Universitatea „AL. I. Cuza” - Iaşi Facultatea de Istorie

OPŢIUNI ISTORIOGRAFICE Buletinul Alianţei Studenţilor Români

(membră a Uniunii Naţionale a Studenţilor din România)

Revistă fondată în anul 2000

de Asociaţia Tinerilor Istorici Ieşeni

VIII2

2007 IAŞI

SUMAR

ISTORIE VECHE FLORICA MĂŢĂU, Între utilitar şi ritual. Despre destinul obiectelor

metalice din epoca bronzului .................................................................

7 IULIA DUMITRACHE, Peşte şi produse din peşte în Epigramele lui

Marţial .............................................................................................

23 ANA MARIA BUŞILĂ, Statutul juridic al populaţiei de origine

tracică din Dobrogea (sec. I-III p. Chr.) .........................................

29 GABRIELA LUCHIAN DUMITRAŞCU, Ion N. Coroi – fondatorul

studiilor papirologice în România ......................................................

53 ISTORIE MEDIEVALĂ

MARCEL BARTIC, Expresii ale percepţiei timpului în societatea medievală românească (secolele XV-XVII) .....................................

65

IULIAN SÎNZIANU, Toleranţă şi intoleranţă religioasă în Moldova la cumpănă de veacuri (sfârşitul secolului al XVI-lea – începutul secolului al XVII-lea) .......................................................................

87 ALEXANDRA-MARCELA POPESCU, Logofeţii ai treilea ai Ţării

Moldovei din prima jumătate a veacului al XVII-lea ......................

99 MIHAI-BOGDAN ATANASIU, Patrimoniul onomastic în familia

Cantacuzinilor moldoveni ................................................................

113 ISTORIE MODERNĂ

MIRCEA-CRISTIAN GHENGHEA, Câteva consideraţii asupra mentalului politic românesc din Transilvania în timpul regimului liberal din Imperiul Habsburgic (1860-1865) .................................

125 LAURA ULINICI, Succesiunea Sarros şi incidentul Durutti.

Interferenţe diplomatice şi consulare ..............................................

133 BIANCA MĂRMUREANU, Preliminariile politico-diplomatice şi

militare ale misiunii Berthelot .........................................................

151

ISTORIE CONTEMPORANĂ

IULIAN GHERCĂ MUNTEANU, Revistele franciscane din Moldova. Prezentare generală ..............................................................................

163

MIHAI POPESCU-APREOTESEI, Marile Puteri şi chestiunea Dobrogei la finalul primului război mondial ..................................

173

BOGDAN-ALEXANDRU TEODOR, O perspectivă asupra reformei agrare din 1921: „Viaţa Românească” ............................................

183

TAMARA BOTEZ, Lumea satului şi războiul (1940-1944) ............... 195 MIHAELA TEODOR, Alegerile parlamentare din 1946. Problema

semnelor electorale în presa partidelor de opoziţie ........................

223 DOCUMENTE

ADRIAN VIŢALARU, Un raport diplomatic din 1937 despre realităţile celui de-al III-lea Reich ..................................................

239

VIAŢA ŞTIINŢIFICĂ (LUCIAN-VALERIU LEFTER) ......................

245

550 de ani de la urcarea pe tronul moldovei a Sfântului voievod Ştefan cel Mare. Colocviile Putnei, Ediţia a V-a, 2-5 septembrie 2007 ...................................

245

Simpozionul Naţional Monumentul – Tradiţie şi viitor. Ediţia a IX-a, Iaşi, 20-22 septembrie 2007....................................................................................

247

Zilele Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” – Iaşi. Sesiunea de comunicări a Facultăţii de Istorie 25-27 octombrie 2007 .................................................

248

Simpozionul Internaţional Românii din afara graniţelor ţării. Coordonate istorice şi naţionale în cadrul european Iaşi-Cahul-Chişinău, 1-4 noiembrie 2007 .........

249

CRONICA A.S.R. ............................................................................... 251 RECENZII, NOTE BIBLIOGRAFICE ...........................................

Vincent MILLIOT, Olivier WIEVIORKA, Méthode pour le commentaire et la dissertation historiques, collection “Histoire 128”, éditions Armand Colin, 2005, 128 p. (Codrin MURARIU); Robert Muchembled, Orgasmul şi Occidentul. O istorie a plăcerii din secolul al XVI-lea până în zilele noastre, traducere din franceză de Liviu Papuc, Editura Cartier, colecţia „Cartier istoric”, Chişinău, 2006, 465 p. (Olivia SENCIUC); Luminiţa Dumănescu, Transilvania copiilor. Dimensiunea demografică a copilăriei la românii ardeleni (1857-1910), Editura Argonaut, Cluj, 2006, 300 p. (Elena BEDREAG); Henri Prost, Destinul României (1918-1954), Editura Compania, Bucureşti, 2006, 367 p. (Daniel-Valeriu BOBOC); Stelu Şerban, Elite, partide şi spectru politic în România interbelică, Editura Paideia, Bucureşti, 2006, 375 p. (Daniel-Valeriu BOBOC); Radu Florian Bruja, Carol al II-lea şi partidul unic: Frontul Renaşterii Naţionale, Editura Junimea, Iaşi, 2006, 309 p. (Daniel-Valeriu BOBOC); „Analele Putnei”, III, 2007, nr. 1, 248 p. şi ilustraţii alb-negru şi color (Elena BEDREAG); Mirel Bănică, Biserica Ortodoxă Română: stat şi societate în anii ’30, Editura Polirom, Iaşi, 2007, 268 p. (Daniel-Valeriu BOBOC).

