Pintenii din Coasta Jinei (harta) - ANPM

1

Pintenii din Coasta Jinei (harta)

Categ. IUCN: Monument al naturii; Suprafata: 2,00 ha

Aria naturala protejata se afla pe teritoriul administrativ al comunei Jina, în apropiere de localitatea

Dobra, comuna Jina.

“Pintenii din Coasta Jinei” sunt un grup de stânci izolate, constituite din sisturi cristaline (micasisturi

si paragnaise). Stâncile se afla întro padure de fag, la o altitudine de aproximativ 900 m. Acestea se

remarca prin spectaculozitate si pot reprezenta un punct de atractie turistica.

Vulcanii Noroiosi Hasag (harta)


Situat în lunca pârâului Visa, în apropierea satului Haşag, acest monument al naturii reprezintă un

fenomen geologic şi geomorfologic de mare interes ştiinţific dar şi cu valoare peisagistică şi turistică,

mai ales prin relieful pseudovulcanic remodelat în timp.

Prezenţa vulcanilor noroioşi se explică prin structura geologică particulară impusă de prezenţa sării în

fundament. Din cauza presiunilor tectonice din timpul fazelor de cutare, sarea fiind plastică, a fost

împinsă spre suprafaţă, formând cute diapire. Această cută prezintă pe margine rupturi de strate.

Sunt căile care permit eliminarea gazelor naturale la suprafaţa solului. Pe parcursul lor, gazele

2

naturale antrenează cantităţi variabile de apă sărată care înmoaie marnele panonice şi le transformă

întrun mâl foarte fin. Noroiul acesta fin ejectat formează, la suprafaţa solului, conuri cu alură

vulcanică, cu mici cratere. Unele sunt active „bolborosesc”, altele, ale căror căi de evacuare sau

obturat în timp, au devenit fosile.

La Grumaji (harta)


Canionul de la Mihaileni (harta)


Calcarele cu hippuriti de la Cisnadioara (harta)


Lacul fara fund Ocna Sibiului (harta)

Categ. IUCN: Rezervatie naturala; Suprafata: 0,20 ha

4

Situat în Parcul Public al orasului Ocna Sibiului, în imedita apropiere a statiei C.F.R, Lacul Fara Fund a

fost cunoscut sub numele de Lacul Lemnelor si Lacul Francisc. Face parte din complexul lacustru de

natura antropogena care acopera aici o mare dolina a stratului de de sare din zacamânt .

Sa format pe locul fostei saline Francisca, închisa si abandonata din anul 1975. Tavanul salinei se afla

la cca. 1013 m sub nivelul solului. Prabusinduse datorita infiltratiilor si lipsei elementelor de

sustinere, sa creat un crater care în timp a acumulat apa.

Are o forma ovala, un diametru de 4050m, o suprafata a luciului de apa de 1655mp si un volum de

11.114 mc. În pofida denumirii , are doar 3334 m adâncime maxima.

Masivul de sare pe care se afla lacul se afla la numai 6m de suprafata. Concentratia sarii în apa este

de 318 g/l la adâncime, în timp ce la suprafata atinge doar 96 g/l. Rezulta deci o stratificare în

adâncime a întregului volum de apa. Fiind mai putin sarat, stratul de la suprafata permite

patrunderea razelor de soare, iar acestea încalzesc bine particulele de sare mai dense din stratul

inferior. Acesta este fenomenul de heliotermie, care se manifesta cel mai puternic în acest lac. Este si

principiul motiv pentru care „Lacul fara fund ” a fost declarat rezervatie naturala.

Calcarele eocene de la Turnu Rosu (harta)


6

Elemente de valoare paleontologica deosebite ale Rezervatiei „Calcarele eocene de la Turnu Rosu”

au fost semnalate si iau preocupat pe specialisti înca din anul 1950. Dupa studiul lui M.J.Ackner,

J.Neugeboren a fost prezentat pentru prima oara în Transilvania (1851) bogatia faunei fosile, formata

în urma cu milioane de ani în urma în acest spatiu, împartit de Valea Sadului de la marginea sudestica

a localitatii Turnu Rosu.

Cele mai interesante fosile sunt reprezentate de fragmentele de pesti, reptile, rechini – astazi

disparute din fauna Terrei. Muzeul de Istorie Naturala din Sibiu dispune si prezinta o parte din

colectia de 7000 dinti ai acestora, apartinând la peste 100 specii.

