Periurbanul gălățean - risc sau alternativă pozitivă?Periurban area of Galati – risk or positive alternative?

Violeta PușcașuUniversitatea ”Dunărea de Jos” Galați

Rezumat

Articolul propune o scurtă analiză a celor două fațete ale fenomenului periurbanaplicată la nivelul municipiului Galați. Aparent confundabile, suburbanul șiperiurbanul pot fi considerate atât două etape evolutive ale unui organism teritorial,cât și două moduri de manifestare ale acestuia, nu întotdeauna disjuncte. Înaccepțiunea articolului de față, integrând opinii contemporane din literatura despecialitate cu privire la evoluția orașului, periurbanul prezumă o dimensiunepozitivă, dar care nu este lipsită de riscuri. Concluzia bazată pe datele și materialulcartografic utilizat în cercetarea de față conduce către confirmarea acesteiprezumții.

Key-words: periurban, GalațiJEL CODE:

1. Introducere. Periurban sau suburban - concepte quasi-sinoniome?A defini oraşul ca pe un concept universal este o aporie

(Lafon, et al. 2003). Oraşul nu poate fi definit istoric, cieste un sistem viu care evoluează într-un anumit mediu. Înplus, definirea lui exclusiv prin elemente cantitative poateconduce la o falsă imagine despre oraş. O parte importantă alumii contemporană este ”urbană” fără a locui efectiv înlimitele stricte ale unei unități definite ca atare din punctde vedere administrativ-juridic. Nu contează doar populațiainstalată într-un cadru convențional urban, ci modul de viațăadoptat care excede adesea perimetrul urban. În fața acesteisituații, atât teoreticienii cât şi practicienii încearcă sățină pasul cu schimbările, propunând definiții şi soluțiiconforme, fără a reuşi să cadă de acord sau să suprindă într-oformulă unică înțelesurile oraşului. Pe de altă parte, formelesale de manifestare sunt din ce mai vizibile. Alain Bourdain,specialist în sociologie urbană, afirma recent că ”lumeacontemporană este din ce în ce mai urbană, dar oraşul nu maiexistă” (Bourdain, 2012). Acest lucru nu exclude însăparticularitățile regionale ale fenomenului care continuă să semanifeste atât în planul urbanismului efectiv, cât şi (sau maiales) în cel al periurbanului – acesta din urmă considerat

manifestarea cea mai evidentă a metamorfozei oraşuluicontemporan.

Deşi par a avea o oarecare sinonimie, ambele noțiunireferindu-se la ceea ce se produce în proximitatea oraşului, înplan teritorial, sferele lor sunt astăzi, de fapt, semnificativdiferite. În teoria geografică românească s-a folosit multăvreme termenul ”suburban”, pornindu-se de la o rațiune politicăspecifică anilor de planificare centralizată. Acesta a desemnatinițial o categorie administrativă – ”localități asimilateurbanului”- din nevoie de a cosmetiza statistic o realitateromânească apărută la mijlocul anilor 50, odată cu admitereaRomâniei în ONU în 1955. Localitățile de tip urban, numite,după 1968, comune suburbane, erau totodată o formă de extinderea progresului oraşului, considerat reper al progresuluisocietății comuniste (Nicolae, 2002).

Pe de altă parte, inadecvarea terminologică este doarparțială, căci relația oraşului propriu-zis cu spațiulînconjurător nu a fost niciodată negată, simplă sau univocă.Vecinătațile rurale cumulează funcțiuni specifice loruşi dar şicomplementare oraşului. Simbioza este veche şi productivă. Ceeace diferă de la un spațiu la altul şi de la o epocă la altasunt formele de materializare, intensitatea şi sensurilefluxurilor şi atitudinea politică vis-a vis de acestea. Aşa seface că „suburbanul„ existent în antichitate este diferite decel al zilelor noastre, după cum cel american (”suburbs„) arecu totul alt conținut decât cel românesc. Credem că acesta dinurmă a ajuns să reprezinte astăzi un mix de tradiție şiinfluențe externe care îl individualizează, în contexteuropean.

Termenul periurban, desemnând practic aceeaşi realitatespațială, încetățenit în ultimele două decenii şi în limbajultehnic românesc are, în principal, cel puțin două avantaje - pede o parte ideea de atribut pozitiv, prin care se diferențiazăde conotația dominant negativă care se atribuie suburbanului,şi, pe de altă parte, corespondența perfectă cu terminologiaeuropeană, de unde a şi fost preluat datorită forței cu careacoperă o diversitate de situații (rururban, periferie,delocalizare, aureole, sateliți urbani, etc).