253

ABREVIERI ŞI SIGLE ..................................................................... 267

Mihai-Bogdan ATANASIU

PATRIMONIUL ONOMASTIC ÎN FAMILIA CANTACUZINILOR MOLDOVENI*

„În orice studiu al unui grup de înrudire aristocratică este necesar

să se ţină seama de modul în care sunt moştenite prenumele şi să se înţeleagă opţiunile întreprinse atunci când li se dau nume copiilor – ceea ce ar putea să însemne întrucâtva o programare a existenţei vieţii lor”1. Această afirmaţie poate fi probată în nenumărate cazuri şi în Ţările române, unde multe din marile familii ale căror genealogii pot fi reconstituite cât mai fidel, arată predilecţie pentru anumite prenume pe care le respectă cu stricteţe de la o generaţie la alta, acestea având o evidentă funcţie legitimatoare genealogică.

Alegerea prenumelui unui copil era în principiu lăsată la latitudinea părinţilor sau a naşilor, aceştia din urmă fiind de cele mai multe ori aleşi dintre rude2. Se întâmpla totuşi ca naşii să fie aleşi din afara grupului familial, situaţie care era manipulată în sensul lărgirii sistemului de alianţe, creându-se în jurul familiei un cerc nou, cel al cumetrilor şi cumetrelor. Este important de amintit că năşirea era una din cele mai răspândite forme de înrudire artificială, aceasta din urmă, pe lângă consangvinitate şi alianţă, fiind considerată „a treia verigă a sistemului de înrudire”3. „Înrudirea artificială stabilită prin ceremonia botezului sau a cununiei, impunea nişte obligaţii morale. Finul şi naşul trebuiau să respecte deopotrivă această înrudire, ca pe una naturală”4. Astfel, ajunşi în faţa altarului, între naşi şi fini se constituie o legătură

* Text prezentat în cadrul şedinţei de comunicări a Comisiei de Heraldică,

Genealogie şi Sigilografie a Academiei Române (Filiala Iaşi) din 11 decembrie 2007. 1 Istoria vieţii private, coordonatori Philippe Ariès şi Georges Duby, vol. III,

De la Europa feudală la Renaştere, traducere de Maria Berza şi Micaela Slăvescu, Bucureşti, 1995, p. 123.

2 Constantin Bărbulescu, Istorie antropologică şi antropologie istorică: Discuţiile din ştiinţa franceză, în volumul Identitate şi alteritate, vol. II, coord. Nicolae Bocşan, Sorin Mitu, Toader Nicoară, Cluj, 1998, p. 33-34.

3 Anita Guerreau-Jalabert, Sur les structures de parenté dans l’Europe médiévale, în „Annales E.S.C.”, 36e année, 1981, no. 6, p. 1035.

4 Maria Magdalena Székely, Structuri de familie în societatea medievală moldovenească, în ArhGen, IV (IX), 1997, nr. 1-2, p. 103.

„Opţiuni Istoriografice”, VIII2, 2007, p. 113-124.

Mihai-Bogdan Atanasiu 114

identică cu aceea a rudelor de sânge, între ei căsătoria fiind interzisă5. Această legătură, şi implicit obligaţiile ce decurgeau, nu erau limitate doar la cei ce botează şi cei care erau botezaţi, naşii devenind totodată rude spirituale şi cu părinţii finilor.

Aşa cum am amintit deja, prin alegea naşilor noului născut din afara grupului familial se urmărea atât lărgirea sistemului de alianţe, de unde decurgeau drepturi asupra patrimoniului, cât şi influenţe sociale6, şi nu în ultimul rând valoarea bunurilor cu care erau înzestraţi finii.

Sursele alegerii numelor de botez erau extrem de diverse. Copiii puteau primi la botez numele naşilor, ale părinţilor, bunicilor sau ale unor rude apropiate, mai ales dacă acestea s-au remarcat în mod deosebit în cadrul familiei. Scopul acestor alegeri era cinstirea numelui sau a amintirii celui de la care era preluat7. La fel de des întâlnite sunt situaţiile în care copiii primesc la botez numele unor sfinţi, de cele mai multe ori după sfântul/sfânta în proximitatea sărbătoririi căruia/căreia au fost născuţi. Mai trebuie menţionate şi cazurile, adevărat mai rare, în care copiii primesc numele pe care l-a purtat un frate/soră ce a murit înainte de naşterea sa, evident în memoria celui decedat. În cadrul unei familii, pe durata câtorva generaţii, poate fi observată şi evitarea unor prenume în cazurile în care un fost deţinător al acestora a comis anumite fapte reprobabile. Acest din urmă exemplu confirmă încă o dată importanţa simbolică ce era acordată prenumelor în conformitate cu paradigmele mentale ale Evul Mediu.

Sub aspect teoretic acestea au fost cele mai importante surse din care cei botezaţi îşi primeau, în timpul sfintei taine, numele. În practică, stabilirea acestor surse este extrem de dificilă datorită faptului că puţini dintre oamenii acelor vremuri, chiar dintre cei ştiutori de carte, erau preocupaţi să noteze în catastifele familiei, ori în spaţiile rămase albe de pe filele unei cărţi ce cu sfinţenie o ţineau în casă, elemente ale unei biografii exacte legate de copiii lor: naşul, vârsta, luna, ziua şi ora naşterii. De cele mai multe ori aceste surse nu pot fi decât intuite.

Cantacuzinii moldoveni au utilizat de-a lungul timpului un număr mic de prenume repetate frecvent, ca atribute ereditare, de la tată la fiu,

5 Anita Guerreau-Jalabert, op. cit., p. 1035. Vezi şi eadem, Le feodalisme. Un horizon théorique, Le Sycomore, Paris, 1980, p. 188-189.

6 Maria Magdalena Székely, op. cit., p. 103. 7 Petre Ş. Năsturel, Alegerea unor nume de botez, în ArhGen, VI (XI), 1999,

nr. 1-4, p. 85.

