EXPOZIŢIA UNIVERSALA delà PAM1S-1037

O R A D E A ANUL XVIII S e p t . — O c t o m b r . 1 9 3 7

P A R I S : Inaugurarea Pavilionufui României. La mi/foc Prof. Dr. C. Angefescu, Ministruf Educaţiei Nationale, între D-nii LaBBé, Comisaruf generaf af Expoziţiei universafe şi Prof. D. Gusti,

Comisar uf Pavilionului Românesc Clunie 193JJ.

(II) EXPOZIŢIA UNIVERSALA d e l à PAM1S-1037

- P A V I L I O N U L R O M Â N I E I -

HORI A, CLOŞCA, CRIŞAN. - Serbările de la ALBA-IULIA.

BCU Cluj / Central University Library Cluj

„CELE TREI CRIŞURI" C e n t r a l a : O R A D E A , s t r . R e g e l e F e r d i n a n d , 11 ( C a s a N a ţ i o n a l a ) — T e l e f o n 119.

R e d a c ţ i a ş i A d m i n i s t r a ţ i a d i n B u c u r e ş t i — S t r . R e g a l ă , 14.

A B O N A M E N T E :

\>sfes& Pe un an, particulari Lei 200.— ^ f s â y * ^ J^s |» l Pe un an şcoli de toate gradele şi unităţile militare Lei 500— Jœllra» l||§§f Pe un an autorităţi Lei 1000.- 1111% ^ v 5 * ^ Abonament de încuraiare Lei 2000.— l^Z/1^

In străinătate : Europa 500 lei ; America 3 dolari, pentru autorităţi 8 dolari

Anunţuri şi reclame după tarif.—Manuscrisele nu se înapoiază. Abonamentele de încurajare se certifică, publicând după dorinţă, numele abonatului la o rubrică specială.

In abonamente, pe lângă plata integrală a costului normal al revistei, se consideră şi încurajarea pentru acţiunea de propagandă culturală şi naţională întreprinsă, mai ales în provinciile alipite.

C U P R I N S U L :

«Cele Trei Crişuri' R o m â n i a şi Expozi ţ ia de la Par i s . Col. George Bacaloglu . . . G ran i ţ e şi suflete fortificate. C. D. Fortunescu L a R o u m a n i e et sa par t ic ipa t ion a u x exposi t ions universel les .

* * * A r t a luminii . Col. George Bacaloglu . . . . Pavi l ionul Românie i . N. Iorga D. Gus t i şi Pavi l ionul Românie i la Pa r i s . Victor Ianculescu, consul g-ral . Pavi l ionul Românie i la Expozi ţ ia din Par is . Prof. D. Murăraşu L 'Expos i t ion de P a r i s 1937. Costui Petrescu P ă r e r i răs le ţe din Expoz i ţ i a de la P a r i s . Dr. Emil Gheorghiu Pa la tu l descoper i r i lor de la Expoz i ţ i a In te rna ţ iona lă din Par is . G. B. A. S. R. Mihai , m a r e voievod de Alba Iulia. A. Danielopol Souven i r d 'enfan — Sonne t (poezii). Al. Iacobescu T o m a s G. Maza ryk (1850—1937). «Cele Trei Crişuri» Horia , Cloşca şi Cr işan (Serbări le de la Alba-Iulia). G. B. D-1 Genera l Gamel in în Român ia . General Gr. Costandache . . Omagiu l a r m a t e i r o m â n e memor ie i Genera lu lu i Ber thelot , cu

ocazia desvelir i i bustului de la Muzeul mil i tar . Albert Thibaudet S e m n e în l egă tură cu Expozi ţ ia . Paul Morand Morala Expozi ţ ie i d in 1937. Elisabeta Eliade Dolenga . . . L ' h e u r e b leue (poezie). ^*Vfi

Liudmilla Merlin Dest inul . / ^ A j Al. T. Stamatiad T r i s t e ţ e (poezie). /j gy| A laroslav Müller Surore i mele . | < U r a SÌ Radu Cosmm Muncă şi pa t r io t i sm. VV Oj_u^ Ion Steriopol Motiv de t o a m n ă (poezie). Cesar Gr. Cristea Ra r i p r ie ten i (poezie). Elisabeta Eliade Dolenga . . . P e că ră r i u i ta te . A. Davidescu Noul c o m a n d a n t al străji i ţăr i i . Adela Xenopol S p r e calea veşniciei . Ing. Mihail Constantinesai . . Neces i t a tea unu i inst i tut naţ ional de petrol . P. I Transn is t r i en i i .

NOTE. — Fondu l na ţ iona l pen t ru fortificarea fruntarii lor. — Viz i ta minis ter ia lă la «Cele Tre i Crişuri». Din viaţa Italiei fasciste.

CĂRŢI . — Mihail Negru: Cl ima şi poporul chinez. — Arh ive le Olteniei , de G. B.

Umorul englez. — Spir i te şi moravur i . — Noută ţ i le zilei. — Bibliografie. — N u m e r o a s e clişee.


D E Z I U A N U M E L U I EI . . .

câteva cuvinte spuse la telefon îi fac mai multă plăcere decât or ice alta atenfie.

Procurati ce lor ce vă sunt drag i câteva clipe de adevărată bucurie. Chemati- i la telefon! Numai cine cunoaşte durerea* despărţiri i de rude şi prieteni — înstrăinarea — poate să înţeleagă ce înseamnă să auzi la telefon vocea ace lora de cari vă despart sute de kilometri, uneori chiar mări şi tări.


%m^mMm®im® CELE TREI CRIŞURI h m u m m h

P A V I L I O N U L R O M Â N I E I

Faţada Pavilionului României.

pavilionul României este cu siguranţă unul din cele mai atrăgătoare la Expoziţia Internaţională Tot ceeace face

frumuseţea acestei admirabile tari e pus în el în valoare. Arta ţărănească, rămasă atât de vie. are un loc important ca şi în pavilionul internaţional de la Champs du Mars, unde secţiunea românească e fără îndoială cea mai interesantă- Decoratorii se inspiră bucuros din tradiţiile folklo-rului; aşa se face că o artistă de un talent atât de rafinat ca doamna i\ora Steriadi ajunge a reînnoi cu strălucire o artă ca aceea a mozaicului.

La pictorii şi la sculptorii, ale căror opere sunt adunate în ultimul etaj al pavilionului român, regăsim deasemenea unele din calităţile care ne farmecă în creaţiile artei ţărăneşti Organizatorii acestei secţiuni, d-nii : Al. Busuioceanu şi Jean Steriadi, ne-au dat o privelişte completă a artei actuale a acestei ţări frământată în latinitate. Şi această privelişte ne apare cu o foarte înaltă calitate. Unii pictori ca Pallady şi Iser, sunt cetăţeni ai Parisului tot atât cât şi ai Bucureştilor şi se cunoaşte fineţea talentului lor. Alţii: Pe-traşcu, Steriadi, Popescu, Şirato, Dărăscu, trăesc mai ales în România. Ei au suferit influenţa inpresioniştilor francezi sau a lui Cézanne ; dar porsonalitatea lor n'a fost deloc alterată Un artist ca Petraşcu poate fi considerat drept u-nul dintre cei mai de seamă ai Europei contemporane.

Ceea ce e reconfortant în întrunirea operelor acestor artişti e de a vedea perpetuându-se în ei puternica tradi-

Eşirea din pavilion în grădină.

ţie creată de: Grigorescu, Andteescu şi Luchian, maeştrii secolului al XIX-lea. Pictura romanească din vremea noastră a păstrat un echilibru şi o sănătate, care rămân isbitoare chiar în generaţia tânără. Era să se lase dusă la acele îndrăsneli excesive, care sunt atăt de supărătoare în alte ţări. Un Catargi şi un Vasile Popescu rămân în tradiţia înaintaşilor lor. Coloristi rafinaţi, ei caută armonii subtile. Cei mai tineri, un Maxy, un Ciucurenco, au preocupări analoage ; ei se întâmplă să se intereseze de unele tendinţe foarte moderne, dar fac acest lucru cu discernământul care le vine din gustul lor înăscut.

Sculptorii au studiat la şcoala statuarilor francesi. Unii dintre ei au fost fascinaţi de arta lui Bourdelle, dar s'au desfăcut repede de ea: e caşul lui Han, care e probabil împreună cu Medrea, cel mai bun sculptor român de asi. Nu trebue să uităm nici pe Milita Pdlraşcu ale cărei bus-turi sunt de un desen cu totul personal.

Pentru mulţi visitatori secţiunea artistică a Pavilionului român va fi o revelaţie. Ea le va arăta o artă plină de tinereţe şi de vitalitate, formăndu-se uneoti la şcoala artei francese, dar păstrând întotdeauna o personalitate foarte limpede şi o mare prospeţime de inspiraţie.

Jean Alazard Director al Muzeului din Alger.


Anul XVIII. No. 9—10 Sept.—Octombrie 1937

România şi Expoziţia delà Paris Căldura şi sincera preţuire cu care V a fost primit numărul trecut al revistei « Cele trei Crişuri», închinat în întregime succesului desăvârşit de care s 'a bucurat întocmirea Expoziţiei internaţionale din Paris, în cuprinsul căreia Pavilionul României a însemnat o puternică afirmare a realizărilor româneşti pe toate tărâmurile, ne-au îndemnat să punem în lumină, prin apariţia numărului de fafă, nu atât desăvârşirea din punct de vedere tehnic a acestei expoziţii internaţionale, cât mai cu seamă admiraţia pe care a stârnit-o închegarea pavilionului românesc, prin care s'a relevat întreaga noastră putere de muncă, des-văluindu-se în acelaş timp toate comorile fireşti existente în cuprinsul României.

Căutând să oglindească progresele pe orice tărâm izvorâte din energiile creatoare, revista 'Cele trei Crişuri», printr'o finută pe cât de modestă pe atât de afirmativă, a făcut legătura între spiritul de înţelegere al intelectualităţii călăuzitoare şi realizările de a căror izbândă atârnă biruinţa generaţiilor de mâine.

Tribună de cultură şi afirmare naţională la graniţa de vest a ţării, luptând pentru o cât mai prietenoasă apropiere între autohtoni şi minoritari, ea spicuieşte din marele neastâmpăr al vremii manifestările sortite să folosească atât la ridicarea păturii de jos, cât şi la desăvârşirea intelectuală a celei de sus. O preocupă în aceiaşi măsură realizările de a căror înfiripare străinătatea a luat cunoştinţă, preţuind izvorul de energie nesecată sădit în firea românului, cât şi mijloacele de aducere la îndepltnire a unor nă-

.iiiufi în strânsă legătură cu necesităţile impuse de civilizaţie.

Dacă propaganda românească dincolo de graniţă, din toate punctele de vedere, a lăsat atăt de dorit în trecut, participarea noastră la manifestările cart au statornicit triumful Expoziţiei internaţionale din

Marseilleza.

acest an, nu numai că ne-a făcut cunoscuţi îndeajuns, dar a dat prilej străinătăţii să adâncească, alături de comorile fireşti, toată podoaba de mândrie naţională pe care au manifestat-o in expunerea unor bogăţii strâns legate de o energie în continuă preocupare de progres.

Contribuind, prin urmare, într'o largă măsură la întocmirea unui program de afirmare, pentru reuşita căruia şi-au dat tot ceau avut mai

desăvârşit şi mai de preţ, atât popoarele europene cât şi cele de dincolo de ocean, am rupt în acelaş timp cu un trecut lipsit de înălţare, din negura căruia nu putea fi în niciun chip limpezită strădania virtuţilor noastre sufleteşti şi a conştiinţa noastre naţionale.

N'a fost pusă în valoare o energie ale cărei posibilităţi de înfiripare s'au dovedit totdeauna mai presus de aşteptări. Acesta e marele adevăr. Străinătatea n'a avut cum să ne cunoască, dăndu-şi prea puţin osteneala să treacă dincolo de preocupările ei imediate. Şi dacă spiritul oţetit al ostaşulni român a fost în marea epopee a războiului pentru întregire un prilej de uimire în ochii acelora cari, tocmai pentru a-ceasta, s'au dăruit sufleteşte mijloacelor de înfăptuire ale visului nostru milienar, însuşirile înăscute în firea neamului românesc au rămas tăinuite până în ceasul când toate celelalte popoare şi-au strâns comorile de artă şi de simţire la sânul eternei Frante ospitaliere.

Succesul pavilionului României la Expoziţia internaţională din Paris ne întăreşte încrederea în forţele noastre şi în posibilităţile de trainică legătură cu marile înfăptuiri ale veacului.

Sub înţeleaptă călăuzire a unui Suveran tănăr, înzestrat cu darurile cele mai alese, harnic şi înţelegător al nevoilor sufleteşti şi vitale ale neamului, pasul pe care de azi înainte îl vom face spre civilizaţie va fi hotărât şi sigur de izbândă. Am arătat cât am moştenit şi de ce suntem în stare. Rămâne să valorificăm prin puterile noastre a-ceastă izbândă, desăvârşind-o.

„Cele Trei Crişuri".


mmmsrnrnssssma CELE TREI CRIŞURI msasmm^ssMM

Graniţe şi suflete fortificate d e : Col. George Bacaloglu.

Cforimul comisar al guvernului •*> francez în Alsacia şi Lorena, după liberarea lor, a fost Dl Mil-lerand, ales ceva mai tărziu Preşedinte al Rtpublicei francese.

Investit cu înalta şi delicata misiune, dar şi cu puterea de a reorganisa aceste teritorii alipite, studiind această imediată problemă în ansamblul ei, a pus prima chestiune în aplicare, să găsească mijlocul de a paraliza acţiunea de des-uafionalisare exercitată de Germania timp de jumătate de veac. Mil-lerand, sosit la Strasbourg, impunător prin personalitatea sa, avea în faţă două metode de a schimba spiritul noilor cetăţeni din aceste teritorii : Metoda «manierei forte», procedură directă, imediată, ' fără milă pentru sfidări, şi a doua metodă, de a captiva sufletele, atunci cănd brutalitatea putea fi aplicată, metodă de înaltă spiritualitate, ce du-

D-l Mii/era iui, fost Preşedinte al Republicei Franceze.

cea spre viitoarea libertate tradiţională a Franţei.

Odată pacea asigurată, Millerand a ales a doua metodă, metodă amicală, nobilă, prin afirmarea ideii de cultură, asigurând neştirbii prestigiul Franfei şi menţinerea cât mai sus a moralului francesilor liberaţi.

In aplicarea metodei lui, Millerand urmărea să câştige sufletul compatrioţilor desrobiţi, făcând din fiecare ce t ă ţ ean un pat r io t francez, şi să câştige stima şi încrederea noilor cetăţeni de altă naţionalitate. Noile bastioane culturale francese, în jurul cărora militau masele patriotice şi directivele acţiunii de propagandă, erau Mets şi Strasbourg.

Acestea erau primele începuturi de acţiune pentru afirmarea ideii naţionale ele stat. Ceeace s'a petrecut mai târsiu în ordinea socială şi confesională intră în cadrul unei slăbiciuni a guvernelor ce s'au succedat an de au, cedând influenţelor fatale ce s'au ivit.

In acest program de realisări de spiritualitate latină, Mil lerand cre-iază o zonă cul tura lă a g ran i ţe i sp re G e r m a n i a , cu o atenţiune specială pentru organisarea unui serviciu de propagandă prin diferite mijloace ce-i stăteau la îndemână. Paul De-schanel, susţinea iară şi print fun discurs ţinut la Senat şi publicat în Revue des Deux Mondes, în anul 1922, o rgan iza rea oficială s is temat i că, a şa cum făceau ge rman i i pe aces te teri tori i şi pes te ho t a r e , propagandă pe care Germania o depăşise după încheierea tratatelor de pace prin activitatea şi resistenţa acestora faţă de iniţiativele francese. Aşa dar, p r o p a g a n d a de cu l tură na ţ iona lă o-ficială pe zona g ran i ţ e i de est, se real izează cu s t ă ru in ţ ă şi a r d o a r e patr iot ică.

Trecând la aspectul politicei generale a Franţei din acel timp, Brianţi, în colaborare cu Stressemau şi Brüning, o doreşte pacifistă, blanda, ţinând la o vecinătate amicală, ştirbind însă prin slăbiciunea aceasta încetul cu încetul din autoritatea şi puterea dominantă a Franţei învingătoare.

Prin părăsirea Soc. Naţ., a Germaniei şi japoniei, expectativa Italiei şi intrarea Rusiei sovietice în înaltul for. Soc. Naţ. slăbeşte. Conferinţa dezarmării dă faliment şi iată că Franţa în înaltul ei patriotism şi politica ei de prevedere şi a-părare, se vede nevoită să ia măsuri militare succesive, se înarmează într'un ritm accelerat, după ultimele cerinţi moderne, şi organizează pe întinsul graniţei de est puternica l inie de fortificaţie Maginot , cu concursul înaltului comandament, în frunte cu mareşalul Wei-gand. Cât priveşte Anglia, pregătirea ei militară pentru menţinerea păcii alături de Franţa, este şi mai impunătoare.

Iată dar , c u m F r a n ţ a înv ingă toare a înţe les să asocieze în mod p rac t i c cele două forţe de a p ă r a r e ale pat r ie i : fort i f icarea gran i ţe lor ş i a suf lete lor de p e r e g i u n i l e pri mejdui te .

# * In ziua de 9 Octombrie, Dl Gh.

Tătărescu, Preşed. Cons, de Miniştri, însoţit de D-nii G-ral adj. C. lla-stevici, Ministrul apărării naţ, şi Radu Irimescu Ministrul aerului şi marinei, a vizitai în mod demonstrativ, oraşul de graniţă Oradea, linia de fortificaţii şi întăriri pe întinsul hotarului, răspunzând astfel măsurilor similare ale Ungariei.... pacifiste.

Care a fost scopul acestei neaşteptate vizite ? O spune însuşi primul ministru al fării: «....Un b râu de p ia t r ă şi fier va înc inge fruntariile n o a s t r e şi î năun t ru l lor, ţ a r a va pu tea să-şi con t inue ope ra de o rgan i za r e şi de p ropăş i r e în s igur a n ţ ă şi în pace. . » neuitând a complecta aceste declarafiuni, cu mărturie sinceră, amicală faţă de vecinii delà vest, a programului de guvernământ : «...pace şi î n ţ e l ege re în afară , pace şi în ţe legere înăuntru . . . In cadru l aces tu i c o m a n d a m e n t perm a n e n t se va î n d r u m a v ia ţa s t a tu lui român.. .».

Aceste categorice declaraţinni ministeriale, care fixează conduita politică a României de azi şi de mâine, dar şi de apărare a ţării, a produs o înviorare de nedescris în sufletul poporului român de pe a-ceste locuri, şi o indicaţie precisă pentru minoritarii sugestionaţi de stăruitoarea propagandă revizionistă delà B-Pesta cu dorinţi de a obţine egalitate tu armare şi sporire a efectivelor oştiri, — vecini şi cetăţeni minoritari care trebue să fi înţeles prin aceste măsuri simbolice luate de noi, că aceste graniţe sunt ferecate pentru totdeauna, tar nu provizoriu.

Oştirea noastră, a cărei dotare cu armament modern în ultimii ani merge în ritm acceltrat, alături de „brâul de p ia t ră şi fier", ce întăresc


>mmm%mmm>m C E L E T R E I C R I Ş U R I mmmmmmmmm

Gh. Tdtărescu, Preseti Cons, de Miniştri. Oradea: Pia/a Regele Ferdinand.

graniţele noastre dinspre Ungaria, complectează sistemul de apărare militară de pe aceste regiuni ale graniţei râvnită de vecini.

După fixarea oficială a graniţelor de către Conf. de pace — urma în mod firesc opera de naţionalizare a acestei regiuni.

Răspunzând necesităţilor imediate ale neamului nostru şi alături de forţa armată ce ne dăduse victoria şi siguranţa noilor hotare, sosiţi în Oradea în vara anului 1919, când armata română se găsea încă în B-Pesta, s'a muncit fără răgaz. Ardealul, aşa cum se prezenta a-tunci, din punit de vedere social, naţional şi ad-tiv, numai opera de cultură îi putea da spiritul de asimilare şi naţionalizare. Trebuiau

General de div. adjnl. C. Ilasievici. Ministrul apărării nationale.

încleştate sufletele de graniţa materială.

In cadrul acestei concepţii civilizate, dar şi hotărâte, s'a născut la Oradea această Instituţie culturală românească « Cete Trei Crişuri» care alături de bătrâna şi eterna Asociafiline « Astra» şi în sentimentele ei şi-a îndeplinit fără şovăire misiunea nobilă, dar şi spinoasă, a propagandei naţionale la sate şi la oraşe, în legături culturale cu minorităţile, noui cetăţeni romani.

Departe de politica de partid, Reuniunea „Cele Trei Crişuri" în timp de peste 18 ani de la întemeere până astăzi, are la activul ei, o mişcare impresionantă:

176 biblioteci populare la sate, pe regiunea graniţei delà Maramureş la Banat, şezători, conferinţe morale, patriotice şi educative la sate—Revista satelor, care a fost condusă de Gh. Tulbure, Insp. gl Şcolar şi Dr. D. Qăldău, cu filiale la oraşe. Biblioteca centrală, la Sediul Reuniunei cu peste 6000 volume pentru intelectuali şi tineret, anul trecut a fost cercetată de 2842 cetitori; apoi şezători muzicale, dansante, conferinţe de înaltă cultură, şcoli de a-dulţi gratuite pentru învăţarea limbii, geografiei şi Istorie românilor, pentru minoritari, prin cari au trecut peste 1000 elevi şi funcţ. de stat;—„Revista Aurora",scrisă în limba română şi maghiară, pentru schimb cultural al marilor scriitori români şi maghiari, patronarea şi sprijinirea morală a Revistei Cele Trei Crişuri, care are 18 ani de apariţie neîntreruptă, a cărei valoare este recunoscută de toată ţara, trecând şi graniţa. O modestă editură cu 15 broşuri de propagandă, şi publicaţii o-magiale; s'au ridicat monumente în Oradea cărturarului academician-bihorean losif Vulcan, naţionalistului neînfricoşat Barbu Delavrancea, s'a aplicat la sediul „Cele Trei Crişuri', o plachetă de bronz lui St. O. losif şi A. Castaldi, autorii inspiraţiei patriotice La arme.—Sediul Reuniunei şi revistei „Cele Trei Crişuri",

se găseşte in Casa Naţională a Oradiei, în care funcţionează biblioteca centrală, având sală de lectura cu ziare, reviste, o secţie franceză şi alta italiană, etc., un muzeu al patriotismului romanesc, muzeu de artă şi documente şi este cercetat de Înaltele personalităţi ce vizitează Oradea.

* * *

Dacă Comisia interaliată, a fixat pentru totdeauna hotarele politice ale României de azi, corespunzând aproape ideal drepturilor etnice, aceste hotare, în timpul din urmă, când Europa întreagă, lumea întreagă este frământată de fiorul războinic, au primit «brâul de p ia tră ş i fier» precum şi p r e g ă t i r e a conşt i in ţe i româneş t i in sufletul poporulu i g r ă n i c e r e s c . In ce priveşte Reuniunea "Cele Trei Crişuri», prin manifestările ei culturale, socoteşte că a contribuit cu o fărâmă la această operă naţională.

Ing. R. /rimescti, Ministrul aeruliti-marinei.


mœmmmammam CELE TREI CRISURI mmmmwmwmm EXPOZIŢIA INTERNAŢIONALA DIN PARIS (1937)

La stânga se vede pavilionul Germaniei, la dreapta pavilionul Rusiei sovietice ţi pavilionul României.

La Roumanie et sa participation aux expositions universelles.

par : C D. Fortunesco.

/ ° ' i d é e de faire u n e Exposition où l'on puisse é ta le r sous les y e u x du

publ ic u n e m a r c h a n d i s e que lconque ou les p rodu i t s var iés de l ' industr ie h u m a i n e est vieille c o m m e le m o n d e . C a r qu'est-ce que les foires à car a c t è r e in t e rna t iona l , que l'on conna issa i t en F r a n c e déjà dès le XII-ème siècle (comme pa r ex. celles de T r o y e s e t de Provins) , s inon des exposi t ions , d a n s lesquel les des comm e r ç a n t s e t de pe t i t s indus t r ie l s in te l l igents et soucieux de l eurs affaires vena ien t p r é s e n t e r l eurs marchand i se s et les v e n d r e ? L a g r a n d e foire de Nijni-Novgorod é ta i t pour l 'Orient de l 'Europe , ce qu 'é ta ien t pour l 'Occident celles de Lyon , d 'Anvers ou de Leipzig , la de rn i è re surtou t b ien connue p a r nos anc i ens négoc ian t s , qui s'} - app rov i s ionna ien t d'étoffes et d ' a r t i c l e s de m e r c e r i e (lipscani).

C 'est à P a r i s que l'on vit p o u r la p r e m i è r e fois, en 1648, u n e exposition a r t i s t ique , lo rsqu 'un pe t i t groupe d 'a r t i s tes p e i n t r e s et s cu lp t eu r s o rgan i sè r en t u n e exhibi t ion de leurs oeuv re s en public , o e u v r e s d 'a i l leurs des t inées à ê t r e vendues .

U n e vér i table exposi t ion, d a n s le sens que nous a t t a c h o n s de nos jou r s

à ce mot, n e peu t ê t re men t ionnée qu 'à la fin du XVIII-ème siècle : ce fut l 'exposit ion industr ie l le de Prague , en 1791, qui donna a u x F r a n

çais l ' idée d 'en o r g a n i s e r auss i chez eux e t a n n u e l l e m e n t a u t a n t que possible, afin de c rée r u n e émula t ion p a r m i les indus t r ie l s français , en v u e d ' a r r ive r à c o n c u r r e n c e r les p rodui t s é t r a n g e r s s imila i res . C e t t e exposition, qui eu t lieu au Champ-de-Mars en l 'an VI, fut assez réuss ie , ca r 110 exposan t s y par t i c ipèren t .

C'est toujours du t e m p s de la Révolution (1793) que fut o rgan i sé le p r e m i e r Salon, exposi t ion l ibre, ouv e r t e à tous les ar t i s tes f rançais e t é t r an g e r s , c o m p r e n a n t des t ab leaux , des scu lp tu res e t de dess ins d'arch i tec tu re , et dé l iv ran t des pr ix .

L a p remiè re exposition universelle et internationale fut celle de Londres , en 1851, o rgan i sée pa r la Société Roya le des Ar t s , des Manufactu res et du C o m m e r c e , d a n s l'ence in te du H y d e Pa rk . Plus de 17.000 exposan t s de différents p a y s y part ic ipèrent .

E n F r a n c e ce fut en 1855 qu 'eu t lieu la p r e m i è r e fois à Pa r i s u n e exposi t ion d a n s ce g e n r e , présent an t des p rodu i t s agr icoles e t industr ie ls , en m ê m e t e m p s que des oeuvres d ' a r t a p p a r t e n a n t à p res que 24.000 exposan ts , don t la moitié é t r ange r s .

A pa r t i r d'ici ces exhib i t ions inter-na t ional les se succèdent à de cour t s in te rva les dans les g r a n d e s mét ropoles e u r o p é e n n e s et amér i ca ines . Il impor t e de m e n t i o n n e r l 'Exposi t ion de Par i s , de 1867, où les «Principau té s r o u m a i n e s " f igurent pour la p r emiè re fois pa rmi les n o m b r e u x p a y s par t i c ipan ts , c a r d a n s les exposi t ions an t é r i eu re s nos connat io-n a u x é ta ien t obligés de p ré sen t e r

Paris: Masa oferită de D-l Albert Lebrun, comisarilor tuturor pavilioanelor Expoziţiei

preşed. Republicei franceze, la Elysée, în onoarea universale şi a corpuluCJliplomatic (Iunie 1937).


A R T A L U M I N I I

CT)n 'oate timpurile, noaptea a inspirat frică oamenilor. Această caracteristică a firii

noastre, trebue pusă pe seama instinctelor, care au rămas nealterate, cu toată scurgerea vremurilor. Frica instinctivă însă a fost înfrântă de „jocul focurilor", care se poate spune că este cea mai mare cucerire a u-manităţii.

Ideia organizatorilor Expoziţiei internaţionale din Paris de a organiza „expoziţia luminii" a fost poate cea mai bine inspirată. Magnifica realizare a iluminaţiei podului A-lexandru, sau a podului du Passy, au transformat negrul r.opţii într'o sărbătoare impresionantă

Făra îndoială, realizările de acum, întrec tot ce s'a făcut până în prezent.

Focurile de artificii inventate de chinezi, au constituit multă vreme bucuria oamenilor; fântânile luminoase, sunt inovaţii relativ recente de prin 1889; iar primele efecte ale iluminaţiei complect reuşite, nu datează decât din 1925.

Acum însă, aceste feerii luminoase, aceste cascade de lumină şi jocuri, întrec orice imaginaţie.

Cantitatea de energie electrică întrebuinţată Ia Paris în actuala expoziţie, este formidabilă.

Graţie acestei forţe incomensurabile, care este eleciricitatea, a fost creiată acum o nouă artă, asemeni celei mai bogate palate : arta iluminatului.

încercările reuşite ale artei iluminatului, deschid azi noui perspective pentru o ramură care desigur va ocupa loc de frunte in viitoarele manifestări omeneşti de anvergură.

Sincronizarea — s'ar putea spune — a luminei şi a muzicii aşa çum a fost realizată la Paris, dă loc la o serie întreagă de refluxii. în primul rând executarea sau mai bine zis puneren la punct a simfoniilor luminii şi muzicii, combinaţii a două arte, a acei-tui fluid supraabundent constitue superioritatea anului acestuia faţă de expoziţiile internaţionale din anii precedenţi.

Luminarea edificiilor prin proectoare, dă efecte atât de minunate, încât dat fiind pitorescul general al diferitelor ppyilioane, arta luminii a căpătat de astă dată o valoare excepţională. Prezenţa Senei e de

Expoziţia Parisului noaptea, sub lumina strălucitoare a focurilor de artificii.

nepreţuit. Nu numai prin faptul că întreaga lumină se reflectează în oglinda apei, dar milioanele de oglinzi din undele mişcătoare, cre-iază o lume întreagă de fantome dedesuptul lumii reale, şi la fel de fantastică. Sistemul fântânilor cu presiune, permite obţinerea unor jerbe de ape, de o înălţime şi amploare surprinzătoare. Turnul Eiffel, cuprins între miile de focuri de artificii şi iluminat în toate detaliile lui, apare pe firmamentul obscur asemeni unei dantele de foc.

Pictura, sculptura, teatrul, sau cinematograful sunt arte formate, cu un scop al lor mai mult sau mai puţin precis de a interpreta viaţa. Muzica are şi ea legile ei tot aşa de vechi ca şi lumina. Arta luminii insă este o artă nouă, o artă care se naşte, o artă de viitor.

Iată pentru ce sunt atât de importante progresele realizate la Paris, iată pentruce ea trebue studiată îndeaproape şi perfecţionată mai ales, înainte de a o asocia cu celelalte arte, aşa cum se va întâmpla foarte curând.

leurs p rodu i t s d a n s le pavil lon de la Turqu ie .

Le professeur de l 'Univers i té de Bucares t , Al . Odobescu, conseil ler d 'Eta t , fut c h a r g é d 'o rgan ise r no t re par t ic ipa t ion à ce concours in ternational, en quali té de Commissa i r e délégué du g o u v e r n e m e n t roumain .

Ce t t e exposi t ion eu t u n e éclat magnif ique. El le a t t i r a à Pa r i s nombre de souve ra in s et de p r inces é-t r a n g e r s .

L a Rouman ie par t ic ipa encore à l 'Exposi t ion de V i e n n e , de 1873, puis à celle de Pa r i s , de 1889, en vue de laquelle fut cons t ru i te , pour exci ter à ju s t e ra i son l ' admira t ion u-niversel le , la mervei l le de l 'époque : la tour Eiffel, a ins i que la fameuse ga ler ie des Machines , démon tée d a n s les de rn i e r s t emps .

Ci tons encore l 'exposit ion de Par is de 1900, celle de L iège , d e 1905, et celle de Milan, de 1906, pour arr ive r à la de rn iè re , celle que la F r a n c e a organisée ce t t e année-ci dans sa capi ta le et que no t re publication, en t émo ignage de son a t ta

c h e m e n t pour la p remière des nations-soeurs la t ines e t de son admira t ion pour le génie français, s'est p roposé de p r é s e n t e r à ses lec teurs .

C o m m e on va le voir en feuillet-t an t le p résen t n u m é r o de «Cele trei Crişuri», p resque tous les pays civilisés (à de d ivers degrés) se sont d o n n é rendez-vous su r les bords de la Se ine , a v e c la louable intent ion d'y faire m o n t r e de tout ce que le gén ie na t iona l de c h a c u n a pu c réer d a n s n ' impor te quelle direct ion, de tou tes les r e s sources que la n a t u r e locale et l ' intel l igence de l ' homme a su lui fournir .

Telle, une magnif ique salle de bal, où les d a m e s d a n s leurs p lus beaux a tours , p a r é e s des plus r i ches toilet tes, danse ra i en t une ronde , chacune avec le souci cons tan t de se

m o n t r e r plus g rac i euse que les aut res et de faire t ou rne r les y e u x des cava l ie r s de son côté. Il y en a de r e m a r q u a b l e m e n t belles, c o m m e il y en a qui se donnen t tout simp lement l 'air de l 'être ; il y en a d'a-rogan tes , c o m m e il y en a de modes t e s ; il y en a qui p l a s t ronnen t e t qui bluffent et qui m o n t r e n t le poing... Que voulez-vous ? Si une exposit ion est une espèce de concours in te rna t iona l , un c h a m p de batail le pacifique, elle est en m ê m e t e m p s u n e foire: la F o i r e a u x v a n i t é s !

L e pavil lon de la R o u m a n i e , pa r s e s nobles p ropor t ions e t ses l ignes élég a n t e s est de ceux qui, s ans s au te r aux yeux , a t t i r e et r e t i en t les reg a r d s d 'un h o m m e de goût . On est u n a n i m e a le cons idérer c o m m e l 'un des plus réuss is . E t il nous est pa r t i cu l i è rement agréab le de cons igner que ce beau pala is es t l'œuvre d 'un olténien, car l ' a rh i tec te Duil iu Marcu est né à Cra ïova , ville où il a fait ses é tudes seconda i res .

Q u a n t à ce qui concerne le matériel d o c u m e n t a i r e exposé d a n s ce


S M M M £ « ^ » 3 S CELE TREI CRIŞURI M M M S S Ï * s ^ * a g S M

P A V I L I O N U L R O M Â N I E I

M. S. Regele Carol II.

pavil lon — produi t s agr ico les et miniers , objets manufac tu rés , spécim e n s r a r e s de la faune du pays , échant i l lons des œuvre s d 'a r t et réa l i sa t ions du génie na t iona l dans tous les d o m a i n e s —, il a é té présen té et mis en valeur pa r les soins e t le l abeur a c h a r n é de cet h o m m e de concept ions , qui est en m ê m e t e m p s u n réa l i sa teur excel lent , mons ieur le professeur un ive rs i t a i r e D. Gust i , commissa i re généra l de no t re exposi t ion et d i r ec t eu r de l ' Inst i tut Social Rouma in .

