mag-2003-03.pdf - Dacia.org

DDDAAACCCIIIAAADirector fondator: Dr. Napoleon Sãvescu

mmaaggaazziiinn

Pub

licaþ

ielu

narã

edita

tãde

DA

CIA

RE

VIV

AL

INT

ER

NA

TIO

NA

LSO

CIE

TY

Nr. 3- aprilie 2003

SumarDACII N-AU PIERIT SUBDOMINAÞIA ROMANAde Augustin Deac pag. 12

PRIMUL REGAT DIN ISTORIEde Adrian Bucurescu pag. 23

O descriere apopoarelor mãrii pag. 32

Pentru lichidarea unui poporse începe prin a-i altera, a-iºterge memoria: îi distrugicãrþile, cultura, religia, istoria ºiapoi vine altcineva îi va scrie altecãrþi îi va da altã religie, altãculturã îi va inventa o altã istorie(de origine latinã ori slavicã dupãmomentul politic). Între timppoporul începe sã uite ceea ceeste sau ceea ce a fost, iar cei dinjur vor uita ºi mai repede: limbanu va mai fi decît un simpluelement de folclor care, maidevreme sau mai târziu, va muride moarte naturalã. Noile formeistorice vor aduce elemente ºisimboluri noi de adoraþie care levor îndepãrta pe cele vechi. Dinvechiul start spiritual vor rãmâneundeva la un etaj inferior alcunoaºterii, numai câtevacuvinte, expresii, tradiþii,impresii, fragmente, nume delocalitãþi, munþi ºi ape, fãrã unînþeles aparent. Formele vechicare cândva, au ocupat valenþatranscedentalului vor fi deplasatede formele noi care vor dictacomponenþa ºi funcþiile «nouluipopor» aºa cum s-a întîmplat cunoi.

Dr. NAPOLEON SÃVESCU

NOI NU SUNTEM URMAªII ROMEI de dr. Napoleon Sãvescu

pag 10pag 10

PASAREA SUFLETULUILA DACI ªI LA ROMÂNIPASAREA SUFLETULUILA DACI ªI LA ROMÂNI

ISTORIOGRAFIA ÎN DIMENSIUNEA

ADEVÃRULUI DESPRE ROMÂNI

pag 5pag 5pag 5

POLEMICIREVOLTAMINCIUNIIISTORICESAU OASELENU ÞIN DEFOAME

RÎNJIND LA

ISTORIA NEAMULUI

T pag 17pag. 2

"Eroulcãlãreþ"

de laSurcea

"Eroulcãlãreþ"

de laSurcea

"Eroulcãlãreþ"

de laSurcea

!DACIAN VIRTUAL MUSEUM

MUZEUL VIRTUAL DACIC

!

!

!

!

!

!

!

!

!

!

!

!

!

!

!

!

!

!

!

Prezentarea Dr. Savescu la Congresul

International de Istorie de la Kalamazoo-MI

si la al III-lea Congres International de

Dacologie, Bucuresti

Scrisoare deschisa tineretului roman

Dacian history

DACIA REVIVAL International Society

Download "Geneza Poporului Dac" (mp3)

Download "Imnul Dacilor" (mp3)

Download "Imnul Tinerilor Vlahi" (mp3)

Download "Mars Dacic" (mp3)

Download "Geneza Poporului Dac -

reluare" (mp3)

In cautarea istoriei pierdute

Calatorie in Dacia - Tara Zeilor

CODEX ROHONCZY

Originea rasei umane

Onoare memoriei lui Nicolae Densusianu

Carolus Lundius "Zamolxis Primus

Getarum Legislator"

* html format * pdf format

Monument to Burebista

LINKS

(english)

Noi nu Suntem Urmasii Romei

NOUDacia Magazin

English version:

Versiunea in limba Romana

•The III-rd InternationalCongress of Dacology

•The II-nd InternationalCongress of Dacology

•The I-st InternationalCongress of Dacology

© Dacia Revival International Society - New YorkPresident and Founder: Dr. Napoleon Savescu

WELCOME TO DACIA.ORGAl IV-lea Congres International de Dacologie

DACIAMAGAZIN

Tehnoredactare computeriz

Colaboratori

Fotoreporter

Dacia Revival International

Publicaþie lunarã de istorie ºi culturã

atã

Publicaþie editatã de fundaþia

Redacþia

Dr. Napoleon Sãvescu

Tiberiu Fraþilã

Adrian Cristea

Ing.Luminiþa Sava

Dr. Napoleon Sãvescu

Com Oraºtioara de SusGradiºtea de Munte nr.147

director fondator

Director PRVladimir Brilinsky

Adrian CristeaVictor Cristescu

Prof Mihaela Albu «Columbia University»

Prof. Adrian BucurescuProf. Augustin DeacProf. Gh. D. IscruProf. Dan Oltean

Radu Brilinsky

Sub patronajul:Dr. Daniel CimponeriuDr. Lucian DajdeaDr. Mircea GolimbuDr. Sorin Lancea

Dr. Nick Stoian

Tel/fax 0040254 223853e-mail -

Tiparul executat laTipografia de SudISSN 153-5316

Redactor ºef

secretar de redacþie

[email protected]

www.daci

a.org

1

DACIAmagazinnr.3 aprilie 2003

ADEZIUNEData:

Numele:

Prenumele:

Adresa:

Tel./Fax.:

E-Mail:

Nãscut(ã)în:

la data:

Profesia:

Am luat cunoºtinþã de prevederile statutului Societãþii ºi doresc sã devin membru al acesteia.Declar cã nu voi angaja oficial Societatea din iniþiativa proprie.

DACIA REVIVALINTERNATIONAL

SOCIETYDr. NAPOLEON SÃVESCUFondator, PreºedintePr. THEODOR DAMIANDirectorPoet GELU DORIANDirectorIng. MARIUS SPRINCEANÃDirector TehnicDr. NICK STOIANDirector Relaþii PubliceJud. TUDOR PANÞIRUFost Ambasador al Moldovei laU.N., International LegalCouncelerIng. ANDREI VARTICDirector, Fondatorul InstitutuluiCivilizaþiei Dacice - ChisinãuGen. NICOLAE SPIROIUPrim ConsilierDr. LUCIAN DAJDEAConsilier, Relaþii cu ComunitãþileDaco-RomâneºtiLt.Cmnd.TIBERIU FRAÞILÃConsilier, Relaþii PublicePhD. MARIA MARINESCUSecretar GeneralAv. DAN DIMAConsilier LegalDr. VICTOR SUCIUConsilier Financiar

PATRONI-2002Dr. DAN CIMPONERIU Dr. ªtiinþe Economice GEORGE PÃUNESCUDr. MIHAIL RUDEANUIng. LUMINIÞA SAVADr. NICK STOIANIng. ELIAS WEXLER

2. Descriere Organizaþie culturalã ce desfãºoarã

activitãþi cu caracter cultural ºtiinþific, peprincipii pluridisciplinare ºi nu este afiliatãnici unui partid politic. Formele principalede manifestare ale acestei organizaþii vor ficonferinþe publice ºi simpozioane, deschiseprofesioniºtilor ºi neprofesioniºtilor ºi prineditarea paginii web: www.dr-savescu.com/dacia

3. Scop ºi obiective Organizaþia îºi propune sã iniþieze ºi sã

desfãºoare, prin forme legale de comunicareale mass media, urmãtoarele activitãþipentru a readuce în drepturile ei adevãrataistorie a poporului daco-român:

- activitãþi de cercetare, ocrotire ºipromovare a limbii ºi istoriei strãbune întoate regiunile þãrii, precum ºi încomunitãþile daco-româneºti din afara

graniþelor, folosind izvoare referitoare laDaci, Vlahi ºi Români;

- activitãþi de cinstire a marilor valori dintrecut, care au exprimat unitatea spiritualã aDaciei antice, cu prioritate a marilorpersonalitãþi uitate sau încã neintegrate lalocul potrivit în cartea istoriei ºi de limbã apoporului daco-român;

- activitãþi de pãstrare ºi de perpetuare amarilor comori materiale ºi spiritualeprezente în vatra satului daco-român, ca:etica familiei þãrãneºti, obiceiuri de viaþã,datini, credinþe, folclor, port, etc;

- activitãþi de afirmare ºi susþinere arealizãrilor tehnico-ºtiinþifice încãnecunoscute, ale strãmoºilor noºtri daci, ºineintroduse în circuitul universal, cum sunt:construcþii, metalurgie, medicinã, astrono-mie, etc;

- activitãþi de ocrotire a valoriloruniversale ca: monumente, toponomie,

embleme, simboluri din vatra Carpato-Pontico-Dunãreanã, împotriva poluãrii,denigrãrii ºi falsificãrii;

- acordarea de premii anuale sub formã dediplome sau alte moduri de stimularepentru cei interesaþi în readucerea dinnegurile timpului a adevãratei noastreistorii, a istoriei Daciei.

4. Sediul Central al Societãþii se aflãla:

21-26 Broadway, L.I.C.NY 11106, USA Tel.718267-7965 Fax.718728-7635 Email: [email protected]. Mijloacele financiare ale societãþii

vor fi obþinute prin donaþii ºi cotizaþii alemembrilor.

6. Structura organizatoricã esteformatã din: un preºedinte ºi ºase directori,ºase consilieri, ºase cofondatori.

DORIÞI SÃ PRIMI ÞI ACASÃ CU

REGULARITATE PUBLICA ÞIA NOASTRÃ ?

NIMIC MAI SIMPLU !Pentru a vã abona la publicaþia DACIA MAGAZIN, trimite þi prin mandatpoºtal suma de 180.000 lei pe adresa Daniela Gridan 2600 Orãºtie PiaþaVictoriei nr. 20 cu menþiunea abonament Dacia Magazin. Astfel veþi primila adresa indicatã pe mandatul poºtal în spaþiul destinat corespondenþei 12

numere din Dacia Magazin.

Extras din STATUT

DACIA REVIVAL INTERNATIONAL SOCIETY, INC

2

DACIAmagazin nr.3 aprilie 2003

Rãspândirea pelasgilor(a traco-geto-dacilor)

Herodot arãta cã: �... dupãindieni, neamul tracilor este cel mainumeros dintre toate popoarele.�Sã ne oprim puþin asupra acestuiaspect: dupã localizarea lorgeograficã încep sã se desprindãgeto-dacii prin primul mileniu î.Hr.la nord de Istru (Dunãre), ilirii (zonaAlbaniei de astãzi), sciþii (Dobro-gea), etc. Ne rãspândim treptat întoatã Europa, cât ºi în toatã Penin-sula Balcanicã, pe care o stãpânimpentru sute ºi sute de ani. În zonaMãrii Egee, a insulelor ei, cum esteCreta, cât ºi a Asiei Minor (Turciade astãzi), apar culturi ca celemino-miceniene. Grecii �prieteniinoºtri heleni� de mai târziu, cam leplace sã-ºi spunã, sosesc în Europa

din zona esticã a Mãrii Caspice înjurul anilor 1900-1600 î.Hr., fiindiniþial o populaþie tribalã nomadã.Sosesc în grupuri mici, �înalþi,blonzi� cum îi descrie marele poet

antic (orb!) Homer, urmaþi 300-400 de ani mai târziu de dorienicare-i subjugã pe primii, iar apoide triburile aeoliene ºi ionice. Toþiaceºtia îºi gãsesc �casa idealã� lanoi în Peninsula Balcanicã,împingându-ne spre Nord-Vestul eiºi numindu-ne mai târziu macedoni,iliri, geþi, daci, sciþi, dupã locurile încare trãiam, în ciuda limbii comunevorbite. Odatã pãtrunºi în spaþiulBalcanic, invadatorii greci, aflaþi laînceputul stadiului de civilizaþie, seimpun cu duritate asupra populaþieilocale, distrug aºezãrile egeene,pentru ca mai târziu sã absoarbãmajoritatea culturii locale. Eiîmprumutã mult din culturaegeenilor, a mino-micenienilor ºi aegiptenilor, întemeindu-ºi o culturãproprie, cea greceascã, care se varãspândi în Europa. Nu numaicultura au împrumutat-o, dar ºiscrierea, alfabetul: dacã �LinearScript A�, incomplet descifrat, încãmai pãstreazã caracterul hieroglific,�Linear Script B� reprezintã un dia-lect arhaic grec, pentru ca 700 deani mai târziu sã gãsim cea maitimpurie scriere clasicã �greceas-cã�!... Astãzi nici un grec nu arrecunoaºte meritul egiptenilor, cumde altfel mai târziu ruºii, care, cuajutorul celor doi greci cu numeslave, Chiril ºi Metodiu, vortransforma alfabetul elenic închirilic.

Apariþia romanilor a condus in-direct la unificarea acestor pelasgi,traci, iliri, daci, geþi, tibali ºi odrii înlupta lor împotriva cotropitorilor.Marea majoritate a popoarelorbarbare care ne atacã sau netraverseazã sunt în numãr mic, fiindrespinse ori absorbite fãrã a lãsainfluenþe deosebite pânã în secolulal VI-lea d.Hr. când sosesc slavii,popor barbar, crud ºi nemilos, caredupã insuccesul de la NordulDunãrii se aºeazã în Sudul acesteiaºi în felul acesta ne vor despãrþipentru totdeauna printr-un �coridorslav� de fraþii noºtri de la sudulDunãrii care se vor gãsi ca într-unfel de sandwich între greci ºi slavi.Mai existãm ºi astãzi prin acestelocuri: istro-români (foarte puþini lanumãr) prin aria iugoslavo-croatã,megleno-românii, sub bulgari ºiaromânii (încã în numãr mare) subgreci. Dupã încercãri nereuºite deasimilare forþatã, ºi astãzi, dupãaproape 1500 de ani de ocupaþie,macedonenii nu ºi-au schimbat nicilimba, nici portul, iar limba sau�dialectul� cum îl numesc ei însiºi,nu-l pot înþelege nici grecii, nicibulgarii ori iugoslavii, ci numai noi,românii. De ce?... Aproape toþiavem prieteni ori cunoscuþimacedoneni ºi dacã nu i-aþi întrebat,o puteþi face acum: întrebaþi-i de�dialect� ºi veþi rãmâne uimiþi desimilaritatea lui cu limba românã.

Dr. NAPOLEON SÃVESCU (Continuare)

NOI NU SUNTEMURMAªII ROMEI

Istoria neºtiutã a românilor

3


Limba lor este cea mai veche ºi maibine pãstratã, fiind de fapt limbapelasgicã, tracicã sau dacicã, dupãcum vreþi sã o numiþi ºi care esteºi... limba noastrã. ªi dacã ne maiamintim cã în urmã cu 2000 de aniAlexandru I al Macedoniei erarespins la Jocurile Olimpice pemotiv cã nu era grec, declaraþiilegreceºti din prezent precum cãMacedonia este egal Grecia nesurprinde. De ce oare regele Filipal Macedoniei îi va aduce tânãruluide 7 ani, Alexandru, pe Aristotel(care era grec dupã tatã ºimacedon dupã mamã) ca sã-lînveþe limba civilizaþiei de atuncielena, dacã aºa cum spun azi greciiei macedonenii sunt greci? De ceau trebuit sã treacã 2000 de ani dela moartea lui Alexandru Macedonca acesta sã fie recunoscut ca grecºi pus în Pantheon ?

Aceastã pãrere asupra originiiºi locului macedonenilor ºi mai alesasupra adjudecãrii lor de cãtre altenaþii este împãrtãºitã ºi de alþiistorici. De exemplu RaymondBonner, care în The New YorkTimes publicã un articol despreMacedonia, �pãmânt care nu poateavea un nume�, acesta fiindadjudecat de cãtre bulgari, greci ºisârbi. Bonner spunea despreAlexandru Macedon cã orice ar fifost, numai grec nu...

Paradoxal, singurii care nu s-auimplicat în adjudecarea Macedonieiau fost �fraþii� lor din nord, adicãnoi românii, care, în plus, aproapeîntotdeauna i-am neglijat ºiabandonat. ªi totuºi, în 1995, odelegaþie românã care a vizitat Al-bania a decis de comun acord cuguvernul albanez sã deschidã pentrupopulaþia macedoneanã localã

biserici române ºi ºcoli cu predareîn limba românã.

Sã nu uitãm cã în Grecia înperioada antebelicã, în Macedonia,existau biserici ºi ºcoli româneºticare mai târziu au fost arse ºidistruse iar populaþia localã(aromânii - cum se numesc ei înºiºi,valahi cum grecii îi numesc cudispreþ) a fost persecutatã, chinuitã,chiar omorâtã, unii reuºind sã scapefugind în România, alþii chiar înAmerica, unde-ºi povestesc ºiastãzi necazurile trecutului.

