GRUP SCOLAR INDUSTRIAL ROVINARI

PROIECT DE DIPLOMASPECIALIZAREA:TEHNICIAN MECANIC PENTRU

INTRETINERE SI REPARATIE

Coordonator: Absolventa:Prof.Fârţă Dumitru Cârstea Elena-Adriana

2011

TEMA PROIECTULUI:

NECESITATEA LUCRARILOR DE INTRETINERE SIREPARATII

2

Cuprins:

Argument..............................................................................4-5

Cap.1.Obiectivele si mijloacele activitatii de intretinere si reparatii....................................................6-7

Cap.2.Factorii care contribuie la uzarea pieselor componente ale utilajelor.............................................................................8-11

3

Cap.3.Intretinerea masinilor sin utilajelor industriale........................................................................12-14 Cap.4.Operatii pregatitoare pentru executarea repararii...........................................................................15-24

Masuri de securitate si sanatate in munca.......................25

Bibliografie..........................................................................26

ARGUMENT

4

Executarea la timp si in conditii tehnice corespunzatoare a lucrarilor de intretinere si reparatii conduce la:

Economisire de bani

Prelungirea vieţii sistemului

Reducerea costurilor reparaţiilor obligatorii

Reducerea consumul de energie ca urmare a creşterii eficienţei sistemului

Creşterea fiabilităţii sistemului

Reducerea costurilor reparaţiilor ca urmare aplanificării corespunzătoare şi mai ales aîntreţinerii preventive, efectuate conformprogramelor şi datelor stabilite de sistem;

Organizarea mai bună a activităţilor deîntreţinere şi reparaţii prin definireaactivităţilor specifice cărora le este asociatnecesarul de resurse;

Reducerea timpului de imobilizare a utilajelor înreparaţii prin stabilirea necesarului şi timpuluide aprovizionare - cu ajutorul datelor oferite desistem;

Reducerea activităţilor de înregistrare adocumentelor şi a datelor referitoare la stocurilede materiale, materii prime şi piese de schimb;

Calculul resurselor financiare implicate înactivităţile de reparaţii pe tipuri de echipamenteutilizate şi folosirea acestor informaţii casuport pentru deciziile de achiziţii viitoare;

Întreţinerea urmăreşte să menţină maşinile, utilajeleşi instalaţiile în condiţii normale de exploatare între două

5

reparaţii consecutive, reducând posibilitatea apariţiei unorreparaţii accidentale.

Este necesar ca periodic să se verifice şi stareaaccesoriilor din dotarea maşinii, utilajului şi ainstalaţiei respective, chiar dacă sunt situaţii când uneledintre acestea sunt folosite mai rar. Activitatea de întreţinere şi reparare a utilajelor esteimpusă de faptul că, pe parcursul folosirii lor productive,acestea sunt supuse procesului de uzură fizică şi morală. Caurmare, a procesului de uzură fizică, are loc un proces depierdere treptată a valorii de întrebuinţare a utilajului,şi în final o pierdere a capacităţii de satisfacere a nevoiisociale pentru care a fost creat.

Obţinerea unei durate de funcţionare normale cât mailungi se poate realiza prin încetinirea procesului de uzarefizică a pieselor componente, aceasta asigurându-se prin:exploatarea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor lasarcina normală (prin evitarea supraîncărcărilor),întreţinerea corectă şi curăţirea zilnică, ungerea pieselorîn mişcare, observarea continuă a stării şi funcţionăriilor, lucrul de bună calitate a echipelor de întreţinere şireparaţii şi executarea reparaţiilor la timp, conformprescripţiilor întreprinderii constructoare. Toate aceste activităţi de revizie, control,întreţinere şi reparare a utilajelor, îndreptate în scopulmenţinerii în stare de funcţionare o perioadă cât mai marede timp formează ceea ce în literatura de specialitatepoartă numele de sistem de întreţinere şi reparare.

In vederea mentinerii caracteristicilor functionale aleutilajului si a functionari in condiţii cât mai apropiate decele iniţiale, în cadrul întreprinderilor se organizează unserviciu de întreţinere şi reparare a utilajului deproducţie. Din analiza comportamentului utilajelor înprocesul de uzură fizică se poate constata că uzura în timpa diferitelor componente are loc în mod diferenţiat.

Fenomenul de uzură fizică a utilajului poate fi ameliorat şiprintr-un sistem de activităţi de întreţinere a acestuia,precum şi printr-un ansamblu de operaţii de control şi

6

revizie, care să permită depistarea din timp a eventualelordefecţiuni.

Realizarea unor activităţi de întreţinere şi repararecorespunzătoare a utilajelor are o serie de avantaje, dintrecare mai importante sunt:

creşterea perioadei de timp în care utilajul este înstare de funcţionare şi realizarea producţiei conformgraficelor;

creşterea randamentului şi a preciziei de funcţionare autilajelor;

reducerea costurilor de producţie şi, implicit,creşterea eficienţei activităţii de producţie.

CAPITOLUL 1

OBIECTIVELE ŞI MIJLOACELE ACTIVITĂŢII DE ÎNTREŢINERE ŞIREPARARE.

Activitatea de întreţinere şi reparaţii a devenit o problemătehnologică, în timp ce o lungă perioadă de timp era considerată ca oactivitate anexă neimportantă. Această modificare de optică estefirească, deoarece astăzi într-o întreprindere constructoare de maşiniexisă un număr foarte mare de utilaje diversificate.

