CECCAR Filiala Bucuresti

Proba scrisa: semestrul I – 2013 : 18.05.2013

Expert Contabil – Anul II

Bilet nr.: 317

Titlul temei: Codul deprocedura fiscal: cooperareaadministrativa in domeniulfiscal-conditii aplicabilecooperarii administrative

Lect.univ.dr. Florentin CALOIAN

Presedinte CECCAR – Filiala Bucuresti

1

ASE Bucuresti

Ileana Manea

Cooperarea administrativa in domeniul fiscal – conditiiaplicabile cooperarii administrative

La nivelul Uniunii Europene, cooperarea administrativa indomeniul fiscal este guvernata de Directiva 2011/16/UE aConsiliului Uniunii Europene privind cooperarea administrativa indomeniul fiscal si de abrogare a Directivei 77/799/CEE. Directiva2011/16/UE a fost publicata in “Jurnalul Oficial al UniuniiEuropene” nr. L 64/11.03.2011.

Directiva 2011/16/UE a fost adoptata in temeiul art. 113 si115 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene (TFUE),Tratat publicat in versiune consolidata in “Jurnalul Oficial alUniunii Europene” nr. C 83/30.03.2010. Conform art. 113 TFUE,Consiliul, hotarand in unanimitate in conformitate cu o proceduralegislativa speciala si dupa consultarea Parlamentului Europeansi a Comitetului Economic si Social, a adoptat dispozitiilereferitoare la armonizarea legislatiilor privind impozitul pecifra de afaceri, accizele si alte impozite indirecte, in masurain care aceasta armonizare este necesara pentru a asigurainstituirea si functionarea pietei interne si pentru a evitadenaturarea concurentei. Potrivit art. 115 TFUE, Consiliul, ahotarat in unanimitate in conformitate cu o procedura legislativa

2

speciala si dupa consultarea Parlamentului European si aComitetului Economic si Social, adoptarea directivei pentruapropierea actelor cu putere de lege si a actelor administrativeale statelor membre, care au incidenta directa asupra instituiriisau functionarii pietei interne.

Prin Directiva 2011/16/UE se urmareste sa se creezeinstrumente care sa permita instaurarea increderii intre statelemembre, prin instituirea de norme, obligatii si drepturi identicepentru toate statele membre.

Prin Directiva 2011/16/UE a fost adoptata o abordare cutotul noua, prin elaborarea unui text nou care confera statelormembre prerogativele necesare unei cooperari eficiente la nivelinternational, in vederea contracararii efectelor negative asuprapietei interne ale globalizarii in continua crestere.

Este necesar sa existe un contact mai direct intre birourilelocale sau nationale responsabile de cooperarea administrativadin statele membre, regula fiind comunicarea intre birourilecentrale de legatura. Lipsa contactelor directe conduce laineficienta, la utilizarea insuficienta a mecanismelor decooperare administrativa si la intarzieri in comunicareainformatiilor. Prin urmare, este necesar sa se prevada dispozitiicare sa permita contacte mai directe intre servicii in vedereaunei cooperari mai eficiente si mai rapide. Repartizarea decompetente departamentelor de legatura ar trebui prevazuta incadrul dispozitiilor interne ale fiecarui stat membru.

Statele membre trebuie sa faca schimb de informatii privindcazuri specifice in cazul in care acest lucru este solicitat deun alt stat membru si sa faca demersurile necesare pentru aobtine aceste informatii. Standardul „relevantei previzibile” arerolul de a crea conditiile pentru schimbul de informatii indomeniul fiscal in cea mai mare masura posibila si, in acelasitimp, de a clarifica faptul ca statele membre nu au posibilitateade a se implica in „anchete pentru gasirea probelor” sau de asolicita informatii putin probabil a fi relevante pentruveniturile impozabile ale unui contribuabil dat.

3

Schimbul automat obligatoriu de informatii fara conditiipreliminare reprezinta cea mai eficienta modalitate deimbunatatire a evaluarii corecte a taxelor si impozitelor insituatii transfrontaliere si de combatere a fraudei.

Conform art. 3 pct. 9 din Directiva 2011/16/UE, schimbulautomat reprezinta comunicarea sistematica a informatiilorpredefinite catre alt stat membru, fara cerere prealabila, laintervale regulate prestabilite. Informatiile disponibile serefera la informatii din dosarele fiscale ale statelor membrecare comunica informatiile respective, care pot fi accesate inconformitate cu procedurile de colectare si procesare ainformatiilor din acel stat membru.

Schimbul spontan de informatii intre statele membre trebuieintensificat si incurajat.

Potrivit art. 3 pct. 10 din Directiva 2011/16/UE, schimbulspontan inseamna comunicarea nesistematica, in orice moment sifara o cerere prealabila, a unor informatii catre un alt statmembru.

Este important sa li se permita functionarilor din cadruladministratiei fiscale a unui stat membru sa fie prezenti peteritoriul unui alt stat membru.

Deoarece situatia fiscala a uneia sau a mai multor persoaneimpozabile stabilite in mai multe state membre prezinta adesea uninteres comun sau complementar, este necesar sa se prevadaposibilitatea ca aceste persoane sa fie controlate simultan decatre doua sau mai multe state membre, prin acord reciproc si pebaza de voluntariat.

Tinand cont de obligatia legala din unele state membre de anotifica contribuabilului deciziile si actele referitoare laobligatiile sale fiscale si de dificultatile intampinate dinacest motiv de autoritatile fiscale, inclusiv atunci candcontribuabilul s-a stabilit intr-un alt stat membru, este dedorit ca, in aceste cazuri, autoritatile fiscale sa poatasolicita cooperarea autoritatilor competente ale statului membruin care s-a stabilit contribuabilul.

4

Transmiterea unui feedback cu privire la informatiile trimise vaincuraja cooperarea administrativa dintre statele membre.

Este necesar sa existe o colaborare intre statele membre siComisie pentru a face posibile studiul continuu al procedurilorde cooperare si schimbul de experienta si de bune practici indomeniile de interes.

Statul membru nu ar trebui insa sa refuze transmitereainformatiilor pe motiv ca nu are un interes national sau cainformatiile sunt detinute de o banca, de o alta institutiefinanciara, de o persoana desemnata sau care actioneaza incalitate de agent sau de administrator, sau pe motiv cainformatiile respective se refera la participatiile la capitalulunei persoane.

Prin persoana, in intelesul art. 3 pct. 11 din Directiva 2011/16/UE a Consiliului Uniunii Europene privind cooperarea administrativa in domeniul fiscal si de abrogare a Directivei 77/799/CEE se desemneaza:a) o persoana fizica;b) o persoana juridica;c) atunci cand legislatia in vigoare prevede acest lucru, o asociatie de persoane careia ii este recunoscuta capacitatea de aincheia acte juridice, dar care nu are statutul de persoana juridica; saud) orice alta constructie juridica, indiferent de natura sau forma acesteia, fie ca are sau nu personalitate juridica, care detine sau gestioneaza active care, alaturi de venitul generat deacestea, sunt supuse unor taxe sau impozite care fac obiectul Directivei 2011/16/UE.

