RELAŢIILE LUI MAXENŢIU CU TETRARHIA,

ÎN LUMINA EMISIUNILOR MONETARE

RAMIRO DONCIU

Urcarea lui Maxenţiu pe tronul de la Roma, la 28 octombrie

306, prin proclamarea lui ca augustus, de către pretorieni, a

fost, fără îndoială, abuzivă1, deoarece însemna nesocotirea

flagrantă a legalităţii tetrarhice în vigoare.

Izvoarele nu ne permit să ştim decât că tânărul, la acea

dată, era cunoscut ca fiind fiul lui Maximian Herculius, fost

augustus în timpul primei Tetrarhii, şi ginerele lui Galerius,

actualul maximus augustus. Deci nu ne spun nimic referitor la

eventualele sale fapte de merit în slujba imperiului, ceea ce

ar fi putut justifica alegerea făcută de locuitorii Romei.

Factorul dinastic pare să fi fost suficient pentru soldaţi şi

mulţime, care şi-au amintit în timp util că aveau un fiu de

împărat la îndemână, apt să le rezolve nemulţumirile legate de

modul în care Tetrarhia înţelegea să trateze capitala

tradiţională a imperiului2. Maxenţiu, ştiind că are susţinerea

maselor populare şi a militarilor din zonă, a acceptat titlul3.

Rolul determinant par să-l fi avut cohortele pretoriene de

cavalerie (equites singulares Augusti), care au luat iniţiativa şi şi-

au asumat rolul conducător în timpul acţiunii4. Că nu el a fost

promotorul operaţiunii, o spune limpede Lactanţiu, care arată

şi care erau motivele nemijlocite de nemulţumire ale

cetăţenilor şi pretorienilor: Roma nu mai era scutită de

1

impozite, iar garda pretoriană urma să fie desfiinţată5.

Maxenţiu a fost convins să primească titlul, cel mai probabil

la imboldul veştilor legate de faptele lui Constantin, ale

cărui portrete oficiale fuseseră expuse la Roma. Acesta din

urmă, la moartea neaşteptată a tatălui său, Constanţiu, augustus

în Occident de la abdicarea lui Diocleţian şi a lui Maximian (1

mai 305), fusese proclamat, la rândul lui, augustus de către

militari, la 25 iulie 306, în tabăra de la Eboracum. Deci

Constantin fusese cel care dăduse tonul revenirii la practica

ilegală a dobândirii titlului imperial, fiind la fel de

uzurpator ca Maxenţiu. Dar Constantin pornea de la alte premize

în această acţiune contrară legalităţii tetrarhice: avea mare

experienţă militară, luptând în anii anteriori alături de

Diocleţian şi Galerius, în timpul campaniilor acestora din

Orient6. În plus, în Tetrarhie se crease un loc liber, prin

decesul lui Constanţiu. Drept urmare, Galerius, pus în faţa

1

? A. Demandt, Geschichte der Spätantike. Das Römische Reich von Diokletian bis Justinian. 284-565n. Ch., München, 1988, p. 44; O. Seeck, Geschiche des Untergangs der antiken Welt 1,Stuttgart, 1966, p. 81.2 Lact., DMP 26,2, nu scapă ocazia de a indica vinovatul: Galerius a fostcel care decis ca Roma să nu mai fie scutită de plata taxelor: „…ad hancusque prosiluit insaniam.”.3 Zos. II 9,3; Lact., DMP 26,3; Eutrop. X 2,3; Zon. XII 32.4 M.P. Speidel, Maxentius and his Equites Singulares in the battle al the Milvian Bridge,Classical Antiquity 5, 1986, p. 254.5 Lact. DMP 26,2-3; M. Cullhed, Conservator urbis suae. Studies in the politics andpropaganda of the emperor Maxentius, Stockholm, 1994, p. 32; J. Straub, VomHerrscherideal in der Spätantike, Stuttgart, 1964, p. 87; E. Flaig, Für eineKonzeptionalisierung des Usurpation im Spätrömischen Reich, în Usurpationen in derSpätantike, Akten des Kolloquiums „Staatsreich und Staatlichkeit”, 1996, inBern, Stuttgart, 1997, p. 26, consideră că persoana împăratului depindea deacceptarea sa de către cetăţenii capitalei, ceea ce se constituia într-unfel de garanţie a existenţei puterii imperiale; v. şi R. Delmaire, Lesusurpateur du Bas-Empire et le recrutement des fonctionnaires (Essai de réflexion sur les assises dupouvoir et leurs limites), în Usurpationen in der Spätantike, Akten des Kolloquiums„Staatsreich und Staatlichkeit”, 1996, in Bern, Stuttgart, 1997, p. 111.6 PL VII(6), 5,3; Lact., DMP 18.10; Anon. Val. 2,3.

2

faptului împlinit, l-a acceptat pe tânărul general în

conducerea imperiului, însă numai cu rangul de caesar7.

Lipsit de calităţile militare ale lui Constantin, Maxenţiu

era nevoit să încerce alte căi de obţinere a recunoaşterii

legitimităţii intrării lui în familia imperială activă, adică

în domus divina, pentru apartenenţa la care se considera cel

puţin la fel de îndreptăţit ca fiul lui Constanţiu8. Una dintre

acestea, cea mai simplă şi, deci, mai la îndemâna lui, era

promovarea ideii legitimităţii cu ajutorul propagandei

monetare. Prin intermediul monedelor emise de atelierele aflate

sub controlul său (Roma, Ostia, Ticinum, Aquileia, Cartagina),

Maxenţiu a încercat cu perseverenţă, pe de o parte, să inducă

opiniei publice ideea că el era cel căruia i se cuvenea tronul

Romei, iar pe de altă parte, să arate că este fidel

principiilor tetrarhice de organizare şi conducere a

imperiului, începând cu subordonarea faţă de şeful domus divina.

O primă menţiune se impune: nu toate monetăriile au fost

active, sau la fel de active, pe întregul parcurs al domniei

lui Maxenţiu şi, desigur, amploarea activităţii lor a fost

influenţată de numărul de ateliere de care dispunea fiecare, de

interesele puterii centrale faţă de zona în care se afla

atelierul, de gradul de siguranţă dat de amplasarea geografică

în raport cu Roma, de ponderea diverselor metale utilizate

ş.a., ceea ce explică diferenţele dintre ele în această

perioadă9.

7 Lact. DMP 25,3-5.8 D. De Decker, La politique réligieuse de Maxence, Byzantion 38, 1968, p. 526;Seeck, p. 80; Cullhed, p. 33.9 v. C.King, The Maxentian Mints, în NC 19, 1959, p. 67-78, şi C.H.V.Sutherland,în RIC VI, General Introduction,, ca şi prezentările făcute monetăriilor menţionate în acest articol, ibidem, p. 1-112 şi urm.

