Nota editurii

Acest volum, întocmit de MonahulIgnatie Mari-ca, coordonatorul colecţiei„Comorile Pustiei", reuneşte trei texteprivitoare la Rugăciunea lui lisus(„Doamne, lisuse Hristoase, Fiul luiDumnezeu, mi-luieşte-mă pe mine,păcătosul"), numită şi „a inimii", dar şi„a minţii", întrucât prin ea mintea şiinima se contopesc într-o vie unitateduhovnicească. Pentru că este legată dinvechime de curentul mistic răsăritean alisihasmului (de la isihia = linişte), ea estecunoscută şi sub denumirea de „rugăciuneaisihastă".

Textele adunate aici se constituieîntr-un îndrumar sau ghid duhovnicesc, alcărui miez îl reprezintă spiritualitateapaisiană. Figură centrală a „renaşteriifilocalice şi isihaste" din a clouajumătate a secolului al XVIlI-lea,stareţul Paisie (Petru) Veli-cikovski(1722-1794), ce a petrecut vreme înde-lungată în părţile noastre (1743-1746;1763-1794), este una dintre cele maisigure călăuze în materie. După Crinii.ţarinii,căite apărută anul trecut tot în aceastăcolecţie, Meditaţii despre Rugăciunea inimii este onouă apariţie ce cinsteşte memoria bi-

necuvântată a Sfântului Paisie de laNeamţ. Ea se adaugă numeroaselor volumeapărute în ultima vreme, la mai multeedituri creştine din România,

Prefaţă

învăţăturile stareţului Paisie cu privire la „activitateaduhovnicească" sau Rugăciunea lui lisus se află expuse înspecial în două apologii pe care le-a scris pe această temă.Stareţul nostru a trebuit, de mai multe ori în viaţa sa, să iaapărarea practicării acestei rugăciuni împotrivaadversarilor săi, ce-i drept izolaţi, dar care, nu-i maipuţin adevărat, dăunau vieţii celorlalţi călugări dinpreajma lor.

încă din timpul şederii sale la schitul Sfântului Ilie dela Sfântul Munte, el a luat o atitudine fermă în aceastăprivinţă faţă de egumenul moldovean Atanasie din schitulvecin de la Kavsokalivia. Din cauza lucrărilor cerute deextinderea chiliilor, Paisie înlocuise o parte din slujbă cuRugăciunea lui lisus. Atanasie, care nu vedea cu ochi buni„reformele" lui Paisie, găsise acum ocazia să-i reproşeze„greşelile": falsă interpretare a scrierilor Sfântului GrigorieSinaitul, încredere exagerată în manuscrisele greceşti,înlocuirea slujbelor cu Rugăciunea lui lisus. în final,egumenul îl sfătuia pe Paisie să se pocăiască şi să nu semai despartă de obiceiul Sfântului Munte! Paisie nu aîntârziat să-i răspundă printr-o scrisoare în paisprezececapitole, în care se justifica, invocând mărturia SfinţilorPărinţi.

privitoare la practica Rugăciunii luilisus, cu buna nădejde a unei noi primeniriduhovniceşti, pe linia unei tradiţii decare, din păcate, vremurile ne-auîndepărtat pe mulţi dintre noi...

Prima parte a acestui volum cuprinde oprezentare (tradusă din ruseşte de EpiscopulNicodim, stareţ al Mănăstirii Neamţ) pe carepăr. Serghie Cet-ferikov o face învăţăturiipaisiene despre Rugăciunea,lui lisus.Textul este-precedat de un scurt cuvânt alMitropolitului Serafim Joantă, ce poatetrece drept o prefaţă a întregii cărţi. Adoua parte reproduce chiar textele(„capetele") stareţului Paisie despreRugăciunea inimii, în traducerea din limbarusă a păr. Gh. Roşea. Partea a treiacuprinde 31 de meditaţii duhovniceşti (deprovenienţă athoni-tă) privitoare laaceeaşi rugăciune, traduse din greceşte deierom; Ştefan Nuţescu (şi precedate de unscurt cuvânt al traducătorului).

Textele acestea, ce acoperă un răstimp deaproape trei secole, vădesc încă o datăcontinuitatea duhovnicească a misticiirăsăritene, inepuizabila actualitate aTradiţiei. Fie ca lumina lor să sestrămute, întreagă, în sufletul fiecăruicititor!

Părintele Serghie Cetferikov

învăţătura CuviosuluiPaisie Velicikovski,

stareţul Mănăstirii Neamţdin Moldova, despre

Rugăciunea lui lisus

Traducere din ruseşte de Episcopul Nicodim, stareţul Mănăstirii Neamţ

Şi la Drago mima a trebuit să ia atitudine împotrivaunui anume „călugărfilosof" din munţii Mo-şenski, careblestema această sfântă rugăciune. Acest călugăr dobândise oatât de mare influenţă asupra anumitor fraţi „slabi",încât aceştia au îndrăznii chiar să arunce în fluviulTiasmin (Ucraina) cărţile sfinţilor care se refereau la ea.Aşa au luat naştere cele şase capitole cu privire laRugăciunea lui lisus.

Spre sfârşitul vieţii sale (l 793), Paisie a scris o altăapologie la Rugăciunea lui lisus, împotriva că-lugăriduiTeopempt de la sihăstria din Poiana Vo-'ronei. Stareţul leexplică fraţilor din această sihăstrie că, pe pământulmoldovenesc, blestemul pornit împotriva Rugăciunii lui lisusvine de la „călugărul filosof" din Ucraina şi îi îndeamnă săaibă o sfântă râvnă şi o credinţă nezdruncinată în cărţileSfinţilor Părinţi, care au scris pe această temă. Apologiaexpune învăţătura tradiţională asupra Rugăciunii inimii şiaduce mărturia a treizeci şi cinci de Părinţi.

în cele Şase capitole asupra Rugăciuniiinimii, stareţul expune în mod sistematic bazele bibliceşi patristice ale Rugăciunii lui lisus, pregătirea pe care ocere din partea celor care doresc să o păstreze neîncetat îninima lor, precum şi efectele pe care aceasta le produce înei.

El arată că ceea ce îi face pe unii să se ridiceîmpotriva acestei rugăciuni este extrema necu-

10

noaştere a Scripturilor şi a scrierilor ascetice. Acestea, „maimult decât celelalte, sunt potrivite pentru lectura înmănăstiri", întrucât conţin înţelesul deplin al uieţiiconform Evangheliei. „Ele şutit lot atât de necesarecălugărilor pentru folosul sufletelor lor şi pentrudobândirea adevăratei înţelepciuni, dreaptă şi plină deumilinţă, cum este respiraţia pentru viaţa fizică."

Stareţul prezintă Rugăciunea inimii conformînvăţăturii Părinţilor, ca pe o „artă duhovnicească" şisubliniază necesitatea de a fi îndrumat de o persoanăexperimentată. Această sfântă lucrare a sufletului senumeşte „artă duhovnicească" tocmai pentru că, pentru ao săvârşi, ai nevoie, ca în orice artă, de un învăţătorcunoscător. Dacă regula bisericească a rugăciunii dupătipic trebuie şi poate să fie respectată de toţi, fără o iniţierespecială, „e cu neputinţă să-I aduci lui Dumnezeu jertfamistică a rugăciunii minţii în inimă fără a avea parte deo îndrumare". Căci rugăciunea duhovnicească este „maimare decât orice altă lucrare monahicească", ea fiind„culmea curăţeniei, izvorul virtuţilor şi cea mai nevăzutădintre munci, în adâncurile inimii". De aceea duşmanulmântuirii noastre opizmuieşte mai mult decât pe oricarealtă activitate. Nu poţi scăpa de aceste capcane decât prin su-primarea totală a propriei voinţe şi a înţelepciunii şi prinsupunerea f aţă de un părinte duhovnicesc cu experienţă.Dacă nu găseşti un maestru al ru-

găciunii, îlpofi la nevoie înlocui cu studiul atent al Scripturilor şi al Părinţilor.

Cel care se dedă acestei lucrări trebuie, de asemenea, săcunoască învăţătura Părinţilor cu privire la trepteleRugăciunii inimii. După ei, există o „Rugăciune a inimii"proprie începătorilor, care corespunde vieţii active, şi unaproprie celor desăvârşiţi, care corespunde vieţiicontemplative. Prima este însoţită de respectarea sfintelorporunci: post, veghe, metanii, lacrimi, amintirea morţii...Aceas-\ ta este o „rugăciune activă", care cere efort dinpartea celui care se roagă. Atunci când sufletul omuluise purifică de patimi prin toate eforturile asceticeîmplinite cu o adâncă umilinţă, el se f ace • vrednic săprimească harul lui Dumnezeu. Atunci harul, „maică atuturor fiinţelor, ia sufletul curăţit... şi îl conduce, dupăgradul lui de curăţie, treptat, către vedenii duhovniceşti,dezvăluindu-i tainele cele mai presus de fire, la caremintea nu are acces". Acesta este, dupălsaac Şirul, stadiul„rugăciunii văzătoare" sau al „rugăciunii pure", „dincare răsar vedeniile şi o teamă amestecată cu admiraţia".Cei care doresc să atingă stadiul contemplaţiei prinpropriile lor eforturi vor cădea în amăgiri, căcirugăciunea curată este un dar exclusiv al lui Dumnezeu.

Ca şi în muncile trupeşti, în practicarea rugăciunii fiecare trebuie să-şi respecte întotdeauna şi

întru totul propria măsură. Şi aceasta atât timp câtinima nu se curăţeşie de orice sentiment şi mintea de

orice gând rău. Este măsura omului care nu s-a născutîncă din harul lui Dumnezeu, în mai multe din scrierile

sale, stareţul Paisie aminteşte că lucrarea minţii ca „artăduhovnicească" nu se potriveşte tuturor; ea este lucrarea

proprie călugărilor. Sarcina lor distinctă, care o de-păşeşte pe cea a oamenilor din lume, este tocmai „trezviaminţii şi a duhului după omul dinlăuntru", în cea de-a

doua scrisoare către stareţul Teo-dosie, Paisie este, înaceastă privinţă, foarte categoric: „Scrierile patristice, înspecial cele care ne învaţă adevărata ascultare, trezvia

minţii şi isihia, atenţia şi rugăciunea minţii (adică aceeacare se săvârşeşte de către minte în inimă), se potrivesc ex-

clusiv ordinului monahal, şi nu tuturor creştinilorortodocşi în general". Acest raţionament se sprijină pe

faptul că „principiul şi baza de neînlăturat" a lucrăriiminţii este „adevărata ascultare" din care izvorăşte

„adevărata smerenie". La rândul său, smerenia apărăîmpotriva tuturor amăgirilor care îi rătăcesc pe cei care

sunt proprii lor stăpâni. E cu neputinţă ca oamenii dinlume, care trăiesc în neascultare şi se conduc după

propria lor iniţiativă, să se apropie de această rugăciune;căci, dacă o vor face, vor cădea cu siguranţă victime ale

amăgirilor.

13

Dacă stareţul Paisie afirmă într-un mod alai decategoric că oamenilor din lume le este imposibil să seangajeze în practicarea rugăciunii inimii fără a se supuneunui duhovnic experimentat, aceasta este pentru că ştiapericolul pe care-l putea reprezenta pentru aceştiapublicarea unor lucrări de asceză asemenea celei pe care orealizase: ei riscau să se dedea practicii acestei rugăciuni dindorinţa de a se bucura de efectele ei extraordinare.

Mitropolitul Serafim JOANTĂ

învăţătura stareţului Paisiedespre Rugăciunea lui lisus,

care se săvârşeşte de minte în inimă

Dulce este în inimăamintirea curată şi necontenită a lui lisus

şi luminarea negrăită ce o produce ea.Sfântul Marcu, Mitropolitul Efesului

învăţătura stareţului Paisie despreRugăciunea lui lisus, ca şi învăţătura luidespre monahism sunt strâns legate deînvăţătura despre acest lucru a dascăluluişi părintelui său, schimonahul Vasilie.De aceea, noi vom expune pe scurt maiîntâi învăţătura despre Rugăciunea luilisus a stareţului Vasilie, înfăţişată deacesta în prefaţa cărţilor lui GrigorieSinaitul, a fericitului Filoftei Sinaitulşi a fericitului Isihie al Ierusalimului.

Stareţul Vasilie îşi începe prefaţa lacartea Sfântului Grigorie arătând căpărerea acelora care socotesc că lucrareaminţii e potrivită numai celordesăvârşiţi care au ajuns la scutirea depatimi şi la sfinţenie este nedreaptă. Ceicare cred acest lucru îşi mărginescrugăciunea numai la rostirea exterioară apsalmilor, troparelor şi canoanelor,

neînţe-legând că această rugăciuneexterioară s-a rânduit

' ; de Sfinţii Părinţi numai cavremelnicească, în ve-"•'Cţv derea neputinţeişi prunciei minţii noastre, cu sco-, '„--pul

ca noi, desăvârşindu-ne treptat, să ne ridicăm; /; pe treapta minţii active şi nici într-un

caz să nu ne YJţ poprim numai la aigăciuneaexterioară. După cuvin-:«tf4^'tele Sfântului

Grigorie, numai copiilor le este îngă-\ "^duitsă socoată că, săvârşind cu buzele rugăciunea

externă, săvârşesc ceva măreţ şi să semulţumească cu cantitatea de citire,

înfăţişându-ne un fariseu ascuns. Dupăcuvintele Sfântului Simeon Noul Teolog, cel ce

se mărgineşte numai la rostirea rugăciuniiexterioare nu poate dobândi pacea lăuntrică şi'propăşirea în virtuţi, căci acela e asemeneacelui "_ > care duce luptă cu vrăjmaşii săi în

întunericul nopţii; el aude glasul vrăjmaşilor,este rănit de ei, dar nu vede lămurit cine

şi de unde au venit, nici pentru ce seluptă cu dânşii. După cuvintele lui Isaac

Şirul şi ale Sfântului Nil Sorschi, dacă cinevaar voi, afară de rugăciunea minţii, numai cu

rugăciunea exterioară şi cu simţurile, sărespingă ispitele vrăjmaşului şi să se

împotrivească vreunei patimi sau cuget viclean,acela curând s-ar pomeni de multe ori biruit,

căci dracii, biruindu-1 în luptă, pre-făcându-se că i se supun, îşi bat joc de dânsul şi-1predispun la mândrie şi încrederea în sine,

procla-mându-1 învăţător şi păstor al oilor. Din

cele spuse, se poate vedea măsura şi putereaatât a rugăciunii minţii, cât şi a celei

exterioare. Nu se cade a crede

că Sfinţii Părinţi, înfrânându-ne de lanemăsurata rugăciune externă şiîndreptându-ne spre rugăciunea lăuntrică,înjosesc prin aceasta rugăciunea externă.Să nu fie. Căci toate sfintele slujbebisericeşti sunt statornicite de DuhulSfânt şi toate reflectează în sine tainaîntrupării lui Dumnezeu-Cuvântul, nefiinclnimic omenesc în ceremoniile bisericeşti,ci toate sunt lucrul harului dumnezeiesc,care nu sporesc prin vredniciile noastreşi nici nu scad prin păcatele noastre.

Dar noi vorbim acum nu de rânduielileSfintei Bisericii, ci ele pravila osebităşi de viaţa fiecăruia dintre monahi,adică de rugăciunea minţii ca de un actcare prin râvnă şi'dreptatea inimii,'iarnu numai prin cuvintele rostite cu buzeleşi cu limba, fără luare-aminte, atrag deobicei harul Sfântului Duh. Şi prin acestact al minţii se poate îndeletnicichibzuit nu numai cel desăvârşit, ci şioricare nou începător şi supus patimilor,păzindu-şi inima. De aceea, SfântulGrigorie Sinaitul, care a examinat şi acercetat mai mult decât toţi şi până încele mai mici amănunte prin harulSfântului Duh, care locuia într-însul,vieţile şi scrierile şi nevoinţele duhov-niceşti ale tuturor sfinţilor, porunceştesă avem toată stăruinţa în rugăciuneaminţii. De asemenea, şi Sfântul Simeon al

Tesalonicului porunceşte şi sfătuieşte pearhierei, pe preoţi, pe monahi şi pemireni ca în toată vremea şi în totceasul să ros-

17

ţească această sfântă rugăciune, ca si cumar respira, prin ea, căci nu este armămai tare nici pe pământ, nici în cer. canumele lui lisus Hristos, zice• .]' ; î .' *'

el;împreună cu Sfântul Apostol. Să ştiişi aceea, cucernice ostenitor, care teîndeletniceşti cu acest lucru sfânt, cănu numai în pustie sau în singurătateapustnicească au fost propovăduitori şimulţi îndeplinitori ai acestui lucrusfânt, ci chiar şi în la-vrele cele marişi prin oraşe. De pildă, Sfântul pa-triarh Fotie, care a fost ridicat pescaunul patriarhal dintre senatori,nefiincl monah, chiar în înaltul săupost a învăţat rugăciunea minţii şi asporit în-tr-însa în aşa măsură, încât,după spusele Sfântului Simeon alTesalonicului, faţa lui strălucea prinharul Sfântului Duh ca a unui alt Moise.

După cuvintele aceluiaşi Sfânt Simeon,patriarhul Fotie a scris şi oremarcabilă carte despre lucrareaminţii. Tot el zice că şi Sfântul loanGură de Aur şi Sfinţii Ignatie şiCalist, fiind tot patriarhi aiŢarigradului, şi-au scris cărţile despreaceastă lucrare lăuntrică. Aşadar, dacătu, obiectând contra rugăciunii minţii,vei zice că tu nu eşti locuitor alpustiului, ca să te îndeletniceşti cu

asemenea lucrare, atunci te vor da de golpatriarhul Calist, care a învăţatrugăciunea minţii îndeplinind slujba debucătar în lavra cea mare a Athosului, şipatriarhul Fotie, care fiind dejapatriarh, a învăţat iscusinţa luării-aminte a inimii. Dacă te vei lenevi săte în-

18

deletniceşti cu tre/via mintii pe temeiulcă Iaci ascultare, atunci cu deosebiremeriţi mustrare, căci, după cuvinteleSfântului Grigorie Sinaitul, nici pustia,nici singurătatea nu sunt aşa elefolositoare pentru asemenea rugăciune caascultarea chibzuită. Dacă vei zice că nuai învăţător care să te înveţe aceastălucrare, însuşi Domnul îţi porunceşte săînveţi din Sfânta Scriptură, când spune:„Cercetaţi Scripturile şi într-însele veţigăsi viaţa veşnică". Dacă te tulburi că nugăseşti loc liniştit, atunci te dă de golSfântul Fetru Damaschinul, care zice:„începutul mântuirii omului constă înpărăsirea voilor şi cugetelor sale şi înfăptuirea voilor şi cugetelor Domnului,şi atunci în toată lumea nu se va găsiasemenea lucru sau loc care ar putea să-iîmpiedice mântuirea".

Dacă te tulbură cuvintele SfântuluiGrigorie Sinaitul, care vorbeşte multdespre plăcerile care se simt în timpulacestei lucrări, apoi tot acest sfântpărinte te şi îndreaptă când zice: „Noinu trebuie nici să ne temem, nici să neîndoim de a chema pe Dumnezeu. Căci dacăunii s-au poticnit, vătă-mânclu-se laminte, apoi să ştii că ei au suferitaceasta clin pricina încăpăţânării şi amândriei. Dar clacă cineva cu supunere, cu

cerere şi cu smerenie caută pe Dumnezeu,niciodată nu va suferi vătămare cuajutorul harului lui Hristos. Căci cel cetrăieşte după dreptate şi cuvios şiînlătură plăcerea sa

si mândria, nu-i poate pricinui vătămare,după cuvintele Sfinţilor Părinţi, niciîntreaga ceată, drăcească, chiar de arridica asupra lui nenumărate ispite. Numaicel ce se poartă bizuit pe puterile saleşi după sfaturile sale cade în ispită. Iarcei ce, potic-nindu-se de piatra SfinteiScripturi de frica ispitelor, se abat de lalucrarea minţii prefac albul în negru şinegrul în alb. Căci nu pentru împiedicareaminţii ne dau învăţături Sfinţii Părinţidespre cauzele ispitelor care se întâmplă,ci ca să ne ferească de ispite". Cum şiSfântul Grigorie Sinaitul, poruncind celuice învaţă rugăciunea să nu se teamă şi sănu se îndoiască, ne arata şi pricinileispitelor: încăpăţânarea şi mândria. Dorindca noi să nu căpătăm vătămare de la ele,Sfinţii Părinţi ne poruncesc să studiemSfânta Scriptură şi prin ea să ne călăuzimfrate pe frate: prin sfat bun, dupăcuvântul Sfântului Petru Damaschinul.

Dacă te înspăimânţi să păşeşti larugăciunea minţii din respect şi dinsimplitatea inimii, şi eu împreună cu tinesunt gata să mă înspăimânt. Dar nu trebuiesă ne temem de basme deşarte, după zică-toarea: „Dacă te temi de lup, nu intri înpădure". Şi de Dumnezeu trebuie să te temi,dar să nu fugi de dânsul, nici să te lepezi

de El. Nu mică piedică la facerearugăciunii minţii e pentru unii neputinţalor trupească. Nefiincl în stare să suporteosteneala şi postul pe care le-au suportatsfinţii, ei socot că fără

acestea lor le e cu neputinţă să înceapălucrarea minţii. Arătându-le greşeala,Sfântul Vasile cel Mare învaţă: „înfrânarease măsoară fiecăruia clupă puterea satrupească, şi eu socot că nu-i fărăprimejdie ca, ruinând prin înfrânarenemăsurată puterile trupului, să-1 faciinactiv şi incapabil de fapte bune. Dacă arfi bine pentru noi să fim slăbănogi cutrupul şi să zăcem ca nişte morţi, abiasuflâncl, atunci Dumnezeu aşa ne-ar fifăcut. Dar dacă El nu ne-a făcut aşa apoigreşesc aceia care minunata zidire a luiDumnezeu nu o păstrează aşa cum a ziclit-oEl. Nevoitorul numai de un lucru trebuiesă se îngrijească: nu s-a furişat oare însufletul său răul leneviei, n-au slăbittrezvia şi cugetarea râvnitoare cătreDumnezeu, nu s-a întunecat oare în elluminarea duhovnicească şi luminareasufletului care se naşte din ea? Căciclacă tot binele din el creşte, atunci nuvor avea când să se ridice într-însulpatimile trupeşti, dacă sufletul lui epreocupat cu cele cereşti şi nu lasătrupului vreme pentru stârnirea poftelor.Faţă de această întocmire, sufletul careprimeşte hrană nu se deosebeşte de cel carenu primeşte. Şi el a împlinit nu numaipostul, ci şi o abţinere totală de lamâncare şi primeşte laudă pentru grija sa

deosebită ele trup, căci traiul săucumpătat nu provoacă aprinderea poftelor".

Potrivit cu aceasta, şi Sfântul Isaac zice: „Căci de vei sili un trup slab pesteputerile lui, o îndoită tul-

21

. burare pricinuieşte sufletului". ŞiSfântul loan Scă-rarul spune: „Eu am văzutpe acest duşman (pântecele) odihnit şivioiciune minţii clâncl". Iar în alt loczice: „Eu 1-am văzut secătuit de post sistârnind poftele, ca noi să nădăjduim nuîn noi, ci în Dumnezeul cel viu". Aşa neînvaţă şi istoria pe care ne-o . spunepreacuviosul Nicon: şi în vremurilenoastre a fost găsit în pustiu un bătrâncare timp de treizeci de ani n-a văzut niciun om, nici pâine n-a mâncat, • hrănindu-senumai cu rădăcini, şi el a mărturisit cătoţi anii aceştia a fost muncit ele draculcurviei. Şi părinţii au conchis că nicimândria, nici hrana nu erau pricinaacestei lupte a curviei, ci faptul că bă-. iranul nu fusese deprins cu trezviaminţii şi cu armele împotriva poftelor.

De aceea şi zice Sfântul MaximMărturisitorul: „Dă trupului dupăputerile lui şi toată nevoinţa taîntoarce-o spre lucrarea minţii". ŞiSfântul Diacloh zice: „Postul în sine nueste ele laudă, ci după Dum-, nezeu; scopul lui e de a-i aduce pe ceicare doresc la curăţie. Şi de aceea nu secaele să aibă păreri înalte despre elnevoitorii blagocestiei, ci de la credinţacea în Dumnezeu trebuie să aşteptăm înce-putul îndrumării, în nici o artămeşterii nu judecă

• rezultatul lucrării după instrument, ciaşteaptă sfârşitul lucrării şi apoi judecăarta. Luânel asemenea hotărâre cu privirela hrană, nu-ţi pune toată nădejdea numaiîn post, ci în credinţă şi, după pute-

22

iile tale postind, aleargă la lucrareaminţii. Astfel tu şi mândria o poţiînlătura şi nu te vei îngreţoşa de

făpturile cele bune ale lui Dumnezeu,danci slavă lui Dumnezeu". Rugăciuneaminţii este armă puternică, cu care

nevoitorul biruieşte pe vrăjmaşii săi ceinevăzuţi. Unii clin Sfinţii Părinţi dau

reguli pentru monahi: împreună cuîmplinirea poruncilor dumnezeieşti, să

facă lungă cântare de psalmi, canoane şitropare. Alţi Sfinţi Părinţi, studiind cea

mai subtilă lucrare duhovnicească aminţii, găsesc că nu e de ajuns pentru

începători să rămână numai laîndeletnicirea trupească, ci, predându-le

împreună cu împlinirea poruncilor luiHristos, o măsurată cântare şi citire,

statornicesc în locul îndeletnicirilor -cântări de psalmi şi canoane — rugăciuneaminţii, adăugând totodată că, dacă Duhul

Sfânt va cerceta prin lucrarea rugăciuniiminţii, atunci să se lase la o parte

pravila exterioară, fără nici o îndoială,căci o înlocuieşte rugăciunea lăuntrică.

Alţii, având multă experienţă şicunoştinţa vieţii şi a scrierilor sfin-ţilor şi mai ales fiind luminaţi prin

lucrarea şi înţelepciunea Sfântului Duh,statornicesc pentru începători să facă

rugăciunea minţii obşteşte şi nu

particular, înfăţişând-o sub două forme:lucrată şi văzută. Aceşti părinţi

poruncesc să se pună toată grija pentrurugăciunea minţii, osebincl pentru cântarepuţină vreme, numai în ceasurile de urât,

căci, după cuvintele lor, slujbelebisericeşti şi cântările

suntpuselaîndemânăîngenerepentrutoţicreş-tinii,iarnupentruaceiacarevorpetreacăîn

tă-• cere. De altminteri, şi pe caleaîndelungatei cântări de psalmi şi citirede canoane şi tropare se poate ajunge laizbândă, deşi foarte încet şi cu marigreu-

' taţi. Calea a doua e însă mult mai laîndemână şi mai uşoară; iar a treia ecea mai scurtă, ba şi însoţită debucurie şi de o deasă cercetare a Duhu-lui Sfânt, care întăreşte şi linişteşteinima, mai ales când este sârguinţă plinăde râvnă şi bunăvoinţă. Cu cât sfântarugăciune a minţii este însufleţită deîmplinirea poruncilor dumnezeieşti şialungă dracii şi patimile, cu atâta,dimpotrivă, cel care neglijeazăporuncile şi nu poartă grijă derugăciunea minţii, îndeletnicindu-senumai cu cântarea, este purtat de patimi.

Călcarea poruncilor Domnului toţi ovăd deopotrivă, dar se manifestăfelurit. De pildă: cineva hotăreşte sănu calce poruncile, să nu se dea lapatimi, dar din pricina unor împrejurărisau tulburări sau ispite diavoleşti, i seîntâmplă să jignească pe cineva, sau săosândească, sau să se mânie, sau să fiebiruit de mândrie, sau să se certe, sausă se laude, sau să grăiascădeşertăciuni, sau să mintă, sau să seîmbuibeze, sau să se îmbete, sau să se

gândeascăla

rele, sau altceva de felul acesta să facă.Simţindu-se vinovat faţă de Dumnezeu, elîndată începe să se căiască şi cu pocăinţăcade înain-

24

Uca lui Dumnezeu cu rugăciunea minţii dininimă, ca să-1 ierte Dumnezeu şi să-iajute ca să nu mai cadă în asemeneagreşeli. Şi astfel, el pune început săpăzească poruncile şi să-şi păzească inimade ispite rele, temându-se ca nu cumvaclin pricina lor să piardă împărăţiacerurilor. Altul însă trăieşte fără nici ogrijă ele cădere sau socoteşte că învremurile de azi nu mai sunt oamenicare păzesc poruncile şi care se tem să lecalce, că fiecare cu voie sau fără voiegreşeşte înaintea lui Dumnezeu, fiindvinovat de anumite păcate mai mari saumai mici şi de aceea el nu voieşte nicimăcar să se ferească de ele, socotindaceasta lucru cu neputinţă. Socotindu-serăspunzător numai pentru desfrânare şicurvie, ucidere şi furt şi pentru altepăcate de moarte şi înfrânându-se de laele, el îşi închipuie că stă. Unora caaceştia se aplică cuvintele Părinţilor:mai bine să cazi şi să te scoli decât săstai şi să nu te pocăieşti.

E de mirare cum aceşti oameni, vinovaţideopotrivă de aceleaşi păcate, repetateadesea, sunt diferiţi înaintea luiDumnezeu, ba socot că şi înainteaoamenilor duhovniceşti. Unul nu ştienicidecum de cădere şi sculare, deşi estăpânit de patimi; celălalt însă cade şise scoală, e biruit şi biruieşte, se luptă

şi se nevoieşte, nu vrea să răspundă curău pentru rău, dar nu se poate ţine clinpricina obiceiului, se sileşte să nu spunăceva rău, se mâhneşte când ca-

25

pată jigniri şi totuşi îşi reproşează căse mâhneşte şi se căieşte de aceasta, clar,deşi nu se mâhneşte de jignirea primită,apoi nici nu se bucură. Toţi cei ce segăsesc în asemenea dispoziţie seîmpotrivesc patimilor, nu vor să se supunălor, se întristează şi luptă. Părinţiiînsă au zis că orice lucai pe care su-fletul nu-1 vrea este de mică durată.Voiesc să mai vorbesc despre patimileînrădăcinate. Sunt oameni care se bucurăcând sunt jigniţi, dar asta pentru căvoiesc să aibă răsplată. Aceştia fac partedintre cei care dezrădăcinează patimile,clar nu cu mintea. Altul se bucură primindjignirea şi socoate că se cuvine să oprimească, pentru că el însuşi a dat mo-tiv, Acesta cu mintea dezrădăcineazăpatima. Sunt, în fine, şi din aceia carenu se mai bucură fiind jigniţi, ci sesocotesc mult vinovaţi, întristându-se pedeasupra că au tulburat pe cei care i-ajignit. Facă bunul Dumnezeu să fim în aşadispoziţie a sufletului! Pentru opricepere mai limpede a uneia sau alteiadin aceste două vieţuiri vom mai spuneaşa: cel dintâi, supunându-se legii,îndeplineşte numai cântarea. Al doilea seobligă la lucrarea minţii, are pururea cusine numele lui lisus Hristos pentru dis-trugerea vrăjmaşului şi a patimii. Acela

se bucură cum a sfârşit cântarea. Acestaînsă mulţumeşte lui Dumnezeu dacă înliniştea sa, netulburat de cugete rele,face rugăciunea. Acela doreşte cantitatea,acesta calitatea. Acela, grăbindu-se săexecute o

anumită cantitate de cântare, repede capătăsi creste în sine mândria de sine, pe carerezemându-se, naşte şi creşte înlăuntrulsău pe fariseul interior, dacă nu-şi valua seama la sine.Cel care preţuieşte calitatea

rugăciunii îşi cunoaşte neputinţa şi ajutorul lui Dumnezeu. Rugân-du-se, sau mai bine chemând numele Domnului isus împotriva ispitelor vrăjmaşului, a patimilor şi a cugetelor rele, el vede pieirea lor în faţa înfrico-atului nume al lui Hristos şi înţelege puterea lui Dumnezeu şi ajutorul Lui. Pe ele altă parte, siluit şi ulburat de cugetele rele,îşi simte neputinţa, căci nu poate să se împotrivească lor numai cu puterile ale. Şi în aceasta se cuprinde toată pravila sa şi oată viaţa. Şi deşi vrăjmaşul îi poate insufla bucuria mândriei de sine şi cuget fariseic, totuşi el în-âmpină în acest nevoitor pregătirea de a chema numele lui Hristos împotriva tuturor cugetelor rele >i astfel nu-şi atinge ţinta ademenirilor. Dar va zice careva că şi cel dintâi poate chema pe Hristos îm-Dotriva ispitelor vrăjmaşilor. Da, poate, dar fiecare ?tie din experienţă că în vremea de faţă săvârşitorii pravilei exterioare n-au obiceiul să deprindă rugă-ţciunea împotriva cugetelor rele. Aceştia nu voiesc mai ales să primească

cuvintele exprimate sau ;scrise despre trezvia lăuntrică, în care se cuprinde ştiinţa rugăciunii împotriva cugetelor rele. Şi nu numai că nu le primesc, ci încă se şi împotrivesc

27

şi afirmă că începătorilor nu li s-arcere de cătn Sfinţii Părinţi rugăciuneaminţii, ci numai ;singuri cântarea depsalmi, tropare şi canoane, rostite cibuzele şi cu limba. Şi, deşi ei vorbescşi învaţi aceasta fără dreptate, cu toateacestea sunt ascultat de toţi, căciastfel de rugăciune nu le cere lepădarea de poftele lumeşti, ci fiecaretrebuie numa să dorească să se poată rugaastfel, fie monah, fi< mirean, în sfântarugăciune a minţii, care este < slăvităşi plăcută lui Dumnezeu iscusinţă aiscusin ţelor, cerând nu numai lepădarede lume şi de pof tele ei, ci încă şimulte poveţe şi învăţătură, nu-ş găseştesăvârşitori printre monahi.

Pe lângă toate acestea, trebuie să netemem d< abateri la dreapta şi la stânga,adică de disperare ş de prea mareîncredere în sine. Văzând că celor c<învaţă să facă rugăciunea minţii li seîntâmplă că deri nu intenţionate, ci fărăde voie, numite de Sfin ţii Părinţigreşeli zilnice, nu trebuie ca dinaceast; pricină să cădem la îndoială,căci, după măsur; puterilor fiecăruia,sunt şi izbânzi. Pe ele altă parte!auzind marea milă dumnezeiască spre noi,păcă-j toşii, noi nu trebuie să fimîncrezuţi şi să păşim făl ră maresmerenie şi fără împlinirea după putere

| poruncilor către această rugăciune aminţii. Ştiind; că şi încrederea în sineşi disperarea sunt insuflau] devrăjmaşul, să fugim şi de una, şi dealta. Şi ast| fel, cu mare băgare deseamă la cele ce ne spunt

28

ânta Scriptură, folosindu-ne mai cu seamăde sfatul celor iscusiţi în ale smereniei,să învăţăm această lucrare a minţii.Sfinţii Părinţi, care ne învaţă că numai cuporuncile lui Hristos învingem patimile şine curăţim inima de cugete rele, aratănevoitorilor să aibă două arme clin celemai tari: temerea de Dumnezeu şi ştiinţa căDumnezeu se află pretutindeni, după cum zic:„Prin temerea de Dumnezeu fiecare se abatede la rău" şi „Văzând pe Domnul purureaînaintea mea, de aceea nu mă voi clătina".Ei mai propun afară de acestea să mai avemşi amintirea morţii şi a gheenei şi să maicitim încă şi Sfintele Scripturi. Toateacestea sunt bune pentru bărbaţii buni şievlavioşi. Pentru cei nesimţitori şiîmpietriţi, măcar însăşi gheena sau însuşiDumnezeu de li s-ar descoperi, nici o fricănu s-ar naşte din aceasta. Afară de aceasta,însăşi mintea monahilor începători devineneputincioasă să perceapă astfel elelucruri, fugind de la ei ca albina de fum.Dar, deşi o astfel de amintire este bună şifolositoare, părinţii cei mai duhovniceştişi mai iscusiţi pe deasupra acestui bun aumai indicat în cazul luptei un bine mai mareşi mai neasemănat, care poate fi de foloschiar şi celor mai slabi.

Mijlocul dintâi se poate asemăna cu omoară

care macină fiind purtată cu mâinile, iar

mijlocul[ din urmă se aseamănă cu o moară purtată de

apăl sau cu altă putere. Precum apa sigură de

sine miş-

29

că roata şi piatra, tot astfel şipreaclulcele nume a lui lisus, împreunăcu amintirea de Dumnezeu, care trăieştetoată în lisus, mişcă mintea în rugăciune,

despre care marele teolog Isihie zice:„Sufletul ajutat şi îndulcit de lisus, cu

bucurie, cu dragoste şi cu mărturisireînalţă laude Binelăcătorului, mullu-

minclu-I şi chemându-L cu veselie". Iarîn alt loc adaugă: „Cum nu-i cu putinţă a

duce viaţa aceasta fără mâncare şi fărăbăutură, tot aşa-i cu neputinţă sufletuluifără paza minţii să atingă ceva duhovni-cesc şi plăcut lui Dumnezeu sau să-şielibereze mintea de păcat, cu toate căcineva s-ar sili să nu .păcătuiască defrica muncilor". Şi iarăşi: „Cugetele

rele, pătrunzând în inima noastră, chiardacă nu le voim şi ne împotrivim, pot

izgoni Rugăciunea lui lisus rostită dinadâncul inimii". Prin cel dintâi mijloc

indicat aici, deşi s-ar ajunge laizbândă, fără rugăciunea minţii acest

lucru s-ar întâmpla totuşi foarte încetşi foarte greu. Iar prin al doilea mijloc,nevoitorul repede şi uşor se apropie de

Dumnezeu. Căci acolo sunt numairugăciunea, învăţătura şi lucrarea externă,

iar aici sunt amândouă, atât cea externă,cât şi păstrarea lăuntrică. Când monahulîncepător, după lepădarea sa ele lume şi

de lucrarea de păcate mari şi de moarte,pune făgăduinţă înaintea lui Dumnezeu să

se înfrâneze nu numai de la păcatelemici, zilnice şi de iertat, ci şi ele in-fluenţa însăşi a patimilor şi a cugetelor

rele, şi pa-

trunzfmcl înlăuntru către inimă cu minteasa, va începe să cheme asupra oricăreilupte şi împotriva oricărui cuget rău peDomnul lisus, sau clacă după neputinţa sava da pas ispitei vrăjmaşului şi va călcaporuncile Domnului, va cădea la Domnulcu rugăciunea inimii căindu-se,osândindu-se şi în această stare vapetrece până la sfârşitul zilelor, căzândşi sculându-se, biruit şi biruind, ziua şinoaptea cerând răzbunare împotrivapotrivnicului său, nu va fi oare pentru elo nădejde ele mântuire ? Căci, după cum nearată experienţa, nu e cu putinţă nicipentru cei mai mari bărbaţi să se păzeascăcu totul ele păcatele zilnice, care sunt:cuvântul, cugetul, neştiinţa, uitarea,voinţa şi nevoinţa, întâmplarea, dar carese iartă prin harul zilnic al lui Hristos,după cuvintele Sfântului Casian.

