201

Greva de la Griviţa din

februarie 1933, văzută de

protagonişti.

O declaraţie a lui Vasile Bâgu

Cristina Diac∗

Istoria grevei de la Griviţa din februarie 1933 poate fi recompusă cu ajutorul dosarului de anchetă alcătuit de autorităţi după arestarea protestatarilor – capi ai răzmeriţei ori muncitori obişnuiţi. Dificultatea principală este dată de dimensiunea impresionantă a dosarului, ce numără câteva zeci de volume a mai multe sute de file fiecare. În dimineaţa de 16 februarie 1933, armata a pătruns cu forţa în Atelierele Griviţa C.F.R. din Bucureşti. Sute din muncitorii care se baricadaseră în curtea atelierelor au fost atunci arestaţi. În vâltoarea faptelor, singurul criteriu pentru arestări a fost prezenţa în curtea atelierelor şi participarea la protest. Rolul jucat de fiecare avea să se stabilească în urma anchetei, care a stabilit că celor mai mulţi nu li se putea imputa nici o faptă penală. Ca urmare, majoritatea arestaţilor, muncitori obişnuiţi, fără afiliere politică, au fost eliberaţi după câteva zile. Astfel, au intrat în componenţa dosarului sute de declaraţii lipsite de importanţă pentru identificarea „arhitecturii organizatorice” ce a stat în spatele protestului. După 23 august 1944, din „dosarul Griviţa” au fost extrase documentele ce probau participarea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej şi redistribuite în „Colecţia Gheorghe Gheorghiu-Dej” (Colecţia 80).

Printre piesele dosarului, o declaraţie a lui Vasile Bâgu din 25 februarie 1933, dată de acesta la Siguranţă, contribuie semnificativ la refacerea firului narativ al evenimentelor. Importanţa sa este sporită de faptul că liderii importanţi ai grevei, membri ai partidului comunist, s-au comportat în general conform conduitei cerute membrilor P.C.d.R. în caz de arestare, şi fie au negat cu desăvârşire, fie au dat declaraţii sumare. Autorităţile erau interesate să probeze faptul că protestul ceferiştilor fusese opera unor forţe ostile din exterior (Sovietele), care au acţionat prin intermediul partidului comunist.

În noaptea de 14 spre 15 februarie 1933 a fost arestat întreg comitetul de acţiune (majoritatea liderilor). Duşi la poliţie, principalii organizatori ai grevei, membri ai comitetului de acţiune au negat rolul lor în evenimente. De pildă,

∗ Cristina Diac este doctor în istorie, cercetător ştiinţific III în cadrul I.N.S.T.

Cristina Diac

202

Gheorghe Gheorghiu-Dej a declarat la 23 februarie 1933: „Sunt înscris în sindicatul din Calea Griviţei. În consfătuirile de la sindicat, muncitorii îşi cereau dreptul la viaţă (subl. în original). Cunosc bine din acel sindicat pe Bogătoiu. Eu am fost arestat de la Niculae Tudor la care lucram Marţi, 14 II 1933. Niculae Tudor era lucrător la atelierele de la C.F.R. Griviţa. Altceva nu mai ştiu”1.

Alţi lideri ai grevei arestaţi în dimineaţa de 16 februarie, precum Chivu Stoica2 şi Panait Bogătoiu3, au dat declaraţii mai ample. Însă cel mai mult a ajutat Poliţia Vasile Bâgu, vopsitor la Atelierele Griviţa, membru al sindicatului comunist şi al comitetului de fabrică. În dimineaţa de 16 februarie 1933, după ce militarii au pătruns în curtea Atelierelor, Vasile Bâgu a reuşit să scape cu fuga, astfel că nu s-a numărat printre cei ridicaţi de la faţa locului. A fost ridicat de acasă peste câteva zile, în 21 februarie 19334. Dus la Direcţia Generală a Poliţiei, a fost anchetat de comisarul Gheorghe Haret în 25 februarie 1933.

Dacă ceilalţi arestaţi au fost reţinuţi în declaraţii, Bâgu Vasile a povestit amănunţit acţiunile premergătoare protestelor din ianuarie-februarie 1933 de la Atelierele Griviţa C.F.R., precum şi desfăşurarea evenimentelor din zilele grevei. Bâgu a oferit anchetatorilor detalii şi, mai ales, nume ale capilor revoltei, inclusiv ale comuniştilor din comitetele de acţiune. Conform procesului-verbal alcătuit de comisarul Haret în 25 februarie 1933, Bâgu a făcut „întregul istoric al faptelor, modul cum au decurs grevele din zilele de 28 şi 31 ianuarie, precum şi din 2 şi 15 februarie, dând toate detaliile asupra instigatorilor comunişti care au participat şi provocat aceste greve şi care speculând nemulţumirile muncitoreşti, profitând şi de starea lor de agitaţie, constituiţi în comitete de acţiune pe fabrică, chiar în interiorul Atelierelor, a îndemnat muncitorimea C.F.R.-istă, a instigat-o şi a împins-o să demonstreze în faţa administraţiunei Atelierelor, spre a protesta contra Direcţiunei Generale a C.F.R., care nu şi-a respectat angajamentul luat de a rezolva toate revendicările muncitoreşti, precum şi să oprească lucrul, provocând grevele despre care vorbim mai sus”5. După cercetarea efectuată de Poliţie, Bâgu a fost înaintat Consiliului de Război al Corpului 2 Armată. În faţa procurorilor militari, nu a mai recunoscut nimic din cele declarate anterior6. Instruit de comuniştii închişi în urma grevei, la proces a retractat declaraţia, „arătând că a semnat-o în urma presiunei morale” 7 . În 1933, Vasile Bâgu a fost achitat. În primăvara următoare a fost reangajat la Atelierele Griviţa, iar în acelaşi an a fost primit în partid. Admiterea printre membrii P.C.d.R. i-a fost comunicată de ceferistul ieşean Ilie Pintilie8.

1 ANIC, Colecţia Gheorghe Gheorghiu-Dej (în continuare Colecţia 80), dosar 85, f. 2. 2 Ibidem, Fondul Procese Întocmite de Organele Justiţiei, Siguranţei şi Jandarmeriei pentru

Comunişti, Militanţi ai Mişcării Muncitoreşti şi ai Organizaţiilor de Masă (în continuare Fondul 96), dosar 6567, f. 9-10.

3 Ibidem, f. 26-27. 4 Ibidem, dosar 6572, f. 26/v. 5 Ibidem, dosar 6570, f. 203/v. 6 Ibidem, dosar 6572, f. 26/v. 7 Ibidem, Colecţia Dosare de Partid ale Membrilor de Partid cu Stagiul din Ilegalitate care au

Încetat din Viaţă (în continuare Colecţia 53), dosar B/92, Vol. I, f. 56. 8 Ibidem, f. 60.