L a par t ic ipa t ion de la R o u m a n i e à l 'Exposi t ion actuel le de Pa r i s a fourni à no t r e p a y s une occasion de plus d'affirmer son individual i té nett e m e n t d is t inc te pa rmi les a u t r e s na t ions , d a n s ce que son génie créa t e u r a pu t i re r de ses r i ches ses nature l les et de l'effort intel l igent de ses enfants .

Mais — à tout s e igneur tout honn e u r — n 'oubl ions pas que, si n o t r e g o u v e r n e m e n t a su réaliser, ce t te fois m i e u x que d a n s n ' impor t e quelle a u t r e occasion parei l le , une œuvre qui fût à la h a u t e u r de la situa t ion et qui répondî t a u x plus lég i t imes souha i t s des R o u m a i n s , — c'est que no t re j e u n e et bien a imé souvera in , Sa Majesté le Roi Carol II, qui a été du p r e m i e r m o m e n t le p r o m o t e u r de ce t t e belle réal isat ion, n ' a pas cessé un m o m e n t de s ' intéresse r à l 'o rganisa t ion de ce t te mont re na t iona le , à s t imu le r le zèle et les efforts de ceux qui s 'é ta ient a t tachés à ce t t e lourde t â c h e et à les encourage r , c o m m e il a t enu à lui d o n n e r la consécrat ion officielle en v e n a n t l ' i naugure r Lu i -même.

A c e s t n u m ă r a l r ev i s t e i « C e l e T r e i C r i ş u r i » , î nch ina t E x p o z i ţ i e i i n te rna ţ iona le de là P a r i s ş i P a v i l i o n u l u i R o m â n i e i , este o con t i nu i tate ş i o comp lec ta re a p receden tu lu i n u m ă r de r e v i s t ă .

A m simţ i t n e v o i a une i r e v e n i r i . S t ră luc i tu l even imen t epoca l a l E x p o z i ţ i e i U n i v e r s a l e , l ega t de b u c u r i a ş i m â n d r i a noas t ră , ca re a pus î n v a z a m i l i oane lo r de v i z i t a t o r i d i n toate co l ţu r i le l ume i c o chetu l P a v i l i o n a l Român ie i , î n ca re se re f lec tă comor i le r e p r e z e n ta t i ve a le bogă ţ i i l o r na tu ra le ş i sp i r i tua le româneş t i , a lost — pot z i c e , f ă ră r e z e r v ă — u n t r iumf f ă ră p receden t .

I n t r ' a d e v ă r , d a c ă E x p o z i ţ i a î n î n t r e g u l e i este o i m a g i n ă de a r t ă ra f ina tă ş i meş teşug i tă techn ică , scă lda tă z i u a î n r a z e l e soa re lu i , i a r noap tea de scânte ie toare l um in i ce a ra tă ca lea c e r u l u i , p e n t r u R o m â n i a P a v i l i o n u l e i , c u fa ţada a t răgă toa re de m a r m u r ă a lbă , nob i l c a în fă ţ i şare , î ncon ju ra t de f lo r i ş i m i resme, o g l i n d i n d u - s e î n ape le ce s tau î n fa ţă c u s v â c n i r i g ra ţ i oase , este o ca r te de r e p r e z e n t a r e , ce i nd i că ş i că lăuzeş te p r i v i r e a ş i g â n d u l v i z i t a t o r i l o r că t re î nde pă r ta ta ţ a r ă depe D u n ă r e a a lbas t ră , mu l to ra necunoscu tă , a i c ă r e i f i i sp r i n ten i ş i ac t i v i se s t răduesc să t r ă i ască ş i să se îna l ţe p r i n î nco rda tă m u n c ă c rea toa re .

A o r g a n i z a o e x p o z i ţ i e n u e uşo r l u c r u . A p r e z e n t a u n p a v i l i o n na ţ iona l î n o ţ a ră c u is tor ie t â n ă r ă d a r c u p romi ţă toa re a v â n t u r i , a l ă tu r i de temple le bă t râne lo r ţ ă r i , c u t rad i ţ i i ş i v e c h i c i v i l i za ţ i i , este ş i m a i g r e u . A câş t i ga succesu l u n i v e r s a l recunoscu t pe c a r e acest P a v i l i o n l 'a ob ţ inu t î n a r e o p a g u l aces tu i e x a m e n de r e p r e z e n ta re , a tot ce a r e omen i rea ma i b u n ş i ademen i to r , este u n r e c o r d ş i România l'a câştigat pe deplin.

I a t ă pen t ru ce C o m i s a r u l g - r a l a l E x p o z i ţ i e i , d is t insu l c ă r t u r a r P ro feso r D im i t r i e Gus t i ş i comi te tu l o r g a n i z a t o r a u necontesta te mer i te .

Sp i r i tu l c r i t i c a l ma r i l o r maeş t r i a i conde iu lu i , î n t r e a g a p r e s ă , î n spec ia l cea f r a n c e z ă , a u pă t runs adânc aceas tă o p e r ă ş i a u spus cuvân tu l l o r deta i la t , ob iec t i v ş i admi ra t i v .

Ţ a r a ş i n e a m u l a u u n R e g e , de o î na l t ă cu l t u ră ş i d i s t insă ţ i nu tă c i v i l i za toa re . T o a t e r a m u r i l e de ac t iv i ta te na ţ i ona lă , p r i n s u ges t i i ş i sp r i j i n p o a r t a pece tea in te l igen ţ i i ş i vo in ţe i R e g e ş t i . M . S. R e g e l e C a r o l I I este că l ăuz i t o ru l des t ine lo r noas t re .

F i e c a aceas tă man i fes tare r omânească de là Pa r i s , î n fa ţa l um i i î n t r e g i , să f ie temel ia u n e i no i epoc i de muncă , conso l i da re ş i p r o g r e s — c a r e să s ta to rn icească cu mândr ie p o z i ţ i a R o m â n i e i , ş i p r i n a f i rmarea e i pu te rn i că , să s t ră lucească «printre ale lumii ginte mari».

Oradea, 1937. Colonel George Bacaloglu.

Dejunul luat de M. S- Regele Carol II şi Albert Lebrun, preşedintele Republicei francese la restaurantul românesc din Expoziţie. Orchestra Grigoraş Dinicu a repurtat un

răsunător succes cu program ales şi muzică românească.


a & M H S m g » » ! » C E L E T R E I C R I Ş U R I « H u n m i w D. GUSTI ŞI PAVILIONUL ROMÂNIEI LA PARIS

de : N. IORGA.

fiu prin siare că profesorul Di-mitrie Gusti, creatorul pavili

onului României la Expoziţia delà Paris, este serios bolnav şi cd-i va trebui câtva timp de odihnă.

Aceasta o datoreşte ostenelilor grele şi necontenite pe care de multe tuni de sile le-a cheltuit pentru a tace din această participare a României la marea întrecere a ţărilor şi naţiilor pe terenul economic şi cultural ceea ce. după asigurarea tuturora, a ajuns să fie : o mândrie naţională.

Regele a avut mâna fericită dând această însărcinare omului care, pe lângă meritele sale ştiinţifice — nu vreau să spun : chiar peste datisele — a dovedit în toate împrejurările şi prin alcătuirea şi conducerea unor echipe studenţeşti care, în general, au făcut ispravă, are superioare însuşiri de organisare, care se găsesc aşa de rar la noi, unde fără îndoială nu în acest fel se câştigă mai uşor recunoaşterea publică

Om de o largă cultură, care şi-a petrecut ani întregi din tinereţâ în străinătate, d. Gusti a făcut ceia ce nu isbutise a face nimeni din organizatorii unor astfel de presm-tări naţionale—aşa ca inimosul dr. /strati, care totuşi a săvârşit minuni de improvizaţie,—delà un dr. Obedeuaru şi de la un Odobescu în vechile noastre participări la Paris.

Sarcina era deosebit de gingaşă.

Prancesii au anunţat o exposiţie pur industrială şi mecanică, în care erau să apară descoperirile şi do-vesile de capacitate în domeniul că-

Prof D. Gusti, fost Ministru, comisarul g-ral al României la Expoziţia universală.

tre care merge astăsi grija tuturora. Calităţile de spirit nu erau avute în vedere, acelea prin care se impunea o dată realisârilor naţionale.

Ce şi cât produce fiecare—aici era punctul de greutate. Doar dacă se permitea pe alăturea, ce se poate admite ca distracţie pentru a se atra

ge lumea şi a se scoate măcar ceva din atât de mante chelliteli. Dar a-ceiaşi vreme a noastră e şi una de un raţionalism extraordinar, unit cu entusiasmul unor revoluţionare prefaceri sociale.

Deci era de aşteptat ca renaşterea germană, energia fascismului italian, încântarea de sine a socialismului rus, furia de revanşă a maghiarismului să caute a se expune în chipul cel mai imperativ. Ceia ce de fapt s'a şi întâmplat. şi lângă noi chiar Ungaria se arată în doliu şi cele trei ţări orfane rupte de la dânsa cer mila trecătorilor.

D. Gusti a ştiut să împace amândouă tendinţele dând şi cea mai practică vedere de total a bogăţiilor ţârii până la miraculosul tavan de sare şi icoana impresionantă a u-uităţii naţionale fericit rea/isate în ciuda fiarelor ce urlă împrejur şi astăsi. dar pe lângă aceasta a a-daos. cu vădirea însuşirilor noastre de artă, larg şi variat sămănate în cadrul unei încântătoare arhitecturi, nici folclorică, nici modernă, acea graţie a carii taină o avem tăcând din „restaurantul românesc'' locul de adunare a tot ce lumea internaţională de la Paris are astăsi mai ales.

E o datorie a i se arăta, itrândui însănătoşirea, toată recunoştinţa la care pentru munca şi sacrificiul său are dreptul.

PAVILIONUL ROMÂNIEI LA EXPOZIŢIA DIN PARIS de: Victor Ianculescu

Consul general şi Subdirector al Şcoalei din Fontenay-aux-roses.

eând intr i pe poa r t a de onoa re T rocade ro , prinzi cu ochii, de

sus, de pe t e ra să , tot lungul expoziţiei, d a r ma i ales aleia pr incipală c a r e se p ie rde dincolo de tu rnu l Eiffel.

Din ag lomera ţ i a de pavi l ioane car e se p rez in tă , n u m a i câ t eva r ă s a r ca să-ţi p r indă a ten ţ i a : al Ge rmaniei, al Sovietelor , al Românie i , al Belgie i . . . D a r pa recă delà început , fără să-1 fi e x a m i n a t de ap roape , al nos t ru te m u l ţ u m e ş t e cel mai mult . N e r ă b d ă t o r porneş t i sp re el. Nu e depa r t e , e la locul cel ma i de c inste , la d r eap t a c u m cobori t r ep te le terasei , în faţa jocur i lor de ape .

P e n t r u compat r io tu l c a r e îl vede în tâ ia oa ră e s t e o surpr iză , o foarte fericită surpr iză . Nu-ţi v ine să crezi şi cauţ i r e p e d e o conf i rmare . Cu m â n d r ă u imire îţi por ţ i g r ăb i t privirile de a n s a m b l u pe liniile d rep te , e l egan t e şi ca lde a le m a r m o r e i catifelată alb-roză, p â n ă sus la încânt ă toa rea cu rbă a a rcu lu i c a r e în

cheie în chip maies tos in t ra rea , şi pes te c a r e vezi scr is cu l i tere m a r i de a u r : R O M A N I A .

Sobru şi somptuos în ace laş t imp, deosebi t de celelal te p r in t r 'o arhit ec tu ră e l egan tă , de u n perfect e-chi l ibru şi de o dulce a r m o n i e de linii şi culoare , es te una din «minunile» expoziţ iei . Nu a r e n imic din î nd răznea l a ac roba t i că a încercăr i lor de ca r i ca tu ră ul t ra m o d e r n e . Totul es te m ă s u r a t , dozat , de un gus t s igur şi a t r ă g ă t o r . Nici o a p a r e n ţ ă de improviza ţ ie , de provizora t . Es te solid şi durabi l , dându-ţ i delà începu t r eg re tu l că va t rebui să d i spa ră în cu rând . «O m ă r e a ţ ă ca ted ra la păgână» l'a denumi t un i lustru scriitor francez, «palat de m a r m o r ă şi b ronz plin de cu loare şi poezie».

P lanur i le a t â t de fericit concepu t e sun t a le a rh i tec tu lu i Duil iu Marcu. Cons t ruc ţ i a execu ta t ă eroic cu toa te împre ju ră r i l e de aici şi cu toa te excepţ ionale le g reu tă ţ i , a fost a s igu ra t ă în p a r t e de an t r ep reno ru l

Smied iger . In lăunt ru l , conţ inutul , împodobi

rea , e x p u n e r e a , p u n e r e a în va loare a bogăţ i i lor a r t i s t ice , economice , e tc . sun t ope ra de co labora re a celor m a i de s e a m ă valor i a r t i s t ice delà noi .

D a r toa te aces te valori rea le , — arh i tec t , an t r ep reno r i , lucră tor i , artişti, tecniciani,— au fost coordonate, dir i jate, s t imula te cu îndâr j i re , cu en tus i a sm, cu in te l igenţă , ele i-n imosul şi neobosi tul o rgan iza to r , d l profesor Gust i , comisaru l general , aces t «om a tâ t de luminat» , cum îl ca rac t e r i zează d l profesor N. Iorga . D-sa s'a chel tui t fără î n t r e rupe re , fără odihnă , pen t ru a a s igura succesul de săvâ r ş i t şi a a v e a depl ina sat isfacţie de as tăzi .

Vizi ta tor i i c u r g în t r 'o defilare neî n t r e r u p t ă (123 de pe r soane pe minuta) . Grupur i l e sun t lua te în primi re încă delà uşă, de că t r e t ineri i s tuden ţ i şi s tuden te în cos tum naţional, c a r e îi vor călăuzi , le vo r a-


%mz%mmèì%%%%%Mi% CELE TREI CRIŞURI mBgnsmanraM

Victor Ianculescii, Consul general si Sub-director al Şcoalei din Fontenay aux-roses.

r a t a , explica, apoi , în fiecare secţ ie . Aceas t ă echipă s tuden ţească , c a r e s'a dovedi t de o m a r e u t i l i ta te şi că re ia vizi tatori i îi r ă m â n recunoscător i , es te încă o fericită inovaţ ie a Comisaru lu i Genera l .

«Nicăeri nu se p r imeş te ma i b ine ca la D-v.» îţi spune orice s t re in ca r e a vizi tat pavilionul.

Delà in t r a re , p r ins în valuri le mul-ţimei, u rmez i i t inerarul fixat de studenţi . T e opreşt i în tâ i în hall-ul de onoa re cu pereţ i i de a l abas t ru şi onix luminaţ i în t r a n s p a r e n ţ ă , cu pa rche tu l şi cu colonadele de marmoră , cu baso-reliefuri în bronz repre-z intând «descălicarea» şi «unirea», şi în ca re domină m o n u m e n t a l a s ta tu ie a Regelui , după cum în t r eaga noast ră mani fes ta re la expozi ţ ie a fost şi es te dom ina t ă d e s p i n t u l Lui,însufle-ţi torul din pr imul ceas şi c a r e în tot t impul , de depa r t e , a u r m ă r i t şi încura ja t fiecare detal iu în executar e a iui. A Lui a fost în tâ i ambi ţ ia să a r ă t ă m şi în aceas t ă ocazie locul mer i tos pe ca re îl ţ inem în concertul civilizaţiei e u r o p e n e Insp i ra t înto tdeauna din liniile pu re ale tradiţiilor româneş t i , cunoscă tor a d â n c ca n imen i al tul , al forţelor şi al aspira ţ i i lor noas t re , geniul Său îndrăzneţ a t ra sa t delà începu t no rme le ce t r ebu iau u r m a t e în aceas tă vie şi g r a n d i o a s ă p rezen ta re .

Trec i apoi în sala pr incipală , u n d e se pe r indă toa te bogăţi i le n a t u r a l e şi p roduse le indust r ie i româneş t i , puse în va loare pr in cele mai ingenioase procedeie tecnice m o d e r n e , o înfă ţ işare d inamică a t u tu ro r sforţăr i lor noas t r e economice şi industr iale. D i a g r a m e reliefate, proecţ i -uni c inematograf ice , rea l izăr i meca

n ice ac ţ iona te e lectr ic , etc. , p en t ru care au pus la cont r ibu ţ ie tot spiritul lor invent iv şi a r t i s t ic d-nii Mac Cons tan t inescu şi G i a n t .

Nu ştii de ce să te minunez i mai mult , de pulberea de a u r m e r e u în mişcare ca r e se r idică ca un joc de ape , de t runch iur i l e de copaci—di-"erite esen ţe — c a r e se în torc fără î n t r e rupe re pen t ru a a r ă t a când p a r t e a necoji tă, când p a r t e a netezită şi lucioasă a lemnului fasonat ; de vinele de petrol b ru t c a r e şerpuiesc pr in tubur i p e n t r u ca la capăt — sub ochii vizi ta tor i lor—să se t r ans forme în mul t ip le le de r iva t e g a t a de consumat , de p lanşe le sculpta te în care a t â t de dibaci şi sugestiv sun t s imbolizate bogăţ i i le solului, cerea le , fructe, t u t u n etc., sau de ace ia a expor tu lu i , în ca re de pe ţa ra noas t r ă aur i tă—simbolul bogăţ ie i—pornesc în g o a n ă efluvii luminoase , căile de expo r t a ţ i e c ă t r e toa te ţăr i le c a r e sun t s imbol iza te pe marg ine . Să te minunez i de admi rab i l a h a r t ă în relief, rea l iza tă de d-l p ro f Leonida , ca re ocupă tot pe re te le din fund şi c a r e ac ţ iona tă electr ic prin dispozi t ive ingenioase a p r i n d e pe rând , ca să a r a t e cu difer i te culori u n d e es te d i s t r ibu i tă î n t r e a g a noas t ră bogăţ ie , minera lă , agr icolă , a-nimală , diferi tele o rgan iza ţ i i economice, comercia le , indus t r ia le . Să admiri vas tul plafon şi f rumoasele colonade pe ca re el se spri j ină, const ru i te în în t r eg ime n u m a i din blocuri de s a r e aduse din ţ a r ă şi c a r e pr in t r a n s p a r e n ţ a lor m a r m o r i e filt r ează o lumină dulce şi in t imă.

T o a t e sun t de a d m i r a t . Jos , la subsol es te al t punc t d e

a t r ac ţ i e — d in t re cele mai c ă u t a t e din expoziţ ie , d io ramele vână toreş t i . Cu un ta lent desăvârş i t s'a r e d a t a tmosfera propr ie , cu toa tă poezia decorului în ca re sunt pr inse în miş

ca r e an imale le să lba t ice , v â n a t u l nos t ru a t â t de va r i a t şi de boga t . Munţi pleşuvi cu cap re n e g r e şi vultur i , p ădu r i u m b r i t e cu mis t re ţ i , colinele cu lupi flămânzi, del ta cu belşug de paser i , poiene şi luminişur i cu căpr ioare , cucoşul să lba t ic ca re , când se c r a p ă de ziuă, în codrii Carpa ţ i lo r îşi c h e a m ă gă inuşa , e tc .

T e urci apoi sus , căci ma i sun t t re i etaje. Ve i găs i a t â t de in te l igen t şi a r t i s t ic p rezen ta t e graficele ca re a-r a t ă ac t iv i t a tea cu l tura lă , act ivi tatea Ins t i tu tu lui Social, ac t iv i ta tea f u n d a ţ i i l o r Regale , a echipelor de cercetaş i , a străjeri lor , a premil i ta-rilor, şi toa tă p r e g ă t i r e a t ineretulu i—preocupare a t â t de s c u m p ă Suveranulu i — i lus t ra te în sp lendide fotografii, sau st i l izate în a ragon i t ă , pe sticlă, sau pr in s ăpă tu r i a r t i s t ice în lemn. Apoi tablouri şi p lanşe suges t ive desp re ac t iv i t a t ea munci torească , d e s p r e s t a r ea san i t a ră , desp re difuzările radiofonice, panoul prese i cu toa te co t id ianele şi cu definiţia da t ă de d-l profesor Iorga, scu lp ta tă în lemn.

T rave r sez i ga ler ia ca să vezi ce f rumos e s t ră ju i tă de succes iunea voevozilor noşt r i şi de s t eme le ţări lor româneş t i , tablouri foarte impres ionan te şi admirab i l p ic ta te de d-ra Magda Iorga.

Urmează ţesă tur i le româneş t i , de o fineţă şi de o va r i e t a t e de culori ca re s t â rnesc admi ra ţ i a , apoi pito-reşt i le in te r ioare ţ ă răneş t i din Tran si lvania, în c a r e s t u d e n t e în costum e na ţ iona le explică cum cu toa tă a supr i toa rea s t ă p â n i r e s t r ă ină p â n ă la război , ţ ă ranu l r o m â n şi-a păst r a t aceleaşi obiceiur i şi ace laş gus t a r t i s t ic neinf luienţat de n imeni , ca şi în celelal te provinci i r omâneş t i l ibere. T e opreş t i apoi la vi t r inele cu t ipăr i tur i , u n d e sun t expuse cărţile mai de s eamă , cu un c o m p a i

a/o/»/ principal, cu pereţii de alabastru transparent. La mijloc, monumentul M. S. Regelui Carol iL (Sculptor Medreaj.


M. S. Regele Carol II şi tineretul. O vedere a sălii principale.

t iment special r eze rva t operi lor d-lui Profesor lorga .

D a r câ te mai ai de văzut ! L a etajul al t rei lea te a ş t eap tă

cele două fresce ale d-lui Cost in Pe-t rescu, mul t ap rec ia t e , Ştefan cel Mare şi i n t r a r e a lui Minai Vi teazul în Alba-Iulia, după ca re dai în t r 'o sală f rumoasă , spa ţ ioasă , u n d e este o rgan iza t ă expozi ţ ia de scu lp tu ră şi p ic tură . S c u l p t u r i , basore l i e fu r i , bustur i s t a tu ie te , p ic tur i , peisagii , compozi ţ i i , po r t r e t e , aquare le , natu ră m o a r t ă e tc . de P. Anas tasescu , Barasch i , P r u n d , Căl inescu, N. Con-s tan t inescu , C o s ă c e a n u - Lavri l l ier , O. Han , J. Ja lea , C. Medrea , N. Pă-t raşcu , F . Stork, Bălăcescu, Băjena-ru , Bunescu , II. Ca ta rg i , Al Ciucu-rencu, A. Ciupe , N. Dâ ră scu , N. Enea , L. Gr igorescu , Ianco, Iorgu-lescu, Iser, R. Maniu, Th . Pa lade , G. Pă t r a şcu , E. Popea , St. Popescu , C. Ressu, N. R â m n i c c a n u , Al. Ste-r iade , M. S te r i an , F . Ş i ra to , Teodo-rescu-Sion, E. S toenescu , N. Ton i ţ ă ..

De o pa r t e şi de al ta a const rucţiei, sub a r c a d e în stil r o m â n e s c , împodobesc pereţ i i ex ter ior i mul t admi ra t e l e mozaicur i ale D-nei Nora S te r iade .

In g r ă d i n a î ncă rca t ă cu Hori, cu basinuri , cu jocur i de ape , cu statuia sculptorului Ter ţ iev , g ă s i m orig ina n o a s t r ă D a c o - R o m a n â fixată în două mar i baso reliefuri. Un g r u p de Daci de D n a Cosăcescu-Lavr i -llier, şi unul de R o m a n i de d l I Ba-sa rab , iar în sala caro dă în grăd ină «naş terea poporului roman» de pictorul Pau l Scor ţescu, şi porţi le în bronz ale d-nei Milita P ă t r a ş c u .

T rebu i e să facem m e n ţ i u n e specială pen t ru finul şi complexul artist V ic to r Ion Popa p recum şi pentru secre ta ru l a t â t de copleşit şi totuşi veşnic neobosi t , D-l Bădău ţă .

Pa r t i c ipa rea la a c ea s t ă manifesta re in te rna ţ iona lă a c ă p ă t a t o am

ploare neobişnui tă până acum. A-portul Român ie i es te considerabi l , lăsând în u r m ă ţări apusene , ţări mar i , ţări bogate .

Pavi l ionul descr is în g o a n ă ma i sus, cu r e s t a u r a n t u l său, cu secţ ia r o m â n e a s c ă din pavil ionul in ternaţ ional , cu sa tu l r o m â n e s c delà locuin ţe le ru ra le , cu s tandul meş te şugului , al căi lor ferate, al presei , al Micei An tan t e , const i tu ie mai mul t decâ t o expozi ţ ie , es te o intensă şi mas ivă e x p u n e r e ca re pr in a r g u m e n t e vădi te , pipăibile, irefutabile, dovedeş te pe loc, oricui , că R o m â n i a es te o ţ a ră boga tă , o ţ a ră ac t ivă , plină de gus t ar t is t ic , de inte l igenţe c r e a t o a r e şi capabi lă de a-vânt îna r ipa t sp re cel mai s t răluci t viitor.

E un m a r e succes . Pr ie teni i francezi, poloni, cehoslovaci , iugoslavi, măr tu r i s e sc cu p lăcere : «On ne par le que de la Roumanie» . E drep t . De o bună b u c a t ă de v r e m e , a ten ţ i a es te î nd rep t a t ă spre noi. Nu este o s implă în t âmpla re , nici rezul ta tu l unei fictive p r o p a g a n d e porunc i te . La baza aces te i m ă r e ţ e manifes tăr i s tă o la rgă concepţ ie de o rgan iza re , in te l igentă şi plină de abi l i ta te , c a r e a p a r ţ i n e Comisaru lu i Genera l . Abia a tunc i când Expozi ţ ia va fi te rmina t ă , se va pu tea cupr inde în t r 'o pr ivi re r e t ro spec t ivă des făşura rea comple tă a p lanului de o rgan iza re , al că ru i scop e ra in t e resa rea publicului de lucruri le româneş t i , şi c a r e cup r inde în complex i ta tea lui trei

e t ape deosebi te : I. Înainte de i n a u g u r a r e a pavil io

nului , o serie de reprezenta/ii oficiale ale Conusai mintiti General.— La grande sanarne de musique roumaine à Paris.

Două concerte de musica simfonică, din opere le lui G e o r g e E n e -scu, M. Jo ra , Sabin Drăgo i , Marcel Mi halo vici, D . Cucl in, S t an Goles-tan, Alfr. A lexandrescu , I. N o n n a Otescu, D. Lipat t i , T h Rogalski , Ionel Per lea , sub direcţia lui G e o r g e Enescu şi cu concursul o rches t re i Colonne şi al o rches t re i L a m o u r e u x .

Două concerte de musica de cameră, cu concursu l maes t ru lu i G. Enescu şi al D r e i Lola Bobescu, D n a Cons tan t inescu , D-nii G. Fo-lescu, D. Lipat t i şi qua tuoru l A m a t i , cu bucă ţ i din opere le lui G. E n e s c u , Borgovan, Brediceanu , F . Lază r , L. Klepper , Neg rea , Jo r a , D. Lipat t i , P. Cons tan t inescu , Kir iac, G. F'ole-scu, G. Cucu.

Concertul coiului Carmen, special a d u s din ţară , sub conducerea D-lui Chirescu , a rea l iza t o perfecţ ie de a rmon ie şi de sensibi l i ta te muzica lă , c a r e a şt iut să a r a t e s t ră in i lor bogă ţ i a sufletească a poporului r o m â n .

T o a t e aces t e concer t e au avu t loc în mare l e t ea t ru des Champs-Elysées şi s 'au bucura t de pa r t i c ipa rea a tot ce Par isul a re mai c o m p e t e n t şi mai a m a t o r de muzică . Succesul lor a fost în reg i s t ra t de î n t r eaga presă franceză. A u r m a t apoi o m a r e r ep rezen ta ţ i e de ga lă la Operă , cu Oedib de G e o r g e E n e s c u : o s e a r ă feerică, cu un p a r t e r de ambasa dori , de academic ian i , de mareşa l i şi de l i teraţ i .

Ser ia aces to r r eprezen ta ţ i i a fost p re lung i tă mai târziu cu piesa Omul cu mârţoaga, t r adusă în f ranţuzeş te şi i n t e rp r e t a t ă de Pitoeff şi t r upa lui, la T h é â t r e des Mathur ins , Regele as i s tând în p e r s o a n ă la pre-


raaHM&MHgmas CELE TREI CRIŞURI » < ^ » » » x < » »

Politica economică a României: Circula/ia produselor noastre către diversele fări.

mieră . V o m a d â o g a la toa te acestea şi expozi ţ ia de p ic tu ră El. Greco, onora t ă de a s e m e n e a de pa t rona ju l rega l , şi în ca re câ t eva din picturi le cele ma i r e p r e z e n t a t i v e a u fost î m p r u m u t a t e din colecţia rega lă .

II. A doua e t a p ă a manifes tăr i lor româneş t i a fost punerea în valoare a pavilionului, cu toa te comori le lui ar t is t ice , a par t ic ipăr i i noas t r e la pavil ionul in terna ţ ional , u n d e o-c u p ă m locul de onoare , î n t r e German ia şi Angl ia , a s tandur i lo r de a r t ă popu la ră , petrol , comunicaţ i i , tur i sm, p resă , Mica A n t a n t ă , satul r o m â n e s c la pavil ionul locuinţelor ru ra le , meş teşugul , la pavi l ionul ar-t i sanatu lu i , e tc .

Des igu r că vizita M. S. Regelui , mare l e insp i ra tor şi ocrot i tor al a-ces tor manifes tăr i , a adus un prest igiu şi o s t ră luc i re r egească realizăr i lor româneş t i . E suficient să a-mint im dineul oferit de M. S. Rege le Preşedin te lu i Republ ic i i F r a n c e z e , la r e s t a u r a n t u l r o m â n e s c al pavilionului : la aces t ospă ţ î m p ă r ă t e s c a u par t ic ipa t , pe l ângă ac tualu l Preşedin te al Republici i , foşti P reşedinţi , ac tua l i şi foşti P reşed in ţ i de Consiliu, membr i i guvernu lu i , ambasador i , mareşa l i , şefi de s ta t major, academic ien i , l i teraţi , e tc . D e pe pereţ i i e legante i săli pr ivea la înal ţ i i oaspeţ i î n t r e a g a n u n t ă ţă ră

nească , — o n u n t ă ca din poveşt i , p ic ta tă cu a t â t ta len t de D-l D e m i a n , şi v ia ţa provincii lor noas t re , stiliza tă admirab i l de soţii J iquide .

Mese m a r i au fost mu l t e p â n ă a-cum. D o m n u l Gus t i n u a p ie rdu t

nicio ocazie , ca să facă cunoscu tă ospi ta l i ta tea r o m â n e a s c ă r ep rezentanţ i lor celor mai de s e a m ă din diferite ţări . S 'au d a t b a n c h e t e repre zentanţ i lor Micei A n t a n t e , comisarilor genera l i din Expozi ţ ie , prese i , de legaţ i lor s t ră in i delà diferite cong r e s e — c o n g r e s u l crit icilor tea t ra l i , al sociologiei, al î n v ă ţ ă m â n t u l u i primar , al psihologiei , al î n v ă ţ ă m â n t u lui s ecunda r , al filosofiei, etc. ,—pent ru ca să se s t r â n g ă ma i in t im legă tu r i l e cu delegaţ i i noştr i , şi pent ru ca să li se a r a t e cu aces t pri lej , în mod metod ic şi în l inişte, ope ra rea l iza tă în diferi tele domeni i ale vieţii româneş t i .

III. A t re ia e t apă începe acum, cu pr imele zile a le lunii Sep tembr ie , ca re n e va a d u c e o boga tă mani festare a căr ţ i i , a scrisului , a litera tu r i i noas t re , a p rogresu lu i şcolar, a c rea ţ iuni lor cul tura le , confer inţe , filme c inematograf ice , d is t r ibuţ ia o-pere lor ma i de seamă , şi ma i a les t r imi te rea în toa te bibliotecile şi în mani le utile, a celor cinci vo lume deja a p ă r u t e în f ranţuzeş te , din Istor ia Români lo r a D-lui Profesor N. Iorga.

A ş a se expl ică dece a t en ţ i a publicului es te necon ten i t r e ţ i nu t ă , şi dece R o m â n i a se bucu ră de un rea l şi con t inuu succes .

Să fim obiectivi. Măca r acum, când s t r ă i n ă t a t e a n e acope ră de elogii, când admi ra ţ i a es te u n a n i m ă , să lăs ă m la o p a r t e obiceiul de a cr i t ica . Să r e c u n o a ş t e m , p e n t r u a fi de a-cord cu vizi ta tor i i şi cu toa tă p re sa s t ră ină , că rea l izăr i le noas t r e la expoziţ ie sun t p r in t r e cele m a i reuş i te ; eu zic, î m p r e u n ă cu mulţ i alţii , cele mai reuşite. Şi să d ă m Cezarulu i ce es te al Cezaru lu i .

L'EXPOSITION DE PARIS 1937

C Ü Pa r i s rien n 'es t c h a n g é ; im-c s L muabi l i té p resque déconcert an t e pour le R o u m a i n qui voit sa capi ta le se t r ans fo rmer d 'un j ou r à l 'autre .

Rien d a n s la r u e n e d o n n e l'impress ion d 'un pays bolchévisant ; la ville es t telle que j e l'ai laissée il y a que lques a n n é e s et c h a c u n v a q u e

Pro). D. Murăraşu.

de Prof D Murăraşu.

n o r m a l e m e n t à ses occupa t ions . P o u r t a n t Pa r i s p ré sen te une an imation tou te nouvel le : u n e foule d e p rov inc iaux et d ' é t r ange r s on t envah i la capi ta le , r e m p l a ç a n t en quelque sor te l 'agi tat ion de la population pa r i s i enne que la belle saison a condui t en vi l légia ture .

L a ville est s i l lonnée d ' au toca r s où se mêlen t tous les accen t s , où tous les efforts s 'unissent p o u r comp r e n d r e la paro le du gu ide . L e s bou leva rds r e g o r g e n t d e cur ieux a t t i r é s p a r les v i t r ines des magasins qui offrent â qui mieux m i e u x ces f ameux ar t ic les de Par i s , ces r i ens pleins d 'é légance et de fantais ie . Même les qua r t i e r s excen t r iques n 'on t p lus leur cache t p u r e m e n t par is ien . Ici auss i tel v is i teur à qui la c h a n c e p e r m e t de f lâner se promène , le gu ide à la ma in , à la r e c h e r c h e d 'un m o n u m e n t , ou se


w%Tmw%mmzmzm?< CELE TREI CRIŞURI

aiiT-MTI IOTI

Magda lorga : Frescă bisericească, cu voievozi iubitori de carte ţi jrumos. La stânga frescei se văd figurile Regeşti ale Regelui Carol 1,

Regelui Ferdinand I şi M. S. Regele Carol II,

mêle à la foule des qua r t i e r s populeux en quali té d 'observa teur .

