De Hominum Primordiis. Studia in Honorem Professoris Vasile Chirica

DE HOMINUM PRIMORDIIS. STUDIA IN HONOREM PROFESSORIS VASILE CHIRICA

Ediderunt George Bodi, Mihaela Danu, Radu Pîrnău

Scripta archaeologica et historica Dacoromaniae Redigit

VICTOR SPINEI VII

Volum finanțat în cadrul proiectului CNCS TE nr. 172/2010, Analiza integrată a datelor arheologice, pedologice, palinologice şi arheozoologice

din situri neo-eneolitice din estul României

Redactor: Loredana Ștefania SOLCAN Coperta: Manuela OBOROCEANU Tehnoredactor: Luminiţa RĂDUCANU Ilustraţia de pe copertă: Amuletă: Mitoc – Malul Galben. Foto: Mihai Neagu

ISBN: 978-973-703-940-8

© Institutul de Arheologie al Academiei Române, Filiala Iaşi

© Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, 2013 700109 – Iaşi, str. Pinului, nr. 1A, tel. /fax: (0232) 314947 http://www. editura. uaic. ro e-mail: editura@uaic. ro

Facultatea de Istorie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi Institutul de Arheologie al Academiei Române, Filiala Iaşi

DE HOMINUM PRIMORDIIS STUDIA IN HONOREM PROFESSORIS

VASILE CHIRICA

Ediderunt George Bodi ● Mihaela Danu ● Radu Pîrnău

Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi 2013

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României De hominum primordiis: studia in honorem professoris Vasile Chirica /

ed.: George Bodi, Mihaela Danu, Radu Pîrnău. - Iaşi: Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, 2013 Bibliogr. ISBN 978-973-703-940-8

I. Bodi, George (ed.) II. Danu, Mihaela (ed.)III. Pârnău Radu (ed.)

902(498) Chirica,V. 929 Chirica,V.

CS I dr. Vasile Chirica

CUPRINS – CONTENTS–SOMMAIRE

TABULA GRATULATORIA ........................................................................................ 9

ABREVIERI ................................................................................................................... 11

Mihai Gligor

DR. VASILE CHIRICA LA 70 DE ANI ..................................................................... 13

Mircea Anghelinu

NOTE PE SEAMA SEMNIFICAȚIEI UNUI TEHNOCOMPLEX:

AURIGNACIANUL .................................................................................................... 17

Loredana Niță

VARIABILITATEA GRAVETTIANULUI EST‐EUROPEAN –

TRECERE ÎN REVISTĂ A CERCETĂRILOR RECENTE ....................................... 53

Roxana Dobrescu, Alain Tuffreau

LʹOAŞ ET LE MARAMUREŞ : LA LIMITE ORIENTALE DE LʹUTILISATION

DE LʹOBSIDIENNE DANS LʹEUROPE CENTRALE AU PALÉOLITHIQUE

SUPÉRIEUR .................................................................................................................. 63

Marian Cosac, George Murătoreanu, Alexandru Radu

ARGUMENTS FOR A GEOMORPHOLOGICAL REASSESSMENT:

THE MALUL DINU BUZEA PALEOLITHIC SETTLEMENT ‐ CREMENEA

VILLAGE, SITA BUZAU TOWN – COVASNA COUNTY ................................... 87

George Bodi, Radu Pirnau, Mihaela Danu, Romeo Cavaleriu

NEW DATA ON SUBSISTENCE ACTIVITIES DURING THE CUCUTENI

CULTURE ..................................................................................................................... 99

Cornelia‐Magda Lazarovici

DIN NOU DESPRE VASELE DE TIP COSULEȚ .................................................. 127

Monica Mărgărit, Cristian Eduard Ștefan, Valentin Dumitrașcu

INDUSTRIA MATERIILOR DURE ANIMALE ÎN AȘEZAREA ENEOLITICĂ

DE LA CUNEȘTI –„MĂGURA CUNEȘTILOR” (JUD. CĂLĂRAŞI) ................. 141

Senica Țurcanu

CONSIDERAȚII PRIVIND OBIECTELE DE PODOABĂ

REALIZATE DIN COCHILII DE MOLUȘTE

ÎN CADRUL COMPLEXULUI CULTURAL CUCUTENI‐TRIPOLIE ................ 169

Radu‐Gabriel Furnică

O STATUETĂ ANTROPOMORFĂ DE TIP „MAJAKI”

DIN AŞEZAREA CUCUTENI ‐ CETĂŢUIE .......................................................... 195

Bogdan Petru Niculică, Nicolai Bodnariuc

UNPUBLISHED DOCUMENTS REGARDING CESLAV AMBROJEVICI’S

COLLECTION OF PALEOLITHIC ANTIQUITIES .............................................. 205

Nicolae Ursulescu

CONTRIBUŢIA LUI HUBERT SCHMIDT LA STUDIEREA SEMNELOR

SIMBOLICE DIN PREISTORIA SUD‐ESTULUI EUROPEI ................................. 220

9

TABULA GRATULATORIA

Mircea ANGHELINU

Dan APARASCHIVEI

Corneliu BELDIMAN

George BILAVSCHI

Emmanuel BILLIA

Ion Cornel BĂLTEAN

George BODI

Nicolai BODNARIUC

Adina BORONEANȚ

Vasile BORONEANȚ

Romeo CAVALERIU

Mihaela CAZACU

Victor COJOCARU

Marian COSAC

Vasile COTIUGĂ

Costel CHIRIAC

Roxana CURCĂ

Mihaela DANU

Viola T. DOBOSI

Roxana DOBRESCU

Valentin DUMITRAȘCU

Radu‐Gabriel FURNICĂ

Mihai GLIGOR

Cătălin HRIBAN

Constantin ICONOMU

Lubomira KAMINSKA

Cornelia‐Magda LAZAROVICI

Gheorghe LAZAROVICI

José Manuel MAÍLLO

Monica MĂRGĂRIT

Virgil MIHAILESCU‐BÎRLIBA

Bogdan MINEA

Lucian MUNTEANU

George MURĂTOREANU

Bogdan NICULICĂ

Loredana NIȚĂ

Pierre NOIRET

Theodor OBADĂ

Andrei OPAIȚ

Marcel OTTE

Radu PÎRNĂU

Rodica POPOVICI

Alexandru RADU

Árpád RINGER

Alexander RUBEL

Dominique SACCHI

Igor SAPOZHNIKOV

Olga SOFFER

Loredana SOLCAN

Victor SPINEI

Vadim Nikolayevich

STEPANCHUK

Cristian Eduard ȘTEFAN

Alain TUFFREAU

Senica ȚURCANU

Nicolae URSULESCU

Mădălin ‐ Cornel VĂLEANU

11

ABREVIERI

ActaMM – Acta Moldaviae Meridionalis, Vaslui.

ActaSic – Acta Siculica, Sfântu Gheorghe.

AISC – Anuarul Institutului de Studii Clasice, Cluj‐Napoca.

AnBan – Analele Banatului, Timișoara.

AnnTârg – Annales d’Université „Valahia” Târgoviște. Section d’Archéologie et

d’Historie.

Arheologhja – Arheologhja, Kiev.

ArhMold – Arheologia Moldovei, Iași.

BPS – Baltic‐Pontic Studies, Poznań.

BAR – British Archaeological Reports.

BMA – Bibliotheca Memoria Antiquitatis, Muzeul de Istorie şi Arheologie Piatra‐

Neamţ.

Dacia – Dacia. Revue dʹarchéologie et dʹhistoire ancienne, București.

DocPraeh – Documenta Praehistorica, Ljubljana.

Dolgozatok – Dolgozatok az Erdélyi Nemzeti Múzeum Éremés Régiségtárából,

Kolozsvár.

EurAnt – Eurasia antiqua, Berlin.

GalliaPrehist – Gallia préhistoire. Archéologie de la France préhistorique, Paris.

KSIA – Kratkie soobščenija o dokladach i polevych issledovanijach Instituta

archeologii.

MatCercA – Materiale şi cercetări arheologice, București.

MatArch – Materiały Archeologiczne, Kraków.

MatIssIA – Materialy i issledovanija po archeologii SSSR.

MatASevPrič – Materialy po archeologii severnogo Pričernomorʹja.

OxfJA – Oxford Journal of Archaeology, Oxford.

Pontica – Pontica. Studii şi materiale de istorie, arheologie şi muzeografie,

Constanţa.

ResJourEnvSc – Research Journal of Environmental Sciences.

SCIV(A) – Studii şi cercetări de istorie veche (şi arheologie), Bucureşti.

ThrDac – Thraco‐Dacica, București.

Tyragetia – Tyragetia, Chişinău.

WiadA – Wiadomości Archeologiczne. Bulletin archéologique polonais,

Warszawa.

13

DR. VASILE CHIRICA LA 70 DE ANI

Încep prin a mărturisi că nu îl cunosc de multă vreme pe profesorul

Vasile Chirica. A organizat la Institutul de Arheologie din Iaşi un

simpozion în decembrie 2007 cu tema Aşezări şi locuinţe preistorice.

Structură, organizare, simbol, la care am participat cu o lucrare. Doritor ca

această manifestare să se finalizeze cu un volum, domnia sa a speriat

audienţa anunţând că în dreptul numelui participanţilor care nu vor

trimite contribuţiile pentru a fi publicate va lăsa un spaţiu liber. Îmi

amintesc că am scăpat numai pentru că mă aflam în stadiul final de

elaborare a tezei de doctorat. Nu am cunoştinţă dacă toţi participanţii

care nu s‐au achitat de sarcină au avut parte de aceeaşi înţelegere.

Este necesar să spunem că producţia ştiinţifică a celui pe care‐l

omagiem în rândurile de faţă se întinde pe o perioadă ce depăşeşte patru

decenii şi cuprinde cărţi, studii, capitole de cărţi, volume editate,

rapoarte de săpătură. Din dorinţa de a nu elabora o listă de titluri

bibliografice ce s‐ar întinde pe mai multe pagini, o să‐mi permit să

evidenţiez acum şi aici doar o mică parte a ceea ce se însumează într‐o

importantă contribuţie la cunoaşterea civilizaţiilor preistorice ce au

vieţuit în spaţiul carpato‐nistrean: Al. Păunescu, P. Şadurschi, V. Chirica,

Repertoriul arheologic al judeţului Botoşani, vol. I‐II, Bucureşti, 1976, 375p.;

V. Chirica, M. Tanasachi, Repertoriul arheologic al judeţului Iaşi, vol. I‐II,

Iaşi, 1984‐1985, 570p.; Vasile Chirica, Dumitru Boghian, Arheologia

preistorică a lumii (I, Paleolitic‐Mezolitic, 307 p.; II, Neolitic‐Eneolitic, 200 p.),

BAI, XII, Ed. Helios, Iaşi, 2003; M. Otte, V. Chirica, P. Haesaerts (Eds.), L’

Aurignacien et le Gravettien de Mitoc‐Malu Galben (Moldavie Roumaine),

ERAUL 72, Liège, 2007, 226p.; Vasile Chirica, Madălin‐Cornel Văleanu,

Umanizarea taurului celest. Mărturii ale spiritualităţii comunităţilor

cucuteniene de la Ruginoasa, Casa Editorială Demiurg, Iaşi, 2008, 207p.;

Vasile Chirica, Ilie Borziac, Gisements du paléolithique supérieur récent entre

le Dniestr et la Tissa, BAI, XXII, Ed. Pim, Iaşi, 2009; Vasile Chirica, George

Bodi (Eds.), Arta antropomorfă feminină în preistoria spaţiului carpato‐

MIHAI GLIGOR

14

nistrean, BAI, XXIII, Ed. Pim, Iaşi, 2010, 256p.; Vasile Chirica, George

Bodi, Contribuţii la crearea unui sistem informatic geografic pentru modelarea

atlasului arheologic al spaţiului carpato‐nistrean. Staţiuni paleolitice între

Carpaţii Orientali şi Nistru, BAI, XXIV, Ed. Pim, Iaşi, 2011, 351p.; P.

Haesaerts, I. Borziac, V. P. Chekha, V. Chirica, F. Damblon, N. I.

Drozdov, L. A. Orlova, S. Pirson, J. van der Plicht, Climatic signature and

radiocarbon chronology of middle and late pleniglacial loess from Eurasia:

comparison with the marine and greenland records, in Radiocarbon, 51(1),

2009, p. 301‐318; Valentin‐Codrin Chirica, Vasile Chirica, Spirituality of

Paleolithic burials: Offerings of decorative items and body ornaments, in R.

Kogălniceanu, R.‐G. Curcă, M. Gligor, S. Straton (Eds.), „Homines, Funera,

Astra”. Proceedings of the International Symposium on Funerary Anthropology.

5‐8 june 2011, ‘1 Decembrie 1918’ University (Alba Iulia, Romania), BAR

International Series 2410, Oxford, Archaeopress, 2012, p. 1‐19.

Deşi Vasile Chirica este un neobosit arheolog de teren (săpături la

Cucuteni‐Cetăţuie; Ripiceni‐Izvor; Mitoc‐Malu Galben, Ohaba Ponor; Baia

de Fier, Nandru‐Peştera Curată, Peştera Spurcată; Gura Cheii‐Râşnov;

Ceahlău‐Dârţu, Cosăuţi, Molodova V), a fost în egală măsură preocupat

de elementele de spiritualitate, de descifrarea simbolurilor artei paleolitice,

neolitice şi eneolitice, de studiul religiilor preistorice.

Vasile Chirica este fondator şi editor a seriei Bibliotheca Archaeologica

Iassiensis, membru în Colegiul de redacţie a prestigioasei reviste Arheologia

Moldovei, ambele apariţii editoriale sub egida Institutului de Arheologie,

Academia Română, Filiala Iaşi.

A coordonat grant‐uri şi proiecte de cercetare importante, cu rezul‐

tate de mare impact asupra desluşirii tainelor civilizaţiilor preistorice.

Un proiect de cercetare de care s‐a simţit ataşat profesorul Chirica a

fost implementarea la Institutul din Iaşi a temei de cercetare “Comunităţi

umane şi creaţia lor materială şi spirituală în preistoria şi protoistoria

spaţiului carpato‐nistrean” în cadrul proiectului Ştiinţele socio‐umaniste în

contextul evoluţiei globalizate – dezvoltarea şi implementarea programului de

studii şi cercetare postdoctorală (2010‐2013). M‐am numărat printre bursierii

care au fost acceptaţi în acest program. S‐a achitat exemplar de sarcina de

Dr. VASILE CHIRICA LA 70 DE ANI

15

mentor şi expert pe termen lung. Şi‐a dorit foarte mult să transforme

oportunitatea acestui amplu proiect de cercetare într‐un succes.

Rezultatele ştiinţifice cuantificabile ale bursierilor domniei sale dovedesc

că a reuşit cu prisosinţă. Dincolo de latura profesională a acestei

colaborări, desfăşurată pe o perioadă de doi ani, m‐a impresionat grija

părintească cu care ne‐a înconjurat. De fiecare dată când plecam de la Iaşi

spre Alba Iulia, prof. Chirica nu uita să îmi atragă atenţia că atunci când

ajung acasă sa‐i trimit un mesaj că am sfârşit călătoria cu bine.

Vasile Chirica este un profesor şi un cercetător exigent, preocupat

în permanenţă de treaba bine făcută. Dojana din vorbele sale capătă o

greutate aparte tocmai pentru că întotdeauna are o acoperire ce se

bazează pe argumente. M‐am gândit deseori că stilul direct, simplu,

vorba dulce‐moldovenească îmbinată cu critica tăioasă, nu au fost

neapărat în favoarea domniei sale în multe situaţii.

Nu mă pot revendica ca fiind un discipol al profesorului Chirica.

Am fost onorat însă să‐i fiu în preajmă în ultimii ani, să preţuiesc o dată

în plus ‐ prin exemplul dat de domnia sa ‐ ce înseamnă omenia, cuvântul

dat, sinceritatea, devotamentul.

Să spunem şi faptul că există şi colegi de breaslă care nu l‐au plăcut

şi care nu îi apreciază activitatea profesională ori modul direct din

comportamentul cotidian. Ce dovadă mai bună a calităţilor profesionale

şi umane putem aduce în favoarea lui Vasile Chirica decât că se găsesc şi

detractori ai domniei sale?

La un frumos şi meritat moment de bilanţ, la ceas de schimbare de

generaţii la institutul ieşean, figura profesorului se conturează ca una

emblematică. Nu ştiu dacă are mulţi colaboratori apropiaţi, însă sunt

sigur că cei ce i‐au ramas în preajmă au trecut testul angajamentului,

seriozităţii, profesionalismului.

Pentru toate aceste realizări ştiinţifice, Profesorul Vasile Chirica şi‐a

câştigat o binemeritată poziţie de senior a arheologiei preistorice

româneşti, cu precădere a paleoliticului spaţiului carpato‐nistrean.

La Institutul de Arheologie din Iaşi au trudit decenii la rând

cercetători de primă mărime, care au publicat lucrări esenţiale pentru

MIHAI GLIGOR

16

arheologia românească şi nu numai. Cu siguranţă, profesorul Vasile

Chirica se adaugă galeriei marilor personalităţi ale institutului, dedicân‐

du‐şi cea mai mare parte a vieţii studiului paleoliticului. Sunt convins că

atunci când va veni vremea să petreacă mai mult timp la casa de la Vişani,

profesorul Chirica va avea finalizată ultima temă de plan asumată la

Institut.

La 70 ani, Vasile Chirica slujeşte cu cinste şi modestie Institutul de

Arheologie din Iaşi. Este dinamic, prezent, actual, util. Este un model.

Va fi întotdeauna o bucurie să vă revăd, dragă domnule profesor.

Chiar dacă trecerea Carpaţilor rămâne aproape de fiecare data o

temerară călătorie iniţiatică, căldura sufletească cu care vă întâmpinaţi de

fiecare data colegii face ca socotitul distanţei să se facă cu altă unitate de

măsură în cazul dumneavoastră.

MIHAI GLIGOR

17

NOTE PE SEAMA SEMNIFICAȚIEI

UNUI TEHNOCOMPLEX: AURIGNACIANUL

Mircea Anghelinu1

Abstract

The meaning of the Aurignacian technocomplex has been exhausting the

energies of Paleolithic researchers for over a century. Despite the

improved chronological control and highly elaborated paleo‐technological

studies available in the last decades, a comprehensive explanation of

Aurignacian variability is still pending. Two major paradigms have been

lately competing in explaining the signification of Paleolithic lithic

industries, Aurignacian included: the traditional, culture‐historical European

line of thinking, which holds lithic tools essentially as social identity

markers, and the North‐American neo‐evolutionary school (of various

guises), which sees lithic variability better explained as a response to

various adaptive pressures (e.g. functional needs, foraging strategies and

mobility constraints, mechanical pressures etc.). In the particular case of

Aurignacian, the authorship question (i.e. Neanderthals vs. moderns vs.

mixed) often adds colour to these fiercely defended positions, although

recent finds documenting the capabilities of archaic hominins are gradually

sending the anthropological issue to the background.

By clipping the rhetoric wings of both paradigmatic camps above,

the present paper attempts to sketch a more balanced view on the

Aurignacian phenomenon. The empirical reality of the Aurignacian is in

itself a creation of both Paleolithic hunter‐gatherers and several generations

of archaeologists. While the learned/traditional input of lithic technology

was both exaggerated and limited to a restricted series of artifacts (fossiles

directeurs) by the European tradition, the American perspectives tended to

ignore the many reasons Paleolithic humans have had in sticking to their

traditional (i.e. learned) savoir‐faire. A more careful assessment of the way

1 Universitatea Valahia din Târgovişte, Facultatea de Ştiinţe Umaniste,

Departamentul de Istorie şi Litere.

MIRCEA ANGHELINU

18

lithic assemblages are actually formed and of the aggregated/palimpsest

nature of the archaeologically available samples – for which one has to

give credit to the American research tradition – is needed if we aim to

avoid the pointless albeit constantly reiterated division between style and

function.

In order to understand the Aurignacian (or any similar phenomenon),

adjusting the scale of our narrative to the one actually revealed by

archaeological documentation is definitely needed. The Aurignacian is

better described as an aggregated, emergent phenomenon: a vast (especially)

lithic tradition, whose geographic and chronological extension and stability

have to be explained by efficiency, portability, and other functional

constraints on technology, high mobility, and wide demographic networks.

As such, the Aurignacian is not a „culture” – and certainly hosted many

ethno‐linguistic groups. Its material culture mirrors an „evolutionary

stable strategy”, making it the first representative of the Upper Paleolithic

cultural Bauplan, coalescing microlithic toolkits, extended social networks and

an omnivorous, flexible, logistically organised forager economy. At this

scale, neo‐evolutionary (e.g. macro‐adaptive theory, behavioural ecology)

modelling works fine and is definitely better equipped that the loose

culture‐historical narratives.

In the same time, the Aurignacian – at least in its Southern, Central

and Western European areal – is a coherent and peculiar technological

package, consistently differentiated from both the previous (Mousterian

or „transitional”) industries and from the subsequent Gravettian. As such,

it cannot be treated as essentially similar to previous adaptations, nor can

it be understood as a (highly unlikely) outcome of technological convergences

or ecological pressures, but as the result of biased information transmission

(i.e. cultural). Put differently, if the adaptive constraints delivered the

structural bones and even the flesh of the Aurignacian eco‐cultural niche,

learning definitely provided the blood that kept this phenomenon alive

for several millennia. The effective action of these learning biases can only

be lectured on a smaller scale (settlement, region), whenever preservation

allows it. Perhaps with the exception of dual‐inheritance modelling, neo‐

Darwinian models would get a low score at this scale of inquiry. A

complementary, scale‐adjusted use of analytical models and related

methodologies would not only put an end to sterile paradigmatic battles,

NOTE PE SEAMA SEMNIFICAȚIEI UNUI TEHNOCOMPLEX: AURIGNACIANUL

19

but may also hopefully contribute to a richer image on the Aurignacian

phenomenon.

A last point regards the origins issue. Not only is there currently a

weak support for an Eastern origin of the Aurignacian, but on both

empirical and theoretical grounds, tracing accurately its source seems

impossible. As a lithic reduction system (systematic blade/bladelet

production), the Aurignacian is part of a generic technological package,

explored in the same chronological time span in both Europe and Middle

East and possibly multi‐originated. On theoretical grounds, as a fresh

adaptive niche, the Aurignacian could have been born rather swiftly, in a

time span possibly shorter than the current sigma errors of radiocarbon

dating. What we can hope with the current dating means, is at best a

rough identification of a macro‐region where such coherent package

crystallized. So far, on chronological grounds, both Europe and the

Middle East provide peer candidates.

1. Introducere

Sub povara responsabilității sale convenționale, cea de a deschide

paleoliticul superior și de a documenta apariția omului de anatomie

modernă în vestul Eurasiei, tehnocomplexul aurignacian epuizează ener‐

giile paleoliticienilor de un secol. Încă de la de acum venerabila sa

identificare cu o „cultură”, realizată de către H. Breuil în 1913,

Aurignacianul stârnește polemici aprise, dușmănii colegiale și alinieri

paradigmatice dintre cele mai vehemente. În ciuda multiplicării neînce‐

tate a contextelor arheologice cercetate, a rafinării metodelor de datare și

analiză, ca și a omnivoriei teoriilor prin prisma cărora este scrutat, semni‐

ficația paleoculturală a acestui fenomen se încăpățânează să permită, în

continuare, lecturi dintre cele mai contrastante.

Statutul „revoluționar” al Aurignacianului – și, în genere, al

pachetului cultural al paleoliticului superior –, dogmă foarte prețuită în

urmă cu abia două decenii, s‐a tocit considerabil în ultima vreme.

Emergența paleoliticului superior în vestul Eurasiei s‐a vădit a fi un

rezultatul unui complex cauzal infinit mai complicat decât cel sugerat,

acum două decenii, de modelul Out of Africa, care corela toate inovațiile

MIRCEA ANGHELINU

20

culturale majore petrecute între 50 și 30 ka BP – generalizarea tehnologiei

laminare, tehnologia specializată a materiilor prime organice, apariția

manifestărilor artistice etc. – cu apariția omului de anatomie modernă

(Mellars și Stringer 1993). Dacă, pe de o parte, dovezile privind abilitățile

culturale comparabile ale Neaderthalienilor autohtoni se înmulțesc

neîncetat (D’Errico și Stringer 2011), majoritatea componentelor

„pachetului” recunoscut în Europa a aparține paleoliticului superior

apare, pe rând sau în diverse combinații, în contexte arheologice africane

cu zeci de milenii mai vechi (McBrearty și Brooks 2000; Henshilwood și

Marean 2006). În plus, raritatea cronică a descoperirilor de resturi umane

asociate Aurignacianului, dar și trăsăturile mixte ale celor mai timpurii

H. sapiens sapiens în Europa (Trinkaus et al. 2003), ridică în continuare

întrebări spinoase privind paternitatea antropologică a acestui

tehnocomplex, cândva considerată neproblematică.

Însă, chiar și detașat de conotațiile sale calitative pentru evoluția

somatică și culturală a umanității, așadar redus la calitatea unui fenomen

cultural printre atâtea altele, Aurignacianul continuă să intrige comu‐

nitatea arheologică. Multe dintre aspectele disputate sunt de natură

„internă”, și țin, ca atare, de clarificarea cronologiei și etapelor de

evoluție internă ale acestui tehnocomplex, în permanentă reajustare în

urma îmbunătățirilor experimentate de metodele de datare și de curbele

de calibrare (Zilhão 2006; Mellars 2006; Higham et al. 2012). Deși fără

îndoială importante și chiar pasionante, aceste aspecte ne preocupă în

mai mică măsură aici, cu atât mai mult cu cât ele nu reprezintă decât

extensii ale unei divergențe mai profunde: cea dintre dintre partizanii

unor interpretări a Aurignacianului în cheie adaptativă, respectiv în

cheie tradițional‐stilistică. Asupra acestei polemici, frecvent neglijată în

dezbaterile „domestice” cu privire la fenomenul aurignacian, dorim să ne

concentrăm în continuare. Ceea ce propunem aici este o schiță de

interpretare alternativă a acestui tehnocomplex, care nu doar că include,

la scara cronologică și analitică potrivită, elemente cauzale preferate de

ambele orientări teoretice de mai sus, dar le și transcende într‐o mare

măsură.


21

2. Aurignacianul: o definiție sintetică

Pentru a încerca să redefinim Aurignacianul ne este, desigur,

necesară o definiție sintetică, de preferință una cu care să fie de acord

majoritatea cercetătorilor săi. Previzibil, această întreprindere este mai

dificilă decât pare la prima vedere. Din fericire, trei seturi importante de

trăsături sunt aproape în unanimitate acceptate: (1) extensiunea

cronologică generală (cca. 37 ka uncalBP‐ 29 uncal. BP); (2) diviziunea

tripartită între Protoaurignacian (Aurignacian 0, Mocchian, Fumanian

etc.), Aurignacianul „vechi” (sau „clasic”) și cel recent; (3) definirea sa ca

o industrie litică tipic leptolitică, caracterizată de o (ocazional impor‐

tantă) producție de lamele microlitice, retușate marginal sau neretușate,

lame mari, retușate intensiv, ca și alte tipuri de unelte comune paleoliticului

superior (gratoare, burine, troncaturi), o industrie pe os specifică și un

inventar propriu și manifestări artistice și simbolice (ex. Zilhão 2006;

Mellars 2006; Teyssandier et al. 2010).

Definiția canonică a Protoaurignacianului (sau Aurignacianul 0) se

referă la industrii litice ce combină următoarele trăsături: fabricarea, de

pe nuclee unipolare, frecvent piramidale, de lamele rectilinii lungi,

transformate ulterior prin retușă directă sau alternă în vârfuri

Krems/Font‐Yves sau lamele Dufour (subtipul Dufour); debitajul se

bazează pe exploatarea centrului suprafeței de așchiere, planurile de

lovire nu sunt fațetate, ci netede, percuția organică; burinele și gratoarele

sunt frecvente, în timp ce retușa laterală este rară, iar cea scalariformă,

aurignaciană, este virtual absentă. Industria organică a acestei prime

etape a Aurignacianului este caracterizată de vârfuri de os simple, cu

secțiunea circulară, pandantive din cochilii marine și, într‐o mai mică

măsură, din alte materiale organice; posibilitatea existenței unor

manifestări rupestre a fost sugerată deocamdată doar la Fumane, în Italia

(Zilhão 2006; Teyssandier et al. 2010). În cele mai recente (și rigide)

lecturi, cronologia Protoaurignacianului se restrânge cel mult la primele

MIRCEA ANGHELINU

22

două milenii (37,5‐36 ka uncalBP/ 41.5/39.9 ka calBP) din evoluția

fenomenului aurignacian ca întreg (Banks et al. 2013)2.

Prin contrast, Aurignacianul vechi („clasic” sau I) se remarcă, în

câmpul producției litice, prin disocierea producției de lame de cea de

lamele. Primele sunt obținute de pe nuclee prismatice, printr‐o amenajare

sumară, cu excepția planului de lovire, deseori fațetat; suporturile

obținute, de obicei late și groase, sunt transformate în utilaje „domestice”

(gratoare, lame retușate lateral și intensiv, etc.); producția de lamele se

desfășoară pe seama nucleelor (gratoare) carenate; lamelele obținute sunt

de obicei scurte (2‐4 cm), curbe și rareori retușate (de obicei invers,

marginal, și preponderent pe muchia dreaptă). Industria în materii

organice cuprinde nu doar faimoasele vârfuri de corn cu bază despicată,

dar și o bogată serie de pandantive, sau statuete zoomorfe sau

antropomorfe de fildeș (Conard și Bolus 2003; Teyssandier et al. 2010;

Higham et al. 2012). Cronologia Aurignacianului vechi se succede, în

general, celei propuse pentru Protoaurignacian, majoritatea industriilor

„clasice” fiind datată în intervalul 35‐33 ka uncal BP (39,8 ka calBP – 37,9

ka calBP ‐ Banks et al. 2013).

Etapele mai recente ale Aurignacianului conservă într‐o oarecare

măsură trăsăturile de bază ale pachetului tehnologic anterior, cu

deosebirea că producția de lamele migrează către forme tot mai puternic

microlitice (lamele de tip Roc de Combe), deseori produse de pe

nuclee/burine carenate, iar tehnologia osului și cornului, acolo unde se

conservă, este acum dominată de vârfurile biconice de tip Mladec.

Cronologia acestei ultime din evoluția tehnocomplexului aurignacian se

încadrează într‐un interval destul de amplu: 33‐29 ka uncalBP (cca. 37‐33

ka calBP) (Kozlowski și Otte 2000, 2003; Teyssandier et al. 2010;

Demidenko 2008; Demidenko și Noiret 2012).

2 Trebuie subliniat că algoritmurile de calibrare și modelările bayesiene restrâng

serios spectrul de rezultate al datărilor radiocarbon, mult mai pestriț, în cazul

tuturor etapelor aurignaciene acceptate aici.


23

Evident, descrierea de mai sus escamotează destule excepții. În

anumite lecturi, Protoaurignacianul întreține relații de semnificativă (?)

similitudine cu Ahmarianul din Orientul Apropiat și se întinde ca o pată

de ulei din Zagros în Burgundia, trecând prin Bulgaria (Kozarnika),

România (Tincova) și Austria (Krems) (Mellars 2006; Teyssandier et al.

2010; Tsanova et al. 2012). Nu lipsesc, însă, nici situațiile – Aquitania,

Pirinei, Cantabria, Jura Suabă, Italia, Grecia, sau chiar România –, în care

atât cronologia, cât și numeroase elemente ale industriei litice și organice

din contexte protoaurignaciene trădează elemente proprii deopotrivă și

Aurignacianului clasic (pentru Aurignacianul din Banat, vezi Sitlivy et al.

2012). De exemplu, producția diferențiată de lamele este remarcată și în

cazul Protoaurignacianului, cum este și asocierea unui Aurignacian

altminteri „clasic” (nivelul II de la Geissenklösterle) cu vârfuri cu

secțiune circulară de fildeș – morfologie prezentă în mai multe situri

Protoaurignaciene (Teyssandier et al. 2010: 217). În fapt, succesiunea

Protoaurignacian/Aurignacian vechi se susține azi (doar) într‐o duzină

de situri, între Aquitania și zona cantabrică. Fapt este că

Protoaurignacianul deschide nenumărate secvențe de paleolitic superior

în Europa și tinde să preceadă Aurignacianul clasic, al cărui, „val de

difuziune”, mai târziu, pare centrat în vestul Europei – și nu în estul ei

(Teyssandier et al. 2010: 216; vezi și Banks et al. 2013).

Probabil de aici provine și impresia patentă că Aurignacianul se

„maturizează”, în spațiu sau în timp. În lecturile convenționale, el devine

tot mai „tipic” pe măsură ce se apropie de Atlantic dinspre răsărit

(Kozlowski și Otte 2000, 2003). În altele, maturizarea este o funcție a

timpului și se regăsește deopotrivă în separarea producției de lame și

lamele, în cristalizarea unor categorii aparte ale prelucrării materiilor

organice – os/utilaj domestic, corn/vârfuri cu baza despicată,

fildeș/cochilii (podoabe, statuete, obiecte decorative) – tot mai clar

diferențiată, dar și în cristalizarea formulelor elevate de exprimare

artistică, care se concentrează copleșitor după 33 ka uncalBP (Zilhão

2006; Teyssandier et al. 2010). Pentru alți autori, această maturizare

coincide unei expansiuni a nișei ecologice inițiale (Banks et al. 2013).

MIRCEA ANGHELINU

24

Pentru a conchide, Aurignacianul reprezintă un tehnocomplex

plenar leptolitic, care se distanțează net de cele care îl preced în Europa

(Musterian, industrii „tranziționale”, multe cu elemente bifaciale foliacee

sau cu unelte á dos, precum Uluzzianul), sau de cele care i se succed,

ultimele aparținând Gravettianului sau echivalenților lui răsăriteni (ex.

Sungir). Atât echipamentul litic aurignacian – diversificat funcțional,

microlitic –, ca și cel organic, însoțit, în special în partea finală, de noi

forme de manifestare simbolică (artă mobiliară și rupestră), sugerează nu

doar o existență mobilă, dar și una organizată în jurul unor rețele sociale

(Gamble 1998) nemaiîntâlnite anterior în Europa continentală.

Respirația geografică și cronologică a fenomenului aurignacian este

impresionantă: în cea mai restrânsă accepțiune, el se întinde oricum din

Crimeea la Atlantic; în cea mai generoasă, fenomenul se extinde spre

răsărit până la Kostenki, pe Don, în Caucaz, și chiar în Orientul Apropiat.

În fapt, pentru majoritatea specialiștilor, cel puțin Protoaurignacianul

reprezintă, implicit sau explicit, extensia culturală a omului de anatomie

modernă, care pătrunde în Europa dinspre răsărit (cf. Zilhão 2006). În

ambele lecturi de mai sus – și oricare i‐ar fi originile și autorul din punct

de vedere antropologic –, Aurignacianul acoperă cca. 8 milenii: este, prin

urmare, un fenomen gigantic, care solicită interpretări pe măsură.

3. O altfel de „bătălie aurignaciană”

Deși se referă la populații cu un mod de viață foarte „continental”

și despre care nu avem motive serioase să credem că s‐au aventurat

vreodată în largul mării, un ocean, cel Atlantic, separă paradigmele

majore3 ce se confruntă cu privire la semnificația Aurignacianului. Într‐

adevăr, dacă se pot identifica, fie și cu riscul simplificării, tabere în acest

pasional război științific, atunci ele sunt cu siguranță cea „europeană”,

3 Subliniem „majore” tocmai pentru a nu lăsa impresia înșelătoare a vreunui

acord, în special între specialiștii europeni implicați în cercetarea debutului

paleoliticului superior, de departe mai divizați – și mai mulți – decât

opozanții lor nord‐americani (vezi, de exemplu, contribuțiile din Zilhão și

D’Errico 2003).


25

pentru care Aurignacianul este în primul rând un fenomen cultural‐

stilistic – și, pentru majoritatea celor implicați, alogen în Europa (ex.

Kozlowski și Otte 2000; Mellars 2005, 2006; Zilhão 2006) –, și cea

„americană”, pentru care Aurignacianul este în primul rând un fenomen

adaptativ, ce se distinge în termeni pur formali (ex. lame vs. așchii) de

formulele musteriene sau „tranziționale” anterioare (ex. Clark și Lindly

1991; Clark 2009; Straus 2009; Riel‐Salvatore și Barton 2004). Între aceste

extreme, se regăsesc numeroase poziții mediane, care tind de obicei să

accepte realitatea cultural‐stilistică a Aurignacianului, dar caută să țină

seama și de latura funcțional‐adaptativă a tehnologiei acestui tehnocomplex

(ex. Teyssandier et al. 2010; Tsanova et al. 2012; Banks et al. 2013).

Falia teoretică și metodologică ce separă, în interpretarea variabi‐

lității industriilor litice, tradiția europeană de cercetare de cea americană

nu privește, desigur, doar Aurignacianul. Deschisă de faimoasa polemică

Bordes‐Binford cu privire la faciesurile musteriene și considerabil

reformulată ulterior, ea tinde să organizeze dezbaterile în cazul oricărui

tehnocomplex sau facies paleolitic regional – vezi, de exemplu, polemi‐

cile legate de semnificația faciesurilor epipaleolitice din Levant (Neeley și

Barton, 1994 și, pentru o discuție generală, Clark 2009). Evident, argu‐

mentele celor două tabere au ca obiect favorit tehnologia litică, reper

asupra cărei relevanțe vom reveni mai jos.

Pentru tradiția europeană, faciesurile culturale paleolitice sunt, în

esență, marcatori impliciți sau expliciți ai identității sociale a autorilor

lor. În ciuda nuanțării considerabile a interpretărilor – vezi popularitatea

studiilor dedicate lanțurilor operatorii, în dauna tipologiei formelor

„finite” –, tendința specialiștilor europeni este de a vedea, în diversele

entități analizate, soluții tehno‐tipologice învățate, tradiționale, conser‐

vatoare. Cercetarea europeană are, în această privință, tendința de a‐i

asimila pe vânătorii‐culegătorii paleolitici cu fermierii neolitici,

MIRCEA ANGHELINU

26

faciesurile litice cu unități etno‐lingvistice – dar și de a transforma

tehnologia într‐o nouă tipologie4.

Argumentele școlii americane5 sunt aproape sistematic opuse:

majoritatea „fosilelor directoare” apare în industrii diverse, deci dețin

prea puțină informație temporală sau socială – sau nu dețin deloc așa

ceva; componenta învățată a tehnologiei litice este minimă, constrân‐

gerile mecanice ale debitajului fiind infinit mai importante; există un

uriaș volum de convergențe în modul în care oamenii prelucrează utilajul

litic, determinat la rândul său de materia primă, tehnologie, constrângerile

4 Deși a contribuit la nuanțarea consistentă a specificului regional și la o

etapizare mai subtilă de fenomenului aurignacian, tehnologia litică (analize

de atribute, lanțuri operatorii, remontaje etc.) nu a putut dezrădăcina reperele

tipologice tradiționale, dintr‐o rațiune banală: tehnologia și tipologia

covariază. La urma urmelor, a corela producția, de pe nuclee unipolare, a

unor suporturi lamelare rectilinii sau ușor curbe, transformate apoi în

armături retușate marginal de tip Krems/Dufour, respectiv a produce, pe

seama unor nuclee cu morfologii carenate (gratoare, burine etc.), lamele mici,

frecvent torsionate, din subtipul Roc‐de‐Combe, nu face decât să justifice și să

întărească asocierile tipologice tradiționale: nucleele piramidale, lamele

drepte și lamelele Dufour tind să apară împreună, ca și gratoarele carenate și

lamelele Roc‐de‐Combe! La fel, nucleele bipolare, preferate de gravettieni,

epigravettieni sau magdalenieni, sunt „ideale” pentru obținerea lamelelor

drepte, înguste, supuse apoi retușării abrupte, iar nucleele Levallois pentru

vârfuri se corelează tipologic cu... suporturile Levallois triunghiulare. Cu totul

altă problemă este de a ști dacă aceste soluții sunt specifice cultural – altfel

spus, dacă recurența lor nu reprezintă o simplă convergență tehnologică,

datorată articulării intrinseci a producției. Evident, nu utilitatea, indiscutabilă,

a studiilor tehnologice este judecată aici, ci tautologia la care sunt ele

condamnate, atunci când sunt utilizate nu pentru înțelegerea unor alegeri

contextuale, ci pentru îmbogățirea panopliei descriptive a „fazelor” și

„etapelor” culturale, deja definite tipologic. 5 Ne referim aici la cea mai coerentă (și vehementă) poziție teoretică, cea

promovată de adepții ecologiei behaviorale; argumentația are în comun cu

procesualismul clasic dezinteresul pentru componentele cognitive și mentale,

ca și o perspectivă radicală asupra culturii, înțeleasă nu doar ca mijloc

extrasomatic de adaptare (Binford 1962), ci chiar ca „furnir” suprapus naturii

(Clark 1997).


27

mobilității etc. (Clark 2009: 25). Din această perspectivă, oamenii

paleolitici sunt tratați sub specie naturae, drept niște primate înarmate

tehnologic, a căror minte este ghidată subtil de prioritățile selecției naturale.

Reformulând tranșant cele două poziții, fie aproape totul este

„cultură”, fie aproape totul este „natură”. Pe cale de consecință, și mai

aplicat, Aurignacianul este fie un fenomen empiric cât se poate de real,

„descoperit”, după patruzeci de milenii, de arheologi – tradiția

europeană –, fie o „scurtătură”, o iluzie, sau o proiecție nominală și în

esență arbitrară a metodelor curente ale arheologiei paleoliticului – din

perspectivă americană.

În general, ceea ce îi deranjează pe specialiștii de peste ocean, în

majoritate de formație etno‐antropologică, dar înregimentați în spatele

neo‐darwinismului, sunt dimensiunile uriașe ale „culturilor” paleolitice,

obtuzitatea paradigmei cultural‐istorice europene – pe care propriile

metodologii (de genul tipologiilor litice) au condus‐o către identificarea

uneltelor litice cu marcatori stilistici expliciți și a transformărilor

culturale cu migrațiile –, dar și atenția insuficientă acordată proceselor de

formare a documentației arheologice și, deci, naturii eșantioanelor

studiate. În ceea ce îi privește pe cercetătorii europeni, aceștia sunt mai

puțin ofensivi cu propunerile venite de peste ocean, privite fie ca

incomensurabile teoretic, fie ca alternative interesante, dar incapabile să

rezolve problema de fond: ce se ascunde, de fapt, în spatele variabilității

culturale paleolitice?

Dintr‐o perspectivă teoretică, unele dintre reproșurile nord‐

americane sunt juste, altele exagerate, iar unele de nesusținut. Le vom

trata în ordine inversă. De exemplu, faptul că nu există „nici o entitate

socială reală sau imaginabilă” și „nici un mecanism comportamental sau

cultural”, care să fi putut produce o „ipotetică tradiție” litică pe „mii de

ani și milioane de kilometri pătrați” (Clark 2009: 25‐26) – argument major

pentru perspectiva americană – ridică, paradoxal, cele mai mici

probleme: în esență, ceea ce li se reproșează tehnocomplexelor paleolitice

este absența oricărui echivalent etno‐istoric rezonabil, ceea ce ar forța

implicit interpretarea lor în termeni de convergență adaptativă. Cu toate

MIRCEA ANGHELINU

28

acestea, merită să ne reamintim că nici asociațiile de biotop pleistocene –

să le mai amintim pe cele jurasice? – nu au echivalenți în biotopul

holocen, ceea ce nu i‐a împiedicat niciodată pe biologi sau ecologi să

procedeze fără inhibiții la reconstituirea și interpretarea dinamicii lor. În

general, circumstanțele geo‐climatice, demografice și culturale ale

paleoliticului nu au un echivalent în ansamblul lumii post‐pleistocene. În

acest sens, dinamica demo‐culturală paleolitică a fost unică în termeni de

scară și actori antropologici, pe alocuri inedită în termeni de comporta‐

mente – dar ea nu este, cu siguranță, de neînțeles. Tot ce solicită ea este

un aparat teoretic și un nivel narativ potrivit scării la care se prezintă.

Apoi, în privința exagerărilor, la nivel empiric, nici un arheolog

european nu consideră azi, la rigoare, Aurignacianul (sau orice altă

unitate similară) opera unui grup etno‐social, conștient de identitatea sa,

fie el și suficient de mobil pentru a marca teritorii uriașe. Puțini apărători

ai paradigmei cultural‐istorice au îndrăznit să expună problema în acești

termeni, mult prea blatant nerealiști pentru a ne sugera rapid mai

degrabă un „om de paie”, construit de școala americană tocmai pentru a‐l

spune unei critici nimicitoare. Aurignacianul reprezintă, pentru majorita‐

tea specialiștilor, o unitate crono‐stratigrafică; conștiința unei identități

comune nu a fost efectiv postulată6. În fapt, încă din primele etape ale

definirii acestui complex, subdivizarea sa internă a constituit o preocu‐

pare manifestă, chiar dacă, de la D. Peyrony la P. Mellars, această

subîmpărțire, a evoluat în fel și chip. În fapt, pentru tradiția europeană,

detalierea și mai ales scurtarea cronologiei interne reprezintă o prioritate

(ex. Zilhão 2006; Banks et al. 2013), căci ea ar dizolva, dintr‐o întorsătură

de condei, aporia Aurignacianului: dacă durata unui fenomen cultural

6 Rămâne adevărat că, în încercările lor de a explica emergența și expansiunea

pan‐continentală a Aurignacianului, mulți specialiști au fost nevoiți să accepte

convenții narative mai potrivite culturilor neolitice sau chiar post‐neolitice.

Unii nu au ezitat să asocieze „aurignacianizarea” continentului în termeni de

formă, ca și în termeni de conținut, cu indo‐europenizarea (Otte 2007: 94).

Comparația este, din nefericire, bună doar pentru că se referă la fenomene la

fel de volatile documentar...


29

paleolitic se reduce la, de exemplu, două milenii, motivele de mirare

teoretică se răresc, iar problema persistenței devine tratabilă; durate

multimilenare cunosc și numeroase tradiții culturale mai recente (ex.

neolitic).

Mergând mai departe pe linia exagerărilor – și procedând noi

înșine la una, cu scop strict euristic –, se poate afirma că tradiția ameri‐

cană tinde să reprezinte artizanii preistorici drept foarte spontani, aproape

cu mintea goală7, gata să‐și ajusteze tehnologia la nevoile momentului, în

timp cea cea europeană îi vede mai degrabă conservatori, închistați în

propriile rutine, disprețuind provocările momentului în favoarea

deprinderilor învățate8. Problema cea mai gravă este că ambele tipuri de

argumentație dețin un puternic suport etnografic și teoretic!

Pe de o parte, vânătorii și culegătorii au realmente tendința de a se

comporta pragmatic, cel puțin în privința tiparelor de mobilitate și a

alegerii pachetele „profitabile” de resurse (Binford 1980); tehnologia lor

se corelează, de asemenea, destul de bine, cu nivelul general de

mobilitate și cu contextele ecologice (Torrence 2001). Societățile de

vânători‐culegători tind, însă, să fie conservatoare, din multiple rațiuni,

între care transmiterea directă, verticală a cunoștințelor între generații

(Shennan 2001; Boyd și Richerson 2005; Richerson et al. 2009),

Weltanschauung‐ul lor specific și integrat (Barnard 2007) și presiunea

nivelatoare a riscului merită primele amintite. Apoi, gradul de inovare –

7 Desigur, nu complet goală: din perspectiva ecologiei behaviorale – supranumită

„umană” doar din greșeală, căci raționamentele ei se aplică oricărei specii

biologice –, ea era plină de calcule de tip cost‐beneficiu și ghidată de perspective

de „optimizare” inseminate în structurile neuronale de selecția naturală. 8 O asemenea atitudine transpiră niște predispoziții mai ample chiar și decât

paradigmele „metafizice” sesizate, de alfel corect, de către unii autori

americani (Clark 2009): ele trimit la un anumit mod de conceptualizare a

identității și chiar naturii umane, asupra căruia nu ne permitem, însă, să

poposim aici. Ne mulțumim cu o simplă sugestie: ideea independenței față de

tradiție, oricare ar fi aceasta, are o istorie adâncă în S.U.A.; prin contrast,

problema tradiției rezonează cu totul altfel într‐o Europă aglomerată etnic și

cu identități obsesiv clădite pe trecut.

MIRCEA ANGHELINU

30

înțeles aici ca incluzând nu doar inovația, ci și răspândirea și stabilizarea

ei – tinde să fie scăzut în populații de mici dimensiuni – iar aceste

societăți sunt prin definiție restrânse, deopotrivă la nivel local, ca și la

nivel de meta‐populație (Hopkinson 2011). Oscilantul mediu pleistocen

în mod cert nu a încurajat experimentele, retezând nemilos, pe deasupra,

și sprinturile premature către complexitate (Richerson et al. 2009). În alți

termeni, voită sau nu, conservarea soluțiilor funcționale, a fost oricum,

pe termen lung, selectată de furcile caudine ale eșecului. Cu toate

acestea, toate soluțiile „tradiționale” au fost în cele din urmă înlocuite.

Se contrazic, însă, cu adevărat aceste perspective? La urma urme‐

lor, vânătorii‐culegătorii, ca și urmașii lor, sunt conservatori, în limitele

pragmatismului, și pragmatici, în limita soluțiilor învățate. Adaptarea

este un proces, nu un dat – prin urmare nici o adaptare nu este perfectă.

În contrast cu alte tipuri de societate, grație egalitarismului și autonomiei

individuale pe care o prețuiesc (Barnard 2007), vânătorii‐culegătorii sunt

de altfel foarte flexibili, ba chiar indeciși cu privire la „valorile” lor cultu‐

rale (Brunton 1989); cu toate acestea, soluțiile lor tehnologice supravie‐

țuiesc, ca și Aurignacianul, milenii, chiar și în Holocen (Bettinger 2001).

În opinia noastră, totul ține de insistența cu care sunt evidențiate

anumite cauze și mai ales de scara la care acționează ele. Cum nota

cândva P. Veyne, în istorie „legile” dau seama de efectele neintenționate,

și de ele se ocupă cu preponderență școala americană, atrasă de științele

naturii – și chiar de scientism – atunci când evacuează conștiința și

intenția dintre cauzele istorice de oarecare importanță. În cazul paleoli‐

ticului, terenul său de joacă este generos, căci a pune pe seama „intenției”

procese petrecute de‐a lungul câtorva milenii este, desigur, stupid. În

replică, sunt încurajate abordări și mecanisme cauzale mai „mari”, sau

mai „puternice”, pe măsura scării documentației; provocările ecologice

și/sau (pre)condiționările genetice oferă cele mai bune exemple. Să le

facem, însă, puțină dreptate colegilor de peste ocean: fenomenele

raportate din această perspectivă chiar există, ca și legile economice care

conduc, pe termen lung, la faliment, sau ca și fenomenele statistice care

decid succesul unei firme de asigurări (cf. Kuhn 2012): indiferent de


31

motivațiile lor pestrițe, oamenii ajung uneori să facă alegeri previzibile,

cu atât mai ușor de înțeles retrospectiv. A nega, însă, autoritatea rutinei,

a tradiției, a interdicțiilor sau propensiunilor motivate pur simbolic,

arbitrare, ca și acțiunea altor fenomene agregate la scară mai mică –

precum presiunea socială pentru conformism – este pur și simplu

absurd. Argumentele cu adevărat solide în sprijinul perspectivei de peste

ocean vin nu din partea epistemologiei, ci din cea a bunului simț: ele țin

de natura eșantioanelor pe seama cărora sunt diferențiate ansamblurile

și tehnocomplexele de genul Aurignacianului – aspect care ne solicită o

divagație destul de lungă.