Sã fim ºi noi oare, descendenþidirecþi ai poporului pelasgic, trac,un popor blestemat?... ªi astãziucrainienii ºi ruºii vor sã ne facã sãuitãm cine suntem, acolo la noiacasã, în Bucovina, Þara Herþei,Basarabia ºi Buceag, underomânilor li se spune cã nu sunt�români�, ci o naþie slavã, vorbindo limbã slavã, moldoveneascã!...Când oare ne vom dezdoi genunchiiºi vom sta în picioare, drepþi, noiromânii din România, Basarabia,Bucovina, Þinutul Herþei, BanatulSârbesc, Buceag, Cadrilater, dinPocuþia ºi Ungaria, din toatãMacedonia, pentru a ne protejadrepturile?...

Sã vedem cum aratã limba

macedoneanã în comparaþie culimba daco-românã. Pentru aceastaam ales un cântec vechi aromân,compus cu mult înainte caBolintineanu sã publice �Muma luiªtefan cel Mare�:

Dialect Aromân-Macedonean

Cari-n�i bati, noapteaLa firida mea, moi?Io huia, msata MarioaraNu-n�i tiaspirea, moiScoal aprind�i lampaS-ti vedua fata ta,Fata ta tea alb-arosiCa trandafila.

Traducere în Româneºte

Cine-mi bate noapteaLa fereastra mea, mãi?Eu sunt, frumoasa MãrioaraNu te speria, mãi.Scoal�de-aprinde lampaSã-þi vãd faþa taFaþa ta cea albã-roºieCa de trandafir.

Volumul �Noi nu suntem urmaºiiRomei� ediþia a doua apãrut la editura AXAdin Botoºani

5


Rãspunsuri oferitela problema morþii

Problema morþii a fost ºi

rãmâne una din problemeleinsolubile ale omenirii. Dacãproblema vieþii, a naºterii, a primitîn ultimele decenii, datoritãingineriei genetice, rãspunsuri ºisoluþii care în principiu fac posibilca o nouã viaþã sã se poatã ividin orice celulã a organismului,prin multiplicare, nu aceleaºi soluþiile-a oferit ºtiinþa în problemamorþii.

La întrebãrile pe care le iscãmoartea avem astãzi o adevãratãinvazie a aºa-ziselor ºtiinþeparanormale, care în cele maimulte cazuri sunt simple speculaþiiºi care mai mult ca sigur nu voroferi niciodatã un rãspuns valid laruptura în existenþã pe care o pro-duce moartea. La nedumeririle pecare le aduce nefiinþa, oamenii dintoate timpurile au dat douãrãspunsuri care au rezistat latrecerea mileniilor: filosofia ºireligia. Filosofia s-a nãscut, sespune, pentru ca oamenii sã seîmpace cu gândul morþii, iar religiaa venit cu rãspunsuri la întrebãrilecare vizau soarta sufletului dupãmoarte.

Soluþiile pe care filosofia le-apropus sunt multiple ºi în generaldiferã de la o epocã la alta, de lao civilizaþie la alta. Cu religialucrurile sunt ceva mai simple ºimai clare. Analizând rãspunsurilepe care preoþii le-au oferit de-alungul mileniilor problemeipostexistenþei se pot desprindetrei mari soluþii.

1) Viaþa sufletului dupã moartecontinuã în cer. În aceastã arie decredinþe intrã de regulã popoarelenordice ale Europei: germanii,sciþii ºi, evident, strãmoºii noºtridaci.

2) Viaþa dupã moarte continuã

Pas#rea sufletului la daci[i la rom@ni

în regiunile subpãmântene. Avemaici religiile popoarelor sudEuropene: greci, etrusci, romani,egipteni.

3) Viaþa sufletului continuã lanivelul pãmântului printr-un ºirneîntrerupt de reîncarnãri. Cu altecuvinte, sufletul nici nu dispare,dar nici nu coboarã sau se ridicãaltundeva; el intrã în alt om. Pentrureîncarnare au optat celþii, dar ºireligia budistã ºi hindusã, etc.

Romanii hrãneau morþii

Concepþiile despre postexis-

tenþã ale romanilor ºi ale dacilordiferã foarte mult. În timp ce daciicredeau într-un paradis celest ºiîºi ardeau morþii, romanii con-siderau cã sufletul mortului stãalãturi de trupul înhumat. Eranevoie ca romanii aflaþi în viaþã;soþia, fiul sau nepotul sã aducã pe-riodic celui aºezat în mormântmâncarea ºi bãutura. Familiaromanã avea datoria sacrã sãcontinue aceastã hrãnire astrãmoºilor pentru ca sufleteleacestora sã nu sufere niciodatã defoame sau de sete. Adevãratamoarte însemna suprimareaacestor rituri prin dispariþiaurmaºilor. Mai mulþi scriitori, poeþiºi filosofi romani vorbesc despremorminte ca despre adevãratecase ale morþilor în care aceºtiaîºi trãiau postexistenþa. Astfel,Cicero spunea cã: �Socoteau(romanii) cã cei morþi trãiesc viaþaviitoare sub pãmânt�(Tusculane, I,6); Vergiliu scria cã �sufletul îlîngropãm în pãmânt�(Eneida, III,67); Ovidiu �în pãmânt se îngroapãºi sufletele morþilor�(Fastele, V,451), Pliniu �duhurile morþilorîngropate dupã obicei�(Epistole,VII, 27).

Descoperirile arheologice dinProvincia romanã Dacia pun înevidenþã aceste credinþe ale

romanilor. Romanii din Daciadãdeau de mâncare ºi de bãutmorþilor. Acest lucru este evidentvizitând orice muzeu din Româniaunde sunt expuse antichitãþiromane.

Pentru daci sufletul

mortului se ridica la cersub formã de pasãre

Am înfãþiºat aceste soluþii pe

care romanii le-au adus laproblemele morþii pentru aevidenþia cã între riturile funerareromane ºi cele româneºti nu existãaproape nimic în comun. Românii

de Dan Oltean

6


nu cred cã sufletele morþilor s-arafla în morminte, ºi nu existã niciun fel de ritual de hrãnire amorþilor, în absolut nici o zonã aRomâniei.

Dacii au oferit, cum spuneamla început, un alt rãspuns la acelºoc în existenþã pe care-l producemoartea. Între secolele 2 î.Ch.-1d.Ch. dacii practicau în exclusi-vitate ritualul incineraþiei. Dacii îºiardeau morþii, iar cenuºa oîmprãºtiau poate în peºteri sau înrâuri. În tot acest interval deaproape trei secole nu avem niciun mormânt dacic. Pentru casufletul sã fie cât mai uºor ºi pentrua se putea ridica spre a strãbatedistanþele cereºti, corpul muritortrebuia ars. Împãrãþia sufletelornemuritoare, pentru daci, era încer. O demonstreazã nu numairitualurile de înmormântare, dar ºimãrturiile scriitorilor greci ºiromani, care începând de laHerodot ºi pânã la Dio Cassius,continuând cu gotul Iordanes dinsec. 6 d.Ch. susþin cã dacii secredeau nemuritori. Nemurireadacicã, ca ºi cea germanicã sausciticã era una celestã.

Dacã am putut afla pânã acumcã dacii credeau în nemurireacereascã a sufletului, atunci nepunem întrebarea fireascã: sub ceformã parcurgea sufletul imenseledistanþe pânã la locul de desti-naþie?

De data aceasta rãspunsul nupoate fi aflat dintr-o singurã sursã,însã foarte credibilã ºi pertinentã.Este vorba de semicalotelesculptate din calcar descoperite înincinta sacrã de la SarmisegetusaRegia ºi la Feþele Albe pe care suntredate în relief 7 orbite planetareºi pasãrea sufletului. Dimensiunileacestor piese, singurele sculpturidin arta dacicã, sunt de 21 cmînãlþime, 25 lungime ºi 20 cmlãþime.

Pasãrea sufletului sculptatã pecele douã feþe teºite ale semi-calotei este foarte stilizatã. Esteuºor de recunoscut gâtul pãsãriiîmpreunã cu vârfurile aripilorridicate spre cer. Contextul în careau fost gãsite, precum ºi locul încare au fost descoperite spun

foarte multe despre semnificaþiileacestor piese. Fiind descoperitelângã cele 7 sanctuare din incintasacrã de la Sarmisegetusa, acestnumãr, al planetelor, se coreleazãcu cele 7 orbite sculptate pesemicalotã. Cã este vorba deorbitele planetare stã mãrturie ºiforma bombatã a sferei cereºti,

identicã ºi în cazul semicalotelor.Aºadar, în incita sacrã sufletul

era iniþiat încã în timpul vieþii pentrua ºtii riturile ºi a cunoaºte parolelepe care le necesitã cele 7 vãmiplanetare. În fiecare din cele 7sanctuare se desfãºurau rituri deiniþiere pentru ca neofitul sã poatãtrãi veºnic. Sufletul iniþiatuluitrebuia ca la sfârºit sã se poatãdesprinde de corp la fel cum sedesprinde o pasãre de pãmânt.Doar pasãrea sufletului ºtia toateparolele ºi doar ea putea strãbatetoate vãmile cereºti.

Soluþia dacicã a postexistenþeiºi a traseului ce trebuia urmatpentru transcenderea la aceastãzonã a fost descrisã în mod indi-rect de cãtre Platon în douã dindialogurile sale. Cele douã operese inspirã, o spun toþi comentatoriiplatonicieni, din religia orficã, oreligie tracicã, foarte asemã-nãtoare cu cea dacicã. Marelefilosof al antichitãþii spunea în

Phaidros (246, a): �Când sufletule desãvârºit ºi bine înaripat seridicã în vãzduhuri�, iar înRepublica scria cã: �privite dedeasupra marginile (cerurilor)apãreau ca niºte ceruri, în timp cepartea opusã apãrea ca o roatãcontinuã� (Mitul lui Er, 616, d-e).

Prin urmare, dacii credeau cã

existenþa sufletului dupã moartese desfãºura dincolo de sfereleplanetare. Vehicolul de urcare erapasãrea. Prin ritualurile de iniþieredin temple dacii cunoºteau toateparolele de trecere, iar dupãmoartea trupului, sufletul pasãreurca dincolo de toate vãmile,nemaiputîndu-se întoarce. Nimicasemãnãtor în religia romanã nuaflãm din toate acestea.

Pasãrea sufletului la români Dupã creºtinarea teritoriilor

dacice din nordul Dunãrii, religiacreºtinã a adus o altã soluþie laproblema morþii ºi a vieþii de dupãmoarte. Creºtinismul a combinatprima ºi a doua soluþie, desprecare vorbeam la început, într-osintezã unicã în istoria religiilor.Trupul creºtinului era înhumat (adoua soluþie, tipic evreiascã),numai cã sufletul nu trãia înpãmânt, ci în cer (ca ºi la orfici ºi

7


la daci). Teologia creºtinã a adusºi o nouã problemã: cea asfârºitului lumii. În momentulsfârºitului cosmic sufletul din cerse reunea iarãºi cu trupul eteratºi un nou ciclu începea sã sedesfãºoare.

Trebuie spus cã soluþiacreºtinã la problema morþii seaseamãnã mai mult cu cea dacicã,a postexistenþei celeste, decât cucea romanã, a vieþii din mormânt.Datoritã creºtinãrii populaþia dinnordul Dunãrii a încetat sã-ºi maiardã morþii, pentru a-i înmormântaprin îngroparea cadavrului pedirecþia E-V, dar sufletul va trãi pemai departe nu în mormânt, ca laromani, ci în cer, ca la daci.

Era firesc ca toate acestededucþii sã îºi gãseascãconfirmarea pe teren. Era firescsã gãsim pasãrea sufletului ºi laromâni...ºi, iatã, am gãsit-o. La

sfârºitul secolului 19 ºi începutulsecolului 20 etnografii au pus înevidenþã cã în Carpaþii Meridionaliobiceiul, ritualul pãsãrii sufletuluiera larg rãspândit. Epicentrulacestei vaste arii ar fi MunþiiOrãºtiei. Aceastã regiuneetnograficã în care în loc de cruce,la capãtul mortului se aºeza unstâlp funerar sculptat cu motivegeometrice, iar deasupra stâlpuluio pasãre din lemn, cuprindeaactualele judeþe Sibiu, Alba,Hunedoara, Gorj ºi Mehedinþi.Astãzi, la începutul mileniului 3,obiceiul se mai pãstreazã doar înpartea nord-esticã a MunþilorOrãºtiei. Este vorba de satelePurcãreþi (în amonte de Pianul deSus) ºi de Ciungul Mare (în amontede Romos). Atât de la Purcãreþi,cât ºi la Ciungul Mare urcând peplai se poate ajunge laSarmisegetusa Regia.

Obiceiul funerar al pãsãriisufletului consta din aºezarea lamoartea unui bãrbat însurat aunui stâlp de lemn la capãtul sãu,iar în vârful stâlpului era înfiptã opasãre tot din lemn. Pasãreasimboliza sufletul mortului. Ea erapãstratã cu stricteþe pe toatãperioada celor 40 de zile cât duraînãlþarea sufletului la cer. Secredea cã nerespectarea acesteidatini ar atrage dupã sine intrareaaccidentalã a sufletului mortului înalt animal ºi deci incapacitatea sade a se mai ridica la cer.

Cei care nu pot vizita parteanord-esticã a Munþilor Orãºtiei ºicare doresc sã vadã aceºti stâlpifunerari ºi pasãrea sufletului potsã viziteze Muzeul de Etnografiedin Orãºtie unde se aflã o bogatãcolecþie de asemenea piese.

Sintetizând cele spuse pânãacum, putem afirma cã în jurulSarmisegetusei Regia românii aupracticat ºi mai practicã ºi astãzidatina creºtinã a înhumãrii morþilorcombinatã însã cu ritualurifunerare tipic dacice. Chiar dacãparolele strãvechi prin care sufletulmortului putea sã treacã de cele7 vãmi au fost uitate de þãrani,sufletul lor este orientat ºiurmeazã acelaºi trasee divine pecare le-au avut ºi strãmoºii lor daci.

În altã ordine de idei, zona desud a Carpaþilor Meridionali în cares-a nãscut ºi a copilãrit ConstantinBrâncuºi avea ºi ea la începutulsecolului 20 aceleaºi obiceiurifunerare ca ºi zona din nordulmunþilor. Trãind în aceste vechitradiþii, C. Brâncuºi a dorit sã ridicela Târgu Jiu o Coloanã nesfârºitãdupã modelul stâlpilor funerari, iarîn vârful sãu sã aºeze o pasãrenemuritoare, pasãrea sufletului.Pânã la urmã a triumfat variantaîn care stâlpul funerar (Coloana) ºi pasãrea (Mãiastrã) au fostrealizate separat.

Prin intermediul geniuluibrâncuºian aceste douã simboluridacice au devenit universale laînceputul secolului 20, iar astãzi,la începutul secolului 21, þãraniiromâni încã mai cred cã pasãreasufletului este o cale cãtrenemurire.

9


Dacã luãm în considerare ariavastã, în care se conservã tradiþiiciclice fundamentale pentru existenþalor, dacii i-au învins pe romani ºi nuinvers. În toate zonele istoriceprofunde, românii încã râd ºi petrecla priveghi (cu excepþia oraºelor careau primit mai uºor contaminãrile). Mãderuteazã ºi mã fascineazã acestlucru încã din copilãrie. Jocurile depriveghi atestã încã o atitudine care ecalificatã superficial drept �pãgânã�.În realitate, dacii erau mai religioºidecât noi, românii, care, ca toatepopoarele moderne, am devenit niºteprofani, cu tot creºtinismul nostru.Acest obicei tulburãtor l-am gãsit înMoldova, în Oltenia, în Basarabia ºiîn Transilvania. L-am întâlnit ºiprintre românii (vlahii) din Timoc(actuala Serbie), ceea ce consacrãunitatea noastrã spiritualã. DrãghiciCârcioabã este un miner din Bor ºinu-l întrece nimeni la cânt. Belgradulnu-l recunoaºte ca minoritate ºi

de Viorel Patrichi

Dau acesDau acesDau acesDau acesDau acest joc de suft joc de suft joc de suft joc de suft joc de sufleleleleletul lui Ion,tul lui Ion,tul lui Ion,tul lui Ion,tul lui Ion,de sufde sufde sufde sufde sufleleleleletul lui Gheortul lui Gheortul lui Gheortul lui Gheortul lui Gheorghe!ghe!ghe!ghe!ghe!

românii din Timoc nu au nicigrãdiniþe, nici biserici de limbãromânã, chiar dacã sunt cei mai vechilocalnici din Serbia.

