FONDUL SOCIAL EUROPEAN

Utilizarea TIC pentru servicii de calitate în domeniul financiar contabil

POSDRU/81/3.2/S/59664

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial

Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013

FONDUL SOCIAL EUROPEAN Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Axa prioritară 3 „Creşterea adaptabilităţii lucrătorilor şi a întreprinderilor”

Domeniul major de intervenţie 3.2 „Formare şi sprijin pentru întreprinderi şi angajaţi pentru

promovarea adaptabilităţii”

Titlul proiectului: „Utilizarea TIC pentru servicii de calitate în domeniul financiar contabil”

Cod contract: POSDRU/81/3.2/S/59664

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea

Resurselor Umane 2007-2013” – „Investeşte în oameni”

Tehnologii Office cu aplicabilitate în

domeniul financiar-contabil

- Microsoft Excel -


POSDRU/81/3.2/S/59664



Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României. The document does not represent the point of view of the European Union or Romanian Government. Autori: Dana Boldeanu, Cristina Geambaşu, Mirela

Gheorghe, Mirela Oancea, Cătălin Tudor ASE Bucureşti

Data: Aprilie, 2012

Proiect: Utilizarea TIC pentru servicii de calitate în domeniul financiar contabil

Copyright 2012 Reproducerea este autorizată, cu condiţia menţionării sursei, cu excepţia cazului în care se prevede altfel.


POSDRU/81/3.2/S/59664



Conţinut:

1 FUNCŢII PREDEFINITE ÎN EXCEL SPECIFICE DOMENIULUI FINANCIAR-

CONTABIL .................................................................................................................. 4

2.1. Funcţii matematice ........................................................................................ 4

2.2. Funcţii statistice............................................................................................... 7

2.3. Funcţii financiare ......................................................................................... 12

2.4. Funcţii logice .................................................................................................. 18

2.5. Funcţii de tip dată calendaristică .................................................................... 20

2.6. Funcţii de consultare ...................................................................................... 22

2.7. Funcţii de tip text ......................................................................................... 26

Bibliografie ................................................................................................................ 30

Tehnologia aplicaţiilor Office - Microsoft Excel

Pagina 4 din 31

1 FUNCŢII PREDEFINITE ÎN EXCEL SPECIFICE

DOMENIULUI FINANCIAR-CONTABIL

Funcţiile predefinite reprezintă formule speciale, care respectă o anumită

sintaxă şi permit realizarea de calcule matematice şi trigonometrice, statistice,

financiare, de căutare şi consultare cu recuperarea unor informaţii în funcţie de un

element cheie, operaţii cu şiruri de caractere, date calendaristice, etc. Excel le

grupează pe tipuri de funcţii în funcţie de specificul şi utilitatea acestora. În paginile

care vor urma, din cadrul acestui capitol, vom prezenta şi exemplifica cele mai

importante funcţii predefinite specifice domeniului financiar-contabil.

1.1 Funcţii matematice

Funcţiile matematice permit efectuarea de calcule, de la simple la complexe, oferind

utlizatorului instrumentele necesare pentru rezolvarea unor aplicaţii ce solicită

algoritmi matematici şi trigonometrici. Excel 2010 oferă o gamă largă de funcţii

matematice şi trigonometrice predefinite, ce pot fi clasificate după tipul de calcul

efectuat în 3 categorii distincte:

Funcţii algebrice

Funcţii trigonometrice

Funcţii de rotunjire

1. Funcţia SUM - calculează suma unei serii de date numerice.

Sintaxa:

= SUM (listă-elemente)

unde:

listă-elemente reprezintă o listă compusă din valori numerice, nume de

câmpuri, rezultate ale altor formule. Această listă de elemente poate fi

reprezentată de o plajă de celule continue, situaţie în care însumarea

elementelor listei se poate realiza şi prin apelarea butonului AutoSum

(∑) sau de o plajă de celule discontinue, situaţie în care utilizatorul va

preciza în mod distinct elementele listei de însumat.

Exemplu: Se consideră situaţia creantelor din figura nr. 2.1. Se doreşte să se

calculeze valoarea totala a creanţelor care au termenul de lichiditate sub 1 an,

respectiv peste 1 an.


Pagina 5 din 31

Figura nr. 2. 1 Exemple de utilizare a funcţiei SUM

2. Funcţia SUMIF – realizează suma unei serii de numere în funcţie de

evaluarea unei condiţii.

Sintaxa:

= SUMIF (câmp de evaluat;”condiţie”; [câmp de însumat])

unde:

câmp de evaluat reprezintă domeniul de valori care urmează a fi testat;

”condiţie” reprezintă un criteriu logic;

[câmp de însumat] este argumentul care desemnează câmpul care va

fi însumat. Acest argument este opţional şi, dacă lipseşte din sintaxă,

rolul său este preluat de câmpul de evaluat.