Dacă cineva, puţin fiind la suflet, vazice că Sfântul Casian, prin cei curăţiţide harul Sfântului Duh de păcatele eletoate zilele, înţelege numai pe sfinţi,iar nu pe începătorii supuşi patimilor,admitem şi această părere, dar tu bagă deseamă mai ales judecata şi hotărâreadespre astfel de lucruri ale SfinteiScripturi, după care orice începător seosândeşte pentru astfel ele păcate de toatăvremea şi elin nou poale căpăta iertare

prin harul lui Hristos, ca de altminterişi toţi sfinţii, prin pocăinţa elefiecare clipă şi prin mărturisireînaintea lui Dumnezeu. Căci, elupă cumzice Sfântul Doroftei, sunt

slujitori patimii si sunt în acelaşi timpcei ce se împotrivesc ei. Cei careslujesc patimii, când aud un • cuvânt,pierd liniştea si răspund cinci cuvintesau zece, ca răspuns la un cuvânt şiduşmănesc şi se tulbură şi chiar după cese liniştesc nu încetează de a avearăutate asupra celui ce i-a zis acel cu-vânt şi se întristează că nu i-a răspunsmai multe şi se gândeşte să găsească vorbeşi mai rele să-i spună şi mereu spune:„De ce nu i-am zis eu oare aşa? Lasă căam să-i torn eu", şi mereu se mânie.Aceasta-i o dispoziţie, în vreme cestarea de răutate este obişnuinţă.

Altă stare e când, auzind cuvântul,omul de asemenea răspunde cinci sau zececuvinte şi e trist că nu a răspuns maimulte cuvinte jignitoare şi se frământăşi-i pare rău că n-a făcut aşa; dar treccâteva zile şi el se linişteşte; unulrămâne o săptămână în această stare, iaraltul peste o zi se linişteşte; altul.însă jigneşte, ocărăşte şi se tulbură,dar îndată se linişteşte. Iată câte stărideosebite sunt şi toate cad sub judecatăcât timp rămân în putere. De aceea şiputem judeca şi cu privire la toatecelelalte cazuri de ce noul începător nuse poate curaţi prin harul lui Hristosele păcatele zilnice, aparent mici. Să

vedem acum, când tot asemenea păcate suntiertate noilor începători supuşipatimilor. Acelaşi Sfânt Doroftei zice:„Se întâmplă ca cineva, auzind un cuvânt,să se mâhnească în sine, dar nu pentru căa avut o ne-

plăcere, ci pentru că n-a răbdat. Acesta se alia în dis-, poziţia de a se împotrivi patimii. Altul se luptă şi se nevoieşte şi ebiruit de patimă. Altul nu vrea să răspundă cu rău pentru rău, dar e târât de obişnuinţă. Unul se nevoieşte să nu zică nimic rău, dar se mâhneşte că a primit învăţătura lui şi-şi reproşează că T se mâhneşte şi se căleşte de aceasta. Altul însănu f"se mâhneşte că a primit jignirea, dar nici nu se bucură. Aceştia toţi sunt cei ce se împotrivesc patimii, se mâhnesc şi se luptă. Ei, deşi sunt luptaţi de patimă, potdobândi iertarea păcatelor de fiecare minutprin harul lui Hristos, păcate făcute nu cuvoie, ci fără de voie, pentai care Domnul a poruncit Sfântului Petru «ele şaptezeci de ori câte şapte» să ierte ţ pe zi". Acelaşi luciu îl spune şi Sfântul Atanasie Si-f naitul: „Noi aşa judecăm şi socotim despre cei ce primesc Sfintele Taine ale trupului şi sângelui Domnului, că dacă ei au unele păcate mici şi de iertat, cum ar fi că au greşit cu limba, cu auzul, cu ochiul sau cii mândria sau prin mânie, sau prin iritare, sau prin altceva asemănător, clar se osândesc pe ei înşişi şi-şi mărturisesc păcatele înaintea lui ţ Dumnezeu şi astfel primesc Sfintele Taine, această ^ primire le este spre curăţirea păcatelor. Deoarece la început noi am vorbitdespre iscusita biruinţă a pa-timilor prin

rugăciunea minţii şi prin păzirea po-runcilor, vom arăta acum mai lămurit însuşimersul luptei minţii cu patimile.

33

Vine asupra noastră războiulvrăjmaşului prin vreo patimă oarecaresau prin anumite cugete rele? Cel ce seroagă cheamă împotriva lor pe Hris-tos şipiere diavolul cu războiul său. Cadecineva din slăbiciune prin cuget saucuvânt sau mânie sau prin vreo poftătrupească ? Se roagă lui Hristos, măr-turisindu-se înaintea lui Dumnezeu şicăindu-se. Se întâmplă să fie cuprinscineva de deznădejde şi întristare, care-i apasă sufletul şi inima? Să-şi tre-zească amintirea morţii şi a gheenei şiomniprezenţa lui Dumnezeu şi, cuajutorul lor puţin ostenin-du-se, săcheme pe Hristos. După aceea, căpătândpace în luptă, din nou roagă pe Hristossă fie milostiv cu el pentru păcatelelui, cele de voie şi fără de voie. într-un cuvânt, în ceasul de luptă şi depace duhovnicească, el aleargă la Hristosşi Hristos este pentru el de toate şipentru toate, atât în împrejurărilebune, cât şi în cele rele. Nu trebuie săne lăsăm târâţi de asemenea încredere însine, că am săvârşi ceva rugându-ne saubineplăcând Domnului. Căci unul estesensul rugăciunii externe, şi altul alcelei interne. Acela îndeplineşte ocantitate de cântare. Nădăjduieşte săplacă prin aceasta lui Dumnezeu şi,

părăsind-o, se osândeşte pe sine. Iaracesta, fiind mustrat ele conştiinţăpc*ntru păcatele de fiecare clipă şisuferind clin pricina năvălirii ispiteivrăjmaşului, strigă pururea către Hristos,păstrând în minte cuvintele: «Chiar de aiurca toată scara desăvârşirii, roagă-tepentru iertarea păcatelor-'.

Şi iarăşi: «Voiesc să spun mai binecinci cuvinte cu mintea mea, decât zece miide limbi să grăiesc». Dacă însă cineva vazice că se poate şi fără rugăciunea minţiisă te curăţeşti de păcate cu harul luiHristos prin pocăinţă, aceluia-i răspundemaşa: «Pune de o parte poruncile luiHristos, iar de altă parte, rugăciunea ceade-a pururea: Şi ne iaită nouă greşelilenoastre». Dă-mi şi adevărata hotărâre de anu călca poruncile lui Dumnezeu, adică sănu cur-veşti, să nu te mânii, să nuosândeşti, să nu cleveteşti, să nu minţi,să nu grăieşti deşertăciuni, să iubeşti pevrăjmaşi, să faci bine celor ce te urăsc,să te rogi pentru prigonitori, să fugi deiubirea de plăceri, de iubirea de argintşi de poftele rele: într-un cuvânt, detoate păcatele şi cugetele rele. Şi cu ase-menea hotărâre păşeşte la facerearugăciunii minţii şi ia seama bine, de câteori pe zi, contrar hotărârii tale, veicălca poruncile şi de câte păcate, patimişi cugete rele vei fi otrăvit. Râvneştevăduvei aceleia, care ruga pe judecătorulziua şi noaptea, şi începe a striga cătreHristos în fiecare ceas pentru fiecareporuncă pe care o vei fi călcat şi pentrufiecare păcat, sau patimă, sau cuget răude care vei fi fost biruit. Mai adaugă laaceasta sfatul bun al Sfintei Scripturi şidupă puţină vreme vino şi-mi spune ce vei

vedea în sufletul tău. Te miră de nu veirecunoaşte şi tu singur, căci e cuneputinţă să încapă toate acestea înrugăciune externă, ci numai în cea aminţii, întrucât ea învaţă pe cel care oiubeş-

te toate tainele acestea şi încredinţeazăsufletul lui că, părăsind multa cântare depsalmi, de canoane şi de tropare şiîndreptându-şi toată grija sa sprerugăciunea minţii, nu numai că nu sepăgubeşte de pravila sa, ci încă o şisporeşte".

Precum puterea şi sensul legiiVechiului Testament consta în a aduce petoţi la Hristos, deşi aceasta părea .omicşorare şi îngustare a legii, tot astfelşi multa cântare trimite pe nevoitor larugăciunea minţii şi nu se extinde asupraîntregii vieţi monahiceşti. Căci însăşiexperienţa ne învaţă aceasta, când cineva,rugându-se, observă parcă un fel de zidîntre el şi Dumnezeu, asemenea pereteluidin mijloc despre care vorbeşteproorocul, care nu îngăduie minţii săcaute limpede spre Dumnezeu în rugăciunesau să ia aminte asupra inimii, în caresunt cuprinse toate puterile sufleteşti şiizvorul atât al cugetelor bune, cât şi alcelor rele. Lucrarea minţii cere neapăratteamă şi cutremur, zdrobire şi smerenie şimultă cercetare a Sfintei Scripturi şi sfă-tuire cu fraţii cei de un cuget, dar niciîntr-un caz fugă şi tăgăduire, precum niciîndrăzneală şi îndărătnicie.

Cel îndrăzneţ şi încrezător în sinenăzuieşte către cele ce sunt mai presus devrednicia şi dispoziţia sa şi cu mândrie

aleargă la rugăciunea duhovnicească.Cuprins de visul mândru ele a se urca pe otreaptă înaltă, pătruns întru aceasta nu de

36

dorinţa adevărată, ci de dor satanic, uşorse prinde în mrejele satanei. Şi de ce săne avântăm noi spre marile izbânzi alerugăciunii sfinte a minţii, de care, dupăSfântul Isaac, abia se învredniceşte unulclin zece mii? E de ajuns, cu totul deajuns pentru noi, pătimaşii şi păcătoşii,să vedem măcar urmele tăcerii, adicărugăciunea lucrătoare a minţii, prin carese gonesc din inimă ispitele vrăjmaşului şicugetele rele, în care se cuprinde şitoată treaba monahilor începători şipătimaşi şi prin care pot să ajungă, devrea Dumnezeu, şi la rugăciuneaduhovnicească. Dar nu trebuie să nedescurajăm din pricină că numai foartepuţini se învrednicesc de rugăciuneaduhovnicească, căci la Dumnezeu nu-inedreptate. Ci doar să nu ne lenevim amerge pe calea ce duce la aceastărugăciune, adică prin rugăciunealucrătoare a minţii să ne împotrivimcapcanelor diavolului şi cugetelor rele.Mergând pe această cale a sfinţilor, nevom învrednici şi ele soarta lor, deşi nuaici pe pământ, cum spun Sfântul Isaac şimulţi alţi sfinţi.

Rugăciunea minţii e însoţită dediferite simţăminte trupeşti, între caretrebuie a deosebi pe cele îndătinate decele întâmplătoare, cele harice de celefireşti şi de cele ce se nasc din fapte. Ede mirare şi grozav, zice stareţulVasilie, cum unii, ştiind de SfântaScriptură, nu iau aminte la ea. Alţiiînsă, şi fără să o ştie şi fără săîntrebe pe cei pricepuţi,

37

ci sprijinindu-se pe propria minte,îndrăznesc să păşească la rugăciuneaminţii şi încă zic că rugăciunea trebuiesăvârşită în sfera dorită: această sferă,zic ei, este sfera pântecelui şi inimii.Aceasta-i prima ispită capricioasă: nunumai rugăciune nu trebuie a săvârşi înaceastă sferă, dar nici acea căldură carevine în ceasul rugăciunii din sfera pofteinu trebuie nicidecum a o primi în inimă.După cuvântul Sfântului Grigorie Sinaitul,trebuie nu puţină trudă ca să ajungi cumtrebuie şi să te păstrezi în curăţenie detot ceea ce-i potrivnic harului, căci dia-volul are obiceiul să arate începătorilorispita sa sub chipul adevărului,înfăţişându-le răul ca ceva duhovnicesc.De altminteri, celor ce săvârşesc ru-găciunea minţii le e de folos să ştie şiacestea; aprinderea sau căldura vincâteodată de la coapse spre inimă şisingure, în chip firesc, dacă nu suntînsoţite de cugete desfrânate. Şi aceasta,după cuvintele fericitului Calist, nuvine de la ispită, ci de la fire. Dacăînsă cineva socoate această căldură fi-rească drept harică, atunci aceasta e dejaispită. De aceea nevoitorul nu trebuie să-şi oprească luarea-aminte asupra ei, ci săo alunge. Câteodată însă, diavolul adaugăaprinderea sa poftei noastre, târândmintea spre pofte desfrânate. Şi aceasta-i

fără îndoială ispită. Dacă însă tot trupulse aprinde, mintea rămânând curată şineînfricată, întărită oarecum şi cufundatăîn adâncul inimii, începând şi sfârşind

38

rugăciunea în inimă, aceasta fără îndoialăe de la har, iar nu din ispită.

Iar în alt loc, stareţul, Vasilie zicedespre simţămintele trupeşti care sestârnesc la rugăciunea minţii următoarele:„Mai întâi de toate, după cuvintelefericitului patriarh Calist, căldura vineclin rărunchi, ca şi cum i-ar încinge şipare ispită, clar nu este aşa: călduraaceasta nu-i din ispită, ci ele la fire şieste urmare a nevoinţei în rugăciune. Dacăînsă socoate această căldură ca din har, iarnu din fire, apoi aceasta negreşit eispită. Dar oricum ar fi această căldură,nevoitorul nu trebuie să o primească, cisă o alunge. Vine şi altă căldură de lainimă şi dacă în vremea asta mintea cade încugete desfrânate, apoi aceasta-i ispităadevărată; dacă însă tot trupul se aprindede la inimă, iar mintea rămâne curată şinecuprinsă de patimă, oarecum întărită încea mai lăuntrică adâncime a inimii, apoiaceasta-i fără îndoială din har, iar nu dela ispită. Ştiind toate acestea, e deneapărată trebuinţă să deprindem minteanoastră chiar de la început să stea înceasul rugăciunii deasupra inimii şi săprivească înlăuntrul ei, iar nu numai pânăla jumătate, într-o coastă, nici numai înpartea de jos. Aceasta se cade să se facă,pentru că atunci când mintea stă deasuprainimii şi înlăuntrul ei săvârşeşte ru-

găciunea, atunci ea ca un rege, şezâncl susla loc slobod, vecie cugetele rele ce joacădedesubt şi le

39

loveşte, ca pe nişte copii aiBabilonului, de piatra numelui luiHristos. Afară de aceasta, fiind destulde depărtată de coapsă, ea poate ocoli cuuşurinţă dorinţele pătimaşe, care audevenit inerente firii noastre prinpăcatul lui Adam. Dacă însă cineva îşistrânge atenţia pentru rugăciune lajumătatea inimii, atunci sau dinneîndestulata căldură a inimii, sau dinpricina slăbirii minţii şi a întunecateiatenţii (datorită desei repetări arugăciunii), sau sub influenţa lupteistârnite ele diavolul, mintea sigură desine cade spre coapse şi împotrivavoinţei se amestecă cu căldura cea dinpofte. Unii, din pricina marii lornedumeriri sau clin neştiinţă, încep săfacă rugăciunea jos, în capătul inimii,lângă coapse, şi astfel, atingând cumintea lor atât o parte de inimă, cât şio. parte de coapse, singuri cheamă ispitala ei, ca descântătorul pe şarpe.

Iar alţii, suferind cu totul denepricepere, nu ştiu nici măcar loculinimii şi, socotind că el se află înmijlocul pântecelui, îndrăznesc să facăacolo rugăciunea minţii. Vai amăgirii lor!De asemenea, trebuie a deosebi căldura înrugăciune, care este dar firesc, revărsatîn inimă, ca o mireasmă binemiro-sitoare,prin sfântul botez, de căldura care ne

vine de la păcatul strămoşesc şi care estârnită de diavolul. Cea dintâi numai îninimă începe rugăciunea şi tot în inimă osfârşeşte, dând sufletului linişte şiroade duhovniceşti. A cloua îşi areînceputul în ră-

40

runchi si tot acolo îşi terminărugăciunea, pricinuind sufletuluitiranie, răceală şi tulburare. A treia,rezultând din amestecarea cu aprindereapoftelor, aprinde mădularele şi inima cudulceaţa poftelor desfrâului, robeştemintea cu cugete rele şi târăşte spreîmpreunări trupeşti. Cel atent cunoaşterepede toate acestea şi observă: vremea,experienţa şi simţul i le fac pe toatecunoscute".

Sfânta Scriptură zice: „Doamne, au n-aisemănat sămânţă bună ? De unde dar aurăsărit neghinele ?". Nu se poate să nu sefurişeze răul alăturea cu binele: tot aşa-işi cu sfânta lucrare a minţii, se leagăispita ca muşchiul de arbore. Ispitarăsare din mândrie şi încăpăţânare şi caleac pentru ea servesc smerenia, cercetareaScripturii şi a sfatului duhovnicesc, iarnu abaterea de la deprinderea de larugăciunea minţii. Căci, după cuvinteleSfântului Grigorie Sinaitul, noi nutrebuie nici să ne temem, nici să neîndoim a chema pe Dumnezeu; căci deşiunii au rătăcit drumul, smintindu-se laminte, să ştii că ei au suferit aceastadin pricina mândriei şi a încăpăţânării.Iar pricina mândriei pe de o parte estepostul nechibzuit şi peste măsură, când .cel ce posteşte socoate că ar săvârşi ovirtute şi n-ar face aceasta pentruînfrâna re; iar pe de altă parte, dintraiul singuratic, înlăturând prima cauză,Sfântul Doroftei zice: „Cel ce păstreazătăcerea trebuie să se ţină pururea pe caleaîmpărătească; căci

41

necumpătarea.i uşor poate, fi, însoţită de.mândriţi,, ^tiupă care urmează ispita".

Iar nimicind pe a doua, zice: numaicineva tare şi desăvârşit se cuvine să senevoiască singur împotriva dracilor şi săscoată împotriva lor sabia, care esteCuvântul iui Dumnezeu, înseşi arma şilucrarea ispitei constau întâi în legăturacu vrăjmaşul, în pofta coapselorlăuntrice, iar mai apoi, în aiurările şiînchipuirile minţii. Ferinclu-se de celedintâi, sfântul părinte zice: „Deşivrăjmaşul preface mişcarea firească acoapselor oarecum în una duhovnicească,aprinzând, în locul călduriiduhovniceşti, căldura sa, şi în loculveseliei aducând o bucurie nebună şifăcând pe nevoitor să ia ispita sa drept olucrare a harului, timpul, experienţa şisimţul vor scoate la iveală amăgirea sa".Vorbind de a doua primejdie, SfântulPărinte învaţă astfel: „Tu însă, cândîmplineşti legământul tăcerii, să nuprimeşti cu nici un preţ, de vezi ceva cusimţurile sau cu mintea, înlă-untru sau înafara ta: fie chipul lui Hristos sau alîngerilor, fie al vreunui sfânt saulumină, foc" etc. Aici din nou se varidica potrivnicul şi va învinuilucrarea minţii. Căci el socoatc căispita nu se amestecă în cântarea externă.Cu toate acestea, să fie cunoscut că în

toate - fie cântare, fie rugăciune —,ispita are totdeauna locul ei, dacă cei cele săvârşesc n-au iscusinţă, cum ziceSfântul loan Scă-rarul: „Să cercăm, săvedem şi să măsurăm care dul-

42

iată ne vine nouă în cântare de la draculcurvieicare de la puterea şi harul care locuiesc înnoi".r în alt loc adaugă: „Cântând şi rugându-te,bagăie seamă dulceaţa ce-ţi vine, oricât s-arpărea eae amestecată cu amărăciuni. Şi aşa vei vedeacăipita poate deopotrivă ajunge atât pe cei cecântă,t si pe cei ce petrec în rugăciune; darpentru căiCeia care nu cunosc lucrarea minţii aunumai ojflgură teamă, cum ar putea împlini pravilacân-Jării, iar de cugetele rele şi de aprindereapoftelor,u se însetoşează, apoi ei nici nu ştiu cândvremeaoftei îi ajunge şi câncl se aprind deatingerea^vrăjmaşului şi cum s-ar lega între ele toateacestea.Ei lupta o aud şi răni primesc, dar cine-svrăjmaşiilor şi pentru ce se luptă cu ei, acestea nule cunosc. AfKind din cele spuse că nu lucrareaminţii e

pricina ispitei, ci numai singurăîncăpăţânareanoastră şi mândria, nu ni se cuvine să ocolimrugăciunea minţii; căci ea nu numai că nu neduce înispită, ci dimpotrivă, ne deschide ochiiminţii pentru cunoaşterea şi priceperea ei, ceea ce noiniciodată n-am fi putut ajunge clacă nu am fideprinsaceastă sfântă lucrare a minţii, chiar dacăam fil chiar şi mari postitori şi păstrători aităcerii".l După ce am cunoscut învăţăturastareţului Vasi-I lie despre rugăciunea minţii, să neîntoarcem acum f la învăţătura stareţuluiPaisie despre acelaşi lucru. | După cum s-aspus deja, stareţul Paisie a fost silit să

43

vină cu scrierea sa pentru a le atrageluarea-amin-te fraţilor săi asupra ataculuidin vremea aceea, îndreptat împotrivarugăciunii minţii, cu toate că recunoşteacă problema ce şi-o pusese era pesteputerile priceperii sale.

„A ajuns până ia noi vestea că anumiţioameni din cinul călugăresc, bizuindu-senumai pe nisipul noii înţelepciuni,îndrăznesc să hulească dumnezeiascarugăciune a lui lisus, care săvârşeşte prinminte sfânta slujbă în inimă. Un aceasta,îndrăznesc a spune că-i înarmeazăvrăjmaşul, ca prin buzele lor, aidoma unorarme, să murdărească acest lucru dumnezeiescşi cu orbirea minţii să-şi întunece inima.Temându-ne ca nu cumva cineva, auzindu-i,să cadă în asemenea hulă şi să nu greşeascăcumva înaintea lui Dumnezeu, hulindînvăţătura atâtor părinţi purtători deDumnezeu, care vorbesc de această rugăciunedumnezeiască, şi mai mult decât atât,nefiind în stare să ascultăm cu nepăsarecuvintele trufaşe asupra acestei lucrăriprea neprihănite şi îndemnaţi fiind deasemenea de rugăminţile stăruitoare alecelor care apără această rugăciune, amsocotit că, strigând în ajutor numele celpreadulce al Domnului lisus, să scriuspre respingerea acestei cugetări mincinoasea bâr-fitorilor şi spre întărirea turmeicelei de Dumnezeu alese, care s-a adunat în

mănăstirea noastră, câteva cuvinte despredumnezeiasca rugăciune a minţii, pe temeiulînvăţăturii Sfinţilor Părinţi.

Aşadar, eu, pulbere şi cenuşă, plecându-mi genunchii minţii şi inimii meleînaintea măririi celei neajunse adumnezeieştii slavei Tale, Te rog pe Tine,Unule-Născut Fiule şi Cuvântul luiDumnezeu, Cel ce ai luminat pe orbul dinnaştere, luminează şi întunecata meaminte, dăruieşte sufletului meu harul Tău,ca această lucrare a mea să fie spre slavanumelui Tău şi spre folosul acelora carevoiesc prin lucrarea minţii în rugăciune săse lipească cu duhul de Tine şi să Tepoarte pururea în inima lor, precum şi spreîndreptarea acelora care, din pricinamarii lor neştiinţe, au îndrăznit săhulească această sfântă lucrare."

Mai departe urmează expunereaînvăţăturii despre rugăciunea minţii înşase capitole.

în capitolul întâi, stareţul scrie cărugăciunea minţii este opera vechilorSfinţi Părinţi şi o apără împotrivahulitorilor.

„Cunoscut să fie că această dumnezeiascălucrare a fost îndeletnicirea necontenită apărinţilor noştri de demult purtători deDumnezeu şi a strălucit ca soarele înmulte locuri pustii şi în mănăstirile cuviaţă ele obşte: în Muntele Sinai, înSchitul Egiptului, în Muntele Nitrei, înIerusalim şi prin mănăstirile dimprejurullui, într-un cuvânt în tot Răsăritul şi în

Ţarigrad, în Sfântul Munte Athos şi prininsulele mărilor, iar în timpurile clinurmă şi în Rusia Mare. Prin aceastălucrare a minţii a sfintei

45

rugăciuni, mulţi dintre părinţii noştripurtători de Dumnezeu înflăcărându-se cufocul serafimic a'I dragostei cătreDumnezeu si aproapele, s-au făcut cei maistatornici păzitori ai poruncilor luiDumnezeu si s-au învrednicit să devinăvase alese ale Sfântului Duh. Mulţidintre ei, stârniţi de dumnezeieştiinspiraţii lăuntrice, au scris despreaceastă dumnezeiască rugăciune, în acord cuSfânta Scriptură a Vechiului şi NouluiTestament, cărţi cuprinzând sfintele lorînvăţături, pline de înţelepciuneaSfântului Duh. Şi aceasta au făcut-o eidupă o deosebită pronie dumnezeiască,pentru ca nu cumva în viitor aceastăsfântă lucrare să ajungă pricină derătăcire. Dar dintre cărţile scrise ele ei,din îngădui-rea lui Dumnezeu şi pentrupăcatele noastre, multe au fost distrusede sarazini, care au cucerit împărăţiagrecească, iar altele din mila lui Dumnezeus-au păstrat până în vremea noastră. Asupraacestei dumnezeieşti lucrări a minţii şi apăstrării raiului inimii, nici un ortodoxn-a îndrăznit vreodată să rostească hulă,ci pururea toţi i s-au închinat cu marerespect şi cu o desăvârşită evlavie, caunui un lucru plin de necuprins folosduhovnicesc.

Diavolul însă, începătorul răutăţiişi potrivnicul oricărei fapte bune, văzând

cum, mai cu seamă prin această rugăciune aminţii, cinul călugăresc, alegându-şipartea cea bună, sade la picioarele luilisus, propăşind în desăvârşire şi înîmplinirea po-

46

runcilor dumnezeieşti, a început săîntrebuinţeze toate puterile ca săbârfească şi să hulească acest lucrumântuitor, şi de ar fi cu putinţă să o şinimicească cu totul de pe faţa pământului.El caută să facă aceasta când pe caleanimicirii căiţilor, când pe caleaamestecării neghinelor otrăvitoare pringrâul adevărat şi ceresc, ca astfeloamenii fără judecată, văzând pe cei ce cuîncăpăţânare se ating de această lucrareşi după trufia lor seceră spini în Joc degrâu, iar în loc de mântuire îşi găsescpieire, să spună hule împotriva acestuilucru sfânt. Nemul-ţumindu-se cu acestea,diavolul a căutat şi a găsit, în ţinutulCalabriei clin ţara Italiei, pe ereticulVar-laam, care prin mândria sa eraîntocmai cu diavolul şi s-a sălăşluitîntr-însul cu toată puterea, în-demnându-1să hulească şi sfânta noastră credinţăortodoxă, şi această sfântă rugăciune aminţii. Vedeţi dar prieteni, careîndrăzniţi să huliţi rugăciunea minţii,nu deveniţi voi oare părtaşi ai acestuieretic şi ai adepţilor lui ? Nu văcutremuraţi oare cu sufletul că veţi cădeaasemenea lor sub anatema Bisericii şi veţifi depărtaţi de Dumnezeu ? Şi în adevăr,care e pricina legală pentru care huliţiaceastă neprihănită rugăciune ? Eu nu mă

pot dumiri deloc. Vi se pare oare vouănefolositor să chemaţi numele lui lisus ?Dar nu vă puteţi mântui prin nimeni altuldecât prin numele Domnului nostru lisusHristos. Mintea omului, care săvârşeşte

această rugăciune, e prihănită ? Dar şiaceasta-i cu neputinţă: căci Dumnezeu afăcut pe om după chipul Său şi dupăasemănarea Sa; chipul lui Dumnezeu însă şiasemănarea Lui se află în sufletul omuluicare, ca făptură a lui Dumnezeu, e curat şlneprihănit, şi deci şi mintea, aceastăînsuşire de căpetenie a sufletului, cumeste vederea pentai trup, e de asemeneaneprihănită. Dar poate merită hulită inimaîn care, ca pe un jertfelnic, mintea adu-ce lui Dumnezeu jertfa tainică arugăciunii ? Nici aceasta nu-i. Căci şiinima e făptura lui Dumnezeu şi, ca tottrupul omenesc, este foaite bună. Aşadar,dacă strigarea numelui lui lisus estemântuitoare, iar mintea şi inima omuluisunt făpturi ale mâinii lui Dumnezeu,atunci care-i păcatul omului care dinadâncul inimii înalţă cu mintea rugăciuneprea-dulcelui lisus şi cere de la Elmilă ? Sau poate voi de aceea huliţi şilepădaţi rugăciunea minţii, pentru căDumnezeu, după părerea voastră, nu auderugăciunea tainică, săvârşită în inimă,ci o ascultă numai pe aceea care serosteşte cu gura ? Dar aceasta e hulăîmpotriva lui Dumnezeu: Dumnezeu evăzător al inimilor şi până şi cele maiascunse cugete ce sunt în inimă sau careabia au să se producă, el le ştie exact, şi

ca Dumnezeu şi atoate-văzător ştie toate.Şi apoi el singur cere de la noi asemenearugăciune tainică, înălţată din adânculinimii, ca jertfă curată şi neprihănită,când ne po-

mnceşte: «Tu însă, când te rogi, intră închilia ta şi, închizând uşa ta, roagă-teTatălui tău celui ce este în taină, şiTatăl tău care vede în taină, îţi va răs-plăti la arătare» (ML 6, 6).

Aceste cuvinte ale Domnului, Sfântul loan Gură de Aur, gura lui Hristos, luceafărul a toată lumea şi învăţător ecumenic, în predicaa 19-a la Evanghelia lui Matei, după înţelepciunea dată lui de la Duhul Sfânt, sereferă nu la acea rugăciune care se rosteştenumai cu buzele şi cu limba, ci la rugă-ciunea cea mai tainică, înălţată fără glas din adâncul inimii, pe care el ne învaţă săo săvârşim nu numai în chip trupesc, ci prinvoinţa cea mai osâr-duitoare, în toată tăcerea şi cu duh umilit, cu lacrimi lăuntrice, cu durere în suflet şi cu uşile minţii închise. Şi aduce clin dumnezeiasca Scriptură ca dovadă a acestei rugăciuni tainice pe văzătorul de Dumnezeu Moise, pe Sfânta Ana, pe dreptul Abel, f zicând astfel: «Nu te doare sufletul ? Nu poţi nici să \ strigi, că celui pe care îl doare sufletul, numai ace-. luia îi e firesc să se roage şi să ceară aşa cum am spus eu. Căci şi Moise, având durere, s-a rugat aşa şi durerea lui a fost auzită şi de aceea i-a şi zis Dumnezeu: Ce strigi către Mine ? Ana,de asemenea, cu toate că glasul său nu se auzea, a dobândit | tot ce a cerut, deoarece striga inima ei. Şi Abel, f oare nu tăcând şi oare nu şi după sfârşitul său s-a j rugat ? Si

sângele lui a strigat mai puternic decât

o trâmbiţă. Suspină şi tu tot aşa ca Moise,nu te opresc. Sfâşie-ţi inima, cumporunceşte proorocul, iar nu veşmintele,din străfunduri strigă către Dumnezeu: Dinadâncuri, a zis el, am strigat către Tine,Doamne!

«De jos, din inimă, înalţă glas; fă întaină rugăciunea ta». Şi în alt loc zice:«Tu nu te ruga, oamenilor, ci luiDumnezeu, celui pretutindenea de faţă şicare aude înainte de a striga tu cătreDânsul şi care ştie înainte de a te gânditu: de te vei ruga aşa, mare răsplată veilua». Şi iarăşi: «El fiind nevăzut,voieşte ca şi rugăciunea ta să fie aşa».Vedeţi, prieteni, că după mărturianebiruitului stâlp al pravos-Javiei, afarăde rugăciunea rostită cu buzele, există şialtă rugăciune tainică, nevăzută, fărăglas, care se înalţă către Dumnezeu clinadâncul sufletului şi care ca o jertfă-curată şi ca o binemirositoare suflareduhovnicească o primeşte Domnul, sebucură de ea şi se veseleşte văzândmintea, care mai mult decât orice trebuieînchinată Domnului, uninclu-se cu Dânsulprin rugăciune. Pentru ce clar voi vă înar-maţi împotriva acestei rugăciuni cu hulaminţii voastre, murdărincl-o, urând-o,batjocorind-o, lepă-dâncl-o şi respingând-o, ca pe lucrul cel mai rău şi, pe scurt

zicând, nedorind nici chiar să auziţi dedânsa ? Groază şi cutremur mă cuprinde lavederea pornirii voastre nebuneşti! Dar euiarăşi vă întreb: oare nu de aceea urâţivoi această rugăciune prea-

mântuitoare, că poate vi s-a întâmplat săvedeţi sau poate aţi auzit că cineva -dintrecei ce fac această ru-găciune s-a vătămatla minte sau a luat drept adevăr vreoînşelăciune sau a suferit vreo vătămaresufletească şi voi aţi socotit că pricinatuturor acestora a fost rugăciunea minţii? Dar nu! Niciodată, nu! Sfânta rugăciunea minţii, săvârşită prin haruldumnezeiesc, curăţă omul de toatepatimile, îl îndeamnă la păstrarea curâvnă a tuturor poruncilor dumnezeieştişi-1 fereşte de toate săgeţile vrăjmaşuluişi de ispite.

Dacă însă cineva va îndrăzni să facăaceastă rugăciune de capul lui, iar nudupă rânduiala Sfinţilor Părinţi, fărăîntrebarea şi sfatul celor iscusiţi, fiindîncă şi mândru, pătimaş şi neputincios,trăind fără ascultare şi supunere, baîncă ducând şi viaţă singuratică înpustie, vă zic la rându-mi că acela cuadevărat uşor cade în toate cursele şiispitele diavolului. Dar ce-i cu aceasta ?Oare această rugăciune e pricina ispitei ?Să nu fie! Iar dacă voi pentru aceastahuliţi rugăciunea minţii, atunci trebuiesă huliţi şi cuţitul, dacă vreunui copilmic i s-ar întâmpla să se joace cu acestaşi din pricina ne-ştiinţei lui se taie.Atunci ar trebui şi ostaşii să fie opriţia purta sabie dacă s-ar întâmpla ca vreun

ostaş nepriceput să se străpungă cu sabia.Dar precum nici cuţitul, nici sabia nupot fi socotite vinovate de răul ce arpricinui, tot aşa nici sabia

51

duhovnicească, sfânta rugăciune a minţii,nu, e vinovată de nici un rău. De vinăînsă sunt încăpăţânarea si mândria celorîncăpăţânaţi, din pricina cărora ei cad înispite drăceşti şi sunt expuşi la toaterelele sufleteşti. Dar la urma urmelor,la ce vă întreb eu aşa de multe desprepricina hulei voastre împotriva acesteisfinte rugăciuni ? Eu ştiu, prieteni, şiştiu bine pricina cea mai adevărată a hulei.voastre: întâi, citirea SfintelorScripturi pe care o faceţi nu dupăporuncile Domnului; mai apoi, neîncredereavoastră în învăţătura Sfinţilor noştriPărinţi, care vorbesc de această rugăciunea minţii; în al treilea rând, teribilavoastră neştiinţă, care poate n-aţi văzutniciodată scrierile Sfinţilor noştriPărinţi despre ea, sau care cel puţinniciodată n-aţi priceput putereacuvintelor lor, cei ele Dumnezeu înţelepţi:iată unde se cuprinde pricina greşiteivoastre nepriceperi. Dacă voi, cu fricalui Dumnezeu şi cu deplină luare-aminte,cu credinţă neîndoită, cu sârguincioa-săcercetare şi smerenie aţi citit cărţilepatristice, care cuprind într-însele totsensul vieţii evanghelice şi de absolutătrebuinţă monahilor pentru folosul lorsufletesc, pentru îndreptare, pentrufolosul cugetării şi pentru felul decugetare înţelept şi smerit, atunci

niciodată n-ar fi îngăduit Domnul săcădeţi în aşa adâncime a hulirii. Ci elv-ar fi înflăcărat cu harul Său prinaceastă lucrare către dragostea Lui ceanegrăită, aşa că voi împreună cu apos-

52

toiul aţi fi fost gata să strigaţi: «Cinene va despărţi pe noi de dragostea IuiHristos?» (Rom. 8, 35). Şi voi nu numai căn-aţi rosti asupra ei hule, ci aţi figata să vă puneţi si sufletul pentru ea,simţind cu fapta si experienţa un folosnegrăit pentru sufletele voastre, izvorâtclin această lucrare a minţii.

Pentru izbăvirea voastră şi a tuturorcelor ce se îndoiesc ele mare vătămaresufletească, nu găsesc o lecuire maipotrivită decât să vă învăţ, pe cât mă vaînvrednici Dumnezeu, cu Sfinţii Părinţiinoştri, sprijiniţi pe piatra neclintităa Sfintei Scripturi, despre aceastăpreasfântă rugăciune, săvârşită de minteîn inimă. Dar şi voi singuri, când veţivedea limpede şi lămurit adevărulînvăţăturii Sfinţilor Părinţi, cuajutorul harului dumnezeiesc, care se vaatinge de sufletele voastre, vă veţivindeca de boala voastră duhovnicească,veţi aduce Domnului pocăinţă sincerăpentru rătăcirea voastră şi vă veţiînvrednici de mila Lui şi de deplinaiertare a greşelii voastre."