3

Curând după ce a fost proclamat augustus, Maxenţiu s-a grăbit

să uzeze de dreptul de a emite monedă, pe care şi l-a arogat,

fără reţinere, odată cu celelalte prerogative ale puterii

obţinute la Roma. Este greu de precizat la cât timp după 28

octombrie 306, la Roma au fost lansate pe piaţă, de către

monetăria locală, primele emisiuni bătute în numele lui.

Deşi lipsesc dovezile necesare pentru stabilirea cu precizie

a succesiunii emisiunilor monetare, logica desfăşurării

evenimentelor ne cere să fixăm între primele, poate chiar

primul bătut la Roma, tipul cu legenda reversului HERCVLI

COMITI AVGG ET CAESS NN (în câmp, Hercule, ca origine a

dinastiei Herculia, este înfăţişat alături de blana leului din

Nemeea), deoarece Maxenţiu apare pe aversul acestui aureus cu

legenda D N MAXENTIVS PRINC10. Funcţia evocată (princeps) este

incertă, în sine, şi cât mai neprovocatoare cu putinţă, dar

Maxenţiu apelează la originea sa augustă pentru a pretinde de

la Galerius recunoaşterea ca membru al domus divina. Nevoia de a

plăti trupele care îl scoseseră din poziţia de privatus a făcut

ca primele monede (unele au fost reluate, în diverse variante)

să fie de aur şi argint. Era inevitabil ca aceste tipuri să

aibă mai ales tematică militară, având în vedere şi faptul că

Severus şi, apoi, Galerius, au pornit contra lui. Printre ele

se află Virtus Militum11, Concord(ia) Milit(um) Felic(itas) Romanor(um)12, Marti

Conserv(atori)13, Victoria Aeterna14. Primul dintre aceste tipuri

menţionate, bătut în argint (singurul caz din această etapă),

îl purta pe avers pe Maxenţiu, cu legenda MAXENTIVS PRINC

10 RIC VI, p. 367, nr. 137.11 RIC VI, p. 370, nr. 153-157.12 RIC VI, p. 367, nr. 134.13 RIC VI, p. 368, nr. 140.14 RIC VI, p. 369, nr. 152.

4

INVICT, şi arăta destul de clar pentru cei avizaţi că se

pretindea confirmarea în funcţie de către maximus augustus,

obiectiv pentru care militarii erau stimulaţi să lupte. Aceeaşi

legendă de avers apare, probabil concomitent, şi pe tipul

preferat al lui Maxenţiu, emis acum prima oară, Conservator Urbis

Suae, pe al cărui revers Roma ţine Victoria pe glob15 (Pl. I,

1). Moneda (un aureus) cu adresă aristocratică, în general, şi

senatorială, în special, prezenta programul politic al noului

stăpân, în momentele în care el avea mare nevoie de adeziunea

celor bogaţi şi dezamăgiţi de Tetrarhie. Scena reversului este

o promisiune de readucere a oraşului la gloria imperială

tradiţională şi, sugerând subordonarea armatei de către

factorul politic, este strecurată printre tipurile militare,

care nu puteau fi agreate de un Senat îndepărtat de către

generali de pe prima scenă a imperiului. Tipul Virtus Militum va fi

reluat pentru Constantin16 şi Maximian17, despre care armata

trebuia să ştie că-i erau aliaţi contra lui Severus. Tipul

Concordia Militum, bătut în aur spre sfârşitul lui 306 sau

începutul lui 307, introduce în ecuaţie şi pe locuitorii Romei,

care îşi declaraseră sprijinul pentru Maxenţiu, în timp ce

aversul îl prezintă pe Maximian, tatăl pretendentului, aflat

încă în poziţia de senior augustus, înscrisă în legendă:

MAXIMIANVS SEN P F AVG. În afară de apelul la prestigiul şi

autoritatea de care se bucura Maximian în rândul soldaţilor şi

locuitorilor Romei şi, în general, ai imperiului, moneda era şi

o încercare de re-legitimare a principiului dinastic de

succesiune. În aceleaşi zile, probabil puţin mai devreme decât

15 RIC VI, p. 367, nr. 135; p. 369, nr. 143-144.16 RIC VI, p. 370, nr. 154-155.17 RIC VI, p. 370, nr. 156-157.

5

tipul Concordia Militum, este emis un aureus cu legenda reversului

Felix Ingressus Sen Aug, care trebuia să reamintească locuitorilor

Romei de fostul împărat activ, care ajunsese la Vota XXX, după

cum scrie pe scutul ţinut de zeiţa Roma pe câmpul reversului18.

Monetăria de la Aquileia emite, probabil nu mult mai târziu, un

as din tipul Fides Militum pentru Maximian, ca senior augustus, şi

pentru Constantin, ca nobilissimus caesar (Pl. I, 3)19, urmat în

săptămânile următoare de un altul, din tipul Conservator Urbis Suae,

care confirmă reactivarea sa, prin revenirea la titulatura de

împărat activ: IMP C…P F AVG20. Intervenţia armată a lui

Severus contra Romei şi necesitatea ripostei pe măsură au fost,

desigur, considerentul principal pentru care Maximian a devenit

augustus bis.

Dacă singurul tip din argint (Virtus Militum) de la Roma se

adresa, cu siguranţă, soldaţilor, în paralel a fost emis şi un

aureus cu legenda aversului identică (MAXENTIVS PRINC INVICT), dar

cu Marte pe revers (tipul Marti Conservator…), însoţit de o

legendă care implică atât recunoaşterea Tetrarhiei, cât şi

aluzia la protecţia de care se bucura prinţul de la Roma din

partea zeului războiului: (MARTI CONSERV AVGG ET CAESS NN). Cu

acelaşi avers, este emis un alt aureus, din tipul Conservator Urbis

Suae, pe aversul căruia Roma ţine în mâna dreaptă un glob pe

care se află zeiţa Victoria21. În vara lui 307, după predarea

lui Severus şi abdicarea sa în faţa lui Maximian, Maxenţiu bate

primul lui aureus de general victorios, purtând coif şi platoşă

pe un avers cu o legendă foarte grăitoare: MAXENTIVS P F INVICT

AVG. Reversul o prezintă pe zeiţa Victoria înmânându-i globul

18 RIC VI, p. 367, nr. 136. 19 RIC VI, p. 324, nr. 105.20 RIC VI, p. 325, nr. 118.

6

unui Maxenţiu echipat militar (tipul Victoria Aeterna)22. Maxenţiu,

cu sprijinul nemijlocit al tatălui său, eliberase prin forţă un

loc de augustus în domus divina, pentru că în această instituţie

tetrarhică nu puteau funcţiona trei caesares în acelaşi timp,

după cum precizează şi Lactanţiu (…tres Caesares facere non poterat…-

ni se spune, cu referire la Galerius23). Aşa cum făcuse

Constantin, încerca şi Maxenţiu, acum, să-l pună pe maximus

augustus în faţa faptului împlinit.