Suvara Sasilor (harta)


8

Rezervatia naturala botanica Suvara sasilor acopera o suprafata de 20 hectare pe terasa de 430 m

altitudine a râului Sadu în apropierea orasului Talmaciu. Prezenta dominanta a unei specii de

graminee, Molinia coerulea, cunoscuta si sub numele de “suvara” a dat numele generic acestui spatiu

detinut anterior de sasi. În limitele acestei rezervatii vegeteaza specii floristice rare, biocenoza

molinetului relictar de aici fiind unica în spatiul transilvan. Evolutia biocenozei sa facut pe soluri

brune podzolice, gleizate, acide si îmbibate de apa, mai ales primavara. Este si explicatia prezentei

aici a rachitei (Salix cinerea), arinului (Alnus glutinosa), mesteacanului (Betula pendula), care

formeaza pâlcuri întinse.

Dintre speciile de plante cu flori, mai reprezentative sunt : narcisele (Narcissus stellaris), gladiolele

(Gladiolus imbricatus), stânjeneii (Iris sibirica), brândusele (Crocus banaticus), gentianele (Gentiana

pneumonanthe), orhideele (Orchis laxiflora, Orchis incarnata si Orchis transsilvanica), mararul

porcului (Peucedanum rochelianum), etc.

Aria naturala protejata este si habitatul unor specii de pasari, mamifere si numeroase nevertebrate.

Rezervatia Iezerele Cindrelului (harta)


9

Regimul de rezervatie naturala pentru Iezerele Cindrelului a fost stabilit la 2 ianuarie 1961, prin

Decizia nr. 615, de catre Comitetul Executiv al Sfatului Popular al regiunii Brasov, de care depindea la

aceea data Raionul Sibiu. Initial suprafata ocrotita prin acest act normativ însuma 450,40 ha. O

custura înalta care desparte cele doua caldari glaciare (ale Iezerului Mare de Iezerului Mic) nu fusese

inclusa în rezervatie, desi face parte din relieful glaciar respectiv si prezinta, ca si întreg ansamblu,

valori geologicopeisagistice, floristice si faunistice unitare. În aceasta situatie, Legea nr. 5/2000, dar

si Hotarârea nr. 64/2004 a Consiliului Judetean Sibiu, includ în arealul rezervatiei si aceasta culme

cunoscuta sub denumirea de „Muchia lui Predoi” stabilind suprafata totala a rezervatiei la 609,6 ha.

Din suprafata totala de aproape 900 Km² ai Muntilor Cindrel, doar pe versantul nordic al culmii sale

principale SerbotaCindrel, au fost sculptate caldari glaciare. Este vorba de caldarea Gropata, Iezerul

Mic, Iezerul Mare, Iujbea Rasinarului si Iujbea Cacovei. Gropata este o caldare asimetrica orientata

nordvest, barata la 1700m de o morena frontala. Iezerul Mic prezinta un circ glaciar complex. Pe

marginile acestuia apar câteva caldari mici si putin evoluate, marginea exterioara fiind marcata de un

prag glaciar în spatele caruia se afla lacul. Iezerul Mare, care sia dezvoltat caldarea glaciara pe

directia nordest sub platoul somital dintre Vf. Cindrel si Vf. Frumoasa. Este cel mai profund circ

10

glaciar din acest masiv.

Rezervatia Iezerele Cindrelului detine doua ample si spectaculoase circuri si vai glaciare, cu toate

atributele caracteristice acestui tip de relief : caldari cu peretii abrupti si stâncosi, vai în forma de

„U”, morene, panta ampla a scurgerii ghetarului.

Întreg ansamblu se desfasoara din marginea platoului, dintre vârfurile CindrelFrumoasa, sub care se

dezvolta pereti abrupti de peste 220 m spre nord, gazduind la baza peretilor Iezerul Mare – cota

absoluta 1999 m la nivelul apei si Iezerul Mic – 1946m.

Suprafata Iezerului Mare este de 3 ha, iar adâncimea maxima 13,3 m. Forma aproape ovala a lacului

masoara 320 m în lungime si 189 m latime si este desfasurata sub abruptul peretelui sudvestic al

caldarii.

Iezerul Mic, cu forma sa aproape dreptunghiulara, masoara doar 80 m lungime, 58 latime si are 1,7 m

adâncime maxima. Si în caldarea acesteia, masivul abundent de jneapan acopera zona de varsare,

pâna la limita superioara a padurii de conifere.

Numeroase plante si asociatii vegetale tapeteaza peretii abrupti si stâncosi ai celor doua caldari

glaciare. Raritati si chiar unicate, pentru întregul masiv sunt Allium sibiricum, Campanula

transsilvanica, Carex capillaris, Draba carinthica, Sedum fabaria si S. rosea, Veronica baumgartenii si

alte 40 specii. Numeroase briofite rare ocupa zonele umbrite si mereu umede ale peretilor abrupti,

iar printre ele se afla Rhacomitrium lanuginosum.

Vegetatia lemnoasa (Pinus mugo) a rezervatiei este dominata de jneapan, ienupar (Iuniperus nana),

bujor de munte (Rhododendron kotschyi) în timp ce flora ierboasa este dominata de graminee.