în capitolul al doilea, stareţulPaisie lămureşte de unde îşi trageînceputul mgăciunea minţii sau Rugăciunealui lisus şi ce dovezi aduc în folosul ei,din Sfânta Scriptură, Sfinţii Părinţi.„Cunoscut să fie că, după scripturile

Sfinţilor Părinţi, sunt două rugăciuniale minţii: una pentru începători,corespunzătoare lucrării, şi alta pentrucei desăvârşiţi, corespunzătoare ştiinţei.Prima este începutul, iar a

doua sfârşitul, căci lucrarea este urcarespre ştiinţă. Trebuie să ştiţi că, dupăSfântul Grigorie Sinaitul, sunt optştiinţe prime: cea dintâi despre Dumne-zeu, dumnezeirea nevăzută şi fără început,necreată, pricina a toate, unitate întreime şi mai presus de fire; a doua,despre ordinea şi organizarea puterilorraţionale; a treia, despre întocmireacelor existente; a patra, despre muncaveşnică; a opta, despre împărăţiacerurilor, care nu va avea sfârşit." „Măvoi sili acum, după măsura slabei melepriceperi, să explic în ce sens trebuie apricepe acţiunea şi vedenia. Să se ştie(spun aceasta pentru cei mai simplimonahi, ca mine) că toată străduinţamonahică, cu care se nevoieşte cineva, cuajutorul lui Dumnezeu, pentru dragosteacătre Dumnezeu şi aproapele, pentrublândeţea, smerenia şi răbdarea şi pentrutoate celelalte porunci dumnezeieşti şipărinteşti, pentru deplina supunere luiDumnezeu cu sufletul şi cu trupul,

pentru post, priveghere, lacrimi, metaniişi celelalte obosiri ale trupului, pentrupravila bisericească şi de chilie cutoată râvna, pentru săvârşirea rugăciuniitainice a minţii, pentru plâns şicugetarea la moarte, toată aceastănevoinţă, câtă vreme mintea se conduce elevoia şi capriciile omeneşti, pe cât seştie, se numeşte lucrare sau acţiune;vedenie însă nici într-un caz nu senumeşte. Dar dacă undeva nevoinţă mintală arugăciunii şi a scripturilor SfinţilorPărinţi se

54

va fi numit vedenie, apoi acest lucru se"întâmplă aşa cum câteodată şi mintea,care e ochiul sufletului, se numeştevedere. Când însă, cu ajutorul luiDumnezeu, prin nevoinţele înşirate mai susşi mai ales prin cea mai adâncă smerenie,omul îşi curăţă sufletul şi inima deîntinăciunea patimilor trupeşti şisufleteşti, atunci harul lui Dumnezeu,izvorul comun al tuturor, luând minteacurăţită de el, ca pe un copil de mână, oridică întocmai ca pe nişte trepte cătrevedenia amintită mai sus, cleschizân-du-i,după măsura curăţiei sale, taineledumnezeieşti cele negrăite şi neajunse deminte, şi aceasta după dreptate se numeşteadevărată vedenie duhovnicească: aceastaeste rugăciune curată, cum zice SfântulIsaac, iar din ea rezultă groază şi ve-denie. Dar a intra în aceste vedenii nu-icu putinţă nimănui prin nevoinţă fărăascultare şi după voia sa, de nu-1 vacerceta pe el Dumnezeu şi nu-1 va sălăşluiîn ele prin harul Lui. Iar dacă cineva vaîndrăzni să se înalţe la asemenea vedeniipe alăturea cu lumina harului dumnezeiesc,apoi după spusa Sfântului GrigorieSinaitul, să ştie că el îşi închipuievisuri, iar nu vedenii, fiind ispitit deduhul aiurării. Expunând această cugetaredespre rugăciunea activă, e timpul săarătăm acum de unde îşi trage începutul

dumnezeiasca rugăciune a minţii.Să fie ştiut că, după mărturia

nemincinoasă a în-ţelepţitului de Dumnezeu părintele nostai Nil, pust-

55

nicul din Sinai, rugăciunea dumnezeiascăa minţii ce se cuvenea unei fiinţedesăvârşite a fost dată ele Dumnezeuomului celui întâi zidit Sfântul Nilzice aşa: «Rugându-te cum trebuie,aşteaptă ce nu trebuie şi staibărbăteşte, păstrându-ţi rodul tău. Laaceasta ai fost menit chiar ele laînceput: să lucrezi şi să păstrezi. Şi deaceea, lucrând, nu părăsi cele lucratefără păstrare: dacă însă tu nu faciaceasta, nu vei primi nici un folos elela rugăciune». Tâlcuind aceste cuvinte,preacuviosul Nil, luceafărul Rusiei,pustnicul din Sarsc, care a strălucit înRusia mare prin rugăciunea minţii, ziceaşa: «Căci spune Scriptura: Dumnezeu afăcut pe Aclam şi 1-a pus în rai, ca să-1lucreze şi să-1 păzească». Prin «lucrare»,sfântul Nil Sinaitul înţelege rugăciunea;prin «păzire» înţelege păzirea, dupărugăciune, de cugetele rele". Acelaşilucru îl spune şi preacuviosul Doroftel,că omul cel întâi făcut, aşezat deDumnezeu în rai, petrecea în rugăciune.Din aceste mărturii se vede că Dumnezeu afăcut pe om elupă chipul şi asemănareaSa, 1-a sălăşluit în raiul desfătării, casă lucreze sădirile cele nemuritoare,adică cugetele dumnezeieşti, preacurate,preaînălţate şi desăvârşite, cum scrieSfântul Grigorie Teologul. Aceasta nu

înseamnă decât că primului om, ca unuiace era curat cu sufletul şi cu inima, is-a rânduit să petreacă în rugăciuneaharică, slujită numai cu mintea, adică înpreadulcea privire a lui Dumnezeu şi să opăzeas-

56

că cu bărbăţie, ca pe o lucrare a raiului,ca pe lumina ochilor, ca niciodată ea sănu părăsească sufletul şi inima. Dar oslavă neasemănat mai mare a căpătat aceastărugăciune, câncl Preasfânta Fecioară,Născătoare de Dumnezeu, cea mai cinstitădecât heruvimii şi mai slăvită fără deasemănare decât serafimii, petrecând însfânta sfintelor şi pătrunzând curugăciunea minţii la cea mai mareînălţime a vederii lui Dumnezeu, s-aînvrednicit să fie încăpere desfătată alui Dumnezeu Cuvântul, cel neîncăput detoată făptura, cum mărturiseşte despreaceasta Sfântul Grigorie Palama, Arhiepis-copul Tesalonicului, stâlpul celnebiruit al pravoslaviei, în cuvântareasa la intrarea în biserică a PreasfinteiNăscătoare de Dumnezeu. El spune că SfântaFecioară, petrecând în sfânta sfintelor şiînţelegând din Sfânta Scriptură mareîndurare dumnezeiască pentru neamulomenesc, care se prăpădea din pricinaneascultării sale, a luat asupra sarugăciunea minţii, rugând pe Dumnezeupentru o cât mai grabnică împlinire,miluire şi mântuire a neamului omenesc.Iată propriile lui cuvinte, vrednice de ominte îngerească: „Câncl pam-ca luiDumnezeu a auzit şi a văzut tot ce sepetrecea, umplându-se de îndurare şi de

milă pentru neamul omenesc şi căutândmijlocul lecuirii şi vindecării, potrivitcu asemenea suferinţe, ea găsi detrebuinţă să se adreseze îndată cu toatămintea

către Dumnezeu, luând asupră-şi pentru noirugăciunea, ca să silească pe Cel ce nupoate fi silit şi să-L atragă spre noi, caEl însuşi să dărâme osânda şi să lege cusine făptura, vindecând cele neputin-cioase".

Şi mai jos: „Negăsind însă din toate celeexistente nimic mai potrivit pentru neamulomenesc decât această rugăciune, punânclu-setare pe rugăciune cu toată stăruinţa,Fecioara găseşte sfinţita tăcere, ca cea maiele trebuinţă rugătorilor pentru convor-birea cu Dumnezeu. Orice altă virtute esteca un fel de lecuire a bolilor sufleteştişi pentru poftele viclene, înrădăcinateprin ticăloşie; vederea lui Dumnezeu însăeste rodul unui suflet sănătos, ca o de-.săvârşire desăvârşită. De aceea omul seîndumne-zeieşte nu prin cuvinte şi nu prinprivirea actelor unei chibzuite cumpătări,căci toate acestea sunt şi pământeşti, şinedemne, şi omeneşti; ci prin petrecerea întăcere, mulţumită căreia noi ne desprindemşi ne eliberăm ele cele pământeşti şi neridicăm către Dumnezeu şi, petrecând laînălţimea vieţii netulburate ziua şinoaptea, nevoindu-ne cu răbdare înrugăciuni şi cereri, ne apropiem oarecumşi ne atingem ele firea cea neatinsă şifericită. Şi astfel, făcând cu răbdarerugăciunea care, ames-tecânclu-se în chipinexplicabil cu lumina mai presus de minte

şi de simţire, noi vedem în sine ca înoglindă pe Dumnezeu, sfinţind inima prinsfinţita

58

Ulcere". Iar mai departe adaugă: „Iatăpentru ce Preacurata, lepădându-se de celelumeşti şi de zgomot, s-a depărtat deoameni şi a preferat o viaţă nevăzută eletoţi şi retrasă, petrecând în celenepătrunse. Aici, dezlipindu-se de toatelegăturile materiale, renunţând la oricelegătură cu toate şi trecând peste oriceîndurare către propriul său trup, ea şi-aconcentrat mintea să petreacă timpul, săvorbească şi să ia aminte numai la El şila necontenita rugăciune dumnezeiască. Şi,prin aceasta, fiind în sine însăşi şistând mai presus de tulburările şicugetele cele de multe feluri, ea deschiseo cale nouă şi negrăită spre cer, careeste aşa-numita cugetare tăcută. Lipindu-se ele ea şi luând aminte cu mintea, eastrăbătu în zbor toată zidirea şifăptura; vede mai bine decât Moise slavalui Dumnezeu; con-templează haruldumnezeiesc, care nu cade sub putereasimţurilor în nici un fel, precum nicivederii sufletelor şi minţilorneîntinate, şi deveninel părtaşa lui, eadevine nor luminos, apă vie, zarea zileicelei gândite şi căruţă ele foc aCuvântului".

Din aceste cuvinte ale SfântuluiGrigorie Palama se vede că PreasfântaFecioară, petrecând în sfânta sfintelor,se ridică prin rugăciunea minţii la cea

mai mare înălţime a cunoştinţei deDumnezeu şi ea prin sine dă pildă deviaţă păzită, după omul cel dinlăuntru,prin lepădarea de lume în numele păcii,prin sfinţita tăcere a minţii, printăcerea cu-

59

getelor, prin concentrarea în necontenitarugăciune dumnezeiască, prin paza minţiişi prin înălţarea prin fapte cătrecunoştinţa de Dumnezeu, astfel încât,privind la dânsa, cei ce se leapădă de lumesă se nevoiască cu râvnă, cu ostenelile şisudorile arătate mai sus, silindu-se, dupămăsura puterilor şi prin rugăciunile ei,să fie următorii ei. Dar cine poate închip vrednic să laude dumnezeiasca rugăciunea~ minţii, a cărei nevoitoare a fost însăşiMaica Domnului, povăţuită fiind de DuhulSfânt ? Cu toate acestea, cu dovadă şiadeverire neîndoielnică pentru toţi cei cese îndoiesc a venit vremea să arătăm cedovezi clin Sfânta Scriptură aduc pentrudânsa purtătorii de Dumnezeu Părinţiinoştri, care au scris sub lumina haruluidumnezeiesc.

Dumnezeiasca rugăciune a minţii aretemelie nezdmncinată mai întâi de toate încuvintele Domnului lisus Hristos: „Tu însăcând te rogi, intră în odaia ta şiînchizând uşa ta, roagă-te Tatălui tău celuiCe este întru ascuns şi Tatăl tău, cel cevede întru ascuns, îţi va răsplăti laarătare". Aceste cuvinte, cum s-a spusdeja, Sfântul loan Gură de Aur letâlcuieşte în folosul rugăciunii, înălţatefără glas, din adâncul inimii. IarSfântul Vasilie cel Mare, stâlpul de foc,gura de flacără a Duhului şi ochiulBisericii, tâlcuind cuvintele Sfintei

Scripturi spune: „Binecuvânta-voi pe Domnulîn toată vremea, lauda lui va fi purureaîn gura mea", minunat învăţând desprebuzele minţii şi despre lucrarea minţii,

60

adică despre rugăciunea minţii. Cuvintelelui despre aceasta le voi cita întocmai:„Lauda Lui va fi pururea în gura mea". Separe că e cu neputinţă ceea ce ziceproorocul: în ce chip lauda lui Dumnezeupoate fi pururea în gura omului ? Cândomul întreţine o oarecare vorbirelumească, el n-are în gură lauda Domnului;când doarme, negreşit atunci tace; cânclmănâncă şi bea, cum vor săvârşi buzele luilaudă ? La aceasta răspundem că este o gurăa minţii omului celui mai dinlăuntru, cuajutorul că-aiia omul devine părtaş alcuvântului dumnezeiesc, de viaţă dătător,care este pâinea ce s-a pogorât din cer.

Despre această gură vorbeşte proorocul:„gura mea am deschis şi am tras Duh".Această gură ne cheamă Domnul să o avemdeschisă spre primirea hranei celeiadevărate, când zice: „Deschide-ţi gura taşi o voi umple". Ideea de Dumnezeu, odatăînchisă şi încuiată în mintea omului, sepoate numi laudă, care pururea petrece însuflet; după cuvântul apostolului, celsârguincios poate să facă toate spre slavalui Dumnezeu. Căci orice faptă şi oricecuvânt şi orice acţiune a minţii areputere de laudă. Dreptul - ori elemănâncă, ori de bea, ori altceva de face -toate spre slava lui Dumnezeu le face.Chiar şi când doarme el priveghează cuinima.

Iar marele Macarie, omonimul fericirii,

soarele Egiptului sau mai bine a toatălumea, care mai strălucitor ca soarele aluminat cu darurile Sfântului

61

Duh în cuvântările sale despre aceastărugăciune vorbeşte aşa: „Creştinul trebuiesă aibă totdeauna pe Dumnezeu în minte,căci scris este: «să iubeşti pe DomnulDumnezeul tău din toată inima»; ca el nunumai când intră în casa de rugăciune săiubească pe Domnul, dar când umblă, stă devorbă, mănâncă şi bea, să aibă în minte peDumnezeu şi dragoste şi dor de El; căci s-azis: «unde este comoara voastră, acolo e şiinima voastră»" (Mt. 6, 2). Iar Sfântul IsaiaPustnicul, unul dintre vechii cuvi-oşi şide Dumnezeu purtători Părinţi, despre învă-ţătura ascunsă, adică despre Rugăciunea luilisus, care se săvârşeşte ele minte îninimă, aduce ca mărturie următoarele cuvinteale Scripturii: „Inima mea s-a înflăcăratînlăuntrul meu şi foc s-a aprins în cugetulmeu" (Ps. 38, 4). Preacuviosul Simeon, care astrălucit în Ţarigrad ca soarele prinrugăciunea minţii şi prin negrăitele daruriale Preasfântului Duh şi care pentruaceasta a primit de la toată Bisericanumele de Noul Teolog, în cuvântarea sadespre cele trei feluri ele aigăciune, scrieumiătoarele: „Sfinţii noştri Părinţi,auzind cuvântul Domnului, că din inimă iescugetele cele rele, uciderile, preacurviile,curviile, furturile, mărturiilemincinoase, hulele şi acestea sunt cel cesupără pe om (Mt. 5, 19), învăţând să curăţimpartea cea dinlăuntru a paharului, ca săfie curată şi cea clin afară (M t. 23, 26),

zic: părăsind cu cugetul orice alt lucru,să ne nevoim la această păzire a inimii,ştiind fără îndoială că pă-

62

zind inima, noi şi toate celelalte fapte levom păzi fără greutate; fără de ea nici ovirtute nu se poate susţine". Acestecuvinte ale preacuviosului ne arată limpedecă sus-amintitele cuvinte ale Domnului,dumnezeieştii Părinţi le-au luat drept odovadă şi temelie a păzirii inimii, adicăa chemării cu mintea noastră a Domnuluilisus. Acelaşi preacuvios, ca dovadă arugăciunii minţii, aduce încă şi alte cu-vinte din Sfânta Scriptură: „Veseleşte-te,tinere, în tinereţea ta şi umblă în căileinimii tale neprihănit şi părăseşteiuţimea din inima ta" (.Eccl. 11, 9-10); şi„De se aprinde asupra ta mâniastăpânitorului, nu-ţi părăsi locul" (Eccl.10, 4). Şi Apostolul Petru zice:„Treziţi-vă, privegheaţi, ştiind căvrăjmaşul umblă mugind ca un leu, căutândpe cine să înghită" (/ Ptr. 5, 8). ApostolulPavel scrie limpede despre paza inimiicătre efeseni: „Nu ne este luptaîmpotriva sângelui şi a trupului, ciîmpotriva veacului acestuia" (Efes. 6, 12).Preacuviosul Isihie prez-biteml, teolog şidascăl al bisericii din Ierusalim, care ascris o carte în 200 ele capete despre che-marea cu mintea în inimă a Domnului lisus,adică despre rugăciunea minţii, aduce înfavoarea ei următoarele dovezi dindumnezeiasca Scriptură: „Fericiţi ceicuraţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dum-nezeu" (Mt. 6, 8). Şi iarăşi: „Păzeşte-te să

nu intre în inima ta gând nelegiuit" (Deut.15, 9). Iar Apostolul zice: „Necontenit vărugaţi" (/ Ţes. 6, 17). Şi însuşi Domnulzice: „Fără de Mine nu puteţi face

63

nimic. Cel ce va rămâne întru Mine şi Euîntru el, acela va aduce roadă multă".Purtătorul de Dumnezeu, Părintele nostru,loan Scărarul, despre această sfântărugăciune şi despre adevărata tăcere aminţii aduce din Sfânta Scripturăurmătoarele dovezi: necuprinsul Autor almarii şi desăvârşitei rugăciuni a zis:„Voiesc mai bine cinci cuvinte înţelese săspun cu mintea mea"; şi iarăşi: „Eu dorm,clar ini-ma-mi veghează" (Cânt. cânt. 5, 3);şi din nou: „Strigat-am cu toată inima mea"(Ps. 118, 145). Purtătorul de DumnezeuPărintele nostm Pilotei, stareţul mănăstiriiRugul Preasfintei Născătoare ele Dumnezeu dinSinai, care a alcătuit pentru paza inimii ocărticică de pietre preţioase adumnezeieştii înţelepciuni, în temelianezdruncinată a învăţăturii sale punecuvintele Sfintei Scripturi: „în dimineţiam ucis pe toţi păcătoşii pământului" (Ps.100, 8); şi: „împărăţia lui Dumnezeu esteînlăuntrul vostru" (Le. 18, 21); şi:„Asemănatu-s-a împărăţia cerului grăunteluide muştar, mărgăritarului şi dospiturii";şi iarăşi: „După omul cel dinlăuntru măveselesc de legea lui Dumnezeu, dar văd oaltă lege,'care se împotriveşte legiiminţii mele şi mă robeşte" (Rom. 7, 21-23).

Preacuviosul părintele nostru Davicl,episcopul de Fotichia, în cuvântul săudespre rugăciunea minţii, dă următoareletemeiuri din Sfânta Scriptură: „Nimeni nu

poate numi pe lisus Domn decât numai prinDuhul Sfânt" (I Cor. li, 3). Şi clin pilcla

64

evanghelică despre negustorul care căutamărgăritare bune, conchide desprerugăciune: „Acesta este mărgăritarulneasemuit, pe care cu preţul întregiisale averi poate să-1 dobândească omul sisă aibă pentru aceasta bucurie negrăită".

Preacuviosul părintele nostru Nichiforpustnicul, în cuvântarea pentru inimi,aseamănă această rugăciune făcută cugândul în inimă cu o comoară ascunsă înţarină şi o numeşte candelă aprinsă.Purtătorul de Dumnezeu, părintele nostruGrigorie Sinaitul, care prin săvârşirearugăciunii în sfântul munte Athos şi înalte locuri a ajuns la cea mai înaltăcunoştinţă de Dumnezeu şi a făcutcântările treimice, care se cântă în toatălumea duminica şi care a făcut de asemeneaşi canonul Sfintei şi de viaţă făcătoareiCruci, aduce în sprijinul acestei dum-nezeieşti rugăciuni următoarele dovezi dinSfânta Scriptură: „Pomeneşte pe Domnul tăupururea" (IJeul. 18). Şi iarăşi: „Seamănădimineaţa şi seara şi să nu înceteze mânata" (Ecd. 11, 6). Şi iarăşi: „De mă rog culimba, se roagă duhul meu, iar mintea meaeste fără roadă" (/ Cor. 14, 14), mă voiruga deci cu gura, dar mă voi ruga şi cumintea şi: „Voiesc mai bine să spun cincivorbe cu mintea" etc.

Martor aduce pe loan Scărarul, care eleasemenea raportează aceste cuvinte larugăciunea minţii. Preasfinţitul, prea

înţeleptul şi marele cuvântător Marcu,Mitropolitul Efesului, cel ce a călcat peur-

65

mele apostolilor, stâlpul nebiruit alOrtodoxiei, care a rupt cu sabia de foc aDuhului şi a înţelepciunii şi cu adevăruldogmelor ortodoxe, ca pe o pânză depăianjen, la sinodul de Florenţa, mreajaeresului papistăşesc, cea împotriva DuhuluiSfânt, scrie despre dumnezeieasca rugăciunea lui lisus: „S-ar cuveni .după poruncă săne rugăm necontenit şi cu duhul, şi cuadevărul să înălţăm necontenit închinarelui Dumnezeu, dar dispoziţia către cugetelelumeşti şi greutatea grijii de trupdepărtează şi abate pe mulţi de laîmpărăţia lui Dumnezeu, care e înăuntrulnostru, şi-i împiedică de a sta la jert-felnicul minţii, aducând clin partea lorlui Dumnezeu jertfe duhovniceşti şicuvântătoare, după zisa dumnezeiesculuiapostol, că noi suntem bisericaDumnezeului celui viu şi că dumnezeiesculDuh locuieşte în noi. Şi nu-i de miraredacă aceasta se întâmplă cu mulţi din ceice trăiesc în trup, când noi vedem că şiunii dintre monahii care s-au lepădat delume, înviforaţi lăuntric de lucrareapatimilor şi supuşi din această pricină,ei nu pot ajunge la adevărata rugăciune cutoată dorinţa lor. E dulce în inimăpomenirea curată şi statornică a lui lisusşi lumina ce purcede din ea".

Preacuviosul părintele nostru Sfântul

Nil Sor-schi, luceafărul Rusiei, care aalcătuit o carte despre paza duhovniceascăa inimii, se foloseşte de următoarelecuvinte ale Sfintei Scripturi: „Cu duhul

şi cu adevărul se cuvine a ne închinaTatălui". Un alt luceafăr al Rusiei,ierarhul lui Hristos Dimitrie,mitropolitul Rostovului, care a alcătuitcuvânt despre rugăciunea lăuntrică, făcutăcu gândul, aduce următoarele locuri dinSfânta Scriptură: „lnima-mi zice dinpartea Ta: caută faţa Mea! Faţa Ta, Doamne,voi căuta". Şi iarăşi: „Cum doreşte cerbulizvoarele de apă, aşa te doreşte şi inimamea, Dumnezeule!". Şi iarăşi: „Cu toatărugăciunea şi cererea rugându-te cu duhulîn toată vremea". Toate aceste cuvinte, îm-preună cu Sfântul loan Scărarul, cuGrigorie Sinai-tul şi cu Preacuviosul NilSorschi, le raportează la rugăciuneaminţii. De asemenea, şi tipicul biseri-cesc, expunând pravila bisericească desprecanoane şi rugăciune, aduce în spijinulacestei rugăciuni următoarele cuvinte aleSfintei Scripturi: „Dumnezeu este duh; pecei ce se închină cu duhul şi cu adevărulvoieşte" (In. 4, 24). Aduce de asemenea şimărturia Sfinţilor Părinţi şi acea partedin învăţătura lor, care se referă larugăciunea minţii şi apoi zice: „Aiciîncheiem cuvântul cel pentru sfânta,sfinţita şi pururea pomenita rugăciune aminţii, şi mai departe trece către singurarugăciune, sfântă pentru toţi, arătată detipicul bisericesc. Astfel, cu harul lui

Dumnezeu am arătat că purtătorii eleDumnezeu părinţi, înţelepţiţi ele DuhulSfânt, temeiurile învăţăturii lor despresfânta rugăciune a minţii, săvârşitătainic înlăuntrul omului, le înte<r

meiază pe piatra neclătită a dumnezeieştiiScripturi a Vechiului şi Noului Testament,de unde, ca din-tr-un izvor nesecat, îiîmprumută nenumărate mărturii".

în capitolul al treilea al epistoleisale despre rugăciunea minţii, stareţulPaisie zice că această rugăciune este oartă duhovnicească. Cunoscut să fie cădumnezeieştii Părinţi numesc aceastărugăciune sfântă artă. Astfel, Sfântulloan Scărarul zice în cuvântul 23 despretăcere: „Dacă tu ai învăţat din experienţăaceastă artă, atunci ştii despre ce vor-besc. Şezând la înălţime observă dacă ştii:şi atunci vei vedea cum, când, de uncie,cât şi care tâlhari vin să fure poamă.Obosind acest străjer, sculân-du-se, seroagă şi apoi şacle din nou şi continuă cubărbăţie prima lucrare".

Sfântul Isihie, preotul din Ierusalim,tot despre această rugăciune zice:„Trezvia este o artă duhovnicească careizbăveşte cu totul pe om, cu ajutorul luiDumnezeu, de cugetele şi cuvintelepătimaşe şi de fapte viclene".

Sfântul Nichifor Pustnicul, zice despreacelaşi cuvânt: „Veniţi, iar eu vă voideschide arta sau mai bine ştiinţa vieţiicereşti celei veşnice, care suie pe cel ceo practică fără greutate şi sudoare lalimanul nepătimirii. Artă numesc această

sfântă rugăciune sus-pomeniţii părinţi,socot, pentru că, după cum arta nu o potînvăţa oamenii singuri, fără un artist,

tot astfel facerea acestei rugăciuni aminţii, fără un povăţuitor iscusit, nueste cu putinţă, însuşirea ei, dupăSfântul Nichifor, cei mai mulţi, clacănu toţi, o dobândesc prin învăţătură. Şinumai foarte puţini sunt cei care oprimesc de la Dumnezeu fără învăţătură,prin muncă simţită şi prin călduracredinţei".

în capitolul al patrulea al epistoleise vorbeşte despre ce fel de pregătiretrebuie să aibă acela care voieşte sătreacă prin această dumnezeiască lucrare.„Pe cât această dumnezeiască rugăciune emai presus de orice altă nevoinţăcălugărească şi este încoronarea tuturorostenelilor, izvorul virtuţii, lucrareacea mai de preţ şi mai ascunsă a minţii, cuatâta vrăjmaşul cel nevăzut al mântuiriinoastre întinde asupra ei cursele salenevăzute, subtile şi abia pătrunse demintea omenească a feluritelor saleademeniri şi închipuiri. De aceea, cel cedoreşte să înveţe această lucraredumnezeiască trebuie, după Sfântul SimeonNoul Teolog, să se predea pe sine cu totulsub ascultarea unui om temător deDumnezeu, sârguincios păzitor alporuncilor dumnezeieşti şi încercat înaceastă nevoinţă duhovnicească, care săpoată arăta ucenicului său calea ceadreaptă către mântuire.

Prin smerenia care se naşte dinascultare, un astfel de om va puteaînlătura toate ademenirile şi curselediavoleşti şi să exercite totdeaunaaceastă

69

lucrare a minţii liniştit, în tăcere,fără nici o vătămare si cu mare izbândăpentru sufletul său. i, Dacă însă, deşi seva supune sub desăvârşita ascultare, n-argăsi în părintele său un povăţuitoriscusit cu fapta şi cu experienţă înaceastă dumnezeiască lucrare, căci învremurile de azi e mare lipsă depovăţuitori iscusiţi în această lucrare,nici atunci nu trebuie să cadă îndeznădejde, ci continuând să petreacă înadevărata ascultare a poruncilor luiDumnezeu, iar nu trăind de capul lui şifără ascultare, căci de aici izvorăşte deobicei ispita, şi punându-şi nădejdea înDumnezeu, în locul părintelui săuduhovnicesc să se supună învăţăturiipreacuvioşilor noştri Părinţi care învaţădespre această lucrare sfântă şi de la eisă înveţe această rugăciune. Şi astfel,harul „dumnezeiesc va grăbi să le vină înajutor, prin rugăciunile SfinţilorPărinţi, ca să înveţe fără îndoială acestsfânt lucru".

în capitolul al cincilea se cuprindeînvăţătura care ne arată ce este aceastăsfânta rugăciune după calitatea şi lucrareasa. Sfântul loan Scărarul, în cuvântul 28despre rugăciune, zice: „Rugăciunea estedupă calitatea sa starea împreună şiunirea omului cu Dumnezeu; iar dupălucrarea sa, este întărirea păcii,

împăcarea cu Dumnezeu, mama şi totodată fi-ica lacrimilor, miluirea de păcate, puntecare trece peste ispite, păzire deîntristări, sfărâmarea războaielor,lucrarea îngerilor, hrana tuturor celorfără de

70

trupuri, veselie viitoare, lucrarenesfârşită, izvorul virtuţii, cauzadarurilor, propăşire tainică, hrana su-fletului, luminarea minţii, secure pentrudisperare, dovada nădejdii, scăpare deîntristare, bogăţia călugărilor, comoaracelor ce iubesc tăcerea, slăbirea furiei,oglinda propăşirii, arătarea măsurii,descoperirea stării, arătătorulviitorului, pecetea slavei.

Rugăciunea este cu adevărat pentru celce se roagă tribunalul, însăşi judecata şiscaunul ele judecată al Domnului înaintede scaunul cel viitor". Iar SfântulGrigorie Sinaitul, în capitoail 113, scrie:„Rugăciunea este pentru începători ca unfoc de veselie născut de inimă; iar la ceidesăvârşiţi ca o lumină, miresmând pe celce o face".

Iar în alt loc spune: „Rugăciunea estepropovă-cluirea apostolilor, lucrareacredinţei sau mai bine credinţănemijlocită, arătare a celor nădăjduite,iubire împlinită, mişcare îngerească,puterea celor fără de trup, lucrarea şiveselia lor, bunăvestirea lui Dumnezeu,descoperirea inimii, nădejdea mântuirii,semnul sfinţirii, formarea sfinţeniei,cunoaşterea lui Dumnezeu, arătareabotezului, logodirea Duhului Sfânt,bucuria lui lisus, veselia sufletului,

mila lui Dumnezeu, semnul împăcării,pecetea lui Hris-tos, raza soarelui celuigânditor, steaua de dimineaţă a inimilor,întărirea creştinismului, arătareaîmpăcării cu Dumnezeu, har dumnezeiesc,înţelepciune clumnezeiească sau, mai bine,începutul în-

ţelepciunii însăşi, arătarea lui Dumnezeu,treaba monahilor, locuinţa iubitorilor detăcere sau, mai bine, izvorul tăcerii,pecetea locaşului ceresc". FericitulMacarie cel Mare zice despre rugăciune:„Capul oricărei stăruinţe bune şi culmeatuturor lucrurilor este să rabzi înrugăciune, cu ajutorul căreia noi putemdobândi pururea ele la Dumnezeu cererile,precum şi celelalte virtuţi; prinrugăciune, cei cuvioşi se împărtăşesc dinsfinţenia dumneze-iească şi din lucrareaduhovnicească; rugăciunea este împreunareaminţii cu Domnul, prin îndreptarea eicătre el printr-o negrăită iubire, cătreDânsul. Cine se sileşte pururea să petreacăcu răbdare în rugăciune, se aprinde de râvnădumnezeiască şi dorinţă înflăcărată cătreDumnezeu şi după măsura lor primeşte harulluminatei desăvârşiri duhovniceşti" (Cuv.40, cap. 2).

Sfântul Simeon, arhiepiscopulTesalonicului, tot despre această sfântărugăciune zice: „Această dumnezeiascărugăciune, chemarea Mântuitorului nostru:Doamne lisuse Hristose, Fiul lui Dumnezeu,miluieşte-mă, este şi rugăciune, şi cerere,şi mărturisirea credinţei, şi dăruitoareaSfântului Duh, şi dătătoarea darurilordumnezeieşti, şi curăţirea inimii, şiizgonirea dracilor, şi sălăşluirea lui lisusHris-tos, şi izvorul cugetelor

duhovniceşti şi al gândurilordumnezeieşti, şi tămăduire a sufletelor şia trupurilor, şi dăruitoarea luminăriidumnezeieşti,

72

şi izvor al milei lui Dumnezeu, şiclătătoarea descoperirilor şi tainelordumnezeieşti celor smeriţi, şi chiarmântuirea, deoarece poartă cu sine numelecel mântuitor al Dumnezeului nostru, carenume şi este chemat asupra noastră, numelelui lisus Hris-tos, Fiul lui Dumnezeu"(cap. 296). De asemenea, şi ceilalţiPărinţi purtători de Dumnezeu, scriinddespre această sfântă rugăciune,mărturisesc de lucrarea ei, de folosulnegrăit izvorât dintr-însa şi desprepropăşirea prin ea în darurile dumnezeieştiale Sfântului Duh.

Cine dar, văzând că această rugăciuneduce pe nevoitor către o astfel de comoarăcerească de felurite virtuţi, nu se vaînflăcăra de râvnă dumnezeiască pentrunecontenita săvârşire a acestei rugăciuni,pentru a păstra pururea prin ea în sufletşi în inimă preadulcele nume al lui lisusşi a pomeni necontenit în sine preascumpulLui nume, înflăcă-rându-se prin ea a-1iubi. Numai acela nu va simţi iubireafierbinte de a încerca să facă cu minteaaceastă rugăciune a minţii, cine estecuprins de cugete pătimaşe pentru viaţaaceasta şi legat cu legăturile grijii detrup, care abat şi depărtează pe mulţi deîmpărăţia lui Dumnezeu, care e înlăuntrulnostru; cine prin faptă şi experienţă nu agustat cu gâtlejul sufletului negrăita

dulceaţă dumnezeiască a acestei lucrăripreafolositoare, cine n-a înţeles ce folosduhovnicesc cuprinde în sine acest lucru.Iar

73

cine voieşte să fie unit prin dragoste cupreadul-cele lisus, scuipând la toatefrumuseţile lumii acesteia şi la toatedesfătările ei şi la odihna trupească, nuvor vrea să aibă în viaţa aceasta nimicaltceva decât să se îndeletniceascănecontenit cu facerea acestei rugăciuniparadiziace. , în capitolul al şaselea şicel din urmă al epistolei sale, stareţulPaisie scrie despre unele metode externeale învăţăturii acestei rugăciuni pentruîncepători, înainte de a-i expune sfaturilenoi, în loc de precuvântare, vom da cuaceastă ocazie observaţia scurtă a unuiadintre nevoitorii din. vremea noastră,care scrie următoarele: „Scopul rugăciuniiminţii este unirea cu Dumnezeu, care esteDuh, şi unirea cu care poate să fie decinumai duhovnicească. Ce se atinge demetodele externe, întrebuinţate de uniinevoitori la îndeletnicirea cu aceastărugăciune, apoi negreşit ele au numai oimportanţă secundară. La cei nedesăvârşiţi,sufletul omului se supune trupului, zicPărinţii. De aceea, tăcerii sufletuluitrebuie să-i premeargă tăcerea sufletului,adică buna lui rânduială, cum zice loanScărarul. Şi pentru concentrarea minţii,necesară pentru rugăciune, de asemenea potfi potrivite unele condiţii externe alelocuinţei şi chiar ale poziţiei trupului.Dar ar fi o rătăcire să credem că lucrarea

sporirii în rugăciunea duhovnicească poatedepinde de condiţiile şi metodele externe.Un lucru e neîndoielnic,

74

de îndată ce esenţa rugăciunii constă în ate ruga cu mintea şi cu inima, apoi,potrivit cu aceasta, şi mintea noastrătrebuie să fie îndreptată către inimă.Toate celelalte au o însemnătate secundară.De aceea, clin Filocalia rusească toate celece se spun despre metodele externe suntomise" (clin scrisoarea Arhiepiscopului dePoltava, Teofan).

După această observaţie premergătoare,să revenim la epistola stareţului Paisie.

El scrie: „Deoarece în timpurile vechifacerea rugăciunii minţii înflorea înmulte locuri, unde-şi aveau petrecereaSfinţii Părinţii şi multă învăţătură eraatunci pentru rugăciunea minţii, de aceeascriind de ea, ei vorbeau numai elefolosul duhovnicesc ce izvora dintr-însa,neavând nevoie să scrie ele însăşi metodaacestei lucrări ce se cuvine pentruîncepători. Când însă s-a văzut căadevăraţii po-văţuitori ai acesteilucrări s-au împuţinat, atunci ceiîndemnaţi de Duhul lui Dumnezeu, pentruca adevărata învăţătură despre începutulacestei rugăciuni să nu lipsească, audescris însuşi începutul şi metoda princare trebuie învăţată această rugăciune decătre începători, şi cum să intre cumintea în ascunzişurile inimii şi fără degreşeală să săvârşească acolo rugăciuneaminţii".

Sfântul Simeon Noul Teolog vorbeşte aşadespre începutul acestei lucrări:„Adevărata atenţie şi rugăciune constă înaceea ca mintea în timpul ru-

7=;

găciunii să păzească inima şi înlăuntrul eisă se învârtească mereu şi din adâncul eisă înalţe cerere către Domnul. Gustând aicicât este de bun Domnul, mintea nu se va maidepărta din lăcaşul inimii şi, împreună cuApostolul, va zice: bine este nouă să fimaici, ci observând locurile de acolo,izgoneşte cugetele semănate de vrăjmaşul".Mai departe, el vorbeşte despre acelaşilucru încă şi mai lămurit: „Şezând într-ochilie tăcută, într,-un ungher singuratic,fă cu luare-aminte ceea ce am să-ţi spun:închide uşa, păzeşte-ţi mintea de oricedeşertăciune, strânge-ţi barba la piept,îndreptează-ţi împreună cu mintea şi ochiulsimţurilor, încetinează respiraţia, ca sănu sufli prea slobod, şi încearcă cu cuge-tul să găseşti înăuntru, în piept, loculinimii, unde le place să-şi aibă sălaş deobicei toate puterile sufleteşti şi maiîntâi de toate vei găsi acolo întuneric şigrosolănie neîmpuţinată.

Când însă vei continua şi vei săvârşiacest lucru noaptea şi ziua - o, minune! -vei dobândi veselie statornică. Căci,îndată ce mintea va găsi locul inimii,îndată va vedea ceea ce niciodată n-avăzut: va vedea în mijlocul inimii văzduhşi pe sine toată luminată şi plină dejudecată. Şi din acel minut, oriunde s-arridica cugetul, înainte de a trece în

faptă sau a se face idol, prin chemarealui lisus Hristos, ea îl va goni şi-1 vanimici. De aceea mintea, având ură asupradracilor, ridică asupra lor mâ-

nia firească şi, gonindu-i, răpune pevrăjmaşii cei gândiţi. Şi alte multe veiînvăţa cu ajutorul lui Dumnezeu prinprivegherea minţii, ţinând pe lisus îninimă" (Cuvânt despre trei feluri de luare-aminte şi derugăciune).

Preacuviosul Nichifor pustnicul încă şimai limpede învăţând despre intrareaminţii în inimă, zice aşa: „Mai întâi detoate să fie viaţa ta tăcută, slobodă degriji şi cu toţi în pace. După aceea,intrând în chilia ta, închide-te şi şezândîntr-un ungher, fă cum îţi spun eu: tuştii că prin respiraţie tragem aer în noi;îl respirăm însă nu pentru altceva, cipentru inimă, căci inima este cauza vieţiişi încălzitoarea trupului. Inima atrageaerul, ca prin respiraţie să împartăcăldura sa, iar pentru sine să capete aercurat. Iar organul pentru asemenea lucrareeste plămânul, care de la Creatorul fiindfăcut poros, necontenit ca nişte foaie,introduce şi scoate aerul dimprejur.Astfel inima îşi îndeplineşte necontenitacea menire care i s-a dat pentrubunăstarea organismului. Aşadar, şezi şiadunându-ţi mintea, du-o pe acea cale pecare aerul merge spre inimă şi si-leşte-osă intre în inima împreună cu respirareaaerului. Iar când va intra acolo, atunciceea ce va urma nu va fi nevesel şi

nepricinuitor de bucurie".Mai departe, el scrie: „De aceea, frate,

deprinde mintea să nu iasă repede deacolo, căci la început se plictiseşte tarede asemenea închisoare şi strâm-

toare. După ce se va deprinde însă, atuncinu va mai vrea să mai rămână rătăcind peafară, împărăţia cerurilor este înlăuntrulvostru. Când o vom căuta şi o vom găsiacolo prin rugăciune curată, atunci toatecele de afară se vor înfăţişa urâte şiticăloase. Deci, dacă tu deodată vei intracu mintea, cum am zis, în lăcaşul inimiipe care ţi 1-am arătat, dă mulţumire luiDumnezeu şi proslăveş-te-L, te bucură şite ţine mereu de această lucrare, şi ea teva învăţa ceea ce nu ştii încă. Dar se cu-vine să ştii şi aceasta, că mintea ta, cândse va afla acolo, nu trebuie să rămânătăcută şi nefolositoare, ci trebuie săaibă necontenit de lucru rugăciunea:«Doamne lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,miluieşte-mă» şi niciodată să nu încetezeaceastă lucrare. Ea înfrânează mintea de lamândrie, o face inaccesibilă şi nebiruităde ispitele vrăjmaşului şi o înalţă cătreiubirea de Dumnezeu şi către zilnicadorinţă a celor dumnezeieşti. Dacă însăoste-nindu-te mult, nu vei putea intra înţinuturile inimii, fă cum îţi spun eu şivei dobândi cele căutate. Ştii tu oare căprincipiul raţional al fiecărui om se aflăîn pieptul lui ? Anume aici, chiar şi cândbuzele tac, noi grăim, judecăm, şi facemrugăciune, şi multe altele. Anume acestuiprincipiu raţional, înlăturând orice cugete(ceea ce poţi, dacă vrei), dă-i drumul să

zică: «Doamne lisuse Hristoase, Fiul luiDumnezeu, miluieşte-mă!» şi sileşte-te canumai

78

aceasta, în locul oricărei alte cugetări,să o strigi. Dacă te vei ţine câtva timpde această regulă, ţi se va deschideintrarea inimii, cum ţi-am scris, fărănici o îndoială, cum şi noi înşine amaflat clin experienţă. Va veni la tine,împreună cu mult dorita şi dulcea luare-aminte, şi întreaga ceată de virtuţi:iubirea, bucuria, pacea" etc.