Exemplu: Plecând de la datele din figura nr. 2.1, se solicită calculul valorii totale a

creanţelor cu termen de lichiditate sub 1 an, aferentă clienţilor.

Figura nr. 2. 2 Exemplu de utilizare a funcţiei SUMIF

Obs: Analizând datele din domeniul A9:A16, condiţia care va îngloba toţi clienţii este

„Clienti*”, caracterul * substituind orice şir de caractere care urmează după cuvântul

„Clienti”.


Pagina 6 din 31

3. Funcţia SUMIFS – realizează suma unei serii de numere în funcţie de

evaluarea unei condiţii multiple.

Sintaxa:

= SUMIFS (câmp de însumat; câmp de evaluat1;”condiţie1”; câmp de

evaluat2;”condiţie2”;..)

unde:

câmp de însumat este argumentul care desemnează campul care va fi

însumat;

câmp de evaluat1 reprezintă primul domeniu de valori care urmează a

fi testat;

”condiţie1” reprezintă un prim criteriu logic;

camp de evaluat2 reprezintă al doilea domeniu de valori care urmează

a fi testat;

”condiţie2” reprezintă al doilea criteriu logic (acceptă până la 127

condiţii de testat).

Exemplu: Plecând de la datele din figura nr. 2.1, se solicită calculul valorii totale a

creanţelor cu termen de lichiditate sub 1 an, pentru creanţele cu o valoare individuală

cuprinsă între 50 şi 100 lei.

Figura nr. 2. 3 Exemplu de utilizare a funcţiei SUMIFS

4. Funcţia INT - returnează o valoare numerică rotunjită prin lipsă până la cel

mai apropiat întreg.

Sintaxa:

=INT (număr de rotunjit)

unde:

număr de rotunjit – este numărul real care se doreşte a fi rotunjit prin

lipsă la un întreg

5. Funcţia ROUND – rotunjeşte o valoare specificată la un număr precizat de

cifre.

Sintaxa:

=ROUND (număr de rotunjit; număr de digits)


Pagina 7 din 31

unde:

număr de rotunjit – reprezintă o constantă numerică cu zecimale, rezultatul

unei expresii de calcul, referinţa celulară sau numele celulei ce conţine aceste

elemente

număr de digits – reprezintă numărul de cifre la care se efectuează rotunjirea.

Notă:

Dacă numărul de digits este mai mare decât 0 (zero), atunci numărul este

rotunjit până la numărul specificat de zecimale;

Dacă numărul de digits este 0, atunci numărul este rotunjit până la cel mai

apropiat întreg.

Dacă numărul de digits este mai mic decât 0, atunci numărul este rotunjit

spre stânga separatorului zecimal (virgulei).

Exemplu: Să se rotunjească vârsta persoanelor din figura 2.4 folosind funcţiile

ROUND şi INT.

Figura nr. 2. 4 Exemple de utilizare a funcţiilor ROUND şi INT

1.2 Funcţii statistice

Funcţiile statistice permit efectuarea de calcule statistice utilizând serii de valori şi

distribuţii statistice.

1. Funcţia MAX - returnează cea mai mare valoare dintr-o distribuţie statistică.

Sintaxa:

= MAX(listă-elemente)

unde:


câmpuri, rezultate ale altor formule.

2. Funcţia MIN - returnează cea mai mică valoare dintr-o distribuţie statistică.


Pagina 8 din 31

Sintaxa:

= MIN(listă-elemente)

unde:



Exemplu: Să se formateze condiţional persoanele cu vârsta cea mai mică (culoare

galbenă) respectiv cu vârsta cea mai mare (culoare albastră).

Figura nr. 2. 5 Exemple de utilizare a funcţiilor MIN şi MAX în cadrul unei formatări condiţionale

Notă: Pentru formatarea condiţională au fost definite 2 reguli distincte: o regulă pentru

persoanele cu vârsta minimă şi o a doua regulă pentru persoanele cu vârsta maximă.

3. Funcţia AVERAGE calculează media aritmetică a unei distribuţii statistice.

2


Pagina 9 din 31

Sintaxa:

= AVERAGE (listă-elemente)

unde:



Figura nr. 2. 6 Exemplu de utilizare a funcţiei AVERAGE

4. Funcţia AVERAGEIF calculează media aritmetică a unei distribuţii statistice,

în funcţie de evaluarea unei condiţii.

Sintaxa:

= AVERAGEIF (câmp de evaluat; „conditie”; [câmp de calcul medie])

unde:

câmp de evaluat reprezintă domeniul de valori care urmează a fi testat

”condiţie” reprezintă un criteriu logic

[câmp de calcul medie] este argumentul care desemnează câmpul

pentru care se va calcula media aritmetică. Acest argument este

opţional şi dacă lipseşte, câmpul de calcul medie va fi câmpul de

evaluat.