4. Nașterea Aurignacianului: de la palimpseste și tipologie la

tehnocomplex

Paleoliticul este, într‐adevăr, o epocă specială: siturile sale, discrete

în peisaj, sunt separate de intervale de timp uneori gigantești, nu doar în

raport cu vrednicii arheologi care le cercetează, dar și între ele. Ele

acumulează, în majoritatea situațiilor, resturile lăsate în urmă de

producția uneltelor de piatră, virtual indestructibile geologic, și sunt

lipsite deseori de structurări vizibile, cu rol de frontiere contextuale, de

genul „caselor”, „nivelurilor de incendiere”, șanțurilor sau fortificațiilor.

Această lipsă intrinsecă de structurare lasă un uriaș spațiu de manevră

imaginației arheologilor implicați în cercetarea epocii. Ei își permit să

decupeze – cu o libertate nepermisă colegilor care cercetează, de

exemplu, o fortificație halstattiană sau un tell chalcolitic –, nu doar

„niveluri”, și „ansambluri” care transcend secole și chiar milenii, dar și

„culturi” arheologice de dimensiunile unor pandemii! Ușurința cu care,

în avântul lor narativ, paleoliticienii își permit să disimuleze jumătăți de

mileniu vorbind despre „același fenomen cultural” ar putea chiar stârni

invidia colegilor specializați în epoci mai recente, dacă aceștia nu ar intui

inaniția documentară care permite o sinoptică atât de arogantă.

Ce este, la urma urmelor, un tehnocomplex paleolitic? El este mai

degrabă un cocktail decât un Pompei. Să începem cu o definiție minima‐

MIRCEA ANGHELINU

32

listă și deliberat provocatoare: el reprezintă „gunoiul” multimilenar lăsat

în urmă, în decursul a sute de generații, de mici grupuri mobile de

oameni, care trăiau din vânat și cules, poate și pescuit, și care – din

rațiuni care, cu excepția contextelor funerare sau a depozitelor deliberate

la care autorii nu au mai revenit, nu au nici o legătură cu intenția9 –

abandonează, în contexte de peisaj diverse, artefacte domestice în diverse

stadii de epuizare și în ponderi ce depind, în mod esențial, de natura și

durata activităților pentru care au fost realizate10. Din aceste rațiuni, dar

și din altele, conștient și deliberat urmărite de artizani (stilul asertiv), sau

impuse lor de contingențe externe, de a căror existență și acțiune erau

sau nu conștienți (ex. stilul pasiv, rezidual, constrângeri mecanice, tehno‐

logice sau funcționale), aceste artefacte au anumite trăsături formale în

comun11. Aceste trăsături, împreună cu contextul de descoperire (ex.

unitatea stratigrafică), joacă un rol esențial în definirea așa‐numitelor

„ansambluri”, care, dacă fac serie pe intervale cronologice continue și pe

spații geografice suficient de întinse, ajung să definească un facies sau un

tehnocomplex.

9 Artefactele nu sunt, la rigoare, abandonate aleatoriu: cu excepția celor pierdute

– deși, din rațiuni vestimentare, nu putem miza prea mult pe buzunare rupte

în paleolitic – ele sunt abandonate fie pentru că nu dispuneau de nici o

valoare funcțională intrinsecă (ex. resturile de debitaj), fie pentru că

ajunseseră într‐un stadiu în care erau dispensabile (ex. epuizare funcțională,

costuri de transport mai mari decât cele de înlocuire etc.). 10 Aici, tradiția americană are dreptate: obiectele paleolitice nu sunt sculpturi,

nici produse industriale moderne (Barton 1991), și nu au fost concepute

pentru a fi admirate în piețe publice – și nici pe mesele din laboratoare. 11 Identificarea trăsăturilor comune depinde într‐o măsură necunoscută – dar

probabil foarte mică – de categoriile „emice” originale, proprii artizanilor; ea

depinde într‐o măsură copleșitoare de criteriile și categoriile „etice”,

exterioare, ale arheologilor care le analizează. Altfel spus, spre deosebire de

artefactele pe care le clasifică, tipologia este o creație contemporană: nu avem

nici o garanție că tipurile recunoscute de analiștii modeni existau, drept

categorii distincte, în mintea artizanilor paleolitici. În fapt, orice tipolog onest

se va grăbi să o precizeze încă din introducere (ex. Demars și Laurent 1989).


33

Înainte de a ne avânta către „culturi”, însă, ar fi înțelept să înțele‐

gem bine ce sunt unitățile noastre analitice de bază, și anume ansamblu‐

rile. Acestea au fost inițial identificate pe seama prezenței „fosilelor

directoare” (sistemul Mortillet/Breuil), apoi pe seama ponderii fiecărei

astfel de fosile (sistemul Bordes), apoi pe seama comportamentelor

presupuse a le fi produs (funcționalismul lui Binford, dar și studiile

lanțurilor operatorii) și, mai recent, pe seama unor serii complexe de

caractere/trăsături, ce combină tehnologia, tipologia, studiul urmelor de

uzură și înmănușare etc. Variabilitatea ansamblurilor tinde să fie

atribuită, vag, „culturii”, fie diverselor circumstanțe mai pragmatice ale

existenței acestor vânători‐culegători. În termenii biologiei evoluționiste,

ele fac, astfel, fie dovada omologiei (descendența comună), fie a analogiei

(convergența funcțională). Ce‐i drept, trăsăturile care caracterizează

unele ansambluri și, prin extensie, tehnocomplexele, apar deseori sufici‐

ent de pregnant pentru a lăsa arheologilor impresia că au de‐a face cu o

entități „reale”, cu esență proprie12, de obicei explicată pe seama descen‐

denței culturale comune: tehnocomplexele reprezintă un savoir faire,

învățat și transmis, cu mulțumitoare fidelitate, de la o generație la alta.

Însă conținutul ansamblurilor variază din mult mai multe motive,

într‐o primă instanță ca urmare a activităților efectiv desfășurate în

perimetrul așezărilor: în fiecare locație se acumulează resturile ale

echipamentului litic provenit din haltele anterioare, cel prelucrat și

utilizat pe loc, ca și reziduurile de prelucrare al echipamentului planificat

a fi utilizat la următoarea oprire, sau pe termen mai lung. Or, cum durata

ocupațiilor diferă, dacă un sit este părăsit înainte de epuizarea unui

anumit tip de echipament, acesta nu se va regăsi printre resturile

12 Această ontologie este similară esențialismului criticat de biologia darwinistă,

și pentru care variația nu ar fi decât manifestarea imperfectă a unor esențe

constante, imuabile. Din păcate, esențialismul reflectă o profundă predispozi‐

ție a cogniției umane (Dennett 2009). Ecologia behaviorală, ba chiar gândirea

populațională darwinistă însăși nu face altceva decât să‐l transfere către

biologie: chiar dacă transcende specii, genuri sau chiar regnuri, „esența”

devine dorința de supraviețuire și reproducere...

MIRCEA ANGHELINU

34

arheologice – ca să nu amintim problema, mai generală, că durata de

viață și, deci, susceptibilitatea la abandon a fiecărui artefact diferă13.

Mai important este că ceea ce numim „ansamblu” cumulează

elemente aleatorii, care deseori nu au nici o legătură cu acțiunile care l‐

au generat inițial. În fapt, ca regulă generală, ansamblurile nu sunt

generate doar de activitatea umană – și cu atât mai puțin sunt ele

rezultatul unor secvențe coerente de comportament (ex. resturile unei

ocupații sezoniere de câteva săptămâni). „Ansamblurile sunt contexte”,

nu lucruri (Shott 2010: 902), rezultatul unei dinamici culturale și naturale

complexe, nu zăpadă artefactuală troienită lin, strat cu strat, în procente

egal fidele față de „tradiție” sau „funcționalitate”. Ele nu sunt doar

„amprente” culturale, cum nu sunt nici o imagine sărăcită, dar evoca‐

toare, a „sistemelor” culturale. În majoritatea situațiilor, ele reprezintă

palimpseste, care amestecă, uneori în același depozit geologic, resturile

unor activități separate, în timp, de decenii, secole sau chiar milenii,

aparținând unor comunități umane diferite.

Accesul arheologilor la acest gunoi este el însuși aleatoriu, căci

depinde de hazardul conservării, identificării și cercetării siturilor.

Eșantionajul orb al conservării este dublat de eșantionajul miop al

cercetării: dintre sutele de ocurențe aurignaciene, de exemplu, puține

sunt rezultatul unei cercetări sistematice, ghidate de recuperarea (și

eventual publicarea) integrală a colecțiilor din secvența cercetată; încă și

mai puține sunt cele care au făcut obiectul unei săpături exhaustive.

13 Ansamblurile mai mari, fie că sunt rezultatul mai multor ocupații similare ca

durată și conținut, fie ale unui popas sezonier mai lung – deși tind, până la un

punct, să fie mai diverse și mai eterogene –, se plasează într‐un continuum, în

termeni de bogăție și diversitate, cu cele mici. Observația se susține etnogra‐

fic, în cazul ansamblurilor generate de aceeași comunitate umană, în același

sezon și pe seama aceleiași game de activități (Shott 2010)! Acest efect, de

nivelare cantitativă, amenință serios tipologiile simpliste ale ansamblurilor/

siturilor (campamente de bază, halte de vânătoare/kill sites), noțiuni răpite,

fără prea mare succes, etnografiei. Probabil că același fenomen statistic explică

și eșecul sistematic al arheologiei paleoliticului de a identifica situri riguros

specializate funcțional, precum haltele de vânătoare (Bon et al. 2011).


35

Secvența‐tip a Aurignacianului francez, de filiație Breuil/Peyrony

/Sonneville‐Bordes, a fost edificată pe selectarea unui număr mic de

artefacte „tipice”, din sânul unor colecții masiv fragmentate cu ocazia

săpăturilor și, până acum un aproximativ un deceniu, ea a fost continuu

fortificată prin adăugarea selectivă de noi ocurențe similare (ex. Mellars

2006): Aurignacianul nu este doar opera unor sute de generații de

oameni din paleolitic, ci și al câtorva generații de arheologi. Să nu uităm,

așadar, termenii în care este definită deschiderea geografică și

cronologică a fenomenului aurignacian: aceștia sunt, în primul rând, cei

ai tipologiei litice.

Or, dacă tipologia săracă a paleoliticului mijlociu mizează în mare

măsură pe o monitorizare cantitativă a tipurilor, cea a paleoliticului

superior, ghidată de credința că intenția și modelul stau în spatele

formelor litice, tinde să monitorizeze modificări „culturale” în timp14.

Însă tipologia paleoliticului superior, deși mai diversă – ne amintim, 92

de tipuri, după Sonneville‐Bordes și Perrot –, nu este nicicum mai netă

decât cea a Musterianului: majoritatea tipurilor sale, chiar și a celor cu

morfologii dintre cele mai specifice, nu poate fi privită decât ca „noduri”

morfologice, puncte modale de echilibru într‐un continuum de variație

(Neeley și Barton 1994). Uneltele litice nu stau neapărat în cap, ca niște

idei‐homunculus, care așteaptă să fie aduse la viață, înscrise în materie și

apoi recunoscute/redescoperite de arheologi. Bătălia aurignaciană trebuie

mutată pe terenul pe care s‐a purtat și cea musteriană, tocmai datorită

impactului dramatic – și nu neglijabil –, pe care îl presupune dinamica

producției, utilizării/reutilizării utilajului litic. Seturile litice găsite de

arheologi reprezintă artefacte abandonate în diverse stadii de

fabricare/utilizare/epuizare, ulterior afectate de o serie uriașă de procese

culturale și naturale, implicate în geneza matricei sedimentare din care

sunt recuperate. Acestea din urmă nu reprezintă în niciun caz o panoplie

14 În virtutea unei prejudecăți bătrâne, încă populare în anii ’90 (ex. Mellars

1996), Neaderthalienii mai degrabă „funcționau”, iar aurignacienii aveau, în

sfârșit, „stil”.

MIRCEA ANGHELINU

36

de unelte, eventual în diverse stadii de uzură, asemănătoare cutiei cu

scule a unui instalator sau tâmplar. Or, practicile tipologice curente

sugerează cumva că utilajul retușat este dovada celei mai mari investiții

tehnologice: ele sunt adevărate opere de artă!

Să ne fie scuzată o platitudine: uneltele de piatră nu sunt... din lut

sau metal. Producția modernă, standardizată, de masă, a diverselor

elemente de cultură materială, cum este cazul celor de metal, ne

afectează subtil percepția „industriilor” paleolitice – termen, de altfel,

evocator în sine. Industria modernă produce obiecte cu o durată lungă de

viață, pe seama unei tehnologii complexe de fabricare, care impune,

printre altele, o planificare atentă a produsului; reutilizarea acestor

obiecte este, în consecință, mai puțin frecventă; abandonul complet sau

reutilizarea materiilor prime (de exemplu, prin retopire) sunt mai

frecvente; la fel corelația între stil și funcție este mult mai bună – și

deosebit de evidentă la nivel inter‐grup (cf. Barton 1991).

Acest set de trăsături oferă, însă, un ghid prost pentru înțelegerea

tehnologiilor paleolitice. Prioritățile funcționale și de mobilitate proprii

vieții de vânător‐culegător, cuplate cu durata de viață inerent scurtă a

uneltelor litice (cu muchii tăioase, dar casante, și cu atât mai fragile cu cât

sunt mai ascuțite), și natura reductivă (altfel spus, ireversibilă) a

prelucrării pietrei, face utilajul litic puțin potrivit investiției unui „stil”

activ15. A crede, astfel, că distincția dintre o lamelă Dufour și una retușată

abrupt avea, ca atare, vreo semnificație identitară pentru artizan este

pură speculație. Multe din elementele cele mai „caracteristice” din punct

de vedere tipologic ar fi fost, de altfel, invizibile din pricina înmănușării,

15 Excepțiile există, desigur, dar ele sunt ușor de identificat, de obicei printr‐o

investiție tehnologică flaboaiantă, cuplată cu standardizarea persistentă a

formelor și dimensiunilor. Vârfurile solutreene, pumnalele scandinave din

epoca bronzului sau vârfurile amerindiene de tip Clovis sau Folsom ne vin

primele în minte, deși și acestea cunosc variații morfometrice impuse de

reascuțire/reutilizare.


37

adezivului sau ligaturilor utilizate16! Stilul asertiv al grupurilor

paleolitice putea să se regăsească în coafură, vestimentație, tatuaj, modul

de expunere a pandantivelor – de altfel, foarte asemănătoare, ca piese

individuale, pe toată durata epocii17.

Nici stilul „pasiv” – obiecte caracteristice unui grup social, produse

prin tehnici tradiționale, dar a căror formă nu este deliberat concepută a

transmite vreun mesaj stilistic – nu este prea bine găzduit de colecțiile de

piatră. Dincolo de presiunea factorilor de mai sus (mobilitate, funcționa‐

litate, durată de viață), materiile prime litice au caracteristici mecanice

care limitează sever tehnologiile aplicabile. Totul complotează către un

grad mare de echifinalitate a producției: numărul de tehnici prin care se

poate obține o așchie, o lamă sau o lamelă este foarte limitat. Nu degeaba

tehnologia litică recunoaște câteva „moduri” și, în interiorul lor, doar

câteva strategii de reducție alternativă. În plus, standardizarea pe care o

constatăm poate fi nu doar rezultatul unor presiuni tehnologice,

funcționale, dar și al atingerii unui punct de echilibru morfometric al

uzurii, dincolo de care piesa nu mai poate fi utilizată: în alți termeni,

16 Este, de exemplu, cazul vârfurilor de săgeată neolitice, piese de altfel

elaborate, debitate prin presiune (Pétrequin 1993) sau, mai aproape de

subiectul tratat aici, cazul muchiilor retușate semi‐abrupt sau abrupt (Neeley

și Barton 1994: 286). Este, desigur, posibil ca, în ansamblul tehnic din care

făcea parte această armătură (suliță, harpon, cuțit etc.), care combină alte

forme și materiale, această distincție să fi jucat, totuși, un rol, dar această

posibilitate ne împinge tot mai departe pe terenul speculației. 17 În fapt, dacă micile pandantive paleolitice (cochilii, os, dinți, fildeș), vizibile

doar de aproape, aveau o semnificație mai degrabă internă (statut de vârstă,

sex etc.), este chiar probabil ca „insignele” marcând apartenența la un grup, în

măsura în care existau, să fi fost reprezentate în forme vizibile de la distanță,

dar greu de conservat (croiala/culoarea hainelor, tatuaj facial, coafură etc.)

(Sterelny 2011: 812). Aceasta nu exclude, desigur, posibilitatea ca distribuția

geografică a anumitor morfologii de pandantive, indiferent de semnificația

efectivă cu care erau acestea investite inițial, să ofere indicii proximale privind

funcționarea unor rețele sociale de identitate, culturală, lingvistică, etnică

(Vanhaeren, d’Errico 2006).

MIRCEA ANGHELINU

38

piesele abandonate au o morfologie similară pentru că sunt în egală

măsură... inutilizabile.

Unde rezidă, atunci, componenta normativă, învățată, a tehnologiei

litice? Din fericire, chiar și pentru adepții americani ai „migrației” tipo‐

funcționale, forma inițială a artefactelor este, măcar în parte, ghidată

cultural (Riel‐Salvatore și Barton 2004: 258), cea finală, regăsită de

arheologi, fiind în mai mare măsură afectată de deciziile ulterioare pri‐

vind abandonul, retușarea, reutilizarea etc. Corolarul ar fi că artefactele a

căror morfologie nu face dovada unor astfel de intervenții ulterioare ar

indica, cu destulă precizie, intențiile morfometric‐funcționale ale artizanilor.

În cazul Aurignacianului, lamelele de tip Krems/Dufour, ar putea

reprezenta o asemenea categorie: dimensiunile și retușa marginală (de

regulă, alternă) sugerează realizarea lor într‐un unic episod tehnologic.

Utilizarea, prezumtiv în scopuri similare, a unor lamele neretușate,

întărește impresia că, cel puțin în termeni de formă și dimensiuni,

producerea acestor artefacte urmărea un „standard”. Aceasta nu exclude

posibilitatea unor intervenții adiționale, dimpotrivă: retușa marginală

avea, foarte probabil, rolul de a spori rezistența muchiilor, dar și, în cazul

înlocuirii pieselor rupte, de a ajusta dimensiunile la spațiile rămase libere

în tija în care erau inserate.

Cu totul altul este statutul nucleelor, carenate sau nu, supuse prin

definiție reducției repetate, al gratoarelor, troncaturilor și al uneltelor

„duble”, majoritatea reciclări, sau al marilor lame retușate intensiv –

utilizate cu siguranță, inițial, în forma lor brută. Lamele „aurignaciene”,

cu subcategorii de genul appointée sau ètranglées, presupun transformarea

repetată a unui suport de bază, prin retușarea intensivă sau repetată, în

variațiuni ulterioare; a recunoaște doar în ultimele adevăratele lame

„aurignaciene” este, evident, eronat: este morfometria suportului inițial,

probabil, principala variabilă de interes.

Să nu aruncăm, așadar, copilul odată cu apa din copaie: o cauză

importantă a perpetuării multimilenare a formelor tradiționale o oferă,

desigur, rutina, iar indiciul său proximal rămâne tehnologia. Chiar dacă

obținerea unor forme standardizate nu era mânată neapărat de atingerea


39

unor standarde de stil asertiv, ea rămânea ghidată de liniile de forță ale

tehnicilor de reducție învățate. Cât de grea este desprinderea de rutină o

arată foarte bine greoaia abandonare, la finele paleoliticului mijlociu, a

tehnologiei Levallois în Orientul Apropiat, în ciuda „nevoii” de supor‐

turi alungite, de tip paleolitic superior, pentru care această tehnologie era

departe de a fi cea mai potrivită (Soriano și Ploux 2003; Meignen 2012).

Nu ni se pare întâmplător nici faptul că multe dintre industriile

aurignaciene timpurii (Protoaurignacian/Aurignacian 0, Baradostian,

Kozarnikian) sau ahmariene manifestă tendința de a produce suporturi

microlitice lejere, retușate marginal (direct, altern, invers), prin mijloace

tehnologice diverse (Tsanova et al. 2012). Odată stabilizat pachetul

tehnologic aurignacian, devine, însă, remarcabilă inerția conservării

nucleelor unidirecționale18, uneori chiar și pentru obținerea unor lamele

drepte, foarte asemănătoare celor ale gravettienilor, care procedează,

mult mai practic, am putea spune, la utilizarea unor nuclee bidirecțio‐

nale, mai potrivite pentru reducerea convexității suprafeței de debitaj.

Pentru a conchide, ca orice tehnocomplex paleolitic, Aurignacianul

este rezultatul cumulativ al unei „agitații” care, din perspectiva permisă

de conservarea selectivă, descoperirea aleatorie și cercetarea parțială și

subiectivă metodologic a siturilor arheologice, apare de‐a dreptul

browniană – pentru simplul fapt că logica și coerența lor internă nu ne

sunt direct și ușor accesibile. Nici unul dintre factorii amintiți nu poate fi

ignorat, pentru că toți au jucat un rol variabil în cristalizarea

Aurignacianului ca fenomen pe care îl recunoaștem astăzi.

5. Aurignacianul ca fenomen emergent

În urma observațiilor de mai sus, rămânem, totuși, în fața „impo‐

sibilei coincidențe” (cf. Mellars 2005): pentru câteva milenii, în jumătatea

vestică a Eurasiei, anumite combinații de artefacte se încăpățânească să

18 În colecțiile aurignaciene există și nuclee bidirecționale; ele sunt, însă,

rezultatul epuizării unei platforme sau suprafețe de așchiere, și sunt, deci,

secvențial unidirecționale (Demidenko și Noiret, 2012).

MIRCEA ANGHELINU

40

apară constant împreună, chiar dacă în procente diverse. Altfel spus,

oricât de diverse ar fi fost funcțiile, sezoanele, sursele de materie primă,

ratele de acumulare, ritmul de abandon, factorii post‐depoziționali, oricât

de distante circumstanțele ecologice ale siturilor, și oricât de selectivă

recuperarea/descrierea acestor artefacte, anumite morfologii au tendința

de a se grupa geografic și cronologic – iar Aurignacianul reprezintă

tocmai un astfel de fenomen. Ce este, deci, Aurignacianul?

Spre satisfacția cercetătorilor de peste Atlantic, deschiderea

geografică și cele aproximativ 8 milenii ocupate în timp, sugerează de la

sine că, orice ar fi fenomenul aurignacian, el nu poate fi o „cultură”.

Legitățile proprii transmiterii selective a informației culturale, în

condițiile de relativă izolare – ubicue în circumstanțele demografice și

ecologice paleolitice19 –, ar fi determinat ca orice mic grup fondator să fi

generat, în intervale de timp infinit mai mici, o puzderie de variațiuni

regionale (Boyd și Richerson 2005), suficient de marcante pentru ca

atribuirea lor către Aurignacian să devină ezitantă. Ce‐i drept, variațiuni

există, ba chiar, folosind ca repere alte categorii de documentație – de

exemplu, pandantivele – Aurignacianul se frânge în mai multe blocuri,

prezumtiv etno‐lingvistice (Vanhaeren și d’Errico 2006)20. Cu toate

19 Ratele de transfer a materiilor prime, care acoperă constant, în paleoliticul

superior, distanțe de 100 de kilometri și chiar considerabil mai mari (500 km),

fac proba unei mobilități remarcabile (Gamble 1998). Oricare ar fi fost natura

acestei aprovizionări – încorporată în pendulările sezoniere, expediții logistice

organizate, sau schimb inter‐comunitar – ele arată că șansele unei izolări

efective erau, în ciuda rarefierii populației, foarte mici. Aceasta nu înseamnă,

însă, că, exceptând agregărilor sezoniere și contactele periodice, comunitățile

implicate nu erau complet autonome în majoritatea timpului; în aceste

condiții, posibilitatea unui drift al tehnologiei lor domestice era foarte mare. 20 Aritmiile, cu rate de inovație și conservatorism diferite, în funcție de catego‐

riile de documentație alese, sunt, din nefericire, comune în preistorie (Perlès

2012), cel puțin acolo unde condițiile de conservare au cruțat diverse categorii

de documentație. Pentru epoca care ne interesează, un potrivit exemplu oferă

situl de la Uçaglizi, Turcia (Kuhn 2012). Acesta găzduiește o secvență lungă și

bine conservată a tranziției de la paleoliticul superior inițial (Emiran) la


41

acestea, cel puțin industriile litice aurignaciene sunt recunoscute (sau

măcar confundate!) oriunde eșantioanele sunt suficient de numeroase,

mărturisind o tendință tehnică foarte specifică.

Este, așadar, Aurignacianul, rezultatul convergenței tehnologice?

Într‐o anume măsură, răspunsul nu poate fi decât afirmativ, în primul

rând pentru faptul, deja amintit, că tipologia și tehnologia litică

covariază. De exemplu, corelația dintre gratoare/burine carenate și

lamele torsionate de tip Roc‐de‐Combe se susține și în cazul unor

industrii separate de mii de kilometri: ea apare în Périgord, dar și la

Yafteh, în Iran (Tsanova et al. 2012). Aceasta covarianță explică, în parte,

nu doar omogenitatea Aurignacianului în perimetrul său cronologic

„normal”, dar și ezitările taxonomice, de genul „Epiaurignacianului”,

care apar acolo unde această rețetă tehnologică este reactivată (Zwyns

2008). Pentru explicarea acestor convergențe, constrângerile volumetrice

ale tehnologiei de producție alese sunt suficiente.

Pentru tot mai mulți autori, Aurignacianul apare drept o „idee”, un

conglomerat tehnologic de succes, unificat în spatele ideii de armătură

microlitică (Teyssandier et al. 2010; Tsanova et al. 2012). Deși vagă și

trimițând, odată în plus, către ideea unui model mental, ideal, perspec‐

tiva nu este departe de adevăr. La scara cronologică la care se revelează,

Aurignacianul – ca și, de altfel, orice alt tehnocomplex paleolitic –, se

apropie, astfel, mai mult de „tendințele tehnice” ale lui A. Leroi‐

Gourhan, decât de „tradiția culturală a unui grup uman delimitat”. O

Ahmarian. Cu toate acestea, fiecare categorie de documentație trădează

propriul său ritm de stabilitate/schimbare: tehnologia se schimbă relativ rapid

la interfața dintre cele două tehnocomplexe, deși o anume continuitate în

termeni tehno‐tipologici există; pandantivele și în special cochiliile perforate

variază mai degrabă statistic, nu morfologic, iar speciile recoltate sunt

aceleași; speciile vânate, aceleași, variază doar ca pondere și mai degrabă în

funcție de condițiile de mediu; mutațiile în mobilitate, exploatarea surselor

litice și organizarea habitatului au loc în interiorul secvenței Ahmariene, și nu

la debutul ei. Astfel, dacă tehnologia litică se schimbă brusc, alte mutații sunt

lente, graduale, direcționate sau ciclice.

MIRCEA ANGHELINU

42

încheiere echilibrată ne propune, în acest sens, un alt cercetător american,

S. L. Kuhn (2013: 208): Aurignacianul, ca orice tehnocomplex paleolitic,

este un „sistem complex”, a cărui persistență nu indică o aderență activă

și a cărui coerență geografică nu are legătură cu menținerea deliberată a

frontierelor; scara lui sugerează distribuția actuală a „oamenilor care

mănâncă cu bețișoare”.

Arheologia preistorică are, așadar, de‐a face cu fenomene agregate,

emergente, rezultate în urma unor agende de acțiune diverse, ale multor

indivizi. O primă explicație pentru apariția unui astfel de sistem

emergent o oferă regulile selective de transmisie în timp a informației

culturale (vezi, pentru o discuție aprofundată, Boyd și Richerson 2005) –,

suplimentate de contactul între comunități, suficient de regulat pentru a

permite difuzarea laterală a unor idei cu privire la fabricarea uneltelor de

piatră, a pandantivelor sau vârfurilor de os etc.21.

O altă rațiune o oferă constrângerile sistemice: tehnologiile nu sunt

simple mijloace de acțiune asupra materiei, libere să se ajusteze nevoilor,

21 Comunitățile paleoliticului superior, pe care nu avem motive să le considerăm

prea numeroase, erau a fortiori exogame; indiferent de regulile de stabilire a

descendenței (patriliniară, matrilinială, bilaterală), este cert că cel puțin unul

dintre sexe făcea obiectul circulației inter‐comunitare, ca să nu mai amintim

alternativele, notorii printre vânători‐culegători, ale atașării grupurilor fami‐

liale de alte bande, sau ale agregărilor sezoniere. Presupunând, rudimentar și

speculativ, un regim patrilocal și o circulație exogamică a femeilor, rezultatul

ar fi o transmitere verticală a tehnologiei de fabricare a echipamentului

vânătoresc, pentru băieți, dublată de un transfer lateral, prin migrația

femeilor, a tehnologiilor domestice, la fiecare nouă generație. Echipamentul

corelat unui grad mai mare de risc, precum cel vânătoresc, este supus unor

constrângeri funcționale mai puternice; cel domestic, evident, este ceva mai

liber să varieze. Rezultatul‐tip ar fi, astfel, un ansamblu litic dominat de o

morfologie puternic standardizată a vârfurilor de proiectile, completat de

variația crescută a utilajului domestic; în măsura în care acesta din urmă era

realmente realizat de femei, iar unele dintre acestea proveneau din alte

comunități, este de așteptat ca diversitatea acestuia din urmă să crească

exponențial. Nu ne îndoim că acest model poate fi verificat, cel puțin în

anumite contexte de conservare.


43

ci componente ale unor sisteme socio‐tehnice complexe (Pfaffenberger

1992). În acest sens, și așa cum am sugerat cu altă ocazie (Anghelinu

2012), Aurignacianul este primul reprezentant al unui nou Bauplan cultu‐

ral, care va supraviețui, în unele zone, până în mezolitic: acesta combină,

în plan tehnologic, producția litică laminară, microlitele, armăturile

complexe, o bogată industrie în materiale organice, cu o economie

organizată logistic22 și structuri sociale adecvate, capabile să mențină

contacte normate la mari distanțe (Gamble 1998). Acest Bauplan va fi

împărtășit și de alte tehnocomplexe, precum Gravettianul, Magdalenianul

sau Epigravettianul, chiar dacă nișele eco‐culturale construite de fiecare

dintre aceste „specii” s‐au distanțat variabil de primul reprezentat al

genului lor, Aurignacianul. În acest sens, paleoliticul superior aduce cu

sine o nouă strategie evolutivă stabilă, superioară în termeni de

flexibilitate și posibilitate de creștere demografică celei proprii paleoli‐

ticului mijlociu, escaladând cu succes un nou vârf al văluritei „topografii

adaptative” din Pleistocenul superior (cf. Kuhn 2006; Bettinger 2009).

A explica popularitatea rapidă a soluției laminar‐microlitice în tot

vestul Eurasiei după 42 ka calBP, nu este de același lucru cu a lămuri

apariția ei la poalele unui deal din Austria sau Banatul românesc: aici, o

deplasare de populație, ajustarea ei la o nișă ecologică specifică și

cristalizarea unui orizont stilistic propriu pot fi urmărite la un alt grad de

rezoluție. Este, desigur, relativ simplu să explici stabilitatea unor sisteme

emergente, fie ele culturi sau tehnocomplexe, și mult mai greu să înțelegi

ce se întâmplă la scara unui sit sau a unei micro‐regiuni. Explicația o

oferă, desigur, gradul în creștere de contingență istorică ce se revelează

la scară mică (Kuhn 2012): biografia se scrie mai greu decât monografia.

Prin F. Braudel, istoricii au intuit corect această diferență de scară – deși

articularea nivelelor narative nu a fost niciodată ușoară. În acest sens,

22 Înțelesul propus de noi nu coincide decât în parte celui original, propus de L.

R. Binford (1980): în contrast cu eschimoșii lui Binford, populațiile

paleoliticului superior și‐au conservat, în genere, un grad înalt de mobilitate

rezidențială. Logistică era, foarte probabil, amplasarea lor în raport cu

pachetele de resurse abundente sezonier.

MIRCEA ANGHELINU

44

școala europeană de cercetare a paleoliticului a tins să extrapoleze

biografii la nivelul unei întregi epoci; cea americană a găsit mai potrivit

să subsume chiar și conținutul unei ocupații sezoniere trăsăturilor

generice ale unui mod particular de viață (vânătorii‐culegătorii) – sau

vieții în general. Nici o tradiție de cercetare nu a înțeles să rămână

rezonabilă cu scara efectiv dezvăluită de documentația arheologică, și

care variază de la sit la sit: ea poate fi „biografică”, ca în cazul binecunos‐

cutelor situri magdaleniene din bazinul parizian, sau, dimpotrivă,

„monografică”, precum palimpsestele proprii, de altfel, majorității

siturilor paleolitice cunoscute. Această ultimă observație sugerează că

reducționismul american deține un atu important: el este (mai) bine dotat

să trateze fenomene agregate, emergente, de genul celor cu care arheolo‐

gia preistorică se confruntă zi de zi. Dacă anumite secvențe „biografice” –

de genul mormintelor de la Sungir – nu pot fi decât cel mult grosolan

lămurite pe seama modelelor ecologiei behaviorale, funcționalismului

sau neo‐darwinismului, la altă scară – de exemplu, cea a evoluției

Gravettianului răsăritean – ele devin instrumente puternice, net superi‐

oare dezlânatelor narațiuni cultural‐istorice.

Tehnocomplexele paleolitice nu permit, însă, tiranii cauzale:

extensiunea – de obicei multimilenară și acoperind nișe ecologice variate

–, dar și coerența regională a fenomenelor de genul Aurignacianului, ce

se traduce printr‐o stabilizare evidentă a morfologiei culturii materiale,

limitează deopotrivă explicațiile în termeni de convergență funcțio‐

nal/adaptativă, ca și pe cele în cheie culturalistă. Redus la o „cultură”,

Aurignacianul este într‐adevăr, o iluzie; rezumat la „o soluție

adaptativă”, el nu prea mai poate fi cu adevărat distins de numeroase

altele. Înțeles, însă, ca sistem emergent, în care o tradiție tehnologică

generică, coerentă în sine, este fortificată de presiuni adaptative și

conservată de regimul generic de mobilitate și de formulele sociale

deschise ale comunităților umane implicate, Aurignacianul devine un

fenomen deopotrivă concret, specific și inteligibil.


45

6. Originea Aurignacianului: o problemă insolvabilă?

Fenomenul aurignacian se distinge suficient de altele pentru a

sugera că, cel puțin în liniile sale generale, a fost inventat undeva și s‐a

răspândit ulterior pe mii de kilometri. În această privință, însă, situația

nu sunt doar neclară, ci și, foarte probabil, insolvabilă. Să ne explicăm.

Trasarea de săgeți orientate est‐vest a rămas o preocupare favorită

a arheologiei devotate începutului paleoliticului superior. Originea

orientală, levantină sau central‐asiatică (Kozlowski și Otte 2000; Zilhão

2006; Mellars 2006) a paleoliticului superior european se bucură și astăzi

de o popularitate rar contestată. Entități diferite, mai mult sau mai puțin

clar definite, precum Emiranul și Ahmarianul, sunt considerate încă

drept posibili precursori ai paleoliticului superior din vestul Eurasiei23.

Cu toate acestea, suportul empiric al acestei presupuse migrații levantine

este neverosimil de subțire.

În Levant, tranziția la paleoliticul superior se rezumă, în câmpul

producției litice, la trecerea, în ponderi variabile, de la exploatarea, în

suprafață, a nucleelor Levallois pentru vârfuri, prin percuție dură, la o

exploatare volumetrică, prin utilizarea percutoarelor organice, pentru

obținerea de suporturi laminare, transformate în morfologii formale de

tip paleolitic superior24. În termeni crono‐stratigrafici, această transformare

23 Pentru nu puțini autori, Emiranul își asumă paternitatea Bohunicianului, la fel

cum Ahmarianul este „tatăl” Protoaurignacianului și „bunicul”

Aurignacianului clasic (Mellars 2006 și referințele). Cronologia actuală arată

mai degrabă că „nepotul risipitor”, Aurignacianul, se întoarce în Levant și nu

are nici o legătură cu tendința leptolitică mai veche de aici, ce continuă să se

manifeste netulburată prin bunicul ahmarian, care uită să moară multe

milenii după ce își trimisese exponenții în Europa. 24 Interesant, această transformare apelează nu rareori la nuclee bipolare și chiar

la o producție de lamele, disociată, pe nuclee specifice. Merită reamintită „nepo‐

trivirea” inițială dintre tipologia formală, care urmărește sistematic obținerea

suporturilor alungite, laminare, ce se vor generaliza în paleoliticul superior, și

diversitatea tehnologiilor lor de producție, majoritatea de tip „musterian”. Ea

sugerează o explorare treptată, inversă, pornind de la forma suportului „ideal”

MIRCEA ANGHELINU

46

corespunde trecerii de la Emiran la Ahmarian. Mai important, însă, este

că această tranziție nu dă impresia unui fenomen sincron, coerent și strict

orientat temporal. Dorința fierbinte de a aduce lumina din Orient explică

încercările repetate de a lega sursa Aurignacianului de Ahmarian. Însă

acesta din urmă este departe de a fi omogen și nu pare a se transforma

subit și ireversibil în Aurignacian, cu care apare, de altfel, interstratificat

(la Umm‐el‐Tlel, în Siria, cel puțin – Soriano și Ploux 2003). În plus, cu

excepția sitului de la Kebara, unde cronologia Ahmarianului o precede

cu câteva milenii pe cea a Aurignacianului din Europa (43‐42 ka uncalBP

– cca 47‐45 ka cal BP ‐ Rebollo et al. 2011), cea atribuită în general acestui

tehnocomplex este identică sau considerabil mai tânără (37‐20 ka uncal

BP) decât cea a fenomenului aurignacian european. În același timp, dezvol‐

tarea eterogenului Aurignacian levantin (Mellars 2006) suprapune sau

depășește intervalul final al Aurignacianului european (30 ‐ 27 ka uncalBP,

pentru secvența mai coerentă de la Hayonim – Soriano și Ploux 2003)25.

După toate aparențele, așadar, Orientul Apropiat ezită să facă

pasul decisiv către paleoliticul superior suficient de devreme, unitar și de

ireversibil pentru a găzdui antecesorii Aurignacianului din Europa. Mai

mult, dacă păstrăm o definire foarte strânsă a „modernității culturale”–

de exemplu, una care cumulează toate performanțele simbolice ale

Aurignacianului în Europa – Levantul nu devine „modern” până în

pragul... Natufianului (Hovers 2009)26! În alți termeni, el se mulțumește

să dea „europenilor” câteva idei și puțin avânt demografic: ciudat destin

pentru creuzetul Aurignacianului! Mai grav, pasajul obligatoriu,

căutat, către tehnologia cea mai potrivită pentru obținerea lui: transformarea

începe, aici, cu tipologia (Soriano și Ploux, 2003, Meignen 2012). 25 Ceva mai vechi pare să fie aurignacianul de la Ksar Akil (32‐26 ka uncalBP),

dar aici vârfurile El Wad ahmariene apar împreună cu... gratoare carenate. În

fapt, distincția dintre Ahmarian și Aurignacian, la Ksar Akil în special, este

departe de a fi clară (Mellars 2006: 174). 26 Ca și, de altfel, Australia (Sterelny 2011) și alte părți ample ale lumii, inclusive

uriașe zone din Asia și Africa (vezi contribuțiile din Brantigham, Kuhn, Kerry

2004).


47

Anatolia, nu a documentat, deocamdată cel puțin, nici măcar un singur

sit care să susțină ipoteza unei migrații din Levant către Balcani la

începutul paleoliticului superior.

Concluzia, singura posibilă în acest stadiu de cunoaștere, este

destul de tristă: arheologia paleoliticului nu cunoaște originea fenome‐

nului aurignacian, oricâte argumente conjuncturale ar invoca (ex. Mellars

2006). Lucrurile nu se opresc, însă, aici: din rațiuni deopotrivă teoretice,

ca și practice, nici nu credem că această origine va putea fi riguros

identificată. Este această realitate una disperată? Credem că nu. Așa cum

teoria evoluționistă sau funcționalismul sociologic nu prea ne pot spune

cum apar soluțiile adaptative, ci mai degrabă cum se explică stabilitatea

lor, așa și arheologia, prin natura documentației sale, este deseori în

imposibilitatea de a identifica momentul unei invenții sau „proto‐

sisteme”: ea are de‐a face cu inovații care au ajuns suficient de răspândite

demografic pentru a deveni vizibile documentar, cu sisteme care, din

numeroase rațiuni, funcționează deja. Este, așadar, înțelept să nu

solicităm zadarnic documentației o rezoluție pe care nu o poate oferi.

Apoi, dacă Aurignacianul reprezintă doar formula stabilă a unor experi‐

mente tehnologice convergente (cf. Tsanova et al. 2012), el s‐a născut,

într‐o oarecare măsură, în mai multe locuri. Pe de altă parte, dacă

emergența sa este una foarte localizată – cum ar sugera modelul topo‐

grafiei adaptative, care nu exclude, de altfel, posibilitatea unei origini

multiple (cf. Anghelinu 2012) –, atunci ea a fost, totodată, și foarte rapidă

– suficient de rapidă pentru a se plasa chiar în interiorul erorilor admise

al metodei radiocarbon. Dată fiind cronologia comparabilă obținută atât

în Europa Centrală și Mediteraneeană, pentru Protoaurignacian, dar și în

Orientul Apropiat, pentru Ahmarian, ceea ce se poate spera, pentru

viitor, este cel mult identificarea macro‐regiunii geografice în care

această formulă s‐a stabilizat. Deocamdată, atât Europa, cât și Orientul

Apropiat oferă candidați viabili.

MIRCEA ANGHELINU

48

Mulțumiri

Țin să îi mulțumesc colegului Gabriel Popescu pentru semnalarea

câtorva dintre referințele‐cheie invocate în cuprinsul acestui articol, chiar

dacă, fără îndoială, perspectivele noastre asupra semnificației ansamblu‐

rilor litice și a entităților culturale paleolitice diferă, cel puțin într‐o

oarecare măsură. De asemenea, îi datorez mulțumiri colegei Loredana

Niță, pentru sprijinul bibliografic și critic oferit constant, inclusiv în

redactarea acestui articol.

Bibliografie:

Anghelinu M., 2012. „Macro‐evoluția: o perspectivă alternativă asupra dinamicii

socio‐culturale în preistorie”. In Căprăroiu, D., Anghelinu, M., Oncescu, I.,

Cârciumaru, R. (eds.), Arheologie și istorie în spatiul carpato‐balcanic.

Târgoviște: Cetatea de Scaun, 9‐56.

Banks W. E., d’Errico F., Zilhão J., 2013. „Human‐climate interaction during the

Early Upper Paleolithic: testing the hypothesis of an adaptive shift

between the Proto‐Aurignacian and the Early Aurignacian”. Journal of

Human Evolution 64, 39‐55.

Barnard A., 2007. „From Mesolithic to Neolithic Mode of Thought”. Proceedings

of the British Academy 144, 5‐19.

Barton M. C., 1991.„Retouched Tools, Fact of Fiction? Paradigms for Interpreting

Paleolithic Chipped Stone”. In Clark, G. A. (ed.), Perspectives on the Past.

Theoretical Biases in Mediterranean Hunter‐Gatherer Research. Philadelphia:

Univ. of Pennsylvania Press, 143‐163.

Bettinger R. L., 2001. „Holocene Hunter‐Gatherers”. In Feinman, G. M., Price, T.

D. (eds.), Archaeology at the Millenium. A Sourcebook. New York: Springer,

137‐198.

Bettinger R. L., 2009. „Macroevolutionary Theory and Archaeology: Is There a

Big Picture?”. In Prentiss, A. M., Kuijt, I., Chatters, J. C. (eds.), Macroevolution

in Human Prehistory. Evolutionary Theory and Processual Archaeology. New

York: Springer, 278‐296.

Binford L. R., 1962.„Archeology as Anthropology”. American Antiquity 28 (2),

217‐225.


49

Binford L. R., 1980.„Willow smoke and dogs’ tails: hunter‐gatherer settlement

systems and archeological site formation”. American Antiquity 45, 4‐20.

Bon F., Costamagno S., Valdeyron N. (eds.), 2011. „Hunting Camps in

Prehistory”. Current Anthropological Approaches, Palethnologie 3.

Boyd R., Richerson P. J., 2005. The Origin and Evolution of Cultures. Oxford:

Oxford Univ. Press.

Brantingham P. J., Kuhn S. L., Kerry K. W. (eds.), 2004. The Early Upper Paleolithic

beyond Western Europe. Berkeley: Univ. of California Press.

Brunton R., 1989. „The Cultural Instability of Egalitarian Societies”. Man (N.S.)

24(4), 673‐681.

Clark G. A., 1997. „Aspects of Early Hominid Sociality: an Evolutionary

Perspective”. Archeological Papers of the American Anthropological

Association 7(1), 209‐231.

Clark G. A., 2009. „Accidents of history: Conceptual frameworks in

paleoarchaeology”. In Camps, M., Chauhan, P. R. (eds.), Sourcebook of

Palaeolithic transitions. Methods, theories, and interpretations. New York:

Springer, 19‐42.

Clark G. A., Lindly J. M., 1991. „On Paradigmatic Biases and Paleolithic

Research Traditions”. Current Anthropology 32(5), 577‐587.

Conard N. J., Bolus M., 2003. „The Swabian Aurignacian and its place in

European prehistory”. In Bar‐Yosef, O., Zilhão, J. (eds.), Towards a

definition of the Aurignacian. Trabalhos de Arqueologia 45. Instituto Português

de Arqueologia, Lisboa, 211‐240.

d’Errico F., Stringer C. B., 2011. „Evolution, revolution or saltation scenario for

the emergence of modern cultures?”. Philosophical Transactions of the

Royal Society B‐366, 1060‐1069.

Demars P.‐Y., Laurent P., 1989. Types d’outils lithiques du Paléolithique supérieur en

Europe. Paris: CNRS.

Demidenko Y., 2008. „The Early and Mid‐Upper Palaeolithic of the North Black

Sea region: an overview”. Quartär 55, 99–114.

Demidenko Yu., Noiret P., 2012. „The Siuren‐I Aurignacian of Krems‐Dufour

Type Industries in the Context of the European Aurignacian”. In

Demidenko, Yu. E., Otte, M. & Noiret, P. (eds.), Siuren I Rock‐shelter. From

Late Middle and Early Upper Paleolithic to Epi‐Paleolithic in Crimea. Liège:

ERAUL 129, 343‐357.

Dennett D., 2006. Tipuri mentale. București: Humanitas.

MIRCEA ANGHELINU

50

Gamble C., 1998. „Palaeolithic Society and the Release from Proximity: A Network

Approach to Intimate Relations”. World Archaeology 29(3), 426‐449.

Henshilwood C. S., Marean C. W., 2006. „Remodelling the origins of modern

human behavior”. In Soodyall, H. (ed.), The Prehistory of Africa: Tracing the

lineage of modern man. Jonathan Ball, Cape Town, 31–46.

Higham T., Bassel L., Jacobi R., Wood R., Bronk Ramsey C., Conard N. J., 2012.

„Τesting models for the beginnings of the Aurignacian and the advent of

figurative, art and music: The radiocarbon chronology of

Geißenklösterle”. Journal of Human Evolution 62, 664‐676.

Hopkinson T., 2011. „The Transmission of Technological Skills in the

Palaeolithic: Insights from Metapopulation Ecology”. In Roberts, B. W.

Vander Linden, M. (eds.), Investigating Archaeological Cultures. Material

Culture, Variability, and Transmission. New York: Springer, 229‐244.

Hovers E., 2009. „The Middle‐to‐Upper Paleolithic Transition: What News?” In

Camps, M., Chauhan, P. R. (eds.), Sourcebook of Palaeolithic transitions.

Methods, theories, and interpretations. New York: Springer, 455‐464.

Kozlowski J. K., Otte M., 2000. „The formation of the Aurignacian in Europe”.

Journal of Anthropological Research 56, 513–534.

Kozlowski J. K., Otte M., 2003. „Constitution of the Aurignacian through Eurasia”.

In Zilhão, J., d’Errico, F. (eds.), The chronology of the Aurignacian and of the

transitional complexes. Dating, stratigraphies, cultural implications. Trabalhos

de Arqueologia 33. Lisboa: Instituto Português de Arqueologia, 19‐28.

Kuhn S. L., 2006. „Trajectories of Change in the Middle Paleolithic of Italy”. In

Hovers, E., Kuhn, S. L. (eds.) Transitions Before the Transition. Evolution and

Stability in the Middle Paleolithic and Middle Stone Age. New York: Springer,

109‐120.

Kuhn S. L., 2013. „Questions of Complexity and Scale in Explanations for Cultural

Transitions in the Pleistocene: A Case Study from the Early Upper

Paleolithic”. Journal of Archaeological Method and Theory 20(2), 194‐211.

McBrearty S., Brooks A. S., 2000. „The revolution that wasn’t: a new interpretation

of the origin of modern human behavior”. Journal of Human Evolution

39, 453‐563.

Meignen L., 2012. „Levantine Perspectives on the Middle to Upper „Transition”.

Archaeology, Ethnology & Anthropology of Eurasia 40(3), 12‐21.

Mellars P., 1996. The Neanderthal Legacy. An Archaeological Perspective from

Western Europe. Princeton: Princeton Univ. Press.


51

Mellars P., 2005. „The impossible coincidence. A single‐species model for the

origins of modern human behavior in Europe”. Evolutionary

Anthropology 14, 12–27.

Mellars P., 2006. „Archaeology and the dispersal of modern humans in Europe:

Deconstructing the “Aurignacian”. Evolutionary Anthropology 15, 167‐182.

Mellars P., Stringer C. B., 1993. The Human Revolution. Behavioural and Biological

Perspectives on the Origins of Modern Humans. Edinburgh: Edinburgh

University Press.

Neeley M. P., Barton M. C., 1994. „A new approach to interpreting late

Pleistocene microlith industries in southwest Asia”. Antiquity 68, 275‐288.

Otte M., 2007. „Prehistory of the Europeans: a comment on Cavalli‐Sforza”.

Journal of Anthropological Research 54(3), 401‐405.

Perlès C., 2012. „Tempi of Change: When Soloists don’t play Together.

Arrythmia in ‘Continuous Change’”. Journal of Archaeological Method

and Theory 20(2), 281‐299.

Pétrequin P., 1993. „North wind, south wind: Neolithic technical choices in the

Jura Mountains, 3700‐2400 BC”. In Lemonnier, P. (ed.), Technical choices:

transformation in material culture since the Neolithic. London: Routledge, 36‐76.

Pfaffenberger B., 1992. „Social anthropology of technology”. Annual Review of

Anthropology 21, 491‐516.

Rebollo N. R., Weiner S., Brock F., Meignen L., Goldberg P., Belfer‐Cohen A.,

Bar‐Yosef O., Boaretto E., 2012. „New radiocarbon dating of the transition

from the Middle to the Upper Paleolithic in Kebara Cave, Israel”. Journal

of Archaeological Science 38(9), 2424‐2433.

Richerson P. J., Boyd R., Bettinger R. L., 2009. „Cultural Innovations and

Demographic Change”. Human Biology 81 (2‐3), 211‐235.