Sfântul Grigorie Sinaitul, învăţând deasemenea cum trebuie a săvârşi cu mintea îninimă chemarea numelui Domnului, zice:„Şezând de dimineaţă pe scaun un sfert,pogoară mintea în inimă şi ţine-o acolo.Plecându-te cu încordare, încercând durereşi în piept şi în grumaz, strigănecontenit cu mintea sau cu sufletul:«Doamne lisuse Hristoase, milu-ieşte-mă!».Când va deveni însă prea strâmtorâtoa-re,dureroasă şi poate chiar amară deasarepetare a acestei părţi clin rugăciune,strămutând mintea către cealaltă jumătate,zi: «Fiul lui Dumnezeu, milu-ieşte-mă k Şirepetând de multe ori această jumătate, tunu trebuie de lene sau de urât să oschimbi des, căci plantele care serăsădesc des nu prind rădăcini, înfrâneazăînsă şi suflarea plămânilor, ca să nu fieprea liberă. Căci suflarea aerului, careiese de la inimă, întunecă mintea, oprind-o sau împie-dicând-o să se pogoare lainimă şi împrăştie gândurile.

Nelăsând-o să treacă la inimă, dă-o înrobia uitării sau sileşte-o să înveţealtceva, iar nu ce se cu-

79

vine, lăsând-o să fie nesimţitoare cătreceea ce se cuvine. Dacă vei vedea necurăţiaduhurilor viclene, f adică cugetele care sestârnesc sau care se. prefac în mintea ta,nu te speria, nu te mira; dacă şipriceperea bună a unor lucruri oarecare sevor ivi în tine, nu le lua în seamă, cireţinând respiraţia cum se poate, închizândmintea în inimă si chemând numele Domnuluilisus des şi statornic, curând le vei ardeşi le vei nimici, lovinclu-le cudumnezeiescul nume. Căci loan Scărarul zice:«Cu numele lui lisus bate pe luptători,căci nu există armă mai tare, nici în cer,nici pe pământ»".

Din cele spuse se vede că amintiţiiPărinţi ne dau nouă, începătorilor, oînvăţătură limpede despre metodele de adeprinde şi a face rugăciunea minţii. Dinînvăţătura lor putem pricepe poveţelealtor nevoitori cu privire la aceastălucrare a minţii deşi aceştia din urmă s-auexprimat nu cu asemenea limpezime".

Cu aceasta se termină epistola stareţuluiPaisie despre rugăciunea minţii.

Capetele stareţuluiPaisie Velicikovski

despre Rugăciunea inimii

Traducere din limba rusă de Părintele Gheorghe Roşea

Predoslovie

A ajuns până la mine în cele din urmă,că unii din sânul monahal îndrăznesc săhulească dumnezeiasca, pururea pomenita şide Dumnezeu făcuta Rugăciune a lui lisus,lucrata în chip sfinţit cu mintea îninimă, bizuindu-şi o astfel de boală alimbii lor pe nisipul cugetării celeideşaite, fără de nici o mărturie,îndrăznesc să spun că spre aceasta îiînarmează vrăjmaşul, ca prin limbile lor,ca şi cu o armă a lui să prihăneascăaceastă lucrare prea fără de prihană şidumnezeiască şi prin orbirea minţii lor săîntunece acest soare al gândurilor. Deaceea, deplângând o astfel de cugetare reaa acestora, ce rătăcesc încă din pântece(ele la naştere) şi vorbesc minciună (Ps. 57,4) şi temându-se ca nu cumva vreunuldintre cei neîntăriţi întru înţelepciune,auzind astfel de basme, să nu cadă asemenealor în groapa hulirii de rău şi să nupăcă-tuiască ele moarte înaintea luiDumnezeu, hulind învăţătura prea multorPărinţi ai noştri purtători de

83

Dumnezeu, care mărturisesc şi învaţă despreaceastă dumnezeiască rugăciune dinluminarea harului dumnezeiesc şi, pe lângăacestea, nesuferind mai mult a auzi vorbehulitoare asupra acestei lucrări preafără de prihană şi, pe deasupra, convinsde rugămintea râvnitorilor acestei lucrărimântuitoare de suflete, eu m-am hotărât,deşi acest lucru întrece mintea meaneputincioasă şi slabele mele puteri,chemând într-ajutor pe preadulcele meulisus, fără de care nimeni nu poate faceceva spre răsturnarea priceperii celei cunume mincinos a celor cu mintea deşartă şispre întărirea turmei celei alese deDumnezeu a fraţilor celor ce s-au adunatîn numele lui Hristos în mănăstireanoastră, să scriem ceva despredumnezeiasca rugăciune a minţii cu citateclin învăţătura Sfinţilor Părinţi, pentru oîncredinţare tare, neclintită şi fărăîndoială în privinţa ei. Fiind praf şicenuşă, plec genunchii cei ele gând aiinimii mele înaintea măreţiei slavei Talecelei dumnezeieşti şi Te rog pe Tine,întru tot dulcele meu lisuse, Unule-Născut, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu,strălucirea slavei şi chipul ipostazeiPărinteşti, luminează mintea mea ceaîntunecată şi cur getul şi dăruieşte harulTău ticălosului meu suflet, ca această

osteneală a mea să fie spre slava prea-sfântului Tău nume şi spre folosulacelora care vor prin sfinţita lucrare arugăciunii minţii să se li-nească cumintea de Tine, Dumnezeul nostru, şi să

Te poarte pe Tine, mărgăritarul cel fărăde preţ, neîncetat în sufletul şi inimalor .şi spre îndreptarea acelora care, dinnecunoştinţa lor cea fără de margini, auîndrăznit să hulească această dumnezeiascălucrare!

Cuvântul I

Despre rugăciunea minţii, care este lucrareaSfinţilor Părinţi din vechime,

şi împotriva hulitorilor acestei rugăciuni sfinţiteşi prea f ară de prihană

Să fie ştiut că această lucraredumnezeiască a sfinţitei rugăciuni dinminte a fost un lucru neîncetat alpurtătorilor de Dumnezeu, al părinţilornoştri clin vechime şi în multe locuripustii şi în mănăstirile cele de obşte,ea a strălucit ca un soare pentru monahi;în muntele Sinai, în Schitul din Egipt,în muntele Nitriei, în Ierusalim şi înmănăstirile care sunt în jurulIerusalimului şi - simplu spus - în totOrientul, în Tarigrad, în muntele Athos şipe insulele, mărilor, iar în ultimultimp, prin harul lui Hristos, şi în Rusia

cea mare. Prin această luare-aminte aminţii din sfinţita rugăciune, mulţi

dintre purtătorii de Dumnezeu Părinţiinoştri, aprin-zându-se de focul serafic aldragostei către Dumnezeu şi după Dumnezeucătre aproapele, au devenit cei maistatornici paznici ai poruncilor luiDumnezeu şi, curăţinclu-şi sunetele şiinimile de toate păcatele omului celuivechi, s-au învrednicit să.fie vase aleseale Sfântului Duh. Umplându-se de feluritedaruri dumnezeieşti ale Lui, ei, dupăviaţa lor, au fost nişte luminători şistâlpi de foc pentru lumea întreagă şi,făcând nenumărate minuni, cu lucrul şi cucuvântul au adus la mântuire o mulţimenenumărată de suflete omeneşti. Dintre eianume, mulţi fiind mânaţi ele o insuflaretainică dumnezeiască au scris cărţileînvăţăturilor lor despre această,dumnezeiască rugăciune a minţii, dupăputerea dumnezeieştilor Scripturi aleVechiului şi Noului Testament, pline deînţelepciunea Sfântului Duh. Şi acestlucru s-a petrecut clintr-o anumită proniea lui Dumnezeu, ca nu cumva în vremurilecele de pe urmă această lucrare dum-nezeiască să ajungă la uitare. Multe dintreaceste cărţi, prin îngăduinţa lui Dumnezeupentru păca-lele noastre, au fost nimicitede sarazini, care au cucerii \mpan\\uvgrecilor; iar unele, din purtarea de grijaa lui Dumnezeu, s-au păstrat pană în tim-

purile noastre.' împotriva pomenitei lucrări

dumnezeieşti a mintii si oăzirii raiului clin inimă, nimeni, niciodată,

dintre cei clreptcredincioşi, n-aîndrăznit să rostească hule; ciîntotdeauna, toţi s-au purtat cu ea cucinste mare şi cu o evlavie peste măsură,aşa cum te porti cu un lucru plin de totfolosul cel duhovnicesc, însă începătorulrăutăţii şi potrivnicul oricămi lucru bun- diavolul -, văzând că mai mult prinaceastă lucrare a rugăciunii din mintecinul monahal, alegându-şi partea ceabună, sade prin-tr-o dragosteneîntreruptă la picioarele lui lisus,propăşincl întru desăvârşirea poruncilorlui Dumnezeu şi prin aceasta ajungelumină şi luminarea pentru lume, a începutsă se topească de pizmă şi săîntrebuinţeze toate uneltirile sale ca săprihă-nească şi să hulească această lucraremântuitoare de suflete şi, dacă se poate,s-o nimicească cu desăvârşire de pe faţapământului. Şi, după cum s-a spus mai sus,prin sarazini, asemănători lui întrutotul, nimicea cărţile, ba mai mult, îngrâul cel curat şi ceresc al acesteilucrări semăna neghinele sale stricătoarede suflete pentru a aduce, prin căi fărăde judecată, hula asupra acestui lucrumântuitor. Astfel, prin faptul că cei curâncluiala cea de sine se atrăgeau deaceastă lucrare, din pricina înălţăriilor, diavolul secera spini în loc de grâuşi, în loc de mântuire, îşi aflau prin

satana pierzarea. Şi cu aceasta încă nu s-amulţumit diavolul, ci a găsit în părţileItaliei pe balaurul clin Calabria, peînain-temergătorul lui Antihrist prinmândrie, întru totul

87

asemănător diavolului, pe ereticulVarlaam, si, să-lăşuindu-se în el cu toatăputerea sa, 1-a îndemnat să huleascăcredinţa noastră drept slăvitoare, clupăcum scrie amănunţit despre acest lucru înTriodul de post, în Sinaxarul clinDuminica a doua a sfântului şi mareluipost. între altele, el a îndrăznit, închip felurit şi cu limba, şi cu mână, săhulească şi să respingă sfinţitarugăciune a minţii, după cum scrie despreacest lucru în cartea sa cea sfântă, încapitolul 31, cel dintre sfinţi Părintelenostru Sime-on, ArhiepiscopulTesalonicului, ale cărui cuvinteautentice le şi înfăţişez aici: „Acestticălos de Varlaam mult a hulit şi a scrisîmpotriva sfinţitei rugăciuni şi asupradumnezeiescului har şi strălucirii celorde pe Tabor (Mt. 17, 5). Nepricepând şichiar nefiind în stare să priceapă (şicum să priceapă acest lucru acela care aînnebunit cu mintea şi în nălucirea minţiie unit cu cel trufaş ?) ce înseamnăcuvintele: «Rugaţi-vă neîncetat» (/ Ţes. 5,18), nici ceea ce înseamnă cuvintele:«Ruga-mă-voi cu duhul, ruga-mă-voi şi cumintea» (/ Cor. 14, 15); de asemenea,«lăudând şi cântând în inimile noastreDomnului» (Col. 3, 16) şi că a trimisDumnezeu pe Duhul Fiului Său, adică harulîn inimile voastre, strigând: «Ava

Părinte!» (Gal. 4, 6); la fel: «vreau săgrăiesc cu mintea mea cinci cuvinteclecât zece mii de cuvinte cu limba» (ICor. 14, 19), el a respins şi rugăciuneaminţii sau, mai bine zis, chema-

88

rea Domnului, care este şi mărturisirealui Petru: «Tu eşti Hristos, Fiul luiDumnezeu celui viu» (Ml. 16, 16), precum şicele predate de Domnul însuşi, care ziceîn Evanghelie: «Dacă veţi cere ceva în nu-mele Meu de la Tatăl, vă va da vouă» (In.15, 16); de asemenea: „Cu numele Meudracii vor scoate" (Mc. 16, 17), şicelelalte. Doar numele Lui este viaţa ceade veci; iar acestea zice s-au scris ca săcredeţi că lisus este Hristos, Fiul luiDumnezeu şi crezând, viaţă să aveţi înnumele Lui (In. 20, 3D; şi Duhul Sfânt neînvaţă a chema pe Hristos: «nimeni nupoate zice lui lisus Domn decât numaiprin Duhul Sfânt» (/ Cor. 12, 3); dar deacest lucru s-a spus de mii de ori.

Şi ce a reuşit prin întreprinderea saşarpele cel începător al răutăţii, cu fiulpierzării, de trei ori afurisitul ereticVaiiaam, pe care, după cum am spus, 1-aînvăţat să hulească împotriva sfinţiteirugăciuni a minţii ? A reuşit, prin hulalui, să întunece lumina acestei lucrări aminţii şi, după cum a nădăjduit el, s-onimicească până la sfârşit? Nicidecum,însă boala lui s-a întors pe capul lui. înacel timp, marele luptător şi apărător albunei credinţe, prealuminatul între sfinţiPărintele nostru Grigorie, arhiepiscopulTesalonicului, Palama, care într-odesăvârşită ascultare şi într-o neîncetată

îndeletnicire sfinţită cu rugăciuneaminţii, ca un soare a strălucit în SfântulMunte Athos, cu darurile Sfântului Duh,încă mai

89

înainte de a se sui pe scaunul arhieresc alacestei biserici, întru domniadumnezeiescului împărat An-dronicPaleologul, în cetatea cea împărătească, înmarea biserică a înţelepciunii luiDumnezeu, la 1 sinodul ce s-a adunatîmpotriva ereticului Varlaam, pomenit maisus, umplându-se de Duhul lui Dumnezeu,îmbrăcându-se într-o putere de sus de ne-biruit, a astupat gura aceluia, deschisăîmpotiva lui Dumnezeu, şi 1-a ruşinat pânăla sfârşit şi toate ereziile lui şi toatehulele lui, prin cuvinte şi scrierilepline de foc le-a ars ca pe nişte vreascurişi în cenuşă le-a prefăcut. Şi acest ereticVarlaam împreună cu Achindin şi cu toţi ceide un gând cu ei, de Biserica lui Dumnezeucea sobornicească de trei ori a fost datanatemei, însă şi până azi de aceeaşibiserică în săptămâna Ortodoxiei, împreunăcu ceilalţi eretici el se afuriseşteastfel: lui Varlaam şi lui Achindin şiurmaşilor lor anatema de trei ori.

Priviţi aici, prieteni, care îndrăzniţisă huliţi rugăciunea minţii şi vedeţicine a fost hulitorul cel dintâi: oare nuereticul Varlaam, dat de biserică anatemeide trei ori şi care va fi afurisit înveac ? Oare nu vă împărtăşiţi şi voi, prinhula voastră cea rea, cu acest eretic şi cucei ele un gând cu el ? Oare nu văcutremuraţi cu sufletul vostru că veţi

cădea sub afurisenia Bisericii la fel ca elşi veţi fi înstrăinaţi de Dumnezeu ?Ridicându-vă împotriva celui mai sfinţitlucru şi amintind, prin hula voastră cearea, su-

90

iletele apropiaţilor voştri celorneîntăriţi între pricepere, oare nu văînspăimântaţi de îngrozirea cea înfricoşatăa lui Dumnezeu din Evanghelie ? Oare nu vătemeţi după cuvântul Apostolului:«înfricoşat este să cazi în mâinileDumnezeului celui viu» (Evr. 10, 31), săcădeţi pentru aceasta dacă nu vă veţipocăi sub osârdia cea vremelnică şi ceaveşnică ? Ce fel ele pricină cu bun chipaţi născocit voi ca să huliţi acest lucruprea fără de prihană şi preafericit? Nupot să înţeleg. Oare socotiţi că strigareanumelui lui lisus nu vă este de folos ?însă nici a ne mântui nu avem putinţă înaltceva decât numai în numele Domnuluinostru lisus Hristos. Ori poate minteaomenească, prin care se lucrează rugă-ciunea, e prihănită ? însă acest lucru estecu neputinţă. Doar Dumnezeu 1-a făcut pe omdupă chipul şi după asemănarea Sa; iarchipul lui Dumnezeu şi asemănarea esufletul omului, care, după ce a fost ziditde Dumezeu, e curat şi fără ele prihană;deci şi mintea, care e simţirea cea mai deseamă a sufletului, ca şi vederea în trup,e la fel ele neprihănită. Dar nu cumvainima, pe care mintea ca pe un altar aducelui Dumnezeu jertfa tainică a rugăciunii,e vrednică de hulă ? Nicidecum. Fiindzidirea lui Dumnezeu, ca şi întreg trupulomenesc, ea e bună. Iar dacă strigarea

numelui lui lisus e mântuitoare, iarmintea şi inima omului sunt lucrareamâinilor lui Dumnezeu, apoi ce păcat epentru om

91Si\ înalţe cu mintea rugăciunea din adânculinimii către preadulcele lisus şi să cearămilă de la El? Oare nu pentru atât huliţişi respingeţi rugăciunea minţii, fiindcăsocotiţi că Dumnezeu nu aude rugăciuneatainică ce se săvârşeşte în inimă, ci oaude numai pe aceea care e rostită degură ? însă aceasta e o hulă împotriva luiDumnezeu; doar Dumnezeu e cunoscător deinimi şi cunoaşte în amănunţime cele maiascunse gânduri ale inimii şi chiar pecele din viitor şi le ştie pe toate ca unDumnezeu şi atotştiutor. Dar şi El însuşicere o jertfă curată şi fără de prihană,anume această rugăciune tainică, înălţatădin adâncul inimii, poruncind: «iar tu,când te rogi,, intră în camera ta şiînchizând uşile, roagă-te Tatălui tăucare e în taină; şi Tatăl tău care vede înascuns îţi va răsplăti ţie la arătare» (Mt.6, 6) pe care cuvinte, gura lui Hristos,luminătorul cel a toată lumea, dascălulecumenic, Sfântul loan Gură de Aur, înomilia a XlX-lea la Evanghelia lui Matei,cu înţelepciunea Sfântului Duh dată deDumnezeu se referă nu la acea rugăciune

care se face numai cu gura şi cu limba,ci la cea mai tainică rugăciune, care seînalţă fără glas clin adâncul inimii, pecare el ne învaţă s-o facem nu cu mişcăriale trupului sau cu strigăte ale glasului,ci cu o voinţă stăruitoare, cu toatăliniştea, cu înfrângerea gândurilor, şi culacrimi lăuntrice, cu o îndurerare asufletului şi cu zăvorârea uşilorgândului.

92

Şi aduce spre mărturie despre aceastărugăciune din dumnezeiasca Scriptură pevăzătorul de Dumnezeu Moise, pe Sfânta Anaşi pe dreptul Abel, zicând aşa: clacă teîndurerezi cu sufletul, nu poţi să nu şistrigi, pentru că a te ruga şi a cere aşacum am spus eu e potrivit numai pentrucel îndurerat. Şi Moise, îndurerat, s-arugat aşa, şi durerea lui era auzită, deaceea îi şi zice Dumnezeu: «De ce strigicătre Mine ?>• (.Exod 14, 5). Şi Ana, iarăşia împlinit tot ce a vrut, iar glasul ei nuse auzea pentru că striga inima ei. IarAbel, nu tăcând, ci chiar murind, se rugaşi sângele lui slobozea glas mai taredecât glasul unei trâmbiţe. Suspină şi tula fel cu Moise sfântul, nu te opresc.Sfâşie-ţi, după cum a spus Proorocul,inima ta, iar nu veşmintele. Din adâncstrigă pe Dumnezeu, «din adâncuri», zice,«am strigat către Tine, Doamne», de jos,din inimă, scoate-ţi glasul; fă rugăciuneata o taină. Şi mai jos: «Doar nu te rogioamenilor, ci lui Dumnezeu, care estepretutindeni, care aude înainte de a figlasul şi care cunoaşte gândurile celenerostite; dacă te rogi astfel vei căpăta omare răsplată». «Tatăl tău, zice cel cevede în ascuns, îţi va răsplăti laarătare.» Şi mai jos: «fiindcă El enevăzut, apoi vrea ca şi rugăciunea ta să

fie astfel»".Vedeţi clar, prieteni, că, după

mărturia nebiruitului stâlp al Ortodoxiei,aceasta este afară ele cea rostită cugura, rugăciunea tainică, nevăzută, fără

de glas, înălţată clin adâncul inimiicătre Dumnezeu, pe care Domnul o primeşteca pe o jertfă curată, într_u miros de bunămireasmă duhovnicească; se bucură de ea şise veseleşte văzând că mintea, pe caretrebuie mai ales s-o închinăm lui Dumne-zeu, se uneşte cu El prin rugăciune. Dece vă înarmaţi limba voastră cu hulăîmpotriva acestei rugăciuni, mărturisităcu gura lui Hristos de sfântul loan Gurăde Aur, hulind, vorbind de rău, urând,batjocorind, respingând şi îndepărtându-se ca de un lucru oarecare, spurcat şi,mai mult decât atât, nesuferind nici măcarsă auziţi ? Groază şi cutremur mă cuprindedin pricina acestui început al vostrunecuvântător.

însă, încă căutând pricina huleivoastre, vă întreb: oare nu pentru atâthuliţi această rugăciune mântuitoare, căpoate vi s-a întâmplat să vedeţi sau săauziţi că cineva dintre lucrătoriiacestei rugăciuni şi-a ieşit din minţisau a primit vreo înşelare drept adevărsau a suferit vreo vătămare oarecaresufletească? Şi ele aceea vi s-a părutvouă că rugăciunea minţii e pricină de oastfel de vătămare ? însă nu, nu! Acestlucru nu e câtuşi de puţin adevărat.Sfinţita rugăciune a minţii, dupăpărerea scrierilor purtătorilor deDumnezeu părinţi, lucrată prin harul lui

Dumnezeu, îl curăţă pe om de toatepatimile, îl îndeamnă spre cea maisârguincioasă păzire a poruncilor luiDumnezeu şi îl păzeşte nevătămat de toatesăgeţile vrăjmaşilor şi înşelările.

Iar dacă cineva îndrăzneşte să lucrezeaceastă rugăciune cu rânduială de sine, nudupă puterea învăţăturii SfinţilorPărinţi, fără întrebare şi sfatul celorîncercaţi şi fiind trufaş, pătimaş şineputincios, vieţuieşte fără de ascultareşi supunere, şi pe lângă aceasta numaiviaţă în pustie, al cărei nume nu evrednic nici să îl audă, pentru rânduialăele la sine: numai că unul ca acesta,într-adevăr, o spun la rândul meu, lesnecade în toate cursele şi înşelărilediavoleşti. Deci, ce ? Oare rugăciuneaaceasta e pricină ele o astfel deînşelare ? Nicidecum. Iar dacă voi pentruaceasta prihăniţi rugăciunea gândului,apoi pentru voi să fie prihănit şicuţitul, elacă i s-ar fi întâmplat unuicopil mic, jucându-se din pricinanepriceperii, să se înjunghie. La feldupă voi, ar fi trebuit şi ostaşii să fieopriţi de a purta sabie, pe care o ridicăîmpotriva vrăjmaşilor elacă i s-ar fiîntâmplat unui ostaş fără minte să seînjunghie cu sabia sa. însă elupă cumcuţitul şi sabia nu sunt pricina nici unuipăcat, ci numai vădesc nebunia celor ces-au înjunghiat cu ele, aşa şi sabiaduhului, sfinţita rugăciune a minţii, nue vinovată ele nici un păcat, ci vinovatesunt rânduială de sine şi mândria celor cecu râneluială de sine sunt pricina

înşelărilor elrăceşti şi a oricăreivătămări sufleteşti.

Dar de ce mai întrebi de pricinilehulirii voastre rele asupra acesteisfinţite rugăciuni, de parcă n-aş fi aflatpână acum? Ştiu, desigur, o prieteni!Ştiu

cea mai seamă pricină a bolii de la limbavoastră: întâi, citirea voastră aSfintelor Scripturi nu e după porunca luiDumnezeu, adică nu e cu cercetare; a doua,neîncrederea în învăţătura SfinţilorPărinţilor noştri, care învaţă despreaceastă dumnezeiască rugăciune a minţii cuînţelepciunea Duhului, cea dată lor deDumnezeu, după puterea Sfintei Scripturi; atreia, neştiinţa voastră cea peste măsură.Voi ori n-aţi văzut, ori n-aţi auzitniciodată de scrierile purtătorilor deDumnezeu părinţilor noştri; sau dacă nu-iaceasta, apoi deloc nu pricepeţi putereacuvintelor de Dumnezeu înţelepţite, iatăcea mai de seamă pricină a unei astfel decugetări rele a voastre. Iar dacă voi aţifi citit, cu frică de Dumnezeu şi, culuare-aminte şi cu o credinţă lipsită deîndoială, cu o cercetare iubitoare deosteneli şi cu smerită cugetare cărţilepărinţilor, care se potrivesc mai multnumai pentru citirea monahilor şi carecuprind în sine întreaga pricepere avieţuirii după Evanghelie, cărţilePărinţilor, care sunt la fel neapărattrebuincioase monahilor pentru folosulsufletesc, pentru îndreptare şi pentruagonisirea unei priceperi adevărate,sănătoase, neînşelătoare şi cu smerităcugetare, după cum pentru întocmireavieţii trupeşti e necesară răsuflarea;

dacă voi astfel aţi fi citit aceste cărţi,apoi Dumnezeu niciodată nu v-ar fi îngă-duit să cădeţi într-o astfel de ispită ahulirii celei rele. Mai mult: prin aceastălucrare, El v-ar fi aprins

96

CLI harul Său cel dumnezeiesc prinlr-odragoste negrăită, aşa că şi voi aţi fistrigat împreună cu Apostolul: „cine ne vadespărţi pe noi de dragostea luiHristos ?" (Rom. 8, 35), pe care ne-amînvrednicit s-o atingem prin lucrarea ceade gând a acestei rugăciuni ? Şi voi nunumai că n-aţi fi hulit-o, ci v-aţi fistrăduit să vă puneţi şi sufletul pentruea, simţind cu fapta şi cu încercareanegrăitul folos pentru sufletele voastre,de la această luare-aminte. Dar pentru căaceste cărţi ale preacuvioşilor Pă-rinţilor noştri nu le citiţi cu credinţălipsită de îndoială sau, citindu-le, nuvă încrecleţi în ele, după cum aratăacest lucru roadele hulii voastre, sau nuvă îngrijiţi deloc ca să le citiţi, apoiaţi şi căzut într-o astfel de cugetarepotrivnică lui Dumnezeu, căci, ca şi cumniciodată n-aţi fi auzit scrierile creş-tine, voi huliţi şi respingeţi aceastăsfinţită rugăciune mărturisită, dupălămurirea cea de Dumnezeu înţelepţită aSfinţilor Părinţi, de întreaga SfântăScriptură.

Iar ca să scăpaţi şi voi şi toţi cei cese îndoiesc de ea de o astfel de vătămaresufletească, nu găsesc alt leac maipotrivit afară de ceea ce mă voi strădui,în măsura în care Domnul se va grăbi cuharul şi mă va ajuta să arăt că

purtătorii de Dumnezeu Părinţii noştri,luminaţi de harul lui Dumnezeu,întemeiază clădirea învăţăturii sale celeifolositoare de suflet pe piatra ceaneclintită a Sfintei

97

Scripturi. Iar voi, văzând singuri culimpezime, cu ajutorul harului luiDumnezeu, ce în taină s-a atins desufletele voastre, adevărul învăţăturiiSfinţilor Părinţi, si vindecându-vă deaceastă neputinţă a voastră sufletească,aduceţi lui Dumnezeu cea mai sincerăpocăinţă pentru alunecarea voastră si văveţi învrednici ele dumnezeiasca lui milăşi de iertarea desăvârşită a păcatuluivostru.

Cuvântul H

De unde îşi are începutul această dumnezeiascărugăciune a minţii şi ce mărturii

din Sfânta Scriptură aduc despre eapurtătorii de Dumnezeu Părinţi

Mai înainte de a arăta de unde îşi arecel dintâi început această dumnezeiascărugăciune, trebuie să ştim următoarele: săse ştie că după scrierile Sfinţilor şipurtătorilor ele Dumnezeu Părinţilornoştri sunt două rugăciuni ale minţii:una a începătorilor, care face parte dinlucrare, iar alta a celor desăvârşiţi,care face parte elin vedere; aceea este

începutul, iar cealaltă, sfârşitul,pentru că lucrarea este suirea spreveelere. însă trebuie ştiut că, elupăSfân-

98

tul Grigorie Sinaitul, primele vederisunt opt, pe care enumerându-le, el ziceaşa: „Opt sunt primele vederi. Cea dintâi evederea lui Dumnezeu, cea fără ele chip,fără de început şi nezidit, cauza tuturor,a uneia Treimi şi dumnczeiri mai presus defire. A doua, a cinului şi a întocmiriiputerilor celor înţelegătoare. A treia, aîntocmirii făpturilor sfinţite. A patra,a coborârii celei cu purtarea de grijă aCuvântului. A cincea, a învierii celei deobşte. A şasea, a venirii a doua şiînfricoşată a lui Hristos. A şaptea, achinurilor celor veşnice. A opta, a împă-răţiei cerurilor care nu va avea sfârşit",înfăţişân-du-vă acestea eu vă fac cunoscut,pe măsura slăbiciunii minţii mele celeineputincioase, cum trebuie înţeleasălucrarea şi vederea. Să fie ştiut (vorbirecătre cei prea proşti, asemenea mie) căîntreaga ne-voinţă monahală, prin care,cu ajutorul lui Dumnezeu, s-ar îndemnacineva spre dragoste faţă de aproapele şiDumnezeu, spre blândeţe, smerenie şirăbdare şi spre toate celelalte porunciale lui Dumnezeu şi ale Sfinţilor Părinţi,spre o supunere desăvârşită lui Dumnezeucu sufletul şi cu trupul, spre post,priveghere, lacrimi, mătănii şi alte obo-seli ale trupului, spre săvârşirea ceaatotstăruitoare a pravilei din biserică şichilie, spre îndeletnicirea tainică cu

rugăciunea minţii, pare plâns şi cugetaredespre moarte: toată această nevoinţă, pânăcând mintea mai e cârmuită de stăpânireade sine şi

99

voinţa omenească, cu'certitudine senumeşte lucrare; însă nicidecum vedere.Iar dacă o astfel ele nevoinţă arugăciunii minţii s-ar numi undeva înscrierile Sfinţilor Părinţi vedere, apoiacest lucru e după vorbirea obişnuită,pentru că mintea, ca un ochi alsufletului, se numeşte vedere.

Iar când cineva, cu ajutorul luiDumnezeu şi cu nevoinţă spusă mai sus, iarmai mult decât cu orice, cu cea mai adâncăsmerenie, îşi va curaţi sufletul său şiinima de orice întinăciune a patimilorsufleteşti şi trupeşti, atunci harul luiDumnezeu, izvorul obştesc al tuturor,luând mintea curăţită de el ca pe un copilmic de mână, o ridică ca pe nişte trepte,spre vederile duhovniceşti arătate maisus, desco-perindu-i pe măsura curăţiriiei tainele dumnezeieşti negrăite şinepătrunse de minte. Şi aceasta, înti-adevăr, se numeşte vedere duhovnicească,care este şi rugăciunea cea văzătoare sau,clupă Sfântul Isaac, curată, de la caresunt îngrozirea şi vederea, însă să intreîn aceste vederi nimeni nu poate cu de lasine putere, cu nevoinţă sa voită, dacănu-1 va cerceta pe acela Dumnezeu şi cuharul Său îl va introduce în ele. Iarcineva dacă ar îndrăzni să se suie spreaceste vederi fără lumina harului, acela,

clupă Sfântul Grigorie Sinaitul, să ştiecă are năluciri, iar nu vedenii, nălucindşi nălucindu-se de duhul acestora (GrigorieSinaitul, cap. 130). Astfel este desluşireapentru rugăciunea cea lucrătoare şi cea

văzătoare, li

are începutul rugăciunea cea dumnezeiască a minţii.

Să fie ştiut că, după nemincinoasamărturie de Dumnezeu înţeleptului,cuviosului şi de Dumnezeu purtătoruluiPărintelui nostru Nil, pustnicul clinSinai, dumnezeiasca rugăciune a minţii,potrivită celor desăvârşiţi, a fost datăomului celui dintâi zidit de însuşiDumnezeu încă în rai. Sfântul Nil, în-văţându-i pe cei ce se rugau stăruitor săpăzească cu bărbăţie rodul rugăciunii caosteneala lor să nu fie zadarnică, ziceaşa: „Rugându-te cum se cuvine, aşteaptăcele ce nu se cuvin şi stai cu început: sălucrezi şi să păzeşti. De aceea, lucrând,nu-ţi lăsa osteneala fără ele pază;altfel, n-ai căpătat nici un folos ele larugăciune" (cap. 19).

Lămurind aceste cuvinte, luminătorulRusiei, cuviosul Nil pustnicul de la Soar,ca un monah strălucit în Marea Rusie, prinlucrarea rugăciunii cu mintea, după cum elimpede acest lucru din cartea lui cea deDumnezeu înţelepţită, zice astfel: „Acestsfânt le-a citat acestea din vechime, ca sălucrezi şi ca să păzeşti pentru căScriptura zice că Dumnezeu, făcând pe Adam,1-a aşezat ca să lucreze şi să păzească

să e timpul Im unde îs

raiul". Şi aici Sfântul Nil Sinaitulnumeşte rugăciunea „lucrarea raiului", iarpaza, luarea-aminte la cugetele cele reledupă rugăciune. La fel şi cuviosul Doroteizice că omul cel dintâi zidit, aşezat deDumnezeu în rai, petrecea în rugăciune,după cum

spune în didahia sa cea dintâi. Din acestemărturii reiese că Dumnezeu, zidind pe omdupă chipul şi asemănarea Sa, J-a aşezat înraiul desfătării ca să lucreze grădinilecele nemuritoare, adică gânduriledumnezeieşti cele preacurate, mai înalteşi desăvârşite, după Sfântul GrigorieTeologul. Şi aceasta pentru ca omul curatcu sufletul şi cu inima să petreacă înrugăciunea harică, văzătoare, lucrată sfin-ţit numai cu mintea, într-o vedere preadulce a lui Dumnezeu, şi cu bărbăţie să opăzească ca lumina ochiului, ca pe unlucru al raiului, ca ea niciodată să nuse împuţineze în suflet şi în inimă. Deaceea, mare este slava sfinţitei şidumnezeieştii rugăciuni a minţii, a căreimargine şi culme, adică începutul şidesăvârşirea sunt date de Dumnezeu omuluiîn inimă: de acolo deci îşi are eaînceputul.

însă ea şi-a câştigat o slavăneasemănat mai mare, când cea mai sfântădecât toţi sfinţii, cea mai cinstită decâtheruvimii şi mai slăvită fără de asemănaredecât serafimii, Preasfânta Fecioară eleDumnezeu Născătoare, petrecând în SfântaSfintelor prin rugăciunea minţii, s-a suitla cea mai mare înălţime a vederii luiDumnezeu şi s-a învrednicit să fie lăcaşdesfătat pentru cel neîncăput de întreaga

făptură, pentru Cuvântul lui Dumnezeu,care S-a sălăşluit ipostatic în ea şi dinea, pentru mântuirea oamenilor, s-a născutmai, presus de fire, după cum spunePărintele nostru Grigorie Palama,Arhiepis-

copul Tesalonicului, în cuvântul deintrare în biserica Preasfintei noastre deDumnezeu Născătoare şi pururea FecioareiMăria. El zice că Preasfânta Fecioară deDumnezeu Născătoare, petrecând în SfântaSfintelor şi înţelegând cu desăvârşire dinSfânta Scriptură care se citeşte în fiecaresâmbătă despre pierzarea neamului omenescprin neascultare, şi umplându-se de ceamai mare milă, a luat asupra sa rugăciuneaminţii către Dumnezeu pentru o cât maigrabnică iertare şi mântuire a neamuluiomenesc. Vă pun înainte aici chiar cuvinteleacestui sfânt Grigorie, vrednice de o ominte îngerească, puţine dintre celemulte: „Auzind şi văzând acestea, dum-nezeiasca tânără Fecioară a primit părereade rău pentru neamul întreg şi căutavindecarea şi leacul care ar fi pe potrivaacestei suferinţe, în curând, ea s-agândit să se întoarcă cu mintea spreDumnezeu şi a lăsat asupra Sa aceastărugăciune pentru noi, ca să-L silească peCel ce nu poate fi silit şi mai degrabă să-L atragă spre noi, pentru ca El însuşi sănimicească blestemul cel din mijloc, săoprească focul care destramă pajişteasufletului şi să unească cu Sine zidirea,tămăduind cele neputincioase. Astfel,Fecioara cea plină de daruri, alegânclu-şicele mai de cuviinţă şi mai potrivite întoată firea, socotea rugăciunea minţii

drept minunată şi prea-slăvită şi mai bunădecât orice cuvânt. Căutând însă cum săvorbească cu Dumnezeu mai meşteşugit şi

103

mai de aproape, ea venea spre El ca orugătoare hirotesită de Sine (sfinţităprin puterea mâinilor) sau, mai bine zis,ca una ce e aleasă de Dumnezeu". Şi maijos: „Văzând că din cele ce există nu enimic mai bun pentru om decât rugăciunea,tinde cu stăruinţă tare spre rugăciune,face din nou ceva mai mare şi maidesăvârşit şi descoperă şi lucrează, iarcelor care vin după acestea le predă ceamai înaltă lucrare spre vedere, o vederecu atât mai mare faţă de cele spuse maisus, cu cât adevărul e mai presus denălucire, însă, adunându-vă toţi în sineşi curâţindu-vă mintea, auziţi măreţiatainei: eu vreau să spun un cuvânt care,deşi foloseşte întreaga adunare, ce poartănumele lui Hristos, încă îi priveşte maimult pe cei care s-au lepădat de lume.Cel ce a gustat din bunurile viitoarenumai pentru că s-a lepădat de lume, celcare se aşază în rând cu îngerii şi-şiagoniseşte vieţuirea în ceruri, acesta sădorească să urmeze, după puterea sa, peMireasa cea pururea Fecioara, care ceadintâi şi singură, din pruncie s-alepădat de lume pentru pacea ei". Şi maijos: „Dar curând ceea ce e mai detrebuinţă rugătorilor pentru convorbire,care nu e altceva decât rugăciunea,fecioara află sfinţita linişte, a minţii,

depărtarea de lume, uitarea celor de josşi tăinuitoa-rea înţelesurilor celor desus, prefacerea spre cele mai bune.Această lucrare, ca o adevărată suire sprevederea Celui ce exisiâ mtr-adevâr sau,îmi bine,

ca să spunem mai drept, spre vederea iuiDumnezeu, este ca o scurtă povaţă pentrusufletul celui ce într-adevăr şi-aagonisit lucrarea. Oricare altă virtuteeste ca o lecuire faţă de neputinţelesufletului, ca o desăvârşire mărginită şiun chip al lucrătorilor lui Dumnezeu. Şiele aceea omul se înclumnezeieş-te nu princuvinte sau printr-o cumpătare chibzuităfaţă de cele văzute - toate acestea suntpământeşti, josnice, omeneşti -, ci prinpetrecerea în liniştire, pentru că prinaceasta ne rupem şi ne depărtăm de celede jos şi ne suim spre Dumnezeu.