Exemplu: Plecând de la datele din figura nr. 2.6, se solicită calculul valorii medii a

cheltuielilor de protocol.

Figura nr. 2. 7 Exemplu de utilizare a funcţiei AVERAGEIF


Pagina 10 din 31

5. Funcţia AVERAGEIFS calculează media aritmetică a unei distribuţii statistice,

în funcţie de evaluarea unei condiţii multiple.

Sintaxa:

= AVERAGEIFS (câmp de calcul medie; câmp de evaluat1; „condiţie1”; câmp de

evaluat2; „condiţie2”; …)

unde:

câmp de calcul medie este argumentul care desemnează câmpul

pentru care se va calcula media aritmetică (obligatoriu).


fi testat

”condiţie1” reprezintă un prim criteriu logic

câmp de evaluat2 reprezintă al doilea domeniu de valori care urmează

a fi testat



Exemplu: Plecând de la datele din figura nr. 2.6, se solicită calculul valorii medii a

platilor in luna februarie.

Figura nr. 2. 8 Exemplu de utilizare a funcţiei AVERAGEIFS

Notă: Pentru a defini condiţia specifică lunii februarie se repetă acelaşi câmp de

evaluat, în cazul nostru Data tranzactie (B5:B10), pentru care o prima condiţie va fi

“>02/01/2012” pentru data de 1 februarie 2012, iar a doua conditţe “<03/01/2012”

pentru data de 1 martie 2012.

6. Funcţia COUNT/COUNTA calculează numărul de elemente dintr-o distribuţie

statistică.

Sintaxa:

= COUNT/COUNTA (listă-elemente)

unde:

listă-elemente reprezintă o listă compusă din valori numerice/valori

alfanumerice (COUNT ia în considerare numai valori numerice,

COUNTA ia în considerare valori atât numere, cât şi elemente

alfanumerice), nume de câmpuri, rezultate ale altor formule).

Notă: Funcţiile COUNT şi COUNTA nu iau în considerare celulele vide, chiar dacă

acestea sunt intercalate între elementele distribuţiei statistice.


Pagina 11 din 31

Figura nr. 2. 9 Exemplu de utilizare a funcţiei COUNT / COUNTA

7. Funcţia COUNTBLANK numără celulele goale dintr-o distribuţie statistică.

Sintaxa:

= COUNTBLANK (listă-elemente)

8. Funcţia COUNTIF calculează numărul de elemente dintr-o serie de date, în

funcţie de evaluarea unei condiţii.

Sintaxa:

=COUNTIF(câmp de evaluat; „condiţie”)

unde:

câmp de evaluat reprezintă domeniul de valori care urmează a fi testat;

”condiţie” reprezintă un criteriu logic.

Exemplu: Plecând de la datele din figura nr. 2.9, se solicită calculul numărului de

plati efectuate dupa 15 februarie 2012.

Figura nr. 2. 10 Exemplu de utilizare a funcţiei COUNTIF

9. Funcţia COUNTIFS calculează numărul de elemente dintr-o serie de date, în

funcţie de evaluarea unei condiţii multiple.

Sintaxa:

=COUNTIFS(câmp de evaluat1; „condiţie1”; câmp de evaluat2; „condiţie2”;..)


Pagina 12 din 31

unde:


fi testat (obligatoriu)

”condiţie1” reprezintă un prim criteriu logic (obligatoriu)

câmp de evaluat2 reprezintă al doilea domeniu de valori care urmează

a fi testat



Exemplu: Plecând de la datele din figura nr. 2.9, se solicită calculul numărului de

plăţi a căror valori individuale sunt cuprinse între 50 şi 75 lei.

Figura nr. 2. 11 Exemplu de utilizare a funcţiei COUNTIFS

1.3 Funcţii financiare

1. Funcţia PV – calculează valoarea actualizată a unei investiţii.

Sintaxa:

= PV(rate; nper; pmt; [fv];[type])

unde:

rate (rata dobânzii) este dobânda exprimată ca un procent pe o

perioadă.

nper (număr rate) reprezintă perioada de investiţie .

pmt reprezintă plata efectuată periodic.

[fv] (valoarea reziduală) este un parametru opţional, care reprezintă

valoarea care rămâne la sfârşitul plăţii. Daca acest parametru nu este

precizat se presupune că este 0.

[type] (tip) poate lua valorile 0 sau 1. Daca type=0 sau lipseşte, plata

se face la sfârşitul perioadei, iar dacă type=1 plata se face la începutul

perioadei.

