Comunicarea prin simboluri în arhitectura populară românească

Comunicarea prin simboluriîn arhitectura popularã româneascã

Andra Jacob,Institutul de Arhitecturã �Ion Mincu�

Motto:�Simbolul se adreseazã fiinþei umaneîn întregul ei, nu doar inteligenþei�

Mircea Eliade*

Abstract: There is a difference between a symbol and a sign. The latter is a convention;it represents a certain object or a message. But the symbol has a much deeper meaningand is directly connected to the human soul. The symbol attributes (layers of meaning,dynamism, affection, lifespan, instrument for knowledge and communication) differentiateit from the ordinary sign.The article underlines the main symbolic motifs (geometric, vegetable, anthropomorphicand cosmic designs) in Romanian traditional architecture and suggests some of theirpossible significations. It also shows that, no matter the ethnographic area, there weresome preferential places where the patterns (either carved in wood, painted on woodensurface, plaster or metal moulded, or shaped by cutting the boards) were positioned.Those strategic places were the wooden posts of the door, gates and fountains, the doorface, window frames, porch posts and balustrades, the gable and the ridges of the roofand always the troytsas and crosses.The age of symbolic patterns enriches the Romanian traditional architecture and handover to the future generations its myths, religion and beliefs.

Keywords: symbol, sign, symbolic motifs, traditional architecture, ornamentationCuvinte-cheie: simbol, semn, motive simbol, arhitecturã popularã, ornamenticã

Simbolul este mai mult decât un semn.Acesta din urmã poate fi definit ca o moda-litate de comunicare a unui mesaj, altfeldecât prin limbajul scris sau vorbit, fiinddoar �o convenþie arbitrarã� care �nu depã-ºeºte cadrul reprezentãrii�1.

Simbolul, însã, se prezintã ca o fericitãunire între formã ºi conþinut, între semnificant

ºi semnificat, în urma cãreia rezultã oîmbogãþire reciprocã. Prin urmare el vorbeºtemai bine decât cuvântul tipãrit sau exprimatoral ºi poate comunica într-un interval scurto întreagã gamã de inþelesuri, cãci se adre-seazã direct spiritului uman ºi nu raþiunii.

Orice simbol �se recomandã� prin urmã-toarele particularitaþi care îl diferenþiazã deun simplu semn, ºi anume:

* Eliade M. (1992) Sacrul ºi Profanul, Bucureºti: Editura Humanitas, 119.1. Chevalier, J., Gheerbrant, A. (1973), Dictionnaire des symboles, Paris, XVIII, (vol. A a

CHE) (trad. rom., Dicþionar de simboluri, Iaºi: Polirom, 2009).

122 A. Jacob, Comunicarea prin simboluri în arhitectura popularã româneascã

Pluridimensionalitatea. Simbolul reuneºteîntr-o formã concretã diferitele faþete aletrãirii umane pe plan psiho-social, culturalºi religios. Mai mult, el concentreazã în sineo multitudine de idei ºi semnificaþii, diferitede la o culturã la alta ºi de la o epocã la alta.

Dinamismul. În timp, simbolul poateîncorpora noi sensuri, pãstrându-le sau pãrã-sindu-le pe cele vechi, dupã cum acestea dinurmã sunt în acord sau în dezacord cu primele.

În plus, chiar imaginea asociatã simboluluieste generatoare de noi semnificaþii care seaºazã în mod natural lângã cele deja existente.Astfel, simbolul se prezintã ca un sistemdeschis care interacþioneazã cu contextul încare se exprimã.

Afectivitatea. Simbolul este generator desentimente ºi emoþii, dar numai pentru acelepersoane, grupuri sau colectivitaþi care îlpromoveazã ºi decodificã.

Viaþa. Dupã cum menþioneaza JeanChevalier ºi Alain Gheerbrant în Dicþionarde simboluri, putem deosebi simboluri vii ºisimboluri dispãrute. Cele dispãrute �nu maiau ecou nici în conºtiinþa individualã, niciîn cea colectivã. Ele aparþin doar istorieiliteraturii sau filozofiei�2.

Dispariþia unui simbol nu-l îndepãrteazãînsã automat din limbajul figurativ utilizat înmod curent într-o anumitã perioadã istoricã,deoarece �simbolurile se laicizeazã, dar elenu dispar niciodatã�3.

Mai mult, putem întâlni simboluri nere-prezentative pentru un anumit grup sausocietate ºi semnificative pentru un altul, datfiind faptul cã ele �nu existã decât în planulsubiectului dar pe baza planului obiectului�4.

Simbolul ca formã de cunoaºtere ºi comu-nicare. Pentru Mircea Eliade, simbolul, ca

�modalitate autonomã de cunoaºtere�5, �reve-leazã anumite aspecte ale realitaþii � celemai profunde � care resping orice alt mijlocde cunoaºtere�6 (figura 1) pentru cã þine de�substanþa vieþii spirituale�. Acelaºi autorpreciza: �Gândirea simbolicã nu este apanajulcopilului, al poetului sau al dezechilibratului,ea este consubstanþialã fiinþei umane: precedãlimbajul ºi gândirea discursivã�7. De aici ºiuniversalitatea sa, �pentru cã este virtualaccesibil oricãrei fiinþe umane, fãrã a fi inter-mediat de limbajul vorbit sau scris�8.