Toutefois la g r a n d e a t t r ac t ion de Pa r i s est l 'Exposi t ion, qui englobe p resque tou te la vie de la capi ta le . L e Trocadé ro , les C h a m p s Elysées , le G r a n d Palais , p rès duquel s 'élève la s t a tue de C lemenceau , la Concorde , les Inval ides , tous ces alentours de l 'Exposi t ion voient se presse r a u t o u r des g u i c h e t s une foule agi tée . L ' en t r ée pr inc ipa le de l 'Exposit ion est la por t e du T rocadé ro . C'est, pourrai t -on di re , l 'entrée officielle, celle l 'où l'on e m b r a s s e tout le p a n o r a m a de l 'Exposi t ion. D e s t e r r a s ses du Trocadé ro , ce cur ieux palais composé de deux ai les en demi-cercle e t e n t r e lesquelles s 'élève, fragile, la colonne de la Paix , on découvre , g roupée au tou r de la tour Eiffel, une ville en t iè re a y a n t ses palais , ses j a rd in s , son fleuve, ses ba t eaux , ses t ra ins , ses m a g a s i n s . Bien que ce p a n o r a m a soit v r a i m e n t imposan t , celui qui s'offre au r e g a r d lorsqu 'on en t r e pa r la por te du C h a m p de Mars n ' en est pas mo ins symbol ique .

L e g r o u p e m e n t des pavi l lons é t r ange r s , l ' emplacemen t qu'i ls occupen t su r un t e r ra in qui de la Seine s'élève d o u c e m e n t j u squ ' au flanc du Trocadéro , coeur de l 'Exposition, — ce p lan semble conçu d ' après l 'espri t de no t r e époque et t r adu i r e les efforts que tous les pays , réunis a u t o u r de la F r a n c e , accompl issent dans le seul but de ma in t en i r la paix .

L a Société des Na t ions semble s 'ê t re t r anspor tée à P a r i s ; ma i s ici, plus de p a r o l e s : des faits. C h a q u e peuple se m o n t r e à l 'action, prés e n t a n t sous tou tes ses formes, stat is t iques, s chémas , r i chesses na turelles, oeuvres d 'ar t , les manifestat ions de sa vie maté r ie l l e ou culturel le .

L 'a i le dro i te du Trocadé ro — l'aile

g a u c h e n 'é ta i t pas t e rminée à cause de ce r t a i s conflits avec les ouvr ie r s — abr i t e u n e sp lendide exposi t ion du L i v r e français . Tout y es t o rga nisé d ' après les m é t h o d e s les plus mode rnes , afin de m e t t r e en va leur e t la quant i té et la quali té de la p roduc t ion intel lectuelle. L ' ensemble de tous ces l ivres g r o u p é s pa r spéciali tés, l i t t é ra ture , phi losophie , sciences , es t le véri table miroi r du déve loppement de la pensée française a u cours des âges . E t ceux m ê m e qui ont contr ibué à créer le génie du peuple f rançais veil lent du h a u t d e l eurs por t ra i t s , acc rochés a u x m u r s des i m m e n s e s salles, su r les oeuvres pour lesquelles ils ont parfois lu t té u n e vie en t iè re . U n e place es t aussi r ése rvée à la t echn ique du l ivre et c 'est s eu lemen t à t r a v e r s le cr is ta l des vi t r ines que l ' ama teu r peu t appréc ie r telle édit ion de luxe, c o m p a r e r les papiers , les ca rac t è re s d ' impress ion, la re l iure .

L a bibl iographie n 'a p a s é té oubliée d a n s ce d o m a i n e du l ivre. Elle s ' inspire des plus r écen tes découver tes de ce t t e sc ience encore bien j e u n e et p résen te l 'art de composer un fichier, d 'établir une fiche complète. L 'exposi t ion du L iv re compor te u n e sect ion d ' e s t ampes e t u n e sect ion phi la tél ique. Ici les m u r s sont couve r t s d 'une mul t i t ude de t imbres , dont les cou leurs et la variété des images donnen t u n e impress ion t rès cur ieuse .

L 'exposi t ion du L iv re es t réussie. Les chefs-d 'oeuvre l i t téraires , philosophiques et scientifiques qu 'on y voit cons t i tuent la gloire de l 'esprit français et de l 'espri t h u m a i n en m ê m e t emps .

On m ' a d e m a n d é bien souven t quel pavil lon j e préféra is ; ques t ion à laquel le il est b ien difficile de r é p o n d r e , puisque c h a c u n conserve le t ra i t ca rac té r i s t ique de son pays . L 'A l l emagne qui, pa r l ' emplacement

m ê m e qu'elle occupe, l ance un défi à V U. R. S. S., oppose a u bluff sovié t ique—placards de p r o p a g a n d e et pho tog raph ie s immenses—les manifestat ions sér ieuses d 'un peuple discipliné e t t ravai l leur . L 'Anglet e r r e d o n n e a u spor t une place imp o r t a n t e : le cheval et la r aque t t e sont à l 'honneur . Q u a n t a u x E t a t s Unis , leur i m m e n s e pavil lon est d 'une modes t i e t o u c h a n t e : est-ce qu 'on n 'a pas voulu empié te r su r la p rocha ine exposi t ion de Ch icago ?

La Tchécos lovaquie , dont l 'archit ec tu re du pavil lon est d 'un mode rn i sme ex t r ême , nous p résen te des c r i s t aux mervei l leux et une ac t iv i té indus t r ie l le de p r e m i e r o rdre . E t quelle poésie d a n s ce t te pièce intitulée „La chanson du bo i s" g r a v é e su r la por te de la Maison p a y s a n n e du pavil lon de la Yougos lav ie , lui auss i plein de c h a r m e et de s a v e u r rus t ique .

L e pavillon de la R o u m a n i e ? E n e spé ran t ê t r e impar t i a l , j e n e lui r econna i s que des quali tés d a n s l ' a rch i tec ture , la p résen ta t ion et la sélection des obje ts exposés , capables de d o n n e r à l ' é t ranger u n e idée de no t r e pays . L a section e t h n o g r a p h i q u e doit avoi r produi t une belle impress ion e t ceux qui ont j e té un coup d'oeil su r la ca r t e

Firida în care sunt expuse exemplare din D-lui ProJ. Nicolae lorga.


m a ^ m H s s g ^ M C E L E T R E I C R I Ş U R I i n s u r n s s

Unul dintre celebrele tablouri ale Ini Greco, care a figurat la Expoziţia Internaţională.

de nos r i chesses na ture l les doivent avoi r compr i s la pass ion que nous m e t t o n s dans la lut te pour obteni r l ' i ndépendance économique et nous déba r r a s se r des mé tèques pa ras i t e s . D ' a u t r e par t , le r e s t a u r a n t a tant , de succès , qu'il ne faut pas r e g r e t t e r ce t te sor te de p r o p a g a n d e . L e pavillon des E t a t s Bal tes est t rès inté ressan t pa r la no te or ig ina le de ce qu'il expose ; et puisque nous par lons de nos voisins de l 'Exposition, nous ne saur ions ta i re que m ê m e là-bas, la Hongr ie p rône la révision ! T o u t dans ce pavil lon doit m e t t r e en év idence le rôle apostolique de la H o n g r i e cathol ique. Est-ce a u nom de la V ie rge qu 'on a pendu t an t de Rouma ins et de Se rbes qui ne voula ient pas deven i r M a g y a r s ?

L a Belgique, l'Italie, la Suisse, les P a y s Scand inaves et t an t d ' au t r e s e n c o r e a t t i r en t l 'at tention du vis i teur et le re t i ennen t , des h e u r e s ent ières d a n s des pavillons pleins de richesses et de beautés.

L e C e n t r e Régional r a s semble les différents pavi l lons d e s p rov inces françaises . D e m ê m e que les pays é t r a n g e r s se sont efforcés de présen te r tout ce que leur gén ie a créé de mei l leur et de plus carac tér i s t i que , les p rov inces r iva l i sen t à qui m i e u x mieux pour expose r ce qui fait l eur gloire. Ici, la N o r m a n d i e , fière des a n c i e n n e s conquê tes de ses ducs et de ses r ichesses na tu re l l e s ; plus loin • la Bre t agne pieuse , fidèle

Opera liti El Creco la Expoziţie

Fizita M. S. Regelui Carol II al României la Paris, a fost precedată de un gest plin

de graţiozitate. Uneia din galeriile de artă pariziană, regele ia împrumutat tablourile lui Greco cari figurează în galeria sa particulară Aceste tab ouri au o însemnătate istorică Multe din ele au lost aduse în Franţa, cam în timpul războaielor spaniole, de către mareşalul Goult care a ţinut sâ le dea la i-vtală numai pentru câteva zile; în acest răstimp au lost zărite de tânărul Baudelaire şi, cu gustul său fin, le-a preţuit numai decât la justa lor valoare. Mareşalul i-a dăruit aceste tablouri lui Ludovic Filip; de-atunci, pe cărări de alianţă, ele au devenit proprietatea dinastiei române şi rari au lost visitatorii că rora sâ le fi fost îngăduit sâ le cunoască.

Expoziţia delà Paris şi-a avut, prin urmare, o îndoită însemnătate; a devenit mai îniâi senzaţională prin splendoarea ei în sânul a-cestci expoziţii sau întâlnit capo d'opere a-lâturi de cari amatorii au expus lucrări a-proape necunoscute; în al doilea rând, ea a putut sâ desvâluie geniul lui Greco faţă de multă lume şi, trebuie s'o spunem fără nici o răutate, faţă de foarte mulţi tineri critici de artă cari, de vreme ce nu fuseseră niciodată în Spania, făceau contuzie în legătură cu o-pera lui Greco, cunoscuta numai din câteva fotografii, fără sâ i se fi c u n o s c u t în întregime coloritul, dar şi mai mult poate din cartea lui Maurice Borrés, veche de un sfert de veac, din punct de vedere literar strălucită, dar necompletâ, uneori eronată şi de un examen tehnic îndeajuns de nelămurit, pe scriitor interesându-1 în deosebit subiectele şi sentimentul.

Inspirat de grandioasa creaţie a vremei. Greco a creiat şcoala picturii hispanice.

à ses t rad i t ions et e x p r i m a n t d a n s sa p ropre l angue les faits d ' a rmes de ses hé ros ou les lu t tes de son peuple a v e c la g r a n d e et fasc inante ennemie : la m e r ; puis la r i an t e Toura ine , conse rvan t sa r e n o m m é e du p a y s de la bonne chè re et du bon vin—quelle mervei l le que ce vin de V o u v r a y ! — ; le L a n g u e d o c , l 'Auvergne , le Bourbonna is , la Corse aux r ivages â p r e s e t s auvages , la Provence , pays du pa r fum,des fleurs e t du soleil qui donne un avant-gôu t de ce qu 'on t rouve à l'île des Cygnes .

C'est là que se sont g roupés tous les pavil lons de la F r a n c e d 'outremer , de tous les pays qui cons t i tuen t son d o m a i n e colonial. 11 sera i t un lieu c o m m u n de red i re ici les mér i tes de la conquête coloniale e t pour t an t nous ne pouvons nous empêcher d ' admi re r la vitalité de la F r a n c e , qui en géné ra l n 'a plus à lut ter con t re des obstacles matér ie l s , ma i s con t re u n é lément plus inquié tan t , con t re la personna l i t é d é p e u ples conscients , et qui, pa r son esprit de concil iat ion, sai t les a t t i r e r à elle. D a n s ce coin c h a r m a n t on se croi t isolé du monde . L e palais du Maroc d'où s ' échappe un parfum de m e n t h e et de café m a u r e et où se p romène , en a g i t a n t une cloche t te , un m a r c h a n d d 'eau fraîche, les fé t iches en bois à l 'entrée du pavil lon de l ' A . E. F . , le pat io algér ien, le m i n a r e t tunis ien s 'é levant d a n s sa b lancheur au-dessus d'un

pala is d 'une a r ch i t e c tu r e mult icolore, les souks tunis iens où l'on peu t voir à l 'ouvrage le t isseur, le brodeu r ou le potier , les suc re r i es orienta les , le b r o u h a h a d 'une foule indigène , ces n è g r e s qui font l 'ar t icle pour un bois dentifr ice et qui n 'ont d ' au t r e mei l leure r éc l ame que la b l ancheur de leurs den ts , ces solda t s coloniaux qu 'on r e n c o n t r e partout habi l lés de cos tumes somptueux et a u x couleurs vives, ces bou-liques indochinoise , ce t te pagode qui se t rouve au cen t r e des colonies de l 'Ex t r ême Orient , tout cela n 'est il pas fait pour t r an spo r t e r le vis i teur dans un de ces con tes de fées où se plaît l ' imaginat ion des enfants ?

Mais ce n 'est pas là s eu lemen t que se pe rd no t re imag ina t ion : le Pa la i s de la Découver te , avec tou tes ses mach ines , ses appare i l s de préc i sion, ses insta l la t ions é lec t r iques et rad iophoniques , en un mot tout ce que l 'esprit h u m a i n gu idé pa r les p rogrès de la sc ience a pu créer , rappe l le ces r o m a n s de Wel l s don t la lec ture nous frappe de s tupeur .

Toutefois le commissa r i a t de l'Exposit ion a, dans sa bienvei l lance, rése rvé a u vis i teur un lieu de récréat ion : le pa r c d e s a t t r ac t ions . L a foule se t rouve là dans son élément : plus de tension d 'espri t , p lus de r e g a r d s sc ru ta t eu r s , plus de crain te de laisser i n a p e r ç u quelque chose d ' in téressant . Ici, on s 'amuse,

Nora Steriade: Mozaicuri sub arcade.


> V 5 V D DE LA TRAN SYLVAN I

Interior ţărănesc din Transilvania.

on crie , la mus ique r épand ses Mou-Mous que des h a u t s pa r l eu r s diffusent b r u y a m m e n t , on m o n t e su r les m a n è g e s , les plus ha rd i s t en ten t u n e descen te en p a r a c h u t e , u n c h a m e a u p r o m è n e des enfan ts d a n s u n e rue d u vieux S t r a s b o u r g et les .bist ros" font des affaires d'or. Quan t à ceux que ces d i s t rac t ions n 'at t i r en t guè re , ils peuven t se r e n d r e a u x m u s é e s de l 'Ar t m o d e r n e , dont les sal les ab r i t en t la Ré t rospec t ive de l 'Art f rançais , depuis ses or ig ines lo in ta ines jusqu 'à la pér iode contempora ine . E m a u x du Xl l l -ème siècle, t ap isser ies anc iennes , ivoires , sculptures , pe in tu res , a r t s décorat i fs , jusqu ' aux œuvre s p re sque contempora ines de Rude , Corot ou Renoi r consolent des t rop n o m b r e u s e s élu-cub ra t i ons que la pe in tu re m o d e r n e p ré sen te au musée des A r t s Graph iques e t P las t iques .

L 'Exposi t ion a aussi son côté pitto resque . L e vis i teur fat igué de devoir toujours po r t e r un j u g e m e n t , t r ouve où se r epose r le long des p a r t e r r e s Heuris, à la f ra îcheur de quelque fontaine. C a r c 'est bien là une des nouveau té s de l 'Exposi t ion: ces j e u x d 'eau qui s ' en t re lacent et p r e n n e n t les formes les plus bizarres . C'est d 'a i l leurs le soir qu'il faut venir les admi re r , en m ê m e t e m p s que l ' embrasemen t de la tour Eiffel. T o u t e s les lumiè res des allées avoi-s inan tes é te in tes , la dentel le de fer de la tour dev ien t une claire dentelle mul t icolore a u x tons changean t s . L e s fontaines elles aussi , g r â c e à un éc la i rage s a va n t p r e n n e n t les couleurs de la tour et ces j e u x d ' eaux e t de lumières sont un spec tac le féerique, auque l v iennen t s 'a jouter des feux d'artifice r e p r é s e n t a n t les formes les p lus cur ieues . L a Seine el le-même, dont les eaux sont le plus

Restaurantul român: Masa ojerită congresului învăţătorilor, sul presedentia D-lui Ţoui, sositi la Paris pentru a visita Expoziţia.

souvent ve rdâ t r e s , Hamboie sous ces i l luminat ions e t n ' impor t e quel pass a g e r des vede t t e s qui conduisen t du Pon t de la Conco rde à l'île des Cygnes , peu t croi re ass is te r à ces fêtes vén i t i ennes r e n o m m é e s d a n s le m o n d e ent ier . Une p r o m e n a d e en vede t t e ou d a n s le t ra in électr ique, voilà enco re une d is t rac t ion qui perm e t au vis i teur de voir l 'Exposi t ion en peu de t e m p s et sous ses différ en t s a spec t s ex tér ieurs , depuis le c e n t r e ju squ ' au vois inage des portes, le p lus souvent r é se rvé à la publicité. C'est là qu'il faut voir la foule se p re s se r a u x s t ands où l'on d is t r ibue g r a t u i t e m e n t une por t ion de m a c a r o n i ou u n ve r r e de vin ! T o u t semble bon puisqu 'on est à l 'Exposi t ion, et puis l 'entrée é t an t assez chè re , il faut r e n t r e r d a n s ses frais soit en d é g u s t a n t quelque nouveau produi t ou en r e v e n a n t c h a r g é de p rospec tus et de r éc l ames qui

p e r m e t t r o n t de faire des économies ! Il y en a qui en font déjà, ceux qui profitent des lundis à demi tarif. On a vu un de ces jours-là le montant des en t rées dépasse r trois cen t mille. On peut donc s ' imaginer pa r ces chiffres que l 'Exposit ion n 'a pas é té un fiasco, c o m m e le p r é t enden t ce r ta ins . L 'Exposi t ion a eu m ê m e tan t de succès , qu'il a é té quest ion de la ma in t en i r ou ver te jusqu 'en 1938; il semble qu'on a reculé d e v a n t ce projet , ma i s pour des causes d'ord r e p u r e m e n t t echnique .

L a ville m ê m e , qui a toujours é té une bonne hôtesse, s'est efforcée, d'ouvrir l a r g e m e n t ses po r t e s à tous les v is i teurs et l eur a facilité des voy a g e s parfois lo inta ins e t coûteux . Niais tous empor t en t de l 'Exposi t ion le mei l leur souvenir , le souveni r viv a n t de ce que le gén ie d 'un peuple peut réa l iser en dépi t de circons t ances quelquefois défavorables .

Străinii despre Pavilionul României delà Paris ^Jn ce constă prestigiul României în legă

tura cu vizitarea pavilionului ei de- către străini? în îndemânateca îmbinare dintre armonie, limpezime şi bogăţie de culoare, bizantină dar apropiată de spiritul modern. E un gust rin în toată această alcâiuire, o familiaritate îmbucurătoare a unui popor fericit şi encolic... România, a doua ţară auriferă din lume, înfăţişează parcă sub aceiaşi bogăţie de pulbere aurie tot ce o înalţă în ocbii acelora cari no cunosc încă... Sunt pavilioane cari impun prin măreţie. Al României te face să traesti chiar în această ţară bogată, care îţi deschide inima cu toată bunăvoinţa.

Emite Coudroyer.

> ^£)e-asupra, covoare, ştofe, un birou de vânzare unde se găsesc lucruri minu

nate. Săli de sculptură şi pictură. Expoziţia unui popor muncitor, artist, în plină desvoltare.

Pierre Flamant.

Cpiaţa ţărănească, pe care o putem cunoaşte în întregime, e marea atracţie, a pavili

onului României. Sculpturile în deosebi îi fac cinste acestei ţări, dar adevărata ei mândrie stă în arta populară pe care o expune... Facă Dumnezeu ca bogăţiile acestei ţâri admirabile să fie pururi spre folosul şi desvoltarea ei.

G. BrtiHon Guardia.

çpavilionul României s'a bucurat nu numai de o apreciere favorabilă şi unanimă fără

nicio rezervă, dar şi de elogiile calificative, ca de pildă «foarte frumos» şi altele cari spun încă prea puţin.

Pavilionul românesc e un mic regat al belşugului şi nostalgiei. El închide într'o arhitectură elegantă un bilanţ semnificativ de energie şi de prosperitate...


^ W ^ S W ^ CELE TREI CRIŞURI HHHIHflHBHHBHHH

Căprinarc urnirii ite tie vânritori.

pavil ionului de peste d rum, n ' au de făcut decâ t un pas şi....cad în abis .

In t r 'unul se s imte rostul unei vieţi m o d e r n e , ţ ă su te de gri jea sănă tă -ţei şi a confortului ; dincolo s tr igătele unei mul ţ imi porni te deocamda t ă să s f ă r âme .

Ne mai r ă m â n e în amin t i r e desig u r minuna tu l Pavil ion al Belgiei, u n d e parcă totul te c h i a m a să respiri un ae r p lăcut de r ă c o a r e cu Hori şi obiecte alese ce te î n v a ţ ă pr in p rez in t a rea lor să te apropi i şi să le pr iveşt i , căci ele nu sunt de eri , ci de azi şi de mâ ine .

Dar , să n e opr im ; t impul şi dep ă r t a r e a încep să a m e s t e c e im presiunile a t â to r pavi l ioane în ca re un spir i t a r ch i t ec tu ra l genera l , în căut a rea cu orice p re ţ a lumei mode rne , te face să le confunzi ; şi astfel se ş t e rge de pe ele or ice u r m ă de c a r a c t e r special al cu tă re i sau cu tă re i ţăr i .—„Le Corbusier„ pes te tot, la toţi ca şi la noi.

Apoi.... fotografii pes te fotografii, colosale, un ocean de fotografii demons t r a t i ve ca r e pr in profuziunea şi ins is tenţa lor a jung de n u ţi mai spun lucrur i m a r i ; t reci îna in te ! L a fel pes te tot. — V i a ţ a m o d e r n ă cu palpi tăr i le ei pa r t i cu la re şi nebănui te de păr in ţ i i noştr i , cu g r e u se poa te în tâ lni deosebindu se delà o na ţ i e la al ta .

D a r a r t a ?.... Sau mai bine zis Artele plast ice ca re al tă da tă , pe când omul avea v r e m e şi ş t ia şi să privească, ca re a l tă da t ă e r au podoaba unui pavil ion de Expozi ţ ie şi pece-tia unei na ţ iuni , abia dacă t imide le mai în tâ lneşt i aci prin unele pavil ioane ori poa te doar în funcţ iune de demons t ra ţ iun i , de exploa tă r i sau de rec lame.—Iar acolo, pe u n d e m a i au încă p re ten ţ iun i să r ă m â n ă de capul lor, nu pot ţ ine piept indiferen ţe i mul ţ imei , căci pes te tot, d a r absolut pes te tot, nu-i decâ t repet i ţia aceloraşi formule, aceloraşi pre-

Lupii devorând prada — o oaie.

Păreri răsleţe din

i se cere şi mie să spun un cuvân t a sup ra Expozi ţ ie i delà

Par i s , ca unul ce a m t r ecu t pe a-colo, a m văzut 'o înfâptuindu-se , a m văzut-o inaugurându-se în frământăr i de învrăjbir i cu lucrător i fără r ă s p u n d e r e şi fără r âvnă .

A m p ă r ă - i t î n s ă Par isul pr in Iulie când Expozi ţ ia , deşi deschisă , e r a d e p a r t e de a fi t e rmina tă .

Mă în t reb dacă a c u m în p rea jma închidere i ei se poa te s p u n e că în sfârşit e g a t a ?

Ori cum, p r o g r a m u l aces te i ma-nifestaţ iuni mondia le e ra a şa de original , aşa de cur ios şi de m ă r e ţ în câ t e lesne de înţeles n e r ă b d a r e a m a r e cu ca re e ra a ş t ep ta t ă .

Artă şi technică «în v i a ţ a m o dernă» i a tă acel p r o g r a m . A r t ă şi t echn ică în v ia ţa f rământă r i lo r sociale de azi în c a r e con t emp la r ea rea lă d a t a nu-şi mai a r e rost ; a r t ă şi t echn ică în via ţa goane i mate r iale şi a real izăr i lor p rac t ice şi egoiste din v remea din u rmă .

A fost a c u m câţ iva ani tot la Par is o Expozi ţ ie de Ar t e decora t ive , u rmându- i înda tă m i n u n a t a Expoziţie colonială, ambe le cu p r o g r a m e bine definite—în ca r e ţări le c h e m a t e îşi s p u n e a u cuvân tu l lor ho tă r î t şi pe înţelesul tu turor .

D e as tă da t ă lucrul e ra ceva mai g reu . Ca să p re t indă c ineva ca în cad ru l vieţei modeme să poa te a-duce cu uşu r in ţ ă ceva deosebit , o technică şi o a r t ă cu pecet ie de o-r ig ina l i t a te a d a p t a t a «Vieţei> de azi, e dea juns un lucru greu , foarte g r e u !

De aceea , major i ta tea ţăr i lor part ic ipante şi-a a d u s şi ele ce b ruma putea să înfăţ işeze ca rac te ru l lor specific naţional, cu ogl indi rea trecutului , cu aspectul unei vieţi permanen te , în fine cu bogăţ ia vieţei na-

xpoziţia delà Paris de : Costin Petrescu.

ţ ionale de totdeauna, iar nici de cum al une i vieţi m o d e r n e în ca re să se î n t r e v a d ă viaţa de mâine cu totul deosebi tă de ceeace a ma i fost.

I a tă cu ce impres iun i a m p ă r ă s i t eu as tă vară Par i su l . Ce se va mai fi făcut de a tunc i în spir i tul aces ta nu ştiu, şi nici n ' a m p rea aflat.

In ori ce caz, d e p ă r t a t de Expoziţie, închizi ochii şi te gândeş t i c am ce ţi-a ma i r ă m a s în amin t i r e din ceeace văzuseşi a c u m câ teva luni.

Şi a tunc i îţi a p a r deoda t ă cele două mar i şi înal te Pavi l ioane înfipte în in ima Expozi ţ ie i .

Pavi l ionul G e r m a n i e i s t ând dâ rz în faţa Pavi l ionului Sovietelor , se iau la cea r t ă ca două su ra t e .

Ia tă pe c r eas t a aces tu ia din urmă cele două ch ipur i vijelioase ce se r eped să răscoa le o lume şi să spulbere ma i a les pe cel din faţă care. . . . totuşi, s tă liniştit .

G r u p e l e de s ta tu i delà i n t r a r e a pavil ionului n e m ţ e s c sun t şi r ă m â n nepâsă toa r e , conş t ien te şi m â n d r e , ca şi când ne-ar fi spus că cei ce se a v â n t ă ca vijelia de pe cu lmea

Pictorul Costin Petrescu


ocupăr i de ex t rop ie re a formelor şi de n e d u m e r i r e a in tenţ iuni lor . Trecătorul , d e s c u r a j a t că n u pricepe ce vede , sătul de teori i ce nu Tau convins , nu-şi ma i p e r d e v r e m e a .

«Admirez s ans comprendre» s t r igă a c u m vre-o 20 ani Gui l l aume Apoli-na i re «l'art se sent , ma i s ne s'explique pas».

Şi publ icul s'a î n c ă p ă ţ â n a t şi nu ma i vrea să a d m i r e ceeace n u pri cepe, ceeace o fa langă de ar t i ş t i in te rna ţ iona l i cu p e r s e v e r e n ţ ă au is-but i t să op rească în loc a tâ ţ i a ani de zile, A r t a în ondula ţ iuni le ei ritmice , a r t a s ă n ă t o a s ă fără sa l tur i şi fără p răbuş i r i .

D a r fiindcă veni vorba de a r te le plast ice, nu pot t r ece fără să m ă o-p re sc un m o m e n t şi să ves tesc şi

a l tora ceeace se încearcă să se rez idească în G e r m a n i a pe vechi le temelii ale z iduri lor p răbuş i t e .

Miinchenul, oraşul de a r t ă al Germanie i , cu t recu tu l lui a t â t de glor ios, c au t ă pr in imboldul constructiv al unei societă ţ i t rezi te , să se r idice.

Şi o m a r e , imensă expozi ţ ie cu c a r a c t e r *negativ* a r e as tăz i loc în ce ta t ea ar te lor .

Publicul vede cu n e d u m e r i r e expuse n u m a i «Operile» c u m p ă r a t e de s t a t in ult imii v r e o 20 ani ; opere de g rozăv ie , de r ă t ă c i r e şi de păcă leală , şi n u m a i d in t r e aces tea .

Iar succesul aces te i manifes ta ţ i i a t â t de or ig ina le a î n t r ecu t ori şi ce a ş t e p t a r e . E o m â n ă de fier pe acolo !

fără a fi incomodat . Şt iut es te că d i spunând de un voltaj de 2000 de volţi, un om poa te fi e lec t rocuta t . Omul rez is tă totuşi la cu ren ţ i de îna l tă f recvenţă , descoper i ţ i de d 'Ar-sonval ca re a avu t ideea să sporească la un n u m ă r foarte m a r e rap id i ta tea undelor , ca re la f recvenţa de 50 u n d e pe s ecundă . f r ecven ţă indust r ia lă" , sun t du re roase şi insupor tab i le . T o a t e aces te conside-ra ţ iun i de fizică apl ica tă la medic ină , sun t admi rab i l r e d a t e d e pavi l ionul de invenţ iun i , ca re cons t i tue o cur iozi ta te a Expozi ţ ie i in te rna ţ iona le din anu l aces ta .

A m vizi ta t aces t pavil ion ore înt regi . In el cons ta ţ i c r ea ţ i unea geniului u m a n şi pu t e r ea de a a d u n a tot ce poa te salva pe om, tot ce poa t e g a r a n t a v ia ţa .

M'a impres iona t fraza ca r e es te înscr isă la in t r a re : „je crois invici-bltment que la Science et la paix triompheront de l'ignorance et de la guerre, que les peuples s'entendront, non pour détruire, maispour édifier".

Geniul lui Pas t eu r , d o m i n ă pavilionul ş t i inţei pu re din expozi ţ ie , a-ces t gen iu e m i n a m e n t e francez şi c a r e a sa lva t u m a n i t a t e a de la dec ă d e r e fizică. In 1888, când ins t i tu tul P a s t e u r a fost t e rmina t , descoper i torul microbi lor s p u n e a : «Am senzaţia, însoţ i tă de o mani fes tă melancolie, că p ă t r u n d în aces t ins t i tu t ca u n om învins de v r e m u r i " !

Lu i Pas t eu r , C h a m b e r l a n d , Roux şi Yers in da to r im acea admi rab i l ă invenţ ie ca re es te vacc ina ţ iunea .

A m ma i cons ta ta t , că în expoziţiile in te rna ţ iona le , tot ce se referă la med ic ină a t r a g e a ten ţ i a publicului. Şi ce public n u m e r o s viz i tează aceas t ă expozi ţ ie , şi în special aces t pavil ion ins ta la t în m a r e l e pala t , c a r e es te consac ra t în b u n ă p a r t e medic inei .căci medic ina ocupă, după

Palatul descoperirilor de la Expoziţia internaţională din Paris

£7) rofesoru l d 'Arson val, a c u m 50 de an i scr ia :

«Sunt conv ins că medici i vor părăsi aceas t ă me todă ba rba ră , ca re consis tă în a n e o t răv i cu o ser ie de m e d i c a m e n t e toxice, pe ca re le î m p r u m u t ă ch imia medic ine i .

Agenţ i i fizici, sub d iverse forme ale e lec t r ic i tă ţ i i , sunt c h e m a ţ i să a ibă o ac ţ iune sa lu t a r ă şi eficace a sup ra tu tu ro r surse lor , capabi le să provoace şi să î n t r e ţ i nă viaţa»... Aces t e r emed i i mis te r ioase , a p a r ţ i n â n d fizicei, ocupă azi în med ic ină u n loc impor t an t .

D ' A r s o n v a l cons ideră corpul o-m e n e s c ca pe o a d e v ă r a t ă maş ină , capabi lă să p r o d u c ă e lec t r ic i ta te , u n d inam. Can t i t a t ea de e lect r ic i ta te ce se dega jă din corpul nos t ru se

de : D-r Emil Gheorghiu.

poa te cap ta , şi se poa te m ă s u r a . Mai mul t , când un om se ap rop ie de un g e n e r a t o r electr ic de m a r e f recvenţă în pl ină ac t iv i ta te , corpul dev ine capabi l să ap r indă o l ampă ,

Dr. Emil Gheorghiu.


mmmmmmmsm CELE TREI CRIŞURI fsasm^mmmmmm A. S. R. Mihai, mare voevod de Alba-Iulia

N o u l S u b l o c o t e n e n t d i n B a t . I V â n ă t o r i d e m u n t e , C o m p . I, c o m a n d a n t a l î n t â i u l u i p l u t o n

A. S. R. Mihai, Marele Voevod de Alba Iulia.

Qinia, oraşul reşedinţei regale, a adăpostit tin impresionant număr de oaspeţi *^ distinşi, veniţi să participe la unul dintre cele mai importante evenimente din viaţa Marelui Voevod Mihai: înălţarea Măriei Sale la gradul de sublocotenent. Oaspeţi regali, delegaţii militare ale ţărilor amice, membrii corpului diplomatic, membrii guvernului, delegaţii de joşti luptători, au luat parte cu tot sufletul la această solemnitate.

După săvârşirea unui Te-Deum, Marele Voevod Mihai a Jost înălţat la gradul de sublocotenent. A depus apoi legiuitul jurământ, în urma căruia M. Sa Regele Carol II a rostit un emoţionant discurs, din care desprindem: <Prin încorporarea Ta în acest viteaz batalion al vânătorilor de munte, îndeplineşti un act care e strâns legat de tradiţia Casei Noastre Domnitoare. Delà cristelniţă ai Jost sortit să fii al armatei, căci pe lângă naşii de sânge regesc I ai avut şi pe aceşti Jalnici soldaţi ai trupelor de munte, cari Te-au iubit din leagăn... Tu, mai mult decât oricare altul dintre camarazii Tăi, trebuie să înveli că a sluji e datoria Ta cea de Jrnnte .. Ca Rege şi ca părinte, dragostea şi grija Mea Te vor însoţi totdeauna. Aratd-Te demn de haina ce o porţi şi să fii pildă de credinţă prin jurământul ce lai depus în Jafa lui Dumnezeu".

Răspunzând cuvântării primului mintrn, d-l Gh. Tătărescu. Măria Sa Mihai, Mare Voevod de Alba-lidia, a spus, adresănduse părintelui Său: 'Cu duioşie şi căldură părintească. Miai îndrumat copilăria întru dobândirea cunoştinţelor folositoare vieţii. Pentru aceasta îţi mulţumesc, iubite tată, din toată căldura inimii mele. Când astăzi Mi-ai încredinţat să port haina de ofiţer în această oaste, de care sunt legat pentru toată viaţa, simt şi mai mult nevoia acestei părinteşti călăuze. Mulţumind tuturora pentru urările ce Mi s'au tăcut. Iţi făgăduiesc din nou că Mă voi sili să îndeplinesc îndatoririle Mele cu vrednicie, credinţă şi desăvârşită ascultare. Să-ţi dăruiască Dumnezeu, Scumpe Tată, ani mulţi şi fericiţi pentru binele oştirii şi al Patriei. Trăiască Regele!

G. B.

c u m a spus-o fostul decan al Facul tăţ i i de medic ină din Par i s , profesorul G u s t a v e Roussy , un loc de f runte p r in t r e ş t i inţele biologice sau ş t i inţele c a r e se referă la viaţă.

O concluzie se dega jează din tot ce a m văzut , că medic ina a r e nevoe de precizie , ca re a deveni t u n ca ract e r p r imord ia l al medic ine i m o d e r n e .

