CLERUL BASARABEAN ŞI EVENIMENTELE ANULUI 1918

Grigore COSTIN

Se cuvin a fi evocate pentru început cuvintele marelui istoric Nicolae Iorga, care spunea: "De la începuturile noastre străvechi unitatea ne-a fost temelia, ţelul suprem şi mijlocul determinant al existenţei, al păstrării identităţii, al dezvoltă­rii şi afirmării noastre în lume"1.

"Într-o perioadă de oarecare confuzie, creată de primul război mon­dial şi mai ales cea provocată de revoluţia rusă din 1917, Basarabia, trecând mai întâi de la gubernie la autonomie şi apoi de la autonomie la indepen­denţă"2 s-a unit cu România la 27 martie 1918.

Preoţimea basarabeană îşi pierduse încă demult rolul său de condu­cătoare a poporului; "ea devenise o tagmă, o castă, cu interese proprii şi legată strâns de politica permanentă a ţarilor"3. Ea era credincioasă ierarhilor ei şi Împăratului, "împlinindu-şi datoria prescrisă de canaane şi de legile ţării şi a păstorit poporul în conformitate cu tradiţia veche, fără se amestece în politica ţării"4.

Participarea clerului la evenimentul din 1918 a început numai la Congresul preoţimii basarabene din 18-24 aprilie 1917. La acest congres, Onisifor Ghibu în cuvântarea sa intitulată "Către preoţimea moldovenească", menţionează datoriile preoţimii moldoveneşti, şi anume: "să se înscrie în Partidul naţional şi să se îndatoreze a câştiga şi poporul pentru acest partid. Să lucreze mână în mână cu trimişii Comitetului partidului ca, la alegerile de deputaţi pentru Adunarea intemeietoare, să fie aleşi oameni de seamă. Preoţimea să lucreze pentru naţionalizarea bisericii, şi anume: biserica moldovenească să ajungă auto­nomă, cu mitropolit moldovean în frunte; în seminar să se înveţe obiectele în limba română şi în toate bisericile să se săvârşească cultul divin în limba poporului"5• La sfârşitul congresului, preoţimea s-a declarat pentru "cea mai largă autono­mie" a Basarabiei, înscriindu-se în rândurile Partidului Naţional.

Această cuvântare, exprimată în numele Partidului, a făcut în unele cercuri preoţeşti o puternică impresie, deoarece după câteva zile de la acest congres preoţii Andrei Murafa şi Constantin Parfeniev, aflând despre autorul

1 Ioan V. Lupulescu, Monumentele Unirii, Bucureşti 1985, p. 5. 2 Ion Gherman, Istoria tragică a Bucovinei, Basarabiei şi ţinutului Herţa, Bucureşti 1993, p. 61. 3 Onisifor Ghibu, Pe baricadele vieţii, 1992, p. 101. 4 Idem, De la Basarabia rusească la Basarabia românească, Bucureşti 1997, p. 96-97. s Idem, Pe baricadele vieţii, p. 142.

175

www.cimec.ro

GRIGORE COSTIN

proclamaţiei, au venit la redacţia "Cuvântul Moldovenesc" pentru a-1 ruga pe Onisifor Ghibu să vină la o adunare separată a unui grup de preoţi. La această adunare, care a avut loc în incinta seminarului, s-a discutat cu privire la ceea ce ar trebui să întreprindă, în acele momente critice, preoţimea din Basarabia. Preoţii prezenţi la această adunare s-au înscris şi ei în Partidul na­ţional, fiind siguri că în apropiatul viitor se vor uni cu România.

