Izvoarele sărate din Moldova. Cercetări etnoarheologice

Izvoarele sărate din Moldova. Cercetări etnoarheologice

Cuprins

Argument............................................................................................... 7 Cap. I. MenYiuni documentare, abord<ri sistematice,

cercet<ri ştiinYifice ................................................................... 15 Cap. II. Izvoare de ap< s<rat< din Moldova

subcarpatic<: timp arheologic, prezent istoric ............. 23 Cap. III. Etnoarheologia. Perspective teoretice ................... 29 Cap. IV. Repere metodologice ..................................................... 41 Cap. V. Exploatarea izvoarelor de ap< s<rat< în

prezentul istoric ........................................................................ 65 a. Sisteme de captare .................................................................... 65 b. Izvoare de apă sărată abandonate ........................................ 76 c. Izvoare minerale........................................................................ 78 d. Utilizatorii izvoarelor de apă sărată ..................................... 78 e. Producţia de sare recristalizată (huscă)................................ 81 f. Transportul apei sărate ............................................................ 87 g. Transmiterea cunoştinţelor de la o generaţie la alta .......... 98

Cap. VI. Utiliz<ri actuale ale saramurilor naturale .......... 103 a. Alimentaţia umană ................................................................. 103 b. Conservarea alimentelor ....................................................... 104 c. Alimentaţia animalelor .......................................................... 110 d. Haloterapie tradiţională........................................................ 112 e. Haloterapie animală............................................................... 120 f. Utilizări artizanale .................................................................. 121 g. Vânat şi vânătoare ................................................................. 121 h. Utilizări simbolice ale sării.................................................... 123 i. Schimb, vânzare, dar............................................................... 127

5

M. Alexianu, O. Weller, R. Brigand

Cap. VII. Izvoarele de ap< s<rat< şi implantarea diacronic< a habitatului ....................................................... 135 a. Puncte de aprovizionare cu apă sărată............................... 135 b. Puncte de exploatare a izvoarelor de apă sărată cu

caracter sezonier................................................................................. 136 c. Aşezări sezoniere de exploatare a izvoarelor sărate ......... 139 d. Aşezări care se aprovizionează direct de la izvoarele de

apă sărată ............................................................................................ 141 d.1. Locuiri sezoniere de tip stân<.............................................. 141 d.2. Aşez<ri propriu-zise ............................................................. 144 e. Puncte fortificate sau cetăţui de supraveghere şi de

protecţie armată a izvoarelor sărate .............................................. 146 Concluzii ............................................................................................ 151 Anex<. SubiecYii anchetelor etnografice ............................... 161 Résumé ............................................................................................... 165 Légende des figures: ..................................................................... 179 Bibliografie ....................................................................................... 183 Indici ................................................................................................... 203

6


Argument

Studiile multidisciplinare referitoare la sare (sub stare solid< sau lichid<) au subliniat rolul copleşitor al acestui mineral, distribuit inegal pe mapamond (Leford 1969), în alimentaYie, s<n<tatea uman< şi animal<, conservarea alimentelor pentru anotimpurile neproductive (înainte de apariYia erei refrigeraYiei), stabilitatea şi dezvoltarea habitatului uman, ceea ce a condus în zonele continentale de interior la tendinYa de a controla, inclusiv militar, aceast< resurs< natural< de neînlocuit pentru viaYa uman< în condiYii normale (Nenquin 1961, Riehm 1961, Brisay, Evans 1975, Petanidou 1977, Bergier 1982, Denton 1982, Meyer 1982, Colas 1985, Hocquet 1985, 1989, 2001, Adshead 1992, Alexianu et al. 1992, Malpica Cuello, Gonzales Alcantud 1995, Moinier 1997, Parman 2002, Saile 2002, Weller 2002, Battaglini 2005, Molina Vidal, Sanchez Fernandez 2005).

Zona subcarpatic< din estul României, caracterizat< printr-o puternic< densitate a surselor de ap< sarat< (SAS) (peste 170 cunoscute pân< în prezent), prezint<, în stadiul actual al cercet<rilor, cele mai vechi urme de exploatare a s<rii pe plan european, începând cu cultura Starčevo-Criş (Weller, Dumitroaia 2005).

La acest aspect deosebit de important pentru întreaga preistorie european<, trebuie ad<ugat faptul c< ceea ce particularizeaz< şi distinge net zona subcarpatic< a Moldovei de alte zone din Europa şi, poate, din întreaga lume, unde au fost atestate practici diacronice

7


de exploatare a surselor de ap< s<rat<, este continuarea, la un nivel de intensitate greu de imaginat în prezent, a acestor practici, în absenYa oric<rei mecaniz<ri, organiz<ri economice şi reglement<ri juridice, deci, în condiYii specifice, sub anumite aspecte, societ<Yilor preindustriale.

Aceast< situaYie, unic< în Europa, constituie cadrul optim pentru desf<şurarea unor cercet<ri etnoarheologice complexe chiar în limitele Uniunii Europene. Actualmente, pentru înYelegerea fenomenelor arheologice legate de SAS, se face apel la analogii etnografice din spaYii îndep<rtate şi care nu se refer< la SAS, ceea ce diminueaz< drastic gradul de adecvare şi credibilitatea analogiei etnografice. De exemplu, în Mexic se cunosc procedee de lixivizare a p<mânturilor s<r<turoase (Parsons 2001), în Africa procedee de obYinere a s<rii ignigene din lacuri s<rate (Gouletquer, Kleinmann 1974, 21-30; Gouletquer, Kleinmann 1984, 1-42); în Indonezia, Noua Guinee, procedee de recristalizare a apei s<rate (AS) provenite de la SAS, îns< f<r< utilizarea recipientelor ceramice (Weller et al. 1996, 3-30; Weller, Petrequin, Gauthier, Dufraisse 2001, 37-65), în Bolivia şi Turcia exploatarea apei din lacuri s<rate (Lecoq 1999; Erdoğu, Őzbaşaran 2007) etc.

Sesizând aceasta oportunitate de excepYie, unul dintre noi (M.A.) a avut iniYativa realiz<rii unor cercet<ri etnoarheologice, iniYiativ< finalizat< prin publicarea unui studiu preliminar (Alexianu et al. 1992), ce a atras atenYia dr. O. Weller (CNRS Besançon, actualmente Paris), care a obYinut o serie de finanY<ri succesive începând din 2003 în vederea desf<şur<rii de cercet<ri etnoarheologice cu caracter sistematic în zona SAS din Moldova. Demersul de pân< acum al echipei franco-române, care a respectat cu scrupulozitate exigenYele specifice etnoarheologiei, a subliniat potenYialul cognitiv enorm al acestei zone pe plan mondial. Ideea de a

8


compara o situaYie din neolitic (dar şi din alte epoci), în pofida succesiunii unor culturi arheologice diferite din jurul SAS, cu situaYia actual< îşi g<seşte un fundament solid în constatarea c< practicile tradiYionale de aprovizionare cu AS şi intensitatea lor, reYelele de distribuYie şi utiliz<rile AS provenite de la SAS sunt practic identice în esenYa lor, dup< cum rezult< din documentele medievale şi moderne ce acoper< o perioad< de o jum<tate de mileniu.

În acest context, ni se pare oportun s< invoc<m o situaYie similar< din China, unde, în cazul izvoarelor de ap< s<rat< de la Sichuan, exist< atest<ri documentare pentru o perioad< mult mai îndelungat<, de peste 2000 de ani (Vogel, 1990, 1993, 2002).

Caracterul exploratoriu al cercet<rii const<, prin urmare, în fundamentarea aplic<rii, în spirit critic, a unor modele actuale la situaYii arheologice preistorice, plecând de la constatarea continuit<Yii din ultima jum<tate de mileniu a tiparelor economice şi a contextelor sociale generate de existenYa SAS, în pofida schimb<rilor marcante survenite în organizarea social<, politic<, administrativ< a comunit<Yilor din spaYiul subcarpatic al Moldovei, inclusiv aderarea României la Uniunea European<.

Pe plan mondial, abord<rile din unghi etnografic, etnoistoric sau etnoarheologic privind problematica s<rii au cunoscut unele realiz<ri recente notabile (cf., e.g., Varese, 1968, Muller 1984, Pomeroy 1988, McDougall 1990, Le Roux, Ivanoff 1993, Gonzales Alcantud, Rivas 1997, Williams 1999, 2003, Petit 2000, Weller 2006).

În cazul nostru, un impediment esenYial în demararea cercet<rilor etnoarheologice l-a constituit absenYa studiilor etnografice asupra fenomenului exploat<rii AS provenite de la SAS. Ştiut fiind faptul c< etnografii nu se preocup< de aceleaşi probleme ca arheologii, astfel încât cele mai multe situaYii interesând

9


arheologia nu sunt înregistrate, s-a realizat, la iniYiativa dr. O. Weller şi cu colaborarea dr. L. Nuninger de la Laboratorul de Crono-Ecologie CNRS Besançon (FranYa), un chestionar etnografic axat pe problematica exploat<rii SAS din perspectiv< arheologic<. Testarea cu deosebit succes a acestui util instrument de lucru original pe întreg teritoriul judeYului NeamY timp de patru campanii (2004, 2005, 2006, 2007) a furnizat o baz< complex< de date care a permis deja primele modeliz<ri. Rezultatele analizei spaYiale realizate pân< în 2007 furnizeaz< argumente solide pentru (in)validarea unor ipoteze de lucru formulate în leg<tur< cu rolul SAS în preistorie, îndeosebi în cadrul complexului Cucuteni-Tripolie.

Având în vedere c< teritoriul judeYului NeamY nu reprezint< decât aproximativ un sfert din zona subcarpatic< bogat< în SAS şi c< fiecare campanie a oferit aspecte inedite, adesea cu totul neaşteptate, referitoare la exploatarea, utiliz<rile, reYelele de distribuYie, contextele sociale legate de SAS, s-a impus extinderea cadrului cercet<rii etnoarheologice la dimensiunile întregului spaYiu subcarpatic al Moldovei. Prin conceperea unui asemenea proiect de cercetare se ofer< premizele fundament<rii depline a unor modele interpretative imposibil de realizat altundeva în Europa. Este evident c< modelizarea fundamentat< pe o baz< atât de consistent< de date maximizeaz< credibilitatea utiliz<rii analogiei etnografice în înYelegerea diverselor contexte din timpul arheologic. Astfel, diversele modele furnizate prin concretizarea gradual< a acestui proiect vor fi, neîndoielnic, utilizate ca fiind de referinY< pentru zonele cu evidenYe de exploatare în timpul arheologic a SAS din întreaga lume, dar nu şi în timpul etnografic.

10


Prin proiectul aprobat la finanYare în 2007 în cadrul cercet<rii exploratorii CNCSIS tip Idei (cf. http://ethnosal.uaic.ro), echipa de cercetare (M. Alexianu, O. Weller, R. Curc<, V. Cotiug<, I. Moga) şi-a propus, în primul rând, investigarea unui teritoriu de aproximativ 26000 km2, cuprinzând judeYele Suceava, NeamY, Bac<u şi Vrancea, cunoscute prin puternica concentrare a SAS.

Metoda analizei spaYiale aplicat< la cercet<rile etnoarheologice a fost testat< pe 2/3 din teritoriul jud. NeamY (aprox. 3900 km2) în perioada 2004-2006. Chiar dac< rezultatele obYinute au fost deosebit de edificatoare, modelizarea informaYiilor din perspectiva analizei spaYiale prin extinderea cercet<rilor etnoarheologice la întregul perimetru subcarpatic constituie o necesitate absolut< pentru fundamentarea informaYional< deplin< a modeliz<rii globale. Aceast< orientare novatoare şi de vârf în domeniul cercet<rilor etnoarheologice va avea drept consecinY< modificarea comportamentelor de cercetare ştiinYific< pentru investigaYiile ulterioare care sunt de dorit a fi extinse la nivelul întregului spaYiu extracarpatic şi intracarpatic. Este evident c< aceste cercet<ri etnoarheologice asupra SAS vor impune un model de comportament ştiinYific pentru toate cercet<rile ulterioare la nivel european şi mondial privind etnoarheologia SAS, dar şi etnoarheologia în general.

Dincolo de aspectul pur teoretic, stabilirea parametrilor exploat<rii şi utiliz<rilor tradiYionale a SAS prezint< însemnate implicaYii practice în domeniile s<n<t<Yii publice (prin depistarea oligoelementelor nocive din AS provenite de la SAS), haloterapiei (contraindicaYii ale practicilor tradiYionale haloterapeutice), sustenabilit<Yii economiei rurale (determinarea parametrilor acestei economii paralele) şi turismului arheologic şi etnografic (potenYialul turistic

11


arheologic şi etnografic al izvoarelor de ap< s<rat< din Moldova este complet nevalorificat pân< în prezent).

Pe de alt< parte, din punct de vedere cultural, proiectul propus salveaz< practic de la uitare patrimoniul invizibil generat de existenYa SAS. Exploatarea SAS cunoaşte în prezent o paradoxal< înflorire ce va fi în mod sigur urmat< în câteva decenii de dispariYia total< a acestui fenomen, aşa cum s-a întâmplat în tot spaYiul european pe m<sura dezvolt<rii economice a diferitelor zone în care au existat practici tradiYionale de exploatare a SAS.

Principalele obiective ale proiectului ETHNOSAL sunt :

1. reliefarea rolului SAS ca resurs< structurant< a teritoriului şi ca resurs< de dezvoltare şi stabilitate a comunit<Yilor umane în timpul arheologic;

2. identificarea tuturor izvoarelor de ap< s<rat< utilizate în prezent sau abandonate din spaYiul pre-carpatic al Moldovei;

3. stabilirea sferei de utilizare a SAS în secolul trecut şi prezent; delimitarea principalelor arii de utilizare a apei s<rate provenind de la izvoarele de ap< s<rat<;

4. realizarea unei baze de date privind distribuYia apei s<rate şi a s<rii recristalizate din apa s<rat<;

5. modelizarea reYelelor de distribuYie a apei s<rate; 6.fundamentarea critic< a utiliz<rii analogiei

etnografice în explicarea fenomenelor şi situaYiilor arheologice;

7. aplicarea critic< a modelelor actuale la situaYiile arheologice;

8. valorizarea surselor literare antice, medievale şi moderne referitoare la exploatarea şi utiliz<rile apei s<rate naturale;

12


9. realizarea unei baze de date privind practicile actuale de exploatare a izvoarelor de ap< s<rat< cu depuneri arheologice în proximitate;

10. realizarea unei sinteze privind implicaYii ale rezultatelor proiectului în domeniul economico-social.

Metodologia cercet<rii valorizeaz< metodele specifice fiec<rei discipline implicate în derularea proiectului. În privinYa anchetelor etnografice referitoare la SAS, acestea se efectueaz< la SAS, în punctele sezoniere de creştere a animalelor, în satele şi oraşele utilizatoare şi abordeaz< o tematic< complex<: localizarea SAS, identificarea localit<Yilor utilizatoare, transport, utiliz<ri, frecvenY<, reYele de re(distribuYie), comerY, schimb, dar, vân<toare, metode de exploatare, simbolistic<, comportamente, etno-ştiinY<. Dintre celelalte metode menYion<m: localizarea geo-referenYial< prin GPS a SAS; metoda analizei spaYiale aplicat< la raportul SAS-implantare habitat; cercet<ri arheologice de suprafaY< în proximitatea izvoarelor de ap< s<rat< şi pe o raz< de aproximativ 500 m în jurul lor; utilizarea metodei corografice privind stabilirea concentr<rii habitatului uman în jurul SAS în timpul arheologic şi în cel etnografic.

Nivelul final al cercet<rii const< în coroborarea interdisciplinar< a datelor arheologice cu modelele rezultate din aplicarea metodei analizei spaYiale la realit<Yile relevate de anchetele etnologice.

Prezenta lucrare prezint< principalele rezultate ale cercet<rilor etnoarheologice efectuate începând din 2004, îndeosebi în judeYul NeamY, fiind incluse şi unele informaYii obYinute în judeYul Bac<u dup< demararea lucr<rilor în cadrul proiectului de cercetare exploratorie finanYat de CNCSIS (proiect tip Idei, cod 414 / 2007, http://ethnosal.uaic.ro).

Evident, faY< de complexitatea obiectivelor propuse în proiect, lucrarea de faY< reprezint< o prim< tentativ<

13


de sistematizare a cantit<Yii copleşitoare de date etnoarheologice, de ilustrare a potenYialului etnologic actual în înYelegerea holistic< a diferitelor secvenYe cronotopice arheologice şi de modelizare, din unghiul analizei spaYiale, a teritoriilor de utilizare a izvoarelor de ap< s<rat< (sub form< lichid< sau recristalizat<) aşa cum apar acestea configurate în prezentul istoric (adic<, aproximativ, ultimul secol).