GREVA DE LA GRIVIŢA DIN FEBRUARIE 1933, VĂZUTĂ DE PROTAGONIŞTI

203

Devoalarea „istoricului” grevei în faţa autorităţilor, şi mai ales indicarea celor 21 de nume ar fi putut să-i producă neplăceri lui Vasile Bâgu după ajungerea Partidului Comunist la putere. Acest tip de comportament era calificat drept „trădarea cauzei”. Totuşi, a trecut cu bine de verificarea membrilor de partid derulată între 1948-1950. În referatul comisiei de verificare, Bâgu a fost lăudat, astfel: „A condus şi a luat parte activă la greva din 1933, îndemnând pe muncitori să fie solidari şi să continue greva, stând în fruntea muncitorilor până când o parte au fost împuşcaţi şi o parte arestaţi”9. În 1952, a solicitat acordarea stagiului de partid din 1921. Cu această ocazie, Comisia Controlului de Partid, care a analizat cererea, a calificat drept laşitate comportamentul lui Vasile Bâgu din dimineaţa de 16 februarie 1933, când a fugit din calea armatei părăsindu-şi colegii. De asemenea, a fost menţionată şi declaraţia dată de Bâgu poliţiei: „La cercetările siguranţei a dat o declaraţie în care a arătat amănunţit care a fost activitatea sindicatului, cum s-a desfăşurat acţiunea de înlăturare a elementelor social-democrate de dreapta din Comitet şi cine erau comuniştii din conducerea Comitetului Sindical nou-ales. A arătat la ce şedinţe şi acţiuni a participat el, a dat numele a 21 de tovarăşi care făceau parte din comitetul de acţiune al fabricei care erau arestaţi şi a arătat amănunţit cum s-a desfăşurat şi organizat greva”10. Comisia a respins cererea, ca fiind neîntemeiată. Comportamentul din 1933 a fost doar unul din motivele care au determinat refuzul de a prelungi vechimea lui Vasile Bâgu în partid cu 13 ani.

Episodul Griviţa a revenit în atenţie peste şase ani, în 1958. Pensionar din 1955, Vasile Bâgu fusese trimis să povestească la diferite festivităţi istoria Griviţei. De asemenea, a participat la discuţiile de la Institutul de Istorie a Partidului, care încercau să reconstituie zilele grevei cu ajutorul mărturiilor muncitorilor participanţi. La întrunirile de la Institut, Bâgu afirmase că în zilele grevei, ceferiştii bucureşteni nu au avut legătură cu partidul comunist. În aprilie 1958, Vasile Bâgu a fost chemat la Comisia Controlului de Partid pentru explicaţii. Interpretarea oficială a fost prezentată de Gheorghe Stoica, ilegalist, membru al C.C. al P.C.d.R. în 1933, însărcinat cu coordonarea activităţii partidului la C.F.R.: „Exista organizaţie de comunişti care ştiau ce să facă. A doua zi când au aflat că sunt conducătorii arestaţi le-a şi venit ideea grevei. Dumneata îţi dai bine seama de lucrul acesta şi aceasta este ştiut că partidul a pregătit şi organizat luptele din februarie, că conducătorul (sic!) acestor lupte a fost tov. Gheorghiu-Dej, tov. Chivu. Nimeni nu a negat că la luptele din februarie a fost şi Doncea acolo. Dar câte zile fripte ne-a făcut şi cum trebuia mereu împins de la spate asta nu ai ştiut. Voi aţi fost chemaţi la Institutul de Istorie pentru ca să spuneţi pentru generaţia de acum cum partidul a organizat şi condus luptele din februarie. În loc să faceţi acest lucru v-aţi legat de anumite lucruri tehnice şi aţi scos pe Doncea şi pe alţii la iveală. O grevă nu este o jucărie. Sensul era tocmai de a stabili şi educa noua generaţie. Când citeşti ceea ce a spus Bâgu acolo vezi partidul? Nu vezi partidul, vezi altceva,

9 Ibidem, f. 9. 10 Ibidem, f. 56.

Cristina Diac

204

pe Doncea”11. Totuşi, în ansamblul discuţiilor de la Comisia Controlului de Partid, opiniile lui Bâgu despre Griviţa nu au ocupat locul central, Constantin Pârvulescu, Gheorghe Stoica sau Ion Vinţe fiind mai preocupaţi de nemulţumirile exprimate de acesta faţă de anumite stări de lucruri din partid mai recente decât greva din 1933.

La Plenara C.C. al P.C.R. din iunie 1958, Vasile Bâgu a fost sancţionat cu vot de blam cu avertisment, „pentru discuţii antipartinice duse în afara cadrului organizat al partidului, pentru calomnierea organelor centrale de partid şi de stat”12.

Păcatele mai vechi şi mai noi ale lui Vasile Bâgu faţă de partid au fost iertate. În şedinţa din 21 octombrie 1965 a Biroului Comitetului Orăşenesc Bucureşti al P.C.R., ce a ţinut cont de Hotărârea Congresului al IX-lea al P.C.R. referitoare la acordarea vechimii în partid, i-a recunoscut lui Bâgu calitatea de membru al partidului începând cu anul 1922 13 . În aprilie 1966, Secretariatul Comitetului Orăşenesc P.C.R. Bucureşti a hotărât majorarea pensiei, corespunzătoare vechimii, de la 1900 lei la 2500 lei lunar, începând din luna mai 1966.

Declaraţia dată la poliţie în februarie 1933 nu a afectat în mod decisiv cariera lui Vasile Bâgu ulterioară ajungerii partidului comunist la putere. În primii ani de după 23 august 1944, cadriştii s-au arătat mai îngrijoraţi de faptul că Bâgu era analfabet, şi nu depunea suficiente eforturi pentru remedierea acestei stări de fapt.

În momentul arestării,Vasile Bâgu nu era membru de partid, prin urmare nu era familiarizat cu conduita impusă comuniştilor în cazul arestării, de a nu devoala acţiunile P.C.d.R. şi mai cu seamă nume concrete. Pentru istoria grevei, declaraţia sa devine utilă tocmai pentru că nu este redactată în jargonul tipic al ilegaliştilor, ci prezintă date concrete despre organizarea şi desfăşurarea protestului din februarie 1933. Limbajul simplu şi elementele concrete oferă o imagine nedistorsionată a grevei de la Griviţa şi poate contribui, prin coroborare cu alte surse, la reconstituirea celui mai amplu protest muncitoresc din România interbelică.

