Comentarii la Constituţia României

Comunitate politicã, comunitate naþionalã,comunitãþi teritoriale

Miklós Bakk

Comunitãþile politice reale, aºa cum funcþioneazã ele în cadreconstituþionale istoric date, pot sã difere mult de modelele ideal-tipicecunoscute din teoriile politice clasice normative (de exemplu, teoriilorcontractualiste). Se impune, astfel, o examinare ºi din punct de vedereistoric-interpretativ a conceptului de comunitate politicã, examinarecare ne-ar putea conduce la câteva consideraþii noi privind cadreleconstituþionale ºi instituþionale adecvate pentru o comunitate politicãîn devenire ºi transformare continuã în condiþii istorice date.

1. Comunitate politicã, comunitate naþionalã

1.1. Comunitatea politicã � modele interpretative

Primul model al comunitãþii politice a fost fundamentat de Aristotel.El a extins noþiunea prieteniei asupra comunitãþii polisului creând,astfel, o paradigmã durabilã pentru fenomenul politic. Aristotel acãutat o congruenþã între noþiunea tradiþionalã greacã a prieteniei(heteria) ºi noþiunea politicã a isonomiei, adicã o noþiune premer-gãtoare conceptului de democraþie, însemnând dreptate ºi egalitate.El viza o transpunere a prieteniei din dimensiunea (inter)personalãîntr-una social-politicã1, o descãrcare a conþinutului ei de pasionalita-

tea funciarã pentru obþinerea unui ethos ataºat cetãþeanului. Aceastaera, de fapt, o raþionalizare a prieteniei : prietenia a devenit un cod

1. În terminologia lui Ferdinand Tönnies, din gemeinschaftlich în gesellschaftlich.

COMENTARII LA CONSTITUÞIA ROMÂNIEI88

moral ºi un ethos cetãþenesc, un concept normativ pentru fundamen-tarea coerenþei comunitãþii politice.

Dar ce putea fi conþinutul acelui ethos cetãþenesc ? O percepþiegeneralã ºi comunã despre binele comun, un �bine fondator� al comu-nitãþii politice, dar aceastã presupoziþie normativã a avut câtevaconsecinþe paradigmatice2. Prima ar fi aceasta : cu cât prietenia adevenit mai abstractã, mai precis, cu cât omul concret trebuia sãaibã cât mai mulþi prieteni, cu atât s-a golit de obligaþiile moraleconcrete ce legau persoanele conlocuitoare ºi a devenit o abstracþiemetaforicã a prieteniei reale. O metaforã care se referea, oarecumnereflectat, la binele comun ºi la comunitatea moralã-abstractã acetãþenilor ºi care putea sã dãinuie numai ca identitate a comunitãþiipolitice3. A doua consecinþã ce decurge din ethosul constituant alcomunitãþii politice constã în minimalizarea sau � mai bine spus ��degradarea� valorii conflictului. Aristotel, considerând cã virtuþilesunt în armonie ºi cã armonia indivizilor concordã cu binele publicºi se reproduce în armonia vieþii de stat, a impus o viziune despreconflicte în care acestea au fost reduse la statutul de simple mani-festãri ale lipsurilor de caracter sau ale unei organizãri greºite avieþii publice. El a considerat conflictul un rãu eliminabil din viaþapublicã. A treia consecinþã (oarecum decurgând din a doua) vizeazãchiar delimitarea comunitãþii politice. Comunitatea oamenilor buni,deci stabilitatea binelui public, poate fi menþinutã numai prin exclude-

rea acelor cetãþeni care pericliteazã coeziunea comunitãþii prin defi-cienþele morale. Excluderea trebuie instituþionalizatã4, ceea ce implicãºi o concepþie exclusivistã a cetãþeniei.

Paradigma lui Aristotel a abstractizat prietenia privatã ºi a legat-ode consensul ºi asemãnarea dintre indivizii, ca bazã a funcþionãriicomunitãþii politice, astfel politica prieteniei a construit o paradigmãa politicii identitare5. Aceastã paradigmã a politicii identitare are �dupã Körösényi ºi Benhabib � douã conceptualizãri : a) esenþialismulde grup ºi b) politica alteritãþii. Prima susþine caracterul dat ºi

2. Despre ethosul cetãþenesc vezi cartea a II-a ºi a III-a din Politica luiAristotel.

3. Vezi Körösényi András, �A barátság politikája versus az ellenségességpolitikája� [Politica prieteniei versus politica adversitãþii] în Századvég(38), nr. 4/2005, pp. 128-130.

4. Grecii au fãcut aceasta prin ostracism.5. Körösényi, art. cit., p. 132.

COMUNITATE POLITICÃ, COMUNITATE NAÞIONALÃ... 89

constant al grupurilor cu identitate cultural determinatã. Prin elegrupurile existã ca entitãþi substanþiale, ele sunt variabile indepen-dente ale structurãrii vieþii politice. A doua pune în evidenþã construcþiaidentitãþii individuale prin apartenenþa relaþionalã a indivizilor ladiferite grupuri (culturale, rasiale, religioase etc.). Deºi în aceastã adoua conceptualizare identitatea individului nu este predeterminatã,ci construitã printr-o reþea relaþionalã dinamicã, totuºi este o identi-tate care premerge politica. Cele douã conceptualizãri se leagã, deci,printr-o accepþiune a identitãþii ca fiind prepoliticã6. Avem un paradox :coerenþa (armonia) comunitãþilor politice are nevoie de un suportidentitar, dar tocmai identitãþile prepolitice diminueazã ºansele derezolvare a conflictelor, de transformare ºi reconfigurare a comu-nitãþilor politice, deci ele reduc autonomia politicului.

Autonomia politicului se pãstreazã mai bine printr-o altã para-digmã care poate fi denumitã, în oglindã cu cea a lui Aristotel,politica adversitãþii (a duºmãniei). Aceastã paradigmã se bazeazã perecunoaºterea naturalitãþii conflictelor dintre oameni, iar conflictelenatural (esenþial) existente sunt elemente constitutive ale politicului.Consensul poate fi un scop politic realizabil, dar conflictele nu pot fieliminate, ele sunt cele care genereazã identitatea politicã, ele au unrol fundamental în constituirea comunitãþilor politice.

Paradigma adversitãþii îºi gãseºte rãdãcinile în concepþia lui Hobbesºi cea a lui Hegel, formularea ei clarã o gãsim, însã, la Carl Schmitt.Pentru Schmitt, politicul � care include ºi statul � se constituie prindistincþia prieten-duºman [Feind-Freund], amic-inamic : �Distincþiapoliticã specificã la care se reduc acþiunile ºi motivele politice estedistincþia dintre prieten ºi duºman�. ªi mai explicit : �distincþia dintreprieten ºi duºman are menirea de a marca nivelul ultim de inten-sitate a legãturii sau despãrþirii, a unificãrii sau destrãmãrii�7. SorinLavric explicã pe Schmitt în felul urmãtor : �elementul politic nuapare decât acolo unde mai întâi a apãrut relaþia prieten-duºman.Altfel spus, ca sã poþi sã spui cã respiri lumea politicii, trebuie mai

6. Vezi Körösényi, art. cit., pp. 132-134 ºi Seyla Benhabib (ed.), Democracyand Difference : Contesting the Boundaries of the Political, Princeton Uni-versity Press, Princeton NJ, 1996, pp. 9-12.

7. Carl Schmitt, A politikai fogalma. Válogatott politikai - és államelméletitanulmányok [Conceptul de element politic. Studii de teorie politicã ºi alestatului.], Osiris-Pallas-Attraktor, Budapesta, 2002, p. 19 (trad. n.).


întâi sã-þi identifici duºmanii ºi prietenii�8. Nu se poate face politicãfãrã a ºti de la început alianþele, adversitãþile, prietenii ºi duºmanii,aceastã opoziþie binarã este, deci, o condiþie sine qua non a intrãriiîn politicã, este un binom fundamental similar opoziþiei frumos-urâtpe tãrâmul esteticului sau echivalent al opoziþiei bine-rãu din eticã,cum explicã însuºi Schmitt9. Dupã Mason, acþiunea, participareapoliticã nu este, în primul rând, nici instrumentalã, nici expresivã,ci formativã : �ne transformã în ceea ce putem deveni�10. Calhounsusþine în eseul sãu despre miºcarea studenþilor chinezi din 1989 cãidentitatea este produsul ºi nu temeiul acþiunii colective11. La rândullui, Körösényi subliniazã �rolul epistemologic� al conflictului : demulte ori, numai ºi numai prin conflicte reuºim sã cunoaºtem binepropriile nãzuinþe ºi scopuri12.

Raportând la instituþionalizarea existenþei comunitãþii politiceprin cadre constituþionale bine definite, cele douã paradigme � politica

prieteniei ºi politica adversitãþii � definesc douã dimensiuni impor-tante din punct de vedere instituþional. Politica prieteniei acþioneazãîntr-o dimensiune orizontalã, exclude dimensiunea verticalã careconþine controlul ºi dominarea. Aceastã dimensiune este sursa demo-craþiei deliberative13, întrucât conþine dialogul, comunicarea pe ori-zontalã dintre �prieteni� despre lucrurile comune, este dimensiunea

identitarã, substanþialã a comunitãþii politice ce se cere a fi definitãºi din punct de vedere instituþional ºi juridic. În context consti-tuþional, aceastã dimensiune apare în :� instituþia cetãþeniei ca dimensiune identitarã a apartenenþei la

comunitatea politicã ce constituie statul ;� naþiune ca fiind aceea formã a comunitãþii politice care se defi-

neºte prin identitatea sa ;� stat ca instituþie cu identitate proprie.

8. Sorin Lavric, �Moºtenirea lui Carl Schmitt� (1), Luceafãrul, nr. 33/2008.9. Schmitt, ibidem.10. Vezi John Hope Mason, �Creativity in action : the background to Machiavelli�s

«lion» and «fox»� în Iain Hampsher-Monk (coord.), Defending Politics. BernardCrick and Pluralism, British Academy Press, Londra, New York, p. 17.

11. Vezi Craig C. Calhoun, �Science, Democracy, and the Politics of Identity�în Jeffrey N. Wasserstrom ºi Elizabeth J. Perry (coord.), Popular Protest andPolitical Culture in Modern China, Westview Press, Boulder, 1994, p. 118.

12. Körösényi, art. cit., p. 135.13. Körösényi, art. cit., p. 141.


Politica adversitãþii este legatã atât de dimensiunea orizontalã,cât ºi de cea verticalã (în care se realizeazã raporturile de dominare).În poziþiile de la vârful ierarhiei sunt cei care desemneazã duºmanulcontribuind astfel la (re)configurarea comunitãþii politice, a deli-mitãrii dintre prieteni ºi duºmani. Comunicarea este prezentã ºi înaceastã dimensiune, dar se evidenþiazã nu în planul dialogal/deli-

berativ, ci în cel retoric/rivalizant. Oratorii aflaþi în rivalitate încearcãfiecare sã manipuleze grupuri cu ajutorul retoricii, sã contrapunãdiferite identitãþi pentru un control vertical mai mare, deci þine maimult de politica adversitãþii. Instituþional, poate fi aºezat mai degrabãîn dimensiunea participativã în care se reglementeazã acele raporturide rivalitate care �fac ºi desfac� adversitãþile, care concurã la (re)deli-mitarea comunitãþilor politice. Aspectele constituþionale ale acesteidimensiuni apar odatã cu :� partidele ;� divizarea pe verticalã a puterii ;� ºi democraþia directã.

Cele douã dimensiuni se completeazã. Evoluþia istoricã a consti-tuþiilor, a reformelor constituþionale restabileºte, periodic, raportuldintre acestea. Importante sunt �rupturile�, acele momente istoricecare aºeazã în prim-plan dimensiunea identitarã, adicã reformuleazãîntrebãrile comunitãþii politice : �cine suntem noi ?�, �cine face partedin «naþiune» ?� etc. În ce priveºte constituþiile central ºi est-europene,acest raport dintre cele douã dimensiuni s-a schimbat de la 1989încoace mutând accentul de la dimensiunea identitarã, preponde-rentã imediat dupã 1989, la dimensiunea participativã.

Aceastã mutare vizeazã raportul dintre discipline. Dreptul public,dupã cum se ºtie, are douã ramuri : dreptul constituþional ºi dreptuladministrativ. Dreptul constituþional reglementeazã relaþiile de puterefundamentale din cadrul structurii instituþionale a statului, locul,drepturile ºi libertãþile fundamentale ale cetãþeanului. Multe dinacestea sunt legate de aspectul orizontal al comunitãþii politice, dedimensiunea identitarã. Dreptul administrativ reglementeazã, înschimb, serviciile comunitare (în domeniul învãþãmântului, sãnãtãþii,ordinii publice etc.), mãsura ºi modalitãþile în care cetãþeanul poatefi beneficiar al acestor servicii, precum ºi normele în baza cãrorafuncþioneazã instituþiile care presteazã aceste servicii. Oarecum simpli-ficator, se poate spune : dreptul constituþional reglementeazã subiecþii


comunitari (în sensul de polity) care au drepturi ºi mijloace pentrua beneficia de aceste servicii, iar dreptul administrativ reglementeazãmodalitãþile cum aceste servicii devin efective între comunitãþi ºimembrii acestora, transferurile instituþionalizate necesare în acestscop (în sens de policy). Este de înþeles cã deºi ambele ramuri dedrept sunt importante pentru cetãþean, existã perioade, cele �revolu-þionare� sau de tranziþii majore, în care regulile constituþionale suntcele primordiale, ºi existã altele, cele consolidate, în care detaliiledreptului administrativ devin centrale14.

1.2. Naþiune ºi comunitate politicã �

dimensiunea identitarã

Naþiunea, adicã comunitatea politicã construitã în dimensiunea identi-

tarã, este cel mai �reuºit� model de comunitate politicã bazatã pepolitica prieteniei. Gellner descrie naþiunea ca o sintezã a moder-nitãþii politice, cea mai mare ºi cea mai stabilã comunitate politicãa secolelor al XIX-lea ºi XX, a cãrei identitate se articuleazã atâtpolitic, cât ºi cultural, gãsindu-ºi expresia ei în naþionalism. �Naþiuneaîn lumea modernã� spune Gellner, �este o unitate politicã care sedelimiteazã de celelalte unitãþi (de celelalte naþiuni) pe baza «culturii»,constituind sisteme complexe care încearcã sã desãvârºeascã omoge-nitatea culturalã internã ºi sã o lege de suveranitate, iar unde aceastãjoncþiune se realizeazã cu succes, ea dã naºtere unor state naþionaleputernice�15. Dupã o tipologie, devenitã locus communis în teorianaþionalismului, existã douã tipuri de naþiune. Naþiunea civicã, avândca prototip naþiunea francezã, se defineºte (în sens normativ, bine-înþeles) prin asociere liberã a cetãþenilor, este întruparea unui contract

social care se înnoieºte permanent (�naþiunea este un plebiscit defiecare zi� � Ernest Renan). Celãlalt tip, naþiunea culturalã se defineºteca o comunitate istoricã-organicã, bazatã pe unitatea de limbã, culturãºi origine ºi se fundeazã pe un concept al romanticilor germani pri-vind poporul ca forma idealã a unitãþii. Dihotomia a fost larg exploatatã

14. Lõrincz Lajos, �Alkotmányjog, közigazgatási jog� [Drept constituþional,drept administrativ] în Magyar Tudomány, 12/2007, p. 1567.