Lucrarea de faþã nu-ºi propune o abor-dare exhaustivã a simbolurilor întâlnite înarhitectura popularã româneascã de-a lungulsecolelor. Ea doreºte, pe de o parte, sãdezvãluie posibila semnificaþie simbolicã aelementelor ornamentale utilizate cu prepon-derenþã în plastica arhitecturalã specificãzonelor rurale, iar pe de altã parte, sã invitela o reconsiderare a rolului pe care simbolulîl poate avea în proiectarea de arhitecturã.

Element al culturii universale ºi regio-nale, simbolul este prezent ºi în arhitecturã,îndeosebi în arhitectura popularã, dat fiindimportanþa simbolismului în �gândirea arhaicã�ºi rolul sãu �fundamental în viaþa oricãreisocietãþi tradiþionale�9. În acest sens, putemprivi ornamentica tradiþionalã româneascã ca�o cheie esenþialã în interpretarea ºi înþele-gerea nu numai a artei populare româneºti,ci ºi a întregii noastre culturi populare, eaoferind un bogat ºi sugestiv material capabilsã decodifice mentalitaþi ºi concepþii alespiritului popular, ale cãror origini se pierdîn vremi imemoriale ºi care au dãinuit pânãîn zilele noastre sub forma unui adevãratalfabet de semne scrise�10.

2. Idem, XXXIII (vol. A a CHE).3. Eliade, M. (1994), Imagini ºi simboluri, Bucureºti: Editura Humanitas, 31.4. Chevalier, J., Gheerbrant, A. (1973), Dictionnaire des symboles, Paris.5. Eliade, M., op. cit., 15.6. Ibidem.7. Ibidem.8. Chevalier, J., Gheerbrant, A., op. cit., XXXIII, (vol. A a CHE).9. Eliade, M., op. cit., 11.10. Stoica, G., Petrescu, P. (1997), Dicþionar de Artã Popularã, Bucureºti: Editura Enciclopedicã, 50.

123Sociologie Româneascã, volumul VII, Nr. 3, 2009, pp. 121-134

Dar nu numai ornamentica popularãascunde semnificaþii profunde, ci chiar modulîn care sunt vãzute anumite componente alelocuinþei ºi gospodãriei þãrãneºti, ale satuluisau aºezãrilor rurale.

Limbajul plastic al arhitecturii tradiþionaleromâneºti cuprinde atât elemente geometrice(în cea mai mare parte) � precum: cercul,rombul, triunghiul, liniile drepte, frânte,curbe � cât ºi motive vegetale, zoomorfe,antropomorfe ºi cosmogonice stilizate. Laorigine, unele dintre ele nu au fost simpleforme decorative, ci simboluri cu funcþiemagicã ºi religioasã, care astãzi nu mai suntînþelese ca atare, datoritã procesului de desa-cralizare ºi desemantizare survenit în decursultimpului.

Prezentãm în continuare motivele simbolicecele mai frecvent intâlnite ºi dispunerea lorîn cadrul construcþiei.

Motive geometrice

Cercul. O posibilã imagine a perfecþiunii,dar ºi un simbol al protecþiei � sugerate prinfrontierele sale �, aceastã figurã geometricãeste foarte rãspânditã, fiind întâlnitã în toatezonele etnografice. În Maramureº apare adeseape stâlpii porþilor (figura 1), dar îl gãsim ºila baza stâlpilor/colonetelor de foiºor (deexemplu, în Vâlcea).

Torsada (sau frânghia). �Motiv orna-mental în formã de funie rãsucitã sau despiralã, folosit frecvent în arhitecturã ºi înartele decorative (mai ales în ceramicã ºitextile)�11, torsada este întâlnitã ºi în voca-bularul arhitecturii populare ºi culte � laicãºi religioasã � din România.

Dupã afirmaþia lui G. Bratiloveanu ºiM. Spânu, �Ca ºi motivul solar, invocatîndeosebi contra forþelor obscure, frânghiaera destinatã aceloraºi practici simbolice,

apãrând casa, biserica de pornirile malefice�12.De asemenea, torsada ar putea simbolizaîmpletirea vieþii cu moartea sau, când esteaºezatã vertical, legãtura între spaþiul divinºi cel uman, dobândind în acest caz osemnificaþie ascensionalã, asemenea scãrii.

11. Ibidem, 169.12. Bratiloveanu, G., Spânu, M. (1985), Monumente de arhitecturã în lemn din Þinutul Sucevei,

Bucureºti: Editura Meridiane, 27.

Figura 1. Portiþã sculptatã, Berbeºti �Maramureº (Stoica G., Petrescu P., Dicþionar

de Artã Popularã, 319)

Figura 2. Ancadrament de fereastrãla biserica din Sârbi � Maramureº,

(Nistor, F., Maramureº, Þara lemnului)


În arhitectura laicã þãrãneascã, motivul aparepe ancadramentele unor uºi (Maramureº �ªieu, Rozavlea), ferestre (Maramureº-Sârbi �figura 2), pe stâlpii porþilor (figura 3) caremarcheazã intrarea în gospodãrie (Gorj,Moldova, Bucovina, Maramureº), ºi chiarpe poartã (Gorj). Puternic reliefate pe stâlpiiporþilor, torsadele (de exemplu, Maramureº)au noduri sub formã de cruce sau cerc, chiar�ramuri� care se desprind din tulpina prin-cipalã, iar �uneori se terminã cu capete deºarpe sau balaur�13, îmbrãcând astfel diverseconotaþii simbolice de-a lungul traseului lor.

elemente simbolice, precum: rozeta solarã,pomul vieþii, ºarpele. ªi ancadramentelegolurilor de la intrarea în naos sunt realizateuneori în acelaºi mod (Hunedoara � bisericadin Braznic). Motivul apare chiar ºi �laarcele de sprijin ale bolþilor ºi calotelor�14,pe uºile din lemn (Vaslui) ori la pridvorulbisericii, în poziþie orizontalã � la parteasuperioarã a balustradei (Maramureº) � sauverticalã � colonete (figura 4) cu fusul întorsadã (Gorj, Argeº � Biserica din Cârceºti,Þinutul Sucevei � Biserica din Bãneºti).