Riel‐Salvatore J., Barton M. C., 2004. „Late Pleistocene Technology, Economic

Behavior, and Land Use Dynamics in Southern Italy”. American

Antiquity 69 (2), 257‐274.

Shennan S., 2001. „Demography and Cultural Innovation: a Model and its

Implications for the Emergence of Modern Human Culture”. Cambridge

Archaeological Journal 11(1), 5‐16.

Shott M. J., 2010. „Size dependence in assemblage measures: essentialism,

materialism, and „SHE” analysis in archaeology”. American Antiquity

75(4), 886‐906.

MIRCEA ANGHELINU

52

Sitlivy V., Chabai V., Anghelinu M., Uthmeier T., Kels H., Hilgers A., Schmidt

C., Niţă L., Băltean I., Veselsky A., Hauck T., 2012. „The earliest Aurignacian

in Romania: New investigations at the open air site of Româneşti‐

Dumbrăviţa I (Banat)”. Quartär 59, 85‐130.

Soriano S., Ploux S., 2003. „Umm el Tlel, une séquence du Paléolithique

supérieur en Syrie centrale. Industrie lithiques et chronologie culturelle”.

Paléorient 29(2), 5‐34.

Sterelny K., 2011. „From hominins to humans: how sapiens became behaviorally

modern”. Philosophical Transactions of the Royal Society B‐366, 809‐822.

Straus L. G., 2009. „Has the notion of “Transitions” in Paleolithic prehistory

outlived its usefulness? The European record in wider context”. In

Camps, M., Chauhan, P. R. (eds.), Sourcebook of Palaeolithic transitions.

Methods, theories, and interpretations. New York: Springer, 2‐18.

Teyssandier N., Bon F., Bordes J‐G., 2010. „Within projectile range. Some

thoughts on the appearance of the Aurignacian in Europe”. Journal of

Anthropological Research 66, 209‐229.

Torrence R., 2001. „Hunter‐gatherer technology: macro‐and microscale approaches”.

In Panter‐Brick, C., Layton, R. L., Rowley‐Conwy, P. (eds.), Hunter‐

gatherers: an interdisciplinary perspective. Cambridge: Cambridge University

Press, 73‐98.

Trinkaus E., Milotă Ş., Rodrigo R., Mircea G., Moldovan O., 2003. „Early modern

human cranial remains from the Peştera cu Oase, Romania”. Journal of

Human Evolution 45, 245–253.

Tsanova T., Zwyns N., Eizenberg L., Teyssandier N., Le Brun‐Ricalens F., Otte

M., 2012. „Le plus petit dénominateur commun : réflexion sur la

variabilité des ensembles lamellaires du Paléolithique supérieur ancien

d’Eurasie. Un bilan autour des exemples de Kozarnika (Est des Balkans)

et Yafteh (Zagros central)”. L’Anthropologie 169, 469‐509.

Vanhaeren M., d’Errico F., 2006. „Aurignacian ethno‐linguistic geography of

Europe revealed by personal ornaments”. Journal of Archaeological

Science 33, 1105‐1128.

Zilhão J., 2006. „Neandertals and Moderns mixed, and it matters”. Evolutionary

Anthropology 15, 183–195.

Zilhão J., d’Errico F. (eds.), 2003. The chronology of the Aurignacian and of the

transitional complexes. Dating, stratigraphies, cultural implications. Trabalhos

de Arqueologia 33. Lisboa: Instituto Português de Arqueologia.

53

VARIABILITATEA GRAVETTIANULUI EST‐EUROPEAN –

TRECERE ÎN REVISTĂ A CERCETĂRILOR RECENTE

Loredana Niță1

Abstract

The last decade of Paleolithic researches established a polycentric origin

for the Gravettian technocomplex, pushing back to 30 kyr the relative date

of its central and Southeastern European appearance. The chronological

and cultural sequence of Gravettian occurrences begins with the

Pavlovian in Central and parts of Eastern Europe, it goes on to a

widespread Willendorfian‐Kostenkian phase of shouldered points and

Venus figurines, and it ends at the onset of the LGM with a rarefied

network of sites already announcing the upcoming Epigravettian. While

proving well‐suited for a plethora of Gravettian sites and sequences

throughout the continent, this pan‐European established cultural scheme

does not entirely fit some of the complex and diverse Palaeolithic

assemblages east of the Carpathians. The latter are either eluding the

Gravettian definition altogether, but in the same time keeping a matching

chronology, or manifesting the same social and cultural trends, but

nevertheless adapting them to a highly characteristic traditional

background, and to a specific timespan. Hence, the paradox: what seems

to be the first genuine all‐European civilization, also harbors a complex,

almost ”ethnic”, and still not properly defined cultural variability.

Perenitatea viziunii paneuropene asupra ritmului socio‐cultural ce

caracterizează evoluția Gravettianului a ghidat în așa măsură jocul

analogiilor și al identificării etapizării sale interne, încât discuția privind

Gravettianul est‐european nu se poate desprinde de realitățile culturale

definite în arealul Europei centrale. Identificarea unor prezențe gravettiene

1 Universitatea „Valahia” din Târgoviște, Lt. Stancu Ion, 34‐36, 130105, Târgoviște,

Dâmbovița, e‐mail: [email protected]

LOREDANA NIȚĂ

54

din arealul est‐european cu cele definite în centrul Europei (Pavlovianul)

sau unificarea ocurențelor unui tip special de armătură (vârful à cran) sub

umbrela unui unic orizont cultural (Willendorfian‐Kostenkian) au impus

contribuției noastre raportarea permanentă la realitatea paleolitică central

europeană în prezentarea câtorva aspecte ale variabilității Gravettianului

est‐european, așa cum reies din materialele recent publicate care ne‐au

stat la dispoziție.

În teritoriul actual al României, prezența gravettiană poate fi cel

mai bine observată în jumătatea estică, un spațiu în care cercetarea

paleoliticului superior și cronologia radiocarbon a oscilațiilor climatice

din pleistocenul superior beneficiază de un corpus de lucrări de specia‐

litate sintetice recente (Otte et al. 2007; Noiret 2009; Borziac și Chirica

2008; Chirica și Borziac 2009; Haesaerts et al. 2007, 2010; Chirica și Bodi

2011; Anghelinu et al. 2012).

Originea Gravettianului

Perspectiva peninsulară asupra spațiului european, echivalent

geografic al unui cul‐de‐sac (Gamble 1999: 98), a generat o imagine a apa‐

riției tehnocomplexelor caracteristice paleoliticului superior tributară

deplasării grupurilor de populații dinspre est și sud. Gravettianul nu a

constituit o excepție din acest punct de vedere, postulatul originii sale

estice și denumirea de Gravettian oriental (Otte 1981: 12) intrând deja de

mai bine de jumătate de secol ca ipoteze de lucru în cercetarea

paleoliticului superior european.

Mai recent, opiniile privind originea Gravettienului și/sau a indus‐

triilor cu piese à dos în Europa centală și sud‐estică oscilează între teza

provenienței din fondul cultural local (Moreau 2009, 2011) și o combi‐

nație între tendințe de dezvoltare regionale și impulsuri exterioare

(Sirakov et al. 2007; Svoboda 2007), acestea din urmă regăsindu‐se în

influențe culturale din estul arealului mediteranean.

În ceea ce privește câmpia est‐europeană, problema pare mult

complicată de faptul că Gravettianul este doar unul din tehnocomplexele

LA LIMITE ORIENTALE DE LʹUTILISATION DE LʹOBSIDIENNE

55

definite de cercetările arheologice în intervalul 30‐28 kyr (Stepanchuk et

al. 2009). Ca urmare, preocupările privind filiația sa culturală sunt puse

în umbră de cele orientate spre descrierea în profunzime a unui tablou

cultural extrem de nuanțat, în mare parte lipsit de analogii în restul

spațiului european.

Cronologia și succesiunea etapelor gravettiene

Ritmul și dimensiunile deplasărilor grupurilor umane responsabile

de răspândirea, în măsură mai mare sau mai mică, a trăsăturilor caracte‐

ristice tehnocomplexului gravettian au cunoscut, probabil, numeroase

variații induse de diverși factori, greu de cuantificat. Mai bine de 3000

km (în linie dreaptă) și câteva sute de ani despart cele mai timpurii

prezențe gravettiene din centrul (Willendorf II – Haesaerts et al. 2007) și

estul Europei (Molodova V – Noiret 2009), la care se adaugă diferențe de

natură tehnologică și stilistică, dintre care se evidențiază, în est,

persistența formelor bifaciale, alături de lamelele à dos (Nuzhnyi 2009).

Interesant este faptul că, aproape concomitent cu generalizarea

europeană a etapei inițiale a Gravettianului, are loc prima (din perspec‐

tiva datărilor și descoperirilor efectuate până în prezent) apariție a

comunităților paleolitice în spațiul de la nord de cercul polar (Pitul’ko et

al. 2007, 2012; Nikolskiy, Pitulko 2013).

Etapei inițiale a Gravettianului, ce se desfășoară pe aproximativ 5

milenii (30‐25 kyr), îi este caracteristică o entitate culturală regională

definită în Austria, Moravia și sudul Poloniei, Pavlovianul. Așa‐numita

„poartă moravă” include situri în aer liber, amplasate la altitudini în

general reduse, ocupate pe parcursul unui an, în alternanță cu situri‐

satelit, sezoniere (Nývltová‐Fiśáková 2013). În domeniul funcțional,

ansamblurile litice, executate pe materii prime atât locale, cât și transpor‐

tate pe distanțe mari, sunt completate de o bogată industrie pe materii

dure animale – fildeș, os, corn, dar și de prelucrarea fibrelor vegetale;

reprezentările antropo‐ și zoomorfe sunt diverse atât iconografic, cât și

din punct de vedere al materiei prime folosite (Svoboda 2007; Bougard

LOREDANA NIȚĂ

56

2011). Grupurile umane constituie societăți structurate, în care elemen‐

tele de ritual și simbolistică sunt, ocazional, extinse și asupra animalelor

(Germonpré et al. 2012).

În estul Europei, apariția Gravettianului, din Ungaria până în

câmpia est‐europeană, trecând, de asemenea, prin Balcani și Crimea, este

definită de un inteval cronologic mai strâns (30‐27 kyr) (Lengyel 2008‐

2009; Sinitsyn 2007; Noiret 2009; Prat et al. 2011; Anghelinu et al. 2012).

Aparent, influențele pavloviene sunt limitate de cursul Tisei, dincolo de

care arealul răsăritean documentează din punct de vedere cultural un

veritabil mozaic (Gorodtsovian, facies de tip Telmanskaia), unificat,

doar parțial, de prezența armăturilor à dos și de circulația materiilor

prime. Variabilitatea tehnologică și stilistică observabilă la nivelul

industriei litice (nuclee prismatice și subprismatice, destinate producției

de suporturi laminare mari, producție de lamele de pe așchii masive,

numeroase piese de tip burin, armături à dos, suporturi appointées, rare

microlite geometrice, ocazional vârfuri pe lame fasonate prin desprinderi

ventrale) și al celei pe materiale dure de origine animală (responsabilă

atât de acoperirea necesarului utilitar, cât și al celui decorativ‐simbolic)

își găsește corespondent în diversitatea ce caracterizează sezonalitatea și

intensitatea ocupării siturilor. Statuetele și figurinele antropo‐ și zoomorfe

ilustrează un repertoriu iconografic complex, pus în legătură cu folclorul

și ideologia populațiilor nordice de vânători‐culegători actuale (Volkova

2012).

În ambele areale, descoperirile cu caracter funerar (Einwögerer et

al. 2008; Trinkaus și Buzhilova 2012; Guatelli‐Steinberg et al. 2013; Riel‐

Salvatore și Gravet‐Miguel 2013) conturează imaginea unor societăți

complexe, în cadrul cărora descendența și acumularea de prestigiu și/sau

bunuri materiale sunt ocazional marcate după dispariția fizică a

individului prin înmormântări elaborate.

Etapa următoare – Willendorfian‐Kostenkian, este cantonată, prin

prisma generalizării vârfurilor à cran, între 25‐23 kyr și ilustrează o

presupusă deplasare de populații vest‐est; vârfurile menționate sunt

asociate cuțitelor de tip Kostenki, dar și unei „revitalizări” a vârfurilor


57

foliacee (Noiret 2009), realismului statuetelor feminine, obiectelor de

podoabă complexe și, în special în siturile de pe cursul Donului și

afluenților săi, structurilor de locuire de tip comunitar, cu o linie centrală

formată din trei sau patru vetre (Sinitsyn 2007). În domeniul tehnlogiei

litice, aproape omniprezenta amenajare de tip cran a armăturilor este

subiectul a numeroase variațiuni pe temă dată, mai întâi în ceea ce

privește suportul lor – lamă sau lamelă, apoi în privința situării cran‐ului

–distală sau proximală și a combinării sale cu o amenajare specifică a

extremității opuse – convergență în vârf a laturilor lungi retușate. Retușa

abruptă constituie o amenajare la care se recurge constant, fie că este

vorba de armături propriu‐zise (piese à dos și à cran) sau de troncaturi

directe, transformate în planuri de lovire penru desprinderi de tip coup de

burin (Noiret 2009).

În ultima fază a Gravettianului, 23‐20 kyr, rețeaua de situri din

centrul și estul continentului se rarefiază sub presiunea unei deteriorări

constante a climatului și a instalării ultimului maxim glaciar, ceea ce se

traduce în ocazionale hiatusuri de ocupație. În est se observă particu‐

larizarea structurării așezărilor și a aspectelor tehnologice și stilistice și o

diversificare a mai multor faciesuri gravettiene, contemporane cu

ansambluri originale, locale, a căror definire așteaptă încă un consens al

cercetării (Sinitsyn 2007; Noiret 2009; Nuzhnyi 2009). Variabilitatea

culturală se exprimă în componența utilajului litic formal, care include

piese de tip Federmesser și foliacee unifaciale, în prezența statuetelor

elaborate după criterii stilistice diverse, a incizării practicate ocazional pe

cortexul unor piese litice, în co‐existența structurilor de locuire ușoare,

circulare, de dimensiuni reduse, cu cele realizate din oase de mamut.

Unele din nivelurile gravettiene din arealul est‐european păstrează până

dincolo de ultimul maxim glaciar tradiția amenajării de tip cran în

obținerea de armături de proiecti, altele includ doar ansambluri litice

informale, fără elemente diagnostice.

LOREDANA NIȚĂ

58

Discuție

Din perspectiva cercetărilor ultimului deceniu, originea

Gravettianului se dovedește a fi policentrică, cu datări care o situează în

jurul a 30 kyr pe cursul mijlociu al Dunării, în Polonia, Ucraina și

Crimeea (Valde‐Nowak 2003; Noiret 2009; Prat et al. 2011) . De cele mai

multe ori, nivelurile culturale care susțin acest policentrism reprezintă

entități sociale, tehnologice, și stilistice de sine stătătoare, pe deplin

formate, apariții din categoria Deus ex machina (Svoboda 2007: 204), de la

care nu face excepție nici chiar aparenta primă colonizare a arealului

arctic (Pitulko et al. 2012). A oferi o explicație acestei situații depășește cu

mult posibilitățile contribuției noastre, iar a o pune doar pe seama unei

metodologii de cercetare pur și simplu inadecvate surprinderii adevăra‐

telor prime apariții în peisaj a unor tehnocomplexe paleolitice pare o

simplificare forțată.

Periodizarea fazelor gravettiene, deși poate apărea ca un artefact al

orientărilor teoretice și metodologice implicate în cercetare, corespunde,

în linii mari, realităților culturale paleolitice evidențiate la nivel

european. Totuși, această corespondență se estompează ocazional, lăsând

loc unei divesificări a spectrului de opțiuni și asocieri tehnologice și

formale – de exemplu, în intervalul cronologic al orizontului vârfurilor à

cran, pot apărea niveluri culturale din care lipsește tocmai tipul litic

definitoriu, dar care includ vâfuri foliacee din radiolarit de origine locală

(Vlačiki et al. 2013). Alteori, generalizarea caracteristicilor și cronologiei

etapelor gravettiene găsește o slabă reflectare în ansamblurile din sec‐

vențe stratigrafice particulare – este cazul Văii Bistriței (Anghelinu et al.

2012), unde nivelurile gravettiene și epigravettiene se succed între 27‐19

kyr fără să ateste reorientări majore în opțiunile privind industria litică.

Variabilitatea Gravettianului, ca tehnocomplex, nu este pusă în

umbră de tendința de accentuare a trăsăturilor comune și de căutare a

analogiilor tehnologice și stilistice. Dincolo de imaginea de primă veri‐

tabilă civilizație eurasiatică, pe harta ocurențelor gravettiene se contu‐

rează atât microregiuni delimitate, cu trăsături originale, dar și spații


59

albe, situate în afara ariei lor de răspândire (Demidenko 2008). Aceste

individualizări greu de ignorat sunt, printre altele, motivul pentru care

cercetările recente preferă să deplaseze punctele de interes și întrebările

cărora le caută răspunsuri de la tehnocomplexul în sine – Gravettianul,

formulare generalizatoare și oarecum abstractă, la populațiile a căror

existență o marchează definitoriu – gravettienii (Otte 2013).

Bibliografie:

Anghelinu M., Niță L., Steguweit L., 2012. „Not that original after all: the

chrono‐cultural framework of the Upper Paleolithic on the Bistrița Valley

(Northeastern Romania)”. Arheologia Moldovei XXXV, 7‐46.

Borziac I., Chirica V., 2008. „Paleoliticul superior din spațiul carpato‐nistrean:

aspecte culturogenetice și cronostratigrafice”. Tyragetia II (1), 9‐36.

Bougard E., 2011. „Les céramiques gravettiennes de Moravie: derniers apports

des recherches actuelles”. L’Anthropologie 115, 465‐504.

Chirica V., Borziac I., 2009. Gisements du paléolithique supérieur récent entre le

Dniestr et la Tissa. Iași: Pim.

Chirica V., Bodi G., 2011. Contribuții la crearea unui sistem informatic geografic

pentru modelarea atlasului arheologic al spațiului carpato‐nistrean. Iași: Pim.

Demidenko Y. E., 2008. „The Early and Mid‐Upper Palaeolithic of the North

Black Sea region: an overview”. Quartär 55: 99‐114.

Einwögerer T., Händel M., Neugebauer‐Maresch C., Simon U., Teschler‐Nicola

M., 2008. „The Gravettian Infant Burials from Krems‐Wachtberg,

Austria”. In K. Bacvarov (Ed.), Babies Reborn: Infant/Child Burials in Pre‐

and Protohistory. Oxford: BAR International Series 1832, 15‐19.

Gamble C., 1999. The Palaeolithic Societies of Europe. Cambridge: Cambridge

University Press.

Germopré M., Lázničková‐Galetová M., Sablin M. V., 2012. „Palaeolithic dog

skulls at the Gravettian Pŕedmostí site, the Czech Republic”. Journal of

Archaeological Science 39, 184‐202.

Guateli‐Steinberg D., Buzhilova A. P., Trinkaus E., 2013. „Developmental Stress

and Survival among the Mid Upper Paleolithic Sunghir Children: Dental

Enamel Hypoplasias of Sunghir 2 and 3”. International Journal of

Osteoarchaeology 23 (4), 421‐431.

LOREDANA NIȚĂ

60

Haesaerts P., Borziac I., Chekha V. P., Chirica V., Drozdov N. I., Koulakovska L.,

Orlova L. A., van der Plicht J., Damblon F., 2010. „Charcoal and wood

remains for radiocarbon dating Upper Pleistocene loess sequences in

eastern Europe and central Siberia”. Palaeogeography, Palaeoclimatology,

Palaeoecology 291, 106‐127.

Haesaerts P., Borziac I., Chirica V., Damblon F., Koulakovska L., 2007. „Cadre

stratigraphique et chronologique du Gravettien en Europe centrale”.

Paléo 19, 31‐52.

Lengyel G., 2008‐2009. „Radiocarbon dates of the ”Gravettian entity” in

Hungary”. Praehistoria 9‐10, 241‐263.

Moreau L., 2009. Geißenklösterle. Das Gravettien der Schwäbischen Alb im

europäischen Kontext. Tübingen: Kerns Verlag.

Moreau L., 2011. „La fin de l’Aurignacien et le début du Gravettien en Europe

centrale: continuité ou rupture? Étude comparative des ensembles

lithiques de Breitenbach (Sachsen‐Anhalt, D) et Geißenklösterle (AH 1)

(Bade‐Wurtemberg, D)”. Notae Praehistoricae 31, 21‐29.

Nikolskiy P., Pitulko V., 2013. „Evidence from the Yana Palaeolithic site, Arctic

Siberia, yields clues to the riddle of mammoth hunting”. Journal of

Archaeological Science 40, 4189‐4197.

Noiret P., 2009. Le Paléolithique supérieur de Moldavie. Liège : ERAUL 121.

Nuzhniy D. Y., 2009. „The industrial variability of the Eastern Gravettian

assemblages of Ukraine”. Quartär 56, 159‐174.

Nývltová‐Fiśáková M., 2013. „Seasonality of Gravettian sites in the Middle

Danube Region and adjoining areas of central Europe”. Quaternary

International 294, 120‐134.

Otte M., 1981. Le Gravettien en Europe Centrale. Brugge: De Tempel.

Otte M. (dir.), 2013. Les Gravettiens. Paris‐Arles: Errance.

Otte M., Chirica V., Haesaerts P., 2007. L’Aurignacien et le Gravettien de Mitoc‐

Malu Galben (Moldavie Roumaine). Liège: ERAUL 72.

Pitul’ko V. V., Pavlova E. Y., Kuz’mina S. A., Nikol’skii P. A., Basilyan A. E.,

Tumskoi V. E., Anisimov M. A., 2007. „Natural‐climatic changes in the

Yana‐Indigirka lowland during the terminal Kargino time and habitat of

Late Paleolithic man in northern part of East Siberia”. Doklady Earth

Sciences 417, 1256‐1260.


61

Pitulko V. V., Pavlova E. Y., Nikolskiy P. A., Ivanova V. V., 2012. „The oldest art

of the Eurasian Arctic: personal ornaments and symbolic objects from

Yana RHS, Arctic Siberia”. Antiquity 86, 642‐659.

Prat S., Péan S. C., Crépin L., Drucker D. G., Paud S. J., Valladas H., Lázničková‐

Galetová M., van der Plicht J., Yanevich A., 2011. „The Oldest

Anatomically Modern Humans from Far Southeast Europe: Direct Dating,

Culture and Behavior”. PlosOne 6 (6), 208‐234.

Riel‐Salvatore J., Gravet‐Miguel C., 2013. „Upper Palaeolithic mortuary practices

in Eurasia. A critical look at the burial record”. In S. Tarlow and L.

Nilsson Stutz (eds.), The Oxford Handbook of the Archaeology of Death and

Burial. Oxford: Oxford University Press, 303‐346.

Sinitsyn A. A., 2007. „Variabilité du Gravettien de Kostienki (Bassin moyen du

Don) et des territoires associés”. Paléo 19, 181‐202.

Sirakov N., Tsanova T., Sirakova S., Taneva S., Krumov I., Dimitrova I.,

Kovatcheva N., 2007. „Un nouveau faciès lamellaire du début du

Paléolithique supérieur dans les Balkans”. Paléo 19, 131‐144.

Stepanchuk V. N., Sapozhnikov I. V., Gladkikh M. I., Rhyzov S. N., 2009.

„Ukrainian Upper Palaeolithic between 40/10.000 BP: current insights into

environmental‐climatic change and cultural development”. In F.

Djindjian, J. Kozlowski, and N. Bicho (eds.), Le concept de territoires dans le

Paléolithique supérieur européen. Oxford: BAR International Series 1938,

Archaeopress, 63‐74.

Svoboda J., 2007. „The Gravettian on the Middle Danube”. Paléo 19, 203‐220.

Trinkaus E., Buzhiova A. P., 2012. „The Death and Burial of Sunghir 1”.

International Journal of Osteoarchaeology 22 (6), 655‐666.

Valde‐Nowak P., 2003. „Obłazowa Cave: new light on Gargas hands?”. INORA

35, 7‐10.

Vlačiki M., Michalík T., Nývltová Fiśáková M., Nývlt D., Moravcová M., Králík

M., Kovanda J., Péková K., Pŕichystal A., Dohnalová A., 2013. „Gravettian

occupation of the Beckov Gate in Western Slovakia as viewed from the

interdisciplinary research of the Trenčianske Bohuslavice – Pod Tureckom

site”. Quaternary International 294, 41‐60.

Volkova Y. S., 2012. „Upper Paleolithic portable art in light of ethnographic

studies”. Archaeoloy, Ethnology &Anthropology of Eurasia 40 (3), 31‐37.

63

LʹOAŞ ET LE MARAMUREŞ: LA LIMITE ORIENTALE

DE LʹUTILISATION DE LʹOBSIDIENNE DANS LʹEUROPE

CENTRALE AU PALÉOLITHIQUE SUPÉRIEUR

Roxana Dobrescu1, Alain Tuffreau

Résumé

La présence de lʹobsidienne est assez fréquente dans la Nord‐Ouest de la

Roumanie où elles représente une part importante parmi les matières

premières qui ont été choisies pour la confection de lʹoutillage.

Cependant, la question de son origine, locale ou exogène, reste en

suspens. Elle demeure importante pour mieux apprécier lʹampleur des

choix culturels. Lʹanalyse des industries lithiques de Remetea Şomoş I et

de Buşag permet de répondre en partie à ces interrogations.

Introduction

Les hommes ont toujours fait preuve de préférences dans la

collecte des matières premières même si les roches locales qui étaient

accessibles, sous la forme de gîtes où dʹalluvions grossières, ont longtemps

été privilégiées. Au Paléolithique supérieur, la collecte des matières

premières peut se faire à de très longues distances traduisant des choix

économiques ou culturels comme le montrent de nombreux exemples

archéologiques dans différentes régions dʹEurope (Féblot‐Augustins

1997; Kozlowski 1990; Noiret, 2009). La diversité des des matières

premières présentes en Transylvanie constitue un avantage pour ce type

dʹétude (Cârcimaru et al. 2007).

Lʹobsidienne par ses qualités physiques exceptionnelles est lʹun des

matériaux qui se prête le mieux à la taille. Son caractère esthétique a

également attiré certains groupes de chasseurs du Paléolithique supérieur

mais sa rareté rend sa présence souvent numériquement négligeable. Le

1 Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, Academia Română de Științe, București.

ROXANA DOBRESCU, ALAIN TUFFREAU

64

Nord‐Ouest de la Roumanie (bassin de lʹOaş et Maramureş) est lʹune des

régions de lʹEurope centrale où la collecte de lʹobsidienne a parfois été

privilégiée ce qui ne va pas sans poser un certain de questions sur son

origine, locale ou exogène, et sur les raisons des choix en sa sa faveur par

rapport à dʹautres matières premières, plus communes.

La présence de l’obsidienne dans le Bassin de la Transylvanie est

mentionnée à Cremenea (une lamelle); elle a été attribuée au Gravettien

(Păunescu 1966). En Moldavie, l’obsidienne2, toujours gravettienne, est

attestée à Piatra Neamţ‐Pietricica, Lespezi‐Lutărie (niv. II), Buda‐Dealul

Viilor (niv. I), Udeşti (Păunescu 1998).

Pour la région du N‐O de la Roumanie l’obsidienne trouvée dans

les sites paléolithiques est importante. On pourrait parler d’une vraie

production qui commence à se développer à lʹAurignacien et qui continue

apparemment au Gravettien (Dobrescu 2007, 2008). Il s’agit d’une zone

riche en perlites, ce qui est important car on sait que l’obsidienne sort

souvent à la surface avec des coulées de perlite. A Tokaj (Hongrie), par

exemple, le dépôt d’obsidienne se trouve incorporé à la perlite et il est

associé à des roches qui présentent un caractère intermédiaire. Les

sources en discussion sont lentiformes, ayant une composition chimique

similaire à ceux d’Oraşu Nou, formés au Tortonien et appartenant à la

même phase de volcanisme (Cârciumaru et al. 1985).

Dans la région du N‐O de la Roumanie, les perlites affleurent à

Oraşu Nou (Dealul Nucilor), à Medieş‐Vii (Medieşul Aurit), à Coca

(comm. Călineşti‐Oaş), sur le versant ouest de la colline de Şomoş, à

Piatra Buhu (colline Vodoş). Des prospections géologiques ou

archéologiques3 faites dans la région n’ont pas signalé la présence de

l’obsidienne. Maria Bitiri (1972) considérait la région de Tokaj comme

étant une possible source d’approvisionnement. M. Cârciumaru (1985)

lançait l’hypothèse d’une « province source » qui comprenait Tokaj mais

aussi certains points situés au nord‐ouest de la Roumanie. Nous ne

2 8 pièces microlithiques 3 M.Cârciumaru dans les années ’80 et R.Dobrescu et Ph.Walter dans les années ’90.


65

savons pas quelle est l’origine de cette matière première. Il est vrai qu’en

Roumanie il y a d’autres régions volcaniques où les qualités d’obsidienne

seront exploitées plus tard, au Néolithique et à l’âge du Bronze. Au N‐O,

la situation est assez particulière car il y a un débitage important

d’obsidienne au Paléolithique Supérieur. Dans le cas d’une hypothèse

d’origine locale, les habitants des sites paléolithiques qui circulaient dans

la grande intradepression carpatique comprenant les sites du sud de

l’Ukraine, de la Hongrie, la Slovaquie Orientale et le sud de la Pologne

sont‐ils venus avec le savoir‐faire de l’obsidienne quʹils ont su exploité

sur place (Dobrescu 2003)? Ou est‐ce qu’ils sont venus avec cette matière

première (à voir le pourcentage important du cortex dans les séries

étudiées) et ils l’ont taillée sur place?

La situation de l’obsidienne au N‐O de la Roumanie pour le

Paléolithique Supérieur:

Site Niveau Outils Lames/

lamelles Eclats Nucléus

Cassons/

esquilles

Total

site

Remetea Şomoş I Aurignacien 15 13 45 1 32 106

Remetea Şomoş I Gravettien 29 75 161 10 80 355

Remetea Şomoş IIGravettien 0 0 2 0 0 2

Buşag Aurignacien 1 2 19 1 12 35

Buşag Gravettien 7 25 47 5 15 99

Călineşti I Aurignacien 1 0 0 0 0 1

Călineşti I Gravettien 1 6 11 0 1 19

Călineşti IV Gravettien 0 0 0 1 0 0

Boineşti Aurignacien 3 0 1 0 0 4

Boineşti Aurignacien 0 3 1 0 8 12

Turulung Gravettien 0 5 0 0 1 6

Acăstău Gravettien 0 0 2 0 0 2

Malnas Liget Gravettien 0 1 0 0 0 1

Chendrea Gravettien 0 1 2 0 0 3

TOTAL

GENERAL 57 131 291 18 149 646


66

Comme il s’agit généralement des fouilles anciennes4 où le tamisage

n’a pas été utilisé, il est possible qu’une partie du matériel ‐ principalement

les lamelles, les esquilles ‐ soit perdue. Une première analyse technologique

et typologique sur le matériel en obsidienne des niveaux aurignaciens

provenant des anciennes fouilles a été effectuée dans les années 2000

(Dobrescu 2007). Dans l’étude présente nous allons analyser comme

étude de cas, deux sites, les plus riches en obsidienne pour voir s’il y a

des différences au niveau technologique et typologique (Pl. 1, n° 1).

REMETEA ŞOMOŞ I

C’est le site qui a fourni la plus riche industrie en obsidienne de

tous les sites du N‐O de la Roumanie (461 pièces).

AURIGNACIEN (106 pièces)

Les outils (15)

La diversité d’outils est assez importante (Pl. 1, n° 3, 5; Pl. 2, n° 1‐

12, 14):

Type outils Nombre Lame Lamelle Eclat

Grattoirs careens 2 2

Lames/lamelles retouchées 2 1 1

Troncature oblique 1 1

Racloirs 4 4

Pointe Levallois retouchée 1 1

Encoche inverse 1 1

Denticulée sur couteau à dos naturel 1 1

Eclat retouché 1 1

Divers 2 2

4 Fouilles systématiques : Buşag (Maria Bitiri : 1969‐1971), Boineşti

(C.S.Nicolăescu‐Plopşor, Elena Covaci : 1957, Maria Bitiri : 1960, 1962, 1967, Alain Tuffreau, Roxana Dobrescu : 2005‐2006), Remetea Şomoş I (Maria Bitiri : 1962‐1965, Alain Tuffreau, Roxana Dobrescu : 2005), Remetea Şomoş II (Maria Bitiri, Elena Covaci : 1963, Maria Bitiri : 1964), Călineşti I, II, IV (Maria Bitiri : 1964‐1966), Turulung (Maria Bitiri : 1966‐1967). Ramassages de surface : Acăstău, Malnas Liget, Chendrea (Al. Păunescu, C.Ivanciuc: 1987‐1990).


67

Nucléus (1)

Il s’agit d’un nucléus de dimensions réduites (42 mm x 32 mm x 29

mm) qui finit en débitage des petites lames (Pl. 1, n° 4; Pl. 4, n° 1). Dans

sa phase d’abandon, la table – type large – est plate. Le dos, toujours plat,

est délimité par une arête et une néo‐crête. Le nucléus est unipolaire, le

plan de frappe étant lisse ; son bord a subi une fine abrasion. Il y a des

négatifs d’une crête latérale et d’une néo‐crête (Pl. 4, n° 1). Le débitage

est de type semi‐tournant sur les deux flancs. On observe de nombreux

réfléchissements. L’obsidienne est entièrement patinée.

Produits laminaires (13)

Lames (7): P (4), M (1), D (2). Débitées avec une largeur moyenne

de 15,14 mm et épaisseur moyenne de 3,42 mm, elles présentent

généralement une bonne régularité des bords et des nervures et sont

faiblement arquées. Elles ont été obtenues par une percussion dure et les

talons observés sont: 2 lisses, 1 dièdre et 1 punctiforme. A une seule

exception, il s’agit de lames de plein débitage, fracturées principalement

par flexion. La plupart présentent deux pans et trois d’entre elles

présentent des retouches d’utilisation.

Lamelles (6): E (2), P (1), M (1), D (1). Les pièces entières ont des

longueurs de 28 et 31 mm. Les moyennes de la largeur et de l’épaisseur

sont de 9,67 mm et 3,34 mm. Leur régularité est bonne et la rectitude est

en général importante, des fois présentant une torsion. En section elles

sont triangulaires (3) ou trapézoïdales (2). Elles ont été débitées par

percussion dure, mais aussi par percussion directe tendre. Les talons

identifiés sont lisses (2) et punctiforme (1). En ce qui concerne les phases

technologiques, nous avons observé des lamelles de plein débitage (4),

une sous‐crête et une néo‐crête partielle. Elles ont été fracturées par

flexion mais aussi pendant le débitage. Sur une lamelle il y a des

retouches d’utilisation.


68

Les éclats (45)

Le taux de fracturation est assez important: E (20), P (9), M (2), D

(14). La longueur se situe dans l’intervalle de 13 à 45 mm avec une

moyenne de 23,55 mm, la largeur dans l’intervalle de 9 à 48 mm avec une

moyenne de 17,34 mm et l’épaisseur dans l’intervalle de 1 à 13 mm avec

une moyenne de 4,14 mm. Le cortex a été observé sur 35,56% des éclats :

5 et 10% (5 éclats), 20 et 50% (6 éclats) et 85 et 100% (5 éclats). Les talons

des pièces entières et proximales sont assez divers: corticaux (3), semi‐

cortical (1), lisses (16), punctiformes (7), ôtés (4). Leur épaisseur moyenne

est de 2,72 mm. La percussion utilisée est celle directe dure, mais nous

avons aussi un cas de percussion tendre. Dans certains cas, le bord a été

abrasé.

Toutes les phases technologiques ont été observées:

Préparation N° Début

débitage N°

Plein

débitage N° Réaménagement N°

Eclat cortical 3 Sous‐crête 1 PD 3 flanc 8

Eclat de crête à

1 versant 1

table 7

Eclat de

préparation

(avec des

négatives de

crête)

20

Néo‐crête 1

base du nucléus 1

On remarque un nombre assez important d’éclats (57,78%) qui

présentent des accidents survenus au cours du débitage : réfléchis (17) et

outrepassés (9). La plupart ont été fracturés par flexion (11) et un seul

pendant le débitage. Un éclat présente une patine épaisse et sur deux

nous avons remarqué des retouches d’utilisation.


69

GRAVETTIEN (355 pièces)

C’est le niveau qui a fourni l’industrie la plus riche en obsidienne

des sites paléolithiques du N‐O de la Roumanie. Sa composition est la

suivante:

Outils 29 8,16%

Produits laminaires 75 21,12%

Eclats 161 45,35%

Nucléus 10 2,81%

Cassons/esquilles 80 22,53%

Total 355

Outils (29)

Nous avons identifié les types suivants:

Type outils Nombre Lame Lamelle Eclat Nucléus

Grattoirs 15 8 5 2

Lames retouches 5 5 2

Lamelles à dos 2

Troncatures 2 1 1

Racloir 1 1

Raclette 1 1

Encoche 1 1

Pièces esquillées 2 2

Grattoirs (15)

La catégorie la plus nombreuse, elle contient plusieurs types:

‐ grattoirs carénés: 8 (Pl. 3, n° 6‐7, 9‐10, 13, 15)

‐ grattoirs à museau: 1 (Pl. 3, n° 16)

‐ grattoirs en bout de lame: 4 (Pl. 3, n° 8, 10‐12)

‐ grattoirs minces: 2 (Pl. 3, n° 5)

Les fronts de grattoirs ont été obtenus en général par des retouches

lamellaires et écailleuses, de type convergent (3), semi‐convergent (3),


70

non‐convergent (9). Les angles se situent dans la fourchette de 48° à 73°

avec des moyennes de 63° pour les carénés et de 57° pour ceux en bout

de lames. Pour les grattoirs de type mince et à museau, l’angle est de 62°.

Lames retouchées (5) (Pl. 2, n° 13)

Il s’agit des fragments de lame (2P, 2D, 1M), trois de plein débitage,

une sous‐crête tabulaire et une de réaménagement de la table, qui

présentent un bord retouché par des retouches écailleuses semi‐abruptes

(2), écailleuses abruptes (2) et verticales (1).

Lamelles à dos (2) (Pl. 2, n° 16)

Les deux pièces ont comme support deux fragments mésiaux, de

plein débitage, avec une bonne régularité des bords et des nervures et

plates. Elles ont été façonnées par des retouches écailleuses abruptes (1)

et par des retouches verticales (1).

Troncatures (2)

Les deux troncatures sont de type droit et oblique, ayant comme

support une lame et une lamelle. Les retouches sont de type écailleuses

abruptes.

Racloir (1)

Sur éclat, il a été obtenu par des retouches écailleuses abruptes.

Raclette (1) (Pl. 2, n° 15)

Sur éclat, la pièce a été façonnée par des retouches écailleuses

abruptes.

Encoche (1)

Sur un fragment proximal de lame, l’encoche est obtenue par des

retouches écailleuses semi‐abruptes.

Pièces esquillées (2)

Les deux pièces ont comme support deux fragments proximaux de

lames.

Nucléus (10) (Pl. 4, n° 2‐4, Pl. 5)

Un seul nucléus finit en débitage d’éclats, le reste comprend des

nucléus laminaires, neuf étant à lamelles. Dans les nucléus qui finissent

en débitage de lamelles, un est un fragment.


71

Les nucléus à lamelles sont de petites dimensions: L moy.= 28 mm,

l moy. = 23 mm et ép.moy.= 12 mm. Ils ont comme supports des rognons

(5) ou des éclats (1). Pour deux, le support est non‐déterminé. Ils sont

unipolaires, avec une seule exception de nucléus à deux plans de frappe.

Les types de PdF sont: lisses (5) et facettés (2). Les angles formés avec la

table sont dans l’intervalle de 60° à 85°. On constate toujours une

abrasion du bord du plan de frappe.

Les dos sont de type: plat (3), dièdre (1), convexe (1) et arrondi

cortical (1). Les tables sont soit larges (5) soit étroites (2). Au niveau de la

préparation, nous avons observé des négatifs de crêtes latérales sur

quatre nucléus (Pl. 4, n° 4). En ce qui concerne le réaménagement, il se

fait par des néo‐crêtes latérales (4) ou médianes (1). Le débitage est semi‐

tournant sur un flanc (1) ou deux (4), tournant (deux tables sur un

nucléus) et sur tranche (1). Tous les nucléus ont été abandonnés à cause

du épuisement technique.

Deux sont couverts d’une patine épaisse et sur un nucléus nous

avons observé une possible zone préparée thermique avant le débitage.

Le nucléus à lames et celui à éclats sont toujours de petites

dimensions, les valeurs étant proches de ceux à lamelles.

Supports laminaires bruts (75)

Au nombre de 75, les produits laminaires se partagent en 26 lames

et 49 lamelles.

Les lames brutes (26)

Le taux de fragmentation est important: E (2), P (12), M (9), D (3).

Les longueurs des lames entières sont de 36 et 47 mm. La largeur se situe

dans l’intervalle de 8 à 26 mm avec une moyenne de 15,38 mm.

L’épaisseur se situe dans les valeurs de 2 à 16 mm avec une moyenne de

4,46 mm. La régularité des bords et des nervures est principalement

moyenne. Les lames sont en général légèrement arquées. En section, les

lames triangulaires et celles trapézoïdales prédominent.

La percussion utilisée est celle directe, dure. Les talons observés

sont de type: punctiformes (7), lisses (6) et facetté (1). L’épaisseur


72

moyenne du talon est de 2,85 mm. Certaines lames présentent une fine

abrasion sur le talon.

Nous avons déterminé trois phases technologiques:

Début du débitage N° Plein débitage N° Réaménagement N°

Lame à crête à 1

versant 1 PD table 19

Flanc 2

Sous‐crête dorsal 2 PD flanc 2

Les accidents de débitage sont présent : outrepassages (3),

réfléchissement (1), Siret (3).

La plupart des lames sont fracturées par flexion (12).

Sur 10 supports nous avons observé des retouches d’utilisation.

Une lame est patinée.

Les lamelles brutes (49)

Beaucoup plus nombreuses que les lames, les lamelles sont assez

fragmentées: E (5), P (26), M (9), D (9). Les dimensions des lamelles sont:

Dimensions Intervalle de valeurs Moyenne

Longueur 17 mm – 27 mm 22,60 mm

Larger 5 mm – 12 mm 8,59 mm

Épaisseur 1 mm – 7 mm 2,92 mm

Presque 70% des lamelles présentent une régularité moyenne et

26,54% une bonne régularité des bords et des nervures.

Au niveau de la courbure, les lamelles qui prédominent sont celles

légèrement arquées.


73

Courbure des lamelles

05

10152025

Lamellesrectilignes

Lamelleslégèrement

arquées

Lamellescourbes

Lamelles trèscourbes +

torsion

Series1

Dans les talons identifiés, ceux qui prédominent sont ceux de type

punctiformes (21). Mais on a identifié aussi des talons lisses (3) et

linéaires (4). Ils sont minces (2 mm d’épaisseur). Presque la plupart des

pièces ont subi une abrasion antérieure au détachement. La percussion

qui prédomine est celle dure, mais on a observé deux pièces débitées

probablement par la percussion tendre.

Les phases technologiques observées sont celles du début du

débitage (8 sous‐crêtes dorsale et une tabulaire) et du plein débitage (40,

dont 6 de flanc). Le cortex a été observé sur 5 pièces. Autour de 80% de

lamelles ont été fracturées par flexion, ce qui est normal vu la fragilité

des pièces et 15% pendant le débitage.

Sur cinq lamelles nous avons observé des retouches d’utilisation.

En section, on constate la nette prédominance des lamelles triangulaires,

suivies par celle trapézoïdales.

Les éclats non‐retouchés (161)

Du nombre total des éclats, 36 sont laminaires. Leur état de

conservation est assez bon: E (72), P (40), M (13), D (36).


Longueur 8 mm – 49 mm 17,41 mm

Larger 8 mm ‐ 49 mm 17,34 mm

Épaisseur 1 mm – 17 mm 4,65 mm


74

Un pourcentage de 32,29% des éclats présente du cortex :

Etendue de la plage

corticale 1‐5% 10‐20% 30‐50% 60‐80% 85‐100%

N° ex. 7 15 15 8 7

La variété des talons est assez importante : corticaux (3), dièdres

(5), facettés (3), linéaires (3), lisses (34), punctiformes (52), ôtés (15).

Comme pour les produits laminaires, les talons punctiformes prédominent.

L’épaisseur moyenne du talon est de 2,77 mm, l’abrasion préalable au

détachement est observée sur 23 des produits. La percussion dure

prédomine (121 ex.), mais on a remarqué quatre éclats détachés par

percussion tendre. Beaucoup d’accidents de débitage sont présents: 49

réfléchissements, 36 outrepassages et un accident de type Siret.

Toutes les phases du débitage ont été observées:

Préparation N° Début

débitage N°

Plein

débitage N° Réaménagement N°

Eclat cortical 8 Sous‐crête 3 PD 84 flanc 13

préparation 17

table 15

Eclat de

préparation

(avec des

négatives de

crête)

19 Néo‐crête 2

En ce qui concerne les fractures, 27,32% résultent de flexion et

8,69% se sont produites pendant le débitage. De nombreux éclats bruts

(13,65%) présentent des retouches d’utilisation. Trois éclats ont une

patine épaisse et sur un exemplaire il y a une zone qui montre la trace

dʹun probable traitement thermique avant le débitage.


75

BUŞAG

AURIGNACIEN (35 pièces)

La série est petite. Elle comprend 35 pièces : 1 nucléus, 1 outil, 2

lames brutes, 19 éclats et 12 cassons/ esquilles.

Outil (1)

Il s’agit d’une troncature droite ayant comme support un fragment

proximal de lame (32 mm x 19 mm x 4 mm). Sur la troncature et sur un

bord il y a des retouches écailleuses, directes, abruptes.

Nucléus (1)

C’est un nucléus à éclats (35 mm x 17 mm x 36 mm), très patiné,

épuisé. Le débitage est de type frontal, déroulé entre deux plans de

frappe. Sur les flancs on observe des négatives de néo‐crêtes. On voit sur

le nucléus dans sa phase d’abandon beaucoup d’accidents de taille.

Lames brutes (2)

Il s’agit des deux fragments mésiaux de lames, une de plein

débitage et l’autre de réaménagement de flanc.

Eclats bruts (19)

Neuf des éclats sont laminaires. Le taux de fragmentation est assez

important: 10 E, 4 P, 1 M, 4 D. Les valeurs moyennes des dimensions

sont: L = 34,2 mm, l = 24,68 mm, ép.= 7 mm. Sur cinq éclats les plages

corticales s’étendent de 20% à 100%. Les talons observés sont de type:

cortical (1), dièdres (2), lisses (5), punctiformes (5). L’épaisseur moyenne

du talon est de 4,75 mm, la percussion utilisée étant celle directe dure.

Les phases technologiques observées sont: la préparation (5, dont

trois sont des éclats corticaux), le plein débitage (10) et le réaménagement

(une tablette et trois éclats de réaménagement flanc). Neuf présentent des

accidents de taille: 5 outrepassés et 4 réfléchis. La moitié présente une

patine épaisse.

GRAVETTIEN (99 pièces)

L’industrie lithique de ce niveau est plus riche que celle de

lʹAurignacien, 99 pièces: 7 outils, 5 nucléus, 25 produits laminaires bruts,

47 éclats bruts et 15 cassons/ esquilles.


76

Outils (7)

Grattoirs (2): en éventail (Pl. 3, n° 2)

caréné (Pl. 3, n° 1)

Lamelle à dos (1) (Pl. 3, n° 3)

Burin d’angle sur cassure (1)

Perçoir (1) – l’outil est fait sur un ancien burin dièdre

Racloir simple concave (1) (Pl. 3, n° 4)

Outil double: lame retouchée sur un bord + 2 encoches

Les supports des outils sont cinq produits laminaires et deux éclats.

Nucléus (5)

Ils sont tous laminaires : un à lames et quatre à lamelles. Les

supports identifiés sont deux éclats (Pl. 1, n° 2) et un rognon. Les autres

sont des fragments. Tous les nucléus sont de petites dimensions: L moy.

= 33,67 mm, l moy. = 26,37 mm et ép. moy. = 15,67 mm. Le débitage est

soit unipolaire (4), soit bipolaire (1). Les plans de frappe sont lisses (2).

Deux autres sont disparus au cours du débitage.

Le débitage est semi‐tournant sur deux flanc (1) ou sur tranche (2).

Sur un fragment on a observé une zone chauffée.

Produits laminaires bruts (25)

Il s’agit de 16 lames et 9 lamelles.

Les lames (16)

Le taux de fragmentation est important: E (1), P (11), M (2), D (2).

La seule lame entière a une longueur de 36 mm.


largeur 12 mm – 30 mm 16,75 mm

épaisseur 2 mm – 7 mm 4,75 mm

La régularité des bords et des nervures est principalement

moyenne. Les lames sont en général légèrement arquées. En section, les

lames trapézoïdales prédominent.


77

Les types de talon sont: facettés (2), lisses (5), punctiformes (3). La

percussion utilisée est dure. En ce qui concerne les phases

technologiques, celle de plein débitage prédomine (13), mais nous avons

observé aussi des lames de réaménagement (de flanc – 1, néo‐crête – 2).

La plupart des lames sont cassées pendant le débitage. Sur trois nous

avons observé des plages corticales (10 à 20%) et deux portent des

retouches d’utilisation. En sections, les lames qui prédominent sont celles

trapézoïdales.

Les lamelles (9)

Leur état est fragmentaire: P (4), M (4), D (1). Leur largeur

moyenne est de 9,34 mm et l’épaisseur moyenne de 2,89 mm. Elles ont

une bonne régularité des bords et des nervures et sont légèrement

arquées. Les talons des fragments proximaux sont deux lisses et deux

punctiformes, avec une épaisseur moyenne de 1,5 mm. La percussion est

dure, mais il y a un fragment qui témoigne d’une percussion tendre.

Comme phases technologiques, toutes les lamelles sont de plein

débitage. Plus de la moitié ont été fracturées par flexion. En section, les

lamelles trapézoïdales prédominent. Lʹune présente des retouches

d’utilisation.

Eclats bruts (47)

Leur état de conservation est meilleure: 22 E, 11 P, 2 M, 12 D.


longueur 13 mm – 53 mm 27,18 mm

Larger 9 mm ‐ 47 mm 21,34 mm

épaisseur 2 mm – 15 mm 5,51 mm

Un pourcentage de 40,42% présente du cortex.

Etendue de la plage corticale 1‐5% 10‐20% 30‐40% 90‐100%

N° ex. 4 9 4 2

Les talons sont assez divers: cortical (1), dièdres (2), facettés (2),

linéaire (1), lisses (16), punctiformes (7), ôtés (4). Sur huit talons il y a une


78

abrasion avant le détachement. L’épaisseur moyenne du talon est de 3,23

mm et la percussion identifiée est celle dure. Beaucoup (53,19%)

présentent des accidents de taille: 14 outrepassés et 11 réfléchis.

Préparation N° Plein débitage N° Réaménagement N°

Eclat cortical 2

PD

27 flanc 3

Eclat de

préparation (avec

des négatives de

crête)

8

table 6

base du nucléus 1

En ce qui concerne les fractures, celles produites pendant le

débitage prédominent (12). Sur quatre éclats nous avons observé des

retouches d’utilisation et sur sept il y a possiblement des traces de

traitement thermique.

