Universitatea de Vest din Timişoara

Facultatea de Ştiinţe Politice, Filosofie şi Ştiinţe ale

Comunicării

Masterat: Studii de dezvoltare internaţională

Student: Alecsandra-Bianca MAC

MISCARI DE PROTEST DE MEDIU PE GLOB

STUDIU DE CAZ: Impactul protestelor de mediu asupra

pricipalelor puteri ale Rusiei

INTRODUCERE

Conservarea resurselor naturale este o problema fundamentala

a omenirii , care odata rezolvata va facilita si solutionarea

celorlalSte problem cu care secolul actual se confrunta.

Mișcarea de mediu , un termen care include conservarea resurselor

și politica verde, este o mișcare diversa, care are in vedere

atat științele sociale cat si cele politice in ceea ce priveste

abordarea problemelor de mediu. Ecologiștii susțin gestionarea

durabilă a resurselor și grija pentru mediul înconjurător prin

schimbări în politica publică cat și in comportamentul

individual. Cu scopul de recunoaștere a umanității ca participant

si nu dușman al ecosistemelor, mișcarea este centrată pe

ecologie, sănătate, și drepturile omului. Miscarile de mediu sunt

cat se poate de vaste și poate include orice subiect legat de

mediul înconjurător, conservarea, si biologie, precum și

conservarea peisajului, florei și faunei, pentru o varietate de

scopuri și utilizări.

Libera conservare are in vedere protejarea zonelor naturale

pentru consum durabil, precum și pentru consumul tradițional

(vânătoare, pescuit, capturarea)

Conservarea mediului este procesul în care implica

conservarea aspectele naturale ale mediului, prin reîmpădurire,

reciclare, sau pentru controlul poluării, in vederea susținerii

calitatii naturale a vieții.

Sănătatea mediului datează din timpul erei progresiste, și

se concentrează pe standardele urbane, cum ar fi apa curată,

tratarea apelor uzate , precum și creșterea populației stabile.

Sănătatea mediului se raporteaza deasemenea si la nutriție,

medicină preventivă, imbatranire, precum și alte preocupări

specifice bunăstarii umane. Este văzută ca un indicator pentru

starea mediului, sau un sistem de avertizare timpurie pentru ceea

ce se poate întâmpla omului.

Justiția de mediu este o mișcare care a început în SUA în

anii 1980 și urmărește o conexiune intre sfera sociala si sfera

ecologica , urmarind in acelasi timp prevenirea rasismului , cat

si preocuparile legate de mediu.

Mișcarea anti-nucleară se opune folosirii unor tehnologii

nucleare. Inițial aceasta miscare a avut drept principal scop

dezarmarea nuclear, insa mai târziu accentul a început să se

contrabalanseze spre alte probleme, în principal, pe proteste

impotriva utilizarii energiei nucleare.

DEFINIREA TEMEI

Asemenea unei adieri care strapunge un incendiu forestier,

revelațiile eco-glasnost

din anii 1980 au hrănit furia unui public larg suprimat de

regimul comunist. Ca răspuns la lipsa de acțiune a statului,

cetățenii au format sute de organizații de mediu care au hotarat

să ia problema în propriile mâini. Impactul politic al grupurilor

de interese de mediu a fost intensificat de dispariția

autorității centralizate și afinitate naturală fata de

problemele de mediu și etnice în perspectiva sovietica. Ca

urmare, grupurile de mediu au avut un rol essential in

schimbarea epocii sovietice și post-sovietice. Într-o societate

în care statul a încercat să organizeze și să controleze practic

toate activitățile sociale, rapida mobilizare a organizațiilor

neguvernamentale independente (ONG-uri) este remarcabila și

indică apariția unei "societăți civile".