15. Ernest Gellner, �The Coming of Nationalism and its Interpretation : themyths of nation and class� în Gopal Balakrishnan (coord.) : Mapping theNation, Verso, Londra, New York, 1996, p. 45


în disputele ideologice europene16. Noile teorii privind naþiunea ºinaþionalismul trateazã tipul civic-politic ºi cel cultural-etnic nu cadouã arhetipuri diferite, ci ca douã faþete ale dinamicii identitar--politice la care se supun �naþiunile� în perpetua lor reconstrucþie, cafiind comunitãþi politice dinamice. Benner considerã cã cele douãconcepte, cel bazat pe suveranitatea popularã (cel �democratic�, civic--politic) ºi cel bazat pe identitatea culturalã pot fi reunite într-unconcept pe care ea îl numeºte �conceptul geopolitic al naþiunii�17.Baza comunã a celor douã tipuri poate fi identificatã prin necesitateapermanentã a legãturii dintre conducãtori ºi cei conduºi. La început,aceastã legãturã era numai verticalã, întrucât (în condiþiile feuda-lismului) controlul politic s-a realizat într-un mod satisfãcãtor prinpurã subordonare ierarhicã. Mai târziu apare ºi conºtientizarea ase-mãnãrilor pe orizontalã, se constituie, deci, un fel de �noi� orizontal(we-ness) solidificat ulterior ºi prin elemente de conºtiinþã ideologicã.Aceastã lãrgire pe orizontalã a conºtiinþei de �noi� extinde legãturileierarhice, de descendenþã comunã ºi local-regionale anterioare ºi letransformã într-o solidaritate socialã de masã în forma unei identitãþicolective, care, la început, se manifestã numai în caz de rãzboi,catastrofe sau dominaþii strãine, dar ulterior devine o conºtiinþãpermanentã.

Aceasta este �miezul� comun al tuturor identitãþilor naþionale carese regãseºte în fiecare într-o formã particularã. La început nu are unconþinut politic ºi cultural elaborat, dar cu timpul se structureazã uncod, un �miez� cultural care menþine legãtura identitarã permanentãdintre membrii comunitãþii, atât pe orizontalã, cât ºi pe verticalã.Doctrinele naþionale occidentale susþin, de obicei, democraþia casingurul instrument care poate menþine legãtura identitarã, atât peverticalã, cât ºi pe orizontalã, altele aºeazã în prim-plan origineacomunã, unitatea de limbã ºi culturã. Indiferent de modul de împletirea valorilor democratice cu elementele de identitate culturalã ºi etnicã,identitatea naþionalã se formeazã ºi prin coliziunea cu alte comunitãþi

16. Naþiunea civicã prezentându-se ca democraticã, �occidentalã� faþã de cea�orientalã�, tribalã. Vezi Hans Kohn, The Idea of Nationalism : A Study inIts Origins and Background, Macmillan, New York, 1944 ; John Plamenatz,�A nacionalizmus két típusa� în Bretter Zoltán, Deák Ágnes (coord.), Eszméka politikában : a nacionalizmus, Tanulmány Kiadó, Pécs, 1995 [1976], p. 60.

17. Vezi Erica Benner, �Is there a core national doctrine ?� în Nations andNationalism, vol. 7, nr. 2, 2001, pp. 155-174.


politice � acel �ei� care capãtã valenþe formative când relaþia dintrecomunitãþi devine ºi interstatalã.

Instabilitatea competiþionalã a generat o presiune permanentizatãasupra comunitãþilor politice ºi în acest mediu s-a amplificat valoareasolidaritãþilor de masã care dezvoltau ºi adaptau la condiþiile pre-moderne, apoi moderne principiile de tip cuius regio, eius religio,principiu dus mai departe �loialitãþile naþionale� create prin coduriculturale. Dupã revoluþia francezã ºi rãzboaiele napoleonice a devenito percepþie politicã generalã faptul cã pluralismul cultural ºi ideologicîn cadrul unui stat reprezintã un risc de securitate. Statul naþionalmodern a rãspuns la aceastã provocare prin introducerea învãþãmân-tului public uniformizat, a administraþiei ºi a instrucþiei militare18.Relaþiile internaþionale europene au contribuit, deci, la formareaidentitãþilor naþionale, iar �presiunea de securitate� a generat acþiuniformative asupra societãþii prin rolul distributiv crescând al trezo-reriei ºi prin nevoia recunoscutã de modernizare a birocraþiei, deciprin stat19.

Conform dezbaterii din teoria naþionalismului, la crearea ºi conso-lidarea solidaritãþii sociale concurã trei grupe de factori : (1) pe lângãcel politic ºi statal, evidenþiat mai sus, se mai accentueazã (2) rolulpieþelor, al industrializãrii, (3) respectiv al comunicãrii sociale ºi alapariþiei sferei publice moderne. Teoria lui Gellner susþine cã soli-daritatea naþionalã a fost creatã cultural în urma unei nevoi createde industrializare la acel punct al progresului social-istoric care aînsemnat trecerea de la societatea de tip agrar la una industrialã.Societãþile agrare, spune Gellner, n-au nevoie de o culturã omogenã,diferenþele normelor culturale constituie, de fapt, fundamentul orga-nizãrii ierarhice. În societãþile industriale, în schimb, dispare acestrol al culturii înalte de a fixa poziþiile ierarhiei sociale ºi de a legaanumite persoane de anumite poziþii. Cultura devine aici graniþa,delimitarea exterioarã a unei mari unitãþi sociale, mobile, în inte-riorul cãreia indivizii îºi modificã liber poziþia în funcþie de nevoileproducþiei, ale pieþei20. Naþionalismul apãrut odatã cu aceastã culturã

18. Benner, op. cit., pp. 163-164.19. Grupurile modernizatoare ale administraþiei s-au definit ºi ei ca fiind comu-

nitãþi �protonaþionale�. Vezi Michael Mann, �A modern európai nacionalizmuskialakulása� [Apariþia naþionalismului modern european] în Kántor Zoltán(coord.), Nacionalizmuselméletek, Rejtjel Kiadó, Budapest, 2004., p. 123.

20. Ibidem.


a funcþionalitãþii sociale a unei întregi societãþi ºi nu este altcevadecât interesul comunitãþii politice pentru menþinerea acestei culturistandardizate, omogene, suport de coduri general valabile, iar statul adevenit principalul protector ºi dezvoltator al acestei culturi nemaifiindprotectorul religiei (ca în societatea de tip agrar)21.

O concluzie asemãnãtoare este formulatã ºi de Anderson, carepleacã de la descompunerea comunitãþilor religioase ºi a statelordinastice22. Este un proces care a pus capãt percepþiei creºtine asupratimpului (a aºteptãrii eshatologice ºi a amânãrii perpetue a �sfâr-ºitului lumii�23), a introdus timpul perceput linear, schimbare ce sedatoreazã apariþiei cãrþilor ºi apoi � dar mai ales � presei tipãritecare a produs �lumi de o zi� prin relatãrile cotidiene ºi puse unalângã cealaltã, deci prin crearea a ce azi numim sferã publicã24.Acest concept al timpului a creat comunitãþi bazate pe o �profundãcamaraderie orizontalã�, timpul lor fiind construit transversal, prinmijloacele mass-media (prin crearea unor concomitenþe ritmice, alã-turãri de evenimente disparate prin presã). Naþiunea este, deci,creatã de capitalism ºi de tehnologia tiparului prin crearea unuiimaginar comun orizontal întreþinut ritmic de prezentul confecþionat.

Rezumând cele prezentate, putem concluziona cã naþionalismul caproces de constituire a comunitãþii politice în dimensiunea ei identitar-

-orizontalã a fost generatã, în principal, de cei trei factori mai susamintiþi : a) politic-statal, b) economic-industrial, c) comunicaþional.Primul, care evidenþiazã rolul statului în constituirea comunitãþiipolitice, este relevant ºi în privinþa aspectelor constituþionale aledefinirii comunitãþii politice, prin urmãtoarele �definiþii� : 1) a cetã-þeniei ca apartenenþã la comunitatea naþionalã ; 2) a direcþiei impuse,prin definiþia ºi rolul statului, construcþiei naþionale (nation building).

21. Gellner, op. cit.22. Vezi Benedict Anderson, Imagined Communities : Reflections on the Origin

and Spread of Nationalism, Verso, Londra, 1991.23. Vezi Reinhart Koselleck, Elmúlt jövõ. A történeti idõk szemantikája, Atlantisz,

Budapesta, 2003, p. 20.24. Vezi Benedict Anderson, �Képzelt közösségek� [Comunitãþi imaginate] în

Kántor Zoltán (coord.), Nacionalizmuselméletek, Rejtjel Kiadó, Budapest, 2004,pp. 98-100. La constituirea ideii de timp liniar au contribuit unii filosofiprecum Condorcet, Kant sau Hegel, dar un impuls hotãrâtor a primitaceastã idee de la revoluþia francezã : cotiturã istoricã ºi ºir de evenimentecare a convins opinia publicã a vremii cã existã o soartã istoricã, o forþãsupraomeneascã cu o desfãºurare calculabilã.


În democraþiile europene pot fi observate patru direcþii ale construcþieinaþionale (cf. Csergõ ºi Goldgeier), ºi anume : 1) clasica construcþiea �naþiunii-stat� care vizeazã desãvârºirea congruenþei dintre comu-nitatea cetãþenilor ºi comunitatea cultural-lingvisticã, 2) construcþianaþionalã sub-state orientatã spre constituirea unei comunitãþi politicela nivel substatal, dar urmând logica de nation-building, de realizarea congruenþei dintre culturã ºi comunitate politicã ; 3) construcþianaþionalã vizând transsuveranitatea ; 4) precum ºi construcþia na-þionalã defensivã, având ca scop pãstrarea, �apãrarea� substanþeiculturale a comunitãþii politice existente25. Desigur, aceste patrutipuri n-au o existenþã separatã, ele subzistã în comun, unul princelãlalt, în combinaþii specifice pentru fiecare practicã comunitarã deconstrucþie naþionalã, istoric condiþionatã26.

Construcþia �naþiunii-stat� a reuºit prin îmbinarea dimensiunii

identitare a comunitãþii naþionale cu cea participativã, existentã prinfuncþionarea democraþiei procedurale. Democraþia proceduralã estecea care �actualizeazã� identitatea comunitãþii politice moderne prinmenþinerea continuã a receptivitãþii (responsiveness) celor care conduccomunitatea, asigurând-le posibilitatea de a-ºi reânnoi reprezenta-tivitatea. Identitatea comunitãþii politice moderne se menþine prinrelativa stabilitate ºi permanenþã a leadershipului democratic, aacelei elite care-ºi asigurã legitimitatea ºi mandatul în concursulpentru sprijinul democratic. Aspectul competiþional, în sensul definitde Schumpeter, este foarte important, pentru cã pune accentul nuatât pe opþiunile alegãtorilor, ci pe competiþia leaderilor în a convingepe alegãtorii cã ei reprezintã cel mai bine opþiunile lor27. Demosul,masa alegãtorilor, devine în aceastã competiþie comunitate politicãprin faptul cã defineºte, în mod procedural-participativ, opþiunea

25. Vezi Csergõ Zsuzsa ºi James M. Goldgeier, �Nationalist Strategies andEuropean Integration� în Kántor Zoltán, Majtényi Balázs, Osamu Ieda,Vízi Balázs, Halász Iván (coord.), The Hungarian Status Law : NationBuilding and/or Minority Protection. Slavic Eurasian Studies, nr. 4, HokkaidoUniversity, Sapporo, 2004.

26. În România, de exemplu, primul tip, al construcþiei �naþiunii-stat�, este prezentîntr-un mod marcant (chiar prin definiþia statului în Constituþie), construcþiasub-state apare prin propunerile de autonomie teritorialã pentru ÞinutulSecuiesc ; dimensiunea construcþiei vizând transsuveranitatea este mai slabã(în comparaþie cu Ungaria), iar construcþia naþionalã defensivã nu se mani-festã atât de pregnant faþã de imigranþi, ca în cazul statelor vest-europene.

27. Vezi Joseph A. Schumpeter, Capitalism, Socialism, and Democracy, , GeorgeAllen and Unwin, Londra, 1976 [1942].


�cea mai comunã� care devine personalizatã prin reprezentanþii (leaderiialeºi). Momentul cheie este receptivitatea elitei conducãtoare careeste deopotrivã formatorul ºi ecoul preferinþelor demosului. Altfelspus, leadershipul unei democraþii constã în reprezentanþi aleºi caresunt, în acelaºi timp, conducãtori ºi conduºi28. Ei definesc culturapoliticã, ei �desemneazã� adversarii ºi duºmanii comunitãþii politice.

Construcþia naþionalã vizând transsuveranitatea marcheazã o rupturãfaþã de modul de subzistenþã al clasicului stat naþional. În timp cestatul naþional clasic (ajuns la forma lui canonizatã în secolul al XIX-lea)a creat o legãturã puternicã, aproape biunivocã, între cele douã ele-mente definitorii, teritorialitatea ºi cetãþenia, azi aceastã legãturas-a diluat datoritã proceselor de integrare. Puterea exclusivã a sta-tului naþional asupra teritoriului naþional a fost mult limitat prinsistemele internaþionale de protecþie a drepturilor omului ºi acor-durile integrãrii europene. Numãrul crescând al cetãþeniilor multiplea limitat ºi el unilateralitatea cetãþeniei clasice exclusiviste, fenomenatribuit erei postnaþionale. Dar nu numai cetãþenia multiplã ºi apa-riþia unui fuzzy citizenship29 pune în evidenþã dimensiunea trans-suveranitãþii, ci ºi apariþia clauzelor de responsabilitate în noileconstituþii central ºi est-europene (Polonia, România, Ungaria), princare statele îºi asumã angajamente speciale cu etnicii necetãþeni dinstatele (de obicei) vecine, etnici care sunt legaþi prin culturã ºi limbãde naþiunea titularã a statului respectiv.

1.3. Naþiune ºi comunitate politicã �

dimensiunea teritorialã

Procesul construcþiei naþionale (nation-building), cu tot succesul înre-gistrat în secolul al XIX-lea de cãtre statelor naþionale, nu poate ficonfundat cu procesul istoric al construcþiei statale (state-building)30.

28. Giovanni Sartori, Demokrácia, Osiris Kiadó, Budapesta, 1999, pp. 89-90.29. Vezi Brigid Fowler, �Fuzzy citizenship, nationalising political space : A

framework for interpreting the Hungarian «status law» as a new form ofkin-state policy in Central and Eastern Europe�, One Europe or Several ?Programme Working Paper 40, Sussex European Institute, University ofSussex, Brighton, 2002.

30. În timp ce termenul de nation-building a fost introdus treptat prin litera-tura mai sus citatã, termenul state-building s-a încetãþenit puþin mai târziu,în anii �70, mai ales datoritã lui Tilly ºi Linz.


Cele douã noþiuni se reacoperã reciproc, mai ales în evoluþia unorstate în câteva perioade istorice, dar existã o diferenþã logicã clarãîntre ele31.