Printre acestea apar exemplare solitare de zâmbru (Pinus cembra), mai numeroase în caldarea

Iezerului Mic.

În perimetrul rezervatiei exista 29 specii de pasari, un numar variabil între 20 si 30 de exemplare de

capra neagra (Rupicapra rupicapra), iar ursul, vulpea lupul si jderul au o prezenta constanta.

Rezervatia Dealul Zackel (harta)


12

Rezervatia Dealul Zackel a fost nominalizata pentru a face parte din categoria ariilor ocrotite în anul

1967 , gasinduse atât în nomenclatorul Legii nr. 5/2000 cât si Hotarârea Consiliului Judetean Sibiu nr.

64/2004.

Initial arealul rezervatiei naturale de astazi a fost ocupat de o padure termofila de stejar. În timp

dealul a fost despadurit si treptat sau creat conditii optime pentru dezvoltarea unei flore si faune

caracteristice regiunilor de stepa. Atrasi de microclimatul în care sau dezvoltat asociatiile vegetale

de stepa, botanistii au identificat aici peste 260 specii de plante vasculare. Numeroase elemente

termofile si xerofile – prezente rar pe teritoriul tarii noastre – îsi au reprezentanti în rezervatia

naturala de pe Dealul Zackel : frasinel – Dictamnus albus, hodolean tatarasc– Crambe tataria, saschiu

– Vinca herbacea, salvia – Salvia nutans, specii de ceapa ciorii – Alium fuscum, A. ammophilum,

ruscuta – Adonis vernalis.

Asociatiile xerofile de colilie – Stipa pulcherrima si S. capillata predomina vegetatia plantelor aride si

uscate. Acest habitat gazduieste o serie de specii de animale, si mai cu seama insecte, dintre care

unele raritati în spatiul României. Peste 400 specii de insecte – gândaci, fluturi, lacuste, albine

xerofile si termofile au fost identificate aici.

Parcul Natural Dumbrava Sibiului (harta)


Situat la limita sudvestica a municipiului Sibiu, Padurea Dumbrava – Jungerwald – face parte din

categoria V IUCN.

Relieful este relativ domol si atinge doar 606 m în Vf. Obreja, la limita nord vestica a padurii.

Padurea Dumbrava este un stejaret de terasa, în care mai bine din jumatatea arboretelor au o vârsta

mai mare de 100 ani. Pe lânga stejar vegeteaza foarte bine gorunul, carpenul, ulmul, ciresul paduret,

jugastrul si teiul.

Diversitatea arbustilor este data de paducel, porumbar, lemnul câinelui, maces, crusin etc.

Flora ierboasa a padurii include brânduse, orhidee, opaita – specie endemica, salata iepurelui, iarba

albastra, pufulita.

O suprafata de cca. 400 ha din inima parcului se constituie în rezervatie de seminte de stejar, gorun si

pin.

Desi prea mult agresata de factorii antropici, fauna padurii mai detine exemplare de caprior, veverite,

mistret si vulpi. Lumea pasarilor o formeaza pitigoiul, mierla, presura, ciocanitoarea, gaita, bufnita si

corbul.

Administrarea acestei arii protejate este asigurata de catre Directia Silvica Sibiu, care în cursul anului

2004 a preluato în custodie. În cursul anul 2005, custodele a elaborat regulamentul ariei protejate

(care a fost aprobat de catre Comisia de custodie) si planul de management al ariei, acesta din urma

fiind transmis Academiei Române spre avizare.

Parcul Natural Cindrel


Situat la limita sudvestica a teritoriului administrativ al Judetului Sibiu, Parcul Natural Cindrel

acopera, cele mai spectaculoase forme de relief din arealele a doi masivi montani, Cindrel si Lotru

13

(Steflesti), care fac parte din grupa Muntilor Parâng din Carpatii Meridionali.

Din punct de vedere geologic, relieful celor doi masivi este uniform sculptat în sisturi metamorfice ale

Pânzei Getice. Arealul parcului cuprinde culmi de o netezire surprinzatoare „adevarate piste de

aerodromuri”. Atât în Cindrel , cât si în partea din Lotru care revine parcului, în aceste culmi îsi au

obârsia numeroase vai, unele pornind din circuri glaciare suspendate. În Parcul Natural Cindrel sunt

12 astfel de caldari glaciare, unele abia conturate, dar trei – Iezerul Mare, Iezerul Mic si Gropata –

bine reliefate si marcate de morene, praguri si lacuri glaciare.

Un punct de atractie inedit îl constituie turbaria dezvoltata pe Platoul Diavolului (dintre vârfurile

Cindrel si Frumoasa) situata la peste 2100m altitudine.