In aces t pavil ion a m a d m i r a t modul c u m se p rez in tă p rob lema t ransfuziei de s â n g e . D e cu rând , la Pa r i s a a v u t loc un congres al transfuzii şi R o m â n i a a fost r e p r e z e n t a t ă pr in d. profesor C. Daniel. '

Ex i s t ă o s t r ânsă l e g ă t u r ă în t r e aces t congres şi celelal te mani fes tă r i a le Expozi ţ ie i . Ch i ru rg i şi medic i cu vază din Român ia , ca profesorii D a nielopolu, C. Bacaloglu, Iacobovici , N . Hor to lomei şi alţ i i a u a d u s o cont r ibu ţ ie d in t r e cele ma i impre-

Lottis Pasteur (1822 — 1895).

s ionante , p e n t r u c ă au dovedi t gradul la c a r e a a juns şcoala medica lă r o m â n e a s c ă , c rea ţ iune a incomparabi le i scoale ştiinţifice şi clinice franceze. D-rul A r n a u l t Tzanck , organ iza to ru l t ransfuziei în F r a n ţ a , m e r i t ă laude, p e n t r u c ă a dovedi t că azi, d a c ă se iau a n u m i t e măsur i , n u se mai m o a r e de emorag ie . D a r câ te lucrur i i n t e r e s a n t e n ' a ş mai pu tea cita, d in t r e acelea ca re apar ţ in pavi l ionului descoper i r i lor din Pa r i s !

Se v a publ ica , sun t s igur, tot ce a fost e x p u s în aces t pavil ion. Vizi ta torul , însă, a re senza ţ ia că eşind din aces t pavil ion, a t r e c u t în t r 'o lume nouă , c a r e a r putea să se menţină bună , g r a ţ i e sforţăr i lor ce t r e buesc făcute, şi c a r e vor r ep rezen ta , dacă se rea l izează , t r iumful şt i inţei , aşa cum a spus-o şi a dorit-o Louis Pas t eu r .

Souvenir d'enfants Il chantait au matin et il mourut au soir ; Et tu souffris beaucoup en cette fin d'automne, Je le sais, ne dis rien: une larme mignone Alourdissant un cil me l'a fait entrevoir.

De tes doigts tu grattas le sol qui l'environne, Puis quand tu finis, soudain il se mit à pleuvoir, Tout comme si le ciel tenait à s'émouvoir Qu'il dormît à présent où ta fenêtre donne.

Parfois tu lui lançais tes roses les plus belles De tesriches bouquets doucement s'effeuilant, Que tu baisais d'amour par delà leurs dentelles.

Et les faisant tomber en pluies de pétales, De rouge et de satin partout s'éparpillant, Tu levais tes deux mains en blanches cathédrales.

5 O N N E T Petite, savez-vous que vous êtes charmante Assise à votre table, un peu plus loin que moi, Et que j'éprouve alors un veritable émoi De vous savoir si près et belle, souriante !

Oh! dites-moi pourquoi votre bouche sanglante Tranchée en un galop par un estoc de roi, Qui de ce coup de taille, arrêtant le tournoi, But le baume levé la coupe dominante,

Garde-t-elle en ce jour une ombre de tristesse, Tandis que le soleil gaspille ses rayons Pour admirer encor votre folle jeunesse ?

Pourquoi r car je vous aime en mille passions : L'extase de vos doigts et le plein d'une joue, La tempête des yeux et la fin d'une moue !

A. Danielopol.


TOMAS G. MASARYK (1850-1937)

(Foto Centropross-Praga) Tomas G. Masaryk

Preşedintele liberator, in parcul Castelului Lany cUrCCtt apOÌ Clini a plltllt. Mult mai

CIMoartea liberatorului Cehoslova-ciei, pe care dragostea de cul

tura nu la părăsit până în clipa din urmă, a dus o viaţă plină de sbucium şi de aprige năzuinţi mai înainte dea fi închegat prin desăvârşitul lui tact politic planul de luptă care avea să înlesnească putinţa unităţii naţionale. Hotărât în vederile lui, bănuind mijloacele de înfăptuire izvorâte din suferinţi fără seamăn, stăruind să nu se ştirbească nimic din idealul care avea să devie o realitate, Masaryk a lăsat să se înţeleagă de timpuriu că se îndreaptă spre un destin măreţ datorită unor însuşiri de neasemuit.

Ajuns pe cele mai înalte culmi ale gloriei, el nit şi-a uitat trecutul. E-pisoade răzleţe din viaţa lui pun in strânsă legătură o samă de întâmplări mărunte cu uriaşele ascensiuni cari au dus la neatârnarea Cehoslovaciei. Ucenic de fierărie în cei dintâi ani ai vieţii, ci trebuit să fie grabnic smuls din mijlocul unor înfrângeri pentru care nu era croit, ca să apuce stăruitor pe cărările înaltei înţelepciuni. Părinţii lui, oameni săraci, nu găseau mijlocul prin care să fie trimis la învăţătură. Dar biata lui mamă ia strâns o sumă de bani neînsemnată şi i-a înlesnit putinţa s'ajungă la Brno, unde copilul dornic de carte s'a des-

(ultima fotografie, 3 August 1937) târziu, stăruind din răsputeri să-şi croiască un drum în viaţă, a făcut pretutindeni datorii pe cari apoi le-a plătit, ca să le poată mărturisi, pe vremea când era preşedinte al Cehoslovaciei, croitorilor ce veneau să-l asalteze cu ofertele lor, „că nu înţelege să se îmbrace decât tot acolo unde a făcut datorii pe vremuri".

Privirea lui ascuţită şi sfredelitoare a impus nu numai respectul,

dar şi calea vrednică de urmat. Păs tra totuşi în limpezirea ei o seninătate care a désarmât braţul lui Gorgulov în clipa când a vrut săi asasineze.

Iubind cu pasiune antichitatea plină de măreţie a Italiei, şi-a făcut legături numai cu oameni învăţaţi, fără să nesocotească pornirile sincere ale omului din popor. Bătrân şi neputincios, după o viaţă de trudă şi de jertfe, în clipa când i-dealul naţional era înfăptuit, le-a mărturisit medicilor cari veniseră să-l consulte „că uu-i atât de uşor să pătrundă în nemurire, cu toate că a dat ţării tot ce putea să dea un om care in înţelepciunea lui întrupa cuminţenia unui neam întreg".

Asprimile vieţii, lupta dârză întru menţinerea trează a constituţii naţionale, preocupările de fiecare clipă în legătură cu păstrarea limbii şi a tradiţiilor, Iau înstrăinat pe gânditorul acesta de lumina zâmbetului şi flacăra dătătoare de viaţă a spiritului. Cu toate acestea, în ceasuri de răgaz, atunci când năzuinţele păreau să domolească clocotul revoltei şi neputinţa de a răsturna în pripă o stare de lucruri dăunătoare, îşi lăsa gândurile să plutească pe unda cuvântului de duh cu cea mai copilărească uitare de sine. Fiindcă numai astfel, recule-gându-se, a putut creia puterea de împotrivire şi îndărătnicia cari an dus la închegarea într'un stat unitar a poporului ceh, hărţuit veacuri în şir de vitregia împrejurărilor. Spiritul lui Tomas G. Masaryk, planând asupra cuminţeniei unui popor cu uriaşe puteri de vitalitate, îl îndrumează încă pe cărările unei încrederi care îi va înlesni putinţa creaţiilor.

Al. Iacobescu.

Casa natală a Preşedintelui Masaryk (Jiodouiu, Moravia).

Dormitorul Preşedintelui Masaryk (Lany) — patul în care a decedat,

în ziua de 14 Sept. 1937. —

(Foto C. T. K.5 Castelul Lany: reşedinţa Preşedintelui Masaryk

care s'a stins din viaţă în camera sa de culcare, în turnul din mijloc, etajul II.


mmmwMmmm@m CELE TREI CRIŞURI mmsmaBmmssœ&m HORIA — CLOŞCA — CRISAN

l O :iaw Viu A«'HuK*»»«. H!\S

Martirii Horia — Cloşca — Crişan.

/ ° e i t rei r ă sv ră t i ţ i a rde len i , car i a u s imţ i t s implu şi l impede d rep tu r i l e noas t r e ca

n e a m , sun t socoti ţ i as tăz i p recursor i ai redeştep tăr i i na ţ iona le V i a ţ a lor g r e a şi î ncă tuşa t ă de a m a r n i c e suferinţ i , a fost u n prilej de limpezire a rea l i tă ţ i lor car i îi depăşeau . In mod inst inct iv s 'au s imţi t m a n d a t a r i i unor po ten te is torice şi sacrificiul lor nu e câ tu ş de pu ţ in s t ră in de procesul subsecven t înche ia t p r in ind e p e n d e n ţ a r o m â n e a s c ă . In ca l i ta tea lor de ţă ran i , a u r ep re s in t a t de-a d rep tu l sufletul celei ma i largi pă tu r i româneş t i .

Revoluţ ia lui Hor ia , Cloşca şi Cr i şan a a v u t ca rac te ru l excepţ ional de a fi p u s la î n d e m â n ă cerce tă tor i lo r mijlocul de m ă s u r a r e a densi tă ţ i i na ţ ional i smului r o m â n e s c . Revolu ţ ia lor a fost na ţ ională , i zvorâ tă din valul cel ma i din a d â n c al neamulu i nos t ru . Aceş t i ma r t i r i ai cauze i a rde l ene e r au ţă ran i , O a m e n i simpli , car i se

lăsau călăuzi ţ i de d rep t a t e , luând ho tă râ r i l e sub imboldul s inceri tă ţ i i . Totuşi or icâ t de n e a s e m u i t e a r fost jer t fele aces to r oameni , t r ebu ie să ţ inem s e a m ă că lucrur i le s 'au pe t r ecu t în anu l de la Cr is tos 1784, deci în t r 'o v r e m e când astfel de h o t ă r â r i e r a u cu totul neobişnui te , dacă nu r a r e , cel pu ţ in în l e g ă t u r ă cu mijloacele de af i rmare a românismulu i . De-abia as tăz i p u t e m în ţe lege câ tă capac i t a t e de intui ţ ie a u a v u t aceşt i eroici răzvră t i ţ i . O în ţe lepc iune firească le-a înlesnit , pr in u r m a r e , pu t in ţ a de a p ă t r u n d e în a d â n c u l lucrur i lor , în t r ' o v r e m e când o a l tă revoluţ ie , c u m a fost de pi ldă ace ia franceză, — pe ace laş temei naţ ional is t , b ine înţeles,— nici nu era cel puţ in preconiza tă . Ei a u mani fes ta t pu te rn i c n u m a i în n u m e l e r o m â n i s m u l u i şi n ' a u r id ica t s t inda rdu l gându lu i de l iber ta te ca să s lujească af i rmarea lupte i de clasă. D impot r ivă , au s t r iga t în n u m e l e d rep tu r i lo r româneş t i . P r in u r m a r e , revoluţ ia e ra î n d r e p t a t ă împot r iva magh ia r i lo r asupr i tor i ai Români lor . E r a la mijloc o p rob lemă pur na ţ iona lă , şi de al ta nici nu ma i poa te fi vorba.

Is toria i-a p r imi t pe aceşt i mar t i r i cu bunăvo in ţa cu ca re îi p r imeş t e t o t d e a u n a pe t r imişi i dest inului . J e r t f a lor a fost u n începu t de l impez i re a lucruri lor , dacă nu ch ia r un fel d e p reves t i r e în l e g ă t u r ă cu marile des făşură r i car i a v e a u să se p e t r e a c ă mul t mai târz iu . Necul t iva ţ i , — şi n u m a i pr in cu l tu ra li s 'ar fi înţeles ma i uşor dor in ţa de af i rmare a dreptur i lor româneş t i , — ei a u luc ra t din ins t inct . Şi e ş t iut că revoluţiile pornesc din n e a s t â m p ă r u l spir i telor lumina te , în s t a r e să dea î nd rumăr i l e de t r ebu in ţă , p u n â n d în ace laş t imp frâu nesocot inţelor . Dar , mur ind p e n t r u d r e p t a t e , Hor ia , Cloşca şi Cr i şan a u deven i t p recursor i i f rământăr i lor din zilele noas t re , mu l ţumi t ă c ă r o r a s'a a juns la î n c h e g a r e a în t r ' un s ingur t r up a ţ inutur i lor r omâneş t i desb ina te . Căci , cu toa tă înăbuş i rea răscoale i de d u p ă în f rângerea mar t i r i lor , ţara, d u p ă s t r igă tu l lor, a rămas tot a noastră. Lan ţu r i l e robiei au fost s f ă r âma te şi p r in î n d e m n u l aces tor mucenic i , p ă m â n t u l r ăp i t p r in ac te

de silnicie a fost dest i tui t celor ce-1 s t ăpân i se ră , şi umbre le lor se odihnesc î m p ă c a t e că s'a săvâ r ş i t dor in ţa p e n t r u ca r e s 'au lăsat mar t i r i za ţ i , pes te mormintele lor înă l ţându-se în slovă, l iber şi n e î n c ă t u ş a t de v i t reg ia asupr i tor i lor , g ra iu l r o m â n e s c .

Monumentu l i n a u g u r a t la Alba-Iulia în m e m o r i a eroilor na ţ ional i Hor ia , Cloşca şi Cr i şan , după a p r o a p e un veac şi j u m ă t a t e , se îna l ţă pe bas t ionul vechi i ce tă ţ i , în faţa porţ i i lui Mihai Vi teazul , pe o cu lme c a r e domină î n t r e a g ă vale a Mureşului . Soc ie ta tea „As t ra" a publ icat un concurs în l egă tu ră cu în tocmi rea monumen tu lu i şi s a rc ina a căzu t a s u p r a a rh i tec tu lu i Mihăe-ţ e a n u să se îngr i j ească de d e s ă v â r ş i r e a lui.

So lemni ta tea desvelir i i aces tu i m o n u m e n t , în prezen ţa M. Sale Regelui Carol II al Românie i , a înal ţ i lor demni t a r i ai Sta tului şi a i luştr i lor oaspe ţ i s t ră in i , săvârş i t ă în ziua de 14 Oc tombr ie 1937, a c ă p ă t a t un aspec t de o îna l tă ţ inu tă pa t r io t ică şi na ţ iona lă . Entu-s iasmul par t ic ipanţ i lor , p i torescul cos tumelor ţ ă r ăn imi i veni tă aci din munţ i i F ă g ă r a ş u l u i şi din ţ a ra oaşului , o rd inea desăvâr ş i t ă şi evlavia izvorâ tă din sânu l a-cestei manifes tăr i , au cont r ibui t ca pomen i r ea mar t i r i lor Hor ia , Cloşca şi Cr i şan să se desvălu ie în t r 'o atmosferă de o însufleţită s imţ i re r o m â n e a s c ă .

D u p ă cuvân tu l de bun sosit, ros t i t în faţa Suveranului de d. Ion Colbazi, p r imaru l oraşulu i Alba-Iulia, M. Sa Regele Carol II a t r ecu t în rev i s tă compan ia de onoa re a r eg . 91 inf. şi formaţ iuni le de s t ră jer i .

In d r u m spre C a t e d r a l a încoronăr i i , cor tegiul , în f runtea căru ia se aflau Suve ranu l şi moş ten i to ru l Tronului , a fost î n t â m p i n a t cu cele ma i pl ine de însufle-

M. S Regele Carol II, A. S. Marele Voevod Mihai de Alba-Iulia şi A. S Principele de Hohenzolern la Serbările desvelirii monumentului

martirilor Horia — Cloşca — Crişan (Oct. 1937).


SERBĂRILE DELA ALBA-IULIA (1937)

Alba-Iulia: M. S. Regele Carol II, A. R. Marele Voevod de Alba-Fidia, A. S. si Principele Hohenzolern, primind defilarea poporului, de fa/d fiind membrii guvernului, in jrunteZcn D-l Gh. Tdtdrescn, Preşedintele Consiliului de Miniştrii (Oct. 1931),

ţ i re ura le . In vuietul clopotelor, înalţ i i oaspeţ i a u p ă t r u n s în cupr insul ca tedra le i , u n d e s'a oficiat sfânta slujbă. Apoi , cor tegiul înconjura t de mul ţ ime s'a î nd rep t a t sp re monumen t . Aci, d u p ă oficierea unei scu r t e slujbe, au defilat prin faţa t r ibunei r ega l e pes te 50.000 de oamen i , în t i m p ce num e r o a s e escadr i le de av ioane execu tau sborur i d e a s u p r a locului u n d e s'a des făşura t so lemni ta tea .

A u ros t i t cuvân tă r i : I. P. S. Mitropoli tul Bălan al Ardealu lu i ; d. Al. L a p e d a t u , preş . Senatu lu i , în nume le parlamentu lu i Român ie i ; d. Va le r Pop , min is t ru l indus t r ie i şi comerţului , in n u m e l e guvernu lu i ; d. E u g e n Hulea , preş . d e s p ă r ţ ă m â n t u l u i . A s t r a " al jud . Alba.

D u p ă defilarea g rupur i lo r de d rape le s t ră jereş t i şi cer-ce tăşeş t i , a s t ră jer i lor şi cerce taş i lor din jude ţe l e vecine, a câ to rva licee din cele ma i de s e a m ă o raşe a le Ardealu lu i , a şoimilor şi a săteni lor , a a v u t loc banche tu l în is torica sală „Unirea", la c a r e d u p ă c u v â n t a r e a d-lui pr im-minis t ru Gh . Tă t ă r e scu , M. Sa Rege le Carol II a rost i t un înf lăcărat d i scurs din ca r e d e s p r i n d e m : «Alba-Iulia, colţ sfinţit al neamului r o m â n e s c , să a ibă p u t e t e a de în t ă r i r e a sufletelor tutu ro r ace lora car i sun t credincioşi pat r ie i , p en t ru ca, în zilele g re le , d a r ma i ales în cele uşoare , să se s t r â n g ă în-t r 'un m ă n u n c h i , şi aşa cum s'au jertfit cei din t recut , să se je r t fească cei de mâ ine , lup tând pen t ru în t ă r i r ea ţări i , pent ru m ă r i r e a neamulu i " .

Cuvin te le regeş t i au p ă t r u n s ca u n desăvâ r ş i t î ndemn în suflete, în a c e a s t ă m ă r e a ţ ă zi a cinst ir i i une i jer t fe fără s eamăn , în sânul cetăţ i i în ca re is toria noas t r ă şi-ă î n semn a t cursul în a t â t e a r ându r i , înscr i ind p e n t r u genera ţ i i popasuri de r ecunoaş t e r e . Sufer in ţa mucenic i lor Horia , Cloşca şi Cr i şan a fost prilej de i zbândă în mul te pr ivinţ i şi în aces t ceas al aducer i i amin te , jer t fele lor e te rn izându-se în bronz, a u pri lejuit î nd rep tă ţ i t ă r e c u n o a ş t e r e că nu li se pu tea cere mai mul t în t r ' o v r eme când de î n g e n u n c h i a r e a mar t i r i lo r a t â r n a o b i ru in ţă na ţ iona lă . Tr iumful unei gene ra ţ i i rezu l tă din în ţe leap tă cinst i re a jer tfelor înaintaşi lor . Cu a t â t mai s ta to rn ică va fi b i ru in ţa cu câ t îndără tn ic ia lor în t ru păst r a r ea credinţ i i s t r ămoşeş t i a fost mai pu te rn ică . „ c. T. c. " Alba-Iulia : Monumentul martirilor Horia — Cloşca — Crişan.


wm*wzim<m<wm®m CELE TREI CRIŞURI g n ^ g H œ g » »

D-1 G E N E R A L G A M E L I N IN R O M A N I A Festivităţile în cinstea Şefului de Stat Major al armatei franceze.

Sosirea D Ini General Gamelin în gara de nord, insolit de d-l General Sichitiu, ŞeJ de Stat Major, d-l Ä. Thierry, Ministrul Franţei, etc.

eneralisimul armatei franceze, d l general Gamelin, care ne a vizitat

ţara în ultima vreme, o desăvârşită personalitate mili ară, un spirit clar văzător, un om de aleasă cultură şi înzestrat cu reale însuşiri în orice domeniu, s'a bucurat pretutindeni în cu. prinsul României întregite de cea mai caldă primire. Chintezenţă a calităţilor poporului francez, al cărui suflet echilibrat respinge extremele, d general Gamelin, loren de origină, şi tocmai pentru aceasta cumpănit în atitudini şi pornit mai mult să cugete de cât să vorbească, face parte din pleiada de mari figuri militare cari, astăzi coloboratorii săi, au organizat armata franceză făcând o să conteze pe primul plan european. Opera aceasta uriaşă păstrează pecetea spiritului ce caracterizează personalitatea autorului ei: o armată foarte puternică, dar care nu doreşte războiul şi care nu va lovi decât în clipa când va fl împinsă la aceasta.

Tot ce există astăzi temeinic şi liniştitor pentru ziua de mâine în Franţa, delà armament pânăla organizarea trupelor după ün nou plan de acţiune, e opera d-lui general Gamelin Iubit şi apreciat, d sa se învredniceşte pe drept cuvânt de faima prin lumina căreia va pătrunde în istorie.

In timpul cât d. general Gamelin a fost oaspele României, a vizitat tot ce stă în strânsă legătură cu înarmarea ţării şi evoluţia armatei româneşti statornicită de imperativele vremii Prima vizită a făcuto la uzinele Reşiţa, însoţit de d. general Sichitiu şi întreaga suită a şefului de stat major francez, unde a fost întâmpinat de ing Malaxa, adm. gen. al uzinelor. D. general Gamelin a apreciat desvoltarea, demnitatea şi puterea armatei româneşti, mărturisind că uzinele Reşiţa se situiază pe un plan superior, fabricaţiunea tunurilor şi a întregului armament în-

trecând toate aşteptările. A urmat apoi vizitarea uzinelor din

Braşov şi Bucureşti, Astra, Metrom, I. A. R., Voina şi Tohanul vechi, cari i-au lăsat ilustrului oaspe o impresie tot atât de puternică Vizita la reg. de gardă „Mihai Viteazul" şi la Cercul militar, apoi după aceia pe Valea Prahovei, la rafinăriile de petrol delà Brazi, Moreni şi Breaza, terenurile Creditului miner şi actele, au stârnit o sinceră admiraţie în sufletul şefului de stat major al armatei franceze şi al întregei suite ce l a însoţit.

Odată cu reîntoarcerea la Bucureşti, cel dintâi gând al ilustrului oaspe a fost depunerea unei coroane la mormântul eroului necunoscut. S'a trecut de-aci în sala de festivităţi a Muzeului militar, după ce mai întâi a fost cercetată în amănunţime comoara trofeelor cari fac mândria bărbăţiei soldatului român Tot ce se leagă de istoria

armatei româneşti, de evoluţia ei în curs de veacuri, de vitejia prin care a ştiut să înfrângă tăria asupritorilor, ci fost cercetat în amănunţime, prezin-tând aspectul unor podoabe cucerite cu mult sânge şi cu mari jertfe.

In sala de festivităţi a Muzeului militar a început apoi solemnitatea des-velirii bustului generalului Berthelot, eroul prin resursele de inteligenţă şi bărbăţie ale căruia se datoreşte într'o largă măsură izbânda noastră la n-cheierea războiului mondial, o cuvântare plină de simţire a ţinut cu acest prilej d. gen Costandache, directorul muzeului militar, prin care a scos în relief personalitatea aceluia căreia România îi datorează atât de mult şi a cărui amintire o va pomeni cu cea mai nestrămutată recunoştinţă Răspunzând, d. general Gamelin a făcut un scurt istoric al faptelor ce s'au legat pe veci de personalitatea aceluia care prin opera sa a întărit preţioasele legături de prietenie ce unesc pentru totdeauna România de Franţa

După vizitarea cimitirului eroilor francezi şi Maison française, a Cercului militar şi a altor instituţii de seamă ale statului, d general Gamelin a luat parte la manevrele regale, unde a rămas pe deplin mulţumit, atât de des-tăşurarea trupelor şi tactul în acţiune al comandanţilor, cât şi de îndărătnica bărbăţie a ostaşului român care dovedeşte energie, cumpănire şi neşovăel-nic avânt în execuţia planului de luptă.

Vizita recentă a d-lui general Gamelin în cuprinsul hotareior noastre, a întărit încrederea poporului român în strânsa legătură de prietenie dintre cele două ţări latine, Franţa şi România, d-sa mărturisindu-şi cu toată sinceritatea admiraţia faţă de sufletul şi educaţia unui popor cuminte care se străduieşte pentru menţinerea ordinei şi desăvârşirea celor mai trainice realizări Şi, tocmai pentru aceasta distinsul oaspe a dus cu sine frumoase şi neuitate amintiri.

Cuvântarea d-lui general Gamelin la Muzeul Militar „Sunt fericit de a putea asocia armata franceză la omagiul atât de mişcător pe

eare-1 aduceţi memoriei generalului Berthelot. Toţi cei cari au a.ut norocul să-l apropie, cunosc resursele de inteligenţă ţi de

inimă, care i-au îngăduit să îndeplinească misiunile cele mai variate. Puterea lui de muncă, simţul lui de organizare, varietatea şi plasticitatea talentelor sale i-au permis să vă înţeleagă atât de bine, să vă iubească şi să câştige întreaga voastră încredere, căci România a fost într'adevăr pentru el o a doua patrie.

In ce mă priveşte, eu am avut cinstea să slujesc alături de el în mai multe rânduri. La început, înainte de război, la Marele Stat Major; apoi ia Marele Cartier gene . ral în 1914, şi astfel am putut delà începutul campaniei să-mi dau seama de lărgimea vederilor sale şi de soliditatea caracterului său

Comandând una din diviziile armatei sale, mă găseam d «asemeni lângă el, In Septembrie 1918, când ne a părăsit pentru a veni printre d-voastră. De sigur avea durerea de a părăsi comandamentul său în ajunul unni atac pe care-1 pregătise amănunţit şi care de altfel a reuşit perlect, întocmai cum îl organizase şi prevăzuse. Insă ne împărtăşea bucuria de a pleca să muncească printre voi pentru victoria pe care o simţeam apropiată şi pe care şi voi aţi meritat-o. Domnia voastră ştiţi, domnule mareşal, care aţi avut onoarea să conduceţi operaţiunile armatei române, stima şi afecţiunea cu totul deosebite ce vă parta.

Generalul Berthelot, prin opera sa şi prin amintirea sa rămâne una dintre legăturile cele mai preţioase ce unesc pentru totdeauna România de Franţa.

Şi nu-mi trebue altă dovadă a acestor sentimente decât delicatul gând de a fi realizat sub ochii noştri, din staagurile noastre două, unul singur".

G BCU Cluj / Central University Library Cluj

Generatul Gainelin intre Mareşalul Presau şi G-ral adj. llasievici la desvelirea bustului Genera/ului Berthelot delà Muzeul militar.

General Gamelin, ţinând cuvântare Ia desvelirea bustului Generalului Berthelot, la Muzeul militar.

Socotim folositor a publica admirabila cuvântare a d-lui general Gr. Costandache în numele Muzeului militar, museu ce adăposteşte figura in brone a Generalului Berthelot:

Mon général, Le Conseil du Musée militaire national

roumain se sent particulièrement heureux de recevoir la visite d'un illustre ambassadeur, le premier soldat de France, Commandant en chef de l'armée française, commandement dont le subtil écrivain, l'académicien Henri Lavedan, a fait une admirable synthèse : „Generalissime ! Atlas portant le fardeau d'un pays, d'une nation, immense muraille faite d'un seul homme, à qui plus qu'à des armées entières il est interdit de plier. Bloc inébranlable et pensant. Rocher d'où, à tout moment, sous la baguette de la décision, doivent jaillir des sources!

Logicien, calculateur, algébriste, intendant, terrassier, créateur mobile, à chaque pas d'une histoire et d'une géographie nouvelle, esprit de grand espace instantanément ramené, cerveau directeur et protecteur à un égal degré d'éveil et de puissance, maître foudroyant de la minute et de l'idée, l'une et l'autre initiale ou suprême, seul juge en premier et en dernier ressort de l'offensive et de la défensive, absolu dispensateur des forces, des ressources et des existences... tout cela et plus encore.. il doit l'être".

La France a choisi son Atlas, elle a confié, sans hésitation, ce fardeau du pays a vous, un des grands et modestes artisans de la victoire, précieux collabo

rateur du général Joffre et en particulier dans les circonstances de la Marne.

Vous êtes une vivante i-mage de la France victorieuse, la personnification même de l'esprit français et de l'âme française.

Le Conseil du Musée vous présente ses hommages et exprime toute sa gratitude, en vous remerciant d'être venu honorer cette fête d'aujourd'hui.

Tout hommage rendu à la France, orné des plus beaux sentiments, est un hommage justifié et il l'est d'autant plus quand il vient de la part de la Roumanie qui, en témoignant de l'affection qu'elle garde à sa grande soeur Ialine, ne fait que s'acquitter d'un pieux devoir et d'une dette de reconnaissance.

Une profonde amitié nous unit à la France en Roumanie, amitié qu'un ministre de France en Roumanie, Monsieur Gabriel Puaux, ami de notre pays, avait qualifiée, — „un problème de psychologie autant qu'un problème d'histoire, car les deux pays se trouvent très éloignés dans l'espace et leur développement historique ne leur commandait pas, semble-t-il, de se rapprocher.

«Qu'ils aient trouvé moyen cependant de se découvrir, de se connaître et de s'aimer, n'est-ce point là une sorte de dessein préconçu ? Des affinités et des ressemblances dictaient impérieusement aux deux nations : l'amitié".

Aujourd'hui, à cette fête du souvenir, le Musée militaire national roumain ac-compl t de tout coeur, ce pieux devoir, en inaugurant le bronze de celui qui a été un grand soldat de France et un ami dévoué de la Roumanie, et par cela

l'Armée rouma ne rend un respectueux hommage à la France, au pays qui s'est dressé pour défendre, non seulement sa dignité, son territoire, son existence, mais pour défendre aussi l'honneur et les droits humains, comme il l'a toujours fait à travers les temps.

A la France, qui a fermé la porte triomphale parce qu'elle veut la paix ; à la France qui ne rêve plus de gloire — elle en connaît trop le prix — „comme s'exprime le général Weygand dans son magnifique ouvrage: „Le 11 Novembre".

Aujourd'hui, l'Armée roumaine rend hommage à l'Armée française, qui, pendant la dernière guerre, a plus que jamais fait s'épanouir les impérissables vertus militaires qui ont fait depuis de longs siècles la force de votre race et la grandeur de votre pays ; à cette armée synthèse vivante de l'énergie nationale, qui pendant la grande guerre a éveillé dans l'esprit les souvenirs les plus glorieux de votre histoire, tous les héroïs-mes accumulés, par les noms glorieux de Jeanne d'Arc, Du Guesclin, Bayard, La Tour d'Auvergne, Hoche, Chanzy, Gambetta.

Elle a eu autant d'endurance que de flamme, autant d'opiniâtreté que d'élan. Elle a fait du devoir militaire une des formes nécessaires du devoir civique.

Elle a montré dans les batailles, l'orgueil traditionnel de la France — l'orgueil guerrier.

La France a été de tout temps une nation militaire. Michelet disait : „La France est un soldat".

II y a dans la guerre, et surtout dans l'idée que s'en font les peuples, une grandeur éblouissante et une séduction chevaleresque, à quoi les Français ont toujours été extrêmement sensibles.

Dans toute votre histoire l'éclat des armes a été de pair avec l'éclat des arts; mais peut-être est-ce de vos victoires que vous vous êtes montrés les plus fiers.

Aujourd'hui le soldat roumain s'incline avec respect, rendant un pieux hommage de gratitude et d'admiration à ce soldat de France, qui fut le général Berthelot.

Le culte du souvenir est le signe de la vitalité d'un peuple, et l'héroïsme,


^ M M M M M M CELE TREI CRIŞURI

Manevrele Regale: General de div. Motaş D-tru, directorul general al manevrelor, dând explicaţii Suveranului asupra dtsfdşurdrei operaţiunilor, având alături

pe dl Ministru Radu Irimescu, General Gamelin, General I. Sichitiu şi General C. Ilasievici, Ministrul apărărei naţionale.

l'explosion fortuite de ses qualités, étroitement aparentées à celles de son chef, le général Joffre ; — le destin a voulu que tous deux disparaissent à des dates très rapprochées l'une de l'autre et dans des circonstances semblables.

Le général Berthelot ajoute encore un nom à la longue liste des généraux de France, qui, avant la grande guerre, a-vant fait les premiers pas de leur carrière dans les pays exotiques.

On ne trouve sur cette liste que des soldats de premier ordre, dont le mérite professionnel égale la valeur morale et qui ont donné des preuves éclatantes sur les champs de bataille. Le général Berthelot était un de ceux-là.

Nous ne parlerons pas de sa brillante activité pendant la guerre, en France ; nous chercherons à retracer son activité du jour où il doit donner l'entière mesure de ses hautes qualités, aidant à la résurrection d'une armée amie, qui avait été abandonnée par ses compagnons d'armes, malgré des solennelles promesses de secours, et qui n'avait pu suppléer, par sa bravoure, à une erreur d'orientation.

Ainsi, après avoir été le collaborateur de celui qui a sauVé Paris, de celui qui, après avoir donné par l'arrêt de l'invasion allemande aux portes de la Cité, la première victoire décisive, le Général Berthelot vient dans notre pays se ranger parmi les collaborateurs de la victoire ; il sauve une situation présente et crée la possibilité de voies nouvelles pour l'avenir.

Quand les restes de l'armée roumaine, après de lourds sacrifices et des luttes acharnées, durent abandonner à l'ennemi la moitié du territoire national, y compris la Capitale, ces restes exténués de fatigue, mais décidés à lutter jusqu'à la dernière goutte de sang, se cramponnèrent entre le Sireth et les Carpathes, faisant barrage à l'envahisseur.

La loyauté amicale de nos alliés franca s qui voyaient clairement la situation de notre pays, leur imposa le devoir de venir en aide à ceux qui s'étaient sacrifiés pour l'idée de justice.

Le gouvernement français n'a pas man

qué à ce devoir. Il a choisi un nombre d'officiers d'élite et les a envoyés chez nous, avec quelques hommes de troupe.

A la tête de cette mission se trouvait le Général Berthelot. Il a reçu avec enthousiasme la mission d'être un collaborateur et un conseiller dans le lointain pays latin qui versait son sang pour le même idéal que la France et qui frémissait des mêmes inquiétudes. Sa mission éiait l'étendard même de l'idéal français, et il fut l'organisateur d'une résistance basée sur des élans héroïques, mais aussi sur des fléchissements, qui fatalement devaient se produire dans une armée qui avait à lutter avec la plus formidable organisation militaire que les temps modernes aient connue.

Le Général Berthelot a su être à la hauteur de toutes les attentes, il les a même dépassées, car l'organisateur, le technicien, le professionnel était doublé d'un grand coeur, d'une âme chaleureuse, qui comprenait nos souffrances.

Ce ne fut pas seulement un grand général, mais aussi un grand ami de la Roumanie, aux heures les plus dif-

Cu ocaziunea manevrelor regale din acest an, la cari a asistat şi D-l General Gamelin, Şeful de Stat major al armatei franceze, M. S REGELE, a adresat D-lui G-ral Gamelin înălţătorul Său toast ţinut la banchetul de sfârşit al acestor manevre cu următoarele cuvinte:

D o m n u l e Genera l , . . .Pentru oş t i rea M e a şi pentru

Mine p e r s o n a l a fost o m a r e b u cur ie de a v ă a v e a a ic i în mi j locul nos tru l a m a n e v r e l e din a-c e s t an .