Documentul olograf se găseşte în dosarul rezultat în urma anchetei şi judecării greviştilor, aflat în fondul „Procese Întocmite de Organele Justiţiei, Siguranţei şi Jandarmeriei pentru Comunişti, Militanţi ai Mişcării Muncitoreşti şi ai Organizaţiilor de Masă”. O copie dactilografiată se afla în dosarul lui Vasile Bâgu din colecţia „Dosare de Partid ale Membrilor de Partid cu Stagiul din Ilegalitate care au Încetat din Viaţă”.

Declaraţia lui Vasile Bâgu, dată în ancheta realizată de Siguranţă

ca urmare a grevei de la Griviţa. 25 februarie 1933.

Declaraţie Subsemnatul, Bâgu Vasile, născut la anul 1893, în comuna Voiniceni,

judeţul Dorohoi, fiul lui Costache şi a Dumitra, decedaţi, am făcut armata în

11 Ibidem, Fond C.C. al P.C.R. - Colegiul Central de Partid litera B, dosar B/1115, vol II, f. 103-104. 12 Ibidem, f. 8. 13 Ibidem, Colecţia 53, dosar B/92, vol. II, f. 10.

GREVA DE LA GRIVIŢA DIN FEBRUARIE 1933, VĂZUTĂ DE PROTAGONIŞTI

205

Regimentul 8 Roşiori-Botoşani, contingentul 1915, de profesie vopsitor la Atelierele Griviţa C.F.R., căsătorit, domiciliat în strada Calafat nr. 28, declar:

Sunt lucrător la Atelierele C.F.R. din noiembrie 1929. În februarie 1932, m-am înscris în sindicatul lucrătorilor de la C.F.R., care

atunci era condus de Andrei Voiculescu, C. Spârlea, Marin Ion, Florea Marin, David Ion, Balog Andrei, Gondu Ion, Iulian Ilea, Spiridon Ion, Manuilă Constantin, Bagzea I., Kantzelman Carol, Mărgărit Ion, Gheorghe Dumitrescu, Teodorescu M. şi Bandi Bella.

Prin luna iunie 1932, numiţii Bogătoiu Panait, Hugo Barani, Buium Titus, Marin Ion, Bucurescu Nicolae şi Ionescu Nicolae se certau în permanenţă cu conducătorii sindicatului, care erau social-democraţi.

Atunci la o şedinţă a sindicatului s-a ales un comitet pentru organizarea muncitorilor de la C.F.R., compus din următorii: Bogătoiu Panait, Georgescu Constantin zis Ghebosu, Scribnic Timotei, Naum Florea, Hugo Barani, Zimniceanu Nicolae, subsemnatul precum şi alţii pe care nu mi-i amintesc pe nume.

Potrivit instrucţiunilor ce primeam de la numitul Doncea Constantin, Gheorghe Petre, Bogătoiu Panait noi făceam propagandă printre

muncitorii de la C.F.R. să nu aibă încredere în social-democraţii care conduceau sindicatul şi să lupte pentru răsturnarea acestui comitet.

Datorită acestei propagande, la adunarea generală din 24 iulie 1932 comitetul compus din social-democraţi a fost îndepărtat, alegându-se altul compus din următorii: Bogătoiu Panait, Buium Titus, Hugo Barani, Eftimie Vasile, Georgescu Constantin, Marin Ion, Bucurescu Nicolae şi Ionescu Nicolae.

După alegerea acestui comitet, s-a admis ca Sindicatul C.F.R. să se numească Independent şi să nu se facă nici un fel de politică.

De la alegerea acestui comitet (iulie 1932) până în luna octombrie 1932, activitatea sindicatului muncitorilor a fost moderată, ocupându-se numai de nemulţumirile ceferiştilor, iar la şedinţele ce se ţineau, veneau şi social-democraţii.

Această situaţiune a dăinuit până în septembrie 1932, când Bogătoiu Panait a spus că nu mai poate conduce sindicatul, iar la 23 octombrie 1932 a avut loc o adunare generală, când s-a ales un nou comitet, din care făceau parte şi comuniştii Doncea Constantin, Gheorghe Petre, Tudor Alexandru, precum şi Marin Alexandrescu, care nu este comunist. Pe ceilalţi membri nu-i cunosc.

În luna noiembrie şi decembrie 1932, activitatea sindicatului a fost fără însemnătate.

Vasile Bâgu

Cristina Diac

206

În a doua jumătate a lunii ianuarie a.c., muncitorii de la Atelierele Griviţa C.F.R. au început să se agite şi să vie în număr mai mare la sindicat, unde se plângeau de următoarele nemulţumiri:

1) Salariile de mizerie ce primesc, iar acum sunt ameninţaţi să se scadă preţul la lucru în acord, iar sâmbăta să nu se lucreze şi ca atare să (nu) primească leafa.

2) Muncitorii care lucrau în curte, în zilele când timpul era nefavorabil, erau trimişi acasă, şi puteau lucra în zilele când timpul era frumos.

3) Din cauza lipsei de materiale, lucrătorii erau nevoiţi să plece acasă, iar ziua aceea nu se plătea.

După cum am spus, datorită acestor nemulţumiri, muncitorimea venea în număr mai mare la sindicat unde le vorbea Doncea Constantin, Gheorghe Petre, Georgescu Constantin, Bălţoiu Nicu, Marin Alexandrescu, Tudor Alexandru, Scribnic Timotei care între altele spuneau că: social-democraţii sunt trădători, să nu se mai facă memorii şi nici să nu se mai trimită delegaţiuni, deoarece Direcţiunea nu le ia în consideraţiune şi propuneau ca muncitorimea să părăsească lucrul la 10:30 şi să se adune în hala mare a Secţiei a II-a.

Joi, 26 ianuarie a.c., am ţinut o şedinţă la sala sindicatului din Calea Griviţei nr. 261, prezidată de Marin Alexandrescu, la care au participat aproximativ 400 de muncitori.

A luat cuvântul Marin Ion, care a vorbit de nemulţumirile muncitorilor, şi a întrebat ce a făcut Comitetul.

Bălţoiu Nicon a propus ca în cazul că se va da salariul redus, să fie refuzat, Gheorghe Petre, Doncea Constantin, Bogătoiu Panait şi Ion Teodorescu zis Niţă au fost de părere ca sâmbătă, 28 ianuarie a.c., la ora 10:30, muncitorii să părăsească lucrul şi să se adune în sala Secţiei a II-a.

Tot atunci s-a propus ca în ziua de 29 ianuarie muncitorimea să meargă în număr cât mai mare iar Bogătoiu Panait şi Ion Teodorescu să ceară cuvântul.

La terminarea şedinţei, Bogătoiu Panait a spus că vineri, 27 ianuarie a.c. muncitorimea să se adune în număr cât mai mare la sala sindicatelor, spre a hotărî dacă în ziua de 28 ianuarie să se facă demonstraţie.