Notă : argumentele rata dobânzii şi număr_perioade trebuie să fie exprimate în

aceeaşi unitate de timp

Exemplu: O persoană fizică doreşte să facă o investiţie în următoarele condiţii: rata

anuală a dobânzii de 10%, perioada investiţiei de 5 ani, plătind lunar o transă de

1000 lei. Care este valoarea actuală a investiţiei?


Pagina 13 din 31

. Figura nr. 2. 12 Exemplu de utilizare a funcţiei PV

2. Funcţia PMT– calculează plata lunară pentru un împrumut bazat pe plăţi

constante şi o rată constantă a dobânzii. In fiecare lună se rambursează o

sumă constantă formată din rata creditului şi dobânda.

Sintaxa:

= PMT(rate; nper; pv; [fv];[type])

unde:

rate (rata dobânzii) este dobânda exprimată ca un procent pe o

perioadă.

nper (număr rate) reprezintă numărul total de perioade de plată.

pv (valoarea actuală) reprezintă suma împrumutată la începutul

tranzacţiei.

[fv] (valoarea reziduală) este un parametru opţional, care reprezintă

valoarea care rămâne la sfârşitul plăţii. Dacă acest parametru nu este

precizat se presupune că este 0.

[type] (tip) poate lua valorile 0 sau 1. Daca type=0 sau lipseşte, plata

se face la sfârşitul perioadei, iar dacă type=1 plata se face la începutul

perioadei.

Exemplu: O persoană fizică incheie un contract de leasing de 10000 lei cu o

dobandă anuală de 18%, pe 3 ani, pentru a cumpăra un autoturism. Care este rata

lunară a acestui contract, stiind ca valoarea reziduala este de 1500 lei?


Pagina 14 din 31

Figura nr. 2. 13 Exemplu de utilizare a funcţiei PMT

Obs: Argumentele functiei PMT – rata anuala a dobanzii si perioada contractului –

sunt raportate la nivel lunar pentru calculul ratei lunare a contractului de leasing.

3. Functia NPV – calculează valoarea actuală netă a unei investiţii pe baza

cash-flows viitoare, la o anumită rată de actualizare.

Sintaxa:

= NPV(rata_actualizare, Cash-Flow1, Cash-Flow2, ...Cash-Flown)

In practică, funcţia NPV este utilizată pentru a evalua o investiţie, în funcţie de

costurile şi veniturile pe care le generează această investiţie în perioadele următoare.

Alături de funcţia NPV, o altă funcţie des utilizată pentru acest scenariu este funcţia

de randament a unei investiţii cunoscută şi sub denumirea de rată de returnare

(Internal Rate of Return) IRR.

4. Functia IRR – calculeaza rata de randament a unei investiţii.

Sintaxa:

= IRR(Val_investitie, Cash-Flow1, Cash-Flow2, ...Cash-Flown)

Functia IRR este rata la care fluxurile de numerar care survin dintr-o investiţie sunt

egale cu costul acelei investiţii.

Exemplu: O societate realizează o investiţie de 1000000 lei şi doreşte evaluarea

acestei investiţii ştiind că rata de actualizare este de 10% iar în perioadele următoare

valorile cash-flows sunt redate în figura 2.14. În acest sens se solicită calculul NPV şi

IRR.


Pagina 15 din 31

Figura nr. 2. 14 Exemplu de utilizare a funcţiei NPV si IRR

Notă: Valorile rezultate pentru cei doi indicatori NPV şi IRR ne determină să

apreciem că investiţia este una profitabilă deoarece IRR>Rata_actualizare şi NPV>0.

5. Funcţia DB – calculează valoarea amortizării degresive, pentru situaţii când

mijlocul fix este utilizat un anumit număr de luni în primul an de funcţionare.

Sintaxa:

= DB(cost;salvage;life;per;[month])

unde:

cost reprezintă valoarea de inventar a mijlocului fix, valoare cu care a

fost înregistrat în contabilitate.

salvage reprezintă valoarea reziduală a mijlocului fix, valoare ce va

putea fi recuperată la revânzarea mijlocului fix.

life reprezintă durata de funcţionare a mijlocului fix.

per reprezintă perioada de calcul a amortizării.

[month] reprezintă numărul de luni de funcţionare a mijlocului fix în

primul an. Dacă acest parametru lipseşte se consideră o valoare

implicită de 12 luni.

Exemplu: O societate achiziţionează un utilaj la data de 01.01.2011 cu o valoare de

contabilă de 20000 lei, având durata normală de funcţionare 5 ani. Ştiind că se


Pagina 16 din 31

preconizează să se obţină o valoare reziduală de 1000 lei, care este valoarea

amortizării mijlocului fix ?