Figura 3. Torsadã ºi rozetã solarãpe stâlpul unei porþi din Curtiºoara

(Muzeul Satului, Bucureºti)

Motivul funiei rãsucite este prezent maiales în registrul decorativ bisericesc. Astfel,la bisericile de lemn, torsada apare ca unbrâu ce înconjoarã întreaga construcþie(Maramureº, Vâlcea, Bihor, Argeº, Bacãu,Þara Vrancei � biserica din Vetreºti-Herãstrãu),pornind de la uºa de intrare ºi desfãºurându-sepe orizontalã de-a lungul faþadelor clãdirii,întrerupt uneori doar în dreptul golurilor deferestre, ale cãror chenare pot fi împodobitecu acelaºi motiv decorativ (de exemplu, Argeº,Gorj, Valea Bistriþei), aºezat însã în poziþieverticalã. La fel, ancadramentele uºilor deintrare � adesea tratate ca un adevãrat portal �prezintã una sau mai multe torsade, simplesau compuse (de exemplu, Bihor, Hunedoara,centrul Moldovei), în combinaþie cu alte

Figura 4. Stâlp de pridvor la bisericadin Mãnãstioara (Bratiloveanu, G.,

Spânu, M., Monumente de arhitecturãîn lemn din Þinutul Sucevei)

Steaua. În Biblie, Hristos este numit�Luceafãrul strãlucitor de dimineaþã� (Apo-calipsa 22, 16).

Ciocârlanii acoperiºurilor din zona Gor-jului prezintã, printre numeroase alte motiveornamentale, ºi tãieturi în formã de stea. Înacelaºi spaþiu etnografic, decoraþii în formãde stea apar ºi la fruntarele acoperiºurilor.În Delta Dunãrii, scânduri traforate subformã de stea intrã în alcãtuirea frontoanelorcaselor.

13. Stoica, G., Petrescu, P., op. cit., 232.14. Stoica, G. (1989), Arhitectura popularã româneascã, Bucureºti: Editura Meridiane, 104.


Motive vegetale

Creanga de brad, bradul, arbori, glastre cuflori sau ghivece, spicele de grâu sau secarã,frunzele, toate constituie variante pe aceeaºitemã � arborele vieþii, simbol biblic al luiHristos ºi al nemuririi sau dupã cum afirmãJean Danielou �Cristos este pomul vieþii,mântuiþii sunt fructele�15. Motivul pomuluivieþii este preluat în diferite tipare în creaþiaartisticã a numeroase grupuri etnice (figura 5).

Dunãrii �apar adesea ºi motive vegetale �plante stilizate sau flori ºi arbuºti în ghivece.În secolul al XX-lea porþiunile decorate auînceput sã se coloreze în albastru sau roºu-cãrã-miziu�16. În Delta Dunãrii �capetele acoperi-ºului sunt marcate de þepe înalte închipuinddeseori imaginea arborelui vieþii�17. La casaOlãnescu din Gãieºti (Argeº), pe arcadelepridvorului, sunt realizate motive vegetale.

Figura 5. Uºã pictatã cu motivularborelui vieþii la casa din Jurilovca


În plus, în tradiþia popularã româneascã,spicele erau ºi simboluri ale bogãþiei, avândmenirea de a asigura prosperitatea casei, iarfrunzele pot fi interpretate ca simboluri alenemuririi ºi învierii.

Executat în relief din tencuialã, motivularborelui vieþii îl gãsim în Bãrãgan, Bihor,în Lunca Timiºului (figura 6) ºi în zonaetnograficã Fãget pe pereþii exteriori aicaselor sau numai pe fronton. În Câmpia

Figura 6. Motiv vegetal pe faþada casei dinSârbova � Timiº (Muzeul Satului, Bucureºti)

Scânduri traforate cu motive vegetale intrãîn alcãtuirea frontoanelor la cerdacele dinzona Neamþ, la foiºoarele unor locuinþe dinzona etnograficã Buzãu sau sunt întâlnite labalustradele unor prispe (de exemplu, zonaetnograficã Neamþ ºi Trotuº � mãnãstireaCaºin). În plus, în zona Neamþ, scânduritraforate cu motive vegetale sunt utilizate cabolduri de acoperiº, la �florile� stâlpilor(figura 7) sau la porþile de la intrarea îngospodãrie (de exemplu, Luminiº, Cândeºti).Ornamente traforate reprezentând flori ºighirlande se utilizeazã ºi în Bucovina iarciocârlanii acoperiºului unei porþi din Gorjsunt tãiaþi sub formã de brãduþ.

15. Danielou, J. (1998), Simbolurile creºtine primitive, Timiºoara: Editura Amarcord, 38.16. Stoica, G., Petrescu, P., op. cit.17. Stoica, G., op. cit., 198.