2. Obiectul de aplicare al Directivei 2011/16/UE

Conform art. 1 alin. 1 din Directiva, aceasta prevedenormele si procedurile conform carora statele membre coopereazaintre ele in vederea realizarii unui schimb de informatii care

5

este in mod previzibil relevant pentru administrarea si aplicarealegilor interne ale statelor membre in privinta taxelor siimpozitelor mentionate la art. 2 din cuprinsul acesteia.

De asemenea, Directiva 2011/16/UE prevede dispozitii pentruschimbul de informatii prin mijloace electronice, precum si normesi proceduri conform carora statele membre vor coopera cu Comisiape teme de coordonare si evaluare.

Conform art. 3 pct. 12 din Directiva, prin mijloace electroniceinseamna prin utilizarea unui echipament electronic pentruprocesarea, inclusiv compresia digitala, si stocarea datelor, siprin utilizarea transmisiei prin fir, a transmisiei radio, atehnologiilor optice sau a altor mijloace electromagnetice.

Directiva nu afecteaza aplicarea in statele membre anormelor privind asistenta reciproca in materie penala. Deasemenea, directiva nu aduce atingere indeplinirii niciuneiobligatii a statelor membre in temeiul altor instrumentejuridice, inclusiv acorduri bilaterale sau multilaterale, in ceeace priveste cooperarea administrativa extinsa.

3. Domeniul de aplicare al Directivei 2011/16/UE

Potrivit art. 2 din Directiva, aceasta se aplica tuturortipurilor de taxe si impozite percepute de catre sau in numeleunui stat membru sau al subdiviziunilor teritoriale sauadministrative ale acestuia, inclusiv autoritatile locale.Directiva nu se aplica taxei pe valoarea adaugata si nici taxelorvamale sau accizelor care fac obiectul unei alte legislatii aUniunii privind cooperarea administrativa dintre statele membre.

Directiva nu se aplica nici contributiilor obligatorii lasistemul de securitate sociala platibile statului membru, uneisubdiviziuni a acestuia sau institutiilor de securitate socialade drept public.

6

Taxele si impozitele, astfel cum sunt mentionate la art. 2din Directiva 2011/16/UE, nu se interpreteaza in niciun caz caincluzand taxele, cum ar fi cele pentru certificate si altedocumente emise de autoritatile publice sau contributiile denatura contractuala, cum ar fi sumele stabilite pentruutilitatile publice.

Directiva se aplica taxelor si impozitelor mentionate maisus, percepute in cadrul teritoriului unde tratatele suntaplicabile in temeiul articolului 52 din Tratatul privind UniuneaEuropeana. Potrivit art. 52 din Tratatul privind UniuneaEuropeana, publicat in versiune consolidata in ,,Jurnalul Oficialal Uniunii Europene” nr. C 83/30.03.2010, Tratatele se aplicaRegatului Belgiei, Republicii Bulgaria, Republicii Cehe,Regatului Danemarcei, Republicii Federale Germania, RepubliciiEstonia, Irlandei, Republicii Elene, Regatului Spaniei,Republicii Franceze, Republicii Italiene, Republicii Cipru,Republicii Letonia, Republicii Lituania, Marelui Ducat alLuxemburgului, Republicii Ungare, Republicii Malta, RegatuluiTarilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Polone, RepubliciiPortugheze, Romaniei, Republicii Slovenia, Republicii Slovace,Republicii Finlanda, Regatului Suediei si Regatului Unit al MariiBritanii si Irlandei de Nord. Domeniul de aplicare teritoriala atratatelor este prevazut la articolul 355 din Tratatul privindfunctionarea Uniunii Europene.

Potrivit art. 355 din Tratatul privind functionarea UniuniiEuropene, dispozitiile tratatelor se mai aplica si in Guadelupa,Guyana Franceza, Martinica, Reunion, Saint- Barthelemy, Saint-Martin si insulelor Azore, Madeira si Canare, insulelor Åland,zonelor de suveranitate ale Regatului Unit al Marii Britanii siIrlandei de Nord in Cipru, Akrotiri si Dhekelia, numai in masuranecesara asigurarii aplicarii regimului prevazut de protocol cuprivire la zonele de suveranitate ale Regatului Unit al MariiBritanii si Irlandei de Nord in Cipru anexat la Actul privindconditiile de aderare la Uniunea Europeana a Republicii Cehe, aRepublicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, aRepublicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, aRepublicii Polone, a Republicii Slovenia si a Republicii Slovace.Dispozitiile tratatelor se aplica insulelor Anglo-Normande si

7

insulei Man numai in masura necesara pentru a se asiguraaplicarea regimului prevazut pentru aceste insule prin Tratatulprivind aderarea de noi state membre la Comunitatea EconomicaEuropeana si la Comunitatea Europeana a Energiei Atomice, semnatla 22 ianuarie 1972.

La nivelul Romaniei, prin O.G. nr. 2/25.01.2012 pentrumodificarea si completarea O.G. nr. 92/2003 privind Codul deprocedura fiscala a fost introdus Titlul VII1 intitulat“Cooperarea administrativa in domeniul fiscal” care, inconformitate cu dispozitiile Legii nr. 162/2012 privind aprobareaO.G. nr. 2/2012, a intrat in vigoare incepand cu 1 ianuarie 2013,cu exceptia art. 10913 – “Schimbul spontan de informatii” – carese aplica incepand cu 1 ianuarie 2015.

Titlul VII1 “Cooperarea administrativa in domeniul fiscal”se aplica taxelor si impozitelor percepute in cadrul teritoriilorunde tratatele Uniunii Europene sunt aplicabile in temeiul art.52 din Tratatul privind Uniunea Europeana.

Cooperarea administrativa in domeniul fiscal reglementeazanormele si procedurile potrivit carora Romania coopereaza cucelelalte state membre in vederea realizarii unui schimb deinformatii care este in mod previzibil relevant pentruadministrarea si aplicarea legilor interne ale tuturor statelormembre in privinta tuturor tipurilor de taxe si impozitepercepute de catre stat, unitatile administrativ-teritoriale orisubdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, ori innumele acestora, cu urmatoarele exceptii:

a) taxei pe valoarea adaugata, taxelor vamale si accizelor,care fac obiectul unei alte legislatii a Uniunii Europene privindcooperarea administrativa dintre statele membre;

b) contributiilor obligatorii la sistemul de securitatesociala platibile statului sau institutiilor de securitatesociala de drept public.

4. Organizare

8

Potrivit art. 4 din Directiva, fiecare stat membruinformeaza Comisia, in termen de o luna incepand cu 11 martie2011, cu privire la autoritatea competenta pe care o desemneazain temeiul Directivei si informeaza Comisia Europeana faraintarziere cu privire la orice eventuala schimbare a acesteia.

Comisia pune aceste informatii la dispozitia celorlaltestate membre si publica lista autoritatilor statelor membre inJurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Autoritatea competenta desemneaza un singur birou central delegatura. Autoritatea competenta este responsabila de informareaComisiei si a celorlalte state membre cu privire la acesta.

