantitate de bunuri fungibile şi consumptibile, cu obligaţia pentru împrumutat de a restitui la termen, o cantitate egală de bunuri, de acelaşi gen şi de aceeaşi calitate.

SUB 35. Caracterele juridicea. este un contract real fiind valabil încheiat prin acordul

de voinţă dintre părţile contractante şi remiterea materială a bunului împrumutat.

b. este un contract cu titlu gratuit dar poate fi şi cu titluoneros.

c. este un contract unilateral, d. este un contract translativ de proprietate. e. este un contract numit.

Dovada contractuluiDacă valoarea bunurilor împrumutate depăşeşte suma prevăzută de

art. 1191 C. civ., dovada se face numai prin înscris autentic sauînscris sub semnătură privată nu şi prin alte înscrisuri ori probacu martori sau prezumţii. Inscrisul doveditor trebuie să fie scrisîn întregime de către împrumutat sau acesta să fi adăugat la finele

înscrisului, cuvintele „bun şi aprobat, arătându-se suma saucâtimea bunurilor şi apoi iscălitura sa. Nu se poate cere condiţiamultiplului exemplar, împrumutul propriu-zis nefiind un contractsinalagmatic.

SUB 36.Condiţiile de validitate

Capacitatea părţilorAmbele părţi trebuie să aibă capacitatea deplină de exerciţiu.Persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu, nu pot încheia, în mod valabil, contracte de împrumut propriu-zis decât cu acordul reprezentanţilor legali şi/sau a autorităţii legale.

Obiectul contractuluiObiectul este format dintr-un singur element şi anume bunurile

împrumutate.Bunurile împrumutate trebuie să fie bunuri fungibile şi

consumptibile după natura lor, fiind astfel bunuri generice.

SUB 37. EFECTELE ÎMPRUMUTULUI PROPRIU-ZIS

Obligaţiile împrumutatului Obligaţia de restituirea. Restituirea în natură a bunurilor împrumutateîmprumutatul este dator să restituie lucrurile împrumutate în

aceeaşi calitate şi cantitate şi la timpul stipulat. Când împrumutulse face pentru un anumit termen, prescripţia curge de la data când se naşte dreptul la acţiune al împrumutătorului (3 ani).

-în cazul când în contract nu este prevăzut un termen,prescripţia curge de la data stabilită de către instanţă pentrurestituirea bunurilor împrumutate .

b. Obligaţia de restituire prin echivalent

Obligaţiile împrumută toruluiImprumutatorul are obligaţia de a garanta pe împrumutat pentrudaunele cauzate de viciile bunului împrumutat.

ÎMPRUMUTUL CU DOBÂNDA

NoţiuneaEste acel contract prin care o parte numită împrumutator

transmite în proprietate altei părţi numită împrumutat o cantitatede bunuri fungibile şi consumptibile, cu obligaţia pentru împrumutatde a restitui Ia termen, o cantitate egală de bunuri, de acelaşi genşi de aceeaşi calitate precum şi de a executa o prestaţie numitădobândă.

Când părţile au stipulat în contract că împrumutul este purtătorde dobânzi dar nu se arată care este procentul, atunci se va plătidobânda legală.

Aşadar, dobânda poate fi legală sau convenţională.Dobânda legală, în raporturile civile concrete, se stabileşte la

nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României,diminuat cu 20%. Nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale aRomâniei, în funcţie de care se stabileşte dobânda legală este celdin prima zi lucrătoare a anului, pentru dobânda legală cuvenită pesemestrul I al anului în curs şi cel din prima zi lucrătoare a luniiiulie, pentru dobânda legală cuvenită pe semestrul II al anului încurs. Nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale se publică înMonitorul oficial al României, Partea I.Dobânda se calculează numai asupra sumei împrumutate nu şi asupra dobânzilor.

SUB 37. ÎNCETAREA ÎMPRUMUTULUIPROPRIU-ZIS1. prin executarea obligaţiei de restituire a bunurilor

împrumutate (plata), la termenul prevăzut în contract. Dacă termenula fost stipulat în favoarea împrumutatului, restituirea se poate face şi înainte de scadenţă. Când termenul a fost stipulat în favoarea ambelor părţi, împrumutatul nu va putea restitui bunurileînainte de termen, decât dacă are consimţământul împrumutatorului. Restituirea se poate face şi prin executare silităla termenul stabilit de instanţă.

2. Alte cauzeprin remiterea de datorie, confuziune, dare în plată,

compensaţie.In cazul morţii uneia dintre părţi drepturile şi obligaţiile ce

rezultă din contract se transmit asupra moştenitorilor împrumutulneavând caracter intuitu personae.