Monetăria de la Cartagina reprezintă, prin deruta arătată în

primele săptămâni după acapararea puterii la Roma de către

Maxenţiu, un exemplu pentru felul în care puteau fi receptate

în provincii schimbările politice din centrul imperiului.

Primele emisiuni (aurei şi folles), bătute încă din noiembrie 306,

îl prezintă pe noul stăpân de la Roma în calitate de nobilissimus

caesar (Pl. I, 4), ca şi pe Constantin şi Maximin Daia, în timp

ce Maximian, considerat ca fiind cel care a revenit, de fapt,

în fruntea imperiului, apare cu titulatura corespunzătoare:

imperator şi augustus24. Demn de menţionat este şi că pietrele

miliare postate în acele săptămâni la Cartagina îl prezintă pe

Maxenţiu tot în calitate de nobilissimus caesar25, ceea ce confirmă

faptul că incertitudinea nu caracteriza atunci doar activitatea

monetăriei locale. După ce au devenit cunoscute la Cartagina

mai multe amănunte, legendele au fost modificate în consecinţă:

Maximian (numai el) a apărut pe un aureus ca senior augustus, apoi

pe aşi, cu acelaşi titlu26. În acelaşi timp, Maxenţiu apare

21 RIC VI, p. 367, nr. 135.22 RIC VI, p. 369, nr. 152.23 Lact., DMP, 26,4.24 RIC VI, p. 417; p. 430, nr. 46, 47-48; p. 431, nr. 50-51.25 CIL VIII, 22346.26 RIC VI, p. 430, nr. 45; 432, nr. 52, 56, 59.

7

numai pe aşi, însă ca Princeps Invictus, iar titulatura pentru

Constantin nu se schimbă, dar Maximin Daia dispare de pe

monedele cartagineze27. Următorul pas va fi recunoaşterea lui

Maxenţiu, pe alte emisiuni de aşi, ca imperator augustus28. Singura

emisiune de argint descoperită la Cartagina a fost cea dedicată

lui Constantin, care poartă acelaşi titlul de nobilissimus caesar29.

Monetăria din nordul Africii a fost închisă spre sfârşitul lui

307- începutul lui 308 (probabil că din acest motiv legendele

nu se referă la Constantin în calitate de augustus), iar

gravorii de aici au fost mutaţi la Ostia, unde şi-au început

activitatea pe la jumătatea lui 30830.

Pentru Constantin, Maxenţiu a rezervat mereu, în primii ani,

un tratament deosebit, semn că şi-l dorea aliat, datorită

relativei asemănării a situaţiei dintre ei. Astfel, Constantin

apare cu rangul de principe, la Roma, pe un aureus cu legenda

aversului CONSTANTINVS NOB C31, reluând tipul de revers cu

Hercule, emis ca primă monedă a lui Maxenţiu. Din aceleaşi

săptămâni trebuie să fie şi tipul Princeps Iuventutis, în care

Constantin apare pe avers cu această legendă, în timp ce pe

revers un prinţ în haine militare ţine un steag, într-o mână,

în timp ce se sprijină, cu cealaltă, de un sceptru (Pl. I,

5)32. Lui Constantin îi sunt alocate şi la Aquileia două

emisiuni dintr-un tip special: Virtus Constantini, pe aversul căruia

este înscrisă legenda CONSTANTINVS NOB CAES, iar reversul

poartă în câmp fie pe Marte în ţinută militară, fie un prinţ

învingând duşmani33. La Ticinum, intrat sub controlul lui

Maxenţiu după refugierea lui Severus la Ravenna34, sunt bătute27 RIC VI, p. 432, nr. 53, 55, 58, 61.28 RIC VI, p. 432, nr. 54, 57, 60.29 RIC VI, p. 431, nr. 49.30 RIC VI, p. 393-394.

8

în toamna lui 307 alte două tipuri speciale pentru Constantin:

Herculi Conservat(ori) Caes(ari) (Pl. I, 6)35 şi Perpetua Virtus36, poate

pentru a compensa, oarecum, faptul că el era recunoscut numai

în funcţia de caesar. Pentru comparaţie, se poate arăta că ele

se adăugau primului tip bătut aici, încă din vara lui 307,

Conservatores Urbis Suae, dedicat doar celor doi împăraţi (Maxenţiu

şi Maximian), dar cu o iconografie avers-revers strict

civilă37.

În urma victoriei asupra lui Severus, probabil sub emoţia

declanşării incursiunii lui Galerius, Maxenţiu bate alte monede

(aurei) care trebuiau să propage ideea forţei sale şi a

alianţelor de care se bucura. Astfel, Constantin apare pe un

multiplu care poartă pe revers tipul Princeps Iuventutis, în timp ce

aversul îl numeşte tot Nobilissimus Caesar38. Maximin Daia apare

acum pentru prima dată în emisiunile lui Maxenţiu de la Roma,

pe acelaşi tip monetar, cu un avers care îl menţionează tot ca

Nobilissimus Caesar, dar este vorba numai de un aureus39, nicidecum un

multiplu, ca în cazul anterior. În aceleaşi condiţii (aureus)

este reluat tipul şi pentru Constantin40. Stadiul actual al

descoperirilor monetare şi cercetărilor nu ne permite să

stabilim dacă numai pentru Constantin a fost emis un multiplu

şi de ce anume doar el era subiectul, şi nici care a fost

succesiunea emisiunilor de aurei şi multipli din tipul Nobilissimus

31 RIC VI, p. 368, nr. 139.32 RIC VI, p. 368, nr. 141.33 RIC VI, p. 324, nr. 107 şi 108-112.34 Zos. II 10,1.35 RIC VI, p. 293, nr. 87.36 RIC VI, p. 293, nr. 88.37 RIC VI, p. 293, nr. 84a, 84b, 85, 86.38 RIC VI, p. 368, nr. 142.39 RIC VI, p. 369, nr. 149.40 RIC VI, p. 369, nr. 150-151.

9

Caesar. Consider, însă, interesantă aprecierea unor cercetători,

conform cărora titulatura de princeps invictus adoptată de Maxenţiu

era superioară celei de princeps iuventutis, deoarece aceasta din

urmă se referea doar la rangul de caesar (în cazul de faţă, era

vorba de Constantin şi Maximin Daia), în timp ce prima pare să-

l pună pe Maxenţiu la egalitate cu Maximian41.

