Între liturgie şi Templul lui Solomon

Subiect referat: Între liturgie şi Templul lui SolomonTeolog latinist : LESIUC Anamaria Cristina doctorand an I, forma fără frecvenţăTitular curs: Prof. Univ. Doctor MOLDOVAN Mircea

Potrivit Septuagintei „liturgia” (λέιτουργία=liturgeo lat. estetermenul folosit pentru a celebra un serviciu pentru Templu(Ex.38,27; 39,12).

În creştinism acest termen de λέιτουργία =liturgeo lat.reprezenta serviciul public oficial al bisericii care corespundecu serviciul public oficial al Legii Vechi.

Liturgia - λέιτουργία =liturgeo lat. - întregul complex alserviciului făcut în biserică, toateritualurile, ceremoniile, rugăciunile,sacramentele bisericii fiind opus acestserviciu devoţiunii private

- aranjamente care includ orele canonice,administrarea sacramentelor utilizate înmod oficial de orice biserică locală(liturgia din Antiohia, liturgia de ritroman, liturgia de rit bizantin).1

Liturgia reprezintă spaţiul simbolic pentru ceea ce esteefemer,2 spaţiul de intercommunio cu Dieu, în cadrul acesteicomuniuni gesturile şi vorbele devin elemente de invocare şi apelcătre divin şi către oameni. Acest spaţiu liturgic este spaţiulrevelării.

Memoria în spaţiul liturgic este marcată prin evenimenteledesfăşurate de la creaţie la escatologie, evenimente legate între şide „trecerea” lui Isus.

Liturgia este primită în postura umilinţei. Reprezintă un jocsimbolic între memorie şi devenirea omului nou.

Timpul în liturgie a fost creat de Dieu şi stă la baza tuturorlucrurilor, crează ceea ce trece, este o consecinţă a alegerilortrecute.

Liturgia este celebrarea fără Euharistie (primirea SfântuluiSacrament), prin extensie un spaţiu poate fi liturgic prin simplumotiv că nu se revelează divinul în cadrul acelui spaţiu.3

1 Cabrol /Lecclercq “Monumenta Ecclesiae Liturgica”, I, Reliquiae LiturgicaeVetustissimae (Paris), 1900

2 Lapointe, Guy “Dieu et la scène liturgique ”, Théologique, vol 6 nr. 2, 1998, 61-723 *** Euharistia (frângerea pâinii) pentru creştini reprezintă ritualul

central al cultului având o dublă semnificaţiea. Împărtăşirea cu elemente euharistice reprezentţnd o sfântă tainăb. Celebrarea morţii /învierii lui Isus în cadrul căreia creştinii vestescîn mod solemn texte din Biblie şi primesc Sfântul Sacrament

1


În tradiţia iudee termenii care desemnează ideea de spaţiusunt:4

1. MISHKANE (sanctuar), reprezentat de cort construit,transportabil de către poporul lui Israel prin deşert. CuprindeChivotul Legământului.

2. MIDRACH – întocmai alcătuirea numelui de aedificiu dă traducereade „a face un nume”, „a sfinţi un nume”.

3. MAQOM/HAMAQOM – definirea de la „spaţiu”, în gandirea iudee facetrimitere la unul dintre numele divine „Cel care este spaţiu”.

4. DEVIR („logos, cuvânt”, vine din rădăcina DAVAR), reprezintăspaţiul prin excelenţă 1R6,19.Introduc o paranteză – se face o paralelă între Turnul Babel şi

Templul lui Solomon. Turnul lui Babel este un aedificiu care a statîmpotriva lui Dieu, sanctuarul lui Israel reprezentat de Templu estespaţiu care primeşte Cuvântul lui Dieu şi îl primeşte pe Dieu.Turnul lui Babel este aedificiu care ocupă un spaţiu, este distanţadintre cer (divin) şi pământ (spaţiu ocupat).

Templul este un aedificiu antispaţial, îl cuprinde pe Dieu, darDieu nu este acel spaţiu.

Sanctuarul nu îl stăpâneşte pe Dieu, este locul unde se revarsăbunătatea divină, spaţiul unde omul face apel de fiecare dată laLegea divină (Ex. 34,1), face apel la responsabilitate.

Templul este spaţiul comuniunii, se pregăteşte să-l cuprindă peDieu ascultând cuvântul divin.