7

Obiectivele întreţinerii şi reparaţiei utilajelor dintr-oîntreprindere sunt:

menţinereastării

utilajului laparametriicare săasigure

cantitatea,calitatea şicontinuitateaproducţiei;

evitareaîntreruperilo

r deproducţie,datorităavariilor;

reducereatimpilor

neproductiviîn scopulmicşorării

cheltuielilorpe unitateade produs;

limitarea laun

nivel minima

cheltuielilor efectuatecu lucrările

deîntreţinere

şireparaţii;

asigurareafuncţionăriiutilajelorîn condiţii

desecuritatedeplină înexploatare.

Existenţa unui compartiment de întreţinere şi reparaţiieste justificată de necesitatea asigurării utilizăriipermanente a echipamentelor şi clădirilor dinîntreprinderile tot mai complexe.

Domeniul de activitate al compartimentului deîntreţinere este diferit de la o întreprindere la alta, darcuprinde în general, următoarele lucrări:

întreţinerea şi repararea echipamentului şi clădirilor;modificările aduse acestora;montarea şi punerea în funcţiune a noilor echipamente;livrarea de utilităţi în scopuri de producţie (apă, energie electrică, aer, abur, gaze etc.);controlul şi evidenţa cheltuielilor de întreţinere şi reparaţii;paza contra incendiilor.

Pentru atingerea obiectivelor compartimentul deîntreţinere trebuie să se folosească de principalelemijloace:

să se constituie într-un organism proporţionaldimensionat cu cadre şi bine organizat în funcţie despecificul întreprinderii;să elaboreze un program de lucru bine conceput;să-şi organizeze disponibilul de piese de schimb înfuncţie de necesităţi;să evidenţieze şi să studieze continuu cauzeleavariilor şi să prevadă remediile;

8

să lucreze în strânsă colaborare cu celelaltecompartimente, astfel ca să se asigure funcţionareautilajelor prin respectarea programelor;să se informeze permanent în pas cu progresultehnologic, în domeniul materialelor, metodelor şiechipamentelor noi

ACTIVITĂŢILE DE ÎNTREŢINERE Tabel nr. 1

ACŢIUNEA CE CUPRINDE CUI REVINE

Previziunea întreţinerii

Activităţiefectuate pentruevitarea lucrărilorde reparaţii şipentru ca lucrărilede întreţinereinevitabile să fieefectuate cel maicomod posibil

Personalului dedeservire şi a

celui deîntreţinere din

secţii

Întreţinerea preventivă

Activităţiefectuate pentrureducerea uzurii,menţinereautilajelor în bunecondiţii defuncţionare şievitarea opririlorneprevăzuteprovocate deaccident.

Personalului deîntreţinere din

secţii şi atelierecare executăreviziile

Întreţinerea corectivă

Activităţiefectuate pentrucorijareadefectelor,înlocuirea pieseloruzate, revizuireaşi renovareautilajelor într-unmod care să le

Personalului deîntreţinere din

secţii şi atelierecare executăreparaţiile

9

redea calităţilelor de funcţionareşi precizie.

Evidenţă şi planificare

Activităţi ca:previziunea petermen lung şiscurt, organizareamuncii, studiul decosturi,înregistrareacauzelor proasteifuncţionări autilajelor .

Persanului deconducere a

activităţii deîntreţinere şi

reparaţii.

CAPITOLUL 2FACTORII CARE CONTRIBUIE LA UZURA PIESELOR COMPONENTE

ALE UTILAJELOR

În condiţiile producţiei industriale moderne, maşinile,utilajele şi instalaţiile trebuie să funcţioneze laparametrii optimi, fără întreruperi sau opriri accidentale,condiţie esenţială pentru obţinerea unei calităţi superioarea produselor cerute şi a unei eficiente economice ridicate.

10

Întrucât în timpul funcţionării maşinile, utilajele şiinstalaţiile se uzează fizic, această uzare poate provocaerori de prelucrare, mărirea consumurilor specifice şi chiaraccidente de muncă.

Factorii mai importanţi care contribuie la uzurapieselor, componente ale maşinilor şi utilajelor, sunt daţiîn figura 1.

Fig. 1. Factorii care contribuie la uzura pieselor.

a). Prelucrarea pieselor. Dat fiind faptul că forţele defrecare acţionează asupra straturilor superficiale alepieselor, gradul de uzură şi de rezistenţă la uzură depindede prelucrarea lor. Oricare ar fi această prelucrare, se vor

11

obţine totuşi în final suprafeţele cu neregularităţimicroscopice sau macroscopice .

S-a constatat că prin prelucrare se produc unelemodificări în structura superficială a metalelor saualiajelor pieselor în frecare, care influenţează rezistenţala uzură. De exemplu : la aşchiere, avansurile mici de 0,003 - 0,006 mm/rot şi vitezele mici sub 3m/min fac să scadă rezistenţa superficială a materialelor pieselor, fapt care se explică prin aceea că ecruisarea materialului este mai puţin adâncă.Odată cu creşterea vitezei la peste 15m/min, ţinând seama şide avans, rugozitatea scade, iar ecruisarea creşte în adâncime, ducând astfel la îmbunătăţirea rezistenţei la uzură.

b). Calitatea materialelor utilizate. Rezistenţa la uzurădepinde în mod cert de materialele utilizate laconfecţionarea pieselor. În construcţia de maşini seutilizează pe scară din ce în ce mai mare fontele aliate, şiîn special cele cu grafit modular.

La oţeluri, cea mai utilizată structură, care dă o bunărezistenţă la uzură, este cea cu sorbită şi perlită.