Cu toate acestea,insa, numeroasele obstacole rămân:

birocrației a descurajat inițiativele cetățenilor, iar

autoritățile, amenințate de de voci independente și puternice,

au pus de cele mai multe ori piedici, acestor noi masuri . Mai

mult , comunicatiile reduse au contracarat interactiuniile

dintre grupuri, iar bugetul redus al acestora a impiedicat

angajarea in cadrul unui program pe scară largă. De asemenea ,

reformele economice si revoltele civile din acea perioada au

distras atentia, cel putin pentru o perioada, de la miscarile de

mediu fapt care a determinat o evolutie lenta a acestor grupuri

de protest.

STUDIU DE CAZ: Impactul protestelor de mediu asupra

pricipalelor puteri ale Rusiei

Prin prezentul studiu de caz se incearca evidentierea

faptului ca protestele de mediu au avut un impact crucial in

dezvoltarea si evolutia principalelor puteri ale Rusiei.

Odata cu revelațiile politicii glasnost, cetățenii au

devenit conștienți de faptul că condițiile de mediu din

cartierele in care locuiau erau departe de a fi favorabile, fapt

care a determinat amploarea ingrijorarii cu privire la problemele

de mediu .

 Într-un sondaj efectuat de URSS Goskomstat din anul 1989 ,

1 din 10 persoane chestionate a afirmat faptul ca mediul a fost

problema cea mai gravă cu care tara s-a confruntat. Surprinzator,

curatarea si ingrijirea mediului a subclasat alte

problemevizibile si presante precum tensiunile etnice, nedreptate

socială, asistență medical, săracia, și crima.

 Între anii 1990 și 1991, diferite anchete oficiale ale

URSS Goskomstat au relevat că aproape jumătate di populatia

mediului urban consideră condițiile de mediu din cartierele lor

ca fiind "nesatisfăcătoare". În iulie 1991, un alt sudiu

efectuat de agenția rusa de statistica a raportat că trei

sferturi dintre cei interdeviati considera conditiile de mediu

din orasul lor ca fiind “intolerabile” Într-un alt sondaj

realizat în regiunea din jurul Moscovei, în primăvara anului

1990,degradarea mediului a fost clasat ca fiind cea mai

importanta problema social. Dintre cei intervievați, 98.1 la suta

au evaluat problema ca fiind "importanta" sau "foarte

importanta".

Dintre toate problemele de mediu, cetățenii sunt cel mai

puternic antinucleari. Două referendumuri neoficiale efectuate

în1990 ilustrează cat se poate de pregnant dezacordul populatiei

pentru puterea nucleara . În luna februarie, alegătorii dinntr-un

oraș mic din Munții Ural s- au prezentat la urne pentru a decide

soarta stației de Energie Atomica Bashkir, situata la 30 de

kilometri distanță. Referendumul organizat a atras un vot de 80

la suta din alegători, 99 la suta dintre acestia votand pentru

oprirea imediata a constructiei centralei. Trei luni mai târziu,

în

orașul rusesc din Voronej (populație 895,000), un grup local a

luat initiativa organizarii unui referendum privind soarta unui

sistem de incalzire urmana prin propulsie nuclear. 82 la suta

din populatia cu drept de vot au mers la urne, dintre care 96 la

suta dintre acestia au votat impotriva sistemului respectiv.

Miscarile de mediu au atras un mare respect din partea

opiniei publice, în principal ca urmare a eforturilor acestora

de a descoperi adevărul despre condițiile ecologice. În primăvara

anului 1990 un sondaj efectuat printre moscoviți menționate

anterior, a aratat fapul ca Mișcarea Verde a câștigat încrederea

a peste 54 la sută din populației. Numai Biserica Ortodoxă Rusă

(64 la sută) și armata (56 la sută), au cantata mai mult. In

josul listei a fost PCUS (39 la sută), sindicatele profesionale

oficiale (37 la sută), precum și guvernul (28 la sută) .