Discussion et Conclusion

Nous avons observé des caractéristiques communes pour les deux

niveaux des deux sites:

1. Le débitage de l’obsidienne se déroule sur place comme le

montre la présence assez importante du cortex sur les éclats et de toutes

les phases du débitage sur les éclats mais aussi sur les produits laminaires.

2. Les nucléus, de petites dimensions, sont, à une seule exception,

des nucléus laminaires. Généralement il s’agit de nucléus unipolaires, le

débitage étant de type semi‐tournant sur un ou deux flancs. Tous sont

épuisés et présentent des accidents de taille.

3. La percussion dure prédomine mais la percussion tendre est

aussi attestée. Le bord des plans de frappe des nucléus ou des produits

de débitage est parfois abrasé.

4. En ce qui concerne les outils, nous avons observé que les

supports préférés sont les produits laminaires. Nous n’avons pas

remarqué d’outils spécifiques pour le Gravettien. Pour les niveaux

« gravettiens » les grattoirs carénés et à museaux sont prédominants. Est‐


79

ce qu’il s’agit d’une contamination des niveaux ou s’agit‐il des phases de

la même culture, l’Aurignacien, comme nous avons déjà remarqué à

Boineşti (Tuffreau et al. 2013).

5. Beaucoup de produits bruts (lames, lamelles, éclats) portent des


6. Au niveau des produits laminaires les différences sont très

faibles. On a constaté des différences sensibles pour les lamelles de

Remetea Şomoş I. Ainsi celles du niveau gravettien sont légèrement plus

fines que celles du niveau aurignacien. Il faudrait souligner que cette

différence peut être due aux échantillons qui n’ont pas la même

importance (6 lamelles pour le niveau aurignacien et 49 lamelles pour le

niveau gravettien). Sinon, les produits laminaires sont en général

légèrement arqués, ont une régularité moyenne des bords et des nervures,

ont une section triangulaire ou trapézoïdale et sont débités principalement

avec le percuteur dur.

7. On peut parler d’une vraie production avec une chaîne opératoire

complète (préparation, plein débitage et réaménagement).

8. La couleur est en général noire opaque, le reste étant de l’obsidienne

gris foncé semi‐transparent.

Tous les sites paléolithiques du N‐O de la Roumanie présentent

une grande variété de la matière première. Il s’agit en général de

matières premières de provenance locale (jaspes, opales, calcédoines, tufs

volcaniques, silex) ou dans une faible mesure d’origine exogène (silex

crétacé de Prut, silex moucheté de Świeciechów). Comme nous lʹavons

déjà mentionné, nous ne savons pas quelle est l’origine de l’obsidienne.

En ce qui concerne sa représentation dans l’économie des industries

lithiques, nous allons prendre comme exemple les sites de Remetea

Şomoş I et Buşag où nous sommes en présence dʹune vraie production.

Ainsi, à Buşag si pour lʹAurignacien elle représente 0,64% dans

l’ensemble de l’industrie lithique, on constate une augmentation pour le

Gravettien où lʹobsidienne atteint jusqu’au 4,58%. Par contre, à Remetea

Şomoş I même s’il y a une différence importante entre le nombre des


80

pièces aurignaciennes (106) et celui de pièces gravettiennes (355), le

pourcentage reste le même, c’est à dire 23%, dans les deux séries lithiques ce

qui plaiderait peut‐être pour la présence dʹune même industrie lithique,

lʹAurignacien comme nous lʹavons suggéré plus haut. Pour le niveau

aurignacien des sites de Remetea Şomoş I et Buşag nous avons constaté

qu’il y a des différences au niveau de la taille des matières premières, ce

qui met en évidence une bonne connaissance des qualités de matériaux et

l’adaptabilité de l’homme à la matière première (ex.: supports laminaires

plus longs et plus larges pour lʹopale; très peu d ‘éléments de préparation

pour le jaspe, les tailleurs utilisant la forme naturelle des blocs; supports

laminaires plus fins et légèrement arqués pour l’obsidienne).

Importation ou matière première locale? Nous ne sommes pas en

mesure de répondre à cette question. Par contre, l’analyse de l’obsidienne

des deux sites, Buşag et Remetea Şomoş I démontre que sa présence n’est

pas anecdotique, mais le résultat d’un choix bien précis qui montre que

les qualités de cette matière première sont bien connues et appréciées par

les tailleurs: 32,60% de l’outillage à Remetea Şomoş I (niveau aurignacien)

est en obsidienne ; 27,88% de l’outillage à Remetea Şomoş I (niveau

gravettien) et 15,67% des supports bruts en obsidienne présentent des


Bibliographie:

Bitiri M., 1972. Paleoliticul în Ţara Oaşului. Studiu arheologic. Bucureşti : Biblioteca

de Arheologie 1.

Cârciumaru M., Muraru A., Cârciumaru E., Otea A., 1985. „Contribuţii la

cunoaşterea surselor de obsidian ca materie primă pentru confecţionarea

uneltelor paleolitice de pe teritoriul Românieiʺ. Memoria Antiquitatis IX‐

X/1977‐1979, 561‐603.

Cârciumaru M., Anghelinu M., Niţu E.‐C., Cosac M. Murătoreanu G., 2007. Géo‐

archéologie du Paléolithique moyen, Paléolithique supérieur, Epipaléolithique et

Mésolithique en Roumanie. Târgoviște: Cetatea de Scaun.

Dobrescu R., 2003. „Présence de l’Aurignacien du nord‐ouest de la Roumanieʺ,

Echanges et diffusion dans la Préhistoire méditerranéenne. 121e actes des

congrès nationaux des sociétés historiques et scientifiques, Nice, 1996, 51‐63.


81

Dobrescu R., 2007. „Obsidianul din aşezările aurignaciene din nord‐vestul

Românieiʺ. Studii de preistorie 4, 17‐31.

Dobrescu R., 2008. Aurignacianul din Transilvania. București: Editura Renaissance.

Féblot‐Augustins J., 1997. La circulation des matières premières au Paléolithique.

Liège : ERAUL 75.

Kozlowski J., 1990. „A multiaspectual approach to the origins of the Upper

Palaeolithic in Europeʺ. In Mellars P., The emergence of modern humans:an

archaeological perspective. Edinburgh: Edinburgh University Press, 419‐438.

Noiret P., 2009. Le Paléolithique supérieur de Moldavie. Liège : ERAUL 124.

Păunescu Al., 1966. „Cercetări paleolitice. Ţara Bârsei. Săpăturile de la Cremenea

şi Costanda‐Lădăuţi (r. Târgu Secuiesc, reg. Braşov)ʺ. Studii şi Cercetări

de Istorie Veche 17/ 2, 319‐333.

Păunescu Al., 1998. Paleoliticul şi epipaleoliticul de pe teritoriul Moldovei cuprins

între Carpaţi şi Siret. Studiu monografic, vol. I/ 1. Bucureşti.

Tuffreau A., Dobrescu R., Balescu S., Văleanu M.‐C., 2013. „Boineşti (département

de Satu Mare) : Moustérien, Aurignacien et processus taphonomiquesʺ.

MCA (nouvelle série) IX, 7‐39.


82

Pl. 1. 1: Carte de la zone avec les sites archéologiques de Remetea Șomoș I (1) et

Bușag (2); 2: Pièce lithique gravettienne de Bușag; 3‐5: Pièces lithiques

aurignaciennes de Remetea Șomoș I.


83

Pl. 2. Remetea Șomoș I. Nineau aurignacien: 1‐12, 14. Grattoirs carénés: 1‐2;

racloirs: 3‐4, 8; denticulée: 6; encoche: 11; lame retouchée: 9; troncature oblique:

12; pointe Levallois retouchée: 7; éclat retouché: 14; pièces à retouches: 4, 10.

Niveau gravettien : 13, 15‐16. Lame retouchée: 13; raclette: 15; lamelle à dos: 16.


84

Pl. 3. Bușag. Niveau gravettien: 1‐4. Gratoir caréné: 1; en evantail: 2; lamelle à

dos: 3; racloir simple concave: 4. Remetea Șomoș I. Niveau gravettien: 5‐16.

Gratoirs carénés: 6‐7; 9‐10, 13, 15; à museau: 16; en bout de lame: 8, 10‐12, 14;

mince: 5.


85

Pl. 4. Nucléus laminaires avec des phases de préparation (zones gris fonçé) ou

de réaménagement (zones gris claire). Remetea Șomoș I, niveau aurignacien: 1.

Remetea Șomoș I, niveau gravettien: 2‐4.


86

Pl. 5. Remetea Șomoș I, niveau gravettien. Nucléus à lamelles avec des phases de

préparation (zones gris fonçé) ou de réaménagement (zones gris claire): 1‐4

.

87

ARGUMENTS FOR A GEOMORPHOLOGICAL

REASSESSMENT: THE MALUL DINU BUZEA PALEOLITHIC

SETTLEMENT ‐ CREMENEA VILLAGE, SITA BUZAU TOWN –

COVASNA COUNTY

Marian Cosac1, George Murătoreanu, Alexandru Radu

Abstract

The paper aims to define the geomorphological definition of the location

of the Malul Dinu Buzea Palaeolithic settlement. To this point, the authors

review both the archaeological and geomorphological literature existent

on the topic and present the results of their own field research. The results

dismiss the location of the Malul Dinu Buzea site on one of Buzău’s

terraces, placing it on an alluvial cone of the Cremenea stream instead.

The Malul Dinu Buzea paleolithic settlement is placed at the entrance

to the Cremenea village, on the eastern side, at the absolute altitude of

740 m at the confluence with the Buzău and Cremenea rivers. The site

was discovered and initially analyzed by Marton Roska during the

campaigns of 1924, 1926 and 1928. The initiative was taken up by a team

under the guidance of CS Nicolaescu‐Plopşor in 1956 and 1957, with Al.

Păunescu continuing this endeavor between 1960‐1961. At the moment

the area of the Malul Dinu Buzea Paleolithic settlement is partially

affected by the construction site on the southern side.

Intrigued by the situation of cultural inheritance succession

mentioned by previous researches, namely the existence of two or even

three distinct cultural traditions covering chronologically a vast array,

but also the existence of a particular situation in terms of soil, namely the

existence of polygonal soil placed on sedimentary deposits of Paleolithic

and archaeological material, we felt it necessary to resume archaeological

1 Universitatea Valahia din Târgovişte; [email protected]

MARIAN COSAC, GEORGE MURĂTOREANU, ALEXANDRU RADU

88

research. As a result, in the summer of 2010, the site became the Malul

Dinu Buzea school site, where students can undergo internships in

specialized archaeological history, with the Faculty of Humanities,

Valahia University of Targoviste. Archaeological research is carried out

in partnership with the Museum of Eastern Carpathians ‐ Sfântul Gheorghe.

The almost horizontal area known in literature as the ʺMalul Dinu

Buzeaʺ was considered from the stage of pioneering archaeological

research as a fragment of an alleged terrace of the Buzau river (Roska

1930, 96), and this assumption was re‐approached in all subsequent

archaeological studies (Plopşor and Pop 1959, 51‐56; Păunescu 1966, 319‐

333; Cârciumaru and Păunescu 1975, 315‐341, Cârciumaru 1980, 174‐183).

Placing it in the Buzau river terrace category directly influenced the

interpretation of research results, as well as the strategy of approach in

terms of archaeological excavation. As an example in support of the

claims, studies have offered no explanations for the permanent association

of lithic materials that are the result of human activity and products

predominantly present due to gelifraction as well as to a smaller slide

blocks with obvious signs of friction.

According to M. Roska ‚The Dinu Buzea Garden’ is located on a

terrace‚ 5 m above the last terrace, where the river valley was crossed.’

Roska noted the association between middle Aurignacian elements,

mixed with many pieces of flint (Roska 1930, 96).

C.S. Nicolaescu‐Plopşor, accompanied by his colleagues, resumed

in 1956 the archaeological research at the Malul Dinu Buzea settlement.

The coordinator said that the excavation should focus on ʺthe terrace

between the Cremenea and Buzau rivers, at the to the right of the spot

where the confluence occurs,ʺ (Plopşor and Pop 1959, 22), but noted that

the lower layer ʺis formed by a dark yellow, sandy, fine‐grained silt base

interspersed with lense formations and high amounts of gravel, which

are nothing but clays and gravel coming from week or strong floods

from the Cremenea river, submitted in its dejection coneʺ (Plopşor and

Pop 1959, 22).

A REASSESSMENT: THE MALUL DINU BUZEA PALEOLITHIC SETTLEMENT

89

According to C.S. Nicolaescu‐Plopşor the area from Malul Dinu

Buzea was best for human habitation when the ʺalluvial deposits of the

dejection cone were covered in vegetation.ʺ (Plopşor and Pop 1959, 23).

In conclusion, although during the first phase the research coordinator

ranks the analyzed area among terraces, by describing sedimentary

deposits he grants that the lower layer, at the base profile was formed by

the sediment stream from the Cremenea river and is the river’s dejection

cone.

If when the archaeological excavation was resumed in 1960 and

1961 Al. Paunescu (Păunescu 1966, 319‐333) does not address the

classification of the area at Malul Dinu Buzea in the terrace category, the

year 1975 saw, in collaboration with M. Cârciumaru arguments were

made for the acceptance of the hypothesis issued by M. Roska. The

authors of the study stated that the settlement ʺis located on the 6‐meter

terrace of the Buzau riverʺ (Cârciumaru and Păunescu 1975, 328).

Whereas C.S. Nicolaescu‐Plopşor considered the lower deposits at the

base of the stratigraphic profile a result of dejection cone deposits, Al.

Paunescu and M. Cârciumaru describe this stratum as ʺterrace gravelʺ

(Cârciumaru and Păunescu 1975, 328), sterile from an archaeological

point of view. Interestingly, from this layer C.S. Nicolăescu‐Plopşor

retrieved ʺa blade fragment, two chips and a microlithic coreʺ due to

damage by the dejection cone of the Paleolithic settlement researched by

J. Teutsch at the confluence of Cremenea river and its tributary, ʺAl răuʺ,

a spot located at the top of the settlement at Malul Dinu Buzea (Plopşor

and Pop 1959, 23). The hypothesis of ranking it among terraces was

resumed by M. Cârciumaru (Cârciumaru 1980, 175).

As a first conclusion, ranking the quasi‐horizontal area at Malul

Dinu Buzea among terraces was done without resorting to

geomorphologically convincing arguments. Initially inclined to accept

this hypothesis, C.S. Nicolăescu‐Plopşor backed by stratigraphic arguments

that were already based on his vast field experience, proved that the

sedimentary packets, at least in its lower part was formed from deposits

from a dejection cone at the confluence of the Cremenea and Buzău rivers.


90

Whereas in the interdisciplinary study prepared jointly with M.

Cârciumaru on the topic of paleoclimatic reconstruction in the Întorsura

Buzaului Depression, archaeologist Al. Păunescu accepts the existence of

a terrace at Malul Dinu Buzea, he then came round and accepted in part

the hypothesis issued by C.S. Nicolăescu‐Plopşor. Although still using

the name already established in literature, namely ʺThe Malul Dinu

Buzea terraceʺ (Păunescu 2001, 359), when dealing with the stratigraphic

position describing the lower layer, previously considered to be ʺterrace

gravelʺ as a result of deposits from the Cremenea river ʺin their cone of

dejection”. The composition of these sedimentary deposits is ʺcrushed

sand interspersed with lense formations and high amounts of gravelʺ

(Păunescu 2001, 359), which corresponds with the stratigraphic description

provided by C.S. Nicolăescu‐Plopşor.

To be noted is that subsequent studies after 1975, that is M.

Cârciumaru (Cârciumaru 1980, 175) and Al. Păunescu (Păunescu 1975,

315‐341), overlooked conclusions drawn by the geomorphologist N.

Băcăinţan, who stated in the article ʺTerraces in the upper basin of the

Buzau riverʺ that ʺthe beginnings of the inhabitation process of this intra‐

montaneous depression are lost in prehistory (in the dejection cone of the

river Cremenea, Sita Buzaului town, early Pleistocene Palaeolithic materials

were discoveredʺ (Băcăinţan, 1975, 123). According to Băcăinţan the

second terrace of the Buzău river has a relative altitude of 5‐6 m, altitude

corresponding in theory to that of the Malul Dinu Buzea location, but the

ʺits maximum extent is found by the Vama Buzăului (300‐500 m wide, 5

km long) and Buzăiel (200‐250 m wide, almost 3 km long), as these

settlements were built on these fragments.

Taking the shape of narrow strips (50‐100m wide, 1‐2 km long), the

second terrace can be observed upstream of these locations. It has well

shaped elements and is less fragmented. As is typical it is covered with

coluvio‐proluvial material (especially around the Vama Buzăului). On

the bridge lies a coating of fine surface material with low thickness (an

average of 0.3 to 0.8 m), consisting of clays which in most cases contain

gravel at the surface. The terrace deposit itself is characterized by a high


91

content of large items in the superficial area. Thus, in the area of the

Vama Buzăului department store (about 2 km downstream of the

confluence with Dălghiul River) at a 1 m depth, boulders can be found in

around 25‐35%. The thickness of this deposit exceeds 4.5 m, as shown in

the analysis of ground openings and existing drills that have not

penetrated it in its entiretyʺ (Băcăinţan, 1975, 123).

Băcăinţanʹs study noted the association between terraces and

settlements, and the existence in the lower stratigraphic deposits of a high

content of boulders, undoubtedly categorizing these areas as terraces. At

the Malul Dinu Buzea archaeological research did not confirm the presence

of this substratum, only a deposit of fine‐grained sand with interspersed

with lense formations and even high deposits of gravel due deposits

brought by the Cremenea River. Also, lack of construction from Malul

Dinu Buzea, in 1924, at the start of the first excavations initiated by M.

Roska, may be a new argument in the desired direction. The quasi‐

horizontal orientation is due to regular agricultural activities, because

during its development phase, even under Paleolithic habitation, it had a

pronounced tilt on the southwest – northeast axis, perpendicular to the

Buzau thalweg, but with different layer thickness on the northwest ‐

southeast axis.

The archaeological information acquired after resuming research at

the Malul Dinu Buzea site show a shift in lithic material both vertically

and horizontally. Section XXI yielded 120 crafted pieces and 122 fragments

resulting from gelifractioning and sandstone slide blocks of variable

sizes, while Section XXII yielded 83 crafted pieces, 157 gelival elements

and 58 slide blocks (Tables 1 and 2). At first observation one notes the

horizontal association of lytic machinery and gelival elements and slide

blocks, as well as the lack of discontinuities in their horizontal distribution,

which does not confirm the existence in studied areas of several

occupational levels separated by stratigraphic caesura. Blades are

characterized by microlitism which indicates that cultural tradition at the

Malul Dinu Buzea belongs to a late Upper Paleolithic stage. The presence

of lithic material on a vertical orientation to a depth of 100 cm, is due to


92

the existence at the base of the yellowish ‐ silty level, where the a

concentration of lithic material and processed gelival elements are found,

of a polygonal soil, as observed by previous research (Cosac et al. 2012,

254‐255).

The absence of a direct collaboration between archaeologists and

geomorphologists resulted in an incorrect understanding of the genesis

of sedimentary packets from the Malul Dinu Buzea location. Moreover,

the definition of term terrace involves two components: a first

morphological one (the horizontal aspect) and the second genetic one (a

former meadow). From V. Velcea and M. Costea: ʺThe terraces are

distinct landforms in the corridor of the valley, situated after the major

riverbed, which connect with the slopes of the valley. They have the

appearance of steps differentiated by altitude. Terraces highlight the silt

horizon, loess soils, fossil and present soils in the bedrock’s structure”

(Velcea and Costea 2006, 229). According to M. Ielenicz: ʺTerraces are

steps along valleys at altitudes relative to the riverbed that vary between

4‐5 m and 180 m (often up to 90‐100 m) that were originally meadows,

and were left suspended after the deepening the riversʺ(Ielenicz 2004,

128), and according to C. Brânduş, A. Gozavu, V. Efros and V. Chiriţă,

the terrace is a ʺlandform resembling a step, extended along a valley, sea

or lake shore. It comes from an old major riverbed, remaining suspended

by the deepening of the river, or by the abrasion platform from the

lowering of the sea of lake water levels” (Brânduş et al. 1999, 292).

By refering to the above mentioned definitions, the quasi‐horizontal

area from the Malul Dinu Buzea location, considered a “terrace” in

specialized literature, doesn’t fall into this category, for reasons relatively

easy to identify:

- the lack of horisontal orientation – easily identifiable in the area.

It can be noted that the axial part of the Cremenea Valley is raised and the

altitude lowers radialy towards the extremities. The same thing can also

be observed in the slope of the sand layers from the depth of 150‐200 cm.

- the lack of proper terrace gravel. In the base of the loess and

poligonal soil deposits, there is only a stratified deposit of sands of


93

diferent granulations and rock fragments that are partially rolled and

frequently broken by frost.

- the presence of a false terrace overhead, at the end of the alluvial

fan, resulted from its undermining by the Buzau river.

- the presence of Cremenea river, having a length of around 3.7

km at a level diference of 350 m leads to an average inclination of about

10% indicating a strong erosion potential of this valley and a high

sediment transport capacity.

- the presence of Cremenea river, having a length of around 3.7

km on a level differenceof 350 m leads to an average slope of

aproximately 10% which shows the erosion potential of this valley and

the high capacity of sediment transportation.

References:

Băcăinţan N., 1975. „Terasele din bazinul superior al Buzăului”. Studii şi cercetări de

geologie, geofizică şi geografie, Seria Geografie XXII, 123‐127.

Brânduş C., Gozavu A., Efros V., Chiriţă V., 1999. Dicţionar de termeni fizico‐geografici.

Iaşi.

Cârciumaru M., 1980. Mediul geografic în pleistocenul superior şi culturile paleolitice

din România. Bucureşti.

Cârciumaru M. and Păunescu Al., 1975. „Cronostratigrafia şi paleoclimatul

tardenoasianului din depresiunea Întorsura Buzăului”. SCIVA 26, 3, 315‐342.

Cosac M., Murătoreanu G., Buzea D., Radu A., 2012. „Sita Buzăului, com. Sita

Buzăului, jud. Covasna, Punct: Cremenea ‐ Malu Dinu Buzea”. Cronica

Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2011, 254‐255.

Ielenicz M., 2004. Geomorfologie. Bucureşti

Nicolăescu ‐ Plopşor C.S. and Pop I., 1959. „Cercetările şi săpăturile paleolitice

de la Cremenea şi împrejurimi”. Materiale şi Cercetări Arheologice VI, 51‐56.

Păunescu Al., 1966. „Cercetări paleolitice”. SCIV 2, 17, 319‐334.

Roska M., 1930. „Notă preliminară asupra cercetărilor paleolitice făcute în

Ardeal în cursul anului 1928”. Anuarul Institutului Geologic al României

XIV, 1929, 79‐97.

Velcea V. and Costea M., 2006. Geomorfologie generală. Sibiu


94

Fig. 1. Placement of the Cremenea basin in

the south‐east of the Întorsura Buzăului


95

Fig. 2. General geomorfological map of the Cremenea basin


96

Fig. 3. Situating sections in the Malul Dinu Buzea site

Fig. 3. Slides in sand lense formations at the basis of the XXII – 2011 section

is proof of torrential sedimentation


97

Fig. 4. Stratigraphic profiles as drawn by C.S. Plopşor and I. Pop (1959),

Al. Păunescu (1966)

Fig. 5. Stratigraphic profile in the Malu Dinu Buzea site: A ‐ texture (sand, dirt,

clay); B ‐ genetic soil horizons SRTS based; C ‐ Changes in pH; D – Changes

in the color profile in the Munsell System; E ‐ parts and gelifractions

conglomeration within a profile


98

Table 1. Distribution of lithic material in depth and panes

SECTION XXI ‐ 2010

DEPTH grate nuclei lame blades sliversslide

blocks gelivas bone

‐40 ‐50 cm. ‐ panes

A1, A2, A3, B1, B2,

B3

1 1 3 4 18 2 24 ‐

‐50 ‐60 cm. ‐ panes

A1, A2, A3, B1, B2,

B3

‐ 3 10 5 27 1 18 ‐

‐70 ‐80 cm. ‐ panes

A1, A2, A3, B1, B2,

B3

‐ 2 5 ‐ 13 10 25 Unidentifiable

fragment

‐80 ‐90 cm. ‐ panes

A1, A2, A3, B1, B2,

B3

‐ ‐ 2 1 4 3 21 ‐

‐90 ‐100 cm. ‐ panes

A1, A2, A3, B1, B2,

B3

‐ 2 6 4 6 2 26 ‐

‐100 ‐110 cm. ‐

panes A2, A3 ‐ 1 ‐ ‐ 2 5 8 ‐

‐145cm. ‐ panes A3,

B3 ‐ ‐ ‐ ‐ ‐

Frictioned

slide

blocks

‐ ‐

SECTION XXII ‐ 2011

DEPTH grate nuclei bladeslamel

e slivers

slide

blocks gelivas bone

‐41 ‐54 cm. ‐ panes

A1, A2, A3, B1, B2,

B3, C1, C2, C3

‐ 2 4 1 20 12 58 ‐

‐54 ‐67 cm. ‐ panes

A1, A2, A3, B1, B2,

B3, C1, C2, C3

‐ 3 ‐ 1 8 19 20 Dentition

fragment

‐67 ‐78 cm. ‐ panes

A1, A2, A3, B1, B2,

B3, C1, C2, C3

‐ 11 8 ‐ 4 15 34 ‐

‐88 ‐98 cm. ‐ panes

A1, A2, A3, B1, B2,

B3, C1, C2, C3

1 4 11 7 41 ‐

‐98 ‐108 cm. ‐ panes

A1, A2, A3, B1, B2,

B3, C1, C2, C3

‐ 1 2 ‐ 2 5 4 ‐

99

NEW DATA ON SUBSISTENCE ACTIVITIES DURING

THE CUCUTENI CULTURE

George Bodi1, Radu Pîrnau, Mihaela Danu, Romeo Cavaleriu

Abstract

In the professional archaeological literature, the subsistence activities

specific for the eneolithic communities from North‐Eastern part of

Romania are still being treated from a positivist point of view, in turn

influenced by a quasi‐poporanist view, with a marxist vein, on the rural

prehistoric communities. This contribution presents a few case studies

and tries, from an interdisciplinary perspective, to offer a more nuanced

vision of the existent axioms. The first part of the study includes a short

history of the researched sites as well as the used methodology, while the

second part underlines the differences observed in the share of cereal

cultivation and the existence of raising animals practices, as mirrored in

the statistical processed archaeozoological data.

Introduction

Among the research activities carried out within the project The

integrated analysis of archaeological, pedological, palynological and

archaeozoological data from neo‐eneolithic sites from Eastern Romania, CNCS

TE ‐ 172/2012, explorations were made in Iaşi, Neamţ and Suceava

counties. What follows is a synthesis of the obtained results, up until

now, regarding the interactions between the human habitation and the

environment as reflected in three neolithic settlements from Eastern

Romania.

1 „Al. I. Cuza” University from Iași – Faculty of Biology ‐ Project CNCS TE

172/2010.

GEORGE BODI, RADU PIRNAU, MIHAELA DANU, ROMEO CAVALERIU

100

General presentation of the researched sites

Isaiia‐Balta Popii. The archaeological site from Isaiia‐Balta Popii is

located in the Eastern part of Romania, in the Răducăneni commune (Iaşi

county), at approximately 3 kilometers North‐East from the Isaiia village

and approximately 3 kilometers North‐North‐West from Zberoaia village

(Gorban commune, Iaşi county), on a fragment of the first unsinkable

terrace to the right of Jijia river, close to the confluence with Prut, where

the two rivers, flowing in parallel, create a very wide (approximately 4‐5

kilometers) river bed (Fig. 1).

From a geographical point of view, the area belongs to the Prut

Corridor, in the middle section of the river, in the Northern part, in the

proximity of Iaşi Slope, that divides the Bârlad Plateau from the

Moldavian Plain. The Prut Corridor is marked off to the West by the

geographical unit of Comarna‐Răducăneni Hills. It is worth mentioning

that, at a quite small distance from the settlement, the crossing from

Grozeşti is located, useful for crossing the river, respectively facilitating

the East‐West connection. The large, common valley of Prut and Jijia

rivers led to a dishevelled flow of Jijia, with numerous puddles and

levees. The terrace fragment on which the settlement is located has an

absolute altitude of 35 meters; the forefront of the terrace is 4‐5 meters

above the river bed. The terrain has a smooth slope, oriented towards

East, with medium leaning between 7‐80.

The settlement was discovered in 1992 by Vicu Merlan after surface

researches on the Răducăneni commune territory. In August 1996, a

sondage was made by N. Ursulescu (from the University of Iaşi) and

Vicu Merlan. From 2000 on, the systematic excavations were carried out

by a team from the “Al. I. Cuza” University from Iaşi, through the

Interdiciplinary Center for Archaeo‐Historical Studies, with N. Ursulescu

as excavation supervisor. In the campaigns unfolded until now, an area

of approximately 1200 m2 was researched, with discoveries of levels

belonging to the Linear Pottery culture, Pre‐Cucuteni culture (III phase),

early Hallstatt, 4th century AD, 18th‐19th centuries. At the present stage,

NEW DATA ON SUBSISTENCE ACTIVITIES DURING THE CUCUTENI CULTURE

101

a few buildings belonging to Pre‐Cucuteni culture were identified,

among which a dwelling (probably with worship purpose) placed in the

central area of the settlement (Ursulescu, Merlan 1997; Ursulescu et. al.

2001, 2002, 2003, 2004, 2005, 2006; Ursulescu, Tencariu 2006).

Hoiseşti‐La Pod. In the second case, the Cucuteni settlement from

Hoiseşti village (Dumeşti commune, Iaşi county) is located in the Iaşi

plain, and is a part of the subunit of the inferior Jijia and Bahlui Plain,

within the Moldavian Plain, in a meander on the left of the inferior flow

of the Bahlui river, in front of the bridge that connects the Hoiseşti

village, from D.E. 587 Iaşi – Roman (19 km from Iaşi the D.C. 36A turns

to Hoiseşti) (Fig. 2).

The geomorphological landschaft of the Dumeşti region, that displays

as a plain with hilly fragmentation, was shaped through the erosion and

accumulation activity of the Bahlui river and its tributaries, in a tectonical

platform regime. The settlement is located in the Bahlui waterside, to the

North neighboured by the Ileana, Totârlacu and Chiriţă’s Hills, while at

South by the Ruşi (Cross), Drencea and Holm Hills.

The Cucuteni habitation is situated at the contact area of the Bahlui

lowland with the Sărătura Valley on a proluvial‐colluvial glacis, made up

of mainly sandy accumulations from cones of dejection, with rougher

materials and finer colluvial material, clayish‐sandy, from the areolar

washings of the slopes (Martiniuc, Băcăuanu 1961: 188). The low rise of

the terrain, still visible today, is a result of the dejection cone shaped by

the Sărătura Valley, right tributary of Bahlui river. The fragment of the

dejection cone, limited by the Bahlui meander, transformed, through

repeated alluvials, in the shape of a levee, which would explain choosing

this place by the Cucuteni community.

The settlement was discovered in 1988 and surface researches were

made between 1989‐1991 by the professors Dumitru Boghian and Mihai

Istov from Târgu Frumos. Between 2003‐2004, preventive investigations

were made by a mixed team of specialists from the “Al. I. Cuza”

University from Iaşi, the Interdiciplinary Center for Archaeo‐Historical

Studies and the „Moldova” Musem Complex ‐ Moldavian History


102

Museum from Iaşi. Based on the field situation, it was assessed that the

settlement occupied approximately 17.250 square meters, approximately

45,09% from the entire surface rounded by the Bahlui meander. The

archaeological researches unearthed a surface of approximately 1.000

square meters, the rest, containing destroyed or affected ruins was only

observed. For the moment, the settlement seems to have had three

habitation levels belonging to the A phase of the Cucuteni culture, but

some pottery fragments belonging to the B phase of the same culture

were found, although in the excavation no complexes were identified

(Bodi 2007; Ursulescu et. al. 2004a; Ursulescu et. al. 2005a).

Poduri‐Dealul Ghindaru. Poduri is located on the right part of the

road from Moineşti‐Scorţeni‐Bacău, at 55 kilometers away from the

county seat, Bacău. On the 32 meters terrace from the right of the Tazlăul

Sărat, at approximately 100 meters from the church of Rusăeşti, on the

Ghindaru Hill (an area of Poduri village), in the place called by the locals

„Between streams”, a spur is visible which is limited by the Pârâul

Bisericii and the Tazlăul Sărat. On this fragment of terrace, from the right

of the Tazlăul Sărat, on the Ghindaru Hill, in the place called „Between

streams” there is an artificial mound, 4,5 meters high and 1,2 hectares in

surface. The tell has an almost triangular shape, due to landslides, but

initially it had an oval shape (Fig. 3).

The site was discovered in 1978 by Alexe Bujor. Between 1976 ‐

1996, Dan Monah led a team that systematically researched the central

area of the settlement, covering a surface of 1000 square meters (A

cassette). The lack of financial funds led to the cessation of campaigns

until 2000, when the researches were re‐opened with the help of

Foundation „Cucuteni for the third millennium”, initially under the

coordination of Dan Monah, and from 2006 on by Gheorghe Dumitroaia,

with two new surfaces being opened (B and C cassettes). The archaeological

deposit is over 4,5 meters and contains an impressive succession of

habitations belonging to Pre‐Cucuteni and Cucuteni cultures. The tell

itself has a surface of approximately 12.000 square meters, limited to the

West by a defensive ditch dating, probably during the Pre‐Cucuteni


103

habitations. Later, probably in the Cucuteni A phase, 50 meters to the

West, a new defensive ditch was made. The Cucuteni settlements expanded

more to the West, on an area of 60‐80.000 square meters (Monah, Antonescu,

Bujor 1980; Monah et al. 1982; Monah et al. 2003; Monah, Monah 2008).

Methodology

Collecting field samples

Following the initial researches regarding the geographical location

of the studied sites, it was decided upon the strategy of sampling soil

samples and necessary samples for realizing the spore‐pollen analysis

which would arrange into a toposequence starting from the Jijia

waterside to the upper part of the Western side of the valley where the

Isaiia site is located, as well as a transverse section that contained the

waterside and the tributaries of Bahlui river, in the case of Hoiseşti site.

Soil samples were collected in pedogenetic levels in the modified

settlement, with 10‐15 cm thickness for each soil level or sub‐level. The

samples for the palynological analysis were collected using a pedological

probe at 5 cm interval. Due to strong anthropic influences from the

Poduri site, as well as for the Tazlăul Sărat Valley and also for the Pârâul

Bisericii, only two soil profiles were made on the terrace fragment from

nearby the site.

Laboratory procedures

Soil samples analysis. Chemical soil analysis were made in the

O.J.S.P.A. laboratory from Iaşi, using the following methods: the humus,

through the Schollenberger method; the soil reaction using a potentiometer

method, with a glass electrode in watery suspension at rate soil/water 1 /

2,5; calcium carbonate, through Scheibler method; total nitrogen, through

Kjeldahl; the mobile phosphorus, in acetate‐lacteous ammonium,

through Egner – Riehm – Domingo; the mobile potassium, through

extraction using the Egner – Riehm – Domingo method and photometrical

dosing in flame; the sum of exchange basic cations, through Kappen

method; the total exchange acidity – SH, through percolation to extinction


104

with potassium acetate 1n to pH = 8,3; the total salt content, conductor‐

metrical, in watery solution 1:5; the anions and cations, through

volumetry, in watery solution 1:5; the granulometry analysis, through

treatment of soil with hydrochloric acid (after Kacinski) and separation

of fractions through sieving and pipetting. Interpreting the analysis was

made following the I.C.P.A. indications (Florea et. al. 1987). The soil

classification was made according to Romanian system of soil classification

(SRTS) (Florea, Munteanu 2003).

The archaeozoological material analysis. Determining the

archaeozoological material was made using the collection from the

Animal Morphology Laboratory as well as atlases and comparative

anatomy publications. For quantification of fauna remains the number of

bone remains were counted as well as the minimum number of

individuals; another method of study applied in the analysis was

osteometry, which implies the appraisal of size at the withers.

GIS procedures

As the data was higly heterogeneous due to the various sources

they originated from, it was necessary, in order to integrate them in a

homogeneous data base and standardize them to use GIS techniques. For

integration, processing and analysis of data a spatial data base was

conceived using Geographic Information System (GIS).

A first category of data were obtained during the campaigns, such

as soil profiles, the palynological data, as well as archaeozoological and

observations regarding the general and particular features of the studied

area and the archaeological site, data that had to be included in a

homogenous chart. This chart, along with that containing the chemical

analysis results of the samples was connected with the spatial data base

of the area with the help of x, y coordinates for each profile in the Stereo

70 projection, plus topographic and ortophographic plans, free available

meteorological data from international databases (WORLDCLIM,

NOOA), other maps and plans (master plans, estate plans, old maps,

etc.), from diverse studies or other sources. In order to obtain a final

pattern, the interpolation was realised in two consecutive phases; first


105

obtaining the raw pattern based on which a layer of randomly

distributed points in order to eliminate the step type artifacts. The second

phase was realised using together the layer with altimetrical values and

the one obtained in the first stage of the interpolation. Also, for a various

statistical analysis, programs and modules designed to analyse the

pedological data were used, with results such as the variation of

granulometrical depth fractions, placing within the textures diagram or

soil colours in horizons.

Results

Isaiia. As a result of preliminary interpretations of obtained data

from the pedological analysis it was observed that the common lowland

Jjija‐Prut in the vicinity of settlement is made up of gleyic, frequently

saline alluvial soils. The soils in the close vicinity of the settlement are

aluviosoils, gelyic soils, soloceac and presents A ochre and mollic horizons,

well developed, followed by an AG horizon (a transitional phase from A

to G, a gleyic, mineral horizon shaped in a water imbued environment,

due to the groundwater located close to the surface) and by CGor and Gr

horizons (gleyic horizons of oxidation and reduction). Very often the

gleyic processes are associated with salinization and alkalinization.

On the slope there are soils from the chernisoils type, such as

chernozem with A mollic horizons, with an AC transition horizon or Bv,

while in the substrate there are carbon‐accumulative C horizon, followed

in some areas by an R horizon (oolithic carbonate sandstone) (Fig. 1).

In general, it is obvious that the soil cover is characterised by

altitudinal layers, oriented East‐West, from limestone chernozem and

representative in the inferior third and middle part of the right slope of

the Jijia valley to cambic chernozem, more evolved in the upper part of

the slope. This disposal is locally interrupted by inter zonal and azonal

soils, their genesis and distribution are not affected by bioclimatic

conditions, but by influence of local factors in pedogenesis: rendzinical

chernozem (on limestone and Sarmatian sandstone‐limestone), erodo‐


106

soils and rego soils (where the slope is declivous), as well as gleyic soils

and alluvial soils (in the depression area and the lowlands of Jijia). The

most evolved soil from the site’s vicinity is the cambic chernozem,

specific for the silvo‐steppe bioclimate.

There are 1198 fauna remains from household activities of the

community, a relatively small quantity. Fragments of molluscs, such as

36 lamellibranchiate valves – Unio genus as well as mammals fauna

remains (1162 specimens), without any vertebrate groups being detected.

The mammals remais are distributed in 12 species, out of which

five are domestic (Bos taurus, Ovis aries, Capra hircus, Sus scrofa

domesticus, Canis familiaris), seven feral species (Lepus europaeus, Castor

fiber, Sus scrofa ferus, Cervus elaphus, Capreolus capreolus, Bos primigenius,

Ursus arctos), and Equus caballus (Coroliuc 2009) (Chart 1).

In a sinecological diagnosis on distribution of feral mammal species

depending on their ecological affinities, only forest species are present

(72,97%) and forest selvage (27,02%). The forest species are: stage, wild

boar, bear and beaver and forest selvage species: aurochs, roebuck and hare.

Hoiseşti. From the geological genesis, in the hinterland of the

settlement from Hoiseşti, the base is made up of pebble and rough sand,

while on the upper parts there is fine sand and a cover of alluvial clay

with sand lenses. The total thickness of alluvial deposits varies between

six and eight meters. Due to the predominance of clays, on the surface

there are also small patches of suspended groundwater and swamp areas

or many salty areas. Around Banu locality, it can be observed in the river

bed sides that they are made up, on the upper part, from sands mixed

with alluvial clays, approximately 1,5 meters thick; under that layer,

there is a burried gleyic soil layer (0,60 meters), while lower there are

alluvial clays (Fig. 2).

Concerning the soil classification, due to a lack of a strict

stratigraphical and chronological correlation between the layer of

Cucuteni habitation and the Bahlui riverside, we have taken into

consideration the types of soil developed in the vicinity of the site, at the

depth of two meters. The existence of two types of soil developed on


107

alluvial deposits is visible: gleyic mollic limestone alluvial soils, mildly

strong saline and saline gleyic soils. Frequently, in the Bahlui riverside

alluvial soils are found burried under the present day soils.

The hydro‐halomorphic soils are widespread in the riversides of

Prut, Jijia, Bahlui and on some sides from the Moldavian Plain, mostly

where clays and saline marl are intersected. These soils result from the

gelyic and salinization and/or alkanization processes and are charaterised

by a powerful alkaline pH. They present on the surface an A ochre or

mollic horizon followed by an intermediate horizon associated with a

saline horizon in the first 50 centimeters. These soils were shaped in a

silvo‐steppe bioclimate (the evapotranspiration exceeds the rainfall

quantity at least a part of one year), with conditions of local excess of

humidity as result of groundwater located close to surface. The presence

of varied permeability, frequently lower, a low‐moderate alkaline

reaction and a high concentration of salts are also specific.

Within the archaeozoological batch from Hoiseşti a number of 3475

fauna remains were identified, out of which 3 remains belong to birds,

509 are molluscs (a gasteropode remain and 508 remains of bivalves) and

2963 remains belong to mammals, out of which only 1557 were specifically

identified (Chart 2).

The identified domestic mammals species with nourishment

importance are: Bos taurus, Sus scrofa domesticus, Ovis aries, Capra hircus;

in addition, without direct economic importance is Canis familiaris. Sus

scrofa domesticus has the highest frequency in number of remains and

estimated individuals, the remains belonging to domestic swine that

represent almost a third from the total of those specifically determined in

the entire batch. The predominance of swine in the Hoiseşti sample

constitutes a particular case, as it is known that in the archaeozoological

samples for Cucuteni culture, phase A, cattle hold a predominance,

followed by ovicaprines and porcines (Haimovici 1987).

The feral mammal species with highest frequency appearing in this

batch are Cervus elaphus, Sus scrofa ferus, Capreolus capreolus, Bos primigenius,

species that provided the meat neccesary of the community. Sporadically


108

there are also remains of Lepus europaeus, Ursus arctos, Castor fiber, Felis

sylvestris, Vulpes vulpes and Sciurus vulgaris. The number of remains from

feral mammals is relatively high, namely 40,78% of the total of those

specifically identified, which leads us to believe that hunting represented,

along with animal husbandry, a vital activity of the settlement’s inhabitants.

For all the mammals identified species in the batch from Hoiseşti a

distribution of remains on skeleton segments was observed.

Exploiting the aquatic resources is proven by the presence within

the sample of a number of 508 valves and valve fragments, all belonging

to Unio genus.

Poduri. From a geological point of view, the greatest extension in

the studied area is held by Helvetian deposits, illustrated by the upper

horizon, made of sandy complex (Poduri layers), predominantly made

from sands with sandstone concretions, gypsum, calcareous shales and

tuff, as well as from gray or reddish marls (Murgeanu 1970). The terrace

on which the settlement is located is made of deposits from inferior

holocene era such as sands, gravel and loess deposits at the upper part.

The positioning in natural conditions similar to that from Fulgeriş is to be

noted, as both sites are enclosed by three steep, hard to reach sides. In the

case of Poduri settlement, the access is limited to the North by the

forefront of the 30 meters high terrace of Tazlăul Sărat, while at East and

South by the valley of Pârâul Bisericii, deepened with approximately 20‐

25 meters in the terrace deposits.

The soil of the terrace on which the settlement is located is an Argic

Stagnic Phaeozem (P2), while the soil succession is as folllows: Am (0‐

30cm) – ABw (30‐48‐cm)‐Btw (48‐90cm) – BC (90110cm) –C (>110cm). In

the case of P1, the material is man mixed, dark in colour and with

numerous pottery fragments until 100 centimeters deep. The chemical

and physical analyses of soil are almost complete, as well as the spore‐

pollen analyses; a number of 20 samples were taken for these analyses.

To the South, in the Făgădăului Hill, the Phaeozems tranlate into stagnic

and typical preluvo‐soil, while to the North, in the Tazlăul Sărat


109

riverside, in the high riverside there are mollic aluvio‐soils and in the

lowlands limestone, gleyic and bank type soils (Fig. 3).

Due to the fact that, in the recent years, the archaeological excavations

at Poduri were ceased, we weren’t able to research the inside of the

settlement from a pedological point of view.

The archaeozoological batch from Poduri totals 8419 fauna remains

out of which 55 are molluscs ‐ 0,65%, 5 are from birds ‐ 0,06%, while

mammals amount to ‐ 99,29%. The remains belonging to molluscs are

valves and shells of gasteropodes and lamellibranchiates, complete or

fragmented. 55 remains of molluscs were collected, out of which 19 was

determined that belonged to gasteropodes, being either entire or

fragmented shells from Helix genus. The other 36 remains belong to

lamellibranchiates, out of which 16 to Unio crasus specie, 8 to Unio

pictorum species, while 12 of them were distributed Unio genus, due to

their highly fragmented state. Bird bones, being thin and fine are

frequently eaten by dogs, which leads to an underestimation of this

fauna category, represented by small or large size, probably feral birds.

Out of the 8350 remains assigned to mammals, only a number of 3260

were specifically determined, 29 being human remains, 20 belonging to

porcines ‐ Sus sp., two remains were assigned to the group Bos taurus/Bos

primigenius, two to the group Ovis aries/Capra hircus/Capreolus capreolus,

one to the group Bos taurus/Cervus elaphus and one remain to a rodent,

while the rest weren’t specifically determined due to their fragmentary

state. Some bones presenting certain types of pathology were also

identified: a nasal fragment of Bos taurus and a fragment of proximal

metacarpus from Bos primigenius, belonging to mature individuals with

exostosis, while two rib fragments, probably from cattle, presented

fracture callus. Numerous bones were gnawed by carnivores, others

present burning traces, while others present cutting traces. The

proportion of remains from domestic mammals represents 86,17% from

the total remains assigned to mammals. Five species of domestic

mammals were identified: Bos taurus, Sus scrofa domesticus, Ovis aries,

Capra hircus, Canis familiaris (Chart 3).


110

Most frequently are identified remains of domestic bovine, followed

by ovicaprine and porcine.

Bos taurus. For the domestic bovine, 1895 fragments were identified,

from minimum 25 individuals. The size at withers was calculated based

on a metetarsus from a female individual (applying Fock’s coefficients,

1966), resulting a value of 1166,3 mm. The minimum age for sacrificing

bovines, as indicated by the postcranial skeleton was established as being

younger than 12‐15 months, based on fragments of proximal radius non

epiphysis. Observing the dentition and based on the mandibular fragments

that presented milky teething or dentition younger than 4 months –

based on M1 teeth which weren’t gnawed, the minimum age for

sacrificing is up to 4 months. The maximum age for sacrificing based on

dentition exceeds 4 months, as the M3 teeths medium gnawed indicate.

Ovis aries/Capra hircus. Ovicaprines, as the bone fragments point

out, are placed second, after bovine, but in terms of estimated number of

individuals, the situation reverses. The horn processes identified for goat

are of prisca type, while for sheep only horn fragments were identified.

The ovicaprines were sacrificed under 3‐4 months, the age being

established based on the fragments of humerus distal non epiphysised.

Based on dentition, the minimum age for sacrificing was 3 months,

established after the study of an inferior M1 non eroded tooth, while the

maximum was over 3 years, established after the study of a strongly

eroded inferior M3 tooth.

Sus scrofa domesticus. For this species, 330 bone fragments were

identified, assigned to a minimum number of 15 individual. The height

at the withers was estimated, based on an astragalus, at 756,9 mm

(calculated after Teichert coefficient). For this species, the minimum

sacrificing age considering the post cranial skeleton is younger than 12

months, depending on humerus distal non epiphysised fragments and

those of proximal radius non epiphysised. Based on dentition, the

miminum age for sacrificing is 6 months, based on a upper M1 non

gnawed tooth, while the maximum exceeds 3 years, as indicated by an

upper M3 strongly gnawed tooth.


111

Canis familiaris. The 57 identified remains were assigned to a

minimum number of four individuals, one being immature, with age

between 9‐10 months.

The identified feral mammals are Cervus elaphus (stag), Capreolus

capreolus (roebuck), Sus scrofa ferus (wild boar), Bos primigenius (auroch).

In addition, sporadically are found Ursus arctos (bear), Castor fiber

(beaver), Lepus europaeus (hare), Meles meles (badger), Martes sp. (marten),

Dama dama (fallow deer), Vulpes vulpes (fox), Mustela putorius (polecat).

For stag it was determined that the skeleton fragments belong to minimum

six individuals, five matures and one immature. Concerning the horn

fragments is hard to surely determine if they belonged to hunted

individuals or fell naturally and were subsequently collected in order to

manufacture different objects. The fragments assigned to roebuck belong

to minimum of five mature individuals. Also, a number of five

individuals was determined for wild boar, out of which three mature and

two immature specimens. For auroch it was established that the bone

fragments are from three individuals, two matures and one immature.

For all identified mammal species from the Poduri batch the

distribution of remains on skeleton segments was observed, with a

predominance of those belonging to appendicular skeleton. From the

total of remains of Bos taurus, 67% belong to the appendicular skeleton, a

similar situation being recorded for Sus domesticus. The proportion for

ovicaprines is also significantly higher for the appendicular skeleton,

72%, while for stag represents 62%. For wild boar it was established that

the remains from the appendicular hold a 77% share.

Equus caballus. Seven fragments assigned to a single individual

were identified for this species.

Conclusions

The envinroment not only filters the initial archaeological data, but

also affects the behaviour of studied human communities in subtle and

varied ways, therefore the actions of human communities represents, at


112

least partially, adaptive reactions to environment’s stimuli. We will

follow tha manner in which the reconstruction of paleo environment can

allow the reconstruction of economic characteristics typical for prehistoric

communities, with emphasis on its articulation depending on the

opportunities offered by the natural environment.

Although the data obtained up until now within the project cannot

provide a complete image of the environment in the hinterland of the

studied settlements, we can try to sketch some specific strategies that

were used; these strategies are different, as it will be clear for each

studied habitation level.

We consider that marking the general features of climate’s

evolution for neo‐eneolithic in North‐Eastern Romania is neccesary as

following the data evaluation from the archaeological literature, we have

reached to the conclusion that these are incomplete and mostly mistaken;

for the time sequence studied by us, the climate’s evolution presents

different features than the climate from Western and North‐Western

Europe, which experienced hot and dry conditions between 8.000 and

4.300 cal. BC. Therefore, we used reconstructions of climate and vegetal

cover from a series of palynological studies that benefit from wide

stratigraphical columns and refined chronological survey: Bişoca

(Subcarpathians of Buzău), Mohoş (Harghitei Mountains), Iezerul Călimani

(Călimani Mountains), Steregoiu (Gutâi Mountains) and Preluca Ţiganului

(Gutâi Mountains) (Feurdean 2005; Feurdean, Bennike 2004; Feurdean,

Willis 2008a; Feurdean, Willis 2008b; Feurdean et al. 2007a; Feurdean et

al. 2007b; Feurdean, Willis, Astaloş 2009; Tanţău, 2006; Tanţău et al. 2003;

Tanţău et al. 2006; Tanţău et al. 2009; Tanţău et al. 2011). The data

provided by climate reconstruction based on pollen analysis were

completed with those from analysis of stable oxygen isotopes from two

speleothems from Poleva Cave (Locvei Mountains) (Constantin et al.