Figura nr. 2. 15 Exemplu de utilizare a funcţiei DB, DDB, SLN si SYD

4. AMORLINC - calculează amortizarea liniară pentru fiecare perioadă contabilizată.

Sintaxa:

= AMORLINC(cost;date_purchased;first_period;salvage;period;rate;basis)

unde:

cost reprezintă valoarea de inventar a mijlocului fix, valoarea cu care a fost înregistrat în contabilitate.

date_purchased reprezintă data punerii în funcţiune a mijlocului fix. first_period reprezintă data sfârşitului primei perioade de amortizare a

mijlocului fix. salvage reprezintă valoarea reziduală a mijlocului fix, valoarea ce va putea fi

recuperată la revânzarea imobilizării. Period reprezintă durata pentru care se calculează amortismentul. Perioda ia

valoarea 0 la sfârşitul primei perioade de funcţionare. Rate reprezintă rata amortizării, altfel spus procentul de depreciere anuală a

imobilizării supuse amortizării. Rata anuala a amortizarii =100/Durata normala de folosinţă.

Basis este un cod ce indică numărul anual de zile ce este luat în considerare pentru calculul amortismentului (0 sau omis – 360 zile/an, 1 – numărul real de zile/an, 3-365 zile/an, 4- 360 zile/an ).

5. AMORDEGRC - calculează amortizarea degresivă pentru fiecare perioadă contabilizată.

Amortizarea degresivă constă în multiplicarea ratei anuale liniare de amortizare cu

anumiţi coeficienţi prevăzuti de lege (1,5 dacă durata normala de utilizare este între


Pagina 17 din 31

2-5 ani, 2 daca durata este între 5-10 ani şi de 2,5 dacă durata este mai mare de 10

ani). Rata multiplicată se aplică la valoarea rămasă de amortizat. In ultimii ani, când

se constată că anuitatea amortizării este inferioară câtului rezultat din împărţirea

valorii rămase de amortizat la numărul de ani de parcurs, se calculează

amortismente egale pentru aceşti ultimi ani.

Sintaxa:

= AMORDEGRC (cost;date_purchased;first_period;salvage;period;rate;basis)

unde:

cost reprezintă valoarea de inventar a mijlocului fix, valoarea cu care a fost înregistrat în contabilitate.

date_purchased reprezintă data punerii în funcţiune a mijlocului fix. first_period reprezintă data sfârşitului primei perioade de amortizare a

mijlocului fix. salvage reprezintă valoarea reziduală a mijlocului fix, valoarea ce va putea fi

recuperată la revânzarea imobilizării. Period reprezintă durata pentru care se calculează amortismentul. Perioda ia

valoarea 0 la sfârşitul primei perioade de funcţionare. Rate reprezintă rata amortizării, altfel spus procentul de depreciere anuală a

imobilizării supuse amortizării. Basis este un cod ce indică numărul anual de zile ce este luat în considerare

pentru calculul amortismentului (0 sau omis – 360 zile/an, 1 – numărul real de zile/an, 3-365 zile/an, 4- 360 zile/an ).

Exemplu. Un utilaj cumpărat la 07.08.2008 a cărui valoare contabilă este de

1000000 lei este amortizabil pe durata de 5 ani, rata anuală de amortizare fiind

100/5=20%. Ştiind că se preconizează să se obţină o valoare reziduală de 3000 lei,

să se calculeze amortizările liniare şi degresive aferente perioadelor de amortizare

(0-5 ani).


Pagina 18 din 31

Figura nr. 2. 16 Exemplu de utilizare a funcţiei AMORLINC si AMORDEGR

1.4 Funcţii logice

1. Funcţia IF –returnează o valoare de adevăr dacă expresia condiţională este

evaluată ca adevărat sau o altă valoare dacă expresia este evaluată fals.

Sintaxa:

= IF (test_logic; val_adevarat; val_fals)

unde:

test_logic reprezintă o expresie condiţională.

val_adevarat este valoarea returnată dacă expresia condiţională este

evaluată ca adevărat.

val_fals este valoarea returnată dacă expresia condiţională este

evaluată ca fals.

Notă: în sintaxa funcţiei IF pot fi imbricate până la 64 de alte funcţii IF în argumentele

sale, pentru a construi teste mai elaborate.

Exemplu: Plecând de la vanzările înregistrate în anul 2010, respectiv 2011 să se

calculeze ponderea vânzărilor lunare din fiecare an în totalul vânzărilor anuale (% to

total), respectiv ponderea vânzărilor 2010 faţă de 2011 (%modif faţă de anul

anterior).


Pagina 19 din 31

Figura nr. 2. 17 Exemplu de utilizare a funcţiei IF

2. Funcţia AND - afişează TRUE dacă toate elementele din lista de argumente

sunt adevărate şi FALSE dacă cel puţin un element nu este adevărat.

Sintaxa:

= AND(lista-elemente1, lista-elemente2..)

unde:

listă-elemente1 reprezintă o înşiruire de elemente care vor fi evaluate

logic.

listă-elemente2, opţional, elemente ce vor fi evaluate logic.