Au luat cuvântul Doncea Constantin, Gheorghe Petre, Marin Ion, Bogătoiu Panait, Georgescu Constantin, Ion Teodorescu-Niţă, Scribnic Timotei, Ghidu Alexandru, şi eu – cu toţii am fost de părere ca sâmbătă, 28 ianuarie a.c., la orele 10:30, muncitorimea de la Atelierele C.F.R. Griviţa să părăsească lucrul şi să se adune în hala Secţiei a II-a, apoi să se facă o demonstraţiune în faţa administraţiei atelierelor.

Sâmbătă, 28 ianuarie a.c., la orele 10:30, muncitorii au început să bată în tampoane, cine anume nu ştiu, şi muncitorii au părăsit lucrul şi s-au adunat în hala Secţiei a II-a Vagoane, în număr de aproximativ 4000.

Aici a luat cuvântul Doncea Constantin, care a spus că toată muncitorimea să meargă în faţa administraţiei, unde o delegaţiune să se prezinte domnului director, căruia să-i spună cererile muncitorilor, şi anume:

GREVA DE LA GRIVIŢA DIN FEBRUARIE 1933, VĂZUTĂ DE PROTAGONIŞTI

207

1) Un salariu minimal de existenţă de 3500 lei. 2) Să se fixeze 40 de ore de lucru pe săptămână. 3) Să se plătească indemnizaţia de chirie. 4) Revizuirea preţurilor de acord. După îndemnul lui Doncea Constantin, muncitorii au tras sirena (fluierul). După ce muncitorimea în număr de aproximativ 4000 au ajuns în faţa

administraţiei, în urma cererii dl. Director Atanasiu, de la Secţia a II-a s-a format o delegaţiune, compusă din 8 muncitori şi care din delegaţiune făceau parte şi oameni de la Secţia I-a, a fost înaintat spre a trata cu delegaţiunea şi Dl. Director Nicolau.

Din delegaţiune au făcut parte următorii: Doncea Constantin, Bogătoiu Panait, Gheorghe Petre, Georgescu Constantin zis Ghebosu, hamalul Olaru, eu iar pe ceilalţi nu-i cunosc.

Delegaţiunea mai sus menţionată a arătat D-lui Director care sunt cererile muncitorilor, iar domnii ingineri au arătat că nu au puterea să aprobe cererile muncitorimei, dar le va supune D-lui Director General al C.F.R., iar luni sau marţi vor da răspunsul unei delegaţiuni care să fie aleasă acum de muncitori.

De la administraţie toată muncitorimea ordonată s-a adunat din nou în sala Secţiei a II-a, unde a luat cuvântul Doncea Constantin, care a cerut să se formeze o echipă de 100 de oameni, care să scoată din ateliere muncitorimea care a rămas la lucru, ceea ce s-a şi făcut, dar nu ştiu din cine era compusă această echipă.

În urmă, Doncea Constantin, luând din nou cuvântul, a propus să se aleagă un Comitet de fabrică compus din 50 de

persoane, care să conducă acţiunea muncitorilor ceferişti până vor dobândi satisfacţie.

Propunerea i-a fost acceptată şi a fost aleasă următoarea delegaţiune: Tudor Alexandru, Doncea Constantin, Gheorghe Petre, Ion Alexandrescu, Bogătoiu Panait, Bucurescu Nicolae, Manda Const., Gheorghe Dumitru Petrescu, N. Constantinescu, Scribnic Timotei, Ioniţă Ion, Bălţoiu Nicon, Ghidu Alexandru, Grigorescu Mihai zis Mişu, Ionescu Vasile, Vladimir Florea, Georgescu Const., Hugo Barani, Şandru Ovidiu, Olaru Tudor Nicolae eu şi alţii de care nu-mi aduc aminte.

După alegerea delegaţiunei, a luat cuvântul Bogătoiu Panait, care a spus că domnul director Atanasiu a promis că va da răspunsul luni, 30 sau marţi 31

Constantin Doncea, membru al

Comitetului de Acţiune de la Atelierele

C.F.R. Griviţa

Cristina Diac

208

ianuarie a.c., şi a îndemnat muncitorimea ca marţi, 31 ianuarie, la orele 12, să se adune în hala Secţiei a II-a, spre a afla punctele aprobate. Pe la orele 2:30 p.m. muncitorimea a părăsit atelierele.

Duminică, 29 ianuarie a.c., n-am fost la întrunirea de la sala „Marna”, aşa că nu ştiu ce s-a întâmplat aici, iar luni, 30 ianuarie a.c. la Atelierele Griviţa C.F.R. a fost linişte.

Marţi, 31 ianuarie a.c., muncitorimea de la Atelierele C.F.R. Griviţa a intrat în linişte la lucru.

Pe la orele 11:30, nu ştiu cine a bătut din tampoane şi muncitorimea a părăsit lucrul şi s-a adunat mai întâi în hala Secţiei a II-a, unde a luat cuvântul Doncea Constantin, care a îndemnat muncitorimea să meargă în faţa administraţiei, spre a lua rezultatul la cererile formulate.

Ne-am dus cu toţii în faţa administraţiei, în număr de aproximativ 6000, iar când am ajuns aici, Dl. Director Atanasiu a cerut să se prezinte delegaţiunea, spre a-i comunica rezultatul obţinut. S-a format o delegaţiune compusă din următorii: Doncea Constantin, Gheorghe Petre, Ion Alexandrescu, Ghidu Alexandru, Olaru hamalul şi unul pe care nu-l cunosc – delegaţia prezentându-se Dlui Director Atanasiu, acesta a refuzat să stea de vorbă cu delegaţii de la Secţia I-a.

Doncea Constantin şi Gheorghe Petre, care au părăsit biroul, unde a rămas numai delegaţiunea Secţiei a II-a, cărora Dl. Director Atanasiu le-a comunicat că s-a aprobat următoarele puncte:

1) Lucrătorii care în luna ianuarie n-au putut acoperi leafa de bază, vor primi ajutoare până la acoperirea sumei.

2) Lucrătorii care au stat în concediu, din cauza lipsei de materiale, de asemenea vor primi ajutoare.

3) Orele lucrate pe săptămână vor fi de cel puţin 36. 4) În luna februarie, se va căuta să se lucreze peste orele fixate mai sus. 5) Dreptul la chirie va fi fixat cu ocaziunea statutului, apoi Dl. Director

Atanasiu a înmânat lui Bogătoiu Panait o notiţă pe care erau însemnate punctele de mai sus.

După ce am ieşit în uşa biroului, Bogătoiu Panait a citit muncitorimei adunate în faţa administraţiunei punctele aprobate, iar aceştia s-a declarat mulţumiţi. Atunci Doncea Constantin a îndemnat muncitorimea ca în semn de protest, să declare greva, până la orele 4 p.m.