2. Periurbanul Galațiului – scurtă privire evolutivă

Până pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea, inimatârgului de la Galați nu depăşea perimetrul cuprins întrebisericile Precista – Vovidenia şi Sf. Ap. Petru şi Pavel(port). În preajma acestui târguşor este consemnat un sat!,Gînduşari sau Ghinduşeni, al cărui nume evocă pădurile destejar din împrejurimi (Soare, 2004).

Cum viața oraşului se leagă definitoriu de activitateaportuară, nu e de mirare faptul că la începutul secoluluiXVIII, târgul nu cunoaşte o extensie prea mare, în afara arieireprezentate strict de funcționarea portului şi cîtevavecinătăți modeste. Amenajările importante ale acestuia care sefac după 1859, reprezentate prin cheiuri, depozite, magazii,fabrici vor atrage expansiunea teritorială a urbei care vaînghiți treptat nucleele suburbane care gravitau la periferiasa. Extinderea se produce mai ales spre nord. Pentru a aveacărăuşi necesari portului, în timpul lui Mihail Sturdza s-aufăcut înlesniri țăranilor din satele apropiate să capete pământarabil şi case, în jurul oraşului, creându-se astfel mahalaleleLozoveni (prin strămutarea țăranilor din satul Lozov) şi VaduUngurului. Galațiul îşi exercită tot mai mult influența asuprateritoriilor învecinate. Astfel, printre efectele dinamiciiconstructive , se numără ”stricarea”renumitelor vii de pe malulBrateşului după 1868 când statul expropriază terenurile pentruconstrucția căii ferate, construcție concesionată companieiStrusberg. Acum se produce sudura cu satul din nord menționatîn schița lui Merkelius de la sfârşitul secolului XVIII(Soare, 2004). Pe măsură ce activitatea industrială şicreşterea demografică se amplifică, numărul şi dimensiuneamahalalelor sporesc, între acestea fiind de menționat VaduUngurului, la nord-est, Lozoveni şi Sf. Împărați la nord-vest,Buna Vestire şi Trei Ierarhi la sud-vest. Lor li se adaugă miciaşezări rurale situate dincolo de şanțul care înconjura vatraoraşului, aşa cum este cazul satelor Bucureştii Noi situat învest, pe moşia Țiglina ce aparține oraşului, şi Bădălan situatîn valea oraşului. Până la al doilea război mondial oraşulcontinuă să se dezvolte pe orizontală, ajungând să se facăsudura completă cu periferiile sus-amintite.

Ca tendință, situația nu se schimbă major, nici după aldoilea război mondial, suburbanul oraşului fiind din ce în cemai vizibil şi mai dependent de acesta mai ales dupăconstruirea combinatului siderurgic. În plan administrativ,sunt confirmate ca structuri suburbane conform Legii 2/1968

comunele Șendreni (satele Ședreni, Movileni şi Șerbeştii-Vechi)şi Vânători (Vânători, Costi, Odaia Manolache). Acesteareprezintă bagajul periurban cu care oraşul va intra în nouaepocă de configurare urbană şi economică începută după 1990căruia se adaugă şi potențialul celei de a treia comune vecine,Smârdan. Acestor teritorii care gravitează atât geografic câtşi administrativ în jurul oraşului, se adaugă şi vecinățiletulcene, situate pe malul drept al Dunării.

3. Debușeul periurban

În majoritatea lucrărilor occidentale, periurbanulcumulează o varietatea de activități pozitive prin care seproduce descongestionarea oraşului. Începând cu aspectul strict demografic, reflectat în presiuneaasupra cererii de locuințe, transport şi consum de servicii, şiterminând cu aspectele de ordin ecologic, poluare şi stresspsiho-social, toate îşi găsesc rezolvări acceptabile înspațiile periurbane. Dezvoltarea tehnologică, mijloacele deinformare şi rețeaua de transport au concurat, treptat, latransformarea fostelor localități-dormitor în mici motoare dedezvoltare locală care şi-au redefinit activitățile şifuncțiile economice şi sociale.