�M-am nãscut în satul Slatina,comuna Bor. Sã nu ne spuneþi vlahicã noi între noi nu ne zicem vlahi, cãsârbii ne zic vlahi. Dacã vorbescromâneºte, nu-s român? Sunt românºi aste e! Sârbii zic cã vlahii nu suntromâni ºi asta ne deranjeazã. Suntmuncitor la topitoria de cupru din Bor.S-a redus mina de cupru, are campuþin suflet. Nu prea plãteºte, epericulos pentru sãnãtate. Este un râumurdar aici, nici iarbã, nici broºti nucreºte.�

- Ce obiceiuri aveþi de sãrbãtori?- Muierile ºtiu mai multe... Mai

avem drãgobecele, mãtcãlãul... DeAjunul Crãciunului, avem un bât(bãþ), cu coajã înconjurat ºi ars înfoc, rãmâne pistriþat, merjem pe lacase: �Bunã sara la Ajun,/ Cã maibun a lui Crãciun,/ Într-un ceas bun,Bani în pungã,/ Oi în strungã, / Vaºiîn vãcãreaþã,/ Porºi în porcãreaþã,/Câtã cãrãmidã pe casã,/ Atâþia galbenipe masã,/ Câte paie în bãtãturã, /Atâþia copii în pãturã,/ Atâþia miei,/Atâþia viþei, Atâþia purcei.� Punembâtul în foc în sobã, zgândãrâm.Oamenii ne dau carne din congelator,vin, rachiu, nuci, dovleace fiert.

- Ce faceþi la înmormântare?- Aici s-o pãstrat mai multe, vorbe

pe care nu le ºtim, da le spunem.Petrecãtura sau petrecu îl cântã treimuieri sau bocesc, da sî piarde ºiobiceiul aista. Pânã nu iasã cu mortudin casã, îl prohogesc pe mort sã n-oia la stânga, s-o ia la dreapta, cã iasteo linã fântânã, o punce lunecoasã sãnu lunece. La joi mari, înaintea

Paºtelui, miercurea, în ajun de JoiMari, muierile adunã boj dã-i uscaþi.Joi dimineaþã pãnâ-n vãrsat de zâuã,fac foc cu bojii: 3, 5, 7 focuri, sã nufie cu soþ, ºi se numesc la ãi morþimai de curând. ªi dã focurile depomanã, le tãmâie cu tãmâie.

- La priveghiuri, la rãspântici,aduc cu caru leamne întreji, le faccupã, le leagã cu sârme, cu cercu dela butoi, dã foc, apoi joacã hora cumuzicã tocmitã, ca la fiecare horã,seara, dupã ce se negureazã. ªi se dãfocu de pomanã. Focul ãsta sã fie latata, la mama, la cine-a murit ºi altãmuiare sau alt om zice bogdaprosti.Dau acest joc de pomanã de sufletulu� Gheorghe, de sufletu lu� Ion! ªise dã hora de pomanã.

- De Anul Nou ce obiceiuri aveþi?- Am avut troºili, da s-a pierdut.

Se pune sub un troc un piaptãn, subunu oglindã, feachele mai mult fac,sub altu un bob de grâu, un bob decucuruz. ªi feachele care ce ridicã:dacã ridicã piaptenul, o sã fie bãrbatulei încolþat, dacã-i oglindã, o sã fiefrumos. Dacã-i cucuruz, o sã fiemuncitor. Se fãcea de Ajunul AnuluiNou, de Sfântul Vasile, de 13 ianuarie.Pune fata un bob de grâu pe plitã ºise încºintã ºi sare cãtrã: zâce asta-icutare bãiat. Dacã sare cãtre ea, oiubeºte. Am avut de BoboteazãCârlalesa, mergeau tinerii cu preotulprin sat. La Boboteazã, se pitulã unstâlp de busuioc sara. Fiecare pitulãpentru el ºi bãiaþî merg prin case ºifurã busuiocul pitulat de prin curte.Cã e bun de dragoste. Dacã cadechige (chiciurã) pe busuioc, o sã fieanu bogat. Avem jocuri ropâta,boboºica, comanda, mai mult iarna,la concursuri între sate, cã le þinemiarna.

10


Românii ºi vechea Europã

Pãmântul pe care esteaºezatã azi România, afost locuit de îndatã ce

condiþiile climatice au permisexistenþa umanã. Continuitateaexistenþei umane în acest spaþiu sepoate urmãrii din epoca paleoliticãfãrã întrerupere dupã cum aratãdescoperirile fãcute pânã azi.Presupunerile unor specialiºti înarheologie încã la începutulsecolului trecut cã în fundulmunþilor trebuie sã se gãseascãresturi umane încã din paleolitic,când vârfurile Carpaþilor vor fi avutzãpezi eterne, s-au confirmat în1942 prin descoperirea în grota dela Cioclovina a omului de tipNeanderthal cu 125 000 de aniî.e.n.?

Tracii prezenþi în Dacia auparticipat la substratul etnic al maimultor naþiuni. Acest neam ocupãþinuturile Daciei cu 1 800 ani î.e.n.Era un popor numeros care seîntindea din Asia Mica ºi Mareade Azov, pânã la Marea Egee,mergând în Nord pânã la Pripet,în Europa Centralã pânã în platoulBoemiei ºi în Rãsãrit dincolo deNistru.

Dupã Strabon la 20-7 î.e.n.,Dacii erau peste 2 mil. pe osuprafaþã de 500 000 km pãtraþi,adicã de peste 2 ori cât teritoriulRomâniei de azi. Se învecinau cugermanii ºi slavii la Nord, cugermanii ºi celþii la Apus, cu sciþiila Rãsãrit ºi cu iliricii la Sud de

de Prof. Marin Radan

ISTORIOGRAFIA ÎN DIMENSIUNEAADEVĂRULUI DESPRE ROMÂNI

Dunãre. Istoria care ne furnizeazãdate despre viaþa unei colectivitãþiumane, trebuie sã înfãþiºeze totalulaspectelor evoluþiei sale de laoriginea cea mai îndepãrtatã, pânãazi, pentru cã ea este expresiafondului ereditar ºi a factorilor careau influenþat-o în decursul timpului.

Etnogeneza se cere analizatãchiar ºi dupã criterii antropo-biologice. Trecutul explicãprezentul ºi prognozeazã viitorul.Trebuie avut în vedere aportul cucaracter istoric al tuturor elemen-telor din care s-a constituit ocolectivitate umanã, ale cãreitrãsãturi distincte sunt rezultatulfiresc al acestei sinteze rãvãºite într-unanumit spaþiu ºi timp. Trebuie ostudiere multidisciplinarã apopulaþiei umane bazate mai alespe probele antropobiologice,lingvistice ºi etnologice. Etnia seconstituie prin viaþa în comun într-unanumit spaþiu geografic prinomogeneza lingvisticã ºi culturalã.

Dacã ne referim la trecutulGeto-Dac, respectiv al poporuluiromân, din acest punct de vederedespre prezenþa factorului umanautohton pe aceste pãmânturi dinvremuri imemoriale, þinem sãsubliniem justeþea principalã potrivitcãreia oricâte popoare ar fi trecutpeste pãmântul românesc, ele nu i-auputut suprima pe autohtoni.

În luna iunie (22-23) 2002, laBucureºti s-au desfãºurat lucrãrilecelui de al III-lea Congres deDacologie. Personalitãþi marcante

ale vieþii ºtiinþifice ºi culturale,români ºi strãini au adus elementede noutate privind perioadapreistoricã, fãcând referiri la istoriaveche a poporului român.

În unele reviste ºi tratate,cunoscuþi specialiºti în domeniu, aufãcut invitaþii pertinente pentrustudiul perioadei vechi a istorieipoporului român. Gabriel Gheor-ghe în �Studii de culturã ºi civilizaþieromâneascã�, Fundaþia GândireaBucureºti, 2001-pag. 7 aratã:�Datele fundamentale care definescºi marcheazã prezenþa românilor înlume sunt învãluite în ceaþã pânãacolo încât se poate spune cã,istoria românilor, mai ales pentruepoca veche n-a început sã fiescrisã�

Este regretabil cã atâþiadiplomaþi ai facultãþilor de istorie dincare unii deveniþi profesioniºtierudiþi au ignorat fundamenteleistoriei ºi spiritualitãþii românilordeºi, acestea sunt ºi cele primor-diale ale Europei.

Constantin C. Giurãscu, Dinu

ISTORIOGRAFIA ÎN DIMENSIUNEAADEVĂRULUI DESPRE ROMÂNI

11


Giurãscu în �Istoria românilor dincele mai vechi timpuri pânã azi�-ed. Albatros pag. 79 aratã: �Apreciza aºadar, care a fost roluldacilor în formarea poporuluiromân ce datorãm noi acestorstrãmoºi, este una din chestiunilecele mai grele ale istoriei naþionale.ªtim foarte puþin despre limbaacestor strãmoºi, nu cunoaºtemdecât o parte a toponomiei ºionomasticii lor, nu suntem informaþiiasupra vieþii lor materiale ºispirituale. Totuºi problema trebuiepusã ºi un rãspuns, chiar imperfect,trebuie încercat. Îl vor preciza ºicompleta cercetãtorii viitori, pebaza descoperirilor ce se vor facede aici înainte.�

Trecând la concretizãri de fond,privind originea ºi limba vorbitãde poporul român în cuvântul sãude deschidere la cel de al III leaCongres de dacologie, Bucureºti,22-23 iunie 2002, domnul dr. N.Sãvescu, Preºedintele �DaciaRevival Internaþional Society� aratãcã :�un grup de cercetãtori românidar ºi strãini din domeniul istoriei,arheologiei, filologiei, etnologiei,etc., recunoscuþi pentru strãdanialor ºtiinþificã, referindu-se laoriginea ºi etnogeneza poporuluiromân Carpato-Danubian, susþin cãacesta este cel mai vechi dinEuropa ºi contrar unor susþinãtoriai romanizãrii aratã cã în 165 deani trupele romane nu ar fi fost înstare sã impunã limba latinã pânãla completa dispariþie a celei locale,Dacia fiind cuceritã în proporþie denumai 14 % (din teritoriu), de cãtreromani ºi cu niºte soldaþi carevorbeau orice limbã, numai limbalatinã nu�.

Opus acestei noi concepþii,

istoriografia româneascã, deºiapare relativ târziu (în veacul al XV-lea), cu scrieri în slavonã, prinreprezentanþii sãi: Grigore Ureche,Miron Costin, C. Cantacuzino ºicei care i-au urmat în veacurileurmãtoare susþin cã �De la Râm netragem� (Grigore Ureche), ºi suntpromotori ai unei origini romane, apoporului moldovean, valah ºitransilvan, ceea ce în ultimul timpnoua istoriografie încearcã sã in-firme bazându-se pe documente ºiscrieri ale unor consacraþi oamenide ºtiinþã ºi culturã (N. Densuºianu,Carol Lundius, Marija Giumbutaºi,B.P. Haºdeu, G. Cãlinescu, etc.).

Manualele de istorie lasã cu greuspaþiu elementelor de noutate,privind istoria veche a românilor,cãci istoria ca ºtiinþã se clãdeºteîntotdeauna cu materialul adunatpânã atunci, dar considerãm noi cãnu este greºit, ca formatoriiadevãratei gândiri istorice sãanticipeze calitatea informaþiei prinelementele sale de noutate ºideschidere spre cunoaºtere,îmbogãþind patrimoniul ºtiinþific,respectiv al ºtiinþei istorice.

În aceeaºi idee pe baza unorstudii, savanþi români ºi strãinidemonstreazã cã în neolitic, înEuropa s-au format douã civilizaþiilocale care au influienþat centrul ºivestul Europei: una mediteraneeanãgreco-romanã ºi alta nord-carpa-ticã geto-dacã, mult mai vechedecât prima.

Cele mai vechi populaþii indo-europene ºi-au avut leagãnul în sud-estul ºi vestul Europei. Pentru o maibunã clarificare a originii popoarelorindo-europene care s-au format înspaþiul european, cercetãtor dr.Michaela Al. Orãscu, prezintã în

sprijinul acestei teze argumenteºtiinþifice. Unul din aceste argumenteeste ºi faptul cã teritoriul europeaneste un spaþiu care chiar în vremurileîndepãrtate a constituit condiþiiprielnice pentru populaþiile primi-tive, cãci ele s-au bucurat de con-diþiile climatice prielnice, de bogãþiasolului ºi subsolului în primul rândsarea, absolut necesarã în alimen-taþia oamenilor ºi animalelor. În aldoilea rând primele ocupaþii alepopulaþiei, �culesul ºi vânãtoarea�au fost înlocuite de cultivareaplantelor ºi creºterea animalelor,populaþia devenind sedentarã cuocupaþii strâns legate una decealaltã.

Un alt factor favorizant a fostcursul inferior ºi mijlociu al Dunãrii.Dacã marile civilizaþii ale lumii antices-au dezvoltat de-a lungul unor maricursuri de apã (fluvii), Dunãrea nuputea sã facã excepþie. Aºa se facecã grupul de popoare �nipro-carpato-adrio-pontice�, era formatdin traco-iliro-geto ºi greco-italici.

De aceea harta întocmitã deMarija Giumbutaº, referitor laNeolitic (mileniul V î.e.n.), este câtse poate de grãitoare: acum 6-7000 de ani, numai spaþiul Carpaticºi unele zone pericarpatice prezintãurme de locuire de cãtre om. RestulEuropei este o imensã patã albã.Deci sarea, a fost criteriu pentrurãspândirea populaþiei în SpaþiulCarpatic, aici gãsindu-se peste 300masive de sare pe ambele versanteale Carpaþilor. În momentul de faþãse cunosc aproximativ 30.000sculpturi miniaturale din lut,marmurã, os, cupru dintr-un totalde 3 000 ºantiere arheologice aleerei neolitice ºi calcolitice din sud-estul Europei.

12


Dupã zeci de ani de eforturi con-jugale Academia românã a reuºit sãtipãreascã primele volume din noultratat de Istoria Românilor. Aºa cumse subliniazã în Argument-ul careprefaþeazã primul volum, semnat depreºedintele Academiei, EugenSimion, tratatul reprezintã ,,o lucrareamplã, ambiþioasã, necesarã��, careîncearcã ,,sã împace pasiunea cuexigenþa��, ceea ce este o realitate.

De la început, o remarcã seimpune. Era de aºteptat cã, dupã1989, autorii volumelor sã fi fãcuteforturi pentru a se distanþa de aceaviziune îngustã, cu totul pãguboasã, încare se trata Istoria Românilor doarreferindu-se la teritoriul de astãzi alRomâniei, pe care autorii volumelorpublicate îl circumscrie doar la:,,Cununa Carpaþilor, Dunãrea careadunã aproape toate apele ce izvorãscdin Carpaþi ºi Marea Neagrã��,precizându-l prin sintagma ,,Spaþiulcarpato-dunãreano-pontic�� ºi printermeni ºi mai lapidari, îngustat de,,spaþiul carpato-dunãrean��.

TERITORIILE GETODACILOR ÎNTRE NIPRU ªI

ELVEÞIA

Teritoriul poporului român estestrâns legat de întinsul spaþiu de locuireal traco-geto-dacilor care sunt (aºadupã cum aprecia Herodot, ,,pãrinteleistoriei�� ºi el de neam dorian, dinstirpea geto-dacã) ,,cei mai numeroºidupã inzi��; înþelegându-se aici întinsulspaþiu carpato-dunãreano-panono-

Dacii n-au pierit sub dominaþia romanãÎnsemnãri privind noul tratat de Istoria

Românilor, apãrut sub egida Academiei Române

balcanic ºi pontic, cuprinzând ºi vasteteritorii de la nord de Carpaþii nordiciºi de la nordul Mãrii Negre, pânãdeparte la rãsãrit de marele fluviuNipru. Acesta este spaþiul istoric undeau trãit locuitorii bãºtinaºi, numiþi deistorici pelasgi, cimerieni (cimiri, gali,celþi), hiperborei, sciþi, traci, geto-daci,sarmaþi, iasgizi, rumâni, vlahi sauromâni, toþi autohtoni, provenind dinmarea gintã a Gaeei-mamapãmântului-concluzie pertinentã,argumentatã ºi arheologic ºi istoric,care, din pãcate, nu se regãseºte înpaginile noului tratat de IstoriaRomânilor. Sã se înþeleagã foarte bine,noi vorbim trecutul istoric, ºireverberaþii pânã în prezent.