Miscarile de protest si puterea politica

Cel mai bun mod de a masura puterea mișcării de mediu este

prin examinarea impactului acesteia asupra procesului de politica

a guvernului. Cu scopul de a atrage admiratia publicului, mulți

politicieni incearca o evidentiere a constientizarii problemelor

de mediu și a dorinței acesora de a le rezolva. Funcționari și

politicieni viziteaza frecvent locuri ecologice fierbinti cu

scopul de a oferii masuri de prim ajutor . De exemplu, în august

1990, Boris Elțîn, președintele recent ales al Sovietului Suprem

al Federației Ruse, a profitat de această perioadă liniștită

politic pentru a face un tur de trei săptămâni din Siberia și

Orientul Îndepărtat, cu scopul unei evaluari a conditiilor de

mediu. Un an mai târziu, in Campania sa electorala pentru

președinția Rusiei, Elțîn a făcut din nou un tur al principalelor

pucte ecologice fierbinti, cum ar fi Regiunea Chelyabinsk si

Insula Sahalin.

Obsesia pentru consolidarea imaginii publice, a creat

probleme chiar și KGB-ului, care a avut mari dureri de cap in

demonstrarea afinitatii acestei agentii pentru conștientizarea

problemelor de mediu. În octombrie 1990, Agenția de știri TASS a

remarcat faptul că KGB-ul a pregătit un raport de contestare a

planurile militare de a utiliza un dispozitiv nuclear pentru a

crea o instalație de stocare subterană pentru deșeuri in

apropierea Muntilor Ural, in orașul Chelyabinsk.13 Cu ocazia

aniversării a saptezeci de ani de functionare a agenției este

prezentat un proiect de securitate care ilustreaza

responsabilitatea KGB-ului pentru problemele de mediu.

Proiectul a fost atât de îndrăzneț, incat a pretins fapul ca

agentia este partial responsabila pentru decizia guvernului de a

anula proiectul Siberian din 1986 referitor la diversiunea de

rauri.

Atat autoritatiile locale, cat si cele nationale, apeleaza

de cele mai multe ori la grupuri de expertiza, din randul

organizatiilor de mediu, cu scopul de a pune presiuni asupra unor

decizii care pot dauna populatiei. Relatia existent dintre

oficialii de mediu si populatie constituie un avantaj

considerabil in lupta impotriva industriei birocratice.

Astfel, desi Ucraineni, i s-a cerut sa să depună o declarație de

impact asupra mediului (EIS) pentru proiecte de dezvoltare,

acestia au fost capabili de a face presiuni asupra Ministerului

de Mediu din Ucraina să renunțe la standardele lor și să accepte

planurile diferitelor organizatii. Potrivit unui oficial de la

Agenția de Mediu, protestele independente desfășurate de grupuri

de mediu, împreună cu presiunea publică au avut un rol esentialsi

indispensabil in protejarea diferitelor zone ale tarii, care, in

aplicarea proiectului initial ar fi fost complet distruse.

Dovezi ale unei alianțe în creștere între functionarii

specializati pe problemele ecologice

și mișcarea de mediu, poate fi văzut prin orientarea agentiilor

guvernamentale spre noile ziare aparute specializate in probleme

ecologice si chiar prin infintarea, alaturi de diferite grupuri

locale, a unor ziare care au ca punct central acest domeniu .În

1991, Agentia de Mediu din Moldova a anunțat publicarea unui

ziar ecologic, Abe natura, odata cu inceperea miscarii Verzi din

Moldova. De asemenea Comitetul pentru Protecția Naturii s-a

alăturat unei ramuri locale a All-Russian Society , o organizatie

specializata in protejarea naturii, cu scopul infiintarii si

gestionarii unui ziar , “Ziarul ecologic”.

Miscarile de mediu si puterea economica

Protestele în creștere din anii 1980 au avut un impact

puternic asupra economiei regiunii, ecologistii facand presiuni

pentru o solutionare mai rapida a problemelor legate de poluare.

