IMAGINEA FIDELĂ CU PRIVIRE LAPREZENTAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE
IMAGINEA FIDELĂ CU PRIVIRE LA PREZENTAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE
Fidelitatea imaginii întreprinderii constituie criteriul
calitativ al normalizării utilitare, criteriu care furnizează dreptului
contabil atributul de adaptabilitate necesar oricarei constructii teoretice,
asigurându-se astfel actualizarea textelor. Paradoxal, imaginea fidelă este
atât o noțiune stabilă în esență, în calitatea sa de suport al reglementării
contabile, cât și una mobilă, pentru că ea este punctul de plecare al
diferitelor posibilități de evoluție a reglementării.
Reprezentarea fidelă este o condiție pentru ca informația să fie
credibilă. Informația trebuie să reprezinte cu fidelitate tranzacțiile și
evenimentele. Există un risc în reprezentarea cu fidelitate a informației
datorită dificultăților de identificare a tranzacțiilor, evaluării, sau chiar
prezentării în situațiile financiare (de exemplu identificarea fondului
comercial).
Reprezentarea fidela presupune stabilirea, în cadrul procesului de
recunoastere, a unei corespondențe între descrierea în cuvinte și valoarea
unui element/efectelor unui eveniment. Prin situațiile financiare se
realizează prezentarea atât a naturii, cât și a valorii elementelor/efectelor
unor evenimente, iar reprezentarea fidelă este un concept aplicabil
amândurora.
Trebuie asigurată corespondența între natura unui element și
descrierea sa în cuvinte, dar și între valoarea elementului și expresia sa
cifrică. Natura. De exemplu, dacă în situatiile financiare este prezentat
elementul « Construcții », fără a exista un activ care să corespundă acestei
descrieri, reprezentarea nu este fidelă ; pe de altă parte, dacă există un
astfel de activ, dar din situatiile financiare postul « Constructii »
lipsește, reprezentarea fidelă nu este, din nou, realizată.
Valoarea, de exemplu, dacă în situațiile financiare este
prezentat elementul « Casa », cu expresia cifrică 1.000.000 u.m., iar valoarea
numerarului din casierie este diferită, reprezentarea nu este fidelă.
Scopul este obținerea unei corespondențe între descrierea
naturii și valorii, pe de o parte și realitate, pe de altă parte.
Aceste exemple au fost prezentate pentru a clarifica legătura
dintre reprezentarea fidelă și utilitatea informației în procesul de decizie:
reprezentarea fidelă este necesară pentru utilitate ; lipsa reprezentării
fidele anulează utilitatea.
Conform cadrului contabil general de întocmire si prezentare a
situatiilor financiare , raționamentul contabil trebuie să pornească
întotdeauna de la asigurarea unei imagini fidele a activității unei societăți
atunci când sunt prezentate informațiile financiar-contabile. Conform cadrului
reprezentarea fidelă este o caracteristică calitativă a informației financiar-
contabile. Informația este considerată credibilă dacă reprezintă cu fidelitate
tranzacțiile și evenimentele.
Imaginea fidelă sau prezentarea fidelă. Situațiile financiare
sunt frecvent descrise ca prezentând o imagine fidelă a poziței financiare,
performanți și modificărilor poziției financiare ale tranzacțiilor și ale
altor evenimente, grupându-le în categorii cuprinzătoare conform
caracteristicilor economice. Strucurile bilanţului direct legate de evaluarea
poziţiei financiare sunt activele, datoriile şi capacităţile proprii.
Conform IAS 1, situaţiile financiare cu scop general trebuie să
ofere o imagine fidelă a rezultatelor şi poziţiei financiare a unei societăţi
la sfârşitul exerciţiului financiar, oferind informaţii utile unei categorii
largi de utilizatori. În funcţie de natura şi dimensiunea evenimentelor ce au
loc între data bilanţului şi data la care sunt semnate situaţiile financiare,
aceste tranzacţii pot fi, de asemenea, incluse în situaţiile financiare sau
prezentate în notele la situaţiile financiare. Utilizatorii vor fi interesati
să aibă acces la aceste informatii deoarece deciziile pe care le iau cu
privire la societatea respectivă sunt afectate de acestea.
La nivelul reglementărilor europene conceptul de imagine fidelă a
fost preluat din contabilitatea anglo-saxonă prin textul Directivei a IV-a.
Conform Directivei prezentarea fidelă se realizează prin adoptarea de scheme
obligatorii pentru întocmirea Bilanţului şi a Contului de profit şi pierdere
şi prin fixarea conţinutului minimal al Anexei şi al Raportului de gestiune.