Situaţia Bisericească

În decembrie 1915, după plecarea arhiepiscopului Platon, vine să păs­torească arhiepiscopia Chişinăului şi Hotinului Înalt Prea Sfintitul Anastasie6

1

(10 decembrie 1915-1918), unul din cei mai harnici ierarhi ruşi din secolul al XIX-lea. El va păstori această eparhie până la 23 iunie 1918, când părăseşte Basarabia împreună cu vicarii săi, din cauza că poporul moldovean cerea "un arhipăstor de neamul lor"7. După pleca­rea arhiepiscopului Atanasie, conduce­rea eparhiei basarabene a fost încre­dinţată S. S. Episcopului Nicodim de Huşi. La 15 iulie 1918 a fost hirotonit la laşi arhimandritul Gurie (Grosu)8, epis­cop pentru postul vacant de vicar al

6 VIAŢA ÎNALT PREA SFINŢITULUI ANASTASIE GRIBANOVSKI (august 1873 - 22 mai 1965) Urmaşul arhiepiscopului Platon a fost arhiepiscopul Anastasie, cu numele de botez

Alexandru Gribanovski, născut în august 1873, eparhia Tambovsk6• A studiat la Seminarul Teologic din Tambovsk, pe care 1-a absolvit în 1893. În acelaşi an este

admis la Academia Teologică din Moscova, pe care a absolvit-o în anul 1897 cu titlul de candi­dat (diplomat) în Teologie.

Peste un an, la 18 aprilie este tuns în monahism în mănăstirea de călugări a "Sfintei icoane de Kazan" din Tambovsk, primind numele Anastasie. La 13 august 1898 e hirotonit ieromonah şi numit inspector la Academia Teologică din Moscova. Din acel an, 1898, activitatea lui s-a desfăşurat aproape 16 ani în eparhia Moscovei. Astfel la 1900 e numit inspector al Seminarului Vitaniei din Moscova, fiind arhimandrit, iar în anul 1906 e hirotonit episcop al Serpuhovului, vicar al eparhiei din Moscova, şi astfel continuă până în 1914, când la 14 mai, prin decret impe­rial, a fost numit episcop al Holmskului şi Liublinskului.

După un an jumate de păstorire, la 10 decembrie 1915, Prea Sfinptul Anastasie este numit arhiepiscop al eparhiei Chişinăului şi Hotinului. De la transferarea arhiepiscopului Platon (5 decembrie 1915) şi până la sosirea ierarhului Anastasie, eparhia Chişinăului şi Hotinului a fost păstorită de primul vicar Gavriil Cepur, episcopul Cetăţii-Albe. 7 Ion Nistor, Istoria Basarabiei, Cernăuţi, 1923, p. 346. 8 Bibliografia arhiep. Curie vezi: Pr. C. Morariu, Arhiepiscopul Gurie Botăşăneanul - vicarul Mitropoliei Moldovei şi Sucevei, Cernăuţi, 1 919.

176

www.cimec.ro

Clerul basarabean şi evenimentele anului 1918

Mitropoliei Moldovei şi Sucevei. "La Congresul General al clericilor şi al mi­renilor din Eparhia Chişinăului în februarie 1920 se alegea Arhiepiscop titular al bisericii din Basarabia"9. Episcopul - Vicar al mitropoliei şi episcop al Ismailului a fost ales în 1918 P. S. Sa Dionisie Erhan, fostul stareţ al mănăstirii Soroceni.

În actul unirii politice a Basarabiei cu România este spus că pentru Basarabia se păstrează toate libertăţile dobândite prin revoluţie, libertăţi care se referă şi la biserica basarabeană, întrucât ea nu poate fi închipuită aparte de Basarabia.

Soarta bisericii basarabene putea să fie hotărâtă din punct din vedere canonic numai prin dialogul canonic între biserica rusă şi cea română. La 23 mai 1918, Patriarhul Tihon de la Moscova trimite o medalie (gramătă) 1. P. S. Pimen, unde spune că a renunţat la dreptul său, dând deplină libertate Biseri­cii basarabene ca ea, prin congresul său eparhial, să-şi hotărască soarta, deda­rând cu ce biserică şi în ce legături vrea să fie. La congresul eparhial din februarie 1920, prin alegerea ierarhilor Curie şi Dionisie, hirotoniţi de Biserica română şi împuterniciţi de Sfântul Sinod şi guvernul român, s-a votat unirea Bisericii basarabene cu Biserica română.