Sanctuarul devine imaginea „semnificantului” fără semn.Partea liturgică este arătată de mobilierul şi organizarea

acestuia în interiorul Templului: altarul, heruvimii, masa,candelabrul, altarul pentru tămâiere şi altarul pentru aducere deofrande, elemente care reprezintă un limbaj liturgic, confirmăorientarea socială, indică simbolistica care se află în întregaedificiu.

Templul este „inima” comunităţii, joacă un rol important înaceea comunitate, în jurul lui se construiesc celelalte clădiri cufuncţiuni diferite.

Viziunea spaţiului este una de tip cosmologic biblică unde serevelează

organizarea lumii viziunea despre lume Pământul care este aşezat pe piloni.

Liturgia explică actele din cadrul unui spaţiu sacru.

4 Banon, David „Le lieu de la non-representation”, Le Monde de la Bible, nr. 113, 49-592


TEMPLUL este văzut în cultura popoarelor din Vechiul Testamentca fiind o COPIE la o scară mult mai redusă a întregului UNIVERS.

Templul este împărţit în:a. Camera unde se află Dieub. Sala tronului – Divinul este înconjurat de servitoric. Locul unde se iau decizii, în acest loc se desfăşoară Cultul lui

Dieu şi în acest loc are acces numai Mare Preot.Templul este ridicat – reprezentarea divinului se diminuează la

nivelul pământului, ceea ce se petrece „în ceruri”, este reprezentatpe pământ, ridicarea spaţiului la înălţime denotă ascensiunea omuluicătre divin, omul trebuie să facă un efort pentru a ajunge la divin,cu această ascensiune sufletul şi natura omului se schimbă.5

Viziunea CERULUI este cuprinsă în descrierea TEMPLULUI, dar,ceea ce este real (descoperiile arheologice) nu corespunde cu ceeace autorii Vechiului Testament au hiperbolizat.

Spaţiul Sacru este „manifestare a ceva care este ieşit dintiparele a ceea ce omul cunoaşte”.6 Este forma iniţială a unuiteritoriu realizat pentru ritualuri directe, vizibile.7 Spaţiul sacrutrebuie să fie fix, stabil, rezervat.8

Dieu se mai face cunoscut prin CHIVOTUL LEGĂMÂNTULUI, carereprezintă legea materializată prin cele două table ale legii datăcătre Moise de către Dieu – Exod 31,18, păstrate într-o cutie careeste raclă şi lectică – Exod 25,13-16 - liturgia arătată prinelemente de decoraţie

Chivotul (la Templu se va păstra alcătuirea Chivotului), erafăcut din :

1. CORPUL TRONULUI 2. SCAUNUL ÎNDURĂRII

Chivotul (locul manifestării lui Dieu) este însoţit de douăsimboluri – devenite liturgice:

a. Aşternutul de picioare – reprezintă întâlnirea lui Dieu cu lumeape care a făcut-o

b. Tronul care reprezintă măreţia atotputernică a lui Dieu.5 Lactantius “ De la mort des persecuteurs”, 12, 5 « situat pe un teren

înalt, Templul, prin această ridicare omul trebuie să se schimbe, trebuiesă cunoască o modificare fizică cât şi spirituală »

6 ELIADE, Mircea “Sacrul şi Profanul”, ed. Humanitas, Bucureşti, - introducere -1995

7 IOAN, Augustin “Spaţiul Sacra”, ed. Dacia, Cluj Napoca, pagina 5, 20018 IOAN, Augustin “Spaţiul Sacra”, ed. Dacia, Cluj Napoca, 2001

3

Prezenţa heruvimiilor reprezintă spaţiul gol în care se află Dieu şi


Templul avea o formă rectangulară, avea trei părţi în faţă şidouă părţi la intrare, ridicându-se pe doua coloane de bronz –1Regi7,16-22 -, înalte de 12 metri (numele celor două coloane debronz rămânând un mister până în zilele noastre), numele acestorcoloane fiind YAKIN şi BOAZ.

Prima parte reprezintă un portal, trecând de poarta dublă, seînainta spre sala rectangulară unde se află „Cel Sfânt” – KÉKÁL, culambriuri făcute din cedru, în această sală aflându-se şi celetrebuincioase pentru desfăşurarea ritualurilor. Se înaintează spreDEBIR – 1R6,19-20, sală în formă cubică de 10 metri pe 10 metri fiindşi zona Chivotului Legământului.