După aceasta mai mulţi muncitori, pe care nu-i cunosc, s-au dus de au sunat sirena, iar massa s-a adunat la poarta Secţiei I-a.

Aici a luat cuvântul Bogătoiu Panait, Gheorghe Petre, Doncea Constantin, care au vorbit numai de zona mizeră în care se găsesc muncitorii C.F.R., din care cauză au fost nevoiţi să părăsească lucrul.

În timp de numiţii mai sus-menţionaţi vorbeau muncitorimei, eu m-am dus în atelier de m-am îmbrăcat, iar când m-am întors în curte, muncitorimea începuse să părăsească atelierele, ceea ce am făcut şi eu.

GREVA DE LA GRIVIŢA DIN FEBRUARIE 1933, VĂZUTĂ DE PROTAGONIŞTI

209

Nu ştiu când s-a luat hotărârea ca muncitorimea să părăsească atelierele, dar în urmă am aflat că se vor continua tratativele a doua zi, pentru celelalte revendicări rămase în discuţiune.

Miercuri, 1 februarie, toţi muncitorii de la Atelierele Griviţa au lucrat în linişte şi nu ştiu nimic despre vreo consfătuire ţinută miercuri, 1 februarie, de numiţii Doncea Constantin, Bogătoiu Panait, Grigorescu Constantin, Tudor Alexandru, Gheorghe Petre, Bucurescu Nicolae, Petrache Tudor, Scribnic Timotei, Niculae Tudor, Hugo Barani, Grigorescu Mişu tâmplar, Ghidu Alexandru şi Bălţoiu Nican, care conduceau lupta muncitorilor de la C.F.R. –, dar a doua zi, 2 februarie, citind manifestul Comitetului de acţiune, am înţeles că se pusese la cale greva.

Declar şi susţin că nu am luat parte la consfătuirea care a avut loc în ziua de 1 februarie a.c.

Joi, 2 februarie a.c., între orele 7-7:30 a.m. muncitorimea de la C.F.R. a intrat liniştită la lucru.

Pe la orele 9 a sunat sirena şi s-a bătut în tampoane. Nu ştiu cine a sunat din sirenă, dar la o şedinţă a sindicatului, Doncea Constantin a îndemnat muncitorimea să se adune în număr de 100 şi împreună cu dânsul să sune sirena.

După ce a sunat sirena şi s-a bătut din tampoane, s-a adunat în hala Secţiei a II-a vreo 4000-5000 de muncitori.

Aici au luat cuvântul Doncea Constantin, Bogătoiu Panait şi Gheorghe Petre, care au vorbit despre social-democraţi că sunt trădători şi nu recunoaşte delegaţiunea în frunte ci Oprescu, apoi Bogătoiu a sfătuit muncitorimea să se adune în faţa administraţiei spre a protesta.

Cum în ateliere se mai găseau muncitori, care lucrau, Doncea Constantin a îndemnat pe grevişti să formeze echipe şi să-i scoată cu forţa din ateliere.

Atunci s-au format echipe de muncitori, înarmaţi cu scule şi au intrat prin ateliere, de unde au scos cu forţa pe muncitorii care lucrau.

Nu ştiu din cine erau compuse aceste grupe, mai târziu însă, Bogătoiu Panait mi-a spus că împreună cu 50 de oameni să merg prin ateliere, de unde să scot oamenii care n-au răspuns la adunare.

Am primit propunerea şi împreună cu 50 de oameni am mers la atelierul de rotărie, strungărie, tâmplărie şi vopsitorie, unde nu s-a găsit nici un muncitor, din fierărie însă au fost scoşi vreo 6-7 muncitori.

Chivu Stoica, lucrător la Secţia I

Locomotive şi membru al Comitetului de

Acţiune de la Atelierele C.F.R. Griviţa

Cristina Diac

210

Pe când muncitorimea se găsea adunată în faţa administraţiei, a ieşit în curte directorul Nicolau, care a îndemnat muncitorii să fie liniştiţi şi să se întoarcă la lucru, iar Dsa. va interveni pe lângă Direcţia C.F.R. pentru revendicările muncitorilor.

După Dl. Director Nicolau a luat cuvântul Bogătoiu Panait şi Doncea Const., care au spus că muncitorimea nu se întoarce la lucru, până nu vor fi satisfăcute cererile ce au făcut, dar ei vor păstra ordine şi linişte, atât timp cât muncitorimea nu va fi atacată de armată, dacă însă va interveni armata, nu-şi ia nici o răspundere.

Pe la orele 4 după-amiază, în urma cererii Dlor Directori ai Atelierelor, s-a format o delegaţiune compusă din următorii: Doncea Const, Bogătoiu Panait, Gheorghe Petre, Hugo Barani şi hamalul Olaru, care i-a făcut cunoscut care sunt revendicările muncitorilor, şi anume:

1. Să nu mai scadă salariile. 2. Salariul să fie mărit în raport cu scumpirea vieţii 40%. 3. Să se acorde chirie, alocaţii, permise, ajutor medical prin Casa Muncii. 4. Să fie recunoscut Comitetul de fabrică. 5. Pentru asigurarea salariului, în timpul stagnării lucrului, din cauze

independente de voinţa muncitorilor. 6. Să se achite leafa, fără a se pretinde chitanţa de global. 7. Să nu se mai facă concedieri, iar cei concediaţi, să fie primiţi la lucru. 8. Ucenicii să fie plătiţi şi pe timpul când sunt la şcoală. 9. Să nu se mai aplice amenzi şi descalificări nejustificate. 10. Să se asigure un minimum de salariu de 3500 lei lunar. Dl. Director Nicolau şi Atanasiu au răspuns că nu au puterea să aprobe

cererile muncitorimii şi a propus să meargă o delegaţie la Minister împreună cu domniile lor.

După vreo jumătate de oră, delegaţiunea mai sus menţionată a ieşit în curte unde erau adunaţi muncitorii grevişti, unde au vorbit mai întâi Bogătoiu Panait, Doncea Constantin şi Gheorghe Petre, care au comunicat muncitorimei că Dl. Directori Atanasiu şi Nicolau au cerut să se formeze o delegaţiune care să meargă împreună cu D-lor la Dl. Ministru.

Muncitorii grevişti, de teamă să nu fie arestată delegaţiunea, n-a admis să de ducă la minister, şi a cerut să vină Dl. Ministru la ateliere.

Atunci am luat cuvântul eu şi Scibnic Timotei, Georgescu Constantin, Ionescu Vasile şi Tudor Alexandru, şi toţi vorbitorii au căutat să convingă muncitorimea să admită ca delegaţiunea să meargă la minister.

În acest timp a venit Ion Teodorescu zis Niţă, de la Halta Griviţa, care a spus că muncitorii de la Halta Griviţa sunt solidari cu cei de la ateliere.