În scopul prezentării fidele, Directiva permite prezentarea unor informaţii
mai detaliate decât cele reglementate, dar şi derogări de la aceasta, cu
menţionarea în Anexa a argumentării derogării şi a influenţei acesteia asupra
Situaţiilor Financiare. Armonizarea Directivelor europene cu Standardele
Internaţionale de Contabilitate răspunde uniformizării sensurilor noţiunii de
imagine fidelă.
În țara noastră, preluându-se reglementările și uzanțele franceze,
imaginea fidelă a fost explicată prin acțiunea principiului conformității cu
regulile și a principiului sincerității.
Principiul sincerităţii este utilizat de contabilitatea anglo-saxonă şi se
regăseşte în contabilitatea continentală sub denumirea de imagine fidelă.
Principiul sincerităţii sau imaginii fidele este acel principiu conform căruia
contabilitatea trebuie să respecte standardele şi reglementarile legale în
vigoare, în mod sincer şi cu bună credinţă, adică să prezinte o imagine
fidelă, clară şi completă a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a
rezultatelor obţinute.
Prezentarea imaginii fidele a patrimoniului reprezintă obiectivul
fundamental al sistemului informaţional contabil.
Principiul regularităţii constituie acel principiu al metodei contabilităţii,
conform căruia datele şi informaţiile privind situaţia patrimoniului, situaţia
financiară, respectiv rezultatul economico-financiar obţinut, respectă
regulile şi procedurile legale de colectare a informaţiilor, înregistrarea,
generalizarea, sistematizarea, reflectarea şi raportarea lor, în concordanţă
cu standardele, regulile şi procedurile legale.
In contabilitatea continentală, imaginea fidelă a patrimoniului
este reflectată cu ajutorul principiului sincerităţii şi a regularităţii, în
baza urmatoarei relaţii:
Imagine fidelă = Sinceritate +
Regularitate
Diferenţa dintre cele două principii ale imginii fidele – este o
diferenţă dintre conformitatea cu regulile şi sinceritatea si este similară
diferenţei dintre litera legii şi spiritul ei. Pe de altă parte, în timp ce
conformitatea cu regulile vizează, înainte de toate, operaţiile simple şi
repetitive, care pot să fie formalizate şi reglementate în detaliu,
sinceritatea se referă, mai degrabă, la operaţiile complexe, operaţii ce
presupun o judecată, o alegere (de exemplu, o evaluare), de unde şi o doză de
subiectivitate: astfel de operaţii complexe nu pot să fie reglementate în
detaliu şi, ca urmare, exigenţele nu pot să fie decât asupra bunei credinţe.1
Deşi astăzi imaginea fidelă pare a fi un numitor comun al tuturor
contabilităţilor din Uniunea Europeană (şi nu numai), semnificaţia
conceptului, dar mai ales modul de aplicare, care creează încă diferenţe
1 Liliana Feleagă, Niculae Feleagă – Contabilitate financiară o abordare europeană şi internaţională, volumul I – Editura Economică, București, 2007, pag. 294;
semnificative. Totuşi se poate vorbi despre existenţa unui trunchi comun al
conceptului, în întreaga Uniune Europeană.2
Imaginea fidelă, raport de comunicare
Această caracteristică este dată de faptul că imaginea fidelă creează
o relaţie între producătorii de conturi şi utilizatorii lor.
Se spune că o imagine fidelă seamănă întrucâtva cu o schiţă figurativă
a unui pictor, care exprimă dincolo de desenul însuşi, dincolo de culoare şi
de linie, aportul personal al autorului, adică şi altceva decât ceea ce este
pur şi simplu desenat.3
Problema primordială a conducătorilor de întreprindere şi a auditorilor
este de a ştii care este capacitatea lor de a avea o imagine clară şi
neambiguă asupra realităţii, prin consultarea conturilor, în ipoteza în care
ei ar fi executorii procesului de elaborare a situaţiilor financiare si, deci,
s-ar dispune de cunoştinţe detaliate despre poziţia financiară şi
performanţele întreprinderii.
De asemenea, se presupune că utilizatorii documentelor de sinteză nu au
decât informaţia pe care o merită. Fiind un limbaj codificat, contabilitatea
devine inteligibilă numai pentru cei care stăpânesc convenţiile de codificare
a acestui limbaj.
Din cele de mai sus rezultă că imaginea fidelă necesită o pregătire
atât a preparatorilor, cât şi a utilizatorilor de conturi.
Nu sunt puţini cei care nu cred în capacitatea conceptului de imagine
fidelă de a fii permanent în spaţiu şi, deci, care se îndoiesc de valoarea sa
ca factor de armonizare în profida ariei internaţionale de răspândire.