Chivotul Legământului era aflat pe un podium înăuntru săliiDEBIR. Încă o dată vom face apel la exegeză biblică pentru a explicaacest cuvant – DEBIR:

Locul unde Dieu spunea ce avea să se întâmple – Isaia 8,18;Isaia 30,1

Locul unde Dieu vorbea aşa cum s-a întâmplat şi cu „comuniunea”dintre Moise şi divinitate în Cortul cel Sfânt (Cortuldeşertului este prefigurarea Templului) – Exod 33,9.Cărţiile cu lux de amănunte din Vechiul Testament sunt Cartea

Regiilor şi Cartea Croniciilor, fiind resurse de decrieri alemobilierului şi a ceea ce exista în interiorul Templului.9

În jurul altarului era organizată viaţa religioasă a Templului,astfel că acest altar rămîne şi intermediarul între Dieu şi oameni.

În momentul sfiinţirii TEMPLULUI de către Solomon, ChivotulLegământului, Cortul şi tot ceea ce ţinea de latura sacră, pătrund înTEMPLU, ca aduse de suflul lui Dieu, Dieu care şi-a însoţit poporuldin Egipt şi până în Ierusali, aşezându-l în locul de odihnă. - 3Regi8,1-4.

Dieu „pune stăpânire” pe Templu, aşa cum se întâmpla şi pevremuri cu Cortul întâlnirii din deşert.

Folosindu-ne tot de Vechiul Testament, - 2Regi 7, încercăm prinprisma exegezei să explicăm „misterul” Templului.10

9 BRIEND, Jaques „La Terre Sainte - De la Judee au Sinai vol.2”, ed. Bayard,2003, pagina 1101, Paris

10 ANEXĂ PENTRU A ÎNŢELEGE EXEGEZA – METODE DE CERCETARE PE VECHIULUI TESTAMENT Sensul Scripturiieste cel care Dumnezeu intenţionează să îl descopere , să ni-l transmită.Limbajul este vehicolul gândului. Sensul Scripturii trebuie să fie căutat şi determinat de cuvintele Scripturii. Fiecare cuvânt, frază saupropoziţie are un sens definit şi doar unul într-o anumită legătură dată. Când spunem aceasta, trebuie să ne amintim că un cuvânt poate fi scris doar o dată în realitate, dar totuşi poate fi folosit în diferitesensuri,cel figurat şi cel literal.

Sensul literal este sensul comun, obişnuit al unui cuvânt. Cu toate acestea, acesta trebuie să fie distins de înţelesul original sauetimologia care adesea este învechită şi destul de diferită de înţelesul obişnuit. Când un cuvânt sau o expresie este folosită în alt sensdecât cel propriu, sau este aplicat la un anume obiect diferit de cel faţă de care este potrivit în uzul obişnuit, el este folosit într-unsens figurat.

4


Textul biblic se foloseşte de dubla semnificaţie a cuvântului„casă”.

„Casa lui Dieu” este TEMPLUL, „casa lui David” este moştenireace va fi după el.

Cele două sensuri sunt astfel folosite în două afirmaţiicontradictorii:

a. Nu David va fi cel care va zidi CASA lui Dieub. Dieu este cel care va zidi CASA lui David

Clădirea unei CASE pentru David reprezintă REÂNNOIREAlegământului sfânt cu poporul lui Israel dar şi menţinerea acestuia .

Între anii 1961 şi 1962, săpăturiile arheologice desfăşurate subautoritatea lui Karhleen KENYON, au sos la iveală în zona Templuluiun parapet care data din perioada Bronzului de Mijloc II (cca. 1800 aCh.), parapet folosit în perioada lui David, cu ajutorul acestuia seaducea apa din GHIHON - 1Cronici 11,4-7; 2S5 – parapet care ar fiaparţinut din „poarta fortăreţei”.11

Acestea sunt subliniate şi la „investirea” lui Solomon – 1R1,32-40, care intră pe „o poartă” care face legătura între râul GHIHON şicetate.12

Comparaţia este o figură de stil în care un lucru este comparat în mod formal cu altul, pentru a impresiona mintea cu asemănarea sauanalogia lor - Isaia 55,10-11; Ieremia 23,29; Isaia 1,8; Psalmul 102,6.