În urmă a luat cuvântul un lucrător bătrân de la ateliere, pe care nu-l cunoşteam, dar în urmă am aflat că se numeşte Ion Alexandrescu, care a convins muncitorimea şi a admis să plece delegaţia la minister. Atunci s-a format o

GREVA DE LA GRIVIŢA DIN FEBRUARIE 1933, VĂZUTĂ DE PROTAGONIŞTI

211

delegaţiune formată din Bogătoiu Panait, Hugo Barani, Petre Gheorghe şi hamalul Olaru, care împreună cu Dl. Director Nicolau, a plecat la Minister.

În timp ce delegaţiunea era la minister, au vorbit muncitorimei Doncea Constantin, Georgescu Constantin, Grigorescu Mişu, Tudor Alexandru, care îndemnau muncitorimea să fie solidară şi liniştită să aştepte întoarcerea delegaţiunei de la minister, şi în cazul când nu vor fi aprobate toate revendicările, să rămână în ateliere toată noaptea.

Tot spre seară, s-au adus la ateliere vreo 300 de pâini, care au fost împărţite muncitorimei de către Doncea Constantin.

Înainte de a împărţi pâinea, Doncea Constantin citea nişte notiţe în care erau însemnate numele persoanelor care trimisese pâinea, între care am auzit „Sindicatul Solidaritatea”, despre alţii care au trimis pâinea nu pot da amănunte, deoarece eram departe de locul unde vorbea Doncea Constantin.

Pe la orele 9 p.m. s-a întors delegaţiunea de la minister, iar Bogătoiu Panait împreună cu subsemnatul şi Doncea Constantin, Gheorghe Petre, Tudor Alexandru, Georgescu Constantin, Scribnic Constantin, Ghidu Alexandru, Bălţoi Nican, Hugo Barani, Ion Teodorescu zis Niţă şi alţii care nu ştiu cum se numesc, am ţinut o consfătuire, spre a vedea ce este de făcut.

Bogătoiu Panait a făcut cunoscut revendicările aprobate şi anume: 1. Un spor de salariu de 20% la salariul de bază. 2. Indemnizaţie de chirie de 15%, la valoarea buletinului de lucru. 3. Orele de lucru vor fi de 40 săptămânal. 4. S-a admis să nu se mai facă nici o concediere, iar asupra reprimirilor va

fi analizat fiecare caz în parte. 5. A fost recunoscut Comitetul de fabrică, care va susţine interesele

muncitorimei în faţa Direcţiei C.F.R. 6. Salariile vor fi achitate, iar dacă muncitorimea nu prezintă chitanţa

pentru plata globalului, se va reţine din salariu suma datorată pentru impozite. 7. Se va acorda ajutor medical la timp. 8. Muncitorii cu salariu fix vor primi un spor de 10%. 9. A fost mărit numărul permiselor de călătorie de la 6 la 12 pe an. După Bogătoiu Panait a luat cuvântul Teodorescu Ion zis Niţă, care a spus

să nu dăm dovadă de îndărătnicie, şi să primim punctele aprobate, apoi a urmat Bogătoiu Panait să explice muncitorilor grevişti revendicările obţinute şi să îndemne să părăsească atelierele şi să se ducă în linişte acasă.

Bogătoiu Panait a primit şi după ce a făcut cunoscut muncitorimei revendicările câştigate, a sfătuit-o să părăsească în linişte atelierele, apoi a mulţumit lumei adunate din stradă, că a sprijinit pe grevişti, de asemenea celor care au trimis pâine.

Pe la orele 10:30-11:00, toată muncitorimea a părăsit atelierele.

Cristina Diac

212

După terminarea grevei din 2 februarie cor., în atelierele Griviţa C.F.R. se formase două comitete care conducea activitatea muncitorilor şi făcea propagandă pentru organizarea în sindicate, spre a-şi putea apăra drepturile mai bine.

Aceste comitete erau compuse astfel: Pentru Secţia I-a locomotive: Doncea Constantin, Gheorghe Petre, Chivu

Stoica şi Blănătani Gheorghe. Pentru Secţia a II-a Bogătoiu Panait, Hugo Barani, Scribnic Timotei, Ghidu

Alexandru şi Georgescu Constantin. Comitetele mai sus menţionate, care acţionau în secţiunile atelierelor, erau

sub ordinele unui comitet compus din următorii: Doncea Constantin, Gheorghe Petre, Bucurescu Nicolae, Tudor Alexandru, Chivu Stoica, Ghidu Alex., Grigorescu Mişu, Ion Teodorescu, Iancu Schulfer.

Eu nu făceam parte din aceste comitete, iar la şedinţele sindicatului am fost o singură dată, când am găsit aici pe Doncea Constantin, N. Constantinescu, Scribnic Timotei, Ghidu Alexandru, Bălţoiu Nican, Gheorghe Petre, când nu se ţinea şedinţă, astfel că nu ştiu ce puneau conducătorii la cale, decât din auzite, cu toate că făceam parte dintr-un alt comitet de fabrică, compus din 50 de muncitori.

Gh. Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica, Gheorghe Vasilichi, Andrei Iancu, metalurgist din Ardeal,

Dumitru Petrescu, Bonteş Petre, Ionescu Marin, Constantin Doncea, Rabinovici Sailie, Alex (Soni)

Rozemberg, Hotman Isac în curtea închisorii militare din Craiova (1934 mai).

Pe la 5-6 februarie cor., după îndemnul lui Hugo Barani, s-a format un nucleu compus din 10 persoane, care urmau să activeze printre muncitori, potrivit instrucţiunilor ce va da comitetele de atelier.

Din aceste nucleu de la atelierul de vopsitorie făceau parte următorii: subsemnatul, Băleanu Gheorghe, un vopsitor supranumit „Lăcuire” şi alţi doi, pe care nu-i cunosc.

GREVA DE LA GRIVIŢA DIN FEBRUARIE 1933, VĂZUTĂ DE PROTAGONIŞTI

213

N-am primit nici o instrucţiune de la comitetul de atelier şi ca atare n-am avut nici o activitate.

Tot atunci am aflat de la Hugo Barani, că o delegaţiune compusă din Doncea Constantin, Scribnic Timotei, Ghidu Alexandru, Georgescu Constantin şi el s-a prezentat Dlui Director Nicolau şi au cerut să intervină pentru eliberarea lui Marin Alexandru, care fusese arestat, iar Dl. Director Nicolau le-a promis că se va interesa.

De la această dată, la ateliere era linişte, şi muncitorimea aştepta leafa pentru a vedea dacă direcţiunea respectă angajamentele luate.

Pe la 12-13 februarie a.c., Hugo Barani mi-a spus că a fost închisă sala sindicatului din Calea Griviţei 261 şi că a fost o delegaţie la Dl. Director Nicolau, căruia i-a cerut să intervină pentru deschiderea sălei.