Autoritatea competenta, potrivit art. 3 pct. 1 din Directiva2011/16/UE, reprezinta autoritatea care a fost desemnata ca atarede catre statul membru respectiv. Atunci cand actioneaza intemeiul acestei directive, biroul central de legatura, undepartament de legatura sau un functionar competent esteconsiderat, de asemenea, autoritate competenta prin delegare.

Biroul central de legatura poate fi desemnat  responsabil decontactele cu Comisia. Autoritatea competenta este responsabilade informarea Comisiei cu privire la acest lucru.

Birou central de legatura inseamna biroul care a fost desemnat cafiind responsabilul principal pentru contactele cu alte statemembre in domeniul cooperarii administrative (art. 3 pct. 2 dinDirectiva).

Autoritatea competenta a fiecarui stat membru poate desemnadepartamente de legatura cu competente repartizate conformlegislatiei sau politicii sale nationale. Biroul central delegatura are responsabilitatea de a actualiza listadepartamentelor de legatura si de a o pune la dispozitiabirourilor centrale de legatura din celelalte state membreinteresate, precum si a Comisiei Europene.

Autoritatea competenta a fiecarui stat membru poate desemnafunctionari competenti. Biroul fiscal de legatura areresponsabilitatea de a actualiza lista acestor functionari

9

competenti si de a o pune la dispozitia birourilor centrale delegatura din celelalte state membre interesate, precum si aComisiei.

Functionarii implicati in cooperarea administrativa intemeiul prezentei directive sunt considerati, in orice situatie,ca fiind functionari competenti in acest sens, in conformitate cuconditiile prevazute de autoritatile competente.

Atunci cand un departament de legatura sau un functionarcompetent trimite sau primeste o cerere sau un raspuns la ocerere de cooperare, acesta informeaza biroul central de legaturadin statul sau membru, conform procedurilor prevazute de acestadin urma.

Atunci cand un departament de legatura sau un functionarcompetent primeste o cerere de cooperare care necesita o actiunein afara competentei care i-a fost repartizata conformlegislatiei sau politicii nationale a statului sau membru, eltransmite fara intarziere aceasta cerere biroului central delegatura al statului sau membru si informeaza autoritateasolicitanta.

Departament de legatura inseamna orice birou, altul decat biroulcentral de legatura, care a fost astfel desemnat in vedereaschimbului direct de informatii (art. 3 pct. 3 din Directiva).

Functionar competent inseamna orice functionar care esteautorizat sa faca schimb direct de informatii in temeiulDirectivei 2011/16/UE (art. 3 pct. 4 din Directiva).

5. Schimbul de informatii

5.1. Schimbul de informatii la cerere

Schimbul de informatii la cerere reprezinta schimbul de informatiiefectuat pe baza unei cereri adresate de statul membru solicitantstatului membru solicitat intr-un caz specific (art. 3 pct. 8 dinDirectiva 2011/16/UE).

10

Conform art. 5 din Directiva, la cererea autoritatiisolicitante, autoritatea solicitata comunica autoritatiisolicitante orice informatii la care se face referire la art. 1alin. 1 din Directiva, pe care le detine sau pe care le obtine inurma anchetelor administrative.

Autoritate solicitanta inseamna biroul central de legatura, undepartament de legatura sau orice functionar competent al unuistat membru care inainteaza o cerere de asistenta in numeleautoritatii competente (art. 3 pct. 5 din Directiva).

Autoritate solicitata inseamna biroul central de legatura, undepartament de legatura sau orice functionar competent al unuistat membru care primeste o cerere de asistenta in numeleautoritatii competente (art. 3 pct. 6 din Directiva).

Ancheta administrativa inseamna toate controalele, verificarilesi alte actiuni intreprinse de statele membre in exercitareaatributiilor lor, in scopul asigurarii aplicarii corecte alegislatiei fiscale (art. 3 pct. 7 din Directiva).

Autoritatea solicitata furnizeaza informatiile prevazute laart. 5 din Directiva, in cel mai scurt timp posibil si in termende cel mult sase luni de la data primirii cererii.

Cu toate acestea, in cazul in care autoritatea solicitatadetine deja informatiile cerute, transmiterea acestora se face intermen de doua luni de la data respectiva (art. 7 alin. 1 dinDirectiva).

Pentru anumite cazuri speciale, autoritatea solicitanta sicea solicitata pot conveni asupra unor termene diferite de celeprevazute  mai sus.  In cuprinsul Directivei nu se prevad acelecazuri speciale, in lipsa acestei prevederi lasandu-se la liberaapreciere a autoritatilor din statul solicitant si din statulsolicitat cazurile in care se pot stabili termene derogatorii dela cele prevazute mai sus. Ar trebui prevazute acele cazurispeciale pentru a se defini in mod clar care sunt situatiilespeciale (de exceptie) in care se pot acorda termene derogatorii.

11

Autoritatea solicitata confirma autoritatii solicitante,daca este posibil prin mijloace electronice, primirea unei cererifara intarziere si, in orice caz, in termen de cel mult saptezile lucratoare de la primire.

In termen de o luna de la primirea cererii, autoritateasolicitata notifica autoritatii solicitante orice nereguli alecererii, precum si nevoia unor eventuale informatii suplimentare.Intr-un astfel de caz, termenele prevazute la art. 7 alin. 1 dinDirectiva se calculeaza din ziua urmatoare celei in careautoritatea solicitata primeste informatiile suplimentarenecesare.In cazul in care autoritatea solicitata nu este inmasura sa raspunda in termenul stabilit, aceasta notificaautoritatii solicitante fara intarziere si, in orice caz, intermen de trei luni de la primirea cererii, motivelenerespectarii termenului si data la care considera ca va fi inmasura sa ofere un raspuns.

In cazul in care autoritatea solicitata nu se afla inposesia informatiilor solicitate si nu este in masura sa raspundasau refuza sa raspunda unei cereri de informatii din motiveleprevazute la articolul 17 aceasta notifica autoritatiisolicitante motivele sale fara intarziere si, in orice caz, intermen de o luna de la data primirii cererii.

Potrivit art. 17 alin. 1 din Directiva, autoritateasolicitata dintr-un stat membru furnizeaza autoritatiisolicitante dintr-un alt stat membru informatiile mentionate laart. 5, cu conditia ca autoritatea solicitanta sa fi epuizatsursele uzuale de informatii pe care le-ar fi putut utiliza inaceasta situatie pentru a obtine informatiile solicitate, fara arisca sa puna in pericol atingerea scopului urmarit.

Directiva 2011/16/UE  nu impune unui stat membru solicitatobligatia de a efectua anchete sau de a comunica informatii, incazul in care efectuarea acestor anchete sau obtinereainformatiilor respective pentru propriile scopuri ar fi contraralegislatiei acelui stat membru (art. 17 alin. 2 din Directiva).

12

Autoritatea competenta a unui stat membru solicitat poaterefuza sa furnizeze informatii, in cazul in care statul membrusolicitant nu este in masura, din motive juridice, sa furnizezeinformatii similare (art. 17 alin. 3 din Directiva).