În Europa Occidentalã, construcþia statalã a premers construcþianaþionalã. În istoria unor þãri construcþia statalã a fost un procesvast ºi consolidator, dinaintea procesului construcþiei naþionale carea preluat, �din mers� rezultatele construcþiei statale. În anumitesituaþii, mai mult particulare, cele douã procese au devenit, cu defa-zajele existente, procese convergente în crearea statelor naþionale.Un asemenea caz de succes istoric a fost cel al Franþei. Pregãtitã deo construcþie statalã de succes32, prin mai multe secole, republicafrancezã de dupã 1789 s-a angajat într-o construcþie naþionalã ce aculminat în secolul al XIX-lea. Principiul iacobin de nation une et

indivisible a devenit instrumentul desfiinþãrii particularitãþilor cultu-ral-identitare de pe teritoriului statului francez consolidat, procesdescris foarte clar de Eugen Weber33. Construcþia naþionalã francezãa avut ca rezultat paradigmatic naþiunea-stat ºi a fost posibilã numaiîn condiþiile secolului al XIX-lea când contraoferta �constructorilor� �cetãþenia bazatã pe egalitate ºi drepturi politice, completatã cu resurseculturale care furnizau bunuri de prestigiu aproape fãrã egal lanivelul civilizaþiei de atunci � era unicã în concertul european. Dar nutoate construcþiile naþionale bazate pe o construcþie de stat anterioarãsolidã au avut un asemenea succes. Statul spaniol liberal ºi centralistdin secolul al XIX-lea, deºi cu o performanþã a statalitãþii de maimulte secole ºi el, a reuºit sã fundamenteze o identitate spaniolã, darnu a reuºit sã o lãrgeascã aceasta în condiþiile democraþiei, fiindnevoit sã se confrunte cu miºcarea naþionalã catalanã ºi bascã.

Un succes istoric a fost ºi cel britanic, construcþia statalã reuºitã(începutã de dinastia Tudor) ulterior, în faza în care construcþianaþionalã a fost în prim plan, s-a confruntat cu naþionalismul sau

31. Totuºi, mai ales în concepþia americanã, persistã confuzia, respectiv identifi-carea dintre cei doi termeni. Vezi http ://www.rand.org/pubs/monographs/2007/RAND_MG557.pdf, accesat la 14 septembrie 2009.

32. Absolutismul lui Ludovic al XIV-lea este mãsura acestui succes ; totuºiprovincii ca Bretania, Burgundia, Languedoc, Flandra valonã, Artois,Cambrésis, precum ºi regiunile din Pirinei îºi organizau propriile diete ºiaveau organ autonom de justiþie ; vezi Hagen Schulze, Stat ºi naþiune înistoria europeanã, Polirom, Iaºi, 2003, p. 65.

33. Eugen Weber, Peasants into Frenchmen. The Modernization of Rural France,1870-1914, Stanford University Press, 1976.


�etnicitatea rezidualã� a periferiei celtice din imperiul britanic. Darconstrucþia statalã tudorianã a creat o identitate protonaþionalã aelitei nobiliare care a reuºit sã devinã o bazã solidã a identitãþiibritanice încã dinainte de epoca modernã34, iar aceastã identitateprotonaþionalã, odatã cu modernizarea statului ºi apariþia valorilorcivice ºi politice, le-a asimilat pe acestea, devenind o identitatebritanicã largã ºi modernã, având ºi caracteristici imperiale. Aceastãidentitate a oferit o cale spre valorile modernitãþii ºi în periferiileceltice, care, asimilându-le, s-au completat cu �identitatea britanicã�.Proiectele identitare �celtice� (scoþiene ºi galeze) renãscute mai târziu,naþionalismul lor de tip etnoregionalist nu a intrat, astfel, într-oconcurenþã completã cu identitatea britanicã, o bazã a unei �dubleidentitãþi� a persistat de-a lungul vremilor. ªi aceasta a devenit bazareconcilierii regionalist-devoluþioniste din Marea Britanie. Iar recu-noaºterea construcþiei naþionale galeze ºi scoþiene s-a fãcut prinreconstrucþia statului. O relaþie oarecum similarã existã ºi în Cataloniaîntre identitatea spaniolã ºi cea catalanã, aici avem, însã, mai degrabão evoluþie ulterioarã reconstrucþiei regionaliste a statului spaniol, dedupã cãderea regimului Franco35.

În Europa Centralã ºi de Est foarte multe comunitãþi etnice trãiauîn structuri imperiale cu o clasã conducãtoare nobiliarã de origine�externã� (exogenã), astfel nu s-a format o identitate protonaþionalãprin elitele statului. Multe dintre aceste grupuri etnice, popoare maimici au intrat fãrã stat într-un proces de construcþie naþionalã,plecând de la o miºcare naþionalã fondatoare care, la început, apurces la �trezirea naþiunii� prin culturã, adicã a pus bazele limbiiºi literaturii naþionale care urma sã fie standard, în sensul formulatde Gellner ºi Anderson, de comunicare ºi cod al identitãþii naþionale,apoi ºi-au propus scopuri politice, întâi emancipatoare, continuândcu lupta dusã pentru dobândirea unei statalitãþi36. În Europa Centralãºi de Est construcþia naþionalã a precedat, deci, construcþia statalã,creând mult mai multe situaþii istorice de conflict teritorial.

34. Vezi Liah Greenfeld, �Nacionalizmus és modernitás� în Kántor Zoltán (coord.),Nacionalizmuselméletek. Szöveggy� jtemény, Rejtjel Kiadó, Budapesta, 2004.pp. 186-187.

35. Dupã unele sondaje din anii �80, 53% dintre scoþieni ºi 80% dintre catalaniavea o �identitate dublã�.

36. Vezi Miroslav Hroch, �From National Movement to the Fully-formed Nation :the nation-building process in Europe� în New Left Review, nr. 198 (martie--aprilie), 1993, pp. 5-7.


Dimensiunea istoricã a concurenþei ºi convergenþei dintre proce-sele de construcþie statalã ºi naþionalã poate fi vãzutã ºi prin schim-bãrile hãrþii politice europene. Pe aceastã hartã în jurul anului 1500au existat mai multe sute formaþiuni politice de tip stat premodern,iar numãrul lor, în jurul anului 1900, a scãzut la aproximativ 2537.Aceasta a fost rezultatul unificãrilor teritoriale peste care au avutloc construcþii naþionale în condiþii diferite. Unele state cu teritoriiunificate au devenit omogene în urma construcþiei naþionale, alteleºi-au pãstrat o structurã identitar-regionalã care era amprenta isto-ricã a situaþiei dinainte de unificare.

O tipologie care exprimã metaforic aceastã diferenþã de combinaþiesau convergenþã între construcþia statalã ºi construcþia naþionalã carezultat al unificãrilor teritoriale, a fost datã de Szabó prin dihotomiastat tip �mãr� � stat tip �strugure�38. Statul de tip �mãr� este omogen,nu are structurã orizontalã, ci numai verticalã, deci nu are subuni-tãþi, pãrþi teritoriale componente specifice. Acest tip de stat a doveditperformanþã în privinþa unificãrii pieþelor ºi a normelor de comu-nicare generale pentru o societate modernã. Din punct de vederedoctrinar ºi-a gãsit susþinerea în liberalismul clasic etatist, estesuccesul total al modernitãþii politice ce a unificat sistemul juridicºi legislativ dintre cei doi poli ai acestei modernitãþi, pe de o partecetãþeanul, privit ca individ golit de toate loialitãþile �ancestrale� ºiprivit drept sumã abstractã de drepturi cuprinse în ceea ce numimazi drepturi politice ºi �sistemul drepturilor omului�, iar pe de altãparte statul democratic ca garant al acestor drepturi. Structura detip �strugure� s-a format prin unificarea teritoriilor statale de tipfeudal, unificare ce s-a fãcut prin instituirea unor relaþii contractualeîntre domnitorul unificator ºi teritoriile componente ca teritorii vasale39.

37. Vezi Juan J. Linz, Nemzetépítés és államépítés [Construcþie naþionalã ºiconstrucþie statalã] în Kántor Zoltán (coord.), Nacionalizmuselméletek, RejtjelKiadó, Budapesta, 2004, p. 279.

38. Vezi Szabó Máté, �Szõlõ vagy alma ?� [Strugure sau mãr ?], Korunk, nr. 10,1994.

39. Modelul contractual se trage din începuturile feudalismului în EuropaOccidentalã, din lipsa unei puteri care sã integreze de sus în jos societateaîntr-o singurã structurã de dominaþie, lipsã ce a condus la organizãri peteritorii restrânse, integrate de jos în sus pe baza normelor tradiþionaleprin impunerea cu minuþiozitate a dreptului cutumiar (mos terrae). VeziSz�cs Jenõ, Vázlat Európa három történeti régiójáról [Schiþã despre celetrei regiuni istorice ale Europei], Magvetõ Könyvkiadó, Budapesta, 1983.


Modernizarea imperialã, apoi cea burghezã a ºters, parþial, acestediferenþe, dar n-a reuºit sã le anuleze complet. Exemplul germaneste, probabil, cel mai cunoscut. Statele de tip �strugure� ºi-au gãsitazi sprijin ideologic european în principiul subsidiaritãþii.

Diferenþa metaforic schiþatã � �mãr� ºi �strugure� � îºi gãseºte oexplicaþie istoric-interpretativã în modelul lui Hechter. Acesta vorbeºte,despre statul primar (primary state) ºi statul secundar (secondary

state)40. Statul primar se constituie istoric într-un mod �organic� caun �supergrup� din grupuri deja existente. Are mai multe nivele deguvernare (la nivelul grupurilor locale, la cel al tribului, apoi alstatului), statul fiind nivelul ierarhic superior al structurii. Aceastãstructurã de guvernare indirectã este funcþionalã datoritã reduceriicosturilor sociale totale legate de controlul de putere, aceste costurifiind repartizate între nivele în aºa fel încât suma lor sã tindã spreun minim41. Statul secundar a luat fiinþã, istoric, prin introducereaunui regim de putere din afarã, de obicei în urma unei ocupaþii42.Dar dupã secolul al XVIII-lea el a fost instituit ºi în urma modernizãriicomplete a birocraþiei statale, când acesta a ajuns sã domine complettot teritoriul propriu printr-o administraþie eficientã ºi când s-a pututintroduce o guvernarea directã. Primul exemplu reuºit al guvernãriidirecte moderne a fost furnizatã de Republica Francezã de dupã1789, model care a cucerit în mare parte Europa în urma rãzboaielornapoleoniene, succesul militar francez în sine fiind un argument aleficienþei guvernãrii directe. În timp ce guvernarea indirectã (statulprimar) s-a armonizat cu eterogenitatea culturalã, statul secundaravea nevoie de omogenitate culturalã atât din punctul de vedere allegitimitãþii, cât ºi din cel al funcþionalitãþii (al standardelor decontrol definite unic din centru)43. Din acest punct de vedere naþiona-lismul modern este un instrument ºi o expresie a guvernãrii directe,

Studiul a fost tradus în limba românã de Gh. Popovici în István Bibó ºiJenõ Sz�cs, Istorie europeanã ºi Europa Centralã, Sf. Gheorghe, 1999.

40. Vezi Michael Hechter, �A nacionalizmus megfékezése� [Frânarea naþiona-lismului] în Kántor Zoltán (coord.), Nacionalizmuselméletek, Rejtjel Kiadó,Budapesta, 2004, pp. 150-182. Studiul a mai apãrut în M. Hechter, ContainingNationalism, cap. III-IV, Oxford University Press, 2000.

41. Hechter, art. cit., p. 157.42. Hechter, art. cit., p. 152.43. Deºi Danemarca sau Suedia ºi-a constituit propriul model de guvernare

directã cu un secol înaintea modelului francez, acestea nu aveau �vizi-bilitatea eficienþei� datoritã omogenitãþii etnice a acestor state.


iar modernizarea politicã deseori a însemnat înlocuirea statului pri-mar cu unul secundar.

Rezumând relaþia dintre construcþia statalã ºi construcþia naþio-nalã, se poate afirma cã dimensiunea orizontalã a comunitãþii politicedintr-un stat existã nu numai prin dimensiunea identitarã, substanþialã

a naþiunii (ca sumã a cetãþenilor), dimensiune ce a fost creatã ºi pusãîn evidenþã de construcþia naþionalã. În cazul mai multor state euro-pene aceastã dimensiune este dublatã ºi consolidatã de o altã dimen-siune identitarã orizontalã, un aranjament (un �contract adiacent�)dintre diferite comunitãþi teritorial-culturale. Structura teritorial--administrativã a acestor þãri nu este creatã numai pentru a-i serviraþionalitãþii guvernãrii directe (fie ºi legitimatã prin dimensiunea

verticalã, participativã � electoralã � a tuturor cetãþenilor). Structurateritorialã ea însãºi este expresia unei articulãri �naturale� (cultural--lingvistice, prepolitice) a comunitãþii politice statale, completânddimensiunea orizontal-identitarã a acesteia, existând prin comuni-tatea de drept a cetãþenilor. Aceastã dedublare a dimensiunii identi-tare ridicã, însã, probleme speciale în privinþa divizãrii puterii caretrebuiesc soluþionate prin aranjamente constituþionale specifice.

2. Comunitatea politicã ºi instituþiile constituþionale

2.1. Cetãþenia

Tilly defineºte cetãþenia drept o relaþie complexã, cu mai multeaspecte între care urmãtoarele sunt cele mai importante : a) cetãþeniaeste o categorie de actori, subiecþi de drept � cetãþeni care au o relaþieprivilegiatã cu un stat anume ; b) este o legãturã cu interdependenþe

dintre subiectul de drept cetãþeanul ºi statul, relaþie ce impuneobligaþii ambelor pãrþi ; c) un rol care se defineºte prin totalitatearelaþiilor cetãþeanului (subiectului de drept) cu alþii, relaþii caredepind de legãtura dintre stat ºi cetãþean ; d) identitate formatã deexperienþa decurgând din cele trei determinãri anterior menþionate,precum ºi de reprezentarea publicã a acestora44. Dupã Marshall ºi

44. Vezi Charles Tilly, �Citizenship, Identity and Social History� în CharlesTilly (coord.), Citizenship, Identity and Social History, Press Syndicate ofthe University of Cambridge, 1996, p. 8.


Brubaker, cetãþenia clasicã se caracterizeazã prin : egalitarianism

(toþi cetãþenii sunt egali), sacralitate (cetãþenia comportã datoriisacre faþã de patrie), caracter naþional (cetãþenii se identificã ºi dinpunct de vedere cultural cu naþiunea, adicã comunitatea politicã),democratism (obþinerea cetãþeniei, adicã calitãþii de membru în comu-nitate politicã, deºi poate fi condiþionatã de anumite criterii, are uncaracter democratic : nimeni nu poate fi exclus ab ovo dintr-o comu-nitate politicã dacã doreºte sã-i fie membru), unicitate (cetãþeniilesunt, în principiu, mutual exclusive) ºi conþinut social angajat (cetã-þenii ca membrii ai comunitãþii politice pot fi titularii unor avantajesociale, de care alþii nu se bucurã, iar angajamentul comunitãþiipentru membrii sãi contrabalanseazã sacrificiile datoriei cerute)45.Aceste elemente de definiþie pot fi rezumate prin natura dublã acetãþeniei : ea este o relaþie în care se intersecteazã relaþii politico--juridice cu cele social-identitare.