Figura 7. Motive vegetale la �florile�stâlpilor � Vânãtori (Florescu, E.,

Arhitectura popularã din zona Neamþ, 169)

Motiv întâlnit des ºi în Maramureº, peporþi ºi pe stâlpii porþilor, �pomul vieþiiapare în zone distincte în diferitele subzoneale Maramureºului, în tiparul traco-dacic ºiiranian � Cosãu, Mara ºi Iza inferioarã; întiparul elenistic pe Iza Mijlocie�18. În þinutulSucevei (figura 8), �pomul vieþii ornamen-teazã atât pereþii caselor, stâlpii porþilor,piese de mobilier, cât ºi ancadramenteleuºilor principale ale unor biserici de lemn�19.De asemenea, motive vegetale stilizate aparîn Þara Vrancei, Buzãu (de exemplu, la stâlpiide poartã ai unei gospodãrii din ChiojduMic), iar în Oltenia pomul vieþii este cioplitîn dulapii locuinþelor semiîngropate.

Motive zoomorfe

Cocoºul. Animal solar, cocoºul îndeplineaprobabil o funcþie de protecþie, îndepãrtândforþele malefice care ar fi acþionat asupragospodãriei. Utilizarea acestui motiv orna-mental ar putea fi legatã de obiceiul sacrificãriiunui cocoº la construcþia casei, prin zidireacapului sãu la temelia clãdirii, pentru asi-gurarea durabilitãþii acesteia. Îl întâlnim înMaramureº pe o poartã de ºurã, în zonaNeamþ (figura 9) ºi pe Valea Bistriþei, laSecu � cocoº de bold decupat din tablã.

Figura 8. Vrej stilizat pe ancadramentul uºii deintrare al bisericii din Forãºti (Bratiloveanu, G.,

Spânu, M., Monumente de arhitecturã înlemn din Þinutul Sucevei, p. 69)

Figura 9. Cocoº de bold (Florescu, E.,Arhitectura popularã din zona Neamþ, 177)

Elementul este prezent nu numai în orna-mentica popularã, ci ºi în poveºtile româneºti,unde cocoºul �are rolul paznicului de peculmea casei sau de dupã uºã. Când vindiavolii (sau animalele pãdurii), cocoºul îiloveºte cu aripile peste cap�20.

ªarpele. Este posibil ca acest simbol sã-ºifi avut originea în credinþa popularã conformcãreia orice casã are un spirit protectordenumit �ºarpele casei�. De altfel, se spuneacã nu este bine sã ucizi un ºarpe în apro-pierea locuinþei pentru a nu-þi atrage mâniaspiritelor. Ca simbol, ºarpele apare frecventîn Biblie, fiind menþionat atât în prima carte

18. Stoica, G., op. cit., 85.19. Bratiloveanu, G., Spânu, M., op. cit., 28.20. Bârlea, O. (1976), Micã enciclopedie a poveºtilor româneºti, Bucureºti: Editura ªtiinþificã

ºi Enciclopedicã, 140.


a ei � Geneza � cât ºi în ultima carte �Apocalipsa. Deºi, în general, în contextbiblic, el are o conotaþie negativã (ºarpeleeste acela care a ispitit-o pe Eva, deter-minând-o sã guste din pomul cunoºtinþeibinelui ºi rãului, aducând astfel blestemulasupra pãmântului), fiind asociat diavolului(figura 10), în cartea Numeri (cap 21), întâl-nim �ºarpele de aramã�, ca prototip al luiHristos care oferã viaþa veºnicã tuturor celorce cred în El. De asemenea, el poate întru-chipa înþelepciunea ºi prudenþa.

ªarpele, împreunã cu soarele, se aflã ºiazi pe porþile scheienilor (în Braºov): �Deîndatã ce pãrãsea Cetatea Braºovului, �cãlã-torul avea surpriza ca trecând pe sub PoartaEcaterinei sã i se înfãþiºeze un peisaj cu totulopus: strãzi înguste, în pantã, erau strãjuitede cãsuþe pitoreºti, din bârne, cu porþi dinlemn, din care se ivea nelipsitul ciocan depoartã, în formã de ºarpe, îndeplinind funcþiade «sonerie», dar ºi de apãrãtor de rele alstãpânilor casei�22. ªerpi tãiaþi adânc în scân-durile groase pot fi observaþi în interiorullocuinþelor semiîngropate din Oltenia. Lacasele din Lunca Timiºului s-au realizat înrelief din tencuialã dragoni sau balauri.

Calul. Animal apropiat omului, calul aveao funcþie apotropaicã, veghind asupra casei.Astfel se explicã amplasarea de o parte ºi dealta a intrãrii în bordeiele din Oltenia a douãcapete de cal (figura 11).

Figura 10. Eva ºi ºarpele � motiv cioplitpe o poartã maramureºeanã(Muzeul Satului, Bucureºti)

Utilizat ca ornament, ºarpele este întâlnitfrecvent pe stâlpii caselor din zona Gorjuluisau la ciocârlanii învelitorilor de ºiþã. Înaceeaºi zonã etnograficã motivul apare figuratpe cheia de boltã a unui arc dublu la bisericadin Arhouþi � Bãleºti ºi pe ancadramentelegolurilor, dupã cum noteazã ºi Ioana CristachePanait: �Pe ancadramente unduieºte imagineaºarpelui, cu sensurile acum pline de tainã,pentru care strãmoºii geto-daci îl aleseserãpentru obiectele de podoabã. Apare în decorultâmplelor, al arcelor boltirii, ºi chiar alcuierului de cuºme din bisericã�21.