În total, peste 1.000 de unități de producție au fost închise,

permanent sau temporar, în 1989 pentru incălcarea regulilor de de

protecție a mediului. Doar in Moscova, 72 de linii de producție

au fost inchise.20 Un lider sindical a subliniat faptul că peste

100 de plante din industria chimică au fost interzise în mijlocul

anilor 1990, pe motivul ca acestea generau un mare grad de

poluare zonei in care culturile erau amplasate. Astfel, in 1990

au fost pierdute 5200000 de tone de îngrășăminte, 951000 de tone

de suc, 400.000 de tone de celuloză, 387000 de tone de metanol,

500.000 de tone de polimeri, și peste 250.000 tone de cauciuc

sintetic, fapt care a generat o adevarata panica in randul

economistilor care afirmau ca miscarile de protest ar putea

conduce Rusia catre un nedorit declin economic. Într-adevăr, în

raportul privind performanța economiei sovietice în timpul primul

trimestru al anului 1990, s -a recunoscut faptul ca economia

Rusiei se afla intr-o scadere, declin generat in mare parte

inchiderii in masa a fabricilor care nu indeplineau conditiile

ecologice de baza.

Energia este de asemenea un sector în care publicul si

organizatiile de mediu practic au eliminat deciziile politice.

Rapoartele mass-media au sugerat constant că nicio centrală

nucleară nu a indeplinit conditiile de siguranta impuse, fapt

care a generat o adevarata revolta in randul publicului.

Teribilul accident de la Cernobâl, a forțat, prin presiune

publica, abandonarea a 60 de proiecte, inclusiv mult disputatele

Crimeea, Rostov, Tatariya, precum și stațiile atomice de energie

de la Bashkiriya. Capacitatea de generare a acestor centrale a

fost estimata la un total de 160 milioane kilowatts , fapt care

a obligat autoritatiile la o reevaluare completa a planurile de

dezvoltare a energiei nucleare.

Astfel, cu mai puțină energie nucleară pe care să se bazeze

în viitor, regiunea va

fi nevoita sa se axeze mai mult pe petrol, cărbune, gaze

naturale, precum și pe resursele hidroelectrice. Insa, acestea

opțiuni sunt limitate, presiunea publica împotriva deturnării de

apă și de scufundare a terenurilor pentru proiecte hidroelectrice

și împotriva utilizării în continuare a centralelor electrice pe

baza de carbune ingreuneaza si mai mult intreaga situatie.

Într-una din primele sale acțiuni, primul Consiliu Municipal ales

în mod democratic,

a votat in mai 1990 stoparea construcția stației Severnaya-

planificata a fi cel mai mare generator de gaz pentru incalzire

și instalații de putere din Europa. Acestia au subliniat că

pierderile masive de căldură în distribuție de rețea, estimate la

25-40 la sută, ar putea fi reduse cu o izolarea mai bună a

conductelor de încălzire și construcții locale de dimensiuni mai

mici generatoare de căldură și alte facilitati.

În mod neașteptat, activismul de mediu a avut, de asemenea,

un efect si în

zona de produse farmaceutice. O mare parte din medicamentele din

regiune sunt produse de

de două sectoare cu un trecut ecologic patat si anume, industria

metalurgica și chimica Protestele de mediu au oprit producția de

produse farmaceutice de la Azot , întreprinderea de producție din

Kemerovo, la Nairit Yerevan, și la topitorul de cupru din

Kirovgrad. Potrivit Ministrului de sanatate URSS Igor Denisov,

industria farmaceutică internă a fost în măsură să

îndeplinească in anul 1990, 39 la suta din cererea Uniunii

Sovietice pentru medicamente ,în scădere de la 52 la suta in urma

cu cinci ani. Denisov a prezis că producția internă ar putea

scădea pana la 30 la sută în 1991, datorita protestelor masive.