Primele emisiuni de aşi bătute de Maxenţiu la Roma, în

numele lui, datează din vara anului 307, atunci când îşi

însuşise, deja, titlul de augustus al lui Severus, detronat de

Maximian în acele săptămâni ale anului. Emisiunile din acest

metal intrate pe piaţă până atunci au fost emise în numele lui

Maximian (şi Constantin), care îşi reluase atribuţiile de

împărat activ42, dar nu îndrăznea, poate, să-l plaseze pe

Maxenţiu, în ochii tuturor, pe un loc care nu era încă liber în

domus divina. De aceea, tipul fără Maxenţiu era neofensiv din

punct de vedere politico-ideologic (Sacra Moneta - Pl. I, 7), în

timp ce emisiunea care-l prezintă pe avers pe (deja) augustul

Maxenţiu, poartă pe revers, la Roma şi Ticinum, tipul preferat

al acestuia, Conservator(es) Urbis Suae, acum în forma de plural,

deoarece îi implică şi pe Maximian şi Constantin43. Acest tip,

caracteristic pentru Maxenţiu, introdus de la început şi care

va cunoaşte cele mai multe emisiuni în partea sa de imperiu,

este „civil”, în sensul că se adresează locuitorilor obişnuiţi,

fie ei bogaţi sau săraci, dar subliniază principala componentă

a programului său de guvernare: grija faţă de capitala

tradiţională a imperiului. Aici îşi aveau originea mos maiorum

41 RIC VI, p. 340; M. Cullhed, p. 38, n. 151.42 RIC VI, p. 341, datează o astfel de emisiune pentru aprilie 307; v. p. 371, nr. 160 şi 161, tipul Sacra Moneta, cu Maximian ca IMP C…PF AVG şi Constantin ca …NOB CAES.43 RIC VI, p. 371, nr . 162-163, 164-165; pt. Ticinum, v. mai sus, n. 37.

10

şi disciplina romana, cele două componente care fuseseră

determinante pentru geneza şi succesul ideii de romanitas.

Revenirea la aceste două principii fundamentale fusese invocată

de însuşi Diocleţian în motivarea reformelor sale. Maxenţiu

spera că recurgerea la acestea ar putea justifica urcarea lui

pe tronul Romei şi ar putea determina acceptarea sa ca membru

al domus divina. Dar gloria Romei nu putea fi concepută decât în

legătură cu victoriile militare. De aceea, chiar şi acest tip

monetar atât de „civil” poartă, uneori, un revers care se

apropie de tipurile militare. Varianta de la Aquileia, de

exemplu (reluată, mai târziu, şi la Ticinum), îl înfăţişează pe

Maxenţiu în haine militare, cu sceptru şi captiv, primind

globul de la zeiţa Roma44. Dar evenimentele următoare vor arăta

că, în condiţiile istorice din ultimele 7-8 decenii, în imperiu

priorităţile erau altele, mult mai pragmatice şi presante decât

revigorarea romanitas în vechile condiţii, iar tradiţia politică

nu mai conta.

Astfel, la jumătatea lui 307 se încheie prima perioadă a

activităţii monetare a lui Maxenţiu, prin consacrarea lui pe

legendele aşilor ca imperator augustus.

În continuare, Maxenţiu va apărea pe legendele monedelor, de

acum şi până la sfârşitul domniei sale, numai ca

imperator...augustus, sau doar augustus, indiferent de modificările

produse în raporturile sale cu Tetrarhia. Pregătirea

rezistenţei în faţa lui Galerius, eşecul lamentabil al

expediţiei acestuia şi consolidarea alianţei cu Constantin,

care devine, la 25 decembrie 30745, ginerele lui Maximian şi44 RIC VI, p. 325, nr. 113-114; p. 296, nr. 110.45 P.Bruun, Constantine’ dies Imperii and the Quinquennalia in the light of the early solidi of Trier, NC 8, 1969, p. 178; Zos., Histoire Nouvelle I, ed. şi trad. Fr.Paschoud, Paris.2000, p. 210, n. 18.

11

cumnatul lui Maxenţiu, sunt reflectate cu grijă de tipurile

monetare din a doua jumătate a anului 307 şi din iarna lui 307-

308, când Constantin apare ca augustus (titlu recunoscut de

Maximian, în calitatea sa arogată de augustus bis).

Rapiditatea cu care s-au desfăşurat evenimentele nu a

permis monetăriilor să aibă reacţii pe măsură, mai ales că

dispoziţiile de la cei abilitaţi să le dea erau, se pare, nu de

puţine ori, contradictorii. Sarcina cercetătorilor este

îngreunată de incertitudinea unor indicii (mărci monetare,

greutate, legende, simboluri iconografice ş.a.) care, altfel,

ar arăta destul de convingător ce concluzii pot fi trase din

studiul monedelor unei perioade. Totuşi, reversul câtorva

dintre aceste monede este foarte explicit. De exemplu, la Roma

este reluat pe un multiplu tipul Conservator Urbis Suae, pe reversul

căruia Roma înmânează globul unui Maxenţiu îmbrăcat în haine

militare46. Împăratul ţinea să asigure pe cei apţi măcar să

vadă asemenea monede, că el continua să poarte grija Cetăţii

Eterne, care trebuia să-şi recapete rolul pe care îl merita în

imperiu. Dată fiind tenta militară a acestui tip „civil”, cred

că el poate fi plasat în timpul expediţiei punitive a lui

Galerius, în toamna anului 307. Tot la Roma, doi multipli reiau

tipul Herculi Comiti, unul dedicat lui Maxenţiu, iar celălalt lui

Maximian47. Legenda reversului lui Maximian menţionează

întreaga echipă la putere în vest: doi augusti şi un caesar, deci

ar putea fi anterioară lui decembrie 307. În câmpul aversului,

Maximian apare în blana leului din Nemeea. În schimb, legenda

reversului lui Maxenţiu se referă la un singur personaj46 RIC VI, p. 372, nr. 166.47 RIC VI, p. 373, nr. 170 (legenda rev.: HERCVLI COMITI AVGG ET CAES N) şi nr. 171 (legenda rev. HERCVLI COMITI AVG N); nr. 171 ar putea fi dedicat doar lui Maxenţiu, după ruptura cu Maximian, în aprilie 308 (p. 343).