Notă: se pot evalua de la 1 până la maxim 255 de argumente ale funcţiei.

3. Funcţia OR - afişează TRUE dacă cel puţin un element din lista de argumente

este adevărat şi FALSE dacă nici un element din listă nu este adevărat.

Sintaxa:

=OR (lista-elemente1, lista-elemente2..)

unde:


Pagina 20 din 31

listă-elemente1 reprezintă o înşiruire de elemente care vor fi evaluate

logic.

listă-elemente2, opţional, elemente ce vor fi evaluate logic.

Notă: se pot evalua de la 1 până la maxim 255 de argumente ale funcţiei.

1.5 Funcţii de tip dată calendaristică

1. Funcţia TODAY – returnează data curentă a sistemului într-un format implicit

sau specificat de utilizator prin formatare.

Sintaxa:

= TODAY()

Notă: TODAY() este o funcţie fără argumente.

2. Funcţia YEAR – extrage anul ce corespunde argumentului de tip dată

calendaristică specificat (valori cuprinse între 1 şi 9999).

Sintaxa:

= YEAR(număr_dată)

unde:

număr_dată poate fi un număr serial ce corespunde unei date calendaristice, o

adresă aferentă unei celule ce conţine o dată calendaristică sau o constantă de

tip dată ce este tratată printr-o funcţie.

3. Funcţia MONTH – returnează luna care corespunde datei calendaristice

precizate drept argument (mai exact, numărul de ordine corespunzător lunii –

valori între 1 şi 12).

Sintaxa:

= MONTH (număr_dată)

unde:




4. Funcţia DAY - extrage numărul zilei (între 1 şi 31) care corespunde

argumentului specificat.

Sintaxa:

= DAY (număr_dată)

unde:





Pagina 21 din 31

5. Funcţia DATE – returnează data calendaristică corespunzătoare

argumentelor specificate.

Sintaxa:

= DATE (an, luna, zi)

6. Funcţia EDATE – returnează o dată calendaristică decalată cu un anumit

număr de luni în urmă sau în avans în raport cu o dată specificată.

Sintaxa:

= EDATE (data_debut, +/- număr_luni)

unde:

data_debut poate fi un număr serial ce corespunde unei date calendaristice, o


tip dată ce este tratată printr-o funcţie;

număr_luni reprezintă numărul de luni peste care se decalează o dată

calendaristică în urmă sau în avans.

Notă: dacă argumentul data_debut nu este o dată calendaristică validă, EDATE

returnează valoarea de eroare #VALUE!.

7. Funcţia WEEKDAY – returnează numărul zilei din săptămână corespunzător

semnificaţiei parametrului din sintaxă.

Sintaxa:

= WEEKDAY(număr_dată [, parametru])

unde:




parametru reprezintă o constantă de la care se pleacă pentru a calcula

începutul săptămânii şi poate avea diferite valori:

1 (implicit) – prima zi din săptămână este duminică, iar ultima este

sâmbătă;

2 - prima zi din săptămână este luni, iar ultima este duminică;

3 - prima zi din săptămână este marţi.

Exemplu: Se consideră centralizatorul facturilor din figura nr. 2.18. Se cere sa se

calculeze data scadentă a acestora ştiind că ele devin scadente la 1 luna de la data

facturării si să se formateze condiţional (culoare galena) zilele de week-end pentru

data de scadenta a facturii.


Pagina 22 din 31

Figura nr. 2. 18 Exemplu de utilizare a funcţiei EDATE

Formatarea condiţională s-a realizat prin definirea condiţiei:

= OR(WEEKDAY(C6,2)=6, WEEKDAY(C6,2)=7) (figura nr. 2.19)

Figura nr. 2. 19 Exemplu de formatare condiţională utilizând funcţia WEEKDAY

1.6 Funcţii de consultare

1. Funcţia VLOOKUP - asigură căutarea şi recuperarea uneia sau a mai multor

serii de date dintr-o într-o anumită coloană a unui tablou de consultare

verticală în funcţie de valorile unei chei de căutare.