De reţinut este faptul că durabilitatea creşte o datăcu creşterea durităţii. De exemplu: o piesă din oţel cuduritatea de 600 HB are o durată de funcţionare de 10 orimai mare decât a unei piese cu duritatea de 200 HB. Demenţionat este faptul că oţelurile aliate au o marerezistenţă la uzură.

c). Calitatea lubrifianţilor. În scopul măririi rezistenţeila uzură a pieselor, se utilizează uleiuri. Acestea trebuiesă fie lipsite de acizi şi impurităţi mecanice, deoareceprovoacă coroziuni. Uleiul trebuie să formeze un film stabilabsorbant, contribuind în acest fel la micşorareacoeficientului de frecare.

d). Viteza relativă a pieselor în frecare. Viteza relativă apieselor în frecare interesează mai ales ca mărime, prezentând valori de la 0,1 m/s până la peste 10m/s, fapt care poate contribui la micşorarea sau intensificarea procesului de uzură.

12

e). Forţele şi presiunea de contact. Forţele care solicităpiesele în frecare provoacă o stare de tensiune carecontribuie la uzura lor. Din acest punct de vedere sedeosebesc două feluri de sarcini :

sarcini ce provoacă solicitări statice, care, pelângă menţinerea valorii lor constantă, mai au şidirecţia constantă;sarcini ce provoacă solicitări dinamice, care pot fide două feluri

sarcini ce provoacă solicitări prin şoc;sarcini ce provoacă solicitări variabilecontinue.

Uzura este direct proporţională cu presiunea decontact. În cazul ungerii lichide, o presiune de contactconsiderabilă poate duce la ruperea şi întreruperea filmuluide lubrifiant.

De asemenea este important şi felul mişcării dintredouă piese în frecare, mişcare care poate fi:

de alunecare;de rostogolire;

combinată. f). Jocurile dintre piese în frecare. Uzura creşte pemăsură ce cresc jocurile dintre piesele aflate în frecare,deoarece apar solicitări dinamice care perturbă regimul delucru al maşinii sau utilajului.

Jocurile provoacă încălzirea şi ruperea filmului delubrifiant, putând duce în final la distrugerea pieselorrespective, sau a altor piese îmbinate cu acestea.

g). Mediul şi regimul de exploatare. Mediul, careinfluenţează considerabil de mult frecarea, poate fi de douăfeluri:

corosiv;abraziv.

Mediul corosiv se întâlneşte în special la maşinile şiutilajele ce funcţionează în întreprinderile de produsechimice, iar cel abraziv la maşinile şi utilajele miniere,petroliere, metalurgice etc., acestea furnizând elementesuplimentare faţă de cele obişnuite în problema frecării şiuzurii .

În ce priveşte regimul de exploatare, se va ţine seamăde următorii factori:

ungerea maşinii;

13

curăţirea ei;protecţia suprafeţelor în frecare.

Sub aspectul ungerii, se pune problema dacă uleiul estesuficient sau dacă el este de calitate bună.

În privinţa curăţirii, se au în vedere posibilităţile deîndepărtare a diferitelor impurităţi, materiale abraziveetc.

Pentru protecţia suprafeţelor în frecare trebuie luate măsuri corespunzătoare în vederea etanşării şi perfecţionării continue a mijloacelor de ungere. h). Felul frecării. În funcţie de felul mişcărilor,unei suprafeţe faţă de cealaltă, se disting următoareletipuri de frecări:

- Frecarea de alunecare, care se produce în planul tangentcomun a două corpuri în contact, care alunecă sau tind săalunece unul peste altul. Exemple de frecare de alunecare:mişcarea unei sănii pe ghidajele acestuia, rotirea fusurilorîn lagărele de alunecare etc.

- Frecarea de rostogolire este frecarea asociată mişcării derostogolire a unui corp pe altul, care determină un cuplu desens contrar mişcării sau tendinţei de mişcare derostogolire, rezultat din acţiunea forţelor de sprijin dinsuprafaţa de contact deformată plastic. Exemple de frecarede rostogolire : corpurile de rostogolire a unui rulment peinele, roţile unui vehicul de cale ferată pe şine etc.

- Frecarea mixtă care poate fi interpretată ca ocombinaţie a frecării de rostogolire cu cea de alunecare.Exemple de frecare mixtă : frecarea în angrenaj, frecarea întransmisii prin ficţiune etc.

După cum între suprafeţele în mişcare există sau nusubstanţe de ungere, frecarea poate fi :

fluidă; semifluidă; uscată.

14

Frecarea fluidă se produce, în mod normal, la funcţionareade regim a maşinilor şi utilajelor. Frecarea fluidă se poatemenţine când între suprafeţe se realizează deplasări cuviteze mari, suprafeţele sunt supune unei apăsări mijlociişi sunt alimentate în mod continuu cu lubrifianţi.

Frecarea semifluidă poate să apară ca urmare a unei ungeridefectuoase sau insuficiente, precum şi la pornirea şi,oprirea maşinii când, datorită vitezei prea mici, nu sepoate introduce stratul de ulei necesar între cele douăsuprafeţe în mişcare relativă.

La staţionarea maşinii, din cauza sarcinii de pearbore, lubrifiantul este îndepărtat dintre cele douăsuprafeţe ale fusului şi ale cuzinetului, contactul astaţionat un timp îndelungat (fig. 3, a).

La viteze de rotaţie mici, arborele începe sătransporte sub el lubrifiant, care, având formă de pană şi ooarecare presiune, începe să-l ridice; în acest caz, ungereava fi semifluidă (fig. 3, b, c). La creşterea turaţiei,centrul fusului se apropie de cel al cuzinetului, pentru acoincide cu el la turaţie foarte mare. În acest ultim caz(fig. 3, d), teoretic, grosimea peliculei de lubrifiantdevine constantă pe întreaga periferie a fusului.