12

(augustus), iar în câmpul aversului capul este laureat, iar

blana-emblemă pentru familie a dispărut. Deci exemplarul

dedicat lui Maxenţiu este, cu destulă certitudine, ulterior

exilării lui Maximian. Aurei acestei etape urmează direcţiile

trasate de multipli. Astfel, în numele lui Maximian mai este

emis un aureus din tipul Concordia Militum48 şi un altul din seria

Herculi Comiti, care l-ar putea include, pe două dintre variante,

şi pe Constantin, în aceeaşi calitate de caesar49. Dar

Constantin nu mai este caesar, deci acum ar putea fi invocată

Tetrarhia, pentru care Maxenţiu nu încetează să-şi arate

respectul. Implicit, se naşte posibilitatea emiterii acestui

tip chiar în zilele rupturii dintre tată şi fiu (aprilie 308),

cu varianta de legendă HERCVLI COMITI AVGG ET CAES N înaintea

evenimentului, şi cele de…AVGG ET CAESS NN şi …AVG N în zilele

imediat următoare. Multiplul din acelaşi tip şi cu legenda

reversului …AVG N, menţionat mai sus, ar putea fi tot ulterior

momentului rupturii. Tipul Herculi Comiti… va fi preluat şi la

Ticinum, cu un Constantin care este, deja, augustus50, deci este

ulterior lui decembrie 307, dar anterior rupturii din aprilie

308. Cu aceeaşi tematică accentuat militară, care face aluzie

la expediţia lui Galerius, este emis la Roma din nou tipul

Fides Militum, şi este reluat tipul Principi Imperii (cu legenda

aversului prescurtată, faţă de varianta anterioară a tipului,

dar cu capul laureat al lui Maxenţiu)51. Emisiunile de argint,

destinate, ca de obicei, militarilor, reiau tipul Virtus Militum,

dedicat lui Maximian52. Un alt tip de argint al etapei, notabil

pentru obiectul studiului, este Marti Propagatori…, în care zeul48 RIC VI, p. 373, nr. 175-176.49 RIC VI, p. 374, nr. 182-184.50 RIC VI, p. 294, nr. 89 şi 90.51 RIC VI, p. 374, nr. 180, p. 375, nr. 186.

13

este prezentat mai degrabă ca ocrotitor în sens tradiţional al

Romei, decât ca ameninţare la adresa inamicilor lui Maxenţiu;

este de reţinut, totuşi, impresia de forţă şi/sau forţă a

tradiţiei degajată de revers, care ni-l arată pe Marte alături

de o femeie (probabil Roma) şi grupul lupoaică-gemeni între

ei53.

Aşii celei de a doua etape a activităţii monetare a lui

Maxenţiu sunt preocupaţi să reflecte mai ales problemele civile

ale guvernării sale, care, prin câteva tipuri anume, sunt

profund ancorate în relaţiile sale cu Tetrarhia. Prioritatea

este acordată la Roma şi Aquileia (nu şi la Ticinum), tipului

Conservator Urbis Suae, pe care încă apare Constantin în calitate

de Nobilissimus Caesar54. Curând după confirmarea înaltului titlu,

tipul Conservator Urbis Suae este emis la Roma, Aquileia şi Ticinum

cu un Constantin augustus55, deci relaţiile dintre el şi Maxenţiu

nu se deterioraseră încă, după cum se presupune că s-a

întâmplat după aprilie 308 şi refugierea lui Maximian în

Gallia, la ginerele său56. Atelierele de la Aquileia şi Ticinum

emit şi tipul comemorativ Memoria Divi Constanti, probabil o

consecinţă a cimentării alianţei cu Constantin, în decembrie

30757. La Ticinum este emis acum şi tipul Virtus Perpetua, pentru un

Constantin care este augustus58. Tuturor acestor onoruri făcute

de Maxenţiu lui Constantin în iconografia monedelor emise în

atelierele lui, împăratul de la Trier le-a răspuns cu o

variantă a unui tip monetar, poate cel mai important pentru

obiectivul împăratului de la Roma de a obţine recunoaşterea

legitimităţii sale, emiţând la Lugdunum, în februarie 308, un

as de tipul Genio Pop(uli) Rom(ani)59. Celelalte variante erau52 RIC VI, p. 375, nr. 192.53 RIC VI, p. 375, nr. 189.

14

dedicate lui Maximian, Galeriu, Constantin, Maximin Daia

(caesar) şi Diocleţian (aeternus augustus), deci apariţia lui

Maxenţiu în acest context ar putea fi interpretată ca o

propunere de acceptare a lui în domus divina, idee respinsă, după

cum urma să se vadă la Carnuntum60. Puţin anterioară trebuie să

fi fost emisiunea din tipul Princeps Iuventutis, ieşită din aceeaşi

monetărie, cu un Maxenţiu împărat pe legenda aversului, dar cu

imaginea prinţului militar pe revers, ca o aluzie a lui

Constantin la faptul că personajul sărise peste anumite etape

obligatorii în drumul spre purpura imperială61. În aceleaşi

săptămâni, la Augusta Treverorum a fost emisă o variantă a

tipului Marti Patri Conservatori, conţinând pe avers o altă

recunoaştere de către Constantin a imperium - ului cumnatului

său, cu aceasta încheindu-se acţiunile propagandistice ale

împăratului de la Trier în favoarea lui Maxenţiu62.

Preluarea consulatului de către Maxenţiu şi fiul său,

Romulus (aprilie 308)63, alături de asumarea tuturor pârghiilor

puterii de către el singur, deschid o nouă etapă a

54 RIC VI, p. 376, nr. 200, şi p. 377, nr. 203; p. 325, nr. 117; v. discuţiape tema „Constantin caesar sau augustus” la King (mai ales p. 69-70) şiSutherland (p. 344-345); referitor la aceasta, consider că unele indicii(marca atelierului, greutatea monedei, prezenţa sau absenţa unor ornamentepe câmpul reversului ş.a.) sunt absolutizate de ambii iluştri autori, ceeace micşorează sfera explicaţilor pertinente; pentru a avea concluziidefinitive, trebuie aşteptate noi descoperiri.55 RIC VI, p. 376, nr. 197 şi nr. 201; p. 326, nr. 120 şi nr. 121c; p. 294, nr. 93.56 Lact., DMP 29,1; PL XII(9), 3,4.57 RIC VI, p. 326, nr. 127; p. 294, nr. 96-97; v. şi p. 308.58 RIC VI, p. 295, nr. 98-99.59 RIC VI, p. 261, nr. 256.60 RIC VI, p. 261, nr. 253, 254, 255, 257, 258.61 RIC VI, p. 262, nr. 274.62 RIC VI, p. 217, nr. 772c.63 Cronograful anului 354, p. 67, în Monumenta Germaniae Historica (Chronica minora, sec IV, V, VI, VII) 9, ed. Th. Mommsen, Berlin, 1892; Consularia Constantinopolitana, p. 231, în MGH.

15

activităţilor monetare ale împăratului de la Roma. Maximian şi

Constantin dispar de pe monedele lui Maxenţiu, dar sunt

continuate tipurile cu conotaţie militară, (emisiuni incitate,

probabil, de declararea lui Maxenţiu ca hostes rei publicae, în

timpul Conferinţei de la Carnuntum64) şi reapare tipul

comemorativ, închinat acum de Maxenţiu moştenitorului său la

tron, decedat în 309.

Reţin atenţia două tipuri rare (multipli), legate de

pericolele cu care s-a confruntat Maxenţiu în aceste luni.

Primul dintre ele este tipul Principi Imperii Romani, cu Marte pe un

revers care îl înfăţişează în ţinută militară şi cu trofeu pe

umăr65. Din nou este emis un tip monetar care încearcă să

îmbine supunerea faţă de exigenţele Tetrarhiei (Maxenţiu este

doar princeps), cu ameninţarea (ambiguă, pentru că pe avers apare

cu capul descoperit) impunerii prin forţă a drepturilor pe care

împăratul de la Roma credea că le are (protecţia lui Marte).