Miercuri, 15 cor., pe la orele 7 a.m., când am venit la lucru, am văzut o femeie cu doi copii, care se plângea că soţul ei, Florea Naum, a fost arestat. Am intrat în curtea atelierelor, unde muncitorimea era agitată din cauză că noaptea trecută fusese arestat comitetul de acţiune.

M-am dus la atelier pentru a mă învoi la meşter, întrucât eram bolnav, iar în curte am întâlnit pe Scribnic Timotei, care mi-a spus că a fost arestat comitetul de acţiune şi că astăzi muncitorimea va părăsi din nou lucrul în semn de protest.

În drum de la biroului Dlui inginer, unde am căutat pe meşter, până la atelierul de vopsitorie, am întâlnit pe Constantin Georgescu, zis Ghebosu, care mi-a spus că în semn de protest pentru arestarea Comitetului de acţiune pe fabrică, muncitorii vor părăsi lucrul.

Pe când vorbeam cu Constantin Georgescu, am auzit bătând în tampoane, iar muncitorimea începea să părăsească lucrul şi să se adune în hala Secţiei a II-a.

Nu ştiu dacă înainte de a părăsi muncitorimea lucrul avusese lor vreo consfătuire între membrii din Comitet rămaşi nearestaţi, între care Ghidu Alexandru şi Georgescu Constantin, care mi-au vorbit de ieşirea lucrătorilor, nu mi-au spus nimic despre consfătuire.

De asemenea, nu ştiu cine a bătut în tampoane şi cine a sunat sirena. În scurt timp s-a adunat în faţa administraţiei atelierelor aproximativ 6000

de oameni şi a luat cuvântul Georgescu Constantin zis Ghebosu, care a spus că delegaţii muncitorilor au fost arestaţi, că femeile şi copii lor se găsesc la poartă, apoi a îndemnat muncitorimea ca în semn de protest să nu lucreze şi să rămână adunaţi în curte până vor fi eliberaţi cei arestaţi şi va fi deschisă sala sindicatelor.

După Georgescu Constantin au luat cuvântul Tudor Alexandru şi Scribnic Constantin, care au vorbit în acelaşi sens.

Pe la orele 10 a.m. a venit în curtea atelierelor soţia lui Doncea Constantin, care luând cuvântul a spus că soţul ei a fost arestat şi a îndemnat muncitorimea ca pentru drepturile ei să lupte până la moarte. După ce a vorbit soţia lui Doncea Const. a venit în mijlocul muncitorimei inspector (sic!) Nicolau care a propus să se formeze o delegaţiune, care să trateze cu domnia sa.

S-a format o delegaţiune formată din Tudor Alexandru, Scribnic Timotei, Ghidu Alexandru, Georgescu Constantin şi subsemnatul, care fiind întrebată de ce a părăsit lucrul, a răspuns:

Cristina Diac

214

1. Pentru că a fost arestată delegaţia. 2. Pentru că a fost închisă sala sindicatului din Calea Griviţei 261. Atunci Dl. Inspector Nicolau, a propus să se formeze o delegaţiune care să

meargă cu D-sa la Dl. Ministru, spre a supune cazul. După aceasta, Tudor Alexandru a făcut cunoscut muncitorilor propunerea

Dlui Inginer Nicolau, care a fost respinsă. Atunci a luat cuvântul Dl. Inspector Nicolau, care a sfătuit muncitorimea

adunată să fie cu judecată, să părăsească atelierele şi să se ducă liniştită acasă, dar muncitorimea n-a ascultat şi a rămas adunată în curtea atelierelor. În acest timp, Dl. Director Atanasiu a reproşat lui Scribnic Timotei că a venit la D-sa în birou cu un muncitor care fusese concediat, iar Scribnic a răspuns că a făcut aceasta în calitate de delegat, la care Dl. Director Atanasiu i-a spus că în calitate de delegat trebuie să se ocupe de interesele generale şi rău a făcut că a răspândit printre muncitori zvonul că a fost dat afară din birou.

Pe la orele 10:30 a venit în curtea atelierelor Bogătoiu Panait, care fusese arestat. Muncitorimea l-a primit cu urale.

După propunerea lui Bogătoiu Panait, s-a făcut tribună lângă gardul atelierelor din Calea Griviţei apoi numitul Bogătoiu Panait, luând cuvântul a spus că guvernul a declarat starea de asediu şi a arestat pe delegaţii muncitorimei, care cereau pâine şi nu face politică. Pe urmă a spus că muncitorimea este adunată aici liniştită, atâta timp cât nu va fi atacată de armată şi Poliţie, iar dacă se ca întâmpla aceasta, conducătorii muncitorimei se dezleagă de orice răspundere şi cei ce nu doresc să curgă o baie de sânge, sunt liberi să o facă.

În continuare, Bogătoiu Panait a întrebat muncitorimea dacă este hotărâtă să rămână în ateliere toată ziua şi toată noaptea, la care greviştii au spus că da, iar în urmă a spus că în stradă sunt adunate mamele, soţiile şi surorile muncitorilor care sunt solidare.

În timp ce vorbea Bogătoiu Panait, sirena suna aproape în permanenţă. Pe la orele 12 ziua, în urma propunerii D-nii Director Nicolau şi Atanasiu,

s-a format o delegaţiune care să meargă la Dl. Ministru al Comunicaţiilor, compusă din următorii: Ghidu Alexandru, Tamaşi, Bachman Gheorghe, subsemnatul şi încă unul, muncitor din ateliere, care nu ştiu cum se numeşte.

Această delegaţiune, împreună cu domnii directori Nicolau şi Atanasiu, am mers la Dl. Ministru al Comunicaţiilor, care ne-a întrebat ce mai vrem acum şi dacă suntem mulţumiţi de revendicările obţinute. Am răspuns eu spunând că acum cerem să fie eliberaţi delegaţii arestaţi şi să se deschidă sala sindicatelor.

Apoi Dl. Ministru a întrebat dacă s-a strigat „Jos starea de asediu”, iar eu am răspuns că s-a strigat.

După aceasta, Dl. Ministru ne-a comunicat următoarele: să ne ducem la ateliere şi să sfătuim mulţimea să se ducă acasă, căci atelierele vor fi închise pentru un timp oarecare, dar muncitorii îşi vor primi leafa. În ceea ce priveşte pe cei arestaţi, va interveni imediat ca să fie puşi în libertate cei nevinovaţi, iar pentru sală se va interesa.

GREVA DE LA GRIVIŢA DIN FEBRUARIE 1933, VĂZUTĂ DE PROTAGONIŞTI

215

Eu am răspuns că la sală erau mereu neînţelegeri între social-democraţi şi muncitorii de la C.F.R..