Patrimoniul onomastic în familia Cantacuzinilor moldoveni 115

de la unchi la nepot sau de la bunic la nepot, timp de câteva generaţii, fiecare dintre acestea având menirea de a aduce „noului născut amintirea şi mai cu seamă vitalitatea predecesorului ce l-a purtat”8. Cazul Cantacuzinilor este unul fericit în ceea ce priveşte stabilirea provenienţei prenumelor purtate, mulţi dintre ei lăsând, aşa cum vom arăta, în catastifele lor, mărturii importante legate de naşterile petrecute în familie (locul, anul, luna, ziua, ora). Cu ajutorul acestor mărturii lăsate de ei se pot afla nu doar sursele alegerii unor prenume, ci şi în ce măsură respectau prevederile impuse de pravile în legătură cu vârsta minimă a căsătoriei, cu ce a fost înzestrat de către naşi copilul botezat etc. „Adevărate memorii ale neamului, aceste registre de familie întreţin în rândul celor care le păstrează ataşamentul deliberat, motivat şi personalizat pentru o mare familie”9.

Prenumele cel mai des folosit în familia Cantacuzinilor moldoveni a fost al descălecătorului familiei în Moldova, marele vistiernic al lui Vasile Lupu – Iordache10 (reprezentantul primei generaţii a acestei familii în Moldova) (tabelul I). Aşa cum vom arăta, acest prenume a fost purtat de membrii familiei, fără întrerupere, timp de încă şase generaţii, în ambele ramuri Cantacuzineşti (Deleanu şi Paşcanu) formate din descendenţii descălecătorului. Primul care a purtat acest prenume a fost fiul cel mai mic, născut din a doua căsătorie a marelui vistiernic cu Alexandra, fiica lui Gavrilaş Mateiaş. Acesta a fost întemeietorul ramurii Cantacuzino-Paşcanu, ajuns la rândul său să deţină însemnate demnităţi în Moldova11. Urmărind această ramură găsim că în a treia generaţie fiul marelui stolnic Iordache, ajuns mare paharnic12 şi mare spătar13, a purtat numele tatălui şi bunicului său. În a patra generaţie, cu acest prenume a fost botezat fiul spătarului, ajuns mare

8 Istoria vieţii private, vol. III, p. 282. 9 Ibidem, p. 306. Marele logofăt Iordache Cantacuzino, în catastiful început de

bunicul său Toderaşco, pe care l-a moştenit, scrie că: „Văzând slova părintelui nostru [Ioniţă – n.n.], la cari an ni-am născut, am scris şi eu pe fii noştri” (N. Iorga, Studii şi documente, vol. VII, Bucureşti, 1904, p. 173).

10 În textul de faţă ne vom ocupa de ramura Cantacuzinilor moldoveni începută de Iordache, a cărui numeroasă descendenţă oferă date relevante realizării studiului nostru.

11 Nicolae Stoicescu, Dicţionar al marilor dregători din Ţara Românească şi Moldova (sec. XIV-XVII), Bucureşti, 1971, p. 366.

12 N. Iorga, Studii şi documente, vol. V, Bucureşti, 1903, p. 55, nr. 249. 13 Ibidem, p. 56-57, nr. 255 şi urm.

Mihai-Bogdan Atanasiu 116

agă14, care, din câte cunoaştem, nu a avut urmaşi. Această tradiţie nu s-a stins însă aici, căci un alt fiu al marelui spătar, Constantin, şi-a botezat cu numele strămoşului singurul băiat, ce a trăit până în anul 1826 şi a deţinut funcţia de mare logofăt15. Tot din ramura Paşcanu acest prenume a fost purtat şi de fiul Saftei Cantacuzino, fiica marelui spătar Iordache, căsătorită cu Lupu Balş, (reprezentant al generaţiei a cincea), ajuns paharnic16 şi mare vistiernic17. Din ramura Deleanu a Cantacuzinilor moldoveni, primul ce a fost botezat astfel a fost fiul lui Ioniţă, nepotul lui Toderaşco, strănepot al descălecătorului, reprezentant cu o activitate deosebit de importantă pe plan politic, ajuns mare logofăt18. Tot astfel şi-a numit şi el pe unul din fiii săi, născut, aşa cum însuşi ne relatează, la 30 mai 172319. Din generaţia a şasea doi reprezentanţi ai familiei au purtat acest nume. Este vorba de nepoţii marelui logofăt Iordache, şi anume, fiul Bălaşei20, măritată cu Aristarh Hrisoscoleu, şi fiul Saftei, măritată cu Constantin (Dinu) Cantacuzino Măgureanu din Ţara Românească. Dacă despre fiul Bălaşei un act emis în aprilie 1776 ne relevă faptul că „Iordache Hrososcoleos, fiul răpousatului Aristarh Hrisoscoleos, biv vel vistier” la această dată nu mai era în viaţă, pe fiul Saftei, poate datorită acestor omonimii, nu l-am putut identifica. Generaţia a şaptea deţine şi ea un membru al familiei ce poartă acest prenume. Este vorba de unul din cei patru băieţi ai marelui vistiernic Ianache21, fiul Saftei şi al lui Dinu Cantacuzino.

Tot în legătură cu acest prenume mai putem adăuga că el s-a transmis urmaşilor descălecătorului familiei în Moldova şi asemenea

14 Ion Mihai Cantacuzino, O mie de ani în Balcani. O cronică a Cantacuzinilor în vâltoarea secolelor, traducere de Maria Şerbănescu şi Sabina Drăgoi, Bucureşti, 1996, planşa VII.