Numai în biserică mişcarea naţională se menţine mai mult timp, datorită spiritului tolerant şi de împăcare al episcopului Vladimir. El obţine consimţământul Sfântului Sinod de a tipări cărţi liturgice şi rituale moldove­neşti. În acest scop, reînfiinţează vechea tipografie moldovenească cu litere chirilice în octombrie 1917, spunând: "Dorinţa clerului de a-şi avea tipografia sa este şi dorinţa mea, mă voi bucura din tot sufletul, când voi vedea îndeplinită această dorinţă" .

Încurajaţi de arhiepiscopul lor, preoţii moldoveni au cerut binecu­vântare de a edita şi un jurnal bisericesc în limba română. Ierarhul împărtăşi dorinţa preoţimii şi recomandă Sfântului Sinod cererea clerului din eparhia Chişinăului şi Hotinului. Prin ordinul împărătesc din 20 decembrie 1907 se încuviinţă "Sfatului Frăţimii Naşterea lui Hristos" editarea unei reviste bise­riceşti în limba română, care derivă de la deviza episcopului Vladimir: "luminarea popoarelor", numindu-se "Luminătorul". Redactorul revistei era protoiereul Constantin Popovici10, membru şi secretar al redacţiei era preotul Grigore Constantinescu, colaboratori erau ieromonahul Curie Grosu vrednic şi stăruitor, preoţii Constantin Parfeniev (Partenie)ll, Iustin Ignatovici12, care traducea şi tipărea în limba română vieţile sfinţilor şi corectorul Grigore Constantinescu. Istoricul Boris Buzilă, în lucrarea sa "Din istoria vietii biseri-,

9 Al. Proţenco, O scurtă privire istorică asupra Bisericii din Basarabia, în rev. "Luminătorul" nr. 1, 1925, (LVI!I), p. 47-48. 10 S-a născut la 1860 într-o familie de moldoveni. Şi-a făcut studiile la Seminarul Teologic din Chişinău, apoi urmează cursurile Academiei Teologice din Kiev. La 1887 se reîntoarce Ia Seminarul Teologic din Chişinău încadrându-se în munca de profesor. 11 Constantin Parfeniev s-a născut în 1868, absolvent al Seminarului Teologic din Chişinău. 12 Protoiereul Iustin Ignatovici mai târziu a trecut la monahism, primind numele de Ignatie.

177 www.cimec.ro

GRIGORE COSTIN

ceşti din Basarabia", ne spune că: " Unul dintre cei mai activi colaboratori ai revis­tei era preotul Mitrofan Ignatie, slujitor in cea mai veche biserică Mazarachi din Chişinău"n.

Pe lângă articolele edificatoare de cuprins religios-moral, în coloanele "Luminătorului" apăreau diverse articole politice şi literare din pana d-lui Pan Halippa, Teodor Inculeţ, Alexei Mateevici şi a altor cărturari, căci acesta rămăsese singurul organ de publicitate prin care intelectualii basarabeni puteau da un oarecare semn de viaţă naţională.

În ziua de 25 ianuarie 1908 apare primul număr din "Luminătorul", unde în articolul de fond se laudă râvna şi interesul episcopului Vladimir pentru luminarea poporului în limba sa maternă care "ca un adevărat episcop al bisericii pravoslavnice, nu cunoaşte numai o limbă, vrednică da a lăuda pe Dumnezeu, ci dezleagă tuturor popoarelor creştineşti, a face slujba religioasă în limba lor, a propovădui evanghelia lui Hristos în limba cunoscută poporului"14.

După Congresul din 18-24 aprilie 1917, revista "Luminătorul" dădea directive tot mai stăruitoare în direcţia naţională. Ea deveni un fel de organ

. neoficial al Partidului Naţional, publicând aproape lună de lună ştiri despre conferinţe ţinute pe timpul congresului preoţesc din aprilie 1917. Apariţia nucleului de clerici de la "Luminătorul" începuse a lucra pentru trezirea conştiinţei de neam şi pentru o Biserică a neamului. Această revistă a dat un nou impuls, o lumină şi o viaţă nouă în eparhia Chişinăului şi Hotinului.