Relaþiile politico-juridice sunt înþelese, de obicei, sub forma unui�contract� între subiecþii de drept care devin cetãþeni ºi statul careacordã cetãþenia, conþinând drepturi ºi obligaþii descrise în consti-tuþie. Contractul a avut o evoluþie istoricã în ultimii douã sute deani. Varietatea �contractelor� existente cuprinde o scarã de la cetã-þenia �subþire� � cu puþine tranzacþii între agenþii statului în privinþadrepturilor ºi obligaþiilor � pânã la cetãþenia �grasã� care comportão relaþie bogatã în drepturi ºi obligaþii.

În privinþa acordãrii cetãþeniei douã principii fundamentale secompleteazã, reciproc, în practica statelor : ius soli (�dreptul pãmân-tului�) ºi ius sanguinis (�dreptul strãmoºesc�). Ele exprimã criteriulacordãrii acesteia. Ambele au origine anticã, dar în epoca modernã,prin revoluþia francezã ºi americanã s-a rãspândit mai mult princi-piul care stã la baza dreptului pãmântesc, ius soli. Acesta a progresatmai ales în decursul secolului al XIX-lea, odatã cu proliferarea demo-craþiilor constituþionale ºi cu apariþia migraþionismului industrial.În secolul XX, ius soli a primit sprijin ideologic ºi prin dreptulinternaþional ºi Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului, bazatepe principii universaliste. Principiul ius sanguinis este mai vechi, a

45. Vezi Thomas H. Marshall, Citizenship and Social Class and Other Essays.Cambridge University Press, Cambridge, 1950 ; Rogers W. Brubaker, �Immi-gration, Citizenship, and the Nation-state in France and Germany : a Com-parative Historical Analysis� în International Sociology, vol. 5, nr. 4, 1990,pp. 380-381.


fost prezent în dreptul roman (dar a dispãrut în secolul XX) ºi a avuto rãspândire foarte largã, atât în Europa cât ºi în Asia (de exempluîn sistemul Millet-urilor din Imperiul Otoman, în care cetãþenia,adicã drepturile ºi îndatoririle, erau în funcþie de religie ºi origini).

Deºi opþiunea între cele douã principii se leagã de viaþa nomadicãºi emigrãri (jus sanguinis), respectiv de viaþa sedentarã ºi o societatedeschisã spre imigranþi (jus soli)46, alegerea poate fi pusã în legãturãºi cu relaþia dintre construcþia statalã ºi cea naþionalã. Modul cumaceste douã procese s-au suprapus se reflectã ºi în definiþiile naþio-nale ale cetãþeniei. Ius soli adeseori reflectã modul cum statul primara devenit secundar, iar ius sanguinis semnalizeazã rupturile deconstrucþie statalã sau prevalenþa construcþiei naþionale. Pe de altãparte, compromisul istoric al celor douã procese de construcþie poatesã se înglobeze într-un concept de �cetãþenie diferenþiatã�47.

Dupã Tilly, relaþia dintre etnicitate, naþionalitate ºi cetãþenievariazã în douã dimensiuni : 1) de la exclusiv spre inclusiv ºi 2) dela legãturã primordialã la relaþia învãþatã48. Aceasta poate fi sche-matizatã, cu exemple, în felul urmãtor :

EXCLUSIV INCLUSIV

PRIMORDIAL Israel Imperiul Otoman

ÎNVÃÞAT Franþa Statele Unite

Israelul acordã cetãþenie numai indivizilor care au relaþie trainicã,doveditã ºi mutualã cu poporul evreu vãzut ca sumã de comunitãþietnico-religioase din diasporã. Franþa permite oricãrui individ sãdevinã francez, dar impune un model strict al �felului de a fi francez�.

46. Vezi Rogers W. Brubaker, Citizenship and Nationhood in France and Germany,Harvard University Press, Cambridge, 1992 ºi Rey Koslowsky, Migrantsand citizens, Cornell University Press, SAGE House, New York, 2000.

47. O formã istoricã a �cetãþeniei diferenþiate� a cunoscut ºi România la sfâr-ºitul secolului al XIX-lea. Deºi Congresul de la Berlin (1878) a obligatRomânia sã acorde cetãþenie evreilor de pe teritoriul þãrii, puþin dintreaceºti locuitori evrei au primit cetãþenie, marea lor majoritate a rãmasîntr-un statut inferior de �rezident�, adicã a plãtit impozit, a fãcut serviciumilitar, fãrã sã aibã toate drepturile politice ºi economice, vezi ConstantinIordachi, �Állampolgárság és nemzeti identitás Romániában� [Cetãþenie ºiidentitate naþionalã în România] în Regio, nr. 3, 2000.

48. Charles Tilly, op. cit., p. 10.


Imperiul Otoman a tolerat o varietate largã de identitãþi, dar statulºi-a pãstrat caracterul otoman. În final, Statele Unite s-au dovedit,mai ales dupã 1920, a fi un stat de imigranþi care are o politicã decetãþenie inclusivã, axatã pe modul de a învãþa �a fi american� fãrãimpunerea unui model cultural public49.

Inclusivitatea americanã, desigur, se explicã ºi prin prisma identitãþiiamericane care, cum se susþine prin teze larg rãspândite, transcende�rasa� ºi �etnicul�. Aceasta este, însã, rezultatul unui proces istoric ;Huntington distinge cinci asemenea etape istorice prin care com-ponentele etnice, rasiale ºi culturale ale identitãþii americane ºi-auschimbat �aportul� la construcþia naþionalã americanã, plecând de lasecolul al XVII-lea în care a fost pusã baza acestei identitãþi prinnucleul cultural-identitar al coloniºtilor protestanþi anglo-saxoni50.Pentru a vedea clar aceastã evoluþie, de fapt douã adevãruri parþialetrebuiesc înþelese corect ºi aºezate într-o nouã interpretare, ºi anume :1) America este o naþiune de imigranþi ºi 2) identitatea americanãeste un set de principii eminamente politice, cuprinse în Crezulamerican51. Ambele fiind parþiale, pot conduce la teze, generalizãrigreºite. Societatea americanã nu a fost fondatã de imigranþi, ci decoloniºti albi, britanici ºi protestanþi, iar coloniºtii au fost impregnaþide sentimentul unui þel colectiv, prin care au fundamentat propriilecomunitãþi ºi au creat relaþia lor colectivã cu þara de origine. Imi-granþii în schimb sunt indivizi cu familiile lor (eventual) care acþio-neazã personal ºi definesc individual relaþia lor cu þara de origine.Evoluþia identitãþii americane a fost o evoluþie de la colectivismulcoloniºtilor spre o societate bazatã pe incluziune, sub presiuneaimigranþilor, presiune ce a condus, întâi, la dispariþia etnicitãþiidintre componentele identitãþii americane, apoi � în urma succeselormiºcãrii pentru drepturi civile ºi legii imigraþiei din 1965 � la dispa-riþia rasei ca element identitar. Crezul american care reuneºte ideiledemnitãþii esenþiale a fiinþei umane, ale egalitãþii fundamentaledintre oameni ºi ale ºansei echitabile pentru toþi membrii societãþii, a

49. Vezi Samuel P. Huntington, Who Are We ? The Challenges to America�sNational Identity, Simon & Schuster, New York, 2004, trad. rom. Cinesuntem ? Provocãrile la adresa identitãþii naþionale americane, EdituraAntet XX Press, 2004. Citatele urmãtoare se referã la ediþia în limbaromânã.

50. Huntington, op. cit., p. 33.51. Ibidem, pp. 32-46.


fost setul de valori ideologice care a fãcut posibilã ºi chiar a impulsionataceastã evoluþie spre incluziune a identitãþii americane52. Acest Crezînsã nu era numai un set de idei politice, el îºi trãgea forþa dinprotestantismul evanghelic care s-a transformat în ethosul vieþiipublice americane.

Diferenþa dintre modelul cetãþeniei franceze ºi americane (ambele�învãþate�, deci rupte de determinãri etnice la nivelul individului)este cã modelul francez impune un standard cultural, iar cel ame-rican un standard de participare prin ethosul (de origine protestantã)vieþii publice. În timp ce standardul cultural francez este la îndemânaelitelor culturale, deci este mai mult exclusivist, model ethosuluiparticipativ (de a convinge cât mai mulþi despre valorile cuprinse înCrez) este, social, mult mai deschis, inclusiv.

Evoluþia identitãþii americane aratã foarte bine ºi relaþia dintrelatura politico-juridicã ºi cea social-identitarã a cetãþeniei. Cea poli-tico-juridicã s-a reflectat în legislaþia de acordare a cetãþeniei, înanumite specificitãþi federale53, în legislaþia drepturilor civile, iarcea social-identitarã în modul de participare la viaþa publicã.

În baza acestor exemple ºi interpretãri putem face câteva aprecieriºi asupra cetãþeniei române. Instituþia cetãþeniei în România mo-dernã � deºi preluatã dupã codul napoleonian (1804) ºi Constituþiabelgianã (1831) � nu a urmat modelul francez. Latura politico-juridicã(ca apartenenþã statalã ºi sumã de drepturi politice) reflectã o legislaþieîn care a predominat principiul ius sanguinis ºi nu cel ius soli ca înmodelul francez. Codul civil din 1865 dispunea cã orice copil nãscut dincãsãtoria unui bãrbat român ºi a unei femei strãine are automatcetãþenie românã. În baza Constituþiei din 1866 (articolul 9) orice român�din ori-ce Stat, fãrã privire cãtre locul nascerei sele, dovedind lepã-darea sa de protecþiunea streinã� poate dobândi drepturi politice prinvotul parlamentului. În plus, �românii de originã� din þãrile vecineau primit imediat cetãþenia, fãrã procedura de naturalizare. Aceastãstipulaþie reflectã incertitudinile graniþelor etnice ale statului român54.

52. Ibidem, pp. 52-53.53. America cunoaºte ºi ea cetãþenia diferenþiatã sau �gradualã�. Grupuri de

cetãþeni precum indienii sau portoricanii sunt în republicã, dar nu suntparte a republicii (Huntington, op. cit., p. 38), rezidenþii în Puerto Rico, deexemplu, au cetãþenie americanã, dar nu plãtesc impozite federale, nuvoteazã pentru congres.

54. Constantin Iordachi, art. cit., pp. 30-31.


Acordarea cetãþeniei române în statul de dupã 1866 pe baza prin-cipiului ius sanguinis, coroborat cu o practicã politicã a excluziuniia condus la o cetãþenie diferenþiatã55. Grupuri mai însemnate cucetãþenie limitatã au fost evreii56 ºi dobrogenii alogeni.

În perioada interbelicã (1919-1940) acordarea cetãþeniei române acunoscut o liberalizare, cetãþenia limitatã de iure a fost exclusã.Acest lucru a fost impus de tratatul din 1919, mai ales cu privire laevrei. Legea din 1924 privind cetãþenia românã a stabilit, totuºi,condiþii prin care administraþia româneascã putea sã impunã pro-ceduri speciale. privitor la concepþie, legea a rãmas mult pe liniaprincipiului ius sanguinis, stabilind trei cãi principale pentru obþi-nerea cetãþeniei : 1. prin origine, conform ius sanguinis, 2. princãsãtorie cu un cetãþean român ºi 3. prin naturalizare. Pe lângãcetãþenia recunoscutã ºi reânnoitã a tuturor locuitorilor din RegatulRomâniei dinainte de 1918 (articolul 133 al Constituþiei din 1923),populaþia din Transilvania, Banat, Bucovina, Maramureº putea sãcearã, pe baza domiciliului cetãþenia României Mari, condiþii supli-mentare existând mai ales pentru locuitorii Basarabiei. Deºi cetã-þenia diferenþiatã din punct de vedere juridic a dispãrut, practicileadministrative ºi diferenþa organizaþionalã a administraþiei din dife-ritele provincii a menþinut diferenþe de tratament, iar viaþa publicãinterbelicã a cunoscut o tendinþã constantã de a face diferenþã dintrecetãþenii români �de sânge� ºi cei �pe bazã de hârtie�57.

Evoluþia cetãþeniei române între cele douã perioade istorice mari(1866-1918 ºi 1918-1940) poate fi rezumatã, deci, ca o evoluþie de lao cetãþenie �gradualã�, �diferenþiatã�, primordial-exclusivã (instituitãînainte de 1850) cãtre o cetãþenie învãþatã-exclusivã. Ambele formeerau cetãþenii �subþiri�, fãrã o componentã social-identitarã bogatã.

55. În 1876, din populaþia totalã de 4 800 000 de locuitori ai României în jur de700.000, adicã 14%, nu aveau cetãþenie românã. Aceºti locuitori au avut partede o �naturalizare limitatã� care le-a oferit drept de ºedere fãrã drepturipolitice. Însã serviciul militar a fost datoria tuturor rezidenþilor, indiferent destatul lor cetãþean sau necetãþean român. Mulþi evrei fãrã cetãþenie românãau participat la Rãzboiul de Independenþã din 1877-1878. Evreii care auparticipat la campania din Bulgaria din 1913 au primit cetãþenie abia în 1918.Obligaþia serviciului militar la aceste persoane fãrã cetãþenie românã nuconþinea dreptul de obþine rang de ofiþer, vezi Iordachi, art. cit., p. 32.

56. Vezi Carol Iancu, Evreii din Romania (1866-1919). De la excludere laemancipare, Editura Hasefer, Bucureºti, 2006.

57. Iordachi, art. cit. pp. 41-43.


Perioada comunistã a întãrit, sub aspect juridic formal, laturaegalitarianistã (cf. Marshall ºi Brubaker) a cetãþeniei române ; aceastãevoluþie s-a manifestat clar, de exemplu, în privinþa mãsurilor menitesã stabileascã egalitatea dintre bãrbaþi ºi femei. (Constituþia comu-nistã din 1948 a stipulat aceastã egalitate prin articolele 16, 17, 18ºi 21 în toate domeniile ale vieþii publice ºi economice.) Aceasta a fostînsã un �egalitarism fãrã drepturi� care nu a contribuit la �îmbogã-þirea� conþinutului social-identitar al cetãþeniei. Mai târziu, naþional--comunismul lui Ceauºescu a întãrit, din nou, baza de ius sanguinis

a cetãþeniei române. Legea nr. 24 din 1971 stipula în acest sens : �Caexpresie a legãturii dintre pãrinþi ºi copii, a continuitãþii neîntre-rupte pe pãmântul strãmoºesc a generaþiilor care au luptat pentruîmplinirea idealurilor de libertate socialã ºi naþionalã, cei nãscuþidin pãrinþi de cetãþenie românã pe teritoriul Republicii SocialisteRomânia sunt cetãþeni români� (articolul 5).