Se cuvine s< preciz<m c<, în pofida desf<şur<rii timp de mai multe campanii a acestor explor<ri de teren, nu ne afl<m decât tot într-un stadiu preliminar al cercet<rilor, întrucât pân< în prezent nu s-au realizat decât parYial cele dou< obiective de baz<, respectiv identificarea , în m<sura posibilului, a tuturor izvoarelor de ap< s<rat< din Moldova subcarpatic< (inclusiv a celor disp<rute sau abandonate) şi realizarea de anchete etnoarheologice care s< acopere întregul spaYiu în care exploatarea izvoarelor de ap< s<rat< constituie înc< un fenomen activ sau doar p<strat în memoria individual< ori colectiv< . Doar dup< finalizarea cercet<rilor de teren se va putea trece la abordarea etnoarheologic< propriu-zis<, operaYiune complex< a c<rei credibilitate depinde, în principal, de conştientizarea perspectivelor, dar şi a limitelor inerente ale analogiei etnografice în înYelegerea fenomenelor arheologice.

14


Cap. I. Menţiuni documentare, abordări sistematice, cercetări ştiinţifice

Mineral vital pentru om şi regnul animal în general, sarea a constituit, desigur, un element de referinY< în multiple domenii pentru universul cotidian al omului, foarte probabil chiar din paleolitic (cf. Morere 2007); îns<, dup< majoritatea specialiştilor, rolul jucat de sare în evoluYia comunit<Yilor umane s-a accentuat puternic începând cu epoca neolitic< (Weller 2004).

O dat< cu apariYia culturilor scrise, o parte, desigur redus<, din cunoştinYele şi reprezent<rile legate de universul s<rii a început s< fie menYionat< în diverse tipuri de documente aparYinând lumii egiptene, hitite, ebraice, greceşti, romane, chineze etc. (cf., de pild<, Crawford 1973, Fuchs 1975-1986, Latham 1982, Potts 1983, 1984, Wilson 1988, Vogel 1990, 1993, 1996, 1997, Manfredi 1992, Watkins 1997, Daire 2003, Laszlo 2004, Malpica Cuello 2005, Alavedra 2007, Moinier 2007, Carusi 2007, Alexianu 2007a). MenYiunile despre sare se vor multiplica în timp în diverse spaYii culturale, cunoscând de multe ori dezvolt<ri apreciabile, semnificative pentru tradiYiile şi mentalit<Yile diverselor comunit<Yi.

În privinYa Moldovei istorice, acest element important al vieYii cotidiene apare mai întâi sub forma referinYelor la izvoare de ap< s<rat< existente în documentele medievale (Curc< 2007) în contexte diverse: repere de hotar, danii voievodale c<tre m<n<stiri

15


sau comunit<Yi profesionale, moşteniri, transferuri de proprietate în domeniul privat etc.

InformaYii (inclusiv de natur< etnografic<), uneori destul de detaliate, în marginea acestui subiect sunt cuprinse în lucr<ri monografice sau rapoarte aparYinând unor autori austrieci dintre care unele au fost deja publicate (Ceauşu 1982; Grigorovici 1998), iar altele sunt înc< inedite (e.g., Peithner 1784).

Îns< de o abordare sistematic< sub aspect geografic a prezenYei izvoarelor de ap< s<rat<, restrâns< îns< la zona de nord a Moldovei, nu se poate vorbi, dup< cunoştinYele noastre, decât o dat< cu publicarea unei lucr<ri monografice asupra Bucovinei ce cuprinde o secYiune special< destinat< izvoarelor de ap< s<rat< (Die Bukowina, 1899, 44-46, f<r< autor/i) în care se afl< inclus< şi o hart< geologic< la scara 1:600.000 în care sunt cartate numeroase izvoare de acest tip (harta este publicat< sub titlul Geologische Übersicht Karte des Herzogthumes Bukowina).

Un progres evident în cunoaşterea izvoarelor de ap< s<rat< a fost marcat prin publicarea la sfârşitul secolului al XIX-lea a seriei de dicYionare geografice iniYiate de Societatea Geografic< Român< (ChiriYa 1888, 1889; Ionescu 1894; Gheorghiu 1895; Nedejde, XiYu 1895; RacoviY< 1895). InformaYiile despre slatinele menYionate în cadrul fiec<rui judeY au fost sintetizate în Marele DicYionar Geografic al României (vezi, de exemplu, pentru judeYul Bac<u, Lahovari et al. 1898, 163).

Prima tentativ< de abordare ştiinYific< este ilustrat< de un studiu dedicat expressis verbis exploat<rii slatinelor din Bucovina (zonele Cacica, SoloneY şi Solca) în care se punea problema raporturilor dintre izvoarele de ap< s<rat< şi stabilirea aşez<rilor umane în timpul arheologic (Şandru 1952). Acelaşi geograf, ocupându-se de aceast< dat< de evoluYia habitatului în judeYul Bac<u,

16


menYiona un num<r de şapte situri arheologice situate lâng< izvoarele de ap< s<rat< (Marginea, Podiac, VarniYa, Viişoara, Podeni, Dealul Chiorului, Bielci) (Şandru 1961, 216, 224 şi fig. 7).

În literatura arheologic< româneasc< s-a manifestat un interes special faY< de problema izvoarelor de ap< s<rat< din Moldova începând cu deceniul opt al secolului trecut.

Astfel, S. Marinescu-Bîlcu menYiona existenYa unor fragmente ceramice Precucuteni III lâng< o slatin< din Xolici, presupunând exploatarea acesteia de c<tre comunit<Yile eneolitice de la Xolici şi Târpeşti (Marinescu-Bîlcu 1974, 20).

Meritul realiz<rii primului studiu analitic destinat unui izvor de ap< s<rat< în vecin<tatea c<ruia s-au descoperit vestigii arheologice din diverse perioade şi aparYinând unor culturi diverse (Criş, Precucuteni, Cucuteni B, Evul Mediu tardiv) îi aparYine lui N. Ursulescu, care, semnalând existenYa unor brichetaje eneolitice, argumenta procedeul obYinerii s<rii recristalizate prin tratament termic în proximitatea Slatinei Mari de la Solca, jud. Suceava (Ursulescu 1977).

Explorarea tell-ului eneolitic de la Poduri, descoperit în 1979 într-o zon< bogat< în slatine, l-a determinat pe D. Monah s< explice apariYia şi dezvoltarea acestuia, precum şi descoperirea acolo a unui num<r considerabil de obiecte de import, prin exploatarea apei s<rate şi utilizarea s<rii recristalizate din aceasta în cadrul schimburilor (Monah et al. 1980, 99; Monah 1991, 393-395). Acelaşi autor a presupus existenYa unor aşez<ri sezoniere în care se efectua exploatarea s<rii din slatine şi care gravitau spre tell-ul Poduri (Monah, Cucoş 1985; Monah et al. 1987, 14).

Rolul s<rii în cadrul culturilor preistorice din România intr< în aceast< perioad< şi în atenYia cercet<rii din str<in<tate. Cercet<toarei Linda Ellis (actualmente

17


prof.dr. la San Francisco, State University, S.U.A.) îi revine meritul de fi evidenYiat pentru prima dat< implicaYiile generate de prezenYa celor mai importante masive de sare din estul Europei, situate în zona subcarpatic<, pentru evoluYia ansamblului comunit<Yilor Cucuteni-Tripolie; din mai multe considerente, socotim c< pasajul respectiv merit< a fi citat în întregime:

„It is also no accident that the longest area of occupation for the Cucuteni-Tripolye culture (i.e. the Eastern Carpathians and sub-Carpathians) happens to be a region noted for one of the largest salt formations in Eastern Europe. Exploitation of, control over, and trading of this essential resource no doubt contributed to the stability of Cucuteni-Tripolye village life in the face of culture contact with eastern steppe pastoralists, as well as enhancing the quality of food, storage, food consumption, and animal and human health.” (Ellis 1984, 205).

Cu rezultate deosebite, ce s-au impus pe plan internaYional, sunt cercet<rile arheologice efectuate de Gh. Dumitroaia în punctul Poiana Slatinei–Lunca, judeYul NeamY, unde în proximitatea şi în zona amfiteatric< a izvorului de ap< s<rat< s-au descoperit depuneri arheologice (unele de consistenY< apreciabil<) aparYinând mai multor culturi arheologice şi perioade (Dumitroaia 1987, 1994).

Importante au fost şi descoperirile în principal de brichetaje din proximitatea fostului izvor de slatin< de la Cacica care, spre sfârşitul secolului al XVIII-lea, a fost desecat ca urmare a excav<rii actualului puY al minei (Andronic 1989; 1997). Tot în judeYul Suceava, în urma unor sondaje, s-au identificat lâng< slatina Voitinel (com. Vicovu de Jos) vestigii ceramice de tip Criş, Cucuteni, Noua, Hallstatt, precum şi din sec. VII-IX şi XIII-XIV,

18


iar în punctul Poiana Slatinei (com. Marginea) vestigii hallstattiene (Andronic, Ursu 2003, 341 ).

În ce priveşte judeYul NeamY, semnal<m faptul c< în satul Negriteşti (com. Podoleni), lâng< Slatina Mare, a fost depistat un punct de exploatare a s<rii datat în sec. IV-III î. Hr., printr-un sondaj de informare efectuat în vara anului 1991 (Dumitroaia 1992, 293-294).

În ultimul deceniu al secolului trecut încep s< fie publicate studii de sintez< privind exploatarea s<rii din izvoarele de ap< s<rat< în cadrul comunit<Yilor Cucuteni-Tripolie (Monah 1991) sau în general al neoliticului din Moldova (Ursulescu 1995). De curând, s-a tratat problema aprovizion<rii cu sare a comunit<Yilor Cucuteni-Tripolie din faza lor de maxim< înflorire, aducându-se în discuYie şi aportul zonei nord-pontice, ca baz< de aprovizionare cu sare situat< în afara arealului Cucuteni-Tripolie (Mircea, Alexianu 2007).

Ca urmare a anchetelor etnografice efectuate între 1987 şi 1989 apare o prim< abordare etnoarheologic< a problematicii izvoarelor de ap< s<rat< din Moldova (Alexianu et al. 1992).

Începând cu anul 2000 debuteaz< şi programe de cercetare internaYionale. MenYion<m proiectul britano-român Research on Trade and Exchange in the Cucuteni-Tripolye Network (2001-2005) şi proiectul britanic Prehistoric Salt Exploitation in Romania and Anatolia (2002-2005) cu participare româneasc< (cf. Monah, Dumitroaia 2007, 29). Între 2003 şi 2004, în cadrul unui „Programme d’actions Intégrées Franco-Roumain Brâncuşi” s-a derulat proiectul „Aux origines de la production du sel en Europe: préhistoire et écologie des Carpates Orientales roumaines” (responsabili proiect O. Weller şi D.Monah). Începând din 2004, O. Weller a condus în cadrul proiectului “Les eaux salées de Moldavie roumaine: archéologie, histoire et écologie d’une ressource structurante du territoire”, cu finanYare

19


exclusiv francez<, mai multe misiuni în România centrate pe arheologia izvoarelor de ap< s<rat< din Moldova. Din 2004, o echip< format< din M. Alexianu şi O. Weller, la care s-a ad<ugat în 2005 R. Brigand, a întreprins cercet<ri etnoarheologice în judeYul NeamY, realizându-se aproximativ 60 de chestionare etnografice (fig. 2, 6, 32, 33) şi identificându-se numeroase izvoare de ap< s<rat<. În perioada octombrie-decembrie 2007, în cadrul proiectului CNCSIS, tip Idei, cod 414 / 2007, anchetele etnografice s-au realizat de M. Alexianu şi R. Curc< în zona Târgu Ocna, cunoscut< prin densitatea apreciabil< a habitatului pre- şi protoistoric (Stoica 2003, 24-30).

O menYiune aparte se cuvine f<cut< în ceea ce priveşte particip<rile cercet<torilor români şi str<ini pe tematica raporturilor dintre izvoarelor de ap< s<rat< din Moldova şi evoluYia diverselor comunit<Yi pre- şi protoistorice din zon< la urm<toarele manifest<ri ştiinYifice internaYionale organizate în ultimii cinci ani : • 2003 – First International Archaeology meeting about Prehistoric and Protohistoric Salt Exploitation, Cardona, Spania; • 2004 – XXVe Rencontres Internationales d’Archéologie et d’Histoire, Antibes, FranYa; • 2004 – Arheologia pre- şi protoistoric< a s<rii, Piatra NeamY, România; • 2006 – Inland salt works and salt history: economy, environment and society, Sigüenza, Guadalajara, Spania. • 2006 – Sel, eau et forêt: hier et aujourd’hui, Arc-et-Senans, FranYa; • 2007 – 35th Anual Conference of Computer Applications and Quantitative Methods in Archaeology, Berlin, Germania.

20


În afara publicaYiilor cercet<torilor români, demne de semnalat sunt studiile pe aceast< tematic< aparYinând cercet<torilor O. Weller şi J. Chapman (vezi bibliografia).

* * *

Intensificarea cercet<rilor referitoare la rolul s<rii în evoluYia comunit<Yilor umane de pe ambii versanYi ai CarpaYilor Orientali şi-a g<sit, de curând, o necesar< reflectare şi pe plan muzeografic. Demn< de semnalat în acest sens este organizarea, în 2006, de c<tre Muzeul CarpaYilor R<s<riteni din Sfîntu Gheorghe, a expoziYiei „Sarea, Timpul şi Omul”, prilej cu care s-a editat un catalog de expoziYie ce dep<şeşte cu mult, prin nivelul materialelor incluse, exigenYele pretinse de un asemenea tip de publicaYie (Cavruc, Chiricescu 2006).

* * *

Ca urmare a eforturilor de stimulare a cercet<rii româneşti coordonate de Consiliul NaYional al Cercet<rii ŞtiinYifice din Înv<Y<mântul Superior, în anul 2007 s-a obYinut finanYarea a dou< proiecte axate pe problematica s<rii/izvoarelor de ap< s<rat<, respectiv:

- Dan Monah, Exploatarea s<rii în preistoria României (proiect tip A);

- Marius Alexianu, Izvoarele de ap< s<rat< din Moldova: etnoarheologia unei resurse naturale polivalente (proiect de cercetare exploratorie tip Idei).

21


22


Cap. II. Izvoare de apă sărată din Moldova subcarpatică: timp arheologic, prezent istoric

Zona Moldovei subcarpatice este actualmente singura din Europa unde izvoarele de ap< s<rat< în proximitatea c<rora se afl< vestigii arheologice continu< s< fie exploatate şi ast<zi la un nivel de intensitate neaşteptat.

În Moldova exist< deocamdat< doar câteva situri arheologice din proximitatea izvoarelor de ap< s<rat< investigate în grade de complexitate diferite. InformaYiile obYinute pân< în prezent sunt suficiente totuşi pentru a oferi o imagine relativ cuprinz<toare asupra (contextelor) exploat<rii lor în timpul arheologic.

Pân< în prezent, punctul Poiana Slatinei din Lunca (com. Vân<tori – NeamY, jud. NeamY), constituie cel mai reprezentativ punct de exploatare a apei s<rate din Moldova şi totodat< un reper pentru preistoria european<. Aici s-au identificat trei zone de depuneri arheologice dintre care cea mai consistent< (zona A) se afl< în proximitatea izvorului actual de ap< s<rat<. Materialele arheologice descoperite în cele trei zone sunt datate în neolitic şi chalcolitic (culturile Starčevo-Criş, cultura ceramicii liniare, Precucuteni, Cucuteni), epoca bronzului (culturile Costişa-Komarov, Noua), epoca fierului (cultura Corl<teni-Chişin<u, orizontul Canlia), evul mediu timpuriu (sec. X-XII) şi sec. al XIX-lea (Dumitroaia 1987).

La Solca (jud. Suceava), în locul numit Slatina Mare, în vecin<tatea izvorului de ap< s<rat<, s-au

23


identificat vestigii arheologice atribuite culturilor Criş, Precucuteni, Cucuteni B, precum şi din epocile Hallstatt şi evul mediu târziu (Ursulescu 1977). MenYion<m, totodat<, c< reluarea cercet<rilor sistematice în acest punct de exploatare a apei s<rate nu s-a soldat decât cu identificarea unui consistent nivel Cucuteni (vestigii ceramice Cucuteni B şi, în num<r mult mai mare, Cucuteni C) ; în ce priveşte perioadele ulterioare, s-au reperat fragmente ceramice care ar putea proveni din epoca bronzului , precum şi o structur< de lemn alc<tuit< din pari şi împletitur< de nuiele, datat< în perioada târzie a evului mediu, respectiv sec. XVII – XVIII (Nicola et al. 2007).

La Cacica (jud. Suceava) s-a identificat un punct neolitic (cultura Cucuteni) de exploatare a apei s<rate prin tratament termic în vase conice de tip „briquetages” ale c<ror vestigii alc<tuiesc un strat arheologic de aproximativ 80 cm (Andronic, 1989; 1997).

La CucuieYi (com. SolonY, jud. Bac<u), în punctul Slatina Veche, s-au identificat dou< movile formate din depuneri arheologice aparYinând culturilor Precucuteni şi Cucuteni (faza A) , epocii bronzului şi epocii fierului (orizontul Canlia) ( Munteanu 2006, 62-64, Munteanu et al. 2007).