Numai aºa, argumentat ºtiinþific ºiarheologic, ºi istoric, suntem datori sãrevelãm adevãrul cã în afarã deteritoriul actual al României, noi am

posedat cã autohtoni ºi întinse teritoriidin Ucraina de astãzi, din Ungaria ºiSlovacia, Austria ºi Elveþia, ca ºi înîntreaga Peninsulã Balcanicã, dinBulgaria, Serbia, Croaþia, Bosnia,Muntenegru, Macedonia ºi o mareparte chiar din Grecia, Polonia ºiCehia, ºi cã români care mai trãiescîncã acolo, cu toate vicisitudinile ºivitregiile vremurilor, în afara graniþeloractuale ale României, sunt bãºtinaºiacolo, cei mai vechi locuitori. Peste eis-au aºezat multe seminþii migratoare,venite din hãul Asie, formându-se capopoare ºi creeîndu-ºi state aici pepãmânturile noastre strãmoºeºti, larealizarea ºi înfãptuirea cãrora, capopor cinstit, muncitor ºi tolerant,românii, prin plãmada lor etnicã ºicultura, ºi civilizaþia multimilenarã, aucontribuit, dupã vorba popularã, ,,dinplin ºi apãsat��. Aceasta este

de prof. AUGUSTIN DEAC

SOFIA TURMÃ ºi urme ale vestitei culturi

13


caracteristica, particularitateadeosebitã a istoriei poporului românca unul din cele mai vechi popoareale Europei.

SOFIA TURMÃ UN NUMEIGNORAT

Studiind cu atenþie cele 4 volumedin Tratatul de Istorie a Românilor mairezultã ºi o altã scãdere. Autorii (în jurde 30 pentru fiecare volum, cam mulþice-i drept), þinând sã-ºi evidenþiezepropriile cercetãri ºi concluzii, nu auþinut seama ºi de cercetãrile ºiconcluziile altora, rãmânând, astfel,neevidenþiate, dupã pãrerea noastrã,tocmai cele mai semnificative ºi mairealiste dovezi pentru o etapã sau altaa istoriei. Nu s-a þinut seama nici demulte ºi noi descoperiri de documente,scrieri, cronici sau lucrãri noi, care aduclãmuriri hotãrâtoare într-o problemãsau alta, fundamentalã a istorieipoporului român. Descoperirilearheologice de la Turdaº din epocaNeoliticã, în care cercetãtoarea SofiaTurmã descoperã 14 litere latine-maivechi cu cel puþin 1.500 de ani decâtscrierea pictograficã de la Tartaria,nici mãcar nu sunt amintite; deºi acestedescoperiri au fost prezentate lacongrese internaþionale deantropologie ºi apreciate de vestitulSchlimann. Populaþia ,,autohtonã��,cãci autorii primului volum din noultratat evitã de multe ori sã oaminteascã sub denumirea de ,,geto-dacã��, în cele douã epoci ale fierului,este tratatã ca fiind compusã din triburiprimitive, mai ales multe triburi.Aceasta, deºi Herodot vorbea numaide ,,popoare��, iar un arheolog vulgar,într-o comunicare la Congresulinternaþional de tracologie, þinut laBucureºti în anul 1976, argumenteazãcã la Dunãrea de Jos, deci în spaþiulnostru strãmoºesc de pe ambele

maluri ale Dunãrii, existau 5 state,organizaþii politice, înfloritoare,conduse de regi, numele cercetãtoruluinefiind nici mãcar amintit.

CODEX ROHONCZI SIALFABETUL GETO-DAC

Creºtinismul la daco-romani estetratat ,,in doi peri�� deºi cercetãtoriiluºtri au scos la ivealã cã la daco-romani, el a început sã fie rãspânditde 3 Apostoli � Sfiinþi, Andrei, Pavelºi Filip, pe ambele maluri ale Dunãrii,iar Istoria Papilor pomeneºte la pa-gina 220, de existenþa unui papã ,,deorigine româneascã�� în anii 686-687, cu numele Conone.

Deºi avem, deja, peste 10 sursedocumentare care atestã scriereaautohtonã la geto-daci, cu alfabetpropriu, autorii tratatului nou leignorã, mulþumindu-se sã repeteceea ce înaintaºi lor i-au învãþat ºianume cã geto-dacii scriau numaicu alfabet latin ºi grecesc. Ei nuamintesc nici de vestita CronicãCodex Rohonczi (448 de file), adusãîn þarã de autorul acestor rânduridatând din sec. Xl-Xll, scrise cualfabet, geto-dacic ºi în carecercetãtoarea Viorica Enãciuc adescoperit menþionarea þãrii unitarea românilor, Dacia, numele unuidomnitor, Vlad ºi a mai multormitropoliþi precum ºi o întreagãistorie de peste un secol a românilor.Arheologii ºi profesorii universitari,aºa ziºii ,,ºtiinþifici��, de la institutelede specialitate se fac cã nu existãaceastã cronicã deºi, încã de lasfârºitul anului 1983 s-au publicat înrevista de istorie ,,anale�� fragmenteºi comentarii din ea ºi despre ea.Dar, despre toate acestea ºi despremulte altele cu alt prilej.

SCHIMBAREA ORIGINIIROMANILOR

În problema originii poporuluiromân se pare cã Academia Românãºi-a schimbat puþin atitudinea. Maiîntâi, în noul tratat de Istorie aRomânilor nu mai figureazã un capitoldistinct cu titlul de ,,Formarea limbii ºia poporului român��, capitol care nulipsea din nici o lucrare sau manualde Istoria Românilor este, aceasta, unprogres întrucât într-un astfel de titlude capitol se vehiculau tezenãstruºnice neadevãrate, cã poporulromân este urmaºul direct al romanilorveniþi de la Roma ºi al coloniºtilor ro-mani aduºi în Dacia. Descoperirea laSarmisegetusa romanã a frontului depiatrã pe care era scris ,,Coloniaromanã�� l-a fãcut pe directorulmuzeului de arheologie din Cluj-Napoca s-o considere intr-o sesiuneºtiinþificã desfãºuratã la Roma drept,,actul de naºtere a poporului român��popor nou, întrucât geto-daciifuseserã, chipurile, nimiciþi sau aupierit.

Teza nouã a Academiei Româneeste cã noi, românii, nu suntem dinplãmada etnicã a romanilor veniþi dela Roma, ci suntem continuatorii geto-dacilor bãºtinaºi, autohtoni, ai aceluiaºipopor mare condus de Burebista ºiDecebal, dar care ,,ºi-au însuºit, cutimpul, cultura materialã ºi spiritualãromanã, foloseau limba latinã casingura limbã de comunicare ºiînþelegere��(II, p. 160). ,,O trãsãturãesenþialã definitorie a romanizãriiprezidã în dispariþia treptatã agraiurilor autohtone ºi înlocuirea lor culatina popularã��, ,,schimbându-ºi astfelmentalitatea ºi însãºi fiinþa loretnicã��(II, p.160).

Autorii tratatului, asemuindu-neforþat populaþiei occidentale, se fac cãuitã cã realitãþile din Dacia erau cu

14


totul altele decât la populaþiile de peteritoriile Spaniei, Franþei sau Britaniei,care au devenit neolatine.

DACIA, PREZENÞÃVIE DE-A LUNGUL

ISTORIEI

Aici, în Dacia, exista un popor,poporul geto-dac, unitar, format demilenii, cu organizaþii politice statalede secole, aflându-se într-un stadiu destat centralizat cu puternice structuripolitico-administrative ºi militare avândmonede, steaguri ºi steme distincte,cu o culturã materialã ºi spiritualãproprie, caracteristice lui. Un popor,într-un stadiu avansat de dezvoltare,cu o limbã unitarã de neam latin, latinadunãreanã, forjatã de milenii, din alecãrei numeroase cuvinte sunt amintitede Homer ºi Pitagora, limbã în care ascris ºi poetul latin Ovidiu, cu unalfabet propriu. Un popor, cu puternicesentimente naþionale de libertate ºineatârnare care a dus chiar ºi subdominaþia romanã aproape 100 de ani,lupte, rãzboaie pentru eliberarea sanaþionalã care, în ultimele douãdecenii, înaintea pãrãsirii forþate decãtre romani a pãmântului Dacieinord-dunãrene, a ºi reuºit sã sedescotoroseascã de armata ºiadministraþia romanã. Cu unasemenea popor cinstit, viteaz ºirãzboinic, putea, sub dominaþiaromanã, sã înveþe ºi limba romanã,adicã latina cultã, dar în nici un caz, lastadiul la care se afla, nu este deînchipuit cã ºi-a uitat limba, tradiþiile,obiceiurile ancestrale, ci a dãinuit prinafirmarea în istorie cu acelaºi numede daci, de Dacia, dar ºi cu altele,printre care ºi vlahi, rumâni ºi, maiapoi de români.

Toate teoriile ºi tezele autoruluinoului tratat de Istorie a Românilor cuprivire la romanizare sunt presupusuri

imaginare neargumentate ºtiinþific,preluate de la scriitori strãini, contrazisede felul argumentat cum prezintã înacest tratat poporul geto-dac, în partesupus dominaþiei romane ºi cel liberdin afara graniþelor vremelnice aleimperiului care, subliniazã autoriinoului tratat, ºi-a pãstrat, ºi subdominaþie romanã, toate trãsãturilesale, tradiþiile ºi obiceiurile, inclusivlimba maternã, cu influenþele derigoare; ceea ce se apropie de acearealitate istoricã susþinutã pertinent demarii enciclopediºti români, BogdanPetriceicu Haºdeu, Mihai Eminescu,Nicolae Densuºianu, dr. NicolaeLupu, Prãtescu Voineºti, NicolaeIorga, Simion Mehedinþi, EmilRacoviþã, Mihail Sadoveanu, LucianBlaga, generalul Portocalã, GeorgeCãlinescu, Dimitrie Gusti ºinenumãratele Fundaþii ºi Asociaþiinonguvernamentale ca ,,Noi Tracii��,,,Getica��, ,,Renaºterea Daciei��,,,Academia Dacoromânã��, etc.,precum ºi ,,Reînvierea Daciei�� dinNew York este patriotul dr. NapoleonSãvescu, prin strãduinþa cãruia s-auorganizat pânã acum, la Bucureºti, 3Congrese Internaþionale de Dacologieþinute la Hotel Intercontinental, cu marirezonanþe interne ºi externe.

Astfel, spre deosebire de ceea cese scria în tratatele anterioare în lucrãriºi tratate de istorie, cã noi românisuntem o plãmadã etnicã a romanilorºi coloniºtilor lor. Autorii volumului IIdin tratatul de istorie a românilorsubliniazã cã ,,s-a dovedit cã izvoarelenarative, reliefurile Columnei lui Traian(ºi ale lui Decebal, adãugãm noi), ºtirileepigrafice referitoare la trupeleauxiliare formate din daci recrutaþi peteritoriul provinciei în sec. II-III,numele de persoane traco-dace dininscripþii, elemente de toponimie ºihidronimie majorã, anumite tezaure demonede romane ºi, mai cu seamã

descoperirile arheologice, toate aratãplenar dãinuirea poporului dac în þaralui stãpânitã de Roma biruitoare. Deci,realitatea este cã în cursul celor douãrãzboaie de cucerire ºi dupã anexareaunei mari pãrþi din Dacia la Imperiu,locuitorii bãºtinaºi nu au fostexterminaþi ori alungaþi peste noilefrontiere ci au continuat sã existe capopulaþie supusã, majoritarã��(vol.II p.139).

O TEORIE LÃMURITÃ,CONTINUITATEA

La pagina 143 din acelaºi volumse precizeazã: ,,Rezultatele obþinute decercetarea arheologicã, mai ales înultimii 50-60 de ani, demonstreazã fãrãechivoc continuitatea masivã a geto-dacilor în Dacia romanã. În spaþiul ºiîn timpul provinciei s-a constatatdãinuirea de aºezãri rurale ºi cimitire,obiceiuri ºi rituri funerare, persistenþaa numeroase elemente de culturãmaterialã ºi spiritualã din timpul Dacieiindependente, deosebite de noileforme de civilizaþie aduse de romani��.ªi asemenea concluzii, care niciodatãnu se gãseau în lucrãrile de istorieromâneascã se aflã prezentate pe largîn noul tratat de Istorie a Românilor.Pe teritoriul rural al provinciei secunosc acum mai multe morminte alepopulaþiei autohtone majoritateacovârºitoare� Studiul ritualelorfunerare la geto-daci aratã cã aceºtia,ca ºi alte populaþii din imperiu, ºi-aumenþinut sub romani principaleleforme de înmormântare ºi anumitecredinþe religioase din epoca Dacieiindependente��.(Vol.II, p. 146)Asemenea aprecieri sunt fãcute ºipentru teritoriile geto-daciceneocupate de romani. Astfel, la p.404a aceluiaºi vol.II se remarcã:,,Continuitatea tradiþiilor dacice estecaracteristice tuturor regiunilor

15


neocupate de romani ºi ele semanifestã deopotrivã în ocupaþiile ºiactivitãþile economice, în modul deorganizare ºi în arhitectura aºezãrilorprecum ºi în unele produse de artã��.

Despre populaþia liberã dinMoldova se relateazã: ,,Toateinformaþiile pe care arheologia a reuºitsã le ofere, pânã acum aratã o

societate a dacilor liberi carepromoveazã în teritoriile de la est deCarpaþi vechile tradiþii ale civilizaþieidacice cunoscute din perioadaanterioare cuceriri romane�Diferitele categorii de unelte ºi obiectede uz casnic, accesoriile vestimentare,podoabele ºi vasele de lut se înscriuîn tipologia generalã a inventaruluiculturii dacilor liberi��, menþionându-seaici neamurile dacice ale costobocilorºi carpilor, precum ºi un rege alcostobocilor pe nume Pieporus.(Idem, p.430-440). Cât priveºte pedacii liberi din partea vesticã, în tratatse recunoaºte cã: Vestigiilearheologice din sudul Criºanei, ca celede la Arad ºi Cicir, de pe ValeaMureºului� Sântana-Arad ºiChiºineu-Criº, din bazinul Criºului Alb,constând din cuptoare de arsceramicã, olãrie de facturã romanã

târzie, atestã nu numai legãturile cuprovincia Dacia ci ºi dãinuirea dacilorîn secolul al VI-lea��(II, p. 447)

Prin aceste concluzii esterecunoscutã ºi de cãtre AcademiaRomânã continuitatea neîntreruptãmultimilenarã a unui brav popor, unuldintre cele mai vechi popoare aleEuropei, precum ºi autohtonitateaetnicã a poporului român.

Pãcat, însã, cã aceste rezultate n-aufost întãrite cu opinii pertinente ale unoristorici ºi filologi români de talieeuropeanã ca ºi cu ale unor maripersonalitãþi ºtiinþifice de peste hotarecare s-au impus nu numai prinmãiestria concluziilor lor, ci ºi prinnoutatea acestora. Cãci, iatã ce scriamarele nostru istoric Nicolae Iorga:,,Originea neamului românesc trebuiecãutatã în traci care au trãit aici cumii de ani înaintea altor popoare ºiaceasta ne dã dreptul de a neconsidera pe noi, românii, singurii ºiadevãraþii moºtenitori ai acestorilocuri��, relevând cã ,,Este vorba deun popor care, prin strãmoºii sãi îºiare rãdãcini de patru ori milenare��.În contrast cu acei ,,ºtiinþifici��, carepreamãreau ocupaþia romanã a luiTraian, de când s-ar fi ,,nãscut��, ,,for-mat��, chipurile, poporul român ºi decând considerau cã începe istoria lui,Iorga sublinia: ,,Se va porni nu de laTraian, colonizatorul în Dacia, ci de lacele mai vechi popoare din care venimde la acea rasã iliro-tracicã, întâiacultivatoare a pãmântului, întâiacreatoare de ordine politicã de laCarpaþi-pânã la Arhipelag��. Susþinândmultimilenara existenþã a poporuluiromân, ilustrul filolog GeorgeCãlinescu, în discordanþã cu cei ceabordau începutul istoriei românilor cuîmpãratul Traian, remarca: ,,Prinpenetraþia românã nu s-a nãscut unpopor nou, ci un popor foarte vechi s-amodificat prin înrâurirea altuia mai

nou� nici datele istoriei nici dateleistoriei, nici examenul etnologic nuconfirmã tinereþea noastrã. Noisuntem, în fond, geþi ºi daci, geto-daciireprezintã unul din cele mai vechipopoare autohtone ale Europei.Acelaºi incontestabil adevãr îl subliniaºi reputatul om de ºtiinþã, SimionMehedinþi, când declara: ,,Noi româniisuntem locuitorii cei mai vechi aiacestui pãmânt al Daciei ºi anumeunul dintre cele mai vechi popoare aleîntregului continent��

,,Departe de a fi un popor tânãr,început cu rãzboiul dacic, neamulromânesc îºi are originile sale cu multîn trecut��.