Figura 11. Cap de cal la intrareaîn bordeiul din Drãghiceni � Oltenia


În arhitectura locuinþelor, acest motivornamental reprezentat mai ales sub forma adouã capete de cal, dispuse în oglindã unulfaþã de celãlalt, apare în partea superioarã aporþilor, tãiat în scândurile groase (de exemplu,în Agãº � zona etnograficã Trotuº) sau �puternic stilizat � sub forma unor consoledispuse de o parte ºi de alta a stâlpului porþii(zona etnograficã Neamþ), precum ºi la�florile� stâlpilor de cerdac (Neamþ, Þinutul

21. Cristache-Panait, I. (2001), Arhitectura de lemn din judeþul Gorj, Bucureºti: EdituraARC, 19.

22. Cãlin C., Olteanu, F. (1980), Almanahul Luceafãrul, 159.


Sucevei). De asemenea, fruntarele prispelor(în zona etnograficã Gorj ºi în þinutul Sucevei)erau cioplite la capete sub formã de cap decal. În þinutul Sucevei, unele dintre consolelece susþineau streaºina largã care protejaprispa aveau terminaþia cioplitã în acelaºimotiv. În zona etnograficã Trotuº, întâlnimscânduri traforate sub formã de potcoavã labalustrada târnaþului. Motivul poate fi obser-vat ºi la acoperiºul caselor: bold sub formaunui cãlãreþ decupat în lemn (pe ValeaBistriþei) sau ciocârlani având ca model capulde cal (Gorj).

Acest simbol pare sã aibã rãdãciniadânci, care merg pânã la cultura dacicã.Astfel, Ioana Cristache Panait menþioneazã:�Reamintim folosirea motivului cap de calîn confecþionarea podoabelor dacice� Îlregãsim, astfel, în decorul consolelor (de laîmbinarea pereþilor, dar ºi a celor pe carereazemã arcul bolþii naosului), în cel alfruntarelor prispei, al temeliei, dar ºi în celal obiectelor cultice (sfeºnice)�23.

Dar calul, ca ºi alte simboluri, are obipolaritate: este, în acelaºi timp, purtãtoral vieþii ºi al morþii (Apocalipsa, 21). Poatecã tocmai dintr-o astfel de raþiune esteutilizat în vocabularul decorativ al bisericilorde lemn. Aici, în arhitectura religioasã,motivul este întâlnit la tãlpile masive pe carese sprijinã construcþia, la consolele caresusþin arcele bolþilor ºi mai ales la îmbinãrilede colþ ale bisericii (zona Gorj). Calul esteinclus frecvent ºi în basmele româneºti unde,ca tovaraº al eroului pozitiv, este �un sfã-tuitor preþios care îi oferã stãpânului soluþiacea mai nimeritã pentru a ieºi din impas�24.

Pãsãrile. �Pasãrea se opune ºarpelui aºacum simbolul lumii celeste se opune celui allumii terestre�25. De asemenea, zborul lor�le predispune, bineînþeles, sã serveascã desimbol relaþiei între cer ºi pãmânt�26.

Ca motiv ornamental, pãsãrile sunt întâlnitela ciocârlanii învelitorilor de ºindrilã dinOltenia, dar ºi la boldurile din tablã � subformã de pãsãri cu flori în cioc � de la caselenoi din zona etnograficã Trotuº ºi la boldurilede acoperiº din zona Neamþ. Scânduri traforateîn forme avimorfe pot fi observate pe ValeaBistriþei la paziile acoperiºurilor, precum ºiîn Judeþul Neamþ (figura 12 ºi figura 13)unde la �frontoanele acoperiºurilor în douãape de la grajduri ºi la portiþele fânãriilors-au traforat cu o deosebitã frecvenþã � pãsã-rile în zborul lor graþios�27.

Figura 12. Decoruri traforate la portiþe �Vânãtori (Florescu, E., Arhitecturapopularã din zona Neamþ, p 186)

Figura 13. Pãsãri traforate la grajduriledin Grumãzeºti (Florescu, E., Arhitectura

popularã din zona Neamþ, p 159)

În zona etnograficã Fãget, pe frontoanelecaselor s-au realizat pãsãri în relief de ten-cuialã.

Pasãrea (porumbelul) ar putea fi ºi unsimbol al sufletului, aºa cum apare în cre-dinþele populare legate de moarte � un mijlocde încorporare a sufletului, pentru ca acestasã-ºi poatã lua zborul cãtre cer. De aici, ampla-sarea unui porumbel din lemn la stâlpii funerari

23. Cristache-Panait, I., op. cit., 19.24. Bârlea, O., op. cit., 140.25. Chevalier, J., Gheerbrant, A., op. cit., 307 (vol. H a PIE).26. Ibidem, 307.27. Florescu, E. (1983), Arhitectura popularã din zona Neamþ, Complexul muzeal judeþean

Neamþ, 159.


de la mormintele din sudul Transilvaniei caºi din þinuturile slave de dincolo de Dunãre.

Motive antropomorfe

Siluete umane singulare sau în grup. Suntsimboluri ale omului care vegheazã asupragospodãriei sale. Astfel, în Vaslui, Dolj ºiîn satele de aromâni din Dobrogea, stâlpiiporþilor sunt ciopliþi uneori sub formã desiluetã umanã sau cap de om (mascã) � stâlpiantropomorfi. Dupã cum menþioneazã GeorgetaStoica, �motivele antropomorfe sunt mairare ºi apar sub formã de mascã, cum estecazul în decoraþia bordeielor din Oltenia, defiguri sugerate sau de elemente bine definite,ca în cazul stâlpilor de poartã din zona Doljuluisau a Tutovei�28. Figuri antropomorfe suntîntâlnite adesea pe stâlpii porþilor Maramure-ºene. La gospodãria din Berbeºti (Maramureº),ele apar pe elementele constitutive ale porþilor,pe uºi ºi ferestre. Scânduri traforate subformã de siluetã umanã intrã în componenþabalustradelor prispelor din Oltenia, dar potfi regãsite ºi în nordul Moldovei (figura 14).