2 Liliana Feleagă, Niculae Feleagă – Contabilitate financiară o abordare europeană şi internaţională, volumul I – Editura Economică, București, 2007, pag. 297;3 Liliana Feleagă, Niculae Feleagă – Contabilitate financiară o abordare europeană şi internaţională, volumul I – Editura Economică, București, 2007, pag. 300;
Explicarea acestei suspiciuni ţine de opoziţia între dreptul cutumiar şi
dreptul scris.
Controversele care au proliferat în jurul imaginii fidele, inclusiv în
lumea anglo-saxonă, probează că este vorba despre un proces evolutiv, care nu
poate fii ,,încremenit,, prin voinţa legiuitorului sau litera unui standard.
În acest context, norma juridică, produs al imaginii fidele, devine o regulă
de viaţă, şi nu un principiu mort, fără spirit.4
Prezentată sintetic imaginea fidelă conform Cadrului General ,IAS 1 si
Directiva a IV-a ar fi: CONFORM CADRULUI
GENERAL
IAS 1 DIRECTIVA a IV-a
1.Reprezentarea fidela
este una dintre
caracteristicile
calitative ale
informatiei financiar-
contabile(Informatia
este considerata
credibila daca
reprezinta cu
fidelitate
tranzactiile si
evenimentele realizate
de intreprindere)
2.Rationamentul
contabil trebuie sa
porneasca intotdeauna
de la asigurarea unei
imagini fidele a
1.O prezentare fidela a pozitiei
financiare si a fluxurilor de
numerar impune utilizarea unor
informatii relevante,
credibile,comparabile si
inteligibile (prezentarea
informatiilor trebuie facuta
astfel incat sa nu creeze
confuzii si sa nu induca in
eroare)
2.Prezentarea fidela presupune
reprezentarea exacta a
efectelor, tranzactiilor,a altor
evenimente si conditii in
conformitate cu definitiile si
criteriile de recunoastere
pentru
active ,datorii,cheltuieli si
Conturile anuale trebuie sa ofere
o imagine fidela a activelor si
datoriilor,pozitiei financiare si
a profitului sau pierderii
societatilor comerciale astfel:
-trebuie prevazut formatul
obligatoriu pentru bilant si
contul de profit si pierdere
-trebuie prevazut continutul minim
al notelor la conturi si al
raportului anual
4 Liliana Feleagă, Niculae Feleagă – Contabilitate financiară o abordare europeană şi internaţională, volumul I – Editura Economică, București, 2007, pag. 301;
activelor unei
societati atunci cand
sunt prezentate
informatiile
financiar-contabile
venituri stabilite in Cadrul
general.
3.In aproape toate situatiile se
obtine o prezentare fidela prin
respectarea IAS-urilor
aplicabile. O prezentare fidela
impune unei entitati :
-alegerea si aplicarea
politicilor contabile astfel
incat situatiile financiare sa
fie conforme cu toate ceriuntele
fiecarui standard international
de contabilitate aplicabil
-prezentarea informatiilor
inclusiv a politicilor contabile
se face intr-o maniera care
ofera informatii
relevante,credibile ,comparabile
,si inteligibile
-se furnizeaza informatii
suplimentare atunci cand
cerintele din standarde sunt
insuficientepentru a permite
utilizatorilor sa inteleaga
impactul tranzactiilor asupra
pozitiei financiare si a
rezultatelor financiare.
Mai jos v-om descrie cum imaginea fidelă este redată cu ajutorulbilanțului și prin contribuția auditului financiar contabil.
IMAGINEA FIDELĂ REDATĂ CU AJUTORUL
BILANŢULUI CONTABIL
Potrivit Legii 31/1990 privind societățile comerciale și a LegiiContabilității 82/1991 toți agenții economici ( toate persoanele juridice )sunt obligați să întocmească bilanț contabil.
Bilanțul este documentul oficial de sinteză al tuturor unitățilorpatrimoniale. El contribuie la oferirea imaginii fidele, clare și complete apatrimoniului, a situației financiare și a rezultatelor obținute de unitateapatrimoniala, și presupune:
respectarea cu bună credință a regulilor privind evaluarea patrimoniului;
respectarea principiilor: prudenței, permanenței metodelor, continuitateaactivității bilanțului de deschidere cu cel de închidere, anoncompensării;
posturile înscrise în bilanț trebuie să corespundă cu datele înregistrateîn contabilitate și trebuie puse de acord cu inventarul.
Procedeu principal al metodei contabilității și baza informaționalafundamentală, bilanțul propriu-zis este un tablou care cuprinde în formasintetică și în expresie valorică mijloacele economice patrimoniale, surselede constituire a acestora, precum și rezultatul unui agent economic la unmoment dat.