Egalitarismul sprijinit prin drepturi a apãrut abia în baza con-cepþiei de cetãþenie emanatã de Constituþia din 1991. Aceasta a fostfavorizatã ºi de o grabã paradoxalã, sesizatã de Holmes la începutulanilor �90. La începutul primului deceniu al tranziþiei, þãri ca Româniasau Bulgaria, cu un deficit de reforme atunci în procesul tranziþieifaþã de þãrile central-europene (Grupul de la Visegrád), s-au grãbitsã adopte constituþii noi, în timp ce cele central-europene s-au mulþu-mit sã modifice constituþiile lor moºtenite. Aceastã grabã se explicãprintr-o nevoie de autolegitimare mult mai sporitã a României ºiBulgariei faþã de lumea occidentalã decât cea a grupului central--european58. Primele documente ale unificãrii ºi integrãrii europenede la începutul anilor �90 � documentul CSCE de la Copenhaga�Dimensiuni umane�, precum ºi Carta de la Paris � au introdus onouã ierarhie a valorilor în limbajul documentelor internaþionale,devenitã vizibilã prin structura noilor documente. În timp ce ActulFinal de la Helsinki din 1975 stipula drepturile omului prin �altreilea coº�, Carta de la Paris le-a aºezat acestea într-un loc proemi-nent, imediat dupã preambulul documentului. A devenit astfel clar,cum susþine Holmes, cã acele capitole de constituþie care stipuleazã

58. Vezi Stephen T. Holmes, �Vissza a rajzasztalhoz. Néhány érv a kelet-európaialkotmányozás elhalasztása mellett� [Înapoi la masa de proiectare. Câtevaargumente pentru amânarea adoptãrii constituþiilor est-europene] în Jogállam,nr. 2, 1993, p. 68.


drepturile ºi libertãþile fundamentale ale cetãþenilor în baza dreptu-rilor omului, sunt cele mai importante în legitimarea internaþionalãa unor regimuri politice interne. Astfel, în procesul elaborãrii Consti-tuþiei României aceste capitole au fost mult mai apropiate de �standar-dele europene� decât capitolele care au reglementat relaþia dintresocietate ºi puterea publicã59.

În concluzie, privitor la conþinutul juridic (drepturi ºi libertãþi)cetãþenia românã este la nivelul concepþiei europene, în schimb conþi-nutul social-identitar este destul de �subþire�, acest conþinut însã nupoate fi reglementat prin dispoziþii constituþionale speciale, el senaºte în interacþiunea complexã dintre totalitatea instituþiilor consti-tuþionale ºi a practicii sociale.

În ce priveºte acordarea cetãþeniei, aceasta nu este prescrisã dedispoziþiile constituþionale specifice. Constituþia României reglemen-teazã cetãþenia în articolul 5 dupã cum urmeazã : �(1) Cetãþeniaromânã se dobândeºte, se pãstreazã sau se pierde în condiþiile pre-vãzute de legea organicã. (2) Cetãþenia românã nu poate fi retrasãaceluia care a dobândit-o prin naºtere.� Articolul 5 nu conþine, deci,angajamente speciale privind cetãþenia românã, acestea, dacã existã,sunt lãsate pe seama legii cetãþeniei. Practica reglementãrii româ-neºti coincide cu practica constituþionalã ºi legislativã a mai multorþãri europene (Olanda, Franþa, Danemarca, Grecia, Slovenia etc.)care nu au deloc reglementãri constituþionale privind acordarea cetã-þeniei sau stipuleazã aceasta prin trimitere la o lege specialã. Totuºi,alte þãri recurg la reglementãri constituþionale mai detailate (vezianexa 1 la finele acestui material). România nu trebuie neapãrat sãadopte o reglementare superioarã, însã anumite experienþe � formu-late la nivel de legi ale cetãþeniei � pot fi luate în considerare. Astfel,conform practicii statelor baltice, s-ar putea lua în considerare oclauzã care sã stipuleze cã �persoanele care au avut cetãþenie românãla 2 august 1940, respectiv urmaºii lor, au dreptul sã dobândeascãcetãþenia românã�. Totodatã, trebuiesc cãutate soluþii prin care, undeeste posibil, cetãþenia multiplã sã se reglementeze ºi prin acorduribilaterale.

59. Ibidem.


2.2. Statul ºi identitatea

O importantã tradiþie în teorie politicã conferã statului un mod deexistenþã similarã cu cea a persoanei. Astfel, statul are identitateproprie cu sursa în acþiunile colective ale comunitãþii politice acetãþenilor ºi acþiunile individuale ale politicienilor care, în diferiteipostaze, decid ºi declarã în numele lui. Statul apare, deci, ca uncontextualizator important al acþiunii politice. În cele ce urmeazãexaminãm trei aspecte ale ale identitãþii statale care pot fi puse înlegãturã cu dimensiunea orizontalã a identitãþii comunitãþii politiceºi interacþioneazã cu textul Constituþiei. Acestea sunt :

� definirea statului ;� legãtura dintre stat ºi teritoriu naþional ;� statul ºi construcþia naþionalã vizând transsuveranitatea.

Primul aspect luat în considerare este definirea statului. Articolul 1,alineatul 1 afirmã urmãtoarele : �România este stat naþional, suveranºi independent, unitar ºi indivizibil�. Apoi, în alinatul 3 se spune cã :�România este stat de drept, democratic ºi social...�. În articolul 4,alinatul 1 se mai statueazã : �Statul are ca fundament unitateapoporului român ºi solidaritatea cetãþenilor sãi�. Aceste definiþii auelemente contestate în decursul dezbaterilor ultimilor douãzeci deani : sintagma �stat naþional� a fost contestatã în mod constant dereprezentanþii politici ai minoritãþii maghiare din România, criticiau fost formulate ºi faþã de unitatea poporului român ca fundamental statului, invocându-se înþelesul de ethnos al sintagmei, ºi nu celde demos. Dacã încercãm sã comparãm definiþiile din constituþiilerepublicane ale statelor membre UE, gãsim un tablou variat (vezianexa 2).

Confruntând varietatea situaþiilor etnico-lingvistice din stateleUniunii Europene (sunt foarte puþine state ca Portugalia, de exemplu,care sã n-aibã pe teritoriul naþional alte grupuri etnice ºi lingvisticeautohtone decât cel titular al statului) cu definiþiile constituþionaleexistente, gãsim douã tipuri de soluþii la problema tensiunii existenteîntre identitatea statalã exprimând identitatea naþiunii titulare ºicomunitatea politicã constituitã prin participarea tuturor cetãþenilorla viaþa politicã a þãrii.


Prima soluþie este cea formal-juridicã : se declarã republica careeste de obicei �democraticã� (aproape în toate constituþiile europene)ºi �independentã� (descriptor care apare mai ales în constituþiilestatelor care au experienþa istoricã a suveranitãþii pierdute saulimitate ca Estonia, Lituania, Letonia, Irlanda, România, Ungaria).Aceastã definiþie se mai completeazã, în cazul câtorva state, cu alteelemente mai specifice. Destul de multe constituþii precizeazã caracte-rul �unitar� (Cehia, Polonia) sau �indivizibil� (Franþa, Finlanda) alstatului, respectiv stipuleazã, concomitent, ambele (Slovacia, România,Italia). Elemente ºi mai specifice : Franþa este republicã laicã (singuraîn UE care precizeazã aceasta în constituþie), Italia ºi Malta sunt�bazate pe muncã�, Franþa, Germania, Spania, România sau Sloveniasunt �state sociale�. În cadrul acestor soluþii, comunitatea politicã lanivelul statului este definitã ca fiind comunitatea democraticã atuturor cetãþenilor, astfel cã se adoptã o soluþie care oferã o bazãconstituþionalã ºi juridicã pentru concretizarea comunitarã a egali-tãþii, dar, în ce priveºte grupurile etnice, ale minoritãþilor naþionale, nuo garanteazã. Exemple cunoscute demonstreazã acest lucru : Finlanda,pe lângã caracterul de republicã suveranã ºi având teritoriu indi-vizibil, a instituþionalizat un bilingvism oficial ºi un statut teritorialaparte pentru Insulele Åland ; Lituania sau Slovacia, în pofida defi-niþiei �neutrale� a republicii, are un regim politic cu caracter naþio-nalist ºi politici publice care nu recunosc diversitatea etnolingvisticãa comunitãþii politice.

A doua soluþie este recunoaºterea comunitãþii politice ºi ca sumã

de comunitãþi �naturale� (teritorial-istorice ºi/sau etnolingvistice),chiar pe lângã stipularea �unitãþii naþionale� care, de obicei, are uncaracter ambiguu, referindu-se concomitent la naþiunea titularã astatului ca la o comunitate etnolingvisticã ºi istoricã ºi, în acelaºitimp, la comunitatea tuturor cetãþenilor. Aceastã soluþie este exempli-ficatã în maniera cea mai clarã prin constituþia Spaniei : articolul 2stipuleazã cã aceastã Constituþie �are ca fundament unitatea indes-tructibilã a naþiunii spaniole, a patriei comune ºi indivizibile a tuturorspaniolilor, recunoºte ºi garanteazã dreptul la autoguvernare al tuturornaþionalitãþilor ºi regiunilor care constituie naþiunea�.

Constituþia României este singura constituþie europeanã care îºidefineºte statul ca �stat naþional� (celelalte elemente ale articolului1 se regãsesc, cum am vãzut, ºi în alte constituþii), element dedefiniþie care, coroborat cu articolul 4 (1), favorizeazã un context


interpretativ limitativ al dezbaterilor politice ºi un spaþiu de negocieremai restrâns în domeniul legislativ, în ceea ce priveºte renegociereastatutului colectiv al minoritãþilor în cadrul sistemului democraticde partajare a puterii60.

Modificarea articolului 1 poate fi susþinutã azi prin cel puþin treiargumente : a) practica constituþionalã europeanã, b) rezultate obþi-nute de România în ultimii douãzeci de ani în gestionarea problemeiminoritare ºi c) securitatea sporitã a României în urma integrãriieuroatlantice.

Ca soluþie formalã-juridicã, s-ar putea reformula articolul 1,alineatul 1 în felul urmãtor : �România este stat suveran, independentºi indivizibil�. Pe lângã atributul �naþional� se eliminã ºi �unitar�pentru a preveni un context de interpretare limitativ în legãturã cupropunerile de regionalizare. În acest sens, atributul �indivizibil�(deºi neidentic cu �unitar�) satisface, pe deplin, nevoia de securitatecare existã încã în mentalul colectiv. Aceastã modificare trebuie sãse completeze, însã, cu altele douã. Articolul 2 (1) va avea urmãtoareaformulare : �Suveranitatea naþionalã aparþine poporului, care o exer-citã prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere,periodice ºi corecte, precum ºi prin referendum�. Cu aceastã modi-ficare se consolideazã sensul de demos al poporului ca subiect dedrept constituþional. În sprijinul acestei interpretãri se poate refor-mula ºi articolul 4 (1), în felul urmãtor : �Statul are ca fundamentunitatea poporului, tradiþiile de solidaritate ºi convieþuire dintreromâni ºi minoritãþile naþionale ºi etnice�.

O soluþie mai radicalã ar fi definirea comunitãþii politice dinRomânia ºi ca uniune de comunitãþi teritorial-politice, adicã de comu-nitãþi care au capacitatea �naturalã� de a se defini în dimensiuneidentitarã. Aceastã definiþie prin �uniune de comunitãþi� ar fi comple-mentara definiþiei naþiunii politice ca fiind comunitatea cetãþenilor.Modificarea urmãtoarelor patru alineate ar fi o schimbare funda-mentalã în aceastã direcþie � articolul 1 (1) : �România este statsuveran, independent ºi indivizibil�. Articolul 2 (1) : �Suveranitateanaþionalã aparþine poporului, care o exercitã prin organele sale repre-zentative, constituite prin alegeri libere, periodice ºi corecte, precumºi prin referendum�. Articolul 3 (3) : �Teritoriul este organizat, în

60. Vezi Gabriel Andreescu, Naþiuni ºi minoritãþi, Polirom, Iaºi, 2004,pp. 150-151.


comune, oraºe ºi regiuni ca forme de organizare a comunitãþilor teri-toriale. În condiþiile legii, unele oraºe sunt declarate oraºe municipii�.Articolul 4 (1) : �Statul are ca fundament unitatea poporului. Consti-tuþia recunoaºte ºi garanteazã dreptul la autoguvernare ºi solidaritateatuturor naþionalitãþilor ºi comunitãþilor teritoriale care sunt factoriconstitutivi ai unitãþii naþionale�. Desigur, aceste amendamente serãsfrâng asupra altor capitole din constituþie, în primul rând asupracelor care privesc administraþia publicã (dar ºi asupra structurii parla-mentului). În privinþa terminologiei, naþionalitate aici este un termencare introduce o diferenþiere necesarã dintre minoritãþi naþionalecare nu sunt neapãrat subiecþi de drept constituþional ºi comunitãþilelingvistice/etnice care pot dobândi un asemenea statut (termenuleste folosit ºi de constituþia spaniolã). Comunitatea teritorialã esteo comunitate definitã printr-o unitate teritorial administrativã care afost creatã în baza unei coeziuni identitare (istoric-culturale, lingvisticesau etnice) a locuitorilor din teritoriul respectiv, unde aceastã coeziuneexistã, sau care are capacitatea de a crea, prin participarea demo-craticã susþinutã în timp, o anume coeziune a locuitorilor. Constituþiafrancezã utilizeazã termenul mai degrabã în aceastã accepþiune dinurmã, însã termenul de regiuni din constituþia spaniolã (articolul 2)este mai apropiat, ca sens, de prima accepþiune.

Constituþia italianã sugereazã o altã soluþie interesantã, articolul114 (1) stipuleând : �Republica este constituitã din comune, provincii,oraºe metropole, regiuni ºi statul�. În viziunea constituþionalã italianãrepublica nu este, deci, numai formã de guvernãmânt, cum ne oînfãþiºeazã Constituþia României, ci comunitatea politicã însãºi cutoate instituþiile care o structureazã sau forma cea mai cuprinzãtoarea comunitãþii politice. Aceastã interpretare a republicii este apropiatãsensului alianþã de comunitãþi �naturale�, atribuit comunitãþii politice.

Al doilea aspect este reprezentat legãtura dintre stat ºi teritoriunaþional. Constituþia României prezintã o abstracþie remarcabilã,dar ºi îndoielnicã faþã de teritoriul concret-istoric al statului român :nu existã nici o precizare teritorialã concretã privind graniþele, teri-toriile, centrele componente ale teritoriului naþional, în afarã demenþionarea capitalei, a Bucureºtiului. Acest grad de abstracþie alconstituþiei îl gãsim, desigur, ºi la alte state, mai ales la cele mici ºicu tradiþii constituþionale relativ recente (Slovacia, Slovenia), dar ºila Olanda sau Polonia. În constituþiile statelor federale sau regionalesunt specificate componentele teritoriale cu identitate proprie (Austria,


Belgia, Italia). Un caz mai special este cel al Republicii FederaleGermane : aici unitãþile teritoriale (landurile) sunt specificate înpreambulul constituþiei, iar Constituþia reglementeazã relaþia dintrestatul component (land) ºi federaþie. Dar ºi în cazul statelor custructurã unitarã constituþia poate reglementa specificitãþile terito-riale. Constituþia Franþei trateazã în mod egal comunitãþile terito-riale, dar �teritoriile dincolo de mãri� au statut ºi competenþe aparte(articolele 72 (3), 72 (4), 73, 74). Constituþia Portugaliei menþioneazãinsulele Azore ºi Madeira ca regiuni pentru care statul trebuie sãaibã o atenþie specialã (articolul 5 (1), 9 (g)). Constituþia Greciei sta-bileºte un statut special pentru Muntele Athos, iar cea a Danemarceipentru insulele Faerøer ºi Groenlanda (articolul 28).