În timpul pregătirii pentru a doua reuniune a Congresului

Deputaților Poporului, în

Decembrie 1989, Comitetul Suprem Sovietic privind protectia

Sanatatii Publice a remarcat de asemenea criza de medicamente in

care se afla URSS-ul. S- a raportat faptul că opoziția locală a

împiedicat amplasarea de fabrici pentru producerea de noi produse

farmaceutice, inclusiv cele producatoare de seringi de unică

folosință, necesare pentru a evita răspândirea SIDA.

Din cele 36 de proiecte farmaceutice al Ministerului Industriei

Medicale și Microbiologice programate pentru planul 1986-1990,

21 au fost oprite datorita refuzului forțele locale din opozitie

de a aloca terenul necesar. Reputația Ministerului Industriei

Medicale și Microbiologice a suferit dramatic , fiind infatisat

in randul populatiei drept un poluator important si influent,

care isi urmeaza propriul scop facand abstractie de alterarea

mediul inconjurator .

Miscarile de mediu si puterea militara

Sub regimul sovietic, armatatei i-a fost constant permisa

poluarea flagranta a mediul făcând apel la imperativul de

securitate națională, industria de aparare constituind o parte

foarte mare din economia tarii. Cu toate acestea, la sfârșitul

anilor 1980 și începutul anilor 1990 prerogativa de a acționa

militar, fara a tine cont de opinia public, a inceput sa fie

contestata, fapt care a generat o crestere a miscarilor de mediu.

În 1990, sectorul de apărare a fost supus unor critici dure după

ce a fost implicat în deterioarea extreme de grava a vieții

marine din Marea Albă lângă Arhanghelsk si după accidentele

industriale de la fabrica de explozibili din Gorlovka, în estul

Ucrainei și la o instalație nucleară materiale de la Ust-

Kamenogorsk în estul Kazahstan- ului. Acestea și multe alte

ciocniri au generat opresiunea publica , fata de activitățiile

militare, care erau considerate a fi o adevarata amenințare

pentru mediul inconjurator.

Vorbind la o conferință internațională privind controlul

armelor de la Paris, în

Ianuarie 1989, ministrul de Externe Eduard Șevardnadze a anunțat

că URSS va începe distrugerea stocurilor sale de produse chimice

de la o unitate de arme, secreta o perioada destul de mare de

timp. Cetățenii din Chapaevsk (populație 97,000) au fost uimiți

in momentul in care au aflat ca la doar douăzeci kilometri de

orașul lor se afla o unitate strist- secreta . Insa socul s-a

transformat repede intr-o indignare profunda fata de faptul că

Ministerul Apărării a îndrăznit să construiască uzina in acea

regiune dens populate fără a studia impactul asupra mediului și

fără consimțământul publicului. Acest fapt a determinat

inceperea unei ample campanii de protest care s-a concentrat

asupra problemelor de siguranță și a problemelor grave de poluare

deja existente din regiune, cauzate de către autoritățile

locale si uzinele chimice. O comisie de experți destinata să

incerce o conciliere cu protestatarii a concluzionat că

echipamentele uzinei sunt sigure , atata timp cat nu apar

accidente neprevazute

Comunitatea a fost insa extreme de nemulțumita cu astfel de

constatări.