Plecând de la informaYiile oferite de cercet<rile arheologice (de suprafaY< sau sistematice) efectuate în proximitatea izvoarelor de ap< s<rat< s-au putut determina cronologic şi cultural comunit<Yile preistorice care au exploatat ap< s<rat< din slatine (Ursulescu 1995), respectiv:

- Starčevo-Criş: Solca – Slatina Mare, Lunca – Poiana Slatinei, Oglinzi – B<i şi Oglinzi – Cet<Yuia;

- cultura ceramicii liniare: Lunca, Oglinzi – Cet<Yuia (urme sporadice);

- cultura Precucuteni: Xolici, Lunca, Oglinzi;

24


- cultura Cucuteni: Solca, Cacica, Lunca, Oglinzi –B<i şi Cet<Yuie, Prohozeşti – Silişte, Poduri–Pe H<ineal<.

Desigur, aceast< list< poate fi continuat< prin însumarea datelor recente (unele înc< nepublicate) şi pentru culturile şi segmentele cronologice ulterioare.

Cercet<rile arheologice efectuate într-un num<r atât de redus de situri relaYionate cu exploatarea apei s<rate nu trebuie s< induc< în eroare în leg<tur< cu aprecierea parametrilor reali ai exploat<rii slatinelor în timpul arheologic. O dovad< concludent< în acest sens o constituie cercet<rile sistematice efectuate în judeYul NeamY între 2004 şi 2007 de echipa format< din O. Weller, R. Brigand şi M. Alexianu, unul din obiective fiind reperarea tuturor izvoarelor de ap< s<rat< din acest judeY. În urma cercet<rilor efectuate, s-a reuşit identificarea altor slatine cu depuneri preistorice (variabile ca dimensiuni) în vecin<tate (Xolici, Dealul Cozla-Gârcina, Sl<tioara-Tazl<u, Ghind<oani), ceea ce schimb< în mod considerabil percepYia avut< anterior. Cu totul remarcabil< a fost identificarea, cu prilejul anchetelor etnoarheologice efectuate de c<tre aceeaşi echip< în 2005, a importantului sit arheologic din proximitatea slatinei H<l<butoaia-Xolici (fig. 5) unde, dup< primele investigaYii, s-au depistat consistente depuneri Criş, Precucuteni şi Cucuteni.

O alt< descoperire deosebit de important< a fost f<cut< cu prilejul anchetelor efectuate în 2007 pe teritoriul satului Balş de echipa O. Weller, V. Cotiug<, M. Alexianu, unde, în punctul „Arcaci”, în aria de captare a resurselor naturale a aşez<rii eponime Cucuteni, s-a identificat o slatin< folosit< pân< în deceniul şapte al secolului trecut, în proximitatea c<reia s-au depistat vestigii arheologice (Starčevo-Criş?, Cucuteni? ).

Pe de alt< parte, referitor la exploatarea evident< a saramurii de slatin< în timpul arheologic, nu putem s< ne m<rginim a lua în considerare doar izvoarele cu ap<

25


vinzi?”; tocmai aceast< mentalitate explic< „preYul atât de sc<


unor asemenea aşez<ri sezoniere s< fie pus< în leg<tur< cu aşez<rile mai importante pe care le deserveau, inclusiv pentru necesit<Yile schimburilor comerciale. Pe de alt< parte, aceste aşez<ri sezoniere sugereaz< o organizare ierarhic< în interiorul unui anumit complex de aşez<ri.

Procesul apariYiei unor asemenea aşez<ri sezoniere este surprins , mutatis mutandis, chiar dac< nu pân< la cap<t, într-un pasaj deosebit de interesant, atât din punctul de vedere al etologiei animale cât şi din cel al comportamentului uman generat de aceasta, dintr-o lucrare cu caracter geografic despre China în care este vorba de atracYia puternic< exercitat< de p<mânturile s<r<turoase pentru turmele de oi. Autorul lucr<rii, un celebru savant iezuit din secolul al XVII-lea, menYioneaz< faptul c< în provincia Junnan (Yunnan) , la nord-est de oraşul militar (urbs militaris) Yaogan (Yao’an), se afl< un mare izvor de ap< s<rat< numit Peyencing (Baiyanjing) care înseamn< în limba chinez< ‘puY de sare alb<’. Oarecum neîncrez<tor, înv<Yatul respectiv, care şi-a petrecut o mare parte din viaY< în China, noteaz<, dup< cât se pare, dup< o menYiune chinez< scris<, o tradiYie local< conform c<reia izvorul respectiv a fost descoperit datorit< oilor care lingeau p<mântul din zon<, s<pându-l cu copitele. Observarea acestui comportament de c<tre p<stori şi, desigur, efectuarea unor mici sondaje în zon< au dus la descoperirea unei emergenYe de ap< s<rat< (Martini 2oo2, 162 : Versus Barrapeliotem ab urbe haud ita procul abest ingens puteus, qui aquam salsam continet, hauriturque ad salem candidissimum conficiendum, adhibeturque per totam regionem, vocatur Peyencing, hoc est, albi salis puteus : huius inventionem ovibus adscribunt, quod ibi terram lambere, pedibusque eradere consuescant, ac ungulis exsculpere, donec tandem re saepius notata, salsam ibi terram, aquamque reperere.).

140


Deşi pasajul respectiv nu mai aduce alte preciz<ri, este foarte probabil ca descoperirea izvorului respectiv s< fi antrenat apariYia unei aşez<ri sezoniere de exploatare a apei s<rate.

În alt< ordine de idei, faptul c< în apropierea acestui important izvor de ap< s<rat< se afla un oraş militar nu ni se pare întâmpl<tor, fiind vorba de un fenomen atestat arheologic şi documentar şi pentru alte spaYii.

d. Aşezări care se aprovizionează direct de la izvoarele de apă sărată

d.1. Locuiri sezoniere de tip stână Înainte de 1989, în condiYiile economiei

centralizate de stat, comportamentele economice naturale erau afectate inclusiv în ceea ce priveşte exploatarea p<şunilor. De exemplu, în jurul slatinei de la Lunca, com. Vân<tori – NeamY, nu existau decât una sau dou< stâne, în timp ce actualmente se constat< o veritabil< concentrare de locuiri sezoniere pentru creşterea oilor (fig. 29) şi a vacilor şi un studiu etnografic referitor la variaYiile de poziYionare a acestora se impune în viitorul apropiat. Totodat<, conform informaYiilor obYinute înainte de 1989, apa s<rat< de la slatin< era foarte puYin utilizat< în stâne (doar la mâncarea ciobanilor), c<ci pentru oi se utiliza un anume tip de sare gem<, respectiv „bolovanii de sare” cump<raYi din comerY. Este evident c< în timpul arheologic sarea provenind de la izvoarele s<rate era utilizat< în aceste tipuri de locuiri sezoniere sub form< lichid<, dar şi recristalizat< în proporYii mult mai mari. O dovad< în acest sens o reprezint< practica atestat< în zona munYilor Pirinei unde ciobanii presar< sare gem< pe pietre pentru

141


a fi lins< de oi. Anchetele efectuate în vara anului 2007 în zona slatinei Hălăbutoaia – Xolici au consemnat pentru prima data o situaYie deosebit de interesant< care confirm< mai vechile noastre supoziYii. Conform spuselor unui informator în vârst< (Dumitru Croitoru), ciobanii din perioada anilor 1940 – 50 transportau ori de cîte ori aveau nevoie câte o g<leat< cu ap< s<rat< de la slatin< la stân< (situat< atunci la aprox. 200 m de slatin<), obYinând husc< prin fierberea saramurii într-un cazan. Acelaşi D.Croitoru a precizat c< nu se f<cea husc< lâng< izvorul de ap< s<rat<, ci numai la stân<, într-o zon< relativ plat< aflat< în proximitatea unui izvor de ap< dulce, şi c< dintr-o g<leat< de slatin< rezulta o cantitate de 1-2 kg de sare.

Deşi, de obicei, se interzice animalelor domestice s< se adape direct la izvorul de ap< s<rat<, în timpul unei anchete în zona Moineşti (D. Monah, O. Weller, M. Alexianu) s-a observat c< oile erau l<sate s< bea direct la slatin<, probabil din cauza concentraYiei foarte reduse de sare.

Este important de subliniat c<, în condiYii normale, chiar animalele prefer< s< ling< husca obYinut< prin evaporare natural< de-a lungul scurgerilor de ap< s<rat< din jurul unei slatine decât s< se adape direct din acestea. De altminteri, anchetele etnografice ulterioare trebuie s< precizeze dac< este un comportament obişnuit ca ciobanii s< dirijeze turmele de oi ca s< ling< aceast< huscă natural<.

A identifica aşez<ri sezoniere de acest tip cu prilejul cercet<rilor arheologice constituie, f<r< îndoial<, o sarcin< foarte dificil<, dar arheologii trebuie s< fie avertizaYi asupra posibilit<Yii existenYei acestora.

142


Fig. 29: Stân< situat< între izvorul de ap< s<rat< şi satul Oglinzi, com. R<uceşti (jud. NeamY) (foto O. Weller, 2004).

143


d.2. Aşezări propriu-zise Cercet<rile etnografice axate pe identificarea

satelor/oraşelor utilizatoare au dus la o prim< concluzie care trebuie s< fie confirmat< statistic: toate aşez<rile gravitând spre un izvor de ap< s<rat< utilizau aceast< ap<.

S-au putut evidenYia, totodat<, dou< situaYii distincte:

-în cazul unui unic izvor de ap< s<rat< într-o anumit< arie sau a existenYei unei slatine prezentând calit<Yi superioare, situate într-o zon< de concentrare a izvoarelor de ap< s<rat<, aprovizionarea se face pe o arie considerabil<. Astfel, în ceea ce priveşte slatinele de la Lunca, care prezint< valori gustative remarcabile şi o concentraYie mai mare decât cele din împrejurimi, aceasta este utilizat< pentru aprovizionare atât de satele apropiate cât şi de cele situate, de regul<, pân< la o distanY< de 15 km; în unele cazuri, distanYele sunt mult mai mari (Pipirig, Boboieşti) (fig. 30). Se constat< o situaYie similar< în ceea ce priveşte Slatina Mare de la Negriteşti unde vin cu automobilele în mod constant locuitorii oraşului Roznov (10 km spre N) şi chiar din oraşul Buhuşi (15 km spre S). În mod sporadic, locuitorii de la Piatra NeamY se aprovizioneaz< şi ei (25 km spre N) (Alexianu et al. 1992, 162).

-în cazul concentr<rii medii a izvoarelor de ap< s<rat< ce prezint< calit<Yi gustative şi concentraYii asem<n<toare, se constat< o sc<dere a distanYelor pân< la satele care se aprovizioneaz<. În zona Poduri, de exemplu, se cunosc patru izvoare de ap< s<rat< dispuse în zigzag, la o distanY< de 5-6 km, care sunt utilizate de grupe de 2-3 sate şi respectiv de cartiere ale oraşului Moineşti care se g<sesc pe o raz< de 3-5 km (Monah et al. 2003, 69-73).

144


Consider<m c< schema de distribuYie actual< cu caracter radial, are toate şansele de a fi funcYionat şi pentru aşez<rile identificate arheologic, desigur la alte proporYii spaYiale. Se impune o precizare: deşi între mijloacele de transport de ast<zi, care m<resc spaYiul de exploatare şi cele ale societ<Yilor non-industriale, exist< diferenYe asupra c<rora nu mai trebuie s< insist<m, trebuie s< presupunem pentru timpul preistoric nu o diminuare a ariei de exploatare sub form< lichid< a izvoarelor s<rate, ci, dimpotriv<, o sporire a acesteia din cauza dependenYei mai puternice a diferitelor aşez<ri de aceast< form< de sare. Deci, dac< sistemul actual de distribuYie îl sugereaz< pe cel din trecutul arheologic, aria de aprovizionare a apei s<rate trebuia s< fi fost mult mai extins<, f<r< a-i putea preciza limitele decât cu mare aproximaYie. De altminteri, limitându-ne la arii actuale, putem pune în leg<tur< aşez<rile atestate arheologic cu exploatarea unui izvor de ap< s<rat<. În cazul ariei de utilizare a grupului de izvoare s<rate de la Lunca Vân<tori – NeamY şi Oglinzi, unde s-au efectuat cercet<ri de suprafaY< şi câteva s<p<turi sistematice (Dumitroaia 1994) situaYia este urm<toarea: 3 indici de situri neolitice timpurii, 5 din neoliticul mediu, 30 din neolitic, 5 din perioada de tranziYie de la chalcolitic la epoca bronzului, 25 din epoca bronzului, 6 din Hallstatt, 3 La Tène, 18 din sec. II-III d. Chr., 7 din sec. IV, 2 din sec. V-VII, unul din sec. X-XII, 35 din sec. XIV-XVII, adic< un total de 131 de puncte.

Se cuvine s< preciz<m c<, de obicei, nu exist< aşez<ri situate în proximitatea izvoarelor de ap< s<rat< şi c<, pe de alt< parte, acestea nu sunt incluse în perimetrul locuit al satelor; dar exist< şi excepYii ca, de pild<, la Xolici (slatina amenajat< este situat< în spatele unei case recent construite) şi la Dragomiru (câteva case izolate sunt situate la mic< distanY< de slatin<).

145


e. Puncte fortificate sau cetăţui de supraveghere şi de protecţie armată a izvoarelor sărate

Dup< cum rezult< din observaYiile realizate pân< în prezent, acest tip de locuire nu se întâlneşte decât în cazul izvoarelor de ap< s<rat< de mare însemn<tate, cu debit abundent continuu (sau aproape), dup< cum am presupus deja (Alexianu et al. 1992, 165). Aceste locuiri apar, de asemenea, în cazul z<c<mintelor importante de sare gem< (Kotigoroško 1991, 120). Cazul tipic, datorit< s<p<turilor şi interpret<rii lui Gh. Dumitroaia (1994, 70-75), este cel de la Oglinzi, din punctul Cet<Yuie, situat la o distanY< de 1 km faY< de Poiana Slatinei. Este vorba de un sit de în<lYime, cu form< aproximativ triunghiular<, ap<rat în mod natural pe dou< laturi de c<tre pante naturale abrupte şi pe alt< latur< de un şanY de ap<rare de unde se puteau supraveghea izvoarele de ap< s<rat< de la Poiana Oglinzi, Sl<tior şi S<r<turi – Oglinzi, ca şi toat< micro-depresiunea Oglinzi, un segment al culoarului Moldovei şi chiar, parYial, depresiunea NeamYului. S<p<turile efectuate în acest punct au evidenYiat urme ale unei locuiri Cucuteni A şi vestigii sporadice atribuite culturii Starčevo-Criş, culturii ceramicii liniare şi epocii bronzului. Locuirea Cucuteni A cuprindea locuinYe mai degrab< s<r<c<cioase, dar în interiorul acestora s-au descoperit fragmente de brichetaje. Cercet<rile au pus în evidenY< faptul c< şanYul de ap<rare este posterior locuirii eneolitice, datând probabil din epoca bronzului.

* * *

În urma anchetelor etnografice din 2004 – 2007 s-a decelat o nou< categorie de aşez<ri ce pot fi puse în leg<tur< cu exploatarea apei s<rate. Aceast< categorie este constituit< din aşez<ri în care aprovizionarea cu sare

146


era realizat< nu prin exploatarea direct< a locuitorilor provenind din aceste aşez<ri, ci ca urmare a unor activit<Yi de troc sau vânzare.

Pe baza datelor furnizate de anchetele etnografice, aceste aşez<ri sunt situate într-o arie de utilizare situat< între 40-50 şi aprox. 100 km distanY< faY< de izvorul de ap< s<rat<.

Evident, în aceste cazuri putem vorbi de teritorii de utilizare a apei s<rate / husc< în sens extins. Satisfacerea necesit<Yilor de sare ale comunit<Yilor respective nu se realiza direct, ci prin intermediari. Cu alte cuvinte, este vorba de veritabile reYele de redistribuYie a s<rii sub form< lichid< (saramur<) sau recristalizat< (husc<).

* * *

În viitor, cercet<rile etnoarheologice vor trebui s< acorde o atenYie special< definirii prezenYei umane în proximitatea SAS în leg<tur< cu practicarea vân<torii, ceea ce putea antrena uneori construcYia unor colibe sau ad<posturi vân<toreşti, utilizate în mod repetat.

147


municipiu/oraş comună izvor sărat

Fig. 30: Ariile de utilizare a apei s<rate provenind

de la izvoarele Poiana Slatinei-Lunca şi Culeşa-Poiana (jud. NeamY) (hart< O. Weller 2005).

148


± izvor principal

º izvor secundar

Arie de aprovizionare

…… supracomunală – – suprasătească - - - - sătească deplasare motorizată

Fig. 31: Arii de aprovizionare de la izvoarele cu ap< s<rat< (jud. NeamY); cf. numerotaYia de la tabelul 1

(hart< R. Brigand şi O. Weller, 2007).