Unul dintre reputaţii cercetători ai trecutului cultural-religios al Basarabiei, academicianul Ştefan Ciobanu, spune: "Preoţimea basarabeană a jucat unul dintre cele mai importante roluri în mişcarea naţională"15. Vorbind de "preoţime", trebuie să-i avem în vedere pe toţi "oamenii Bisericii", adică şi pe călugării de rând din mănăstiri, precum şi pe dascălii de strană (cântăreţi), care au făcut să se audă, din vechile cărţi, la vecernii şi utrenii, cuvântul şi cântarea românească, într-o măsură mai mare chiar decât preoţii.

Figuri de clerici

Mai departe voi prezenta figurile de clerici care au luptat pentru unirea Basarabiei cu România.

Un eveniment important unde vedem participarea unui ieromonah la mentinerea limbii române în cultul divin se desfăşoară la mănăstirea Noul

'

Neamţ, de pe malul drept al Nistrului, unde, la vizita canonică a episcopului Serafim Ciceagov, jurnalul bisericesc Luminătorul relatează:

"După ectenie şi "Mulţi ani" rostite de ierodiaconul Arsenie, s-a îndreptat cu o scurtă cuvântare către Preasfinţia Sa, arhimandritul Curie, care a vorbit că mă­năstirea întimpină pe Orea Sfinţitul cu bucurie vie, pentru că, de-amu a simţit bună-

13 Boris Buzilă, Din istoria vieţii bisericeşti din Basarabia, 1996, p. 67. 14 Ion Nistor, op. cit., p. 338. 15 Ştefan Ciobanu, Cum se oglindeşte viaţa românilor basarabeni, în " Viaţa Basarabiei", anul al II-lea, nr. 74-75, 1933.

178 www.cimec.ro

Clerul basarabean şi evenimentele anului 1918

latea lui părintească şi îngrijirea arhipăstorească, cu nădejdea încredinţată că el va sta de pază asupra ustavului şi a predaniilor mănăstirii, cari sunt aşezate de Paisie Velicikovski, în mănăstirea neamţului din munţii României şi cari cer, între altele, ca slujba lui Dumnezeu să se facă în două limbi: moldovenească şi slavonească" .

Episcopul, la rândul său, răspunde: "Deosebirea limbilor nu ne amestecă nouă să alcătuim un trup duhovnicesc şi că duhul moldovenilor şi ruşilor este unul şi acelaşi"16. După acest eveniment, în scurt timp ieromonahul Gurie Grosu a fost surghiunit la mănăstirea Spaso-Avramiev din gubemia Smolensk, pentru a pricepe mai bine că "duhul" moldovenilor şi al ruşilor este "unul şi acelaşi" .

Revenind în Basarabia, ieromonahul Gurie "după convorbirea sa cu Onisifor Ghibu, în vinerea patimilor din anul 191 7, l-a determinat pe părintele Vasile Gobjilă, protopopul Chişinăului să adreseze o scrisoare, în limba rusească, către toţi protopopii din Basarabia, spunându-le că acum pare a fi sosit vremea ca preoţimea moldovenească să ceară de la Stăpâniri dreptul de a se învăţa moldove­neşte în şcolile de latură şi de a face în moldoveneşte slujba în biserică"17. Arhiman­dritul Gurie a fost un adevărat lucrător în ogorul naţional, scriind un număr impresionat de cărţi, în număr de şase.

Părintele Constantin Popovici a fost un perseverent luptător pentru redeşteptarea conştiinţei naţionale a basarabenilor. În 1906 a participat activ la reînfiinţarea tipografiei eparhiale, la înfiinţarea frăţimii culturale "Naşterea lui Hristos", a fost cenzor, redactor şi traducător al buletinelor publicate de această asociaţie.

P. S. Dionisie ErhanlB a fost colaborator la mai multe reviste şi anume: "Basarabia", "Luminătorul", "Cuvânt moldovenesc" . Lângă Mănăstirea Suruceni avea o şcoală moldovenească de unde se străduia să înveţe pe oameni de 30-40 de ani să citească şi să scrie româneşte, pentru ca ei, la rân­dul lor, să înveţe şi pe alţii limba strămoşilor.