SUB38. CONTRACTUL DE DEPOZIT

SUB 38. Noţiunea

Ca fiind acel contract prin care o parte numită deponent remite un bun sau mai multe bunuri unei alte părţi numită depozitar, cu obligaţia pentru acesta de a le păstra şi a le conserva precum şi dea Ie restitui, în natură, la cererea deponentului. Se poate observa că scopul încheierii unui astfel de contract îl constituie păstrareaşi conservarea bunurilor deponentului de către depozitar.

SUB 38. Felurile depozituluiDepozitul este de două feluri: depozit propriu-zis şi sechestru.a. Depozitul propriu-zis este întotdeauna convenţional şi are

ca obiect bunuri mobile nelitigioase . El poate fi:-depozit obişnuit (regulat sau voluntar)-depozit necesar-depozit neregulatb. Sechestrul este depozitul care are ca obiect bunuri

litigioase, inclusiv imobile şi poate fi:- convenţional-judiciar

SUB 38. Caracterele juridicea. Depozitul este un contract real. b. Este un contract cu titlu gratuit dar poate fi şi cu

titlu oneros.Pentru paza depozitului, depozitarul poate fi remunerat.c. Depozitul gratuit este un contract unilateral -dă naştere

la obligaţii numai în sarcina depozitarului.Dacă, însă, depozitul este cu titlu oneros, obligaţiile părţilor

sunt reciproce şi interdependente din chiar momentul încheieriicontractului, depozitul fiind astfel un contract sinalagmatic.

d. Depozitul nu este, în principiu translativ de proprietate,depozitarul având doar calitatea de detentor precar. El are obligaţia de restituire a bunurilor depozitate. Excepţie face depozitul neregulat - contract translativ de proprietate care are ca obiect bunuri fungibile şi consumptibile.

-în această situaţie, depozitarul dobândeşte dreptul de proprietate asupra bunurilor depozitate iar la scadenţă va restituibunuri de acelaşi gen, aceeaşi cantitateşi calitate.

DEPOZITUL OBIŞNUIT (VOLUNTAR SAU REGULA T)

SUB 39.Condiţii de validitate

ConsimţământulArt. 1596 C. civ. prevede că „depozitul voluntar se face

întotdeauna numai de către proprietarul lucrului depozitat sau princonsimţământul său expres sau tacit.

art. 1610 C. civ. prevede că „depozitarul nu poate pretinde cadeponentul să probeze că lucrul depozitat este proprietatea sa.

Capacitatea părţilorDeponentul trebuie să aibă capacitatea de a face acte de

administrare, pe când, depozitarul -, capacitate deplină deexerciţiu, adică de a face acte de dispoziţie.

Dacă depozitarul nu are capacitate deplină de exerciţiu,deponentul are acţiune în revendicare pentru restituirea bunuluidepozitat dacă este proprietar şi acţiune personală când are oaltă calitate, atâta timp cât bunul se afla la depozitarulincapabil. în situaţia în care, depozitarul incapabil a înstrăinat,a pierdut sau i s-a furat bunul, acesta va răspunde faţă dedeponent în măsura îmbogăţirii sale.

Obiectul depozituluiDepozitul nu poate avea ca obiect decât bunuri mobile. Acestea

trebuie să fie bunuri corporale. Obiectul contractului trebuie să fie determinat, bunurile ar fi

consumptibile şi fungibile.

Dovada depozituluiDepozitul voluntar nu se poate face decât prin înscris.

Efectele depozitului obişnuit

Obligaţiile depozitarului. Obligaţia de a păstra şi conserva bunul primit în depozitArt. 1599 C. civ. prevede că „depozitarul trebuie să

îngrijească de paza lucrului depozitat întocmai precum îngrijeştede paza lucrului său. Se aplică cu mai mare rigoare:

a. când depozitarul s-ar fi oferit a primi un depozit.b. când s-ar fi stipulat vreo plată pentru paza depozitului.c. când depozitul s-a făcut numai în folosul depozitarului.d. când s-ar fi convenit expres ca depozitarul să fie

răspunzător de orice culpă.Pentru deteriorările pricinuite sau pieirea bunului depozitat,

în caz de forţă majoră, depozitarul nu răspunde, riscul fiindsuportat de către deponent cu excepţia cazului când acesta a fostpus în întârziere pentru executarea obligaţiei de restituire abunului (art. 1601 C. civ.) dacă nu face dovada că bunul ar fipierit şi la deponent.

Depozitarul nu are dreptul de a se folosi de bunul primit îndepozit decât, cu permisiunea expresă sau tacită a deponentului.

Obligaţia de a restitui bunul depozitata. Modul restituiriiRestituirea în natură a bunului depozitat se face în starea în

care se află în acel moment. Dacă au intervenit deteriorări alebunului, acestea vor fi suportate de către depozitar dacă îi suntimputabile şi de către deponent, dacă ele nu se datorează culpeidepozitarului .