149


150


Concluzii

Orientarea anchetelor etnoarheologice în primul rând spre o abordare prin prisma analizei spaYiale, prin care s< se ajung< la determinarea aproximativ< a fenomenului de distribuYie a apei s<rate provenind de la izvoare, o problematic< secundar< pentru cercetarea etnografic<, dar esenYial< pentru problematica arheologic<, a deschis perspectiva modeliz<rii ariilor de utilizare a apei s<rate pentru timpul arheologic şi, mai ales, a înYelegerii raporturilor complexe dintre emergenYele de ap< s<rat< şi habitatul uman.

Tipologia „aşez<rilor” propus< a evidenYiat câteva „locuiri” a c<ror existenY< este determinat< în mod esenYial de prezenYa izvoarelor de ap< s<rat<. Este vorba de situri de exploatare a izvoarelor s<rate asociate cu depozite arheologice, de aşez<ri sezoniere pentru exploatarea izvoarelor s<rate şi de situri fortificate sau cet<Yui de supraveghere şi de protecYie armat< a izvoarelor s<rate. Cercet<rile arheologice ce vor fi efectuate într-o zon< cu un izvor s<rat ar trebui, în principiu, s< Yin< seama de aceast< tipologie.

În ceea ce priveşte categoria aşez<rilor care se aprovizionau direct la izvoarele s<rate, consider<m c< implantarea lor într-un anume loc se explic< printr-un întreg complex de factori determinanYi printre care existenYa unui izvor s<rat juca, f<r< îndoial<, un rol important, dar nu exclusiv.

Este de la sine înYeles c< aşez<rile incluse în aceast< tipologie nu pot s< se întâlneasc< în majoritatea cazurilor

151


de izvoare s<rate, cu excepYia celor de o foarte mare importanY<.

Teoretic, cercet<rile viitoare referitoare la implantarea aşez<rilor în raport cu izvoare s<rate trebuie s<-şi propun< reconstituirea reYelei complexe a acestor aşez<ri şi stabilirea raporturilor existente între ele atât la nivelul fiec<rui izvor s<rat cât şi al nivelul întregii zone subcarpatice. Acest demers trebuie s< ia în considerare, la modul ideal, toate epocile arheologice, analizându-le una dup< alta. Trebuie, deci, s< se stabileasc< la nivelul fiec<rui izvor de ap< s<rat< densitatea siturilor arheologice dintr-o anumit< perioad<, distanYele dintre ele, caracteristicile unei aşez<ri sau alteia din punct de vedere ierarhic şi al specializ<rii; este necesar, de asemenea, un efort laborios pentru a fi siguri de relativa sincronie a aşez<rilor pentru a se putea decela – şi poate chiar explica – variaYiile diacronice în ceea ce priveşte densitatea, amplasarea aşez<rilor şi schimb<rile în structura şi funcYionalitatea habitatului. Trebuie de asemenea propuse modele de implantare a aşez<rilor în aria prezumat< de influenY< a unui izvor s<rat.

La nivelul întregului lanY extracarpatic de izvoare s<rate trebuie s< se stabileasc< o tipologie a opYiunilor teritoriale în relaYie cu izvoarele s<rate, modele de habitat la scar< extracarpatic<, formarea de nuclee de aşez<ri vecine între ele şi diferenYiate faY< de alte nuclee. Evident, toate aceste operaYiuni trebuie s< Yin< cont de precauYiuni metodologice referitoare îndeosebi la gradul de sincronism al locuirilor.

Chiar înainte de realizarea acestui mare studiu care este absolut necesar pentru emiterea de concluzii fundamentate ştiinYific, cercet<rile efectuate în România asupra acestor tipuri de habitat indic< deja, de o manier< clar<, o concentrare a habitatului pe axa spaYial< şi o continuitate de habitat pe axa temporal<; aceste dou< fenomene ilustreaz< rolul de catalizator al izvoarelor

152


s<rate pentru dezvoltarea comunit<Yilor umane începând din preistorie şi pân< în prezent. Izvoarele s<rate din Moldova prezint<, analizate separat, o importanY< mai degrab< local<, dar dac< se ia considerare ansamblul izvoarelor de ap< s<rat< extracarpatic<, rolul lor în dezvoltarea habitatului se manifest< la nivel macroregional atât pe plan arheologic, cât şi pe plan istoric şi etnologic, contribuind, al<turi de alYi factori, la stabilirea şi dezvoltarea unui ansamblu puternic de aşez<ri extracarpatice care, practic, dubleaz< cordonul de izvoare s<rate.

Cercet<rile etnoarheologice efectuate pân< în prezent, luând în considerare criteriul raporturilor dintre locuirile umane şi sursele de ap< s<rat<, s-au soldat cu evidenYierea unei tipologii diferite faY< de cele anterioare (Zaharia et al. 1970, 32 şi urm.), care contribuie la mai buna înYelegere a problemei concentr<rilor demografice în unele micro- sau macrozone, precum şi a raporturilor complexe stabilite între diferite tipuri de locuiri. O importanY< deosebit< o prezint< distingerea tipului de locuire reprezentat de punctele de exploatare a s<rii, care, dac< ar fi s< ne referim la cea mai intens cercetat< civilizaYie preistoric< din România – cultura Cucuteni, completeaz< delimit<rile teoretice anterioare. Asemenea puncte de exploatare necesit< şi pe viitor o atenYie aparte, dup< cum o demonstreaz< rezultatele s<p<turilor de la Lunca şi ale cercet<rilor de suprafaY< de la Cacica, autorul acestora din urm<, independent de noi, utilizând o terminologie identic<, bazat< pe o interpretare, în general, asem<n<toare.

Cercet<rile etnografice întreprinse de noi ridic<, în afara clasific<rii tipurilor de locuiri în raport cu sursele de ap< s<rat<, şi alte direcYii de investigare interesante.

La prima vedere, s-ar p<rea c< exploatarea sub forma lichid< ar avea caracter strict local, iar cea sub form< de sare recristalizat< ar fi destinat< exclusiv

153


trocului sau vânz<rii la mare distanY<. Dar producerea s<rii recristalizate era absolut obligatorie şi la nivel local, fiind practicat< şi azi. Rezult<, deci, c< în comunit<Yile preindustriale din zonele aferente unei slatine, din cantitatea total< de sare recristalizat< o parte apreciabil< revenea consumului local. Abia restul era destinat propriu-zis schimbului, la nivel macrozonal. Desigur, plasând discuYia la nivelul preistoriei, este greu de delimitat între zona de servire a comunit<Yilor locale sau a unei formaYiuni teritoriale oarecare şi aria schimbului propriu-zis.

Legat de aceasta, nu este exclus s< fi existat practici de redistribuire la nivelul aşez<rilor ce ocupau o poziYie central< în economia culturii arheologice respective, fapt ce presupune preocup<ri de asigurare a depozit<rii, un control şi o supraveghere a bunurilor şi poate chiar o evidenY< cu caracter primitiv. Este cunoscut faptul c< apariYia procesului de redistribuire implic< importul de produse „exotice”, cu valoare de însemne de prestigiu, ce puteau fi utilizate numai de c<tre persoane ce jucau un rol însemnat. Ar fi interesant de abordat din acest unghi de vedere prezenYa în teritoriile bogate în slatine a tezaurelor din unele culturi preistorice.

În leg<tur< cu practicarea la o scar< impresionant< a recristaliz<rii s<rii în culturile neo-eneolitice, aşa cum este ea atestat< la Lunca, credem c< poate fi ridicat< problema apariYiei unui grup specializat, chiar dac< restrâns, de produc<tori de sare recristalizat< (Ursulescu 1977, 314), dup< cum probabil< este şi diferenYierea unui grup de transportatori specializaYi ai acestui produs. Desigur, situaYia este diferit< în cazul transport<rii de saramur< de slatin<. Este de presupus c<, în numeroase cazuri, saramura era transportat<, la distanYe mai mici, mai ales în recipiente de lemn de tipul botei de slatin< de la B<lY<teşti, cu o capacitate de circa 10 l, aflat< actualmente în colecYiile Muzeului de etnografie Piatra

154


NeamY (informaYie etnograf Elena Florescu). În nordul Moldovei, asemenea recipiente se numesc b<rbânYe de slatin<. Este verosimil, totodat<, s< admitem c<, odat< cu apariYia mijloacelor de transport pe roYi, ponderea a revenit acestora, datorit< posibilit<Yii de a transporta cantit<Yi mai mari la distanYe apreciabile, ceea ce, aşa cum am ar<tat mai sus, a dus la abandonarea activit<Yilor de recristalizare a s<rii lâng< izvoarele de ap< s<rat<. Putem vorbi, deci, şi de un grup specializat de transportatori de saramur< de slatin<. În acest sens, remarc<m un document din 1783 ce menYioneaz< „16 Y<rani, cărăuşi recunoscuţi (s.n.) din localit<Yile dimprejur, care c<rau cu c<ruYele lor, în butoaie, saramura de aici” (Ceauşu 1982, 379).

O problem< fundamental< în leg<tur< cu exploatarea surselor de ap< s<rat< din Moldova este aceea a însemn<t<Yii lor în raport cu exploatarea s<rii geme. Este, consider<m, indiscutabil faptul c< exploatarea sub form< lichid< avea un caracter local, în dublu sens, atât la nivelul fiec<rei slatini în parte, cât şi la nivelul totalit<Yii slatinelor din Moldova. Totuşi, populaYia care utiliza slatinele atingea valori numerice considerabile, o dovad< în acest sens fiind interdicYiile de comercializare a produselor slatinelor în scopul l<rgirii pieYei de desfacere intern< a s<rii geme provenind de la Tg. Ocna, în prima jum<tate sec. al XIX-lea (Vitcu 1987, 112). Mai dificil de stabilit este caracterul macrospaYial al comercializ<rii atât de probabile a huscăi, unele din slatinele din Moldova având un debit considerabil ce se preta chiar exploat<rii de tip industrial (Turcu 1957). În ce ne priveşte, consider<m c< doar acumularea unei documentaYii pe cat posibil exhaustive privind intensitatea producerii sigure de huscă în perioadele preindustriale poate permite concluzii verosimile în leg<tur< cu acest aspect. Oricum, atâta vreme cât planeaz< serioase dubii privind exploatarea arheologic< a

155


aflorimentelor de sare gem< din Moldova, slatinele par s< fi jucat un rol mai mare decât cel local.

F<r< a supraestima importanYa s<rii în alimentaYie, nu putem s< nu lu<m în considerare rolul ei în asigurarea st<rii de s<n<tate general< a oamenilor şi animalelor domestice, fapt ce a contribuit, în mod poate decisiv, la stabilitatea unor culturi preistorice (Ellis 1984, 205), în conservarea unor întregi categorii de alimente pentru anotimpurile neproductive, puse toate acestea în leg<tur< cu fenomenele demografice, cu evoluYia de ansamblu a comunit<Yilor umane ce beneficiau de produsele slatinelor.

Dac<, la începutul cercet<rilor etnoarheologice, ponderea tematic< a chestionarelor etnografice era deYinut< de problematica ariilor de utilizare a apei s<rate provenind de la izvoarele de ap< s<rat<, precum şi de utiliz<rile acesteia, realit<Yile întâlnite pe teren au impus o l<rgire tematic< apreciabil< în m<sur< s< cuprind< dimensiunile esenYiale ale acestui adev<rat univers al sării , decelabil atât la nivelul acYiunii pragmatice, cât şi la acela al reprezent<rilor culturale şi, uneori, chiar ideologice.

Deşi, evident, suntem conştienYi c< nu toYi parametrii acestui univers al s<rii, de o complexitate deconcertant<, sunt transferabili în toat< concreteYea lor în timpul arheologic, am Yinut s< salv<m de la uitare şi cel mai mic sau (aparent) neînsemnat detaliu oferit de subiecYii anchetelor etnografice. Tocmai aceste detalii au deschis calea c<tre orizonturi neaşteptate ale vieYii cotidiene din satele Moldovei subcarpatice (de pild<, ultimele practici de recristalizare a s<rii provenind din apa izvoarelor s<rate, atracYia exercitat< de izvoarele s<rate pentru animalele s<lbatice, de unde oportunit<Yile exploatate de vân<tori, practicile de troc şi comercializare, o menYiune special< cuvenindu-se a fi

156


f<cut< bog<Yiei şi variet<Yii utiliz<rilor haloterapeutice şi simbolice).

Dac<, aşa cum a reieşit cu pregnanY< pe parcursul anchetelor noastre, chiar şi azi practicile haloterapeutice şi utiliz<rile simbolice ale s<rii cunosc asemenea dezvolt<ri, nu avem nici cea mai mic< îndoial< c< acestea reprezentau dimensiuni definitorii şi pentru timpul arheologic. Nu înseamn< aceasta, evident, c< totalitatea elementelor concrete consemnate ast<zi vor fi existat şi în trecutul arheologic, ci c< ele dau seam< de dimensiuni aproape inimaginabile pentru abord<rile arheologice de tip clasic. Cu alte cuvinte, dac< aceste dimensiuni difer< prin conYinut în diferite segmente istorice, ele reprezint< constante definitorii ale universului sării (pentru problematica raporturilor între constante şi variante ale activit<Yilor umane, cf. Ladurie, 1974, Bintliff, 1999).

La cap<tul acestor consideraYii, a reieşit c< cercet<rile etnoarheologice au atras atenYia asupra importanYei slatinelor pentru depistarea de noi staYiuni arheologice, asupra rolului lor în existenYa şi evoluYia comunit<Yilor umane preindustriale, au sugerat unele explicaYii privind sistemul de distribuYie a produselor slatinelor, au propus o nou< tipologie a locuirilor umane aflate în relaYie cu sursele de ap< s<rat< şi au generat câteva noi direcYii de cercetare, toate acestea vizând înYelegerea cât mai adecvat< a raporturilor existente între aceast< resurs< mineral<, datele arheologice, comportamentul uman şi societate.

157


Fig. 32: Anchete etnografice în judeYul NeamY în perioada 2004 – 2007 (hart< R. Brigand şi O. Weller pe fond

Landsat 1995, 2007).

158


Densitatea izvoarelor minerale (sărate şi sulfuroase)/ km2

Numărul anchetelor etnografice

Fig. 33: Num<rul anchetelor etnografice raportate la densitatea izvoarelor minerale din jud. NeamY

(hart< R. Brigand şi O. Weller, 2007).

Fig. 34: Utiliz<ri ale izvoarelor de ap< s<rat< (jud. NeamY) (hart< R. Brigand şi O. Weller, 2007).