Oraşului Galați, unul dintre cele mai importante centreurban-industriale româneşti, experimentează gradual acestetransformări pe care le proiectează asupra localitățilorsituate în hinterlandul său.

Primul şi cel mai vizibil efect s-a manifestat în planurbanistic. Legea 18/1991 a favorizat nu doar fenomenul”întoarcerilor”, ci şi, ulterior, o efervescență pe piațaterenurilor care a condus la apariția unei noi categorii deproprietari – orăşenii. Construcția de locuințe, multe dintreele cu statut de reşedințe secundare, a schimbat aspectulurbanistic-arhitectural al satelor Vânători, Costi, Șendrenisau Smârdan, cele mai accesibile pe cale rutieră. Cererea deloturi pentru construcții a determinat administrațiile localeale acestor comune să inițieze ample proiecte de infrastructurăurbană - extinderea alimentării cu gaze, apă, electricitate,transport, comunicații, etc. Într-un cerc virtuos, existențasau perspectiva unor facilități de locuire cvasi-urbană a atrasun număr din ce în ce mai mare de cereri. Structura fonduluilocativ la nivelul celor trei comune înregistrează o puternică

înnoire (tabelul 1), diferențiată totuşi între cele douăcenturi de influență.

Faptul că atractivitatea pentru locuire este mai mare încazul comunei Vânători se explică în primul rând prin pozițiasa favorabilă sub aspect meteo-climatice, ferită de sursele depoluare majoră şi cu o bună accesibilitate din/spre oraş.Similar, apropierea de platforma combinatului, dar şi situareala DN XX ar putea explica numărul mare de societăți comercialecare îşi desfăşoară activitatea pe raza comunei Șendreni, certmai puțin atractivă pentru construcția de locuințe datorităpoluării accentuate.

Tabel 1. Fenomenul constructiv şi spiritul antreprenorial încentura periurbană a Galațiului(date la nivelul anului 2010)Centura

Comuna Locuințetotal/construitedupă 1990

Firme

I Șendreni

712/432 147

Smârdan

1715/556 41

Vânători

1598/1012 132

II Tuluceşti

2360/567 57

Frumuşița

2892/399 34

Construcția de locuințe şi activitățile micro-economice lanivelul comunelor nu sunt singurele elemente pozitive,avantajele de scară ale celor două centuri de periurban putândfi sintetizate în: agricultură, energii regenerabile, turism şiagrement.

Toate comunele înscrise în centura oraşului dețin unpotențial agricol prin care acestea nu doar că rămîn înhinterlandul urban, ci îşi consolidează alternativa dedezvoltare locală bazată pe agricultura bio- şi ecologică.Statutul de entități aparținând zonei agricole periurbane sereconfirmă fără schimbări majore în specializarea acestora –legume, fructe, cereale, zootehnie aşa cum fuseseră acestea

surprinse încă din anii 70 în cel mai complet studiu degeografie regionala asura Galațiului. (Oancea, 1970)

Energiile regenerabile găsesc din ce în ce mai mult unspațiu de valorificare în perimetrele localităților situate peterasele din suul platformei Covurlui. Astfel, la Vânători sevor dezvolta şapte parcuri eoliene mici, de câte 10 MW fiecare,iar în comuna Frumuşița sunt programate trei parcuri eoliene,cu o putere totală instalată de 99 MW. Cel mai important estedezvoltat de Electrica SA, care are ca obiectiv punerea înfuncțiune a 15 turbine, fiecare cu o putere de 3 MW. Un altproiect eolian aparține Europp Energocons SA, care are caobiectiv instalarea unor turbine cu o putere totală instalatăde 33 MW, iar cel de-al treilea, de 15 MW, va fi dezvoltat deSmart Breeze SRL. In prezent, funcționează deja un grupenergetic de 0,23 MW realizat de Romstal Imex SRL înlocalitatea Costi.

Turismul, fără a fi punctul forte al regiunii, dispune deun nucleu de concentrare în perimetrul Tuluceşti, reprezentatprin Pădurea Gîrboavele, Herghelia Tuluceşti, Lunca Prutului(rezervație naturală) şi Muzeul satului. Deocamdată, forța depolarizare şi impact al acestor obiective rămâne locală.