2007) and Urşilor Cave (Apuseni Mountains) (Onac et al. 2002). Also, all

these data were corroborated with our analyses made on soils of

chernozem type located within the reference frame.


113

After centralising and corroborating all data we reached the

conclusion that, for the above mentioned time sequence, the

morphological features and results of physical‐chemical analyses for the

soil profiles underlines a certain stability of the pedo genetic factors

(climate, vegetation, landscape) within that time sequence; the phyto‐

climatic conditions were similar, with small oscillations, to these from

present time. The most evolved type of soil from the area is chernozem,

typical for a silvo‐steppe bioclimate, where in certain periods of year, the

evapotranspiration exceeds the water share from the soil. The data

provided by pollen and δ18O indicate that for the neo‐eneolithic period a

warm and moist climate was present, with an average yearly temperatures

from 6‐80C, during summer with temperatures from 18‐200C and with an

average yearly rainfall of approximately 600 mm. These information will

allow us to evaluate further the possibilites for cultivation of plants,

through comparisons between their specific requirements and the

existent environment conditions.

Taking into consideration the fact that cereals represent the main

culture specific for the agricultural system of neolithic communities, an

element that has to be considered when discussing this occupation is

illustrated by the neccesary conditions for cultivating. Thus, the optimum

level of pH in soil for these cultures varies between 5,5 and 6,5, which

indicates the neccesity for slightly acid soils. As we have already pointed

out, a feature of halomorphic soils is the high degree of alkaline,

respectively pH values way over 8, which qualifies them as improper for

cereal cultivation. Regarding the hydromorphic soils, although they

present a high natural fertility potential, the weak‐moderate alkaline

reaction indicate pH values between 6 and 8, that can result in a lower

productivity. Also, from the ecological and functionality of cereals roots,

it was determined that they tend to develop in well aired and rich in

favorable nutrients soil horizons, avoiding the area characterised by

hypoxia or toxic mineral levels (Manske, Vlek 2002: 250). From this

perspective, the cereal harvests can be seriously compromised by the

water saturation from soil, which leads to the decrease of O2 level from


114

the soil, this phenomenon being often accompanied by the increase of

CO2 level and ethylene. Such changes result in the compromise of cereal

harvests. Considering these data and adding the above mentioned

climate conditions, specific for the habitation time sequence of the

studied settlements, as well as the existence of groundwater close to the

surface and the low hydraulic conductivity of the identified soils, we

have discovered that the Bahlui and Jijia riversides didn’t provide

favorable conditions for extensive agricultural activity. Another important

factor in determining the possibilities for domestic plant cultivation is the

morphology of landscape. From this point of view, favorable areas for

agriculture in the Hoiseşti settlement hinterland are offered by the flat

terrains from the Bahlui riverside as well as by the lower sides (under 50)

of the hills located North from it. Still, if they would have wanted to

cultivate these sides, the settlement should have occupied a more

northern position, within the riverside, or on one of the terraces from the

northern hills. The leaning degree (between 10 and 200), of the sides that

limit to the South the riverbed makes it unusable for tillable land, and we

can assume that, in the Cucuteni communities economy, the emphasis

was made on exploiting the resources offered by the riverside. At Isaiia

settlement, the base of the side where it is situated offers favorable

conditions for agriculture, through its relatively gentle leaning, a fact

confirmed by the pedological and spore‐pollen analyses; for Poduri, the

most likely area for agricultural exploitation was situated in the close

vicinity of the site, on the terrace fragment.

In the settlements from Isaiia and Poduri it was observed that

bovines hold a predominant place among the domestic mammals,

followed by ovicaprines and porcines, a distribution typical for eneolithic

settlements from Eastern Romania (Cavaleriu, Bejenaru, Huisman 2008).

At Hoiseşti animal husbandry seem to have been less important, a

fact supported by the analysis of osteological remains that revealed an

extraordinary share of almost 39% of feral species in the archaeozoological

inventory. Also, among the domestic animals, the low percentage of Bos

taurus (14%) compared to Sus scrofa domest. (28%) and Ovis/Capra (20%)


115

places Hoiseşti settlement as an atypical case regarding the animal

husbandry strategies.

This image can be explained once we consider a series of specific

factors. Firstly, the features of the paleo‐environment typical for the

surroundings of Hoiseşti settlement, with its humid area and steep sides

is ideal for raising porcines and less adequate for cattle raising

(Choquenot, Ruscoe 2003: 23; Jarman 1971: 262; Ganskopp, Bohnert 2009:

115; Putfarken, Dengler, Lehmann 2008: 62; Rodríguez‐Estévez, Sánchez‐

Rodríguez et alii 2010). Also, unlike cattle and ovicaprines, the swine is

an relatively easy animal to raise, for example, during winter its

subsistence can be ensured with household waste (Diener et alii 1978:

497; Shaw 1938: 381). Furthermore, unlike cattle, its reproduction cycle is

much faster, taking place twice a year, with a total number of up to 30

piglets for each female (Crabtree 1989: 212; Diener et alii 1978: 498); all

these factors made raising swines a sure source of proteins, with an

increased risk tolerance.

Accumulating information from archaeozoological data regarding

the studied sites allowed us to start a statistical approach through

analysing different strategies of treating zootechnical resources. During

this year we have exposed the statistical analyses, in an aggregate

manner, to data provided by the archaeozoological inventory from Isaiia,

Hoiseşti and Poduri settlements. The main objective was to identify some

structural specific features of the archaeozoological remains in order to

underline exchange/trade practices using domestic animals and defining

specific zootechnical practices. To meet this goal, the material was

exposed to an exploratory analysis of data. Its initial structure (see

histogram and stem and leaf plot) indicated the existence of two sets of

data. After separating the data depending on remains from the axial

skeleton and appendicular skeleton, the exploratory analysis showed a

normal distributrion, which allowed us to analyse the archaeozoological

data according to these coordinates. Although from the point of view

concerning exchange/trade we couldn’t underline clear sets of data, a

series of interesting aspects regarding the zootechnical practices were


116

unveiled. Comparing the percentages of archaeozoological remains from

artiodactyls, both domestic and feral, with the normal percentages from a

whole skeleton (Chart 4), we noticed that there are no differences

between the treatment of carcass from the feral and domestic animals.

Moreover, the report of percentages between the axial and appendicular

skeleton from the archaeozoological researches compared with the

normal distribution indicates that both domestic and feral animals were

sacrificed at a certain distance from settlement, inside the site being

brought mainly elements of axial skeleton, richer in meat. This observation

leads us to believe that, aside the pottery specialization, obvious at

Hoiseşti, for the studied settlements a specialization of members in

communities from Isaiia, Hoiseşti and Poduri as shepherd is clear; the

similar treatment of archaeozoological remains from the hunted species

and domestic ones also represents a significant clue in favor of existence

of an area (located in the hinterland of the settlements), where the

majority of livestock raised for exploiting primary products was kept.

The existence of members from prehistoric communities that administered

and constantly cared for the herds in the settlement’s hinterland is

proven by the clear morphometrical differences between Bos taurus and

Bos primigenius, a fact that signals the absence of cross breeding; it is

somewhat different in the case of Sus domest., where morphometrical

data indicate the existence of cross breeding with Sus scrofa ferus.

References:

Cavaleriu R., Bejenaru L., Huisman N., 2008. „Archaeozoological note concerning

the Cucuteni A cultural level on the Poduri‐Dealu Ghindaru site (Bacău

county)”. Analele Univ. „Al. I. Cuza”, Iaşi, SN. Biol. Anim. LIV, 297‐300.

Choquenot D., Ruscoe W. A., 2003. „Landscape Complementation and Food

Limitation of Large Herbivores: Habitat‐Related Constraints on the

Foraging Efficiency of Wild Pigs”. The Journal of Animal Ecology 72, 1,

14‐26.


117

Crabtree P. J., 1989. „Sheep, Horses, Swine, and Kine: A Zooarchaeological

Perspective on the Anglo‐Saxon Settlement of England”. Journal of Field

Archaeology 16, 2, 205‐213.

Constantin S., Bojar A.‐V., Lauritzen S.‐E., Lundberg J., 2007. „Holocene and Late

Pleistocene climate in the sub‐Mediterranean continental environment: A

speleothem record from Poleva Cave (Southern Carpathians, Romania)”.

Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology 243, 322–338.

Coroliuc A., 2009. Studiul anatomo‐comparat al materialului arheozoologic provenit

din staţiunea precucuteniană de la Târgu Frumos în corelaţie cu materialele din

alte staţiuni neolitice de pe teritoriul Moldovei Centrale, Teză de doctorat,

Universitatea „Al.I. Cuza”, Facultatea de Biologie. Iaşi.

Diener P. et alii, 1978. „Ecology, Evolution, and the Search for Cultural Origins:

The Question of Islamic Pig Prohibition [and Comments and Reply]”.

Current Anthropology 19, 3, 493‐540.

Feurdean A., 2005. „Holocene forest dynamics in northwestern Romania”. The

Holocene 13, 435‐446.

Feurdean A., Bennike O., 2004. „Late Quaternary palaeoecological and

paleoclimatological reconstruction in the Gutaiului Mountains, NW

Romania”. Journal of Quaternary Science 19, 809–827.

Feurdean A., Willis K. J., 2008a. „The usefulness of a long‐term perspective in

assessing current forest conservation management in the Apuseni Natural

Park, Romania”. Forest Ecology and Management 256, 421–430.

Feurdean A., Willis K. J., 2008b. „Long‐term variability of Abies alba (Mill.)

populations in the NW Romanian forests — implications for its

conservation management”. Diversity and Distribution 14, 1004–1017.

Feurdean A., Mosbrugger V., Onac B. P., Polyak V., Veres D., 2007a. „Younger

Dryas to mid‐Holocene environmental history of the lowlands of NW

Transylvania, Romania”. Quaternary Research 68 (3), 364–378.

Feurdean A., Wohlfarth B., Björkman S., Tanţău I., Bennike O., Willis K. J.,

Fărcaş S., Robertsson A. M., 2007b. „The influence of refugial population

on Lateglacial and early Holocene vegetational changes in Romania”.

Review of Palaeobotany and Palynology 145, 305–320.

Feurdean A., Willis K. J., Astaloş C., 2009. „Legacy of the past land use changes

and management on the ‘natural’ upland forests composition in the

Apuseni Natural Park, Romania”. The Holocene 19, 1–15.


118

Florea N., Munteanu I., 2003. Sistemul român de taxonomie a solurilor (SRTS).

Bucureşti: Editura Estfalia.

Florea N., Bălăceanu V., Răuţă C., Canarache A. (eds.), 1987. Metodologia elaborării

studiilor pedologice, I.C.P.A. Bucureşti.

Ganskopp D. C., Bohnert D. W., 2009. „Landscape nutritional patterns and cattle

distribution in rangeland pastures”. Applied Animal Behaviour 116, 100‐119.

Haimovici S. 1987. „Quelques problèmes d’archeozoologie concernant la culture

de Cucuteni”. In M. Petrescu‐Dîmboviţa, N. Ursulescu, D. Monah, V.

Chirica, La civilisation de Cucuteni en contexte européen (eds.). Iaşi: BAI I,

157‐166.

Jarman M., 1971. „Culture and Economy in the North Italian Neolithic”. World

Archaeology 2, 3, 255‐265.

Manske G. G. B., Vlek P. L. G., 2002. „Root architecture – Wheat as a model

plant”. In Yoav Weisel, Amram Eshel, Uzi Kafkafi (eds.), Plant roots. The

hidden half. New York‐Basel, 249‐259.

Monah D., Antonescu S., Bujor A., 1980. „Raport preliminar asupra cercetărilor

arheologice din comuna Poduri, jud. Bacău”. Materiale, Tulcea, 86‐99.

Monah D., Antonescu S., Bujor A., 1982. „O importantă descoperire

arheologică”. Arta 7‐8, 11‐13.

Monah D., Dumitroaia Gh., Monah F., Preoteasa C., Munteanu R., Nicola D.,

2003. Poduri‐Dealul Ghindaru. O troie în Subcarpaţii Moldovei. Piatra Neamţ:

Editura Constantin Matasă, BMA XIII.

Monah F., Monah D., 2008. Cercetări arheobotanice în tell‐ul calcolitic Poduri‐Dealul

Ghindaru. Piatra Neamţ: Editura Constantin Matasa, BMA XIX.

Putfarken D., Dengler J., Lehmann S., Härdtle W., 2008. „Site use of grazing

cattle and sheep in a large‐scale pasture landscape: A GPS/GIS

assessment”. Applied Animal Behaviour 111, 54‐67.

Reitz E. J., Wing E. S., 2008. Zooarchaeology, Second edition. Cambridge:

Cambridge University Press.

Rodríguez‐Estévez V., García A., Peña F., Gómez A.G., 2009. „Foraging of

Iberian fattening pigs grazing natural pasture in the dehesa”. Livestock

Science 120, 135–143.

Rodríguez‐Estévez V., Sánchez‐Rodríguez M., García A., Gómez‐Castro A. G.,

2010. „Feed conversion rate and estimated energy balance of free grazing

Iberian pigs”. Livestock Science 132, 152‐156.

Shaw E. B., 1938. „Swine Industry of China”. Economic Geography 14, 4, 381‐397.


119

Onac B. P., Constantin S., Lundberg J., Lauritzen S.‐E., 2002. „Isotope‐climate

record in a Holocene stalagmite from Ursilor Cave (Romania)”. Journal of

Quaternary Science 17, 319–327.

Tanţău I., 2006. Histoire de la végétation tardiglaciaire et holocène dans les Carpates

Orientales (Roumanie). Cluj‐Napoca: Presa Universitară Clujeană.

Tanţău I., Reille M., de Beaulieu J. L., Fărcaş S., Goslar T., Paterne M., 2003.

„Vegetation history in the eastern Romanian Carpathians: pollen analysis

of two sequences from the Mohos crater”. Vegetation History and

Archaeobotany 12, 113–125.

Tanţău I., Reille M., de Beaulieu J. L., Fărcaş S., 2006. „Late Glacial and Holocene

vegetation history in the southern part of Transylvania (Romania): pollen

analysis of two sequences from Avrig”. Journal of Quaternary Science 21

(1), 49–61.

Tanţău I., Reille M., de Beaulieu J. L., Fărcaş S., Brewer S., 2009. „Holocene

vegetation history in Romanian Subcarpathians”. Quaternary Research 72,

164–173.

Tanţău I., Fărcaş S., Beldean C., Geantă A., Ştefănescu L., 2011. „Late Holocene

paleoenvironments and human impact in Făgăraş Depression (Southern

Transylvania, Romania)”. Carpathian Journal of Earth and Environmental

Sciences 6 (1), 101–108.

Ursulescu N., Merlan V., 1997. „Isaiia”. Cronica Cercetărilor Arheologice.

Campania 1996, 32, plate XXIV.

Ursulescu N., Merlan V., Tencariu F. A., 2001. „Isaiia, com. Răducăneni, jud.

Iaşi”. Cronica Cercetărilor Arheologice. Campania 2000, 110–112, pl. 28.

Ursulescu N., Merlan V., Tencariu F. A., 2002. „Isaiia, com. Răducăneni, jud. Iaşi.

Punct: Balta Popii”. Cronica Cercetărilor Arheologice. Campania 2001,

160–162, pl. 66–67.

Ursulescu N., Merlan V., Tencariu F. A., Văleanu M. C., 2003. „Isaiia, com.

Răducăneni, jud. Iaşi”. Cronica Cercetărilor Arheologice. Campania 2002,

158–160, pl. 66.

Ursulescu N., Tencariu F. A., Merlan V., Kogălniceanu R., Chirilă L., Văleanu

M.‐C. 2004. „Isaiia, com. Răducăneni, jud. Iaşi”. Cronica Cercetărilor

Arheologice. Campania 2003, 149–153, pl. 32.

Ursulescu N., Cotiugă V., Bodi G., Chirilă L., Boghian D., Ţurcanu S., Văleanu

M.‐C., Garvăn D., Minea B., Lazanu C., Bulgaru B.‐I., Mocanu F., Balaur


120

R., 2004. „Hoiseşti, com. Dumeşti, jud. Iaşi”. Cronica Cercetărilor

Arheologice. Campania 2003, 139–142.

Ursulescu N., Tencariu F. A., Merlan V., Kogălniceanu R., Chirilă L., Bodi G.,

2005. „Isaiia, com. Răducăneni, jud. Iaşi. Punct: Balta Popii”. Cronica

Cercetărilor Arheologice. Campania 2004. 188–189, pl. 20.

Ursulescu N., Cotiugă V., Tencariu F. A., Bodi G., Chirilă L., Kogălniceanu R.,

Garvăn D., 2005. „Hoiseşti, com. Dumeşti, jud. Iaşi”. Cronica Cercetărilor

Arheologice. Campania 2004, 177–178.

Ursulescu N., Tencariu F. A., Scarlat L., Bodi G., Lazanu C., Solcan L., Robu I.,

Merlan V., Cozma M., Bounegru Al., Vornicu M., Vornicu A., 2006. „Isaiia,

com. Răducăneni, jud. Iaşi. Punct: Balta Popii”. Cronica Cercetărilor

Arheologice. Campania 2005, 187–190, pl. 35.

Ursulescu N., Tencariu F. A., 2006. Religie şi magie la est de Carpaţi acum 7000 de

ani. Tezaurul cu obiecte de cult de la Isaiia. Iaşi: Editura Demiurg.

Fig. 1. Location and pedological context of the settlement from Isaiia.


121

Fig.2. Location and pedological context of the settlement from Hoiseşti.


122

Fig. 3. Location and pedological context of the settlement from Poduri.

Species NO % NMI %

Bos taurus 771 66,35 64 48,86

Ovis aries 16 4

Ovicaprinae 38 62 5,34 7 14 10,68

Capra hircus 8 3

Sus scrofa domesticus 54 4,65 8 6,11

Canis familiaris 4 0,34 2 1,53

Domestic mammals 891 76,68 88 67,18

Equus caballus 24 2,06 6 4,58

Ursus arctos 3 0,26 2 1,53

Sus scrofa ferus 65 5,59 9 6,87

Bos primigenius 21 1,81 4 3,05

Cervus elaphus 137 11,79 15 11,45

Capreolus capreolus 19 1,63 5 3,82

Lepus europaeus 1 0,09 1 0,76

Castor fi ber 1 0,09 1 0,76

Feral mammals 247 21,26 37 28,24

Total 1162 100 131 100

Chart 1. Distribution of bone remains from mammal species in the Isaiia

settlement (apud Coroliuc 2009, 56, completed by Cavaleriu)


123

Species NO % NMI %

Bos taurus 222 14,26 5 7,46


Ovis aries/Capra hircus 204 13,10 7 10,44

Ovis aries 12 0,77 2 2,99

Capra hircus 6 0,39 2 2,99


Domestic mammals total 921 59,15 36 53.73

Cervus elaphus 158 10,15 3 4,48






Castor fiber 1 0,06 1 1,49

Felis sylvestris 1 0,06 1 1,49

Vulpes vulpes 4 0,26 1 1,49

Sciurus vulgaris 3 0,19 1 1,49

Feral mammals total 635 40,78 30 44,78


Specific identified mammals total 1557 100 67 100

Chart 2. Distribution of bone remains from mammal species

in the Hoiseşti settlement.


124

Distribution of bone remains from mammals species in the Poduri sample.

Species NO % NMI %

Bos taurus 1895 58,13 25 24,04


Ovis aries/Capra hircus 467 14,33 15 14,42

Ovis aries 32 0,98 8 7,69

Capra hircus 20 0,61 5 4,81


Domestic mammals total 2810 86,20 72 69,23

Cervus elaphus 170 5,21 6 5,77





Castor fiber 10 0,31 2 1,92


Meles meles 2 0,06 2 1,92

Martes sp. 2 0,06 1 0,96

Dama dama 1 0,03 1 0,96

Vulpes vulpes 1 0,03 1 0,96

Mustela putorius 1 0,03 1 0,96

Feral mammal total 443 13,59 31 29,81


Specific identified mammals total 3260 100 104 100

Homo sapiens 29 ‐ ‐ ‐

Sus sp. 20 ‐ ‐ ‐

Ovis aries/Capra hircus/ Caprelus capreolus 2 ‐ ‐ ‐

Bos taurus/Bos primigenius 2 ‐ ‐ ‐

Bos taurus/Cervus elaphus 1 ‐ ‐ ‐

Rodent 1 ‐ ‐ ‐

Unidentified mammals total 5035 ‐ ‐

Mammals total 8350 ‐ ‐ ‐

(NO – number of remains; NMI – minimum number of individuals)

Chart 3. Distribution of bone remains per mammal species

from the Hoiseşti settlement.


125

One‐Sample Test

Test Value = 46

t df

Sig. (2‐

tailed)

Mean

Differenc

e

95% Confidence Interval of the Difference

Lower Upper

Appendicul

ar

9.228 16 .000 23.53176 18.1257

Chart 4. One‐Sample t‐test for comparing the percentages of archaeozoological

remains from the artiodactyl with normal percentages in a complete skeleton

127

DIN NOU DESPRE VASELE DE TIP COSULEȚ

Cornelia‐Magda Lazarovici1

Abstract

In this study we have presented two pots (both fragmentary) discovered

in our own excavations at Scânteia – Dealul Bodeşti (Pit 63, fig. 1) and

Poieneşti – Măgura/Dealul Teilor (Pit Gr. 905, fig. 2). Both fragments belong

to the basket type pots, used as cultic ones (for which is a large literature).

If the fragment from Scânteia is covered only with a white engobe and has

not traces of painting, the other pot preserves area that permit the

reconstruction of the shape and of the decoration. This last pot was

decorated mainly with a geometric design : are used spirals (interior and

exterior), combined with triangular motives (inside); the exterior area of

the wall margins is underlined by brown lines parallel to the walls, short

lines perpendicular on them completing the decoration. We have also to

note that walls of the pot are slightly flared. On the preserved part of the

pot we can observe that there are two small orifices on the short walls that

suppose possibility to be hanging.

We have mentioned other pots of the same shape (fig. 3‐7), already

known in the archaeological literature coming from different settlements

belonging to the Cucuteni A phase or of Cucuteni B phase (fig. 8, 13). We

have also remembered other pots of the same shape from Tripolyan area

also noticed in the international archaeological literature, that prove that

this type of pot was in use for a long period of time, including the last

phases of Tripolye, CI‐CII (= Cucuteni B and Horodiştea‐Erbiceni culture).

Between these presented pots very interesting are two recipients, one

from Platar collection and the other one from Talianki excavations. The

pot included now in Platar collection (fig. 9‐10), by modeling and decor

represent for sure an artwork. Its decoration, including a mixture of

geometric and zoomorphic elements relate with other pots, of different

shape, from Cucuteni or Tripolyan area.

1 Academia Română – Filiala Iași, Institutul de Arheologie.

CORNELIA‐MAGDA LAZAROVICI

128

The pot from Talianki, modeled more as a box present only a

geometric decoration (fig. 11).

Another problem that we try to solve was related with the

appearance of such shape. In our opinion, this shape is very much related

with rectangular vessels from other cultural areas, especially related with

Vinča B/C communities; this shape is first present in Banat area, at Vršac,

afterwards being spread in different cultures, such as Zau (fig. 14),

Turdaş (fig. 15), Tisa, and Petreşti area; we believe that from this last

culture the shape was spreading in Cucuteni area, representing one more

relations with Transylvanian areas.

De‐a lungul timpului vasele de cult cucuteniene au atras atenţia

mai multor cercetători, formele acestora fiind variate, la fel ca şi decorul

lor (Dumitrescu et al. 1954: 385, fig. XCIII/15 şi notele 132‐133; Crîşmaru

1977: 53 şi urm, fig. 37; Monah 1978: 45‐53; Dumitrescu 1974; 1979;

Marinescu‐Bîlcu 1974: 167‐179; Niţu și Chirica 1988: 17‐37; Mantu 1991:

328‐334; 1993: 129‐141; Boghian și Mihai 1987 : 313‐324; Boghian 1997: 63‐

74; 2012: 107‐136; Lazarovici et. al. 2009). În studiul de faţă ne propunem

să abordăm din nou această categorie de recipiente, iar interesul nostru

se opreşte în mod special asupra celor denumite vase de tip coşuleţ, două

astfel de piese provenind din cercetările noastre, respectiv din siturile

Cucuteni A3 de la Poieneşti şi Scânteia.

Fragmentul de la Scânteia – Dealul Bodeşti provine din Gr. 63,

indicând un vas de tip coşuleţ realizat dintr‐o pastă semifină, cu cioburi

pisate şi mici concreţiuni calcaroase în compoziţie, de culoare gălbuie.

Fragmentul păstrat provine din partea de jos a vasului, reprezentînd o

parte din baza recipientului. Aşa cum se observă (fig. 1), vasul a fost

acoperit cu o angobă alburie, mai bine păstrată în interior, uşor difuză la

exterior. Partea păstrată are o lungime de circa 6 cm, lăţimea sa fiind în

aceeaşi zonă de circa 13 cm. Pereţii vasului sunt modelaţi mai subţiri spre

partea superioară. Partea păstrată indică un vas cu laturile inegale, de

formă aproximativ dreptunghiulară.

DIN NOU DESPRE VASELE DE TIP COŞULET

129

A doua piesă pe care o prezentăm provine tot dintr‐o groapă (Gr.

905, ‐1,73‐1,96 m), de această dată din situl Poieneşti – Măgura/Dealul

Teilor. Fragmentele acestui vas au fost reasamblate, ceea ce ne oferă

posibiliatatea reconstituirii formei şi decorului său (fig. 2 a‐c). Vasul a

fost modelat dintr‐o pastă semifină având o formă relativ dreptunghiu‐

lară, cu baza mai îngustă decât partea superioară care este uşor evazată.

Laturile vasului sunt uşor reliefate, constituind un gen de nervuri. În

partea păstrată se observă două perforaţii care pornesc de la bază şi se

regăsesc şi la partea superioară a laturilor scurte, care permiteau probabil

agăţarea recipientului. Decorul vasului pare să fi fost complex, folosindu‐

se spirale pe partea exterioară, combinate cu motive unghiulare la partea

interioară; în exterior, laturile scurte sunt decorate cu elemente liniare.

Atât spiralele cât şi aceste motive unghiulare au fost pictate cu alb şi roşu

şi bordate cu o culoare neagră‐brună. Pereţii exteriori ai vasului sunt

marcaţi de linii negre lungi, de la care pornesc alte linii scurte

perpendiculare; mijlocul fundului, ca şi laturile scurte sunt decorate cu o

linie neagră, întreruptă.

În arealul Cucuteni acest gen de recipiente apar de la nivelul etapei

Cucuteni A2, fiind întâlnite până la nivelul fazei Cucuteni B : Mărgineni –

Cetăţuia (fig. 3‐4; trei astfel de recipiente, din care două fragmentare;

două piese provin din aceeaşi locuinţă, a treia provenind dintr‐o altă

locuinţă Cucuteni A2) (Monah 1978: 45‐47, fig. 1/1‐3, 5); Hăbăşeşti (fig. 5,

vas nedecorat) (Dumitrescu et. al. 1954: 385, fig. XCIII/15 şi notele 132‐

133: 402); Cucuteni (Zaharia et. al. 1970: 186, 414, pl. XXXVIII);

Drăguşeni (jud. Botoşani), în siturile de la Ostrov (un singur vas, fig. 6) şi

respectiv În Deal la Lutărie (trei vase: două decorate cu caneluri şi pictură,

fig. 7, unul nedecorat) (Crîșmaru 1977: 53 ‐54, Ostrov ‐ fig. 20/10, 10a, 37,

38/1, 1a, pl. I/2); Podei – Târgu Ocna (fig. 8) (Cucoș 1972‐1973: 68, fig.

4/1). Un vas de formă similară, de mici dmensiuni, nedecorat, este


130

menţionat şi în descoperirile mai vechi de la Şipeniţ (fig. 13) (Childe

1923: 275, fig. 22, forma 9)2, la nivel Cucuteni B/Tripolie C.

În ultimii ani două piese similare au fost găsite şi în arealul

Tripolie: una face parte din colecţia Platar, iar locul de descoperire nu

este cunoscut cu exactitate (Pivdenogo, între Bug şi Drina), având o

înălţime de circa 18 cm, fig. 9‐10) (Enţiklopedia Tripolskoi... 2004, vol. I;

Videiko 2004: 68); cea de a doua piesă provine din cercetările de la

Talianki (fig. 11) (Krut et. al. 2001: fig. 47; Enţiklopedia Tripolskoi... 2004,

vol. I: 543). Cel mai interesant este fără îndoială vasul din colecţia Platar.

Ca formă se apropie de vasele din aria Cucuteni de la Mărgineni şi mai

ales de la Poieneşti: fundul este dreptunghiular, iar pereţii vasului sunt

evazaţi spre buza uşor răsfrântă. Pereţii sunt marcaţi pe margini prin

muchii relative fine puse în valoare şi de decorul liniar (două linii drepte

paralele de‐a lungul pereţilor între care sunt alte linii perpendiculare

înguste). Vasul în discuţie comportă un decor complex, geometric în

exterior, dublat de unul geometric combinat cu reprezentări zoomorfe în

interior. Este realizat dintr‐o pastă semifină, gălbuie, cu cioburi pisate şi

mici concreţiuni calcaroase (fig. 9b), fiind bine ars. Laturile vasului sunt

marcate de două linii brune (una mai lată în zona gurii) şi una roşie.

Pereţii lungi sunt decoraţi cu ove şi şi triunghiuri, fiind demarcaţi de

benzi duble brune, care bordează dunga roşie din interior. Laturile scurte

sunt puse în valoare prin arcuri de cerc circumscrise spaţiului, de diferite

grosimi, brune, care spre partea superioară se termină cu un decor în

formă de dinţi de lupi. Linia brună de sub buză, ceva mai lată, este

decorată cu un şir de spirale vălurite care reapar şi pe partea superioară a

buzei în interior. Decorul interior constă din patru cervidee, grupate câte

două pe laturile lungi (de fapt trei cerbi şi un căprior, fig. 10a‐c), pe

laturile scurte fiind redate o pasăre (barză?) şi probabil un câine (fig. 10d‐

e). Vasul denotă o mare măiestrie atât în ceea ce priveşte modelarea, dar

2 Vasul ilustrat prezintă două tortiţe, pe una din laturile lungi şi o singură tortiţă

pe cealaltă latură lungă; laturile vasului se arcuiesc imediat după bază, dar

partea lor superioară este dreaptă.


131

şi prin decorarea lui. Este atribuit fazei Tripolie CII, grupei Kosenivka

(Enţiklopedia Tripolskoi... 2004, vol. II: 224‐225). Prin modelare şi mai ales

prin decor vasul reprezintă fără îndoială o adevărată operă de artă.

Maniera de decorare a vasului, prin îmbinarea elementelor geometrice cu

cele zoomorfe reprezintă o caracteristică întâlnită în mai multe cazuri în

faza Cucuteni B şi în Tripolie C.

Vasul descoperit la Talianki (Tripolie CI) este fragmentar, dar a fost

reconstituit. Ca formă diferă de cele prezentate anterior, având mai mult

sau mai puţin aspectul unei cutii. A fost modelat şi de această dată dintr‐

o pastă de bună calitate, semifină, dar decorul este mult mai schematizat.

Vasul este mai lat spre bază şi se îngustează spre buză, marcată printr‐o

uşoară şanţuire; buza este dreaptă; pe laturile lungi era câte o tortiţă.

Vasul a fost decorat doar în zona acestei şănţuiri, cu o culoare brună.

Motivele decorative sunt de această dată doar geometrice, constând din

şase semicercuri, câte trei pe fiecare faţă, între care este redat un triunghi

cu baza în sus, de culoare brună. Semicercurile sunt accentuate prin

trasarea lor cu câte patru linii subţiri. În interior vasul nu a fost decorat.

În arealul Tripolie un recipient similar vaselor de tip coşuleţ, dar

fără un decor atât de elaborat ca cele prezentate anterior a fost descoperit

şi într‐o groapă de cult de la Usatovo (fig. 12) (Dergačev 1991: Tafel 83/7).

Vasul de care vorbim prezintă un decor realizat din şnur înfăşurat pe

buză şi pe corp.

Nu intenţionăm să dezbatem aici problema tuturor recipientelor

rectangulare sau prismatice din arealul Cucuteni‐Tripolie, tratată de

altfel destul de amplu de diferiţi cercetători înaintea noastră, ci doar să

punctăm câteva descoperiri care par să fi avut un prototip apropiat, care

a fost transmis în timp, meşterii olari contribuind prin modelare şi decor

la realizarea unor piese deosebit de interesante. Totuşi nu putem să nu

ne întrebăm care este originea acestui gen de recipiente. Vasele

patrulatere, care sunt cele mai apropiate de forma prezentată de noi

reprezintă un tip de recipiente care apar conform descoperirilor la nivel


132

Vinča B/C în zona Banatului (Vršac)3, răspândindu‐se ulterior spre nord‐

est şi nord vest. Ele apar în etapa Vinča C1 la Hodoni în groapa 4

(Draşovean 1996: Pl. XXXVI/1a‐1b), în nivel Tisa I la Chişoda‐Livezi

(Lazarovici 1994: 62‐100, Abb. 14/11), în cultura Zau în mai multe aşezări

ale fazei a III‐a: Giurtelecul Şimleului ‐ Coasta lui Damian (Gr. 4)

(Lazarovici 2009: 179‐217, fig. 28; Băcueţ, Crişan 2008: 312, pl. 216/2); Zau

– Grădiniţă, la Cluj în Bulevardul 22 Decembrie nr. 7 şi 10, Cluj – Arhive,

Cluj – Memorandiştilor, Cluj – Piaţa Unirii (fostă Libertăţii) (Lazarovici

2010: 115‐128, fig. 11/3, 13b/9; Maxim 1999: Pl. VIII/8, 10), ca şi la Iclod, în

nivelele II şi II‐III (Lazarovici și Drașovean (eds.) 1991: cat. 160‐163;

Lazarovici 2009: 125)4. Totodată, vase de acest tip apar în cultura Turdaş

(fig. 15), fiind deseori ilustrate de M. Roska (Roska 1941: fig. 86/11‐12,

87/4, 92/7‐14, 93). Noile cercetări de la Turdaş şi din alte situri (Orăştie),

realizate de S. A. Luca, au completat formele de acest tip şi au arătat şi

varietatea de decorare a acestora (Luca 1997: Pl. XXIV/9, 10, 12; XXV/3‐7;

XXVI/7; XXVII/6, 8‐9; XLIII/11; 2001, fig. 27/1, 7‐8, 28/1, 3, 6, 10, pl. II/1, 3,

4; Maxim 1999: fig. 94/tipurile AC, QB). Aceste vase, de origine sudică

sunt prezente şi în cultura Petreşti, la Daia Română (Paul 1992: fig. 10a‐

10b), de unde au fost preluate şi în cultura Cucuteni, ceea ce dovedeşte o

dată în plus relaţiile cu civilizaţiile din Transilvania.

Bibliografie:

Băcueţ Crişan S., 2008. Neoliticul şi eneoliticul timpuriu în Depresiunea Şimleului.

Sibiu.

Boghian D., 1997. „Nouvelles découvertes de vases cucuténiens de culte dans le

départment de Jassy”. Studia Antiqua et Archaeologica III‐IV, 63‐74.

Boghian D., 2012. „Unele consideraţii asupra vaselor cucuteniene antropomorfe

şi antropomorfizate”. Arheologia Moldovei XXXV, 107‐136.

3 Informaţii Gh. Lazarovici, care împreună cu Fl. Draşovean a studiat colecţia de

la Muzeul din Vršac, ce va fi publicată curând. 4 Vase de acest tip se află şi în colecţia Miclea, ca şi în diferite morminte la Iclod ‐

informaţii Gh. Lazarovici.


133

Boghian D., Mihai C., 1987. „Le complexe de culte et le vase à décor

ornithomorphe peint découvert à Buznea (dép. de Iaşi)”. În M. Petrescu‐

Dîmboviţa, N. Ursulescu, D. Monah, V. Chirica (eds.), La civilisation de

Cucuteni en contexte européen. Session scientifique dédié au centenaire des

première découvertes de Cucuteni (Iaşi – Piatra Neamţ 24‐28 septembre 1984).

Iaşi, 313‐324.

Crîşmaru A., 1977. Drăguşeni. Contribuţii la o monografie arheologică. Botoșani.

Cucoş Şt., 1972‐1973. „Vase prismatice neo‐eneolitice”. Memoria Antiquitatis IV‐

V, 67‐72.

Dergačev V., 1991. Bestattungscomplex der späten Tripolje –Kultur. Mainz am Rhein.

Draşovean Fl., 1996. Cultura Vinča târzie (Faza C) în Banat. Timişoara.

Dumitrescu Vl. et al., 1954. Hăbăşeşti, monografie arheologică. Bucureşti.

Dumitrescu Vl., 1974. Arta preistorică în România. București.

Dumitrescu Vl., 1979. Arta culturii Cucuteni. București.

Childe V. G., 1923. „Schipenitz: A Late Neolithic station with painted Pottery in

Bukovina”. The Journal of the Royal Anthropological Institute 53, 263‐288.

Kruts V. A., Korvin‐Pietrovskiy A. G., Ryzhov S. N., 2001. Talianki‐settlement‐

giant of the Tripolian culture. Investigations in 2001. Kiev.

Lazarovici C.‐M., Lazarovici Gh., Ţurcanu S., 2009. Cucuteni – A Great civilization

of the Prehistoric World. Iaşi.

Lazarovici Gh., 1994. „Der Vinča‐C‐Shock im Banat”. Relations Thraco‐Illyro‐

Helléniques, 62‐74.

Lazarovici Gh., 2009. „The Zau culture”. În Fl. Draşovean, D. L. Ciobotaru, M.

Maddison (eds.), Ten years after: The Neolithic of the Balkans, as uncovered by

the last decade of research, Proceedings of the Conference held at the Museum of

Banat on November 9th‐10th, 2007. Timişoara, 179‐217.

Lazarovici Gh., 2010. „Evolution, absolute and relative chronology of the Zau

Culture”. În J. Šutekova, P. Pavuk, P. Kalabkova, B. Kovar (eds.), PANTA

RHEI, Studies on the Chronology and Cultural Development of South‐Eastern

and Central Europe in Earlier Prehistory, Presented to Juraj Pavuk on the

Occasion of his 75th Birthday. Bratislava, 115‐128.

Lazarovici Gh., Draşovean Fl. (eds.)., 1991. Cultura Vinča în România. Timişoara.

Liaşko S. M., Burdo N. B., Videiko M. Ju. (eds.)., 2004. Enţiklopedia Tripolskoi

ţivilizaţii. vol. II. Kiiv.

Luca S. A., 1997. Aşezări neolitice pe Valea Mureşului (I). Habitatul turdăşan de la

Orăştie‐Dealul Pemilor (punct x2). Alba Iulia.


134

Luca S. A., 2001. Aşezări neolitice pe Valea Mureşului (II). Noile cercetări arheologice

la Turdaş ‐ Luncă. I. Campaniile anilor 1992‐1995. Alba Iulia.

Mantu C.‐M., 1991. „Vases anthropomorphes du site Cucuteni A3 de la Scânteia

(dép. de Iaşi)”. În V. Chirica, D. Monah (eds.), Le Paléolithique et le

Néolithique de la Roumanie en contexte européen. Iaşi, 328‐334.

Mantu C.‐M., 1993. „Anthropomorphic Representations on the Precucuteni‐

Cucuteni Cultures”. Anatolica 19, 129‐141.

Marinescu‐Bîlcu S., 1974. „Dansul ritual în reprezentările plastice neo‐eneolitice

din Moldova”. Studii și cercetări de Istorie Veche și Arheologie 25, 2, 167‐179.

Maxim Z., 1999. Neo‐eneoliticul din Transilvania, Cluj‐Napoca.

Monah D., 1978. „Vase‐coşuleţ cucuteniene”. Carpica X, 45‐53.

Nițu A., Chirica V., 1988. „Două vase cucuteniene cu caractere antropomorfe

recent descoperite”. Hierasus VII‐VIII, 17‐37

Paul I., 1992. Cultura Petreşti. București.

Roska M., 1941. Die Sammlung Zsofia von Torma. Cluj‐Napoca.

Videiko M. Ju., 2004. „Tripilska kultura”. În Platar, Kolekcija predmetiv starovini

rodin Platonovich tarut Katalog. Kiiv.

Videiko M. Ju., Burdo N. B. (eds.)., 2004. Enţiklopedia Tripolskoi ţivilizaţii, vol I.

Kiiv.

Zaharia N., Petrescu‐Dîmboviţa M., Em. Zaharia., 1970. Aşezări din Moldova de le

paleolitic pînă în secolul al XVIII‐lea. Bucureşti.

List of illustration

Fig. 1. Fragment of a basket type pot from Scânteia – Dealul Bodeşti/La Nuci, Pit

63.

Fig. 2. A basket type pot from Poieneşti – Măgura/Dealul Teilor, Pit 905.

Fig. 3. Mărgineni – Cetăţuia, pot 1, photo and drawing after Monah 1978: fig. 1/1.

Fig. 4. Mărgineni – Cetăţuia, pot 2, after Monah 1978: fig. 1/2.

Fig. 5. Hăbăşeşti, after Vl. Dumitrescu et alii 1954: 385, fig. XCIII/15.

Fig. 6. Drăguşeni – Ostrov, drawing after Crîşmaru 1977: fig. 37.

Fig. 7. Drăguşeni – În Deal la Lutărie, two fragmentary pots, after Crîşmaru 1977:

fig. 36/1, 34/13.

Fig. 8. Cucuteni B, Podei‐Târgu Ocna, after Cucoş 1977‐1978: fig. 4/1.

Fig. 9. A basket type pot decorated with geometric elements outdoors and

zoomorphic elements inside, Platar collection, after Enţiklopedia Tripolskoi

ţivilizaţii, 2004, vol. I: 160.


135

Fig. 10. A basket type pot decorated with geometric elements outdoors and

zoomorphic elements inside, Platar collection, after Enţiklopedia Tripolskoi

ţivilizaţii, 2004, vol. I: 160; various details.

Fig. 11. Talianki, Tripolie CI, a basket type pot seen from different sides, after

Enţiklopedia Tripolskoi ţivilizaţii, 2004, vol I: 543.

Fig. 12. Usatovo, rectangular vessel from the worship pit no. 5, after Dergacev

1991: Tafel 83/7.

Fig. 13. A basket type pot from Şipeniţ, after V. G. Childe 1923: 276, fig. 22.

Fig. 14. Quadrilateral pots from Zau culture: a) Iclod; b) Cluj ‐ Piaţa Unirii (ex

Libertăţii); Muzeul Naţional de Istorie al Transilvaniei, photo Gh.

Lazarovici.

Fig. 15. Quadrilateral pot from Turdaş culture, collection Zsofia von Torma,

Cluj‐Napoca, photo Gh. Lazarovici.

Fig. 1. Fragment de vas coşuleţ din aşezarea Scânteia –

Dealul Bodeşti/La Nuci, Gr. 63

a

b

Fig. 2. Vas coşuleţ din aşezarea Poieneşti – Măgura/Dealul Teilor, Gr. 905


136

c

Fig. 3. Mărgineni – Cetăţuia, vasul 1, fotografie şi desen,

după Monah 1978: fig. 1/1

Fig. 4. Mărgineni – Cetăţuia, vasul 2,

după Monah 1978: fig. 1/2

Fig. 5. Hăbăşeşti, Vl. Dumitrescu et

alii 1954: 385, fig. XCIII/15


137

Fig. 6. Drăguşeni – Ostrov, desen după Crîşmaru 1977: fig. 37

Fig. 7. Drăguşeni – În deal la Lutărie,

două vase fragmentare, după Crîşmaru

1977: fig. 36/1, 34/13

Fig. 8. Cucuteni B, Podei‐Târgu Ocna,

după Cucoş 1977‐1978: fig. 4/1.


138

Fig. 9. Vas coşuleţ cu decor geometric în exterior şi zoomorf în interior,

colecţia Platar, după Enţiklopedia Tripolskoi ţivilizaţii, 2004, vol. I: 160

Fig. 10. Vas coşuleţ cu decor geometric în exterior şi zoomorf în interior, colecţia

Platar, după Enţiklopedia Tripolskoi ţivilizaţii, 2004, vol. I: 160; diferite detalii


139

Fig. 11. Talianki, Tripolie CI, vas de tip coşuleţ văzut din diferite părţi,

după Enţiklopedia Tripolskoi ţivilizaţii, 2004, vol I: 543

Fig. 12. Usatovo, vas patrulater din

groapa de cult nr. 5, după V. Dergacev

1991: Tafel 83/7

Fig. 13. Vas coşuleţ din aşezarea de la

Şipeniţ, după V. G. Childe 1923: 276,

fig. 22


140

a

b

Fig. 14. Vase patrulatere din cultura

Zau: a) Iclod; b) Cluj ‐ Piaţa Unirii (fostă

Libertăţii); Muzeul Naţional de istorie

al Transilvaniei, foto

Gh. Lazarovici.

Fig. 15. Vas patrulater din cultura

Turdaş, colecţia Zsofia von Torma,

Cluj ‐ Napoca, foto

Gh. Lazarovici.

141

INDUSTRIA MATERIILOR DURE ANIMALE

ÎN AȘEZAREA ENEOLITICĂ DE LA CUNEȘTI –

„MĂGURA CUNEȘTILOR” (JUD. CĂLĂRAŞI)

Monica Mărgărit1, Cristian Eduard Ștefan2,Valentin Dumitrașcu3

Abstract

The tell type Gumelnita settlement from Cunești‐„Măgura Cuneștilor”

was researched for the first time by the ethnologist Leo Frobenius, during

the German occupation in the First World War. The archaeological

material was transported to Berlin and the results were never published.

Dorin Popescu resumes the researches in autumn 1930, the results being

published eight years later, and in spring 1954, were made salvation

diggings at the base of the tell by a group from the new founded Museum

of Călărași, following some floods which affected a part of the settlement.

The most ample researches on the hill were made by Eugen Comșa, in

three campaigns (1980, 1981 and 1982), the results being published in a

series of articles and digging reports. Alas they weren’t systematic

diggings, Eugen Comșa being forced to make salvation diggings, after a

great part of the hill was destroyed by the local authorities after some so

called workings of public interest.

Our study proposes to sketch an image of the means of explotation

of the animal environment by the Eneolithic communities, for the purpose

of obtaining artifacts belonging to the hard animals materials industry

and of the way in which these objects are reintegrated in the cycle, this

time as means of environment explotation. The artifacts lot,

confectionated of animal raw materials, deriving from the settlement

Cunești – „Măgura Cuneștilor” (Călăraşi County) is formed of 53 pieces,

out of which 41 made of bone, 11 of antler and one of tooth. Despite the

1 Universitatea „Valahia” din Târgovişte, Facultatea de Ştiinţe Umaniste,

Departamentul de Istorie şi Litere, Târgovişte, [email protected]. 2 Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, Bucureşti, [email protected]. 3 Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, Bucureşti, [email protected].

MONICA MĂRGĂRIT , CRISTIAN EDUARD ȘTEFAN ,VALENTIN DUMITRAȘCU

142

fact that the ensemble is quantitatively reduced, with few typological

variables, we can show a diverse array of domestic activities,

demonstrating a complex utilization of the offered sources especially for

the domestic animals, but also the gathering of Cervus elaphus antler. The

transformation of these raw materials is reflected by the presence of the

four categories by products and sub‐products resulted after the

technologic chain (finished objects, pieces during processing, supports

and wastes). Our first observation concerns the very reduced number of

the supports and of the wastes – 5 pieces (9%) and pieces during

processing – 2 (4%), in report with that of the finished objects – 46 (87%).

The lack or the scarcity of these “rests” imply two possible explanations:

either it corresponds to an archaeological reality (the pieces were

confectioned outside the site and were brought only finished tools), or we

are dealing with a selection of the material during the archaeological

diggings. A second observation concerns the existence on some tools, in

advanced processing stadium, but without functional usage, a fact that

allows us assert the existence of a stock, in order to replace the fractured

pieces, so the production didn’t respond to the communities’ momentary

needs. The technologic study of the artifacts of animal raw materials,

deriving from Gumelniţa settlement from Cunești demonstrate us that

they are used in various activities, like the earth processing, hunting and

fishing, wood and bark processing, of silex also, skins transformation etc.

Generally, the sample seems to frame into the typological and

technological patterns which are specific for the Eneolithic, as they are

illustrated by the hard animals materials industry from other

contemporary settlements.

Date arheologice

Așezarea gumelnițeană de tip tell de la Cunești – „Măgura

Cuneștilor” a fost cercetată pentru prima oară de către etnologul Leo

Frobenius, în timpul ocupației germane din Primul Război Mondial.

Materialele arheologice au fost transportate la Berlin, rezultatele nefiind

niciodată publicate (Popescu 1938). Dorin Popescu reia cercetările în

toamna anului 1930, rezultatele fiind publicate opt ani mai târziu

(Popescu 1938), iar în primăvara anului 1954, au fost efectuate săpături

INDUSTRIA MATERIILOR DURE ANIMALE DE LA CUNEȘTI –„MĂGURA CUNEȘTILOR”

143

de salvare la baza tell‐ului de către un colectiv de la nou înființatul

Muzeu din Călărași, ca urmare a unor inundații ce afectaseră o parte din

așezare (Anghelescu 1955). Cele mai ample cercetări de pe măgură le‐a

efectuat Eugen Comșa, în trei campanii (1980, 1981 și 1982), rezultatele

fiind publicate într‐o serie de articole și rapoarte de săpătură (Comșa

1983; 1986; 1992; 2001). Din păcate, nu au fost săpături sistematice, Eugen

Comșa fiind nevoit să întreprindă săpături de salvare, după ce o mare

parte din măgură a fost distrusă de către autoritățile locale, în urma unor

așa‐zise lucrări de interes obștesc. Recent, o parte din materiale a fost

reanalizată (Ștefan 2011; Niță și Ștefan 2011), iar în această contribuție ne

propunem rediscutarea industriei materiilor dure animale din această

așezare, aparținând arealului Gumelnița‐Karanovo VI.

Eugen Comşa a surprins pe un profil de 40 de m, realizat pe centrul

măgurii, 11 niveluri de construcţie, separate prin podine de locuinţe şi

prin culoarea depunerilor (Comşa 2001: fig. 3). Încă de atunci, a sesizat că

aici sunt prezente fazele A2 şi B1 ale culturii Gumelniţa, lucru întărit şi

de noi, prin reanalizarea materialului arheologic, în special ceramica

(Ştefan 2011: 27). Partea interesantă a acestei aşezări constă în faptul că

este cel mai estic punct cu materiale aparţinând fazei B1 a culturii

Gumelniţa, în estul Câmpiei Române şi în Dobrogea fiind atestate numai

primele două etape ale acestei culturi.