În evenimentele revoluţiei din 1917-1918, a fost un moment când soarta Basarabiei s-a aflat în mâinile stareţului Dionisie Erhan. În 7 ianuarie 1918, bolşevicii ruşi dezertaţi de pe frontul românesc pun stăpânire militară în oraşul Chişinău. O delegaţie secretă însărcinată de "Blocul moldovenesc" din Sfatul Ţării trebuia să plece cu orice preţ la Iaşi, pentru a solicita intervenţia armatei române contra bolşevicilor din Basarabia. Această dele­gaţie ajungea la mănăstire pe jos, noaptea pe la orele 2, cerându-i stareţului un vehicul pentru a fi transportată la Leova, unde deja se găsea un detaşa­ment militar român. Stareţul Dionisie pune la dispoziţie o trăsură, cu care delegaţia reuşeşte, prin drumuri piezişe şi nepracticabile de câmp, să ajungă la Leova şi Huşi, iar de acolo, cu un automobil al diviziei a XI-a, a doua zi la laşi. Ion Pelivan, un martor al acestor evenimente, ne mărturiseşte că nu va uita niciodată cuvintele adresate la plecarea delegaţiei de către stareţul

16 Revista "Luminătorul", nr. 1, 1909, p. 74-75. 17 Onisifor Gh.ibu, Pe baricadele vieţii, p. 101 . 18 S-a născut la 2 noiembrie 1868, în satul Bardar, judeţul Lăpuşna.

179 www.cimec.ro

GRIGORE COSTIN

Dionisie vizitiului Vasile Harbuz: "frate, să se piardă caii, să se piardă trăsura, să te pierzi tu, dar să-i duci pe dumnealor, unde îţi vor spune. Să nu ştie nimeni, de unde vii, pe cine duci şi unde duci. Cu Dumnezeu înainte"19. Era sigur că dacă bolşevicii ar fi aflat de această faptă a stareţului, I-ar fi împuşcat şi, poate, i-ar fi distrus şi mănăstirea.

Unul dintre preoţi este Andrei Madan, originar din satul Truşeni, judeţul Lăpuşna, care după terminarea Seminarului Teologic din Chişinău, este hirotonit preot, în anul 1888, pe seama parohiei Bocşana din judeţul Orhei. Arătându-se râvnitor în îndeplinirea îndatoririlor pastorale, practică deopotrivă un rodnic misionarism naţional. Organizează în fiecare duminică şezători culturale, cu lecturi din revista bucureşteană "Albina", povesteşte credincioşilor întâmplările din istoria neamului, învaţă cântece româneşti, împrumută cititorilor cărţile româneşti pe care i le trimitea fratele său.

Un alt preot este Nicolae Verdeş, slujitor în satul Grozeşti, care trecea deseori clandestin hotarele ţării, aducând de fiecare dată de la Iaşi publicaţii româneşti. El, precum şi părintele Andrei Madan, era abonat la revista Albina.

Potrivit contemporanilor săi, părintele Macarie Untul "se simţea pu­ternic legat de graiul şi de Biserica neamului său: "Avea mare dragoste de graiul moldovenesc. lncă fiind student se interesa de gramatica limbii române, studiind căr­ţile lui Doncev, ceea ce era pe atunci ceva neobişnuit"20. El a fost membru în comi­sia pentru tipărirea cărţilor bisericeşti în limba română.

Unul dintre preoţii care s-au afirmat români după februarie 1917 era preotul Andrei Murafa. S-a născut în 1874 în satul Cotiujenii Mari, judeţul Soroca. Absolvind la Chişinău două cicluri seminariale, a fost hirotonit preot pe seama unei parohii rurale din judeţul Bălţi. A fost printre puţinii colabo­ratori din tagma preoţească a ziarelor "Ardealul" şi "România liberă". Cu ajutorul domnului Onisifor Ghibu, întemeietorul acestor două ziare, va pu­blica la sfârşitul anului 1918 cartea "Doruri sfinte". În prefaţă, Onisifor Ghibu scrie despre el că "a luptat pe faţă, nu numai pentru Basarabia, dar şi pentru imi­rea cu România şi cu toţi românii (. . .) Părintele Murafa a fost printre cei dintâi care au trecut repede peste punctul de vedere "moldovean", punându-l pe cel "românesc"