În perimetrul parcului au fost identificate în jur de 500 de specii de plante, apartinând tuturor

încrengaturilor regnului vegetal (alge, ciuperci, muschi, licheni, ferigi, gimnosperme si angiosperme).

Printre raritatile floristice se pot enumera: muschiul Aulacomnium turgidum, lichenul Cladonia

spumosa, zâmbrul (Pinus cembra), caldarusa (Aquilegia vulgaris), bulbucii (Trollius europaeus),

angelica (Angelica archangelica), zmeoaia (Laserpitium krapfii), bujorul de munte (Rhododendrum

kotschyi), gentienele (Gentiana kochiana si G. punctata), volovaticul (Swertia punctata), sopârlitele

(Veronica bellidioides si V. baumgartenii), clopoteii (Campanula transsilvanica si C. cochleariifolia),

capul calugarului (Leontodon croceus), etc.

Din punct de vedere faunistic, mai studiate au fost pasarile si mamiferele. Cea mai importanta specie

de mamifer prezenta în parc este capra neagra (Rupicapra rupicapra), iar dintre pasari interesante de

amintit sunt: prundarasul de munte (Eudromias morinellus) relict glaciar aflat la marginea sudica a

arealului sau, cocosul de munte (Tetrao urogallus), pasarea omatului (Plectrophenax nivalis) pasare

foarte rara pentru ornitofauna României si ciocârlia urechiata balcanica (Eremophila alpestris

balcanica) gasita clocind pentru prima data pe teritoriul României aici, pe platoul Frumoasei.

Lacul Tatarilor (harta)


Lacul Tatarilor se afla la aproximativ 3 Km sudest de localitatea Arpasu de Sus, pe o terasa înaltata

pe dreapta râului Arpasu Mare. Este de fapt o turbarie cu toponimul”Lacul Tatarilor” în apropierea

careia (spre sudvest) se mai afla una asemanatoare. Sfagnetele comunica printrun canal, iar

surplusul de apa din turbaria sudica dreneaza spre Lacul Tatarilor, alimentat si de alte izvoare proprii.

Grosimea stratului de turba în Lacul Tatarilor depaseste 9 m, iar depozitul total comensurat este de

cca 180.000 m³. La baza zacamântului de turba se afla o punga de apa pe un strat de mâl nisipos.

Cele mai frecvente sunt speciile de plante Menyanthes trifoliata, Betula pubescens, Caltha palustris

ssp. laeta, Alisma plantago aquatica etc.

Fauna turbariei – specifica si ea acestor areale umede – numara specii ca: Emys orbicularis, Triturus

cristatus, Hyla arborea, aflate pe lista speciilor protejate prin legislatia nationala si internationala.

Golul Alpin al Muntilor Fagaras intre Podragu - Suru (harta)


Valea Balii


14

Este situat în mijlocul segmentului glaciar central al masivului fagarasan. Daca, în general peisajul

Masivului Fagaras prezinta o serie de elemente de relief, de flora, fauna, lacuri glaciare de mare

originalitate, aceasta rezervatie naturala prin componentele antropice ce iau fost adaugate este

expresia unei posibile coabitari între om si natura. În aceasta zona se pot distinge manifestari

specifice glaciatiunii cuaternare (circ glaciar, lac glaciar, vale glaciara cu praguri si morene). Geologic,

în întreaga zona a rezervatiei predomina sisturile cristaline. Calcarul – doar cel cristalin apare numai

în Netedu, Paltinu si Piscul Bâlii.

Lacul Bâlea, cu cei 46.508 mp si adâncimea de 11,35 m este cel mai mare lac al Muntilor Fagaras,

fiind situat la 2034 m altitudine. Apa rece, limpede si bine oxigenata formeaza un biotop propice

dezvoltarii pastravului.

Dintre speciile de flora (140 cresc în rezervatie), 13 sunt endemice în Carpati : romanita de munte

(Achillea schurii), coada vulpii (Alopecurus laguriformis),omagul (Aconitum hosteanum), caldarusa

(Aquilegia transsilvanica), clopoteii (Campanula kladniana), cornutul (Cerastium lercherfeldianum),

iarba rosioara (Silene dinarica), etc. Alte specii rare de plante întâlnite aici sunt: zânisoara

(Callianthemum coriandriifolium), capul calugarului (Leontodon transsilvanicus), vârtejul pamântului

(Pedicularis oederi), bulbucii (Trollius europaeus), floarea de colti (Leontopodium alpinum), etc.

Din punct de vedere faunistic, rezervatia este saraca în specii, dintre cele existente predominând

insectele. Silueta caprei negre (Rupicapra rupicapra) se zareste în prezent din ce în ce mai rar

��

Pintenii din Coasta Jinei (harta) - ANPM

Documents

Transcript of Pintenii din Coasta Jinei (harta) - ANPM