Marele nostru scriitor MihailSadoveanu se declara pe deplin con-vins cã descindea din stirpa geto-dacicã.

MIHAIL SADOVEANUBÃªTINAªAL DACIEI

,,Filologii autohtoni, chiar laînceputul întemeierii statului nostruindependent s-au gândit sã afirmeprintr-un dicþionar latinitatea noastrãromanã, deci nobleþea noastrã, decidreptul de a ajunge un mare ºiputernic popor. Mãrturisesc cã nuînþeleg tot mai bine de ce e nevoie sãse dovedeascã latinitatea noastrã(romanã) exclusivã, deci nobleþeanoastrã de la Roma, ca sã devenimun mare popor. Aº înclina sã mãbucur mai mult de o origine geto-dacicã, întrucât aceºti vechipãmânteni, geto-dacii, se bucurau deo reputaþie excelentã în lumea anticã,pe când despre romani nu se poatevorbi numai de laude. În sfârºit în ceeace mã priveºte, mã simt onorat de a ficoborâtor din bãºtinaºii care erau suboblãduirea vechiului nostru rege-Burebista��.

Dacã cu trei copii

16


Poetul naþional român Mihai Emi-nescu se considera ºi el descendent almarelui ºi viteazului geto-dac: ,,Era unpopor brav, acela care a impus tributsuperbei împãrãtese de marmurã alumii: Roma. Era un popor nobil, acelaa cãrui cãdere te umple de lacrimi, iarnu de dispreþ ºi a fi descendentul unuipopor de eroi, plin de nobleþe, de amorde Patrie ºi libertate, a fi descendentulunui asemenea popor n-a fost ºi nu vafi ruºine niciodatã��.

Existenþa etnicã a poporului român,cultura lui materialã ºi spiritualã nuîncepe aºadar, cu înfrângerea luiDecebal ºi cu victoria împãratuluiTraian, moment trecãtor în istorie, eanu începe nici cu istoria geto-dacilor,pãrinþii autohtoni ai poporului român,cum s-ar putea considera. ,,Dacã vremsã vorbim de continuitate- sublinia dupão cercetare atentã a vechimii noastre,Mircea Eliade - ia trebuie cãutatã laun nivel mult mai adânc decât celcircumscris de istoria geto-dacilor, adaco-romanilor sau a descendenþilor lor,românii. Cãci cultul lui Zamolxis la felca ºi miturile ºi simbolurile care stau labaza folclorului religios al românilor, îºiau rãdãcinile într-o lume de valorispirituale care precede apariþia marilorcivilizaþii ale Orientului Apropiat ºi aleMediteranei. De aceea, începutulistoriei noastre este cel ancestral,precum preciza Nicolae Densuºianu:,,Istoria noastrã nu începe cu Herodotiar ceea ce afirma <<pãrintele istoriei>>despre daco-traci se referea la operioadã târzie a istoriei noastre.Homer ºi rãzboiul troian erau un punctde reper, dar înainte de Homer ºi maiînainte de greci a existat o civilizaþieanterioare celei elene, al cãrui leagãns-ar afla la Dunãrea de Jos��.

ISTORICII STRÃINI ªIDACIA

La aceeaºi concluzie ajung ºinumeroºi oameni de ºtiinþã strãini care

au fost atraºi de universul fascinantal cercetãrii istoriei noastre multimi-lenare. Subliniind vechimea autohtoni-tatea ºi continuitatea multimilenarã apoporului nostru, remarcabilul om deºtiinþã ceh Jiulius Jung conchidea:,,Consângenitatea vlahilor sauromânilor de astãzi cu strãbunii lordaci de dinainte de 2000 de ani o do-vedeºte în chipul cel mai convingãtor,uniformitatea înfãþiºãrii lor exterioare,nu numai trãsãturile feþei ºi felulpãrului, ci chiar ºi portul pe carepoporul l-a pãstrat neschimbat, aºacum ni-l aratã nemuritoarele figuri aleînvinºilor, ostaºi daci ce se gãsesc pemonumentele de artã ridicate pentrupreamãrirea învingãtorului lor, Traian.Non datur saltus in natura!��.

Subliniind aceeaºi vechime ºicontinuitatea multimilenarã a poporuluiromân, istoricul francez Albert Ar-mand, în anul 1936, aprecia: ,, Acesta(poporul român) este unul dintre celemai vechi popoare ºi cel mai frumosexemplu istoric de continuitate aneamului, fie cã e vorba de traci �,de geþi sau de daci, locuitoriipãmântului românesc au rãmasaceeaºi din Epoca neoliticã, era pietreiºlefuite pânã în zilele noastre, susþinândastfel printr-un exemplu poate unic înistoria lumii, continuitatea unui neam��.

Poate tocmai de aceea, cândBadea Cârþan pleca din þarã,admirând columna lui Traian ºi a luiDecebal de la Roma italienii au strigatuimiþi: ,,Doamne! A coborât un dacde pe Columnã!��

17


Cu cîþiva ani în urmã trezindu-ne puºi la zid de condeiul unuistimabil istoric purtãtor de fustã,am încercat sã ne apãrãmtrimiþând un drept la replicaziarului în care au apãrut acuzelecu pricina. Cum însã în Românianoþiunea de Drept la Replicã estedoar o jalnicã sintagmã aplicabilãdupã cum vor toanele sauinteresele unora demersurilenoastre repetate au fost în zadar.Nu ni s-a publicat ºi nici nu ni s-arãspuns nimic. A fi bãlãcãrit ºijignit în presa româneascã fãrã aavea elementarul drept laapãrare este o practicã frecventãa unor ziare ºi unorcontemporani condeieri deseamã. Astãzi dupã atîta timpavem ocazia sã-i rãspundempublic.

Ironia ºi cinismul cu care«ilustra» ºi-a picantat zvârlirea înmocirlã a istoriei noastre ne-afãcut ca dreptul la replicã sã fieunul dur. Pudicilor nu lerecomandãm lecturarea acestuirãspuns.

POLEMICI

REVOLTA MINCIUNIIISTORICE SAU OASELE

NU ÞIN DE FOAME

Tovarãºã profesoarãZoo Petre Kakarakis

Vã cer scuze dacã nu ºtiu exactnumele d-voastrã, fanariot, defatã� mare, dar cum au trecutsecole de când a-þi fost într-oasemenea posturã , nu cred cã osã vã supere prea mult.

Am citit articolul compus, de�geniul� d-voastrã istoric, apãrut înObservatorul cultural din28.08.01 ºi trebuie sã recunosc cãde mult nu am mai vãzut aºa o urã

împotriva unor pagini din istoriaacestui popor cu care noi româniine mândrim; mã refer la daci.M-am gândit care sã fie cauza saucauzele acestei refulãri istorice, aacestei uri care nu o mai puteþistãpâni, urã împotriva istorieineamului nostru, a neamului care v-ahrãnit în ultimii 70 de ani, al neamuluicare v-a lãsat sã ocupaþi poziþiiuniversitare atât în timpulcomunismului cât ºi dupã, aneamului care v-a lãsat sã ajungeþipe cele mai mari culmi politice, cãsã-l dispreþuiþi.

Dacã într-adevãr nu a-þi fost ooportunistã în cariera d-voastrã

�istoricã�, de ce nu va-þi ridicat, cudemnitate împotriva comuniºtiloratunci, când îi ridicaþi în slãvi?

Nu a-þi fost d-voastrã aceeacare din Tovarãºe a-þi devenitDoamna Consilierã principalã apreºedintelui României ºi aþipromovat o istorie odioasã, în careBucovina, Þara Herþei, sudulBasarabiei, Moldova, Insulaªerpilor au reprezentat în minteadumneavoastrã bolnãvicioasã,trãdãtoare, teritorii strãineRomâniei, ºi cu o simplã iscãliturãle-aþi dat altora, aºa cum fanarioþii,rudele d-voastrã de sânge, au maifãcut-o în istoria noastrã?

18


Nu a-þi fost d-voastrã Tovarãºacare, prin cunoºtinþele �istorice�deþinute a-þi participat, nu de mult,la adunarea de la Mãrãºeºti undenaþiunea românã a fost batjocoritãspunându-i-se cã �Oasele nu þin defoame�? Unde jertfa eroilor naþiuniinoastre a fost pângãritã, ridiculizatãtocmai de �aleºii naþiei�?

Tovarãºa istoricã, cum de nu vãeste fricã sã umblaþi pe stradã, întreromânii pe care-i dispreþuiþi aºa demult? Chiar credeþi cã vârsta, custigmatele ei sã vã fi schimbat aºade mult fizionomia încât sã fiþi denerecunoscut?

A-þi vândut un sfert de þarã lastrãini, a-þi intoxicat cu minciunicreierele tinerilor care au crezut în�românca� lor, profesoarã de istoriea neamului, ºi tot nu vã liniºtiþi.

Dar sã ne întoarcem la rândurileprofanatoare, scrise de D-voastrãTovarãºa Kakarakis Petre Zoo:

- �Burebista, contemporanulnostrum�, un titlu care ne face sãcredem cã cineva intenþioneazã sãne prezinte ceva interesant despretrecutul glorios al înaintaºilor noºtri.Dar, ne înºelãm ºi descoperim unarticol de batjocorã la adresaacestui trecut. Autoarea în loc sãfacã un atac la idée se rezumã la unatac la persoanã. TovarãºaKakarakis Zoo Petre nu ne spunede ce, din punct de vedere ºtiinþificeste greºit sã ne mândrim cu Daciica strãmoºi dar îi amestecã pe dacicu comuniºtii cu fasciºtii ºi face opeltea veninoasã, paranoicã de nuºtii ce sã crezi. Nu uitã sã-lmenþioneze, aºa, în treacãt, chiar ºipe Hitler , cã numai niºte antisemiþise pot gândi la daci, ne sugereazã,ºtiinþifica �istoricã�.

- �Mistice revelaþii asupra

trecutului ºi refuzul agresiv aldemocraþiei�. A vorbi despretrecutul frumos al poporului nostrumdescoperim cã înseamnã misticism,înseamnã o piedicã împotrivademocraþiei! Asemenea prostii nupoþi sã le auzi decât citind articolultovarãºei profesoare �de istorie� asãracilor români, ex-consilierã aRomâniei, cea care ºi-a adus aportulla distrugerea acestei þãri cum niciun alt fanariot nu a îndrãznit s-o facãînainte.

-Tovarãºea �aude��..ºi ºtiþi deunde�din presã, despreCongresul de Dacologie�

-Tovarãºea �vede� �.la TV1emisiunea despre acest eveniment,ºi�. se revoltã de �nu-i vine sã-ºicreadã ochilor� cã cinevaîndrãzneºte sã vorbeascã frumosdespre trecutul acestui popor daco-român chiar în �România, în þaraunde Ea încã mai controleazãopinia unor oameni �de culturã�.Emisiunea este interzisã. Un tânãrcinstit ca prezentatorul EugenOvidiu Chirovici este umilit, speriatde prietenii tovarãºei. Norocul nui-a surâs, cel puþin în cazulprezentatorului, Tovarãºei ex-consilierã a poporului român.

-Tovarãºea �mãrturiseºte��.cã se ocupã doar de un deceniu,de 10 ani, de acest subiect, daciicitindu-i doar pe greci. Ce o fiîmpiedicat-o sã se ocupe mai mult?Lupta ei împotriva comunismului?Lupta ei în amputarea graniþelorþãri? Când nu de mult i-acaracterizat pe basarabeni�românofoni� (iubitori de români)nu s-a aºteptat ca aceºtea sã-iriposteze cu mândrie: Tovarãºeconsilierã, Noi suntem Români, nustrãini iubitori de români. Dar

ruºinea nu este parte a apanajuluide simþãminte a tovarãºei istorice.

-Tovarãºea îºi mãrturiseºte�sentimentele��.ostile ce i letrezeºte chiar ºi cuvântul de �statuldac centralizat�...Ce cauþidumneata în România tovarãºea,dacã acestea îþi sunt sentimentele?Ce doreºti, de la noi, sã ne uitãmistoria, sã ne fie ruºine cã am avutun rege mândru ºi viteaz caBurebista? Cu fanarioþii vrei sã nemândrim, tovarãºea istoricã?

-Tovarãºea este �alergicã��lafaptul cã s-a ridicat, în România, laOrãºtie, o statuie de bronz, de 4metri înãlþime, lui Burebista. Nupoate sã priceapã de ce s-a ridicataceastã statuie unui mort de maibine de 2050 de ani. Nu a fãcutacest lucru nimeni înainte. Da esteadevãrat cã aceasta este primastatuie ridicatã regelui dacBurebista, în þara lui în care s-auridicat statui la toþi cotropitorii demoment, numai lui nu. Cu istoricica tovarãºea, care cred ca �Oaselenu þin de foame� am ajuns sãridicãm statui la niºte cotropitoriromani (lui Traian), la niºte fanarioþi,la niste beþivi (vezi statuia luiSuborov, care s-a înecat într-un râuadânc de 5 centimetri!), la niºtegenii ai rãului (Lenin ºi Stalin).

-Tovarãºa mãrturiseºte cã i selezã �.�opþiunea� care-i�afecteazã ºi stiinþa ºi politica�, înmomentul în care aude vorbindu-se de daci, de Burebista.

-Tovarãºea Kakarakis ZooPetre, crezi cã te-am putea auzitspunând vreodatã: �Sunt mândrã sãfiu româncã�?

Nu-i aºa cã e de râs? Sau poatede plâns.

MALUS DACUS

19


Am aflat din presã cã Bucureºtiulau gãzduit al doilea CongresInternaþional de Dacologie ºi cãacest congres s-a încheiat cudezvelirea unei statui înalte de 4metrii, închinate marelui rege get.

Am vãzut ºi o parte dinemisiunea pe care postul public deteleviziune România 1, postul cucea mai mare audienþã, aconsacrat-o acest eveniment,cãruia i-a acordat la o orã de vârf,tot creditul ºi onorurile pe careEugen Ovidiu Chirovici rareori le

acordã altcuiva decât fosteinomenclaturi, dar care acum seadresa, de nu-mi venea sã credochilor, unui brav român de dincolode Ocean, dr. Napoleon Sãvescu,iniþiatorul congreselor succesive dedacologie.

Ca una care mã ocup de maibine de un deceniu, printre alteteme, ºi de analiza izvoarelorgreceºti referitoare la geþi ºi daci,ºi care am ºi scris un text, pe carenu-l neg nicicum, despre importanþareformelor politice ºi militare care

îi pot fi atribuite lui Burebista, artrebui sã mã bucur. Ar trebui sãdepãºesc reflexele ostile pe care mile suscitã încã orice iniþiativã careaduce cât de cât cu celebrarea a2050 de ani de la întemeiereastatului dac centralizat siindependent din 1980. Aº putea-oface de dragul lui Burebista, care afost, sunt convinsã, un mare rege,poate nu chiar de 4 metri daroricum� Numai cã aceleaºi mo-tive care îmi stârneau alergia în1980 mi-o stârnesc ºi azi, cucircumstanþa agravantã cã atunciindicaþiile de partid erauconstrângãtoare ºi imperative, învreme ce acum e vorba de liberulconsimþãmânt al unei opþiuni careafecteazã ºi ºtiinþa ºi politica, într-un mod cu care mã aflu într-unprofund dezacord.

Mai întâi, despre ºtiinþã. Temelesusþinute la congresele obiºnuite, fieele de istorie sau de chimiemolecularã, sunt, de regulã, teme,noi, care propun spre omologare,ipoteze inedite în câmpul ºtiinþificpropriu congresului respectiv.Congresul care s-a desfãºuratrecent sub auspiciile celui mai maredintre regii Traciei, are, dimpotrivã,particularitatea de a reânviaexclusiv teme ºi argumente

Împlerea Parlamentului ºi a funcþiilor cu noi fanarioþi de provenienþã proaspãtã, falsificareavieþii intelectuale ºi politice a poporului prin capete de formaþiune hibridã, incapabile de o activitateintelectualã, toate acestea se impun vederii; autohtonul simte cã nici limba, nici înclinãrile, nicimaniera lui de-a vedea nu pot fi reprezentate de cranii c-un dram de creier, supus la ramolisment.Studii craniscopice comparative ar fi de folos, ºi tineretul Facultãþii de Medicinã ºi-ar câºtiga unmerit comparând încãperea cubicã a unui craniu în adevãr daco-romanic cu strâmtoarea acelorscorburi gãunoase în cari rezidã sterilitatea intelectualã ºi perfidia partidului roºu.