Furnizarea de informatii poate fi refuzata in cazul in carear conduce la divulgarea unui secret comercial, industrial sauprofesional sau a unui procedeu comercial ori a unor informatii acaror divulgare ar fi contrara ordinii publice (art. 17 alin. 4din Directiva).

Autoritatea solicitata comunica autoritatii solicitantemotivele refuzului de a raspunde la cererea de informatii (art.17 alin. 5 din Directiva).

In cazul in care un stat membru solicita informatii intemeiul Directivei 2011/16/UE, statul membru solicitat recurge lamecanismul sau de colectare de informatii pentru a obtineinformatiile solicitate, chiar daca acestea nu ii sunt necesarepentru propriile scopuri fiscale. Aceasta obligatie nu aduceatingere art. 17 alin. 2, 3 si 4, ale caror dispozitii nu pot fiin niciun caz interpretate in sensul autorizarii unui stat membrusolicitat sa refuze furnizarea informatiilor pentru simplul motivca acestea nu prezinta un interes national.

Dispozitiile art. 17 alin. 2 si 4 din Directiva, nu pot fiin niciun caz interpretate ca permitand unei autoritatisolicitate a unui stat membru sa refuze furnizarea de informatiipentru simplul motiv ca aceste informatii sunt detinute de obanca, de o alta institutie financiara, de o persoana desemnatasau care actioneaza in calitate de agent sau de administrator,sau ca informatiile respective se refera la participatiile lacapitalul unei persoane.

5.2. Schimbul automat obligatoriu de informatii

Schimbul automat inseamna comunicarea sistematica ainformatiilor predefinite catre alt stat membru, fara cerereprealabila, la intervale regulate prestabilite. Informatiiledisponibile se refera la informatii din dosarele fiscale alestatelor membre care comunica informatiile respective, care pot

13

fi accesate in conformitate cu procedurile de colectare siprocesare a informatiilor din acel stat membru (art. 3 pct. 9 dinDirectiva 2011/16/UE).

Potrivit art. 8 alin. 1 din Directiva, precum si a art 10912

din Codul de procedura fiscala, autoritatea competenta a fiecaruistat membru, respectiv din Romania, comunica autoritatii competente a oricarui alt stat membru, prin schimb automat, informatiile referitoare la perioadele de impozitare incepand din1 ianuarie 2014, care sunt disponibile cu privire la rezidentii din acel stat membru si la urmatoarele categorii specifice de venituri si de capital, astfel cum sunt acestea intelese in temeiul legislatiei nationale a statului membru:a) venituri din munca;b) remuneratii platite administratorilor si altor persoane asimilate acestora;c) produse de asigurari de viata neacoperite de alte instrumente juridice ale Uniunii, in cazul schimbului de informatii sau al altor masuri similare;d) veniituri din pensii;e) proprietatea asupra bunurilor imobile si venituri din bunuri imobile.

Inainte de 1 ianuarie 2014, statele membre vor informaComisia Europeana cu privire la categoriile enumerate mai susreferitor la care au informatii disponibile. Acestea informeazaComisia cu privire la orice modificari ulterioare care au fostaduse.

Autoritatea competenta a unui stat membru poate indicaautoritatii competente a oricarui alt stat membru faptul ca nudoreste sa primeasca informatii referitoare la categoriile devenituri si de capital mentionate mai sus sau ca nu doreste saprimeasca informatii cu privire la venitul sau la capitalul carenu depaseste un anumit plafon. De asemenea, statul membrurespectiv informeaza Comisia in acest sens. Orice stat membrupoate fi considerat drept stat care nu doreste sa primeascainformatii in conformitate cu art. 8 alin. 1 din Directiva incazul in care nu informeaza Comisia despre oricare dintrecategoriile cu privire la care poseda informatii disponibile.

14

In contextul actual, era necesara definirea clara la nivelcomunitar a termenului rezident. In Romania, potrivit Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarileulterioare, termenul de rezident are doua intelesuri: persoanafizica rezidenta si persoana juridica rezidenta.

Conform art. 7 alin. 1 pct. 23 din Codul fiscal, in Romania,persoana fizica rezidenta reprezinta orice persoana fizica ce indeplineste cel putin una dintre urmatoarele conditii:a) are domiciliul in Romania;b) centrul intereselor vitale ale persoanei este amplasat in Romania;c) este prezenta in Romania pentru o perioada sau mai multe perioade ce depasesc in total 183 de zile, pe parcursul oricarui interval de 12 luni consecutive, care se incheie in anul calendaristic vizat;d) este cetatean roman care lucreaza in strainatate, ca functionar sau angajat al Romaniei intr-un stat strain.

Prin exceptie de la prevederile lit. a)-d), nu este persoanafizica rezidenta un cetatean strain cu statut diplomatic sauconsular in Romania, un cetatean strain care este functionar oriangajat al unui organism international si interguvernamentalinregistrat in Romania, un cetatean strain care este functionarsau angajat al unui stat strain in Romania si nici membriifamiliilor acestora.

Potrivit art. 7 alin. 1 pct. 29 din Codul fiscal roman, prinrezident – persoana juridica romana – se intelege orice persoanajuridica straina avand locul de exercitare a conducerii efectivein Romania, orice persoana juridica cu sediul social in Romania,infiintata potrivit legislatiei europene, si orice persoanafizica rezidenta.

Revenind la prevederile Directivei 2011/16/UE si la termenelimita de informare a Comisiei, inainte de 1 iulie 2016, statelemembre vor pune la dispozitia Comisiei in fiecare an statisticicu privire la volumul schimburilor automate si, in masuraposibilului, informatii cu privire la costurile si beneficiileadministrative si de alta natura relevante legate de schimburile

15

care au avut loc si orice potentiale modificari, atat pentruadministratiile fiscale, cat si pentru terti.

Inainte de 1 iulie 2017, Comisia va inainta un raport careva furniza o privire de ansamblu si o evaluare a statisticilor sia informatiilor primite cu privire la aspecte precum costurileadministrative si alte costuri relevante si a avantajelorschimbului automat de informatii, precum si aspecte practicelegate de acestea. Daca este oportun, Comisia va prezentaConsiliului o propunere privind categoriile de venit si capitalsi/sau conditiile prevazute la art. 8 alin. 1 din Directiva,inclusiv conditia ca informatiile referitoare la rezidentii dinalte state membre sa fie disponibile.

Potrivit art. 8 alin. 5 din Directiva 2011/16/UE, atunci cand se examineaza propunerea inaintata de Comisie, Consiliul evalueaza consolidarea suplimentara a eficientei si functionarii schimbului automat de informatii si cresterea standardului acestora in scopul de a prevedea ca:a) autoritatea competenta din fiecare stat membru sa comunice, prin intermediul schimbului automat, autoritatii competente din orice alt stat membru informatii referitoare la perioada impozabila care incepe la 1 ianuarie 2017 cu privire la rezidentii din statul membru respectiv in ceea ce priveste cel putin trei dintre categoriile specifice de venit si capital enumerate la art. 8 alin. 1 din Directiva si respectiv cele de laart 10912 din Codul de procedura fiscala, deoarece acestea trebuie intelese in contextul legislatiei nationale din statul membru care comunica informatiile; sib) lista categoriilor de la art. 8 alin. 1 se va extinde pentru ainclude dividendele, castigurile de capital si redeventele.