Frecarea uscată ia naştere când între cele două suprafeţeîn mişcare relativă nu există nici un strat intermediar delubrifiant, nici chiar în punctele disparate, astfel încâtcontactul lor este direct.

Fig. 3. Frecarea în lagăre.

15

ÎN CONDIŢIILE FRECĂRII FLUIDE SE REALIZEAZĂ :

- micşorarea uzării suprafeţelor de frecare;

- reducerea consumului deenergie prin frecare;

- mărirea sarcinilor admisibile;

- mărirea siguranţei înfuncţionare;

- economie de lubrifianţi.

CAPITOLUL 3ÎNTREŢINEREA MAŞINILOR ŞI UTILAJELOR INDUSTRIALE

1. Managementul întreţinerii preventiv-planificate.

Activitatea generală de întreţinere trebuie să sebazeze pe experienţă, cum ar fi statistica defecţiunilor –proprie sau cea a producătorilor. În funcţie de cât decompletă este documentaţia de întreţinere, sarcina de aconcepe activitatea de întreţinere poate să se dovedească afi mai mult sau mai puţin dificilă.

În activitatea de concepţie a activităţii deîntreţinere, scopul este de a elabora instrucţiuni cuprivire la:- posibilităţilede eliminare a acelor problemecare au tendinţa săse repete;

- găsirea relaţieioptime dintreîntreţinereacorectivă şiîntreţinereapreventivă;

- modul destabilire amomentului optimpentru înlocuireaunui reper;

Scopul iniţial al configurării întreţineriiplanificate este de a organiza metodele şi personalul decare este nevoie pentru îndeplinirea acestei misiuni – aceeade a împiedica apariţia defecţiunilor şi a defectelor, ceeace înseamnă că este nevoie de:

formulare ale documentelor standard (tip);descrierea de rutină privind modul de utilizare aformularelor;instrucţiuni de măsurare a diferiţilor parametri;

16

AVANTAJE

instrucţiuni privind executarea diferiteloractivităţi preventive;personal disponibil pentru a executa lucrărileconform programului;convenţie cu personalul calificat care săîndeplinească aceste sarcini, cu sau fărăinstrucţiuni detaliate.

Documentaţia de întreţinere conţine instrucţiuni deîntreţinere, lista de referinţe la piesele de rezervă şi altedocumente care pot fi elaborate în faza premergătoare.

Documentele care se cer au anumite caracteristici:includ fluxuri tehnologice (de lucru) sau figuri care rezultădin desene/planşe făcute de consultanţi;constau în descrieri primite de la producători;sunt influenţate de documentaţia standard a cumpărătorului;sunt adaptate la calificările meseriaşilor care le deservesc;Planificarea activităţii de întreţinere planificată se

bazează pe diferite informaţii: analiza rezultatelor din procesul de

întreţinere corectivă; experienţa acumulată din alte activităţi; caracteristicile utilajelor; monitorizarea stării/condiţiei utilajului

(dacă este în funcţiune).Activitatea de planificare conţine următoarele puncte:

identificarea sistemului tehnic/componentelor careurmează să fie întreţinute;definirea acţiunilor de întreţinere relevante;repartizarea acţiunilor;pregătirea programului de întreţinere;demararea acţiunii.

Organizarea corespunzătoare a lucrărilor de întreţinerea maşinilor şi utilajelor asigură mărirea duratei lor deserviciu, adică a perioadei de timp consumate de la punereaîn exploatare până la scoaterea din uz, respectiv casareaacestora.

În funcţie de importanţă şi complexitate, lucrările de întreţinere se execută:

permanent – de către personalul ce deserveştemaşina şi utilajul;

17

periodic – de către echipele de întreţinere, înconformitate cu normele prevăzute pentru fiecaremaşină, utilaj sau instalaţie.

2. Lucrări de întreţinere executate de personalul care deserveşte utilajele.

Personalul care deserveşte maşinile, utilajele şiinstalaţiile, în afară de modul de manipulare în procesul deproducţie, trebuie să cunoască şi să respecte ansamblul demăsuri corespunzătoare:

18

ANSAMBLU DE MĂSURI

Măsurile de siguranţă care trebuie luate înainte de punerea în funcţiune.

Modul cum se pune în funcţiune, respectându-se operaţiile în succesiunea şi corelarea lor.Supravegherea pe timpul funcţionării pentru evitarea aparitiei unor fenomene nedorite. Măsuri de siguranţă înainte de oprire. Modul cum se face oprirea, cu respectarea operaţiilor în succesiunea şi corelarea lor. Măsurile de siguranţă după oprire.

Măsurile necesare a fi luate în cazul apariţiei unor situaţii anormale.

Protecţia contra agenţilor corosivi.

Conservarea de scurtă şi lungă durată.

Construcţia, funcţionarea, reglarea şi exploata-rea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor deservite.

Protejarea de lovituri, zgârieturi şi alte degradări a organelor care pot influenţa precizia. Schema de ungere cu indicaţiile necesare.

3. Lucrări de întreţinere a utilajelor executate de personalul de întreţinere.

Aceste lucrări se executa la anumite termeneplanificate, indicate în grafice, în funcţie decaracteristicile utilajului, de precizia necesarăfuncţionării, de gradul de încărcare al utilajului şiregimul său de lucru.

Cu acest prilej se verifică sistemul de răcire şi deungere, şi comportarea în exploatarea maşinii, în unelesituaţii, se fac reglări sau demontări parţiale ale maşiniişi utilajului şi, în special, a acelor subansambluri careprezintă importanţă în funcţionare.