Este probabilă apariţia sa imediat după ruptura cu Maximian,

când Maxenţiu, rămas singur, vrea să îndepărteze pericolul pe

care îl intuieşte şi în faţa căruia nu poate opune autoritatea

şi forţa nimănui din lumea reală. Celălalt multiplu, de

dimensiuni impresionante (8 aurei), se adresează Romei în

calitate de autoare a imperiului lui Maxenţiu (pe revers, zeiţa

îi înmânează globul lui Maxenţiu, cu legenda ROMAE AETERNAE

AVCTRICI AVG N)66. Prezentarea lui Maxenţiu pe avers, cu capul

descoperit (la fel ca în cazul anterior), subliniază acum

atitudinea sa de civilitas faţă de capitală, căreia i se

recunoaşte dator. Acest tip monetar este şi el, evident,

64 PL XII(9) 18,2.65 RIC VI, p. 373, nr. 172.66 RIC VI, p. 373, nr. 173.

16

ulterior renunţării de către Maxenţiu la protecţia tatălui său,

de care dorea să arate că nu mai avea nevoie, deoarece îi era

suficient sprijinul Romei. Moneda a fost emisă, cel mai

probabil, în primăvara-vara lui 308.

Este emis şi un multiplu de tipul Felix Process(us) Consulat(us), pe

al cărui avers din prima variantă Maxenţiu poartă întreaga

titulatură imperială (IMP C M VAL MAXENTIVS P F AVG (în câmp,

Maxenţiu apare învelit în blana de leu), iar pe revers

împăratul, îmbrăcat în togă, ţine globul şi sceptrul67. Ideea

transmisă este că Roma, datorită lui Maxenţiu, nu are nevoie de

Tetrarhie. Un aureus preia tipul cu o legendă prescurtată

(MAXENTIVS P F AVG) şi capul laureat al împăratului68, ca şi un

argenteus, cu aceleaşi caracteristici iconografice cu multiplul

de mai sus69. Aşii vor prelua acest tip abia în anul 310,

purtând, în consecinţă, legenda reversului FEL PROCES CONS III

AVG N (aversul cu legenda IMP C MAXENTIVS P F AVG, înconjurând

chipul laureat al împăratului) (Pl. I, 2)70.

Deciziile potrivnice de la Carnuntum, rebeliunea lui

Domitius Alexander în Africa şi înfrângerea acesteia, expediţia

neîncheiată a lui Licinius spre nord-estul Italiei, readuc

armata pe câmpul reversului, pe aşi, în tipurile Adlocutio71, Marti

Comiti72, Marti Pacifero73, Marti Victori74, Marti Victori Comiti (aurei, la Ostia –

Pl. I, 8)75, Marti Propagatori (argentei, la Ostia –Pl. II, 15)76, Victoria

Aug(usti)77, Virtus Augusti78, Victoria Aeterna79(Pl. II 10a). O trăsătură

comună acestor tipuri militare (cu o excepţie) este identitatea

legendei aversului : IMP C MAXENTIVS P F AVG. Excepţia este

67 RIC VI, p. 372, nr. 167-169.68 RIC VI, p. 374, nr. 179.69 RIC VI, p. 375, nr. 188.70 RIC VI, p. 378, nr. 215-217; p. 383, nr. 264.

17

tipul Victoria Aeterna, care prescurtează legenda aversului la

MAXENTIVS P F AVG. Acest ultim tip are o semnificaţie mai

largă, în sensul că Victoria, în toate cele zece variante de la

Roma şi două din cele opt de la Ostia, înscrie VOT X (sau VOT

XX, VOT XX FEL) pe un scut, pentru a sărbători quinquennalia lui

Maxenţiu. O altă cauză a introducerii emisiunii ar putea fi

necesitatea de a mări cantitatea de monede fracţionare de pe

piaţă, a căror lipsă se resimţea în anul 31080. O emisiune

civilă, dar cu aceleaşi conotaţii militare, este şi varianta de

la Ticinum a tipului Conservator Urbis Suae, cu Victoria încoronând-

o pe zeiţa Roma, care ţine globul, iar intre ele se află un

captiv aşezat, cu mâinile legate la spate (Pl. II, 10b)81. La

fel ca Aquileia şi Ticinum înainte, monetăria de la Roma emite

o variantă modificată asemănător a acestui tip, pe reversul

căreia zeiţa oraşului înmânează globul lui Maxenţiu îmbrăcat în

haine militare şi cu piciorul pe un captiv82.

În aceeaşi etapă înscriem şi tipul Aeternae Memoriae, dedicat

lui Romulus83. Toate cele trei variante de la Roma ale tipului

sunt identice în această etapă: avers cu legenda DIVO ROMVLO N

V BIS CONS şi cap descoperit, revers cu legenda standard, un

altar cu uşile întredeschise şi un vultur pe cupolă. La Ostia,

71 RIC VI, p. 377, nr. 206; p. 404, nr. 23.72 RIC VI, p. 379, nr. 218-220.73 RIC VI, p. 379, nr. 221.74 RIC VI, p. 379, nr. 222.75 RIC VI, p. 400, nr. 3.76 RIC VI, p. 402, nr. 11-12.77 RIC VI, p. 379, nr. 223.78 RIC VI, p. 379, nr. 224-225.79 RIC VI, p. 380-381, nr. 227-236; p. 401, nr. 7-10; p. 403, nr. 21-22.80 RIC VI, p. 346.81 RIC VI, p. 295, nr. 106.82 RIC VI, p. 378, nr. 213.83 RIC VI, p. 377, nr. 207; p. 379, nr. 226; p. 381, nr. 239 şi nr. 240, care este singura variantă cu cap laureat şi togă consulară.

18

într-o a patra variantă, capul de pe aversul monedei emise

acolo (un multiplu) este mereu descoperit84. În 310 se decide

ca monetăriile de la Aquileia şi Ticinum să fie închise,

probabil din cauza lipsei de siguranţă a nordului Italiei, unde

ofensiva lui Licinius contra lui Maxenţiu se soldase cu

pierderea peninsulei Istria85.