Comunicarea informatiilor are loc cel putin o data pe an, intermen de sase luni de la sfarsitul anului fiscal din statulmembru respectiv pe parcursul caruia au devenit disponibileinformatiile.

Comisia adopta masurile practice pentru schimbul automat deinformatii.

16

In cazul in care statele membre convin sa faca automatschimb de informatii referitoare la categorii suplimentare devenituri si de capital in cadrul unor acorduri bilaterale saumultilaterale pe care le incheie cu alte state membre, acesteacomunica acordurile respective Comisiei, care le pune ladispozitia tuturor celorlalte state membre.

Avand in vedere ca, la art. 8 alin. 5 lit. b din Directiva2011/16/UE se face referire la termenii dividend si redeventa si cain cuprinsul Directivei 2011/16/UE nu sunt definiti acestitermeni, utilizam definitiile prevazute in Codul fiscal roman.

Astfel, potrivit art. 7 alin. 1 pct. 12 din Codul fiscal roman, dividend reprezinta o distribuire in bani sau in natura, efectuata de o persoana juridica unui participant la persoana juridica, drept consecinta a detinerii unor titluri de participare la acea persoana juridica, exceptand urmatoarele:a) o distribuire de titluri de participare suplimentare care nu modifica procentul de detinere a titlurilor de participare ale oricarui participant la persoana juridica;b) o distribuire efectuata in legatura cu dobandirea/rascumpararea titlurilor de participare proprii de catre persoana juridica, ce nu modifica pentru participantii la persoana juridica respectiva procentul de detinere a titlurilor de participare;c) o distribuire in bani sau in natura, efectuata in legatura cu lichidarea unei persoane juridice;d) o distribuire in bani sau in natura, efectuata cu ocazia reducerii capitalului social constituit efectiv de catre participanti;e) o distribuire de prime de emisiune, proportional cu partea ce ii revine fiecarui participant.

Se considera dividend din punct de vedere fiscal si se supune aceluiasi regim fiscal ca veniturile din dividende:- suma platita de o persoana juridica pentru bunurile sau serviciile achizitionate de la un participant la persoana juridica peste pretul pietei pentru astfel de bunuri si/sau servicii, daca suma respectiva nu a facut obiectul impunerii la primitor cu impozitul pe venit sau pe profit;

17

- suma platita de o persoana juridica pentru bunurile sau serviciile furnizate in favoarea unui participant la persoana juridica, daca plata este facuta de catre persoana juridica in folosul personal al acestuia.

Conform art. 7 alin. 1 pct. 28 din Codul fiscal roman, redeventa constituie  orice suma ce trebuie platita in bani sau innatura pentru folosirea ori dreptul de folosinta al oricaruia dintre urmatoarele:a) drept de autor asupra unei lucrari literare, artistice sau stiintifice, inclusiv asupra filmelor, benzilor pentru emisiunilede radio sau de televiziune, precum si efectuarea de inregistrariaudio, video;b) orice brevet, inventie, inovatie, licenta, marca de comert saude fabrica, franciza, proiect, desen, model, plan, schita, formula secreta sau procedeu de fabricatie ori software.Nu se considera redeventa, in sensul Codului fiscal roman, remuneratia in bani sau in natura platita pentru achizitiile de software destinate exclusiv operarii respectivului software, faraalte modificari decat cele determinate de instalarea, implementarea, stocarea sau utilizarea acestuia. De asemenea, nu va fi considerata redeventa, in sensul prezentei legi, remuneratia in bani sau in natura platita pentru achizitia in intregime a drepturilor de autor asupra unui program pentru calculator;c) orice transmisiuni, inclusiv catre public, directe sau indirecte, prin cablu, satelit, fibre optice sau tehnologii similare;d) orice echipament industrial, comercial sau stiintific, orice bun mobil, mijloc de transport ori container;e) orice know-how;f) numele sau imaginea oricarei persoane fizice sau alte drepturisimilare referitoare la o persoana fizica.

In plus, redeventa cuprinde orice suma ce trebuie platita inbani sau in natura pentru dreptul de a inregistra sau transmitesub orice forma spectacole, emisiuni, evenimente sportive saualte activitati similare.

5.3. Schimbul spontan de informatii

18

Schimb spontan de informatii reprezinta comunicarea nesistematica,in orice moment si fara o cerere prealabila, a unor informatii catre un alt stat membru (art. 3 pct. 10 din Directiva).

Conform art 10913”Schimbul spontan de informaţii” din Codul de procedura fiscala se aplică din 1 ianuarie 2015.

Potrivit art. 9 alin. 1 din Directiva 2011/16/UE, autoritatea competenta din fiecare stat membru comunica autoritatii competente din orice alt stat membru interesat informatiile mentionate la articolul 1 alineatul (1) din Directiva, in oricare dintre urmatoarele situatii:a) autoritatea competenta a unui stat membru are dovezi pe baza carora presupune ca pot exista pierderi fiscale intr-un alt stat membru;b) o persoana impozabila obtine o reducere sau o scutire de impozit intr-un stat membru care ar putea determina o marire a impozitului sau o obligatie de plata a impozitului intr-un alt stat membru;c) afacerile intre o persoana impozabila dintr-un stat membru si o persoana impozabila din alt stat membru sunt realizate printr-una sau mai multe tari, astfel incat sa rezulte o scadere a impozitului in unul din cele doua state membre sau in amandoua;d) autoritatea competenta a unui stat membru are dovezi pe baza carora presupune ca poate avea loc o diminuare a impozitului in urma unor transferuri artificiale ale profiturilor in cadrul unorgrupuri de intreprinderi;e) informatiile transmise unui stat membru de catre autoritatea competenta a altui stat membru au permis obtinerea unor informatii care pot fi importante in evaluarea impozitului datorat in cel de al doilea stat membru.

Conform art. 9 alin. 2 din Directiva, autoritatilecompetente din fiecare stat membru pot sa comunice, prin schimbspontan, autoritatilor competente din celelalte state membreorice informatii de care au cunostinta si care pot fi utileautoritatilor competente din celelalte state membre.

Autoritatea competenta careia i se pun la dispozitieinformatiile mentionate la art. 9 alin. 1 transmite informatiile

19

respective autoritatii competente a oricarui alt stat membruinteresat, cat de curand posibil, dar nu mai tarziu de o luna dela data la care informatiile au fost puse la dispozitie.

Autoritatea competenta careia i se comunica informatiile intemeiul art. 9 confirma, daca este posibil prin mijloaceelectronice, primirea acestor informatii autoritatii competentecare le-a furnizat, fara intarziere si, in orice caz, in termende cel mult sapte zile lucratoare de la primire.

6. Prezenta in birourile administrative si participarea la anchetele administrative

Potrivit art. 11 alin. 1 din Directiva 2011/16/UE, prinacord intre autoritatea solicitanta si autoritatea solicitata siin conformitate cu conditiile stabilite de aceasta din urma,functionarii autorizati de autoritatea solicitanta pot, invederea schimbului de informatii mentionat la art. 1 alin. 1  safie prezenti in birourile in care isi desfasoara activitateaautoritatile administrative ale statului membru solicitat, sa fieprezenti la anchetele administrative efectuate pe teritoriulstatului membru solicitat.