15 Ibidem. 16 Teodor Bălan, Documente bucovinene, vol. VI, Bucureşti, 1942, p. 228-229, nr. 79. 17 Ibidem, p. 166. 18 Ioan Caproşu, Documente privitoare la istoria oraşului Iaşi, vol. V, Iaşi,

2001, p. 376-382, nr. 603. În catastiful început de Toderaşco Cantacuzino, fiul său Ioniţă, a scris următoarele: „Let 7196 [1688], luna maiu 18, – Domnu: vă dăn. Ioan Costandin voievod, din mila Domnului nostrum Iisus Hristos, s-au născut fiul nostru Iordachi, vineri, la opt ceasuri în ză, în zioa de Sfântul Mucenic Feodoru, în tărg în Trotuş, să să ştie” (N. Iorga, Studii şi documente, vol. V, p. 173).

19 N. Iorga, Studii şi documente, vol. VII, p. 173. Una din funcţiile deţinute de acesta a fost cea de mare spătar al Moldovei (ibidem, p. 225-226, nr. 71).

20 Ibidem, p. 281, nr. 17. 21 Teodor Bălan, Documente bucovinene, vol. VI, p. 53-54.

Patrimoniul onomastic în familia Cantacuzinilor moldoveni 117

unui patronim, el urmând întotdeauna numele de botez. Este cazul primului fiu al vistiernicului Iordache, născut din căsătoria cu Catrina Băcioc, găsit de cele mai multe ori în documentele vremii numit Toderaşco Iordache Cantacuzino22, precum şi a doi dintre copii acestuia din urmă: „Ion Iordache logofăt al doilea”23 şi „Vasile Iordachi”24. Şi pe cea de-a doua soţie a marelui vistiernic Iordache, ce a supravieţuit acestuia încă aproape 25 de ani, o găsim frecvent în documente, după ce rămâne capul familiei, nominalizată nu cu prenumele său (Alexandra), ci cu supranumele „Iordăchioaia” „vistierniceasa”25 sau „spătăroaia”.

Acest caz evident de moştenire a unui prenume de la o generaţie la alta nu este singular în cadrul familiei de care ne ocupăm. La o privire atentă asupra prenumelor purtate de reprezentanţii celor şase generaţii ce s-au succedat primului Cantacuzin venit în Ţara Moldovei se poate observa că numărul acestora era limitat, frecvenţa cu care se repetau fiind, bineînţeles, foarte mare. Cele mai des folosite prenume, în afară de cel arătat deja, putem considera că erau alese tot pe principiul moştenirii de la tată la fiu (mamă-fiică), de la unchi la nepot (mătuşă-nepoată) sau de la bunic la nepot (bunică-nepoată). Trei dintre aceste prenume, purtate de reprezentanţii de parte bărbătească ai familiei, pot demonstra această afirmaţie.

Primul dintre ele este „Ion” („Ioan”, „Ioniţă”) (tabelul II) şi a fost purtat întâia oară în generaţia a treia de către cel considerat de N. Iorga ca fiind întemeietorul ramurii Cantacuzino-Deleanu26, unul dintre fiii lui Toderaşco. Stins din viaţă în floarea vârstei, la doar 28 de ani, el nu a deţinut decât funcţia de logofăt al doilea27. Despre unul dintre fiii acestuia aflăm din cele scrise în catastiful familiei de către Vasile

22 N. Iorga, Studii şi documente, vol. VI, Bucureşti, 1904, p. 87, nr. 58; p. 87-88, nr. 59.

23 Gheorghe Ghibănescu, Ispisoace şi zapise, IV/2, Iaşi, 1915, p. 216-217. Vezi şi Mihai-Bogdan Atanasiu, Cartea în familia Cantacuzinilor moldoveni, în OI, VIII1, 2007, p. 99.

24 N. Iorga, Studii şi documente, vol. VI, p. 278, nr. 516. 25 Dumitru Velciu, „Iordăchioaia visterniceasa”, bunica dinspre mamă a

cronicarului Ion Neculce, în RITL, XVI, 1967, 3, p. 449-466. 26 N. Iorga, Studii şi documente, vol. VII, p. 173, nota 2. 27 Gheorghe Ghibănescu, Ispisoace şi zapise, IV/2, p. 216-217. Conform celor

notate în catastiful familiei de către fratele sau Vasile, Ioan a trecut la cele veşnice la data de 30 august 1692 (N. Iorga, Studii şi documente, vol. VII, p. 174). A fost înmormântat la mănăstirea Bogdana (Gheorghe Balş, Bisericile moldoveneşti din veacurile al XVII-lea şi al XVIII-lea, Bucureşti, 1933, p. 562).

Mihai-Bogdan Atanasiu 118

Cantacuzino că: „în a patra lună după schimbare vieţii iubitului meu frate Ioan, rămâind cumnata Marie, soţia lui, îngreuiată, au născut pe fiul lor Ioan, pe care iar noi l-am botezat, şi în dorul lui i-am pus numile tătăni-său Ioan [subl. n.], – miercuri în 6 a lui decembrie, în sat în Ploscuţăni; şi am mulţămit lui Dumnezău de toate giudecăţăle lui cele drepte şi ascunsă”28. Marele logofăt Iordache Cantacuzino-Deleanu29 a avut împreună cu soţia sa, Ecaterina Racoviţă, nouă copii, al şaptelea dintre ei, botezat Ion, a fost născut la data de 9 ianuarie 172130 (la două zile după sărbătorirea sfântului omonim). Despre acesta aflăm din acelaşi catastif că nu a supravieţuit multă vreme căci, următorul copil al logofătului, născut la 25 decembrie 1721, a fost numit tot Ion, „murind celălalt”31. Singurul fiu al lui Ioan Cantacuzino-Deleanu, Matei, a ales şi el, pentru unul dintre băieţii săi, născuţi din căsătoria cu Ralu Callimachi, prenumele Ion32. Tot astfel a fost botezat şi unul dintre fiii Saftei Cantacuzino33, personaj pe care frecvent îl întâlnim în actele vremii numit Ianache34. În ramura „Canta” Şebeşti35 întâlnim doi reprezentanţi ce au purtat prenumele „Ion”. Primul, în generaţia a cincea, a fost fiul lui Toader şi nepot lui Ioniţă Cantacuzino36, iar al doilea, în generaţia următoare, fiul precedentului amintit37.