În cazul României, o �apropiere� a reglementãrilor constituþionalede teritoriul concret al þãrii ar fi un pas simbolic, dar nu fãrã impor-tanþã atât în ce priveºte asumarea unui specific istoric, cât ºi înprivinþa procesului de descentralizare. Astfel, dacã Constituþia va ficompletatã cu un preambul, acela ar putea menþiona provinciileistorice, chiar dacã constituanta sau parlamentul n-ar dori în acelmoment istoric o regionalizare pe aceste provincii mari. (Un exemplune dã, în acest sens, constituþia cehã.) Prima frazã a acestui preambulal Constituþiei României ar putea începe, astfel, în felul urmãtor :�Noi, cetãþenii României din Muntenia, Oltenia, Transilvania, ÞaraCriºurilor ºi Maramureº, Banat, Moldova, Dobrogea...�. Sediile unorinstituþii constituþionale (Curtea Constituþionalã, Curtea de Conturi)ar putea fi stabilite prin Constituþie în diverse mari centre urbane(Cluj, Iaºi). De asemenea, sediile curþilor de apel ar putea fi stabilite

ºi ele prin constituþie, ceea ce ar influenþa pozitiv independenþajustiþiei ; un argument în acest sens ne oferã articolul 156 din consti-tuþia belgianã care stabileºte sediile celor cinci curþi de apel belgiene(Bruxelles, Gent, Antwerpen, Liège, Mons).

Al treilea aspect este dat de identitatea statului ºi transsuvera-nitatea. În cazul Constituþiei României, acest aspect apare în primulrând prin �clauza de responsabilitate�, articolul 7 : �Statul sprijinã întã-rirea legãturilor cu românii din afara frontierelor þãrii ºi acþioneazãpentru pãstrarea, dezvoltarea ºi exprimarea identitãþii lor etnice,culturale, lingvistice ºi religioase, cu respectarea legislaþiei statuluiai cãrui cetãþeni sunt�. Asemenea obligaþiuni ºi-au asumat mai multeþãri din regiunea central ºi est-europeanã (Ungaria, Slovacia, Polonia,


Slovenia), dar un interes special pentru spaniolii din þãrile ibero--americane este stipulat ºi în constituþia Spaniei (articolul 11 (3)).

În ce priveºte articolul 7, acesta ar putea fi reformulat în felulurmãtor : �Statul sprijinã întãrirea legãturilor cu românii din afarafrontierelor þãrii ºi acþioneazã pentru pãstrarea, dezvoltarea ºi expri-marea identitãþii lor etnice, culturale, lingvistice ºi religioase, cu

respectarea normelor internaþionale în vigoare�. Aceastã formulareface mai explicitã angajamentul României de a impune în relaþiilebilaterale ºi normele ºi principiile relaþiilor internaþionale.

2.3. Comunitãþile teritoriale ºi structura

teritorial-administrativã

În România postdecembristã, în cei douãzeci de ani de la 1989 nu aavut loc pânã acum nici o discuþie profundã, serioasã ºi angajantã(atât pentru clasa politicã, cât ºi pentru mediul academic) desprestructura teritorial administrativã a þãrii. Deºi iniþiative politice ºicivice au fost61, o dezbatere amplã care sã punã laolaltã argumentelemodernizãrii administrative, interesele ºi modelele politice, rezulta-tele unor cercetãri sociale privind regionalizarea ºi ariile culturaleale României nu a fost lansatã.

Din punct de vedere al dreptului constituþional, prima abordaresistematicã a problemei a fost fãcutã în studiul colectiv intitulat�RAPORT al Comisiei Prezidenþiale de Analizã a Regimului Politicºi Constituþional din România� (în continuare : Raport)62. Acesta susþine

61. Dintre cele politice am putea aminti încercãrile de înfiinþare ºi existenþaefemerã a unor partide regionaliste (Partidul Moldovenilor înfiinþat deConstantin Simirad, Liga Transilvania-Banat, apoi Partidul Ardelenilor,iniþiat de Sabin Gherman, platforma �ardeleneascã� din PSD al lui IoanRus ºi Vasile Dâncu, Partidul Civic Maghiar centrat pe Þinutul Secuiesc)ºi câteva programe (de exemplu, programul Alianþei Populare). Iniþiativecivice : Liga Judeþelor Abuziv Desfiinþate (prima parte a anilor �90), LigaPro Europa, Grupul Provincia. Vezi Szokoly Elek, �Regionalizmus és regio-nalizáció Romániában� I, II [Regionalism ºi regionalizare în România I, II]în Comitatus � önkormányzati szemle, iunie, iulie 2005.

62. Raport întocmit de comisia de specialiºti înfiinþatã în baza unui decretprezidenþial semnat de Traian Bãsescu. Membrii comisiei : Ioan Stanomir,profesor universitar la Universitatea din Bucureºti (preºedintele comisiei),Radu Carp, conferenþiar universitar la Universitatea din Bucureºti (secre-tarul comisiei), Dacian Dragoº, conferenþiar universitar la Universitatea


cã existã douã niveluri ale regândirii dezvoltãrii instituþionale a structuriiadministrative a statului român prin care se contureazã douã opþiunipentru elita politicã ºi naþiune : 1) cel al evoluþiei federale ºi regionale,2) cel al menþinerii paradigmei actuale63. Deºi aceste alternativeexistã, în ce priveºte legãtura dintre ele, anumite nuanþãri se impun.� Cele douã paradigme nominalizate în Raport pot fi vãzute ºi ca

faze ale unei evoluþii. Cadrul actual, cel a judeþelor poate fi unpunct de plecare, dupã o descentralizare substanþialã, pentru oregionalizare simetricã, dupã modelul francez. Pe de altã parte, oregionalizare �mai restrânsã� din punctul de vedere al compe-tenþelor poate deveni, în timp, evolutivã ºi poate croi un drumcãtre federalism (cazul sistemului italian).

� În condiþiile actuale, opþiunea federalã este o alternativã puþinfezabilã, chiar de neluat în calcul nu pe motivul, cum susþin autoriiRaportului, cã �arhitectura federalã este greu reconciliabilã cu otradiþie a statului român, ea nefiind niciodatã asumatã ca ataredupã 1918�, ci pentru cã România nu se aflã într-un momentpolitico-istoric în care organizarea federalã se poate introduceprintr-o singurã decizie �luminatã� a clasei politice. Federaþiileiau naºtere pe douã cãi, ori odatã cu �facerea� unui stat (exemplulStatelor Unite ale Americii) sau �re-facerea� lui dupã o �rupturã�sistemicã (cazul Germaniei sau cel al Austriei), ori în urma uneievoluþii ca un rezultat nevizionat de majoritatea actorilor care aupornit, în condiþii relativ stabile, schimbãrile (Italia). Eventual, celedouã cãi se pot suprapune sau combina pe porþiuni (Spania, Belgia).

� Astfel, din punctul de vedere al reformei constituþionale urmã-toarele douã probleme sunt mai relevante, decât adoptarea uneiadintre �paradigmele� menþionate în Raport (paradigma �judeþistã�,respectiv cea �federalist-regionalistã�).

� Prima problemã : care sunt acele elemente constituþionale, soluþiispecifice în structura instituþionalã prin care separaþia pe verti-calã între puteri primeºte garanþii instituþionale. De exemplu : ce rolare, cum intervine curtea constituþionalã în menþinerea echilibrului

Babeº-Bolyai Cluj, Veress Emõd, lector universitar la Universitatea Sapientiadin Cluj, Iulia Motoc, profesor universitar la Universitatea din Bucureºti,Vlad Perju, Boston College Law School, Genoveva Vrabie, profesor univer-sitar la Universitatea �Al.I. Cuza� Iaºi, Marius Bãlan, lector universitarUniversitatea �Al.I. Cuza� Iaºi.

63. Raport, p. 54.


puterilor legislative ºi executive dintre guvern ºi entitãþile teri-toriale (regiuni) ? Apoi, cum se separã, pe verticalã, competenþelelegislative ºi executive ?

� A doua întrebare : cum se poate introduce ºi garanta în cadrulconstituþional schimbat �asimetria� entitãþilor fãrã ca aceasta sãadânceascã discrepanþele teritoriale din punctul de vedere al ºan-selor de dezvoltare ? Aceastã întrebare se referã atât la modul dedecupare a unor entitãþi federate/regionale, cât ºi la dificila chestiunea rolului guvernului în echilibrarea dezvoltãrii teritoriale.

Rãspunsul la prima problemã aratã cã o reformã amplã a adminis-traþiei publice locale/teritoriale în aspectele ei constituþionale nu sereferã numai la modificarea secþiunii 2 din capitolul V al Titlului III(articolele 120-123 din Constituþia României), ci se rãsfrânge asuprastructurii, funcþionãrii ºi competenþele legislative ale parlamentului,asupra guvernului, a rolului ºi atribuþiunilor Curþii Constituþionaleºi, nu în ultimul rând, asupra definirii statului. Acest aspect a rãmasnecercetat în Raport.

Decuparea entitãþilor teritoriale trebuie sã þinã cont de modul destructurare a spaþiului european nu numai ca practicã ºi tradiþieadministrativã, dar ºi ca evoluþie a unui anume tip de civilizaþie.Confluenþa caracterului civilizaþiei cu practici/tradiþii administrativepoate fi surprinsã clar în tipurile de regiuni care se evidenþiazã înconstrucþia socialã ºi/sau politicã. Aceste tipuri sunt :1. regiuni naturale (geografice) ;2. regiuni (etno)culturale ;3. regiuni funcþionale ;4. regiuni administrative64.

Regiunile naturale au graniþe geografice (versanþi, cursuri de apã,marea în cazul insulelor etc.) clare ºi ele pot dobândi o codificaresocialã de-a lungul secolelor. Condiþiile geografice contribuie la aceastaprin reþelele de comunicare facilitate de condiþiile fizice ale teritoriului.

Regiunile etnoculturale se formeazã, adeseori, pe regiuni natural--geografice. Ele au o bazã identitarã prin realitatea lingvisticã, culturalã

64. Clasificare preluatã dupã Jenei György, �Kistérségek és közpolitika azEurópai Unióban� în Cseke Péter (coord.), Kistérségek � nagy remények ?,Ed. Komp-press, Cluj, 2009, pp. 265-280.


ºi etnicã, durabilã, a teritoriului. Multitudinea acestor regiuni esteo caracteristicã civilizaþionalã a spaþiului european, astfel de regiunifiind Catalonia, Þara Bascilor, Sicilia, Lombardia, Þara Galilor, Scoþia,Valonia etc.

Regiunile funcþionale se formeazã de obicei în jurul unor centreurbane mari. Sunt caracterizate prin influenþa de structurare aschimburilor de orice naturã dintre centrul urban ºi împrejurimile(periferia), influenþã ce scade în funcþie de distanþa faþã de centrulurban. Contactele economice ºi culturale sunt mult mai intensive ºidese în interiorul regiunilor funcþionale, decât între regiuni de acestgen. Graniþele regiunilor funcþionale se modificã în funcþie de con-diþiile de transport ºi comunicare (care modificã substanþial piaþa,naveta zilnicã, difuzia culturii cotidiene etc.).

Regiunile administrative sunt entitãþi de descentralizare ale siste-mului politic-administrativ al unui stat ºi care funcþioneazã ca formede guvernare cu un anumit grad de autonomie al comunitãþii locuitoruldin regiunea respectivã, dar ºi ca entitãþi titulare ale descentralizãriiputerii statale. Asemenea regiuni administrativ pot fi constituitepeste regiuni funcþionale sau etnoregionale, dar pot reprezenta ºi o�abatere� de la acestea din urmã. Regiuni administrative de acestgen sunt, de exemplu, ceea ce se numeºte department în Franþa,judeþele suedeze sau land în Germania. Construcþia europeanã prininstituþionalizarea UE tinde, fãrã sã impunã, sã introducã acesteentitãþi teritoriale în sistemul de planificare teritorialã unicã lanivelul Uniunii, sistem descris prin NUTS.

Astfel, pornind de la aceastã tipologie, decuparea entitãþilor teri-toriale din România ar trebui sã urmãreascã patru principii :� principiul istoric-cultural, cel al identitãþilor existente, principiu

care relevã regiunile etnoculturale acolo unde ele existã ;� principiul economic-funcþional care þine cont de factorul pieþii, de

legãturile centru-periferie în cadrul unei regiuni, de influenþaconstitutivã a unui mare centru urban ;

� principul raþionalitãþii administrative, care þine cont de raþiunileunei descentralizãri optime a competenþelor administrative, inclu-zând ºi o armonizare cu sistemul NUTS ;

� principiul democratic-corectiv care este utilizat în situaþii undeaplicarea principiilor de mai sus creeazã situaþii de conflict, respectivunde aceste principii intrã într-un conflict (unul cu celãlalt), ceeace poate genera crizã de legitimitate.


În general, aplicarea acestor patru principii, punerea lor în acordeste dificilã ºi este un proces eminamente conflictual ce trebuiegestionat politic.

Principiul istoric-cultural poate conduce, în mod legitim, la accepta-rea unei soluþii asimetrice ; gradul asimetriei cuprinse în specificitãþiinstituþionale este mãsura acceptãrii preeminenþei principiului istoric--cultural în faþa celui economic-funcþional ºi raþional-administrativ.

Câteva nuanþãri se impun ºi aici. Specificul istoric-cultural alunei zone nu înseamnã neapãrat ºi o identitate mobilizatã sau mobi-lizabilã politic65. Un asemenea specific, conturat etnic ºi exprimatpolitic are în România numai Þinutul Secuiesc, în cazul altor zone,deºi existã tradiþie regionalã istoricã ºi un �potenþial identitar� almentalitãþii colective66, actualizarea politicã a acestora nu s-a produs.Un criteriu în ierarhizarea celor trei principii ar fi acceptarea institu-þionalizãrii asimetriei acolo unde substratul istorico-cultural al identi-tãþii regionale nu numai cã existã, dar are ºi o certã articulaþiepoliticã. O identitate regionalã puternic conturatã politic este unfundament esenþial atât pentru decupajul teritorial, cât ºi pentrustabilirea competenþelor atribuite regiunii.

Celelalte principii sunt instrumente prin care decupajul teritorialºi stabilirea competenþelor sunt în serviciul raþionalismului admi-nistrativ al centrului puterii statale, promovând o raþionalizare �desus în jos�. Consideraþiile de geografie economicã (principiul economic--funcþional) sunt relevante pentru a asigura o perspectivã de dezvoltaresocioeconomicã a unitãþii teritoriale, iar principiul raþionalitãþii admi-nistrative are în vedere funcþionarea optimã a suportului instituþionalal autoritãþilor ºi a serviciilor publice. În ce priveºte România, oregionalizare democraticã (ca pas spre �democraþia regionalã�) nu

65. Manifestatã de miºcarea iniþiatã de Consiliul Naþional Secuiesc ºi for-mulatã politic prin proiectele de autonomie a Þinutului Secuiesc, depuse înParlament în 2004.

66. Raportul susþine cã �decuparea unor entitãþi federate este dificilã, mai cuseamã în contextul în care identitãþile regionale au fost erodate� (p. 55),însã se pot aduce argumente ºi pentru blocajul acestor identitãþi prinstructura sistemului de reprezentare politicã (caracteristicã a sistemuluide partide). Baza sociologicã a acestui potenþial a fost pusã în evidenþã prindiferenþa �ariilor culturale� existente în România (vezi Dumitru Sandu,�Ariile culturale ca matrice de sociabilitate� în Sociologie Româneascã,nr. 3-4, 2002, pp. 77-92.)


are o þintã numai economicã, ea trebuie sã stimuleze un policentrismcare atribuie un rol ºi o vocaþie regionalã-istoricã unor mari centreurbane din România (Cluj, Iaºi, Braºov, Sibiu, Timiºoara, Oradea,Craiova, Constanþa etc.). Raþionalitatea administrativã a decupajuluiteritorial intervine în primul rând prin categoriile nomenclatoruluiNUTS al Uniunii Europene. Este de preferat ca aceste teritorii sã seîncadreze în categoria de NUTS2, ca regiuni având între 800 000 ºi3 000 000 de locuitori, întrucât acest cadru teritorial este optimpentru elaborarea, implementarea ºi evaluarea politicilor de dez-voltare regionalã pentru acele regiuni care sunt viabile pe scaraUniunii Europene ºi pot deveni actori implicaþi ºi titulari direcþi aipoliticii de coeziune a UE.