Metafora este o figură prin care dintr-o anumită asemănare sau analogie presupusă, un nume, un atribut sau o acţiune aparţinând unuiobiect sau caracteristicii unui obiect este atribuită altuia la care nu este aplicabil în mod literal Ieremia 2,13; Iov 26,8; Deuteronom32,40.

Metonimia – schimbarea numelui – este o figură în care numele unui obiect este pus pentru alt obiect, cele două fiind atât de înruditeîncât menţionarea unuia sugerează în mod natural pe celălalt Deuteronom 17,6; Proverbe 12,19 Deuteronom 30,20.

Sinecdoca este o figură prin care o parte dintr-un lucru este pusă pentru întreg, sau un întreg pentru o parte, specia pentru gen. Aceastaeste strâns legată de metonimie. Dar aici nu schimbăm numele de la un lucru pentru altul, ci dă subiectul unui nume care semnifică cevamai mult sau mai puţin decât intenţionăm specia este pusă pentru gen, „om” pentru „fiinţele umane” în general, în Psalmul 1,1.

Hiperbola este o figură de stil în care expresia este o exagerare evidentă a înţelesului intenţionat a fi transmis, sau prin carelucrurile sunt reprezentate ca fiind mult mai mari sau mai puţin, mai bine sau mai rău, decât sunt ele în mod real. Exagerarea nu esteintenţionată de a înşela ci de a face gândul sau cuvântul mai eficient sau mai apăsat. Nici exagerarea nu înşeală, pentru că este clarpentru fiecare ceea ce vrea să se spună. Aceasta este o figură legitimă de vorbire Psalmul 6,6; Exod 8,17; Psalmul 119,136.

Ironia este o figură de stil în care limbajul înseamnă în mod literal exact opusul a ceea ce autorul intenţionează să spună: Ironiaridiculizează în timp ce pretinde că laudă. Conform 1 Regi 18,27; Iov 12,2.

Personificarea este o figură de stil prin care viaţa este atribuită lucrurilor fără viaţă. Această figură este folosită foarte mult înspecial în Vechiul Testament Psalmul 114,3-4; Isaia 55,12.

Apostroful este o figură de stil în care vorbitorul sau scriitorul se adresează unei persoane absente ca şi când ar fi prezentă, opersoană moartă ca şi când ar trăi, sau unui lucru fără viaţă ca şi când ar trăi. Apostroful este combinat adesea cu personificarea, sau oinclude. Conform Psalmul 114,5; 2 Samuel 1,19.

PATERSON, W.M.H „ Hermeneutică Biblică Sau Principii de interpretare a Bibliei bazate peLucrări de Hermeneutică”, ed. St. Paul, Minnessotta1896

11 BRIEND, Jaques „La Terre Sainte - De la Judee au Sinai vol.2”, ed. Bayard, 2003,pagini 1383-1417, Paris

12 BRIEND, Jaques „La Terre Sainte - De la Judee au Sinai vol.2”, ed. Bayard, 2003,pagini 1174-1175, Paris

5


La Ierusalim, exista un izvor numit GHIHON, ale cărui ape erauîndreptate printr-un canal spre un bazin al cărui nume SILOE,înseamnă „trimis”.

Râul GHIHON era singurul din oraş şi de aceea simbolizaîmbogăţirea credinţei lui Israel, prin prezenţa sfântă din Templu.

Această sursă de apă este un spaţiu sacru (ne reântoarcem săsemnalăm care este definiţia spaţiului sacru13) deoarece erau unşiregii din seminţia lui David – 3Regi 1,38-39.