Cel de-al doilea prenume reprezentativ pentru analiza noastră este „Toderaşco” („Toader”) (tabelul II), pe care îl întâlnim în generaţiile a doua, a patra şi a cincea, el arătând încă o dată faptul că a fost ales în amintirea predecesorilor. Pe primul dintre ei l-am amintit deja în cele prezentate până acum. Este vorba de marele vistiernic Toderaşco

28 N. Iorga, Studii şi documente, vol. VII, p. 174. 29 Vezi supra, nota 18. 30 N. Iorga, Studii şi documente, vol. VII, p. 173. 31 Ibidem. 32 Paul Păltănea, Note genealogice despre Cantacuzinii de la Băleni, în

ArhGen, III(VIII), 1996, nr. 3-4, p. 57. 33 N. Iorga, Studii şi documente, vol. VII, p. 202. 34 Ianache şi-a redactat, la data de 1 octombrie 1795, testamentul, ai cărui

beneficiari erau soţia sa, Maria Balş şi copiii lor, Nicolae, Iordache, Constantin, Ioniţă şi Catrina (Teodor Bălan, Documente bucovinene, vol. VI, p. 53-54, nr. 18).

35 Întemeietorul acestei ramuri a Cantacuzinilor moldoveni, puţin cunoscută astăzi, a fost Toader, fiul lui Ioniţă şi nepot lui Toderaşco Iordache (Ion Mihai Cantacuzino, op. cit., planşa VII).

36 Ion Mihai Cantacuzino, op. cit., planşa VII. Acesta este viitorul cronicar Ioan Canta.

37 Ibidem.

Patrimoniul onomastic în familia Cantacuzinilor moldoveni 119

Iordache Cantacuzino cu al cărui nume a fost botezat şi unul din nepoţii săi, al treilea fiu al lui Ioniţă, ce notează în catastiful familiei că, în anul „7199 (1690), luna septembrie 29 [...], din mila Domnului nostru Is. Hr. s-au născut fiul nostru Toaderu, în faptu zili, în ziua de Sfântul părinte Chiriiac, în sat în Pişata, să să ştie”38. Unul dintre copiii acestuia din urmă a fost botezat cu prenumele tatălui şi al străbunicului său39.

Prenumele „Ilie” (tabelul II) este şi el unul din cele ce pot arăta că a fost ales de către urmaşi în amintirea primului membru al familiei ce l-a purtat. Este vorba de marele vistiernic Ilie Cantacuzino, unul dintre fii lui Toderaşco Iordache, căsătorit cu Maria Costin. După moartea fratelui său Ioniţă, copiii acestuia, Iordache, Toader, Şerban şi Ioan40, au fost crescuţi de către unchii lor Vasile, ce nu a avut urmaşi, şi Ilie, ce a avut o singură fiică, Bălaşa, măritată în Ţara Românească41. Fără urmă de îndoială ei au fost crescuţi şi educaţi conform normelor familiei, primii trei ajungând, asemenea înaintaşilor, influenţi dregători ai Ţării Moldovei. De pe urma unchilor, aceşti copii nu s-au bucurat doar de o aleasă educaţie, ci şi de o mare parte din averea lor, ei rămânând singurii moştenitori ai familiei42. În urma acestor consideraţii, putem crede că în semn de recunoştinţă, atât Iordache43, cât şi Toader44, au ales pentru primii lor copii (de parte

38 N. Iorga, Studii şi documente, vol. VII, p. 174. Vezi supra, nota 35. Toader a

avut şi el o activitate politică însemnată, cea mai înaltă demnitate în care cunoaştem că a fost numit fiind aceea de mare stolnic (Documente româneşti din arhiva mănăstirii Xiropotam. Catalog, vol. I, editat de Florin Marinescu, Ioan Caproşu, Petronel Zahariuc, Iaşi, 2005, p. 194, nr. 414).

39 Mihai banul Cantacuzino, Genealogia Cantacuzinilor, publicată şi adnotată de N. Iorga, Bucureşti, 1902, p. 49a.

40 Despre Ioan, în afară de menţiunea naşterii sale nu am mai găsit nici o altă informaţie, de unde putem crede că nu a trăit foarte mult. La 1 iulie 1718, mama acestuia, Maria, împărţea fiilor săi Iordache, Şerban şi Toader averea rămasă, actul demonstrând că la această dată Ioan nu mai era în viaţă (N. Iorga, Studii şi documente, vol. VII, p. 187-188).

41 Mihai-Bogdan Atanasiu, Ilie Cantacuzino, ctitorul bisericii de la Sihăstria Putnei, în AP, III, 2007, 1, p. 39-46.

42 Idem, Înrudiri Cantacuzineşti, în OI, VII1, 2006, p. 124-132. 43 Singura informaţie ce ni s-a păstrat despre acest copil al logofătului Iordache

este data naşterii sale – 20 iunie 1710, eveniment petrecut la câteva luni după decesul vistiernicului Ilie (idem, Ilie Cantacuzino..., p. 42).

44 Sever Zotta, Note cu privire la „Pomelnicul Cantacuzineştilor”, în ArhGen, I, 1912, nr. 1-12, p. 166.

Mihai-Bogdan Atanasiu 120

bărbătească) prenumele celui care le-a fost ca un părinte – Ilie45. Un alt fiu al lui Toader, reprezentant al ramurii Şerbeşti, cronicarul Ioan Canta, a avut la rândul său un fiu pe care l-a botezat Ilie46.