în situaţia în care bunul nu poate fi restituit în natură, din vina depozitarului, restituirea se face prin echivalent. Se va stabili osumă de bani la valoarea bunului din momentul restituirii sau pronunţării hotărârii judecătoreşti şi nu din momentul încheierii contractului sau cel al pieirii bunului.

b.Locul restituirii bunuluiRestituirea se face, la locul unde bunul este depozitat .Dacă părţile au prevăzut un alt loc de restituire, depozitarul

trebuie să transporte bunul în acel loc, cheltuielile fiindsuportate de către deponent.

c. Termenul restituiriiBunul depozitat trebuie restituit la termenul prevăzut în

contract, că deponentul poate cere restituirea oricând, înainte de

termen. Depozitarul poate refuza restituirea bunului dacă i s-a

comunicat oficial că asupra bunului s-a instituit un sechestru saus-au înregistrat opoziţii la restituire, din partea unui terţ carepretinde că este adevăratul proprietar. El va păstra bunul până lasoluţionarea litigiului chiar peste termenul stipulat în contract.

Depozitarul nu este obligat la restituire dacă se descoperă şise probează că el este însuşi proprietarul bunului depozitat.

In caz de nerestituire a bunului depozitat, deponentul are laîndemână două acţiuni:

- o acţiune personală, bazată pe contractul de depozit, acţiune ce se prescrie în termenul general de prescripţie de 3 ani.

- o acţiune în revendicare, ce se întemeiază pe dreptul deproprietateal deponentului, acţiune reală imprescriptibilă.

d. Creditorul obligaţiei de restituireDepozitarul nu trebuie să restituie lucrul depozitat decât

acelui ce i 1-a încredinţat sau acelui în al cărui nume s-a făcutdepozitul sau persoanei arătate spre a-1 primi.

Bunul poate fi restituit:- deponentului sau persoanei indicate de către acesta care poate

fi un mandatar sau altă persoană.- mandantului, în numele căruia s-a încheiat contractul de depozit.- după moartea deponentului - dreptul la restituire îl au

moştenitorii legali sau testamentari .- dacă deponentul între timp a devenit incapabil, bunul se

restituie re prezen-tantului legal (tutore sau curator).- persoanei reprezentate sau noului ei reprezentat dacă

depozitul s-a încheiat de un reprezentant legal care în momentul restituirii nu mai avea acea calitate .

- dacă depozitarul descopf ră că bunul a fost furat şi află cine este adevăratul proprietar, el este obligat să-1 înştiinţeze pe acesta să-şi valorifice dreptul. în caz contrar, el îl poate restitui deponentului.

Obligaţiile deponentuluiPot fi extracontractuale şi contractuale.Obligaţii extracontractuale.a.Deponentul are obligaţia de a restitui depozitarului cheltu-

ielile necesare făcute pentru paza şi conservarea bunului.b.Deponentul are obligaţia să-1 despăgubească pe depozitar

pentru prejudiciile ce i le-a cauzat din cauza bunului depozitat. c. Obligaţia de a ridica bunul depozitatBunul depozitat trebuie ridicat la termenul prevăzut în contract

sau în lipsa acestuia, la termenul stabilit de instanţă, la cerereadepozitarului, sub sancţiunea daun îlor-interese. Bunul trebuieridicat de la locul convenit prin contract. Cheltuielile necesareridicării bunului cad în sarcina deponentului.

Obligaţiile contractuale.a. Obligaţia de a plăti remuneraţia convenită prin contractDEPOZITUL NECESAR

Noţiune Depozitul necesar este contractul în care, deponentul fiind sub

ameninţarea unei întâmplări neprevăzute precum ar fi: incendiu, cu-tremur, inundaţii, naufragiu sau alte evenimente de forţă majoră şicare prezintă un pericol real, este în imposibilitatea de a facealegerea liberă a depozitarului şi de a întocmi un înscrisconstatator al depozitului.

Dovada contractuluiProba contractului se poate face cu orice mijloc de probă,

inclusiv proba cu martori, indiferent de valoarea bunului.

Depozitul hoteliera. NoţiuneaContractul prin care o parte numită deponent remite un bun sau

mai multe bunuri spre păstrare unei alte părţi numită depozitar, caurmare a încheierii contractului de turism, cu obligaţia acestuia dea i le restitui.

b.Domenii de aplicareDepozitari, sunt hotelurile cu care deponentul încheie un

contract de turism. Staţiunile balneoclimaterice, vilele turistice,motelurile, spitalele pentru îmbrăcămintea care se depune la magaziaspitalului de către pacienţi, restaurantele sau alte unităţi dealimentaţie publică, unităţi ale cooperaţiei meşteşugăreşti,localurile de spectacole, ştrandurile pentru bunurile depuse lagarderobe sau vestiare.

c. Dovada contractuluiPoate fi dovedit cu orice mijloc de probă, indiferent de valoarea

bunului depozitat. d. Răspunderea depozitaruluiDepozitarul nu poate fi exonerat de răspundere decât dacă

dovedeşte existenţa unei cauze străine.Depozitarul răspunde pentru furtul sau deteriorarea bunurilor

deponentului de către angajaţii unităţii respective sau de cătrestrăinii care o frecventează.