Etapa următoare, ultima a emisiunilor monetare maxenţiene,

aduce multiplicarea tipurilor comemorative şi amplificarea

tipurilor cu conotaţie militară. Pe scena politică a imperiului

se produseseră câteva modificări importante, care au fost

repede reflectate de iconografia monetară a atelierelor de sub

controlul lui Maxenţiu. Maximian a murit în vara anului 310 şi,

urmare a uneltirilor contra ginerelui care îl găzduia, dar şi a

schimbărilor din politica lui Constantin faţă de Tetrarhie, a

primit verdictul de damnatio memoriae. Răspunsul lui Maxenţiu a

fost divinizarea tatălui său, cu tipul monetar Aeternae Memoriae

(aversul cu legenda DIVO MAXIMIANO în variantele …SEN AVG, …

PATRI MAXENTIVS AVG, IMP MAXENTIVS DIVO MAXIMIANO PATRI, iar

reversul cu prezentarea vulturului pe cupola unui altar cu

uşile întredeschise)86, dar şi în inscripţii87. A urmat

divinizarea lui Constanţiu, tatăl lui Constantin, cu legenda

aversului …DIVO CONSTANTIO COGN(ato) sau ADFINI, şi un revers

identic cu cel dedicat lui Maximian88 (Pl. II, 13). Tipul

cunoaşte trei variante de legendă a aversului şi pentru84 RIC VI, p. 400, nr. 1.85 M.Cullhed, p. 71; V.Picozzi, Una campagna di Licinio contro Massenzio nel 310 non attestata dalle fonti letterarie, Numismatica e antichità classiche 5, 1976, p. 270; RIC VI, p. 277 şi p. 308.86 RIC VI, p. 346-347; p. 382, n. 243-244 şi n. 250-251; p. 404, n. 24-26; v. p. 397, pt. explicaţia ref. la variantele de legendă a rev. (AETERNA MEMORIA – AETERNAE MEMORIAE).87 ILS 647, 671, 673; CIL VI 1138; CIL VIII 20989; CIL IX 4516.88 RIC VI, p. 382, nr. 245 şi nr. 252; p. 404, nr. 27-29.

19

Galerius, mort la începutul lui mai 311, imediat după edictul

de legalizare a creştinismului: DIVO MAXIMIANO IVN AVG, DIVO

MAXIMIANO SOCERO MAXENTIVS AVG, IMP MAXENTIVS DIVO MAXIMIANO

SOCERO, cu tipuri de revers asemănătoare celor de mai sus89(Pl.

II, 14). Lui Romulus îi este dedicată o nouă monedă

comemorativă din această serie90, ca o confirmare că ideea

dinastică era urmată şi pentru descendenţa lui Maxenţiu, chiar

dacă moştenitorul decedat nu a fost înlocuit în funcţie cu cel

de-al doilea fiu, aflat în viaţă cel puţin atât timp cât a

domnit tatăl lui.

În ultimele luni ale domniei sale, Maxenţiu avea pentru

prima oară şansa teoretică de a fi recunoscut ca membru al

domus divina, deoarece Galerius, cel mai înverşunat adversar al

său, murise, iar Maximin Daia, cel îndreptăţit să deţină

autoritatea de maximus augustus, îi căuta alianţa91. În mod

firesc, propaganda monetară s-a intensificat din nou, trecerea

de la tipurile „civile”, la cele militare fiind făcută, de

această dată, de Aeternitas Augusti, în varianta de revers de la

Ostia, cu Castor şi Pollux cu hlamide, ţinând cai şi

sprijinindu-se de sceptre92 (Pl. II, 11a-b). Tipurile militare,

reluate la Roma şi la Ostia după înăbuşirea, în 310, a

rebeliunii lui Domitius Alexander, dar când ameninţarea lui

Licinius continua să se facă simţită, reflectă dorinţa lui

Maxenţiu, în noua conjunctură, de a se prezenta puternic şi din

acest punct de vedere, deoarece şi pericolele sporiseră pentru

el. Tipul Adlocutio, poate din aceeaşi serie cu tipurile

89 RIC VI, p. 382, nr. 246-248 şi nr. 253-255; p. 404, nr. 30-31.90 RIC VI, p. 382, nr. 249, 256 şi 257; p. 404, nr. 32-34; p. 406, nr. 58-59.91 Lact., DMP 43, 3-4.92 RIC VI, p. 404, nr. 35-38.

20

comemorative, ni-l prezintă pe împărat sub forma clasică,

adresându-se trupelor, în prezenţa ofiţerilor93. Dar apar şi

Fides Militum94, Marti Conservat(ori), Marti Pacifero…, Marti Victori95, Virtus Aug96,

Victoria, Victoria Aeterna (Pl. II, 9)97, Marti Victori Comiti…, Marti Comiti…98

(Pl. II, 12), Pax Aeterna99 şi Victor Omnium Gentium100, ultimele două

consemnând reintegrarea Africii în patrimoniul lui Maxenţiu.

Ultima emisiune de la Roma, atunci când Constantin se apropia

de porţile oraşului, trebuie să fi fost Marti Conservatori…, cu

zeul care zboară înarmat, purtând mesajul victoriei

asigurate101. Cel puţin legendele monedelor arătau că poziţia

lui Maxenţiu în imperiu se întărise. Trebuie, însă, menţionat

că în această ultimă etapă, cu excepţia tipurilor de aureus

care glorificau victoria din Africa (bătute, probabil, cu aurul

capturat de la învins), au fost emise doar serii de folles, ceea

ce spune multe despre situaţia economică a diocezelor guvernate

de el.

** *

În acest stadiu al cercetărilor pot fi trase mai multe

concluzii. Prima dintre ele se referă la faptul că preocuparea

cea mai importantă a monetăriilor aflate sub controlul lui

Maxenţiu pare să fi fost propagarea mesajului legitimităţii

împăratului de la Roma ca membru al domus divina, idee la care nu

93 RIC VI, p. 382, nr. 242.94 RIC VI, p. 383, nr. 265; p. 405, nr. 45-47.95 RIC VI, p. 383, nr. 266-267, 268, 269-270.96 RIC VI, p. 384, nr. 275-276; p. 406, nr. 56.97 RIC VI, p. 384, nr. 272-274; p. 405, nr. 53-54; p. 406, nr. 60-64.98 RIC VI, p. 400, nr. 3; p. 405, nr. 48-50.99 RIC VI, p. 401, nr. 4.100 RIC VI, p. 401, nr. 6; p. 405, nr. 55.101 RIC VI, p. 384, nr. 277.

21

a renunţat niciodată şi care a îmbrăcat forme diverse de

exprimare în legendă sau din punct de vedere iconografic.

Din această situaţie decurg, cred, şi celelalte concluzii.