Rezultatul acestor verificări este menţionat în dosarulmaşinii, utilajului sau instalaţiei, respective, în vedereadeterminării cauzelor uzării şi pentru stabilirea volumuluişi felului reparaţiei.

4. Curăţirea maşinilor utilajelor şi instalaţiilor.

Curăţirea şi spălarea se execută pe locurile deproducţie (în cazul maşinilor-unelte şi utilajelor fixe sauutilajelor grele) sau la un post de curăţire şi de spălarespecial amenajat (în cazul maşinilor şi utilajelordeplasabile).

Se va acorda atenţie deosebită sistemelor de etanşarece se vor demonta cu regularitate, pentru a fi curăţite şireglate. înainte de spălare se recomandă ca instalaţiile derăcire şi de ungere să fie golite pentru schimbarealichidului, care întotdeauna conţine impurităţi, atrăgânddupă sine uzarea pompei.

Se vor curăţa periodic filtrele instalaţiilor deungere; rezervorul şi conductele de ulei trebuie spălate oride câte ori se schimbă uleiul.

Materialele pentru şters trebuie să absoarbă lichidele,să nu conţină aşchii metalice şi să aibă o rezistenţă

19

suficient de mare, pentru a nu se rupe în timpulîntrebuinţării.

Părţile de lucru fine ale maşinii se curăţă cu cârpemoi, iar cele cromate cu piele de căprioară. Ca materiale deşters se mai folosesc: lavete, deşeuri de bumbac uscate,pânză de sac moale etc.

Maşinile-unelte se spală, de obicei, cu petrol lampantsau cu motorină, cu ajutorul unor cârpe îmbibate în acestelichide. După spălare, se şterg cu cârpe sau se usucă cu aercomprimat. Maşinile care lucrează în mediu cu mult praf, deexemplu, cele din turnătorii, se spală periodic, laintervale mai mici decât maşinile din celelalte sectoare.

CAPITOLUL 4

OPERATII PREGATITOARE PENTRU EXECUTAREA REPARARII

1.PRIMIREA MAŞINILOR, UTILAJELOR ŞI INSTALAŢIILOR PENTRU REPARARE

Operaţiile pregătitoare care se efectuează în vedereareparării maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor sunt:primirea pentru reparare, prespălarea, demontarea, curăţireaşi spălarea pieselor după demontare, constatarea defectelorpieselor demontate şi sortarea lor.

Anumite tipuri de maşini şi utilaje, cum sunt cele carelucrează în aer liber, înainte de demontare, sunt supuse

20

prespălării, în vederea îndepărtării noroiului şi altordepuneri, operaţie care se face cu apă rece sau caldă lapresiuni de (5...10) 102 Pa, în locuri special amenajate.

Reparaţiile se fac la termenele stabilite în planul dereparaţii ale fondurilor fixe întocmite la începutul anului,numai dacă se stabileşte necesitatea lor cu ocaziareviziilor tehnice planificate, când se constată uzareapieselor.

Persoana care conduce lucrările de reparaţie stabileşteîmpreună cu şeful secţiei în care se află utilajul, datacând utilajul va fi oprit şi predat cu proces-verbal depredare-primire, în care se consemnează: denumireautilajului numărul de inventar, piesele sau sculele anexă,dacă intrarea in reparaţie este conform planului sau este oreparaţie accidentală (cu specificarea motivuluiaccidentării şi a vinovatului), defecţiunile constatate întimpul exploatării recomandării privitoare la modernizareautilajului etc.

☻ Metoda examinărilor prin care se verifică starea tehnicăa utilajelor observându-se funcţionarea acestora. Aceastăobservare se face de către personalul de specialitate, fărăa se opri maşina sau utilajul; ☻ Metoda testelor, în cadrul căreia se fac măsurări asupraprodusului realizat de către maşina respectivă şi seconstată abaterile. O maşină care dă produse cu o abateremare prezintă uzuri mari; ☻ Metoda măsurilor, care constă în măsurareaanumitor piese componente ale maşinii, care se compară cudatele din cartea tehnică, stabilindu-se astfel gradul deuzare. Pentru aplicarea metodei, este necesară demontareamaşinii, utilajului sau instalaţiei respective ; ☻ Metoda măsurărilor speciale, care constă în măsurarea unorparametri speciali ai maşinii, cum ar fi: vibraţiile,

21

Constatarea stării tehnice a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor se face prin

următoarele metode:

Metoda examinărilo

r

Metoda testelor

Metoda măsurilor

Măsurărispeciale

temperatura, zgomotele, vitezele de lucru, diverse presiunietc. Măsurarea acestor parametri speciali dă o imagine clarăa stării utilajului.

2.DEMONTAREA MAŞINILOR, UTILAJELOR ŞI INSTALAŢIILOR

Lucrările de demontare depind de construcţia maşinii,utilajului sau a instalaţiei şi de felul reparaţiei. Astfel,la reparaţiile curente RC1 şi RC2 se demontează numaisubansamblurile defecte, iar la reparaţiile capitale Rk,întreg utilajul.

Persoana care conduce lucrările de reparaţii trebuie săcunoască bine construcţia şi funcţionarea utilajului, încare scop el studiază documentaţia tehnică (proiectul şicartea maşinii, schema cinematică, schema electrică etc.) şiexaminează utilajul mai întâi în stare de funcţionare, apoidupă ce a fost oprit, stabilind subansamblurile,interacţiunea lor şi poziţia pieselor conjugate, scopulprecum şi ordinea demontării.