Mihail EMINESCU

BUREBISTAContemporanul nostru

Misticele revelaþii asupra trecutului ºi refuzulagresiv al democraþiei

Picturã inspiratã de un articol din �Adevãrul� al lui C.T.Popescu. Nici o referinþã din partea noastrã la tovarãºa.

T

20


aparþinând preistoriei: nu preistorieiDaciei, cum s-ar putea crede, cipreistoriei ºtiinþei istorice înseºi.Pentru cã, fãrã excepþie, ce s-aspus acolo, cel puþin aºa cumrezultã din relatãrile presei, faceparte dintr-un trecut metodologicpe care am fi avut dreptul sã-lconsiderãm apus mãcar din 1927,anul de apariþie al monumentaleisinteze Getica. O protoistorie aDaciei, cea mai importantã operãa lui Vasile Pârvan.

Cum ar primi oare opiniapublicã din România un congresdespre flogistic, sau despreperpetuum mobile? Fãrã îndoialã,oricine a trecut cât de cât prin vre-o ºcoalã ar zâmbi cu indulgenþã, învreme ce o televiziune mai alertãdecât celelalte i-ar menþionalucrãrile la ªtirile pe scurt, întreanecdota cu personajul care ºi-afãcut înmormântare de viu ºirecordul internaþional la bãutlimonadã. Dar, fiindcã e vorba destrãmoºii noºtri daci, ºtirea adevenit brusc solemnã, subiect detalk-show ºi de comentariielogioase.

Istoria acestui flogistic apartecare e teoria despre Daciapelasgicã-din care descind aproapetoate argumentele în jurul cãrora s-aorganizat Congresul domnuluiSãvescu, e destul de lungã ºi chiarinteresantã, din perspectiva unuistudiu despre construireamitologiilor istorice. Ea eprefiguratã în generaþia luiEminescu, el însuºi inventator, curomanticã fervoare, al câtorva temecare vor face carierã, cu deosebireîn sensul unei viziuni dacice apartea morþii, ºi cu studiile lui Hasdeu,amestec de intuiþii fulgurante ºi deextrapolãri inacceptabile. Daradevãratul ei erou rãmâne, îngeneraþia urmãtoare, NicolaeDensuºianu.

Acest avocat ardelean dintr-ofamilie în care studiul istoriei ºi allingvisticii era expresia fervoriipatriotice, o tradiþie pe care nepotulsãu de frate, Ovidiu Densuºianu, ova ilustra cu distincþie, se va stabili,dupã studii juridice la Sibiu, înVechiul Regat, aducând importanteservicii istoriografiei criticeromâneºti în curs de cristalizare:lucreazã ani buni în arhivele dinViena ºi Budapesta, precum ºi Italiaºi Croaþia, aducând în þarã docu-mente majore ºi elaborând omonografie despre rãscoala luiHorea � pe care Iorga o preþuiasuperlativ, ºi care i-a adus premiulAcademiei Române, al cãrei mem-bru corespondent era. Dincolo însãde orice arhivã, de orice documentautentic sau autentificabil.Densuºianu a nutrit o vreme dedecenii o pasiune secretã pentru� Dacia Preistoricã�, consacrându-itot mai mult din energia ºicercetãrile sale. Rodul acesteiîmpãtimite reconstituiri avea sã fietomul de 1200 de pagini, tipãritaproape în întregime în 1912, cândautorul lui se stingea din viaþã.

Pentru acest opus magnum,multã vreme tãinuit, autorul a citit,fãrã nici un dubiu, tot ce se puteaciti la finele secolului XlX, ºi încãmult deasupra: texte anticemedievale, lucrãri de arheologie ºipaleontologie, dicþionare ºi tratatedar ºi cele 21 de enorme dosarede tradiþii folclorice culese în urmaunui chestionar pe care îl adresasetuturor comunitãþiilor ruraleromâneºti din Vechiul Regat, dinprovinciile austro-ungare, dinBalcani ºi Basarabia. Abundenþarãspunsurilor se datora mai alesentuziasmului cu care învãþãtorii dela sate au reacþionat la solicitarealui. În ce mãsurã chestionarul însuºi,pe de-o parte, zelul nestãvilit alrespondenþilor ºcoliþi, pe de alta, e

de competenþa mea sã decid, darrezultatul final al acestei enormeîntreprinderi savante este absolutameþitor.

Teza care organizeazã aceastãgiganticã întreprindere este aceeacã patria de origine a civilizaþieieuropene se aflã în aripa carpato-dunãreanã, inima unui imperiupreistoric al pelasgilor, care s-ar fiîntins pânã la Oceanul Atlantic, înEgipt ºi Asia Anterioarã, în Balcaniºi în Peninsula Italicã, poate chiarîn America. Câteva postulate îiîngãduieºte sã concentrezenenumãrate dovezi în jurul acesteifantaste ipoteze, pe care oprofesoarã de-a lungul celor 1200de pagini fãrã cea mai micã ºovãire:mai întâi un euhemerism absolut,care îl face sã creadã cã oricenume de erou legendar, dedivinitate sau chiar de monstru estenumele istoric al unei fiinþe umanecare a trãit cu adevãrat, a fãptuitlucruri însemnate si a ajuns astfelsã fie nemurit de urmaºi, aºa încâtOsiris ºi Prometeu, ciclopii,hiperboreii sau Dochia suntînzestraþi cu o istoricitate niciodatãpusã sub semnul întrebãrii: în aldoilea rând, cã numele antic alDunãrii era Okeanos, ceea ce îipermite sã strãmute în preajmaIstrului nenumãrate fapte ºi încã ºimai multe legende din surseleantice: în al treilea rând, cã tot cetradiþia greacã le atribuie pelasgilor,ca ºi tot ce tradiþia târzie ºi anticãle atribuie goþilor, se referã la geþiºi la daci: în fine, dar nu ºi în ultimulrând, cã etimologia se poate bazape orice fel de asonanþã, drept careMeduza ar fi varianta greacã apelasgo-daco-românescul Mãtuºa,Titanii ar însemna Taþii, ca ºiTartaros, care e de fapt acelaºicuvânt puþin schimbat. Delos vinede la românescul deal, ºi tot aºa:pe acest înºelãtor temei Iovan

21


Iorgovan este o ipostazã a lui Her-cule � Iovius, Toma Alimoº e unmoº eroizat, rând pe rând titanii ºiciclopi, chalzbi ºi arimaspi, geþi ºidacii devin doar ipostaze alestrãmoºilor. Desigur, noi le suntemcei mai direcþi ºi mai legitimimoºtenitori, dar, aflaþi la sursatuturor faptelor de civilizaþie de pecontinentul european, de lacioplirea pietrei la astronomie ºifilozofie, ei devin ºi precursoriituturor neamurilor ºi civilizaþiiloreuropene. Abia târziu, grecii ºi-aumai construit o identitate culturalãdin membra disiecta ale marii tradiþiipelasgice: abia ºi mai târziu romaniiau pornit dinspre vest spre soare-rãsare ca sã refacã în sens inversdrumul regal al marelui imperiupelasgic pornit din Carpaþi. Oriceprofesionist al istoriei antice ecuprins de sfârºealã citind acesttext. Obiect al unei revelaþii multmai mult decât al unei cercetãrichiar dacã împrumutã aparatulexterior al cercetãrii, ,,Daciapreistoricã�� este în mod evident, ocreaþie din specia nutologiei istoricelivreºti dar ºi a delirului sistematic.

Antichitatea, cu cât maiîndepãrtatã, cu atât mai misterioasãºi mai ispititoare, a avut ºi va conti-nua sã aibã parte de iluminaþi, uniimai blânzi, alþii mai agresivi, carerâvnesc sã-i dezlege dintr-o datãtoate tainele, de la discul de laPhaistos pânã la secretulpiramidelor. Pe de altã parte, stiinþasecolului al XlX a fost obsedatãpretutindeni în Europa de temapatriei primitive a civilizaþiilor,echivalent academic al Edenului,Iudeo-creºtin.

Dar ceea ce a fãcut ca mulþidocþii, ºi mai ales semidocþi de laPopescu Puþuri ºi Pavel Coruþ lacenaclul juriºtilor, Titu Maiorescu ºide la Doctor Sãvescu la Nicolae ºiIlie Ceauºescu, la C.V. Tudor ºi la

I.C. Drãgan, sã devinã zeloþi aacestei revelaþii mistice, al cãreicrez este istoricitatea imperiuluipelasgo-dacic, transcede cu multbenignele obsesii ale diletanþilor,care descifreazã fantast inscripþii denedescifrat pentru cã este unmanifest politic. Intermitent acestmanifest a fost instituþionalizat, nudoar, cu un umor involuntar decãtre Institutul de Istoria P.C.R. ciºi mai de mult, atunci când,proaspãt rector legionar alUniversitãþii din Bucureºti P.P.Panaitescu îi telegrafia omagial luiHitler pentru al asigura pentru cã înfine, România s-a dezbãrat deataºamentul sãu tradiþional faþã deRoma decadentã ºi-ºi aflã energiilela izvorul proaspãt al tradiþieitracice. Când Dr. Sãvescu, publicão carte ,,Nu suntem UrmaºiiRomei�� sã înþelegem oare altceva?

Bietul Densuºianu era un bietprodus tardiv al ªcolii Ardelene, alecãrei opere majore le descoperiseîn parte el însuºi ºi nu nega impactulcivilizaþiei Imperiului asupraprovinciei Dacia, încerca doar sã-igãseascã precedente în impactulcivilizaþiei pelasgo-getice asupraîntregului continent. Dar, în aniizbuciumaþi de ascensiune aextremei drepte elogiul barbariei ºirefuzul Romei decadente exprimãîn termeni istorici refuzuldemocraþiei ºi exaltarea violenþei,aceastã perversiune a devenit parteintegrantã a tracomaniei. În timpuldictaturii ceauºiste ºi în posteritateadirectã a acesteia, argumentultracic, survine la apogeul naþional,comunismului ºi trãdeazã imediatrefuzul valorilor democraticeeuropene, nombrilismul trufaº ºiagresiv care se exprimã nu doarprin exaltarea identitãþii proprii, ciºi, sau mai ales, prin refuzul celuilaltca identitate legitimã.

Punctul de pornire al oricãruidelir sistematic despre un trecutîncãrcat de glorii este de sigur, oenormã frustrare; dar odatã cecãrþilor compensatorii li s-asubstituit agresiunea compensatorie,pregul de toleranþã abstractã faþãde abstracþiuni ºi idei este irevocabildepãºit. Orice idee în numele cãreiaa curs nu numai cernealã ci ºi sângeinocent trebuie sã fie tratatã politicnu academic de aceea ce îi eraeventual îngãduit lui Densuºianu,asupra cãruia doar recenzile saucomentariile ironice ale comunitãþiiacademice (vezi reflecþia lui Iorgadespre multele ipoteze ,,curioase��ale �Daciei preistorice�) puteauexercita o cenzurã de altminteripostumã, nu trebuie sã le fie îngãduitcontemporanilor noºtri. Cineîncearcã sã substituie mitologii exal-tante unei evaluãri critice cumpãnitea trecutului le induce românilor ofalsã conºtiinþã naþionalã ºi istoricã.Îndãrãtul misticelor revelaþii asupratrecutului se ascunde invariabilrefuzul agresiv al democraþiei ºi allibertãþii. Cine le propune românilorstatutul de victimã perpetuuignoratã, chiar persecutatã aistoriei, cine le cultivã bovarismulsi autocompasiunea, îi îndeamnã defapt sã se creadã nu egalii cisuperiorii ignoraþi al tuturorcelorlalte neamuri ºi sã presupunãcã, de vreme ce în trecut ei i-auînvãþat pe toþi, totul, nu mai au acumde învãþat nimic. Nu mã îndoiesccã Burebista a fost cel dintâi ºi celmai mare rege al tracilor cum îlnumea un decret cam linguºitor dealtfel, dintr-o cetate greacã ce oaduse sub stãpânirea lui. Dar nucred cã atât e de ajuns nici mãcarpentru a-mi înþelege trecutul, cu atâtmai puþin pentru a-mi hotãrâ viitorul.

23


Istoria lumii a început la gurileDunãrii, acum aproape opt milenii, înrãstimpul pe care specialiºtii îl numescneolitic. Tot ce a fost pânã la cei dintâiiniþiaþi din lume, Poseidon ºi Kleitho,poate fi considerat preistorie, o luptãfãrã preget a oamenilor de a se lu-mina, de a descoperi, dar atît. Istoria,cu toate consecinþele ei ce rãsunãpânã astãzi pe toatã planeta, aici aînceput, printr-o revoluþie de aceeaºiforþã cu Evul Astral, cãruia îi suntemcontemporani.

A fost cu certitudine o intervenþievenitã din depãrtãrile cerului, fiindcãnumai astfel poate fi explicatã trezireaEuropei din somnul de gheaþã în caredormise, inconºtientã de menirea ei pePãmânt. În fine, ceasul ei bãtuse.

Pentru descâlcirea tainelor careîncã mai înconjoarã începuturile culturiiºi civilizaþiei europene, urmele lãsatede îndepãrtaþii noºtri strãmoºi ne stau,bogate, la dispoziþie, iar arheologii le-au ºi întocmit deja o destul de exactãcronologie.

Peleoliticul a acoperit o parteîndelungatã a timpurilor glaciare. Dar,cam cu 15.000-10.000 ani î.e.n.,gheþarii din Miazãnoaptea Europei ºidin Alpi au început a se retrage,scoþând la ivealã solul ºi, în câtevamilenii, continentul a luat aspectul pecare îl are încã ºi acum sub cerul arc-tic. Dupã topirea gheþurilor, a crescutºi nivelul mãrilor, scufundând vechileþãrmuri , izolând Marea Britanie ºi alteostroave ale Europei, fãcând sãpãtrundã apele, uneori în profunzime,de-a lungul vãilor. În vremea încãlzirii,etajarea zonelor climatice a crescut:cea mediteraneanã, temperatã, adevenit subtropicalã, cea sub-carpaticã centralã a ajuns temperatãº.a.m.d. Zonele ecologice s-auprefãcut în acelaºi ritm: savanasaharianã s-a ofilit, câmpia eurasiaticãa trecut în mare parte de la tundrã lastepã, Europa de Apus ºi deMiazãnoapte, cea a masivelor

Primul regat din Istoriede Adrian BUCURESCU

muntoase, s-a acoperit de codri.Încãlzirea s-a produs în faze, ale

cãror durate au putut fi evaluate ºidatate, ºi care au supus Europa uneisuccesiuni de clime: preborealã(8.200-6.700 î.e.n.), borealã(6.700-5.600 î.e.n.) Atlanticã (5.600-3000).

De când cu prima încãlzire,aproape pretutindeni, oamenii aupãrãsit peºterile ºi adãposturile destânci, pentru a se instala în colibe,adesea grupate în tabere pe malurilerâurilor.

Neoliticul desemneazã ansamblulculturilor a cãror economie a trecutde la stadiul de vânãtoare ºi de cules,la cel de agriculturã ºi de creºtere a

animalelor, mai precis, la starea deproducãtori. Mutaþie profundã, cuurmãri imense ºi care marcheazã oaccelerare atât de decisivã în evoluþiacivilizaþiei, încât a fost, în mod curent,denumitã �Revoluþia Neoliticã�.

Neolitizarea a cuprins uimitor derepede întreaga lume a Balcanilor ºia Mãrii Egee. O colonizare rapidã alãrgit terenul de expansiune la periferiaacestei zone întinse. Apoi, dincolo deea, o colonizare treptatã a extins-o, de-a

lungul marilor cãi de penetraþiecontinentale: râuri, câmpii, poieni ºi pecale maritimã. Pentru toþi arheologii,neolitizarea Europei Centrale, de laRin pânã în Panonia ºi pânã la þinuturilereci ale Nordului, apare ca o prelungirea neolitizãrii balcanice. Relativaomogenitate a mediului, împãdurit darfertil graþie loessului, explicã masivacolonizare înfãptuitã cu regularitateîncepând din mileniu al VI-lea î.e.n.pînã în cel de-al V-lea î.e.n.

Severa arheologie aratã limpedecã, pe la mijlocul al VI-lea î.e.n., înnordul peninsulei Balcanice, la gurileDunãrii, a apãrut primul regat de laplaneta noastrã, care, dupã lupte

crâncene, s-a impus în întreagaEuropã, în Asia ºi în Africa, formândo nemaipomenitã împãrãþie.