In cazul in care informatiile solicitate sunt incluse indocumente la care functionarii autoritatii solicitate au acces,functionarii autoritatii solicitante primesc copii ale acestordocumente.

In masura in care acest lucru este permis conformlegislatiei statului membru solicitat, acordul stabilit inconformitate cu art11, alin. 1 din Directiva, poate prevedea ca,atunci cand functionarii autoritatii solicitante sunt prezenti intimpul anchetelor administrative, ei pot intervieva diversepersoane si pot examina diverse registre.

Refuzul unei persoane care face obiectul unei anchete de arespecta masurile de control luate de functionarii autoritatiisolicitante este tratat de catre autoritatea solicitata drept unrefuz impotriva propriilor sai functionari.

20

Functionarii abilitati de statul membru solicitant prezentiintr-un alt stat membru in conformitate cu art11, alin. 1 dinDirectiva, trebuie sa fie in masura sa prezinte in orice moment oimputernicire scrisa in care le sunt indicate identitatea sicalitatea oficiala.

7. Controale simultane

Potrivit art. 12 alin. 1 din Directiva 2011/16/UE, atuncicand doua sau mai multe state membre convin sa efectuezecontroale simultane, fiecare pe teritoriul propriu, ale uneia saumai multor persoane care prezinta un interes comun saucomplementar, pentru a face schimb cu informatiile astfelobtinute, se aplica alin. 2, 3 si 4 de la art 12 din Directiva2011/16/UE .

Autoritatea competenta din fiecare stat membru identifica inmod independent persoanele pentru care intentioneaza sa propunaun control simultan. Ea notifica autoritatilor competente dincelelalte state membre implicate orice cazuri pentru care propuneefectuarea unui control simultan, indicand motivele acesteialegeri. Autoritatea competenta indica perioada in care trebuieefectuate aceste controale (art. 12 alin. 2 din Directiva).

Autoritatea competenta a fiecarui stat membru implicatdecide daca doreste sa participe la controalele simultane.Aceasta confirma autoritatii competente care a propus controlulsimultan acordul sau ii comunica refuzul sau motivat (art. 12alin. 3 din Directiva).

Autoritatea competenta din fiecare stat membru implicatdesemneaza un reprezentant insarcinat cu supravegherea sicoordonarea operatiunii de control (art. 12 alin. 4 dinDirectiva).

8. Notificari administrative

Conform art. 13 din Directiva 2011/16/UE, la cerereaautoritatii competente a unui stat membru, autoritatea competentaa unui alt stat membru comunica destinatarului, in conformitatecu normele care reglementeaza notificarea actelor similare in

21

statul membru solicitat, toate actele si deciziile emise deautoritatile administrative ale statului membru solicitant sicare se refera la aplicarea pe teritoriul sau a legislatieiprivind taxele si impozitele reglementate de Directiva2011/16/UE.

Cererile de notificare precizeaza obiectul actului sau aldeciziei care trebuie notificate si indica numele si adresadestinatarului, precum si orice alte informatii care pot facilitaidentificarea acestuia.

Autoritatea solicitata informeaza de indata autoritateasolicitanta cu privire la raspunsul sau la cererea respectiva siii comunica, in special, data notificarii destinatarului inprivinta actului sau a deciziei.

Autoritatea solicitanta face o cerere de notificare intemeiul art. 13 numai in cazul in care nu este in masura saefectueze notificarea in conformitate cu normele carereglementeaza notificarea instrumentelor in cauza in statulmembru solicitant sau in cazul in care o astfel de notificare arcauza dificultati disproportionate. Autoritatea competenta a unuistat membru poate transmite orice document prin posta recomandatasau prin posta electronica in mod direct unei persoane aflate peteritoriul unui alt stat membru.

Potrivit art. 14 din Directiva 2011/16/UE, in cazul in careo autoritate competenta furnizeaza informatii in temeiul art. 5sau 9 din Directiva, aceasta poate solicita autoritatiicompetente care primeste informatiile sa transmita rezultatul cuprivire la informatiile primite. In cazul in care se solicitarezultatul cu privire la informatiile primite, autoritateacompetenta care a primit informatiile transmite acest rezultatautoritatii competente care a furnizat informatiile, fara a aduceatingere normelor privind secretul fiscal si protectia datelor,aplicabile in statul sau membru, in cel mai scurt timp posibil siin termen de cel mult trei luni de la momentul in care secunoaste rezultatul utilizarii informatiilor solicitate.

22

Autoritatile competente ale statelor membre transmit anualcelorlalte state membre rezultatele cu privire la schimbulautomat de informatii, in conformitate cu masurile practiceconvenite bilateral.

9. Schimbul de experienta si de bune practici

Impreuna cu Comisia, statele membre examineaza si evalueazacooperarea administrativa prevazuta de Directiva 2011/16/UE sifac schimb de experienta in scopul imbunatatirii acesteicooperari si, daca este cazul, al elaborarii unor norme indomeniile respective.

Alaturi de Comisie, statele membre pot elabora orientari cuprivire la orice aspect considerat necesar pentru schimbul debune practici si schimbul de experienta.

10. Transmiterea de informatii, documente si obligatii

Informatiile comunicate Romaniei de catre statele membresub orice forma potrivit Titlului VII1 Cod procedura fiscala,intra sub incidenta secretului profesional si se bucura deprotectia conferita informatiilor de acest tip in temeiullegislatiei din Romania. Astfel de informatii pot fi utilizate pentru administrarea si aplicarea legislatiei dinRomania referitoare la taxele si impozitele prevazute la art.1096 Cod de procedura fiscala. Aceste informatii pot fiutilizate, de asemenea, pentru evaluarea si aplicarea altor taxesi impozite prevazute la art. 1782 Cod fiscal sau pentruevaluarea si aplicarea contributiilor obligatorii la sistemul desecuritate sociala. De asemenea, acestea pot fi folosite inlegatura cu procedurile judiciare si administrative care potimplica sanctiuni, initiate ca urmare a incalcarii legislatieifiscale, fara a aduce atingere normelor si dispozitiilor generalecare reglementeaza drepturile faptuitorului, suspectului sauinculpatului ori contravenientului, precum si ale martorilor incadrul acestor proceduri.

23

Informatiile si documentele primite de Romania potrivitTitlului VII1 Cod procedura fiscala pot fi utilizate in altescopuri decat cele prevazute la aliniatul precedent, cupermisiunea autoritatii competente a statului membru carecomunica informatii potrivit Directivei 2011/16/UE si numai inmasura in care acest lucru este permis in temeiul legislatiei dinRomania. O astfel de permisiune se acorda de Romania dacainformatiile pot fi utilizate in scopuri asemanatoare in Romania.