159


160


Anexă. Subiecţii anchetelor etnografice

Nr crt

Anul anche-tei

Nume informator

Vârst</sex informator

Domiciliu

1. 2004 Mihai APOSTOAIE 66/M Oglinzi, com. R<uceşti, NT

2. 2004 Constantin B;LUX; 72/M Poiana, com. Brusturi, NT

3. 2004 Gheorghe BÂZU 75/M Oglinzi, com. R<uceşti, NT

4. 2004 Teodor CHIXU 55/M Poiana, com. Brusturi, NT

5. 2004 Ion DIACONU 53/M Blebea, oraş Tg. NeamY, NT

6. 2004 Mihai FILIP 42/M Oglinzi, com. R<uceşti, NT

7. 2004 Gheorghe LAZ;R 35/M S<veşti, com. R<uceşti, NT

8. 2004 Dumitru MARIAN 34/M Vân<tori – NeamY, com. Vân<tori – NeamY, NT

9. 2004 Maria LUCHIAN 64/F OrY<şti, com. Drag<neşti, NT

10. 2004 Pavel LUCHIAN 77/M OrY<şti, com. Dr<g<neşti, NT

11. 2004 Simion LUCHIAN 30/M OrY<şti, com. Dr<g<neşti, NT

12. 2004 Ilie STAN 38/M R<uceşti, com. R<uceşti, NT

13. 2004 Mihai VICOVANU 41/M Poiana, com. Brusturi, NT

14. 2005 Elena ALBEX 50/F Neguleşti, com. Piatra Şoimului, NT

15. 2005 Elena ALEXANDRESCU

65/F Piatra Şoimului, com. Piatra Şoimului, NT

161


16. 2005 Constantin APOPEI 48/M B<lY<teşti, com. B<lY<teşti, NT

17. 2005 Constantin CHITIC 34/M Gârcina, com. Gârcina, NT

18. 2005 Ioan COTOIU 22/M Xolici, com. Petricani, NT

19. 2005 Victor DAVID 31/M Almaş, com. Gârcina, NT

20. 2005 Ion FILIP 69/M Negreşti, com. Negreşti, NT

21. 2005 Ion MORARU 60/M Luminiş, com. Piatra Şoimului, NT

22. 2005 Maria MURARU 56/F Poiana, com. Negreşti, NT

23. 2005 Vasile MURARU 59/M Poiana, com. Negreşti, NT

24. 2005 Maria NICORESCU 75/F Luminiş, com. Piatra Şoimului, NT

25. 2005 Estera NISTOR 29/F Xolici, com. Petricani, NT

26. 2005 Valeric< NISTOR 32/M Xolici, com. Petricani, NT

27. 2005 Stej<rel R;SCOL 43/M Poiana, com. Negreşti, NT

28. 2005 Ioan TODERIXU 66/M Tazl<u, com. Tazl<u, NT

29. 2006 Dan DANELIUC 30/M

Schitu Vovidenia, M<n<stirea NeamY, com. Vân<tori –NeamY, NT

30. 2006 Petru AG;LEANU 57/M Siliştea, com. Români, NT

31. 2006 Maria BUC;TARU 66/F Siliştea, com. Români, NT

32. 2006 Gheorghe C;LIN 73/M Luminiş, com. Piatra Şoimului, NT

33. 2006 Vasile CÂNDEA 61/M Hangu, com. Hangu, NT

34. 2006 Florin CHIRIC; 27/M M<rgineni, com. M<rgineni, NT

35. 2006 Gheorghe CREXU 69/M Grum<zeşti, com. Grum<zeşti, NT

162


36. 2006 Constantin DOROFTEI

38/M Siliştea, com. Români, NT

37. 2006 Constantin GAVRILESCU

35/M Piatra NeamY, NT

38. 2006 Iovu LAZ;R 57/M Xibucani, com. Xibucani, NT

39. 2006 Vasile MIHAI 49/M Români, com. Români, NT

40. 2006 Petru MITREA 58/M Hoiseşti, com. M<rgineni, NT

41. 2006 Constantin NISTOR 44/M Hoiseşti, com. M<rgineni, NT

42. 2006 Gheorghe NISTOR 74/M Hoiseşti, com. M<rgineni, NT

43. 2006 Gheorghe S;NDULACHE

48/M M<rgineni, com. M<rgineni, NT

44. 2006 Maria STAN 75/F M<rgineni, com. M<rgineni, NT

45. 2006 Vasile URSU 47/M Români, com. Români, NT

46. 2007 Tereza Elena ABABEI 41/F Cireşoaia , oraş Sl<nic- Moldova, BC

47. 2007 Neculai Viorel ANGHEL

32/M HârYeşti, com. M<rgineni, NT

48. 2007 Nicolae ARTENE 53/M Boboieşti, com. Pipirig, NT

49. 2007 Mihai BOBEIC; 57/M Tg. Ocna, BC

50. 2007 Iuliana BOSTAN 37/F Hangu, com. Hangu, NT

51. 2007 Olimpia BUTNARU 75/F Tg. Ocna, BC 52. 2007 Dan C;LUG;RU 44/M Tg. Ocna, BC

53. 2007 Constantin C;UTIŞANU

62/M Icuşeşti, com. Icuşeşti, NT

54. 2007 Gheorghe CONUX 67/M Izvorul Alb, oraş Bicaz, NT

55. 2007 Georgian COSTAN 22/M Tg. Ocna, BC 56. 2007 Vasile CRISTIAN 53/M Tg. Ocna, BC

57. 2007 Dumitru CROITORU 72/M Grum<zeşti, com. Grum<zeşti, NT

58. 2007 Petric< DRUXU 63/M Luncani, com. M<rgineni, BC

163


59. 2007 Elena FILIP 34/F Tg. Ocna, BC 60. 2007 Mihai FILIP 43/F Tg. Ocna, BC

61. 2007 Vasile ILIE 84/M Pluton, com. Pipirig, NT

62. 2007 Vasile JORA 70/M HârYeşti, com. M<rgineni, NT

63. 2007 Elena LAZ;R 53/F Tg. Trotuş, BC 64. 2007 Florentina MOISE 52/F Tg. Ocna, BC 65. 2007 Mihai-C<t<lin MOISE 25/M Tg. Ocna, BC

66. 2007 Carmen MUŞAT 45/F Cerdac, oraş Sl<nic –Moldova, BC

67. 2007 Gheorghe OLARU 65/M cartier S<rata, Piatra NeamY, NT

68. 2007 Natalia PELIN 65/F Tg. Ocna, BC 69. 2007 Giorgeta PRICOPIE 54/F Tg. Ocna, BC

70. 2007 Constantin ROMAN 58/M Urecheni, com. Urecheni , NT

71. 2007 Mihaela ROTARU 38/F Cerdac, oraş Sl<nic- Moldova, BC

72. 2007 Georgeta SECAR; 62/F Tg. Ocna, BC 73. 2007 Olimpia SECAR; 38/F Tg. Ocna, BC

74. 2007 Mihaiu TUN 73/M Cucuteni, com. Cucuteni, IS

75. 2007 Gheorghe XÂRDA 86/M Stânca, com. Pipirig, NT

76. 2007 Dorica VASILOI 57/F R<deni, com. P<str<veni, NT

164


Résumé

Dans le cadre d’une recherche ethnoarchéologique centrée sur l’exploitation des sources salées, la zone de piémont des Carpates orientales, à l'est de la Roumanie, offre des opportunités remarquables et aujourd’hui uniques à l’échelle européenne. En effet, ce territoire se caractérise par une très forte densité d’émergences naturelles chlorurées sodiques, parfois associées à des vestiges archéologiques d’exploitation inscrits entre le premier Néolithique européen et le Chalcolithique (Weller, Dumitroaia 2005). De nos jours, l’intensité de l’exploitation en fait un objet de premier choix pour appréhender les relations entre populations villageoises et ressource naturelle. Ce phénomène s’explique par les interactions très marquées entre les populations et leur environnement, particulièrement stimulées par le changement de système économique dès 1989 qui s’est accompagné d’un regain des initiatives privées, essentiellement basées sur l’élevage, la production puis la conservation de denrées alimentaires. À ce sujet, il est important de relever que les sources salées se trouvent généralement sur des terrains appartenant à l’État ou à la commune ; les consommateurs peuvent donc y accéder librement sans la moindre restriction réglementaire d’ordre financier, juridique ou administratif, même si depuis une période récente, les mairies manifestent la volonté très nette d’établir une taxe d’accès aux sources salées. Cette immixtion du droit public dans la sphère privée provoque chez les

165


utilisateurs habituels, le rejet clair de ces tentatives d’appropriation de la ressource en eau salée, considérée par certains comme un don de Dieu.

La diversité de situations et de contextes d’utilisation des sources renforce singulièrement la mise en place d’analogies ethnographiques exploitées dans le cadre d’une recherche archéologique sur cette même zone visant la compréhension de l’impact du sel dans l’organisation des premières sociétés d'agriculteurs-éleveurs. L’opportunité d’une analyse mêlant approches ethnographiques et archéologiques a d'ailleurs été valorisée, dès les années 90, par l’un d’entre nous (Alexianu et al. 1992), même si les données ethnographiques étaient alors insuffisantes et leur collecte trop aléatoire. Après plus d’une décennie, en 2003, la mise en œuvre d’un vaste programme interdisciplinaire franco-roumain centré sur le pouvoir structurant des eaux salées de Moldavie sur la longue durée (Weller et al. 2007), a donné une nouvelle impulsion aux recherches ethnoarchéologiques. Dans ce cadre nouveau, une démarche plus rigoureuse voit le jour, fondée sur l’élaboration de questionnaires précis mais ouverts. Ces enquêtes ont été effectuées soit directement à la source salée, soit à la bergerie, soit au village, et ont été centrées sur plusieurs thématiques visant la compréhension des méthodes d’exploitation et d’utilisation de cette ressource au sein d’un espace original. Aussi, on s’est attaché à spatialiser l’information à travers des questions concernant les modes de transport employés, les rapports distance/fréquence d’utilisation, etc.

À l'image de l'inventaire, des analyses chimiques et des prospections systématiques sur l'ensemble des sources salées de Moldavie, menés actuellement pour tout le département du Neamt, nous avons cherché à systématiser les enquêtes ethnographiques aussi bien

166


dans l'espace que dans leur contenu, et à intégrer ces informations dans une perspective historique grâce à la richesse des documents médiévaux et modernes. Ainsi, à partir d'un inventaire exhaustif des ressources en sel, élaboré grâce aux données aussi bien géologiques, historiques que toponymiques, les enquêtes ethnographiques ont logiquement suivi les prospections archéologiques à partir de questionnaires adaptés, à la fois riches et ouverts.

Dès le début de nos enquêtes, nous avons cherché à nous assurer de la fiabilité des sources et de la crédibilité des témoignages. Les informateurs choisis ne sont pas, ou très peu, influencés par leur éducation scolaire ou par les médias. Ce sont des personnes âgées ou des acteurs plus ou moins jeunes de l’approvisionnement en saumure. Pour les situations non vérifiables de visu, par exemple pour les sources actuellement disparues ou pour les pratiques de cristallisation du sel à proximité des sources, la véracité des relations consignées est assurée par la concordance des informations provenant d’au moins trois informateurs n’ayant aucun lien entre eux. Dans la mesure du possible, nous avons également eu recours aux sources documentaires publiées (Ceauşu 1982, Curc< 2007) ou inédites (Peithner 1784) se référant à l’espace concerné mais aussi aux textes anciens, grecs et latins, qui nous livrent parfois des informations similaires à celles d’aujourd’hui.

Préalablement à nos enquêtes ethnographiques, nous avons cherché à établir un inventaire exhaustif des ressources en sel. Outre la documentation géologique et historique, les recherches linguistiques et toponymiques se sont révélées très utiles. Dans la terminologie roumaine, le sel, sare (fr. sel, lat. acc. salem, donne sarat, fr. salé), occupe une place centrale. La place secondaire revient au lexique d’origine slave. Il s’agit surtout de slatina avec le sens de source salée ou de

167


saumure naturelle (Cior<nescu 2001; Iordan 1963, p. 125-126), de slătior (fr. le ruisseau salé) et de Slatioara (fr. mare, flaque d’eau salée).

Dans la zone étudiée, la présence des sources salées est régulièrement signalée par le mot slatina ou slatioara. Quand la source salée est aménagée à la manière d’une fontaine d’eau douce, elle est nommée fântâna de slatină (fr. la fontaine d’eau salée). Les sources d’eau salée reçoivent parfois des qualificatifs soulignant leurs caractéristiques et permettant une identification plus précise. Par exemple, dans la microtoponymie de Bucovine (Gr<mad< 1996, p. 96-97) on observe Slatina Mica (fr. la petite source salée), Slatina Mare (fr. la grande source salée), également attestées pendant nos enquêtes dans le département du NeamY. De la même façon, Slatina Rea (fr. la mauvaise source salée, i.e. peu propice à l’utilisation) est un attribut particulièrement explicite quant à la qualité des eaux de cette émergence.

Il existe encore un autre indicateur linguistique de la présence de sources salées, mais cette fois indirect, car il se réfère au sel ignigène. Le sel recristallisé obtenu par l’ébullition de la saumure provenant de source s’appelle en roumain husca (Bulg<r, Constantinescu-Dobridor 2002, 213), un régionalisme évoluant rapidement vers le statut d’archaïsme, remplacé aujourd'hui quelquefois par le syntagme descriptif sare uscata (fr. sel séché). L’étymologie classique de ce mot (Puşcariu 1976, p. 291) met le roumain husca en relation avec le mot ukrainien huska (fr. oie) en raison de la similitude chromatique d’une boule de sel et de l’oie, mais elle est assez douteuse. Très récemment on a proposé la provenance d’un vieux mot germanique *huska, reconstruit par Poruciuc sur la base de l’anglais husk : the dry thin covering of certain fruits or seeds (la fine pelure de certains fruits et graines) (Poruciuc 2007). Sans entrer

168


dans ce débat, mentionnons aussi l'existence de mots dérivés comme le corps de métier huscari, désignant ceux qui produisaient le sel des sources salées, ou bien l'anthroponyme roumain Huscariu (Iordan 1983), ou encore des indices toponymiques, plus ou moins éloquents, ayant conservé cette racine comme le lieu-dit Huscărie.

Comme l'on montré les toutes premières enquêtes et celles des trois dernières années, les utilisateurs sont soit des particuliers utilisant la saumure naturelle pour leur propre consommation ou celle de leurs animaux (en général deux bovins et un ou deux porcins, parfois plus), soit des collectivités pour l'alimentation humaine ou animale (monastères, restaurants, fromageries privées pour la préparation du telemea, bergerie ou porcherie). De nos jours, le mode d'approvisionnement en eau salée est en général direct (puisage à la source), mais il existe encore des cas d'approvisionnements indirects, autrefois plus fréquents, faisant intervenir le troc d'eau salée contre des céréales ou de l'argent. Pour ces situations, il convient de distinguer le troc ou l'achat coutumier à des transporteurs de saumure en charrette, le troc ou l'achat exceptionnel dans le cas de transport à longue distance, et enfin la rétribution d'un service de remplissage des récipients pour éviter les queues d'attente.

A la question des sources utilisées, dès les enquêtes de 2005 (Alexianu, Weller 2007), nous avons mis en évidence une hiérarchie entre sources salées et, notamment, à partir de leur poids géographique, c’est-à-dire du nombre de villages utilisateurs. Nous avons distingué trois types d'aires d'approvisionnement:

- villageoise: les sources d’importance strictement locale, utilisées par moins de 3 villages distants au maximum de 5 km;

169


- supravillageoise: les sources dont l’attraction s’étend à plus de 4 villages et sur des distances plus importantes, parfois jusqu’à 20 km ;

- supracommunale: les sources dont l’importance dépasse largement le cadre communal, qui se placent au centre d’un réseau plus étendu et dont l’attraction porte sur de grandes distances.

Autrefois, la husca était fabriquée soit à la source (afin de faciliter le transport à grande distance), soit dans la cour de la maison (afin de satisfaire les besoins domestiques) dans des chaudrons en fonte ou de grands récipients rectangulaires en tôle. Actuellement, sa fabrication a pratiquement disparu, ce qui a entraîné naturellement la disparition progressive de ce terme du vocabulaire commun à de nombreux informateurs. L’un d’entre eux connaît ce terme, mais seulement dans le sens spécialisé de sel naturellement cristallisé à proximité de la source.

Les véhicules de transport les plus usuels sont, par ordre d’importance: les charrettes à cheval, les voitures de type Dacia (variante roumaine de la Renault 12), aménagées ou non, les tracteurs à remorques et les camions citernes. Dans ce dernier cas il s’agit de transports à moyenne et longue distance effectués par des entreprises privées de fabrication de telemea (fr. fromage similaire à la feta grecque). Plus occasionnel et pour les courtes distances, le transport est effectué par charrette à bras, mais plus souvent à bicyclette. Pour les habitants voisins d’une source salée, la fréquence d’utilisation est plus importante et le consommateur s’y rend généralement à pied.

Les enquêtes précédentes (Alexianu, Weller 2007; Alexianu et al. 2008) ont mis en évidence toute une série de récipients traditionnels en bois, utilisés d’habitude pour la conservation et le transport des viandes et fromages (slanina et putina) ; le transport des boissons

170


(vin et tsuica) mais aussi parfois pour l’eau salée. Quand ils sont employés à cette fin, ils reçoivent le qualificatif de slatina (fr. de saumure), ce qui souligne qu’ils ne peuvent plus être utilisés pour les contenus traditionnels. Voilà la liste des récipients utilisés et mentionnés par les informateurs : balerca de slatina (fr. baril pour saumure), bota de slatina (fr. seau pour saumure), putina de slatina (fr. tinette pour saumure), fedeles (récipient de section ronde portant un bouchon, transporté dans un sac ou lié avec des cordes sur le dos du transporteur), ciubar (seau en bois évasé), butoi de slatina (fr. tonneau pour saumure, avec un cerclage spécifique fabriqué en bois car le sel attaque le fer). Outre les récipients en bois, les enquêtes de 2005 ont montré l’utilisation, dans un seul cas, de récipients en argile cuite pour le transport en charrette à bras. Durant ces mêmes enquêtes, un autre récipient, cette fois en verre, a été observé: la damigeana (fr. dame-jeanne/bonbonne) d’une capacité de 10 l, recouverte d’une protection en fibre de bois et munie d’une ou deux anses.

A partir de 1989, on constate l’utilisation systématique de bouteilles en plastique (type Pepsi-Cola, Coca-Cola, etc.) alors apparues en Roumanie. Elles sont parfois abandonnées en grand nombre autour des sources salées, succédant ainsi aux concentrations de tessons de céramique moderne souvent présentes aussi autour des émergences. Actuellement, les récipients volumineux sont toujours en plastique et leur capacité varie entre 10 et 100 l. Afin de puiser la saumure d’une source et la verser dans les bidons plastiques, on utilise des seaux de 10 à 12 l en métal émaillé ou en plastique et parfois des entonnoirs confectionnés dans des bouteilles plastiques.

En ce qui concerne la fréquentation des sources salées, on constate une activité relativement régulière

171


pour les piétons (tous les 2 à 3 jours si besoin avec 10 l à chaque fois) et pour les charrettes (deux à trois fois par an en moyenne). Durant l'année, deux périodes d’intensification sont particulièrement marquées : surtout avant Noël où, dans la Roumanie rurale traditionnelle, on assiste à l’abattage massif de porcs selon la tradition orthodoxe, et avant Pâques, ce qui provoque des queues de charrettes (et de voitures). Dans ce cas, on peut attendre quelques heures, voir même un ou deux jours.