Bilanțul este documentul contabil de sinteză, prin care se prezintăactivul și pasivul unității patrimoniale la închiderea exercițiului, precum șiîn celelalte situații prevazute de Legea Contabilității.
Importanța bilanțului contabil derivă din funcțiile pe care acesta leîndeplinește și subliniază încă o dată importanța oglindirii unei IMAGINIFIDELE a firmei, la un moment dat.
1. funcţia de generalizare a datelor contabilităţii;
2. funcţia de cunoaştere a mersului activităţii economico-financiare;
3. funcţia previzională
1) Funcţia de generalizare a datelor în ciclul contabil, de prelucrare ainformațiilor, izvorăște din necesitatea de a grupa datele dispersate alecontabilității curente, după criterii bine stabilite, într-un număr restrânsde indicatori, care să poată oferi o imagine REALĂ, de ansamblu, asuprasituației economico-financiare a unității patrimoniale.
2) Funcţia de analiză a mersului activităţii economico-financiare se manifestă prin aceeacă, pe bază bilanțului contabil se analizează periodic, gradul realizării
indicatorilor proiectați și a rezultatelor, se identifică rezerve și sestabilesc măsuri de perfecționare a activității economice și financiare,IMAGINEA FIDELĂ oferită contribuind la CALITATEA DECIZIILOR care se vor luape baza informațiilor oferite.
Adunările Generale ale Acționarilor, Consiliile de Administrație,managerii unităților patrimoniale analizează periodic situația economico-financiară, pe baza bilantului contabil, a anexelor sale și a raportului degestiune, componente de baza ale dării de seama contabile.
3) Funcţia previzională constă în posibilitatea oferită de bilanț de a orientaactivitatea viitoare. În acest scop, întocmirea bugetului de venituri șicheltuieli pentru perioadele următoare se fundamentează pe situațiapatrimonială și a rezultatelor din perioada considerată bază de raportare. Deaceea oferirea unor date CLARE, COMPLETE ȘI REALE, DECI A UNEI IMAGINIFIDELE este deosebit de importantă.
CONTRIBUŢIA AUDITULUI FINANCIAR CONTABIL LAREFLECTAREA IMAGINII FIDELE
Pentru a asigura o opinie competentă și independența asupraimaginii fidele - clare și complete a patrimoniului, a situației financiare șia rezultatelor întreprinderilor, auditul are în vedere respectarea unorcriterii și obiective ce guvernează un audit al situațiilor financiare:
-Criteriul exhaustivității și integrității înregistrărilorAcest criteriu are in vedere ca toate operațiunile patrimoniale au fostînregistrate corect și integral în contabilitate.Pentru îndeplinirea acestui criteriu, auditorul are două soluții : a) auditorul trebuie să verifice cu mare atenție procedurileutilizate de întreprindere pentru validarea tuturor modificărilorpatrimoniale: creșteri/diminuări de active, respectiv diminuări de pasive.Aceasta soluție are dezavantajul că necesită un timp îndelungat pentruvalidare b) auditorul poate utiliza rezultatele inventarierii. El trebuiesă se asigure că inventarierea a fost făcută potrivit legii. Dacă prininventariere s-au descoperit tranzacții neînregistrate în contabilitate, iaracestea au fost operate, se consideră ca toate operațiunile sunt corectînregistrate și evidențiate.Respectarea acestui criteriu presupune ca auditorul să se asigure că:
- toate operațiunile reflectate în documente justificativecorespunzătoare sunt evidențiate în contabilitate, deci fără omisiuni; - nu exista operațiuni contabilizate de mai multe ori. -Criteriul realității înregistrărilor Auditorul are obligația să urmarească dacă toate elementele deactiv și de pasiv înregistrate în contabilitate sunt justificabile șiverificabile, corespund cu cele identificate fizic prin inventariere sau prinalte proceduri cum ar fi: confirmări primite de la terți, analize delaborator, etc. De asemenea, se verifică dacă activele și pasivele respectăprincipiul entității patrimoniale, adică toate operațiunile efectuate aparținși sunt în numele firmei. -Criteriul corectei înregistrări în contabilitate și a corecteiprezentăricu ajutorul conturilor anuale Acest criteriu are mai multe obiective și se referă la localizareacorectă a perioadei privind elementele patrimoniale, evaluarea corecta amodificărilor, imputarea corectă și întocmirea corectă a situațiilorfinanciare. Expresiile folosite pentru exprimarea opiniei auditorului sunt"oferă o imagine fidelă" sau "prezintă în mod fidel, sub toate aspectelesemnificative", termeni care sunt echivalenți.
Top Related