Figura 15. Motiv antropomorf pe o troiþãmaramureºanã (Muzeul Satului, Bucureºti)

Mâna poate fi perceputã ca o barierã încalea forþelor malefice.

�Mâna exprimã ideile de activitate, înacelaºi timp pe cele de putere ºi dominaþie�29.Apare ca motiv ornamental în Maramureº(figura 16), dar ºi în Oltenia, la locuinþelesemiîngropate � mâna cu 5 sau 6 degete,motiv cioplit �adânc în scândurile groasecare încadreazã intrarea în gârlici�30.

Figura 14. Balustrada prispei la o casã dinPiatra ªoimului (Nordul Moldovei) (Muzeul

Satului, Bucureºti)

Dar cele mai multe motive antropomorfeapar pe feþele troiþelor din lemn, unde suntrealizate în tehnica cioplirii (figura 15).

28. Stoica, G., op. cit., 143.29. Chevalier, J., Gheerbrant, A., op. cit., 166 (vol. H a PIE).30. Stoica, G., op. cit., 34.

Figura 16. Motiv ornamental pe o poartãdin com. Strâmtura (Nistor, F., Maramureº,

Þara lemnului)

Motive cosmogonice

Soarele. Fiind considerat un simbol cu funcþiepurificatoare, soarele avea menirea de acurãþa spaþiul de orice influenþã maleficã.Ca ºi alte simboluri cu rol de protecþie,


acesta apare frecvent la porþi, ºi nu întâm-plãtor: poarta, fiind consideratã un pragîntre lumea exterioarã (de unde, conformcredinþelor, puteau veni toate relele) ºi ceainterioarã, trebuia pãzitã.

În legendele româneºti, �soarele lumi-neazã ºi încãlzeºte pãmântul ºi pentru cã nuare nici un pic de rãutate, încãlzeºte deopo-trivã orice vietate�31. Pierre Canavaggiomenþioneazã cã �puterea sa este beneficãpentru toþi cei ce sunt plasaþi sub semnul lui�32.Pentru Jean Chevalier ºi Alain Gheerbrant,�dacã nu este un zeu el însuºi, soarele repre-zintã la multe popoare o manifestare a divi-nitãþii�33. În cultura creºtinã, soarele este unsimbol al lui Hristos (Apocalipsa 1,16), allui Dumnezeu (Psalmi 84,11).

Chiar cercul �este adesea o emblemã asoarelui�34.

Figura 19. Stâlp ºi fruntar � Gorj, secolulal XIX-lea (Stoica, G., Arhitectura popularã

româneascã, 146)

Motivul solar este foarte rãspândit, fiindprezent în majoritatea zonelor etnografice�atât datoritã semnificaþiei sale ºi asemuiriimotivului cu semnul perfecþiunii, cercul,cât ºi multiplelor posibilitãþi ale acestuia dea crea, geometrizat, elemente decorative�35.În arhitectura laicã, îl gãsim pe porþi (figu-ra 17, figura 18) ºi pe stâlpii porþilor (Gorj,Maramureº, Neamþ, Bucovina, þinutul Sucevei,Bacãu, Hunedoara, zona etnograficã Trotuº,Cluj), pe contravântuirile stâlpilor de poartã(Gorj), pe stâlpii sau colonetele (figura 19)de pridvor sau cerdac (Gorj, Neamþ, Buco-vina), pe grinzile caselor (þinutul Sucevei,Hunedoara), pe ancadramentele uºilor (Mara-mureº) sau cioplit �adânc în scândurilegroase care încadreazã intrarea în gârlici�36,la locuinþele semiîngropate din Oltenia.Motivul solar este realizat în relief de tencuialãpe pereþii locuinþelor din Valea Timiºului(figura 20), din zona Lãpuºului ºi din zonaetnograficã Fãget. De asemenea, îl gãsim ºipe frontonul unei case din Borlova.

Figura 17. Motiv solar pe poarta ºuriigospodãriei din Berbeºti � Maramureº


Figura 18. Rozete solare ciopliteîn scândurile unei porþi maramureºene


31. Bârlea, O., op. cit.32. Canavaggio, P. (1993), Dictionnaire des superstitions et des croyances, Paris: Ed. Dervy.33. Chevalier, J., Gheerbrant, A., op. cit., 3, 214 (vol. PIE a Z).34. Cirlot, J.E. (1988), A dictionary of symbols, London and New York: Routledge.35. Bratiloveanu, G., Spânu, M., op. cit., 28.36. Stoica, G., op. cit., 34.


Figura 20. Detaliu de rozetã solarã pe faþadaunei case din Sârbova � Herculane (Muzeul

Satului, Bucureºti)

Scânduri traforate sub formã de rozetãsunt utilizate uneori la alcãtuirea �florilor�stâlpilor de cerdac (figura 21) sau a frontoa-nelor cerdacelor unor case din zona Neamþ.

biserica din Rãpciuni-Neamþ, biserica dinBroºteni � þinutul Sucevei) sau pe consolelede la naºterea bolþilor (biserica din Broºteni �þinutul Sucevei). Rozeta este un motiv preferatºi în Þara Vrancei.