Daca autoritatea competenta din Romania considera cainformatiile primite de la autoritatea competenta a unui alt statmembru pot fi utile, in scopurile prevazute la aliniatul 1,autoritatii competente a unui al treilea stat membru, le poatetransmite acesteia din urma, cu conditia ca aceasta transmiteresa respecte normele si procedurile prevazute atat de TitluluiVII1 Cod procedura fiscala, cat si de Directiva 2011/16/UE.Autoritatea competenta din Romania informeaza autoritateacompetenta a statului membru din care provin informatiile cuprivire la intentia sa de a transmite informatiile respectiveunui stat membru tert. In situatia in care Romania este statmembru din care provin informatiile, aceasta se poate opunetransmiterii informatiilor respective in termen de 10 zilelucratoare de la data primirii comunicarii din partea statuluimembru care doreste sa transmita informatiile.

Permisiunea de a utiliza potrivit alin. (2) informatiiletransmise in temeiul alin. (3) poate fi acordata numai de catreautoritatea competenta din Romania.

Informatiile, rapoartele, declaratiile si orice altedocumente, precum si copiile certificate sau extrasele din acestedocumente, obtinute de autoritatea solicitata din alt stat membrusi comunicate autoritatii solicitante din Romania in temeiulTitlului VII1 Cod procedura fiscala si a Directiva 2011/16/UE,pot fi invocate ca dovezi de catre organismele competente dinRomania, in acelasi mod ca informatiile, rapoartele, declaratiilesi orice alte documente similare furnizate de o autoritate dinRomania.

11. Limite

24

Autoritatea solicitanta din Romania solicita informatiileprevazute la art. 1099 Cod de procedura fiscala autoritatiisolicitate din alt stat membru numai in situatia in care au fostepuizate sursele uzuale de informatii pe care le-ar fi putututiliza in aceasta situatie pentru a obtine informatiilesolicitate, fara a risca sa puna in pericol atingerea scopuluiurmarit.

Directiva 2011/16/UE, precum si Titlului VII1 Cod procedurafiscala nu impun Romaniei obligatia de a efectua anchete sau de acomunica informatii, in cazul in care efectuarea acestor anchetesau obtinerea informatiilor respective pentru propriile scopuriar fi contrara legislatiei din Romania.

Autoritatea competenta din Romania poate refuza sa furnizezeinformatii, in cazul in care statul membru solicitant nu este inmasura, din motive juridice, sa furnizeze informatii similare.

Furnizarea de informatii poate fi refuzata in cazul in carear conduce la divulgarea unui secret comercial, industrial sauprofesional ori a unui procedeu comercial sau a unor informatii acaror divulgare ar fi contrara ordinii publice.

Autoritatea solicitata din Romania comunica autoritatiisolicitante din alt stat membru motivele refuzului de a raspundela cererea de informatii.

12. Largirea cooperarii extinse oferite unei tari terte

Atunci cand un stat membru ofera unei tari terte o cooperaremai extinsa decat cea prevazuta de Directiva 2011/16/UE siTitlului VII1 Cod procedura fiscala, statul membru, respectivRomania nu poate refuza o astfel de cooperare extinsa cu niciunuldintre celelalte state membre care doresc sa initieze o astfel decooperare extinsa reciproca cu statul membru, respectiv cuRomania.

13. Formulare-tip si formate electronice

25

Cererile de informatii si de anchete administrativeformulate potrivit art. 1099 din Codul de procedura fiscala siraspunsurile aferente, confirmarile de primire, cererile deinformatii generale suplimentare si declaratiile de incapacitatesau de refuz formulate in temeiul art. 10911 Cod de procedurafiscala,se trimit, in masura posibilului, pe baza unui formulartip, adoptat de Comisia Europeana, potrivit procedurii prevazutela art. 26 alin. (2) din Directiva 2011/16/UE a Consiliului din15 februarie 2011 privind cooperarea administrativa in domeniulfiscal si de abrogare a Directivei 77/799/CEE. Formularele-tippot fi insotite de rapoarte, declaratii sau orice alte documente,precum si de copii certificate ori de extrase din acestea.

Formularul-tip prevazut la aliniatul precedent include celputin urmatoarele informatii care trebuie furnizate de catre autoritatea solicitanta:

a) identitatea persoanei care face obiectul examinarii sau al anchetei;

b) scopul fiscal urmarit.

In masura in care se cunosc si in acord cu evolutiileinternationale, autoritatea solicitanta din Romania poate furnizanumele si adresa oricarei persoane despre care se crede ca detineinformatiile solicitate, precum si orice element care poatefacilita colectarea de informatii de catre autoritatea solicitatadin alt stat membru.

Informatiile spontane si confirmarea acestora, prevazute laart. 10913 Cod de procedura fiscala si, respectiv, art. 10914 Codprocedura fiscala, cererile de notificari administrativeprevazute la art. 10917 Cod procedura fiscala si rezultatulutilizarii informatiilor prevazut la art. 10918 Cod de procedurafiscala se transmit prin intermediul formularului-tip adoptat deComisia Europeana, potrivit procedurii prevazute la art. 26 alin.(2) din Directiva 2011/16/UE.

Schimbul automat obligatoriu de informatii prevazut la art.10912 Cod procedura fiscala se efectueaza utilizand un format

26

electronic standardizat conceput pentru facilitarea unui astfelde schimb automat si bazat pe formatul electronic existent intemeiul art. 1248 din Codul fiscal, care trebuie utilizat pentrutoate tipurile de schimburi automate de informatii, adoptat deComisia Europeana potrivit procedurii prevazute la art. 26 alin.(2) din Directiva 2011/16/UE.

14. Masuri practice

Informatiile comunicate in temeiul Titlului VII1 Codprocedura fiscala, se furnizeaza, in masura posibilului, prinmijloace electronice, utilizand reteaua CCN.

In situatia in care Comisia Europeana efectueaza oriceadaptare a retelei CCN, Romania este responsabila sa efectuezeorice adaptare a sistemelor sale necesara pentru a permiteschimbul de informatii de acest tip prin intermediul retelei CCN.Romania renunta la orice cerere de rambursare a cheltuielilorocazionate de aplicarea Titlului VII1 Cod procedura fiscala,exceptand, dupa caz, cheltuielile cu onorariile platiteexpertilor.

Cererile de cooperare, inclusiv cererile de notificare, sidocumentele anexate pot fi redactate in orice limba aleasa decomun acord de autoritatea solicitata si autoritatea solicitanta.Cererile respective sunt insotite de o traducere in limbaoficiala sau in una dintre limbile oficiale ale statului membrual autoritatii solicitate numai in situatii speciale, candautoritatea solicitata motiveaza cererea de traducere.

Conform art. 21 din Directiva 2011/16/UE, informatiilecomunicate in temeiul prezentei directive se furnizeaza, inmasura posibilului, prin mijloace electronice, utilizand reteauaCCN.

Reteaua CCN reprezinta platforma comuna bazata pe reteauacomuna de comunicatii (CCN) dezvoltata de Uniune pentru a asiguratoate transmisiile prin mijloace electronice intre autoritatilecompetente din domeniul vamal si fiscal (art. 3 pct. 13 dinDirectiva).

27

Comisia este insarcinata sa efectueze orice adaptare aretelei CCN necesara pentru a permite schimbul de informatii deacest tip intre statele membre.