Unde, în lume, s-au mai descoperitstatuetele Sfinþilor Împãraþi Poseidonºi Kleitho, fondatorii Imperiului Atlant,afarã de România? Cu aceste douãstatuete de lut, cunoscute subdenumirea de �Gânditorul ºi Femeialui�, este limpede cã ne aflãm pedrumul cel bun, care duce la izvoarelecurate ale istoriei�

Poseidon ºi Kleitho

25


Al IV-lea CongresInternaþional de

DacologieÎn zilele de 19-20 iunie 2003, la Sala Ronda a

Hotelului Intercontinental din Bucureºti, se vadesfãºura cel de al IV-lea Congres Internaþionalde Dacologie �Tartaria - 2003�, consacrat în spe-cial primului mesaj scris din istoria omenirii ºi nunumai. La Congres sunt invitaþi toþi cei interesaþi înpreistoria spaþiului Carpato-Dunãrean, istorici,arheologi, filologi, etnologi, sã participe cu lucrãriinedite, bazate pe descoperiri arheologice ºidocumentãri istorice, cercetãri ºi studiiinterdisciplinare, care sã contribuie la o mai bunãînþelegere a originii ºi istoriei poporului daco-român.

Rezumatele comunicãrilor ºtiinþifice se primesc,pânã la data de 15 aprilie 2003, numai în formatelectronic, sub formã de dischetã (preferabil) ºidactilografiate la douã rânduri, fãrã sã depãºeascã2 pagini, ulterior urmând a fi trimise ºi lucrãrile (max.8 pagini) - pe adresa:

-E-mail: [email protected] - Prin poºta: Tiberiu Fraþilã, Str. Teiul Doamneinr. 17, Bl. 38, ap. 13, sector 2, cod 722461,Bucureºti.

-Telefon de contact: 0722-229.829În zilele de 21-22 iunie ac., se organizeazã oexcursie la Tartaria, judeþul Alba, unde se va dezveliun monument închinat primului mesaj scris gãsit înspaþiul carpato-dunãrean. În 22 iunie, la Costeºti,judeþul Hunedoara, va fi organizat un spectacol.Se pot vizita cetãþile dacice de la Costeºti, Blidaruºi Sarmisegetusa.

Informaþii suplimentare despre acest Congresºi lucrãrile prezentate la precedentele congrese potfi gãsite accesând pagina din internet:www.dacia.org

Comitetul de organizare a celui de alIV-lea Congres

Internaþional de Dacologie �Tartaria -2003�

Preºedinte: dr. Napoleon Sãvescu Secretariat ºtiinþific:

Prof. dr. Augustin Deac Prof. Viorica EnachiucConf.dr. Gheorghe Iscru

VIZIONA-ÞI !!!PROGRAMUL DE

TELEVIZIUNE�DACIA TV� .

PE CANALELE DE TELEVIZIUNEQUEENS CANALUL 57 QPTv

DUMINICÃ SEARA : 17-18 P.M. - LUNISEARA : 18.30 P.M.-19.30 P.M. MAN-

HATTAN CANALUL 34 VINERI 11.00-1130. Conþinutul acestui program este

pe gustul tuturor vârstelor ºipreferinþelor: muzicã uºoarã, muzicã

popularã, momente vesele, informaþiipolitice ºi economice din þarã ºicomunitatea româno-americanã.

Informaþii la telefon: (718) 361- 6451e-mail : [email protected]

Studioul de televiziune „DACIA TV“,stã la dispoziþia publicului pentru filmãriºi editãri de casete video, la evenimente

deosebite cum ar fi nunþi, botezuri,aniversãri.

Societatea Dacia Revival împreunã curevista Dacia Magazin, organizeazã un concursdestinat studenþilor de la facultãþile de istorie,arheologie, filologie. Participanþii la concursvor trimite un material scris (documentar,reportaj, analizã, eseu, etc.) având ca subiectDACII, istorie limbã continuitate, tradiþii.

Materialele vor fi trimise la redacþie sau lacomitetul de organizare al celui de-al IV-leaCongres Internaþional de Dacologie �Tartaria2003�, pe adresele de [email protected] ºi [email protected]

Cele mai bune lucrãri vor fi premiate dupãcum urmeazã

Premiul I 5.000.000. leiPremiul II 2.000.000. leiPremiul III 1.000.000. lei

Câºtigãtorii vor primi de asemenea invitaþiila Congres, ocazie cu care li se vor înmânapremiile în cadru festiv.

26


Fu un semn din tot înaltulprintre stele � licurici.Furiºându-se aici,ªarpe ALB din Casa ALB.Ã,începu poveºti sã toarnãdintr-o cupã cu arnici.

ªi la gura sobei, iarna,printre trosnetul de crengi,un pahar Gama.ie legiSÂN din GEEA, SÂN-GE ROªU,sã ne amintim de Moºu �Deapãn-o de poþi s-o dregi !

Ca o boare ce strãlucesus pe cerul înstelat,Domni, Domniþe - au stat la sfatºi-au jurat în kin pe Soare,El sã fie Domnul MAR-Eºi-n ªTER.GA.R l-au botezat.

ªo RUT-eancã îmbujoratã,ªu-un PeLeG mândru la stat,au zidit în LUNG ºi-n LAT,o împãrãþie ALBÃ,Douã DELTE pe o SALBÃ,CASTA LETA s-o aflat.

PE-LIN ALB, ªU-V-OI de stele,US.TUR.OI cu treiºpe C,Grâu cu miere, asta EViaþa noastrã ce nu pierechiar de ai stropi cu FIER-ELumea plinã de mistere.

Joacã, joacã � ºi-au jucat-UCÃLUª � MANÃ ALBÃ, VIUîn pântec, ca s�aþiuG.e.R.MEN dalb cu ochi albaºtri,coborâþi din Sfinþii aºtri,unde calci nu e pustiu.

Toate s-au fãcut ãst varãchiar LA-ªUR.Ã, lângã RÂU,unde au încins un brâuªapte sate � ªapte braþe,toate legate cu aþe,ALB cu ROªU ca un F.RÂU.

01-02.FEB.2003Gheorghe Bârdan

PELASGEEAPe un caldarâm, sub ape,lâng-o gurã de canal,ºade-o frunzã n�gânduratã;veºtedã, timid, banal.

ªi sub vânt, mãturã vreme,ce o mânã înspre duzã,îºi aduce ea aminte;- Stai, parºivã Cãlauzã � cu respect ºi demnitatepoartã-te de vrei cu mine !De stejar, mi-s fiica primãºi nu soi de fiºte-cine. Verde, mândrã ºi suavã,eu am stat falnic pe ramuriºi privit-am bolta n�treagãstãpânind surate neamuri. Briza asprã, zile udeba chiar ºi prin trãsnet mare,eu trecuta-m toatã toamnaca un sol; biruitoare. Astãzi, Doamna de mã zvârleprintre pietrele plouate,e semn cã destinul facejocul firii blestemate ! De mã vei purta pe minerece, galbenã ºi tare,demn ºi sfânt, precum Achile,am sã mor n�pãcatã-n cale. Aºadar, Marita �Uzacu respect ºi fãrã grabãpoartã blând, însemnul vieþii ;ce n�plini o crudã soartã ºi cu fruntea sus mã pierde,în dans, clipocit de ploaie,prin canale desfundatedrept, regina de gunoaie. - Vai de tine frunzã dragãce te þii �pãun de rasã�care ieri, pe vremea asta,Neantului îi fui mireasã� Fãrã surle, fãrã rugã,ci seninã ºi sfioasãEa, paºi pragul Vestirii,suflet tânãr de Crãiasã!

Vorbim ºi scriem în limba lui Eminescu, în limba Vãcãreºtilor, în limba de-a pururia strãmoºilor DACI

ªi ieºi din casa vieþiicu-Get mândru ºi fericecãci ºi Dacã-i este fireaarc de munþi, rumân îºi zice. Tu ! din amintiri, o miete visezi ºi azi reginã �Hai, priveºte umbra vieþiice-a trecut în paraginã ! Este drept cã vara toatãai privit Cupola Vieþiiîn stejarul cel de tainãrãsãdit în centrul pieþei � Vrei sã ºtii, ca luare aminteunde tu, mugur pe ramurite nãscuºi în primãvarãîntr-o curte, lângã geamuri ? Aflã dar, aleasa sorþii,tu, pãstaie de arþarce-ai zburat la ceas de varãprecum rodul, în zadar pe o stradã pustiitãde cãldurile lui iunii,vânt rebel cu praf de steleîþi fãcuºi culcuº Cununii între douã frunze latede stejar, bãtrân cât lumeate-aciui la vreme caldãsus pe ram ! Înaltã-i culmea �!ªi þi-ai zis: fiicã de rege !te-ai chemat: aleasa sorþii,ochii tãi privirã roatatoatã piaþa Frumuseþei � Înaintea ta se duserând pe rând, frunzã de frunzã,fãrã surle ori tambaluri,precum strop de rouã-n buzã � Nu fi tristã surioarã,lasã loc mãcar în moarte;veºniciei, modestiace în viaþã n�avui parte. Tace riga prãbuºitã,amintirile-i sunt goale ;De te vrei mãreaþã frunzãnu te crede fiºte-care �.

Gheorghe Bârdan Raine,2/3 Ianuarie, 2002.

ELEGIA UNEI FRUNZE

27


De la Dunãre la NipruNumai daci cu ochi de tigru.Din Boemia-n CarpaþiNumai neamul celor daciÎnºutiþi ca florileCând sãrutã zorile,Din Carpaþi pânã în TatraAºezându-ºi veºnic vatraPeste lume fãcând semnScris pe piatrã ºi pe lemnÎn peceþi la TartariaCa sã afle omenireaCã am fost primii aiciCa în furnicar furnici.Fugãrind din calea lorTot duºmanul migrator,Neam de dac pânã-n Daniaªi de acolo pânã-n gliaApelor mediteraneÎnspumate ºi tiraneNu din numele lui RemusCi din vãile din Hemusªase stâlpi ai ceruluiZiditori misteruluiªase ape înspumateCare ne sunt dace toateªase munþi cu chip ca OmulSurianul, KohainonulDave-n care -ºi face omulSteag de dac în chip de zeuCel ales de Dumnezeu.Stãpânind prin lege, geþii,Înfrãþiþi cu tirageþiiCe-ºi aveau pe ape mersulSã cuprindã universulPeste ei Zamolxe BunulStãpânind prin legi ca UnulDând pãmântului putereaSã-ºi gãseascã înviereaÎmpotriva morþii careNãpustea venind cãlareCãlcind totul în picioareDin hotare în hotare De la Dunãre la NipruNegura creºtea sinistruªi de-acolo înapoiVeneau hoardele ºuvoiSã se-aºeze pe la noi.Cum veneau cãlari pe ºaToate-n cale spulberaPânã-n Alpii cei golaºiSub copite de gonaºiMâncând carne sângerândã

De la Nipru pânã-ncoaceDin Boemia-n BalcaniPeste miile de aniDin Tatra pânã la CipruDe la Dunãre la Nipru!Cine crede cã o ºtieAr fi bine sã o scrieªi-ar gãsi paºii ce-ºi facSensul mersului de dacDus din SarmisegetusaCa prin poezie muza.

(dupã Doinade Mihai Eminescu)

Venea hoarda cea flãmânda.ªi mureau pe rând în goanãDin sãgeþi de daci, cu panãSe-auzea din munþi strigândBuciume rege chemând - Decebale, maiestate,Scoate-þi oastea din cetateªi împrãºti-o prin þaraToþi duºmanii ca sã-i piarã De la Dunare la NipruDin Boemia la CipruDin munþii crescuþi pe aurªi-n câmpiile lui FaurSã se ducã peste apeDin câmpia de la TapaePulbere ãi praf sã iasãSabia când îi reteazãCorbii sã le ciuguleascãOchii sã nu mai priveascãCã nu i-ai chemat sã vinãÎn cetatea ta divinãLãsatã de DeceneuSã nu se prãvale-n greuCheamã-þi oastea ta din munþiAi strãbunilor pãrinþiSunã buciumul sã ºtieCã-n cetate e urgieCã de vei muri, cetateaSe va risipi cu moarteaªi din þara ta-n pieireVor rãmâne cimitireNumai vorba ta ºoptitãVa ramâne auzitãPeste veacurile toatePânã dincolo de moarteCã de-or sta aici strãiniiVor lãtra la lunã câinii Veºnic Gaia sã-i ascundãPe cei ce-i primesc sub grindãPe strãinii, fii de RemusÎn cetaþile lui Hemus, Îndrãgi-i-ar ciorileªi spânzurãtorileCã de vin vor sã rãmânãSã-þi facã dava pãgânaToatã Dacia s-o sfârmeSub copite ºi în armeSã îþi fure grâneleAurul ºi minele.Dar istoria se-ntoarce

Vorbim ºi scriem în limba lui Eminescu, în limba Vãcãreºtilor, în limba de-a pururi a strãmoºilor DACI

ICOANA DACICÃPe Daci, poþi sã-i cunoºti de peColumnã,Mai bine, însã, în oricare stat.Acolo, oamenii în ei adunã poveºtiªi Os de Domn ne-ngenunchiat.

Pe fruntea lor, ca matca unor râuri,Prin cer ºi mare, ori prin mari castane,Cobori cu mânjii gândului, în frâuri,Pe munþi primari ºi câmpii bãlane.

Drumeagul þi se sprijinã de caseBineþe dând, cu glas de lemn, molcom.Zãvozii intrã-n piele mieroase,Simþind aproape de bun om.

În teascuri mari, de piatrã, prin ocoaleCu vorbele mustind prelung,Bãtrâni cu pletele de in, domoale,La taina boabelor, tiptil, ajung.

Zeiþe simple, în cãmeºi prelungi,Acopãr apele cu cergi mâþoase.În cântec te-mpletesc, încât ajungiSã crezi cã-n ii or sã te coase.

Pe deal ºi lunci, lin se prelingeªuvoiul turmei de mioare.Blând, peste toate Ceru-ºi ningeAzurul, razele de soare.

Petriºor CIOROBEA

DOINA ADAPTATÃ

30


Am privit cu bucurie apariþiaprimului numãr din Dacia Magazin.Cu bucurie dar ºi cu tristeþe înacelaºi timp. Eram aproape sigur,ca aceastã apariþie este unameteoricã. Nu speram sã vãd unalt numãr. Poate de teama cenzurii,poate de teama cã din motivefinanciare o apariþie aºa deexplozivã va fi ceva unic. Darsurprizã ºi de data asta numaiplacutã fãrã urmã de tristeþe a sositodatã cu numãrul 2. Sã vã deaDumnezeu sãnãtate ºi bucurii aºacum ºtiþi ºi voi sã daþi oamenilor unlicãr de speranþã cã vor cunoaºte

odatã ºi odatã adevarata istorie aneamului. Când vãd valul de aºa zisimportante descoperiri ºicomunicãri fãcute de arheologii ºiistoricii clujeni care ne inundã de-adreptul în ultimele luni, mãîngrozesc. Pentru ei existã romaniiºi gata. Pentru profesorul Ioan Pisoromanii cotropitori sunt niºte idoliºi îi ridicã în slavã de câte ori areocazia. ªi dacã nu are ocazia ºi-ofabricã singur. Cunosc mulþi istoricicare râd pe la spatele sau deinepþiile pe care acesta le debiteazãdar din pãcate nu au curajul sãspunã lucrurilor pe nume de teama

represalilor. Mã bucurã în acestcontext curajul dumneavoastrã dea-i înfrunta pe iubitorii de romani ºide istorie trunchiatã ºi falsificatã.Avem nevoie de aºa ceva, pentrucã dacã nu ne vom cunoaºteadevãrata identitate degeaba vompãtrunde în Europa. Personalitateaºi importanþa neamului nostru se vadilua în interesele diferitelor puterisau conjuncturi politice, ca vinul înapã. La mulþi ani Dacia Magazin.Fiþi drepþi ca ºi gorunii de laSarmisegetusa. Generaþiile viitoarevor fi fericitele beneficiare ale munciivoastre.

Dr.Rapolteanu Nicolae Cluj-Napoca

Stimatã Redacþie

Domnilorredactori

Apariþia publicaþiei DaciaMagazin a fost pentru mine uneveniment fericit printremulte urâte care fac chipulzilelor noastre. Suntcercetãtor ºtiinþific, doctor înbiochimie, iar formaþia meaprofesionalã m-a fãcutsensibil încã de la începutulcarierei la problemele legatede istorie, scriere ºi limbaj.Îmi iubesc poporul ºi þara ºimã bucur nespus de eforturilepe care le faceþi pentru a rostiadevãrul, doresc sã fiu alãturide dumneavoastrã ºi sã vãsprijin dupã puterile mele de« nespecialist » în domeniu.Vã felicit din suflet pentruceea ce aþi fãcut pânã acum ºivã urez ca pe mai departe sãbãtãtoriþi drumul plin dehârtoape al istoriei noastre.Vã rog sã primiþi expresiadeosebitei meleconsideraþiuni.