Cu 60.000 de semnături în mână și țăruși protestatarii au

frecventat constant amplasamentul uzinei , incercand sa se opuna

inceperii operatiunilor , fapt care a fortat Moscova sa trimita o

alta comisie pentru a evalua situatia. În august 1989, Comisia,

condusă de Nikolai Laverov,

președinte al Comitetului de Stat al URSS de Știință și

Tehnologie, a recomandat incetarea activitatii uzinei de 50 de

milioane de ruble, pe motivul gravelor problem de poluare

existente in regiune. Guvernul a fost de acord în cele din urmă

și a decis să transforme uzina si sa distruga intregul stoc de

arme chimice

În aprilie 1990, Radio Kiev a anunțat că o comisie

guvernamentală condusă de academicianul Yevgenii Velikhov a

recomandat dezmembrarea unei rachete balistice de avertizare

timpurie dintr-o stație aflata în apropierea orașului Mucacevo în

Ucraina de vest si a unui radar, în construcție din 1985, la un

cost de 100 milioane ruble. Timp de doi ani, localnicii au

protestat impotriva construcției radarului pe motive de pericol

pentru sănătate din cauza radiațiilor electromagnetice și din

cauza volumului mare de apă care va fi folosit de catre sistemele

de racier. 700000 cetățeni au semnat o petiție cerând închiderea

acesteia. În ianuarie 1990, mișcarea a câștigat puterea, insa cu

toate acestea, locuitorii s-au plâns că armata a accelerat

construcția. În luna august, Moscova s-a conformat în cele din

urmă aderat, cerand demolarea statiei si restaurarea teritoriului

pana la forma lui initiala.

Cel mai mare impact al mișcării de mediu impotriva puterii

militare l-a avut insa, problema armelor nucleare , in special

programul de testare de la Semipalatinsk. Uniunea Sovietică

efectuat primul test al unui dispozitiv atomice la Semipalatinsk

pe 29 august 1949. De atunci, se cunosc ca ar fi fost efectuate ,

pe stepa deluroasă din estul Kazahstanului, peste 300 de

explozii nucleare. Deși locuitorii erau evacuati din zona înainte

de un test mulți oameni au vorbit despre seria de abuzuri si

musumalizari care aveau loc in acea zona. Pana in anii 1990, o

jumătate de milion de oameni au trăit în imediata vecinătate a

intervalului de testare Semipalatinsk. Ca răspuns la solicitările

publice, a fost trimisa in acea zona o comisie guvernamentală

pentru a examina condițiile de sănătate, precum și pentru a

supraveghea arhivele medicale. Comisia a stabilit ca, pana la

10.000 de persoane care locuiesc în mai multe regiuni adiacente

intervalului de testare au fost contaminate în timpul testelor

atmosferice. Cercetatorii au remarcat, de asemenea, că

indicatorii de sănătate în regiune au aratat un declin in timpul

perioadei de testare, dar de atunci mortalitatea a revenit la

media națională. Cu toate acestea, vorbim de menținerea unor rate

ridicate de cancer, avort spontan, caderea parului, boli de

piele, depresie, si suicid în rândul populației regiunii.

Guvernul sovietic a împiedicat insa studii aprofundate

epidemiologice ale regiune prin menținerea unui control strict

asupra datelor privind sănătatea.

Prima organizație de opoziție a luat ființă in 1989, dupaa

ce din cauza unui accident gazul a fost ventilat in timpul unui

test. În termen de un an,organizatia a colectat peste 1 milion de

semnături pentru inchiderea sitului de testare Semipalatinsk.

Tactica grupului a fost in principal organizarea unor

demonstratii in diverse orase din intreaga republica. Până în

anul 1991,Nevada-Semipalatinsk a devenit cea mai mare organizație

și cel mai influent opozant din Kazahstan, avand sprijin intr-o

varietate de personalitati, de la intelectuali pana la oameni de

rand.

Ca răspuns la presiunea tot mai mare, prim-ministrul

sovietic Nikolai Rîjkov a anunțat în noiembrie 1989 că testele

ulterioare se vor opri pana la sfarsitul anului respectiv. O

săptămână mai târziu, Sovietul Suprem URSS a solicitat un studiu

privind închiderea permanenta a acestui loc, invocand o rezolutie

de urgenta de protectia a mediului, fapt care a determinat

prelungirea amanarii reinceperii testarii pana in martie 1990.