Demontarea fiecărui subansamblu se face individual.Piesele mărunte provenite din mecanismele demontate alesubansamblurilor trebuie aranjate ordonat în lăzi, fără a seaşeza unele peste altele, pentru a evita deteriorarea şideformarea lor. Piesele de dimensiuni mari (batiurile,carcasele etc.) se recomandă să fie aşezate pe pardoseală,pe un suport din lemn sau pe mese joase, iar cele dedimensiuni mici se strâng într-o ladă separată. Pieseleaşezate dezordonat se identifică greu la asamblare. Deasemenea, trebuie marcate piesele conjugate, neexistândinterschimbabilitatea între ele.

Pentru executarea operaţiei de demontare a maşinilor,utilajelor şi instalaţiilor, se cunosc două metode :

- metoda de front, care constă din demontarea utilajuluide la început până la sfârşit într-un singur loc de lucru.Metoda se aplică atunci când utilajul trebuie demontat numaiparţial;

- metoda de bandă, la care operaţia de demontare serealizează treptat, în câteva posturi de lucru pe linia dedemontare. După demontarea utilajului agregatele care

22

trebuie reparate sunt transportate la locurile de reparaţii.Metoda se aplică în cazul demontării complete a utilajului.

Piesele şi subansamblurile grele se vor demontautilizând maşini de ridicat cu dispozitive de prinderesigură, respectându-se cu stricteţe normele de sănătate şisecuritate a muncii.

Demontarea organelor filetate. Pentru a se uşurademontarea piuliţelor, prezoanelor şi a şuruburilor care sedeşurubează greu din cauza corodării, ele se ung cu petrollampant. Dacă subansamblul demontat are dimensiuni mici,atunci ele se cufundă pentru 20-30 min în petrolul lampant,iar apoi se răsuceşte piuliţa sau şurubul într-un sens saualtul, până se deplasează din loc. Dacă acest procedeu nueste eficient, atunci se aplică cu ciocanul de cuprulovituri dese şi uşoare pe feţele piuliţei şi apoi sedeşurubează. Pentru a se uşura deşurubarea unei piuliţefoarte înţepenite, aceasta se încălzeşte încercându-sepermanent deşurubarea ei cu cheia. Pentru deşurubarea prezoanelor ce sunt prevăzutecu filet la capătul liber se folosesc dispozitive universalede scos prezoane (fig. 1). Acest dispozitiv se compune dintija 1, pârghia 2, rola striată 3, montată pe tija cuajutorul penei 4. Prezonul 6 ce urmează a fi scos seintroduce în alezajul suportului 5 până când parteanefiletată ajunge în dreptul rolei striate. Prin acţionareatijei rola striată se roteşte o dată cu aceasta, dezangajândprezonul. În lipsa acestui dispozitiv se foloseşte o piuliţăcu o contrapiuliţă, deşurubarea făcându-se cu o cheieobişnuită. Dacă prezonul sau şurubul s-au rupt puţin deasuprasuprafeţei piesei resturile lui se îndepărtează din alezajulfiletat cu o şurubelniţă, executându-se mai întâi un canalpe faţa sa ruptă. Dacă înălţimea la care s-a produs ruptura este preamică şi nu permite executarea unui canal pentru şurubelniţă,atunci deşurubarea se va face cu ajutorul unei bare sudate 1(fig. 2), atât de prezonul 2 cât şi de rondeaua 3. Deasemenea extragerea se mai poate realiza sudând de capulprezonului rupt o piuliţă ca deşurubarea să se facă cu ocheie.

23

Dacă prezoanele şi şuruburile s-au rupt sub nivelulsuprafeţei piesei în şurubul sau prezonul rupt se execută unalezaj la adâncimea de 10-15mm, având diametrul egal cujumătate din diametrul prezonului rupt, după care sepresează în alezajul practicat un dorn conic din oţel cuprofil triunghiular sau pătrat sau, în alezaj, se execută unfilet invers şi se înşurubează o tijă filetată cu mâner.Prin rotirea dornului sau a tijei se deşurubează capătulrupt. Când prezoanele şi şuruburile rupte au duritate mareşi nu se pot folosi burghie, alezajul se va executa prinprelucrarea cu scântei electrice.

Fig. 1. Dispozitiv universal descos prezoane.

24

Fig. 2. Procedeu de scoatere aşurubului rupt cu o vergea

sudată.

După scoaterea şuruburilor şi a prezoanelor rupte, se corectează filetul respectiv cu ajutorul unor tarozi de dimensiuni corespunzătoare la treapta de filet imediat superioară.

Demontarea îmbinărilor cu ştift şi cuie spintecate.Ştiftul conic se îndepărtează în sensul diametrului mare,aplicând lovituri puternice cu ciocanul prin intermediulunui dorn. Dacă una din piese este deplasată din loc şiştiftul s-a îndoit, el se scoate după ce piesa a fostaşezată la loc. Cuiele se smulg cu ajutorul extractoarelorspeciale, după ce au fost strânse cu un cleşte.

Demontarea îmbinărilor cu pană. La demontareasubansamblurilor penele înclinate se scot prin batere cuajutorul unui dorn, ale cărui dimensiuni trebuie să fie cavamai mici decât secţiunea canalului pentru pană. Dacă pana nupoate fi scoasă prin acest procedeu atunci piesa seîncălzeşte cu o lampă de benzină sau cu un arzător cu gazepână la temperatura de 80-120oC. După o astfel de încălzirepiesele se eliberează relativ uşor de pană.

Pana înclinată montată la capătul arborelui, poate fiscoasă, de asemenea, cu un extractor cu acţiune dinamică(fig. 3). Capul 1 al extractorului se aşează pe capul 2 alpenei şi se fixează cu ajutorul inelului 3 şi cu şurubul 4.Lovind de câteva ori cu greutatea 5 flanşa 6 se scoate panadin locaşul ei.