Principiul raþionalitãþii are ºi o componentã politicã : se impuneca aceste unitãþi teritoriale sã fie stabilite prin reuniunea unor judeþeunde se poate. Aceastã cale va fi favorizatã de partidele care au obazã teritorialã ºi nu doresc schimbarea acestei baze într-o manierãcare sã nu ofere o anume previzibilitate în perspectiva autoorgani-zãrii ºi a ºanselor electorale.

S-ar putea ca anumite cadre teritoriale sã cearã ºi o legitimareprin referendum. Referendumul local este important ºi ca mijloccorectiv al decupajului teritorial (principiul democratic-corectiv). Arfi benefic dacã crearea entitãþilor teritoriale ar avea ºi în perspectivãevolutivã o componentã �corectivã� : ar trebui oferitã o perioadã de5-10 ani în care comunele din zonele limitrofe ale regiunilor createar putea schimba, prin referendum (urmat de lege), apartenenþa lorregionalã.

În baza acestor principii ºi mecanisme se poate crea un cadru consti-tuþional ºi juridic de regionalizare în România cu unitãþi teritorialeapropiate unitãþilor de dimensiune NUTS2 care, în acelaºi timp, au ºio bazã istoricã sau identitarã. Un decupaj teritorial posibil la inter-secþia principiului istoric-cultural cu cel al raþionalitãþii politico--administrative ar putea fi urmãtorul : Moldova de Nord, Moldova deSud, Muntenia, Oltenia, Dobrogea, Banat, Þara Criºurilor, Transilvaniade Nord, Transilvania de Sud. Regiuni cu statut special ar putea fi :Þinutul Secuiesc ºi Bucureºti.

Cadrul constituþional care ar putea îngloba cele analizate mai sus,restrâns la secþiunea actualã �Administraþia publicã localã� (arti-colele 120-123), poate rescris în modul urmãtor :


SECÞIUNEA a 2-a

Regiuni ºi comunitãþi politice locale

ARTICOLUL 120 � Principii de bazã(1) Comunele, oraºele ºi regiunile ca forme de organizare a comunitãþilor

teritoriale sunt unitãþi autonome care funcþioneazã pe baza statutuluipropriu cu atribuþiuni ºi competenþe stabilite prin dispoziþiile ºi prin-cipiile Constituþiei ºi ale legii organice.

(2) Comunele, oraºele ºi regiunile au însemne proprii stabilite prin statutulpropriu.

(2) Administraþia publicã localã se înfãptuieºte prin organele ºi serviciilepublice ale comunelor, oraºelor ºi regiunilor. Statul poate înfiinþa serviciipublice deconcentrate numai pentru atribuþiuni ce decurg din compe-tenþele sale exclusive, iar în privinþa celorlalte atribuþiuni ºi competenþeexercitã funcþia de control al legalitãþii prin proceduri juridice specializate.

(4) Limbile naþionalitãþilor pot avea statut de limbã oficialã regionalã, deasemenea naþionalitãþile pot avea autonomie culturalã conform sta-tutului regiunii.

(5) În comunele, oraºele ºi regiunile în care cetãþenii aparþinând uneiminoritãþi naþionale au o pondere semnificativã, se asigurã folosirealimbii minoritãþii naþionale respective în scris ºi oral în relaþiile cuautoritãþile care înfãptuiesc acte ale administraþiei publice.

ARTICOLUL 121-1 � Organele regiunii(1) Organele regiunii sunt : adunarea generalã regionalã, comisia regionalã

ºi preºedintele regiunii. Aceste organe sunt alese pentru un mandat de4 ani, conform legilor electorale.

(2) Adunarea generalã regionalã adoptã propunerea pentru statutul re-giunii. Propunerea devine lege organicã prin hotãrârea parlamentuluiºi nu poate fi modificatã unilateral nici de regiune, nici de parlament.

(3) Pe baza dispoziþiilor cuprinse în statut organele regiunii pot purtadenumiri istorice, tradiþionale.

(4) Adunarea generalã regionalã este aleasã pe baza sufragiului universalºi egal, în sistem de reprezentare proporþionalã, prin vot direct ºi secret.

(5) Comisia regionalã este aleasã de adunarea generalã regionalã prin votsecret ºi cu majoritate absolutã din rândul consilierilor regionali.

(6) Preºedintele regiunii este ales de adunarea generalã regionalã prinvotul majoritãþii membrilor acesteia.

ARTICOLUL 121-2 � Legile regionale ºi acte administrative emise de regiune(1) Puterea legislativã este exercitatã de stat ºi de regiuni, cu limitele defi-

nite prin Constituþie, de Uniunea Europeanã ºi tratate internaþionale.


(2) Aparþine de competenþa legislativã exclusivã a statului :� politica externã, relaþia statului cu Uniunea Europeanã, cu excepþia

sistemului de relaþii al regiunii în interiorul UE ; ;

� apãrarea, regimul armelor ºi al muniþiei, gestionarea acestora ;� securitatea naþionalã ;� emigraþia, statutul juridic al persoanelor care au altã cetãþenie decât

cetãþenia Uniunii Europene, dreptul de azil ;� elaborarea sistemului general al bugetului statutul ;� reglementãri ale sistemului financiar, sistemului valutar, sistemului

de colectare a impozitelor, politica monetarã ;� sistemul vãmilor ;� reglementarea ºi organizarea alegerilor parlamentare naþionale ;� reglementãri cadru în transporturi ºi comunicaþii ;� reglementãri generale privind ordinea publicã, mai puþin poliþia localã

ºi comunitarã ;

� legi privind justiþia ; instanþele, codurile de procedurã civilã ºi penalã ;� legea cetãþeniei, legi privind evidenþa populaþiei ;� legi cadru privind învãþãmântul ;� sistemul securitãþii sociale ;� legile electorale privind alegerea preºedintelui, parlamentului, adu-

nãrii generale regionale, a consiliilor locale ºi a primarului ;

� legi privind asigurarea drepturilor ºi libertãþilor fundamentale, ga-rantate de Constituþie ºi prevãzute în tratate internaþionale.

(3) În funcþie de particularitãþile economice ºi geografice ale regiunii pot ficreate competenþe împãrþite sau paralele în urmãtoarele domenii :� protecþia mediului ;� expropriere în interes public ;

� crearea ºi punerea în funcþiune a reþelelor rutiere ºi de cãi ferate ;� alte competenþe împãrþite sau paralele, definite prin statutul regiunii.

(4) Regiunea are competenþã legislativã în toate domeniile care n-au fosttrecute în competenþa exclusivã a statului.

(5) Îndeplinirea la nivel regional a unor atribuþii aflate în competenþaguvernului poate fi transmisã organelor regionale. În aceste cazuriguvernul furnizeazã regiunii resursele financiare ºi logistice necesare.

(6) Adunarea generalã regionalã, Comisia regionalã ºi emite hotãrâri refe-ritoare la organele ºi instituþiile proprii, hotãrâri care sunt acte admi-nistrative.

ARTICOLUL 121-3 � Regiuni cu statut special(1) Regiunile având autonomie în sensul Constituþiei sunt : Moldova de Nord,

Moldova de Sud, Muntenia, Oltenia, Dobrogea, Banat, Þara Criºurilor,

Transilvania de Nord, Transilvania de Sud, Regiunea cu statut specialÞinutul Secuiesc ºi Bucureºti.

(2) Bucureºti are statut special în condiþiile legii organice.


(3) Þinutul Secuiesc are statut special. Statutul regiunii include competenþespecifice în domeniul a) legiferãrii regimului lingvistic al celor douãlimbi oficiale egale, limba românã ºi limba maghiarã ; b) legiferãrii ºiimplementãrii unui sistem al reprezentãrii proporþionale în corpul funcþio-narilor publici ; c) a exploatãrii bogãþiilor de interes public ale subsolului,a resurselor naturale. Legea electoralã privind alegerea adunãrii gene-rale regionale, a consiliilor locale ºi a primarului în regiunea ÞinutulSecuiesc intrã competenþa legislativã împãrþitã dintre Parlament ºiadunarea generalã regionalã.

(4) Statutul regiunilor cu statut juridic special prin care acestea dispun decompetenþe diferite este aprobat de parlament. În cursul procedurii deaprobare, parlamentul nu modificã statutul, ci doar îl aprobã sau îlretrimite, semnalând obiecþiile, adunãrii generale regionale pentru a fidezbãtut din nou.

ARTICOLUL 122 � Comunele ºi oraºele(1) Organele, prin care se realizeazã autonomia localã în comune ºi în oraºe,

sunt consiliile locale alese ºi primarii aleºi, în condiþiile legii. Consiliilelocale ºi primarii rezolvã treburile publice din comune ºi din oraºe.

(2) Anumite oraºe pot fi declarate oraºe municipii, în condiþiile legii.(3) Organele prevãzute la alineatul (1) se pot constitui ºi în subdiviziunile

administrativ-teritoriale ale oraºelor municipii.

ARTICOLUL 123 � Guvernul ºi regiunea. Prefectul(1) Guvernul numeºte un prefect în fiecare regiune.(2) Atribuþiunile ºi competenþele prefectului : a) în cazul unui conflict de

interese între guvern ºi regiune, prefectul reprezintã guvernul în ini-þierea ºi conducerea tratativele de mediere ; b) avizeazã constituþiona-litatea legilor adoptate de adunarea generalã regionalã, ºi trimite avizul �împreunã cu legea regionalã avizatã � Preºedintelui României ; c) în

cazul unui veto al Preºedintelui României prefectul reprezintã în adunareageneralã regionalã obiecþiile exprimate de Preºedintelui României înlegãturã cu legea sau unele articole de lege ; d) în cazul în care obiecþiilese referã la legalitate, iniþiazã procedura de control al legalitãþii ahotãrârilor adunãrii generale regionale sau a dispoziþiilor preºedinteluiregiunii la contenciosul administrativ ; e) iniþiazã dizolvarea adunãrii

generale regionale în cazul în care existã condiþiile legale din statutulregiunii ce impun aceasta.

(3) Prefectul nu are alte atribuþii de stat sau administrative în afara celornotate în paragraful (2).

(4) Medierea dintre regiune ºi stat are loc conform unei proceduri regle-mentatã prin lege ºi cade în sarcina preºedintelui ºi prefectului regiunii.

(5) Prefectul exercitã controlul legalitãþii ºi asupra actelor administrativeale regiunii, ale consiliilor locale ºi primarilor din regiune. Prefectul


atacã, în faþa instanþei de contencios administrativ, un act al regiunii,al consiliului local sau al primarului, în cazul în care considera actulilegal. Actul atacat este suspendat de drept.

În afarã de aceastã secþiune (articolele 120-123), reforma regionalãpropusã mai sus se rãsfrânge, cum s-a menþionat mai sus, ºi asuprastructurii ºi funcþionãrii parlamentului, a guvernului, asupra roluluiºi atribuþiunile Curþii Constituþionale. În continuare prezentãm modi-ficãrile pe care le credem necesare.

În privinþa Parlamentului :� Senatul trebuie sã devinã camera de reprezentare a regiunilor cu

competenþe aferente (articolul 75) ;� diferenþa care intervine între cele douã camere trebuie sã reducã

numãrul chestiunilor în care au loc ºedinþe comune ale camerelor(articolul 65, alineatul 2) ;

� alegerea Senatului se face pe baza unei legi electorale separate ;numãrul mandatelor pe regiuni este stabilit în mod proporþionalcu numãrul locuitorilor din regiune cu o eventualã suprarepre-zentare a regiunilor mai mici (ca numãr locuitori) ;

� iniþiativã legislativã au ºi regiunile în baza hotãrârii adunãriigenerale, în chestiuni care depãºesc competenþa legislativã a re-giunii dar sunt importante pentru regiune, inclusiv modificareastatutului regiunii (articolul 75).

În privinþa Curþii Constituþionale :� articolul 146, punctul a) se completeazã în felul urmãtor : �se

pronunþã asupra constituþionalitãþii legilor, inclusiv a legilor regio-nale, înainte de promulgarea acestora...� ;

� articolul 146, punctul e) va fi formulat în felul urmãtor : solu-þioneaza conflictele juridice de naturã constituþionalã dintre insti-tuþii publice, respectiv organele instituþiilor publice, dintre stat ºiregiuni, precum ºi dintre regiuni la cererea Preºedintelui României,a unuia dintre preºedinþii celor douã Camere, a unui preºedintede regiune, a primu-ministrului sau a preºedintelui ConsiliuluiSuperior al Magistraturii.

În privinþa Guvernului :� Guvernul poate iniþia controlul constituþionalitãþii unei legi re-

gionale (mecanismul a fost descris mai sus, în propunerea referitoarela articolul 123 ;


� Guvernul trebuie sã aibã sarcini ºi instrumente precise privindechilibrarea dezvoltãrii inegale a regiunilor. Prin lege organicã sepoate dispune înfiinþarea unui Fond de Solidaritate Interregionalã(sau chiar prin Constituþie). Constituirea ºi utilizarea acestui fondtrebuie discutat corelat cu modificarea sistemului bugetului public,ºi el modificat în urma apariþiei regiunilor ºi a regrupãrii unorimportante competenþe la nivelul de regiune.

Apare deja destul de clar, cu cât reforma regionalã este mai pro-fundã, cu atât mai mult implicã regândirea Constituþiei în ansamblulei. Rezumând modificãrile propuse : ele reprezintã o întoarcere, încondiþiile secolului XXI, la guvernarea indirectã (la un stat ase-mãnãtor �statului primar� de mai sus � 1.3.). Astfel, dimensiuneaorizontalã a comunitãþii politice din România dobândeºte o nouãcomponentã : dimensiunea identitarã, substanþialã ce a fost creatã ºipusã în evidenþã de construcþia naþionalã începutã în secolul al XIX-lease consolideazã printr-un �contract adiacent� între diferitele comu-nitãþi teritorial-culturale ale României.

Am putea spune, deci, cã revizuirea statului secundar românprintr-o descentralizare spre comunitãþile teritorial-politice, recu-noscute ca autonome în cadru constituþional, va întãri, în pofidaaparenþei slãbirii coeziune statale, comunitatea politicã care estefundamentul statului. Este un proces ce are loc prin regândireadiversitãþii cultural-teritoriale ca bazã pentru construcþia unei soli-daritãþi politice ºi nu ca un impediment în construcþia unei comu-nitãþi politice prin desãvârºirea omogenitãþii ei culturale.

Revenind la stat, aceastã reformã poate lansa o evoluþie de �re-pri-marizare� a acestuia, ceea ce ar fi a doua mare modernizare politicãa României dupã cea din secolul al XIX-lea. Re-primarizarea statuluiromân n-ar fi o evoluþie unicã în Europa : o serie de state de succesau trecut printr-o asemenea reformã.