Templul ideal va fi descris în Psalmul 35,7-9, „la umbraaripiilor lui Dieu, în acest Templu în care prezenţa divină esteîncadrată de aripi de heruvimi, credinciosul descoperă izvorul uneialte vieţi, cea care se îndreaptă spre lumină”.14

Dar, rămâne întrebarea - cărui epocă îi aparţine de fapt Templullui David-Solomon?Putem defini TEMPLUL în sine a fi un spaţiu sacru? Apare distincţia între SANCTUAR şi TEMPLU tocmai prin prismaspaţiului sacru:

1. SANCTUAR desemnează spaţiul sacru aflat prin opoziţie cuspaţiul profan

2. TEMPLU reprezintă „casa lui Dieu” dar şi zona care are spaţiiconsacrate divinităţii – „locul de aşezământ” a unei divinităţiJean Claude Margueron subliniază de altfel în „SUPPLEMENT au

DICTIONAIRE de la BIBLE „ (Tome XI – că templu nu reprezintă decât ozonă de locuit, prin simplu motiv că reprezintă un edificiu maiimportant decât celălalte, atât cât nu există distincţia de „caractersacru”).15

Spaţiul sacru poate fi delimitat de aranjamentul pietreloridentice cu cele care astăzi sunt în jurul zidurilor musulmane,pietre care în cultura deşertului indicau locul de rugăciune.

13 HEIDEGGER, M. „Originea operei de artă”, trad. de ThomasKleininger şi Gabriel Liiceanu, Bucureşti, Univers, 1979, ediţia a II-a ,Bucureşti, ed.Humanitas, pagini 66-67, 1996 - Studiu introductiv - CONSTANTIN NOICA – „Templulînchide în sine figura zeului, şi în această ascundere el o face să emane, prin sala deschisă acoloanelor, în spaţiul sacru. Datorită templului, zeul este prezent (anwest) în templu. Aceastăprezenţă a zeului este, în sine însăşi, desfăşurarea şi delimitarea spaţiului ca fiind unul sacru.Templul şi spaţiul său nu se pierd însă în nedeterminat. Templul ca operă rostuieşte (fugt) şi adunăîn jurul său unitatea acelor traiectorii şi raporturi în care naşterea şi moartea, restriştea şibelşugul, biruinţa şi înfrîngerea, supravieţuirea şi dispariţia dobîndesc configuraţia şidesfăşurarea unui destin de fiinţă umană. în înălţarea sa, templul conferă lucrurilor chipul carele este propriu şi oamenilor o perspectivă asupra lor înşişi. În tot ceea ce se deschide, pămîntulapare în chip esenţial drept cel care adăposteşte. înălţîndu-se, templul deschide o lume şi, înacelaşi timp, el o repune pe pămînt, care, în felul acesta, se revelează ca sol natal.”

14 COCAGANAC, Maurice “Simbolurile biblice”, ed. Humanitas, Bucureşti, pag. 369-394, 199715 MARGUERON, Jean Claude „Sanctuaires sémitiques” în SUPPLEMENT au DICTIONAIRE de la BIBLE (TomeXI), Paris, 1991

6


Nu se poate vorbi de existenţa Templului ridicat de la zero.Templul a fost refăcut pe temelia unei vechi aşezări siriene,existând în zona Iordanului mai mult sau mai puţin „sanctuare” sacre.

Primul este cel de la GILGÂL – Ioseea 4,19; 5,10: – în acest sanctuar se practicau ritualuriile de circumcizie –

tăierea dimprejur– în perioada lui Saul, locul avea funcţiunea de spaţiu de

celebrare a „sacrificiului” în faţa lui Iahve – 1Regi 10,8;1Regi 15,21,33

– în perioada profeţiilor, aşezarea nu avea legătură cu Templuconstruit astfel că dacă mergem pe firul exegezei şihermeneuticii tocmai pentru a ne folosi de traducerea şiinterpretarea cuvântului,- „GILGHÂL” semnifică un cerc depietre faţă de cuvântul „GALGAL” care înseamnă „roată”.Din aceste trimiteri către firul şi scrierea Vechiului Testament

arheologii de astăzi au ajuns la concluzia că ceea ce ştim ca fiindTemplul lui Solomon stă pe o fundaţie mult mai veche din perioadaEpocii Bronzului de Mijloc (cca. 1800 a. C.), dar aceste „ruine”siriene au avut şi rol de a sublinia funcţiunea istorică aIsraelului.16

Locul de cult are valoare sacră şi se poate sustrage de zonaprofană. Omul de-a lungul timpului a simţit nevoia să îşi delimitezespaţiul şi să îi confere unui loc caracterul de sacru, spaţiu unde arsta divinul. Omul a încercat să îşi delimiteze spaţiul ţi pentru căîn acest spaţiu se petrece tot ceea ce ţine de „ritualul” religios(cultul, citirea / recitirea textelor sacre şi religioase).