25

Fig. 3. Extractor de pană cu acţiune dinamică. Demontarea rulmenţilor.

În vederea demontării, oricărui tip de rulment, se vaproceda, la:

constatarea modului de montare a rulmentului, princonsultarea desenelor sau prescripţiilor;curăţirea locului şi subansamblurilor respective;pregătirea sculelor şi dispozitivelor de scoatere,din categoria cărora cel mai frecvent suntfolosite presele manuale.

Rulmenţii nu trebuie demontaţi prin lovire cu ciocanulşi dornul, pentru că în acest caz corpurile şi căile derulare se deteriorează.

În figura 4 sunt reprezentate două moduri de demontarea rulmenţilor de pe arbore. Cel mai simplu dispozitivfolosit la demontarea rulmenţilor este un manşon de ţeava 1(fig. 4, a) care se aplică pe inelul interior al rulmentului2, iar pe capul arborelui 3 se presează axial cu o presămanuală. Acest dispozitiv se aplică numai atunci cândarborele împreună cu rulmentul pot fi scoase din carcasalor. Când în spatele rulmentului se află o roată dinţată sau

26

o roată de transmisie, se folosesc dispozitive, cu gheare(fig. 4, b), care se vor fixa direct pe acestea.

Fig. 4. Procedee de demontare a rulmenţilor.La rulmenţii demontabili, operaţia de demontare se

simplifică deoarece în acest caz se poate separa inelulexterior de cel interior, iar prinderea lor în vedereademontării se poate face mult mai uşor.

Rulmenţii montaţi cu bucşe de extracţie 3 (fig. 5) sedemontează prin înşurubarea unei piuliţe 1 pe filetulexterior al bucşei. Piuliţa se sprijină pe inelul interioral rulmentului 2 şi în acelaşi timp, prin înşurubare, tragebucşa extractoare, eliberând astfel rulmentul de pe fusul 4.Un procedeu mai perfecţionat îl constituie demontareabucşelor de extracţie cu presa hidraulică portativă.

Pentru a uşura demontarea rulmenţilor mari şi custrângeri mari, pe fus se obişnuieşte să se încălzeascăinelul interior la temperaturi de 80-90°C. Pentru aceasta setoarnă peste inelul interior ulei mineral încălzit, iarfusul arborelui este izolat cu azbest sau carton(dispozitivul de demontare trebuie fixat în prealabil). Dupăce se încălzeşte inelul interior demontarea propriu-zisă serealizează cu unul din procedeele cunoscute.

Pentru demontarea rapidă a rulmenţilor cu rolecilindrice montaţi direct pe fus se foloseşte un dispozitivelectric de extracţie care se centrează pe arbore şi

27

încălzeşte prin inducţie) rulmentul în circa 30s; dupăaceea, rulmentul este extras cu ajutorul unui arc şi al unorgheare.

Extragerea rulmenţilor din alezajele înfundate alecarcaselor se realizează cu ajutorul preselor de tipul celeireprezentate în figura 6. Fălcile 1, după ce sunt introduseîn alezajul interior al rulmentului, se deplasează peglisiera, până când fac contact cu pereţii ineluluiinterior, prin deplasarea axială a bacului conic 2, cuajutorul şuruburilor 3. Prin acţionarea şurubului conducător4 ce se sprijină pe fundalul alezajului din carcasă sescoate rulmentul.

Fig. 6. Demontarea rulmenţilor din alezajeînfundate.

Demontarea lagărelor cu alunecare şi a bucşelor.

Lagărele şi bucşele montate prin presare, în cazul căse mai refolosesc, se demonstrează cu ajutorul preselormanuale, preselor hidraulice şi pneumatice sau cu ajutorul

28

dispozitivelor de extracţie, iar dacă nu se mai refolosesc,cu ajutorul dornurilor.

Presele manuale folosite la demontarea bucşelor potacţiona prin tragere (fig. 7, a) sau prin împingere (fig. 7,b). În primul caz, tija filetată 1, montată cu un capăt înflanşa 5, este deplasată axial prin rotirea piuliţei 2 ce sereazemă pe flanşa 3. Distanţierele 4 trebuie să aibă oînălţime egală cu cel puţin înălţimea bucşei, pentru caaceasta să poată fi extrasă complet din alezajul carcasei,în cel de-al doilea caz, pe partea frontală a bucşei seaşează dopul 7 asupra căruia se acţionează cu şurubul 2,până când bucşa este eliminată de alezajul carcasei.

Fig. 7. Demontarea bucşelor cu ajutorulpreselor manuale

Bucşele care nu se mai refolosesc se pot demonta cuajutorul dornurilor (fig. 8) sau cu ajutorul unui tarod 1,(fig. 9) şi al unei bile de oţel 3. Extragerea bucşei 2 seface pe măsura înşurubării tarodului, după ce acesta a venitîn contact cu bila.

29

Fig. 8. Demontarea bucşelor Fig. 9. Scoaterea cu ajutorul dornurilor. dintr-un alezaj înfundat.

3.SPĂLAREA ŞI CURĂŢIREA PIESELOR

Suprafeţele maşinilor, utilajelor şi ale pieselorcomponente ale acestora sunt acoperite la exterior şiinterior de diferite impurităţi, depuneri şi pelicule caretrebuie îndepărtate complet în procesul de reparare pentru apermite constatarea defectelor şi efectuarea lucrărilorulterioare în condiţii corespunzătoare.