Anexa 1

Stat Cetãþenia la nivelul

Constituþiei

Elemente de lege

a cetãþeniei

Belgia

Art. 8. Dobândirea, menþinerea ºi pierderea cetãþeniei belgiene are loc conform regulilor cuprinse în dispo-ziþiile legii cetãþeniei. Art. 9. Competenþa privind natu-ralizarea o are legislativul federal.

Legea cetãþeniei are ca bazã o combinaþie ale principilor de jus sanguinis ºi jus soli. Atât locul naºterii cât ºi cetã-þenia belgianã a pãrinþilor sunt relevante în dobândirea cetãþeniei. Existã condiþii în care cetãþenia se acordã co-piilor nãscuþii în Belgia fãrã ca pãrinþii sã fie belgieni. Specific: acordarea cetãþeniei belgiane în mod favorizant pentru cei nãscuþii în Congo Belgian, Rwanda, Burundi.

Estonia

Art. 8. (1) Orice copil care are un pã-rinte cetãþean estonian este îndreptã-þit prin naºtere la dobândirea cetã-þeniei estoniene. (2) Oricine a pierdut cetãþenia esto-nianã la vârsta minoratului are dreptul s-o redobândeascã. (3) Nimãnui nu i se poate lua cetãþe-nia estonianã dobânditã prin naºtere. (4) Nimãnui nu i se poate lua cetã-þenia estonianã datoritã convinge-rilor pe care le are. (5) Dobândirea, menþinerea ºi pierde-rea cetãþeniei estoniene are loc con-form procedurilor stabilite de legea cetãþeniei. Art. 36 (1) Cetãþeanul estonian nu poate fi expulzat din Estonia, iar re-venirea lui în þarã nu poate fi opritã. (3) Orice estonian are dreptul sã se stabileascã în Estonia.

Legea cetãþeniei (1992, 1995): � Persoana care a avut cetã-

þenie estonã la 16 iunie 1940, respectiv urmaºii lui, sunt îndreptãþiþi sã (re)do-bândeascã cetãþenia.

� Din 1995: Persoanele care dovedesc 6 ani domiciliu stabil în Estonia ºi un an dupã înaintea cererii cetã-þeniei, pot dobândi cetã-þenie pe baza cunoaºterii limbii estone.

� Pot dobândi cetãþenie per-soanele care �în perioada sovieticã au sprijinit inde-pendenþa estonianã�.


Finlanda

Art. 5. Toþi copiii dobândesc cetã-þenie finlandezã prin naºtere, dato-ritã cetãþeniei pãrinþilor, reglemen-tarea detailatã fiind stabilitã prin lege. Cetãþenia mai poate fi dobân-ditã prin declaraþie ºi cerere, în con-diþii stabilite prin lege. Nimãnui nu-i poate fi retrasã cetãþenia finlan-dezã, nici o persoanã nu poate fi de-misã din cetãþenie în afara condi-þiilor stabilite prin lege, ºi numai atunci când persoana respectivã are cetãþenia unui alt stat sau are asiguratã dobândirea acesteia.

Germania

Art. 16. (1) Cetãþenia germanã nu poate fi retrasã. Pierderea cetãþe-niei poate sã aibã loc în baza legii ºi împotriva voinþei persoanei vizate numai în cazul în care persoana vizatã nu devine apatridã. (2) Cetãþeanul german nu poate fi extrãdat unui stat strãin. O altã reglementare poate fi stabilitã prin lege pentru cazurile în care extrãda-rea are loc la cererea unui stat membru al Uniunii Europene sau pentru o instanþã internaþionalã, dacã principiile statului de drept sunt respectate. Art. 116 (1) În sensul prezentei constituþii, cu menþinerea altor reg-lementãri legale, este german aceea persoanã care e colonist de cetãþe-nie germanã sau aparþine poporului german ca refugiat, respectiv ca de-portat, de asemenea persoana cãreia soþul/soþia sau urmaºul i-a fost re-cunoscut astfel pe teritoriul impe-riului german conform situaþiei din 31 decembrie 1937. (2) Foºtii cetãþeni germani cãrora li s-a retras cetãþenia între 30 ianuarie 1933 ºi 8 mai 1945 din motive poli-tice, rasiale sau religioase, precum ºi urmaºii lor, pot redobândi, la cerere, cetãþenia. Aceste persoane trebuie considerate cu cetãþenie neîntre-ruptã, dacã ºi-au stabilit domiciliul în Germania dupã 8 mai 1945 ºi nu ºi-au exprimat o voinþã contrarã.

Legea germanã a cetãþeniei s-a bazat pânã 1999 aproape exclusiv pe principiul jus sanguinis.


Irlanda

Art. 9. (1) Odatã cu intrarea în vi-goare a prezentei Constituþii, toþi care au fost cetãþeni ai Statului liber Irlandez imediat dinaintea intrãrii în vigoare a prezentei constituþii, devin cetãþeni ai Irlandei. Dobândirea ºi pierderea în viitor a cetãþeniei irlan-deze va fi reglementatã prin lege. Nimãnui nu poate fi retrasã cetã-þenia irlandezã pe bazã de sex.

Legea cetãþeniei acordã cetã-þenie tuturor care s-au nãscut pe insula irlandezã, urmaºi-lor � copiilor, nepoþilor, strã-nepoþilor � acestora nãscuþi în alte þãri. (Astfel, în SUA trãiesc cca 0,5 milioane de cetãþeni irlandezi, în Marea Britanie 2 milioane etc.)

Polonia

Art. 34. (1) Cetãþenia polonezã se dobândeºte prin naºtere de cei care au pãrinþi cetãþeni polonezi. Alte modalitãþi de dobândire a cetãþeniei sunt reglementate prin lege. (2) Cetãþeanul polonez nu-ºi pierde cetãþenia în afara cazului renunþãrii la ea.

Legea Repatrierii (9 Noiembrie 2000) � acordã cetãþenie prin proce-

durã simplificatã polonezi-lor deportaþi sau persecutaþi pe bazã de origine naþionalã sau opinie politicã care nu s-au putut stabili în Polonia ºi au fost deportaþi în fosta Uniune Sovieticã în Arme-nia, Azerbaidjan, Georgia, Kazahstan, Uzbekistan.

Lituania

Art.12. (1) Cetãþenia Republicii Lituania se dobândeºte prin naºtere sau prin altã modalitate, stabilitã de lege. (2) În afara cazurilor speciale, sta-bilite prin lege, nimeni nu poate fi concomitent cetãþean al Republicii Lituania ºi al unui alt stat. (3) Procedurile de dobândire ºi pierdere a cetãþeniei Republicii Lituania sunt stabilite prin lege. Art. 32. (4) Orice persoanã de na-þionalitate lituanianã are dreptul sã se stabileascã în þarã.

Legea cetãþeniei (2003): � persoanele care au avut

cetãþenie la 15 iunie 1940 sau au fost urmaºii aces-tora pot (re)dobândi cetãþe-nia, ei nu sunt obligaþi sã renunþe la o altã cetãþenie, deja obþinutã.

Ungaria

Par. 69. (1) În Republica Ungaria nimãnui nu i se poate retrage în mod abuziv cetãþenia; cetãþeanul ungar nu poate fi expulzat de pe teritoriul Ungariei. (2) Cetãþeanul ungar oricând poate sã vinã acasã din strãinãtate. (4) Pentru adoptarea Legii cetã-þeniei este necesarã o majoritate de voturi de douã treimi din nu-mãrul prezent al deputaþilor din Parlament.

Legea cetãþeniei (1993): � acordã cetãþenie în mod pre-

ferenþial acelor strãini care se declarã de origine ma-ghiarã ºi au avut un ascen-dent cetãþean ungar;

� aceste persoane trebuie sã dovedeascã, în momentul ce-rerii, o rezidenþã de o duratã de 1 an pe teritoriul Unga-riei (condiþia generalã: 8 ani).


Spania

Art. 11. (1) Dobândirea, pãstrarea ºi pierderea cetãþeniei spaniole are loc conform dispoziþiilor legii. (2) Nu i se poate retrage cetãþenia spaniolã persoanei care a dobândit-o prin naºtere. (3) Statul poate încheia tratate pen-tru acordarea cetãþeniei duble cu þãrile ibero-americane, respectiv cu acele þãri cu care au avut sau au o relaþie specialã Spania. În aceste þãri spaniolii pot fi naturalizaþi fãrã pierderea cetãþeniei originare, chiar ºi în cazurile în care aceste þãri nu recunosc, pe baza principiului recipro-citãþii, acest drept propriilor cetãþeni.

Suedia

Art. 7. (1) Cetãþeanul nu poate fi expulzat, respectiv nu i se poate inter-zice intrarea pe teritoriul Regatului. (2) Nu i se poate retrage cetãþenia cetãþeanului care are sau a avut domiciliu pe teritoriul Regatului, cu excepþia cazului în care este, în ace-laºi timp, cetãþean al unui alt stat ori din propria voinþã, ori datoritã faptului cã este angajat într-o funcþie publicã. Pentru copii se asigurã ca pânã la vârsta de 18 ani sã obþinã cetãþenia pãrinþilor sau cetãþenia unuia dintre pãrinþi. În cazul acor-dului cu un alt stat se asigurã cã acela care ºi-a dobândit prin naºtere cetãþenia unui alt stat ºi are domi-ciliu în acel stat, sã-ºi pãstreze cetãþenia ºi dupã împlinirea vârstei de 18 ani.


Anexa 2

Statul Definiþie constituþionalã Alte elemente definiþionale

Austria Art. 1. � republicã democraticã

Bulgaria Art. 1. � republicã cu forma de guvernãmânt parlamentarã

Cehia

Art. 1. � stat de drept suveran, unitar ºi democratic, bazat pe respectul drepturilor omului ºi libertãþilor cetãþenilor

Preambul: constituþia se adoptã în spiritul tradiþiilor bune ale Þãrilor Coroanei Cehe ºi ale Cehoslovaciei Constituþia conþine Carta Drepturilor ºi Libertãþilor Fundamentale

Cipru

Art. 1. � republicã preziden-þialã in-dependentã ºi suveranã care are un preºedinte de naþio-nalitate greacã ºi un vicepre-ºedinte de naþionalitate turcã

Estonia Art.1. � republicã democraticã independentã ºi suveranã

Preambul: Constituþia se adoptã în baza dreptului la autodetermi-nare a poporului eston, proclamat în 1918, în urma referendumului din 1992.

Franþa Art. 1. � republicã indivizibilã, laicã, democraticã ºi socialã

Articolul 1 face parte din preambul ºi mai conþine garantarea egalitãþii tuturor cetãþenilor, fãrã deosebire de origine, rasã sau religie.

Finlanda Art. 1. � republicã suveranã

Art.4. � Teritoriul Finlandei este indivizibil. Graniþele naþiunii nu pot fi modificate fãrã acordul parla-mentului.

Grecia Art. 1. � republicã parlamen-tarã, baza guvernãrii este suve-ranitatea popularã

În Grecia religia dominantã, con-form art. 3., este religia Bisericii ortodoxe.

Germania Art. 20. � Republica Federalã Germania este stat federal de-mocratic ºi social

Preambul: Sub responsabilitatea pe care o are faþã de Dumnezeu ºi omul, poporul german... prin pute-rea constituantã pe care o are, sta-bileºte constituþia. Germanii din landurile... au înfãptuit unitatea ºi libertatea Germaniei.


Italia Art. 1. � Italia este republicã democraticã bazatã pe muncã

Art. 5.: republica este una ºi indi-vizibilã, recunoaºte ºi promoveazã autonomia localã, în domeniul ser-viciilor publice de stat înfãptuieºte descentralizarea largã, iar princi-piile ºi metodele legislative îºi sta-bileºte spre a servi decentraliza-rea ºi autoguvernarea

Irlanda Art. 5 � Irlanda este stat su-veran, independent ºi democratic

Constituþia are un preambul prin care adoptarea ei primeºte ºi o legitimitate divinã. Primul titlu (art. 1-3.) defineºte naþiunea pe baza originii din teri-toriul Insulelor Irlandeze.

Letonia Art. 1. � Republicã indepen-dentã ºi democraticã

Lituania

Art. 1. � republicã indepen-dentã ºi democraticã Art. 2. � Statul lituanian este constituit de popor. Art. 10 (1). � Teritoriul statului este unitar ºi nu poate fi divi-zat în unitãþi cu caracter de stat.

Preambul: naþiunea lituanianã, care a fondat statul lituanian... promoveazã concordia naþionalã pe teritoriul Lituaniei... adoptã ºi declarã Constituþia Republicii Lituaniei

Malta

Art. 1.� republicã democraticã bazatã pe muncã ºi respectul drepturilor ºi libertãþilor funda-mentale ale individului

Portugalia

Art. 1. � republicã suveranã bazatã pe demnitatea umanã ºi voinþã popularã Art. 2. � stat democratic bazat pe drept, suveranitatea poporu-lui, exprimarea democraticã a opiniilor ºi pluralismul politic

Preambul: face referire la abo-lirea dictaturii fasciste la data de 25 aprilie 1974 prin înde-lungata rezistenþã a poporului portughez. Constituanta adoptã în 1976 Constituþia care exprimã angajamentul poporului pentru independenþã, drepturile omului, democraþia.

Polonia Art. 1 � Republica Polonia este valoare comunã pentru toþi cetãþenii ei.

Preambul: ...noi, Naþiunea Polonã � toþi cetãþenii ai Republicii� Art.2 � ...este stat de drept care aplicã principiul dreptãþii sociale Art.3. � ...este stat unitar

România Art. 1 (1) � România este stat naþional, suveran ºi inde-pendent, unitar ºi indivizibil


Slovacia Art. 1. � stat de drept demo-cratic, suveran

Preambul: �Noi, naþiunea slovacã, amintindu-ne de moºtenirea poli-ticã ºi culturalã a predecesorilor noºtri, în sensul moºtenirii spi-rituale a lui Cirill ºi Metod... noi, cetãþenii Republicii Slovacia adoptãm, prin reprezentanþii aleºi de noi, urmãtoarea constituþie�� Art. 3 (1) � teritoriul Republicii Slovacia este unitar ºi indivizibil

Slovenia Art. 1.� Slovenia este republicã democraticã Art. 2. � stat de drept social

Preambul

Spania

Art. 1. � Spania este stat de drept democratic ºi social Art. 2. � Constituþia, care are ca fundament unitatea indestruc-tibilã a naþiunii spaniole, a patriei comune ºi indivizibile a tuturor spaniolilor, recunoaºte ºi garanteazã dreptul la auto-guvernare a tuturor naþionali-tãþilor ºi regiunilor care consti-tuie naþiunea

Preambul: �Naþiunea spaniolã, condusã de dorinþa înfãptuirii condiþiilor dreptãþii, libertãþii ºi securitãþii... sprijinã pe fiecare spaniol ºi toate popoarele Spaniei în exercitarea drepturilor omului, în dezvoltarea culturii, tradiþiilor ºi instituþiilor proprii... conform acestora Cortes -ul ºi poporul spaniol adoptã constituþia de mai jos��

Ungaria

Art. 1.� Ungaria este republicã. Art. 2. � Republica Ungaria este stat de drept independent ºi democratic.

Preambul: �Parlamentul adoptã, în sprijinul... pânã la adoptarea noi Constituþii, textul Constituþiei Ungariei dupã cum urmeazã��

Comentarii la Constituţia României

Documents

Transcript of Comentarii la Constituţia României