Dr. Mihai Zamfir

Trecând prin ºcoalã, am avut diferiþiprofesori de istorie ºi limba romanã,toþi învãþându-mã acelaºi lucru cândvenea vorba despre origineapoporului ºi limbii româneºti: cã netragem de la Râm! Am fost învãþatcã lexicul limbii române e formatmajoritar din cuvinte latine ºi câtevacuvinte �dacice�, ºi cã noi suntemsingurul popor dintre toate popoarelelatine care am pãstrat cele maimulte similaritãþi cu limba latinã. Dece, nu ºtiam, poate suntem noi maiîncuiaþi.Toate bune ºi frumoase pânã cândîntr-o zi, un prieten mi-a spus despre�Noua teorie�. I-am spus cã e nebunºi cã vorbeºte prostii, eu ºtiind �bine�Istoria poporului român. A doua zimi-a dat o carte, �Noi nu suntemurmaºii Romei�, citind puþinintroducerea m-a fãcut curios ºi-amterminat cartea în câteva zile. N-amfost convins imediat, problematrebuind aprofundatã mai mult. Amîncercat sã-mi împart noile percepþiicu profesorii de la ºcoalã dar nimeninu mã lua în serios ºi mi-o retezauscurt: �N-am timp de prostii, trebuiesã îmi predau lecþia�. La o lucrarede Limba Românã, la care trebuiasã scriu despre primele scrieriromâneºti �Letopiseþele� ºi cap.�De la Râm ne tragem� mi-am scrispãrerea cum cã noi ºtiam limba

latinã înainte de romani. Puneamîntrebarea cum au reuºit populaþiileneocupate de romani din arealul þãriinoastre sã înveþe limba cotropitorilorcare nu i-au cotropit. Mare miraremi-a fost când am primit lucrarea,nota 4! Nu mi-a venit sã cred, amluat 4 din cauzã cã am folositexpresii ca �eu cred cã� ºi �pãrereamea e cã�. În replica profesoara,mi-a spus ca sã scriu prostiile asteaîn alte pãrþi ºi sã pierd timpul altcuivanu al ei.Citind scrisoarea deschisã adresatãde dr. Napoleon Sãvescu tineretuluiromân, am avut impresia cã asist lao lecþie de istorie adevaratã ºi parcãîl vedeam pe autorul acesteiaexplicându-ne la tablã ce ºi cum sãînvãþãm despre trecutul strãmoºilornoºtrii. Cu toate cã nu vreau sã-misupãr profesorii aºa cum este scrisîn avertisment am citit acele rânduridin scrisoare. ªi dupa ce le-am cititam devenit mult mai mândru deoriginea pe care o are poporul dincare fac parte ºi de înalta civilizaþiea strãmoºilor noºtrii daci. Vãmulþumesc domnule Sãvescu.

Cu stimãBogdan Deac

elev în clasa a XI-a la LiceulSigismund Toduþã din Deva.

Stimate Domnule Doctor Sãvescu

Scrisori de la cititori

31


Prin amabilitatea Domnului ProfesorAugustin Deac mi-a parvenit DACIAmagazin nr. 1/2003, am citit cu foartemare interes articolul Dv. IntitulatScrisoare deschisã adresatãtineretului Român.Vã felicit ºi-mi permit sã mai adaugºi eu un detaliu: legiunea zis-romanãcare a acþionat pe teritoriul Olteniei afost formatã preponderent din arabi,evrei ºi marocani.ªi acum, tot-întru lãmurirea unui da-tum de vãditã importanþã pentruistoria strãmoºilor noºtri geto-daci(i.e. sciþi-pelasgi-etrusci-valahi-cimerieni), este ca subst. GOT esteunul ºi acelaºi lucru cu subst. GET,fiind vorba, de fapt, de una ºi aceeaºiseminþie. Iatã una din nenumãratelesurse cunoscute mie, în ultimii ani,demnã de toatã stima: este vorba dearhiepiscopul upsalez JoannesMagnus Gothus (1498-1542), care,în tratatul sãu, HISTORIA DE OM-NIBUS GOTHORUMSUEONUMQUE REGIBUS,cartea I, Cap.23, subliniazã: �Atâtautorii mai vechi, cât ºi cei de maidincoace, susþin cã Goþii sunt oseminþie pur geticã. DIOCHRYSOSTOMUS, de pildã, ºi-aintitulat tratatul lui de istorie �DESPREFAPTELE ªI RÃZBOAIELEGEÞILOR. Apoi, Jordanes, peaceiaºi îi numeºte când Goþi, cândGeþi; nu mai puþin, Paulus Diaconus,în lucrarea sa VIAÞA LUINARSES. ªi apoi, eu, dacã, dupãmultã experienþã pe care amacumulat-o, sunt îndreptãþit sã depuno mãrturie, atunci o depun pe aceeaºi:Eu spun Ostroget, aºa cum seobiºnuieºte, de când lumea, sã sespunã la noi, ceea ce, de cãtre latini,

i se va zice Ostrogot. Cãci, încã dincele mai vechi timpuri, noi am numitîn mod obiºnuit, Get, iar de cãtreLatini i s-a zis Got.�Nu este oare aceasta o dovadãelocventã a faptului cã despreseminþia Getã se interzisese oficial sãse mai vorbeascã, spre a se�justifica� folosirea sintagmei deTERRA INCOGNITA pentru þaralocuitã de GETO-DACI? Desigur cãda, ºi acesta ºi pentru cã cel cescrisese despre Geþi ºi scriereastrãveche fusese un roman� înþeleptulchestor CATO MAJOR (234�149î.e.n.) care, în lucrarea sa ORIGINESdin care la noi s-au pãstrat infimefragmente, la nordici ceva mai multe,afirmã deschis cã scrierea la Geþi estecu mult mai veche decât întemeiereaRomei �cãci Geþii cântau faptele devitejie ale eroilor lor, în ode scrise,acompaniaþi la flaut, ceea ce la romania avut loc mult mai târziu�; de subliniatcã Roma s-a înfiinþat în 753 î.e.n.Oare profesorii care predau cursuride izvoare greco-romane nu cunoscaceste adevãruri de culturã ºicivilizaþie getã, sau le neagã din rea-credinþã, precum romanii camdintotdeauna?! E dureros deneromânesc, ºi într-un caz ºi încelalalt.Stimaþi cititori, substratul getic al limbiiromâne este ºi al altor limbi, al celorzis romanice, dar ºi al celor anglo-saxone, mai ales engleza, cãci, înafara cuvintelor care denumesc pe toþimembrii unei familii, care sunt foneticidentice, ºi unelte agrare, care acumdenumesc ºi piese în tehnicainformaþionalã de performanþã, inter-alias plugul�regãsim ºi expresia GET-BEGET, pe care lexicoanele o traduc

cu TRUE BORN (= veritabil,autentic nãscut, bãºtinaº).Vã sugerez sã îl invitaþi la iminentulCongres ºi pe Haral Harmann(Belgia), care la un congres inter-naþional având ca tema origineascrierii (Milano 1999) a indicatTartaria, fãrã sã ºtie cã aceastãlocalitate se aflã în þara noastrã.

Cu stimã.Maria Criºan

Stimate Domnule Doctor Sãvescu

Stimatã redacþie

Am trãit pânã acum cusperanþa cã mãcar câþivaromâni de bunã credinþã voravea curajul sã arate lumiiîntregi cine am fost ºi cine nesunt pãrinþii. Slavã Domnului!Sunteþi formidabili! Felicitãri!Am �devorat� cãrþile apãrute laEditura Obiectiv-Craiovacondusã de Eugen Delcea, apoiam descoperit revista Dacia-magazin ºi pluteam de fericire ºimândrie, asemenea unui orfancare ºi-a descoperit pãrinþiidupã o perioadã mare de timp.Sunt învãþãtor de meserie ºi num-am împãcat cu modul în caremanualele ºcolare prezintãistoria poporului nostru(denaturat ºi succint), aproapecã nu mai existãm ca naþiune.De multe ori spuneam elevilormei cã, va veni timpul sãdemonstrãm lumii cã românii auexistat, existã ºi vor exista înciuda tuturor vicisitudinilor, cãneamul nostru îºi are origineace se pierde în negura timpului.Acum pot sã le spun liniºtit cãvremea a sosit.

Cu respect învãþãtor AurelHuºtiuc -Botoºani

Scrisori de la cititori

32


Cu aceastã desemnare se facereferinþã la diferite populaþiiprovenite din regiunea egeo-balcanicã care s-au vãrsat asupraOrientului Apropriat ºi asupraEgiptului, la sfârºitul epocii de bronz,poate ca o repercusiune a invaziei�dorice� ºi a nãvalei domniilormiceniene. Un prim grup, format dineqweºi (ekveºi sau ahei), tereºi,lukka (licieni), ardani, ekleºi a fostoprit de faraonul Marenptah în jurulanului 1225 î.d.Hr. Un al doilea grup,

format din peleseþi (filistini), zekeri,ºekeºi, dauni sau danai, dupã ce asemãnat distrugere în Anatolia, Siriaºi Cipru, a fost oprit de faraonulRamses III în 1190 î.d.Hr. Filistiniiºi zekerii s-au stabilit pe coastapalestinianã.

Rolul polilor mãrii la sfârºitulfazei istorice ºi arheologice a epociide bronz a fost des exagerat, daroraºe costale ca Ugarit au fostdistruse de ei, ºi cu greu au fostîmpinºi pânã la capitala hititã (care

cade în acei ani din alte motive).Trecerea lor a dat cu toate acesteaocazie la declanºarea unei crizecare era de fapt de ordin intern (so-cial ºi politic) ºi la creerea unui golîn care s-au introdus alte populaþii(kaskei ºi apoi frigienii în Anatolia,armaii în Siria) ºi aºa numitelepopoare de munte descendente din

Zagros.

Luminiþa SavaFlorida, U.S.A.,

O DESCRIERE A POPOARELOR MÃRII

(ANSA) - CAIRO - Cine ºtie câte secretemilenare ascunde deºertul Sahareiegiptene, ca de exemplu dispariþia forþelorarmate ale lui Cambise, despre care legendaspune cã au fost dispersate printrenisipuri, poate din cauza unei furtuni, întimp ce mergea spre nord, dupã cumpovesteºte Herodot. Din când în când,enorma întindere de nisip face cadoucercetãtorilor tenaci câte unul din acelemistere.

Aºa se face cã în aceste zile, deºertul aîncredinþat resturile unui templu extrem derar, de acum 2400 ani, arheologului italianPaolo Gallo, de la Universitatea din Torino,fondatorul în 1997 a Centrului MisiuniiArheologice Italiene din Alexandria, Egipt.

Gallo a abandonat pentru un momentsãpãturile pe care le fãcea pe insula Nel-son, aproape de Abuqir, unde a gãsiturmele unei fortãreþe fondate de coloniºtiilui Alexandru cel Mare ºi resturile umaneale marinarilor care l-au ajutat pe amiralulenglez sã-l învingã pe Napoleon Bona-parte. De acolo, Gallo s-a îndreptat spreunul din punctele cele mai neospitaliereale Saharei.

Ajutat de o primã finanþare particularãprimitã de la industriaºul torinez MassimoFoggini (al cãrui nume, împreunã cu a fiuluisãu Jacopo, este legat de descoperirea dinîntâmplare anul trecut, în altã zonã aSaharei egiptene, mult mai la sud, a uneipeºteri cu graffiti ºi desene preistorice) ºicu ajutorul logistic al ambasadei italiene

din Cairo, arheologul a mizat ºi a câºtigat.

Aproape de malul lacului sãrat din Bahrein,Gallo ºi colaboratorii sãi au descoperiturmele unui templu lung de 20 de metri,construit între 380 ºi 360 înainte deChristos., de faraonul Nectanebo I, din a30-a dinastie, ultima dinastie a regenþiloregipteni. Dinastiile care au urmat au fostpersane, macedonene ºi apoi telemace(pânã la Cleopatra VII, regina egipteanãcea mai celebratã în timpurile moderne.)Bahrein înseamnã �douã mari� ºi poateindicã prezenþa unui alt mare lac, în spateledunelor care marcheazã limita occidentalãa �Marii mãri de nisip� - un mit pentru toþicei pasionaþi de deºertul, care se întindespre sud pentru alþi 1500 de kilometri.

Pe timp ce sãpãturile continuau, din nisipa ieºit un patrimoniu neaºteptat situat la140 km sud-est de oaza Siwa, unde se aflãun ºantier arheologic interesant. Nimenin-a suspectat prezenþa unui templu atâtde important. Templul fost dedicat lui Nec-tanebo - domnitor care controla deltaNilului ºi care taxa pe oricine care veneadin marea Mediteranã. Lui Nectanebo,care era o versiune localã a zeului Amon,�Amon care fortificã�, i s-a dedicat unsanctuar, în partea inferioarã a templului,la care se ajungea prin trecerea printr-osalã susþinutã de ºapte coloane.

Protejate de milenii de nisip, culorilereliefurilor ºi a desenelor au rãmas bineconservate, dupã cum se vede înfotografiile blocurilor care au fost scoase

la luminã ºi care îl aratã pe Nectanebo într-opoziþie de ofrandã de terenuri unei divinitãþilocale criocefale (cu cap de berbec).

�Problema noastrã acum este sã ducemaceste blocuri în locuri sigure, unde vântulcare bate tare în aceastã zonã, sã nubiciuiascã ºi sã strice acele culori� - spunePaolo Gallo. �Nu avem mijloacele necesarepentru a transporta obiecte atât de grele,care fac sã se scufunde roþile camioanelorîn nisip . Am sã încerc sã cer ajutor forþelorarmate.�

Gallo nu spune cã este îngrijorat pentruviitoarele finanþãri de care are nevoiepentru a putea sã continue sãpãturilepentru a recupera întregul cadou fãcut dedeºert, adicã alte pãrþi ale templului caresunt ascunse.

�In antichitate, Bahrein era o micã oazã, acãrui nume geografic este �Imespep�,importantã pentru traficul de caravane carelega oaza �Siwa de oaza Bahareya�,adaugã arheologul. �Nectanebo I asusþinut construcþia templului pentru avaloriza oazele occidentale ale Egiptului ºipentru a îmbunãtãþi legãturile de caravanecu valea Nilului. Templul a fost abandonatîn epoca bizantinã, când caravanele s-auredus ºi oaza n-a mai fost locuitã. Acum edatoria noastrã sã-l valorizãm ºi suntementuziasmaþi s-o facem, chiar dacãcondiþiile de muncã nu sunt deloc uºoare�,conclude Gallo.

(ANSA).17/02/2003 18:19

ARHEOLOGIE: DEªERTUL DÃRUIEªTE UN TEMPLU NECUSNOSCUTÃ ANSA

HOTEL INTERCONTINENTALBUCURESTI

Bucharest�s first internationalhotel provides its guests withthe level of service and comfortthat comes hand in hand withthe name InterContinental.Three quality restaurants offera choice of international andtraditional Romanian cuisine.Recently renovated meetingfacilities and a fitness centre,comprising a heated indoorpool, a sauna and a beautyclinic, all add up to touches ofluxury not so easily found inthis part of the world.

4 Boulevard Nicolae Balcescu Bucharest 1 Romania 70121Tel: +40 21 310 2020 | Fax: +40 21 312 0486 | E-mail: [email protected]

Zig-zag at Bacho KiroThracia

Cuciulat Horse30000

20000

1500011000

9000

8000

7000 6000

5000 40043200

3000

2700

2500

2300

1500

125055044432

101-106

Animalsketches inFrance & Spain

Amulet fromMitoc

Madona fromCosauti

UBAID CULTURE

Writing in TartariaCucuteni

Gaura ChindieiCuina Turcului

Schela CladoveiVinca

Writingin Sumer

ImhotopPYRAMIDS

UR

SUSAceramic

TurdasStarceva

Bolan Cumelnita and Hamangia

SAMARRAceramic

Lai TzuZamolxisPytagorasBurebista

Caesar

PHENICIA

MINOS

Decebal, Traian

TROIA

Socrates, physician of Zamolxis

"Columbia" from Branzeni

Preþ: 10.000 lei, Pentru strãinãtate: 1.5USD

În contextul descoperirilor de referinþã ale arheologiei mondiale, aceastã curbã a preistoriei spaþiului carpato-danubianîºi defineºte fãrã tãgadã locul pe care vechea civilizaþie a strãmoºilor noºtrii îl ocupã în istoria lumii,

mag-2003-03.pdf - Dacia.org

Documents

Transcript of mag-2003-03.pdf - Dacia.org