Nu voi vorbi d e v e c h e a c o l a b o r a r e ş i d e l e g ă t u r i l e a tâ t de s t r â n s e car i e x i s t ă între a r m a t e l e n o a s t r e , dar vo i fi fericit c a , r e în torcându-vă în pa tr ia D o m nie i V o a s t r e , s ă p l e c a ţ i c u c o n şt i inţa c ă aţ i v ă z u t ac i , nu o ar m a t ă a l i a t ă p e hâr t i e n u m a i , c i c ă aţi v ă z u t o a r m a t ă p e c a r e pute ţ i conta . . .

ficiles, au carrefour des voies historiques où l'ideai militaire se heurtait à des défaites qui semblaient devoir être irréparables.

On peut dire qu'en Roumanie le Général Berthelot a écrit la plus belle page de sa carrière

C'est grâce à la mission française, qu'aux jours de doute, on a pu connaître les prouesses du peuple roumain.

Le Général Berthelot, pétri du même limon que le Grand Roi Ferdinand, fut l'animateur, le propagateur du courage qui ne se dément pas, de la confiance dans la victoire, la victoire qui devait venir.

Pendant trois mois la mission française, travaillant avec héroïsme et ténacité, accomplit un miracle.

Notre armée ressuscitée, comme le Phoenix de ses propres cendres, se transforma en armée victorieuse, qui inscrivit dans l'histoire les noms glorieux, de Marasthi, Marashesti, Oituz.

Nous avons un soldat incontestablement supérieur, par ses qualités de race, activité, intelligence, entrain, impression-

D. General Gamelin despre armata română După încheerea manevrelor regale, d-l General Gamelin, Şeful Statului

Major al armatei franceze, a făcut următoarele declaraţii : „După ce am admirat sforţarea făcută de România spre a -şi constitui

o industrie de războia şi a-şi desvolta materialul, am fost în mod particular fericit de a vedea armata ei la manevre în cadrul unei teme foarte interesante.

Direcţiunea manevrelor a ştiut să dea operaţiunilor o desfăşurare logică, lăsând totuş comandanţilor de partide iniţiativa cea mai largă.

A lăuda soldatul român nu mai este astăzi necesar : rezistenţa Iui este fără pereche şi el dovedeşte bravura sa pe câmpurile de luptă—sub conducerea unui corp ofiţeresc demn de el.

S'a putut constata din nou in cursul manevrelor, valoarea şi tehnica ofiţerilor de stat major cari, sub direcţiunea luminată a camaradului şi prietenului meu, generalul Sichitiu, se arată în toate domeniile Ia înălţimea sarcinei lor.

In ce priveşte comandamentul, îţi poţi da seama că el este perfect le gat de îndatoririle sale ; el atacă cu hotărîre problemele războiului modern, sub autoritatea suprema a M. Sale de o competinţă atât de înaltă în toate marile chestiuni militare strategice şi tactice şi care se interesează cu atâta pasiune de progresele armatei Sale".


^ ^ ^ H ^ i ^ H ^ M CELE TREI CRIŞURI ^ « ^ K ^ H » nabilité, dévouement, sentiment national.

Le Général Berthelot demande au grand quartier général d'accorder à ses valeureux officiers l'honneur de lutter auprès de nos troupes, ce qui ne lui fut pas refusé.

Ces officiers constituaient une élite morale.

Ainsi c'est par le sacrifice de sang de cette noble coopération que fut cimentée pour toujours l'Union entre les armées des deux soeurs latines.

Les officiers français ont lutté à la tète de nos troupes en vrais héros. Leur abnégation, leur audace, leur bravoure, furent prodigieuses. Ils sont tombés glorieusement sur le champ d'honneur à côté des nôtres, prouvant par là, qu'en défendant la Roumanie, ils luttaient pour la France.

Je pense aux belles paroles d'un camarade roumain pour nos alliés français, qui sont tombés au champ d'honneur i45 officiers, 477 soldats): „Lutter et mourir avec les siens et pour les siens est, sans doute, un devoir; mais lutter et surtout mourir chez les autres, avec les autres et pour les autres, est certainement une grande et rare vertu !*.

Ce fut un noble exemple. La Roumanie s'en souviendra toujours.

C'est de cette manière que tombèrent : Le lieutenant Colonel Dubois, Lieute

nant-Colonel Viala. Les Commandants Jourdan, Dupin. Odone. Les Capitaines Clayeux, Streicher, Berge, Legail. Les Lieutenants Valentin, Tupin, Quiquandon, André, Haldi, Arcens, Caubet, Dano, Pirél, Pismik, Richard, Vernay, Ziltener. Les Lieutenants de vaisseau Pillot, Begouen de Meaux, Carriou. Les Sous-lieutenants Loiseau, Cordonnier, Cochet - Fortuny Bouille.

De Mailles de la Tour, Landy, Stra-densky.

L'enseigne de vaisseau Barbin. Les médecins majors de 1ère classe

Clunet, Dufrêche. Le Docteur Dugusy. Les médecins aides-major Germain,

Santoni, Adain, Bressol, Le médecin auxiliaire Châtelain.

Le Commis de trésorerie Robert. Je vous propose, Messieurs, de rendre

à leur souvenir une minute de silence et de recueillement.

Lorsque, après la paix de Buftea, la

mission française a dû quitter la Roumanie, le Général Berthelot, mêlant ses larmes aux nôtres, n'a pas voulu nous dire adieu, mais ,au revoir". Les braves à l'âme chaleureusement roumaine n'admettaient même pas en pensée des se parafions qui tuent et des défaites qui anéantissent.

Peu de temps après les victoires remportées sur les champs de batailles de France, l'inébranlable foi dans la victoire de la Roumanie, quittée dans la douleur, devint un fait accompli. Le Général Ber-thelot, à la tête de l'armée du Danube, revenait victorieux, apportant avec lui la gloire définitive et le triomphe final d'un martyr qui, dorénavant demeurait inscrit aux pages de la Grande guerre.

Sa mort a pénétré d'une grande et profonde douleur tous les coeurs roumains.

Au moment où nous pensons avec piété à lui, nous ne voulons connaître du Général Berthelot ni l'énergique collaborateur de Joffre à la tragique bataille de la Marne, ni le soldat de Champagne, ni l'homme du barrage de Verdun, ni le

général de Reims, — nous voulons simplement célébrer, en termes de pieuse reconnaissance, la généreuse ardeur du soldat qui a fait étape parmi nous, comme chef de la mission militaire française, digne de figurer à côté du Grand Roi et des grands chefs de notre armée, parmi ceux qui ont animé le front du Sireth.

Ami inébranlable de la nation à laquelle le destin l'avait uni, le Général Berthelot comptera parmi les artisans de l'idéal national roumain, pour lequel il a travaillé et espéré avec autant de persévérance que les combattants qui montaient à l'assaut.

Pour les hauts services qu'il a rendus à notre pays, il mérite ce témoignage.

La postérité, lorsqu'elle a assumé le soin d'une grande mémoire, décide souverainement ce culte d'un souvenir éternel, par quoi elle entend l'honnorer.

La noble figure du Général Berthelot appartient désormais à notre Histoire aussi, à laquelle il a ajouté une si belle page.

Semne în legătură cu Expoziţia de : Albert Thibaudet.

xpozifia din 1937, a declarat tf v 3 d. Labbé, va avea loc sub sein nul lui Descartes". Că apariţia Discursulu i a s u p r a Metodei , în 1637, se cuvine cinstită după trei sute de ani, că Expoziţia se cuvine să ne înlesnească prilejul acestei cinstiri, nu mai încape nicio îndoială. S'a întocmit chiar, cu sprijinul Olandei, o expozifie a tiparului şi a librăriei olandeze din veacul XV 11-lea, de la Descartes la Bayle, ceiace înseamnă un minunat prilej de ,,retrospectivă" şi de documentare.

Dar acest „ semn al lui Descartes ' ; sortit să domine întreaga Exposifie, e un prilej de nelinişte. Se presimte aci ceva didactic, şi nu numai de

metodică, dar şi de metodologie. Pentru public, va fi o şcoală. Hegel îi spunea despre Descartes lui Cousin : „Acest om a fost un erou!" Şi avea dreptate. Dar nu sunt astăzi cinci mii de oameni pe planeta noastră cari să ştie cum şi pentru ce Descartes a fost un erou şt cărora să le pop desluşi cinstit acest lucru. ..Semnul lui Descartes" s'a ivit, oarecum, ca o plasă rea în frămăularea spiritelor alese. In orice cas, ideia Expoziţiei nu e de-a funs să-l vrăjească şi să-l incaute pe marele public, întrucât această idee, astăzi, toată lumea bagă de seamă, rămâne oarecum rece.

Dar. iu acelaş an 1937, la Expo

ziţia franceză va fi, dacă nu un concurs, cel puţin, în calendarul sărbătorilor, o complinire. Italia se pregăteşte să sărbătorească cu mare strălucire, printr'o expozifie istorică a lumii romane, milenarul lui August, născut în anul 63 înainte de Crist, adică, cronologiceşte, la 37 Expozifia romană va fi expozijia veacului lui August şi a imperiului lui Cezar August. Dacă expozifia din Parts ar suferi o comparatie? Dacă semnul lui August, desfăşura! prin geniul creator şi strălucirea noului spirit al Italiei, ar face să pălească pentru marele public semnul lui Descartes, expozifia didactică, metodele şi tehnica ? Avem nevoie de o Expozifie care să strălucească. Dacă Expozifia de la Paris nu va avea strălucire ?

Vom îndepărta totuşi această ipo-


mmmmmmmm CELE TREI CRIŞURI « H H ^ H K S

Un mic treu electric pentru vizitatorii Expoziţiei de la Paris.

tesa. In/r'un an multe se pol schimba. Expoziţia din Paris să lucrese. să meargă înainte, sâ izbândească sub semnul lui Descartes.' Să aibă oameni de însufleţire ! Dar, în cas de neisbândire, o contra-garanţie să nu lipsească, un spirit de întărire să se adaoge, o altă însufleţire so întreacă pe cea dintâi !

* Milenarul lui August va preceda

cu un an al treilea centenar al lui Ludwic XIV, născut în anul 1638. Acum cinci ani, s'a sărbătorit cu un au mai de vreme, din motive materiale, al patrulea centenar al Colegiului Franţei, care, cu toate astea, a avut destulă strălucire. Pentru ce, deci, n'am sărbători cu un an în urmă, pentru a-l face să coincidă cu milenarul veacului lui August, al veacului roman, centenarul veacului lui Ludovic XIV, veac prances şi veac european, după cum veacul lui August e veacul latin şi mediteranean?

Expoziţia veacului lui Ludovic XIV, iată într'adevăr tipul Expo-siţiei pline de strălucire. De îndată ce cuvântul a fost rostit, imaginile şi ideile se tresesc fără număr, şi, de la sufletul popular până la inteligenţa omului de carte, a savantului, a artistului, a omului politic, totul se însufleţeşte, se încălzeşte, se îmbracă în lumină. Fiecare ştie sau presimte ce fel de lume se cuvine înfăţişată.

Dar se expun, unde? Întrebarea se desluşeşte de îndată ce ţi-aipus-o.

Muzeul care ocupă astăzi palatul din Versailles e gândul şi opera lui Ludovic-Filip. Cheltuind milioane din averea lui personală, a scăpat Versailles-ul din ruină, la însufleţit, instituindu-l pentru o sută de ani. Versailles şi Chantilly sunt cele două daruri de neasemuit pe cari familia de Orleans le-a făcut

Franţei. Dar, după cum Versailles-ul lui Ludovic-Filip a succedat Versailles-ului lui Ludovic XIV, hotărât de la 6 Octombrie 1789, s'a ivit momentul în care un nou Versailles ar putea şi ar trebui să urmeze acelui Versailles al lui Ludovic-Filip. Care? Versailles-ul lui Ludovic XIV.

Musetti închinat t u tu ro r glorii lor F r a n ţ e i , e un muzeu bizar şi de concepţie perimată. Locul Bătăl i i lor e la Invalisi, în muzeul sporit de către Armată, în afară de Bătă l ia de la Tai l lebourg, al cărei loc e la Luvru. Veacul XVIII va părea poate îndeajuns de mare ca să-şi aibă în altă parte museul lui. La Versailles chiar, Sala de foc îi slujeşte de museu Revoluţiei. Malmaison e un museu napoleonian. Ex-posiţia din 1937 ar înlesni prilejul să i se redea Versailles-ul marelui veac.

Redându-i-l în mod practic prin Exposiţia marelui veac de la Versailles, exposiţie vremelnică, bine înţeles, s'ar îmbogăţi în 193/ îndemnul venit diti străinătate, cu bogăţia muzeelor, a castelelor şi a

' •• • » ^ • ^ » ^ * ^ • ^ » ^ * ^ • ^ • ^ • ^ .

„Le communisme n'est qu'une forme de l'ignorance".

Qui émit ce jugement sévère mais juste? C'est Victor Hugo, dans son livre „Avant l'exil".

Le mot et la chose ne datent donc d'hier.. Pas plus que les difficultés dont la vie est hérissée: celle des nations comme des individus. Le tort des hommes est de toujours croire qu'elles leur sont personnelles ou qu' elles sont particulières à leur époque.

„Un patrimoine court devient tous les jours plus court, parce que tout augmente de prix à la longue et que souvent le gouvernement a touché aux rentes et aux espèces1'.

Voilà encore un texte d'actualité... et il est de Voltaire. Malheureusement, le Français n'ignore pas que la Géographie.

Il ignore aussi l'Histoire. Les gouvernements passent, les régimes

se succèdent, les difficultés demeurent..., mais la France continue.

colecţiunilor particulare. Dar, transformarea complectă a Versailles-ului cu prilejul Expoziţiei veacului lui Ludovic XIV, ar rămâne o transformare temeinică. Versailles-ul lui Ludovic-Filip împlinindu-şi valea tul, palatul s'ar reîntoarce la veacul XVII, căruia îi aparţine. Ludovic XIV ar reintra într'un ţel de stăpânire a lui definitivă, pentru anii următori, aceia a tricentena-rului său adevărat.

Poate că n'ar fi un prilej de puternică raţiune ca Exposiţia veacului lui Ludovic XIV să fie pregatila de acelaş personal ca şi Exposiţia din Paris, care va fi, în acest an, pentru d. Labbè şi colaboratorii săi, o adevărată piatră de încercare. Artele Frumoase, Turismul şi de-asemeni Lăcaşul Istoric (Versailles nu rămâne oare cel dintâi lăcaş istoric al lumii ?) ar înlesni poate într'un an sforţările de trebuinţă. Cu mari cheltuieli, da. Dar fără îndoială, Versailles-ul va „plăti". E un mijloc prin care se poate aduce America la Paris, şi noi avem datoria să restaurăm acest Versailles, şi cine cunoaşte mai bine fotoliul Ludovic XIV decât urmele rămase de la Descartes ?

Renovarea Teutrului din castel, serbările de la Versailes, tot ce va fi greu astăsi, costisitor şi străin de amânări, va căpăta un sens, o trăinicie, va fi hrănit de un curent continuu, cum a fost acel care a hrănit Vincennes pe timpul Exposi-ţiei coloniale.

Această îndoită exposiţie, a aceluiaşi au, de la Roma şi Versailles, a veacului lui August şi a veacului lui Ludovic XIV, poate avea, în ordinea ideilor, a literilor şi a artelor, o largă hărnicie, 1937 nu va mai fi o dată a spiritului, lucru de care ne temem, un simplu an al Expo-siţiei din Paris. Ci ar putea deveni anul Expoziţiei celor două mari veacuri, anul marilor temelii ale spiritului clasic, al umanismului vechi şi nou. Dar, să lăsăm asta. Perspectivele se vor ivi la vremea lor. Nu e vorba să ne batem capul asupra preferinţelor, contestând concepţiile lumii. Teatrul nostru nu se mai poate gândi la o altă estetică în afară de aceia statornicită prin rostul lucrurilor. Expoziţia noastră din 1937 nu mai poate fi pusă, deocamdată, nici sub semnul lui, Descartes, nici al lui Ludovic XIV, nici al cui ar avea dreptul să şi-l impue, ci numai sub semnul succesului. Şi această îndoită expoziţie, veche şi modernă, mai mult decât o Exposiţie simplă, îşi va ajunge ţinta.


saa.aBasHHK^mss CELE TREI CRIŞURI « n s r n s i s

Bretone in costumul lor regional, admirând E.xf>ozi/ia.

Morala Expoziţiei din 1937 expoziţiile sun t un ca lman t politic,

o d ivers iune mora lă . F r a n ţ a a uza t de ele în două r â n

dur i . Expozi ţ ia din 1900 pusese un m a r e punc t final Afaceri i D r e y f u s ; des t insese nervi i francezilor, zdruncinaţ i p r in a tâ ţ i a ani d ramat ic i . Xenofobia a d u s ă de c ă t r e naţionalişti la un g r a d de înf r igurare pe ca r e F a c h o v a îl înf ierbântase încă, şi ma i mul t în t r ' un m o m e n t foarte nepr ie ln ic , se r is ipise cu încetul faţă de a t â t e a popoare diferi te c a r e deba rca se ră în toa te găr i le Par isului . F rancez i i l egaseră cunoş t in ţă cu ei. Na ţ iunea nu e ra ch ia r a t â t de . t r ă da t ă " p recum afirmau par t izan i i lui E s t e r h a z y , nici a t â t de „decadentă" p r ecum sus ţ ineau amicii lui Zola. Pa r t ide le î na in t a t e d ă d e a u înapoi. ( .Anul 1900 a fost p ie rdu t pen t ru p r o p a g a n d ă " a spus un o ra to r socialist la congresu l par t idu lu i său) . Un banche t u r i a ş u r m a să întrunească pe toţi p r imar i i une i F r a n t e conva lescen te . Expozi ţ ia din 1900 nu fusese n u m a i un succes , ci o b inefacere .

Expoz i ţ i a din 1937, ca re a debuta t sub auspici i î n t u n e c a t e s'a a-meliorat şi ea pe zi ce t recea şi concomi ten t cu ea s'a î n d r e p t a t situa ţ ia socială, economică şi financ iară a Fran ţe i . Problemele , în a-ceas tâ lună A u g u s t n u se ma i pun n ic idecum la fel ca în Augus t 1936. D r a m e l e e x t e r n e s 'au lărgi t a t â t de mult , cupr inzând şi E x t r e m u l Orient , dificultăţile i n t e rne a u fost a t â t de lămuri te , pr in faptul că s 'au reprod u s în S ta te le Uni te şi în a l te ţăr i , încâ t p r e s iunea c a z a n u ' u i n u mai e aceiaşi . Pozi ţ ia mora lă a F r a n ţ e i îmi pa re deci infinit ma i real is tă decâ t a c u m câţi-va ani şi mai s t r âns ,

d e : Paul Morand.

mai int im, mai f ră ţeş te legată de vicisi tudinele omenir i i în g e n e r e .

Pr in 1930 sau 1933—1934 un călător francez, auza spunându-se pes te tot cu u n a m e s t e c de foarte mul t d i spre ţ şi puţ ină invidie, că F r a n ţ a e o ţ a ră înapoia tă , ca re se complace în g r e u t ă ţ i , de altfel mul t

Xk\ « \ / A ! /A> « A SJS A> X.

L'HEURE BLEUE Ce soir vous êtes pâle et vous semblez distrait, Mon chimérique amant. Une ombre imperceptible a recouvert les

traits Du triste Roi Charmant, Auquel j'ai consacré ma tendresse et ma lyre, Car il est malheureux... Je voudrais tant pouvoir ramener un sourire Au tond de ses chers yeux, Et puis sur cette bouche altière et enfantine Que marque un plis amer, Depuis qu'il s'inclina devant la Loi divine, Depuis qu'il a souffert! Nous fûmes tous les deux unis parla Douleur, Ainsi que la Chimère: Ne suisje pas pour lui bien plus que n'est

sa soeur Et plus qu'un tendre frère ? Car s'il a su garder intact le souvenir De celle qu'il aimait, Te pleure un grand amour qui ne saurait venir, Qui ne viendra jamais 1 N'est-il pas plus heureux, puisqu'il a le regret De son bonheur détruit? — Je n'ai que le fardeau de mon trop lourd

secret Et l'ombre de la nuit ! Car mon royal amant ignore que j'existe Dans un coin de ce monde; Il ne saura jamais si je suis gaie ou triste, Si je suis brune ou blonde... Il n'entendra jama s ma voix, ni la ballade, Que pourtant chaque nuit, M'asseyant à ses pieds, comme Scheherazade J'ai raconté pour lui Et si, par un caprice étrange de la vie Il l'apprenait un jour, Qu'importerait pour lui la flamme inassouvie D'un inutile amour?

Elisabeth Eliade-Dolenga.

mai puţ in g r a v e decâ t a iu rea , pe ca re al te na ţ iun i se p r i c e p u s e m să le rezolve d in t r ' oda tă . As tăz i a p a r e l ămur i t că d r a m a noas t r ă specia lă , d r a m a franceză, a r e o î n s e m n ă t a t e mondia lă .

Se va vedea că F r a n ţ a , h o t ă r â t ă să n u ma i t r ă iască la î n t â m p l a r e , îşi va o rgan iza şi ea v ia ţa ei, la fel cu celelal te ţăr i , da r fără să dea m â n ă complec t l iberă s ta tului . Se va vedea cum cau tă un punc t de echi l ibru în t re max imu l de l iber ta te ce poa te fi dori t şi minimul de cons t r â n g e r e indispensabi lă . L i b e r t a t e a e u n m a r e lux, e luxul une i ţă r i boga te . Vede ţ i o F r a n ţ ă c a r e se sbuc iumă să-şi păs t r eze auru l pen t ru ca să poa t ă plăti p re ţu l l iber tăţ i i sale. L ibe r t a t ea ca şi a u r u l e ceva ce se cucereş te cu g r e u , t i m p înde lunga t , şi ce se p ie rde foarte repede . A u t a r h i a e leacul a m a r al popoare lor s ă răc i t e , t r is tul des t in al na tu r i lo r fără zes t re .

L ibe r t a t ea este a d e v ă r a t u l nos t ru capi ta l .

L i b e r t a t e a e tot ce da i a l to ra şi-ţi refuzi ţie însuţi .

Ia tă dece vedem as tăz i F r a n ţ a înce rcând să t r eacă pe o sfoară în t insă d e a s u p r a p răpas t i e i d in t r e cele două e x t r e m e . Economiş t i , poeţi, financiari, munc i to r i , pa t ron i , f racmasoni , episcopi , toţi f rancezi , lup tă as tăz i conş t ien t s a u inconşt ient din r ă spu t e r i pen t ru a izbuti să iasă teferi din fur tună, fără să fie nevoiţ i să a r u n c e în m a r e bagajul lor de în ţe lepc iune secu la ră şi de fericire cucer i tă , l i be r t a t ea lor. Ei u r ă s c sc lavia şi cunosc vechiul p rove rb f rancez ca re s u n ă astfel :

„ C e r â n d p rea mul te l iber tă ţ i , cazi în sclavie".

îmi închipui foarte b ine la Expoziţie un pavil ion cu .Apl ica ţ i i p rac t ice ale l ibertăţi i , m ă r t u r i i a le bunului ce t ă ţ ean , t echn ica profe-s iunei omulu i l iber, etc . A ş p u t e a s p u n e ch ia r că u n a s e m e n e a pavilion exis tă . E deschis 11 găseş t i pe înăl ţ imile Trocadero-u lu i în a-prop ie rea pavil ionului r o m â n e s c u n d e descoper im un popor ca r e ne s e a m ă n ă , şi care , ca şi noi , a lup ta t î n t o t d e a u n a pen t ru l iber ta te .

Aces t pavil ion e sec ţ iunea Litere lor şi a gândi r i i .

D e a s u p r a por t re tu lu i d-lui de Tocquevi l le a r t rebui să se g r a v e z e în c a r a c t e r e vizibile u r m ă t o a r e l e r â n d u r i car i îi apa r ţ i n : „ F r a n ţ a a t ră i t î n to tdeauna prin spiri tul ei in aceas t ă ce ta t e ideală, pe ca r e i a u construi t -o scr i i tor i ei" . Şi s 'ar p u t e a a d ă o g a dedesubt , ca a v e r t i s m e n t , a cea s t ă a l tă c u g e t a r e a lui Tocquevil le :

„Ceeace face ca l i t a tea scr i i torului, e a d e s e a un viciu la omul de s t a t şi aceleaş i lucrur i car i a u insp i ra t căr ţ i f rumoase pot duce la mar i revoluţ i i" .


TREI

Or. Ed. Beneş, Preşedintele Repiiblicei Cehoslovace, în vizită la Tomas Masaryk, /ostul Preşedinte.

Liudmila Merlin:

D E S T I N U L Traducere din limba cehă de Jaroslav Müller.

9 iecare om are destinul lui. Pe dr. Eduard Beneş destinul l'a aşteptat

în zidurile facultăţii de filosofie şi a-cesta a fost prof. dr. Tomas Garrigue Masaryk.

Tânărul Beneş auzise despre Masaryk chiar de demult, căci acesta era omul, despre care se vorbea la Praga de cele mai multe ori. Legende întregi se povesteau despre el. Chiar în familia lui Beneş se vorbea de Masaryk. Vaţ-lav, fratele cel mai în vârste al tânărului Beneş a fost un admirator pasionat al lui Masaryk. In biblioteca lui Vaţlav, cărţile lui Masaryk au ocupat locul de frunte, iar articolele din reviste şi ziare ale ilustrului profesor, se citeau seara sub atenţia concentrată, agitată şi respectuasă a familiei întregi Articolele acestea se discutau în familie, la gimnaziu, pe stradă şi în cafenele Aceste articole au ridicat alte articole. Şi printre studenţi nu se vorbea despre altcineva, decât despre Masaryk, felul deosebit al prelegerilor sale şi despre raporturile lui frumoase şi calde faţă de studenţime Se povestea cum el pofteşte pe studenţi acasă la el, ca să stee cu ei de vorbă, ca un prieten al lor şi un tovarăş mai în vârstă, cum se duce cu ei la excur-siuni şi in Sokol •) cum le dă sfaturi în ce mod să studieze cât mai bine, ca să câştige din studii pentru viaţă cât se poate de mult, cum le dă sfaturi, în ce mod să se instruiască mai departe şi cum să-şi aleagă profesiunea, cum vorbeşte cu ei despre literatură, politică, viaţă, scopul vieţii, însemnătatea şi autodeterminarea individului Simplu — el simpatiza cu tineretul studenţesc, îi ajuta la deschiderea porţilor grele în viaţă şi în lume, îi ajuta la

1) «Socolul» (=Şoimul) este o organizaţie de gimnastică a Slavilor, care cultivă totdeodată şi conştiinţa naţională Ia fiecare din popoarele slave ca şi prietenia între aceste popoare. Socolul a luat fiinţă în Boemia.

*Să urmărim cu toţii exemplul său.'' (Dr. Ed. Beneş despre Dr. T. G. Masaryk).

căutarea drumului de eşire din labirintul erorilor şi zăpăcelilor tinereţei, le ajuta să distingă ceeace este adevărat de ceeace este falş ceeace este de prisos şi zadarnic şi în ce constă umplerea vieţii El le preciza ţinta şi le arăta mijloacele şi drumurile, casă ajungă la ea.

Era ceva uimitor şi ne mai auzit felul lui Masaryk de a se întreţine cu studenţii. Profesorii erau mereu rezervaţi şi de o gravitate pontificală şi soarta tinerimii şcolare îi interesa foarte puţin Nu se cuvenea ca un profesor să se împrietenească cu studenţii Au fost două lumi absolut incompatibile în viaţa privată şi studenţii s'au deprins cu aceasta. Şi iată : apare un om, care se scoboară din înălţimea estradei sale, se apropie de ei, le întinde mâna şi vorbeşte către inimile şi sufletele lor. Era profesorul - amic.

•7<$>T< »vÄ-T« •7<S>T< •7<£>T<

DIN F L A U T U L D E J A D — Traducere din poezia chineză. —

TRISTEŢE Palida lună luceşte printre norii risipiţi In cerul acestui început de toamnă. Frumuseţea strălucitoare a brumei îngreuiază Şi-apleacă frunzişul în apele reci ale fluviului. Singură, lângă fereastră, îmi trăiesc zilele

pline de o tristeţe fără sfârşit Scriu versuri, le 'ndrept, le şterg şi iarăşi

scriu. Crizantemele înflorite, de-alungul balustradei,

sunt galbene ca aurul Ţipătul asurzitor al berzelor cade ca plumbul

din cerul îngheţat. Pierdută pe gânduri, lângă fereastră, In întunericul pavilionului meu singuratic, Ard parfume şi veghez, singură.

Al. T. Stamatiad.

i w \ . T ^ w v » y w VT/VT/\ry w \ r s w w w v^v

Ce mirare că nu era un student, care să nu fi auzit de Masaryk, să nu fie interesat de el, şi că n'ar fi dorit, să audă cel puţin odată în viaţa lui prelegerea sa, căci printre studenţi circulau ştiri uimitoare despre felul cum el conferenţiază şi ce impresie fac prelegerile sale Studenţii nici nu respirau la prelegerile lui şi plecau din sală ca ipnotizaţi.

Se ştia de toţi, că el era urât de către ceilalţi profesori Şi aceşti profesori au protestat contra felului lui de învăţământ Ii reproşeau, că el vătămează regulamentul şi disciplina.

S'au plâns de dânsul la Viena şi au zădărnicit numirea lui ca profesor titular Prin nenumirea lui a crescut însă Mmpatia studenţilor pentru el şi zi cu zi partizanii lui sporeau

Insă Masaryk n'a fost numai un profesor rar, ci şi un prieten al studenţilor. Din prelegerile sale în cuvinte clare şi vădite şi din fiecare frază, pe care o scria şi din fiecare acţiune a lui se vedea convingerea sa Din ordinul locţiitorului imperial din Boemia, Thun, Masaryk a fost spionat şi veşti rele se transmiteau la Viena

Şi încă alte lucruri — chiar de necrezut (pe acele timpuri) — se spuneau despre el. Că el este dintr'un sat uitat de Dumnezeu, fiul unui slujbaş mic, că în tinereţe a învăţat fierăria, că abia târziu s'a dus la studii şi că el însuşi s'a întreţinut în timpul studiilor.

S'a ascultat ca un basm. Şi totul era adevărat. Eduard Beneş a meditat mult la

toate aceste lucruri, care se vorbeau despre Masaryk. Ca şi Masaryk, a fost un fiu al satului şi din părinţi săraci, tot ca el, s'a dus în contra voinţii părinţilor săi la studii Iar dacă după voinţa tatălui său, Masaryk era să ne un fierar, Beneş era să fie tot din voinţa tatălui său un cizmar, şi în ambele cazuri decizia capilor de familie era să fie înduplecată de rugăminţile mamelor

Ca şi Masaryk, Beneş privea studiul în mod mai serios decât conşcolarii lui mai bogaţi. Axioma lui Beneş, că n'are nici un sens a învăţa numai pentru note, ci înainte de toate pentru viaţă, era şi axioma lui Masaryk şi ca şi el, Beneş în afară de şcoală a avut interesele sale secundare. Masaryk citea cu multă pasiune Tot aşa şi Beneş Masaryk iubea sportul Tot aşa şi Beneş. Masaryk vorbea mai mu te limbi. La fel şi Beneş avea o pasiune şi un talent mare pentru limbile străine. Chiar atunci vorbea bine nemţeşte şi franţuzeşte şi învăţa limbile engleză, italiană şi rusă

Şi idealurile şi ţintele lor erau de acord Masaryk a fost un ideal de profesor, Beneş, care din convingere s'a dus la profesorat, a dorit să devie un ideal de profesor Masaryk a fost un patriot. La fel şi Beneş. "Masaryk a fost un politician. Şi pe Beneş l'a atras politica ca un fel de sugestie. Masaryk a fost viaţa întreagă în legătură" cu ziarele. Şi pe Beneş l'a atras ziaristica

Această concordanţă minunată în profesiune, idealurile şi interesele apă reau mai rrult decât întâmplătoare.

Din cele înşirate înţelegem lesne, de ce Beneş aştepta prima conferinţă a lui Masaryk cu emoţie. Insfârşit a sosit ora conferinţei


ammmmmmmm CELE TREI CRIŞURI mmmmmmmm

a 6*tt**. 2' J'

Praga: Abatele Zavoral in cabinetul său de lucru.

i * » > * * « « J . ' M A ' M „

«» O ft t

<-t «<< vî«-o w CLOTST/TW covi £rV_

Cei şaptezeci şi cinci de ani cari apasă pe umerii cărturarului distins, prieten sincer al României, răscolitor al trecutului nostru istoric si cultural, au fost un prilej de sărbătorească preţuire a cucernicului abate Zavoral, a cărui înţelepciune călăuzitoare se bucură de sinceiă admiraţie. Cunoscându-ne limba, tradiţia ţi însuşirile, abatele Zavoral, nu odată ne-a iăcut cinstea de-a se ocupa de noi, socotlndu-se sufleteşte legat de toată truda şi năzuinţele noastre.

Sala era arhiplină şi numele ilustru plutea aproape material în văzduh Sosii foarte înalt, foarte svelt, cu cea mai nobilă şi cea mai frumoasă figură din lume. Veni cu o alură foarte simplă, salută uşor, se uită peste ochelari şi nu se sui pe catedră. Se opri uşor de ea şi mâinile sale frumoase, mari şi albe, le puse laolaltă pe piept

După aceea începu să vorbească — încet, liniştit, obiectiv, fără accente, fără agitaţie, fără a căuta să convingă. Şi totuşi a convins şi a impresionat. Vorbi aşa, încet şi monoton, timp de două ore şi nimeni n'a dat nici o şoaptă Uneori făcu o mică pauză. A-ceasta a dat la iveală că toţi auditorii ascultau aproape fără respiraţie şi a-ceastă pauză a contribuit mult mai mult, de cât dacă ar lovi cu pumnul în masă, ca să accentuieze importanţa cuvintelor sale. Uneori făcea o mişcare mică, neînsemnată cu mâna dreaptă, păru ca şi cum ar căuta o expresie mai precisă, mai adevărată pentru ceeace el vru să exprime, şi creierii tuturor celorlalji căutau emoţionaţi a-acest cuvânt cu el Şi o singură dată, numai o singură dată în decursul celor două ceasuri faţa lui gravă schiţase un zâmbet. Acest zâmbet îl simţiam cu toţi până şi în suflet şi în fiecare nerv. Drept răspuns la acest surâs faţa tuturor răspundea cu surâsele adăpate din profunzimele sufletelor ip-notizate şi convinse.

Iată cum istoricul dr. Ion Herben descrie impresia, cu care Masaryk influenţa pe auditori :

«Mă duceam chiar de trei ani încoace la universitate şi la conferinţele publice, însă n'am trăit aşa ceva similar, care m'a emoţionat aşa de adânc. Conferenţiarul lua înaintea mea o formă gigantică şi vorbea cu o veracitate straşnică. Elocvenţa lui deveni de neîntrecut. Valoarea impresiei celor relatate de dânsul izvorăşte în primul rând din persoana sa. Din această cauză

ceeace scria, nu avea valoarea celor vorbite. Vaţlav Tille elevul lui Masaryk spune .