Răbdând prin rugăciuni zi şi noapte încămara vieţuirii de liniştire, noi neapropiem oarecum şi venim la această fireneapropiată şi fericită. Cei ce rabdăastfel, curăţindu-şi inimile prinsfinţita liniştire, amintindu-se printr-însa în chip negrăit cu lumina cea maipresus de simţuri şi de minte, văd în sinepe Dumnezeu, ca într-o oglindă. Deciliniştirea este o grabnică şi scurtăîndrumare, ca ceea ce ne uneşte mai cuspor cu Dumnezeu, mai ales pe cei ce oţin pe ea în toată plinătatea. IarFecioara care, ca să zicem aşa, din ceamai fragedă pruncie a petrecut în ea, ceeste cu ea ? Ea, ca ceea ce a petrecut într-o liniştire mai presus de fire, chiar dinvârsta prunciei, ele aceea ea singură

dintre toate a şi născut fără ispitabărbătească pe Dumnezeu-Omul şi Cuvântul".Şi mai jos: „De aceea şi Preacurata le-pădându-se chiar, aşa să zicem, depetrecerea şi

105

zarva din lume, s-a depărtat de oameni şi,fugind de vieţuirea cea în păcate, şi-aales o viaţă nevăzută de nimeni şi, fără acomunica cu cineva, pe-itEficeKeanntrda'icale iîm icaice «mii .fie «miten ihviui.r&ia^ dezlegându-se de orice legăturămaterială şi scuturând orice împărtăşire şidragoste faţă ele toate, trecând chiarîngăduinţa faţă de trup, Ea şi-a adunatmintea întreagă într-o împărtăşire cu Elşi în petrecere şi în luare-aminte şi într-o aigăciune dumnezeiască neîncetată. Şiprin ea, care petrecea singură în sine,întocmindu-se mai presus de tulburareacea felurită şi de gânduri, şi simplu,mai presus de orice chip şi lucru, s-asăvârşit călătoria cea nouă şi negrăităspre cer, care este, ca să zic aşa, otăcere a gândului. Şi stăruind în acesteaşi luând aminte cu mintea, întrece toatezidirile şi făptuirile şi, mult mai binedecât Moise, vede slava lui Dumnezeu şipriveşte harul lui Dumnezeu, care nu estesupus deloc puterii simţurilor - aceastăiederă cu sfântă bucurie şi sfinţită asufletelor şi minţilor celor neîntinate decare împărtăşindu-se ea, după cântăreţiicei dumnezeieşti, este norul cel luminosde apă într-adevăr vie şi zorile zileicelei înţelegătoare şi căruţa cea închipul focului şi Cuvântului" (SfântulGrigorie Palama).

Din aceste cuvinte ale dumnezeiesculuiGrigorie Palama, cel ce are minte poate săînţeleagă mai limpede decât soarele căPreacurata Fecioară de

106

Dumnezeu Născătoare, petrecând în SfântaSfintelor, s-a suit prin rugăciunea minţiila cea mai mare înălţime a vederii luiDumnezeu şi, prin lepădarea de lumepentru pace, prin sfinţita liniştire aminţii într-o neîncetată rugăciunedumnezeiască şi lua-re-aminte şi cusuirea prin lucrare la vederea luiDumnezeu, singură de la sine a datdumnezeiescului cin monahal pildă devieţuire cu luare-aminte după omul celdinlăuntru; ca monahii care s-au lepădatde lume, privind la ea, mai stăruitor săse silească, pe cât e cu putere, prinrugăciunile ei, să fie în sudori şiostenelile monahale, spuse mai sus,urmaşii ei. Şi cine va fi în stare sălaude după vrednicie dumnezeiascarugăciune a minţii, lucră-toarea căreiaspre pilda folosului şi propăşirii mona-hilor a fost, după cum s-a spus, însăşiMaica Domnului, povăţuită de îndrumareaSfântului Duh ?

însă spre întărirea şi spreîncredinţarea cea fără de îndoială a celorce se îndoiesc de ea ca de un lucrunemărturisit şi nesigur, a venit vremea săarătăm ce fel de mărturii aduc despre eapurtătorii de Dumnezeu Părinţii care auscris despre ea, fiind luminaţi ele harulcel dumnezeiesc din Sfânta Scriptură.

Dumnezeieasca rugăciune a minţii are

temelie neclintită în cuvintele Domnuluinostru lisus Hris-tos, „iar tu, când terogi, intră în cămara ta şi, închizânduşile tale, roagă-te Tatălui tău care esteîn

107

ascuns; şi Tatăl tău, care vecie în ascuns,îţi va răsplăti ţie la arătare" (Mt. 6,6). Aceste cuvinte, după cum s-a spus dejaîn capitolul întâi, luminătorul a toatălumea, Sfântul loan Gură de Aur, prinînţelepciunea dată de Dumnezeu, înprivinţa rugăciunii celei fără de glas,tainice, înălţată din adâncul inimii,aducând ca mărturie din Sfânta Scripturăpe văzătorul ele Moise şi pe Sfânta Ana,mama proorocului Samuel, şi pe dreptul Abelsi sângele lui, care strigă din pământ, căei au fost auziţi de Dumnezeu înrugăciunea lor, fără să scoată vreun glas.Acest mare sfânt loan Gură de Aur,învăţător al lumii întregi, gura luiHristos, a mai expus învăţătura despreaceastă dumnezeiască rugăciune încă în treicuvântări, după cum scrie despre aceastamartorul cel nemincinos, preafericitulSimeon, arhiepiscopul Tesalonicului, încap. 294 al cărţii sale, pe care întreagasfântă sobornicească Biserică a răsărituluio are în mare cinste, ca pe un stâlp şi oîntărire a adevărului.

Iar stâlpul cel de foc şi gura DuhuluiSfânt cea ele foc, ochiul Bisericii,Vasilie cel Mare, lămurind expresia SfinteiScripturi: „Bine voi cuvânta pe Domnul întoată vremea, lauda Lui pururea în guramea" (.Ps. 33), frumos ne învaţă despre guraminţii şi lucrarea minţii, aelucând dovezi

elin Sfânta Scriptură, ale cărui cuvintepline de dumnezeiască înţelepciune leînfăţişează după cum urmează: „Lau-

108

da Lui pururea în gura mea". Se pare căproorocul vorbeşte cele cu neputinţă, cumpoate fi lauda lui Dumnezeu pururea în guraomenească ? Când omul vorbeşte desprelucrurile obişnuite, lumeşti, apoi atunciel nu are în gură lauda lui Dumnezeu; de-sigur că şi când doarme tace; dar şi cândmănâncă şi bea apoi cum poate gura lui săînalţe laudă ? La aceasta răspundem că esteo gură oarecare a omului dinlăuntru cu carese hrăneşte împărtăşindu-se ele Cuvântulvieţii, care este pâinea ce s-a coborâtdin ceruri (In. 6, 33). Despre această gură azis proorocul: „deschis-am gura mea şi amtras Duh" (Ps. 118, 13D. Spre acest lucru neîndeamnă şi Domnul, ca gura aceasta să oavem deschisă pentru a primi îndeajunshrana cea adevărată, zicând: „deschide gurata şi o voi umple pe ea" (Ps. 80, 11). Deaceea, chiar şi o dată însemnat şi întăritîntru priceperea sufletului, gândul deDumnezeu se poate numi lauda lui Dumnezeu,care pururea se află în suflet. Şi, dupăcuvântul Apostolului, cel stăruitor toatele poate face spre slava lui Dumnezeu,astfel că orice lucru, orice cuvânt şiorice lucrare a minţii au însemnătate delaudă. Că de mănâncă cel drept sau de bea,sau altceva de face, toate spre slava luiDumnezeu le face (7 Cor. 10, 3D- „La unulca acesta, inima îi veghează, chiar dacăel doarme", zice Sfântul Vasile. Toc din

cuvintele lui se vecie că afară ele guratrupului, mai este o gură

109

şi a minţii şi o laudă care se facegânditor în omul cel dinlăuntru.

Cel de un nume cu fericirea, soareleEgiptului, sau, mai bine zis, a toatălumea, care a strălucit prin negrăiteledaruri ale Sfântului Duh, omul cel ce-resc, marele Macarie, în cuvintele salecereşti despre această rugăciune, ziceaşa: „Creştinul trebuie să aibă purureaaducerea aminte de Dumnezeu, pentru căeste scris: «să iubeşti pe Domnul Dum-nezeul tău din toată inima ta» (.Mt. 22, 37).Nu numai atunci când intră în templul derugăciune trebuie el să-L iubească peDumnezeu ci şi umblând şi vorbind, şimâncând, şi bând, să aibă aducerea amintede Dumnezeu, dragoste şi dorinţă; pentrucă El zice: «Unde este comoara voastră,acolo va fi şi inima voastră»" (Mt. 6, 21),şi celelalte.

Preacuviosul şi de Dumnezeu purtătorulPărintele nostru cel din vechime, Nilpustnicul, despre învăţătura tainică,adică despre Rugăciunea lui lisus, ceasăvârşită cu mintea în inimă, aduce cadovadă cuvintele dumnezeieştii Scripturi:„încălzitu-s-a inima mea întru mine şiîntru învăţătura mea s-a aprins un foc" (Ps.38, 4).

Cuviosul Simeon, cel mărturisit încartea pomenită mai sus a fericituluiSimeon Tesaloniceanul, care în mijlocul

cetăţii împărăteşti ca un soare, a strălu-cit cu rugăciunea minţii din negrăiteledaruri ale Sfântului Duh, fiind de aceeanumit de întreaga

110

Biserică Noul Teolog, în cuvântul săudespre cele trei chipuri de rugăciune,scrie despre rugăciunea minţii şi despreluarea-aminte astfel: „Sfinţii noştriPărinţi, auzind pe Domnul vorbind că dininimă ies gândurile cele rele, uciderile,preacurviile, curviile, furtişagurile,mărturiile, hulele şi că acestea sunt carespurcă pe om (Mt. 15, 19-20), au părăsitorice lucru şi s-au nevoit numai întruaceastă pază a inimii, ca, o dată cuaceastă lucrare, ei vor agonisi cu uşurinţăorice altă virtute. Iar fără aceastălucrare nu e cu putinţă să agoniseşti şinici să păstrezi vreo virtute". Acestecuvinte ale cuviosului ne arată limpede căvorbele Domnului, spuse mai sus, au fostspuse de către dumnezeieştii Părinţi camărturie şi temelie pentru paza inimii,adică a chemării lui lisus cu gândul.Acest cuvios mai aduce încă spre dovedireadumnezeieştii rugăciuni a minţii şi alteexpresii clin Sfânta Scriptură, zicând:„Despre aceasta zice şi Ecclesiastul:„Veseleşte-te, tinere, în tinereţea ta şiumblă în căile inimii tale fără prihanăşi depărtează iuţimea ele la inima ta" (Eccl.11, 9-10); şi „Dacă Duhul celui ce testăpâneşte va veni peste tine, nu-ţipărăsi locul tău" {Eccl. 10, 4); însă loc elnumeşte inima, după cum şi Domnul a zis:„Din inimă ies gândurile cele rele" (Ml. 15,

19). Şi iarăşi: „Nu vă înălţaţi" (Le. 12,29), adică nu vă risipiţi mintea voastrăîncoace şi încolo. Şi iarăşi: „Strâmtă esteuşa şi îndurerată este calea ce duce spreviaţă" (Mt. 7,

111

14); de asemenea: „fericiţi cei săraci cuduhul" (Ml. 5, 8), adică cei ce n-au în sinenici un gând al acestui veac. Şi ApostolulPetru zice: „Treziţi-vă, privegheaţi, căcipotrivnicul vostru, diavolul, umblă răc-nind ca un leu, căutând pe cine săînghită" (/ Pir. 5, 6). Şi Apostolul Pavelscrie lămurit către efeseni despre pazainimii, zicând: „Nu este lupta noastrăîmpotriva sângelui şi cărnii, ciîmpotriva începă-toriilor şi stăpâniilorşi stăpânitorilor întunericului acestuiveac, împotriva duhurilor răutăţii celeiele sub ceruri" (Efes. 6, 12).

Cuviosul Isichie presbiterul, teologulşi dascălul Bisericii din Ierusalim,prietenul şi împreună-vor-bitorul şipurtătorilor de Dumnezeu CuviosuluiPărintelui nostru Eftimie cel Mare, care ascris înţe-lepţit de Dumnezeu, luminat deharul cel dumnezeiesc, despre aceastăsfinţită chemare de gând a lui lisus îninimă, adică despre rugăciune minţii, ocarte de două sute de capete, aduce despreaceasta dovezi din Sfânta Scripturăurmătoarele. „Fericiţi cei curaţi cuinima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu" (Mt.5, 8); de asemenea: „Ia aminte la tine în-suţi să nu fie un cuvânt tainic alfărădelegii" (Deut. 15, 9); şi iarăşi:„dimineaţa voi sta înaintea Ta şi mă veivedea" (Ps. 5, 4); tot astfel: „Fericit cel

ce va lua şi va zdrobi pe pruncii tăi depiatră" (Ps. 136, 9); aşijderea: „îndimineţi am ucis pe toţi păcătoşii pă-mântului, ca să nimicesc din cetateaDomnului pe

112

toţi cei ce lucrează fărădelegea" (Ps. 100,8); aşijde-rea: „Găteşte-te, Israele, ca săchemi numele Domnului Dumnezeului tău"(Amoş 4, 12); si Apostolul: „neîncetat vărugaţi" (7 Ţes. 5, 17); si însuşi Domnulzice: „fără ele Mine nu puteţi facenimic. Cel ce petrece întru Mine şi Euîntru el, acela va da roadă multă. Iarcine nu petrece întru Mine se va aruncaafară ca viţa" (In. 15, 5-6); aşijderea:„Din inimă ies gândurile cele rele,uciderile, prcacurvii-le, acestea suntcele care spurcă pe om" (Ml. 15, 19); deasemenea: „Voiesc să fac voia Ta, Dumne-zeule şi legea Ta e în inima mea (Ps. 39, 9),şi multe altele, pe care le las pentrumulţimea lor.

Dumnezeiescul-şi purtătorul de Dumnezeupărintele nostru loan Scărarul aducedespre această sfinţită rugăciune şiadevărată liniştire a minţii mărturiadumnezeieştii Scripturi, zicând: „marelelucrător al marii şi desăvârşiteirugăciuni a zis: vreau să spun cu minteamea cinci cuvinte" (I Cor. 14, 12) şicelelalte; şi iarâşi: „gata este inima mea,Dumnezeule, gata este inima mea" (Ps. 56,8); aşijderea: „eu dorm, dar inima meaveghează" (Cânt. cânt. 5, 2); de asemenea:„Strigat-am cu toată inima mea" (Ps. 118,145), adică cu trupul şi sufletul şicelelalte.

Dumnezeiescul Pilotei, părintele nostru,egumenul mănăstirii Rugul aprins alPreasfintei Născătoare de Dumnezeu dinMuntele Sinai care a întocmit pentru pazacea de gând a inimii o cărticică mică

113

de capete, mărgăritare fără de preţ aleînţelepciunii celei dumnezeieşti, pline denegrăită dulceaţă cerească a Sfântului Duh,pune drept temelie neclintită la cuvintelesale expresiile Sfintei Scripturi: „îndimineţi am ucis pe toţi păcătoşiipământului" (Ps. 100, 8) şi celelalte,precum: „împărăţia lui Dumnezeu esteînlăuntrul vostru" (Le. 17, 21); şi: „asemă-natu-s-a împărăţia cerurilor cu grăunteleele muştar şi cu mărgăritarul şi cualuatul"; şi iarăşi: „fără de Mine nuputeţi face nimic" Un. 15, 5); şi iarăşi:„cu toată paza păzeşte-ţi inima ta" (Pilei. 4,23); şi: „cu-răţeşte cele dinlăuntru alepaharului, ca să fie curate şi cele dedinafară" (Mt. 23, 26); şi: „nu este luptanoastră împotriva sângelui şi a cărnii, ciîmpotriva începătoriilor, stăpâniilor şistăpânitorilor întunericului, acestui veac,împotriva duhurilor răutăţii de sub cer"(Efes. 6, 12); ele asemenea: „trezi-ţi-vă,privegheaţi, căci potrivnicul nostru,diavolul, umblă ca un leu, răcnind, căutândsă înghită pe cineva; împotriviţi-vă luicu credinţă tare" (/ Pir. 5, 8-9);aşijclerea: „după omul cel dinlăuntru măîndulcesc legii minţii mele şi mă robeşte"(Rom. 7, 22-23) şi celelalte.

Dumnezeiescul Diadoh, părintele nostru,episcopul Foticeii, mărturisit în carteaierarhului lui Hris-tos, SimeonTesaloniceanul pomenit mai sus, pune în

cartea lui cea dumnezeiască prin cuvântulsău plin de înţelepciune duhovnicească dincer, o sută de capete despre Rugăciunea luilisus, cea făcută

114

cu mintea în inimă, următorul temei dindumnezeiasca Scriptură: „nimeni nu poatenumi pe lisus Domn, fără decât numai prinDuhul Sfânt" (I Cor. 12, 3); şi clin pildaEvangheliei despre negustorul care cautămărgăritare scumpe, aduce următoarelecuvinte: acesta este mărgăritarul cel maide preţ, pe care-1 poate agonisi cel careîşi va vinde averea si pentru aflarea luiva avea o bucurie negrăită şi altele.

Cuviosului Părintele nostru NichiforPustnicul, amintit în aceeaşi carte aSfântului ierarh Simeon, pomenit mai sus,în cuvântul său despre paza inimii,, plinde folos duhovnicesc, aseamănă aceastălucrare de gând a rugăciunii din inimăcu o comoară ascunsă într-un ogor şi onumeşte făclie aprinsă, citând expresiiledin Sfânta Scriptură: „împărăţia luiDumnezeu este înlăuntml vostru" (Le. 17,21), şi: „nu este lupta noastră împotrivasângelui şi cărnii" (Efes. 6, 12); aşijderea:„ca să lucreze şi să păzească" (Gen. 2, 15)şi celelalte.

Fericitul şi purtătorul de Dumnezeupărintele nostru Grigorie Sinaitul, careprin lucrarea acestei dumnezeieştirugăciuni s-a suit la cea mai înaltăvedere a lui Dumnezeu şi ca un soare astrălucit cu darurile Sfântului Duh, înSfântul Munte Athos şi în celelaltelocuri, care a alcătuit „Treimicile", ce

se cântă în fiecare săptămână după canonultrei-mic în sfânta sobornicească Biserică arăsăritului în toată lumea, de asemenea şicanonul de viaţă făcă-

loarei Cruci, care a cuprins scrieriletuturor părinţilor celor purtători eleduh si care a întocmit o carte plină detot folosul duhovnicesc, uncie învaţăamănunţit, mai mult decât toţi sfinţii,despre această dumnezeiască rugăciunelucrată cu sfinţenie de către minte îninimă aducând spre întărirea cuvintelorsale clin Sfânta Scriptură următoarele:„Adu-ţi aminte de Domnul Dumnezeul tăupururea" (Deul. 18,18); aşijderea: „dimineaţaseamănă sămânţa ta si seara să nu încetezemâna ta" (Eccl. 11, 6) si celelalte; deasemenea: „ele mă voi ruga cu limba, adicăcu gura, duhul meu, adică glasul meu (săştii că gura şi limba, si duhul, şiglasul, e una şi aceeaşi), iar mintea meae fără de roci, ruga-mă-voi cu duhul,ruga-mă-voi şi cu mintea"; şi: „vreau săspun cinci cuvinte cu mintea mea" (I Cor. 14,14, 19), şi celelalte, aducând ca martor şipe Scărarul, care raportează acestecuvinte la rugăciune. De asemenea:împărăţia cerurilor se ia cu sila şi numaicei ce se silesc o răpesc pe ea; aşijderea:„nimeni nu poate numi pe lisus Domn decâtnumai prin Duhul Sfânt" U Cor. 12, 3) şicelelalte.

Cel ce a călcat pe urmele Apostolilor,stâlpul cel nebiruit al credinţeiortodoxe, care prin sabia cea de foc aDuhului şi prin adevărul dogmelor creş-tine a nimicit la Sinodul din Florenţa ca

pe nişte pânze de păianjen eresurile celeluptătoare împotriva Duhului alelatinilor, Marcu, cel întru totul sfinţit,cel prea înţelept şi cel preacuvântător,mitro-

116

politul Efesului, la începutul tâlcuiriirânduielilor bisericeşti scrie despredumnezeiasca rugăciune a lui lisus, cealucrată în taină cu mintea în inimă,întrebuinţând dovezile dumnezeieştiiScripturi, ale cărei cuvinte de Dumnezeuînţelcpţite le înfăţişez după cum urmează:)TS-ar fi cuvenit, după porunca ce nerânduieşte, a ne ruga neîncetat şi în duhşi în adevăr, să înălţăm închinare luiDumnezeu; însă legarea de cugetele celelumeşti şi legătura grijilor pentru trup,pe mulţi îi îndepărtează şi-i înstrăineazăele împărăţia lui Dumnezeu, care se aflăînlăun-trul.nostru, după cum vesteşteCuvântul lui Dumnezeu, şi-i împiedică săpetreacă lângă altarul cel de gând-şi săaclucă ele la sine jertfe duhovniceşti şicuvântătoare lui Dumnezeu, după dumneze-iescul Apostol, care zice că noi suntemtemplul lui Dumnezeu, ce petrece întrunoi şi Duhul Lui cel dumnezeiescvieţuieşte întru noi. Şi nu e de miraredacă acest lucru se petrece de obicei cucei care vieţuiesc după trup; atâta vremecât vedem că până şi unii dintre monahiicare s-au lepădat de lucrurile lumeşti,din pricina războiului de gând ce vine dela năvala patimilor şi din pricinatulburării mari ce se ridică de aici, careîntunecă partea cea cuvântătoare(raţională) a sufletului, încă nu pot

ajunge la rugăciunea cea curată, cleşidoresc acest lucru cu tărie. E dulceaducerea-aminte cea curată din inimă şineîncetată despre lisus şi luminarea ceanegrăită ce vine ele la ea".

Cuviosul părintele nostru, Sfântul NilSorschi din Rusia, care a alcătuit cartea sadespre paza de gând a inimii, dinînvăţătura purtătorilor de Dumnezeupărinţi, dar mai ales din GrigorieSinaitul, întrebuinţează dovezi clin SfântaScriptură ca acestea: „din inimă iesgândurile cele rele şi acelea spurcă peom" (M. 15, 19) şi „Curăţeşte celedinlăuntru ale paharului" (Mt. 23, 26); deasemenea: „cu Duhul şi cu adevărul trebuiesă ne închinăm Tatălui"; ele asemenea: „demă voi ruga cu limba", şi celelalte, şi:„vreau să spun cinci cuvinte cu minteamea, decât zeci de mii de cuvinte culimba" (/ Cor. 14, 14-19); şi celelalte.

Iarăşi, un luminător al Rusiei,Dimitrie, Sfântul ierarh al lui Hristos,Mitropolitul Rostovului, care a nimicitprin sabia Duhului ca pe nişte pânze depăianjen rătăcirile rascolnicilor(schismaticii de la marea schismă rusă dinanul 1666) şi înţelepciunea lor ceaîmpotrivitoare lui Dumnezeu, stricată şipotrivnică Sfintei Scripturi, care a scrismulte învăţături spre folosul Bisericii,pline ele înţelepciunea Sfântului Duh şicare a întocmit un cuvânt plin de folosduhovnicesc despre lucrarea cea lăuntricăşi ele gânel a rugăciunii, întrebuinţeazăelin Sfânta Scriptură următoarele dovezi:„iar tu, când te rogi, intră în cămara ta",şi celelalte; de asemenea: „ţie a zis inima

mea: pe Domnul voi căuta: căutatu-te-a peTine faţa mea, faţa Ta, Doamne, voi căuta";aşij-derea: „împărăţia lui Dumnezeuînlăuntrul vostru

118

este"; precum: „cu orice rugăciune şi rugărugân-du-vă în toată vremea cu duhul"; şi:„de mă voi ru-S' ga cu limba, duhul meu seroagă, iar mintea mea este fără de rod;ruga-mă-voi cu duhul, aiga-mă-voi cumintea, cânta-voi cu duhul, cânta-voi cumintea", şi celelalte. Aceste cuvinte,potrivit Sfântului loan Scărarul, GrigorieSinaitul şi Nil Sorschi, el le înţelegepentru rugăciunea minţii.

Dar chiar şi tipicul bisericesc tipăritîn marea ceată bisericească despre mătăniişi rugăciune aduce şi despre aceastădumnezeiască rugăciune următoareleexpresii clin Sfânta Scriptură: „Dumnezeueste Duh; şi caută pe cei ce I se închinăLui cu duhul şi cu adevărul" (In. 4, 24).

Aşijderea: „de mă voi ruga cu limba, duhul meu se roagă, iar mintea mea este fără de rod.Deci, ce este: ruga-mă-voi şi cu mintea, cânta-voi cu duhul, cânta-voi şi cu mintea?" (I Cor. 14, 14-15). Şi ia-r răşi: „vreau înbiserică să grăiesc cinci cuvinte cu ţ mintea mea, decât zece mii de cuvinte cu limba" (/ Cor. 14, 19). Şi aduce spre mărturie pe Sfinţii Părinţi: Sfântul loan Scărarul, Sfântul Grigorie Sinaitul şi Sfântul Antioh şi, în parte, învăţăturile lor clum-"? nezeieşti despre această rugăciune a minţii şi, în sfârşit, zice: „Şi prin aceasta ne încheiem cuvântul despre sfinţita şi purureapomenita rugăciune a nunţii. Iui după aceea,vorbeşte şi despre sfinţita rugăciune cea de

obşte a tuturor, care se sâvâr>o>-te după rânduiala Bisericii".

119

Iată, prin harul lui Dumnezeu s-a arătatcă părinţii purtători de Dumnezeu,înţelepţiţi de luminarea Sfântului Dul\îşipuneau temelie învăţăturii lor desprerugăciunea cea sfinţită lucrată cu gândul,săvârşită în taină în omul cel dedinlăuntru, pe piatra cea neclintită adumnezeieştii Scripturi a Noului şiVechiului Testament, împrumutând de acolo,ca dintr-un izvor nesecat, atât de multedovezi.

Deci, cine dintre cei dreptcredincioşi,văzând acestea, ar putea cât de puţin să seîndoiască cle-spre acest lucru dumnezeiesc ?Decât numai cei ce sunt supuşi duhului denesimţire, care aud şi văd, dar nu vor săînţeleagă şi să cunoască, însă cei care aufrică de Dumnezeu şi mintea sănătoasă,văzând astfel de mărturii ale atâtormartori, toţi, fără deosebire, recunosc căaceastă lucrare dumne-zeiească, mai înaintede toate celelalte nevoinţe monahale, emult mai potrivită şi mai cuviincioasăpentru ceata îngerească a monahilor. Despreaceastă lucrare, dumnezeieştii Părinţi ainoştri, cei pomeniţi mai sus şi mulţialţii, ne înfăţişează în scrierile lormulte cuvinte vrednice de auzit, mai dulcidecât mierea şi fagurul, pline deînţelepciune duhovnicească, învăţându-nenevoinţei lăuntrice şi de gând împotrivavrăjmaşilor celor de gând; cum trebuie

întrebuinţată împotriva lor această sabieduhovnicească şi arma cea nebiruită, cea defoc a numelui lui lisus, care străjuieşteporţile inimii;

120

adică cum trebuie lucrată sfinţit cumintea în inimă această lucraredumnezeiasca rugăciunii lui lisus. Despresfinţita lucrare a acestei rugăciunisfinţite, dar mai ales despre înseşiînceputurile ei şi despre felul cumtrebuie începătorii să o deprindă, prinîncercare, cu cel mai de pe urmă, dupăputerea minţii mele celei slabe, cuajutorul lui Dumnezeu, trebuie măcar puţinceva să scriu din învăţătura SfinţilorPărinţi. Şi mai întâi trebuie arătat căaceastă dumnezeiască rugăciune este unmeşteşug duhovnicesc; pe urmă, cepregătire se cere, după învăţăturaSfinţilor Părinţi, pentru a teîndeletnici cu ea.

Cuvântul III

Despre faptul că aceasta sfinţită rugăciune a minţii este un meşteşug duhovnicesc

Să fie ştiut că dumnezeieştii noştriPărinţi numesc această sfinţită lucrare degând a rugăciunii „meşteşug" (artă).Sfântul loan Scărarul, în cuvântul al 27-lea despre liniştire, învăţând despre

taina acestei rugăciuni a minţii, zice:„Dacă tu ai desprins acest meşteşugtemeinic, apoi nu poţi să nu

121

ştii ceea ce spun. Şezând sus pe înălţime(cu mintea), priveghează numai clacă poţi,şi atunci vei vedea cum, când-şi unde,câţi şi ce fel de hoţi or să intre şi săfure strugurii tăi. Paznicul acesta, obo-sind, se ridică şi se roagă; pe urmă,iarăşi sade şi cu bărbăţie se apucă delucrarea de mai înainte".

Sfântul Isihie, presbiterulIerusalimului, zice despre această sfinţitărugăciune: „Trezvirea este un meşteşugduhovnicesc care, cu ajutorul lui Dum-nezeu, îl izbăveşte pe om de cugetele şicuvintele cele pătimaşe şi de faptele celeviclene" (cap. 1).

Sfântul Nichifor Pustnicul, învăţânddespre ea, zice: „Veniţi şi vă voi arăta unmeşteşug, o ştiinţă a vieţuirii veşnice,sau mâi bine zis cereşti, care duce pelucrătorul său, fără osteneală şi fărăprimejdie, la limanul nepătimirii".

Iar Sfinţii Părinţi, după cum s-aarătat, numesc această sfântă rugăciune„meşteşug", socot pentru că omul nu poateînvăţa un meşteşug de la sine, fără unmeşter iscusit; astfel, şi această lucrarede gând a rugăciunii e cu neputinţă să odeprinzi fără un povăţuitor iscusit. Insălucrul acesta, după Sfântul Nichifor,multora, chiar tuturor, le vine de laînvăţătură; dar foarte rar 1-au primit dela Dumnezeu fam învăţătură, prin îndurarealucrării şi prin căldura credinţei. Pravila

bisericească, după tipicul şi cărţilebisericeşti, pe care creştiniidreptslăvitori, mirenii şi monahii, trebuies-o aducă zilnic, ca pe un bir,împăratului ceresc, o poate citi cu guraori-

1??

care ştiutor de căite şi săvârşi fără nicio învăţătură. Iar să aduci lui Dumnezeu,cu mintea în inimă, jertfa tainică arugăciuni, fiindcă acest lucru e un meş-teşug duhovnicesc, fără învăţătură, dupăcum s-a arătat mai sus, e cu neputinţă.

Iar fiind meşteşug duhovnicesc, eaalcătuieşte şi o neîncetată lucrare amonahilor, ca nu cumva prin lepădarea delume a celor ce sunt în lume, prinschimbarea numelui în timpul tunderii,prin osebirea îmbrăcăminţii, necăsătorie,feciorie, curăţie, sărăcia cea elebunăvoie, prin osebirea mâncării şi alocului de vieţuire, prin însăşi luarea-aminte cea de gând şi duhovnicească dupăomul cel dinlăuntru şi prin rugăciune,monahii să aibă o lucrare mai aleasă şimai bună faţă de oamenii cei din lume.

Cuvântul IV

Cefei de pregătire trebuie aceluia care doreşte să facă această dumnezeiască lucrare

Cu cât această dumnezeiască rugăciunee mai mare decât orice altă nevoinţămonahală, care, după Sfinţii Părinţi,este culmea tuturor îndreptărilor(isprăvilor), izvorul virtuţilor, cea mai

subţire şi ne-

123

văzută lucrare a minţii în adâncul inimii,cu atât şi cele mai subţiri, nevăzute,abia atinse de mintea omenească curse alefeluritelor lui înşelări şi năluciri suntîntinse asupra ei de nevăzutul vrăjmaş almântuirii noastre. De aceea, cel care sestrăduie să deprindă această dumnezeiascălucrare trebuie, după sfatul SfântuluiSimeon Teologul, să se dea cu sufletul şicu trupul, sub o ascultare potrivită cuSfânta Scriptură, adică să se dea pe sinespre deplina tăiere a voii sale şijudecăţii sale unui om care se teme deDumnezeu, unui păzitor stăruitor aldumnezeieştilor lui porunci şi iscusit deaceastă nevoinţă de gând, care ar putea,după scrierile Sfinţilor Părinţi, să aratecelui ele sub ascultare, calea fără derătăcire spre mântuire, calea lucrăriirugăciunii minţii, săvârşită de cătreminte, în taină, în inimă. Acest lucru eneapărat trebuincios pentru ca, printr-oadevărată ascultare în minte, el să poatăajunge slobod de orice tulburări şi grijişi îm-pătimiri ale lumii acesteia şi aletrupului. Şi cum să nu fie slobod acelacare toată grija despre sufletul şi trupulsău a aruncat-o spre. Dumnezeu şi dupăDumnezeu asupra părintelui săuduhovnicesc. Iar prin smerenia care senaşte clin ascultare, clupă. mărturisireaSfântului loan Scărarul şi a multor SfinţiPărinţi, el va putea scăpa ele toate

cursele şi înşelările diavoleşti şi,încet, liniştit, fără nici o vătămare,mereu se va putea îndeletnici cu aceastălucrare de gând, cu mare sporiresufletească.

124

Iar dacă cineva s-ar fi dat subascultare, Insă n-ar fi găsit înpărintele său duhovnicesc un po-văţuitoriscusit si cu fapta, şi cu încercareaînsăşi pentru această dumnezeiascărugăciune a minţii (în timpurile deastăzi - vai! - e vrednic acest lucru demult plâns şi bocet, căci dispar cu totulpo-văţuitorii încercaţi ai acesteilucrări), apoi pentru aceasta el nutrebuie să ajungă la deznădejde, însăpetrecând în adevărata ascultare dupăporuncile lui Dumnezeu (iar nu curâncluială de sine şi mai ales din voiasa, fără ele ascultare, lucru după careurmează înşelarea), aruncând toată nădejdeaspre Dumnezeu, împreună cu părintele săuduhovnicesc, lasă în loc de un povăţuitoradevărat, cu credinţă şi cu dragoste să sesupună învăţăturii cuvio-şilor părinţilornoştri, care au expus amănunţitînvăţătura despre această rugăciune, fiindluminaţi cu harul cel dumnezeiesc şi deaici să-şi împrumute poveţele despreaceastă dumnezeiască lucrare. Şi în totcazul, harul lui Dumnezeu, pentru rugă-ciunile Sfinţilor Părinţi, se va grăbi şi-i va înţelepţi, fără nici o îndoială, săînveţe această lucrare dumnezeiască.

125

Cuvântul V

Despre ceea ce este această sfinţită Rugăciune a lui lisus după calitatea şi lucrarea sa

Punând o astfel de pregătire drepttemelie tare şi neclintită a acesteirugăciuni dumnezeieşti, adică fericitaascultare, e vremea deja să arătăm, dinînvăţătura Sfinţilor Părinţi, ce esteaceastă sfinţită rugăciune după calitateaşi lucrarea sa. Şi fac acest lucru pentruca cel care doreşte să deprindă lucrareaei cea duhovnicească să vadă la ce sporiremare şi negrăită îl ridică ea pe nevoitor,întru toate virtuţile şi prin aceasta, săfie îndemnat în dorinţa de a se lipi desfinţita lucrare a acestei rugăciuni degând cu o mai mare stăruinţă şi cu orâvnă dumnezeiască.

Sfântul loan Scărarul, la începutulCuvântului 28 despre rugăciunea aceasta,zice: „Rugăciunea, după calitatea sa, estepărtăşia şi unirea omului cu Dumnezeu,maică şi iarăşi fiică a lacrimilor,curăţirea păcatelor, podul care ne treceprin ispite, zid de apărare împotrivanecazurilor, nimicirea războaielor,lucrarea îngerilor, hrana tuturor celorfără de trup, veselia viitoare, lucrarea

fără de sfârşit, izvorul virtuţilor,pricina darurilor, sporirea cea nevă-

126

zută, hrana sufletului, luminarea minţii,secure împotriva deznădejdii, dovedireanădejdii, încetarea întristării, bogăţiamonahilor, comoara celor ce se liniştesc,împuţinarea iuţimii, oglinda propăşirii,arătarea măsurii, descoperirea stării,arătarea celor viitoare, însemnarea cuslavă. Rugăciunea pentru cel care se roagăcu adevărat este judecătoria, judecata şitronul Domnului, însă înainte de judecatacea viitoare".

Sfântul Grigorie Sinaitul, în capitolul113, zice: „Rugăciunea, în ceiîncepători, este ca un foc de veselieslobozit de inimă; iar în cei desăvârşiţi,ca o lumină curată, binemirositoare". Sauiarăşi: „Rugăciunea este propovăduireaApostolilor, lucrarea credinţei sau, maibine zis, credinţa cea nemijlocită,încredinţarea celor nădăjduite, dragosteapusă în lucrare, mişcarea îngerilor,puterea celor fără de trupuri, lucrarea şiveselia lor, binevestirea lui Dumnezeu,încredinţarea inimii, nădejdea mântuirii,semnul sfinţirii, alcătuirea sfinţeniei,cunoaşterea lui Dumnezeu, arătareabotezului, curăţirea scăldătorii, logodireaDuhului Sfânt, bucuria lui lisus, veseliasufletului, mila lui Dumnezeu, semnulîmpăcării, pecetea lui Hristos, razasoarelui celui de gând, luceafărul

inimilor, întărirea creştinătăţii, arătareaîmpăcării lui Dumnezeu, harul luiDumnezeu, înţelepciunea lui Dumnezeu sau,mai bine, începutul înţelepciunii elesine, arătarea lui Dumnezeu, lucrareamonahi-

lor, vieţuirea celor ce se liniştesc,pricină de liniştire, semn de vieţuireîngerească".