Les enquêtes des années 2004-2007 nous permettent déjà de lister et de classifier les diverses utilisations actuelles de la saumure provenant directement des sources salées. Il s’agit essentiellement de:

- l'alimentation humaine: cuisine dans la consommation privée ou collective, conservation de certains aliments (fromages, lard et viande) dans le secteur privé ou industriel;

- l'alimentation animale: diverses quantités de saumure dans la nourriture pour les porcs, fourrages (luzerne, betterave fourragère, tiges de maïs) aspergés avec de la saumure;

- la protection des fourrages, surtout des meules de foin d’avoine, contre l’attaque des rongeurs;

- la halothérapie humaine (en cas de rhumatisme, affections de peau, pieds gonflés, inflammations diverses, blessures ouvertes, lésions superficielles, écoulements de sang, «grippes» et «coups de froid»);

- la halothérapie vétérinaire (arthrites, polyarthrites, entorses des animaux domestiques);

- les utilisations artisanales (constructions des poêles traditionnels ou des fours, fabrication des peaux).

Si l’obtention de husca était autrefois une pratique usuelle répondant en premier lieu aux besoins domestiques, la commercialisation du sel s’est intensifiée

172


dans des conditions exceptionnelles (désorganisation de l’approvisionnement en sel gemme pendant et après la Seconde Guerre Mondiale) quand le sel, sous forme liquide (en tonneaux) ou recristallisée (husca), était transporté à des distances plus lointaines (vers Iasi ou Botosani, entre 70 et 100 km) en charrette à cheval ou à bœuf. La saumure et la husca de la source de Culeşa-Poiana étaient troquées contre des céréales (blé ou maïs à raison de 1 kg de sel pour 2 à 3 kg de blé ou 4 à 5 kg de maïs) dont une partie était parfois revendue dans les zones montagneuses plus lointaines de la vallée de Bistrita où on ne pouvait cultiver que peu de céréales. Le troc de husca était aussi pratiqué en temps de paix. Dans ce cas, la husca était souvent vendue ou troquée dans des villages et dans les villes voisines, surtout aux marchands juifs, mais aussi directement sur les marchés.

Les informations obtenues à la suite des questionnaires ethnographiques menés depuis 2004 offrent une image générale, mais loin d’être exhaustive, de tout un univers lié à la présence des sources salées dans la vie des communautés de la Moldavie précarpatique. Les stratégies d’approvisionnement à courte et longue distance, les utilisations variées des saumures naturelles, le troc d’eau salée et/ou de sel cristallisé, l’existence de producteurs (et quelquefois vendeurs) spécialisés en husca, les pratiques d’obtention de la husca, la symbolique du sel, constituent des témoignages très rarement enregistrés pour des régions où les traces archéologiques de l’exploitation des sources salées sont particulièrement abondantes. L’unité de lieu des traces archéologiques, des témoignages historiques et des pratiques récentes (c’est-à-dire du siècle dernier) constitue un argument difficile à rejeter dans l’utilisation des analogies ethnographiques pour une meilleure compréhension des situations archéologiques. En ce sens, il faut remarquer le caractère rémanent des

173


comportements d’approvisionnement en saumure provenant des sources salées. Ainsi, un rapport autrichien d’il y a plus de deux siècles (Peithner 1784), encore inédit, montre qu’en dépit des transformations sociales, économiques et politiques profondes de la Roumanie (y compris l’adhésion à l’Union Européenne de 2007), les activités quotidiennes pour satisfaire les besoins en sel n’ont pas radicalement changé et constituent toujours de véritables «patterns» comportementaux et économiques. Parfois, surtout dans le domaine de l’halothérapie, mais aussi des techniques (par exemple le test de l’œuf pour évaluer la salinité), les pratiques ont peu évolué depuis l’Antiquité, ainsi que l’attestent les textes grecs et latins.

Même si ces enquêtes ont été effectuées presque exclusivement dans le département du Neamt, elles ont livré chaque année des informations nouvelles et révélé des aspects inédits. Ces résultats prometteurs justifient pleinement l’extension de cette approche aux espaces voisins des départements de Suceava et de Bacau où l’exploitation des sources salées est aussi intense et où l’on constatera sans doute une variabilité appréciable des données ethnographiques et archéologiques.

La typologie des habitats proposée a mis en évidence quelques “habitats” dont l’existence est déterminée essentiellement par la présence de sources salées. Il s’agit des sites d’exploitation des sources salées accompagnés par des dépôts archéologiques, des habitats saisonniers pour l’exploitation des sources salées et des sites fortifiés ou mini-citadelles de surveillance et de protection armée des sources salées. Les recherches archéologiques menées à l’avenir dans une zone avec une source salée doivent tenir compte de cette typologie.

En ce qui concerne la catégorie des habitats qui s’approvisionnaient directement aux sources salées, nous

174


considérons que leur implantation dans un certain endroit s’explique par tout un complexe de facteurs déterminants parmi lesquels l’existence d’une source salée jouait sans doute un rôle important, mais pas exclusif.

Il va sans dire que les habitats de tous ces types ne peuvent pas se rencontrer dans la plupart de ces sources salées, excepté quelques unes d’une très grande importance.

Théoriquement, les futures recherches concernant l’implantation des habitats par rapport aux sources salées doivent se proposer la reconstitution du réseau complexe de ces habitats et l’établissement des rapports existant entre eux aussi bien au niveau de chaque source salée qu’au niveau de toute la zone sous carpatique. Cette démarche doit s’intéresser dans l’idéal à toutes les époques archéologiques, en les analysant une par une. Il faut donc établir au niveau de chaque source salée la densité de sites pour une certaine période, les distances réciproques entre ceux-ci, les caractéristiques d’un habitat ou de l’autre du point de vue hiérarchique et de la spécialisation ; il faut aussi un travail laborieux pour qu’on soit sûr de la relative synchronie des habitats pour pouvoir déceler et peut-être même expliquer les variations diachroniques en ce qui concerne la densité, l’emplacement des habitats et les changements dans la structure et la fonctionnalité de l’habitat. Il faut également proposer des modèles d’implantation des habitats dans l’aire présumée d’influence d’une source salée.

Au niveau de toute la chaîne extra carpatique de sources salées il faut établir une typologie des choix territoriaux par rapport aux sources salées, les modèles d’habitat à l’échelle extra carpatique, la formation de noyaux d’habitats voisins entre eux et différenciés par rapport aux autres noyaux, cela avec toutes les

175


précautions méthodologiques concernant surtout le degré de synchronisme des habitats.

Même avant de réaliser cette grande étude qui est absolument nécessaire pour avoir des conclusions scientifiquement fondées, les recherches effectuées en Roumanie sur ces types d’habitat indiquent déjà d’une manière claire une concentration d’habitat sur l’axe spatial et une continuité d’habitation sur l’axe temporel ; ces deux phénomènes illustrent le rôle de catalyseur des sources salées pour le développement des communautés humaines à partir de la préhistoire et jusqu’à présent. Les sources salées de Roumanie présentent, analysées séparément, une importance plutôt locale, mais si l’on prend en considération l’ensemble des sources salées extra carpatiques, leur rôle dans le développement de l’habitat se manifeste au niveau macro régional aussi bien sur le plan archéologique que sur le plan historique et ethnologique, en contribuant à côté d’autres facteurs à l’établissement et à l’épanouissement d’un fort ensemble d’habitats extra carpatiques qui pratiquement double le cordon de sources salées.

Durant ces quatre années d’enquêtes, nous avons recueilli une grande quantité d’informations ethnographiques qui, croisées avec d'autre types de données (chimie des eaux, distribution et densité du peuplement, réseau viaire, etc.) puis modélisées et interprétées dans toutes leurs dimensions, fourniront à court terme un solide référentiel et des clés d’approche uniques pour la compréhension de l'histoire de l'exploitation traditionnelle des sources salées aujourd'hui quasi disparue en Europe. En tout état de cause, il importe de saisir ici l’occasion de mener, et cela au plus vite, les enquêtes les plus amples et analytiques possible. En effet, cette économie encore vivante, d’aspect ingénu et parallèle à l’autre réglementée, peut répondre à beaucoup de questions soulevées par les

176


recherches archéologiques et la lecture des textes antiques, souvent trop succincts et négligeant certains détails précieux (cf. Alexianu 2007a).

177


178


Légende des figures

Fig. 1: Les relations entre ethnologie et archéologie (d’après

Coudart, Lemonnier, 1984, 160).. ................................................ 39 Fig. 2: Enquête ethnographique à Negriteşti (dép. NeamY).

Photo. O. Weller, 2006................................................................. 47 Fig. 3: Enquête ethnographique à PâYâligeni (dép. NeamY)

en 2007. Photo. R. Brigand….......................................................48 Fig. 4: Enquête ethnographique à Stânca - Pipirig (dép.

NeamY) en 2007 et vue d’un puits monoxyle. Photo. O. Weller.. 49 Fig. 5: H<l<butoaia - Xolici (dép. NeamY). L’enquête

ethnographique de 2005. Photo. O. Weller. ................................50 Fig. 6: Zone d’étude et situation des sources minérales

(salées et non salées) où ont été effectuées les enquêtes ethnographiques. Carte O. Weller 2007 (cf. Weller, Brigand, Alexianu 2007, fig. 1). .................................................................. 63

Fig. 7: La Slatina Mic< de Hoiseşti - M<rgineni (dép. NeamY). Photo. O. Weller, 2006. ................................................. 67

Fig. 8: La source salée de la Islaz à Luminiş – Piatra Şoimului (dép. NeamY). Photo. O. Weller, 2005. ........................68 Fig. 9: Culeşa à Poiana – Brusturi (dép. NeamY). Photo. O.

Weller, 2004.................................................................................69 Fig. 10: Poiana Slatinei – Lunca, Vân<tori – NeamY (dép.

NeamY). La succession des captages. Photo. O. Weller, 2004..... 70 Fig. 11: Dealul Salinei - Tg. Ocna (dép. Bac<u). Photo. A.

As<ndulesei, 2007. ........................................................................71 Fig. 12: Dealul G<lean - Tg. Ocna (dép. Bac<u). Photo. A.

As<ndulesei, 2007. ....................................................................... 72 Fig. 13: Le système de captage de la source de Ghind<oani,

com. Ghind<oani (dép. NeamY). Photo. O. Weller, 2005.. .......... 73 Fig. 14: La source de Sl<tioara à Tazl<u (dép. NeamY) : puits

monoxyle et récipient pour le prélèvement de l’eau salée. Photo. O. Weller, 2006................................................................. 74

179


Fig. 15: Moreni - BerzunYi (dép. Bac<u). Puits monoxyle. a-vue extérieure ; b-vue intérieur. Photo A. As<ndulesei, 2007..... 75

Fig. 16: Puits monoxyle abandonné à Filioara - Agapia (dép. NeamY). Photo. O. Weller, 2005.. ................................................ 77

Fig. 17: Dealul Salinei - Tg. Ocna (dép. Bac<u). Photo A. As<ndulesei, 2007. ....................................................................... 91

Fig. 18: Prélèvement d’eau salée à la source de Poiana Slatinei – Lunca (dép. NeamY). Photo. O. Weller, 2004.. ...........92

Fig. 19: Utilisation de charrettes pour le transport de l’eau salée à Poiana Slatinei - Lunca (dép. NeamY). Photo. O. Weller, 2004.............................................................................................. 93

Fig. 20: H<l<butoaia – Xolici (dép. NeamY) : système de fixation des récipients à la charrette pour le transport de l’eau salée. Photo. O. Weller, 2005.......................................................94

Fig. 21: La source salée de Negriteşti (dép. NeamY). Photo. O. Weller, 2006. ........................................................................... 95

Fig. 22: H<l<butoaia – Xolici (dép. NeamY) : utilisation de bouteilles en plastique pour l’approvisionnement en eau salée et filtrage des impuretés. Photo. O. Weller, 2007.. .....................96

Fig. 23: La source salée de Hangu (dép. NeamY). Photo. R. Brigand, 2006............................................................................... 97

Fig. 24: Surveillance des vaches à proximité de la source salée de Poiana Slatinei – Lunca (dép. NeamY). Photo. O. Weller, 2004................................................................................101

Fig. 25: Vue de l’intérieur d’une bergerie à M<t<huia – Dobreni (dép. NeamY). Photo. O. Weller, 2005......................... 108

Fig. 26: Lard conservé dans l’eau salée à Ghind<oani – B<lY<teşti (dép. NeamY). Photo. O. Weller, 2005....................... 109

Fig. 27: Meule de foin aspergée d’eau salée entre Xolici et Bodeşti (dép. NeamY). Photo. O. Weller, 2005.. ......................... 111

Fig. 28: Echanges de sel et de céréales au NE de la Moldavie pendant et après la 2nd guerre mondiale d’après les enquêtes de 2004. Carte O. Weller, 2005.. ............................................... 134

Fig. 29: Bergerie située entre la source salée et le village de Oglinzi – R<uceşti (dép. NeamY). Photo. O. Weller, 2004.. ...... 143

Fig. 30: Les aires d’utilisation de l’eau salée des sources de Poiana Slatinei - Lunca et Culeşa - Poiana (dép. NeamY). Carte O. Weller, 2005. ......................................................................... 148

180


Fig. 31: Aires d’approvisionnement aux sources salées du département du NeamY. La numérotation correspond à celle du tableau 1. Carte R. Brigand et O. Weller, 2007..................... 149

Fig. 32: Les enquêtes ethnographiques effectuées dans le département du NeamY de 2004 à 2007. Carte R. Brigand et O. Weller sur fond Landsat 1995, 2007.......................................... 158

Fig. 33: Nombre d’enquêtes ethnographiques par rapport à la densité des sources minérales (dép. NeamY). Carte R. Brigand et O. Weller, 2007. ....................................................... 159

Fig. 34: Les utilisations des sources d’eau salée (dép. NeamY). Carte R. Brigand et O. Weller, 2007. ........................... 159

181


182


Bibliografie

ADSHEAD S. A. M. 1992 Salt and civilization, Basingstoke. AIOANEI T. A. 2002 Schitul Vovidenia. Altarul din Poiana Liniştii,

Iaşi. ALAVEDRA J. 2007 Economia de la sal i el natró a l’antic Egipte,

în Fíguls, Weller (eds.), p. 241-254. ALEXIANU M. 2007a L’exploitation de l’eau salée chez les

Autariates, în Fíguls, Weller (eds.), p. 281-290. ALEXIANU M. 2007b Implantation des habitats par rapport aux

sources salées, în Fíguls, Weller (eds.), p. 317-327.

ALEXIANU M., DUMITROAIA Gh., MONAH D. 1992 Exploatarea surselor de apă sărată din

Moldova: o abordare etnoarheologică, Thraco-Dacica, Bucureşti, 13/1-2, p. 159-167.

ALEXIANU M., WELLER O. 2007 Recherches ethnoarchéologiques sur le sel: les

enquêtes de 2004 et les premiers résultats obtenus dans la zone de Poiana Slatinei à Lunca (dép. Neamţ, Roumanie), în Monah D. et al. (eds.), L’exploitation du sel à travers le temps, p. 299-318.

183


ALEXIANU M., WELLER O., BRIGAND R. 2008 Approche ethnoarchéologique de l'exploitation

des sources salées de Moldavie: les enquêtes récentes (2005), în N. Morère Molinero (ed.), Las salinas y la sal de interior en la historia: economía, medioambiente y sociedad, Sigüenza, 2006, Madrid (sub tipar).

ANDRONIC M. 1989 Cacica – un nou punct neolitic de exploatare a

sării, Studii şi Cercet<ri de Istorie Veche şi Arheologie, Bucureşti, 40/2, p. 171-177.

1997 Evoluţia habitatului uman în bazinul hidrografic Soloneţ, din paleolitic până la sfârşitul secolului al XVIII-lea, Iaşi.

ANDRONIC M., URSU E. 2003 Voitinel, com. Gălăneşti, Marginea, com.

Marginea, jud. Suceava (punct 218), Cronica cercet<rilor arheologice din România. Campania 2002, Bucureşti, p.31.

ASCHER R. 1961 Analogy in archaeological interpretation,

Southwestern Journal of Anthropology, 17, Albuquerque, p. 317-325.

AVRAM S. 2005 Sarea –tradiţie, simbol şi ritual, Angvstia, 9,

Sfîntu Gheorghe, p. 241-243. BATTAGLINI G. 2005 La sal en los orígenes de la ciudad de Roma, în

J. Molina Vidal, M. J. Sánchez Fernández (eds.), p. 65-75.

BERGIER J.-F. 1982 Une histoire du sel, Fribourg. BINFORD L. 1962 Archaeology as Anthropology, American

Antiquity, Washington, 28, 2, p. 217-225. 1978 Nunamiut ethnoarchaeology, New York.