Pe lângă aceste patru prenume întâlnite aproape la fiecare generaţie, pentru băieţi mai apar şi altele, precum Vasile, Şerban, Constantin, Matei sau Nicolae, a căror provenienţă nu indică o moştenire a lor, existând posibilitatea ca alegerea acestora să fi fost influenţată de numele (sau la cererea) naşilor, sau purtătorii lor au venit pe lume în una din zilele apropiate sărbătoririi sfântului respectiv. Cazul prenumelui Şerban este însă unul special. El a fost purtat de către unul dintre fiii lui Ioniţă Cantacuzino, ce notează în catastiful său că, la data de 10 iulie 1689, „din mila lui Dumnezeu, s-au născut fiul nostru Şerban, miercuri, la doaă ceasuri şi giumătate de zi, în zia de 45 Mucenici din Necopole, în sat în Români, să să ştie”47. În cursul evenimentelor petrecute în Moldova între anii 1738-1739, Şerban primeşte misiunea de a păzi hotarele spre Transilvania, timp în care trimitea informaţii ardelenilor despre mişcările trupelor turceşti. În urma acţiunilor sale, el cade în dizgraţia lui Grigorie Ghica vodă care hotărăşte ca Şerban să fie călugărit forţat, ceea ce, la scurt timp după decizia domnului, se şi întâmplă. Călugărul Serghie, cum a fost numit, reuşeşte să fugă peste munţi, în Transilvania de unde, timp de câţiva ani, a făcut numeroase plângeri pentru iertarea sa, fără să primească un răspuns favorabil pentru vreuna din ele. Declarat „hiclean” şi cu averea confiscată, Şerban moare în pribegie fără să aibă urmaşi48. Putem considera că teama ca destinul tragic al Cantacuzinului să nu se repete ar putea constitui motivul pentru care nici un alt membru al familiei nu a mai primit la botez prenumele Şerban.

45 Multe din pasajele scrise de copii lui Ioniţă în catastiful familiei ne

îndreptăţesc să credem că au fost mai apropiaţi de unchiul lor Ilie. Aducem ca exemplu următorul fragment: „mai având patru sălişti date de unchiul nostru Vasile Canta vornic: Plopeştii, Brăteştii, Vătămanii, Cărbuneştii, măcatu că el scrii că ni-au dat danii, dar au luat de la maica noastră 2 părechi blani, alămi sobol, cari le-au dat vărul Iordachi Rusăt postelnic, datorie lui, 2 părechi sărjă, şi le-au vândut câte 500 lei, când eram pribegi în Ţara Muintenească [cu Ilie Cantacuzino – n.n.] 200 lei ne-au luat mieri a noastră, şi altile multe […]” (N. Iorga, Studii şi documente, vol. VII, p. 174, p. 188).

46 Ion Mihai Cantacuzino, op. cit., planşa VII. 47 N. Iorga, Studii şi documente, vol. VII, p. 174. 48 Ştefan S. Gorovei, Cantacuzinii Moldoveni(II), în MI, 1983, 5, p. 16. Vezi şi

N. Iorga, Studii şi documente, vol. VI, p. 526-527.

Patrimoniul onomastic în familia Cantacuzinilor moldoveni 121

Aceeaşi situaţie poate fi observată şi în cazul prenumelui „Catrina” („Caterina”) (tabelul III) purtat timp de şapte generaţii de reprezentantele descendente, în mare măsură ale ramurii Cantacuzino-Paşcanu, moştenit de la prima soţie a descălecătorului familiei moldovene, fiica lui Coste Băcioc. Marele vistiernic al lui Vasile Lupu, Iordache, alege pentru una din fiicele sale, născute din căsătoria cu Alexandra, prenumele purtat de prima sa soţie. La rândul ei măritată de două ori, Catrina este mama cronicarului Ion Neculce, fiu din prima sa căsătorie cu Neculce vistiernicul49. Din ramura Paşcanu, acest prenume a mai fost purtat în generaţia a treia de fiica marelui stolnic Iordache, fiul vistiernicului Iordache şi al Alexandrei, măritată cu Panaitache Morona50; în generaţia a cincea de către fiica marelui stolnic Constantin Cantacuzino, fiul spătarului Iordache, măritată cu Constantin Sturza51; în generaţia a şasea de către fiica marelui logofăt Iordache şi a Anei Ventura, măritată cu Gheorghe Ghica Budeşti52 şi în generaţia a şaptea de către două fete, prima fiind fiica marelui vornic Constantin Cantacuzino, fiul logofătului Iordache, măritată cu Nicolae Suţu53 şi a două, vară dreaptă cu cea din urmă, fiica lui Alexandru, măritată cu Ioan Cantacuzino-Măgureanu54. Şi unicul copil al Catrinei Băcioc, Toderaşco Iordache, a ales pentru fiica sa prenumele celei care l-a născut. În catastiful său Toderaşco notează că la data de 30 iunie 1678 „dintru voia lui Dumnezău am căsătorit şi pe fiica noastră Catrina după feciorul lui Gavriliţă hatmanu [Vasile Costachi – n.n.]...”55. Împreună cu acesta, Catrina a avut o singură fiică, pe Safta, ce nu întâmplător purta numele bunicii sale, fiica lui Ştefan Boul56.