Figura 21. �Florile� stâlpilor � Cândeºti(Florescu, E., Arhitectura popularã

din zona Neamþ, 170)

Simbolul solar apare ºi în arhitectura pietrei,fiind întâlnit frecvent �pe aproape toþi stâlpiide porþi ºi de case de la Grozeºti-Trotuº sauScheia (Vaslui) ºi Tansa (Iaºi), precum ºi pemarii colaci de fântânã��37 sau pe unelecruci cioplite în piatrã.

La bisericile din lemn, motivul apare peancadramentele (figura 22, figura 23) uºilorºi ferestrelor (centrul ºi nordul Moldovei,Bucovina, Hunedoara, Gorj), pe uºi (bisericadin Sãlaj, þinutul Sucevei, Gorj), pe terminaþiileîn consolã ale bârnelor superioare (de exemplu,

Figura 22. Rozete solare pe ancadramentulferestrei bisericii din Rãchitoasa � Bacãu

(Stoica, G., Petrescu, P., Dicþionarde Artã Popularã, 82)

Figura 23. Rozete pe ancadramentul uºiibisericii din Rãpciuni (Muzeul Satului,

Bucureºti)

Forme stilizate ale soarelui (cerc, rozetã)apar ºi pe troiþe. În opinia lui Andrei Pãnoiu,troiþele sunt �ornamentate cu motive strã-vechi� ce ne trimit mai ales la cultul solarsau la cultul uranic celest�38.

G. Bratiloveanu ºi M. Spânu vorbesc dereprezentãri solare antropomorfizate ºi celeputernic stilizate. Pentru ei, �rozetele suntgeometrizãri ale motivului solar cu un numãrdistinct de braþe, înscrise într-un cerc cu rol

37. Stoica, G., Petrescu, P., op. cit., 378.38. Pãnoiu, A. (1996). Arhitectura tradiþionalã gorjeanã, Târgu-Jiu: Editura Centrului Judeþean

al Creaþiei Gorj, XLIII.


de chenar (coroanã solarã), crestat, simbo-lizând întotdeauna razele solare. Rozeta cucinci braþe este mai puþin întâlnitã, cea maifrecventã fiind cea cu ºase braþe� Se întâlnesc,însã, rozete cu ºapte, opt, nouã ºi chiaroptsprezece braþe. Atunci când numãrulde braþe se multiplicã ºi capãtã o curburãdinamicã, se formeazã moriºca� Aceastaeste ºi ea întregitã de un chenar circular deraze (coroana solarã)�39. În Bucovina (figura24), rozeta obiºnuitã este cea �cu patru ºiºase frunze înscrisã în cerc� Întotdeaunamotivul a înclinat mai mult spre rozeta cres-tatã decât spre moriºcã, aceasta din urmãfiind întâlnitã numai la unele biserici vechi(Moldoviþa, Horodnic) ºi în casele orãºeneºtidin Suceava�40.

Figura 25. Motivul soarelui ºi al lunii pe opoartã de ºurã de la gospodãria din Berbeºti �

Maramureº (Muzeul Satului, Bucureºti)

La gospodãria din Berbeºti (Maramureº),soarele ºi luna apar pe elementele consti-tutive ale porþilor (figura 25), pe uºi ºiferestre, la fel, le gãsim pe ancadramentuluºii de intrare în biserica din Forãºti (þinutulSucevei) sau pe o troiþã din Maramureº(figura 26).

Figura 24. Rozetã solarã � Biserica din Bilca(Bratiloveanu, G., Spânu, M., Monumentede arhitecturã în lemn din Þinutul Sucevei)

Luna, ca simbol feminin, asigurã ferti-litatea casei. Ea dirijeazã ºi ciclurile vieþii,evoluând de la lunã nouã la lunã plinã.

Uneori luna apare împreunã cu soarele,chiar în ipostaze antropomorfizate (femeieºi bãrbat). În basmele româneºti, �cel maiadesea luna este socotitã femeie. Ea a fostpeþitã de fratele ei, soarele. Dumnezeu aîmpiedicat incestul, îndepãrtându-i sã nu seîntâlneascã�41. Totodatã, unele poveºti populareprezintã soarele ºi luna ca fiind �ochii luiDumnezeu care lumineazã pãmântul�42.

Figura 26. Motivul soarelui ºi al luniipe o troiþã din Berbeºti (Nistor, F.,

Maramureº, Þara lemnului)

39. Bratiloveanu, G., Spânu, M., op. cit., 28.40. Cojocaru, N. (1983), Casa veche de lemn din Bucovina, Bucureºti: Editura Meridiane, 92.41. Bârlea, O., op. cit., 232.42. Ibidem.


Motive creºtine

Ochiul. Interpretat ca ochiul lui Dumnezeu,simbolizeazã ocrotirea divinã ºi omniprezenþaSa. De asemenea, poate fi interpretat ºi caorgan al percepþiei umane, ochiul omuluicare vegheazã sã nu pãtrundã în locuinþãspiritele malefice.

Acest motiv este întâlnit încrustat în lemn,pe fruntarele gârliciului locuinþelor semiîn-gropate din Oltenia.

Crucea. Principalul simbol al creºti-nismului, crucea aminteºte de moartea ºiînvierea lui Hristos care �a nimicit moarteaºi a adus la luminã viaþa ºi nemurirea, prinEvanghelie� (2 Timotei 1,10) ºi �pentru caprin moarte sã-l surpe pe cel ce are stãpâniamorþii, adicã pa diavolul� (Evrei 2,14).