Fericitul Macarie cel Mare zice: „Capuloricărei stăruinţe bune şi culmea tuturorîndreptărilor este ca noi să răbdăm înrugăciune, lucru prin care putem agonisi,cerând de'la Dumnezeu, toate celelaltevirtuţi. Prin rugăciune, cei vrednici seîmpărtăşesc de sfinţenia lui Dumnezeu şicu lucrarea cea duhovnicească şi de unireaminţii cu Domnul prin-tr-o dragostenegrăită. Cine mereu se sileşte pe sinesă rabde în rugăciune, acela printr-odragoste duhovnicească se aprinde într-orâvnă dumnezeiască şi într-o înflăcăratădorinţă de Dumnezeu şi primeşte, într-oanumită măsură, harul desăvârşiriiduhovniceşti celei sfinţitoare" (Omilia40, cap. 2).

Sfântul Isichie, presbiterulIerusalimului, zice: „Paza minţii epotrivit să se numească cu acelaşi numeele născătoare de lumină şi ele fulger,cea care răspândeşte lumină şi purtătoarede foc". Ea întrece, ca să spunemadevărul, toată mulţimea nenumărată avirtuţilor trupeşti. Deci, iubind ceipăcătoşi, netrebnici, scârboşi,nepricepuţi, neînţelegători şi nedrepţi,această virtute denumită cu numirile celemai de cinste, din pricina luminii ce se

naşte clin ea cu strălucire, pot ajungedrepţi, ele ispravă, curaţi, sfinţi şipricepuţi în lisus Hristos. Şi nunumai'aceasta, ci şi a vedea tainele celedumnezeieşti şi ale teologiei. Şideveninel văzători, se

128

apropie de această lumină preacurată şifără de sfârşit şi o ating pe ea prinatingeri negrăite şi vieţuiesc şi petreccu ea. Fiindcă ei au gustat că bun esteDomnul (Ps. 33, 2), apoi se şi împlineştelămurit în aceşti protoîngeri cuvântuldumnezeiesc al lui David: «însă drepţii sevor mărturisi numelui Tău şi vor locuidrepţii în faţa Ta»" (Ps. 139, 14).

Sfântul Simeon, ArhiepiscopulTesalonicului, despre această sfântărugăciune zice: „Această dumnezeiascărugăciune, această chemare a Mântuitoruluinostru: «Doamne lisuse Hristoase, Fiullui Dumnezeu, miluieşte-mă», este şirugăciune, şi cerere, şi mărturisire decredinţă, dătătoarea Sfântului Duh şidăruitoarea darurilor celor dumnezeieşti,şi curăţirea inimii, şi izgonireadracilor, şi sălăşluirea lui lisusHristos, şi izvorul gândurilor celorduhovniceşti şi a cugetelor celordumnezeieşti, şi izbăvirea ele păcate, şivindecarea sufletelor şi trupurilor, şidăruitoarea descoperirilor tainelorcelor dumnezeieşti, şi însăşi mântuirea;pentru că este purtarea numelui celuimântuitor al Dumnezeului nostru. Acestlucru anume este chemarea asupra noastră anumelui lui lisus Hristos, Fiul lui Dum-nezeu" (cap. 296).

La fel şi ceilalţi părinţi purtători de

Dumnezeu, scriind despre această sfinţitărugăciune, prin învăţătura lor cea plinăele înţelepciunea lui Dumnezeu, vorbescdespre lucrarea ei, despre folosul cel

129

negrăit şi despre sporirea darurilordumnezeieşti ale Sfântului Duh ce vin prinea.

Deci, cine, văzând că această sfinţitărugăciune îl aduce pe nevoitor la o astfelde comoară cerească a feluritelor virtuţi,nu se va aprinde cu râvna lui Dumnezeuspre o neîncetată lucrare a rugăciunii, caprin ea mereu să ţină în suflet şi în inimăpe întru tot dulcele lisus, pomenind însine neîncetat numele Lui cel scump şiprin aceasta să se înflăcăreze spredragostea Lui cea negrăită ? Decât numaiacela care, stăruind în cugetele celelumeşti, s-a legat cu lanţul grijilortrupeşti care îi îndepărtează pe mulţi şi-i înstrăinează de împărăţia lui Dumnezeu cese află înlăuntrul nostru. Numai acela nuva stărui.

Cuvântul VI

Despre aceea cum trebuie de la începuisă deprindem lucrarea acestei dumnezeieşti

rugăciuni cu mintea în inimă

în vremurile din vechime această sfântă

lucrare a rugăciunîrminţirstrăluceaîn~multe~locuiTunde aveaupetrecereTSfiriţii'Părinţi. De aceea,atunci şi

învăţătorii pentru această lucrareduhovnicească erau mulţi. Din pricinaaceasta şi Sfinţii Părinţi ai noştri,scriind despre ea, ne arată numai folosulcel negrăit, duhovnicesc, care ne vine dela ea, nea-vâncl, după cum socot eu,nevoia să scrie despre încercarea însăşi aacestei lucrări care s-ar potriviîncepătorilor. Iar dacă pe undeva au şiscris câte ceva despre acest lucru, apoişi aceasta numai pentru cei ce cunoscîncercarea acestei lucrări - lucru lesne deînţeles; iar pentru cei ce n-o cunosc -nue de înţeles deloc. Iar unii dintre ei,când au văzut că adevăraţii povăţuitorifără ele înşelare ai acestei lucrări auînceput a se împuţina cu totul şi temându-se să nu se piardă adevărata învăţăturădespre începutul acestei rugăciuni degând, au scris şi începutul însuşi şilucrarea, cum trebuie să se deprindă ceiîncepători şi cum să intre cu inima înungherele inimii şi acolo cu adevăr şifără de înşelare să lucreze rugăciunea cumintea. Şi chiar însăşi dumnezeiascaînvăţătură a acestor părinţi despre acestsubiect trebuie adusă la ordinea ele zi.Sfântul Simeon Noul Teolog spune despreînceputul acestei lucrări: „Adevărata..şjcea fără de înşelare luare-aminte şirugăciune constă în faptul că în timpulrugăciunii mintea să păzească inima şi să

petreacă mereu înlăuntrul ei şi, de acolo,adică clin adâncul inimii, să înalţerugăciuni către Dun> nezeu. Şi când vagusta înlăuntail inimii că bun este Domnulşi se va îndulci, apoi nu va mai ieşidin

locjjLinjniiL. Şi împreună cu Apostolul vazice si el: «Bine ne este nouă să fimaici». Şi privind neîncetat locurileinimii, el află un mijloc oarecare de aizgoni toate cugetele vrăjmaşe semănateacolo". Şi mai jos încă mai limpedevorbeşte despre acest lucru aşa: „Deîndată ce mintea va alia locui inimii,într-o clipă vede_ţptul ce n-aTbsTvăzurnîcioclâtă; ea vede îniăuntrulinimii un aer şi pe'şjnefpe de-a-ntre-gul, .luminată şi plină de socotinţă.Şi de atunci, oriunde s-ar arăta încuget, mai înainte de a intra el şi de ase întipări, pe clată îl izgoneşte şinimiceşte prin chemarea lui lisusHristos. De aici cugetul, căpătând oţinere de minte faţă de draci, pune înmişcare împotriva lor mânia ceafirească, izgoneşte şi-i doboară peaceşti potrivnici de gând. Şi celelaltele înveţi cu ajutorul lui Dumnezeu,"prin paza minţii, ţinând în minte pelisus" (Cuuântul despre celejrei chipuri alerugăciunii).

Cuviosul Nichifor Pustnicul,învăţându-ne şi mai clar despre intrareacu mintea în inimă, zice: „Mai înaintede toate, vieţuirea ta să fie liniştită,fără de griji şi în pace cu toţi. Apoi,intrând în cămara ta, închide-te şi,şezând într-un ungher oarecare, fă ce-ţivoi spune: ştii că respiraţia cu care

răsufli este aerul acesta; respiră-1 cunimic altceva decât cu inima. Respiraţiae pricina vieţii şi a căldurii trupului.Iar inima atrage aerul ca prinrespiraţie să-şi sloboadă afară căldurasa şi să capete răcoreală. Pricinaacestei lucrări sau, mai bine zis,slujitorul, e.sle

132

pământul care, fiincl creat ele Ziditor,poros, ca o pompă oarecare, uşor introduceşi scoate cele înconjurătoare, aclicăaerul. Astfel, inima, strângând prin aerrăcoreala şi diminuând căldura, îndepli-neşte neîncetat funcţiunea pentru care afost întocmită spre a alcătui viaţa. Iartu, şezând şi adu-nându-ţi mintea^ ta,sileşte^o^să^intrejn inima o datăcuj^esjou^ia^ Iar când ea va intra acolo,apoi cele ce vor urma după aceasta nu vorfi fără de veselie şi Fără de bucurie".Şi, mai jos: „De aceea, frate, deprinde-ţimintea să nu iasă de acolo; căci la în-ceput ea se plictiseşte de zăvorârealăuntrică şi de strâmtorare. Dar când seva obişnui, apoi nu mai suferă săsălăşluiască pe din afară, pentru că împă-răţia lui Dumnezeu se află înlăuntrulnostru; când o privim acolo, şi o căutămcu rugăciune curată, apoi toate cele dedin afară ne par scârboase şi urâte. Dacăde îndată, după cum s-a spus, vei intra cumintea în locul inimii, pe care ţi 1-amarătat, apoi dă slavă lui Dumnezeu şiproslăveşte şi saltă şi ţine-te de aceastălucrare mereu şi ea te va învăţa lucrurilepe care încă nu le ştii. însă trebuie săştii şi că mintea, petrecând acolo, nutrebuie să stea tăcând sau trândăvind, cisă aibă drept lucru neîncetat şiînvăţătură aceste cuvinte: «Doamne lisusHristoase, miluieşte-mă!», şi niciodată să

nu le părăsească. Aceasta ţine mintea fărăele înălţare, o păzeşte neprinsă şineapropiată de momelile vrăjmaşului şi oridică în fiecare zi spre dragostea şi

133

dorirea cea dumnezeiască. Iar dacăostenindu-tepuţin, frate, nu vei putea să pătrunzi înunghereleinimii, după cum ţi-am poruncit, 'apoi făce-ţi voispune şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, veiafla celecăutate. Ş|il^L4)ajleiU^yj&u^^

seaflă în piept; aici, în piept, chiar tăcândgura, noi • vorbim şi discutăm şi rostimrugăciuni şi psalmi şi celelalte. Luând dela această parte cuvântătoare orice cuget(acest lucru îl poţi, dacă vei vrea), las-osă zică: «Doamne lisuse Hristoase, miluieşte-mă !>• şi sileşte-te să strigi acest lucrumereu înlăuntru, în locul oricărui altgând. Iar când vei fine acest lucru un timpoarecare, apoi prin aceasta ţi se va deschi-de ţie şi intrarea inimii, după cum ţi-amscris, fără nici o îndoială, după cum şinoi singuri am cunoscut acest lucru dinîncercare. Şi vor veni la tine cu o luare-aminte mult dorita ceată a virtuţilor,dulce şi întreagă, dragostea, bucuria, paceaşi celelalte". Dumnezeiescul GrigorieSinaitul, învăţând de asemenea cum trebuiesă lucrăm cu mintea în inimă chemarea ceapreamântuitoare a Domnului, zice: „Şezândde dimineaţa pe un scaun de o şchioapă,coboară mintea de Ia cele stăpânitoare în

inimă şi ţine-o acolo. Şi, plecându-te cuosteneală şi simţind o puternică durere înpiept şi în spate, neîncetat strigă cumintea sau cu sufletul: «Doamne lisuseHristoase, miluieşte-mă !» Pe urmă, dacă,poate, pentru strâmtorare şi îndurerare şiprin che-

134

marea deasă, ea îţi va deveni fărădulceaţă (lutru care se petrece nu dinpricina aceluiaşi fel de mâncare al celuicu trei numiri, des mâncat, căci cei ce măvor mânca, a spus, vor mai flămânzi încă -Si-rah 24, 23); apoi, mutând mintea lacealaltă jumătate, zi: «Fiul lui Dumnezeu,miluieşte-mă», şi zicând de multe oriaceastă jumătate, nu trebuie să le schimbicles din lenevie; căci pomii care se ră-sădesc des nu prind rădăcină. Opreşte-ţişi respiraţia plămânului, ca să nu răsuflicu îndrăzneală, căci mişcarea aerului carevine din inimă risipeşte gândul şiîntunecă mintea şi întorcând-o de acolosau o dă roabă, uitării, sau o sileşte înloc ele una să înveţe alta şi ea (mintea)se află pe nesimţite în cele ce nutrebuie. Iar dacă vei vedea necurăţiileduhurilor celor viclene, adică cugetelecare se ivesc sau se închipuie în minteata, apoi nu te înspăimânta; clar dacă ţise arată şi înţelesuri bune pentru unelelucruri, apoi nu lua aminte la ele, ci,oprindu-ţi cât e cu putinţă răsuflarea şiînchizân-du-ţi mintea în inimă şi lucrândmereu şi des chemarea lui lisus, tu încurând le vei sfărâma şi nimici,răninclu-le nevăzut cu dumnezeiescul nume,după cum zice şi Scărarul: «Cu numele luilisus loveşte pe oşteni, căci nu e armămai puternică nici în aer, nici pe

pământ»".Şi iarăşi, acelaşi sfânt, învăţând despre

liniştire şi rugăciune, cum trebuie să şezi în timpul ei, zice:

„Uneori trebuie să şezi pe scăunel, pentruosteneală; iar alteori şi în aşternut câte puţin,până la ovreme, pentru mângâiere. Iar şederea tatrebuie săfie întru răbdare, pentru cel care a ziscăjnj-ugă-ciunej.rebuie_să răbdăm_(Zc. 18, 1)şi__sa_nu teridici degrabă, slăbind din pricinagreutăţii dureriişi stngonî~cirmii^^^

Astfelvesteşte şi proorocul: «m-au cuprins durerica de naştere» (Ier. 8, 21); deci, plecându-teşi adunân-du-ţi mintea în inimă, dacă ţis-a deschis inima, cheamă într-ajutor peDomnul lisus. Simţind durere în spate,adesea având durere de cap, rabdă cu tărieşi cu râvnă, căutând în inimă pe Domnul:«căci a silitorilor este împărăţiacerurilor şi numai cei ce se silesc orăpesc pe ea»" (Mt. 11, 12) şi celelalte. Şi

încă, cum trebuie rostită rugăciunea zice:Părinţii au spus aşa: unul zice: „Doamnelisuse Hristoase, miluieşte-mă!", şi acestlucru e mai uşor din pricina neputinţeiminţii şi a prunciei, „însă nimeni nupoate singur, de la sine, fără de Duh, sănumească în taină pe lisus Domn, curat şidesăvârşit, decât numai prin Duhul Sfânt" (ICor. 12, 3); ca un prunc mut s-o facăarticulat nu poate. Iarăşi, el nu trebuiedin lenevie să schimbe des chemarea numelor;ci rar, pentru a le reţine. Iarăşi, uniiînvaţă s-o rostim cu gura, iar alţii cumintea; iar eu îngăduiesc şi una, şi alta.Uneori_niinleajşj.ăbeşte, plictisindu-se^devorbă; iar_alteori, gura. De aceea,

136

trebuie să ne rugăm cu amândouă, şi cu gura, şicu mintea; însă trebuie strigat liniştitşi netulburat, ca glasul, tulburândsimţirea şi atenţia minţii, să nu neîmpiedice a ne ruga tare şi în tot felul,până când mintea, obişnuinclu-se calucrare, va spori şi va primi putere dela Duh. Atunci el (glasul) nu mai arenevoie să vorbească cu gura, şi chiar nicinu poate, fiind în stare să facă aceastălucrare în chip desăvârşit numai cumintea.

„Rugat i-vă neîncetat" (/ Ţes.5, 17)

31 de meditaţii duhovniceşti despre Rugăciunea inimii

Trad. din greceşte de ierom. Ştefan Nulcscu,Schitul Sf. Dirnilrie Lacu,

Sf. Munte Athos, 1993

Cuvântul traducătorului

Omul a fost creat pentru a fi în neîntreruptă co-muniune cu Dumnezeu. Dar din zavistia diavolului aintervenit căderea lui, adică depărtarea sa de comuniuneaşi intimitatea cu Creatorul său. Neputând el însuşi, prinputerile sale, sase ridice iarăşi la starea de dinainte depăcat, a fost trebuinţă de întruparea Fiului lui Dumnezeu,care a iconomisit toate pentru ridicarea noastră dincădere.

Instituind Biserica Sa, Domnul nostru lisus Ilris-tos apus în ea toate mijloacele sfinţitoare necesare tămăduiriisufletelor de păcat. Printre aceste mijloace, unul foarteeficace şi la îndemâna oricui este şi rugăciunea.Rugăciunea este de mai multe feluri: de cerere, de laudă şide mulţumire. Toate aceste feluri de rugăciune au fostrânduite de Sfinţii Părinţi şi se rostesc în Biserică după orânduială bine chibzuită.

Dintre rugăciunile de cerere f ace parte şi Rugăciunea luilisus. Ea este veche cât creştinismul însuşi, născută însânul comunităţii creştine primare, care trăia mai intensprezenţa Mântuitorului, în viaţa de obşte a tuturor şi afiecăruia în parte. Amintirea prezenţei Mântuitorului pepământ era vie în fiecare creştin, amintire mereuîmprospătată de predica Sfinţilor Apostoli, care le spunea:„Si tot

/

141

cel ce va chema numele Domnului se va mântui" (Filip. 2,21); „Şiprin credinţa în numele Lui... l-a întărit numele luilisus şi credinţa cea întru El i-a dat lui întregirea aceastaa trupului" (Filip. 3, 16), aceasta spunând-o SfântulApostol Petru când a vindecat pe cel olog. Apoi,răspunzând la învinuirile aduse de iudei, a spus: „Cunoscutsă vă f ie vouă tuturor... că întru nimeni altul nu estemântuirea (ci numai în lisus Hristos), căci nu este sub cernici un alt nume, dat între oameni, în care trebuie să nemântuim noi" (Filip. 4, 12). Şi mărturii sunt destule.

Aşadar, creştinii fiind aprinşi de dragostea Mân-tuitorului, rosteau mereu numele Lui. încet-încet, slăbindviaţa duhovnicească, această rugăciune a ajuns să fiespecifică monahilor, care, retraşi în liniştea pustiurilor,puteau sase îndeletnicească mai uşor cu pomenireaDomnului. Lucrarea aceasta a rugăciunii minţii, cum semai numeşte ea, împreună cu metodele practice dedobândire a ei, au fost lăsate în scris de Părinţii pustiului,care s-au numit neptici, adică trezuitori. Şi această lucrareeste cuprinsă în cartea numită Filocalie, adică iubire defrumos.

Lucrarea acestei rugăciuni este simplă, nu necesită niciun fel de studii, nici un fel de cunoştinţe profane. Nu secere nimic altceva decât dragoste înflăcărată pentruMântuitoml Hristos şi repetarea

i/;?

ei neîncetată, cu atenţie şi duh smerii. Nu se cere de laînceput rugăciunea inimii sau celelalte faze mai înalteale ei, ci numai repetarea cu buzele mai întâi, apoialternativ cu mintea si cu buzele si aşa mai departe. Noi săfacem ceea ce este omenesc, adică repetarea rugăciunii,aşa cum este ea, chiar si necurată la început, si Dumnezeuva f ace ceea ce este dumnezeiesc, adică urcarea pe treptelerugăciunii.

Nădăjduim că această cărticică va fi de un mare folosmonahilor şi creştinilor iubitori de Hris-tos şi îi vaînflăcăra în dorinţa de a se uni cu El, prin aceastărugăciune a minţii.

O redăm în toată frumuseţea ei, spre folosul de obşteal tuturor.

Meditaţia I

Prin rugăciune, omul vorbeşte lăuntriccu Dumnezeu. Prin rugăciune, omul se facefiul lui Dumnezeu. Prin rugăciune sedepăşesc piedicile acestei vieţi, adicămâhnirile, durerile, nenorocirile, greu-tăţile, intrigile, vrăjbile, clevetirileşi pârele. Prin rugăciune se strivescsăgeţile vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi.

Prin rugăciune dobândim fericitarăbdare. Prin rugăciune dobândim maimultă putere duhovnicească. Prinrugăciune primim în sufletul nostrumângâierea cerească. Prin rugăciunedobândim înţelepciunea cerească. Prinrugăciune se săvârşesc cele şapte Taine aleBisericii noastre. Prin rugăciune primimpâinea cea spre fiinţă, adică bunătăţilecele materiale şi duhovniceşti.

Prin rugăciune, bărbaţii cei sfinţi aiVechiului şi Noului Testament au săvârşitminuni, au ridicat morţi, au vindecatbolnavi şi au răbdat tot felul dechinuri. Prin rugăciune ne facemasemenea cu sfinţii îngeri, care zi şinoapte lauclă şi slăvesc pe Dumnezeu.Prin rugăciune se fac minuni. Prin ru-găciune se tămăcluiesc boli nevindecabileşi se izgonesc diavolii'. Prin rugăciune

putem sta pe picioarele noastre şi putemcălători neîmpiedicaţi pe calea spreDumnezeu. Prin rugăciune ni se în-

145

tăreşte credinţa noastră în Dumnezeu. Prinrugăciune, mintea şi inima noastră ni securăţesc ele orice viclenie lumească. Prinrugăciune, mintea şi inima noastră se facbiserică a Preasfântului Duh. Prinrugăciune, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt vinşi se sălăşluiesc în inimile noastre.

Prin rugăciune, limba noastră se facetrestie a Sfântului Duh, ce scrie cuvintecereşti. Prin rugăciune ni se dau sfaturişi povăţuiri tainice de la PreasfântulDuh. Prin rugăciune, îngerul nostrupăzitor rămâne mereu aproape de noi şi nepăzeşte de orice rău. Prin rugăciune sedeschid urechile duhovniceşti alesufletului şi aud glasul cel dulce şiceresc al Domnului nostru lisus Hristos;de asemenea, ea ne deschide ochii ceiduhovniceşti ai sufletului. Prin rugăciunene depărtăm de a gândi şi de a face răul.Prin rugăciune ne facem mai smeriţi şimai buni: Prin rugăciune biruim vi-cleniile vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi.Prin rugăciune primim mângâiere şi neuşurăm de orice- fel de mâhniri alevieţii...

Dar ca să te foloseşti ele rugăciune trebuie:a)să uiţi orice grijă lumească;b)cuvântul pe care-1 rosteşte limba să-1

cugeteşi mintea noastră, aelică să nu spună una limba şi

alta să gândească mintea. Atunci, într-adevăr, rugăciunea noastră urcă la Tatăl cel ceresc şi pute.ni luaharurile şi darurile cele mari ale Sfântului Duh,iertându-ni-se păcatele noastre.

146

Meditaţia a 2-a

Rugăciunea este una din cele mai aleseşi mai puternice puteri care face pe celce se roagă să renască şi îi hărăzeştesănătate sufletească si trupească. Fărărugăciune nici păcatele nu ni se iartă,nici Tainele nu se săvârşesc şi niciDumnezeu nu dă ajutorul şi harul Său.

Rugăciunea reprezintă ochii şi aripilesufletului nostru şi ea ne dă curaj şiputere să ne întâlnim cu Dumnezeu, însărugăciunea cere ca:

a)atitudinea noastră să fie smerită, hrănită cunădejdi curate;

b)să întrebuinţăm cele ce smeresc şi liniştesctrupul, eliberând mintea de orice .piedică;

c)îmbrăcămintea noastră să fie smerită;ci) mâncarea să fie numai cea necesară,

iar băutura uşoară şi măsurată;e) starea în picioare şi metaniile să

fie potrivitecu puterile noastre;

f) somnul să fie puţin şi pe un pat tare;g) să folosim cele ce îmblânzesc trupul

şi deşteaptă mintea şi ne duc aproape de

Dumnezeu. Laastaajută multcitirea dumnezeieştilor Scripturi şitâlcuirile Sfinţilor Părinţi,apoftegmele neptice alecuvioşil

or şi psalmoclierile de noapte;h) să luăm aminte cu toată puterea la

minunile ce s-au făcut şi se fac în toatălumea.

Aşadar, roagă-te, fratele meu, cu gurapână te va lumina harul dumnezeiesc să terogi şi cu inima ta. Atunci, într-un felminunat, înlăuntrul tău se va săvârşisărbătoare şi prăznuire şi nu te vei mairuga cu gura, ci cu inima, în oricelucrare a ta, de dimineaţa şi până seara,să meargă înainte rugăciunea. Ea săstăpânească toate faptele tale. Ea naştepocăinţa şi lacrima. Ea merge până la celemai dinăuntru, acolo unde se nascgândurile noastre. Ea este motoruldragostei dumnezeieşti. Ea curăţeştecugetarea minţii. Ea curăţă pe îngeri şi pesfinţi. Ea păzeşte curată dorinţasufletului, ca să se înfăţişeze înaintealui Dumnezeu, să vorbească şi să se li-pească de El cu toată puterea. Iar cel ceiubeşte şi se teme de Dumnezeu este cuputinţă să nu gândească smerit, este cuneputinţă să fie stăpânit de mânie. Deaceea şi spunem că smerenia curăţăsufletul.

Meditaţia a 3-a

Dumnezeu a lăsat la voinţa şi putereaomului numai cantitatea rugăciunii. El ne-aînvăţat rugăciunea continuă şi neîntreruptăce se spune totdeauna şi în tot locul.

Numai aşa ne facem posesori ai taineirugăciunii şi credinţei adevărate. Numaiaşa putem păzi poruncile lui Dumnezeu şiputem clo-

l bândi mântuirea. Aşadar, cantitatea rugăciunii depinde de om.

Calist si Ignatie Xantopuli sfătuiescîndeletnicirea deasă a rugăciunii înnumele lui lisus Hristos înainte de oricefaptă, deoarece repetarea deasădesăvârşeşte chiar şi rugăciuneaneclcsăvârşită. Di-adoh al Foticciisusţine că atunci când omul cheamă numelelui Dumnezeu cât poate mai des, nu caderepede în păcat. El învaţă că oricezvâcnitură şi orice gând al rugăciunii sedatoreşte lucrării Sfântului Duh şi esteglasul tainic al îngerului păzitor alfiecăruia dintre noi. Numele lui lisusHristos pe care-1 chemăm în rugăciuneconţine în el acţiunea şi lucrarea puteriide restabilire.

Aşadar, nu te nelinişti denedesăvârşirea şi uscăciunea rugăciuniitale, ci aşteaptă cu stăruinţă rodulchemării dese a numelui dumnezeiesc, carenu va întârzia să vină. Ceea ce va trebuisă te neliniştească este nepăsarea(neîngrijirea) faţă ele rugăciune. Aceastaa fost motivul principal şi singurul care1-a făcut pe Sfântul Apostol Petru să selepede de Hristos. Asta a fost ceea ce 1-afăcut să fie mândru, pentru că cel ce secrede pe sine singur şi statornic, nu cereajutorul lui Dumnezeu prin rugăciune.

Dumnezeiescul Petru a avut multe motive

să se retragă în rugăciune. Mai întâi, căDomnul i-a poruncit asta, zicând tuturorapostolilor: „Privegheaţi şi vă rugaţi, casă nu cădeţi în ispită", încă şi obser-vaţia specială pe care i-a făcut-o Domnul,când i-a

zis: „Petru, dormi F'. Petru a avutproaspătă pilda Domnului, care S-a aigatcontinuu timp de trei ore. Şi totuşi, toateacestea nu 1-au putut face să se deşteptedin somnul cel greu care 1-a cuprinsatunci. Vezi, frate, cât de slab esteticălosul om când nu cere ajutorul luiDumnezeu prin rugăciune.

Meditaţia a 4-a

Petru, verhovnicul apostolilor, căruiaTatăl i-a descoperit dumnezeirea lui lisusHristos, spunând: „Tu eşti Hristos, Fiullui Dumnezeu cel adevărat"; Petru care avăzut cu ochii săi dumnezeirea lui Hristossus pe Muntele Tabor, acest Petru, atuncicând o femeie neînsemnată 1-a întrebat cusimplitate: „Nu cumva eşti şi tu dintreucenicii omului acestuia ?", adică ai luilisus, a răspuns fără şovăire: „Nu-1 cunoscpe omul acesta". Şi nu s-a oprit la aceastălepădare, ci înaintea acelei mulţimihulitoare a început a se blestema şi a sejura: „Nu cunosc pe omul acesta". Şi de cetoate acestea ? Deoarece n-a avut cu el armarugăciunii ca să se apere. Deoarece s-atrândăvit şi nu s-a rugat şi nu s-a unit înrugăciune cu Domnul cel atotputernic.

Asemenea rătăciri şi labirinturi

aşteaptă pe cel ce nu se roagă continuu. Şiva ajunge să se lepede

150

de Domnul chiar şi pentru lucrurineînsemnate, Si lepădându-se, va urma săse depărteze de El, căzând clintr-un păcatîntr-altul. De aceea a spus Domnul parabolavăduvei şi a judecătorului nedrept, ca săîndemne să ne rugăm mereu şi să nu neîngreunăm.

Deci, învaţă şi tu, frate, clin păţaniaaltora. Şi mai ales, clin rostogolireaaceasta a Apostolului Petru, ca să nu telaşi pe tine niciodată departe de Domnul,nemergând la El prin rugăciune, mai alesîn clipele ispitei şi ale mâhnirii,deoarece ştiu că clacă laşi rugăciunea, osimplă supărare, numai un cuvânt, ooarecare contrazicere este destul să tefacă să lepezi toate faptele şiobişnuinţele tale cele bune, pe care le-aifăcut pentru mântuirea sufletului tău şisă uiţi pe Stăpânul, care atât de mult te-a cinstit şi Şi-a dat sângele şi viaţa Sapentru tine.

Meditaţia a 5-a

Nenumărate sunt motivele care zi şinoapte în viaţa noastră ne îndeamnă larugăciune:

-toată lumea dimprejurul nostru;

-toate făpturile Creatorului ne îndeamnă să înălţăm rugă Domnului;

-soarele ce ne hărăzeşte lumina zilei;

151

-luna şi stelele care, în nopţile senine, se laccoroană de-diamante a pământului;

-norii cu fulgerele, furtunile şi cutremurele;-nemărginirea mării, uneori cu

liniştea, iar alteori cu valurile ei;

-păsările care zboară'deasupra noastră, ciripindvesel.

Toate spun: „Roagă-te Creatorului nostru !".Nevoile noastre zilnice, conştiinţa

nimicniciei noastre în nemărginitulunivers ne îndeamnă să cerem şi mai multajutorul Domnului prin rugăciune. Toatecele petrecute de-a lungul istoriei,căderea primilor oameni, când s-au lepădatde a merge pe calea ce duce spre Dumnezeu,războaiele şi nenorocirile ce s-au făcutclin pricina nerespectării poruncilor luiDumnezeu, toate ne îndeamnă: „Nu uitaniciodată pe Dumnezeu !". Obiceiurilestrămoşeşti pe care le-am moştenit de lapărinţii noştri, legile nescrise şi celescrise, în puţine cuvinte, legea morală,care prin inspiraţie dumnezeiască s-ascris în Evanghelie, ne strigă cu voce tareca să fim într-o neîncetată comuniune cuPărintele ceresc.

Nenumăratele pilde ale sfinţilor şimucenicilor Bisericii noastre, a cărorrugăciune s-a înălţat cu pace şi stăruinţăşi în cele mai înfricoşătoare clipe alemuceniciei lor, precum şi pilda Domnuluilisus însuşi, care a fost răstignit pentrumântuirea noastră, ne arată zi şi noaptedrumul rugăciunii. E cles-

tul să deschidem ochii sufletului nostru;e destul să conştientizăm scopul misiuniinoastre în această lume vremelnică si vomvedea că drumul cel luminos al rugăciuniine povăţuieşte spre Domnul si spre viaţaveşnică.

Aşadar, încearcă si tu, frate, catotdeauna să ai deschişi ochii si urechilesufletului tău ca să vezi si să auzi toateacestea ce-ţ i vorbesc despre rugăciune sisă-ţi arate calea cea luminoasă spreDumnezeu.

Meditaţia a 6-a

Preabunul Dumnezeu aude toaterugăciunile noastre, ale nevrednicilor,numai ele vor porni şi se. vor înălţa dinadâncul inimii noastre. Chiar si rugă-ciunile le aude Domnul, când se fac cucredinţă si pocăinţă adevărată. Domnul sebucură mai ales când păcătoşii se pocăiesccu amar de faptele lor şi cer iertare. Aşas-a bucurat părintele din parabola fiuluirisipitor şi a junghiat viţelul celîngrăşat, chiar când s-a întors fiul săucel rătăcit. Proorocul şi împăratulDavicl, acest mare jx>et. şi cântăreţ depsalmi, ale cărui rugăciuni sunt cuprinse

în minunată Psaltire, mărturiseşte: „Amgreşit înaintea Domnului", când şi-a datseama de rătăcirea sa. Şi

153

Domnul i-a descoperit: „Ţi-am iertatpăcatul tău, nu te mai mâhni pentru el".Când Mânase, autoritarul şi asprul rege aliudeilor, s-a smerit fiind biruit şiprimejduit de asirieni şi a alergat cătreDumnezeu, rugându-L să-i ieite păcatele,Acela „1-a auzit pe el şi a ascultatstrigătul lui şi 1-a întors pe el înIerusalim la împărăţia lui".

Când vameşul din parabola Domnului aintrat în templu şi smerit şi zdrobit acerut iertare, zicând: „Dumnezeule,milostiv fii mie, păcătosului", cuvintelelui, deoarece au ieşit din adâncul inimiisale, au făcut pe Cel Atotputernic să-1ierte. Şi în timpul răstignirii Domnuluinostru lisus Hristos, un „Pomeneşte-mă,Doamne, când vei veni în împărăţia Ta", alunuia dintre cei doi tâlhari, a fostdestul să-1 bage în rai.

Aşadar şi tu, fratele meu, nu ezitacând, ca un om cazi în vreun păcat, cicere iertare de la Domnul. Să fiiîncredinţat că ţi se va da iertare, dacăpocăinţa ta este adevărată.

Meditaţia a 7-a

Dacă Preabunul Dumnezeu ascultă

rugăciunea păcătoşilor, cu atât mai multle ascultă pe cele ale drepţilor, cărorale dăruieşte ajutorul Său. Un astfel

'ţ de exemplu este Ana, mama proorocului Samuel.f* Viaţa ei virtuoasă şi fericită a Ibst

umbrită de faptul că a înaintat" destul învârstă şi nu a dobândit copii. A alergatatunci la Dumnezeu şi s-a rugat Lui şi culacrimi fierbinţi L-a rugat să-i dezlegesterpiciunea ei. Dumnezeu a auzitrugăciunea ei şi i-a dăruit pe Samuel.

Vechiul Testament este plin de astfelde exemple. Astfel-proorocul-llie roagăpe Dumnezeu să

' nu plouă si n-a plouat trei anişişasejuni. Şi iarăşi s-a~ rugat şi aplouat, iar pământul şi-a dat roadelesalerElisjei a învăţat copilul sunamitencciprin ru-K- găciune. Şi tuturor este cunoscutcum proorocul Daniel cu rugăciunea a închisgurile leilor şi cum cei trei tineri,înăuntrul cuptorului, tot cu rugăciunea austins puterea focului.

Aşadar, cere şi tu, fratele meu, prinrugăciune protecţia şi ajutorulPărintelui ceresc. Şi fii încredinţat cădacă cererile tale sunt curate şifolositoare de suflet, vei fi auzit deDomnul. Ai, cleci, siguranţă că cereriletale vor fi ascultate, dacă ai credinţăneclintită în Domnul. Iar credinţa sedobândeşte şi se întăreşte numai prinrugăciune. Când ne adresăm cu credinţăDomnului, rugându-1 pentru lucruri

drepte, El ne ascultă. Cu toate acestea,rugăciunea noastră trebuie să se facă cusmerenie, asemenea aceleia a vameşului.Mândria în rugăciune aduce rezultatepotrivnice, cum s-a petrecut

155

cu fariseul clin aceeaşi parabolă. „Precumrugăciunea celui smerit înduioşează peDomnul, aşa şi rugăciunea celui mândruface pe Cel preaînalt să se mânie pe el şisă socotească rugăciunea lui ca păcat",spun părinţii neptici.

Meditaţia a 8-a

Mântuirea omului depinde de rugăciune,pentru că ea îl uneşte cu Dumnezeu. Cândomul este unit cu Dumnezeu, este imposibilsă se depărteze de legea Lui, ci ia amintela fiecare pas al său. Astfel, prinrugăciune, toate lucrurile clin viaţanoastră sunt plăcute lui Dumnezeu. Aşadar,rugăciunea este ceva necesar şi principalîn viaţa noastră, însă satana totdeauna nepândeşte ca să afle o clipă când nu ţinemarma rugăciunii şi să ne târască pe dru-mul lui, care totdeauna este uşor şicoborâtor. Iată de ce se cere carugăciunea noastră să fie totdeaunacontinuă, neîntreruptă. Săvârşireacelorlalte datorii creştineşti se face laanumite intervale de timp, însă datoriarugăciunii se cere să se facă neîntreruptşi continuu.

Trebuie să ştii, fratele meu, că şichemarea simplă a numelui Domnului esterugăciune. Să nu în-

capă îndoială că asta poate şi trebuie săse tacă continuu, la fiecare răsuflare anoastră, în felul acesta, cugetarea sipomenirea noastră se îndreaptă continuuspre Dumnezeu. Drumul acesta al cugetăriinoastre la prezenţa dumnezeiască înseamnăo dăruire completă a fiinţei noastreDomnului lisus. înseamnă dăruireasufletului nostru Aceluia, lată de ceSfinţii noştri Părinţi îndeamnă să se che-me numele Domnului lisus la fiecarerăsuflare.

Puterile răului, care sunt potrivnicerugăciunii ce se face din inima noastră,ne atacă din doua părţi, din stânga şiclin dreapta. Adică atunci când nu pot săne împiedice de la rugăciune prin gândurideşarte şi păcătoase, aduc în minteanoastră fel de fel de gânduri privitoarela lucrurile materiale, ca să facăzadarnică rugăciunea noastră, pe care n-opoate suferi satana, urătorul de bine. Şiface totul ca să întrerupem convorbireacu Dumnezeu şi să începem discuţiilumeşti cu oamenii.

Fratele meu, închicle-ţi şi tu, precumacel Ocli-seu, urechile sufletului tău laademenirile sirenelor lumii veaculuiacestuia, pe care le auzi şi din dreapta şi

clin stânga drumului vieţii pe carecălătoreşti, cântânclu-ţi cânteceademenitoare despre teorii materiale şiidei lumeşti.

Meditaţia a 9-a

Pentru ca rugăciunea să fie adevărată,trebuie să se facă exclusiv cu scopul de ane uni cu Dumnezeu. De aceea, rugăciuneacea mai bună, cea mai adevărată, este aceeacare se face în taină. Despre rugăciuneatainică, evanghelistul Matei scrie: „Tu,când te rogi, intră în cămara ta şi,închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, careeste în ascuns". „Cămară" aici se înţelegeinima noastră şi, în general, lumea noastrăsufletească, acolo unde se păzesc gândurilenoastre intime, simţămintele şi dorinţelenoastre. Acolo ne sfătuieşte să intrăm defiecare dată când vrem să ne rugăm. Şi cândne spune să închidem uşa, se înţelege maiales uşa încurcăturilor şi grijilortrupeşti. Numai prin închiderea acesteiporţi ne ferim de orice ispită şi minteanoastră se fixează în Dumnezeu.