O probă prelevată dintr‐un fragment de claviculă de om din S. II,

caroul 2, nivelul 4 (Ştefan 2011: 28), prin urmare dintr‐unul din primele

niveluri aparţinând fazei A2 din aşezare, ne‐a furnizat următoarele

rezultate (Laboratorul Radiocarbon de la Poznań)4:

4 Data a fost obţinută în cadrul proiectului „Re‐constructing the identities: facts,

places, peoples, animals and objects of the invisible past”, cod PN‐II‐ID‐

PCE‐2011‐3‐1015, finanţat de UEFISDI‐CNCS. Mulţumim şi pe această cale

domnului Cătălin Lazăr de la Muzeul Naţional de Istorie a României pentru

sprijinul acordat.


144

Lab. Nr. Context Tip mostră Vârstă 14C Data calibrată

Poz‐52574 Nivelul 4, caroul

2

Os uman,

claviculă 5660 ± 40 BP

68.2% probability

4537BC (68.2%)

4456BC

95.4% probability

4596BC (85.0%)

4439BC

4426BC (10.4%)

4369BC

OxCal v4.1.7 Bronk Ramsey (2010); r:5

Atmospheric data from Reimer et al (2009);

Lotul arheologic prezentat în acest studiu nu este, din păcate,

foarte ridicat din punct de vedere numeric. Au fost inventariate 53 de

piese, dintre care 41 confecționate din os, 11 din corn și unul din dinte. În

ciuda faptului că ansamblul este redus cantitativ, cu puține variabile

tipologice, putem pune în evidenţă o gamă diversificată de activităţi

domestice, ele demonstrând o utilizare complexă a surselor oferite mai

ales de animalele domestice, dar şi de colectarea cornului de Cervus

elaphus. Studiul acesta conturează o imagine asupra modalităților de

exploatare ale mediului animal de către comunitățile eneolitice, în scopul

obținerii artefactelor aparținând industriei materiilor dure animale și a

modului în care aceste obiecte sunt reintegrate ciclului, de data aceasta ca

mijloace de exploatare ale mediului.

Industria materiilor dure animale

Osul

Vârfuri. Pe suport în volum au fost confecționate doar patru

vârfuri, din două tibii și o ulnă de ovi‐caprin, precum și dintr‐o ulnă de

Canis familiaris. Epifiza osului se conservă la un singur exemplar (Fig.

1/a), în timp ce la celelalte nu este prezentă, cu înlăturarea în percuție

directă, la un exemplar și fracturarea de natură funcțională, la celelalte

două. La exemplarele pe tibie, pentru amenajarea frontului activ, s‐a

utilizat percuția directă (Fig. 1/d), suprapusă de abraziunea parțială a


145

laturilor de fractură (Fig. 1/c). La unul dintre ele, pe fața superioară, apar

serii de incizii transversale scurte, neregulat dispuse. Extremitatea este

tocită, până la rotunjire, cu lustru pe toată circumferința, invadator în

suprafață (Fig. 1/b). La celălalt exemplar, extremitatea este fracturată, cu

pierderi de materie, astfel că nu putem descifra gradul de extindere al

uzurii. La vârful confecționat pe ulnă de ovi‐caprin, s‐a utilizat forma

naturală a osului (Fig. 1/e). La nivel distal, întreaga circumferință a fost

fasonată prin abraziune (Fig. 1/g). Extremitatea este tocită, până la

rotunjire, cu lustru extins pe 6 mm, acoperind striurile de abraziune (Fig.

1/f), în timp ce partea proximală este fracturată în dents de scie, probabil

funcțional (Fig. 1/h). În cazul ulnei de Canis familiaris, extremitatea distală

a fost regularizată prin abraziune. Striurile specifice sunt cu greu

identificabile, deoarece suprafața piesei prezintă un lustru macroscopic,

rezultat, posibil, din frecarea îndelungată în mână. Fractura la nivel

distal, cu morfologie en laguette, este de natură funcțională.

Suportul plat a fost utilizat pentru crearea a cincisprezece vârfuri,

însă formele și dimensiunile sunt deosebit de variate și reflectă o lipsă completă

de standardizare dar, în același timp, demonstrează că sunt adaptate unei

multitudini de activități. În unele cazuri, transformarea a fost minimală în sensul

unei bipartiții, urmată de un fasonaj prin abraziune, pe suprafețe variabile. Este

cazul a două fragmente distale, confecționate pe diafiză de os lung, specie

indeterminată (Fig. 1/i). Din matrice a fost extrasă o așchie prin percuție,

conform morfologiei marginilor de fractură, ce nu au fost riguros

fasonate. Fața superioară a fost abrazată doar la nivel distal (Fig. 1/k), la

ambele exemplare, ea extinzându‐se și pe întreaga față inferioară, la unul

dintre ele. Extremitatea este tocită, cu lustru macroscopic (Fig. 1/j). Pe o

tibie de Sus domesticus a fost realizat un vârf, fracturat proximal, cel mai

probabil funcțional (Fig. 1/l). Debitajul longitudinal al osului s‐a făcut

prin percuție. Apoi, doar la nivel distal, pe marginile de percuție, s‐a

aplicat o abraziune de regularizare. De asemenea, pentru crearea

vârfului, s‐a utilizat un raclage longitudinal (Fig. 1/n). Nu știm dacă uzura

era foarte extinsă în suprafață, pentru că piesa prezintă o fractură longi‐

tudinală pe fața superioară, dar am putut surprinde striuri longitudinale


146

de uzură (Fig. 1/m). O așchie dintr‐o tibie de Bos taurus (Fig. 2/a),

obținută printr‐o percuție neregulată, a cunoscut o amenajare doar la

nivel distal, prin abraziune în jurul întregii circumferințe (Fig. 2/c),

formându‐se o secțiune circulară. Vârful este tocit (Fig. 2/b), dar nu am

putut identifica striuri funcționale.

Vârfuri din coaste de mamifer de talie mare, au fost obținute prin

percuție difuză (1) sau raclage (1), cu regularizarea prin abraziune a

marginilor de fractură doar la nivel mezo‐distal. Abraziunea a fost

aplicată, tot la nivel distal, și pe cele două fețe. Extremitatea este tocită,

rotunjită, cu uzură macroscopică puternică, ce a acoperit integral

stigmatele de abraziune. Ceva mai elaborată a fost realizarea unui al

treilea vârf (Fig. 2/d), tot pe coastă de mamifer, talie mare. Osul a fost

debitat longitudinal prin raclage, cu greu identificabil, datorită faptului că

laturile sunt în cea mai mare parte fracturate. Fața superioară a fost

regularizată printr‐un raclage longitudinal (Fig. 2/g) iar pe fața inferioară,

printr‐o abraziune integrală a suprafeței (Fig. 2/f), ce a distrus mare parte

din țesutul spongios. Extremitatea este tocită, cu lustru macroscopic

extins în suprafață pe 5 mm (Fig. 2/e), cu acoperirea, pe fața superioară, a

stigmatelor de raclage. Un ultim exemplar, confecționat pe o coastă de

mamifer de talie mare, este un vârf dublu, cu morfologie romboidală.

Din coastă a fost extrasă o așchie, nu știm însă prin ce tehnică, deoarece

marginile de fractură au fost integral abrazate. Spre partea activă, s‐a

adăugat și un raclage, suprapus de această abraziune. Vârful prezintă

lustru de uzură și este puternic rotunjit.

Bipartiția suportului prin rainurage (Fig. 2/o) a fost aplicată pentru

confecționarea a șase vârfuri. Primul dintre acestea, confecționat pe

diafiză de os, mamifer de talie mare, a fost supus unei operații de

abraziune riguroasă a întregii suprafețe. Deși extremitatea este fracturată,

se poate vedea că uzura este prezentă pe ambele fețe, destul de extinsă,

pe aproximativ 10 mm, cu lustru puternic macroscopic și cu înlăturarea

aproape în totalitate a stigmatelor de abraziune. La microscop, pe zona

conservată din extremitatea distală, se observă striuri longitudinale

funcționale. Cel de al doilea, dintr‐un metapod de Bos (Fig. 2/h), a


147

cunoscut aceleași etape tehnologice, ca și piesa anterioară (Fig. 2/j‐k). La

nivel mezial, apar câteva incizii transversale, izolate și neregulat dispuse.

Vârful este puternic tocit, până la aplatizare, cu pierdere importantă de

materie și cu o mică așchiere en languette, peste care se suprapune uzura,

deci el a fost în continuare utilizat și după fracturare (Fig. 2/i). Suprafața

celui de al treilea vârf, dintr‐o diafiză de os lung, mamifer de talie mare,

este destul de degradată, astfel că s‐au pierdut o parte din stigmatele

tehnologice, în plus, este fracturat la ambele extremități. Am identificat

însă câteva stigmate care par să ateste un raclage longitudinal de

amenajare a părții active.

Următorul vârf, tot dintr‐o diafiză de os lung, debitată prin dublu

rainurage, a cunoscut o amenajare prin abraziune, la nivelul distal al

marginilor de fractură și al ambelor fețe. De asemenea, pentru crearea

vârfului s‐a aplicat un raclage longitudinal. Uzura este extinsă în

suprafață (10 mm pe fața superioară), cu lustru puternic și distrugerea

stigmatelor de abraziune. Pentru cea de a cincea piesă, o diafiză din os

lung, mamifer de talie medie, după operația de debitaj, s‐a aplicat un

raclage longitudinal, pentru a imprima marginilor caracterul convergent

(Fig. 2/l). Întreaga suprafață a piesei a fost abrazată, distrugându‐se cea

mai mare parte a stigmatelor acțiunilor anterioare (Fig. 2/n). Extremitatea

este tocită, până la rotunjire (Fig. 2/m). La nivelul extremității proximale,

fractura pare funcțională. La baza zonei funcționale, marginile au un

caracter concav, coincizând probabil cu limita zonei funcționale,

concavitatea putând apărea din utilizare. Ultimul vârf din această

categorie, un metapod de Bos taurus, a fost amenajat la nivelul părții

proximale, după înlăturarea epifizei, prin abraziune, creându‐se un plan

rectiliniu. Întreaga suprafață a piesei a fost riguros fasonată. Peste ea se

pare că s‐a suprapus și lustrul de utilizare, astfel că, doar sporadic, mai

apar stigmate de abraziune. La nivel distal, fracturile sunt tipic

funcționale. La nivel proximal, așchierile longitudinale suprapuse,

alături de aspectul de tasare prezent pe zona fără așchieri, par să stea

mărturie pentru un șoc apărut în urma folosirii ca utilaj intermediar.


148

În fine, un ultim exemplar este reprezentat de un fragment mezial,

din metapod de Bos taurus, a cărui suprafață este puternic degradată,

astfel că nu putem identifica procedeul de bipartiție. Întreaga suprafață a

osului a fost fasonată prin abraziune.

Dăltițe. Categoria tipologică a dăltițelor, confecționate pe suport în

volum, include patru exemplare, elementele scheletice alese drept suport

fiind: ulnă și metapod de Cervus elaphus (Fig. 3/a), tibie de Sus domesticus

și femur de Canis familiaris (Fig. 3/d). La piesele nefracturare, la nivel

proximal, stigmatele evidențiază faptul că epifiza a fost îndepărtată prin

percuție, fără amenajarea planului de fractură. Prelucrarea la nivel distal,

pentru trei dintre exemplare, a fost minimă: o lovitură în percuție directă,

pentru a crea planul de fractură, continuându‐se cu regularizarea

integrală (2) (Fig. 3/b; Fig. 3/e) sau parțială (1) a laturilor de fractură.

Extremitatea activă ilustrează moduri diferite de uzură, corespunzând,

posibil, unor funcții diferite. La prima dintre piese, extremitatea este

fracturată prin mici așchieri, suprapuse de lustru de uzură (Fig. 3/c).

Acest lucru ne conduce la ipoteza unui utilaj intermediar. La celelalte

două exemplare, partea activă este tocită, cu lustru de utilizare prezent

pe ambele fețe și striuri longitudinale funcționale mai extinde pe fața

inferioară (Fig. 3/f), ce prezintă o tocire accentuată în sensul pierderii de

materie, de unde concluzia că aceasta a fost suprafața de lucru.

Cea de a patra piesă prezintă multiple fracturi la nivel proximal

(Fig. 3/g), dar și o latură longitudinală fracturată integral. Latura

conservată ilustrează un debitaj longitudinal prin rainurage (Fig. 3/h).

Debitajul longitudinal nu a vizat integral osul. Am presupus că, într‐o

primă etapă, piesa a funcționat ca o matrice din care s‐a extras un suport.

A ajuns astfel în stadiul de rest de debitaj dar a fost recondiționată și

transformată în piesă finită. Extremitatea prezintă o serie de fracturi pe

fața superioară, dar ele sunt suprapuse de uzură, ceea ce înseamnă că

piesa a fost în continuare utilizată. Prin tipologia fracturilor, credem că

este vorba despre un utilaj intermediar.

Pe suport aplatizat au fost confecționate șase dăltițe, suportul ana‐

tomic ales fiind reprezentat de diafiză de os lung, specie indeterminată


149

(2); metacarp de Bos taurus (1); tibie (1) și femur (1) de Sus domesticus;

mandibulă distală dreaptă de Cervus elaphus (1). La niciunul dintre

exemplare nu se conservă epifiza. Tehnica de bipartiție a suportului este

identică la toate exemplarele: percuția, continuată cu abraziunea

integrală (1) sau parțială (5) a planului de fractură. Asemenea categoriei

anterioare, stigmatele de uzură și, mai ales, amplitudinea dezvoltării lor

este variată. La unul dintre exemplare (Fig. 3/i), pentru amenajarea părții

proximale, laturile de fractură au fost modificate, prin percuție lansată

difuză, devenind convergente, extremitatea proximală nefiind regulari‐

zată prin abraziune. Pe fața superioară, a fost aplicat un raclage longitu‐

dinal, destul de neregulat, probabil pentru a atenua din convexitatea

suprafeței. El a fost suprapus de o abraziune transversală (Fig. 3/j), mai

riguroasă (și devenită oblică) spre extremitate. Extremitatea prezintă

uzură pe ambele fețe, cu lustru și acoperirea striurilor de abraziune de

către striuri longitudinale funcționale (Fig. 3/k), mult mai extinsă pe fața

inferioară, ceea ce demonstrează că aceasta este fața de contact. La un alt

exemplar, pe fața superioară, doar la nivelul extremității, abraziunea

transversală este foarte accentuată, în comparație cu fața inferioară unde

zona de uzură este foarte întinsă, cu acoperirea abraziunii. De aceea,

presupunem, că a avut loc o repunere în formă a frontului activ, dinspre

fața superioară.

Cu totul specială este dăltița confecționată pe mandibulă (Fig. 4/a).

Abraziunea a fost aplicată doar pe fața inferioară, la nivelul extremității

(Fig. 4/c). Pe fața superioară, frontul activ s‐a format din utilizare. Uzura,

cu lustru macroscopic, este prezentă pe ambele fețe, cu dezvoltarea de

striuri funcționale longitudinale (Fig. 4/b), dar este însotiță de așchieri

(piesă intermediară?).

Categoria spatulelor este reprezentată de trei exemplare. Supor‐

turile alese au fost: coastă de mamifer de talie mare (2 exemplare) (Fig.

4/d) și coxal de Bos/Equus (1 exemplar). În toate cazurile, osul a fost

bipartiționat longitudinal, prin percuție, urmată de abraziunea integrală

(Fig. 4/f) a laturilor de fractură, în două cazuri sau parțială, într‐un caz.

La primul exemplar, abraziunea s‐a extins și asupra feței inferioare, cu


150

înlăturarea aproape integrală a țestului spongios. Uzura este extinsă în

suprafață (Fig. 4/e), cu lustru macroscopic pe ambele fețe, cu striuri

lungi, paralele axei. La celelalte două exemplare nu apare o suprafață de

uzură a piesei, specifică spatulelor, ceea ce înseamnă că nu au fost încă

utilizate, putându‐se vorbi în acest caz de un stoc, pentru înlocuirea

pieselor fracturate.

În categoria tipologică a elementelor receptoare am inclus o

singură piesă (Fig. 4/g), confecționată pe metacarp distal de ovi‐caprin.

Osul a fost segmentat transversal, prin sciage (Fig. 4/h), urmat de

flexiune, pentru detașarea finală. La nivelul planului de fractură,

suprafața a fost fasonată prin abraziune. În plus, peste ea pare să se

suprapună o zonă de uzură, suprafața având, pe tot diametrul piesei, un

puternic lustru macroscopic (Fig. 4/i). La nivel mezo‐proximal, apar

incizii transversale scurte, neregulat dispuse, destinate creșterea frecării.

Domeniul spiritual este reprezentat de o statuetă prismatică (Fig.

4/j), confecționată dintr‐un metacarp de Sus domesticus. Secțiunea piesei

este triunghiulară iar extremitățile conservă mare parte din morfologia

osului. De altfel, acest tip de os a fost ales pentru forma sa naturală,

foarte apropiată de a viitoarei piese, în vederea unei prelucrări cât mai

facile. Tehnologic, la una din extremități, s‐a aplicat o abraziune de pe

trei fațete (Fig. 4/l). Pe două dintre ele, pentru a reda ochii, au fost inițiate

perforații prin rotație (Fig. 4/k). La nivelul uneia dintre perforații, s‐a

inițiat perforația și de pe fața opusă, fără finalizare. În acest fel, sub o

formă schematizată, s‐a sugerat o siluetă antropomorfă.

Din așezarea de la Cunești provin și o falangă I (Fig. 5/a) și falangă

II de Sus domesticus (Fig. 5/c), ce au cunoscut un procedeu de modificare

a volumului, prin abraziunea uneia dintre fețe (Fig. 5/b, 5/d) creându‐se o

suprafață plană. Un astragal de Ovis aries a (Fig. 5/e) a fost transformat

prin aplatizarea feței mediale, printr‐o abraziune oblică axei (Fig. 5/f).

Pe o coastă de mamifer, de talie mare, a fost confecționată o piesă

(Fig. 5/g), prevăzută cu o perforație, a cărei funcție nu o putem stabili.

Coasta a fost debitată longitudinal, fără a mai putea reconstitui tehnica,

deoarece întreaga suprafață, inclusiv marginile de fractură, au fost


151

supuse unui fasonaj fin și riguros (Fig. 5/h), care a îndepărtat pe fața

inferioară mare parte din țesutul spongios. Amenajarea la nivel distal

pare să se fi realizat prin percuție. Perforația este executată prin rotație

bifacială (Fig. 5/i).

La capitolul indeterminate, menționăm și un metacarp distal de

Ovis aries, fracturat la nivel distal. Singura informație de natură

tehnologică este prezența unor incizii transversale, precum cele ce apar

pe piese de tip mâner, de unde concluzia că era o piesă finită.

Resturile de debitaj sunt repezentate de un metatars distal de Ovis

aries (Fig. 5/j), ars la negru și un metapod de Cervus elaphus. Ambele con‐

servă stigmatele unei metode de bipartiție prin dublu rainurage (Fig. 5/k).

Cornul

Exploatarea cornului în așezarea de la Cunești a fost periferică,

fiind reprezentată de o singură piesă diagnosticabilă tipologic, de cinci

piese fracturate la nivelul părții active, două piese în curs de prelucrare,

un suport și două resturi de debitaj.

Piesa finită în discuție, prevăzută cu o extremitate de tip daltă, este

puternic arsă la negru, cu fracturi multiple (Fig. 5/l). Prin masivitate,

credem că este o piesă prelucrată pe axă. Debitajul – pe marginea

conservată – a fost realizat prin percuție, ce nu pare să fi fost suprapusă

de un fasonaj de amenajare al planului de fractură. Extremitate a fost

amenajată bifacial dar, datorită arderii, sunt distruse stigmatele de

fasonaj, ca și cele de uzură. La nivel proximal, fractura pare de origine

funcțională.

În ceea ce privește piesele fracturate, faptul că ele nu prezintă

morfologii și nici stigmate tehnologice similare, ne obligă la prezentarea

lor separată. Prima piesă este reprezentată de zona bazală a unui corn

căzut (Fig. 6/a). Lateral, piesa a fost tăiată, dar nu mai putem identifica

tehnica, deoarece suprafața a fost riguros fasonată, suprapunând

stigmatele anterioare. Unealta era prevăzută cu o perforație cu

morfologie cilindrică, dispusă oblic axei, ce a fost inițiată prin percuție,

continuată apoi cu rotație. Interiorul perforației nu conservă stigmate

tehnologice, deci putem presupune că a fost intens utilizată. Cea de a


152

doua piesă (Fig. 6/b) conservă o zonă dintr‐o perforație, cu uzură internă

– nu putem însă identifica tehnica de execuție. La una din extremități

sunt evidente stigmatele unei desprinderi prin percuție din ramură,

suprapuse de uzură – în aceste condiții putând fi considerată partea

activă. Urmează două exemplare ce conservă la ambele extremități

stigmatele specifice unei segmentări prin percuție directă (Fig. 6/c). De

asemenea, median, se păstrează stigmatele unei perforații cu morfologie

rectangulară (Fig. 6/d), executată bifacial prin percuție. Cel mai probabil,

erau piese intermediare, destinate înmănușării. În fine, putem menționa

și un fragment de corn de Cervus elaphus, conservând o parte dintr‐o

perforație realizată prin percuție.

Piesele în curs de prelucrare sunt reprezentate de două harpoane

(Fig. 7/a‐e), cu aspect grosier, care nu au cunoscut nicio etapă de fasonaj.

Partea proximală este limitată de două protuberanțe cu morfologie

triunghiulară. La nivel mezial, laturile sunt rectilinii paralele, secțiunea

rectangulară. Trunchiul este caracterizat de prezența a șase barbeluri,

dispuse pe două rânduri, asimetrice, cu o morfologie aproximativ

dreaptă (margine distală convexă, cea proximală rectilinie). Vârful este în

prelungirea barbelurilor, având o extremitate neregulată, margini

rectilinii convergente, secțiune triunghiulară. În ceea ce privește tehnica

de prelucrare, cornul a fost debitat longitudinal, dar nu mai putem

identifica tehnica, datorită intervențiilor tehnologice ulterioare. Proce‐

deul de detașare a barbelurilor și protuberanțelor de la nivel proximal a

vizat crearea a două incizii prin sciage (Fig. 7/b, c, f), ce au reprezentat

marginea distală a unei barbeluri și cea proximală a celeilalte, progresiv

adâncite până la intersectarea lor. Extremitatea proximală a fost subțiată

prin așchieri suprapuse (Fig. 7/d, g), doar pe fața superioară. Nu am

putut identifica niciun stigmat al operației de fasonaj, pentru a

regulariza, spre exemplu, țesutul spongios de pe fața inferioară, de aceea

le‐am și atribuit categoriei pieselor în curs de prelucrare. Putem afirma că

este vorba despre un stoc de suporturi, semi‐fabricate, pentru a înlocui

piesele distruse. În plus, deja se poate evidenția existența unor suporturi


153

standardizate și a unor serii de piese, dacă ținem cont de morfometria și

morfologia asemănătoare a celor două harpoane.

Suportul a fost confecționat pe o axă de corn de Cervus elaphus,

debitat la ambele extremități prin percuție directă. Pe una din fețe apar

câteva tăieturi, dar ele sunt recente.

Primul rest de debitaj este constituit dintr‐un fragment de axă și o

rază (Fig. 6/e). La una din extremități ilustrează o desprindere prin

percuție iar la cealaltă o fractură rezultată dintr‐o acțiune de flexiune. Cel

de al doilea rest de debitaj (Fig. 6/f) a fost obținut prin aplicarea unei

percuții directe, în jurul întregii circumferințe, la ambele extremități (Fig.

6/g). În ciuda exfolierilor în suprafață, se poate vedea că s‐a îndepărtat

perlatura, prin percuție directă. Considerăm că acest rest a fost

îndepărtat de pe o piesă în curs de prelucrare (poate nu au convenit

dimensiunile piesei și a fost ajustată).

Dintele

Cu totul excepțional este un molar de Bos taurus, prelucrat pentru a

fi transformat în obiect de podoabă (Fig. 7/h). Din studiile noastre, dinții

de mamifere, poate cu excepția caninilor de Sus scrofa, sunt rar prelucrați

în așezările gumelnițene. Piesa este fracturată longitudinal, astfel că nu‐i

putem identifica forma finală. Putem doar afirma că perforația a fost

realizată prin rotație unifacială (Fig. 7/i). Suprafața a fost abrazată pentru

modificarea formei (Fig. 7/j), poate cu scopul de a imita forma unui canin

de cerb.

Discuții

Pornind de la eșantionul studiat, putem concluziona faptul că

achiziția materiilor prime s‐a făcut prin două mijloace: reciclarea resturilor

provenind de la activitățile de descărnare ale animalelor, mai ales

domestice, dar și sălbatice, și, avem în vedere, în acest caz, osul sau

colectarea cornului de Cervus elaphus. Atrage atenția numărul ridicat de

tipuri de suporturi (a tipurilor de oase folosite), în contrast cu numărul

restrâns de specii selectate. În primul caz, vorbim despre o selecție de


154

economie, în al doilea caz, achiziția este specializată, în sensul organizării

unor expediții de colectare. Predomină clar selecția oportunistă, aceea de

a utiliza suporturi la îndemână, provenind mai ales de la animalele

domestice, cele de animale fiind utilizate secundar, și avem în vedere

doar două unelte confecționate pe os de cerb (Cervus elaphus).

Tabel 1 ‐ Ponderea cantitativă a diferitelor tipuri de materii prime

și repartiția pe specii și elemente anatomice, utilizate în așezarea de la Cunești ‐

„Măgura Cuneștilor”

ELEMENT

ANATOMIC

Bos taurus

Ovi‐caprine

Sus domesticus

Cervus elaphus

Canis familiaris

Indet mamifere

Corn 11

Astragal 1

Mandibula 1

Molar 1

Costae 7

Coxal 1

Ulna 1 1 1

Metacarpus 1 2 1

Metapod 4 1

Femur 1 1

Tibia 1 2 3

Metatarsus 1

Phalanga 2

Diafiza de os lung 8

TOTAL 9 7 7 13 2 15

Transformarea acestor materii prime este reflectată, în așezarea de

la Cunești, prin prezența celor patru categorii de produse și sub‐produse


155

rezultate în urma lanțului tehnologic (obiecte finite, piese în curs de

prelucrare, suporturi și resturi de debitaj). Prima noastră observație ține

de numărul foarte restrâns al suporturilor și resturilor de debitaj – 5

piese (9%) și pieselor în curs de prelucrare – 2 (4%), în raport cu cel al

pieselor finite – 46 (87%). Resturile de debitaj sunt, în general, indicatori

importanţi pentru primele etape de prelucrare ale pieselor deoarece, în

numeroase cazuri, etapa fasonajului distruge stigmatele operațiilor

anterioare. Lipsa sau raritatea acestor „rebuturi” implică două explicaţii

posibile: fie ea corespunde unei realităţi arheologice (piesele erau

confecţionate în afara sitului şi erau aduse doar uneltele finite), fie este

vorba despre o triere a materialului în timpul săpăturilor arheologice. A

doua observație se leagă de existența unor unelte, aflate în stadiu finit de

prelucrare, lipsite însă de uzura funcțională, ceea ce ne permite să

afirmăm existența unui stoc, pentru a înlocui piesele fracturate, deci

producția nu răspundea strict nevoilor de moment ale comunității.

În ceea ce privește ponderea numerică a produselor finite, tabloul

este următorul (tabel nr. 2):


156

Nr. Tip de unealtă Os Corn Dinte

1. Vârf 19 ‐ ‐

2. Daltă 10 1 ‐

3. Spatulă 3 ‐ ‐

4. Astragal abrazat 1 ‐ ‐

5. Falangă abrazată 2 ‐ ‐

6. Statuetă prismatică 1 ‐ ‐

7. Podoabă ‐ ‐ 1

8. Mâner 1 ‐ ‐

9. Indeterminată 2 5 ‐

Studiul categoriilor enunţate a dus la identificarea tehnicilor,

specifice celor două etape – debitajul şi fasonajul – necesare creării unui

produs finit. Debitajul a permis obținerea a două tipuri de suporturi: în

volum și aplatizate. Ponderea celor două tipuri de suporturi este destul

de echilibrată: 30 exemplare – pe suport aplatizat și 23 exemplare,

pentru cele conservând volumul anatomic. Evaluarea produselor și sub‐

produselor lanțului operator, ne‐a permis identificarea a trei variante de


157

scheme operatorii: prin segmentare, prin bipartiție și prin fasonaj direct.

În ceea ce privește tehnicile din etapa debitajului, în sens transversal s‐a

utilizat: percuția directă (atestată la la 5 exemplare din os și 6 din corn),

urmată de sciage (1 exemplar din os). În sens longitudinal, pentru

procedeele de debitaj longitudinal, tehnica predominantă a fost percuția

(14 exemplare din os și 1 exemplar din corn), urmată de rainurage (9

exemplare din os) și raclage (2 exemplare pe coastă).

În cadrul procedeelor de modificare ale suprafeței, abraziunea a fost

tehnica cel mai des folosită. Ea a fost, uneori, singura etapă a fasonajului

(27 cazuri) sau a fost asociată cu o tehnică anterioară de raclage

longitudinal (7 cazuri). Urmează percuția directă (mici așchieri

suprapuse, pentru înlăturarea perlaturii) (1 exemplar). Pentru procedeul

de modificare a volumului, principala tehnică utilizată a fost perforația,

ce înregistrează mai multe variante în execuție. Ea a fost realizată prin

rotație (2 cazuri, pentru os și unul pentru dinte), percuție asociată cu

rotație (1 exemplar din corn) și percuție (3 exemplare din corn). O altă

tehnică de modificare a volumului a fost sciage‐ul, utilizat pentru

detașarea barbelurilor harpoanelor. În cadrul schemei operatorii de

modificare prin fasonaj direct, s‐a aplicat abraziunea pentru 4 piese din

os și pentru podoba confecționată din dinte.

Studiul tehnologic al artefactelor din materii dure animale,

provenind din așezarea gumelnițeană de la Cunești ne demonstrează că

ele sunt folosite în cadrul unor activități variate, precum prelucrarea

pământului, vânătoare și pescuit, prelucrarea lemnului și a scoarței, a

silexului, transformarea pieilor etc. Acest tip de studiu nu este relevant

atâta timp cât nu este discutat și contextul cultural mai larg însă, din

păcate, dimensiunile reduse ale eșantionului descris nu încurajează

eventuale comparaţii cu alte ansambluri specifice, descoperite în contexte

gumelnițene. Observația noastră nu este întâmplătoare deoarece

specialiștii concordă în a afirma că, atât selecția materiilor prime (Choyke

și Daróczi‐Szabó 2010), cât și tehnologia (Luik și Maldre 2007; Choyke

2009; Dobres 2010; Luik 2011) depind, în primul rând, de tradiția

culturală, care implică o experienţă colectivă, acumulată în timp, ce


158

devine linia directoare pentru întreaga comunitate. Putem doar afirma

că, în linii generale, eșantionul pare să se înscrie în tiparele tipologice și

tehnologice specifice eneoliticului, așa cum sunt ele ilustrate de industria

materiilor dire animale din așezările de la Stoicani – „Cetățuia” și

Suceveni – „Stoborăni” (jud. Galați) (Beldiman et al. 2012), Pietrele –

„Măgura Gorgana” (jud. Giurgiu) (Toderaș et al. 2009), Măriuța‐tell (jud.

Călărași) (Mărgărit et al. 2013); Bordușani – Popină (jud. Ialomița)

(Mărgărit et al. 2009) sau Hârșova‐tell (jud. Constanța) (Mărgărit și

Popovici 2012) etc.

Mulțumiri

Acest articol a fost elaborat în cadrul a două proiecte de cercetare

susținute și finanțate de Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului

Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării, CNCS‐UEFISCDI, cod proiecte

PN‐II‐RU‐TE‐2011‐3‐0133 și PN‐II‐ID‐PCE‐2011‐3‐1015.

Bibliografie:

Anghelescu N., 1955. „Cercetări și descoperiri arheologice în raioanele Călărași

și Slobozia”. Studii și Cercetări de Istorie Veche 6, 1‐2, 311‐330.

Beldiman C., Sztancs D.‐M., Ilie C., 2012. Artefacte din materii dure animale în

colecția Muzeului de Istorie Galați. Eneolitic/Osseous Materials Artefacts in the

Collection of History Museum Galați. Aeneolithic. Cluj Napoca: Mega.

Bronk Ramsey Ch., 2010. „OxCal Program, v. 4.1.7”, Radiocarbon Accelerator

Unit, University of Oxford, UK; program accessible on the world‐wide‐

web at http://c14.arch.ox.ac.uk/embed.php?File=oxcal.html.

Choyke A. M., Daróczi‐Szabó M., 2010. „The complete and usable tool: some life

histories of prehistoric bone tools in Hungary”. In Al. Legrand‐Pineau, I.

Sidéra, N. Buc, E. David, V. Scheinsohn (eds.), Ancient and Modern Bone

Artefacts from America to Russia. Cultural, Technological and Functional

Signature. Oxford: Archeopress 2136, 235‐248.

Choyke A. M., 2009. „Grandmother’s Awl: Individual and Collective Memory

Through Material Culture”. In I. Barbiera, A. M. Choyke, J. A. Rasson

(eds.), Materializing Memory: Archaeological Material Culture And The

Semantics of The Past. Oxford: Archeopress 1977, 21‐40.


159

Comșa E., 1983. „Rezultatele săpăturilor de salvare de la «Măgura Cuneștilor»”.

Materiale și Cercetări Arheologice. A XV‐a sesiune anuală de rapoarte,

Brașov, 1981, 65‐69.

Comșa E., 1986. „Săpăturile de salvare de pe «Măgura Cuneștilor»”. Materiale și

Cercetări Arheologice. A XVI‐a sesiune anuală de rapoarte, Vaslui, 1982,

53‐57.

Comșa E., 1992. „Stațiune neolitică de la Cunești, jud. Călărași”. Materiale și

Cercetări Arheologice. A XVII‐a sesiune anuală de rapoarte, Ploiești, 1983,

Partea I, 63‐67.

Comșa E., 2001. “Așezarea gumelnițeană «Măgura Cuneștilor»”. Materiale și

Cercetări Arheologice, S. N. I, 7‐40.

Dobres M.‐A., 2010. „Archaeologies of technology”. Cambridge Journal of

Economics 34, 103–114.

Luik H., 2011. „Material, Technology and Meaning: Antler Artefacts and Antler

Working on the Eastern Shore of the Baltic Sea in the Late Bronze Age”.

Estonian Journal of Archaeology 15, 32–55.

Luik H., Liina M., 2007. „Bronze Age bone artefacts from Narkûnai, Nevieriokë

and Kereliai fortified settlements. Raw materials and manufacturing

technology”. Archeologia Lituana 8, 5–39.

Mărgărit M., Popovici D. N., Florin V., 2009. „L’exploitation du bois dans

l’habitat énéolithique de Borduşani‐Popină (dép. de Ialomiţa)”. Annales

dʹUniversité „Valahia” Târgovişte, Section dʹArchéologie et dʹHistoire XI

(1), 53–67.

Mărgărit M., Popovici D. N., 2012. „Another facet of man – Red deer

relationship in prehistory: Antler exploitation at the Eneolithic settlement

at Hârsova‐tell (Constanta County, Romania)”. Documenta Praehistorica

XXXIX, 397–416.

Mărgărit M., Parnic V., Bălășescu A., 2013. „Aspects of human‐animal

interaction in Prehistory: the hard animal materials industry from the

Gumelniţa settlement of Măriuța (Călărași county). in press.

Niță L., Ștefan C. E., 2011. „Considerații privind materialul litic din așezarea de

la Cunești‐«Măgura Cuneștilor», jud. Călărași”. Studii și Cercetări de

Istorie Veche și Arheologie 62, 3‐4, 195‐207.

Popescu D., 1938. „Les fouilles de Cunești”. Dacia 5‐6, 109‐120.

Reimer P. J., Baillie M. G. L., Bard E., Bayliss A., Beck J. W., Blackwell P. G.,

Bronk Ramsey C., Buck C. E., Burr G. S., Edwards R. L., Friedrich M.,


160

Grootes P. M., Guilderson T. P., Hajdas I., Heaton T. J., Hogg A. G.,

Hughen K. A., Kaiser K. F., Kromer B., McCormac F. G., Manning S. W.,

Reimer R. W., Richards D. A., Southon J. R., Talamo S., Turney C. S. M.,

van der Plicht J., Weyhenmeyer C. E., 2009. „IntCal09 and Marine09

radiocarbon age calibration curves, 0–50,000 years cal BP”. Radiocarbon

51(4), 1111–1150.

Ștefan, C. E., 2011. „Așezarea gumelnițeană de la Cunești‐«Măgura Cuneștilor».

Noi considerații”. Materiale și Cercetări Arheologice S. N. 7, 25‐50.

Toderaş M., Hansen S., Reingruber A., Jürgen W., 2009. „Pietrele‐Măgura

Gorgana: o așezare eneolitică la Dunărea de Jos între 4500 și 4250 î.e.n.”.

Materiale și Cercetări Arheologice S. N. 5, 39–90.


161

Fig. 1 – Diferite tipuri de vârfuri: a – vârf confecționat pe tibie de ovicaprin;

b – vârf puternic tocit (150x); c – abraziunea laturilor de fractură (30x);

d – amenajarea frontului activ prin percuție (20x); e – vârf confecționat pe ulnă

de ovicaprin; f – vârf tocit (150x); g – amenajarea frontului activ prin abraziune

(30x); h – fractură funcțională en dents de scie (30x); i – vârf confecționat pe

diafiză de os lung; j – vârf ușor fracturat (150x); k – amenajarea frontului activ

prin abraziune (50x); l – vârf pe tibie de Sus domesticus; m – vârf tocit (150x);

n ‐ amenajare front activ prin raclage (30x).


162

Fig. 2 ‐ Diferite tipuri de vârfuri: a – vârf confecționat dintr‐o tibie de Bos taurus;

b – vârf tocit (200x); c – amenajare parte activă prin abraziune (30x); d – vârf pe

coastă de mamifer de talie mare; e – vârf tocit (200x); f – fasonajul feței inferioare

prin abraziune (100x); g – bipartiție prin raclage (100x); h – vârf dintr‐un

metapod de Bos; i – vârf cu o mică fractură en languette (50x); j – abraziune

suprafață (50x); k ‐ bipartiție prin rainurage (50x); l – vârf confecționat dintr‐o

diafiză os lung; m – vârf tocit (150x); n – abraziune suprafață piesă (50x);

o ‐ bipartiție prin rainurage (20x).


163

Fig. 3 – Diferite tipuri de dăltițe: a – dăltiță confecționată din ulnă de Cervus

elaphus; b – abraziunea planului de fractură (50x); c – extremitate fracturată

(50x); d – dăltiță confecționată pe femur de Canis familiaris; e – abraziunea

extremității (30x); f – striuri funcționale pe fața inferioară (150x); g – dăltiță

confecționată pe metapod de Bos taurus; h – stigmate specifice de rainurage

(30x); i – dăltiță pe diafiză os lung, mamifer de talie mare; j – abraziunea laturilor

de fractură (30x); k – extremitate tocită (100x).


164

Fig. 4 – Artefacte confecționate din os: a – dăltiță confecționată din mandibulă de

Cervus elaphus; b – extremitate cu striuri funcționale longitudinale (150x);

c – abraziune fața inferioară (50x); d – spatulă confecționată pe coastă, mamifer

de talie mare; e – extremitate ușor fracturată, cu lustru de utilizare (150x);

f – abraziune latura de fractură (30x); g – mâner confecționat dintr‐un metacarp

de ovi‐caprin; h – extremitate segmentată prin sciage (50x); i – suprafața cu

lustru macroscopic (100x); j – statuetă prismatică, confecționată dintr‐un

metacarp de Sus domesticus; k – perforație prin rotație (30x); l – amenajare

suprafață prin abraziune (50x).


165

Fig. 5 – Artefacte confecționate din os și corn: a – falanga I de Sus domesticus; b

– suprafață abrazată (30x); c – falanga II de Sus domesticus; d – suprafața

abrazată (30x); e – astragal de Ovis aries; f ‐ suprafața abrazată (30x); g – piesă

cu funcție indeterminabilă; h – abraziunea laturilor de fractură (50x);

i – perforație prin rotație (30x); j – rest de debitaj; k – stigmate de rainurage (30x);

l – piesă din corn, cu morfologie de daltă.


166

Fig. 6 – Produse și sub‐produse de debitaj din corn: a, b, c – piese cu funcția

indeterminabilă; d – perforație realizată prin tăiere (20x); e, f – resturi de debitaj;

g – segmentare prin percuție (30x).


167

Fig. 7 – Piese confecționare din corn și dinte: a, e – piese în curs de prelucrare;

b, c, f – decupare prin sciage (20x); d, g – amenajare extremitate proximală (20x);

h – podoabă confecționată dintr‐un molar de Bos taurus; i – perforație prin

rotație (50x); h – amenajare prin abraziune (100x).

169

CONSIDERAȚII PRIVIND OBIECTELE DE PODOABĂ

REALIZATE DIN COCHILII DE MOLUȘTE ÎN CADRUL

COMPLEXULUI CULTURAL CUCUTENI‐TRIPOLIE

Senica Țurcanu1

Abstract

The paper aims to provide a general view of the topic of Cucutenian body

ornaments whose support is represented by the shells (mainly bivalves,

but also snails). Their analysis provides data as for the technological level

reached by these communities, of the territory they exploited, the

exchange networks and relations in which they were integrated, involving

also a codified system of exchange of information and ideas as interesting

data on the social structure.

Considerații introductive

Podoabele reprezentau un mijloc de comunicare esențial pentru

populațiile preistorice2. Chiar și astăzi, după mii de ani, ele conservă și

reușesc să ne transmită o parte din universul simbolic al purtătorilor lor.

Din păcate doar în mică măsură. Multe aspecte care reprezentau o parte

semnificativă din acest univers sunt astăzi pierdute. Destinate a fi purtate

1 Complexul Muzeal Național „Moldova” Iași, Muzeul de Istorie a Moldovei,

[email protected]. 2 Varianta în limba engleză a acestui material a fost realizată pentru

Transylvanian Revue/2012 în cadrul proiectului POSTDOC Obiectele de

podoabă cucuteniene din spațiul carpato‐nistrian. Aspecte tipologice, funcționale și

simbolice. Cercetare finanțată prin proiectul Științele socio‐umaniste în

contextul evoluției globalizate – dezvoltarea și implementarea programului

de studii și cercetare postdoctorală, cod contract: POSDRU/89/S/1.5/61104,

proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional

Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007‐2013.

SENICA ȚURCANU

170

pentru a fi văzute, podoabele exprimă un limbaj pe care fiecare membru

al unei comunități îl putea percepe și înțelege (Taborin 2004).

În ceea ce privește suportul vizat în analiza noastră, cochiliile, ele

nu erau alese niciodată la întâmplare ci strict selecționate, iar semnificația

lor simbolică avea, cu siguranță, rădăcini ancestrale (Taborin 1974; 1993).

După cum s‐a demonstrat, aspecte nu lipsite de importanță erau cele

legate de montarea împreună cu alte elemente de podoabă, eventualele

asocieri de specii, gruparea numerică, elemente care le potențau, cu

siguranță, semnificația.

Deși descoperirile de acestă factură nu sunt foarte numeroase,

prezența lor printre artefactele realizate și/sau utilizate de către comu‐

nitățile complexului cultural Ariușd‐Cucuteni‐Tripolie (în continuare

CCACT) nu poate fi ignorată. Analiza lor, ca și a altor tipuri de obiecte,

furnizează date asupra nivelului tehnologic atins de către aceste

comunități (mai ales că fasonarea lor era destul de dificilă), a teritoriului

exploatat de către ele, a rețelelor și relațiilor de schimb în care erau

integrate, ultimele dintre acestea implicând un sistem de schimb,

codificat, de informații și idei ca și date interesante despre structura

socială și asupra tradițiilor culturale.

Condițiile descoperirilor

În multe culturi eneolitice podoabele realizate din scoici constituie

o prezența majoră. În ariile culturale învecinate CCACT, inventarul

funerar furnizează mare parte dintre podoabele respectivelor comunități

(Comșa 1973; Schuster 2002; Sałacińska, Zakościelna 2007; Enea 2009).

Faptul că în aria CCACT lipsesc înmormântările poate influența negativ

cunoașterea noastră. Această afirmație vizează două aspecte. Primul

presupune faptul că numărul mic de astfel de descoperiri poate fi pus pe

seama utilizării lor ca inventar funerar (și, implicit, lipsa mormintelor

determină lipsa obiectelor din această categorie). Cel de‐al doilea, face

referire la o serie importantă de date de care suntem privați în lipsa

înmormântărilor privitoare la amplasarea unor astfel de podoabe pe

OBIECTE DE PODOABĂ CADRUL COMPLEXULUI CULTURAL CUCUTENI‐TRIPOLIE

171

corp, asocierea cu defuncții în funcție de vârstă și sex, informații pe care

nu le putem decât presupune, prin analogii, la actualul nivel de

cunoaștere.

Speciile utilizate

În ceea ce privește utilizarea moluștelor ca suport pentru realizarea

obiectelor de podoabă, în bibliografia de specialitate s‐a apreciat că au

existat trei condiționări majore care au impus alegerea unei anumite

specii. Primele două sunt mai ușor de decelat și vizează forma și implicit

culoarea și localizarea surselor de astfel de materii prime. O a treia

premisă, mai greu de surprins, implică speciile exogene, materialele rare

care erau procurate și utilizate în virtutea unei simbolistici care astăzi

poate fi dificil de surprins.

În plan secundar, alegerea unei specii sau a alteia a fost condițio‐

nată de anumite criterii de ordin tehnic: posibilitățile de prelucrare și

perforare, disponibilitatea cochiliei‐obiect de podoabă vis‐à‐vis de

modurile de prindere și montare (suspendată sau cusută, izolată sau

inserată în compoziții cu elemente multiple). Nu în ultimul rând,

calitatea execuției, factor de ordin subiectiv, condiționează durata de

utilizare (Taborin 1993: 10).

În stadiul cunoașterii actuale, putem afirma faptul că în cadrul

CCACT au fost utilizate pentru a fi transformate în podoabe, cochiliile de

scoici lamelibranhiate (Bivalvia) și doar în mică măsură, melcii (Gastropoda).

Conform datelor de care dispunem până în acest moment, au fost

folosite ca suport pentru realizarea unor podoabe cochilii provenite de la

o singură specie de melci (Cerithium) și trei specii de scoici: Unio,

Spondylus gaederopus și Glycimeris glycymeris/ Pectunculus pilosus3.

Numărul speciilor utilizate poate să fi fost mult mai mare. Cunoașterea

actuală este limitată pe de o parte de lipsa determinărilor malacologice,

iar pe de altă parte de numărul mic de piese păstrate.

3 Cf. http://species‐identification.org între cele două denumiri există o sinonimie

perfectă ele indicând aceeași specie de moluște marine.

SENICA ȚURCANU

172

Melcii. Peștera Werteba de la Bilcze Złote reprezintă singurul

punct în care au fost descoperite podoabe realizate din cochilii perforate

de gasteropode care aparțin genului maritim Cerithium. Este vorba de

două descoperiri distincte. În colecțiile Muzeului de Arheologie din

Cracovia (unde se păstrează piesele provenind din cercetările realizate în

secolul al XIX‐lea) se conservă 101 cochilii perforate4. Cea de‐a doua

descoperire, cuprinzând 37 de piese, se află în colecțiile Muzeului din

Borschiv (Ancient Trypillia 2010: 30). In nici unul din cele două cazuri nu

se cunosc condițiile descoperirii.

Scoicile. În ceea ce privește podoabele realizate având ca suport

cochiliile de scoici, toate descoperirile exploatează speciile bivalve,

lamelibranhiate. O trăsătură caracteristică a CCACT o reprezintă lipsa

obiectelor de podoabă realizate din cochilii de moluște scafopode

(Dentalium) prezente în inventarele comunităților învecinate.

Cele mai numeroase piese au fost realizate folosind ca suport

cochiliile extrem de sidefate ale scoicilor de apă dulce din familia

unionidelor. Nu există, pentru aceste artefacte, determinări la nivel de

specie.

Astfel de descoperiri pot fi citate la Ariușd (László 1911: 258, fig.

95; Sztáncsuj 2005: 95; Zaharia, Székely 1988: 104‐105, fig. 1; Sztancs,

Beldiman 2011: 130), Frumușica (Matasă 1946: 74, pl. LII/378, 380),

Izvoare (Vulpe 1957: 263, fig. 272/4, 274/1‐2), Hăbășești (Dumitrescu et al.

1954: 463, fig. 43/33), Scânteia (Mantu et al. 1995: 129; Mantu, Țurcanu

1999: 143‐144), Ruginoasa (Țurcanu 2012a), Fulgeriș (Istina 2009: 26, cat.

no. 70), Vorniceni5, Cuconeștii Vechi și Răduleni (Marchevici 1981: 169),

Tzviklivtzi (ETT 2004: 369), Šebalat și Lukaši (Bibikov 1953: 200).

4 Inventar 8575/1. Colierul nu este încă publicat. Informație obținută în urma

stagiului de documentare (în cadrul Proiectului) în colecțiile Muzeului de

Arheologie din Cracovia. Mulțumim și pe această cale domnului Jacek Górski,

Directorul muzeului, pentru amabilitatea de a ne acorda acces la materialele

provenite din cercetările de la Bilcze Złote. 5 Informație personală M. Diaconescu, realizatorul cercetării, căreia îi mulțumim

și pe această cale.


173

Într‐un număr mult mai mic (ca piese dar și ca puncte de

descoperire), pot fi citate obiectele de podoabă exploatând ca suport

cochiliile unor materii prime exogene, Spondylus gaederopus și Glycymeris

glycymeris/Pectunculus pilosus.

Cele mai numeroase obiecte de podoabă din Spondylus descoperite

în aria CCACT fac parte din cadrul tezaurului de la Ariușd (Sztáncsuj

2005: 95‐96, fig. 7/16‐24; 8/19‐21; Sztancs, Beldiman 2011: 132‐133).

Podoabe realizate din aceeași materie primă pot fi amintite, ca

descoperiri izolate, la Scânteia (Mantu et al. 1995: fig. 7/26) și, posibil, la

Dumești (Schuster 2002: 54).

Un număr foarte mic de obiecte de podoabă au fost realizate dintr‐

o altă specie marină, Glycymeris glycymeris. Descoperiri ale unor astfel de

piese au fost făcute numai la Bilcze Złote. Ele provin atât din cercetările

mai vechi (cf. documentării noastre) cât și din cele realizate în ultimele

decenii (Sochatskyi 2001: 220, fig. 9/k).

Tipologia

Tipologic, obiectele realizate din aceaste materii prime erau

elemente de colier (mărgele/perle și pandantive) și aplice vestimentare

de diferite forme și dimensiuni. Remarcăm faptul că lipsesc brățările.

Apreciem că pot fi utilizate două criterii de departajare a pieselor:

gradul de fragmentare al suportului și tehnicile de perforare utilizate

pentru transformarea acestuia în podoabă.

Conform unei propuneri de sistematizare a podoabelor CCACT

realizate de noi în acord cu abordările similare din literatura de

specialitate europeană, podoabele realizate având ca suport cochiliile de

moluște aparțin categoriei pieselor realizate din forme naturale adaptate

(Țurcanu 2012a). În funcție de gradul de intervenție asupra suportului, în

cadrul acestora distingem forme naturale perforate (fie că sunt cochilii de

scoici, fie de melci) și forme naturale transformate prin prelucrare.