4. Orice monedă are două fețe

Aşa după cum urbanul a avut dublă acțiune asupraparcursului spocietal, periurbanul, ca fiul său legitim,produce efecte pe care lumea contemporană va trebui să le asumeîn cunoştință de cauză. Născut din reacția citadinului lapresiunea şi neîmplinirile pe care i le aduce oraşul,periurbanul vine însoțit de propriile dezavantaje, chiar dacăacestea pot fi mai puțin vizibile sau deranjante la nivel deutilizator individual.

Totuşi, unul dintre primele paradoxuri ale periurbanuluipe care le semnalează cetățănii în lumea occidentală îlreprezintă faptul că desi proximitatea reduce distanțele,mobilitățile şi deci sursele de poluare, prezențaîntreprinderilor şi a modului de viață urban este consideratdistructiv pentru peisajul local de către cei care locuiesc învecinătate. (Charmes, 2011). Lucru de înțeles, de altfel. Cine,de pildă, dintre locuitorii cartierului rezidențial din satulVânători ar accepta cu uşurință instalarea unei unități de

producție industrială, energetică sau zootehnică sau a unui nouhipermarket în universul ruruban care s-a cristalizat deja?

În al doilea rând, extinderea influenței oraşului spreexteriorul său prin intermediul a ceea ce numim generic„periurban” nu face să dispară opoziția dintre pilieruleconomic şi cel social, ci doar să o mute în alt câmp. Deja adeține o casă la țară, în centura periurbană a unui mare oraşreprezintă apanajul unui minorități care cu câteva generații înurmă ocupa centrul oraşului. Fenomenul se verifică din plin şiîn cazul oraşului Galați- segregarea nu dispare, ci semetamorfozează.

Risipa de teren este cu adevărat unul dintre cele mai marişi mai insidioase pericole. Dacă planificarea centralizată aşters în anii comunismului sate întregi, într-o logicădiscutabilă, din dorința de a valorifica rațional pământul,extensia necontrolată a periurbanului de astăzi va aducefragmentarea şi mozaicarea peisajului, situație în carepoliticile de valorificare durabilă a resurselor vor fi dificilde aplicat dacă planificarea spațială nu îşi intră în drepturi.

5. ConcluziiCa etapă naturală în dinamica urbană, centurile peirurbane

ale oraşului Galați reflectă deplin diversitatea şineuniformitatea manifestărilor urbane şi socio-economice.Deversarea externă a preplinului urban se produce constant.Având în vedere specificitatea geografică de poziție aGalațiului, bordat natural pe trei laturi de cursuri de apă şilimitat de coincidența limitelor oraşului cu limiteleadminitrative ale județului în sud-sud-vest, periurbanulconstituit din cele cinci comune are o formă dezechilibrată,puternic protuberantă spre nord. Aceasta însă nu excludeexistența formelor mai firave de influență, în afarajurisdicției administrative, în mod special către Tulcea şiBrăila.

Fig. 1 „Iradierea” teritorială periurbană a arieimetropolitane a Galațiului

(sursa: Banca de Date Urbane, Primăria municipiuluiGalați, 2012, cu completări)

Bibliografie

1. Soare, Ionica, 2004, Spațiul dunărean fluvio-maritim. Studiu de geografie umană şi economică,Ed. N’Ergo, Galați

2. Nicolae, Ion, 2002, Suburbanismul ca fenomengeografic în România, Ed. Meronia, Bucureşti

3. Knieling, Joerg, Othengrafen Frank, (eds), 2009,Planning cultures in Europe. Decoding culturalphenomena in urban and regional planning, Ashgate

4. Campbell, Scott, Fainstein Susan (eds), 2003,Readings in planning theory, Blackwell

5. Puscasu, Violeta, 2005, Judetul Galați. contururide geografie economică, Ed. Didactică şiPedagogică, Bucureşti

6. Bourdin, Alain, 2012. La fin d'un modèlestratégique. L'Economie Politique. 2012

7. Charmes, Eric, 2011. La ville émiettée. s.l., PUF,2011

8. Lafon, Xavier, Marc, Jean-Yves et Sartre, Maurice,2003, La ville antique. [auteur du livre] PINOL,Histoire de l'Europe urbaine, Seuil, 2003

9. Roncayolo, Marcel. 1997, La ville et sesterritoires, Gallimard, Paris, 1997

10. Oancea, Dimitrie, 1970, Gruparea urbană Galați-Brăila. Studiu de geografie regională, Ed.Academiei, Bucureşti

11. *** Legea nr. 2/1968, B.Of. nr. 17/17 feb. 1968