Marii Preoţi în acest spaţiu sacru au acces, sunt impuse regulidar şi sunt oferite şi anumite privilegi. – Levitic 16,15 „... săînjunghie înaintea Domnului, ţapul de jertfă pentru păcatelepoporului, să ducă sângele lui înăuntru, după perdea şi să facă cuacela ce a făcut şi cu sângele viţelului stropind cu el pe copac şiînaintea copacului”.

Alegerea locului de cult nu se face de liberul arbitru alomului. Locul devine sacru prin manifestarea divinului în acelspaţiu. Manifestarea17 este:

16 De VAUX, R „Les Institutions de L'Ancien Testament partea a doua –Institutions Militaires, Institutions Religieuses”, ed. Du Cerf, pagini93, 148, 166, Paris, 1991

17 De VAUX, R „Les Institutions de L'Ancien Testament partea a doua –Institutions Militaires, Institutions Religieuses”, ed. Du Cerf, pagina105, Paris, 1991: „Edificiu construit pe un spaţiu sacru unde de altfel secelebrează şi un cult religios se numeşte TEMPLU”

7


a. explicită – Dieu apare, comandă dă un semn – avem trei funcţiuniclare (apariţie, poruncă, prezenţă)

b. implicită – Dieu se află prezent în acţiunea fenomenelornaturale pot uneori fi puse pe „seama lui Dieu”.În limbiile vechi semitice nu se găseşte corepondent care să

desemneze această noţiune de „Templu”, dar se pot face paralele:- în acadiană pentru „Templu” se foloseşte sensul de „casă” – BÎTU- în sumeriană termenul de „palat” – EKALLU rădăcina cuvântului

fiind e-kal desemnează „casă mare” prin extindere „casa lui Dieu”REZULTĂ:

Templul se aseamănă cu edificiile siriene prin: forma alungită împărţirea în – vestibul

-coloane-parte interioară (desfăşurarea cultului)

Vestibulul (antecamera) ULAM –Sala de cult HEKAL – este a divinului cu funcţiunidiferite.Sala Chivotului DEBIR

1. antecamera – exista o armonie între ceea ce este în interior cuceea ce este în exterior, reprezintă zona de tranzit între profanşi sacru

2. sala celui Divin – corepsunde spaţiului de realizare aritualurilor obişnuite, cotodiene dar şi a spaţiului unde seaduc ofrande şi sacrificii

3. sala Chivotului – cea mai scară zonă a Templului, undesălăsluieşte Dieu alcătuită din

- Arca Alianţei între pameni şi Dieu- Tronul purtat de îngeri realizându-

se trecerea de la spaţiul păgân laspaţiul sacru.

8

TEMPLUL: - ekurru – din sumeriană – e+kur = casă de la

munte- bét – ebraică – = „casă”


Some certain and some tentative identifications1 - The Lord's Temple built by Solomon2 - The Gate to the inner Temple Court3 - The outer Temple Court4 - Likely Edifice of the House of Treasures5 - The House of Pharaoh's Daughter6 - The Porch of Judgment7 - Solomon's Palace8 - The House of the Forest of Lebanon9 - Possible site of the Porch of Pillars to the Temple and Citadel coming from the Palace of Solomon and the House ofthe Forest of Lebanon.

http://www.specialtyinterests.net/solomons_temple.html

În ebraică,18 Templul desemnează:

1. „casă”, „palat” pentru Dieu2. „casă”, „palat” pentru Rege.

Fundaţia Templului cunoaşte două etape sub domnia lui David:- Instalarea arcei- Ridicarea Chivotului Legământului – totul se află sub semnul

luptelor date cu filistenii – 2S 6.

18 De VAUX, R „Les Institutions de L'Ancien Testament partea a doua –Institutions Militaires, Institutions Religieuses”, ed. Du Cerf, pagina105, Paris, 1991: „Edificiu construit pe un spaţiu sacru unde de altfel secelebrează şi un cult religios se numeşte TEMPLU” – „Scopul construiriiTemplului, a fost pentru a desemna „domiciliul” divinităţii, iar „accesul”la divin deţine o întreagă filosofie, este un ritual mistic şi religios”.

9


Renovarea vechiului sanctuar pe care s-a ridicat Templu aratălegătura veche plecând de la Cortul deşertului, ajungându-se laTemplul de la Silo, fiind prezent Chivotul Legământului.