În privirea tuturor îndatoriilor de viaţă"21. Un alt părinte este Mina Ţeruş, care avea să-şi plătească peste două­

zeci de ani convingerile sale, arzând de viu în închisoarea din Orhei. Părintele Constantin Curbet, paroh în satul Sineşti, a organizat în

1918 prima manifestare naţională pentru Unire. "Marii patrioţi din Sineşti care au participat atunci, în anul 1927 au fost condamnaţi la moarte de către un tribunal din Moscova. Această condamnare a fost adusă la împlinire în noaptea de 28 iunie 1940 de către kaghebiştii paraşutişti"22•

19 lurie Colesnic, Basarabia necunoscută, Chişinău, 1993, p. 156. 20 Nicolae Popovschi, Istoria Bisericii din Basarabia în veacul al XIX-lea, p. 228. 21 Andrei Murafa, Daruri Sfinte, Chişinău, 1918, p. 37-38. 22 Serafim Saka, Basarabia în Gulag, Chişinău, 1995, p. 38.

180 www.cimec.ro

Clerul basarabean şi evenimentele anului 1918

Părintele Grigore Constantinescu23 participă la editarea ziarului "Basarabia" şi a revistei "Luminătorul" . A fost corector la tipografia eparhi­ală, predând disciplina limba maternă la seminar şi la Şcoala eparhială. A fost un om al deciziilor neprevăzute, dar ferm în atingerea celor nepreconizate. În 1913, când se părea că mişcarea de deşteptare a basarabenilor a intrat într-o criză din lipsa unor publicaţii în limba română, apare pe neprins de veste zia­rul preotului Grigore Constantinescu, "Glasul Basarabiei" .

În anul 1915, din cauza unor articole biciuitoare, tipărite în numărul 48 al ziarului "Glasul Basarabiei", trebuie amintit părintele a fost închis în închisoare.

. Şi nu în ultimul rând părintele Alexei Mateevici24, cel care a scris poe-zia "Limba noastră" (astăzi este declarat imnul Republicii Moldova).

Alţi preoţi care au contribuit la evenimentul din 27 martie 1918 au fost Baltaga, Ioan Andronic, N. Murea, Boltean, Iulian Friptu, C. Popovici, T. Bogos, P. Gherghian de la Comrat, St. Haritonov, N. Stadnicov şi alţii.

Şcoli de cântare bisericească

După cum am precizat anterior, când vorbim de "preoţime" trebuie să-i avem în vedere pe toţi "oamenii Bisericii", adică şi pe dascălii de strană (cântăreţi), care au făcut să se audă, din vechile cărţi, la vecernii şi utrenii, cuvântul şi cântarea românească, într-o măsură mai mare chiar decât preoţii.

Unul dintre cei mai talentaţi dirijori din această perioadă este preotul Mihail Berezovschi25, cel care sensibiliza credincioşii în timpul Sfintei Liturghii atunci când dirija corul. Vasile Ţepordei menţionează: "deşi caracter dinamic, părintele Berezovschi a ştiut să înmoaie, când era vorba de interpretarea unei doine basarabene, fiindcă muzica transformă sufletul omului până renaşte"26.

Trebuie să-1 amintim şi pe preotul compozitor Alexandru Cristea27, ucenicul maestrului preot Mihail Berezovschi, care a rămas în istoria bisericii, fiind numit " privighetoarea Basarabiei" .

23 S-a născut la Iaşi în 1875. A absolvit Seminarul Teologic apoi, binecuvântat de mitropolitul Moldovei Iosif Naniescu, de origine basarabean, pleacă la Kiev. După absolvirea Academiei Teologice se stabileşte la Chişinău. {Antonie Plămădeală, Alte file de calendar de inimă românească, Sibiu, 1988, p. 205-206. ) 24 S-a născut în comuna Căinar, jud. Tighina, la 16 martie 1888 şi a murit la 13 august 1917. În 1898 a intrat în Şcoala spirituală din Chişinău, iar în 1902 la Seminarul Teologic din acelaşi oraş. În 1910 a fost trimis la Academia Teologică din Kiev unde este printre fondatorii societăţii