Pentru furtul săvârşit de către străini, este exonerat derăspundere, dacă depozitarul dovedeşte că acesta s-a comis cu „mânăînarmată sau în alt fel, cu forţă majoră.

Depozitarul nu răspunde pentru faptele săvârşite de cătrevizitatorii deponentului sau acestea se datorează culpei luiexclusive.

DEPOZITUL NEREGULATDepozitul neregulat este contractul prin care o parte numită

deponent transmite în proprietate altei părţi numită depozitarbunuri fungibile şi consumptibile după natura lor cu obligaţiapentru acesta, de a restitui deponentului alte bunuri, de acelaşigen, aceeaşi cantitate şi calitate.

Depozitarul, devenit proprietar al bunurilor depozitate, le poateconsuma, urmând să restituie alte bunuri, de acelaşi gen, calitateşi cantitate.

Depozitul neregulat este un contract translativ de proprietate.Deponentul trebuie să fie proprietarul bunurilor sau mandatarul luişi să aibă capacitate deplină de exerciţiu, pentru a putea încheiaacte de dispoziţie.

Dovada contractuluiProba contractului se face cu înscrisuri, faptul predării se

poate dovedi cu orice mijloc de probă, inclusiv proba cu martorisau prezumţii.

Depozitul neregulat de sume de bani la CEC sau bănciPrin acest contract, depozitarul (CEC sau bancă) se obligă să

păstreze sumele de bani depuse de către deponent, persoană fizică saupersoană juridică şi să le restituie la cerere, cu dobânzileaferente, titularului depunerii sau reprezentantului său iar în cazde deces al titularului, moştenitorilor lui.

-în cuprinsul contractului se pot insera de către deponent, ladepunere sau ulterior, cu acordul depozitarului, două clauzespeciale:

- clauza de împuternicire- clauza testamentară.a. Clauza de împuternicire. Este un mandat prin care o

persoană este împuternicită să ceară CEC sau băncii, restituirea întot sau în parte, a sumelor depuse.

b. Clauza testamentară. Este un legat cu titlu particular, prin care titularullibretului desemnează persoana sau persoanele cărora li se vor restitui, la moartea sa, sumele de bani depuse la CEC sau bancă.

Clauza testamentară nu trebuie să fie scrisă în întregime şi da-tată de mâna testatorului, ci numai semnată.

c. Cumulul clauzelorUna şi aceeaşi persoană să fie trecută în libret atât la clauza

de împuternicire cât şi la clauza testamentară. Ca mandatar, va acţiona pe tot timpul vieţii titularului

libretului, în temeiul clauzei de împuternicire, ca legatar, vaputea moşteni suma din libret după decesul titularului.

d. Răspunderea CEC sau unităţii bancareCEC sau banca va suporta riscul pieirii fortuite, ca proprietar

şi va răspunde pentru prejudiciile cauzate titularilor, în cazulcând s-au eliberat ori înregistrat greşit sumele depuse, din culpapersonalului angajat.

SECHESTRUL

Sechestrul este un contract de depozit care are ca obiect păstrarea unui bun sau mai multor bunuri cu privire Ia care există un litigiu, până la soluţionarea acestuia.

Sechestrul convenţionalSechestrul convenţional este depozitul unui lucru în litigiu,

făcut de una sau mai multe persoane, unui al treilea, care iaasupra şi îndatorirea de a-1 restitui după terminarea procesului,celui cărui va declara judecătorul că se cuvine.

Obiectul acestui depozit îl pot forma nu numai bunurile mobileci şi cele imobile.

Sechestrul judiciarSe instituie prin dispoziţia instanţei de judecată la cererea

părţii interesate, care poate fi obligată să depună o cauţiune.Instanţa poate dispune sechestrul, când obiectul îl formează un

imobil sau un bun mobil pentru a cărui proprietate ori posesie sejudecă două sau mai multe persoane sau pentru bunurile oferite de undebitor pentru a-şi executa obligaţia.

CONTRACTUL DE SOCIETATE CIVILĂ

Societatea civilă este acel contract prin care două sau mai multepersoane se obligă să pună în comun un aport material şi/sau demuncă pentru a constitui un fond şi a desfăşura împreună oactivitate, în scop patrimonial comun, foloasele şi pierderile fiindîmpărţite între ele.

Caracterele juridice.a. este un contract civil.

b.Caracterul patrimonial (lucrativ) este de esenţa contractuluide societate civilă.

c. este un contract cu titlu oneros, d. este un contract comutativ, e. Este un contract consensual, simplul acord de voinţă fiind

necesarşi suficient pentru încheierea lui.

f. este un contract cu executare succesivă. g. este un contract intuitu personae făcând parte din categoria

societăţilor de persoane şi nu a societăţilor de capitaluri. h. s-a pus problema dacă societatea civilă, este sau nu, un

contract sinalagmatic. - „societatea este un contract prin care două sau mai multe

persoane se învoiesc să pună ceva în comun, cu scopul de a împărţifoloasele ce ar putea deriva".