Statele membre sunt insarcinate sa efectueze orice adaptarea sistemelor lor necesara pentru a permite schimbul de informatiide acest tip prin intermediul retelei CCN.

Persoanele acreditate in mod corespunzator de Autoritatea deacreditare in materie de securitate a Comisiei pot avea acces lainformatiile in cauza numai in masura in care acest lucru estenecesar pentru intretinerea si dezvoltarea retelei CCN.

15. Obligatii speciale

Statele membre iau toate masurile necesare pentru:a) a asigura o coordonare interna eficace a masurilor de organizare mentionate la art. 4 din Directiva 2011/16/UE si art 1098 din Codul de procedura fiscala;b) a stabili o cooperare directa cu autoritatile celorlalte statemembre, mentionate la art. 4 din Directiva si art 1098 din Codul de procedura fiscala;c) a asigura buna functionare a sistemului de cooperare administrativa prevazut de Directiva si de Titlul VII1 din Codul de Procedura Fiscala.

Comisia comunica fiecarui stat membru orice informatii generale privind implementarea si aplicarea Directivei pe care leprimeste si pe care este in masura sa le furnizeze.

16. Evaluarea relatiilor cu Comisia Europeana

Statele membre si Comisia examineaza si evalueazafunctionarea sistemului de cooperare administrativa prevazut deDirectiva 2011/16/UE (art. 23 alin. 1).

Statele membre transmit Comisiei orice informatii pertinentenecesare pentru evaluarea eficacitatii cooperarii administrativeprevazute de Directiva 2011/16/UE in ceea ce priveste combatereafraudei si a evaziunii fiscale (art. 23 alin. 2)

28

Statele membre transmit Comisiei o evaluare anuala aeficacitatii schimbului automat de informatii prevazut la art. 8din Directiva, precum si rezultatele practice obtinute.Formularul si conditiile de transmitere a evaluarii anuale seadopta de catre Comisie (art. 23 alin. 3 din Directiva).

Comisia stabileste o lista cu datele statistice care urmeazasa fie furnizate de statele membre in vederea evaluariiDirectivei 2011/16/UE (art. 23 alin. 4 din Directiva).

In conformitate cu dispozitiile aplicabile autoritatilor dinUniune, Comisia pastreaza confidentialitatea informatiilor careii sunt comunicate in temeiul art 23 alin. 2, 3 si 4 dinDirectiva.

Informatiile comunicate Comisiei de un stat membru intemeiul alin. 2, 3 si 4, precum si orice raport sau documentelaborat de Comisie pe baza acestor informatii pot fi transmisealtor state membre. Astfel de informatii transmise intra subincidenta secretului profesional si beneficiaza de protectiaacordata informatiilor asemanatoare conform legislatiei interne astatului membru care le-a primit.

Rapoartele si documentele intocmite de Comisie pot fiutilizate de statele membre doar in scopuri analitice, dar nu sepublica si nici nu se pun la dispozitia unei alte persoane sau aunui alt organism fara acordul expres al Comisiei.

17. Schimbul de informatii cu tarile terte

In cazul in care autoritatea competenta a unui stat membruprimeste de la o tara terta informatii care sunt in modprevizibil relevante pentru administrarea si aplicarea legilorinterne ale acestui stat membru in privinta taxelor siimpozitelor mentionate la art. 2 din Directiva 2011/16/UE,autoritatea respectiva poate, in masura in care acest lucru estepermis in temeiul unui acord cu tara terta respectiva, sacomunice aceste informatii autoritatilor competente ale statelormembre pentru care ar putea fi utile si oricarei autoritatisolicitante.

29

Autoritatile competente pot transmite unei tari terte, conform normelor interne privind comunicarea datelor cu caracter personal catre tarile terte, informatii obtinute in temeiul prezentei directive, daca toate conditiile de mai jos sunt indeplinite:a) autoritatea competenta a statului membru din care provin informatiile si-a dat acordul cu privire la comunicarea acestora;

b) tara terta in cauza s-a angajat sa coopereze pentru strangereadovezilor care sa ateste caracterul neregulamentar sau ilegal al tranzactiilor care par sa contravina legislatiei fiscale sau sa constituie o incalcare a acesteia.

18. Comitetul

Comisia Europeana este asistata de un comitet denumit„Comitetul pentru cooperare administrativa in domeniul fiscal”.

19. Raportare

La fiecare cinci ani de la 1 ianuarie 2013, Comisia prezintaParlamentului European si Consiliului un raport cu privire laaplicarea Directivei 2011/16/UE.

20. Transpunere

Statele membre pun in aplicare actele cu putere de lege sidispozitiile administrative necesare respectarii Directivei2011/16/UE de la 1 ianuarie 2013.

Acestea informeaza de indata Comisia cu privire la aceasta.

Atunci cand statele membre adopta masurile respective, elecontin o trimitere la  Directiva sau sunt insotite de o astfel detrimitere la data publicarii lor oficiale. Statele membre prevadmetodele de efectuare a unei astfel de trimiteri.

Comisiei ii sunt comunicate de catre statele membre texteleprincipalelor dispozitii de drept intern pe care le adopta indomeniul reglementat de Directiva 2011/16/UE.

21. Intrarea in vigoare si destinatarii Directivei

30

Directiva 2011/16/UE a intrat in vigoare la data de 11martie 2011, data publicarii acesteia in ,,Jurnalul Oficial alUniunii Europene” si se adreseaza tuturor statelor membre aleUniunii Europene.

22. Concluzii

In aceasta era a globalizarii, nevoia de asistenta reciprocaintre statele membre in domeniul fiscal este mai acuta caoricand. Mobilitatea contribuabililor, numarul tranzactiilortransfrontaliere si internationalizarea instrumentelor financiareau cunoscut o dezvoltare puternica, ceea ce ingreuneazastabilirea corecta a taxelor si impozitelor de catre statelemembre. Aceasta dificultate din ce in ce mai mare afecteazafunctionarea sistemelor de impozitare si atrage dupa sineaparitia dublei impuneri, fapt care incita la frauda fiscala sievaziune fiscala, competentele de control ramanand la nivelnational. Ea pune asadar in pericol functionarea pietei interne.

In consecinta, un stat membru nu isi poate gestiona sistemulde impozitare intern, in special in ceea ce priveste impozitareadirecta, in lipsa unor informatii din partea altor state membre.Pentru contracararea efectelor negative ale acestui fenomen, prinDirectiva 2011/16/UE se instituie o noua cooperare administrativaintre administratiile fiscale ale statelor membre.

Romania, ca stat membru al Uniunii Europene este obligata sarespecte prevederile acestei Directive referitoare la cooperareaadministrativa in domeniul fiscal cu celelalte state membre, faptpentru care, prin O.G. nr. 2/25.01.2012 pentru modificarea sicompletarea O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala afost introdus Titlul VII1 intitulat “Cooperarea administrativa indomeniul fiscal” care, in conformitate cu dispozitiile Legii nr.162/2012 privind aprobarea O.G. nr. 2/2012, a intrat in vigoareincepand cu 1 ianuarie 2013 .

31