"Deşteptarea". După terminarea studiilor în 1914 se întoarce la Chişinău cu soţia Teodosia Naveţcaia. Aici este numit profesor de limba geacă şi pastorală la seminarul Superior. Este apoi numit preot militar şi ajunge la Mărăşeşti în 1917. Pe front se îmbolnăveşte de tifos şi moare la Olişinău la 13 august 1917. 25 S-a născut la 1868, în satul Bairamcea, în familia preotului Andrei Berezovschi. A trecut prin şcolile eparhiale din Basarabia, îmbrăţişând cariera tatălui. 26 !urie Colesnic, op. cit., p. 156. 27 A văzut lumina zilei la 13 decembrie 1890 în familia lui Alexandru Cristea. Absolvent al şcolii duhovniceşti şi a Seminarului Teologic din Chişinău.

181 www.cimec.ro

GRIGORE COSTIN

În mănăstiri basarabene erau şcoli de cântare bisericească, unde erau pregătiţi dascăli de cântări care aveau să perpetueze prezenţa melosului nostru liturgic tradiţional în bisericile săteşti.

Asemenea şcoli erau la mănăstirea Curchi din judeţul Orhei, condusă de ieromonahul Marchian, la mănăstirea Dobruşa din judeţul Soroca, unde a învăţat dascălul Nistor Ţugui din satul Mândreşti, judeţul Bălţi, care era iubit şi apreciat de enoriaşi, aceştia sărutându-i mâna ca unui preot, deoarece "cânta foarte bine moldoveneşte şi iubea foarte mult cântatul şi cititul moldoveneşte" .

"Cântarea ta moldovenească - i se adresează preotul paroh în clipa când urma să fie încredinţat pământului - i-a făcut pe mulţi enoriaşi să plângă cu lacrimi de umilinţă. Glasul tău puternic şi plăcut, cititul şi cântarea ta în moldoveneşte, nu vor fi uitate curând de enoriaşi"2B.

Telegrama mitropolitului Moldovei către Sfatul Ţării este aceasta: "Binecuvântata fie Dumnezeul părinţilor noştri, care în a sa iubire către neamul românesc, a orânduit ca a noastră Basarabie prin hotărârea Sfatului Ţării şi lumina­tu[ patriotism al gubernului, să se lipească pentru veşnicie la trupul patriei mame, de la care a fost despărţită mai bine de un veac.

Această veste bună ce ne-a sosit de la Chişinău, e pentru Biserica neamului românesc o dulce mângâiere în aceste vremuri grele, dar pline de nădejde pentru un viitor mai fericit.

Din toată inima binecuvintez norodul basarabean şi îi doresc o viaţă pe dra­gostea creştinească" (Pimen).

Concluzii

Încă din prima zi în care s-au pus bazele Partidului Naţional, alături de democraţi şi de boieri, a luat loc şi preoţimea, în frunte cu arhimandritul Gurie, cu egumenul Dionisie de la mănăstirea Suruceni, cu preoţii C. Parfeniev, A. Murafa, V. Gobşilă şi alţii. Chiar dacă boierimea basarabeană, după câteva luni de activitate în cadrele Partidului, s-a retras în mod irevocabil din politică, preoţimea a rămas până la sfârşit alături de cei ce au creat Unirea Basarabiei cu România. "Ea a avut reprezentanţi nu numai în Sfatul Ţării, ci şi în guvernul tinerei republici, unde arhimandritul Gurie a fost " tovarăş al ministrului de justiţie'"'29.

Istoricul Ion I. Nistor în lucrarea sa "Istoria Basarabiei", referindu-se la meritele clerului moldovenesc pentru neam şi biserică, spune: "Având în vedere greutăţile cu care a avut de luptat, persecuţiile la care era expusă şi influenţa covârşitoare a bisericii pravoslavnice ruseşti, trebue să recunoaştem marele merite naţionale şi culturale cu preoţimea basarabeană şi le-a câştigat în timpul stăpânirii ruseşti şi să ne închinăm înaintea dragostei şi devotamentului ei pentru biserică, ţară şi limba moldovenească. Ea şi-a împlinit deplin datoria faţă de poporul din care s-a

28 Boris Buzilă, op. cit., p. 72. 29 Onisifor Ghibu, De la Basarabia rusească la Basarabia românească, p. 97.

182 www.cimec.ro

Clerul basarabean şi evenimentele anului 1918

ridicat, cultivând limba moldovenească în biserică şi întreţinând necontenit focul sacru al luminii şi culturii strămoşeşti"3o.