Sfinţitul Teodoche scrie: „Când te rogi,pune-ţi toată atenţia şi sârguinţa caurechile să audă cele ce le grăieşte gurata, şi inima ta să simtă cele ce le rosteştelimba ta. Atunci, într-adevăr, ai intratînăuntrul cămării tale şi ai închis uşata. Atunci, în-tr-aclevăr, rugăciunea taurcă precum tămâia înaintea Domnului şi

coboară din cer iertarea păcatelor tale şiharismele cele mari ale Iubitorului deoameni, Dumnezeu".

Lucrarea principală şi ele totdeaunapentru asigurarea mântuirii noastre esterugăciunea care, în felul acesta, devineprima datorie a fiecărui creştin care vreasă poarte în chip vrednic numele Dum-nezeului nostru. Pentru pricinile acestea,sfântul evanghelist porunceşte rugăciuneaneîncetată.

Toate faptele evlaviei au fiecaretimpul lor. Rugăciunea nu se mărgineşte întimp, ci ea are toate timpurile vieţiinoastre. Fără rugăciune, nici o faptă bunănu se face bine. Cel ce se hotărăşte să che-me numele Domnului lisus mereu, fireşte,la început va întâmpina greutăţi. Dar cucât insistă mai mult, cu atât seobişnuieşte şi se familiarizează mai repedecu rugăciunea. Iar limba şi buzele luidobândesc atâta obişnuinţă, încât maitârziu, după puţin timp, fără nici oosteneală, cel ce se roagă înţelege cărugăciunea i s-a făcut o dobândă continuăşi esenţială. Şi dacă vreodată se întâmplă,pentru oarecare pricină, s-o oprească,simte că-i lipseşte ceva. în felul acesta,rugăciunea sa se face obişnuinţă, iarmintea lui începe şi ea să se obişnuiascăsă urmeze lucrării buzelor. Astfel, ca oconsecinţă generală, din aceasta se creeazăun izvor de întreagă înţelepciune pentruinimă, de uncie se înalţă adevăratarugăciune.

159

Meditaţia a 10-a

Această adeverire, fratele meu, trebuiesă te împingă şi pe tine să te facilucrător al rugăciunii neîncetate, care-ţiva hărăzi lumina minţii tale şi va izgonideparte de tine toate gândurile celerele. Daca doreşti cu adevărat să izgoneştiorice gând necreştinesc şi să-ţi curaţimintea, acest lucru să-1 faci curugăciunea. Nimic nu poate alunga aşa debine 'gândurile precum face rugăciunea.Sfântul loan Scărarul spune: „învinge pevrăjmaşi în mintea ta cu numele lui lisus.Nu vei găsi altă armă mai puternică decâtaceasta'. Astfel, şi patimile tale se vorpotoli înăuntrul tău şi le vei şterge prinrugăciune".

„Mai mare este cel ce e în noi decâtcel ce este în lume", spune SfântaScriptură. Nu te teme nici de nenorociri,nici de catastrofe. Rugăciunea te va apăraşi va depărta orice rău de la tine. Aclu-ţiaminte de Apostolul Petru când a arătatîmpuţinarea credinţei şi a început să seafunde în Marea Tiberia-clei şi ia aminte:clacă eşti leneş şi neatent la rugăciune,nu vei spori în dăruirea ta faţă ele

Domnul, nici în dobândirea păcii şi amântuirii.

Cât despre rugăciunea neîncetată,trebuie să ştii că, în esenţa ei, ea estechemarea continuă a numelui Domnuluilisus şi Dumnezeului nostru. Dacă chemămnumele Domnului lisus, pronunţânclu-1

160

în şoaptă sau mental peste tot si oricând,si când stăm, si când şedem, şi cândvorbim, şi când facem orice alt lucru,facem rugăciune neîncetată. Repetareadeasă a rugăciunii creează o obişnuinţăpentru rugăciune care nu va întârzia să sefacă o a doua fire şi care înalţă adeseamintea şi inima la stări înaltesufleteşti, îndeletnicirea deasă cu rugă-ciunea depărtează sufletul de feluritelepăcate, mo-bilizându-1 să facă ceea ce-ieste esenţial, adică să realizeze unirealui cu Dumnezeu.

Repetarea deasă a rugăciunii estesingurul mod de a ajunge la înălţimearugăciunii adevărate şi curate. Eaconstituie mijlocul cel mai bun al pre-gătirii eficace pentru atingerea scopuluivieţii omului, mântuirea sufletului său.Nu poate fi considerat creştin acela carenu ştie cele de mai jos:

a)că trebuie să se roage adesea şi cu sârguinţăşi că Dumnezeu doreşte această rugăciune alui;

b)că de multe ori suntem pedepsiţi pentru trândăvia noastră în rugăciune şi

c)că toţi sfinţii s-au rugat cu fierbinţeală şi adesea.

Nichita Stithatul spune în Filocalie despre

rugă-" ciune: „Cel care a izbutit săajungă la rugăciunea adevărată şi şi-aumplut fiinţa sa de dragostea lui Hristosnu se face robul simţurilor lui şi nu dăîntâietate la nimic altceva. Nu cinsteştecu asupra ele măsură pe cineva, nici nujudecă pe nimeni, ci se

161

aseamănă lui Dumnezeu, care face să răsarăsoarele peste cei vicleni şi peste ceibuni şi să plouă peste drepţi şi pestenedrepţi".

Meditaţia a 11-a

Rugăciunea minţii nu o poate dobândifiecare dintre noi şi să o facă mijloc decomuniune cu Domnul. Nu costă nimic, înafară de osteneala tăcerii şi grija de achema cât mai des cu putinţă preadul-celenume al Domnului lisus, care umple pe omde veselie.

Cercetarea lumii noastre sufleteşti ne dăocazia să cunoaştem ce taină este omul; săînţelegem înţelepciunea autocunoaşterii şisă vărsăm lacrimi amare de căinţă pentrucăderile noastre şi pentru slăbiciuneavoinţei noastre. Cu mintea înlăuntrulinimii noastre putem face judecăţi şicritici în tă-.cere şi citi tainic toatecărţile. Astfel, să nu lăsăm mintea noastrăsă spună altceva fără numai chemarea scurtăşi monologa, adică rugăciunea: „Doamnelisuse Hristoase..."

Dar nu ajunge numai asta, ci e nevoieîncă să-ţi porneşti şi voinţa ta, adică săspui rugăciunea cu toată puterea dragostei

tale faţă de Domnul lisus. Numai când nueste atras de alte înţelesuri şi gân-

162

duri. sufletul nostru vine în conUict cu Domnul. Nu mai atunci se lipeşte cu dragoste de înţelesurile rugăciunii. Mintea noastră clin anii copilăriei esu (Obisnui'J sii zboare — ca să zicem aşa - lalucrurile simţite ale lumii din afara şi ia diferite inui-jiemicin care ne preocupă ca persoane umane. Aşadar, este de trebuinţă să ne silim ca, în ceasul rugăciunii, să îndreptăm toată gândirea noastră în inimă. Ca să săvârşim acest lucru mai repede, Sfinţii Părinţi ne sfătuiesc următoarele: „Când spunem rugăciunea minţii să ne ţinem respiraţia în aşa fel încâi să nu respirăm în ritmul natural, ci după fiecare rostire a rugăciunii. Ţinerea aceasta a respiraţiei pricinuieşte mâhnire inimii noastre şi apoi durere. Consecinţa durerii este întoarcerea minţii în inimă şi continua pomenire a lui Dumnezeu ne aduce o mulţumire şi o plăcere: «Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu şi m-am bucurat». Este adeverit că cei care pomenesc numele Domnului simt plăcere şi mulţumire. Apoi, prin această puţină şi scurtă ţinere a respiraţiei se subţiază asprimea inimii şi se face mai smerită şi mai potrivită pentru meditaţie, slobozind mai uşor lacrimi. Cu alte cuvinte, lumea noastră su-fletească devine mai îndemânatică pentru

ca în ea să strălucească lumina dumnezeiască". Sfântul Marcu spune: „Pomenirea lui Dumnezeu pentru inimă este durere, care se pricinuieşte pentru evlavie. Cel ce uită pe Dumnezeu se face robul patimilor şi

nepăsător faţă de dureri", în altă parteacelaşi zice: „Când mintea se roagăneîmprăştiat, mâhneşte inima, iar inimileînfrânte şi smerite Dumnezeu niciodată nule va urgisi".

Meditaţia a 12-a

Din cele de sus rezultă concluzia cămai mult începătorii au nevoie de ţinerearespiraţiei când se roagă. Cei sporiţi înlucrarea rugăciunii minţii se potconcentra şi ruga fără această ţinere arespiraţiei. Totuşi, şi ei, în momentelerăzboiului gândurilor şi patimilor, prinrespiraţie măsurată, pe care o cereţinerea ei, vor izbuti mai uşor.

Aşadar, fratele meu, te rog călduros ca,împreună cu cealaltă pravilă şi rugăciunepe care o citeşti în fiecare zi, să teocupi şi cu această rugăciune a minţii,având-o ca lucrare neîntreruptă şi de tot-deauna. Când înlăuntrul inimii tale chemicu cuvântul cel lăuntric numele cel dulceşi preadorit al lui lisus; când renaşti cumintea ta pe Hristos, când doreşti şiiubeşti cu toată voia ta pe lisus, când în-torci toate puterile tale sufleteşti sprelisus şi când, cu zdrobire şi smerenie,

ceri milă de la lisus, te încredinţez că tevei bucura de un mare folos şi vei seceraroade bogate.

164

Iar clacă nu te poţi îndeletnici totdeaunacu asta, , împiedicându-te grijile şitulburările lumii acesteia, să ai rânduitecel puţin una-clouă ore pe zi - mai multseara - în timpul cărora să te retragiîntr-un loc liniştit şi întunecos şi acolosă te îndeletniceşti neîmprăştiat cuaceastă lucrare sfântă şi duhovnicească.Făcând aşa, sigur vei dobândi şi tu roadelerugăciunii, care se vor arăta bogat în duhulnostru, în simţămintele noastre, dar şi îndescoperiri.

Meditaţia a 13-a

Roadele rugăciunii minţii sunt următoarele:Primul rod: Cel ce se închide în inima sa se înstrăinează de toate cele frumoase ale vieţii şi, pen-Cfu1 că. craieşre in duri, nu' se ibirmerite ab- aonnceic-(poftele; trupuiui. Când mintea unui om se obiş-nuieşte să rămână înlăuntrul inimii, omuluiacestuia nu numai că-i place să închidă uşa casei şi să se liniştească; nu numai că închide uşa trupului său şi tace, ci, prinrugăciunea sa, închide şi uşa

'^ lăuntrică a gândurilor şi nu lasă duhurile viclene să vorbească cele rele şi viclene ce le voiesc cu ele

&. (gândurile), deoarece prin gândurile viclene

omul se face necurat înaintea lui Dumnezeu, Cel ce cear-

|'* că inimile şi rărunchii. De aceea, Sfântulloan Scă-

165

rarul spune: „închiele bine uşa chilieitale pentru trup, uşa limbii pentrucuvinte şi uşa ta lăuntrică pentrugâneluri".

Al doilea robeşte, după Grigorie alTcsalonicu-lui (Palama), elobânelireasmereniei, întristării şi a lacrimilor. Elspune: „Cum să nu se smerească nefericitulcanei vede toată lumea inimii sale aco-perită ele un întuneric elens, care s-apricinuit din atâtea păcate pe care le-afăcut în viaţă cu cuvintele, cu faptele şicu gândurile?". Şi Sfântul Marcu scrie:„Cel care este rob al gândurilor sale cumeste cu putinţă să vadă păcatul ce esteînlăuntrul său, canei este acoperit degâneluri ? Cum este posibil să-1 distingăcând se acoperă ele întunericul şi ceaţasufletului, care rezultă elin faptele rele?".

Cum să nu se întristeze şi să nu semâhnească ticălosul când veele partea luiraţională plină ele atâtea gâneluri elemândrie, de atâtea gâneluri de hulă şisataniceşti ? Cum să nu plângă vrednicul deplâns canei vede partea sa poftitoareroabă atâtor gânduri ele ruşine şi atâtordorinţe necuviincioase, iar partea sa ceamânioasă roabă atâtor porniri de ură şi deinvidie necuviincioase împotriva aproa-pelui ? Cum să nu strige la Domnul lisus ca

să-1 miluiască şi să-1 tămăeluiască ? Cumsă nu strige la Domnul lisus când veeletot omul lăuntric nu biserică a luiDumnezeu şi a harului, ci peşteră detâlhari şi prăvălie a păcatului şi adiavolilor ? Astfel,

prin această smerenie, întristare şilacrimi, Dumnezeu se face milostivacestuia, îl uşurează de patimi şi-1eliberează de atacurile gândurilor0 şi aldiavolilor.

Meditaţia a 14-a

Al irvilea rodal rugăciunii minţii esteîntoarcerea minţii în inimă şi petrecereaîn ea când mintea vecie înclinările celerele ale inimii, atacurile viclene alegândurilor ei şi şireteniile, hoţiile şicursele duhurilor necurate. Astfel, eavede curat, ca în oglindă, toate greşelilesale, până la cele mai mici, şi aşa cheamăpe Domnul lisus în ajutor şi cereiertare, se căieşte, se mâhneşte, adaugăîntristare la întristare, smerenie lasmerenie şi face tot ce poale c;i să seîndrepte şi să nu mai p;icătuiască. Despreasta şi despre rugăciunea minţii a spusSfântul loan Scărarul: ..Starea caredomneşte înlăuntrul tău va face arătatărugăciunea. Oglinda aceasta au dat-oteologii pentru monahi".

Al [)a l n dea rodul rugăciunii minţii estecurăţirea naturii umane şi lucrarea ceamai presus de fire ;i Sfântului Duh ce seclă după curăţie. Sfinţii Părinţi —

clupă posturi, privegheri, metanii şicelelalte rele pătimiri ale trupului, detrebuinţă pentru curăţirea

167

firii omeneşti de patimi - au născocit şimetoda întoarcerii minţii în inimă.Astfel, pe de o parte, se curăţă mai uşormintea şi inima, care sunt foarte uşor deîntors la păcat şi, pe de altă parte, facfirea omenească îndemânatică să primeascăharul mai presus de fire şi lucrarea luiDumnezeu. Astfel, omul îl poate iubi peDumnezeu din tot sufletul său, clin toatăinima sa, din toată puterea sa şi din totcugetul său, potrivit primei porunci.

Meditaţia a 15-a

Al cincilea rod al rugăciunii minţii este cămintea, obişnuindu-se să intre în inimă şi săvorbeascăcu cuvântul cel lăuntric şi să afle voialui, nu rămâne acolo fără bucurie şi plăcere. Adicăse întâmplă ceva asemănător cu bărbatul care,plecatîntr-o călătorie depărtată, atunci când seîntoarceacasă, se bucură şi se veseleşte că s-aînvrednicitsă-şi vadă femeia şi copiii după atâta timpde înstrăinare. Aşa se întâmplă şi cu mintea,

când reintră în inima sa, precum spunedumnezeiesculNichifor Monahul: „Precum bărbatul care alipsitmult timp ele la casa sa, când se întoarce,se bucură peste măsură, aşa şi mintea, câncl seuneştecu sufletul, se umple de bucurie şi veseliede negrăit";™. .'......" '...". " " "

168

Las la o parte ţoale celelalte bunătăţişi harisme mai presus de fire, de care seînvredniceşte credinciosul prin aceastăîntoarcere a minţii sale şi prinrugăciunea inimii.

Şi tu, fratele meu, clacă nu poţi să-ţipăzeşti mintea şi inima cu desăvârşirecurate şi lipsite de patimi - deoarecelucrul acesta este greu să-1 îndeplineştiîn lume - măcar rabdă puţine pătimiricurate pe cât îţi este cu putinţă. SfântaScriptură scrie: „Păzeşte-te pe tine şi nulăsa nici un gând ascuns să facăfărădelege în inima ta". Şi Solomonporunceşte: „Ia aminte la toate uşileinimii tale, pentru că toate sunt ieşiride viaţă".

Sfântul Nicodim Aghioritul spunedespre chemarea continuă a numelui luilisus următoarele:

„lisus să fie meditaţia cea mai dulcea inimii tale.

lisus să fie plăcerea limbii tale.lisus să fie îndeletnicirea şi gândirea

cea mai deasă a minţii tale.lisus să fie răsuflarea ta şi niciodată

să nu te saturi chemând pe lisus".Din această pomenire continuă şi prea

dulce a lui lisus se vor răsădi şi vorcreşte copaci mari, cele trei şi marivirtuţi teologiale: credinţa, nădejdea şidragostea.

Aşadar, şi tu, fratele meu, rosteşte

numele lui lisus cu dragoste şi lacrimi,deoarece, după Sfântul Isaac Şirul:„Pomenirea celor dragi pricinuieşte la-

169

crimi". Când cineva va face aşa, dupăpuţin timp va avea simţământul cărugăciunea lui Hristos a 1 trecut de la.buzela inima sa si la fiecare bătaie a ei serepetă cuvintele ei. Atunci i se va părea căochii lui vaci prin inima sa şi înlăuntrulei va simţi ceva ca o durere uşoară, întimp ce în gândul său va domni o maredragoste pentru Domnul lisus. Cine seîndeletniceşte lăuntric cu rugăciuneaneîncetată nu numai că este înţelept, ci şivecie bine şi teo-loghiseşte. „Caută viaţăduhovnicească curată şi atunci nu te veisupune poftelor trupului", spunedumnezeiescul Pavel. Rugăciunea este oslujire care ajută pe om să se unească cuCreatorul său. Toţi Sfinţii Părinţi, înviaţa lor din această lume, au făcut dinrugăciune îndeletnicirea lor zilnică şipreocuparea'lor cea mai importantă.

Meditaţia a 16-a

Sfântul Nicoclim Aghioritul scrie:„Modurile prin care trebuie să se roagecineva sunt două, lăuntric şi exterior.Lăuntric este să te sileşti să constrângimintea în cuvintele rugăciunii şi să n-olaşi să raţioneze, fiindcă eşti în faţa luiDumnezeu. Iar ca să constrângi mintea ta

mai uşor, ţine-ţi puţin respirata. Pe inimata fă-o să se îndulcească de cele ros-

170

iile, precum se îndulceşte şi demâncărurile bune. Să ai smerenie, zdrobireşi trezvie şi uneori să te rogi cu minteaşi cu inima, aşa cum este mai bine, iaralteori cu gura".

Modul exterior, după acelaşi SfântNicoclim, este să te rogi sau plccându-ţicapul ca vameşul, sau stând în picioare,sau în genunchi, sau ridicându-ţi mâinileîn sus. Toate felurile acestea suntmărturisite de clumnezeieştile Scripturi.

Timpul rugăciunii este să te rogi încele şapte timpuri rânduite de Biserică(vecernie, pavecerniţă, miezonoptică,utrenie şi ceasuri), după cea zisă înpsalmi: „De şapte ori în zi Te-amlăudat". Mai ales să te sileşti să terogi mereu şi neîntrerupt, precumporunceşte Apostolul Pavel: „Rugaţi-văneîncetat!". Aşadar, să te rogi şi, cândîţi faci luciul tău sau altă slujire a ta,să le dai gust cu rugăciunea, precumbucatelor cu sarea, după marele Vasile.

Locul rugăciunii în primul rând estebiserica, în al doilea rând, este un locliniştit al casei tale. Căci vedem peApostolul Petru că „a urcat în cămara desus a casei să se roage".

în felul acesta cel ce se roagă amărturisit că toată nădejdea şi puterea sasunt ancorate sus în putereaSlobozitorului său şi cu cât Acela îl ţine

să nu cadă, cu atât el vrea să rămână înpicioare şi neclintit în ispite. Şicontinuă Sfântul Nicodim:

Cil c: SCIT m

f IV; C. j fr; 7.1

171

Stăpânului Hristos şi să nu oboseşti cerândmila Sa şi toate cele pentru mântuire". Şidacă nu ţi le va da, fă cum spune MareleVasile: „Şi dacă trece o lună, un an, trei,patru sau mai mulţi şi nu eşti auzit, nuslăbi, ci cu credinţa cere totdeauna,slujind binelui". Şi asta deoarece vedem pedreptul acela Isaac, care a rugat peDumnezeu 20 ele ani întregi să-i dea fiu,şi numai după aceea 1-a ascultat. Şi mulţidintre sfinţi au strigat la Dumnezeu înfiecare zi: „Milă, milă, milă...", unulcincizeci, altul şaizeci de ani, şi numaidupă aceea au primit ceea ce au cerut sauîn timpul vieţii, sau în ceasul morţiilor.

După marele Vasile, Dumnezeu face acestlucru

şi nu ne dă uşor ceea ce 'cerem şipentru alte

pricini pe care El însuşi le ştie şi maiales pentru a

ne face să stăm totdeauna lângă El şi săpăstrăm

.ceea ce am primit cu maregreutate.

Roagă pe Domnul, fratele meu, să-ţi deaacest duh şi harismă a rugăciunii, cu care,la fel ca şi cu o cheie de aur, yei puteadeschide în orice timp, după nevoile tale,visteriile harului şi ale ajutorului tău.

Meditaţia a 17-a

NDar să vedem ce spun şi ceilalţi Sfinţi

Părinţi despre rugăciunea minţii.

Sfântul Isihie scrie despre rugăciune:„Din pomenirea şi chemarea neîncetată aDomnului lisus vine în mintea noastră ostare dumnezeiască. Asta se întâmplă dacăchemăm pe Domnul lisus cu inimă fierbinte,strigând către Dânsul zi şi noapte, cândrepetarea continuă naşte obişnuinţa şiobişnuinţa naşte a doua fire. Când minteanoastră vine în starea aceasta, caută peluptătorii diavoli, precum câinele devânătoare iepurele în pădure, casă-i nimicească".

Sfântul Macarie Egipteanul, ca să nearate că trebuie să ne rugăm lui Dumnezeuprin repetarea continuă şi cu atenţie,scrie: „Precum o casă care are înlăuntrulei pe stăpân este curată, aşa şi sufletulcare are pe Stăpânul Hristos locuindînlăuntrul lui este de cinci ori maicurat, deoarece Stăpânul Hristos cu toatevisteriile Duhului S-a sălăşluit şisălăşluieşte în el. Vai de sufletul aceladin care a plecat Stăpânul Hristos!Deoarece atunci acel suflet este pustiude virtuţi şi plin de toată necurăţia şineorânduiala. Acolo locuiesc sirenele şidiavolii, precum în casa pustiită petrecpisicile sălbatice, câinii şi toatănecurăţia. Vai ele sufletul acela care nuse ridică din înfricoşătoarea lui cădereşi care înlăuntrul lui are pe diavoliicare îl constrâng să se întoarcă ele la

binele lui ceresc, smulgând mintea lui dela Mirele Hristos şi ţinând-o la grijilumeşti. Când sufletul acesta se întoarcela Domnul, che-mându-1 zi şi noapte, seva „răzbuna" pe el, pre-

cum a făgăduit, şi-1 va curaţi derăutatea dinlăun-trul lui, aducându-1 cao mireasă neprihănită şi nepătatăînaintea Lui.Dacă nu crezi că acestea sunt adevărate,

cerce-tează-te pe tine însuţi clacă: . a) te povăţuieşte lumina adevărului şi * b)clacă mănânci adevărata mâncare şi bei ade-*vărata băutură, care este Domnul (clumnezeieasca împărtăşanie). Dacă însă eşti pustiu şi lipsit de acestea, cere zi şi noapte să le iei pe cele ce-ţi lipsesc.

Aşadar, fratele meu, când vezi peSoarele cel simţit, înalţă-ţi cugetarea tala Cel înţelegător şi pe Acesta caută-1,pentru că eşti orb. Când contempli lumină,întoarce-ţi sufletul tău şi cerceteazăclacă găseşti lumina cea adevărată şibună... Deoarece toată lumea aceasta, eleaici este umbra lumii înţelegătoare şinevăzute. Astfel, în afară de omul care sevede, există şi unul nevăzut. Şi ochii pecare i-a orbit satana, şi urechile pe carele-a astupat urătorul de bine. Şi pe acestom lăuntric a venit Domnul lisus să-1 facăsănătos.

Meditaţia a 18-a

Sfântul Nichifor scrie cele de mai josdespre inspiraţie şi expiraţie: „Aşadar, tu, fratele meu, se-

fătli.

zând si aclunându-ţi mintea, împinge-o şisileşle-o pe calea nărilor pe care intrăaerul în inimă, să coboare împreună cuaerul inspirat în inimă. Şi intrând acolonu-ţi vor mai fi fără veselie si fără bu-curie cele ce urmează... Obişnuieşle-ţimintea să nu iasă degrabă de acolo, căcidupă spusa Domnului: «împărăţia ceruriloreste înăuntrul vostru», pe aceastaprivind-o acolo si cerând-o prin rugă-ciune curată, toate cele de afară lesocoteşte urâte şi neplăcute".

Teofilact scrie în epistolele cătremonahi si monahii: „Toţi creştinii, micişi mari, bărbaţi şi femei, şi mai alesmonahii şi monahiile trebuie să se roageşi acolo unde lucrează şi când mănâncă şicând călătoresc, spunând când cu minteasau cu inima scurta rugăciune: «Doamne,lisuse Hristoasc...-. Şi cu ea să dreagă şiprecum cu sare să săreze lucrările lor şili se vor sfinţi gurile şi inimile lor,cu numele cel sfânt al Domului lisus". Deaceea şi dumnezeiescul Hrisostom porunceştetuturor meşteşugarilor acestea: „Eştilucrător cu mâna, cântă psalmi. Stai,cântă psalmi. Mare ajutor este psalmul!".

Fiecare creştin trebuie totdeauna să-şiaducă aminte de Dumnezeu şi să-L iubească.Deoarece lucrul cu care este legată inimanoastră, acela ne trage spre el. De aceeaacel lucru trebuie să fie Dumnezeu. Şi

cândinimanoastrăînsetează deDumnezeu, Elsefacestăpânulei.Şitrebuiesănerugăm nunumaicândsuntemfericiţiînviaţ

ă, ci şi

în tot celălalt timp trebuie să ne rugăm.„Bucura-ţi-vă pururea şi rugaţi-văneîncetat", ne sfătuieşte dumnezeiesculPavel.

După hotărârea apostolică, creştinulcel bun orice face să facă spre slava luiDumnezeu. Astfel, orice faptă şi cuvânt şiorice lucrare constituie rugăciuneaminţii. „Când îi închidem minţii toateieşirile cu pomenirea lui Dumnezeu, ea seroagă totdeauna, căci treaba ei trebuie săfie gândul cel plăcut lui Dumnezeu", spuneSfântul Diadoh. Să nu hulim spunând: „Cumeste cu putinţă să se roage cel ce lucrează,căci nu poate merge la biserică în timpullucrului. Pentru că oriunde vei fi, poţisă te rogi. Nici un loc nu împiedică şi nueste o anumită oră potrivită. Şi dacă nu-ţi pleci genunchii şi nu-ţi baţi pieptulşi nu-ţi ridici mâinile la cer, ajungenumai o cugetare curată să arăţi şi să facitot ce trebuie pentru rugăciune", scrieGură de Aur. înfricoşător este şi cuvântulunui bătrân: „Dacă monahul crede că seroagă numai când se află în poziţie derugăciune, monahul acela nu se roagădeloc"'.

Meditaţia a 19-a

Sfântul loan Gură ele Aur, în cuvântul său despre trezvie şi rugăciune spune: „Fraţilor, să vă în-

delctniciţi totdeauna cu rugăciunea mintiisi să nu vă depărtaţi de Domnul lisus pânăce nu veţi clo-v, bândi mila si îndurărileLui. Să nu cereţi nimic altceva fără numaimila Lui cea nesfârşită şi asta pentrumântuirea voastră. Cerând mila luiDumnezeu, să strigaţi cu inimă înfrântă şismerită ele dimineaţa până seara şi, dacăeste cu putinţă, şi toată noaptea, spunândmereu: Doamne lisuse Hristoase..."

Aşadar, vă rog, fraţilor, siliţi-vămintea la această rugăciune până la moarte.Deoarece lucrarea aceasta a rugăciunii cereo silinţă mare, căci o războiesc diavoliişi strâmtă şi cu scârbe este calea ce ducela viaţa veşnică, şi cei ce se silescintră în ea, cum a spus gura ceanemincinoasă a Domnului nostru.

în al doilea rând, vă rog, fraţilor, nuvă dezlipiţi mintea şi inima voastră deDumnezeu, ci luaţi aminte să vă păziţiinima curată de orice gând viclean,chemând numele Domnului lisus până când seva sădi în inimile voastre numele celmântuitor şi preasfânt al Domnuluilisus, şi va lua chip în-lăuntrul vostruHristos. Atunci veţi simţi în inimilevoastre harismele şi lucrările Sale celemai presus de fire şi cereşti, şi nuuitaţi niciodată că: „împărăţia ceruriloreste a celor care silesc (forţează) uşile

ei".Şi în al treilea rând, fraţilor, vă fac

o rugăminte. Nu încetaţi, nici vă leneviţila acest canon al rugăciunii minţii,pentru că am auzit ce spun Părinţii

noştri: „Acela care se leneveşte de acestcanon al rugăciunii nu este creştin. Căcicreştinul şi când mănâncă, şi când bea, şicând stă, şi când lucrează, şi când mergetrebuie să strige neîncetat înlăuntrulinimii sale: «Doamne, lisuse...» Şi astapentru că această pomenire continuă anumelui Domnului lisus să războiască pebalaurul care s-a cuibărit în inimilenoastre. Şi atunci,- fie pe cele bune, fieha-rismele dumnezeieşti, fie cele rele şipatimile care se ascund înlăuntrul nostru,le va afla şi le va cunoaşte prinrugăciunea minţii; cu asta sa-şi înde-letnicească sufletul".

Şi mai întâi va afla orice infecţiemurdară şi vicleană, iar în al doilearând va pricepe harismele cele bune şidumnezeieşti; deoarece rugăciunea va biruitoată puterea diavolului, care lucreazăînlăuntrul nostru şi încet, încet, o vanimici. Numele Domnului lisus venind înadâncul inimii noastre, va învinge pebalaurul care ţine în stăpânire păşunileinimii noastre, va elibera sufletul nostrude stăpânirea diavolului şi îi va daviaţă lui, celui ce a fost omotât elepăcat. De aceea, neîncetat să chemaţinumele Domnului lisus, până când inima vaînghiţi pe Domnul, şi Domnul va înghiţiinima, şi astfel inima şi Domnul se vorface una.

Dar trebuie să ştiţi că nu puteţidobândi lucrul acesta într-o zi sau două,ci este trebuinţă şi de timp lung şi eleluptă multă până când satana va

178

ieşi din inimă şi în ea va intra, se vasălăşlui şi o va locui Stăpânul Hristos.Asta o adevereşte şi dumnezeiescul Pavel,spunând: „Aveţi a vă lupta nu cu vrăjmaşisimţiţi şi trupeşti, ci cu netrupeşti şinevăzuţi, cu diavolii cei vicleni, cuîncepătorii întunericului acestei lumitrecătoare !". Acelaşi sfânt spune desprerugăciune: „Rugăciunea când o facem CLI ini-ma, ne curăţeşte oricât ele păcătoşi amfi". Dragostea lui Dumnezeu este foartemare, în timp ce noi, cleşi suntempăcătoşi, nu vrem să dăm nici măcar puţintimp ca mulţumire lui Dumnezeu, schim-bând timpul rugăciunii, care este cel maipreţios dintre toate, cu griji lumeştinefolositoare, uitând pe Dumnezeu, datoriaşi interesul nostru. Din această pricină demulte ori păţim necazuri şi nenorociri,pe care dragostea şi pronia lui Dumnezeule foloseşte ca să ne povăţuiască şi să neînveţe să ne îndreptăm inima spre El şi sălucrăm mântuirea sufletului nostru.

Meditaţia a 20-a

Sfântul Nicodim Aghioritul scrie:„Această cale şi metodă este rugăciunea detotdeauna şi mulţumirea faţă de Dumnezeu,deoarece cel ce se obişnuieşte să

vorbească cu Dumnezeu prin rugăciune

179

şi să-i mulţumească pururea, acela estedovedit că vrea să aibă bucuria cea detotdeauna şi neîncetată în inima sa".

Deci, dacă şi tu, frate, vrei să fiiauzit mai uşor de Dumnezeu şi să primeşticeea ce ceri, ostencş-te-te cât poţi cuaceastă rugăciune a minţii, rugând peDumnezeu cu toată mintea şi inima ta săte miluiască şi să-ţi dea cele care suntpotrivite pentru mântuirea ta.

învaţă şi asta: rugăciunea minţii ceremai multeosteneli dej^JU^ajtpsrtj^^

aceas-ta şi ajunge mai repede şi mai eficace laurechile Domnului decât graiurile gurii.Din această pricină şi Domnul spunea luiMoise, care-1 ruga numai gânditor cuinima pentru iudei: „De ce strigi cătreMine?".

Rugăciunea este la fel de necesară caharul dumnezeiesc. Şi dacă nu merge maiînainte prima, nu vine al doilea. Nuexistă păcătos care să cadă la Dumnezeu cusmerenie, curaj şi stăruinţă şi să nu fieauzit şi rânduit într-o stare bună,deoarece Dumnezeu a legiuit ca rugăciuneasă fie un mijloc la îndemâna tuturorpentru tămăduirea bolilor şi a patimilornoastre şi, în cele din urmă, pentru do-bândirea împărăţiei cerurilor.

Sfântul loan Carpatiul spune în Filocalie-.„Când în timpul rugăciunii lui lisuschemăm numele cel sfânt ăl Lui şi zicem:Miluieşte-mă pe mine, păcăto-

180

sul, atunci la fiecare chemare glasul luiDumnezeu, răspunde tainic: «Fiul Meu,iertate-ţi sunt păcatele tale»". Şicontinuă, zicând: „Atunci când spunem ru-găciunea aceasta, în clipa aceea nu nedeosebim cu nimic de sfinţi, demărturisitori, şi de mucenici". Şi în altăparte spune: „Multe nevoinţc si ostenelitrebuie să depunem la rugăciune, ca săaflăm starea lipsită de zgomot şiliniştită a cugetării, care este un altcer în inima noastră, înlăuntrul căreiasălăşluieşte Stăpânul Hristos". Ui felspune şi Apostolul: „Nu ştiţi că Hristossălăşluieşte în voi ? Fără numai dacăsunteţi nevrednici de harul dumnezeiescşi nu cunoaşteţi asta".

Meditaţia a 21-a

Isihie scrie următoarele desprerugăciune: „Pn>cuni_es^e_cjuj^puJijQţă_s_ă^ăjască cinevafără pâine şi jvpă, tot: asj;fe|_este; cu^nepj^yntă_ ca, fără rugăciunea minţii şicurăţia, iriiiiiii^să.JUiţeIeagă sufletulceva_cluhQvnic.escr să lucreze ceva care sjiplacă lui Dumnezeu sau să se elibereze depăcatul ce se lucrează în cugetare, chiardacă se sileşte cineva să nu păcătuiască

de teama chinurilor".Şi Isihie prezbiterul completează:

„Precum este cu neputinţă omului caremerge pe pământ să nu

181

niştit şi închipuieşte-ţi că vezi înadâncul tău inima. Şi în ritmul respiraţieitale spune: Doamne, lisuse Hristoase,miluieşte-mă. Rosteşte chemarea aceasta uşorcu buzele, sau mai bine cu mintea, încearcăsă alungi orice alt gând şi cu răbdare şilinişte stăruie, repetând-o continuu".

Sfântul Grigorie al Tesalonicului(Palama), stabilind învăţătura rugăciuniiminţii tuturor semenilor noştri, scrie:„Nu suntem datori numai să ne rugămneîncetat cu numele Domnului lisus,potrivit cu voia lui Dumnezeu, ci avemdatoria să o arătăm şi să învăţăm şi pesemenii noştri, pe fiecare, fie că estepurtător de rasă, fie mirean, învăţat sauanalfabet, bărbat sau femeie. Chiar şi pecopii trebuie să-i învăţăm şi să insuflamtuturor râvnă pentru felul acesta derugăciune a minţii. Astfel, punem înpractică cuvintele Scripturii: «Frate pefrate ajutân-du-se, sunt ca o cetateîntărită»".

învăţături din Vieţile Sfinţilor, istoriavieţilor sfinţilor Bisericii noastre, maiales a acelora care şi-au petrecut viaţa înrugăciune - care şi ei înşişi s-au rugat,dar şi pe alţii i-au învăţat cum să se roage- constituie pentru noi îndrumătorul celmai luminos al datoriei de a ne ruga. Redămaici extrase din vieţile a trei dintresfinţii noştri: Sfântul Sava, Sfântul

Arsenic şi Sfântul Antonie.a) Dumnezeiescul Sava, când vedea pe

cineva că a părăsit lumea şi s-a făcutmonah învăţând bi-

184

F;ne toate canoanele petrecerii monahale

şi fiinddestoinic să-şi păzească mintea şi să se

lupte uşori împotriva gândurilor sale, numai atunci

îl separajîntr-o chilie în lavră. Vezi că sfântul

cerea păzireaminţii de la ucenicii lui şi numai atunci

îngăduia sărămână într-o chilie

separată.b) Minunatul Arsenic dorea atât de mult

linişteaşi ura atât ele mult întâlnirile cu alţii,încât rar vorbea chiar şi despre probleme duhovniceşti.Se ascundea în sine şi îşi aduna mintea înlăuntrul său,înălţânclu-se astfel uşor către Dumnezeu, însufle-•ţindu-şi cugetarea.

c) Marele Antonie lua aminte ca totdeauna săaibă inima trează şi de aceea s-a învrednicit ele ha-risma mai-înainte-vederii. Pentru că în inima treazăDumnezeu se arată „ca foc care curăţă, apoica lumină care luminează mintea şi se lucrează

acestchip dumnezeiesc", după loan Scărarul.

Meditaţia a 23-a

Despre trezvie si rugăciune

învăţatul şi înţeleptul ipodiaconDamaschin a scris un cuvânt foartefaimos pentru monahi, despre trezvie şirugăciune, îl reclam aşa cum este:

185

„Rugaţi-vă neîncetat fără mânie şi gânduri strai-ne de rugăciune. Orice gând care desparte de Dum- * nezeu este al diavolului, care, ca să înşele mintea f şi să o depărteze de Dumnezeu, spune multe în inimă. Şi porunci insuflă înlăuntrul nostru şi închipuiri logice şi ilogice creează, care, când nu luăm aminte, ne cuceresc. Pentru că toată lupta diavolului ţinteşte la aceasta: să izoleze, ca o oaie de turmă, mintea noastră, depărtând-o ele Dumnezeu şi să ne târască la plăceri lumeşti.