Pagina 23 din 31

Sintaxa:

= VLOOKUP(cheie de consultare, tabel de consultare verticală, numărul de

ordine al coloanei de recuperat [;valoare logică])

unde:

cheie de consultare – reprezintă o valoare după care are loc căutarea sau

consultarea într-un tablou (cheia de consultare trebuie să fie plasată în prima

coloană a tabelului de consultare). În cazul în care cheia de consultare este mai

mică decât cea mai mică valoare din prima coloană a tabelului de căutare,

VLOOKUP returnează valoarea de eroare #N/A.

tabel de consultare – este un câmp asupra căruia operează consultarea

verticală prin căutarea valorii cheii precizate anterior (tabelul de căutare poate fi

identificat în sintaxa funcţiei VLOOKUP prin adrese absolute sau printr-un nume

de câmp atribuit zonei respective);

număr de ordine al coloanei de recuperat – reprezintă numărul coloanei

(numărarea începe cu 1) de unde va fi recuperată valoarea găsită în tabelul de

consultare potrivit valorilor cheii de consultare. Dacă numărul de ordine al

coloanei de recuperat este mai mic decât 1, VLOOKUP returnează valoarea de

eroare #VALUE!; dacă număr coloanei de recuperat este mai mare decât

numărul de coloane din tabelul de consultare, VLOOKUP returnează valoarea

de eroare #N/A.

[valoare logică]- reprezintă un argument logic (opţional) cu valoarea TRUE sau

FALSE, care specifică comportamentul funcţiei VLOOKUP în momentul în care

valoarea cheii de consultare nu va fi identificată în prima coloană a tabelului de

consultare.

Exemplu: Se consideră cunoscute detaliile pentru fiecare cont (tabelul de consultare

orientat pe verticală - $A$22:$C$72) şi se doreşte recuperarea valorilor asociate

Denumire Cont şi Tip Cont pentru conturile din balanţa de verificare din figura 2.20.


Pagina 24 din 31

Figura nr. 2. 20 Exemplu de utilizare a funcţiei VLOOKUP

Notă: Pentru simbolurile de cont din balanţa de verificare s-a utilizat funcţia

VLOOKUP (cu argumentul FALSE) pentru recuperarea Denumirii Contului şi a

Tipului de Cont.

2. Funcţia HLOOKUP - asigură căutarea şi recuperarea conţinutului unei celule

care corespunde unei linii dintr-un tablou de consultare orizontală în funcţie de

valorile unei chei de căutare.

Sintaxa:

= HLOOKUP(cheie de consultare, tabel de consultare orizontală, numărul de

ordine al liniei de recuperat [;valoare logică])


Pagina 25 din 31

unde:

cheie de consultare – reprezintă o valoare după care are loc căutarea sau

consultarea într-un tablou (cheia de consultare trebuie să fie plasată în prima

linie a tabelului de consultare).

tabel de consultare – este un câmp asupra căruia operează consultarea

orizontală prin căutarea valorii cheii precizate anterior (tabelul de căutare poate

fi identificat în sintaxa funcţiei HLOOKUP prin adrese absolute sau printr-un

nume de câmp atribuit zonei respective);

număr de ordine al liniei de recuperat – reprezintă numărul liniei (numărarea

începe cu 1) de unde va fi recuperată valoarea găsită în tabelul de consultare

potrivit valorilor cheii de consultare. Dacă numărul de ordine al liniei de

recuperat este mai mic decât 1, HLOOKUP returnează valoarea de eroare

#VALUE!; dacă numărul liniei de recuperat este mai mare decât numărul de linii

din tabelul de consultare, HLOOKUP returnează valoarea de eroare #N/A.

[valoare logică]- reprezintă un argument logic (opţional) cu valoarea TRUE sau

FALSE, care specifică comportamentul funcţiei HLOOKUP în momentul în care

valoarea cheii de consultare nu va fi identificată în prima linie a tabelului de

consultare.

Exemplu: Se consideră cunoscute detaliile pentru fiecare salariat (tabelul de

consultare orientat pe orizontală - $J$1:$N$3). Se doreşte recuperarea valorilor

asociate NUMELUI şi FUNCŢIEI salariatului aferente mărcilor din contractele

specificate în figura 2.21.

Figura nr. 2. 21 Exemplu de utilizare a funcţiei HLOOKUP


Pagina 26 din 31

Notă: Pentru prima înregistrare de pe contractul 225, Marca – 120 s-a utilizat funcţia

HLOOKUP în varianta cea mai simplă (fără argumentul FALSE) pentru recuperarea

Numelui şi Funcţiei salariatului.

Aşa cum se poate observa în figura 2.21 rezultatele recuperării nu sunt reale

deoarece, de fapt, în tabelul de consultare nu există salariatul cu marca 120. Excel

returnează valorile celei mai mari mărci existente în tabelul de consultare.

Pentru a corecta acest inconvenient se apelează la introducerea argumentului

FALSE în sintaxa funcţiei HLOOKUP care permite afişarea mesajului de eroare

#N/A! în momentul introducerii unei chei inexistente. Acest lucru se poate observa în

exemplul nostru pentru ultima înregistrare, în care am reintrodus angajatul cu marca

120.

1.7 Funcţii de tip text

1. Funcţia FIND /SEARCH – caută valoarea poziţională a unui caracter într-

un şir de caractere.