-părţile contractului de societate se numesc asociaţi, -în cazul contractului de societate, însă, sancţiunea

neexecutării obligaţiilor este specifică, în sensul că, neexecutareaculpabilă a obligaţiei de către o parte până la termenul prevăzut încontract, duce, la excluderea acelui asociat din societate sau laîncetarea contractului. Cauzele de încetare a contractului sunt:expirarea termenului, retragerea din societate a unuia sau maimultor membri pentru motive temeinice, realizarea sauimposibilitatea realizării scopului, moartea unuia dintre asociaţi,punerea sub interdicţie sau insolvabilitatea unui asociat, pieireabunului etc.

-un contract de societate civilă este un contract uniune, princare două sau mai multe părţi pun ceva în comun pentru a desfăşura oactivitate, având aceleaşi drepturi şi obligaţii, în scopulobţinerii de foloase patrimoniale.

CONDIŢIILE DE VALIDITATE

Capacitatea părţilor.Asociaţii trebuie să aibă capacitatea deplină de exerciţiu.Consimţământul.

-consimţământul valabil exprimat al părţii care se obligă, separticularizează la contractul de societate civilă prin existenţacondiţiei „zffectio societatis", adică intenţia expresă a asociaţilor de aconstitui societatea şi de a colabora în vederea realizării defoloase patrimoniale.

Obiectul.Obiectul constă în conduita părţilor, adică acţiunile sau

inacţiunile la care sunt îndrituite sau de care sunt ţinute părţile.Obiectul contractului trebuie să fie licit şi moral iar bunurile

care constituie aport la fondul social trebuie să se afle încircuitul civil.

Domeniile de aplicare a contractului de societate civilă sunt:construirea sau repararea unor clădiri, exploatarea terenuriloragricole, exercitarea în comun a unei profesii (avocatura,activitatea notarială, medicală, medico-veterinară etc).

Cauza la contractul de societate civilă.-cauza trebuie să existe, să fie licită şi morală.

APORTUL SOCIAL ŞI PATRIMONIUL SOCIAL

Aportul social. -fiecare asociat este obligat să contribuie la formarea fondului

comun al societăţii. Această contribuţie se numeşte aport social.Aportul poate consta în bani, bunuri sau în muncă.Aportul este obligatoriu pentru fiecare asociat chiar dacă este

diferit ca natură, întindere sau valoare.-asociaţii nu sunt obligaţi unul faţă de altul, ci faţă de

societate, dar nici unul nu poate fi scutit de obligaţia de aport.a.Dacă aportul social constă într-o sumă de bani şi unul dintre

asociaţi nu-şi execută obligaţia la termen, el va datora dobânzi,fără a fi pus în întârziere, din ziua în care trebuia să oplătească.

b. Când aportul social are ca obiect un bun individual determinat,neconsumptibil şi nefungibil, el poate consta în proprietatea aceluibun sau numai folosinţa lui.

Bunurile proprietate publică pot constitui aport doar înfolosinţă.

c. Aportul în muncă constă în activităţi de natură civilă careaduc foloase societăţii, având în vedere meseria sau profesiaasociatului respectiv.

Regimul juridicBunurile mobile individual determinate şi bunurile imobile

aduse în proprietatea societăţii precum şi sumele de baniconstituite ca aport social devin proprietatea comună indiviză aasociaţilor.

Asociatul care constituie aport în societate, proprietatea unuibun va răspunde faţă de societate pentru evicţiune ca şi unvânzător, fiind vorba de un act de dispoziţie. Asociatul datoreazăsocietăţii şi garanţia contra viciilor bunului ce constituie aportsocial.

Patrimoniul social

Patrimoniul societăţii este format din aporturile asociaţilorprecum şi din drepturile şi obligaţiile contractate ulteriorconstituirii societăţii.

Durata societăţii civileSocietatea ia naştere din momentul încheierii contractului, dacă

asociaţii nu au prevăzut un termen suspensiv, când obligaţiile vorfi executate la acel termen.

-în situaţia când în contract nu este prevăzut un termen saudurata societăţii nu rezultă din particularităţile obiectului, cumar fi realizarea integrală a obiectivului urmărit de părţi, seprezumă că societatea durează pentru toată viaţa asociaţilor şiîncetează înainte, numai în cauzele prevăzute de lege.

Administrarea societăţiiAdministrarea presupune îndeplinirea actelor necesare în vederea

realizării scopului societăţii, inclusiv acte de dispoziţie. Administrarea poate fi făcută de una sau mai multe persoane, de

regulă dintre asociaţi, dar pot fi angajate şi persoane care au oanumită specializare (economică, financiară etc.) prevăzute încontractul de societate sau numite ulterior.