De aceea toată ncvoinţa sufletuluitrebuie să constea în a nu despărţi nicio clipă mintea de Dumnezeu. Să nu sejustifice şi să nu fie de acord cugândurile necurate, nici să ia aminte laacelea pe care diavolul cel ce imitătoate şi zugravul cel dibaci lereprezintă înăuntrul inimii noastreuneori în imagini, alteori în chipuri şifiguri. Si făcând acestea diavolul,ticălosul om se pierde si, aflându-se înacelaşi loc, trăieşte în iluzii, crezândcă se află în alte locuri. Mai are şiiluzia că vede lucruri noi, că vorbeştecu diferite persoane, că stăpâneştelocuri, dar care toate sunt consecinţeleamăgirii satanice.

Se cere aşadar să vă păziţi pe voiînşivă, să vă conduceţi şi să vă

înfrânaţi mintea, dar şi orice gând şilucrare diavolească, să le pedepsiţi cunumele Domnului nostru lisus Hristos,care mântuicş-te lumea de păcate. Acolounde stă trupul, trebuie să se afle şimintea, care atunci când este aţintită la

l ,S6

Dumnezeu, nu lasă ca nimic altceva să intreîn ini-jiină. Iar când simţi ceva ca unzid despărţitor sau | stăvilar în inimata, vorbeşte numai cu Domnul. Şi dacăvreodată diavolul îţi va răpi mintea, nuîncepe să te gândeşti la asta, pentru căastfel de învoiri cu gândurile tale ţi sevor socoti spre învinuirea ta în ziuajudecăţii, atunci câncl Dumnezeu va judecatoate cele ascunse ale oamenilor. Uşileîmpărăţiei sunt închise celui care reuşeştesă îmblânzească patimile sale în aceastăviaţă şi nu săvârşeşte fără să se plângă şicu frică de Dumnezeu cele pe care leporunceşte părintele lui duhovnicesc. Şiasta o spune şi Domnul: «N-am venit înlume să fac voia Mea, ci voia Tatălui carepentru asta M-a trimis aici».

Orice lepădare a noastră de lucrurilelumeşti, când suferim şi răbciăm pentruDumnezeu, se socoteşte spre folosulnostru în ziua judecăţii şi ne facem fiiai învierii şi ai vieţii veşnice. Fericiteste omul care rabdă şi biruieşte înîncercările ispitelor. Unul ca acesta seva face biserică a Marelui împăratHristos. înlăuntrul lui se va sălăşluiDomnul şi va merge făcându-1 locaşul său.Aşadar, având cunoştinţa acestormeşteşuguri, lepădaţi-vă pentru totdeaunaele desfătările pământeşti şi dăruiţi-văDomnului şi Dumnezeului nostru, pentru că

numai astfel vă va fi îndurător, şi nucereţi nimic altceva de la Domnul, fărănumai milă în ziua slavei Sale.

187

E destul atât. Şi când îi cereţi aceastacu inimă înfrântă şi smerită, să spuneţidin adâncurile sufletului vostru, dedimineaţa până seara - şi dacă este cuputinţă şi toată noaptea: «Doamne lisuseHris-toase, Fiul lui Dumnezeu,miluieşte-ne pe noi. Amin».

Deci, vă rugăm, fraţilor, siliţi-vă !Siliţi-vă ! Şi iarăşi vă spun: siliţi-vă!,constrângându-vă mintea până la moarte. Casă veniţi la aceasta va trebui să vămâhniţi şi să vă siliţi mult, pentru căstrâmtă şi plină de mâhniri este caleacare duce la uşa vieţii veşnice, undeintră numai cei ce suferă silinclu-se peei înşişi. .Numai pentru aceştia esteîmpărăţia cerurilor.

Aşadar, vă rugăm, nu vă despărţiţi deDumnezeu, nu vă depărtaţi inimile voastrede El. Rămâneţi aproape de El şi păziţi-văinima, amintindu-vă mereu de Domnul lisusHristos. Pe El totdeauna să-L aveţiînlăuntrul vostru şi nimic altceva, pânăce se, va înrădăcina în inimile voastrenumele Domnului, până când se va întregiHristos înlăuntrul vostru.

Şi iarăşi vă rog: nu încetaţi niciodatăsă spuneţi această rugăciune. Căci auzimpe mulţi dintre Sfinţii Părinţi spunând:«Ce monah este acesta care a încetat săspună această rugăciune ? Ca să fie vrednic

de schima sa trebuie ca, fie de mănâncă,fie de bea, fie de merge, fie de slujeşte,să spună mereu:

Doamne lisuse... Numai pomenirea numeluiDomnului lisus Hristos te va ajuta săbiruieşti pe vrăjmaş, pentru că sufletulcare se sileşte pe toate le-a depărtat deel cu ajutorul pomenirii Domnului, fieele rele, fie bune. Mai întâi, pe celerele le depărtează clin inimă şi apoi seroagă cu căldură şi face cele bune.Datoria pomenirii este să războieşti pebalaurul (adică pe satana) şi să-1biruieşti. Treaba pomenirii mai este săafle păcatul înlăuntrul inimii noastre şisă-1 neutralizeze (să-1 facă nelucrător).Apoi să biruiască orice putere adiavolului din inima noastră,dezrădăcinând-o şi nimicind-o. Astfel,Domnul lisus Hristos, când chemăm numeleLui, coboară până-n adâncurile inimiinoastre, ca să smerească pe balaurul carepaşte în ea şi să mântuiască sufletul,dându-i viaţă».

Chemaţi, aşadar, neîncetat numele DomnuluiJisus, până când inima va înghiţi peDomnul şi Domnul inima şi din două se vorface una. Dar ca să se facă acest lucru nueste de ajuns o zi sau două, ci timpîndelungat. E nevoie de străduinţă mare şitimp îndelungat până ce va fi izgonitvrăjmaşul şi va fi reaşezat înlăuntrulnostru Hristos. Iar lupta aceasta nu esteîmpotriva sângelui şi a trupului, ciîmpotriva duhurilor viclene, cum spune

Scriptura.Aşadar, toţi cei ce se supun şi se

îngrijesc totdeauna să placă lui Dumnezeutrebuie să se smerească totdeauna pe eiînşişi şi să se supună întris-

189

ţărilor, pentru că numai aşa vor moştenibunurile vieţii ce va să fie şi a odihneifără de sfârşit.

De fiecare dată vă rog ca, înainte de amânca, să vă rugaţi cu smerenie. Nutrebuie ,să se facă asta cu râs "şi cunepăsare, pentru că cine este acela careva îndrăzni să râdă înaintea împăratuluifără să-şi pricinuiască întărâtarea Lui şisă-şi atragă pedeapsă ?

Când cântaţi, cântaţi cu linişte şi clintoată inima voastră, ca să guste şi eacele ce le spuneţi şi să înţeleagă că celece le cântaţi le afierosiţi lui Hris-tos.Cuvintele voastre să iasă cu căldură şi numoleşite, ca să ia paite la priveghere şigura, şi mintea, şi astfel întreg sufletulsă înainteze pe calea ce .duce laDumnezeu. Şi nu cântaţi cântări complica-te, deoarece există primejdia să fiţitârâţi de melodia lor.

Cine vrea să vadă lumina cea adevăratătrebuie să păzească toate acesteaînlăuntrul inimii sale, să se elibereze deorice slăbiciune, de mânie şi tulburare,de încurcături şi ţinere ele minte arăului şi să nu judece pe oameni.

Şi tu, fratele meu, ia aminte, să-ţipăzeşti totdeauna gândul şi mintea tacurate de patimile trupeşti, în toatăviaţa ta îngrijeşle-te să fii blând,smerit şi liniştit, propovăduitor şiucenic al păcii, înfrânat la mâncare şi

băuturi şi pentru nici un motiv să nulipsească rugăciunea ele pe buzele tale.Pentru toate acestea să ai ca începutdragostea,

190

care este capiii tuturor virtuţilor, în felui acesta, vei câştiga acea viaţă neînseratăşi fără sfârşit pe care doresc ca toţi să odobândiţi cu ajutorul iui lisus HristosDomnul nostru, a cărui slavă şi putere vorîmpăraţi totdeauna, acum şi pururea şi învecii ve-,'• cilor. Amin".

Meditaţia a 24-a

Toţi Sfinţii Părinţi sunt de acord căîmpreună cu rugăciunea este absolutnecesară şi trezvia. Precum cel ce s-anăscut orb nu vede lumina soarelui, aşa şicel ce nu merge cu lumina trezviei nuvede în totalitatea ei măreţia haruluidumnezeiesc şi nici nu se poate eliberade faptele, cuvintele şi gândurile celeviclene şi urâte. Unul ca acesta nici dupămoarte nu va putea trece liber deîncepătorii întunericului.

Trezvia aduce liniştea neîncetată îninimă şi, fiindcă o eliberează degândurile ce-o neliniştesc, o face să-Lrespire totdeauna pe Domnul nostru lisusHristos, fiind în stare să lupte cuvrăjmaşii ei. Şi, precum este imposibilăviaţa pe pământ fără hrană, aşa şi fărăprecauţia, trezvirea şi curăţia inimii

sufletului nu poate dobândi harismeleduhovniceşti şi să placă lui Dumnezeu.

191

Să ştii şi asta, că noi facem păcateleîmpreună cu diavolii. Diavolii cei fărăde trupuri pricinuiesc păcatul cugândurile, iar noi păcătuim cu faptele.Rugăciunea însă îi arde şi îi alungă. Eataie asemeni unui cuţit multa vorbire,ironia, judecata şi toate dorinţelejosnice, pentru că nu rabdă nici o clipăsă ne lipsească ele dulceaţa ei.

Desăvârşirea Sfinţilor Părinţi nu ne-oputem închipui, pentru că nu avem aceeaşirâvnă şi dorinţă. Pentru cei desăvârşiţi,toate sunt uşor de îndeplinit. Aceştia,după legea duhovnicească, au sabatizat,adică nu că n-au făcut nici o lucrare, cis-au mulţumit numai cu a vorbi cuDumnezeu, hrăniţi fiind cu hranădumneziască.

Unii Sfinţi Părinţi ne învaţă să spunemrugăciunea întreagă, iar alţii doarjumătate. Când spunem continuu rugăciunea,la început inima noastră va descoperirăul care va fugi, şi apoi binele care seva face zidirea ei. Rugăciunea, din clipaîn care coboară în inimă, biruie pebalaurul care ne îmbrânceşte la păcate şine dă adevărata viaţă.

Stăruie, aşadar, în neîntreruptachemare a numelui Domnului lisus, cainima ta să înghită pe Domnul şi Domnul

inima ta şi amândouă să se facă una. Săştii însă că lucrarea aceasta nu se faceîntr-o zi sau două. Ea are trebuinţă demult timp şi mare osteneală pentru cavrăjmaşul să fie

izgonit din inima noastră si în locul lui să se sălăşluiască Domnul.

Meditaţia a 25-a

Cât despre începători, uneori ei potspune întreaga rugăciune, iar alteori oparte a ei, cum ar fi: „lisuse al meu,miluieşte-mă". Dar întotdeauna în-lăuntrul inimii. Asfel dobândim căldurainimii şi apoi lacrimile prin caresufletul primeşte linişte din parteagândurilor. Atunci dobândim şi curăţiaminţii şi putem explica tainele luiDumnezeu şi înţelege descoperirile şisemnele dumnezeieşti făcute de Domnullisus.

începătorul în viaţa duhovniceascăseamănă cu cel care merge noaptea înîntuneric şi nu vede pe unde merge. Cel depe o treaptă mijlocie seamănă cu unul caremerge în noaptea înstelată. Pe acesta îlluminează stelele, dar de multe ori sepoticneşte de pietre şi cade. Al treileaseamănă cu cel care merge în noaptea culună plină. Cât despre cel cle-săvâr=:':.2ce?t2 seamănă cu cei care merge în miezulzilei, în plin soare. El vede desluşit,distinge piedicile şi nu se împiedică.Datorită puterii mai presus de fire, cel

desăvârşit îşi simte trupul uşor şi seluminează de Duhul Sfânt. De aceea, uniidintre

193

Sfinţii Părinţi au trecut râuri si mărifără să se ude. Au parcurs drumuri lungiîn câteva clipe, în timp ce stăteau larugăciune, trupurile lor se ridicau laînălţime. Alţii, fiind înlăuntrulcuptorului aprins, nu se ardeau.

De aceea, fraţii mei, deoarece astfel debunătăţi se află înaintea noastră, să ledobândim aici în lumea aceasta, să nu nelenevim a le clădi prin această lucrareduhovnicească a rugăciunii minţii. Şi dacăvrei să înveţi şi modul, nu ai decât săimiţi pe cel ce cântă la chitară. Acela îşipleacă capul în piept şi începe să loveascăstrunele chitarei cu pana sa, şi astfel eaeste nevoită să scoată melodia, care-J facepe chitarist să joace de plăcere.

Aşa fă şi tu, fratele meu! în loc dechitară, ai inima ta. în Joc de coarde,simţurile tale. Şi ca pană, cugetarea, careprin logică mişcă cu atenţie rugăciunea. Şideoarece rugăciunea este poruncă a luiDumnezeu, ea aduce plăcere de nedescris însuflet şi ne face să vedem cu gândullumina cea dumnezeiască. Dacă însă n-amînchis simţurile trupului, nu putem vedeaţâşnind năvalnic apa Sfântului Duh care,atunci când se sălăşluieşte în suflet, îlumple pe om lăuntric de răcoreală şi deduhul cel dumnezeiesc, iar exterior îlface cu totul foc.

Dar, şi atunci când mintea se va lumina

şi se va curaţi, de nu se va ocupa mereu curugăciunea, lăsând toate grijile lumii, seîntunecă iarăşi uşor. Nu-

194

mai cel ce păzeşte rugăciunea şicunoaşterea îşi păzeşte mintea sa derătăcire. Numai acela nu se teme dezgomotele, de tunetele şi loviturile pecare le pricinuiesc diavolii. Şi astapentru că sufletul său s-a umplut eledumnezeiasca dragoste a lui Hristos, pecare-L urmează ca pe un frate al său. Prinurmare, fratele meu, te rogi bine când, cdată cu rugăciunea, ai şi neîncetatatrezvie, înfrângerea inimii şi dragostefaţă ele aproapele. Orice simţire ce estediferită de acestea este înşelare vădită.Pentru că trebuie să ai convingerea căatunci când mintea şi inima încep să simtămângâierea Duhului Sfânt, atunci şi satanaîncearcă să atragă sufletul cu o oarecaresimţire plăcută.

Meditaţia a 26-a

Sfântul loan Gură de Aur a scris unuioarecare egumen despre rugăciune: „Să teosteneşti cu toate puterile tale să-ţi ţiimintea strâns legată de Dumnezeu. Să fugide convorbirile cu gândurile ruşinoase şiele toate cugetele cele viclene pe care sa-tana ni le bagă în inimă, alcătuinddiferite chipuri în imaginaţie,

deşteptându-ne patimile. La cel care areuşa inimii sale deschisă, satana intrăînlăuntru şi acolo zugrăveşte chipurilesale stricătoare de su-

195

flet. Şi aflându-se într-un loc liniştit,crede că trăieşte şi înconjoară oraşe şipieţe vorbind împreună cu oamenii şihotărând lucruri care sunt odrasleleînşelăciunii satanei". Şi continuă: „Oricegând care depărtează mintea noastră deDumnezeu vine de la satana, care îndeamnăoarecum să facă fapte bune, să iubească peaproapele ca să se depărteze de Dumnezeu.De aceea, şi Sfântul lacob, frateleDomnului, spune: „Fericit este cel cerabdă ispitele, deoarece, ieşind biruitorclin această încercare, va lua cununavieţii".

Ne putem lupta cu succes cu dracii ceivicleni atunci când suntem smeriţi,înfrânaţi, când suntem atenţi şi ne rugăm.Sfântul Macarie scrie: „îndeletnicirea ceamai aleasă şi mai importantă a fiecăruicreştin nevoitor este să intre în inima saşi să înceapă război cu satana şi să-1scoată dinlăuntrul său. Astfel, luptându-se împotriva gândurilor viclene, el seface un neîmpăcat vrăjmaş al său. Dacă însăîncearcă numai să-şi păzească trupul săude orice stricăciune şi viclenie, în timpce înlăuntrul său păcătuieşte cugândurile sale înaintea lui Dumnezeu, astacu nimic nu-1 ajută, deşi rămâne feciorel-nic cu trupul. «Oricine se uită la femeie,poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea îninima lui», a spus Domnul. Este desfrânare

care se face cu trupul, precum şidesfrânare care se face cu sufletul, cândacesta se uneşte cu satana. Să ştii călucrurile haru-

196

lui dumnezeiesc sunt uşor ele distins şiclare şi că diavolul, oricât s-arpreschimba, nu le poate imita pentru călucrările harului dumnezeiesc au ca re-zultat blândeţea, smerenia, întoarcerea dela cele . lumeşti şi omorârea plăcerilorşi a patimilor, lucruri pe care numai haruldumnezeiesc ni le hărăzeşte. Lucrărilediavolului pricinuiesc înlăuntrul nostruuşurătate, mândrie, timiditate şi totrăul. Din roade poţi cunoaşte dacă luminace o simţi înlăuntrul tău este a luiDumnezeu sau a satanei, în ochii noştri,vinul seamănă cu oţetul, însă în gurăgustul lor este diferit. Aşa se întâmplăşi cu sufletul. Cu propriul lui gust,sufletul deosebeşte foarte bine harismeleDuhului Sfânt de creaţiile satanei".

Meditaţia a 27-a

Mintea noastră abia desprinsă deplăcerile trupeşti se întoarce spre hranacea inteligibilă, adică spre cunoaştereaSfintei Scripturi şi spre dobândireavirtuţilor, îndeletnicindu-se curugăciunea cea de gând. Meşteşuguldracilor invidioşi este să facă săînceteze pentru un timp războiul cel de

gând. Ne invidiază prea rău pentrufoloasele şi cunoştinţele pe care ledobândim când ne apropiem de Dumnezeu,câştigând războiul împotriva lor. De

197

aceea se retrage pentru un timp, în scopulde a ne face să fim fără de grijă, ca apoisă năvălească deodată împotriva noastră şisă ne târască în tot felul de păcate. Noiînsă să ne rugăm totdeauna cu smerenie,potrivit cu voia lui Dumnezeu.

Două sunt aripile care pot înălţa pe omde la pământ: curăţia şi simplitateainimii. Trebuie să fii simplu în fapteletale şi curat în gândurile şi simţăminteletale. Cu inima curată să cauţi pe Dumnezeuşi cu simplitatea îl vei afla şi te veiveseli. Când te vei fi eliberat de relelelăuntrice şi sufletul tău va fi liber,toate faptele cele bune ţi se vor păreauşoare. Când scopul tău este să faci binefraţilor şi să săvârşeşti voiadumnezeiască, atunci inima ta se va umplede bucurie lăuntrică, pe care o hărăzeştenumai eliberarea sufletului de patimi.Când inima ta este curată, te poţi foloside toate şi poţi învăţa de la toate, întoate creaturile vei vedea atunci bunătateacea nesfârşită a lui Dumnezeu. Inimacurată trece uşor prin vămile văzduhului.

Omul judecă lucrurile exterioarepotrivit cu dispoziţiile lui interioare.Dacă, într-adevăr, există bucurie în lume,numai omul cel bun o înţelege. Parteainimii viclene şi necurate este supărareaşi mâhnirea. Sfânta Singlitichia spune:„Precum vasul se îneacă din două pricini,

sau din afară, datorită valurilor mării,sau dinlăuntru, din pricina stricăriimaşinăriei de scos apa, tot astfel sufletulse vătăma

198

şi se scufundă sau clin afară,percepâncl lucrurile cu simţurile sale,sau dinlăuntru, de la gândurile rele şipatimile care se află înlăuntrul inimii.De aceea este de trebuinţă ca omul să-şipăzească atât simţurile de lucruriledezmierdătoare şi vătămătoare, cât şiinima de gândurile rele şi de patimi".

Meditaţia a 28-a

Când îţi păzeşti inima ta curată,păzeşti şi virtuţile. Prin urmare, tevei păzi atunci şi de relele cele maipresus de fire. Astfel, cu cât trecetimpul, cu atât vei urca spre cele maipresus de fire, cu ajutorul preadulceluilisus. Pentru că, răscolind cu rugăciuneagânditoare, vei scoate pământul şi cenuşapatimilor şi a gândurilor viclene şiprejudecăţilor din inima ta şi veidescoperi scânteia harului dumnezeiesc,lucru ce-ţi va aduce bucurie nespusăşi-ţi va pricinui lacrimi mângâietoare.Apoi îngrămădeşte peste această scânteie,în loc de lemne şi vreascuri, poruncilecele făcătoare de viaţă ale Domnului şitoate virtuţile dobândite şi suflă cumare însufleţire şi dragoste. Atunci,înlăuntrul tău se va aprinde o flacără

mai presus de fire, a cărei strălucireîţi va lumina mintea şi-ţi va hărăzicunoştinţe şi însuşiri neasemuite.

199

Astfel, vei simţi că toată lumea talăuntrică se face biserică şi sălaş alSfântului Duh, iar inima ta jertfelnic şimasă sfântă. Mintea ta o vei simţi capreot, voinţa ta ca jertfă şi rugăciuneaca o tămâie binemirositoare ce se suie laDumnezeu.

Un frate oarecare a întrebat odată peawa Aga-ton care din cele două este mai depreţ: osteneala trupească, sau paza minţiişi a inimii ? Şi acela a răspuns: „Omuleste asemeni unui copac. Ostenealatrupească sunt frunzele copacului, iarpaza minţii şi a inimii sunt roadelelui. Domnul a spus: Orice pom care nuaduce roade bune se taie şi se aruncă înfoc; prin urmare, e limpede că toate în-cercările noastre trebuie să ţinteascăproducerea de roade, adică paza minţii şia inimii, însă avem nevoie şi de frunzeca acoperământ şi podoabă; aceastaconstituie osteneala trupească".

Cât de înalt a vorbit sfântul acestadespre acei creştini care se îndeletnicescnumai cu cele practice, spunând că eitrebuie dezrădăcinaţi şi arşi, întrucâtnu-şi păzesc mintea, nici inima şi seîndestulează, mândrindu-se cu lucrărilelor manuale, înfricoşătoare este, părinte,hotărârea ta pentru cei ce nu-şi păzescmintea şi inima. Deci, dacă doreşti să te

arăţi biruitor al patimilor tale, intrăînlăuntrul tău cu rugăciunea, caută-iacolo, cu ajutorul lui Dumnezeu, pe ceitrei monştri: uitarea, neştiinţa şi trân-dăvia. Numai acestea supun patimileraţionale. Şi

din ele se seamănă şi cresc în sufletele celor pătimaşi toate patimile răutăţii.

Meditaţia a 29-a

Rugăciunea fără smerenie este darnedăruit. Smerenia este veşmântuldumnezeirii. De aceea, l pentru dobândireaei sunt de trebuinţă multe os-I teneli şirugăciuni. La un om poţi găsi uşor unele£

virtuţi, însă greu vei mirosi mireasmasmereniei. Diavolul este numit peste totîn Sfânta Scriptură „duh necurat" pentrucă şi-a scos dinlăuntrul său smerenia şia iubit mândria. Pe de altă parte, ce altănecurăţie poate scoate diavolul celnematerial pentru a se numi necurat?Dovedit este, deci, că pentru mândria saa fost numit „duh necurat", din îngercurat şi luminat făcându-se necurat.„Necurat este înaintea lui Dumnezeu totcel ce se înalţă pe sine", spune SfântaScriptură. Primul păcat este mândria; dinpricina ei au căzut cei întâi zidiţi.Mândru a fost şi Faraon, care spunea luiMoise: „Pe Dumnezeul tău nu-1 ştiu şiisraeliţilor nu le voi da voie să plecedin Egipt". Smerenia ne-o pro-

povăcluieşte însuşi Hristos, blândeţea,David, iar Petru ne spune să plângem culacrimi amare, cerând iertare pentrupăcatele pe care le-am făcut.

201

Toţi cei ce vor să placă lui Dumnezeutrebuie să se smerească pe ei înşişi clintot sufletul. Să creadă că sunt mai prejosdecât toţi ceilalţi oameni şi să sesupună întristărilor şi mâhnirilor,pentru că numai astfel se vor desfăta debunătăţile viitoare în odihna cea veşnică.

Aşadar, vă rog cu căldură, fraţii mei,ca mai înainte de a lua îmbucătura în guravoastră să vă rugaţi lui Dumnezeu şi apoisă începeţi a mânca, aşa cum ne sfătuieşteSfântul loan Gură de Aur. Ca să-ţi păzeştilimba ta, închide gura şi nu vorbi nimicmai înainte de a te gândi bine. Pentrupăzirea sufletului tău, să închizi uşalăuntrică a inimii tale pentru gândurilenecurate şi să taci, negândind nimicaltceva în timpul rugăciunii celeipurtătoare de lumină.

Medilalia a 30-a

Sufletul nostru se curăţă prin următoarele:a) deasa citire a dumnezeieştilor

Scripturi şi acuvintelor folositoare ale Sfinţilor Părinţi;

b) deasa pomenire a înfricoşătoarei Judecăţi a

lui Dumnezeu. Trebuie să ne aducem amintecă,după despărţirea sufletului de trup, vom întâlni înfricoşatele puteri care ne vor cerceta de toate celerele pe care le-am lucrat în această viaţă;

a) să nu scoţi niciodată clin mintea ta hotărâreape care o va da Judecătorul cel înfricoşător şi dreptcelor pe care-i va pune dc-a stânga Lui;

b) este bine să priveşti şi la marile chinuri aleoamenilor din jurul nostru şi să-i compătimeşti,deoarece astfel se îmblânzeşte sufletul cel aspruşi-şi cunoaşte starea sa cea rea.

Un foarte mare dar ne-a hărăzitDumnezeu, dă-ruindu-ne conştiinţa, pentrucă ea îi ajută mult pe cei ce o ascultă.Awa Agaton a spus că monahul nu trebuiesă dea prilej conştiinţei sale să-1 învi-novăţească ele ceva. Cei clin vechimespuneau că sufletul este ca izvorul care,atunci câncl îl deschizi, se curăţă, iarcând îl acoperi cu pământ, se pierde. Credcă spunând „suflet" au înţeles conştiinţacare, la cel ce ascultă de ea, se facecurată precum cristalul, iar la cel ce nu-i dă importanţă, se face neagră şiîntunecoasă.

Să nu clispreţiiieşti niciodatăconştiinţa la. Ea te sfătuieşte cel maibine şi totdeauna şi pentru orice îţi dăsfatul ei cel dumnezeiesc şi îngeresc. Eane eliberează inima de toate necurăţiileşi ne face să ne înfăţişăm cu îndrăznealăla înfricoşătoarea Judecată. Dacă vrei

mântuirea ta, îngrijeşte-te să asculţi deconştiinţa ta. Fă totdeauna cele ce-ţispune şi vei vedea marele folos. Dumnezeuşi conştiinţa fiecăruia cunoaşte celeascunse ale sale. Cel ce nu ascultă deglasul conştiinţei sale nu se va străduinicidecum să devină virtuos.

203

Conştiinţa este cartea firii, dăruităde Dumnezeu, iar cel ce o citeşte,săvârşind cele scrise în ea, învaţă singurcât de mult se îngrijeşte Dumnezeu demântuirea noastră. Conştiinţa se face bunăprin rugăciune, si rugăciunea se facecurată prin corişti--inţă. Şi amândouădepind una de alta, deoarece aşa au fostcreate de Dumnezeu.

Când Dumnezeu a făcut pe om, a săditînlăun-trul lui şi un gând dumnezeiesc,luminos ca o scânteie, care să luminezemintea şi să o ajute să deosebească binelede rău. Aceasta este conştiinţa careexistă în fiecare din noi. Conştiinţa s-adat înaintea legii scrise, pentru capatriarhii şi toţi drepţii să seîncredinţeze că există Dumnezeu, căruiatrebuie să-I mulţumească. Iar când aceastas-a îngropat în oameni din pricinalepădărilor lor, Dumnezeu a dat legeascrisă prin Moise. Ne-a trimis peprooroci şi apoi pe Mântuitorul Hristos,ca să ne-o descopere şi să o repună îndregătoria ei, aprin-zând scânteia ceastinsă prin învăţătura Sa şi prin păzireadumnezeieştilor Sale porunci.

Aşadar, frate, păzeşte-ţi totdeaunaconştiinţa ta curată ca oglinda,îngrijeşte-te totdeauna de mântuireasufletului tău, tăind dorinţele tale celepăcătoase. Arată conştiinţei tale supunere

şi ascultare desăvârşită până la sfârşitulvieţii. Şi asta ajunge pentru mântuireata.

204

Meditaţia a 31-a

Trebuie să ştii, fratele meu, că paceace linişteşte sufletul nostru dediferitele patimi şi ne face să trăim înarmonie cu semenii noştri se face şimaica harului dumnezeiesc, pe care-1naşte mai apoi înlăuntru. Şi asta deoarecesufletul care nu se linişteşte, ci seluptă cu ceilalţi oameni, nu este cuputinţă să se facă vrednic de haruldumnezeiesc.

înalta bucurie duhovnicească devine anoastră atunci când dobândim sănătateasufletească şi trupească. Sufletuldobândeşte desăvârşita sănătate când sehrăneşte cu roadele Sfântului Duh, caresunt: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, credinţa, blândeţea şiînfrânarea. Trupul dobândeşte sănătateaprin împărtăşire de la sănătateasufletului, pentru că sufletul şi trupuldepind şi se influenţează unul pe altul.Bucuria duhovnicească se manifestă însuflet când acesta se uneşte cu Dumnezeuşi primeşte darurile dumnezeieşti şiharul duhovnicesc.

în sfârşit, bucuria cea curată şi înaltăizvorăşte clin dragostea lui Dumnezeu.

Dumnezeu ne dă nouă bucuria dragostei. Şibucuria nu are limite. Când vom dobândiastfel bucuria aceasta, ne vom asigura şide fericirea cea de lângă Hristos. Cutoate acestea, înalta bucurieduhovnicească se do-

bândeşte mai ales prin rugăciune. Şi ca să o dobândim, trebuie să'ne rugăm neîncetat.

Cum se face rugăciunea„Doamne lisuse Hristoase,

miluieşte-măpe mine, păcătosul",cu metanii

Regula Mănăstirii Dionisiu dinSfântul Munte Athos

Iubiţii mei fraţi,Trâmbiţă, cu trâmbiţă deşteptătoare:Vrăjmaşii noştri nu dorm, ci lucrează

fără odihnă să ne arunce în păcate şi, dinpricina acestora şi a patimilor noastre,în adâncul iadului, în alt chip nu putemsă le stăm împotrivă decât prin rugăciune.Citirea căiţilor duhovniceşti este bună şifolositoare; citirea sau urmărireaslujbelor Bisericii noastre ajută, celorce au putinţa să le facă.

Pentru mulţi, însă, un fel de rugăciunecare poate înlocui celelalte feluri esterugăciunea cu metanii. La fiecare bob săchemi numele Domnului lisus, spunândrugăciunea scurtă: „Doamne, lisuseHristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-

mă!", sau

206

simplu: „Doamne lisuse Hristoase,miluieşte-mă !". începe cu: „Pentrurugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri,Doamne lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru,miluieşte-ne pe noi. Amin! Slavă Ţie,Dumnezeul nostru, slavă Ţie! împărateceresc... Preasfântă Treime... Tatălnostru... Psalmul 50..." O scurtărugăciune improvizată, o dată pe zi, cu oscurtă doxologie, mulţumire, mărturisire,cerere de iertare a păcatelor tale,întărire a ta şi a fraţilor întru Hris-tosîn lupta pentru bine şi rugăciunea cumetanii, precum urmează:

1. Vecernia cu metanii, sau cu ceasulfără metanii (metanii de 300 sau 100 deboabe)

a) trei aţe de 300 de boabe cu rugăciunea luilisus sau cincisprezece minute cu ceasul;

b) o aţă de 100 boabe cu rugăciunea la MaicaDomnului („Preasfântă Născătoare de Dumnezeu,miluieşte-ne pe noi") sau cinci minute cuceasul;

c) o aţă de 100 boabe cu rugăciunea sfântuluizilei („Sfinte Apostole, cuvioase sau mucenice...,roagă-te lui Dumnezeu pentru noi") sau două minute cu ceasul;

d) o aţă de 100 boabe cu rugăciunea sfântuluiT?arohif! ''hramu! bisericii') sau două minute cuces s ii i:

e) o aţă de 100 boabe curugăciunea .•sfântului zilei clin cursulsăptămânii:

- luni: „Sfinţilor Arhangheli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi";

207

-marţi: „Sfinte înaintemergătorule şi Botezăto-rule, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi";

-miercuri: „Sfântă Cruce a lui Hristos, mântuieş-te-ne pe noi cu puterea ta";

-joi: „Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă luiDumnezeupentru noi" şi „Sfinte Ierarhe Nicoiae, roagă-te luiDumnezeu pentru noi";

-vineri: la fel ca miercuri;. - sâmbătă: „Toţi sfinţii, rugaţi-vă

lui Dumnezeu pentru noi";-duminică: „Preasfântă Treime, miluieşte-mă".2.Pavecerniţa: la fel ca vecernia, cu

diferenţa căla Maica Domnului zicem două aţe de 300 boabesau zece minute cu ceasul.

3.Miezonoptica: patru aţe de 300 boabe cu rugăciunea lui lisus sau cincisprezece minute cu ceasul,şi o aţă de 300 boabe cu rugăciunea Maicii Domnului sau cinci minute cu ceasul.

4.Utrenia: nouă aţe de 300 boabe cu rugăciunea lui lisus sau o oră cu ceasul, apoi trei aţe de

300 boabe cu rugăciunea Maicii Domnului saucincisprezece minute cu ceasul. Câte o aţă de 100boabe cu rugăciunea sfântului zilei, a sfântului parohiei, a sfântului săptămânii, ca la vecernie saucâte două minute cu ceasul şi o aţă de 300 boabela toţi sfinţii sau cinci minute cu ceasul.

5- La Sfânta împărtăşanie: patru aţe ele300 boabe cu Rugăciunea lui lisus saucincisprezece mi-

208

nute cu ceasul. O aţă de 300 boabe curugăciunea Maicii Domnului sau cinciminute cu ceasul.

6.Paraclisul: două aţe ele 300 boabe sau zeceminute pe ceas.

7.Ceasurile l, 3, 6, 9: şase aţe de 300 boabe cuRugăciunea lui lisus sau o oră sau două peceas şidouă aţe de 300 boabe cu rugăciunea MaiciiDomnului sau zece minute cu ceasul.

Dacă nu ai mult timp liber, cândcălătoreşti cu autobuzul sau oriunde te-ai afla, în loc să vorbeşti cu unul sau cualtul, uită-te la ceasul tău, închide-te întine şi spune rugăciunea precum am arătatmai sus.

Prin obişnuinţă, atenţie neîncetată şirugăciune neîntreruptă te faci o ţintăgreu de atins de cel viclean, împreună cuacestea, cultivarea dragostei, amilostivirii, a credinţei, a compătimirii,a evlaviei, a prihănirii de sine, anădejdii în Dumnezeu, a mărturisirii şiîmpărtăşirii regulate te vor ajuta să do-bândeşti o mulţime de arme duhovniceştişi te vei îmbrăca cu harul lui Dumnezeu caşi cu o platoşă, în aşa fel ca să nu poţi

fi atins de săgeţile cele purtătoare elemoarte ale diavolului. Domnul a spus:„Fără de Mine nu puteţi face nimic". Deaceea, cunoscând boala ta, ca să nu tefaci de ruşine, ci să slăveşti totdeaunape Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, acumşi pururea şi în vecii vecilor. Amin !

209

/// loc de epilog

Sfântul Grigorie Sinaitul a învăţatlucrarea rugăciunii minţii nu numai pemonahii Sfântului Munte, ci pornind de laSfântul Munte a mers învăţând rugăciuneaminţii până în Valahia, adică în Româniade azi.

De asemenea, luminătorul Tesalonicului,purtătorul de lumină Sfântul GrigoriePalama, nu numai că a scris scurte omiliiprin care îndeamnă pe toţi creştinii să seroage gânditor şi cu inima, ci a trimis uncuvânt lung filosofilor loan şi Teodor,care se aflau în lume, cuvânt în care ledescoperă toate tainele rugăciuniiminţii.

Sfântul Diadoh spune că satana nu vreadeloc ca creştinii să afle şi să creadă căel se află în inimă şi de acolo îi luptă,ci vrea să-i facă să creadă că-i luptădin exterior. Apoi cei mai mulţicreştini, şi mai ales cei învăţaţi, credcă de multe ori gândurile le vin dincugetare, nu dinlăuntru, clin inimă. Şiasta ca să nu înveţe să lupte pe satana cupomenirea din inimă a Domnului lisusMristos, adică cu rugăciunea minţii şi ainimii.

„împăratului veacurilor, veşnicului,nevăzutului, singurului înţelept Dumnezeu(se cuvine) cinste şi slavă în veciivecilor. Amin".

Cuprins

Nota editurii

Părintele Serghie Cetferikov: învăţăturaCuviosului Paisie Velicikovski, stareţul

Mănăstirii Neamţ din Moldova,despre Rugăciunea lui lisus

Prefaţă (de Mitropolit Serafim Joanlă)

9

învăţătura stareţului Paisie despre Rugăciunea lui lisus, care se săvârşeşte deminte în inimă 15

Capetele stareţului Paisie Velicikovski despre Rugăciunea inimii

Predoslovie 83

Cuvântul IDespre rugăciunea minţii, care este lucrareaSfi nţilor Părinţi din vechime, şi împotrivahulitorilor acestei rugăciuni sfinţite si preafără de prihană 85

211

Cuvântul IIDe unde îşi are începutul această dumne

zeiască rugăciune a minţii si ce mărturii din

Sfânta Scriptură aduc despre ea purtătorii

de Dumnezeu Părinţi

98

Cuvântul IUDespre f aptul că această sfinţită rugăciu ne a

minţii este un meşteşug duhovnicesc 121

Cuvântul IVCe fel de pregătire trebuie aceluia care doreşte să

facă această dumnezeiască lucrare 123

Cuvântul VDespre ceea ce este această sfinţită Rugăciune a lui

lisus după calitatea şi lucrarea sa 126

Cuvântul VIDespre aceea cum trebuie de la început să

deprindem lucrarea acestei dumnezeieşti

rugăciuni cu mintea m inimă 130

212

31 de meditaţii duhovniceşti despre Rugăciunea inimii

Cuvântul traducătorului 141

Meditaţia I 145

Meditaţia a 2-a 147

Meditaţia a 3-a 148

Meditaţia a 4-a 150

Meditaţia a 5-a 151

Meditaţia a 6-a 153

Meditaţia a 7-a 154

Meditaţia a 8-a 156

Meditaţia a 9-a 158

Meditaţia a 10-a 160

Meditaţia a 11-a 162

Meditaţia a 12-a 164

Meditaţia a 13-a 165

Meditaţia a 14-a 167

213

Meditaţia a 15-a

168

Meditaţia a 16-a

170

Meditaţia a 17-a 172

Meditaţia a 18-a 174

Meditaţia a 19-a 176

Meditaţia a 20-a 179

Meditaţia a 21-a 181

Meditaţia a 22-a 183

Meditaţia a 23-a 185

Meditaţia a 24-a 191

Meditaţia a 25-a 193

Meditaţia a 26-a 195

Meditaţia a 27-a 197

Meditaţia a 28-a 199

Meditaţia a 29-a 201

Meditaţia a 30-a 202

Meditaţia a 31-a 205