Conflictul Semipalatinsk culminat insa în 1991. Până în

primăvara anului, Ministerul Apărării și aliatul său, Ministerul

de Putere atomică și Industrie, au redus cererea lor de la trei

teste la doua si mai poi la un singur test inainte de inchiderea

permanenta a acestui loc

Potrivit unor oficiali, Ministerul Apărării al URSS a oferit

inițial Kazahkstan-ului 250,000 de ruble pentru cele trei

explozii care urmau să fie efectuate în 1991, iar pana în iunie,

armata a ridicat oferta la 1 miliard de ruble. În iulie, se pare

ca oferta a fost ridicata la 5 miliarde de ruble insa doar pentru

două teste, insa se pare ca aceste plati nu au fost niciodata

facute .Cum încercarea de lovitura de stat din nouăsprezece-

douăzeci și unu august 1991 a eșuat închiderea

Semipalatinsk a devenit o realitate care nu mai putea fi

evitata.. Pe 29 august a fost programata la ordinul președintele

Nazarbaev, o explozie, acesta emitand un decret official de

închidere imediata a sitului. Era prea tarziu pentru Ministerul

Apărării al URSS sa se mai opuna acestei decizii, fapt care i-a

constrains sa accepte fara alte interventii aceasta inchidere.

CONCLUZII

In ciuda succeselor majore, precum cel de la Semipalatinsk,

majoritatea grupurilor ProMediu sunt slab organizate, mici, și,

adesea, cu o durata scurta de viata. In aprilie

1990, co-președintele Partidului Verde din Leningrad a numărat

aproximativ 60 de "organizații ecologice", în acest oraș, dintre

care majoritatea au avut mai mult de o duzină de membrii.

Grupurile de mediu se concentrează de obicei pe o singură

problemă din localitatea lor. Ca în orice altă parte din lume,

coalitia dintre aceste grupuri este insa extreme de inghegata,

grupurile extinzandu- si spectrul ideologic catre tot mai multe

si mai variate probleme . Sre exemplu, Uniunea Cernobîl, fondată

în octombrie 1989, își propune să servească ca suport și grup de

advocacy juridică pentru victimele accidentului nuclear. De

asemenea aceasta organizatie a participat la importante

operatiuni de curatare a zonei si la strangerea unor importante

fonduri pentru persoanele aflate in imposibilitatea de a lucra.

Desi fiecare grup are propria sa agendă, multe principii

sunt similare, precum și obiectivele exprese-ecologice care

cuprind monitorizarea și evaluarea calitatii mediului, educația

publică, curatarea diferitelor zone și acțiunea politică directă.

De exemplu, ONG-uri de mediu

canalizeaza adesea o mare parte din resursele lor in programe de

informare cu scopul de a- si spori credibilitatea si de a oferi

surse alternative de dezvoltare Deși agentiile guvernamentale

au făcut progrese majore în transferul de informații catre

domeniul public, mai rămân insa foarte multe lucruri necunoscute

care sunt pastrate ascunse si care trebuie accesate de catre

grupurile e mediu in vederea solutionarii acestora.

Mai multe date oficiale eliberate sunt considerate suspecte

sau incomplete, grupurile de mediu argumentand ca publicarea

acestora ar fi un risc mult prea mare pentru politicieni, risc pe

care acestia nu sunt dispusi sa si-l asume, fapt care conduce

grupurile la o mobilizare proprie prin achizitionarea de

eechipamente de monitorizare pentru realizarea unor studii

independente. Spre exemplu, Organizatia Mondiala Verde, folosind

mai multe dispositive de monitorizare a radiatilor a reusit sa

demonstreze printr-o serie de sondaje neoficiale nivel ridicat de

radiații din raul Yenisei, radiatii cauzate de cele 26 de

instalatii nucleare.

De asemenea, ecologiștii apeleaza la omologii lor din Vest

pentru achizitionarea de echipamente de monitorizare, precum si

pentru schimul de informatii, informatii care sunt considerate

independente si credibile.Proiectul "Copiii de la Cernobil” ale

celor de la

. Greenpeace a condus la achizitionarea unui camion special

dotat cu echipamente de diagnosticare pentru a călători în zonele

afectate cu scopul de a evalua conditiile de mediu si solutiona

problemele existente.