Administratorul unic, desemnat prin contractul de societate nupoate fi revocat fără o cauză legitimă, pe când cel numit ulteriorîncheierii contractului poate fi revocat ca orice mandatar.

DOMENII DE APLICARE

1. Contractul de societate civilă se poate încheia în scopul construirii unor locuinţe sau altor construcţii (garaje, case de odihnă, spaţii social-culturale, baze sportive etc).

2. Meseriaşii pot constitui societăţi civile în vederea exercitării, în comun, a meseriei lor când nu se constituie într-o societate cooperativă sau societate comercială.

3. Se poate realiza şi exercitarea în comun a unei profesii,cum este cazul activităţii notariale sau a avocaturii.

a. notarii publici şi activitatea notarială, b. profesia de avocat,

4. O aplicare deosebită o are contractul de societate civilăîn domeniul agricol.5. societăţi civile profesionale medicale,societăţi civile profesionale medical-veterinare, societăţi civileîn domeniul sportiv, societăţi civile sub forma fondurilor deschisede investiţii .

.

EFECTELE CONTRACTULUI DE SOCIETATE CIVILĂ

Efectele contractului de societate civilă presupun patru aspecte:

1. Raporturile dintre asociaţi trebuie să se întemeieze pe bunacredinţă a acestora în executarea obligaţiilor şi realizareascopului societăţii.

2. Raporturile dintre asociaţi şi societate. -asociaţii sunt răspunzători faţă de societate de daunele

cauzate din culpa lor. 3. Raporturile cu terţii.-în raporturile cu terţii, pentru obligaţiile contractate,

răspunde asociatul care s-a obligat.

4. împărţirea foloaselor şi pierderilor.Repartizarea foloaselor şi a pierderilor se poate face pe

parcursul existenţei societăţii sau la încetarea ei, potrivit celorconvenite în contractul de societate. In lipsa unor prevederiexprese în contract, împărţirea se face proporţional cu valoareaaportului social al fiecăruia dintre asociaţi.

ÎNCETAREA SOCIETĂŢII CIVILE. CAUZE. EFECTE

Cauzea. Ajungerea la termen -Părţile pot, ca înainte de termen, să convină asupra

prelungirii contractului. -încetarea poate interveni şi înainte de termen, când este cerută, în instanţă, de către unul sau mai mulţi asociaţi, pentru motive temeinice.

b. Acordul părţilorc. Denunţarea contractului.Denunţarea poate fi cerută de unul sau mai mulţi asociaţi.d. Imposibilitatea realizării sau realizarea scopului propus de asociaţi.e. Pieirea sau micşorarea fondului social sub limita a ceea

ce face necesară executarea contractului.f. Moartea unui asociat.-în contract se poate stipula continuarea contractului cu

moştenitorii asociatului decedat sau numai cu cei rămaşi în viaţă,(cel puţin doi asociaţi).

g. Punerea sub interdicţie sau survenirea insolvabilităţii(falimentul) unuia dintre asociaţi.

h. Pieirea bunului promis a constitui aport social.-când aportul social constă în folosinţa unui bun, şi acesta

piere, societatea încetează .

Efectele încetării societăţii civile.La încetarea societăţii, patrimoniul acesteia urmează să fie

lichidat. Se încasează creanţele şi se plătesc datoriile, iaractivul net şi pasivul se împart între asociaţi, proporţional cudrepturile lor.

Dacă aportul a constat în folosinţa bunului, acesta se restituieasociatului proprietar.

CONTRACTUL DE RENTĂ VIAGERĂ

NoţiuneaContractul de rentă viageră este acel contract prin care o parte

numită credirentier înstrăinează cu titlu oneros sau cu titlugratuit un bun (bunuri) ori o sumă de bani unei alte părţi numitădebirentier în schimbul unei prestaţii periodice numită rentăviageră, care urmează a fi plătită până Ia decesul credirentierului.

Caracterele juridicea. este un contract aleatoriu, întrucât întinderea obligaţiei

debirentierului şi a dreptului corelativ al credirentierului depindede durata vieţii credirentierului.

b. un contract cu titlu oneros, dar poate fi şi cu titlu gratuit în situaţia în care renta se constituie prin donaţiune întrevii sau prin testament.

c. Renta viageră este contract consensuald. este un contract sinalagmatic e. este translativ de proprietate, deoarece credirentierul

transmite un bun sau mai multe bunuri din patrimoniul său în patrimoniul ebirentierului. Se poate transmite, însă, şi o sumă de bani, situaţie, în care este vorba de un drept de creanţă.

f. este un contract cu executare succesivă având în vedere obligaţia periodică de plată a rentei viagere de către debirentierpe toată durata de viaţă a credirentierului.

Condiţiile de validitate-atât debirentierul cât şi credirentierul trebuie să aibă

capacitate deplină de exerciţiu, având în vedere caracterultranslativ de proprietate al contractului.