Sintaxa:

= FIND/SEARCH(text_căutat, text_bază,[număr])

unde:

Text_căutat este un caracter sau şir de caractere ce se doreste a fi identificat într-

un text de bază.

Text_bază reprezintă şirul de caractere la nivelul căruia se face căutarea textului

dorit.

[numar] este un argument opţional ce reprezintă valoarea poziţională a

caracterului de la care sa înceapă căutarea.

Obs: Funcţia FIND face distincţie între tipul caracterelor (minuscule sau majuscule)

faţă de funcţia SEARCH care nu face astfel de diferenţe.

2. Funcţia LEFT – extrage primul caracter sau grup de caractere din stânga

unui şir de caractere.

Sintaxa:

= LEFT(text, [număr caractere])

unde:

text este, fie un şir de caractere sau o valoare, fie adresa unei celule sau a unui

nume de câmp ce conţine un şir de caractere.


Pagina 27 din 31

[număr caractere] reprezintă numărul de caractere de extras din stânga. Acest

argument este opţional şi în situaţia în care el lipseşte, se va extrage primul carcater

din stânga şirului de caractere specificat.

Exemplu:. Se consideră persoanele din figura 2.22 pentru care se cunosc Numele

Prenumele şi CNP-ul. Se cere sa se extraga numele din şirul Nume Prenume.

Figura nr. 2. 22 Exemplu de utilizare a funcţiei LEFT şi FIND

Notă: Funţia LEFT extrage din stânga şirului Nume Prenume, un număr de

caractere, în cazul nostru până la valoarea poziţională a caracterului spaţiu (=FIND(“

“,A12)).

3. Funcţia RIGHT – extrage primul caracter sau grup de caractere din dreapta

unui şir de caractere.

Sintaxa:

= RIGHT(text, [număr caractere])

unde:



[număr caractere] reprezintă numărul de caractere de extras din dreapa. Acest

argument este opţional şi în situaţia în care el lipseşte, se va extrage primul carcater

din dreapta şirului de caractere specificat.

4. Funcţia MID – extrage începând de la o valoare poziţională de debut un

număr de caractere dintr-un şir de caractere.

Sintaxa:

= MID(text, val_debut, număr caractere)

unde:


Pagina 28 din 31



Val_debut reprezintă un număr ce semnifică valoarea poziţională de la care se va

extrage numărul de caractere specificat în cel de-al treilea argument.

număr caractere reprezintă numărul de caractere de extras.

Exemplu: Se consideră persoanele din figura 2.23 pentru care se cunosc Numele

Prenumele şi CNP-ul. Se cere sa se genereze Data de naştere în funcţie de CNP-ul

fiecărei persoane.

Figura nr. 2. 23 Exemplu de utilizare a funcţiei MID

Notă: Funţia DATE generează o dată calendaristică în funcţie de argumentele

specificate. Pentru argumentul An se extrage cu ajutorul funcţiei MID din şirul CNP,

plecând de la al doilea caracter 2 valori (=MID(cnp,2,2)), similar pentru argumentul

Luna (=MID(cnp,4,2)) şi ZI (=MID(cnp,6,2)).

5. Funcţia LEN – calculează numărul de caractere aferent unui şir de

caractere.

Sintaxa:

= LEN(text)

unde:



Exemplu:. Se consideră persoanele din figura 2.24 pentru care se cunosc Numele

Prenumele şi CNP-ul. Se cere sa se extragă Prenumele fiecărei persoane din şirul

Nume Prenume.


Pagina 29 din 31

Figura nr. 2. 24 Exemplu de utilizare a funcţiilor LEN şi RIGHT

Notă: Funţia RIGHT extrage din dreapta şirului Nume Prenume, un număr de

caractere, în cazul nostru din lungimea totala a Şirului Nume Prenume se scade

valoarea poziţională a caracterului spaţiu (=LEN(A12)-FIND(“ “,A12)).


Pagina 30 din 31

Bibliografie

Ionescu,B., et al., (2005), Aplicaţii şi teste rezolvate de Word şi Excel, Ed. Infomega,

Bucureşti

Ionescu B., et al., (2011), Microsoft Office: Excel Profesional în Aplicaţii economice,

Editura InfoMega, Bucureşti

John Walkenbach, et al.,(2007), Office 2007 Bible, Wiley Publishing, Inc., Indianapolis, Indiana


POSDRU/81/3.2/S/59664



Titlul programului: Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor

Umane 2007-2013

Titlul proiectului: Utilizarea TIC pentru servicii de calitate în domeniul

financiar contabil

Editorul materialului: Academia de Studii Economice

Data publicării: Aprilie, 2012

Citat: Conținutul acestui material nu reprezintă în mod

obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a

Guvernului României.

FONDUL SOCIAL EUROPEAN

Documents

Transcript of FONDUL SOCIAL EUROPEAN