,Vorbea încet, neexpresiv şi intenţionat impersonal, rar, ca şi fără nici un interes propriu, însă desvelea fiecare chestiune desăvârşit de omeneşte. Ne-a silit să lepădăm haina rezervei, cu care este îm răcat elevul faţă de profesor ; na vrut să fie un învăţător, care varsă elevilor lui ştiinţa sa, ci un tovarăş mai în vârste, care din experienţele lui, ajută pe cei mai tineri în

easupra cimitirului s'a scoborât noaptea. Clară — plină de stele

Razele lnnii s'au oprit pe crucea albă a mormântului tău.

Locul naşterii tale este aşa de departe... Dar tot pământul ceh te acopere.

întâiul tău zâmbet, l-au văzut uriaşii Alpilor. Ai petrecut — sburdând — în umbra lor, copilă, prea mică încă pentru ca să te îmbete măreţia lor — dar de farmecul jocurilor de colori, de cari era plină apa argintie şi spumoasă a râului Enns, nu te puteai nicicând despărţi. Picioruşele tale de copil au părăsit pentru totdeauna Admontul..,

Creşteam. Lumea o deschideam sub pavăza idealurilor noastre. Dorul de a ne desvolta proprietăţile fiinţei noastre, ne îndepărta dar armoniosui ritm al sângelui comun şi a gândurilor taină comună, ne apropia din nou, mereu. Trecurăm prin viaţă ca aripile flutu-rânde ale aceluiaş trup de fluture, fiindcă fiecare din noi se simţea o jumătate dintr'un tot. Mă întregeai, având numai o înfăţişare de fată a eului meu

Şi când ai înflorit ca femeie, ai ajuns o minune. O fiinţă de alt sex, de etate mie potrivită, pe care o puteam iubi, tără ca să deştepte in mine pofta trupului. Şi puteam adora graţia ta, fără de a fi gelos de privi-virile pline de dor ale celorlalţi.

Sub cârlionţii tăi aurii găseam totdeauna înţelegere, fiindcă crescuseşi în aceleaşi curente de gândire, ca mine,— iar tu nicicând n'ai înăbuşit proprietăţile fiinţei mele.

Ochii tăi gingaşi, chiar singuri ei, mă îm-

timpul unui zbucium sufletesc, greu ş' furtunos.. Acei, cari au perzistat cu el, n'au găsit un sfătuitor şi prieteni mai desăvârşit decât el.

După ce Masaryk a terminat şi a plecat, se părea, că spaţiul sălii ma-este umplut de către cuvintele şi gân durile spuse aici în timpul unei linişti înmormântale,

Eduard Beneş, vrăjit şi convins, niciodată nu se gândea, să iasă din strângerea de fier a destinului său — Masaryk.

de: Jaroslav Müller (Praga). biau să mă încred. Vorbea prin ei un suflet ce promitea că nu-mi va trăda încrederea, nici nu-i va impune tăcere. Cuvintele tale îmi dădeau ca o mângâiere şi îmi împrumutau tărie in clipele cele mai grele ale vieţii.

Farmecul veşnicului tău surâs era soarele vieţii mele. Vai ! un soare care aşa de grabă a apus !

Am rămas aici — singur! Ţintuit locului, întocmai ca un fluture căruia i s'a smuls o aripă.

O nouă iubire, o iubire a sufletului şi trupului, o iubire către aceea, care avea să a-jungă şi a ajuns soţia mea, m'a făcut să-mi crească la loc aripa smulsă...

...Trec prin viaţă mai departe, păstrând scumpa ta amintire.

Deasupra cimitirului s'a luminat de zi. Razele soarelui sau oprit pe crucea albă a mormântului tău.

Trupul tău se descompune — dar sufletul tău ?... Desigur zace undeva. Unde î... Universul e aşa de nemărginiţi..

. .Sufletul tău se va mai întrupa încă de multe ori, ca şi al meu Şi întruna din vieţile viitoare soarta va încrucişa drumurile noastre iarăşi...

Atunci ne vom dori, împinşi de subconştientul, care păstrează — tainic — neatinse amintirile din vieţile trăite.

— Şi din tainicile amintiri ale subconştientului va încolţi între noi o frăţie de demult. Poate vom presimţi atunci că într'una din vieţile trecute a curs în vinele noastre acelaş sânge...

S U R O R E 1 M E L E

2)


m&ì%imX%ZMWW% CELE TREI CRIŞURI m & B g m g m B M S K

Consta nia : Cazinoul

M U N C A Ş I P A T R I O T I S M d e : Radu Cosmin.

unea e puri.icare şi virtute. Delà zămislirea universului, Biblia ne spune

că însuşi Dumnezeu a muncit ca sä facă lumea. Şease zile mâinile lui au plămădit toate cele ce se văd, cerul cu stelele, pământul cu ilorile şi vieţuitoarele.

Abia a şeaptea zi s'a odihnit şi marele ziditor.

Dar, iată că mai spune la Sfânta Carte : Dumnezeu a făcut pe om „după chipul şi asemănarea Lui" (nu a animalelor) şi i-a suflat, in trupul de lut şi pieritor, duh sfânt din duhul Lui nepieritor. Şi a lăsat pe om în Rai să se bucure de toate bunătăţile lui, alături de tovarăşa ce i a dat. Vai! omul n'a înţeles, că in raiul acesta al pământului încărcat cu toate roadele şi frumuseţile, omul nu trebue să-şi ducă viaţa ca un trântor, numai în mâncări şi plăceri deşarte. Şaipele trândăviei curând ispiteşte pe cei fără muncă serioasă şi cinstită. Toate relele se ţin, apoi, lanţ : minciuna, nesupunerea, beţia, răzvrătirea, desfrâul, trădarea, hoţia şi crima.

Şi, iată cum Adam, primul om, a pierdut Raiul, pedepsit de Dumnezeu, că trăia trândav şi nu muncia.

Căci, astfel trebuesc înţelese învăţăturile Bibliei, caşi ale Mitologiei. Cei vechi vorbiau în pilde, în învăţaturi înflorite de imaginaţie, dar, pe care nu trebue să le tàlcuim ad litteram, ci, să citim sub haina lor de basm, adâncul înţeles filosofic, a-devărata lor învăţătură.

Şi, isgonit din Rai, s'a adăpostit omul, ca fiarele, în peşteri şi a început, cu sudoarea frunţei, sâ-si câştige pâinea cea de toate zilele, el şi femeea lui.

Şi veacurile treceau, şi mileniile s'au scurs, şi milioanele de ani au toi s firul existenţei lui pe pământ şi omul, delà peştera lui întunecoasă şi delà armele lui de piatră, a ajuns, prin muncă şi virtuţi, stăpânul lumei de azi, în care el, prin şlefuirea minţii şi munca necurmată a mâinilor, a ajuns asemenea zeilor.

Te minunezi privind, de-alungul pământului, ce-a realizat omul.

Toate civilizaţiile sunt rodul muncei omeneşti.

Delà piramidele şi templele Egiptului, delà scrierea greoaie a ieroglifelor şi cuneiformelor şi până la strălucirea secolului lui Ludovic al XIV, ori până Ia invenţiile geniului unui Edison, munca a ridicat toate splendorile oraşelor noastre moderne si a dat putinţa omului ca, prin avioane să atingă, în sbor, stelele ; prin transatlantice să străbată ca un vis oceanele, să apropie, în câteva ceasuri, un continent de altul ; să facă, aproape, să

dispară graniţele intre popoare; şi, prin Radio, să auzim vorbind, chiar morţii! O placă bine păstrată, ne delectează sufletul cu vocea lui Caruso ; sau, înfioraţi, ascultam cu lacrimi în ochi glasul marelui ctitor al României mari, Ionel Bră-tianu !

Munca omului înfăptueşte minuni ! Pământul acesta tăcut şi negru se schim

bă, prin munca plugarului, în ocean galben ale cărui valuri, in bătaia vântului, cântă ca valurile mărei şi din aurul spicului copt de grâu ne dă sfânta pâine a vieţei.

Arborii şi podgoriile pline de rod, ale căror fructe strălucesc, în lumina soarelui, ca rubinul, smaraldul, sau chilimbarul, ne potolesc foamea sau setea şi dau voioşie omului şi sufletelor amărâte.

Din fiece fir de iarbă munca omului poate scoate ceva folositor Nimic nu e de dispreţuit. In timpul războiului pe vremea ocupaţiei, nemţii din tulpina urzicilor făceau mătase vegetală; din castanele sălbatece, săpun; şi din dovlecii pentru porci —marmeladă ce o trimeteau familiei lor din Get mania. Din străfundul pământului munca omului scoate aurul, sarea, fierul, cărbunii, petrolul şi diamantele! Din torentele munţilor, prin captare, scoate energia ce mişcă trenurile electrice, sau uzinele marilor industrii.

Toate elementele naturel, aerul, apa, focul, vaporii, lumina, căldura şi focul au fost subjugate de om şi prin muncă, puse în folosinţa lui.

Azi, omul prin geniul său şi munca braţelor Iui, sboară în aer ca păsările, străbate apele ca peştii, sfredele pământul

• Ä < •lffc g><—J r ^ l ^ " 5 I^O*^

Motiv de toamnă. Vine 'ncet cu trenă lungă De şoptiri şi de poveşti. Cu plămâni scuipaţi pe strada .Şi cu lacrimi la fereşti...

De din sus de stejăriş Peste miriştea culeasă, Vine toamna pe furiş Toamna ofticoasă...

Şi când trece pe la poartă, Ne vrea toamna n poala ei Cu miros de iarbă moartă, Şi cu plâns de funigei.

Ion Steriopol

ca sobolii, prinde fulgerul din cer ca zeii Oiimpului şi, prin electricitate, accelerează progresul şi civilizaţia. Munca e adevărata religie. De altîel, in antichitate, mai toate muncile omului au fost închinate lui Dumnezeu.

Piramidele şi templele Egiptenilor! Par-thenonul şi statuele cele mai frumoase ale Grecilor erau închinate zeilor

Romanii cucereau pământuri cinstind prin aceasta pe Romulus pe care îl zeificaseră.

La popoarele nordice, zeul Wothan era inspiratorul faptelor de vitejie şi al poemelor zise Niebelungenlied.

Evul Mediu şi-a închinat munca înăl-ţând cele m;ii minunate catedrale ce admirăm azi în Europa, la Paris, la Reims, la Strasbourg, la Colonia.

Epoca Renaşterei şi-a şlefuit munca mâinilor şi cea spirituală ca să ne dea minunile de artă ale unui Rafael, Michel Angelo, Tizziano, Benvenuto Cellini, sau, Leonardo da Vinci.

Prin munca uriaşă cu creerul în biblioteci şi în luptă cu urgia uraganelor pe oceane şi mări, Cristophor Columb a descoperit o lume nouă. Orientul şi-a golit sânul de avuţii şi de Învăţături ca să ni le aducă în Europa toţi marii exploratori, a căror muncă a fost închinată binelui omenirei.

Prin munca spirituală, pusă în slujba Domnului şi a aproapelui, au biruit marii misionari ai creştinismului ostenelile deportărilor prin deserturi şi colonii sălbatece şi rugul pe care muriau ca martiri şi săgeţile otrăvite sau pietrele sub care picau zdrobiţi, lndeplinindu-şi, cu resemnare şi tărie sufletească, misiunea de a aduce pe oameni pe calea adevăratei credinţi — iubirea creştină — şi înfrăţirea oamenilor.

Munca pusă în slujba adevăratului ideal omenesc, are menirea să aducă pacea între oameni.

Munca e religie ! Muncitorii din toate ţările se simt fraţi între ei. Sărbătoarea muncei e sărbătoare universală !

La noi, sau, într'un colţ îndepărtat din Australia, palmele plugarului sunt tot atât de sfinte ca şi mâinele savantului.

Căci munca, în fundul pământului, în laboratorul lui Pasteur sau în biblioteca lui Carnegie, înnobilează pe om mai mult decât blazonul şi rangurile moştenite sau averile căpătate pe căi necinstite.

Marele scriitor Tolstoi, fecicr de bani gata, conte cu titluri moştenite, într'o zi, bolnav pe moarte din abuzul plăcerilor de viaţă trândavă, citeşte Sfânta Scriptură din scoarţă până'n scoarţă şi devine, deodată, alt om. Se îmbracă în haine groase de mujic ale ţăranului rus. Pune mâna pe coarnele plugului şi munceşte pământul cu palma ca şi fraţii săi întru Christos; ridica şcoli în satele depe moşiile lui ; se face el însuşi învăţător şi duce o viaţă morală şi creştinească, dând pildă tuturora de cum trebue înţeleasă şi întrebuinţată viaţa.

Un om se desăvârşeşte pe sine însuşi muncind, zice marele scriitor englez Car-lyie.

Pe omul care nu munceşte îl ameninţă toate limbile de foc ale iadului. Toţi leneşii se arunca în braţele desfrâului.

Cetăţile unde domnea trândăvia cu toate viciile ei, au pierit pedepsite cu foc si smoală ca Sodoma, Gomora sau Sy-baris.

Cetăţi înfloritoare şi cari stăpâneau lumea, când îmbuibate de cuceriri în prea

) i so (


mmmm^sssmm CELE TREI CRIŞURI >%%%%%xi%ì%%ì%%m<$s

Prîu munţii pitoreşti ui Ardentului.

depărtatul Orient, au părăsit munca şi au trăit din belşugul popoarelor Învinse, ca Roma antică, năpădită de meteci şi luxul oriental, s'au pomenit atacate de barbarii care, altă dată, tremurau de ea şi, marele imperiu roman, s'a prăbuşit in scurtă vreme!

Iată cum ajungem să înţelegem că orice muncă trebue închinată. întâi de toate, Patriei.

„Toată pute ea mea de muncă, toată viaţa mea, ţie, patria mea" ! avea ca deviză marele pătrat Nicolae Filipescu.

„Munceşte şi vei putea"—zicea făuritorul regatului, bătrânul Ion Brătianu.

Toţi marii noştri înaintaşi şi-au închinat munca vieţei Întregi în slujba unui ideal; Unificarea şi întărirea neamului.

Prin muncă uriaşă, neamul românesc, delà zămislirea lui, cu braţele, cu pieptul, cu inima, cu toate puterile lui şi-a plătit dreptul la viaţă şi şi-a câştigat un loc de cinste între popoare.

Ce lupte uriaşe ca să-şi apere pământul strămoşesc! încolţit de toate părţile de fiare, el şi-a apărat, palmă cu palmă, brazda şi hotarele. Cu slove de foc şi de sânge de eroi legendari şi-a scris el povestea vieţei lui ce întrece in frumuseţe şi episoade sublime pe a tuturor celorlalte neamuri.

Posada, Rovine, Călugăreni, Rahova, Răsboeni, Reşcani, Griviţa, Mârăşeşti şi Tisa sunt sigiliile hrisoavelor lui de boe-rie vitejească ; sunt muzicile calvarului nostru care l-am suit deatâtea ori, în curs de veacuri, ca să ajungem la marea înviere a neamului nostru.

In niei o ţară din lume muncile pământului nu-s mai frumoase şi mai rodnice ca la noi. Grânele noastre, vitele noastre, ciii noştri, şoimii, mierea şi sarea noastră au fost totdeauna râvnite de duşmani şi de prieteni. Gospodăria satelor noastre a făcut fala şi virtutea părinţilor noştri. Câc', suntem popor de plugari.

Mâinile femeilor au tors cel mai trainic fir de in sau de borangic şi au ţesut, la război, pânza şi dimia costumelor noastre strămoşeşti, înflorite de gustul şi geniul creator al neamului nostru.

Casele noastre ţărăneşti cu porţile lor minunate, fântânile şi troiţele noastre, bisericuţele noastre de lemn ori zugrăvite cu minunea frescelor din vremea lui Ştefan Vodă cel Mare, industria noastră casnică, meşteşugurile noastre, cântecele de

dor şi jocurile noastre naţionale, ca şi ospitalitatea proverbială a românului, toate au făcut tăria noastră şi ne-au adus laudele şi cinstirea celor mai străluciţi oameni străini cari au trecut prin ţara noastră sau, au prilejul şi azi, să ne cunoască, din când în când, la noi acasă.

Mulţi învăţaţi şi artişti au scris cărţi minunate despre noi.

Ba, şi pe tărâmul muncei spirituale am dat, chiar, unor neamuri mai mari şi mai puternice ca noi, oameni ce au uimit pe străini cu învăţătura, sau, talentele lor.

Ruşilor le-am dat pe învăţatul boer Spătarul Nicolae Milescu ; pe Dimitrie şi Antioch Cantemir şi pe Mitropolitul Petru Movilă al Kievului.

Franţei am dat prin secolul al XVI-lea pe marele poet Ronsard ce scobora din Banul Mărăcine al nostru; in zilele noastre pe Contesa de Noailles şi Elena Văcărescu, marile poete ; pe savantul Vas-chlde; pe artistul celebru delà Comedia Franceza, De Max ; pe Marioara Ventura, ba şi pe Elvira Popescu, atât de a-preciate în capitala lumei!

Ungurilor le-am dat pe Ion şi Matei Corvin de Hunedioara; bulgarilor, pe poe-

Jertfe patriotice In timpul războiului ruso-japonez, un sol

dat nipon, purtând hârtii de mare importanţă strategica, era ameninţat să fie luat prizioner de o patrulă de cazaci. Să fii japonez şi să cazi prizonier, este o desonoare pedepsită cu moartea. Dai să fii japonez şi să mai şi serveşti inamicului informaţii preţioase este o ruşine de neînchipuit, o oroare de ne^portat.

Soldatul a luat pumnalul şi fără o clipă de ezitare şi-a făcut hara-kiri.

Atât nu era de ajuns, cazacii se apropiau şi documentele ar ü căzut în mâinile lor.

Cu abdomeniul spintecat şi cu sângele curgând gârlă, soldatul Mikadoului a avut tăria extraordinară de a mototoli hârtiile secrete şi a le băga adânc... în locul mărun-taelor aruncate în ţărână.

Cazacii au trecut pe lângă el fără să-i dea nici o atenţie : Un japonez mort, şi atât.

Japonezii însă, 1 au ajuns din urmă şi. , au înţeles totul. In seara aceleiaşi zile, su-lletul soldatului a fost „avansat" subofiţer.

tul Slaveicov; sârbilor, o pleiadă de miniştri şi cărturari!

Şi câte alte valori ce fac, în prezent, cinste neamului nostru, care farmecă străinătatea cu ştiinţa, aria, talentul ori, geniul lor politic si oratoric, ca marii nostru : N. lorga, D-rul Gh. Maiinescu, Ion Petrovici, George Enescu, Pictorul Eus-taţiu Stoenescu şi câţi alţii!

Românul a muncit temeinic în totdeauna, pe toate tărâmurile, şi a stat in fruntea chiar a străinilor.

Mănăstirea Curţii de Argeş, de un român a fost zidita, de Meşterul Manole ! zice-se, fost elev al lui Leonardo da Vinci.

Podul peste Dunăre delà Feteşti-Cer-navodă, de un român a fost construit, de inginerul Saligny.

Cele dintâiu lucrări în beton armat, în tara noastră, de inginerul român Gogu Constantinescu au fost construite încă din anul 1906, pe vremea Expoziţiei din Parcul Carol.

In aviaţie, Aurel Vlaicu, a fost primul inventator şi sburâtor român.

Vapoarele noastre, conduse de marinari români sunt cele mai căutate pentru calatorii in Orient.

Soldatul nostru a fost socotit ca cel mai bun pe timpul războiului mondial de însuşi Generalul Berthelot care l'a cunoscut la muncă şi la pricepere. Ţara noastră e cea mai frumoasă şi mai avută dintre toate ţările Europei!

Şi totuşi azi ţara noastră e in pragul falimentului financiar şi moral.

Şi, doar, ţara noastră caşi celelalte e-şite din urgia marelui război, ca să lepede cârjile şi să-şi vindece rănile, avea nevoe de oameni de înaltă pricepere, de neostenită muncă şi de un sublim patriotism.

Ce fericite ţări Italia, Turcia sau Germania, cari şi-au găsit, la timp, omul lor !

Nu mai mulţi, unul, măcar, ne-ar fi trebuit şi nouă !

Un om ! Acum două mii de ani şi ceva Diogene il căuta, ziua nămiaza mare, cu felinarul aprins şi nu-1 găsia.

Şi iată, că, în zilele noastre, în marginea prăpastiei, când pradă idiologiei comuniste, muncitorimea ameninţa să dea foc patriei după sistemul bolşevic rusesc,

Avansarea s'a făcut regulat în fiecare an, sufletul eroului având astăzi gradul de general japonez.

Inima lui este aţezată astăzi într'un fel de altar, într'o cazarmă din apropiere de Tokio.

Recruţii sunt duşi acolo — povestea asta o ştiu pe de rost de mici — spunându-li-se.

.Băieţi, iată singurul loc unde vă tste îngăduit să plângeţi"...

— Alta istoric de necrezut, arală că patruzeci de marinari japonezi vinovaţi de conspiiaţie şi condamnaţi la moarte de amirali străini, au cerut ca unică lavoare să fie lăsaţi să-şi facă hara-kiri, ca să nu fie decapitaţi ca osândiţii de rând. Două ore a durat spectacolul : mureau unul câte unul, tm lorănd mulţimea îngrozită ca niciodată un trădător să nu fie ertat...

— D-na Uneko Sato, văduva căpitanului aviator Sato, care a căzut în luptele din China, s'a aruncat în mare îndeplinind astfel testamentul defunctului, care-i cerea a-ceastă jertfă conjugală.


m&ms^^mwimssi CELE TREI CRIŞURI wmŒsmammœm

se iveşte omul, „eroul' mântuitor cum ar zice Carlyle.

In Italia, Mussolini, a pus pe toată lumea la muncă şi a pus pe picioare o ţară ce dă pilde, azi, lumei întregi.

In Turcia, Gaziul Kemal, a scuturat crusta somnolenţei orientale a vechiului musulman şi a ridicat, ca prin vraja unei baghete magice, un popor la rang de popor occidental.

In Germania, prin munca necurmată de peste 15 ani, Hitler, uimeşte lumea cu mâna sa de fier şi mintea sa ageră puse în serviciul Patriei şi al mârirei ei peste toate celelalte de care tremura până ieri.

Cine sunt oamenii aceştia spre cari stau aţintite privirile lumei întregi?

Fost-au ei, nişte prinţi de sânge ? Fii de nobili ? mari generali, ori, mari cărturari ?

Nu. Ei au eşit, mai toţi, din rândurile muncitorilor cu palma sau micilor industriaşi. Au eşit din popor I

Ca ei, în istorie, aţâţi oameni mari sunt cei pe care i-a pregătit munca tăcută şi necurmată, cei al căror créer năzuind mereu către ceva mai bun, mai bine pentru ei şi pentru alţii, au născocit ceva nou, au ajuns, prin ei şi meritele lor, ceva sau cineva.

Aşa, de pildă, marele Faraday, fisician şi chimist englez era fiul unui potcovar.

Stephenson, nâscocitorul locomotivei era un biet franar.

Edison — marele inventator — vânzător de z are !

Newton, descoperitorul legilor gravita-ţiunei, era un simplu fiu de ţăran.

Shakespeare, geniul dramatic cel mai mare al Angliei şi omenirei întregi, era fiu de măcelar.

Copernic, marele astronom polonez, care explica lumei legile mişcărei corpurilor cereşti —era băiat de porcar.

Kant, profundul filosof german care lămuri legile minţii, existenţa lui Dumnezeu şi nemurirea sufletului — era fiu de şelar.

Rousseau—marele filosof francez, care rupse lanţurile sclaviei omului, dându-i legi pentru o viaţă mai bună, părintele pedagogiei moderne şi al marei revoluţii franceze, era fiu de ceasornicar!

Pasteur, salvatorul omenirei de turbare, şi de atâtea boli contagioase, era fiu de tăbăcar !

Jeanne d'Arc, salvatoarea Franţei în războiul de 100 de ani, era o biată ţărancă.

Napoleon — fiul unui modest burghez din insula Corsica!

Mahomet, păstor din Arabia; şi Isus Christos, fiul dulgherului din Nazaret.

Ei, bine, da ! In fundurile obscure ale societăţii caşi în fundul pământului printre cărbunii negri se pot naşte diamantele strălucitoare.

In fundul mărilor, în coaja unei scoici urâte se zămisleşte minunata perlă, scumpul mărgăritar !

Marele împărat Traian, era fiul unei ţărance din Spania şi generalul Foch — caşi marele împărat, când a fost primit cu triumf după marea victorie, şi-a adus pe maica sa, tot o ţărancă, la Paris, ca să se bucure de rodul muncei ei de mamă ideală !

Din sânul fecund al poporului au eşit, mai totdeauna, marii creatori şi marii mântuitori.

Dar, dece oamenii aceştia au isbutit, fără să aibă adeseori nici o vastă cultură, nici un rang de naştere sau drepturi de moştenire la conducere? Pentrucă ei au fost cei dintâi ca exemplu de muncă, de cinste, de idealism şi de patriotism.

Rari prieteni Ţi-am închinat — mic demon, — reci Sonete, Un cânt şi-un suflet, singura-mi avere. Iar alţii vor aduce : Coliere, Cuvinte, flori şi-arome să te 'mbete.

Primeşte-le !... E marea lor putere, Vor stinge toat'a v mităţii sete, Iar cântul meu îţi smulge doar regrete .Şi sufletul întreg drept jcrtfă-ţi cere.

Să nu te'ntrebi,... alegerea-i uşoară, Dar., pentru cine vede-adânc, cuminte, Otian la celorlalţi e doar : povară.

Ci noi... trăim cu aducerile-aminte : Iar tristele-mi Sonete or să-ţi pară Ca mâine : Rtri prieteni,. . lucruri sfinte !

Cesar Gr. Crist ea.

Pentrucă ei şi-au pus întreaga lor viaţă în slujba unui ideal—mântuirea ţărei, neamului, sau omenirei întregi. Neclintiţi în drumul lor, călăuziţi de steaua purificatoare, ei nu s'au înfricoşat nici de piedici uriaşe, nici de prigoniri, nici de torturi, nici de moarte.

La expoziţia fascistă din anul 1933, am văzut, la Roma, scene şi grupe, ce reprezentau pe Duce, în mai multe rânduri rănit de gloanţele adversarilor. Cu ele în trup şi cu încă altele din timpul marelui război pe front, vechiul socialist, readus prin cultul Patriei pe adevărata cale a vieţei, a curăţat Italia de rătăciţi şi leneşi, a înnâbuşit comunismul şi a refăcut, în zece ani, o patrie nouă, strălucitoare ca pasărea Phönix din cenuşa ei. Nicăeri ca în Italia, nu poţi vedea mai bine ce face munca organizată şi iubirea de patrie, disciplinate, amândouă de energia, priceperea şi voinţa unui om !

Căci, Mussolini e omul căutat de Diogene !

Au dispărut ca prin farmec, limbile focului iadului. Răzvrătiţii şi leneşii au intrat în pământ. Piatra munţilor Alpi şi Apenini, muncită a început să rodească grâu, flori şi fructe ca şi pământul Lombardie! sau Siciliei.

La „bataglia del grano", bătălia grâului, dă pâine italianului, fără să fie nevoit a mai aduce-o din străinătate. Mlaştinile sunt secate dând pământ de muncă roditoare braţelor neocupate. Şomeurii, nu există in Italia. Se străbat munţii, dei-chizându-se noi cài de comunicaţie ; se lărgesc drumurile vechi şi strâmte în poalele munţilor şi mărilor; se intensifică lucrul în fabrici ; se pregăteşte o armată de suflete tinere şi patriotice. Ştiinţa şi arta uimesc lumea 1

Marconi aprinde din Italia, într'o noapte, apăsând pe un buton, toate lămpile electrice din New-York, legând America de Europa, prin lumină... într'o singură clipă ! Italo Balbo în fruntea a ISO de hidroa-vioane străbate, ca un nou Cristofor Co-lumb, Oceanul — cu prima flotă aeriană ce aterizează pe noul continent—în câteva ceasuri, iar azi, ca Guvernator al Libiei — a transformat un deşert intr'o înfloritoare coastă de muncă şi civilizaţie, într'un uriaş grânar al Italiei.

Minuni se petrec prin munca ce desfăşoară Italia, azi în ochii lumei, Ţara întreagă e o uzin?, un ogor, o grădină, o şcoală, o cazarmă, un atelier, un stup de albine harnice ! Cine ar îndrăzni să se apropie de stup cu gând duşman, găsesc milioane de ace, de baionete salvatoare !

Şi, la adăpostul uriaşelor rezultate ale muncei organizate şi patriotice, Italia, azi, nu se mai teme de sărăcie, iar forţa ei de temut imprimă politicei mondiale respect şi îngrijorare!

Cine sunt oamenii cari, în România Mare, având atâtea pilde sublime înaintea ochilor, rămân, totuşi, orbi şi surzi, şi se încăpăţânează in a urma—unul delà altul, o politică de incapacitate, de jaf, şi de prăbuşire a unei ţâri şi a unui neam întreg ?

Pe ţăranul nostru harnic şi moral de odinioară, ei îl otrăvesc zilnic cu basamacul meselor electorale, şi cu făgăduinţele deşănţate ale fericirei politice! Toţi ţăranii fac azi politică. La sate îşi au rclubul" lor, de felurite nuanţe şi programe, înjurătura, bâta şi cuţitul au devenit supremele lor argumente de convingere întru credinţa lor. Idolii lor delà


iffi%mm%mmì®mm CELE TREI CRIŞURI m^wmmwmmoÊsm MICA ÎNŢELEGERE POLITICA ŞI FINANCIARĂ

Bucureşti: Conferinţa Miniştrilor a/acerilor streine a Micei înţelegeri. Bucureşti : După şedinţa de închidere a conferinţei guvernatorilor Delà dreapta spre stânga- D-l Victor Antonescu (România), Stoiadino- năucilor de emisiune a Micei înţelegeri. La mijloc: D-r Vaier

viei (Jugoslavia), Camil Krofta (Cehoslovacia), Victor Bădulescu, Pop, Ministrul Industriei şi Comerţului. Din stânga, al treilea se Subsecretar de Sat Minist. Afacerilor Streine. vede D-l M- Constantinescu, Guvernatorul Băncii Naţ. a României.

oraş — azi, sunt ridicaţi în slavă, mâine sunt dărâmaţi şi scuipaţi în văzul şi auzul femeilor, copiilor şi streinilor. Virusul politicianismului injectat de votul universal şi demagogia fariseilor, a atins mădularele întregei naţiuni. Ca să poată izbuti în războiul pe viaţă şi pe moarte pentru un loc în parlament, sau, un fotoliu ministerial, marii vinovaţi ai dezastrului, au chemat la luptă pe învăţători, pe preoţi, pe slujbaşi, pe militari, pe studenţi si pe femei !....

Maxima iezuitică, „scopul scuză mijloacele", a ajuns pentru ei, dogmă.

Şcoala se năruie sau, dărueşte societăţii : Dineşti şi Răşcani — criminali precoci !

Bisericile sunt goale de închinători, sau, năruite de puhoaiele separatiste, adventiştii, baptism, pocăiţi sau inocentisti.

Sfânta noastră biserică ortodoxă, biserica de veacuri a neamului, ce făcea prin munca ei creştină fala si tăria românilor, e atacată şi năruită de toate părţile : Preoţii au fost târâţi în politică si călugării ridicaţi în mari dregătorii archi-păstoreşti, prin politicianism !

Apostolii lui Cristos umblau, odinioară, cu picioarele goale, încinşi cu tei şi hră-nindu-se cu rădăcini, dar, propovăduiau cuvântul adevărului, al păcei şi înfrăţirei.

Ei au răspândit, pe întreaga faţă, a pământului adevărata religie creştină sfintele învăţături ale Mântuitorului.

In vreme ce, guverne vitrege se trudesc să mai ciupească din pâinea delà gură a profesorilor muncitori şi cinstiţi amputându-le mereu lefurile de mizerie, liota parlamentarilor ignoranţi, necinstiţi şi trândavi încasează diurne multiple şi princiare. Favoriţii regimurilor politice se plimbă în toare tarile pământului cu misiuni fictive si subvenţii de Rajahi indieni. Banchetele à la Luculus, sau, Sar-danapal, date, necurmat, cu prilejul celor mai banale vizite ale unor problematice ilustrităţii sau, sărbătoriri de „şefi", sub-şefi", şi „para-şefi", secătuiesc bugetele ministerelor.

Comenzi supraoneroase în străinătate

pentru atâtea şi atâtea lucruri ce ar putea fi mult mai eftin produse în ţară, ne duc la ruină şi la procese scandaloase.

Sute si mii de asistenţi, docenţi şi conferenţiari inutili, vechi agenţi electorali, fără lucrări şi merite, asfixiază universităţile noastre, ofticând bugetul culturei naţionale, şi lăsând cerşetori în haine negre, vechi dascăli merituoşi

Regiile autonome au creat o legiune de titanozauri şi au luat din mâna românilor isvoarele de bogăţie ale ţârei.

Regimurile politice, plăgi cereşti mai rele ca cele biblice din vechiul Egipt, au dus ţara pe marginea mormântului.

Caşi în Evul Mediu la anul 1000, când se vestise sfârşitul pământului si pieirea lumei, toată lumea la noi, parcă şi-a pierdut mintile. Inebunită de spectrul u-nui cataclism, mănâncă, bea, danţează, joacă la masa norocului, a schimbat casa în tripou şi lupanar, se închină viţelului de aur; mama îşi vinde fiica; fiul îşi insultă sau gâtuie părintele ce nu-i 'ndes-tulează poftele deşarte ; omul politic fură ; slujbaşul fură, sau ofiţerul superior fură. Procese noi ridică zilnic, cortina, dupe atâtea glorii şubrede.

îşi mai iubeşte cineva, mai presus de orice şi oricine, patria şi neamul ?

Mai năzueşte cineva să mântue acest pământ românesc dăruit de Domnul cu toate comorile şi toate însuşirile spirituale?

De bună seamă, că, da ! E oastea cea mare şi tăcută a celor

buni, mulţi şi mici—care aşteaptă să vie,

de undeva, mântuitorul. In legendele greceşti se vorbeşte de

minunatul Orfeu care prin cântecul lirei sale a îmblânzit fiarele ce păziau infernul in care zăcea iubita lui, Euridice. Cu munca, cu meşteşugul strălucit al cântecului său a scos din infern—pe frumoasa lui soţie.

Caşi Euridice, frumoasa, bogata şi strălucita noastră ţară a căzut in infernul fiarelor ce-o îngrozesc cu urletele lor si ii ameninţă viaţa cu ghiarele şi deşănţata lor lăcomie.

Unde e acel Orfeu care să ştie vorbi fiarelor, să le vrăjască şi să le pue cu botul pe labe ?

Iar, de n'ar izbuti cu graiul şi cu cântecul, să tragă paloşul de Făt frumos şi să reteze capetele Hidrei din Lerne, ca Hercule?

Căci, hotărît, pentru a curaţi grajdurile lui Augias, şi pentru a stârpi pe toţi monştri care pradă şi secătuesc Ţara aceasta ne trebue un Hercule !

Nu ni-1 dărueşte Dumnezeu, dintr'odată, aşa cum a făcut-o pentru Italia, Turcia sau Germania ; ei, bine, fiecare din noi putem fi un Orfeu, sau, un Hercule !