-obiectul obligaţiei credirentierului poate consta într-un bun

mobil sau imobil care se află în circuitul civil, ori într-o sumăde bani, pe când obiectul obligaţiei debirentierului nu poate fidecât o sumă de bani sau anumite cantităţi de bunuri fungibile,transmise la anumite intervale de timp.

-daca persoana în favoarea căreia a fost constituită rentaîncetează din viaţă în momentul constituirii rentei, contractul estelovit de nulitate absolută, lipsind astfel cauza contractului.

EFECTELE CONTRACTULUI DE RENTĂ VIAGERĂ

Obligaţiile credirentieruluia. Predarea bunului (bunurilor) sau a sumei de bani.b. Garanţia contra evicţiunii sau contra viciilor ascunse

Obligaţiile debirentieruluia. Plata rentei viagere. -până la decesul credirentienilui dar se poate stabili şi o altădată prin contract. -beneficiarul rentei trebuie să facă dovada existenţei sale în

viaţă la data fiecărei scadenţe.-în cazul morţii debirentierului, obligaţia de plată a rentei se

transmite asupra moştenitorilor acestuia, Neexecutarea obligaţiei de plată a rentei viagere dă

posibilitatea credirentierului de a cere în justiţie executarea eisilită.

Când rezoluţiunea se pronunţă din culpa credirentierului,debirentierul are dreptul la restituirea rentelor viagere plătite, cutitlu de daune-interese.

-dreptul la acţiune al credirentierului pentru plata rentelorviagere de către debirentier, acesta se prescrie într-un termen de3 ani.

CONTRACTUL DE ÎNTREŢINERE

Noţiune.Contractul de întreţinere este acel contract prin care o parte

numită întreţinut înstrăinează cu titlu oneros sau cu titlu gratuitun bun (bunuri) sau o sumă de bani, celeilalte părţi, numităîntreţinător, care se obligă să-i asigure întreţinerea în natură pedurata vieţii acestuia.

Caractere juridicea. Este un contract nenumit, neavând o reglementare legală

proprie.b. Este un contract aleatoriu, întrucât obligaţia

întreţinătorului depinde nu numai de durata vieţii întreţinutului, dar şi de conţinutul obligaţiei de întreţinere, concretizată în asigurarea nevoilor zilnice ale acestuia şi care sunt în funcţie de vârsta, starea sănătăţii lui, costul vieţii etc.

c. Esteun contract cu titlu oneros, ambele părţi urmărind uninteres patrimoniul propriu dar poate fi şi cu titlu gratuit.

d. Este un contract sinalagmatic.e. Este un contract consensual. Când bunul transmis în schimbul întreţinerii este un teren,

contractul trebuie încheiatîn formă autentică.

f. Este un contract translativ de drepturi deoarece întreţinerea se execută în schimbul dobândirii unor bunuri sau unor sume de bani.g. Este un contract cu executare succesivă .

h. este un contract intuitu personae

Condiţiile de validitate-sunt aceleaşi ca şi la contractul de vânzare-cumpărare, cu

deosebirea că obiectul obligaţiei întreţinătorului constă înexecutarea obligaţiei de întreţinere (obligaţie de a face) şi nuplata preţului (obligaţie de a da).

Delimitarea de alte contractea. Delimitarea de contractul de rentă viageră-contractul de întreţinere dă naştere la obligaţii pentru

întreţinător, de a face, asigurând permanent întreţinerea, în natu-ră, a întreţinutului.

-creanţa de întreţinere este strict personală şi nu se poatetransmite altei persoane.

Renta viageră poate fi urmărită de creditorii credirentierului,pe când întreţinerea este insesizabilă.

b. Delimitarea de contractul de vânzare-cumpărareCând înstrăinarea bunului (bunurilor) sau a sumei de bani se

face numai în schimbul întreţinerii, contractul este desigur uncontract de întreţinere. Dacă, însă, înstrăinarea se face înschimbul întreţinerii şi a unei sume de bani, se pune problemanaturii juridice a contractului.

Contractul va fi de întreţinere dacă prestaţia în banireprezintă mai puţin de jumătate din valoarea bunului înstrăinat.Dacă preţul depăşeşte jumătate din valoarea bunului înstrăinat,contractul va fi de vânzare-cumpărare.

Când se înstrăinează o parte individualizată dintr-un bun imobilpentru un preţ determinat iar cealaltă parte, în schimbulîntreţinerii vor exista două contracte: de vânzare-cumpărare şi deîntreţinere, cuprinse într-un singur înscris.

-cheltuielile legate de încheierea contractului de întreţineresunt suportate de ambele părţi, la vânzare-cumpărare ele suntsuportate de către cumpărător, dacă nu se prevede altfel încontract.

c. Delimitarea de contractul de donaţie cu sarcinăDonaţia cu sarcină presupune transmiterea cu titlu gratuit a

unui bun sau a unei sume de bani cu obligaţia pentru donatar de aîndeplini anumite obligaţii.