Renovarea acestui sanctuar subliniază caracterul că acest nouTemplu are pe de-o parte toată moştenirea de la Silo cât şi amintireavie a Cortului din deşert.

În acesată perioadă se vor stabili cele 12 triburi sunb unsingur conducător, ceeea ce nu este un lucru de neglijat.

Tot în această perioadă numele lui Dieu cunoaşte denumirea deIAHVE SABAOT – „Dieu Oştiriilor”.

Iersualim este un spaţiu sacru fiind proiecţia IerusalimuluiCeresc (a se vedea Apocalipsa Sfântului Ioan din Noul Testament) şiexistă numai împreună cu acesta (cel din urmă).

În închidere aş vrea să subliniez următoarele:Spaţiul sacru „aparţine unui domeniu separat, interzis şi

inviolabil, face obiectul unui sentiment de reverenţăreligioasă”. (Le Petitit Robert, pagina 2018,1993)19

„este exclusiv dedicat unui zeu sau unui scopreligios; este sfiinţit prin asociere religioasă” (TheOxford English Reference Dictionary, pagina1270,1996)20

„trebuie să existe pe un loc aflat la înălţime”„formă anterioară de teritoriu propus jocurilorvizibilităţii: atributul spaţiului le percede pe celeale locului public versus spaţiul privat - cele douăîşi pot afla sălaşul în spaţiul sacru”.21

TEMPLUL reprezintă:1. Un teritoriu pe acre orice lăcaş de rugăciune îl ocupă 2. Un spaţiu interior sacralizat, prin „contaminarea” de prezenţa

divinului, Dieu este Înăutru, la consacrare 3. Un model transcedent (Templul din Ierusalim Ceresc, a cărui

proiecţie cât mai fidelă se doreşte a fi cel de pe pământ – ceeace s-a subliniat şi mai sus)

4. Un canal de comunicare verticală între „original” şi „copie”, pecare ritualurile celebrate în Templu se presupune că îl ţindeschis. – m-am folosit din nou de ceea ce a scris domnulprofesor universitar doctor arhitect Ioan Augustin.

19 IOAN, Augustin “Spaţiul Sacra”, ed. Dacia, Cluj Napoca, 200120 idem21 idem

10


BIBLIOGRAFIE

Banon, David „Le lieu de la non-representation”, LeMonde de la Bible, nr. 113, 49

BOBOC, Alexandru ”Adevăr şi conştiinţă”, editura Politică,Bucureşti, 1988

BRIEND, Jaques „La Terre Sainte - De la Judee au Sinaivol.2”, ed. Bayard, 2003, Paris

Cabrol /Lecclercq “Monumenta Ecclesiae Liturgica”, I,Reliquiae LiturgicaeVetustissimae (Paris), 1900

COCAGANAC, Maurice “Simbolurile biblice”, ed. Humanitas,Bucureşti, 1997

De VAUX, R „Les Institutions de L'Ancien Testamentpartea a doua – Institutions Militaires,Institutions Religieuses”, ed. Du Cerf,Paris, 1991

ELIADE, Mircea “Sacrul şi Profanul”, ed. Humanitas,Bucureşti, - introducere – 1995

HEIDEGGER, M. „Originea operei de artă”, trad. de ThomasKleininger şi Gabriel Liiceanu, Bucureşti,Univers, 1979, ediţia a II-a , Bucureşti,ed.Humanitas, - Studiu introductiv -CONSTANTIN NOICA –

IOAN, Augustin “Spaţiul Sacra”, ed. Dacia, Cluj Napoca,2001

LACTANTIUS,Lucius Caelius Firmianus “ De la mort des persecuteurs”, 12, 5

« situat pe un teren înalt, Templul, prinaceastă ridicare omul trebuie să se schimbe,trebuie să cunoască o modificare fizică câtşi spirituală »

LAPOINTE, Guy “Dieu et la scène liturgique ”, Théologique,vol 6 nr. 2, 1998, 61-72

MARGUERON, Jean Claude „Sanctuaires sémitiques” în SUPPLEMENT auDICTIONAIRE de la BIBLE (Tome XI), Paris,1991

11


12

Între liturgie şi Templul lui Solomon

Documents

Transcript of Între liturgie şi Templul lui Solomon