„Maria” este un alt prenume des întâlnit la fetele născute Cantacuzino, însă frecvenţa acestuia nu o putem atribui, asemenea exemplelor prezentate până acum, unei moşteniri de familie57. Alte

49 Dumitru Velciu, Neculce vistierul, tatăl lui Ion Neculce, în LL, XV, 1967, p. 19-33. 50 Ion Mihai Cantacuzino, op. cit., planşa VII. 51 Ibidem. 52 Ibidem. 53 Ibidem. 54 Ibidem. 55 N. Iorga, Studii şi documente, vol. VII, p. 177. 56 Ştefan S. Gorovei, Contribuţii la genealogia familiei domnitoare Tomşa, în

RA, an. XLVIII, XXXIII, 3, 1971, p. 386-388. 57 Prenumele „Maria”, adoptat din calendarul creştin şi poate cel mai întâlnit în

epocă, apare la Cantacuzinii moldoveni la generaţiile a doua (fiica marelui vistiernic

Mihai-Bogdan Atanasiu 122

prenume purtate de fetele acestei familie, mult mai rar întâlnite, sunt: Safta, Bălaşa, Ilinca, Zmaragda, Anastasia şi mai târziu Pulheria sau Zoe.

Un alt aspect ce poate fi observat de-a lungul a două secole de existenţă a familiei Cantacuzino în Moldova este acela că membrilor ei nu li s-au atribuit porecle. Găsim prenumele lor diminutivate, asociate acestora pe cel al tatălui sau al bunicului sau, mai târziu, în secolul al XVIII-lea, denumirea ramurii din care făceau parte, însă niciodată un cognomen. Singura excepţie în acest sens, însă deocamdată neprobată documentar, ar fi în cazul Catrinei, fiica vistiernicului Iordache, despre al cărei fiu, cronicarul Ion Neculce, Radu Greceanu afirma în cronica sa că ar fi „feciorul Mutei, den viţa şi sămânţa Cantacozineştilor”58.

În final, putem afirma că cele patru-cinci exemple de prenume frecvent întâlnite la membrii acestei familii confirmă ipoteza transmiterii conştiente şi generalizate a lor de la o generaţie la alta ca atribute ereditate sau ca o modalitate de cinstire a înaintaşilor. Asemenea însemnului heraldic ce reprezenta unul din cele mai importante elemente ale patrimoniului simbolic al unei familii, putem afirma că, în cazul Cantacuzinilor moldoveni şi prenumele poate fi considerat o importantă formă de manifestare a conştiinţei genealogice, un bun patrimonial. Toate aceste consideraţii rezultate analizei de faţă certifică încă odată faptul că, în Evul Mediu, numele de botez nu erau alese la întâmplare. Iordache Cantacuzino, nepoata lui Andronic) şi a treia (fata Catrinei şi a grămăticului Enache, nepoata marelui vistiernic Iordache); în ramura Paşcanu în generaţiile a şasea (fiica marelui logofăt Iordache, nepoata marelui logofăt Constantin) şi a şaptea (fiica lui Alexandru şi a Elisabetei Cantacuzino-Deleanu, nepoata marelui logofăt Iordache), în ramura Deleanu în generaţiile a cincea (fiica Bălaşei, nepoata marelui vistiernic Ilie şi a Mariei Costin de la care a moştenit prenumele), a şasea (fiica marelui spătar Iordache, nepoata marelui logofăt Iordache). Nu este exclus ca în ramura „Canta” Şerbeşti acest prenume să fi fost moştenit de la Maria Ciobanu, soţia logofătului al doilea Ioniţă, părinţii marelui stolnic Toader, întemeietorul acestei ramuri. Acest nume se întâlneşte în generaţiile a cincea (fiica marelui stolnic Toader, nepoata logofătului al doilea Ioniţă), a şasea (fiica marelui vornic Toader, nepoata marelui stolnic Toader) şi a şaptea (fiica marelui postelnic Ioniţă, nepoata cronicarului Ioan Canta) (Ion Mihai Cantacuzino, op. cit., planşa VII).

58 Radu Greceanu, Viaţa lui Constantin-vodă Brâncoveanu, în Cronicari munteni, ediţie îngrijită de Mihail Gregorian, cu un studiu introductiv de Eugen Sănescu, vol. II, Bucureşti, 1961, p. 143.

Patrimoniul onomastic în familia Cantacuzinilor moldoveni 123

Tabelul I

Numărul generaţiei

Prenume Prenumele tatălui/mamei (Cantacuzino)

Prenumele bunicului/bunicii

(Cantacuzino)

Funcţii deţinute

Ramura

2 Iordache Iordache Andronic mare stolnic, mare paharnic

Paşcanu

3 Iordache Iordache Iordache mare paharnic, mare spătar

Paşcanu

4 Iordache Iordache Iordache mare agă Paşcanu

5 Iordache Constantin Iordache mare logofăt Paşcanu

5 Iordache Safta (= Lupu Balş)

Iordache paharnic, mare vistiernic

Paşcanu

4 Iordache Ion (Ioniţă) Toderaşco mare logofăt Deleanu

5 Iordache Iordache Ion (Ioniţă) mare spătar Deleanu 6 Iordache Balaşa (= A.

Hrisoscoleu) Iordache fost mare

vistiernic Deleanu

6 Iordache Safta (= Dinu Cantacuzino)

Iordache ? Deleanu

7 Iordache Ianache Safta (= Dinu Cantacuzino)

serdar Deleanu

Tabelul II

Numărul generaţiei

Prenume Prenumele tatălui/mamei (Cantacuzino)

Prenumele bunicului/bunicii

(Cantacuzino)

Funcţii deţinute

Ramura

3 Ion(Ioniţă) Toderaşco Iordache logofăt al doilea

4 Ioan Ion (Ioniţă) Toderaşco Deleanu 5 Ion Iordache Ion (Ioniţă) mare logofăt Deleanu 6 Ioan

(Ianache) Safta (= Dinu Cantacuzino)