Deoarece membrii ONG-urilor includ oameni de știință de

înaltă calificare, grupurile au de multe ori scopul de a servi ca

o sursă independentă de expertiză atat pentru public, cat si

pentru factorii de decizie politică.Fondul Ecologic Chelyabinsk,

de exemplu, apeleaza frecvent la specialistii medicali si

stiintifici pentru a evalua și pentru a informa publicul despre

condițiile de mediu.

De asemenea, multe grupuri de mediu pun un accent puternic

pe educarea publicului, în special a tinerilor, despre ecologie

și mediu. Activiștii descriu adesea publicul larg ca fiind

"ecologic analfabet"-o consecință a dezinformarii practicate de

guvernului sovietic. Este foarte dificila insa schimba opiniile

oamenilor, pentru a ii determina să înțeleagă gravitatea

situației in care se afla. Pentru a corecta această atitudine.,

multe grupuri au deschis biblioteci de mediu ,cu donații care de

multe ori provin din străinătate, precum și incercarea de

educarea a publicului prin propriile lor publicații,prin mass-

media, chiar si prin scoli.

În ciuda succeselor lor, organizațiile de mediu au

întâmpinat obstacole serioase. Deoarece organizarea de asociații

independente a fost interzisă pentru atât de mult timp de către

Uniunea Sovietică a descurajat în multe regiuni, grupurile de

mediu care erau nevoite sa consume o parte considerabilă a

energie de lucru doar pentru a se stabili, majoritatea grupurilor

trezindu-se intr-o lupta pe două fronturi, atat ecologice cat

și politice. Insa, determinarea grupurilor de mediu a reusit sa

strapunga in mare parte aceste neajunsuri. Organizațiile sunt din

ce în ce mai profesioniste reusind tot mai usor sa capteze

atenția și sprijinul organizațiilor internaționale de mediu.

Scara de deteriorare a mediului în fosta Uniune Sovietică,

necesită insa măsuri costisitoare,iar lipsa acuta de resurse

poate duce la o grava problema ecologica.Pentru a ajunge la un

compromis satisfăcător între obiectivele de protecție a mediului

și îmbunătățirea bunastarii populației o societatea trebuie să

înțeleagă consecințele acțiunilor sale, atât pentru

economie și pentru mediul înconjurător Astfel, mișcarea de mediu

are un rol proeminent

in promovarea publica a constientizarii cu privire la importanta

unei societăți nepoluat și sănătoase.

BIBLIOGRAFIE

1. Oleg Nikolaevich Yanitsky, From nature protection topolitics: the Russianenvironmental movement 1960–2010, Environmental PoliticsVol. 21, November 2012

2. Hein‐Anton Van Der Heijden, Environmental movements,ecological modernisation

and political opportunity structures, 20073. Hein‐Anton Van Der Heijden , Environmental movements,

ecological modernisation and political opportunity structures, 2007

4. http://www.theecologist.org/ , 'Putinomics' the biggest threatto Russia's environmental movement, Evgenia Chirikova, 2012

5. http://oss.sagepub.com/ , The Environmental Movement andCivil Society Development in the Russian Federation, JoCrotty, 2006

6. Bess Brown, “The Strength of Kazakhstan’s Anti-NuclearLobby,” Report on the USSR, Nr 4., 1991

7. Bess Brown, “Semipalatinsk Test Site Finally Closed,” Reporton the USSR, Nr. 37, 1991

8. www. mediu .gov.md 9. http://www.gks.ru , Rapoartele Goskomstat, 1990-1991

10. http://www.thebulletin.org/ , The lasting toll ofSemipalatinsk's nuclear testing, 2009

11. Anatolii Stepanov, Moscow Green Party, 1991

12. U.S. Information Agency Research Report , August 1989

13. D. L. Feldman, Ivan Blokov, The Politics ofEnvironmental Policy in Russia, Edward Elgar Publishing,2012