Dacă în schimbul înstrăinării, obligaţia impusă donataruluiconstă în prestarea unei întreţineri se pune problema calificăriijuridice a contractului încheiat.

Când valoarea bunului donat este mult mai mare decât valoareaestimativă a întreţinerii, rezultă cu prisosinţă intenţiaîntreţinutului de a gratifica pe întreţinător şi astfel contractulva fi donaţie cu sarcină. Când, însă, părţile au urmărit, fiecare,obţinerea unui avantaj patrimonial propriu, contractul este deîntreţinere.

EFECTELE CONTRACTULUI DE ÎNTREŢINERE

Obligaţiile întreţinutului-de a preda bunul şi de a-1 garanta pe întreţinător contra

evicţiunii şi pentru viciile ascunse ale bunului.

Obligaţiile întreţinătoruluia. ConţinutObligaţia principală a întreţinătorului o constituie prestarea

întreţinerii care este o obligaţie de „a face", adică de a desfăşurazi de zi o activitate până la încetarea din viaţă aîntreţinutului. Eacuprinde: procurarea şi prepararea hranei, asigurarea îmbrăcămintei,procurarea medicamentelor, asigurarea îngrijirilor medicalenecesare, efectuarea curăţeniei, suportarea cheltuielilor legate deîntreţinerea locuinţei etc.

-obligaţia de întreţinere trebuie executată permanent şi nuperiodic.

b. Locul executării obligaţiei de întreţinere este stabilit de către părţi, iar în lipsă de stipulaţie expresă este cel al domiciliului întreţinutului (creditor), obligaţia fiind astfel portabilă şi nu cherabilă.

c. încetarea obligaţiei are loc la moartea întreţinutului şi

nu poate fi pretinsă de către moştenitorii lui, -obligaţia încetează şi la moartea întreţinătorului, dacă

întreţinutul nu convine cu moştenitorii întreţinătorului să conti-nue executarea obligaţiei.

Rezoluţiunea contractului de întreţinere-sancţiunea neexecutării obligaţilor o constituie rezoluţiunea

contractului, -efectul principal al rezoluţiunii este acela de a repune

părţile în situaţia anterioară prin restituirea reciprocă aobligaţiilor.

CONTRACTUL DE TRANZACŢIE

NoţiuneTranzacţia este un contract prin care părţile termină un

proces început sau preîntâmpină un proces ce s-ar putea naşte. Condiţii:-să existe un drept litigios sau îndoielnic, cel puţin în

concepţia părţilor, de natură a da naştere la un proces

-tenta intenţiei de a pune capăt sau de preîntâmpina naşterea unui litigiu constituie o condiţie esenţială a tranzacţiei.

Caracterele juridicea. Este un contract sinalagmatic .b. Este un contract cu titlu oneros comutativ .c.Este un contract consensual.

Condiţiile de validitatea. Capacitatea părţilorTranzacţie pot face numai acei ce pot dispune de dreptul

cuprins în ea. b. Obiectul tranzacţieiBunurile care formează obiectul contractului trebuie să se afle

în circuitul civil. Neîndeplinirea uneia dintre condiţiile de validitate atrage nulitatea tranzacţiei.

EFECTELE CONTRACTULUI DE TRANZACŢIE

Interpretarea contractuluiTranzacţiile se mărginesc numai la obiectul lor şi numai la

pricinile de care tratează, neputând produce efecte asupra unorpricini, documente sau împrejurări necunoscute părţilor.

Efectele tranzacţieia. Regula. Efectele declarative. Tranzacţia produce efecte

declarative, în sensul că părţile îşi recunosc reciproc drepturile ce facobiectul litigiului.

Tranzacţia produce efecte şi pentru trecut, până la momentul naşterii drepturilor ce se consolidează şi suntrecunoscute prin tranzacţie. Ea nu poate constitui just-titlu pentru uzucapiu-nea de 10-20 de ani, deoarece acesta trebuie să fie un act translativ de proprietate.

b. Excepţii. Efecte constitutive sau translativeAtunci când una dintre părţi, în schimbul concesiilor făcute

decealaltă parte, consimte să constituie în favoarea acesteia,drepturi noi sau să-i transfere un drept din patrimoniul

său .Tranzacţia are efecte doar pentru viitor şi nu pentru trecut.în aceste condiţii, poate constitui just-titlu pentru uzucapiuneade la 10-20 de ani, subzistând şi obligaţia de garanţie.

c. Efecte relativeEfectele sunt opozabile părţilor, nu şi terţilor. d. Efecte extinctivePrin înţelegerea părţilor se pune capăt litigiului dintre părţi,

iar drepturile ce au făcut obiectul tranzacţiei, nu mai pot fi puseîn discuţie.