SENICA ȚURCANU

174

Ansamblul cochiliilor de gasteropode și o mică parte din cochiliile

de scoici au fost transformate printr‐o intervenție elementară care

presupunea perforarea suportului.

Analizând, în linii generale, problematica ridicată de podoabele din

cochilii la care morfologia naturală a fost transformată doar prin perfo‐

rare, ținem să precizăm faptul că această tehnică de transformare a

moluștelor în podoabe a fost folosită încă de la nivelul paleoliticului

(Taborin 1993; Abramova 1995: 58‐60; Boroneanț 2000: 52) fiind atestată

inclusiv în teritoriul est‐carpatic (Cârciumaru et al. 2007: 19‐22).

În ceea ce privește cochiliile de scoici, în funcție de tehnicile de

perforare utilizate, se constată că există cel puțin cinci tipuri de astfel de

piese.

Cea mai simplă modalitate de transformare a cochiliilor în podoabe

presupune frecarea valvei scoicii de o suprafață dură, abrazivă, fapt care

ducea la spargerea‐perforarea cochiliei, situație care permitea utilizarea

ei ca podoabă simplă sau ca element dintr‐o structură compusă. Acestă

intervenție poate fi poziționată la nivelul zonei centrale a cavității sau la

nivelul extremității posterioare a cochiliei cunoscute drept apex sau umbo.

Piese aparținând acestui tip au fost descoperite în așezări aparți‐

nând fazei A a culturii Cucuteni/ Tripolie BI la Hăbășești (Iași) (1

exemplar: Dumitrescu et al. 1954: 463, fig. 43/33), Frumușica (Neamț) (1

exemplar: Matasă 1946: 74, pl. LII/380) și Scânteia (Iași) (1 exemplar:

Mantu, Țurcanu 1999: 144, cat. no. 364) și fazei Cucuteni B/Tripolie CI la

Bilcze Złote (cel puțin 2 exemplare, unul în colecția Muzeului de

Arheologie din Cracovia (cf. documentării noastre) și un altul, în cea a

Muzeului din Borschiv (cf. Sochatskyi 2001: 220, fig. 9/k). Toate piesele

din faza A au ca suport cochiliile de scoici Unio, cele târzii, cochiliile de

Glycymeris.

O altă modalitate de transformare a scoicilor în podoabe constă în

obținerea unei perforații prin percuție. În funcție de aspectul și dimen‐

siunile perforației, se poate face distincția între percuția rotativă, tehnică

aplicată mai ales în zona extremității posterioare a cochiliei (apex sau

umbo) și cea liniară, tehnică folosită pentru obținerea unor perforații de


175

dimensiuni mai mari situate, în general, la nivelul cavității centrale a

valvei scoicilor.

Piese aparținând primului tip au fost descoperite la Ruginoasa (1

exemplar: Țurcanu 2012b), Bilcze Złote (1 exemplar, cf. documentării

noastre) și Vorniceni (1 exemplar: comunicare personală M. Diaconescu).

Piese care pot fi încadrate în cel de‐al doilea tip sunt de menționat

la Frumușica (Neamț) (1 exemplar: Matasă 1946: 74, pl. LII/380),

Ruginoasa (1 exemplar: Țurcanu 2012b), Šebalat și Lukaši (Bibikov 1953:

200). Toate au fost realizate pe valve de scoici Unio. Primele două așezări

aparțin fazei Cucuteni A/Tripolie BI, ultimele două, fazei Cucuteni

B/Tripolie CI.

Trebuie menționate și situațiile în care cochiliilor li s‐a realizat

două perforații, utilizându‐se una dintre cele două tehnici. Cazul folosirii

percuției rotative a permis obținerea unor perforații circulare, situație

constată în cazul unei piese din tezaurul de la Ariușd realizată din valvă

de scoică Unio (Sztáncsuj 2005: 95, fig. 4/36). Piesa, astăzi pierdută, este

considerată a fi fost realizată dintr‐o scoică din familia unionidelor.

Aspectul general al artefactului, în ilustrație, se apropie de cel al unui

pandantiv circular biperforat, de mici dimensiuni, din scoică Spondylus.

Apreciem că nu este exclus să aveam de‐a face cu o imitație a unei astfel

de piese realizată local din materie primă la îndemână, aflată în imediata

apropiere a așezării.

Percuția liniară a permis obținerea unor fante simetrice poziționate

lateral față de apex, situație constatată în cazul unei descoperiri de la

Bilcze Złote (cf. documentării noastre). Suportul pentru această piesă îl

reprezintă o valvă de Glycimeris. Tot prin aceeași tehnică au fost obținute

și podoabele din scoici Unio descoperite în așezarea tripoliană târzie de la

Tzviklivtzi (ETT 2004: 369). Perforațiile realizate, asimetrice, făceau

legătura între partea anterioară și cea posterioară a cochiliei, permițând

înșirarea pe un fir a respectivelor piese.

În ceea ce privește cochiliile de gasteropode, ele au fost perforate

pe ultima spiră astfel încât perforația obținută să fie în linie directă cu

deschiderea naturală a cochiliei. În aceste cazuri tehnica utilizată a fost

SENICA ȚURCANU

176

aceea a percuției pornind de la fața internă, fie prin presiune (realizată cu

un instrument extrem de ascuțit ținut în mână și apăsat puternic pe

cochilie), fie prin percuție indirectă (realizată cu un instrument extrem de

ascuțit pus pe cochilie și lovit cu un percutor).

Pe lângă formele naturale adaptate prin perforare, comunitățile

Cucuteni‐Tripolie au utilizat și podoabe obținute în urma unui tratament

tehnic elaborat care a condus la modificarea totală a morfologiei originale

a cochiliei. Contrar pieselor realizate din alte materiale, podoabele

realizate din forme naturale/cochilii intens transformate prin prelucrare

descoperite în mediul Cucuteni‐Tripolie sunt, morfologic, puțin variate.

Cvasitotalitatea pieselor o reprezintă perlele circulare6 și aplicele de

formă cvasirectangulară cu colțurile rotunjite cu două perforații. Mult

mai rare sunt descoperirile de mărgele propriu‐zise.

Funcțional, majoritatea acestor piese reprezintă elemente de colier

provenind din podoabe compuse sau aplice vestimentare care erau, la

rândul lor, combinate în structuri compozite. După descoperirile făcute

în mormintele din ariile culturale învecinate, putem afirma faptul că ele

erau frecvent purtate ca ornamente pentru păr sau ca accesorii

vestimentare atât de bărbați cât și de către femei (Kovacs 1933;

Sałacińska, Zakościelna 2007).

Toate perlele circulare au fost realizate din scoici Unio. Cele mai

multe astfel de artefacte reprezintă descoperiri izolate. Ele pot fi

menționate la Frumușica (1 exemplar: Matasă 1946: 74, pl. LII/378),

Izvoare (Vulpe 1957: 263, fig. 272/4, 274/1‐2), Scânteia (15 piese din care

doar patru publicate: Mantu et al. 1995: 129, fig. 7/18‐19; Mantu, Țurcanu

1999: 144, cat. no. 368‐369), Ruginoasa (o piesă în curs de prelucrare:

Țurcanu 2012b) și Fulgeriș (1 exemplar: Istina 2009: cat. no. 70).

6 Încadrăm în acest tip piesele de formă circulară, cu un diametru variind între

1,5 și 2,5 cm și o perforație centrală de câțiva milimetri. Profilul acestora este

aproximativ rectiliniu. Preferăm utilizarea acestei denumiri pentru a ne alinia

unor abordări similare din literatura de specialitate din alte arii culturale.


177

Cercetările arheologice de la Ariușd au furnizat cele mai

numeroase astfel de artefacte. 42 de exemplare au făcut parte din

componeța tezaurului (László 1911: 258, fig. 95; Sztáncsuj 2005: 95, fig.

7/1‐5)7. Descoperitorul menționează faptul că multe erau lipite între ele

fapt care îl îndreptățește, firesc, să presupună că făceau parte dintr‐un

colier. Alte 256 de piese au fost descoperite în cadrul săpăturilor mai noi

din aceeași așezare formând un colier depus într‐o groapă rituală în

apropierea unor resturi osteologice umane (Zaharia, Székely 1988: 105;

Sztancs, Beldiman 2011: 130).

Existența pieselor tehnice abandonate în diferite stadii de elaborare

descoperite la Izvoare, Scânteia și Ruginoasa ne‐au permis reconstituirea

lanțului operator (chaîne operatoire) pentru realizarea acestor artefacte

(Țurcanu 2012b). Analiza noastră documentează două modalități diferite

de fasonare a acestor piese, în serie și individual.

Din aceeași categorie, a pieselor intens transformate prin prelucra‐

re, menționăm mărgelele propriu‐zise realizate din scoică Spondylus.

Singurele piese de acest tip fac parte din componența tezaurului de la

Ariușd (Sztáncsuj 2005: 96)8. Tipologic, ele sunt perle tubulare.

Reconstituirea procesului de realizare a acestora a permis să se afirme că

sunt realizate din valva dreaptă a scoicii care se pretează (mai bine decât

cea stângă) la obținerea unor astfel de piese ca urmare a grosimii sale ca

și a structurii porțelanate (Tsuneki 1989: 10‐13)9.

Ultima categorie tipologică în cadrul pieselor intens transformate îl

reprezintă aplicele perforate. Piesele de acest tip sunt în general

rectangulare, cu profilul longitudinal ușor arcuit și cu colțurile rotunjite.

Prezintă la fiecare dintre extremitățile înguste câte o perforație. Cele mai

7 Din păcate, astăzi se mai păstrează doar 5 exemplare unele fragmentare. 8 Numărul lor exact nu se cunoaște. Au fost inventariate împreună cu piese de

același tip realizate din oase de animale, corn, piatră (marmură?) în total, 40

de piese. Astăzi se mai păstrează o singură piesă. 9 Reamintim faptul că cele două valve ale scoicii Spondylus nu sunt identice. Ele

diferă atât ca aspect cât și ca dimensiuni. Grosimea lor diferită determină

utilizarea diferențiată.

SENICA ȚURCANU

178

multe exemplare (37 de piese) cunoscute în momentul de față fac parte

din tezaurul de la Ariușd. Ele au lungimi cuprinse între 18 și 32 mm și

lățimi variind între 5 și 11,5 mm (Sztancs, Beldiman 2011: 142‐143). Piesa

din Spondylus de la Scânteia face parte din același tip (Mantu, Țurcanu

1999: cat. no. 374).

31 dintre piesele de la Ariușd sunt realizate din Spondylus și 6 din

scoică Unio. Aspectul similar al artefactelor realizate din cele două tipuri

de materie primă, precum și existența, în cadrul aceluiași tezaur, a unor

replici ale acestor piese realizate din defense de mistreț, ne determină să

apreciem că din rațiuni care țineau probabil de prestigiu în momentul

distrugerii/spargerii ca urmare a utilizării a pieselor din Spondylus (care

erau cu siguranță integrate într‐un costum) ele au fost imitate, la nivel

local, din materii prime disponibile în așezare (vizată fiind păstrarea

aspectului estetic la o privire de ansamblu).

Concluzii

Podoabele pot constitui un excelent marcher cultural. Așa cum

grupele umane sunt identificate prin alte aspecte ale produselor lor

(tehnologie litică, tipologia armelor sau a ceramicii) ele au, de asemenea,

cel puțin parțial, podoabe originale.

Numărul speciilor ale căror cochilii au fost transformate în

podoabe este mic față de cel al speciilor existente în natură, în arealul de

referință. Selecția lor relevă un comportament social ale cărui resorturi

sunt greu de decelat în momentul de față. Cert este că speciile alese

pentru a decora corpul uman au reprezentat pentru cei ce le‐au utilizat ca

atare, simboluri.

Comunitățile CCACT au transformat în podoabe, atât cochiliile

speciilor de moluște provenite din imediata apropiere a așezărilor (Unio)

dar și pe cele ale unor specii exogene (Spondylus gaederopus, Glycymeris

glycymeris, Cerithium) procurate de la distanțe de sute de kilometri

depărtare. Spectrul speciilor utilizate poate să fi fost mult mai larg.

Plecând de la constatarea că prezența cochiliilor de moluște este amintită


179

în majoritatea siturilor excavate, avem convingerea că tabloul prezentat

nu reflectă adevărata dimensiune a exploatării acestui tip de suport/

materie primă de către comunitățile CCACT. Metoda de cercetare

arheologică, lipsa determinărilor malacologice, caracterul friabil al

cochiliilor de moluște (care a putut determina distrugerea și, implicit,

pierderea multora dintre acestea pentru posteritate chiar din timpul

folosirii lor) au făcut ca numărul pieselor ajunse până la noi să fie destul

de redus.

Din punct de vedere cronologic, piesele realizate din scoici la care

morfologia naturală a fost transformată doar prin perforare (scoicile

Unio, în special) sunt prezente în toate fazele de evoluție ale CCACT.

Pentru piesele al căror suport îl reprezintă scoicile intens prelu‐

crate, discuția este mult mai nuanțată.

Perlele circulare apar în așezări situate la același nivel cronologic,

Cucuteni A3. Asemănarea până la identitate a pieselor descoperite în

așezările CCACT cu cele din necropola de la Decea Mureșului (Kovacs

1933) ca și cu cele din inventarul funerar al grupelor eneolitice nord‐

pontice (Movša, Cebotarenko 1969; Danilenko, Šmagli 1972; Alexeeva

1976; Popușoi 1989; Videiko 1994; Rassamakin 1994; Manzura 2005) nu

credem că poate fi întâmplătoare. Ipoteza a fost, de altfel, avansată de

către V. Dergacev care le consideră parte din inventarul tipic al mormin‐

telor populațiilor stepice pătrunse la nivel Cucuteni A3‐A4/Tripolie BI în

teritoriile locuite de către comunitățile CCACT (Dergacev 2000: 49‐50).

Purtarea lor și implicit imitarea la nivel local pot să fi constituit o modă

pentru un palier cronologic limitat. Din acest punct de vedere, apreciem

că prezența acestor piese în anumite inventare poate să reprezinte un fin

indicator cronologic. Pe lângă ceramica de tip „C”, ușor identificabilă în

inventarele arheologice, și alte categorii de materiale pot să reflecte

contacte cu aceste comunități.

Piesele descoperite prin cercetările mai noi de la Ariușd au aceeași

încadrare cronologică (Zaharia, Székely 1988: 107‐108). În ceea ce privește

tezaurul de obiecte de podoabă, acesta a fost datat inițial, pe baza

inventarului ceramic, la nivelul fazei A‐B a culturii (Dumitrescu et al.

SENICA ȚURCANU

180

1954: 451‐454). Cercetările arheologice din ultimele decenii au adus o

nouă perspectivă asupra tipologiei ceramicii prezente în aria aspectului

cultural Ariușd și a cronologiei apariției ei (Sztáncsuj 2005: 99‐100). Din

această perspectivă, într‐o abordare relativ recentă a problematicii

ridicate de acest tezaur, posibilitatea unei datări mai timpurii nu este

exclusă (Sztáncsuj 2005: 99‐100). Având în vedere faptul că piesele

analizate de noi apar, în toate descoperirile, la același nivel cronologic,

considerăm că nu greșim când afirmăm că ele pot fi privite ca un element

de datare a acestui tezaur la nivel Cucuteni A3/Tripolie B I.

Piese de acest tip au fost descoperite și în inventare gumelnițene,

Gumelnița A2, aparținând practic, aceluiași orizont cronologic, la Pietrele

(Berciu 1956: 542‐543, fig. 71; Hansen et al. 2008: 63‐64, fig. 68) și Hârșova

(Mărgărit 2008). Contemporaneitatea Cucuteni A3‐Gumelnița A2 este

demonstrată și prin ceramică (pictată dar și de tip Cucuteni C) (Ștefan

2011: 7‐8 și bibliografia). Plecând de la constatarea că ele nu reprezintă o

prezență notabilă în așezările gumelnițene care totuși exploatau pe scară

largă moluștele Unio în alimentație, apreciem că prezența artefactelor

analizate de noi în această arie culturală se poate datora fie unor

schimburi intercomunitare (ambele descoperiri de la Pietrele indică

existența unor ansambluri de piese (coliere), cel mai probabil de tip kula,

fie cunoașterii și imitării lor, ca urmare a unor contacte colective și/sau

individuale, la același nivel cronologic, atât în spațiul CCACT, cât și în

teritoriile mai îndepărtate, gumelnițene.

Acest aspect a fost remarcat și de alți cercetători. Astfel, I. Bognár‐

Kutzián (Bognár‐Kutzián 1963: 447) remarcă similitudinea dintre perlele

circulare din necropola de la Decea Mureșului (Kovács 1944) cu cele din

tezaurul de la Ariușd (Laszló 1911: 224, fig. 95) ca și cu cele de la

Mariupol (Makarenko 1933). Pe baza absenței lor din inventarele necro‐

polelor chalcolitice din bazinul carpatic, apreciind că nu există date care

să probeze o eventuală legătură între piesele de tip Mariupol și cele din

arealul transilvănean, ea conchide că aceste piese reprezintă un împrumut

la nivel local din aria culturală Ariușd (Bognár‐Kutzián 1963: 447).


181

O interpretare a acestor piese în sensul susținut de noi a fost dată

de către A. Dodd‐Oprițescu. Remarcând faptul că perlele circulare

constituie aproape singurul tip de obiecte de podoabă prezent în

necropola de la Decea Mureșului și subliniind absența lor în necropolele

din bazinul carpatic, ea conchide că aceste artefacte reprezintă, în fapt, o

tradiție stepică. În sprijinul acestei idei, A. Dodd‐Oprițescu invocă

similitudinea acestor piese cu cele din necropola de la Mariupol ca și cu

cele mai târzii ale civilizației Srednij Stog (Ciapli, Petro‐Svistunovo) sau

din zone mai îndepărtate din Caucaz (Nalcik, Krivolucie) (Dodd‐

Oprițescu 1978: 93).

Descoperirile de tip Cainari‐Suvorovo (Movša, Cebotarenko 1969;

Alexeeva 1976; Popușoi 1989; Manzura 2005; Larina 2010), situate la

aproximativ același nivel cronologic, ne permit să credem că nu suntem

departe de realitate susținând o asemenea ipoteză. Prezența perlelor

circulare poate fi explicată prin același mecanism remarcat pentru alte

tipuri de piese (ceramica de tip Cucuteni C, sceptrele din piatră de tip

schematic sau realist, măciucile cvadrilobate din piatră, psaliile din os de

tip Sabatinovka) (Dodd‐Oprițescu 1978; o abordare recentă a acestei

problematici (și bibliografia) la: Gogâltan, Ignat 2011). Ca și unele dintre

aceste artefacte, perlele circulare puteau fi cu ușurință imitate local.

Materia primă din care erau prelucrate era deja exploatată pentru

realizarea pieselor din forme naturale adaptate (conform tipologiei

noastre) cât și în alimentația cotidiană (cel puțin sezonier).

Privitor la piesele din realizate din Spondylus gaederopus, una dintre

problemele intens discutate în conexiune cu prezența acestora în contexte

arheologice neo‐eneolitice, o reprezintă zona de proveniență a acestei

materii prime. Cele mai multe studii indică, încă de la mijlocul secolului

trecut (Childe 1958: 46), faptul că Spondylus, o specie marină de apă

caldă, provine din zona Mediteranei de est, a Adriaticii sau a Mării Egee.

În sprijinul acestei ipoteze, determinările de izotopi de oxigen realizate

încă de acum mai bine de patru decenii au indicat faptul că mai multe

piese provenite din contexte arheologice neo‐eneolitice balcanice, au o

SENICA ȚURCANU

182

origine mediteraneeană (mai precis, egeeană) (Shackelton, Renfrew

1970).

Totuși, pe baza unei mari concentrări de astfel de piese în nord‐

estul Bulgariei și în zona de sud‐sud‐est a României, anumiți specialiști

au avansat ipoteza potrivit căreia aceste cochilii ar putea proveni din

zona litoralului Mării Neagre (Comșa 1973: 75‐76; Todorova 2000;

Haimovici 2008). Ipoteza se sprijină pe faptul că temperatura Mării

Negre era mai ridicată la nivelul neo‐eneoliticului fapt care a favorizat

crearea unui biotop favorabil mai multor specii marine mediteraneene

printre care și Spondylus. De altfel, noile analize de izotopi de oxigen

indică două arii de proveniență ale podoabelor realizate din aceste

cochilii (dintre care, una cu siguranță, mediteraneană).

Tranșarea definitivă a acestei probleme se poate rezolva numai pe

baza analizei unor loturi mari de materiale. Indiferent care va fi

rezultatul, este cert faptul că podoabele realizate din Spondylus au

reprezentat, la nivelul neoliticului, „podoabe internaționale” (Jeunesse

1995: 127; Séfèriadès 2010; Ifantidis, Nikolaidou 2011). Circulația pieselor

din Spondylus nu poate fi redusă la un simplu barter. Modelul lor de

difuziune relevă o rețea de schimb sofisticată implicând semnificații și de

altă natură decât cele acoperite de definiția exoticului. Una dintre

ipotezele cele mai interesante este aceea că răspândirea lor oglindește

traiectoria pe care s‐au extins, în afara Greciei, plantele cultivate și

animalele domesticite (grâul, orzul și legumele cultivabile, bovinele și

ovinele domesticite) (Séfèriadès 2010: 181).

Civilizația Cucuteni‐Tripolie s‐a aflat în afara ariei de circulație a

acestui tip de materie primă și a lumii în care piesele din Spondylus aveau

o încărcătură simbolică. În condițiile în care aria de proveniență a acestei

materii prime ar fi reprezentat‐o litoralul Mării Negre, ne întrebăm dacă

aria de difuziune a acestor artefacte nu ar fi inclus și teritoriul învecinat

locuit de către comunitățile CCACT. Posibilitatea ca într‐o zonă relativ

apropiată de cea a CCACT să se fi exploatat (cules, prelucrat, schimbat/

dăruit/eventual „exportat” pe distanțe lungi) o astfel de materie primă ar

fi integrat, în opinia noastră – în aceste rețele de schimb extrem de active


183

– și arealul est‐carpatic și nord‐pontic, fapt care nu s‐a întâmplat. O

privire generală asupra hărților care prezintă aceste descoperiri indică o

dispoziție radială plecând de pe coastele egeene și adriatice, în principal

din Grecia, Albania, Muntenegru și Croația de astăzi spre Franța,

Germania, zona balcanică și bazinul carpatic, unde apar în descoperirile

arheologice atât în așezări și necropole, cât și în înmormântări și

descoperiri izolate. Vizualizând acest model de difuziune nu putem

presupune că o exploatare a unei asemenea resurse în zona Mării Negre

ar fi determinat crearea unei rețele de distribuție/schimb unidirecțională,

spre est și sud‐est.

Singura prezență notabilă a pieselor din această materie primă în

aria CCACT este cea de la Ariușd. Ținem să subliniem caracterul

periferic al acestui sit în cadrul ariei de răspândire a comunităților în

discuție. Din această perspectivă, apreciem că piesele care fac parte din

componența tezaurului de la Ariușd, ar putea reprezenta, mai curând,

piese provenite dintr‐un schimb ritual de bunuri de prestigiu realizate

între comunități învecinate (de tipul kula sau potlatch (Mauss 1997) decât

piese obținute pe calea schimburilor „comerciale”. Situația este similară

și pentru, puțin mai timpuriul, tezaur de la Cărbuna, așezare situată, de

asemenea, într‐o zonă relativ periferică în care contactele de acest tip

sunt evidente în înregistrările arheologice. Pentru acesta din urmă se pot

indica clar comunitățile de tip Gumelnița‐Karanovo VI ca fiind cele prin

intermediul cărora piesele realizate din Spondylus au ajuns în inventarul

comunităților vizate de analiza noastră. Exotismul materiei prime și

calitatea de bun obținut probabil în urma unor schimburi rituale au

determinat tezaurizarea lor.

Apreciem deci, că prezența pieselor din Spondylus în inventarele

analizate de noi este legată de prestigiu (și, în subsidiar, de acumulare),

simbolistica aparte în ansamblul credințelor și miturilor eneolitice

invocată adesea (o abordare recentă a acestei problematici la: Séfèriadès

2010) fiind, pentru comunitățile CCACT, secundară sau inexistentă.

În ceea ce privește cea de‐a treia specie de scoici utilizate de către

comunitățile CCACT, Glycymeris glycymeris, deși bibliografia de

SENICA ȚURCANU

184

specialitate nu le‐a acordat aceeași atenție ca artefactelor din Spondylus,

cochiliile acesteia au avut o importanță deosebită în preistorie fiind

utilizate în neo‐eneolitic de‐a lungul coastelor estice ale Mediteranei și

ale Mării Negre ca și în bazinul carpatic (Taborin 1974: 319‐321; Karali

1999; Todorova 2000; Tripković 2006a; 2006b).

Importanța lor a fost reevaluată recent. Studierea unor colecții pe

baza analizelor malacologice i‐au permis lui B. Tripković să demonstreze,

documentat, că deși valvele acestei scoici nu au spini, sunt simetrice și au

dimensiuni mai mici decât cele de Spondylus, frecvent, în cazurile

pieselor intens transformate, arheologii confundă cele două specii marine

(Tripković 2006a; 2006b).

Arealul lor de răspândire cuprinde în prezent bazinul mediteranean,

Atlanticul, Marea Mânecii și Marea Baltică (Haimovici 2008: 434).

Discuția privitoare la condițiile favorabile de viață oferite de litoralul

Mării Negre în neo‐eneolitic, pentru Spondylus, este valabilă și pentru

Glycymeris.

Podoabele realizate din aceste cochilii sunt documentate numai la

Bilcze Złote. Apreciem că ele ar fi putut proveni, pe cale schimburilor

(indiferent de natura lor) atât din zona mediteraneană cât și din cea a

Mării Baltice. Comunitățile care ar fi putut intermedia procurarea acestor

piese pot să fi fost cele Lublin‐Volhyniene în inventarul cărora se

regăsesc piese similare (Sałacińska, Zakościelna 2007).

Ultimele cochilii documentate ca fiind utilizate pentru realizarea

pieselor de podoabă analizate sunt cele de melci Cerithium. Prezența mai

multor specii din genul Cerithium este documentată pe coastele atlantice

din sudul Europei, ale mărilor Mediterană, Egee, Marmara și cel mai

important, din punctul nostru de vedere, pe litoralul Mării Negre

(Mohammad 2008).

Exploatarea lor, atât ca sursă de hrană cât și ca obiecte de podoabă,

este documentată în bibliografia arheologică din paleolitic și până în

epoca bronzului (Taborin 1974: passim; Karali, 1999: 14‐17, 33). Frecvența

folosirii lor este însă destul de redusă.


185

Podoabele aparținând CCACT realizate cochiliile acestor

gasteropode sunt documentate numai în peștera Werteba de la Bilcze

Złote în condiții stratigrafice incerte. Descoperirile își găsesc analogii, la

Złota, într‐o necropolă aparținând culturii Lublin‐Volhyniene

(Sałacińska, Zakościelna 2007: 113‐114). În trei dintre mormintele

descoperite acolo, sute de piese perforate din Cerithium au constituit,

alături de multe alte tipuri de artefacte, inventar funerar. Unul dintre

mormintele în discuție ilustrează o bogăție fără precedent în

înmormântările culturii Lublin‐Volhyniene. Piesele din cochilii de

gasteropode perforate împodobeau atât zona capului cât și cea a

trunchiului și a picioarelor. Într‐un alt caz, o înmormântare de tip

cenotaf, ele au apărut ca presărate pe întreaga suprafață a momântului

(„the entire grave was strewn about with Cerithium shells”) (Sałacińska,

Zakościelna 2007: 113‐114, fig. 27‐28) fapt care ne face să presupunem

existența unui gen de acoperământ (mantie?) din material textil pe care

au fost cusute/prinse.

Contextul citat este singurul de acest fel din aria culturii Lublin‐

Volhyniene în care apar piese din Cerithium transformate în podoabe.

Autoarele apreciază că prezența acestora se datorează contactelor pe care

comunitățile aparținând acestei culturi le aveau cu populațiile eneolitice

din zona Mării Negre. Asocierea lor în inventare funerare extrem de

bogate este de natură a le sublinia importanța ca simbol al unui statut

social deosebit. Inventarul ceramic indică aparteneța acestora la faza a

III‐a a culturii Lublin‐Volhyniene care este contemporană cu faza

Cucuteni B/Tripolie C I a CCACT.

Contextul acestor descoperiri indică valoarea și natura deosebită pe

care o înglobau piesele de acest tip, potențând importanța descoperirilor

din peștera Werteba de la Bilcze Złote. Ca și alte cochilii de gasteropode,

cochiliile de Cerithium sunt extreme de fragile și de friabile. Condițiile

excepționale de păstrare pe care le‐a oferit peștera de‐a lungul mileniilor,

au făcut ca acestea să ajungă până la noi. Similitudinea acestor

descoperiri cu caracter excepțional, încadrabile în categoria pieselor care

pot fi considerate, fără nici o ezitare, „bunuri de prestigiu” cu inventare

SENICA ȚURCANU

186

funerare extrem de bogate (Sałacińska, Zakościelna 2007), ne determină

să presupunem descoperirea acestora în contexte similare, știut fiind

faptul că peștera Werteba a furnizat și descoperiri de această factură

(Rook, Trela 2001; Kadrow et al. 2003; Nichitin et al. 2010), fie ca depu‐

neri rituale.

Rezumând, considerăm că obiectele de podoabă realizate din

cochilii de moluște descoperite în aria CCACT reprezintă fie piese

specifice unor arii culturale și temporale mai largi, fie se reduc la o serie

de importuri din alte arii culturale sau la imitarea lor. De asemenea,

apreciem, că prin prisma analizei noastre este mult mai evident faptul că

arealul locuit de către comunitățile CCACT a reprezentat aria de întâlnire

a Vechii Europe cu lumea stepică.

Acknowledgement

This work was possible with the financial support of the Sectoral

Operational Programme for Human Resources Development 2007‐2013,

co‐financed by the European Social Fund, under the project number

POSDRU/89/1.5/S/61104 with the title „Social sciences and humanities in

the context of global development ‐ development and implementation of

postdoctoral research”.

Bibliografie:

Abramova Z. A., 1995. L’art paléolithique d’Europe orientale et de Sibérie. Grenoble.

Alexeeva I. L., 1976. „O drevneiših eneoliticeskih pogrebeniah Severo‐

Zapadnogo Pricernomoria”, MatASevPrič, 8, 176‐186.

Ancient Trypillia 2010. Ancient Trypillia. Seven Thousand Years of Spiritual Art,

Fund for Research of Ancient Civilizations, New York.

Berciu D., 1956. „Săpăturile arheologice de la Pietrele, raionul Giurgiu ‐ 1943 și

1948”. MCA II, 503‐544.

Bibikov S. N., 1953. „Poselenie Luka‐Vrublevețkaia”, MatIssIA, 38.

Bognár‐Kutzián I., 1963. The Copper Age Cemetery of Tiszapolgár‐Basatanya. Budapest.

Boroneanț V., 2000, Paléolithique superieur et Epipaléolithique dans la zone des Portes

de Fer. București.


187

Cârciumaru M., Anghelinu M., Lucas G., Niță L., Steguweit L., Mărgărint M.,

Fontana L., Brugère A., Dumitrașcu V., Hambach U., Cosac M., Cârstina

O., Dumitru F., 2007. „Șantierul paleolitic de la Poiana Cireșului (Piatra‐

Neamț): o sinteză a rezultatelor recente (1998‐2005)”. MCA S. N. II/2000‐

2006, 5‐32.

Childe V. G., 1958. The Prehistory of European Society. London.

Comșa E., 1973. „Parures néolithiques en coquillages marins découvertes en

territoire roumain”. Dacia N. S. XVII, 61‐76.

Danilenko V. M., Šmagli N. M., 1972. „Pro odin povorotnâi moment y istorii

eneoliticeskogo naselenia Pivdennoi Evropî”. Arheologhja 6, 3‐20.

Dergacev V., 2000. „Două schițe în susținerea teoriei migraționiste. Considerații

referitoare la problema interacțiunilor populației de stepă cu vechii

agricultori din Europa de est și sud‐est în perioada eneolitic‐bronz

timpuriu”. Thraco‐Dacica XXI, 1‐2, 33‐101.

Dumitrescu Vl., Dumitrescu H., Petrescu‐Dîmbovița M., Gostar N., 1954.

Hăbășești. Monografie arheologică. București.

Enea S., 2009. „Necropolele neolitice și eneolitice din România – mărturii ale

simbolismului puterii și ale organizării sociale”. In G. Bodi (ed.), In medias

res praehistoriae. Miscellanea in honorem annos LXV peragentis Professoris Dan

Monah oblate. Iași, 59‐136.

ETT 2004: M. Ju. Videiko, N. B. Burdo (eds.), Enţiklopedia Tripolskoi Țivilizaţii. Kiev.

Gogâltan F., Ignat A., 2011. „Transilvania și spațiul nord‐pontic. Primele

contacte (cca 4500‐3500 a. Chr.)”. Tyragetia S. N. V (XX), 1, 7‐38.

Haimovici S., 2008. „Transgresiunea uriașă și vijelioasă a apelor Mării Negre din

neoliticul timpuriu dobrogean, având ca urmare apariția a două specii

acvatice mediteraneene: Spondylus gaederopus și sparus aurata la

litoralul românesc al acestei mări”. Pontica XLI, 421‐441.

Hansen S., Toderaș M., Reingruber A., Gatsov I., Klimscha F., Nedelcheva P.,

Neef R., Prange M., Price T. D., Wahl J., Weninger B., Wrobel H.,

Wunderlich J., Zidaro P., 2008. „Der kupferzeitliche Siedlungshügel

Măgura Gorgana bei Pietrele in der Walachei. Ergebnisse der

Ausgrabungen im Sommer 2007”. EurAnt 14, 19‐100.

Ifantidis F., Nikolaidou M., 2011. Spondylus in Prehistory. New Data an Approaches.

Contributions to the Archaeology of Shell Technologies. Oxford: BAR

International Series 2216.

SENICA ȚURCANU

188

Istina L., 2009. Mirajul așezărilor cucuteniene din județul Bacău: Lichitișeni, Țigănești,

Fulgeriș. Catalog de expoziție. Bacău.

Jeunesse C., 1997. „Les groupes régionaux occidentaux du Rubané (Rhin et

Bassin parisien à travers les prectiques funéraires”. GalliaPrehist 37, 115‐154.

Kadrow S., Sokhackiy M., Tkachuk T., Trela E., 2003. „Sprawozdanie ze studiów i

wyniki analiz materiałów zabytkowych kultury Trypolskiej z Bilcza Złotego

znajdujacych się w zbiorach Muzeum Archeologicznego w Krakowie”. MatArch

XXXIV, 53‐143.

Karali L., 1999. Shells in Aegean Prehistory. Oxford: BAR International Series 761.

Kovacs Ș., 1933. „Cimitirul eneolitic dela Decia Mureșului”. AISC I/1928‐1932,

89‐101.

Larina O., 2010. „Începuturile economiei productive. Neoliticul. Orânduirea

gentilico‐tribală”. In V. Dergaciov (ed.), Istoria Moldovei: Epoca preistorică și

antică: (până în sec. V). Chișinău.

László F., 1911. „Háromszék vármegyei praemykenaei jellegű telepek”.

Dolgozatok, 175‐259.

Lazarovici C.‐M, Lazarovici Gh., Țurcanu S., 1999. Cucuteni. A Great Civilization

of the Prehistoric World. Iași.

Makarenko M., 1933. Mariupolski Mogilnik. Kiev.

Mantu C.‐M., Știrbu M., Buzgar N., 1995. „Considerații privind obiectele din

piatră, os și corn de cerb din așezarea cucuteniană de la Scânteia (1985‐

1990)”. ArhMold XVIII, 115‐132.

Mantu C.‐M., Țurcanu S., 1999. „Catalog”. În V. Chirica, C.‐M. Mantu, S.

Țurcanu (eds.), Scânteia. Cercetare arheologică și restaurare. Iași.

Manzura I., 2005. „Steps to the Steppe: Or, How the North Pontic Region Was

Colonised”. OxfJA 24 (4), 313‐338.

Marchevici V. I., 1981. Pozdnetripol’skie plemena severnoj Moldavii. Chișinău.

Matasă C., 1946. Frumușica. Village préhistorique à céramique peinte dans la Moldavie

du Nord Roumanie. București.

Mauss M., 1997. Eseu despre dar. Iași.

Mărgărit M., 2008. „Les perles en valves de Unio dans l’habitat énéolithique de

Hârșova‐tell (département de Constanța)”. AnnTârg X, 1, 73‐77.

Mohammad S. H., 2008. „Vertical Zonation and Biometric Parameter of the

Gastropod Cerithium scabridum in Suez Canal”. ResJourEnvSc 2, 100‐107.

Movša T. G., Cebotarenko G. F., 1969. „Eneolitičeskoe kurgannoe pogrebenie u

st. Kajnary v Moldavii”. KSIA 115, 45‐49.


189

Nichitin A. G., Sokhatsky M. P., Kovaliukh M. M., Videiko M. Y., 2010.

„Comprehensive Site Chronology and Ancient Mitochondrial DNA

Analysis from Verteba Cave – A Trypillian Culture Site of Eneolithic

Ukraine”. Interdisciplinaria Archaeologica. Natural Sciences in

Archaeology 1 (1‐2), 9‐18.

Popușoi E., 1989. „Mormintele cu ocru de la Fălciu, județul Vaslui”. ActaMM IX‐

XI/1987‐1989, 15‐26.

Rassamakin Y. Y., 1994. „The Main Directions of the Development of Early

Pastoral Societies of Northen Pontic Zone: 4500‐2450 BC (Pre‐Yamnaia

Cultures and Yamnaya Culture)”. BPS 2, 29‐70.

Rook E., Trela E., 2001. „Stanowiska kultury trypolskiej w Bilczu Złotym, w

dawnym powiecie Borszczów, w świetle zbiorów krakowskich”. În J.

Lecha, J. Partyki (eds.), Z archeologii Ukrainy i Jury Ojcowskiej. Ojców, 183‐206.

Sałacińska B., Zakościelna A., 2007. „Pierwsze groby kultur ceramik wstęgowych w

Polsce. Groby kultury lubelsko‐wołyńskiej ze stanowiska Złota

„Grodzisko I” i „Grodzisko II”. First Linear Band Pottery Graves in

Poland. Graves of Lublin‐Volhynian Culture at Złota, sites „Grodzisko I”

and „Grodzisko II”. WiadA LIX, 77‐114.

Schuster C., 2002. „Zu den Spondylus – funden in Rumänien”. ThrDac XXIII, 1‐

2, 37‐83.

Séfèriadès M. L., 2010. „Spondylus and Long‐Distance Trade in Prehistoric

Europe”. În D. W. Anthohy, J. Y. Chi (eds.), The Lost World of Old Europe.

The Danube Valley, 5000‐3500 BC. New York, 179‐189.

Shackelton J. C., Renfrew C., 1970. „Neolithic Trade Route Re‐aligned by

Oxygen Isotope Analyse”. Nature 228, 1062‐1065.

Sochatskyi M., 2001. „Archeologicini rozkopki v pečeri Verteba na Podilli”. În J.

Lecha, J. Partyki (eds.), Z archeologii Ukrainy i Jury Ojcowskiej. Ojców, 207‐

227.

Sztáncsuj S. J., 2005. „The Early Cooper Age Hoard from Ariușd (Erősd)”. În G.

Dumitroaia, J. Chapman, O. Weller, C. Preoteasa, R. Munteanu, D. Nicola,

D. Monah (eds.), Cucuteni 120 ans des recherches. Le temps du bilan/120 Years

of Research. Time to Sum Up. Piatra‐Neamț, 85‐105.

Sztancs D.‐M., Beldiman C., 2011. „Artefacte din materii dure animale aparținând

culturii Ariușd‐Cucuteni în colecția Muzeului Național Secuiesc”. ActaSic,

127‐167.

SENICA ȚURCANU

190

Ștefan C.‐E., 2011. „Observații privind relațiile de schimb în cultura Gumelnița”.

SCIVA 62, 1‐2, 5‐22.

Taborin Y., 1974. „La parure en coquillage de lʹÉpipaléolilhique au Bronze

ancien en France (suite)”. GalliaPrehist 17, 2, 307‐417.

Taborin Y., 1993. La parure en coquillage au Paléolithique, XXIXe supplément à

GalliaPrehist. Paris.

Taborin Y., 2004. Langage sans parole. La parure aux temps préhistorique. Paris.

Todorova H., 2000. „Die Spondylus‐Problematik heute”. În S. Hiller, V. Nikolov

(hrsg.), Karanovo III, Beiträge zum Neolithikum in Südosteuropa. Wien, 415‐

422.

Tripković B., 2006a. „Marine Goods in European Prehistory: A New Shell in Old

Collection”. AnBan S. N. XIV, 1, 89‐102.

Tripković B., 2006b. „Spondylus and Glycymeris bracelets: trade reflections at

Neolithic Vinča‐Belo Brdo”. DocPraeh XXXIII, 237‐252.

Țurcanu S., 2012a. „Cucutenian Body Ornamenting Items: From the Raw

Materials Perspective”, paper at International Symposium Vivre et mourir

dans la Préhistoire et Protohistoire de l’Europe organised by Romanian

Academy – Iasi Branch, Iași, 4th‐ 7th June 2012.

Țurcanu S., 2012b. „Freshwater Shells as Supports for Cucutenian Body

Ornaments”¸ poster presentation at Second Arheoinvest Congress.

Interdisciplinary Research in Archaeology organised by „A. I Cuza”

University Iași, Iași, 7‐9 June 2012.

Videiko M. Y., 1994. „Tripolie – „Pastoral” Contacts. Facts and the Character of

the Interactions: 4800‐3200 BC”. BPS 2, 5‐28.

Vulpe R., 1957. Izvoare. Săpăturile din 1936‐1948. București.

Zaharia E., Székely Z., 1988. „Raport asupra săpăturilor noi de la Ariușd (jud.

Covasna). 1968‐1986”. Aluta XVII‐XVIII/1985‐1986, 101‐114.


Fig. 1. The map of ACTCC the discovery places of the adornment items made of

mollusk shells, referred to in the text: 1, Ariușd; 2, Frumușica; 3, Izvoare;

4, Hăbășești; 5, Scânteia; 6, Ruginoasa; 7, Fulgeriș; 8, Vorniceni; 9,

Dumești; 10, Tzviklivtzi; 11, Bilcze Złote.

Fig. 2. Adornment items made of mollusk shells. 1, Izvoare; 2, Frumușica; 3‐4, 9,

Scânteia; 5, Vorniceni; 6, 8, Bilcze Złote; 7, Ruginoasa, 10, Tzviklivtzi. 1‐4

circular pearls (1, unfinished; 3‐4, details: various means of finishing); 5, 7,


191

items perforated using rotary percussion means; 6, 9, items perforated

using linear friction means. 1‐5, 7, 9‐10, Unio shells; 6, 8, Glycimeris

glycymeris. 1‐6, 8‐9, photo S. Țurcanu; 7, photo Gh. Lazarovici; 10, after

ETT 2004.

Fig. 3. 1, necklace of Cerithium snail shells. 2, the hoard of Ariușd. 1, after ETT

2004; 2, after Lazarovici et. al. 2009.

Fig. 1. Harta punctelor aparținând CCACT cu descoperiri de obiecte de podoabă

realizate din cochilii de moluște citate în text: 1, Ariușd; 2, Frumușica; 3, Izvoare;

4, Hăbășești; 5, Scânteia; 6, Ruginoasa; 7, Fulgeriș; 8, Vorniceni; 9, Dumești; 10,

Tzviklivtzi; 11, Šebalat; 12, Lukaši; 13, Bilcze Złote.

SENICA ȚURCANU

192

Fig. 2. Obiecte de podoabă realizate din cochilii de moluște. 1, Izvoare;

2, Frumușica; 3‐4, 9, Scânteia; 5, Vorniceni; 6, 8, Bilcze Złote; 7, Ruginoasa,

10, Tzviklivtzi. 1‐4 perle circulare (1, în curs de prelucrare; 3‐4, detalii: modalități

diferite de fasonare); 5, 7, piese cu perforația obținută prin percuție rotativă;

6, 9, piese cu perforația obținută prin frecare; 8, 10, piese cu perforațiile obținute

prin percuție liniară. 1‐5, 7, 9‐10, scoici Unio; 6, 8, Glycimeris glycymeris.

1‐6, 8‐9, foto S. Țurcanu; 7, foto Gh. Lazarovici; 10, după ETT 2004.


193

Fig. 3. 1, colier din cochilii de melci Cerithium. 2, tezaurul de la Ariușd. 1,

după ETT 2004; 2, după Lazarovici et. al. 2009.

195


DIN AŞEZAREA CUCUTENI ‐ CETĂŢUIE

Radu‐Gabriel Furnică1

Abstract:

This paper presents a rare anthropomorphic statuette, discovered during

excavations at Cucuteni – Cetăţuie, which presents analogies with a

similar piece from the Majaki cemetery, situated on the left bank of the

Dniester Liman. After a brief description we’ve provided data concerning

the chronology of this kind of idol, Cucuteni reached about population

movements that took place in late Eneolithic in the North‐Pontic territory.

The existence of these idols in settlements located hundreds of miles away

from each other proves the movements on the vast spaces of the human

communities in that time.

Faimoasa staţiune de la Cucuteni, descoperită în anul 1884, a fost

cercetată de‐a lungul timpului în mai multe rânduri. Ultima etapă a

săpăturilor a avut loc între anii 1961 şi 1966, colectivul de cercetare fiind

coordonat de Mircea Petrescu‐Dîmboviţa.

Rezultatele obţinute pe parcursul acestor campanii de investigaţii,

întreprinse la Cucuteni‐Cetăţuia, au fost adunate într‐o lucrare

monografică (Petrescu‐Dîmboviţa, Văleanu 2004), în care sunt prezentate

complexe şi materiale arheologice aparţinând nu numai culturii

Cucuteni, ci şi altor perioade. Printre acestea, au fost identificate urme de

locuire sporadice din perioada de tranziţie de la eneolitic la epoca

bronzului (Petrescu‐Dîmboviţa, Văleanu 2004, 35, 287‐300).

Cercetând colecţia de plastică zoomorfă de la Cucuteni, păstrată la

Complexul Muzeal Naţional Moldova Iaşi, ne‐a atras atenţia în mod

deosebit un obiect fragmentar (inv. nr. 21190), despre care, în monografie

1 Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iași

RADU‐GABRIEL FURNICĂ

196

se spune că este o descoperire passim, considerată ca fiind o statuetă

zoomorfă, probabil din cauza asemănării capului cu cel al unei păsări

(Petrescu‐Dîmboviţa, Văleanu 2004, fig. 221/4).

Piesa are o culoare gălbuie şi îi lipseşte partea inferioară (înălţimea

actuală este de 6 cm), fiind ruptă din dreptul umerilor (fig. 1a‐b). Este

realizată dintr‐o pastă cu multă pleavă în compoziţie. Corpul este plat,

având o lăţime în dreptul umerilor de circa 4,6 ‐ 4,8 cm şi o grosime de

0,7 cm. Spre partea superioară, unde este modelat şi capul, piesa se

îngustează (circa 2 cm lăţime). Partea superioară a capului prezintă o

cavitate cu diametrul de 2 cm, iar faţa, ascuţită spre vârf, are o culoare

roşiatică, din cauza arderii şi prezintă un punct incizat pe partea dreaptă

ce ar indica probabil o nară.

Analizând lucrări referitoare la complexul cultural Cucuteni‐

Tripolie, am observat similitudini între această piesă şi o alta găsită în

cimitirul de la Majaki, localitate situată pe malul stâng al Limanului

Nistrului.

Cercetările arheologice în cimitirul de la Majaki au fost făcute de

către E. F. Patokova şi K.V. Zin’kovskij (1974‐1975), apoi de V. H.

Petrenko (1986, 1990, 2002‐2003) (Petrenko 2004, 328). În mantaua

movilei nr. 12 din respectiva necropolă a fost descoperită o statuetă

(Patokova 1986, 5‐20; 2004, t. II, 444‐445) (fig. 2), care se aseamănă destul

de mult cu obiectul din aşezarea de la Cucuteni‐Cetăţuia. Deşi este

restaurată, din câte se observă, fragmentele sunt cele originale. Acest

lucru ne ajută să reconstituim mai bine şi imaginea de ansamblu a piesei

de la Cucuteni. Pasta statuetei are în componenţă scoici pisate şi este de

culoare maroniu‐gălbuie; suprafaţa este bine netezită, printr‐un strat

subţire de angobă şi a avut o ardere medie (Patokova 2004, t. II, 444).

Statueta de la Majaki, de mari dimensiuni, un pic curbată ca şi cea de pe

Cetăţuia, frapează prin disproporţionalitate: partea superioară o înălţime

de 10,5 cm, iar partea de jos, în formă de piedestal, doar 5 cm (Patokova

2004, t. II, 444; Burdo et alii 2010, 69); de asemenea, grosimea pare a fi mai

mare decât aceea a statuetei cucuteniene. Modelarea realistă oferă o

valoare deosebită artefactului: sânii sunt marcaţi prin aplicarea pe piept a


197

două mici bucăţele de lut; în jurul gâtului acesta a încercat, probabil, să

evidenţieze un colier, printr‐o linie incizată, brăzdată de mici crestături.

Capul are aproximativ aceeaşi formă ca la statueta de pe Cetăţuia. În plus,

meşterul a reuşit să marcheze şi urechile, asimetrice, acestea fiind

adăugate, din câte se pare, tot la finalul modelării trupului. Acestea sunt

mari, ovale şi prezintă câte trei perforaţii (Burdo et alii 2010, 69). Partea

inferioară a statuetei, sub forma unui piedestal rectangular, este la fel de

interesantă, având genunchii marcaţi, la îmbinarea cu corpul, prin două

mici bucăţele de lut (Burdo et alii 2010, 69). Toate cele patru feţe ale

acestui piedestal au un decor format din triunghiuri circumscrise, liniile

fiind realizate cu şnurul (Patokova 2004, t. II, 445). Se pare că statueta

prezintă o uzură destul de mare, ceea ce ar indica o folosire repetată în

ritualurile religioase (Burdo et alii 2010, 69).

Despre contextul în care au fost găsite cele două artefacte

prezentate mai sus nu avem decât foarte puţine informaţii. Obiectul din

situl cucutenian a fost trecut în monografie ca fiind passim (Petrescu‐

Dîmboviţa, Văleanu 2003, fig. 221/4). În schimb, piesa de la Majaki a fost

descoperită într‐un mormânt de copil (Burdo et alii 2010, 69). Ce rol a

avut depunerea acesteia în respectivul mormânt? Putem presupune că

înfăţişa o zeiţă protectoare a copiilor în lumea de dincolo. Oricum,

statueta reprezintă un unicat în cadrul plasticii usatoviene, prezentând

analogii în cultura Cernavoda I (Patokova 2004, t. II, 445).

Credinţele şi practicile religioase din perioada de final a

eneoliticului şi din etapa de tranziţie spre epoca bronzului conţin multe

elemente noi, fiind influenţate de un nou mod de viaţă, bazat pe alte

valori şi mult mai dinamic. Înfăţişarea câtorva informaţii generale despre

modificările care au avut loc pe teritoriile ocupate în calcolitic de

culturile Cucuteni‐Tripolie şi Cernavodă I oferă o imagine ce ne poate

ajuta să înţelegem prezenţa acelui tip de reprezentare antropomorfă în

situl de pe Cetăţuia.