184


1980 Le rôle de l’ethnoarchéologie dans la recherche archéologique, Nouvelles de l’Archéologie. Supplément à MSH Informations, 4, Paris, p.31-33.

BINTLIFF, J. 1999 Structure, contingency, narrative and

timelessness, în J. Bintliff (ed.), Structure and Contingency: Evolutionary Processes in Life and Human Society, London & New York, p. 132-148.

BOUCHER de PERTHES, J. 1857 Antiquités celtiques et autédiluviennes, vol. II,

Paris. BRISAY K. W. de, EVANS K. A. (eds.) 1975 Salt. The Study of an Ancient Industry. Report

on the Salt Weekend held at the University of Essex, 20, 21, 22 September 1974, Colchester.

BULG;R Gh., CONSTANTINESCU-DOBRIDOR Gh. 2002 Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, I,

Bucureşti. CARUSI C. 2007 Recherches sur le sel dans la Méditerranée

orientale pendant l’Âge du Bronze, în A. Fíguls, O. Weller (eds.), p. 257-280.

CAVRUC V., CHIRICESCU A. (ed.) 2006 Sarea, Timpul şi Omul. Catalog de expoziţie,

Sfîntu Gheorghe. CEAUŞU Şt. M. 1982 Contribuţii la istoricul exploatării sării la

sfârşitul secolului al XVIII-lea şi în prima jumătate a secolului al XIX-lea în Bucovina în Suceava, Anuarul Muzeului JudeYean, Suceava, IX, p. 377-392.

185


CHAPMAN J., MONAH D., DUMITROAIA Gh., ARMSTRONG H., MILLARD A. , FRANCIS M.

2000 The Exploitation of Salt in the Prehistory of Moldavia, Romania, în Archaeological Reports for 1999/2000, (Durham and Newcastle), 23, p. 10-20.

CHAPMAN J., MONAH D., DUMITROAIA Gh., FRANCIS M.

2003 The exploitation of salt in the prehistory of Moldavia, Romania, în Archaeological Reports for 2001/2002 (Durham and Newcastle), p. 7-11.

CHAPMAN J., DUMITROAIA Gh., MONAH D. 2003-4 The earliest salt exploitation in the world:

excavations at Lunca – Poiana Slatinei, Neamţ County, Moldavia, Romania, în Archaeological Reports for Durham& Newcastle 2002, p. 34-48.

CHAPMAN J., MONAH D. 2007 A Seasonal Cucuteni Occupation at Silişte-

Prohozeşti, Romania, în Monah et al. (eds.), p. 71-88.

CHIRIXA C. 1888 Dicţionar geografic al judeţului Iaşi,

Bucuresci. CHIRIXA C. 1889 Dicţionar geografic al judeţului Vasluiu,

Bucureşti. CIOR;NESCU A. 2001 Dicţionarul etimologic al limbii române, ediYie

îngrijit< şi traducere din limba spaniol< de Tudora Şandru MehedinYi şi Magdalena Popescu Marin, Bucureşti.

CIUBOTARU M., ZAR; P. 1999 Comuna Horleşti. Cadre istorice, sociale şi

culturale, Iaşi.

186


COLAS A. 1985 Le sel, Paris. COUDART A., LEMONNIER P. 1984 Ethnoarchéologie et ethnologies des

techniques, Techniques et culture, 3, Paris, p. 157-169.

CRAWFORD H. E. 1973 Mesopotamia’s Invisible Exports in the Third

Millenium B.C., World Archaeology, New York, V, p. 232-241.

CURC; R.-G. 2007 La halothérapie – textes antiques et pratiques

actuelles dans la Roumanie orientale, în Monah et al. (eds.), 2007, p.259-269.

2008 Halotoponymes et halohydronymes dans les documents médiévaux de la Moldavie (XIVe-XVIIes), în N. Morère Molinero (ed.), Las salinas y la sal de interior en la historia: economía, medioambiente y sociedad, Sigüenza, 2007, Madrid (sub tipar).

DAIRE M.-Y. 2003 Le sel des Gaulois, Paris. DAVID N., KRAMER C. 2001 Ethnoarchaeology in Action, Cambridge. DEMOULE J.-P., GILIGNY F., LEHÖERFF A.,

SCHNAPP A. 2002 Guide de méthodes de l’archéologie, Paris. DENTON D. 1982 The hunger for Salt. An Anthropological,

Physiological and Medical Analysis, Berlin/Heidelberg/New York.

DIACON V. 1989 Vechi aşezări pe Suha bucovineană, Iaşi. DUMITROAIA Gh. 1987 La station archéologique de Lunca-Poiana

Slatinei, în M. Petrescu-DîmboviYa, N.

187


Ursulescu, D. Monah, V. Chirica (eds.), La Civilisation de Cucuteni en contexte européen, BAI, I, Iaşi, p. 253-258.

1992 Săpături şi cercetări arheologice de suprafaţă în judeţul Neamţ (1987-1991), Memoria Antiquitatis, Piatra NeamY, XVIII, p. 293-294.

1994 Depunerile neo-eneolitice de la Lunca şi Oglinzi, judeţul Neamţ, Memoria Antiquitatis, Piatra NeamY, XIX, 1994, p. 7-82.

ELLIS L. 1984 The Cucuteni-Tripolye Culture. A Study in

Technology and the Origins of Complex Society, BAR-IS, 217, Oxford.

ERDOĞU B., ŐZBAŞARAN M. 2oo7 White, Pure, Immaculate and Incorruptible:

Salt in Prehistoric Central Anatolia, în Monah et al. (eds.), p. 135-145.

EVSEEV I. 1998 Dicţionar de magie, demonologie şi mitologie

românească, Timişoara. FEWKES J.W. 1900 Tusayan migration traditions, Bureau of

American Ethnology, Annual Report, 19, p. 577-633.

FÍGULS A., WELLER O. (eds.) 2007 1a Trobada internacional d’arqueologia

envers l’explotació de la sal a la prehistòria i protohistòria, Cardona, 6-8 de desembre del 2003, Cardona.

FLOREA M. S. 1994 Sărbătorile la români, Bucureşti. FUCHS R. 1975-1986 Salz, în Lexicon der Ägyptologie, vol. 5, p.

371-374.

188


GALLAY A. 1980 Reflexion sur le concept d’ethnoarchéologie, în

Nouvelles de l’Archéologie, 4, Paris. 1986 L’archéologie demain, Paris. GHEORGHIU C. 1895 Dicţionar geografic al judeţului Neamţu,

Bucuresci. GONZALÉS ALCANTUD J. A., RIVAS M. L. 1997 Etnografía de la sal en la Andalucia Interior:

Producción, reproduccion e intercambio, in Malpica Cuello, Gonzalés Alcantud (eds.).

GOULETQUER P., KLEINMANN D. 1974 Les salines du Manga et leur intérêt dans

l’étude des salines protohistoriques en Europe, în Comptes rendus du Congrès National des sociétés savantes, Besançon, Paris, p. 21-30.

1984 Les salines du Manga, în Techniques et Culture, 3, Paris, p. 1-42.

GR;MAD; N. 1996 Toponimia minoră a Bucovinei, vol. I,

Bucureşti. GRIGOROVICI R. (ed.) 1998 Bucovina în primele descrieri geografice,

istorice, economice şi demografice, ediYie bilingv< îngrijit<, cu introduceri, postfeYe, note şi comentarii de Acad. Radu Grigorovici. PrefaY< de D. Vatamaniuc, Bucureşti.

HOCQUET J.-C. 1985 Le sel et le pouvoir, Paris. 1989 Le sel de la terre, Paris. 2001 Hommes et paysages du sel. Une aventure

millénaire, Arles. HODDER I. 1980 Ethnoarchéologie: une approche contextuelle,

Nouvelles de l’Archéologie, 4, Paris.

189


IONESCU S. 1894 Dicţionar geografic al judeţului Suceava,

Bucuresci. IORDAN I. 1963 Toponimia romînească, Bucureşti. 1983 Dicţionar al numelor de familie românesti,

Bucureşti. JUSSIEU, A. de 1723 De l’origine et de l’usage des pierres de foudre,

Mémoires de l’Académie Royale des Sciences, p. 6-9.

KELLER F. (ed.) 1854 Pfahlbauten. Bericht, 1: Die keltischen

Pfahlbauten, Mitt. der Antiquarischen Ges. in Zürich, 9, 3.

KOTIGOROŠKO, V. G. 1991 Antichităţile dacice din zona Tisei Superioare,

Thraco-Dacica, Bucureşti, XII, p. 115-132. LADURIE, E. L. R. 1974 L’histoire immobile, Annales, Economies,

Sociétés, 29, p. 673-692. LAHOVARI G. I., BR;TIANU C. I., TOCILESCU G.G. 1898 Marele dicţionar geografic al Romîniei,

Bucureşti. LASZLO P. 2004 Storia del sale. Miti, cammini e saperi,

Traduzione di Annalisa Merlino, Roma. LATHAM J.E. 1982 The Religious Symbolism of Salt, Paris. LEFORD S. J. 1969 Handbook of World salt resources, 40, XXIII-

384 (monographs in geoscience), New York. LECOQ P. 1999 Uyuni préhispanique. Archéologie de la

Cordilla Intersalar, Oxford, BAR, Intern. Series 798.

190


LEROI-GOURHAN A. 1964 Les religions de la Préhistoire, Paris. LE ROUX P., IVANOFF J. 1993 Le sel de la vie en Asie du Sud-Est, Bangkok. MALPICA CUELLO A., GONZALES ALCANTUD J. A. (eds.) 1995 La sal: del gusto alimentario al

arrendamiento de Salinas, Congreso internacional de la CIHS, Granada, 7-11 septembrie.

MALPICA CUELLO A. 2005 Producción y comercio de la sal marítima en la

España Mediterránea en época altomedieval, în J. Molina Vidal, M. J. Sánchez Fernández (eds.), III Congreso internacional de estudios históricos. El Meditérrraneo: la cultura del mar y la sal, Santa Pola, p. 129-147.

MANOLIU V. 1999 Mic dicţionar de astronomie şi meteorologie ţărănească, Bucureşti. MANFREDI L. I. 1992 Le saline e il sale nel mondo punico, Rivista di

Studi Fenici, XX, Roma, 1, p. 3-14. MARINESCU-BÎLCU S. 1974 Cultura Precucuteni pe teritoriul României,

Bucureşti. MARTINI M. 2002 Opera omnia. Edizione diretta da Franco

Demarchi, vol. III, Novus Atlas Sinensis, tomo primo, a cura di Giuliano Bertuccioli, Trento.

MATHIAS W. 1961 Das mitteldeutsche Briquetage-Formen.

Verbreitung und Verwendung, Jahresschrift für Mitteldeutsche Vorgeschichte, Halle-Saale, 45.

191


MCDOUGALL E. A. 1990 Salt of the Western Sahara: Myths, Mysteries,

and Historical Significance, The International Journal of African Historical Studies, Boston, 23, 2, p. 231-257.

MEYER Ph. 1982 L’homme et le sel. Réflexions sur l’histoire

humaine et l’évolution de la médecine, Paris. MIRCEA M., ALEXIANU M. 2007 A Re-evaluation of Salt Resources for the

Cucuteni-Tripolye Area, în Monah et al. (eds.), p.199-219.

MOINIER, B. 1997 Sel et société. Une affaire de métier, Paris. MOINIER, B. 2007 Éléments pour une géographie du sel dans

l’Antiquité, în Monah et al. (ed.), p. 235-257. MOLINA VIDAL J., SANCHEZ FERNANDEZ J. (eds.) 2oo5 El Mediterraneo: la cultura del mar y la sal,

III Congreso internacional de estudios historicos, Santa Pola, 2005.

MONAH D. 1991 L’exploitation du sel dans les Carpates

orientales et ses rapports avec la culture de Cucuteni-Tripolye, în V. Chirica, D. Monah (ed.), Le Paléolithique et le Néolithique de la Roumanie en contexte européen, Iaşi, Bibliotheca Archaeologica Iassiensis, IV, p. 387-400.

2002 L’exploitation préhistorique du sel dans les Carpates orientales, în Weller (ed.), Archéologie du sel: Techniques et sociétés dans la pré- et Protohistoire européenne. Rahden/Westfalie, ed. VML, Internationale Archäologie, ASTK, 3, p. 135-146.

192


2006 Proiectul “Exploatarea sării preistorice în România şi Anatolia”, Arheologia Moldovei, Iaşi, XXIX, p. 353-358.

MONAH D., ANTONESCU S., BUJOR A. 1980 Raport preliminar asupra cercetărilor

arheologice din comuna Poduri, jud. Bacău, Materiale şi Cercet<ri Arheologice, Tulcea, p. 86-99.

MONAH D., CUCOŞ Şt. 1985 Aşezările culturii Cucuteni din România, Iaşi. MONAH D., POPOVICI D., DUMITROAIA Gh. CUCOŞ Şt., BUJOR A. 1987 Raport preliminar asupra săpăturilor

arheologice de la Poduri-Dealul Ghindaru (1984-1985), Memoria Antiquitatis, Piatra NeamY, XV-XVII (1983-1985), p. 9-20.

MONAH D., DUMITROAIA Gh., MONAH F., PREOTEASA C., MUNTEANU R., NICOLA D.

2003 Poduri-Dealul Ghindaru. O Troie în Subcarpaţii Moldovei, Piatra NeamY.

MONAH D., DUMITROAIA Gh., WELLER O., CHAPMAN J. (eds.)

2007 L’exploitation du sel à travers le temps, Piatra NeamY.

MONAH D., DUMITROAIA Gh. 2007 Recherches sur l’exploitation préhistorique du

sel en Roumanie, în Monah et al. (eds.), 2007, p. 13-34.

MORÈRE N. 2007 Homme et sel: Archéologie et Histoire jusqu’au

premier millénaire av. notre ère, în Fíguls, Weller (eds.), p. 97-110.

MULLER J. 1984 Mississipian specialization and Salt, American

Antiquity, 49(3), p. 489-507.

193


MUNTEANU R. 2006 Cucuieţi, com. Solonţ, jud. Bacău, Punct:

Slatina Veche, în Cavruc V., Chiricescu A. (ed.), Sfîntu Gheorge, p. 62-64.

MUNTEANU R., GARV;N D., NICOLA D., PREOTEASA C., DUMITROAIA Gh.

2007 Cucuieţi-Slatina Veche (Romania). Prehistoric Exploatation of a Salt Resource, în Monah et al. (eds.), p. 57-70.

NANDRIŞ J. G. 1985 The Stina and the Katun: foundations of a

research design in European Highland Zone ethnoarchaeology, World Archaeology, 17/2, p. 256-268.

NEDEJDE V. C., XIXU I. 1895 Dicţionar geografic al judeţului Botoşani,

Bucuresci. NENQUIN J. 1961 Salt. A study in economic prehistory,

Dissertationes Archeologicae Gandense, VI, Gent.

NEVES R., PETANIDOU Th., RUFINO R., PINTO S. (eds.) 2004 Alas-All about Salt. Salt and Salinas in the

Mediterranean, Lda. NICOLA D., MUNTEANU R., GARV;N D., PREOTEASA

C., DUMITROAIA Gh. 2007 Solca – Slatina Mare (Roumanie). Preuves

archéologiques de l’exploitation du sel en préhistoire, în Monah et al. (eds.), p. 35-56.

PARMAN S. 2002 Lot’s Wife and the Old Salt: Cross-Cultural

Comparisons of Attitudes Toward Salt in Relation to Diet, Cross-Cultural Research, 36, 2, p. 123-150.

194


PARSONS J. 2001 The Last Saltmakers of Nexquipayac, Mexico:

An Archaeological Ethnography, Michigan. PEITHNER H. T. 1784 Relation über die Bereisung des Bukowiner

Landes Districts und Untersuchung der darin befindlichen Salz-Quellen und Salz-Spuhren, manuscris Arhivele Statului Suceava, 42 p.

PETANIDOU Th. 1977 Salt. Salt in European History and

Civilisation, Athens. PETIT P. 2000 Les sauniers de la savane orientale. Approche

ethnographique de l’industrie du sel chez les Luba, Bemba et populations apparentées (Congo, Zambie), Bruxelles.

PETRESCU-DÎMBOVIXA M. et al. (eds.) 1987 La civilisation de Cucuteni en contexte

europeen, Iaşi. POMEROY C. 1988 The Salt of Highland Ecuador: Precious

Product of a Female Domain, Ethnohistory, 35, 2, p. 131-160).

POPOVICI D., TROHANI G. 1984 Şantierul arheologic Poduri–Prohozeşti

„Silişte”, jud. Bacău, Cercet<ri Arheologice, Bucureşti, 7, p. 65-80.

POPOVICI D., BUJOR A. 1984 a Şantierul arheologic Poduri-Valea Şoşii,

„Dealul Păltiniş”, jud. Bacău, Cercet<ri Arheologice, Bucureşti, VII, p. 45-64.