Dacă acolo, unde suntem, ne vom îndeplini munca noastră necurmat, cu iubire şi patriotism, silindu-ne a ne întrece unul pe altul, prin calitatea şi trăinicia muncei noastre, vom izbuti curând, să înfăptuim minunea,

Goethe, marele poet german, spunea într'un poem : Cine n'a mâncat pâinea lui în durere Cine n'a petrecut ceasurile nopţii Aşteptând, în lacrimi, zările care întârzie, Unul ca acela nu va ennoaşte, încă, puteri

ale cerului! Tot munca cinstită şi făr de răgaz e

cheea tuturor izbânzilor, tuturor fericirilor. Noi, ne irosim acum într'o viaţă de

huzur şi inconştienţa, toate puterile şi tot numele bun moştenit delà părinţi de ispravă. Suntem fiul rătăcit şi risipitor.

Dar, sunt căi de îndreptare. Istoria şi literatura ne dăruesc atâtea

pilde sublime !


^ » a » a » ^ < » CELE TREI CRIŞURI

Oscar Wilde, acum 40 de ani, era prinţul poeţilor în Anglia si arbitrul eleganţei. Frumos, tânăr, talentat, răsfăţat şi căutat până şi de prinţii de sânge era prietenul intim al moştenitorului Tronului ; el trăia în lux, orgii, trândăvie şi risipă. O viată de inconştienţă. N'a ştiut ce e munca. Trândăvia l'a dus la viţii ruşinoase. într'o zi, jignind şi morala publică, e ridicat şi băgat în temniţă.

Căci în Anglia au fost şi sunt sancţiuni pentru toate abaterile...

Doi ani, în temniţă, răsfăţatul de odinioară al saloanelor londoneze, în costum de ocnaş, în fiare, scuipat şi batjocorit, printre puşcăriaşi de tând, mânca o hrană greţoasa şi scârmăna capete de frânghie până ce vârful degetelor îi a-morţiau şi începeau să sângere

La un moment, a vrut să se omoare. După un an şi mai bine de chinuri, deo

dată, o lumină a străfulgerat în cugetul lui. S'a gândit la patimile lui Christos pentru păcatele oamenilor. Ca sfântul Pavel, pe drumul Damascului, puşcăriaşul a văzut lumina cea adevărată Wilde a înţeles că prin suferinţă şi muncă poate deveni un alt om, un om adevărat. Scăr-mănând capete de frânghie, ca să facă scamă pentru bolnavi, a ajuns să înţeleagă că munca de toate zilele e singurul noroc al vieţei. Şi, pocăit, vechiul rătăcit, a scris, în temniţa, o carte ce se apropie de evanghelie in frumuseţe : „De Profundis". Prin muncă, doar, vom putea şi noi regenera ţara noastră.

„Labor imorobus omnia vincit" : „Munca necurmată învinge totul, spunea marele poet latin, Virgilius.

„Cumpătarea şi munca sunt cele două adevărate leacuri ale omului" zice J. J. Rousseau.

„Munca scuteşte pe om de trei mari rele: plictiseala, viţiul şi sărăcia" - a spus'o Voltaire.

„Seamănă şi pe piatră. Se va găsi un vânt milostiv care va duce sămânţa unde aşteaptă pământul de hrană", ne sfâtu-eşte marele nostru apostol Neculai lorga.

Şi mai scrie la Sfânta Carte: Mâna celor harnici va stăpâni, dar mâna leneşilor va plăti bir.

Destul cu trândăvia care a pus stăpânire pe ţara aceasta !

Cei mai mulţi s'au învăţat să trăiască fără muncă sau, din munca altora. Destul! „A vieţui fără a munci e o crimă" a zis marele estetician şi filosof englez John Ruskin.

Şi prea multe crime se făptuiesc pe spinarea ţărei, delà război încoace. A-proape nimeni nu-şi mai face cinstit munca lui.

Ogorul ţăranului e mai prost muncit ca altădată. Femeea lui nu mai ţese, nu mai toarce. Se îmbracă cu stamburi străine şi îşi sulimăneşte faţa imitând pe hetairele oraşelor.

Politicianii apără interesele streinilor şi duşmanilor ţărei. Părinţii îşi lasă copii pe mâinile slugilor şi in infernul străzilor ca să le facă educaţia. Mamele au devenit sufragete şi agente electorale vânând ciolane în consilii comunale, sau în parlament. Bărbaţii se femenizează.... Femeile se masculinizează!

„E ceva putred în Danemarca* ! „La Roma, totul e de vânzare" ! Să ne purificăm prin muncă. Altfel, ne vor mistui muncile iadului ! înapoi, la munca românească şi pa

triotică ! Salus reipublicae suprema lex l

templului trecutului. Câteva ore în şir, am rătăcit printre

locurile, unde civilizaţia noastră,—mai barbară de cât barbarii în ceiace priveşte lipsa de respect faţă de operele seculelor dispărute, — nu şi-a înfipt încă ghiara distrugătoare.

Am revăzut cetatea, cu cele douăzeci şi şase de turnuri şi trei porţi, din care două dau direct în liman Am vizitat citadela interioară şi castelul ei, a cărui temelie naturală e formată de nişte stânci M'am uitat de pe creasta zidului la moscheia turcească ; mai bine zis la tot ce a rămas din ea, adică un minaret cu scara distrusă, în turnul căruia parcă aşteptam să răsară umbra muezinului cu glas ascuţit, gata să cheme credincioşii la rugăciune. Şi m'am întristat, zărind alături terenul unui tenis, instalat în mijlocul ruinelor, — primul semn al sfidării contimporane faţă de trecutul încărunţit

Lat de zece chilometri, limanul se întindea, feeric, la picioarele mele, cu reflexe de strass, subt razele soarelui la asfinţit. Departe — la Nord şi Nord-Vest, — zăream bălţi de păpuriş şi malul opus, întunecat şi pustiu, unde abia se observa un grup de căsuţe : era Ovidiopol La Sud se întindea oraşul, ce din alb începuse să devie cenuşiu

In dosul lui se ascundeau grădinile şi viile, cari duc la Şaba, pierdut în verdeaţa livezilor sale La Apus, ve-deam'periferia — Păpuşoiu şi Turlache, — cu morile şi grădinile lor. Apoi, —

P E C A R A R I U I T A T E de : Elisabeta Eliade-Dolenga.

G7lb, curăţel, parcă cioplit în piatră * şi nisipit, ca şi aleele unui parc

bine îngrijit, — împodobit cu flori şi înveşmântat cu catrinţa albastră-ar-gintie a limanului său, — micul orăşel din Sudul Basarabiei, al cărui nume trezeşte atâtea amintiri măreţe, — zâmbeşte, prietenos. Zâmbet cu sclipiri de dinţi albi şi frumoşi ; zâmbetul luminos al unor ochi adânci, — albaştrii — închişi; zâmbet primitor de „bun venit", cu care mă întâmpină, — pe mine, — drumeţ pribeag, venit de la Nord să-mi răsfăţ puţin trupu-mi anemiat de cercetător al trecutului cu mângâierile primitive ale valurilor şi ale soarelui.

E veche tare — , Cetatea noastră Albă, — străbuna oraşelor basarabene. O bătrânică cu trecut milenar. Dar astăzi, când o văd, — cochetă şi modernă, — împodobită cu ruinele şi monumentele sale istorice, — parfum de antichitate sau miresme de basm, ce se strecoară în trepidaţia vieţei contimporane, — am impresia de a vedea o sportivă, care sub imboldul unui capriciu inexplicabil şi-a croit o bluză „dernier cri" dintr'o rochie a castelanelor de altădată, rămasă de pe vremurile, când „la ballade des dames de jadis- era şlagerul sezonului!

Dup ce am admirat destul străzile curate cu bordura lor de flori, casele cu geamuri mari şi perdele imaculate,

grădină publică — oază înflorită în mijlocul simfoniei albe, care începuse să-mi supere privirea, — muzeul primăriei, — această operă lăudabilă a domnului Mănescu, primarul oraşului, — după ce am luat masa într'o gradina-restaurant destul de animată şi cu orhestră bună, m'am simţit atrasă irezistibil de liniştea binefăcătoare a

Elisabeta Eliade-Dotenga.


CELE TREI CRIŞURI MMMMMSgM stepa tăcută şi măreaţă, sălbatecă şi plină de mister. Pe întinderea limanului, nişte bărci întârziate veneau spre port, cu pânzele umflate — fluturări de batiste sau de aripi, desfăcute pentru sbor.

In grabă, de teamă ca să nu amurgească, m'am îndreptat spre biserica grecească Călăuza mea, — paznicul, — socotea de datoria sa să-mi dea lămuriri şi să-mi ţină o mică „conferinţă" explicativă Lu un gest de refuz, un zâmbet şi bacşişul oportun, scăpai de acest nepoftit, gata să mi tulbure singurătatea

Privesc, emoţionată, interiorul ve-chei biserici, clădită acum vre-o cinci sute de ani de domnitorul Ştefan. într'o nişă văd un mic sicriu şi o casetă de sticlă, cu câteva bucăţele de oseminte, roase de vremuri, — tot ce a rămas aici dintr'acela, pe care tătarii l'au schingiuit către anul 1330 şi care era Sfântul loan al Sucevei.

Un val de misticism îmi umple sufletul Paznicul, retras într'un colţ, înţelege dintr'o privire ceiace doresc, îmi aduce câteva lumânări Le aprind — mici puncte luminoase, — în semiîntunericul bisericei şi simt ritmuri noi, luându-şi sborul către infinit, inspirate de atmosfera înălţătoare a locaşului divin :

Vreau, Da vreau

In clipele, când moare seara, Cu masca-mi palidă de cinic şi ateu, — Modernă şi blazată zână, — Să-mi risipesc în crini eterici Şi înălţări Avântul meu Şi mistica mi înflăcărare Semi-păgână... Şi ca s'o fac, în taină m'aş închide In miresme de chin şi renunţare Subt bolta secularelor biserici

Indiamantate Cu lumânări, Când soarele la asfinţit In zări de foc. sublim însângerate Se stinge, răstignit, Şi picură tăcerea ca şi ceara Din candela divinei înserări..

Chiar în aceiaşi curte se află capela seculară, clădită pe locul, unde lusese chinuit martirul E mică, extrem de veche, boltită In mijlocul unor lumânări aprinse, zăresc piatra de mormânt a Sfântului, aşezată acolo din anul 1402, când Alexandru cel Bun a transportat la Suceava moaştele lui

De acolo mă îndrept la cimitir, ascuns în dosul bisericei. O stâncă, înconjurată cu alte stânci. E deschis din partea limanului.

Flori, flori pretutindeni. Câteva monumente şi pietre noi, majoritatea, însă, foarte vechi. Pe aceste din urmă cu greu pot descifra inscripţiile.—chemarea desnădăjduită a celor vii către cei dispăruţi Astăzi, din negura anilor, pare o şoaptă depărtată, abia perceptibilă. Au tocit-o vântul, ploile şi.... uitarea.

Jos, apele limanului clipocesc, mân-găiind stânca cu nuanţe de smarald o fiară înblânzită, care linge picioarele stăpânului nepăsător

Deşi e târziu, mai am timpul să mai vizitez ruinele unor băi turceşti şi mos-cheia, aşezată în apropierea lor. O poartă gotică ; zece încăperi mici şi întunecoase, unite printr'o sală rotundă.

Urmele unei subterane. Atâta tot.

Cu regret, trebuie să renunţi de a mai vedea biserica armenească. îmi a-mintesc că este foarte veche, pe jumătate săpată în pământ, aşa cum fusese pe vremea turcilor. Intrarea, podeaua şi pereţii sunt făcute din pietre funerare. Icoanele sunt bizantine.

Iau cina în aceiaşi grădină de vară, unde tineretul Cetăţii Albe, petrece şi dansează la sunetele antrenante ale „tyrolezei".

Ml prind, fredonând şi eu, dar în mod absolut mecanic „das weisse Rös-slein". Gândurile mele sunt însă, departe Mă simt îmbătată de trecut.

A două zi, spre seară, automotorul nesuferit, mă duce, buimăcită, prin stepă, între două şanţuri, acoperite cu floricele mici liliachii, — palidele minoze ale stepelor noastre sărate.

Mă opresc la o haltă mică—trei pereţi şi un acoperiş de lemn,—singurul semn al civilizaţiei în mijlocul pustietăţii solemne.

Acolo, aştept căruţa comandată, care mă transportă în huruit de roţi la un sat cu numele exotic de „Achembet".

Tăcere, străbătută de tainice şoptiri nocturne Tangoul greerilor, monoton, acompaniază aceste mii de glasuri, a-bia perceptibile, din care se formează svonul stepei O noapte cu lună, senină Undeva, nu departe, se simte, invizibilă, prezenţa mării.

Am ajuns. De pe balconul vilei mele romantice cu verandele de lemn, sculptate şi ajurate ca obloanele unui harem, privesc limanul. Nu seamănă cu acel pe care l'am admirat în ajun. Are sclipiri sinistre de ape moarte, ca şi canalurile veniţiane. Razele lunei com-

Îilectează iluzia, aruncând peste luciul or un „Ponte di Sospiri" ireal. Un tre

molo necontenit e leit-motivul unui cer prăbuşit.

Vreau să mai prelungesc miragiul. Mă îndrept înspre podeţul, la care câteva bărci sunt ancorate. Un nenorocit, muritor de foame, pentru câţiva gologani, mă duce la malul opus al limanului Gondolierul în zdrenţe al u-nei moderne dogarese cu degetele pătate de cerneala stiloului.

Peste câteva zile dorul eternei cântăreţe cu rochii de dantelă spumoasă sau arabescuri lunare, mă goneşte înspre Budache şi Bugaz, pe cari nu-i mai văzusem din anul 1933.

Cu plăcere am constatat schimbările şi inovaţiile, datorite energiei domnului Grigore Berescu — prefectul judeţean

Ancorez la Bugaz, care din toate pla-jile Sudului nostru are cel mai mare farmec, din cauza situaţiei sale pitoreşti şi a portului său, unde apele Nistrului, devenite liman, se aruncă în Marea Neagră. Mult farmec are insula Carolina, — sentinelă singuratecă, înconjurată cu apă, care desparte meleagurile noastre de ceeace se numea cândva Imperiul Moscovit.

M'am plimbat agale prin port, unde nişte vaporaşe cu nume franţuzeşti, îmi trezeau nostalgia largului perfid şi a

Lorsque l'on veut changer les moeurs et les manières, il ne faut point les changer par les lois.

Il n'y a guère de personnes à qui il n'en coûte cher pour avoir trop esperò.

•

Cetatea Alba: Seara pe limanul Nistrului.

ţărmurilor mediterane. Seara, târziu, mă întorc pe plajă.

Sunt singură, singură de tot, în faţa imensităţii frământată de zădărnicia u-nor dorinţe furtunoase In ceaţa de o-pal, aurită de razele lunei, văd pieptul ei, care se umflă de suspine. Ascult glasul său adânc şi tragic, în care parcă, cântă pe rând sbuciumul tuturor poeţilor dispăruţi : David— Salomon.... Ovidiu.. Dante... Shakespeare... B y r o n -Victor Hugo... Lermontov... Eminescu.. şi alţiii încă, începând cu legenda fragedă a primelor veacuri, până în zilele noastre. Toţi, toţi s'au refugiat în braţele sirenei — cântăreaţă. Ceeace aud, este rapsodia titanică a celor ne-înţeleşi.

Sunt singură, singură pe ţărm... Ba, nu! Zăresc deodată chipul uscăţiv al unui bărbat cărunt, cu ochii arşi de flacăra visării. II recunosc : e un poet al generaţiei care m'a precedat A venit şi el, să soarbă din isvorul eternei frământări...

Ne am apropiat unul de altul în înfrăţirea visului comun. Muţi şi plini de evlavie, ascultăm povestea mării. Apoi, fără ca să schimbăm un singur cuvânt, reluăm fiecare drumul singurătăţii noastre.

Pe nisipul umed, urma paşilor nostru formează două cărări, cari se depărtează tct mai mult una de alta, ca şi sufletele noastre, după ce s'au întâlnit o clipă pe poteca aceleiaşi himere.

Numai câteva pasări sălbatece, speriate de trecerea noastră se înalţă subit şi fug, somnoroase, în depărtare, strigând parcă numele barbar al unei Lorelei necunoscute, —zână scufundată cu o lume de basme în adâncul valurilor, — în marea sufletelor de poeţi, care cândva ne va înghiţi şi pe noi !...

Bălţi, Oct. 1937.

Ai, Ai, Ai. ik Ai, Ai, -t» sfe Ai, Ai, Ai, Ai,


msmmmssmmm CELE TREI CRIŞURI ®wmwmmm®m® NOUL COMANDANT AL STRAJII ŢÂRII

Straja Ţârii, această instituţie menită să dea o nouă direcţie în educaţia tineretului ţării, a primit prin numirea d-lui Maior Teofil Sidorovici în postul de comandant, cel mai potrivit conducător. D-1 Maior Sidorovici este unul dintre oamenii de iniţiativa şi de caracter care veniţi înainte de război din noile ţinuturi, şi-a pus tot sufletul în serviciul ţării. Apreciat în armata în cadrele căreia era unul dintre distinşii ofiţeri, a luat parte la războiul de întregire dând dovadă de mult curaj şi pricepere în luptele delà Oituz, Mărăşti şi Mă-râşeşti Pentru faptele sale de bravură a fost răsplătit cu numeroase distincţii între care enumârâm : «Legiunea de onoare», «Coroana României» şi «Steaua României».

După război a fost sufletul tuturor organizaţiilor tinereşti susţinut mai ales de încrederea M. S. Regelui pe atunci principe moştenitor care i a apreciat puterea de muncă şi însufleţirea cu care ducea la bun sfârşit însărcinările încredinţate.

Ca Secretar al Oficiului de Educaţie al Tineretului Rom'n, a dat dovadă de deosebit tact, reuşind ca din-tr'o înjghebare plăpândă sâ facă o instituţie puternică, care după primirea nouei organizaţii şi condusă de e-nergia şi priceperea noului comandant, va reuşi să în-drumeze tineretul român pe drumul cel bun al înfăptuirilor.

Noi cei delà Reuniunea «Celor Trei Crişuri», insiituţie care totdeauna a fost prezentă acolo unde interesele neamului au cerut, ne bucurăm sincer că destinele ti

neretului au fost încredinţate tânărului comandant al cărui trecut sunt o chezăşie de muncă iniţiativă, curaj şi pricepere.

Instituţia noastră, recunoscând marele merit al d-lui Maior Adj. Sidorovici, îi urează spornică activitate în noua şi înalta sa demnitate de comandant al Străjii Ţârii.

A. Davidesca.

Maior Adj. T. Sidorovici, noul Comandant al Străjii tării.

S P R E C A L E A V E C I N I C I E I

mult de-atunci de când, privindu-I, privind-o, trecea pe calul alb înfă-

şorat în manta roşie. Atât cât trecea, apoi a devenit tre

cut. S'a însurat, însă, cu mandra crăiasă a lumii mireasă.

Clipele repetându-se au sădit adânc chipul de neuitat S'au cunoscut, unde? S'au iubit, când? O amintire, un vis atât de îndepărtat şi atât de treaz. Trăieşte stăruitor în amintire, fiindcă murise sdruncinându-i liniştita existenţă Muri şi ea din lumea cu doruri, fără a fi simţit vraja supremei fericiri, când puterea instinctelor, pentru a-şi eterniza specia, biruie mintea învălu-indu-ne în taina universală, al iubirilor din nemărginire.

Acum, cam de mult, e cuprinsă în făgaşul gândirei Floarea suavă de seră, nu cunoaşte viaţa încercată a surorei de câmp care, de şi crescută în belşug de aer şi lumină, răcorită de adiere, stropită de nouri, frăgezită de rouă, e bântuită şi de furtuni, bătută de grindină, înţăpată de roiuri de albine, care i Iură polenul fără ca ea să-şi poată apăra potirul.

In mulţimea cu rosturi de viaţă neasemănătoare una alteia, Ada s'a ales într'o existenţă lăturalnică, pur intelectuală. Se îndeletniceşte mai ales cu slova acelor care, vii sau morţi stau răftuiţi în bibliotecă Pe alte poliţe mai late, stau culcate caietele mari cu alt soi de slovă; notele muzicanţilor celebri A treilea slovă cifre consacrate ştiinţei au rămas cam lăturalnice în avântul minţii, cu tote că ştie cât preţ puneau, ca premergătoarea raţiunei şi anticii greci, ei care au urzit geneza

de Adela Xenopol Scriu ca nimeni, Scriu ca mine.

ştiinţei şi a artei şi literaturei. Şirul filosofilor au adoptat şi ei a-

ceastă bază, totuşi Ada nu se putea împăca cu ideia că un Descartes să fi conceput greşit.

Cugetam ergo son tradus prin cuget deci sunt. Sunt ce?

Ada a tălmăcit nu gramaticalul ei, cum se cuvine acestei gândiri, înţelesul filosofic. Cuget deci exist. Găsi greşeli şi în poezia celebră a lui Verlaine când spune: „11 pleut sur Ies toits, comme il pleut sur mon coeur".

Ada corectă: „11 pleut sur les toits, comme je oleurs sur mon coeur".

Preocupările superioare o despărţise de protocolara şi uşuratica existenţă al mondenietăţei, cât şi de sbucimul luptelor sociale Ea se adunase în lumea dreaptă al cugetătorilor, care nă-zuesc către ideal şi perfecţiune, şi prin virtuţile cărora dobândise o mai vrednică linişte, chezăşia echilibrului sufletesc.

Adela Xenopol.

Pentru ea, fiinţe sunt talentaţii şi intelectualii, ceilalţi o sumă de umbre care se mişcă în afară de sfera ei. Se mişcă şi furnicarul din lundul pletoasei grădini, cu crengile ce atârnă de fructe colorate în frunziş.

Are de toate în livadă, şi pe rând aşteaptă; roşul cireşelor şi al vişinelor, galbenul rumen al caiselor, vânătul prunilor brumării, albeaţa sidefului cu Reine Claude, apoi varietatea perelor şi merelor galbene, roşii, verzi, ce cad ades lovind florile care îşi întrec mosle ochioase, prin desiş de iarbă.

Pe cărările înguste, cernute cu nisip galben, urma paşilor rămâne în fiecare dimineaţă de vară, când îşi face plimbarea întovărăşită de cântarea păsărilor cerului şi de Ali De câteva zile se opreşte la furnicar E zarvă mare, intrări şi ieşiri necontenite din moşinoiul minusculei lumi Fi va pregătire de război întreprinderea unei şosele prin iarba înaltă, pădurea lor luminată de licurici, sau vre un alai domnesc? Poate chiar acuma Matca lor s'a descărcat de mii de ouă întru propăşirea neamului lor.

Savanţi naturatişti cu Fabre în frunte s'au ocupat, şi studiază mereu rostul vieţii lor petrecut în întunecimea pământului. In urmă marele cugetător Maurice Maeterlinck se interesează şi el cu noui interpretări, de rostul furnicilor mari, africate în scrierea sa La vie des Thermites.

Citind interesantele pagini, Ada rezumă că, pe lângă civilizaţiunea datorată creerului, mai există ancestrata civilizaţiune al instinctelor, care însă, se opreşte la necesităţi. Totuşi termitele au depăşit, complicându-şi necesităţile în organizarea lor surprinzătoare. Bănuim că termitele sunt întâii locuitori ai pământului, şi întâii constructori, ba încă în stil mare, cu caturi ce se suprapun, până la înălţimi de şase metri. Cu câte mii şi mii de veacuri au întrecut ele construcţia modernă al blocurilor noastre. Oarbe, ele urmează aceiaşi viaţă de disciplină, condusă de marele destin, instinctul. Dacă în această civilizaţiune de ordine al instinctului s'ar fi strecorat inteligenţa creerului de sigur că evoluţia căruia îi este supus, de mult ar fi corupt rostul lor, obişnuit ca şi al Cosmosului care cârmueşte prin altă structură de inteligenţă, aceea al instinctului, Ada îşi înegreşte mereu foile albe.

Studiind multiplele vieţe, găsim leite asemănări între uriaşi şi pitici. Ş'apoi ce suntem ? O biată celulă dintr'un or-ganizm, şi ca şi ea, ne mişcăm fatal supuşi legilor eterne, în sfera activităţii căruia interiorul nu poate cunoaşte exteriorul. Mintea, poate ar a-junge să pătrundă mai mult, dacă ar urma continuitatea aceleiaşi inteligenţe. Tnsă şi biata minte este vremelnică; moartea o descompune. Şi cu toate că fiinţa se reproduce la infinit, totuşi e supusă modificărilor moşteni-rei, bune sau rele, şi adesea nu răzbate calitatea selecţiunei, ci numai continuitatea speciei.

Pe când e preocupată de falimentul vieţei, constată o superioritate credinciosului ei tovarăş Pe Aii, nu-1 preocupă ideia morţei, se manifestă doar în instinctul de conservare.


mmmmmmasm CELE TREI CRIŞURI mwammmmsm Câţi savanţi îşi jertfesc viaţa pentru

a putea măcar îndepărta nedestructi-bila şi fatala moarte. Singuri spiritiş-tii i-au întins mâna, şi se lasă duşi în vecinicia ei

Moartea ! începutul unei alte vieţi sau încheerea bilanţului în care totuşi ne preocupă sufletul

Medievalii au poetizat actul suprem prin îngerul Morfei care sboară la cer cu sufletul cucerit în braţe. Cu timpul însă, realismul şi apoi naturalismul ştiinţific au descarnat bietul înger, lă-sându-1 gol, goluţ, numai cu scheletul, dăruit cu o coasă cu care seceră viaţa.

Ada cunoştea Infernul creştin al genialului Dante, în care bogăţia imagi-

- naţiunei şi a fanteziei creatoare ating sublimul. Vibrează adevăratul cu al talentului Nimic adaptat, nimic împrumutat în seninătatea gândirei atât de originală

Cât e de impunătoare întâlnirea cu marele său maestru Virgil.

Il surprinde pe Dante prezenţa genialului poet în Infern Virgil îi întinde mâna călăuzindu-1 şi povestindu-i. Pricina sa e lăturalnică, cu toate că, suferinţa este dea valma

Fusese aruncat în Infern împreună cu cârdul mare al acelor care vieţui-seră înainte de creştinătate şi deci rămaşi nebotezaţi.

Se simte surâsul imperceptibil al marelui maestru.

Ada citise şi Dialogul Morţilor al cinicului filosof grec Lucian.

In iadul păgân nimic decorativ. O lume de schelete şi umbre, — sufle tele lor.

Personagiile Mitologice te lasă să înfăţişezi scene, după atribuţiile lor.

Hutnn zeul infernului, Mercur agent adunător de suflete pe care le încredinţează lui Caron pentru a le trece Itixul, Cerber păzitorul portei dăruit cu trei capete şi care se metamorfozează şi în cinicul Minip, care îşi bate joc de bietele suflete atât de trufaşe pământeşte şi ajunse la ultra umilinţă.

Dialogul Morţilor, se desbate între cele mai celebre autorităţi literare, e-roice cât şi bogătaşi. Din rechizitorul lor reiase stările sufleteşti, surprinse prin falimentul total cu care i-a văpsit moartea Numai că le descopere valoarea lor reală, şi care e spiritul.

Socrate are întâietatea prin cugetarea : Cunoaşte-te pe tine tnsu-tl.

Dialogul morţilor e un valoros şi viguros proces psicologie, tratat cu cinismul cel mai lapidat prin punerea la punct a lui Minip.

E vibrant prin subtila analiză a deosebitelor stări sufleteşti, însă fără cir-constanţă atenuantă, căci nu mai pot îndreptăţi nimic, ci, numai regretă glorioasa viaţă pământească Le-a rămas doar spiritul prin care se pot diferenţia între ei

Iadul păgân nu se ilustrează prin torturi corporale, căci corpul pătimaş nu există, sunt numai schelete torturate, sunt morale sufleteşte.

Sentinţa acestui iad e cea mai dureroasă, întunericul etern, totuşi li se potriveşte de-o potrivă sentinţa pe care Dante o citeşte pe poarta Infernului. Prin mine se ajunge Ia jalnica cetate, Prin mine se ajunge la chinuri necurmate, Prin mine se ajunge la osândită gintă.

Una din grupul studentelor de la Paris care primeşte vizitatorii la Pavilionul

Expoziţiei.

Ada şi-a încheiat cuvântul scris, mintea ei însă vorbeşte mereu pe tăcute. Nu se satură de a exterioriza tot ce vibrează în corp până când va rămâne cadavru

Câte gândiri, idei sublime, talente, voci celebre, sentimente, patimi, avânturi glorioase, speranţe, iubire, ură învrăjbită, se sleesc de odată în cadavru. Când e deschis te înspăimântă aparatele vieţii. E atât de urât, murdar şi greu mirositor. Cât sbucium şi câtă încordare le dă viaţa, acest fenomen necunoscut.

De câteva zile şi ea se resimte de un neastâmpăr. Urmăreşte confuzul rost. Fi-va al vieţii, sau al morţei ! E al vieţii, căci simte instinctul amorţit cum vrea să învingă, are dreptul la viaţă, măcar o clipă...

Ada se ridică de la masă cu cărţi, reviste şi file proaspăt scrise. Se plimbă de-a lungul camerei, apoi îndurerată se opreşte în faţa oglindei. Părul înălbeşte spornic, obrazii albi şi rumeni îşi pierd frăgezimea, dinţii odinioară cu strălucirea sidefului, îngălbenesc. Dar fruntea, fruntea iată pentru ce a trăit Toată viaţa ei stă scrisă pe frunte, prin acele mici diformităţi şi vinişoare care hrănesc creerul cu sânge distilat

Oglinda o restrânge întreagă, în rochia albă până în pământ, cu mâneci largi şi încinsă cu o cureluşă. Se priveşte pe când în minte se făureşte iarăşi Fătul frumos de odinioară. Pare c ă i pare rău de viaţa netrăită, aşa

Pentru a nu-şi uita patria... Astâvară, Contele Ciano, a asistat la defi

larea a peste 5000 tineri — bâeţi şi fete — copii ai Italiei, locuind în st'flinătate şi venind să petreacă vacanţa în Italia pe câmpul Mussolini la Koma, pentru a nu-şi uita patria.

cum o poruncesc instinctele „Poate aş ti fost mamă. Fericită sau nenorocită"... Sfârşi prin a zâmbi văzând în câte abateri o împinge recreaţia. In minte se crestează un vers, şi pentru a nu-1 pierde, se pleacă pe file ş i l scrie :

Din fundul groapei un străbun De când s'a stâns ? şi cine ştie Dacă in ceasul de acum In mine iar nu vrea să 'nvie.

Vroi să citească, însă volumele din jurul ei sunt filosofìe, sociologie

In acea stranie seară, parcă şi mintea ei doreşte. Doreşte măcar să citească ceva din lumea acelora care trăesc viaţă emotivă, viaţă care acum vibra şi în ţesuturile ei adânci. De o-dată o lumină ideia O ! criza vârstei îşi începe preludiul. Organele sunt în curs de modificare, şi se resimte dorul vieţii ce lâncezeşte trudit şi înşelat Dar, e rămasul bun, ultima rază, apusul tinereţii.

Îngândurată se apropie de biblioteca ce se află lângă fereastră. întinde mâna şi scoate un volum fără a 1 privi, pe când luna îi abate o clipă îndurerat o privire.

Un şir de amintiri să revarsă adunate de melancolică lumină şi starea ei sufletească Năpraznic apare tabloul văzut la Bruxelles în muzeul Virtz Frumoasa Rozalie, privind la viitorul ce o aşteaptă, un schelet atârnat în faţa ei.

Şi soarele de eternităţi arată pământului prin chipul lunei. lată cum vei ajunge şi tu.

Amintirea celebrului oraş să desfăşoară, îi premeneşte gândul vegetaţia veşnic fragedă al frumoaselor parcuri.

In Muzeul Naţional secularele gobe-linuri flamande din întâia fabrică de la Melin Apoi capo-d'operile lui Rubens cu Femeea adulteră în frunte. Citeşte în privirile grupului expresiunea gândului fiecăruia când Nazariteanul răspunde : Acela dintre voi care se simte neprihănit, să-i arunce piatra acestei femei.

Capo d'operile au trăit prin o lume superioară, care. ştie să le aprecieze. Acuma ne surprind caricaturile mediocrităţilor, care ar dori să acopere splendoarea trecutului, şi de care ar trebui să se ocupe, nu criticii ci patologii. Autori degeneraţi care nu-şi pot găsi subiecte în lumea sănătoasă a societăţii, ci pentru originalitate, le culeg prin spitale şi case de nebuni, căci de pe acele tipare se trag studii ştiinţifice, şi fatal, în societăţi fără de bază solidă, ele se infiltrează în artă, literatură, muzică, influenţând şi societatea prin noutăţi proaspete. Totuşi, ca în totdeauna, excesul va produce o reacţie, revărsată de popoare serioase ca englezii, germanii, italienii, etc. care nu-şi vor lăsa geniile copleşite de ridicolul degenerat al modernismului Am putea asemăna pretinsa artă modernă cu degenerarea artei prin bizantinism. Totuşi le-a venit valul renaşterei care a restabilit ordinea adevăratei artă.

Ada îşi strămută gândul, neastâmpărat în acea seară. Se îndemânează să citească. Priveşte volumul şi o dulce emoţie o cuprinse. Ciudată întâmplare ! era Le Passant de François Coppée.

Chipul lui Făt frumos se furişă iarăşi, se adună cu frământarea dorului ce vibra ca o dojana


wmmsmmmmm CELE TREI CRIŞURI wmmmmwz<>mmm

J R A N S N I S T R I E N I I" Congresul din Chişinău, 1937

Chişinău : Românii transnistrieni în congres (Sept. 1937).

Pa. 17 Decembrie 1917, pe malul stâng al Nistrului, în o-«*-' rasul Tiraspol—capitala actualei Republici Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti, a avut loc prima manifestare naţională a ramurei româneşti, aruncată de vitregia soartei pe meleagurile ucrainene Desideratele acestora, libera lor manifestare,—garantată de principiul de autodeterminare a naţionalităţilor S'«M putut înfăptui, în parte, abia la 11 Octombrie 1924,—atunci când moldove-nimea transnistriană a ascultat cu sunetul plin de bucurie imnul „Pe-al nostru steag e scris unire". Delà 17 Decembrie 19 7 şi până astăzi, Românii Transnistrieni au trecut prin următoarele faze: 1) refugiul capilor mişcării trans-nistriene în Patria Mumă România, 2) deslocarea băştinaşilor Moldoveni şi pe locurile nata e pe două direcţiuni, o parte refugiindu-se în România, iar alta fiind deportată de stăpânirea roşie în Siberia şi alte regiuni ale U R S S , 3) întărirea curentului naţional moldovenesc în Transnis-tria, 4) introducerea cărţ i româneşti şi a alfabetului latin în R A S. S. M. şi în localităţile cu populaţie românească, dar cari nu sunt cuprinse în hotarele Republicii Moldoveneşti

Moţiunea votată în congresul delà Chişinău ţinut luna trecută, a pus în lumină o samă de probleme de cea mai mare însemnătate.

Chişinău : Biroul Congresului transnistrieni. Prezidează N. Smochină ; spre dreapta D-nii Pan Halipa, Paul lliin, etc.

I. Problema economică. A se interveni pe lângă autorităţile Statului Român, de a retroceda grădinile de pe malul drept al Nistrului, situate în judeţele Tighina şi Ceta-tea-Albă, foştilor proprietari români transnistrieni, actualmente refugiaţi pe teritoriul Patriei Mume.