Un alt scriitor, Constantin Kiriţescul, evaluând activitatea preoţimii basarabene la participarea sa la evenimentul din 1918, ne spune că: "a fost foarte lăudabilă pe teren cultural, dar a avut cursul de a fi fost unilateral, privind religia ca unicul factor al vieţii sufleteşti a poporului şi neglijând iniţiarea şi educaţia lui naţională"31.

Participarea preoţimii basarabene la evenimentul din 1918, într-un timp când era sub oblăduirea ierarhilor ruşi, este o faptă de mare însemnă­tate. Ea a contribuit într-o măsură nespusă la închegarea solidarităţii moldo­veneşti, care niciodată până atunci n-a fost cu putinţă de realizat.

Vreau să închei cu poezia "Eu de cânt" de preotul Alexei Mateevici, publicată în ziarul "Basarabia" (nr. 72):

"Eu cânt, căci văd că vin Acele zile de senin,

Eu cânt, căci văd deacum că piere A ţării vecinică durere,

Eu cânt căci văd necazul frânt, Aud plugari în zori cântând Nu doine de amar, de jale,

Înviorarea ţării sale: Şi glasul vieţii ascultând

Venirea zorilor eu cânt"32.

Bibliografie

Buzilă, Boris, Din istoria vieţii bisericeşti din Basarabia, Ed. Fundaţiei Culturale Române, 1996.

Ciobanu, Ştefan, Cum se oglindeşte viaţa românilor basarabeni, în "Viaţa Basarabiei", anul al II-lea, nr. 74-75, 1933.

Gherman, Ion, Istoria tragică a Bucovinei, Basarabiei şi ţinutului Herţa, Ed. Ali, Bucureşti, 1993.

Ghibu, Onisifor, Pe baricadele vieţii, Ed. Universitas, 1992. Idem, De la Basarabia rusească la Basarabia românească, Ed. Semne, Bucureşti, 1997. Kiriţescul, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României 1916-1919, Ed. Casa

Ţcoalelor, Bucureşti 1925. Lupulescu, Ioan V., Monumentele Unirii, Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1985. Morariu, Pr. C., Arhiepiscopul Gurie Botăşăneanul - vicarul Mitropoliei Moldovei şi Sucevei,

Cernăuţi, 1919. Murafa, Andrei, Daruri Sfinte, Chişinău, 1918.

30 Ion Nistor, op. cit., p. 348. 31 Constantin Kiriţescu.l, Istoria războiului pentru întregirea României 1916-1919, Bucureşti, 1925, p. 66. 32 Ştefan Ciobanu, Din istoria mişcării naţionale în Basarabia, Chişinău, 1923, p. 23.

183 www.cimec.ro

GRIGORE COSTIN

Nistor, Ion, Istoria Basarabiei, Cemăup, 1923. Popovschi, Nicolae, Istoria Bisericii din Basarabia în veacul al XIX-lea. Proţenco, Pr. Al., O scurtă privire istorică asupra Bisericii din Basarabia, în rev. Luminătorul

nr. 1, 1925, (LVIII), p. 47-48. Revista "Luminătorul", nr. 1, 1909, p. 74-75. Saka, Serafirn, Basarabia în Gulag, Ed. Meridianul 28, Chişinău, 1995.

Der basarabische Klerus und die Ereignisse des Jahres 1918

- Zusammenfassung -

Der Subjekt dieses Artikels ist von der Analyse der Verwicklung des basarabischen Klerus in die Ereignisse die irn Jahr 1918 stattgefunden sind, representiert. Nach einer kurzen Fassung der Situation der Kirche in Basarabien, bevor das Jahr 1918, haben wir in den zweiten Teil die Abbildung der Kleriker die fiir die Union von Basarabien mit Rumănien gekărnpft haben, presentiert.

184 www.cimec.ro