PORUCIUC A. 2007 Romanian „husc<” („Salt obtained by

evaporation of Salt Water”) explained as an Old Germanism, în Monah et al. (eds.), p. 319-324.

195


POTTS D. 1983 Salt of the Earth: The Role of a Non-pastoral

Resource in a Pastoral Economy, Oriens Antiquus, Roma, 22, 3-4, p. 205-215.

1984 On Salt and Salt Gathering in Ancient Mesopotamia, Journal of the Economic and Social History of the Orient, Brill, 27, 3, p. 225-271.

PUŞCARIU S. 1976 Limba română, I, Privire generală2, Bucureşti. RACOVIX; O. 1895 Dicţionar geografic al judeţului Bacău,

Bucuresci. RIEHM, K. 1961 Prehistoric Salt-Boiling, Antiquity, York, 35

(139), p. 181-191. SAILE T. 2002 Europäisches Salzwesen, Thesis.

Wissenchaftliche Zeitschrift der Bauhaus - Universität Weimar, 4/5, 48 Jahrgang, p. 95-115.

STILES D. 1977 Ethnoarchaeology; a discussion of methods

and applications, Man. The Journal of the Royal Anthropological Institute, London, 12, p. 87-103.

STOICA C. 2003 Istoria ilustrată a oraşului Târgu Ocna. Din

cele mai vechi timpuri până la 1918, Oneşti. ŞANDRU I. 1952 Contribuţii geografico-economice asupra

exploatării slatinelor în Bucovina de Sud, Studii şi Cercet<rii ŞtiinYifice, Iaşi, 1-4, an III, p. 407-428.

196


1961 Contribuţii geografice economice asupra evoluţiei aşezărilor omeneşti în depresiunea subcarpatică Oneşti, Analele ŞtiinYifice ale Universit<Yii „Al. I. Cuza” din Iaşi, (serie nou<), Iaşi, VII, fasc. 1, p. 215-230.

TURCU C. 1957 Fabrica de huscă de la Luncani-Bacău (1817),

în Arhivele Statului – 125 de ani de activitate: 1831-1856, Bucureşti, p. 417-425.

URSULESCU N. 1977 Exploatarea sării din saramură în neoliticul

timpuriu, în lumina descoperirilor de la Solca (jud. Suceava), Studii şi Cercet<ri de Istorie Veche, Bucureşti, 28/3, p. 307-317.

1995 L’utilisation des sources salées dans le néolithique de la Moldavie (Roumanie), în M. Otte (ed.), Nature et Culture, Colloque de Liège, ERAUL, 68, p. 487-495.

URVILLE D. d’ 1835 Voyage pittoresque autour du monde, t. 2,

Paris. VAILLANT J. A. 1844 La Romanie, III, Paris. VARESE St. 1968 La Sal de los Cerros: Notas Etnograficas e

Historicas sobre los Campa de la Selva del Peru, Lima.

VITCU D. 1987 Istoria salinelor Moldovei în epoca modernă,

Iaşi. VOGEL H. U. 1990 Untersuchungen über die Salzgeschichte von

Sichuan (311 v. Chr.-1911), Stuttgart.

197


1993 The Great Well of China, Scientific American, New York, vol. 268, no. 6, p. 116.

1996 Categorizations and scientific explanations of salts in premodern China, în Rüdiger J., Meißner (eds.), Das Leben in der Saline. Arbeiter und Unternehmer, Halle (Saale), p. 102-137.

1997 Comon Salts (basicaly sodium cloride), in traditional Chinese pharmaceutics, pharmacology, and medicine, în Malpica Cuello, Gonzales Alcantud (eds.), p. 377-393.

2002 Die Darstellung der Salzproduktion in Sichuan, Thesis, Weimar, 4./5., 48 Jahrgang, p. 328-345.

WATKINS C. 1997 Luvo-hittite lapan(a)-, în D. Disterheft, M.

Huld, J. Greppion (eds.), Ancient Languages and Philology. Studies in Honor of Jaan Puhvel, I, Institute for the Study of Man, Washington, p. 29-35.

WELLER O. (ed.) 2002 Archéologie du sel: techniques et sociétés.

Internationale Archäologie, ASTK 3. Colloque 12.2, XVe Congrès UISPP, Liège, septembre 2001, Rahden-Vestfalie.

2004 Los orígines de la producción de sal: evidencias, funciones, y valor en el Neolítico europeo, Pyrenae. Journal of Western Mediterranean Prehistory and Antiquity, 35, 1, p. 93-116.

2006 Exemples ethnographiques d’organisation du travail: les différentes exploitations du sel dans les Hautes Terres de Nouvelle-Guinée, Techniques & Culture, Paris, 46-47, p. 51-61.

198


WELLER O., PETREQUIN P., PETREQUIN A. M., COUTURAND A.

1996 Du sel pour les échanges sociaux. L’exploitation des sources saleés en Irian Jaya (Indonésie, Nouvelle Guinée), Journal de la Société des Océanistes, 102, Paris, p. 3-30.

WELLER O., PETREQUIN P., GAUTHIER E., DUFRAISSE A.

2001 Salt Springs without Pottery during Prehistory. From New Guinea to the French Jura, in Petrequin P., Beyres S. (eds.), Ethnoarchaeology and its Transfers, V Meeting of the European Association of Archaeologists, Bournemonth, Sept. 1999, Oxford, BAR, Intern. Series, 983, p. 37-65.

WELLER O., NUNINGER, L. 2005 Les eaux salées de Moldavie roumaine: étude

interdisciplinaire autour d’une ressource structurante du territoire, în J.-F. Berger, F. Bertoncello, F. Braemer, G. Davtian, M. Gazenbeek (eds.) Temps et espace de l’homme en société : analyses et modèles spatiaux en archéologie. Actes des XXVe rencontres internationales d’archéologie et d’histoire d’Antibes, 21-23 octobre 2004, Juan-les-Pins, p. 511-516.

WELLER O., DUMITROAIA Gh. 2005 The earliest salt production in the World. A

Neolithic exploitation in Lunca-Poiana Slatinei, Romania, Antiquity, York, 79 (306). www.antiquity.ac.uk/projgall/weller/index.html.

199

http://www.antiquity.ac.uk/projgall/weller/index.html

http://www.antiquity.ac.uk/projgall/weller/index.html


WELLER O., DUMITROAIA Gh., SORDOILLET D., DUFRAISSE A., GAUTHIER E., MUNTEANU R.

2006 Première exploitation de sel en Europe. Technique et gestion de l’exploitation de la source salée de Poiana Slatinei à Lunca (Neamţ, Romanie). Comunicare Colocviu Sel, eau, et forét, Arc-et-Senans.

WELLER O., BRIGAND R., ALEXIANU M. 2007 Cercetări sistematice asupra izvoarelor de apă

sărată din Moldova. Bilanţul explorărilor din anii 2004-2007 efectuate în special în judeţul Neamţ, Memoria Antiquitatis, Piatra NeamY, XXIV, 2007.

WELLER O., DUMITROAIA Gh., MONAH D., NUNINGER L.

2007 L’exploitation des sources salées de Moldavie: un exemple de ressource structurante du territoire depuis la Néolithique, în Monah et al. (ed.).

WELLER O., BRIGAND R., NUNINGER L., DUMITROAIA Gh. , MONAH D.

2008 Analyses et modélisation spatiale autour des sources salées de Moldavie précarpatique durant la Préhistoire, în N. Morère Molinero (ed.), Las salinas y la sal de interior en la historia: economía, medioambiente y sociedad, Sigüenza, 2006. Madrid, ed. Ramón Areces y Universidad Rey Juan Carlos (sub tipar).

WILLIAMS E. 1999 The Ethnoarchaeology of Salt Production at

Lake Cuitzeo, Michoacan, Mexico, Latin American Antiquity, Washington, 10, 4, p. 400-414.

200


2003 La sal de la Tierra. Etnoarqueologia de la Produccion Salinera en el Occidente de Mexico, Michoacan

WILSON H. 1988 Egyptian Food and Drink, Aylesbury. ZAHARIA N., PETRESCU-DÎMBOVIXA M., ZAHARIA DE M. 1970 Aşezări din Moldova. De la paleolitic pînă în

secolul al XVIII-lea, Bucureşti.

201


202


Indici

Indice arheologic

Canlia...........................23, 24 Corlăteni-Chişinău ............ 23 Costişa-Komarov .............. 23 Criş...................17, 18, 24, 25 Cucuteni..18, 23, 24, 25, 137,

139 Cucuteni A .................24, 146 Cucuteni B ...................17, 24 Cucuteni C ........................ 24 Cucuteni-Tripolie.........18, 19 cultura ceramicii liniare ... 23,

24, 146 Hallstatt..........17, 18, 24, 145 La Tène ............................145 Noua.............................18, 23 Precucuteni......17, 23, 24, 25,

137 Starčevo-Criş ....7, 23, 24, 25,

137, 146

Halotoponime

Balta Sărătura.................... 59 Dealul Salamurii ............... 60 Dealul Salinei.................... 60 Dealul Slatinei................... 65 Drumul Slatinei................. 59

Fântâna de Slatină/Fântâna Slatinei ......................... 59

Gura Slănicului/Gura Slănic..................................... 60

Izvorul cu Slatină .............. 59 Pârâul Salinei .................... 60 Pârâul Saramurii................ 60 Pârâul Sărat ....................... 59 Pârâul Săratului ................. 60 Pârâul Slatinei ................... 59 Poiana Slatinei.19, 23, 24, 66,

80, 85, 86, 90, 121, 132, 133

Salamură/Saramură ..... 60, 86 Sărata ...................... 137, 164 Săratu ................................ 60 Sărături............................ 146 Slănic/Sălănic.................... 60 Slatina .59, 60, 76, 78, 80, 89,

130, 131 Slatina Mare .......... 23, 59, 66 Slatina Mică ................ 59, 66 Slatina PănuşiYa ............... 122 Slatina Rea..........................59 Slatina Veche ............ 24, 137 Slătioara .........59, 60, 83, 129 Slătior........................ 59, 146 Solca.......................... 59, 137 SoloneY .............................. 59

203


Izvoare de apă sărată Arcaci-Balş ....................... 25 Audia ................................ 76 Bielci................................. 17 Cacica ..............................137 CucuieYi............................137 Buduroiul Porumbeilor –

Mastacăn...............76, 122 Culeşa – Poiana.....85, 89, 90,

106, 127, 133, 173 Dealul Chiorului................ 17 Dealul Cozla – Gârcina25, 65 Dealul Gălean – Târgu Ocna

..............................65, 123 Dealul Slatinei, Târgu Ocna

..................................... 65 Fântâna de Ochi – Siliştea 78,

122 Filioara.............................. 76 Hălăbutoaia – Xolici....25, 50,

80, 94, 96, 98, 99, 142 ÎmpuYita/La ÎmpuYita –

Oglinzi ..........76, 105, 122 Islazul Mihuşca – Luminiş 84 Luminiş ............................. 76 Marginea ........................... 17 Mărgineni...................76, 105 Moreni............................... 66 Neagra – Tazlău .........83, 129 Negriteşti........................... 80 Neguleşti ....80, 104, 105, 161 Oglinzi – Băi ....................137 Pârâul Băilor – Oglinzi ....121 Podeni ............................... 17 Podiac ............................... 17 Poiana ............................... 76 Poiana – Oglinzi...............146 Poiana Slatinei – Lunca.... 18,

23, 24, 66, 80, 81, 85, 86, 90, 132, 133, 141, 144, 146

Poiana Slatinei – Marginea 19

Poiana Slatinei – Neguleşti................................... 121

Pughina – Piatra Şoimului 65, 80

Puturosul (Izvorul Tămăduirii – Mânăstirea NeamY).... 78

Salamura de la Dealul Gălean................................... 113

Salamura de la Stroiu ........ 86 Sărata – Piatra NeamY ..... 137,

164 Sărături – Oglinzi ............ 146 Slatina – Ghindăoani ......... 89 Slatina – Poiana............... 131 Slatina de la Islaz/Slatina de

pe Islazul Mihuşca – Luminiş ........ 84, 105, 121

Slatina Dulcea – Cacica... 131 Slatina I – Gârcina........... 130 Slatina I – Luminiş ............ 80 Slatina I – Xolici.............. 130 Slatina Mare – Negriteşti.. 19,

66, 80, 133, 144 Slatina Mare – Solca .. 17, 23,

24 Slatina Mică – Hoiseşti 66, 67 Slatina PănuşiYa – Poiana 122 Slatina Veche – CucuieYi .. 24,

137 Slătioara – Tazlău 25, 83, 129 Slătior.............................. 146 Solca........................ 137, 138 Stroiu – Cireşoaia...... 86, 138 VarniYa .............................. 17 Voitinel ............................. 18

Localităţi Almaş ...................... 102, 162 Antibes .............................. 20 Antoceni............................ 81 Aprodul Purice (actualmente

Răuceşti) ...................... 81

204


Arc-et-Senans.................... 20 Bacău ...............................129 Balş ................................... 25 BălYăteşti ............65, 154, 162 Berlin ................................ 20 BerzunYi................82, 86, 129 Besançon............................. 8 Bicaz ................................163 Blebea ..............................161 Boboieşti ..................144, 163 Boroaia.......................81, 127 Botoşani ...................127, 128 Branişte ............................104 Brăteşti .......................86, 129 Brusturi ..............81, 133, 161 Bucureşci .........................126 Buda.................................. 82 Buhuşi ........89, 129, 133, 144 Cacica .....16, 18, 24, 25, 131,

137, 153 Cardona............................. 20 Cerdac ..............................164 Cireşoaia ............86, 138, 163 Condreni-Târgu NeamY ..... 81 Costişa..............................104 CucuieYi......................24, 137 Cucuteni.....................25, 164 Dobreni ............................108 Drăgăneşti ..................81, 161 Dragomireşti ............133, 161 Dragomiru........................145 Drăguşeni .......................... 81 Forăşti ............................... 81 Gârcina...............78, 130, 162 Ghindăoani......25, 65, 73, 89,

109 Gràiesci ............................126 Grumăzeşti .......106, 162, 163 Hangu...............106, 162, 163 HârYeşti.....................163, 164 Hoiseşti ............................. 66 Humuleşti.......................... 81 Iaşi ...........................127, 128

Icuşeşti ............................ 163 Izvorul Alb ...................... 163 Luminiş 65, 80, 105, 121, 162 Lunca ......24, 25, 65, 81, 137,

153, 154 Luncani ........................... 163 Mărgineni...66, 162, 163, 164 Moineşti .................. 142, 144 Negreşti ................... 104, 162 Negriteşti...19, 47, 65, 66, 89,

133, 144 Neguleşti ...80, 104, 105, 121,

161 NemYişor............................ 81 Ocna-Crasna.................... 128 Odobesci ......................... 126 Oglinzi 24, 25, 65, 81, 85, 86,

90, 113, 121, 122, 133, 145, 146, 161

Oniceni (Forăşti) ............... 81 OrYăşti.........85, 128, 133, 161 Paris .................................. 32 Paşcani .............. 81, 128, 133 Păstrăveni........................ 164 PâYâligeni........................... 48 Petricani .......................... 162 Piatra NeamY20, 65, 129, 133,

137, 144, 155, 163, 164 Pincevent........................... 32 Piatra Şoimului........ 161, 162 Pipirig.........81, 144, 163, 164 Plăieşu............................... 81 Pluton .............................. 164 Poduri...........17, 25, 139, 144 Poiana..65, 81, 83, 85, 89, 99,

121, 122, 127, 128, 131, 161

Poiana – Negreşti .... 129, 162 Preuteşti............................. 81 Prohozeşti............ 25, 65, 139 Rădeni ............................. 164 Răuceşti............. 81, 132, 161 Rediu............................... 129

205


Români.....................162, 163 Roşiori............................... 81 Roznov.....................129, 144 San Francisco.................... 18 Sârghi................................ 81 Săveni ..............................128 Săveşti........................81, 161 Sfîntu Gheorghe................ 21 Sichuan ............................... 9 Siliştea........78, 122, 162, 163 Siminicea .........................128 Slănic – Moldova ......86, 163,

164 Solca ......16, 23, 25, 137, 138 SoloneY .............................. 16 SolonY ................................ 24 Stânca-Pipirig.............49, 164 Suceava ............................104 Tazlău ..............106, 129, 162

Târgu Frumos.......... 128, 133 Târgu NeamY 26, 81, 121, 161 Târgu Ocna......60, 65, 86, 99,

107, 115, 123, 124, 155, 163, 164

Târgu Trotuş.................... 164 Târpeşti ............................. 17 Târzia ................................ 81 Timişeşti............................ 81 Xibucani .......................... 163 Xolici ...17, 24, 25, 65, 82, 85,

129, 130, 145, 162 Ungheni............................. 81 Ungureni ......................... 128 Urecheni.......................... 164 Vânători – NeamY ...... 23, 81,

104, 137, 141, 145, 161, 162

206

Izvoarele sărate din Moldova. Cercetări etnoarheologice

Documents

Transcript of Izvoarele sărate din Moldova. Cercetări etnoarheologice