De la Ministerul Comunicaţiilor, delegaţiunea s-a întors la ateliere, unde ne-am adunat şi consfătuit următorii: Bogătoiu Panait, Scribnic Timotei, Georgescu Constantin, Tudor Alexandru, Tănase, Ghidu Alexandru, Băleanu Gheorghe, subsemnatul şi încă vreo 6 muncitori, pe care nu-i cunosc.

Ne-am înţeles să comunicăm muncitorimei rezultatul tratativelor de la Minister şi să cerem muncitorimei să hotărască ce este de făcut.

Am luat cuvântul eu, Băleanu Gheorghe, Tănase, care au comunicat muncitorimei cele spuse de Dl. Ministru, apoi am întrebat-o ce hotărăşte, iar greviştii au răspuns că nu părăsesc atelierele până nu vor fi eliberaţi toţi cei arestaţi şi va fi deschisă sala sindicatelor.

În urmă a luat cuvântul Bogătoiu Panait, care a spus că potrivit hotărârii muncitorilor grevişti, toată lumea rămâne pe loc până vor fi satisfăcute cererile formulate.

Tot atunci, Bogătoiu Panait a cerut să se schimbe echipele de la porţi, care păzeau să nu iasă muncitori din curtea atelierelor şi să nu intre străini.

În acest timp începuse în stradă lupte între armată, poliţie şi lumea care era adunată aici, şi care arunca cu pietre.

N-am cunoscut pe nimeni din stradă şi nu ştiu cine a tras focuri de armă în armată. Din curtea atelierelor însă n-am auzit să fi tras vreun muncitor.

Pe la orele 8 seara, Dl. Director Atanasiu a chemat la D-sa o delegaţiune cu care să trateze.

S-a format o delegaţiune compusă din subsemnatul, Ghidu Alexandru, Băleanu, un hamal şi un lucrător de la Secţia I-a, care nu ştiu cum se numeşte, şi am mers la Dl. Director Atanasiu, care ne-a cerut să sfătuim muncitorimea să părăsească atelierele şi să de ducă acasă, căci se pot întâmpla fapte grave.

Am ieşit în curte, unde era adunată muncitorimea. Am luat cuvântul eu, şi am comunicat cele spuse de Dl. Director Atanasiu, iar muncitorimea a răspuns că rămânem în ateliere toată noaptea.

După un sfert de oră am mers din nou, în delegaţie, împreună cu Tudor Alexandru, Tănase şi încă unul pe care nu-l cunosc.

În birou am găsit pe Dl. Director Nicolau şi Atanasiu, împreună cu un ofiţer. Dl. Director Atanasiu ne-a spus că D-sa. nu mai are nici o putere, căci a

fost trecută militarilor, apoi ne-a spus că dacă muncitorimea nu părăseşte atelierele, să se ia măsuri de pază, pentru ca răufăcătorii să nu pună foc, în urmă ne-a făcut cunoscut că a intervenit pe lângă armată ca să ne lase în curtea atelierelor până dimineaţa.

Am ieşit din birou în curte, unde a luat cuvântul Tudor Alexandru, care a comunicat muncitorilor cele spuse de Dl. Director, la care muncitorii au răspuns că rămânem în ateliere până a doua zi.

După aceasta a luat cuvântul Bogătoiu Panait, în care timp mulţimea adunată în stradă a rupt gardul, iar soldaţii luau scânduri pentru a face foc, venind veşti de pe la porţi că a intrat armata înăuntru, Bogătoiu Panait a strigat să

Cristina Diac

216

se strângă lumea, iar lucrătorii de la uzină, cine anume nu ştiu, au stins lumina şi au rămas atelierele şi curtea în întuneric vreo 20 de minute, apoi cred că tot Bogătoiu Panait a dat ordin să fie reaprinsă lumina.

Puţin mai târziu, pe când stam la foc cu Bogătoiu, acesta mi-a spus că atunci când va intra armata, muncitorii să fie cât mai împrăştiaţi, pentru ca în caz că armata va trage, să fie împuşcaţi cât mai puţini.

În Calea Griviţei şi prin Grand se auzea zgomot, împuşcături, lupte dar nu ştiu ce s-a întâmplat şi nu pot da nici un amănunt.

Despre pâinile care au fost aduse în cursul zilei, poate da amănunte Bogătoiu Panait.

Pe la orele 11 noaptea, în curtea atelierelor s-a făcut linişte, muncitorii grevişti s-au dus de s-au culcat prin ateliere şi prin vagoane, de asemeni m-am culcat şi eu într-un vagon.

Pe la orele 4:30 a.m., auzind zgomot, m-am dus în curte lângă Secţia I-a administrativă, unde era adunată mulţimea muncitorilor.

La orele 6 a.m., când armata se pregătea să intre în ateliere, pe când eram împrejurul unui foc ce făcusem pentru a ne încălzi, împreună cu Chivu Stoica, Ghidu Alexandru, Ionescu Nicolae şi alţii pe care nu-i cunosc, Bogătoiu Panait a spus că la prima somaţiune a armatei, să nu ne opunem şi să părăsim atelierele.

Pe la orele 6:10, am auzit strigând din stradă ca în 5 minute să părăsim atelierele.

Mai mulţi muncitori, care erau în curtea atelierelor, au răspuns că în 5 minute nu pot fi părăsite atelierele, deoarece lumea este răspândită.

Imediat după aceasta au început să sune trompeţii şi să tragă cu mitraliera. Eu văzând că se trag focuri în mulţime, am fugit prin poarta de manevră şi

m-am dus acasă. Am fost în două rânduri la ateliere, dar nu m-am întâlnit cu nici un muncitor

de la C.F.R., care face parte din vreun comitet de conducere. Aceasta este declaraţia mea, pe care o semnez propriu.

• ANIC, Fondul Procese Întocmite de Organele Justiţiei, Siguranţei şi Jandarmeriei pentru Comunişti, Militanţi ai Mişcării Muncitoreşti şi ai Organizaţiilor de Masă, dosar 6570, f. 204-214, f/v. şi în Colecţia Dosare

de Partid ale Membrilor de Partid cu Stagiul din Ilegalitate care au Încetat din Viaţă, dosar B 92/vol. I, f. 178 -193.

Abstract: Griviţa Strike from 1933, seen by the main actors. Vasile Bâgu’s statement

Vasile Bâgu, worker at Griviţa Railway Factory from Bucharest, was arrested on 21th of

February 1933, for attending to a railwaymen’s strike. Facing with the police’s officers,

Bâgu gave a long and full lenght statement, presenting the inside information about history

of the strike and about organisers, nominating 21 of them in clear.

Keywords: Griviţa strike from 1933, Action Comitee, railwaymen, Vasile Bâgu.