Crucifixul este unul din motivele orna-mentale cele mai comune în Bucovina, fiindîntâlnit la capitelurile stâlpilor de cerdac dinzona Humorului ºi în satele din podiºulSucevei. Cruci ºi rozete apar ºi pe grinzilemeºter din jud. Hunedoara ºi pe ancadra-mentele uºilor unor case din Maramureº.

la biserici, pe ancadramente, pe consolelearcelor ºi pe undrele, apare crucea de Malta.În þinutul Sucevei, crucea este un elementdes întâlnit pe chenarele uºilor de intrare saua golurilor de trecere din pronaos în naos.

În repertoriul decorativ din Þara Vrancei(figura 27), printre ornamentele preferate senumarã ºi crucea �de veche tradiþie în artapopularã a zonei�44.

În încheiere putem desprinde câteva con-cluzii:� Indiferent de zona etnograficã, motivele

simbol erau amplasate doar pe anumiteelemente preferenþiale. Astfel, le întâlnimpe stâlpii porþilor ºi fântânilor, pe porþisau uºi, pe ancadramentele uºilor ºi feres-trelor, pe undrele, la colonetele pridvoarelorsau cerdacelor, la �florile� stâlpilor ºibalustradele pridvoarelor, pe unele grinzimai importante ale caselor, la frontoaneleacoperiºurilor în douã ape sau pe coamaacestora. De asemenea, crucile ºi troiþelesunt ornamentate cu diferite motive sim-bolice.

� Cele mai rãspândite motive simbolice suntreprezentãrile stilizate ale soarelui urmatede funie ºi de motivele vegetale (acesteadin urmã au luat amploare mai ales înce-pând cu sfârºitul secolului al XIX-lea ºiînceputul secolului XX, odatã cu dezvol-tarea tehnicii traforajului).

� Utilizarea motivelor simbolice în arhi-tectura tradiþionalã româneascã conferãacesteia nu numai o notã aparte de ori-ginalitate, ci ºi un substrat spiritual care�vorbeºte� noilor generaþii, peste veacuri,despre credinþele populare ale vremii,ajutând astfel la descifrarea înþelesului lor.

Bibliografie

Bârlea, O. (1976), Micã enciclopedie a poveºtilorromâneºti. Bucureºti: Editura ªtiinþificã ºiEnciclopedicã.

43. Cristache-Panait, I., op. cit., 20.44. Cherciu, I. (2004), Arta popularã din Þara Vrancei, Bucureºti: Editura Enciclopedicã, 67.

Figura 27. Capitelul unui stâlp de prispãla o casã din Nereju Mic


Descriind ornamentica din judetul Gorj,Ioana Cristache Panait menþioneazã: �Însculptura, neîntrecutã, a prispelor dominãmotivul mãrului ºi al crucii�43. Tot în Gorj,


Bratiloveanu, G., Spânu, M. (1985), Monu-mente de arhitecturã în lemn din ÞinutulSucevei. Bucureºti: Editura Meridiane.

Cherciu, I. (2004), Arta Popularã din ÞaraVrancei, Bucureºti: Editura Enciclopedicã.

Chevalier, J., Gheerbrant, A. (1973), Diction-naire des symboles, Paris: Edit. Seghers etEd Jupiter (trad. rom. Dicþionar de sim-boluri, Iaºi: Polirom, 2009).

Cojocaru, N. (1983), Casa veche de lemn dinBucovina. Bucureºti: Editura Meridiane.

Cristache-Panait, I. (2001), Arhitectura de lemndin judeþul Gorj. Bucureºti: Editura Arc.

Cristache-Panait, I. (2000), Arhitectura de lemndin judeþul Hunedoara. Bucureºti: Editura Arc.

Datini, 5-6/1994.Dãncuº, M, (1986), Zona etnograficã Maramureº.

Bucureºti: Editura Sport-Turism.Eliade, M. (1994), Imagini ºi simboluri. Bucureºti:

Editura Humanitas.Enache, S., Pleºa, T. (1982), Zona etnograficã

Dolj. Bucureºti: Editura Sport-Turism.Florescu, E. (1983), Arhitectura popularã din zona

Neamþ, Complexul muzeal judeþean Neamþ.

Ichim, D. (1983), Zona etnograficã Trotuº.Bucureºti: Editura Sport-Turism.

Nistor, F. (1983), Maramureº, Þara lemnului.Bucureºti: Editura Sport-Turism.

Pãnoiu, A. (1996), Arhitectura tradiþionalãgorjeanã. Târgu Jiu: Editura CentruluiJudeþean al Creaþiei Gorj.

Petrescu, P. (1976), Creaþia plasticã þãrã-neascã. Bucureºti: Editura Meridiane.

Petrescu, P., Stahl, P.H., Pavel, E., Secoºan, E.,Vulcãnescu, R., Florescu, F.B. (1969), Artapopularã de pe Valea Bistriþei. Bucureºti:Editura Academiei.

Stoica, G. (1989), Arhitectura popularã româ-neascã. Bucureºti: Editura Meridiane.

Stoica, G., Ilie, R. (1990), Zona etnograficãCâmpia Boianului. Bucureºti: Editura Sport--Turism.

Stoica, G., Petrescu, P. (1997), Dicþionar deArtã Popularã. Bucureºti: Editura Enciclo-pedicã.

Primit la redacþie: iunie, 2009

Comunicarea prin simboluri în arhitectura populară românească

Documents

Transcript of Comunicarea prin simboluri în arhitectura populară românească