Iordache ? Deleanu

7 Ioan Matei Ioan ? Deleanu 5 Ioan Toader Ion (Ioniţă) mare logofăt Şerbeşti 6 Ioniţă Ioan Toader mare postelnic Şerbeşti 2 Toderaşco Iordache Andronic mare vistiernic 4 Toader Ion (Ioniţă) Toderaşco mare stolnic Şerbeşti 5 Toader Toader Ion (Ioniţă) spătar Şerbeşti 3 Ilie Toderaşco Iordache mare vistiernic 5 Ilie Iordache Ion (Ioniţă) Deleanu 5 Ilie Toader Ion (Ioniţă) Şerbeşti 6 Ilie Ioan Toader mare vistiernic Şerbeşti

Mihai-Bogdan Atanasiu

124

Tabelul III

Numărul generaţiei

Prenume Prenumele tatălui/mamei (Cantacuzino)

Prenumele bunicului/bunicii

(Cantacuzino)

Ramura

2 Catrina Iordache Andronic 3 Caterine Iordache stolnic Iordache Paşcanu 5 Caterina Constantin Iordache Paşcanu 6 Caterina Iordache Constantin Paşcanu 7 Caterina Constantin Iordache Paşcanu 7 Caterina Alexandru Alexandru Paşcanu 3 Catrina Toderaşco Iordache Deleanu

THE ONOMASTIC PATRIMONY OF THE MOLDAVIAN CANTACUZINO’S FAMILY

(Abstract)

We analyzed in this text the way in which the Cantacuzino’s members from Moldavia used to choose, for seven generations, their children’s names. The systematic repetition of five Christian names, identified in the documents, make us believe that they represented hereditary symbols on one hand and, on the other hand, they were a modality to render homage to the ancestors’ memory. Just like the heraldic sign was the most important element of the symbolic inheritance of a family we also can admit in the case of Moldavian Cantacuzinos that the Christian names given to their children were another significant act to show the importance of genealogic conscience.

ABREVIERI ŞI SIGLE AA = Arta şi Arheologia, Iaşi-Bucureşti AARMSI = Analele Academiei Române, Memoriile Secţiunii

Istorice, Bucureşti AIIAI = Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie „A. D.

Xenopol”, Iaşi AIIAC = Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie Cluj-Napoca AIIX = Anuarul Institutului de Istorie „A. D. Xenopol”, Iaşi AMM = Acta Musei Moldaviae Meridionalis, Muzeul Judeţean de

Istorie „Ştefan cel Mare”, Vaslui AMN = Acta Musei Napocensis, Cluj-Napoca AP = Analele Putnei, Suceava ArhGen = Arhiva Genealogică, Iaşi ArhMold = Arheologia Moldovei, Iaşi AŞUI = Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Alexandru Ioan

Cuza” din Iaşi (Serie nouă). Istorie BAI = Bibliotheca Archaeologica Iassiensis, Iaşi BAR = Biblioteca Academiei Române, Bucureşti BCMI = Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice BMA = Bibliotheca Memoria Antiquitatis, Piatra Neamţ BOR = Biserica Ortodoxă Română, Bucureşti CI = Cercetări Istorice, Iaşi CL = Convorbiri literare, Iaşi-Bucureşti CD = Convorbiri didactice, Bucureşti CDM = Catalogul documentelor moldoveneşti din Arhivele

Centrale de Stat, Bucureşti, vol. 1-4 CI = Cercetări Istorice, Iaşi CIL = Corpus Inscriptiorum Latinarum, Berlin CJ = The Classical Journal CvL = Convorbiri Literare (ambele serii), Iaşi DANIC = Direcţia Arhivelor Naţionale Istorice Centrale, Bucureşti DBFP = Documents on British Foreign Policy DGRA = Dictionary of Greek and Roman Antiquities DIR = Documente privind istoria României (A, Moldova; B, Ţara

Românească)DJANI = Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Iaşi

„Opţiuni Istoriografice”, VIII2, 2007, p. 267-268.

Abrevieri şi sigle 268

DRH = Documenta Romaniae Historica (A, Moldova; B, Ţara Românească; C, Transilvania; D, Relaţii între Ţările Române)

HN = Historia Naturalis IN = Ioan Neculce. Buletinul Muzeului Municipal Iaşi IDR = Inscripţiile Daciei Romane, Bucureşti ISM = Inscriptiones Scythiae Minoris, Bucureşti JEA = Journal of European Archaeology, European Association

of Archaeologists LL = Limbă şi literatură, Bucureşti MAN = The Journal of the Royal Anthropological Institute, Royal

Anthropological Institute of Great Britain and Ireland MEFRA = Mélanges de l’École Française à Rome MemAnt = Memoria Antiquitatis, Complexul Muzeal Judeţean

Neamţ, Piatra Neamţ MI = Magazin Istoric, Bucureşti MMS = Mitropolia Moldovei şi Sucevei, Iaşi OI = Opţiuni Istoriografice, Iaşi RA = Revista Arhivelor (ambele serii), Bucureşti RdI = Revista de Istorie, Bucureşti RESEE = Revue des études sud-est européennes, Bucarest RI = Revista istorică (ambele serii), Bucureşti RIAF = Revista pentru Istorie, Arheologie şi Filologie, Bucureşti RIR = Revista istorică română, Bucureşti RIS = Revista de Istorie Socială, Iaşi RITL = Revista de istorie şi teorie literară, Bucureşti RRH = Revue Roumaine d’Histoire, Bucarest RSL = Rivista di Studi Liguri RsL = Romanoslavica, Bucureşti SAA = Studia Antiqua et Archeologica, Iaşi SCIV(A) = Studii şi Cercetări de Istorie Veche (şi Arheologie).

Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, Bucureşti SMIM = Studii şi Materiale de Istorie Medie, Bucureşti St.Thrac. = Studia Thracologica, Bucureşti TD = Thraco-Dacica. Institutul Român de Tracologie.

Bucureşti