II. Problema juridica A se interveni pe lângă autorităţile Statului, de a se înlesni cât mai grabnic dobândirea cetăţeniei pentru acei români transnistrieni, cari se vor dovedi a fi buni români, cu suflet şi inimă

III. Problema culturală A se interveni pe lângă autorităţile Statului, de a da o clădire în oraşul Chişinău, pentru a înfiinţa un cămin, unde ar putea găsi ocrotire copiii şcolari ai românilor de peste Nistru

Viitorul comitet, care va căuta să aducă la îndeplinire dezideratele congresului românilor transnistrieni, ales pe o perioadă de trei ani, conlorm statutelor Asociaţiei, are următoarea compoziţie : Preşedinte avocat N. P. Smochină; Vice-Preşedinţi Prof Şl Bulat şi Doctorand Paul lliin; Secretar general Alex Moiseev, Casier T/i. Conciarencu-Membrii: D-r llie Zaflur, institutor Andrei Niculescu. prof. Damian Ziubas, învăţătorii Nichita Neluş şi Todică Efrem şi Dominie Timonn publicist. Cenzori : institutorul Alex. Ciugureanu, prof. Şlejan Bălan şi Boaru, agent sanitar. P. I

NECESITATEA UNUI INSTITUT INTERNAŢIONAL DE PETROL

^ocul atât de considerabil pe care petrolul îl ocupă în economia mon

dială şi complexitatea chestiunilor în legătură cu acest produs, explică însemnătatea ce se cuvine atribuită cercetării tuturor problemelor cari îl pri vesc, ca şi oportunitatea grupării sub acoperământul aceleiaşi instituţii a cercetărilor atât de variate cari ating a-cest produs, transformările şi utilitatea lui

Diversele probleme ce se pun în legătură cu petrolul şi cari ar putea forma obiectul activităţii unui «Institut Internaţional de Petrol» ar fi, între altele, următoarele : Statistica rezervelor în zăcăminte petrolifere; — studiul sistemelor de sondare şi de organizare a exploatărilor, statistică a rezultatelor ; — Standardizarea utilajului întrebuinţat în industria petrolului şi fabricaţiunea acestui utilaj ; - Examinarea condiţiunilor de transport a petrolului brut şi a derivatelor sale ; — Studiul diverselor sisteme de trata-

de : Ing. Mihail Constantinescu.

ment a petrolului brut şi a produselor sale, în vederea obţinerii celei mai bune venituri economice, statistică a rezultatelor atinse ; — Cercetarea şi centralizarea tuturor elementelor cari privesc comerţul produselor petrolifere, după trebuinţele târgurilor mondiale ; — Standardizarea tipurilor de

Ing. Mihail Constantinescu.

produse şi fixarea calităţilor ce trebuiesc impuse ; - Studiu de încercare a unei sintese industriale pentru fabricarea diverselor amestecuri de hidrocarbură; In sfârşit compataţia diferitelor legislaţii şi a regimurilor politico economice ale petrolului în lume, ca şi studiul istoric al desvoltării exploatărilor petrolifere şi al principalelor întreprinderi cari se ocupă cu petrolul

Din această enumerare, deşi necompletă, reiese totuşi necesitatea unei e-xaminări a problemelor în legătură cu petrolul, printr'un Institut Internaţional care ar fi oportun să fie creiat în acest scop.

După exemplul Institutului Interna-ional de Agricultură din Roma, noul nstitut ar putea fi un organism de

Stat, în care fiece putere aderentă ar putea fi reprezintată prin delegaţi oficiali aleşi, secondaţi de reprezintanţii instituţiilor şi întreprinderilor a căror activitate a exersat în domeniul petrolului şi cari ar fi membrii acestui Institut

.Institutul Internaţional de Petrol' ar cuprinde două secţiuni: una tehnică, alta economică

Cea dintâi ar fi divizată în mai multe sub-secţiuni : geologie şi cercetare a

Ì


a r a a & r a m B H B g B CELE TREI \ / A Ä>\ Ä \ AN Ä \ / A / A / A ÄN AS / A

terenului pentru zăcămintele sale; exploatarea şantierelor; material întrebuinţat în exploatare, rafinarea şi transportul petrolului ; gaz şi derivate.

Secţiunea economică ar cuprinde în mod egal mai multe sub-secţiuni : legislaţie; chestiuni sociale ; chestiunea financiară; documentare asupra tuturor ţărilor productive şi consumatoare, ca şi asupra principalelor întreprinderi, etc.

Oraşul Bucureşti, sediul Congresului Internaţional al Petrolului în 1907 şi al celui dintâi congres Internaţional de Sondări din 1929, ar părea să fie indicat drept sediu al .Institutului Internaţional de petrol".

O vedere de ansamblu, aprofundată şi judicioasă, cu ajutorul diverselor studii de specialitate urmărite în comun într'un astfel de Institut, ar contribui, într'o manieră apreciabilă, la avântul industriei şi comerţului petrolului, ceiace ar avea o repercusiune din cele mai favorabile asupra economiei mondiale.

Brazi-Prahova : General Gamelin vizitează rafinăria de petrol a ^Creditului Minier'. Ing. Mih. Constantinescu, directorul general, dă explicaţiile cuvenite.

N O T E Fondul naţional pentru fortifi

carea fruntariilor. In discursul rostit la 9 Octombrie la Ora-

dia, d. Tătărescu a făcut următorul apel: „Fortificarea graniţelor ţării tre

bue să iie opera colectivă a tuturor românilor. Opera aceasta trebuie să fie şi un simbol. Fiecare român să aşeze o piatră sau o lopată de pământ, pentru ridicarea brâului de a-părare care va cbezăşui intangibili-tatea teritoriului.

Cine nu poate aduce această contribuţie cu braţele să o aducă cu a-verea, fiecare după imboldul său şi fiecare după putinţa sa.

Astfel, fortificarea fruntariilor va fi cel mai înălţător prilej pentru a-firmarea solidarităţii naţionale.

îndrept acest apel către toate conştiinţele româneşti".

Ca urmare a acestui apel, Ministerul apărării naţionale a deschis subscripţie publică.

Visita Ministerială la „Cele Trei Crişuri'

In ziua de 9 Octombrie, D-l Gh. Tă-tărescu, Preşedintele Consiliului de Miniştri, însoţit de Generalul C. llasievici, Ministrul Apărării Naţionale şi Ing. Radu Irimescu, Ministrul aerului şi marinei, după ce au vizitat linia de fortificaţii de la frontiera de Vest, au onorat sediul Reuniunei şi Revistei „Cele Trei Crişuri" de la Oradea, cu prezenţa lor, unde au fost primiţi de Colonel George Bacaloglu şi Alex, lo-nescu, procuror la Curtea de Apel, din partea Comitetului central al Reuniunei. înalţii oaspeţi s'au interesat cu deamănuntul de mersul activităţii culturale ce această Instituţie şi revistă o afirmă de peste 18 ani, fiind impresionaţi de interiorul şi valoarea acestei Instituţii în care vibrează simţire şi cultură românească.

D-nii Miniştrii erau însoţiţi şi de P. S. S. Mitropolit Nicolae Bălan al Ardealului, P. S S. Episcopii de Oradea D-r Nicolae Popovici şi D-r Vaier Frenţiu.

Peste două zile, instituţia a fost vizitată şi de d-l Prof. I. Nistor, Ministru al muncii şi ocrotirilor sociale, însoţit de d-nii Mih. Enescu, Director g-ral al Casei Centrale a Asigurărilor şi Sta vri Cunescu, Director g-ral al Muncii, cari s'au interesat în acelaşi ritm de mersul activităţii de propagandă naţională a acestor organe culturale delà Oradea.

Din ricaţa Italiei fasciste.

In Italia fascistă se lucrează fără preget cu o râvnă a cărei continuitate se impune ca o serioasă îndrumare In vederea expoziţiei universale ce se va deschide Ia Roma în anul 1941, guvernul a destinat o sumă de 400 milioane lire lucrărilor edilitare Expoziţia va fi o operă măreaţă şi neasemuită

Zilele trecute a fost inaugurat noul oraş Guidonia, ridicat în împrejurimile Romei, aproape de Tivoli < rasul e alcătuit din două părţi : un centru experimental aeronautic, având un caracter pur militar şi un centru urban, cu tot ansamblul de locuinţe Noua comună a fost construită după un plan armonic naţional.

Şi în timp ce progresul civilizaţiei ia proporţii din ce în ce mai îmbucurătoare, cultura sporeşte în întreg cuprinsul Italiei, mulţumită străduinţelor de a se înălţa pe treapta cea mai nobilă a înţelepciunii un popor care ţinteşte sigur de izbândă zările viitorului.

C Ă R Ţ I Mibail Negru — China şi poporul

chines (Buc. Ed Universul 1937). — Lucrarea de curând apărută desvăluie un cuprins deosebit de interesant prin aceea că desluşeşte felul de viaţă desăvârşit modern al unui popor în a cărui existenţă se amestecă prea mult străinismul. Ciudăţenia firii chineze începe să dispară, pierzânduşi din originalitate şi înlocuinduse prin ceiace nu se leagă câtuş de puţin de obiceiuri sau tradiţii

D. Mihail Negru a văzut limpede, 1-a impresionat, nu numai felul de viaţă, dar şi cultura p«porului chinez, evo

luţia lui în artă şi poezie, fără să uite să arunce o privire fugară şi asupra concepţiilor lui patriotice, mai cu deosebire în vremuri atât de tulburi pentru el, cum sunt cele de azi.

Arhivele Olteniei, anul XV, latiua-rie-Decembrie 1936, Nr. 83-88. De cincisprezece ani apare în Craiova a-ceastă revistă, un adevărat magazin istoric, unde autorii, cunoscători ai provinciei, publică un extrem de interesant material documentar arheologic, istoric şi cultural.

„Arhivele Olteniei", ca publicaţie ştiinţifică, rivalizând cu oricare altă publicaţie similară occidentală, îşi da-toreşte prestigiul său, fără îndoială, directorului neobosit, d lui prof C. D. Fortunescu.

Dacă urmăreşte cineva colecţiile a-cestei arhive, rămâne uimit de bogăţia informativă şi disciplinată ştiinţific a studiilor serioase ce se încadrează în volume.

Meritul revine d-lui prof C. D. Fortunescu care a grupat în jurul D-sale

cercetători sârguincioşi, ca d-nii Stoica Nicolaescu, A Sacerdoţeanu, M Gregorian, etc., prezentând valoroase lucrări inedite după documente ce luminează multe pete din istoria Olteniei.

Fapte, figuri însemnate, monografii, instituţii oltene, toate sunt urmărite cu multă migală ştiinţifică, strârnind un viu interes pentru provincia Olteniei şi deschizând orizonturi de cercetări pentru alţi studioşi.

Nu sunt neghiate descoperirile arheologice cari fac din Oltenia un centru atractiv pentru specialişti, iar documentarea istorică se bazează numai pe acte originale.

Sigur, că intenţia noastră nu este să prezentăm materialul ştiinţific al unei arhive cunoscute, ci numai să reamintim publicului cercetător că asemenea reviste regionale trebuesc înţelese sub raport intelectual şi material. De existenţa unor asemenea serioase publicaţiuni atârnă progresul ţării, mai ales când sunt angajate şi personalităţi culturale de talia d-lui prof. C. D. Fortunescu.

C 3 c.


S M H M r a s r a s B ® CELE TREI CRIŞURI

U M O R U L E N G L E Z /O r i câtă valoare literară şi documentară ' - 'ar avea opera lui Oscar Wilde unul dintre cei mai reprezentativi scriitori ai Angliei moderne, ea nu atinge nici pe departe culmile vorbirii acestui om pentiu care cuvântul era o armă de temut. Mai mult chiar, vorbele lui păreau să fie presărate cu diamanie. Hărţuit însă din pricina neajunsurilor cari nu l-au slăbit o singură clipă până în ceasul din urmă, el singur s'a simţit dator să recunoască, mărturisindu-şi cale ceva din asprimile vieţii, că n'a fost altceva decât un vagabond, dar un astfel de vagabrnd cu care secolul trecut se poate mândri, întrucât el n'a avut decât doi vagabonzi de rasă, pe Paul Verlaine şi pe Oscar Wilde.

In alt chip, preţuind femeea ca pe o rară jucărie in mâinile lui Dumnezeu, se temea să-şi mărturisească pe faţă aceiace credea despre ea, dar nu se slia să-şi dea pe faţă gândul că, în preajma unei femei, îşi închipuia natura ca făcând parte dintr'o altă planetă, cu alte flori alte păsări, alta lumină....

Nu la părăsit darul de creaţie până în clipa morţii. Cu toate acestea n'ar mai fi fost în stare să sci ie o operă trainică. Din aceiaşi pricină editorii nu puteau să-1 mai ajute şi trăia neînchipuit de greu. Târziu şi-a manifestat revolta, în legătură cu cele de mai sus, prin cuvintele : „De vreme ce am ajuns dincolo de mijloacele mele de înfăptuire, în-samnă că mă apropii de moarte". Şi-a adăo-gat, gândindu-se poate la nedreptăţile pe cari le-a avut de îndurat de pe urma oamenilor : „De-abia acum bag de seamă că există ceva şi mai crud decât nedreptatea : dreptatea însăşi, căreia nu i se dă balanţa în mână. Căci. atunci când dreptatea nu e forţă, e Răul.

Precocitatea lui Lord Byron CJa zilele celui mai animalic materialism al

c ' cărui reflex e o literatură ultra naturalistă, abjectă şi pornografică, simţim, parcă, o înălţare şi o însănătoşire întorcându-ne

Oscar Wilde-

gândul spre isvorul celui mai pur romantism, spre geniul romantismului englez ce a fost Lord Byron. Covârşitoare figură in literatura tuturor timpurilor ; născut dintr'un tată stricat şi beţiv, rămase dintr'o căzătură, de copil şchiop.

La 10 ani moşteni delà unchiul său William Byron, titlul de lord şi o avere care îi îngădui o viaţă princiară şi toate fantesiile.

Dăruit cu o sensibilii ate precoce, cunoscu primii fiori ai iubirei la vârsia de 9 ani.

Soţia unui lord sărutând copilul cu cap de heruvim, primi în schimb o aprinsă sărutare pe gură.

— Dece mă săruţi aşa tare ? — Fiindcă te iubesc — Cum mă iubeşti ? — Din tot trupul şi din tot sufletul.

— Cum poţi cunoaşte tu, aşa mic acest simţimânt ?

— Fiindcă sunt sguduit de fiori puternici de câte ori te văd.

— Şi ce admiri la mine ? — Divina ta frumuseţe! Iată un dialog ce iese din comun. Toată viaţa nemângăiat din cauza defec

tului său delà picior, căuta să înlăture atenţia asupra lui învăţând toate sporturile. Deşi toată viaţa debil, avea forţa unui atlet.

Şi totuşi era cel mai frumos muritor din timpul său. Capul lui avea ceva de zeu ca măreţie şi nobleţe.

La 20 ani debuta cu volumul „Ceasuri de trândăvie". Erau ecoul visărilor lui din copilăria şi adolescenţa petrecută în Scoţia, în ţinuturile cele mai romantice ale Angliei, în care se trezi marea iubire pentru natură.

Un critic la modă şi cu sufletul înăcrit, un anume Jeffreys, avu imprudenţa să-i critice c i o asprime neobişnuiiă volumul în Revista Edinburg-ului.

Tânărul poet îi răspunse fulgerător cu o satiră veninoasă în care ataca şi pe criticul la modă şi pe toţi poeţii englezi, răsfăţaţi ai zilei, dar cu total nuli şi reclamagii.

Desgustat, plecă într'o lungă călătorie, dealungul Portugaliei, Spaniei, Maltei, Greciei, Asiei mici. Vizită Constantinopole şi Atena.

Umoiul englez se manifestă însă cu şi mai multă putere în frământările vieţei de fiecare clipă. In ceiace priveşte divorţul de pildă, până la jumătatea veacului trecut, dreptul englez nu permitea soţului să-şi bată soţia, atunci când bine înţeles o găsea vinovată, decât cu un baston care să nu fie mai gros ca degetul cel mare al mânii bărbatului. Judecătorul care a pronunţat atunci a-ceastă hotărâre, se numea Buller. Şi de-atunci, ori de câte ori un bărbat era adus în faţa justiţiei pentru faptul de a-şi fi bătut nevasta, se spunea că n'a făcut altceva decât s'o atingă cu degetul lui Buller*.

S P I R I T E ŞI M O R A V U R I Alfred de Musset, avea o întâlnire cu o

doamnă nostimă, care, după cum era uzual, veni cu o jumătate oră mai târziu şi se scuză : «Cred că am întârziat?». Musset răspunse: „Chiar dacă a-ţi fi venit punctual, pentru dorinţa mea, de a vă vedea, aşi fi venit încă prea târziu!"

— „D-ta iubeşti femeile şi totuşi nu te căsătoreşti".

— Ca admirator de flori, rămân grădinar, nu proprietar de grădini.

— Iubesc femeile altora... *

Delà fereastra etajului: „Maria, am uitat cheia delà poartă, arunc-o jos"!..

— Dragul meu, tu ai închis cheia în birou, şi cheia delà birou, e în buzunarul tău. Vrei cumva să-ţi trimet jos biroul sa-ţi scoţi cheia?

Turistul şi cu ghidul : — «Cât e taxa peniru acest drum ?» — «3 franci de persoană, sunteţi patru,

deci 12 franci !». — «Dar ne putem bizui pe d-ta?..» — «Fiţi fără grijă, — in caz că unul din

d-voastră cade în prăpastie, natural, că restitui diferenţa în plus !»

După o statistică afişată, se vede că natalitatea este foarte mare la sate, care de fapt sporeşte populaţia ţării ; cât priveşte oracele, dau un spor foarte redus, doamnele de la oraşe mai ales cele bogat-, neavând nevoe de cât de un copil, pentru a-şi înveseli casa şi asigura eventuala succesiune...

In Italia este altfel, lată ce citim într'un ziar italian : «Primarul Romei a refuzat să pună la dispoziţie salonul proprietăţii sale pentru conferinţa d-nei Dr. Stopess, bine cunoscută pentru limitarea naşterilor».

# La o percepţie din Berlin stătea lumea la

rând să plătească impozitele. Numai-evreul Rabinovici se învârtea prin

sală cetind mereu afişele şiplacardele pe pereţi. La un moment dat cineva îl întreabă : — „Dar ce cauţi de citeşti cu atâta aten

ţie afijele ?" Foarte politicos, Rabinovici răspunse : — Caut şi aicea o înştiinţare prin care să

spuie Hitler că semiţii nu sunt doriţi.

Un medic echipat ca de vânătoare, este întâlnit de un prieten. Medicul purta un centiron de cartuşe la brâu, parc'ar fi plecat la o vânătoare de urşi. Un prieten îl întreabă:

— Unde ai plecat, doctore ? — Mă duc să-mi văd bolnavii. — Ai luat şi puşca cu tine? Tot ţie teamă

c'or să mai scape ?...

Un cunoscut chirurg s'a prezentat odată la Frederic cel Mare în audienţă cerând să fie angajat înir'un post.

— „Lumea vorbeşte însă de dumneata şi susţine că eşti beţiv, un cusur foarte grav pentru un medic", îi răspunse regele Frederic.

N'eintimidat de aceste cuvinte, chirurgul îi răspunse :

— „Majestate, lumea vorbeşte foarte multe, aşa de pildă se spune despre Majestatea Voastră, că sunteţi un om foarte ordinar, şi cu toate acestea eu nu cred".

Răspunsul a plăcut foarte mult şi chirurgul a fost angajat.

— Ludovic al 18-lea invită pe un ministru la dejun Acesta, tacticos îşi pune lângă el tabachera şi batista... Regele observă : „Domnule ministru, văd că-ţi goleşti complect buzunarele?".

«Tot mai bine să le golesc, decât să le umplu !... îi răspunde respectuos ministrul.


>mmwmmm%ì%mz% CELE TREI CRIŞURI ^ » » H ^ « ^ K ^ La un contribuabil, vine o vizità intere

santă, portărelul tribunalului. Copilul gazdei îl invită în cameră şi aleargă să anunţe pe tatăl său : Papa ! a venit un domn !. .

— „Spune-i să aştepte şi să ia loc pe un scaun !. , replică acesta.

„Papa ! domnul acela le-a strâns pe toate la un loc !... îi răspunde copilul... Era portărelul tribunalului.

*

Clemenceau, întâlnind la conferinţa păcii pe marele pianist polonez Paderewski, îi făcu cunoştinţa întrebându-1 : D-voastră sunteţi celebrul artist Paderewski ?

— De sigur, Excelenţă — Şi acum ce calitate aveţi? — Preşedinte al Consiliului de miniştri. Clemenceau îi răspunde: Ce decădere!..

* — Am auzit că te-ai însurat şi ai făcut

o partidă bună. — Da, dar vezi, ştii bine, eu sunt voiajor

comercial, soţia e artistă de turneu şi nu ne putem întâlni niciodată, dar încolo partida e bună.

Un proverb chinez : China are trei pacoste: japonezii, muştele şi guzganii.

Pentru stârpirea muştelor şi guzganilor luptă femeile, organizate în societăţi cu şefa lor în frunte, D-na Ciang Kai Shek, soţia mareşalului de oţel, cum îi zic chinezii.

Când şefa, a spus soţului ei că a mântuit ţara de muşte şi guzgani, soţul ei, mareşalul de oţel, a răspuns ; „E rândul meu acum s'o curăţ de japonezi". Numai de ar putea...

In Franţa, la o alegere cantonală de sud, comuniştii se luau la întrecere in subscripţii în favoarea lor, mânaţi de şeful lor de celulă Cuvântul de ordine era ; Daţi cât mai mulf ca să doborâm fascismul ! Un lucrător comunist, necăjit că i se cere contribuţia peste puteri, îi zise şefului : Ce comunism e ăsta când ne ceri să dăm mai mulţi bani ca cei bogaţi !

Un ministru în funcţiune se prezintă prin surprindere în departamentul lui, şi inspectează birourile. Unde lipsea funcţionarii, lăsa câte o carte de vizită îndoită la colţ pe biroul lor.

Se înţelege bine, ce figură au făcut lunc-ţionarii cu pricina la această exagerată... politeţă. A doua zi, ministrul dispune ca funcţionarii respectivi să se prezinte în corpore în cabinetul său şi le vorbeşte astfel : D-lor, v'am poftit aci să vă pot primi ca să nu fiu lipsit de datoria ce aveţi de a mi se înapoia vizita ce v'am făcut eri la biroul d-voastră. >«»•«•» »«•»•«»• . «•*»«•»*»»<•*•»•«•»•«»•>«>«•.•>•«•>#<

La Bal.

Regulamentul interior al Adunării Deputaţilor cuprindea, în privinţa reprezentanţilor presei, o dispoziţiune absolut identică cu aceea a articolului 168 din regulamentul actual şi anume : Pentru presă este rezervată o tribună, special organizată.

într'o zi, Ionel Brătianu, şeful partidului liberal şi şeful guvernului, chiama pe directorul camerei şi îl roagă să trimită pe cineva să cheme jos din tribuna presei pe un gazetar.

I s'a răspuns de director că nu poate dispune acest lucru şi că numai preşedintele ar putea-o face.

— Hai la Pherekyde — îmi zice — şi mer-seră împreună în cabinetul preşedintelui.

— Mon cher président... (Vorbeau împreună mai totdeauna franţuzeşte) şi-i spune despre ce era vorba.

Iată cuvânt cu cuvânt răspunsul lui Pherekyde :

— Dragul meu, ai şefi de cabinet, — trimite pî unul din ei să spună gazetarilor ce vrei să le spui ; dar nu-mi cere mie acest lucru.

Pentru nimic în lume nu vreau să creez a-cest detestabil precedent de a introduce gazetarii pe culoarele Camerei.

Şi Ionel Brătianu, şeful partidului şi al guvernului, s'a supus fără nici o obiecţie.

*

Se ştie că comandantul de corp de armată, are un vagon special pus la dispoziţie pentru interese de serviciu pe teritorul comandat. Câţiva profitori se invitară conform moravurilor noastre politice în acest vagon, ceeace din amabilitate generalul a acceptat, i-a rugat însă să-şi cumpere bilet de călătorie... arătând cu o scrupulozitate sănătoasă, că el a scos bilet chiar pentru soţia sa. Exemple de sănătate morală.

Caragiale primi într'un rând vizita unui tânăr autor dramatic caie venise la dânsul, instanţă superioară în mate ie, să-i cetească o tragedie... numai in cinci acte şi toată în versuri.

Cum tânărul autor se afla în bune raporturi amicale cu Caragiale, el aduse cu dânsul şi câteva sticle înfundate cu vin bun, spre a-1 antrena în timpul lecturei. La fiece act el deschidea câte o sticla, cinstindu-1 pe Caragiale, care se delecta nu cu versurile tragediei, ci cu veritabilul nectar.

Când poetul-tragedian, sufocat de lectura propriilor sale tiiade, era gata s'o ia razna cu actul al cincilea, Caragiale, îl opri:

— Măi, interesant vin mai ai ! — Mai am o singură sticlă ! — Ad'o încoace ! Scoate dopul şi lasă

opul, că-mi strici toată dispoziţia Anecdota nu spune care a fost soarta

tragediei.

P. P . Carp care aprecia foarte mult pe Caragiale, maestrul satirii române, îl apostrofa, mai în şagă, mai în serios :

— Bine măi lancule, rău te-ai mai lenevit, nu mai scrii nimic...

— Ba scriu, Coane Petrache ! — Nu vorbesc de mofturile tale, ci de vreo

piesă bună, că n'ai mai scris de ani de zile. Caragiale dădu şefului junimiştilor urmă

toarea replică satirica : — Ştii una, coane Petrache ? Stai D-ta doi,

trei ani la guvern şi voi scrie şi eu atunci în tihnă o piesă în două-trei acte.

Ironia lui Caragiale era destul de tăioasă, ştiut fiind că Petre Carp nu guverna prea mult...

# Caragiale şi presa.

E un meşteşug greu gazetăria. Intrebaţi-.nă pe mine, să vă spun eu cât e de grea a-ceastă meserie. Ca să luminezi pe oameni trebue să fii tu mai întâi luminat : să cunoşti multe, să cugeti profund, să cerni, să selecţionezi şi să dai publicului gând bun în fraze bune. Aşa trebuie să fie gazetăria. Am voit şi eu să fac o astfel de gazetărie, dar nu s'a putut. Am cerut concurs ca să înfiinţez un ziar în Bucureşti şi nimeni nu ma ascultat şi cred, sunt convins, că a fost o pagubă. Cinste şi gramatică sunt cele două condiţii esenţiale ale unei prese bune. Sunt bune şi ideile... dar nu sunt obligatorii !

Cinste şi gramatică sunt condiţiile esenţiale !

— Ca să nu-şi uite patria, Colonia germană din Cehoslovacia, a organizat astăvară grupuri de tineri pentru a petrece în Germania, în spiritul naţionalismului intransigent ce Adolf Hitler a infiltrat în sufletul mulţimii disciplinate şi entusiaste.

•NOUTĂŢILE ZILEI — Cu prilejul aniversării naşterii M. S.

Regele s'a conferit «proprio manu» următoarele distincţiunî :

D-lui Gh Tatdrescu, colanul ordinului „Serviciul Credincios", care este prima dis-tincfiune acordată în acest grad.

D-lui general Gamelin, şeful marelui stat major francez, ordinul „Serviciul Credincios" în gradul de mare cruce şi ordinul ,, Pentru Merit", în gradul de comandor.

Prof. Dr. C. Angelesen a fost dislins de M. S. Regele cu marele cordon al ord Carol I.

D-lui ing. Petre Bejan, subsecretar de stat la presidential consiliului, ordinul „Coroana României", în gradul de mare ofiţer.

Distincţiunile acordate d-lor Gh. Tătâ-rescu şi P. Bejan, sunt motivate : „pentru terminarea primei perioade de înzestrare a armatei".

— In curând se va desveli la Ismail, monumentul Regelui Ferdinand 1, Monumentul este opera sculptorului prot. Ion Dumitrescu — Bârlad Tn aceeaşi zi se va inaugura şi aeroportul şi aerogara „Marele Voevod de Alba-Iulia", create din fondurile judeţului Ismail.

— La Salzburg a avut loc in castelul «Mi-rabel» o interesantă expoziţie de cusături, ţesături, broderii, costume naţionale româneşti, cari au atras atenţiunea vizitatorilor cosmopoliţi, asupra frumuseţii lucrărilor expuse de industria naţionala românească în străinătate.

— La expoziţia de teatru din Frankfurt, a interesat secţia română, în care au fost admirate, machete : schiţe de costume, de baletele montate la „Opera" din Bucureşti precum şi alte documente referitoare la evoluţia teatrului şi muzicei în România.

— S'a pus piatra fundamentală a noui pi-rotihnii lângă satul Sadu, din com. Bumbeşti Gorj.

— In ultimul timp a avut loc la Oradea o sărbătoare familiară care prezintă un interes public D. Gheorghe Plopu, fost consilier Ia înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, socrul d-lui dr. Nicolae Zigre, decanul baroului avocaţial din Oradea, a împlinit optzeci de ani. Numitul a fost sărbătorit într'un cerc familiar, şi a fost felicitat telegrafic aproape de toţi juriştii de seamă din Ardeal.

Revista „Buletinul Juridic" din Oradea a scos un număr festiv, in care îi aduce elogii.

— In editura «Cugetarea» se tipăreşte uriaşul roman al lui Alexandre Dumas, Vicontele de Bragelonne, tradus în întregime de Al. lacobescu Lucrarea va apare în patru volume.

— Uniunea scriitorilor olteni tipăreşte o foarte interesantă colecţie, ce cuprinde versuri, proză şi teatru. S'au tipărit până acum lucrări ale membrilor uniunii, scriitorii : Al. C. Calotescu-Neicu, Ion Biberi, Doina Bucur, Petre Drăgoescu şi alţii.


BIBLIOTECA REVISTEI „CELE TREI CRIŞURI"

B I B L I O G R A P i e C Ă R Ţ I P R I M I T E :

Vasile Sala „Dat ine le poporulu i r o m â n la nun t ă " . Tipografia Do ina pag . 61 Beiuş .

Andrei Crăciun „Din t recu tu l neamulu i r o m â n e s c " Tipograf ia P a t r i a 171 pag . Oradea .

Audrei Crăciun „8 Iunie 1930 şi Ziua eroilor" 30 pag . Tipograf ia P a t r i a O r a d e a .

Adrian Gane „Stra ja Ţă r i i " Oradea . Teodor ian Carada „Efimeridele" Tipografia Serafica

S ă b ă o a n i jud . R o m a n 176 pag . 60 lei. A. V. Boldur I s tor ia Basa rab ie i vol. I. 320 pag .

R e v i s t e ş i publ icaţ i i per iod ice .

Albina A n . X L Nr. 32-37 Bucureş t i . Analele gemto-urinare An . I. Nr. 1—6 Bucureş t i . Arhiva An . XI 1—2 Cra iova . Buletinul Municipiului Timişoara A n . X I V Nr. 16—

17 T imişoa ra . Buletinul Asociaţiei Medicilor Sanitari din Romania

An. UI Nr. 7 Cons tan ţa . Buletinul Apicultorilor A n u l VIII Nr. 9 Corneş t i

Dâmbov i ţ a .

Buletinul fwridic An. I V Nr. 43—44 Oradea . Cuget clar An . II. Nr. 6—13 Bucureş t i . Curierul Financiar An . VII Nr. 7—9 Bucureş t i . Isvoraşul A n u l X V I Nr. 7—10 Bistr i ţa Mehedinţ i . Libertatea An . V Nr. 18—19 Bucureş t i . Luceafărul A n . III Nr. 1—2 Timişoa ra . Mişcarea Medicală Română An . X Nr. 5—6 C r a i o v a . Nădejdea An . XI Nr. 23 V r â s a c Jugos l av i a . Natura An . XXVI Nr. 6—8 Bucureş t i . Poporul românesc An . VI Nr. 13—15 Chit i la . Realitatea Ilustrată A n . XI Nr. 553—556 Bucureş t i . România Aeriană An . V I Nr. 7—9 Bucureş t i . Revista Artileriei An . X L I X Nr. 9—10 T imişoa ra . Revista Fundaţiilor Regale An . I V Nr. 9—10 Bucu re ş t i Revista Dobrogeană A n . II Nr. 1—2 Cons tan ţa . Revista Română de şah An . XII Nr. 8—9 Bucureş t i . Revista Economică An . XI Nr. 13—19 Oradea . Revista Vânătorilor An . XVII I Nr. 8 Bucureş t i . Revista Ştiinţelor Veterinare An . XVIII Nr. 8—9 B u c Răsăritul A n . X I X Nr. 8—9 Bucureş t i Străjerul An. I Nr. 3—4 Bucureş t i . Sociologie Românească An . II Nr . 7—8 Bucureş t i . Sănătatea An. X X X V I Nr. 7 Bucureş t i . Satul An . VII Nr. 82—83 Bucureş t i . Transilvania An . 68 Nr. 4 Sibiu. Timocul An. 1 Nr. 4—6 Bucureş t i . Viaţa Basarabiei An . VI Nr. 7—10 Chiş inău .

A d m . Bibl iotecar , V a s i l e Vornicu .

„Fototechnica v t

T A T U Atelier fotografic de artă B U C U R E Ş T I

C o n s u m a ţ i n u m a i d e l i c i o a s a

C i o c o l a t ă Z a m f i r e s c u

î n t r e p r i n d e r i l e : m e t a l u r g i c e

D U M I T R U V O I N A SOCIETATE ANONIMA ROMÂNĂ

C A P I T A L L E I 4 0 . 0 0 0 . 0 0 0 ÎNTREPRINDERI ÎNFIINŢATE LA 1882

F o r j ă m o t r i c e 1 6 0 0 H p . — L u c r ă t o r i i c a 1 0 0 0

Fabrica din Bucureşti produce: Cântare şi Poduri Bascule, Maşini pentru mori sistematice, Instalaţiuni şi prese de ulei, Radiatoare pentru mealzi centrale, Tuburi de scurgere pentru instalaţii sanitare. Diverse instalaţiuni speciale tnecinice ca uscatorii şi aerisiri etc.

Fabrica dm Braşov. Buloane, şuruburi, şuruburi de prins în lemn nituri, cuie spintecate etc.

Fabrica de cherestea în Braşov pentru brad şi esenţe tari.

Faceţi o cură serioasă cu Togal! Sigur că

vă veţi vindeca ca chiar şi în cazuri

învechite, de

Reumatism Nevralgii * Dureri d e cap * Gripă

Sciatică * Gută eliminând toxinele din organism,prin dizolvarea acidului uric! La Farmacii fi Droguerii. Lei 62 — şi Lei 130 —. Frodai elveţian.

CONSTANTIN S . M I H A E S C U Reprezentanta generală pentru România a Uzinelor de:

A U T O M O B I L E

N A S H - R E N A U L T Autocamioane: RENAULT

Centrale şi Expoziţia : B-dul Take Ionescu 10, Bucureşti

48010. S C R I S U L R O M Â N E S C / C R A I O V A


EXPOZIŢIA UNIVERSALA delà PAM1S-1037

Documents

Transcript of EXPOZIŢIA UNIVERSALA delà PAM1S-1037