Necropola de la Majaki a fost încadrată, din punct de vedere

cronologic, în cultura Usatovo, ce a evoluat în spaţiul de stepă din nord‐

vestul Mării Negre. La formarea acestui grup, care are două faze de


198

evoluţie, au contribuit elemente Cernavodă I peste care s‐au suprapus

influenţe ale culturii tripoliene, infiltrate din zona de silvostepă a

spaţiului carpato‐niprovian (Manzura 1994, 111). Comunităţile culturii

Usatovo aveau ca îndeletnicire principală păstoritul, fapt dovedit de

analizele arheozoologice, şi ocupau un spaţiu cuprins în special între

Nistru şi gurile Dunării (Videjko 2011, 374‐376).

În spaţiul ocupat de comunităţile eneolitice Cucuteni şi Cernavoda

I, s‐au dezvoltat ulterior grupurile culturale Horodiştea‐Erbiceni (ce îşi

are originea în ultimele subfaze cucuteniene B2‐3, la care s‐au adăugat

succesiv elemente răsăritene) şi Folteşti‐Cernavoda II (care a luat naştere

pe fondul culturii Cernavoda I, dar şi prin revitalizarea unor elemente

locale de tradiţie gumelniţeană şi cucuteniană, ca şi prin asimilarea unor

influenţe sudice egeo‐anatoliene, transmise mai ales prin intermediul

culturii Ezero din Bulgaria) (Ursulescu 2002, 169, 175). Aceste două

culturi (aprox. 2700/2600‐2300 B.C.: Mantu 1995, 222; sau 2500‐1800 b.c.:

Ursulescu 2002, 57) au evoluat o perioadă separat, pentru ca, spre

sfârşitul perioadei de tranziţie la epoca bronzului şi la începutul propriu‐

zis al epocii bronzului, să formeze împreună un vast complex cultural

(Ursulescu 2002, 175). În arealul tripolian, în aceeaşi secvenţă cronologică

(tranziţia spre epoca bronzului), evoluează faza finală (C II) a acestei

culturi (Mantu 1998, 132), dar şi prima fază a culturii Usatovo, în care se

încadrează o parte dintre complexele descoperite la Majaki (Manzura

1994, 111).

Datele prezentate mai sus referitoare la complexul cultural

Horodiştea ‐ Folteşti şi la cultura Usatovo arată că pe un teritoriu vast,

timp de câteva secole, au existat comunităţi umane ce au avut un mod de

viaţă aproximativ asemănător, în care s‐au îmbinat atât elemente noi,

răsăritene, cât şi altele mai vechi, calcolitice. Acestea au folosit

mormintele plane, cu un inventar destul de bogat, în care defuncţii erau

depuşi în poziţie chircită, dar şi tumulare, mai ales în spaţiul usatovian.

De asemenea, în locuinţe s‐a descoperit un număr important de unelte,

podoabe şi diverse obiecte ceramice. O parte dintre grupurile umane


199

menţionate au ocupat aceleaşi aşezări deţinute în eneolitic de către

membrii culturilor Cucuteni‐Tripolie şi Cernavodă I.

Astfel, prezenţa acelei statuete antropomorfe în situl de pe

Cucuteni‐Cetăţuie nu este întâmplătoare. În multe dintre locuinţele

cucuteniene au fost descoperite materiale arheologice aparţinând

comunităţilor complexului Horodiştea‐Folteşti (Petrescu‐Dîmboviţa,

Văleanu 2003, 47‐122), care au ocupat Cetăţuia la sfârşitul fazei Cucuteni

B2. Importanţa acestei piese este diminuată doar de faptul că nu

cunoaştem contextul descoperirii. Lipsa vreunui mormânt pe Cetăţuie

care să poată fi datat cert în perioada de tranziţie exclude o eventuală

ipoteză că acest tip de statuetă s‐ar asocia numai cu descoperiri funerare.

Desigur, nu mai putem şti ritualul care a însoţit depunerea în

groapă a copilului şi a statuetei din necropola de la Majaki. Însă, putem

încerca să răspundem la întrebarea cum a ajuns acest tip rar de

reprezentare antropomorfă din mediul usatovian la Cucuteni. Probabil

că piesa descoperită pe Cetăţuia nu a fost adusă acolo, ci modelată pe loc,

deoarece există diferenţe în ceea ce priveşte pasta şi dimensiunile.

Pentru a rezolva această problemă considerăm că trebuie avut în

vedere factorul climatic. Spre sfârşitul eneoliticului are loc o schimbare

importantă în ceea ce priveşte clima şi care va afecta vegetaţia, fauna şi

inclusiv omul. Perioada cuprinsă între 6000/5500‐3500/2500 b.c., cunos‐

cută sub denumirea de Atlantic, este una de maximum interglaciar, uşor

mai caldă şi mai umedă decât în prezent, marcată însă şi de mai multe

intervale de răcire despărţite de etape de optim climatic (Cârciumaru

1996, 18, 25; Boghian 2003, 30). Acest tip de climat a favorizat extinderea

populaţiilor şi a modului de viaţă neolitic, cu terenuri de cultivat

şi păşunat. În Subboreal (3500/2500‐1000/700 b.c.) a existat o uşoară

răcire şi cu precipitaţii mai reduse decât în perioada precedentă

(Cârciumaru 1996, 18; Boghian 2003, 30). Instalarea acestei perioade de

ariditate, dublată de restrângerea masivelor forestiere, a dus la

modificări importante atât în ceea ce priveşte mediul înconjurător cât şi

asupra modului de viaţă al comunităţilor umane. Astfel, s‐a constatat

deplasarea unor grupuri de populaţii pastorale pe anumite culoare


200

stepice, aşa‐numitele “culoare verzi”, dinspre Asia Centrală şi Europa de

est spre ţinuturile nord‐pontice şi danubiene, spre Anatolia, Podişul

Iranian şi India (Boghian 2003, 30). Prin aceste mişcări ale comunităţilor

ce aveau ca principală ocupaţie creşterea animalelor au ajuns şi diferite

artefacte la sute de kilometri distanţă. În cazul de faţă, este vorba de

aproape 300 de kilometri între aşezările de la Cucuteni şi Majaki (fig. 3).

În final, dorim să precizăm că semnalarea de faţă, fără a avea

pretenţia de a pune în lumină toate posibilele analogii, şi‐a propus doar

să reinterpreteze o piesă interesantă, care ridică mai multe probleme.

Prezenţa acestui tip de reprezentare antropomorfă în doar două aşezări

aflate la o distanţă destul de mare una de cealaltă rămâne sub semnul

întrebării. De asemenea, este interesant de urmărit, în cazul în care vor

mai apărea obiecte asemănătoare cu cele amintite de noi, contextul în

care vor fi descoperite, pentru a observa dacă acestea sunt artefacte

specifice doar sepulturilor sau pot avea şi un alt rol. În general, datele

referitoare la spiritualitatea şi la relaţiile culturale dintre complexul

cultural Horodiştea‐Folteşti şi cultura Usatovo sunt reduse, lucru cauzat

şi de numărul redus de cercetări arheologice.

Mulţumiri

Dorim să mulţumim conducerii Complexului Muzeal Național „Moldova”

Iași pentru accesul oferit la colecția de plastică zoomorfă aflată în patrimoniul

Muzeului de Istorie a Moldovei, precum și dr. Senica Ţurcanu şi dr. Loredana

Solcan pentru sprijinul acordat în studierea colecțiilor. De asemenea, dorim să

mulțumim prof. univ. dr. Nicolae Ursulescu pentru sprijinul acordat în reali‐

zarea acestei lucrări.

Bibliografie:

Boghian D., 2003. Începuturile istoriei omenirii, Editura Bucovina Istorică, Suceava.

Burdo N. et alii., 2010. „Dekoratyvne mystetstvo doby eneolitu”. In Istoriya

dekoratyvnoho mystetstva Ukraïny, Hanna Skrypnyk (redactor principal), t.

1, 49‐114. Kiev.


201

Cârciumaru M., 1996. Paleoetnobotanica. Studii în preistoria şi protoistoria României.

Iaşi.

Mantu C.‐M., 1995. „Câteva consideraţii privind cronologia absolută a neo‐

eneoliticului din România”. SCIVA 46, 3‐4, 213‐235.

Mantu C.‐M., 1998. Cultura Cucuteni. Evoluţie, cronologie, legături. Piatra‐Neamţ.

Manzura I., 1994. „Manifestări culturale în perioada de tranziţie”. ThrDac XV, 1‐

2, 103‐119.

Patokova E. F., 1986. „Antropomorfnaja plastika Majatskogo mogil’nika”. In

Pamjatniki drevnego iskusstva Severo‐Zapadnogo Prichernomorja, Dzis‐Rayko

G. A. (red.), 5‐20. Kiev.

Patokova E. F., 2004. „Realistichna statuetka z Majakiv”. In Entsiklopediya

Tripil’skoi tsivilizatsii, Videjko Mykhajlo (redactor principal), vol. II, 444‐

445. Kiev.

Petrenko V. G., 2004. „Majaki”. In Entsiklopediya Tripil’skoi tsivilizatsii, Videjko

Mykhajlo (redactor principal), vol. II, 328. Kiev

Petrescu‐Dîmboviţa M., Văleanu M.‐C., 2004. Cucuteni‐Cetăţuie. Monografie

arheologică. Piatra‐Neamţ.

Ursulescu N., 2002. Începuturile istoriei pe teritoriul României, ediţia a II‐a revizuită

şi adăugită. Iaşi.

Videjko M., 2011. „The ‘disappearance’ of Trypillia culture”. Documenta

Praehistorica XXXVIII, 373‐381.

Videjko M. (redactor principal). 2004. Entsiklopediya Tripil’skoi tsivilizatsii, vol. I‐

II. Kiev.


Fig. 1. Anthropomorphic statuette from the Cucuteni‐Cetăţuie settlement: a.

photos by author; b. drawing by Adrian Ştefanovici.

Fig. 2. Anthropomorphic statuette from the Majaki settlement (by Patokova

2004, 444).

Fig. 3. Location of the Cucuteni and Majaki settlements.


202

a

b

Fig. 1 . Statueta antropomorfă din aşezarea de la Cucuteni‐Cetăţuie:

a. fotografiile autorului; b. desen Adrian Ştefanovici.


203

Fig. 2. Statueta antropomorfă de la Majaki (după Patokova 2004, 444).

Fig. 3. Amplasarea siturilor de la Cucuteni şi Majaki.

205

UNPUBLISHED DOCUMENTS REGARDING CESLAV

AMBROJEVICI’S COLLECTION OF PALEOLITHIC

ANTIQUITIES

Bogdan Petru Niculică1, Nicolai Bodnariuc

Abstract

Authors describe in detail the content of documents unpublished so far,

identified within the Archives of the Region of Chernivtsi (Ukraine),

regarding the collection of Paleolithic items held by famous archeologist

Ceslav E. Ambrojevici (1900‐1954). During 1939 (January – March), this

collection was purchased by the University din Chernivtsi, against the

amount of 15,000 lei. In this context the authose also present the

personality of professor Theofil Sauciuc‐Săveanu, of “Carol II” University

in Chernivtsi, who recommended to the Royal Resident of the Suceava

County, Professor G. Alexianu, the making of the transaction, in the

benefith of the University.

The prestigious institution of the Archives of the Chernivtsi Region

(Ukraine) houses a remarkable patrimony, in terms of existing collections.

We shall present below the content of an interesting file, which refers to

the activity of the famous prehistorian archaeologist Ceslav Enric

Ambrojevici (1900‐1954), former lecturer of the Chernivtsi University.

The respective file contains five sheets, regarding the purchase by

the Chernivtsi Faculty of Sciences of the collection of Paleolithic

antiquities owned by C. Ambrojevici2. This collection was gathered

throughout the years during the archeological researches, funded by the

own money. Mention should be made of the fact that Professor Theofil

1 Muzeul Bucovinei, Suceava 2 We would also like to thank prof. Nicolae Ursulescu PhD for the support

granted in the elaboration and interpretation of this text.

BOGDAN PETRU NICULICĂ , NICOLAI BODNARIUC

206

Sauciuc‐Săveanu (1884‐1871), of the same Chernivtsi University,

elaborated an elegant recommendation, addressed to the well‐known

professor and politician G. Alexianu (1897‐1946) (Satco 2000, 6‐8; Satco

2004, vol. I, 32‐33), by then Royal Resident of the Suceava County, to

support the deed of purchase.

Before passing to the presentation of the file / sheets, we should

point out the place held within the Romanian archaeology by the two

personages involved in the purchase of this collection of Paleolithic

items, which belongs, quasi in integrum, to the Museum of Bucovina in

Suceava, being inventoried to the register dedicated to the Paleolithic

stone finds (inventory register A).

Ceslav Enric Ambrojevici’s importance as

archaeologist (born on 29th August 1900, Noua

Suliţă, Hotin co., currently the region of Chernivtsi –

deceased on 1st February 1954, Sibiu), is unanimously

recognized in the history of Romanian archaeology,

especially for his concerns regarding the Paleolithic.

From the works regarding his life and work, there

results the fact that he attended the High School in

the Hotin town (1911‐1918) and the Chernivtsi

Faculty of Sciences (registered in 1920; graduated in 1924 in the field of

natural sciences). He also attended the courses of the Faculty of

Philosophy and Letters, being interested in ancient history. Between 1923

and 1927 he was an archaeologist at the National Museum of Natural

History in Kishinev. He defended his PhD thesis also in Chernivtsi, in

the field of natural sciences, in 1927; it was the same year that he became

a docent and then lecturer, teaching the course of paleoanthropology and

prehistory of the Quaternary within the “Carol II” University. Within

this university he also worked as chief librarian, starting with 1927, until

1940, when he left Bucovina. He had the capacity of member with full

rights of the Imperial Society of Paleontology in Sankt Petersburg, was a

member of other prestigious societies, such as those of Kiev, Kishinev,

UNPUBLISHED DOCUMENTS REGARDING CESLAV AMBROJEVICI

207

Berlin, Wien. He was an external collaborator of the National Museum of

Antiquities and of the Dacia magazine.

During the period 1945‐1951 he fulfilled the position of director of

the library and of the Museum of the Natural Sciences in Sibiu. He

published many studies in the country and abroad several studies

regarding the Paleolithic and the Eneolithic in the northeastern

Carpathian space; he collaborated to periodicals such as Dacia, Natura,

Viaţa Basarabiei (Dumitrescu 1957, 405‐407; Ştefureac 1982, 72‐73; Pînzaru

1983, 11‐12; Predescu 1999, 27; Păunescu 2003, 122; Satco 2004, vol. I, 37‐

38; Pelivan 2010, 112‐113; Pelivan 2013).

The other cultural personality whose name is directly connected to

the moment of the purchase of C. Ambrojevici’s prehistory collection is

the famous professor and politician Theofil Sauciuc‐Săveanu (born 21

October 1884, Bosanci – deceased on 26 July 1971,

Bucharest). He studied the letters and philosophy

in Chernivtsi and Wien (1902‐1906), getting

specialized in classic philology, defending his PhD

in letters and philosophy in Wien (1909). He was a

private docent of the University in Chernivtsi

(1913) and fellow of the Institute of Archeology in

Wien; for three years he studied within the

Austrian Institute of Archeology in Athens (1910‐1912). Professor of

ancient history and epigraphy at the Chair of Classical Philology of the

University in Chernivtsi (1919), also tenur professor of history and

epigraphy (1920‐1940) within the Chair of Classical Philology. During the

period (1921‐1922) he held the position of dean, and then the one of

rector of the University in Chernivtsi (1924). After the Bucovina

occupation, he was designated professor at the Chair of Ancient History

and Epigraphy of the Faculty of Letters and Philosophy of the University

of Bucharest (1940‐1947), being, in turns, head of chair, pro‐dean (1941)

and dean (1946). He was director of the National Museum of Antiquities

(1944‐1947). He signed important studies regarding the history of

Dobruja, he discovered the ruins of the city of Callatis (he elaborated a


208

monographic study, remained in manuscript) and supported the

initiative of finding the museum already since 1924.

Pertaining to his political activity, we should mention that he also

was a State sub‐secretary (1928‐1930; 1932‐1933), president of the

National‐Peasant Organization of Bucovina (1926‐1938), ministerial

director of Bucovina (1930‐1931), representative and senator. He received

important awards such as: the Order the Crown of Romania in the

degree of commander (1928), the Medal the Work Reward for 25 years to

the State service (1931), the Order the Loyal Service in the degree of high

officer, the Peleş Medal (1933), the Medal the Work Reward for church,

1st class and the Eagle of Romania in the degree of officer.

He is considered one of the most important epigraphists of the

between world war period; he was also concerned with numismatics,

glyptic art, heraldry etc. For his merits he was appointed a corresponding

member of the Romanian Academy (24 May 1945); he was excluded in

1948 and reinstated in his rights on 3 July 1990). He was imprisoned by

the communist authorities in the prison of Sighet (1950‐1956), for his

political activity during the between world war period. Honorary

member of the Romanian Numismatic Society (1934). He was a

corresponding member of the Institutes of Archeology in Austria and

Germany, a member of the Institute of History and Language of the

University in Chernivtsi (Preda 1972, 165‐167; Vulpe 1974, 299‐302;

Froicu, Dimitriu 1983, 243‐245; Rusu 1999, 472‐473; Predescu 1999, 761;

Satco 2004, vol. II, 346‐347; Nicolae 2011, 348‐349; Muzeul de Arheologie

Callatis).

We present below the content of the documents we refer to in this

text, accompanied by their photocopies.

1. [sheet 1]. Offer dated Chernivtsi, 23 January 1938 (in fact this is a

typing mistake, the real year was 1939, authors’ note), through which

Ceslav Ambrojevici makes available to the Royal Resident his

archeological collection with Paleolithic items, against the amount of


209

15,000 lei. Upon 31 January 1939, in a supra‐note, signed G.A., the

respective purchase is approved (fig. 1):

Mister Royal Resident,

The undersigned C. Ambrojevici PhD, honorific lecturer within the

Faculty of Sciences in Chernivtsi, I have the honor to offer You for purchase for

Your Museum a collections of Paleolithic antiquities, consisting in the most

beautiful and rare items, discovered by me in the Paleolithic settlements of the

Suceava region (Hotin co. and Bucovina). The price of this collection – unique in

terms of scientific and museological value – is of 15,000 instead of 95,000 lei,

which is its real value calculated according to the prices of the German

companies.

Please receive, Your Excellency, the assurance of my special esteem and

consideration.

C. Ambrojevici PhD

Chernivtsi, 23 January, 1938 (in fact 1939, authors’ note) 46, 11 Noemvrie Str.

Chernivtsi

(With an annex)

To His Excellency

Mr. Royal Resident of the County of Suceava

Note in the right upper part: 31 Jan. /39. The purchase for the price of

fifteen thousand lei is approved, and this collection is donated to the Fac. of

Letters in Chernivtsi. G.A. (G. Alexianu – Royal Resident at that time; in

January 1938 G. Alexianu was not holding this position yet, as his

mandate started only on 13 August 1938, authors’ note.) (Predescu 1999, 24).

2. [sheet 2]. The second document in the file, dated Chernivtsi,

January 1939, represents the warm recommendation by Professor Theofil

Sauciuc‐Săveanu, sent to the Royal Resident, in order to purchase the


210

collection of C. Ambrojevici. The value of the collection is explained also

the manner in which it was created and organized (fig. 2):

Mister Royal Resident,

The undersigned Prof. T. Sauciuc‐Săveanu PhD, President of the History

Section of “Carol II” Regional Museum in Chernivtsi, I have the honor to

warmly recommend the purchase of the prehistoric collection of C. Ambrojevici

PhD, offered for purchase against the price of 15,000 lei.

This collection has been gathered by Mr. Ambrojevici with the occasion of

the archeological excavations undertaken in 1925‐1935 on his own expenses in

the Paleolithic sites of the Dniester region of northern Bessarabia and consists in

flint implements characteristic to the late Aurignacian.

The said items resulted from the sites of Chişla‐Negimeni, Voronoviţa,

Cormani and Babin being discovered and described in details by Mr.

Ambrojevici in the following volumes: Urmele omului diluvial în Basarabia

(Kishinev, 1926), Der paläolitische Mensch in Bessarabien (Berlin 1927) and Beiträge

zur Kenntnis der Aurignacienkultur Bessarabiens und der Bucovina (Wien, 1930).

Taking into account that this collection is the most complete nationwide,

that it is irreproachably assorted scientifically and museologically, that it

illustrates as completely and visibly as possible the life and civilization of the

Paleolithic man in our region, I consider the purchase of this collection for a

much lower and modest price, required by Mr. Ambrojevici, as the happiest

occasion for being able to enlarge and enrich the patrimony of our museum and

I allow myself to warmly recommend the purchase thereof.

Please receive, Your Excellency, the assurance of my special esteem and

consideration.

Chernivtsi, January 1939 Teofil Sauciuc‐Săveanu

To His Excellency

Mister Royal Resident of the Suceava County

Chernivtsi

3. [sheet 3]. The third sheet of the file is dated Chernivtsi, 8

February 1939 and is signed by professor Theofil Sauciuc‐Săveanu, who


211

confirms that the entire collection of C. Ambrojevici was taken over by

the Faculty of Philosophy and Letter in Chernivtsi, through the

intermediary of the Royal Resident G. Alexianu (fig. 3):

Chernivtsi 8 February 1939

Romania

King Carol II University

Faculty of Philosophy and Letters

Nr. 516

To Mister

Ceslav Ambrojevici PhD

Chernivtsi

46, 11 Noemvrie Str..

On behalf of the Faculty of Philosophy and Letters in Chernivtsi it is

hereby confirmed that Your collection of Paleolithic antiquities has been taken

over, being purchased by His Excellency Mr. Royal Resident Prof. G. Alexianu

PhD, and donated to the Faculty of Philosophy and Letter.

Dean, T. Saucuiuc‐Săveanu

Secretary,

Illegible signatures and stamp

4. [sheet 4]. Report of the Financial Department of the County of

Suceava, accompanied by the approval and signature of the Royal

Resident. The place of discovery of the items forming this collection, as

well as the amount advanced by C. Ambrojevici are discussed (fig. 4):

N.D.

Romania

THE SUCEAVA REGION

The Financial Department

No. 3317/F/1939


212

Report.

Mister C. Ambrojevici PhD, honorific lecturer within the Faculty of

Sciences in Chernivtsi, offers for purchase a collection of Paleolithic antiquities,

that he discovered in the Paleolithic settlements of the region of Suceava (Hotin

co. and Bucovina) for the price of 15,000 lei.

Taking into account that under art. 72 the budget of the County for the

year 1938/1939 includes a budgetary allocation amounting to 208,000 lei where

126,994 lei are still available;

Having the resolution of His Excellency applied (on‐pointed out by us) the

above document by which he approves to have the amount of 15,000 lei decreed.

The amount of 15,000 lei of art. 72 of the Region budget is to be decreed.

Chernivtsi 9 February 1939

Head of the Financial Department

Illegible signature

Chernivtsi 8/II‐1939

The amount of 15000 lei

(the amount of fifteen thousand lei)

is to be decreed.

ROYAL RESIDENT

Illegible signature

5. [sheet 5]. The last sheet of the file is represented by the Approval

of the payment order and the motivation of the 15.000 lei expenditure,

undertaken based on the document and report nr. 3317/39, which was to

be paid in March 1939 (fig. 5).

Documents shown here are part of the history of Romanian

Archeology; of them it results that the famous archeologist Ceslav E.

Ambrojevici offered the Romanian State his rich collection of Paleolithic

antiquities, against a much lower amount than the one he would have

obtained if he chose to sell it in Germany, for instance. Thus, even if in


213

different circumstances, Ambrojevici could have obtained about 95,000

lei (according to the prices listed in the German catalogues), he preferred

not to alienate these items abroad, as once become the property of

private persons of other countries, they would have lost part of their

historical meaningfulness. Items composing the Ambrojevici collection

were discovered in the areas (more precisely the counties) of Hotin and

Suceava, during the own archaeological excavations, without any

funding from the Romanian State, but funded only by Ambrojevici

himself. In the unfortunate circumstances of World War I, part of this

collection of Paleolithic stone items (minutely organized and described)

reached to Suceava, being currently preserved in the archeology storage

rooms of the Bucovina Museum of Suceava. The recommendation of

Professor Teofil Sauciuc‐Săveanu provides additional value to the

documents shown in the present paper.

References:

*** Muzeul de Arheologie Callatis, published online: http://dli.ro/muzeul‐de‐

arheologie‐callatis.html, accessed on 3 July 2013.

Dumitrescu Vl. 1957. Ceslav Enric Ambrojevici, SCIV VIII, 1‐4, 405‐407.

Froicu P. E. Dimitriu. 1983. Sauciuc‐Săveanu, Teofil, în vol.: I. Pînzaru, P. Froicu,

E. Dimitriu, Ştiinţa în Bucovina. Ghid bibliografic, vol. II, Suceava, 243‐245.

Nicolae C. I. 2011. Review of: Valerian L. Ciofu, Teofil Sauciuc‐Săveanu. Viaţa şi

opera (mss., 1984), Bucharest, SCIVA, 62, 3‐4, 348‐349.

Păunescu Al. 2003. Din istoria arheologiei româneşti pe baza unor documente de

arhivă. Îngrijire ediţie, traduceri şi procesare: Alexandra‐Cristina

Păunescu. Bucureşti.

Pelivan A. 2010. Cercetarea paleoliticului în spaţiul pruto‐nistrean (1923‐1973),

Revista Arheologică VI, 1, S:N., 108‐124.

Pelivan A. Cercetarea paleoliticului în spaţiul pruto‐nistrean (1923‐1973), published

online – http://adrian‐pelivan.blogspot.ro/p/cercetarea‐paleoliticului‐in‐

spatiul.html, accessed on 2 July 2013.

Pînzaru I. 1983. Ambrojevici, Ceslav E., in vol.: I. Pînzaru, P. Froicu, E. Dimitriu,

Ştiinţa în Bucovina. Ghid bibliografic, vol. II, Suceava, 11‐12.


214

Preda C. 1972. Prof. Dr. docent Theofil Sauciuc Săveanu (1884‐1971), SCIV, 23, 1,

165‐167.

Predescu L. 1999. Enciclopedia României. Cugetarea. Material românesc. Oameni şi

înfăptuiri, ediţie anastatică, Bucureşti.

Rusu D. N. 1999. Membrii Academiei Române. 1866‐1999. Dicţionar. 2nd edition,

reviewed and enlarged, with Cuvânt Înainte (Foreword) by acad. Eugen

Simion, president of the Romanian Academy, Bucureşti.

Satco E. 2000. Bucovina. Contribuţii cultural‐ştiinţifice. Dicţionar IX, Suceava.

Satco E. 2004. Enciclopedia Bucovinei, vol. I‐II, Iaşi.

Ştefureac T. I. 1982. Evocare la 80 de ani de la naşterea arheologului antropolog dr. C.

E. Ambrojevici (1900‐1954), Studii şi cercetări de antropologie, tom 19, 72‐73.

Vulpe R. 1974. Théophile Sauciuc‐Săveanu (1884‐1971), Dacia, N.S., XVIII, 299‐302.


Fig. 1. Chernivtsi, 23 January 1939: offer proposed by C. Ambrojevici to the

Royal Resident of the Suceava County, regarding the purchase of the

Paleolithic collection.

Fig. 2. Chernivtsi, January 1939: recommendation of Professor Theofil Sauciuc‐

Săveanu, addressed to the Royal Resident, regarding the importance of C.

Ambrojevici’s collection of Paleolithic antiquities.

Fig. 3. On 8 February 1939, Theofil Sauciuc‐Săveanu, dean of the Faculty of

Philosophy and Letters confirms to C. Ambrojevici the entrance of the

Paleolithic collection into the patrimony of the institution.

Fig. 4. Chernivtsi, 9 February 1939: the report of the head of the financial

department of Suceava Region, regarding the purchase of C.

Ambrojevici’s collection.

Fig. 5. The approval of the payment order, which certifies the undertaking of the

payment to C. Ambrojevici during March 1939.


215

Fig. 1. Chernivtsi, 23 January 1939: offer proposed by C. Ambrojevici to thbe

Royal Resident of the County of Suceava, regarding the purchase of the

Paleolithic collection.


216

Fig. 2. Chernivtsi, January 1939: recommendation of professor Theofil

Sauciuc‐Săveanu, addressed to the Royal Resident, regarding the importance

of C. Ambrojevici’ collection of Paleolithic antiquities.


217

Fig. 3. On 8 February 1939, Theofil Sauciuc‐Săveanu, dean of the Faculty of

Philosophy and Letters confirms to C. Ambrojevici the entrance of the

Paleolithic collection into the patrimony of the institution.


218

Fig. 4. Chernivtsi, 9 February 1939: the report of the head

of the financial department of Suceava Region,

regarding the purchase of C. Ambrojevici’s collection.


219

Fig. 5. The approval of the payment order, which certifies the undertaking

of the payment to C. Ambrojevici during March 1939.

223

CONTRIBUŢIA LUI HUBERT SCHMIDT

LA STUDIEREA SEMNELOR SIMBOLICE

DIN PREISTORIA SUD‐ESTULUI EUROPEI

Nicolae Ursulescu1

Abstract

The german archaeologist Hubert Schmidt (1864–1933), starting from the

material investigated at Troy, is among the first researchers who were

able to prove the existence of a large spread of symbolic signs of a similar

appearance on a vast tract area from the Aegean‐Balkan‐Carpathian

space. He even considered the possibility that some of these signs could

be involved in a phenomenon related to writing. His analysis, carried out

through several studies published at the beginning of the 20th century,

was riveted particularly on the signs from Turdaş, in Transylvania (well‐

known at that moment in European archaeology), which he compares

using suggestive tables to those from Thessaly, Troy, the Aegean basin

(especially Crete) and, finally, Egypt. Particular attention was given to the

so‐called “comb” signs. Schmidt argues that the symbolic signs were used

independently in various regions, the influences being more of a general

nature. Concededly, Thessaly might have constituted a turning plate

between the Aegean and the Carpathians. Hubert Schmidt’s papers on

this topic could serve as an inspiration for modern attempts to unlock the

puzzle of the sign systems left behind by the prehistoric civilisations from

the Balkan and the Carpathian areas.

Introducere

Profesorul şi arheologul german Hubert Schmidt (1864‐1933) (Seger

1932, 375‐377; Matthes 1933, 1‐5; Ursulescu 2009, 204‐216; 2009a, 11‐31),

în afară de bine cunoscuta sa contribuţie la cercetarea ştiinţifică a

1 Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi, Facultatea de Istorie, B‐dul Carol I, nr. 11,

700506, [email protected]

NICOLAE URSULESCU

224

staţiunii eponime de la Cucuteni (Schmidt 1911, 582‐601; 1932), a avut

preocupări notabile şi pentru cunoaşterea neoliticului din alt teritoriu al

României actuale – Transilvania, mai ales prin studierea materialelor din

aria aspectului cultural Ariuşd (Schmidt 1904, 145‐146; 1907, 121‐136) şi a

celor din renumita staţiune de la Turdaş.

Hubert Schmidt era, la începutul secolului al XX‐lea, unul din cei

mai avizaţi cercetători în studierea semnelor preistorice de pe obiectele

ceramice din Orientul Apropiat şi din sud‐estul Europei, după ce, timp

de cinci ani (1896‐1900), îi trecuse prin mână tot materialul descoperit de

Heinrich Schliemann la Troia. Wilhelm Dörpfeld, care preluase condu‐

cerea cercetărilor de la Troia, după moartea iniţiatorului acestora, îi

încredinţase tânărului Schmidt sarcina onorantă, dar extrem de dificilă,

de a pune ordine în moştenirea arheologică a lui Schliemann. H. Schmidt

s‐a achitat cu brio de misiunea primită, rezultând o operă (Schmidt 1902)

care îşi păstrează şi astăzi valoarea, fiind intens citată pentru descrierea

precisă, codificată, a antichităţilor troiene. Dintre acestea, i‐au reţinut în

mod deosebit atenţia idolii şi diferite piese (îndeosebi fusaiole) purtă‐

toare ale unor semne simbolice, pentru care analogiile cele mai potrivite

le‐a găsit în sud‐estul Europei. Aşa se face că, în anul în care îi apărea

catalogul colecţiei Schliemann (1902), Schmidt (angajat acum al muzeelor

berlineze) a întreprins o călătorie de studii în mai multe ţări din sud‐estul

Europei, vizitând, printre altele, şi Transilvania. Aici a fost atras în mod

deosebit de descoperirile de la Turdaş, despre care se făcuseră deja, în

literatura arheologică de limbă germană, o serie de aprecieri referitoare la

asemănarea semnelor de aici cu cele de la Troia (Albert Voss, Alfred

Götze, Paul Reinecke) (Voss 1895, 125‐135; Götze 1896, 337‐353; Reinecke

1899, 115‐123; 1900, 10‐16).

Istoricul problemei. Studiind materialele turdăşene, atât pe cele

ajunse în muzee din Germania (la Berlin, Mainz şi München), cât şi pe

cele mult mai numeroase de la Muzeul din Cluj (văzute în vara anului

1902, prin bunăvoinţa directorului acestei instituţii, dr. Bela Posta), H.

Schmidt îşi dă seama că descoperirile de la Turdaş nu trebuie tratate în

mod unitar (cum se făcuse până atunci), fiind vorba acolo de prezenţa

CONTRIBUŢIA LUI HUBERT SCHMIDT LA STUDIEREA SEMNELOR SIMBOLICE

225

unor vestigii din mai multe perioade (Schmidt 1903, 438‐439). Cu

experienţa pe care o dobândise în studierea ceramicii de la Troia, el

separă, pe baze tipologice, mai multe categorii. Chiar dacă încadrările

cultural‐cronologice făcute de el, pe baza puţinelor informaţii existente la

acea dată despre preistoria Europei, mai prezintă astăzi interes doar

pentru istoricul cercetărilor, rămâne, totuşi, importantă descrierea

sistematică pe care o face semnelor de pe vase şi alte obiecte de la

Turdaş, într‐o largă privire comparatistă (Schmidt 1903, 457‐460).

Din păcate, din motive inexplicabile, contribuţia lui H. Schmidt în

această direcţie a rămas, practic, foarte puţin cunoscută în literatura de

specialitate din România. Lucrările sale despre acest subiect (SCHMIDT

1903, 438‐469; 1904a, 608‐656; 1905, 890‐891), devenite clasice în literatura

europeană de specialitate, citate şi folosite în publicaţia lui Márton Roska

despre colecţia Zsófiei Torma (ROSKA 1941, 349)2, nu mai sunt apoi

menţionate în studiile şi monografiile arheologilor transilvăneni din

zilele noastre, care s‐au ocupat de vestigiile de la Turdaş 3. O semnalare,

cu comentarii la obiect, se găseşte, după ştiinţa noastră, doar într‐o amplă

notă din articolul prof. Attila László despre Zsófia Torma, în care este

subliniată justeţea afirmaţiilor lui Schmidt despre anterioritatea

descoperirilor de la Turdaş faţă de cele de la Troia, precum şi faptul că

arheologul berlinez a fost primul (subl. noastră) care a realizat „o

clasificare competentă a semnelor de la Turdaş, comparându‐le cu

semnele de scriere atestate la Troia, în Egeea şi în Egiptul predinastic”

(László 1991, 49, nota 61).

2 Aici sunt citate şi lucrări ale altor arheologi germani şi austrieci, care s‐au

ocupat de descoperirile de la Turdaş (M. Hoernes, O. Menghin, P. Reinecke,

A. Voss ş.a.). 3 Avem în vedere aici studiile publicate de N. Vlassa, Zoia Kalmar‐Maxim, S.‐A.

Luca şi Gh. Lazarovici. H. Schmidt nu este menţionat nici în ultima mare

sinteză asupra descoperirilor de la Tărtăria (Lazarovici, Lazarovici, Merlini

2011), în care se fac ample referiri la analogii ale semnelor de pe tabletele

descoperite aici.

NICOLAE URSULESCU

226

Recent, cercetătorul italian Marco Merlini, cunoscut pentru

contribuţiile sale notabile la promovarea ideii despre posibila existenţă a

unei „scrieri danubiene neolitice”, într‐un studiu dedicat special

semnelor de la Turdaş, s‐a oprit şi asupra articolului lui H. Schmidt

despre Turdaş (Merlini 2009, 32), subliniind importanţa tabelului de

corespondenţe pe care acesta l‐a realizat între semnele din staţiunea

transilvăneană şi cele de la Troia, Egipt şi din spaţiul egeean (Schmidt

1903, 459, fig. 41), reproşându‐i, totodată, „conversia hazardată între

semnele Turdaş şi sunetele alfabetului”. Din păcate, atât aprecierile, cât şi

reproşul cercetătorului italian se bazează numai pe consultarea tabelului

lui H. Schmidt (fig. 3), fără să se ia in considerare şi textul adiacent. Or, în

text se explică foarte clar că siglele Ph (adosat semnelor din coloana

egeeană), K, G (adosate semnelor din coloana rezervată Egiptului

dinastiei a XII‐a) şi N (plasat în coloana semnelor proto‐egiptene) indică,

nu sunete alfabetice (cum a crezut M. Merlini), ci indicele siturilor

arheologice de unde provin semnele selectate: Phylakopi din insula

Melos, Kahun, Gurob şi Negada din Egipt (Schmidt 1903, 458‐459). Mai

mult, H. Schmidt trimite (în text) şi la sursele bibliografice de unde a

preluat respectivele semne.

Analiza materialului

Parcurgând informaţiile lui H. Schmidt, constatăm că el desem‐

nează semnele incizate de la Turdaş drept schriftartigen Zeichen, adică

semne de tipul celor de scriere, deosebindu‐le de simplele imagini

ornamentale şi atribuindu‐le o însemnătate aparte (Schmidt 1903, 457).

Important este faptul că Schmidt nu s‐a mulţumit cu reproducerea

acestor semne din publicaţiile deja existente, ci le‐a desenat după piesele

originale. El tratează separat semnele de pe vase (Schmidt 1903, 457, fig.

38‐39) (fig. 1) de cele de pe alte obiecte de lut perforate (Schmidt 1903,

458, fig. 40) (fig. 2). Cu prudenţă, desemnează aceste obiecte (de formă

circulară, conică sau sferică) cel mult cu numele de „unelte” (Geräte), deşi

în cazul pieselor similare de la Troia le numeşte, fără reţinere, fusaiole


227

(Wirteln) (Schmidt 1903, 458). Cât despre semne, el subliniază aspectul

lor foarte diferit, pornind de la simple liniuţe şi până la combinaţii

complexe sau chiar reprezentări schematizate de oameni sau animale

(Schmidt 1903, 457, 459). Pentru explicarea unor asemenea semne

stilizate complicate, H. Schmidt a recurs la paralele etnografice,

subliniind faptul că şi actualmente popoarele primitive păstrează

semnificaţia motivelor geometrice complicate, transmise prin tradiţie

(Schmidt 1903, 459).

Din păcate, Schmidt nu a reprodus decât semnele în sine, dar nu şi

obiectele pe care apar, chiar dacă uneori face referiri la locul pe care aceste

motive îl ocupau în tectonica vaselor. El subliniază doar că publicarea

întregului material rămâne o sarcină de viitor (Schmidt 1903, 458).

Discutând analogiile semnelor de la Turdaş, Schmidt nu se

limitează doar la materialele de la Troia4, ci trimite spre categoria

imaginilor „pictografice”, stabilită de Arthur Evans pentru descoperirile

cretane, pe baza asemănărilor dintre semnele egeene şi cele egiptene

(EVANS 1895; 1898).

În tabelul său comparativ (fig. 3), H. Schmidt a sintetizat cele 62 de

semne pe care le‐a sesizat la Turdaş (47 pe vase şi 15 pe fusaiole: fig. 38‐

40) în 16 tipuri, cărora le‐a adăugat un al 17‐lea (zvastica), preluat din

scrierile lui P. Reinecke (Schmidt 1903, 459, fig. 41, coloana I). El a

comparat aceste tipuri de semne cu cele de la Troia (coloana II), cu cele

egeene – îndeosebi cretane (coloana III), apoi cu cele egiptene din

dinastia a XII‐a (coloana IV) şi din perioada pre‐dinastică (coloana V).

Apar astfel 13 asemănări cu semnele troiene, 9 cu cele egeene, 7 cu

perioada dinastiei a XII‐a din Egipt şi doar 4 cu perioada pre‐dinastică.

Cu toate că numărul cel mai mare de corespondenţe se constată între

semnele turdăşene şi cele troiene, totuşi el exclude orice posibilitate a

unei filiaţii directe, considerând că trebuie căutat un al treilea centru

cultural, ca regiune de origine atât pentru Turdaş, cât şi pentru Troia.

4 H. Schmidt analizase semnele incizate de la Troia în catalogul său [Schmidt

1902 , nr. 2027‐2034: pe vase; 5296‐5341: pe fusaiole].

NICOLAE URSULESCU

228

Schmidt respinge, de asemenea ipoteza unor presupuse legături etnice

între culturile cretană şi egipteană (pe de o parte) şi regiunile dunărene

(pe de altă parte), aşa cum presupuseseră A. Evans, Artur Furtwängler

ş.a.5

Dintre tipurile de semne de la Turdaş, o atenţie deosebită o acordă

semnului cu nr. 13 (pe care îl denumeşte „pieptenele”) (Schmidt 1903,

459), prezent şi la Troia, unde îl considerase o reprezentare stilizată

zoomorfă (Schmidt 1902, 5253‐5265). Despre o variantă a acestui semn –

tipul nr. 14 („pieptenele dublu”) – se va ocupa special în 1911, într‐o

comunicare prezentată la Secţia de Preistorie a Societăţii Berlineze de

Antropologie, Etnologie şi Preistorie şi publicată în acelaşi an (Schmidt

1911a, 161‐163) (fig. 4). Pe baza noilor săpături ale lui Chr. Tsountas de la

Dimini şi Sesklo, el stabileşte acum legături apropiate între neoliticul

Thessaliei şi cel de la Turdaş, chiar dacă, de data aceasta (spre deosebire

de studiul din 1903), Schmidt consideră respectivele semne turdăşene

doar „imagini ornamentale” (ornamentale Gebilde), în timp ce pentru

descoperirile din Thessalia utilizează vechea apreciere de schriftartige

Zeichen (semne de tip scriere) (Schmidt 1911a, 162). Această apreciere

diferenţiată provine probabil de la faptul că Schmidt considera acum

Thessalia ca o punte între Creta (unde se vorbeşte clar de semne

pictografice) şi regiunea dunăreană (Schmidt 1911a, 162). Tabelul

comparativ pe care‐l prezintă acum (Schmidt 1911a, fig. 2‐3) (fig. 5) între

diferitele reprezentări ale acestui semn la Turdaş şi în Thessalia poate

veni în completarea celui din 1903 (fig. 3). Schmidt subliniază încă odată

semnificaţia semnelor de la Turdaş, care trebuie considerate ca punct de

plecare pentru orice fel de legături sau contacte, atât cu cercul cultural

est‐, cât şi cu cel central‐mediteranean (Schmidt 1911a, 162).

Acelaşi semn al „pieptenului dublu” stă la baza unei apropieri pe

care H. Schmidt o face între Turdaş şi celebrul disc de lut de la Phaistos

5 Merită subliniat faptul că, în general, H. Schmidt, (Schmidt 1903, 468‐469) nu a

fost adeptul atribuirilor etnice pe baza materialelor preistorice, combătându‐l,

în acest sens, pe G. Kossinna.


229

(Creta), datat în secolele 18‐17 î.Hr., înainte de perioada palatelor

minoice, precum şi cu semnul asemănător, realizat prin împunsături pe

toarta unui vas din staţiunea lacustră de la Polada, din nordul Italiei

(Schmidt 1910, 125‐126). Consideră că în Italia şi în zona dunăreană

asemenea reprezentări ar fi mai vechi, iar semnul respectiv ar trebui

interpretat ca pieptene pentru ţesut, aşa cum au propus A. Evans şi

Kimakowic (Schmidt 1910, 126)6 – caz în care, evident, semnul are o clară

semnificaţie magico‐rituală. Din păcate, H. Schmidt n‐a mai publicat in

extenso comunicarea despre scrierea cretană, rămânându‐ne doar

succintele consideraţii din respectivul rezumat.

De altfel, se pare că după săpăturile de la Cucuteni, H. Schmidt nu

s‐a mai preocupat de semnele incizate cu caracter simbolic, atenţia

fiindu‐i atrasă, aproape în exclusivitate, de problemele ceramicii pictate,

pentru a putea plasa cât mai corect locul civilizaţiei cucuteniene în

contextul preistoriei din Asia şi Europa. În monografia dedicată aşezării

de la Cucuteni, se mai face doar o succintă referire la semnul pictat al

unei zvastici, care îi aminteşte de descoperirile de la Turdaş (Schmidt

1932, 119).

Concluzii

Din etapa anterioară a preocupărilor sale, a rămas, totuşi, pentru

preistoria europeană, sistematizarea exemplară a semnelor incizate cu

caracter simbolic de la Turdaş, prezentate în contextul mai larg al

antichităţilor egeene şi egiptene. Munca lui H. Schmidt în această direcţie

poate fi încă o sursă de inspiraţie pentru cei care se străduiesc în prezent

să descifreze tainele sistemelor de semne simbolice lăsate de civilizaţiile

neolitice şi eneolitice din Balcani şi din spaţiul carpatic.

6 Este vorba, probabil, de naturalistul sibian Moritz von Kimakowic.

NICOLAE URSULESCU

230

Bibliografie:

Evans A. J., 1895. Cretan pictographs and Prae‐Phoenician script, Bernard Quaritch,

London.

Evans A. J., 1898 Further discoveries of Cretan and Aegean script: with Libyan and

Proto‐Egyptian comparison. Bernard Quaritch: London.

Götze A., 1896. „Über neolithischen Handel” In: Festschrift für Adolf Bastian zu

seinem 70. Geburtstage, ed. D. Reimer, p. 337‐353. Berlin.

Lazarovici Gh., Lazarovici C.‐M., Merlini M., 2011. Tărtăria and the sacred tablets.

Cluj‐Napoca.

László A., 1991. „Un pionnier de la recherche de la civilisation Turdaş‐Vinča:

Zsófia Torma”. Banatica 11, 37‐51.

Matthes W., 1933. „Hubert Schmidt und sein letztes Werk. Ein Nachruf für einen

oberschlesischen Gelehrten”. In Der Oberschlesier, Mai, 1‐5 (extras).

Merlini M., 2009. „The Danube Script and Turdaş. The script‐like signs found by

Baroness Zsófia von Torma”. In The Danube Script in Light of the Turdaş and

Tartaria discoveries, eds. Z. Maxim, J. Marler, V. Crişan, 21‐43. Cluj‐Napoca.

Reinecke P., 1899. „Tordos und Troja”. Archeologiai Értesitö XIX, 115‐123.

Reinecke P., 1900. „Prähistorische Varia. III. Die südöstlichen Grenzgebiete der

neolithischen bandverzierten Keramik”. In Korrespondenzblatt der

Deutschen Gesellschaft für Anthropologie, Ethnologie und Urgeschichte

31, 2, 10‐16.

Roska M., 1941. Die Sammlung Zsófia von Torma in der Numismatisch‐

Archaeologischen Abteilung des Siebenbürgischen Nationalmuseums.

Koloszvár/Cluj. Schmidt H., 1902. Heinrich Schliemann’s Sammlung trojanischer Alterthümer. Berlin.

Schmidt H., 1903. „Tordos”. Zeitschrift für Ethnologie, 35, 438‐469.

Schmidt H., 1904. „Die spätneolithischen Ansiedlungen mit bemalter Keramik

am oberen Laufe des Altflusses”. Zeitschrift für Ethnologie 36, 145‐146.

Schmidt H., 1904a. „Troja‐Mykäne‐Ungarn. Archäologische Parallelen”. Zeitschrift

für Ethnologie 36, 608‐656.

Schmidt H., 1905. „Nachtrag zu Troja‐Mykäne‐Ungarn”. Zeitschrift für Ethnologie,

37, 890‐891.

Schmidt H., 1907. ”Beiträge zur Kenntnis und zum Verständnis der

jungneolithischen Gefässmalerei Südost‐Europas. Eine Duplik”. Zeitschrift

für Ethnologie 39, 121‐136.


231

Schmidt H., 1910. „Zu den kretischen Schriftsystemen”. Korrespondenz‐Blatt

der Deutschen Gesellschaft für Anthropologie, Ethnologie und

Urgeschichte 41, nr. 9‐12, 125‐126 (rezumatul comunicării prezentate la

cea de a 41‐a reuniune generală a Deutschen Gesellschaft für Anthropologie,

Ethnologie und Urgeschichte de la Köln a. Rh.).

Schmidt H., 1911. „Vorläufiger Bericht über die Ausgrabungen 1909/10 in

Cucuteni bei Jassy (Rumänien)”. Zeitschrift für Ethnologie 43, 3‐4, 582‐601.

Schmidt H., 1911a. „Bedeutung der Kammmuster”. in Zeitschrift für Ethnologie

43, 1‐2, 161‐163.

Schmidt H., 1932. Cucuteni in der oberen Moldau, Rumänien. Die befestigte Siedlung

mit bemalter Keramik von der Steinkupferzeit bis in die vollentwiekelte

Bronzezeit. Berlin und Leipzig.

Seger H., 1932. „Hubert Schmidt (Nachruf)”. Praehistorische Zeitschrift 23, 375‐377.

Ursulescu N., 2009. „Hubert Schmidt – Profilul unui savant implicat în

cercetările arheologice din România”. Zargidava VIII, 204‐216.

Ursulescu N., 2009a. Cucuteni. Ecouri în epocă ale monografiei lui Hubert Schmidt.

Iaşi.

Voss A., 1895. „Siebenbürgische und bosnische Funde (Tordosch und Butmir)”.

Zeitschrift für Ethnologie ‐ Verhandlungen 27, 125‐135.


Fig. 1. Signs on the ceramics of Turdaş (apud Schmidt 1903, p. 457).

Fig. 2. Signs on the artifacts in baked clay of Turdaş (apud Schmidt 1903, p. 458).

Fig. 3. Comparative table of the signs of Turdaş with those of Troy, Aegean,

Egyptian of 12th dynasty and those pre‐dynastic (apud Schmidt 1903, p.

459).

Fig. 4. Pot fragment with the ornament of „comb” (apud Schmidt 1911, p. 161).

Fig. 5. Comparison between the „comb” ornaments of Turdaş and Thessaly

(apud Schmidt 1911, p. 162).

NICOLAE URSULESCU

232

Fig. 1. Semne de pe vasele de la Turdaş (apud Schmidt 1903, p. 457).

Fig. 2. Semne de pe obiecte de lut ars de la Turdaş (apud Schmidt 1903, p. 458).


233

Fig. 3. Tabel comparativ al semnelor de la Turdaş cu cele de la Troia, Egeea,

cu cele egiptene din dinastia a XII‐a şi cu cele pre‐dinastice (apud Schmidt 1903,

p. 459).

NICOLAE URSULESCU

234

Fig. 4. Fragment de vas cu ornamentul „pieptenului” (apud Schmidt 1911, p.

161).

Fig. 5. Comparaţie între ornamentele de tip „pieptene” de la Turdaş şi din

Thessalia (apud Schmidt 1911, p. 162).

De Hominum Primordiis. Studia in Honorem Professoris Vasile Chirica

Documents

Transcript of De Hominum Primordiis. Studia in Honorem Professoris Vasile Chirica