Îndepărtarea acestor depuneri şi impurităţi se poaterealiza prin metode mecanice şi fizico-chimice.

a). Metodele mecanice se pretează îndeosebi laîndepărtarea, de pe suprafeţele maşinilor, utilajelor şi apieselor componente ale acestora a bavurilor, oxizilor,vopselei vechi etc. Principalele procedee folosite înacest scop sunt.

30

PROCEDEE DECURĂŢARE

SABLARE(jet de nisip sau bile)

MANUALĂ(piese mari; cu perii, dălţi)

ÎN TOBE(la piese mici; prin frecare)

b). Metodele fizico-chimice sunt cel mai des utilizate,deoarece sunt foarte productive, asigură o suprafaţă perfectcurată şi pot fi mecanizate şi automatizate toate lucrărilelegate de spălare.

METODE FIZICO-CHIMICEau la bază folosirea:

soluţiilorchimice ultrasunetelor bombardarea cu

ioni

soluţiichimice

asoci-ate cuultrasunetesau curentelectric

Instalaţiile de spălare şi curăţire electrolitică sunt folosite laîndepărtarea depunerilor de orice natură de pe piese şi caoperaţie prealabilă a unor procese ulterioare (cromare,nichelate). Această metodă se bazează pe acţiunea curentuluielectric asupra unor piese montate la catod şi scufundareaîntr-un electrolit activ din punct de vedere chimic faţă deelementele ce trebuie îndepărtate.

Spălarea cu ultrasunete se bazează pe acţiunea mecanică aultrasunetelor care se propagă într-un mediu lichid, activdin punct de vedere chimic şi care împreună favorizeazăîndepărtarea depunerilor.

Curăţirea pieselor prin bombardarea cu ioni se aplică în scopulobţinerii unor suprafeţe foarte curate la piesele cu

31

precizie înaltă, după ce în prealabil s-a făcut o curăţiregrosieră. Pentru aceasta, piesele sunt introduse într-unmediu gazos, neutru, cu presiune scăzută, în care se produceo descărcare electrică între doi electrozi, piesele fiindaşezate la anod sau la catod. Ionii care se formează îngazul din recipient bombardează piesa şi înlătură toatedepunerile.

Rulmenţii se spală în produse petroliere sau ulei mineral fierbinte.Spălarea în produse petroliere se face astfel: într-un vascurat se toarnă produse petroliere până ce acoperă toţirulmenţii care trebuie spălaţi, după care se adaugă uleimineral subţire, în procent de 6-8%. În timpul spălării,inelul interior se imobilizează, iar inelul exterior seroteşte până când căile de rulare, corpurile de rulare şicolivia se vor curaţi complet. Spălarea în uleifierbinte se face într-o baie încălzită electric, până latemperatura de 80°C. După spălare, rulmentul se usucă şiapoi se unge. Ungerea se face prin rotirea lentă arulmentului într-o baie de ulei.

MASURI DE SECURITATE SI SANATATE INMUNCA

Elemente de siguranţă în exploatareamaşinilor,utilajelor şi instalaţiilor.

Prin siguranţa în exploatare a unui sistemtehnic se înţelege capacitatea acestuia de a

32

funcţiona fără defecţiune, în anumite condiţiidate, un anumit interval de timp.

Teoria siguranţei în exploatare , studiindprocesele de apariţie a defecţiunilor îndispozitivele tehnice, foloseşte ca instrumentmatematic teoria probabilităţilor şi statisticamatematică.

Trecerea din starea de funcţionare în starea dedefectare se numeşte defecţiune sau ieşire dinfuncţionare, cele două evenimente fiind opuse unulfaţă de altul.

Noţiunea de defectare reprezintă încetareaaptitudinilor sale de a îndeplini funcţia pentrucare a fost proiectat şi executat. Defectarea se vadefini cu toleranţe asociate, adică pentru fiecaresistem este necesar să se formuleze criteriilestării de funcţionare sau de defectare.

În teoria siguranţei în funcţionare se maiîntâlneşte şi evenimentul de deranjament, caredefineşte deteriorarea sistemului fără a fiîmpiedicată funcţionarea lui. La apariţiaderanjamentului, sistemul tehnic respectiv mai

33

Estimarea siguranţei în

Folosirea rezultatelorobţinute într-un intervalde timp prin extrapolare

Folosind rezultatele obţinute pe un grup restrâns de elemente extrapolarea făcându-se pentru totalitatea

poate funcţiona un timp fără repercursiuni asuprasistemului.

BIBLIOGRAFIE:

1. Badea, F. ş. a. – SISTEME DE ORGANIZARE A PRODUCŢIEI –

Biblioteca digitală.

2. Badea, F. ş. a. – ORGANIZARE REPARĂRII ŞI ÎNTREŢINERII

UTILAJELOR – Biblioteca digitală.

3. Huzum, N. ş. a. – MAŞINI ŞI UTILAJE INDUSTRIALE,

Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1983.

4. Huzum, N. ş. a. – UTILAJUL ŞI TEHNOLOGIA MESERIEI –

MECANIC MONTATOR ÎNTREŢINERE ŞI REPARAŢII ÎN

CONSTRUCŢIA DE MAŞINI, Editura didactică şi pedagogică,

RA, Bucureşti, 1996.

5. Banescu, A., ş. a. – ÎNTREŢINEREA ŞI REPARAREA

UTILAJELOR ŞI INSTALAŢIILOR DIN INDUSTRIA CHIMICĂ,

Editura Tehnică, Bucureşti, 1975;

34

6. Constantin, M., ş. a. – ASAMBLAREA, ÎNTREŢINEREA ŞI

REPARAREA MAŞINILOR ŞI INSTALAŢIILOR, Editura All,

Bucureşti, 2002.

7. Pagini Web şi soft-uri educaţionale utile:

35