Mesajul de pe monede era adresat în mod diferenţiat, de multe

ori nu doar de conţinut, ci şi de iconografia şi metalul

monedei, fie şefilor Tetrarhiei, fie militarilor, fie

cetăţenilor obişnuiţi din diocezele aflate sub autoritatea lui

Maxenţiu. Metoda, în sine, nu era o noutate, dar avem acum de-a

face cu o direcţionare accentuată a mesajului, datorită

situaţiei politico-militare dificile în care s-a aflat

permanent Maxenţiu. Apoi, fluctuaţiile din activitatea

monetăriilor au fost determinate de mai mulţi factori, între

care cei economici nu se situează, cum ar fi, poate, normal, pe

primul loc, ci cel mai important pare să fie cel politic. Nu

includ aici închiderea unor monetării din motive economice

(Cartagina) sau de siguranţă (Aquileia şi Ticinum), ci am în

vedere, mai ales, diversele inexactităţi şi neconcordanţe ale

legendelor cu realitatea politică a momentului emiterii

(vizibile îndeosebi la Cartagina). Dificultăţile economice

devenite tot mai mari, ca urmare a presiunilor politico-

militare la care era supus imperiul lui Maxenţiu, au condus la

diminuarea şi încetarea emisiunilor de aur şi argint. Luată ca

un întreg, activitatea monetară a lui Maxenţiu se dovedeşte a

fi foarte unitară, datorită concepţiei care a guvernat-o, sau,

mai bine zis, datorită obiectivului promovat: demonstrarea

legitimităţii conducerii. De aceea, luând în consideraţie toate

cele de mai sus, cronologia activităţii monetare a lui Maxenţiu

poate fi mai bine precizată, în funcţie de acest criteriu, iar

utilizarea lui consecventă nu contrazice nicicând flagrant

22

criteriile numismatice consacrate de cercetarea de

specialitate.

Spre începutul primăverii lui 312, Constantin a invadat

Italia şi a ajuns, până în toamnă, la porţile Romei. Din

izvoarele literare care ne informează asupra acestei campanii

reiese că trupele invadatoare au avut de înfruntat împotrivirea

crâncenă a trupelor lui Maxenţiu şi, în multe locuri, a

populaţiei locale102. Solidaritatea acestora cu Maxenţiu se

datora, cu siguranţă, şi propagandei intense şi bine orientate

desfăşurate de el prin intermediul emisiunilor monetare. În

încleştarea de la 28 octombrie, produsă în jurul Podului

Milvius, Maxenţiu şi-a pierdut viaţa, înecat în apele Tibrului.

Era ultimul împărat care a domnit la Roma, iar dispariţia lui

reprezintă momentul în care se încheie şi rolul oraşului de

capitală a Imperiului roman. În consecinţă, monetăriile

italiene, inclusiv Roma, şi-au pierdut curând importanţa.

NOTE

102 PL XII(9) 7,8; Lact. DMP. 44,3; Zos. II, 15, 3-4.

23

24

Résum é

L’activité m onétaire pendant tout le règne du M axence (306-312) a été fortement influencée par l’objectif que son imperium soit reconnu com m e légitim e par les m em bres de la Tétrarchie et, par conséquence, que l’em pereur soit adm is dans la domus divina. À cet égard, il a utilisé comm e principaux argum ents le fait qu’il a établi sa résidence à Rome, la capitale traditionnelle de l’em pire (mais déjà abandonnée par l’institution de la Tetrarchie) et, égalem ent, l’élém ent dynastique (il était le fils de M aximien, ancien augustus de l’em pire, conjointem ent avec Diocletien). Voilà pourquoi ses ém issions m onétaires à Rom e, Aquilée, Ticinum , Ostie et Carthage ont reflété fidèlement ses efforts d’arriver à cette fin grâce à divers arrangem ents (l’alliance avec son père, l’alliance avec Constantin, le gouvernem ent en son nom propre et avec l’aide divin de Rom e, le souci d’assurer une bonne situation m atérielle aux soldats, l’évocation de la protection divine traditionnelle et de la parenté avec des em pereurs divinisés et d’autres). De tels résultats ont été consignés par les légendes inscrites sur l’avers et le revers des m onnaies ou/et illustrés par l’iconographie sur le cham ps correspondant. Evidemm ent, on n’a pas examiné et on n’a pas m entionné les types m onétaires, m ême des variantes des types traités spécialem ent dans cet article, sans relevance directe avec le thèm e étudié (ex.: Vota…, Temporum F elicitas…, Pietas…, Cons Urb Suae et d’autres). Com pte tenu de ce qui précède, les ém issions m onétaires durant le règne de M axence pourraient être groupées dans quatre périodes, com m e suit: I. Novembre 306-mi 307: types m ilitaires (Concordia Militum, Virtus Militum, F ides Militum, Virtus Constantini, Principi Iuventutis), types de la protection divine (Herculi Comiti, Marti Conservatori, Victoria Aeterna) et types civils (Conservator Urbis Suae, Salvis Augustorum et Caesarorum Nostrorum, F elix Karthago, Conservator Africae Suae, Konservator Karthaginae Suae et d’autres). Cette étape, qui s’étend entre l’accession de M axence au trône et l’abdication officielle de Sévère, reflète l’appropriation graduelle par M axence de la titulature com plète d’un em pereur rom ain, ainsi com m e le retour de M axim ien sur la scène politique et la tentative d’entraîner Constantin dans l’alliance. II. Mi 307-avril 308: types militaires (F ides Militum, Virtus Militum, Concordia Militum), types de la protection divine (Marti Propagatori, Herculi Comiti, Herculi Cons Caes, Perpetua Virtus, Virtus Perpetua), types civils (Cons Urb Suae) et types com m ém oratifs (Memoria Divi Constanti). L’étape, étendue entre le début de l’intervention de Galère et la fin de l’alliance avec M axim ien et Constantin, reflète les succès de M axence dans la consolidation de son pouvoir à Rom e et dans les diocèses où il pouvait exercer son autorité. III. Printemps-été 308 - été 310: types m ilitaires (Adlocutio, Victoria Omnium Gentium), types de protection divine (Romae Aeternae, Herculi Comiti, Marti Victori, Victoria, Victoria Aeterna, Marti Victori Comiti, Marti Propagatori), types civils (Cons Urb Suae, Principi Imperii Romani, Principi Imperii, F elix Processus) et types com m ém oratifs (Aeternae Memoriae). Etendue entre l’entrée en fonction de M axence en tant que consul et la m ort de M aximien, l’étape reflète les efforts entrepris par M axence en vue de diriger l’em pire par ses propres force, dans le contexte de l’augm entation des dangers qu’il courrait, à la suite des décisions prises par la conférence de Carnuntum.

25

IV. Automne 310 - octobre 312: types militaires (Adlocutio, FidesMilitum, Virtus Augusti), types de la protection divine (MartiConservatori, Marti Pacifero, Victoria, Marti Victori, Marti Comiti, AeternitasAugusti), types civils (Pax Aeterna) et types commémoratifs(Aeternae Memoriae, Aeterna Memoria). L’étape, étendue entre larépression de la rébellion africaine et l’avancement deConstantin vers les portes de Rome, reflète les efforts faitspar Maxence pour justifier ses prétentions impériales par lebiais des victoires obtenues ou desquelles il aurait étécapable, grâce à la protection divine, et de la parenté directeavec tous les chefs défunts de la Tétrarchie.

26

Pl. I

27

28

29