Post on 20-Jan-2023
Universitatea de Vest din Timişoara
Facultatea de Ştiinţe Politice, Filosofie şi Ştiinţe ale
Comunicării
Masterat: Studii de dezvoltare internaţională
Student: Alecsandra-Bianca MAC
MISCARI DE PROTEST DE MEDIU PE GLOB
STUDIU DE CAZ: Impactul protestelor de mediu asupra
pricipalelor puteri ale Rusiei
INTRODUCERE
Conservarea resurselor naturale este o problema fundamentala
a omenirii , care odata rezolvata va facilita si solutionarea
celorlalSte problem cu care secolul actual se confrunta.
Mișcarea de mediu , un termen care include conservarea resurselor
și politica verde, este o mișcare diversa, care are in vedere
atat științele sociale cat si cele politice in ceea ce priveste
abordarea problemelor de mediu. Ecologiștii susțin gestionarea
durabilă a resurselor și grija pentru mediul înconjurător prin
schimbări în politica publică cat și in comportamentul
individual. Cu scopul de recunoaștere a umanității ca participant
si nu dușman al ecosistemelor, mișcarea este centrată pe
ecologie, sănătate, și drepturile omului. Miscarile de mediu sunt
cat se poate de vaste și poate include orice subiect legat de
mediul înconjurător, conservarea, si biologie, precum și
conservarea peisajului, florei și faunei, pentru o varietate de
scopuri și utilizări.
Libera conservare are in vedere protejarea zonelor naturale
pentru consum durabil, precum și pentru consumul tradițional
(vânătoare, pescuit, capturarea)
Conservarea mediului este procesul în care implica
conservarea aspectele naturale ale mediului, prin reîmpădurire,
reciclare, sau pentru controlul poluării, in vederea susținerii
calitatii naturale a vieții.
Sănătatea mediului datează din timpul erei progresiste, și
se concentrează pe standardele urbane, cum ar fi apa curată,
tratarea apelor uzate , precum și creșterea populației stabile.
Sănătatea mediului se raporteaza deasemenea si la nutriție,
medicină preventivă, imbatranire, precum și alte preocupări
specifice bunăstarii umane. Este văzută ca un indicator pentru
starea mediului, sau un sistem de avertizare timpurie pentru ceea
ce se poate întâmpla omului.
Justiția de mediu este o mișcare care a început în SUA în
anii 1980 și urmărește o conexiune intre sfera sociala si sfera
ecologica , urmarind in acelasi timp prevenirea rasismului , cat
si preocuparile legate de mediu.
Mișcarea anti-nucleară se opune folosirii unor tehnologii
nucleare. Inițial aceasta miscare a avut drept principal scop
dezarmarea nuclear, insa mai târziu accentul a început să se
contrabalanseze spre alte probleme, în principal, pe proteste
impotriva utilizarii energiei nucleare.
DEFINIREA TEMEI
Asemenea unei adieri care strapunge un incendiu forestier,
revelațiile eco-glasnost
din anii 1980 au hrănit furia unui public larg suprimat de
regimul comunist. Ca răspuns la lipsa de acțiune a statului,
cetățenii au format sute de organizații de mediu care au hotarat
să ia problema în propriile mâini. Impactul politic al grupurilor
de interese de mediu a fost intensificat de dispariția
autorității centralizate și afinitate naturală fata de
problemele de mediu și etnice în perspectiva sovietica. Ca
urmare, grupurile de mediu au avut un rol essential in
schimbarea epocii sovietice și post-sovietice. Într-o societate
în care statul a încercat să organizeze și să controleze practic
toate activitățile sociale, rapida mobilizare a organizațiilor
neguvernamentale independente (ONG-uri) este remarcabila și
indică apariția unei "societăți civile".
Cu toate acestea,insa, numeroasele obstacole rămân:
birocrației a descurajat inițiativele cetățenilor, iar
autoritățile, amenințate de de voci independente și puternice,
au pus de cele mai multe ori piedici, acestor noi masuri . Mai
mult , comunicatiile reduse au contracarat interactiuniile
dintre grupuri, iar bugetul redus al acestora a impiedicat
angajarea in cadrul unui program pe scară largă. De asemenea ,
reformele economice si revoltele civile din acea perioada au
distras atentia, cel putin pentru o perioada, de la miscarile de
mediu fapt care a determinat o evolutie lenta a acestor grupuri
de protest.
STUDIU DE CAZ: Impactul protestelor de mediu asupra
pricipalelor puteri ale Rusiei
Prin prezentul studiu de caz se incearca evidentierea
faptului ca protestele de mediu au avut un impact crucial in
dezvoltarea si evolutia principalelor puteri ale Rusiei.
Odata cu revelațiile politicii glasnost, cetățenii au
devenit conștienți de faptul că condițiile de mediu din
cartierele in care locuiau erau departe de a fi favorabile, fapt
care a determinat amploarea ingrijorarii cu privire la problemele
de mediu .
Într-un sondaj efectuat de URSS Goskomstat din anul 1989 ,
1 din 10 persoane chestionate a afirmat faptul ca mediul a fost
problema cea mai gravă cu care tara s-a confruntat. Surprinzator,
curatarea si ingrijirea mediului a subclasat alte
problemevizibile si presante precum tensiunile etnice, nedreptate
socială, asistență medical, săracia, și crima.
Între anii 1990 și 1991, diferite anchete oficiale ale
URSS Goskomstat au relevat că aproape jumătate di populatia
mediului urban consideră condițiile de mediu din cartierele lor
ca fiind "nesatisfăcătoare". În iulie 1991, un alt sudiu
efectuat de agenția rusa de statistica a raportat că trei
sferturi dintre cei interdeviati considera conditiile de mediu
din orasul lor ca fiind “intolerabile” Într-un alt sondaj
realizat în regiunea din jurul Moscovei, în primăvara anului
1990,degradarea mediului a fost clasat ca fiind cea mai
importanta problema social. Dintre cei intervievați, 98.1 la suta
au evaluat problema ca fiind "importanta" sau "foarte
importanta".
Dintre toate problemele de mediu, cetățenii sunt cel mai
puternic antinucleari. Două referendumuri neoficiale efectuate
în1990 ilustrează cat se poate de pregnant dezacordul populatiei
pentru puterea nucleara . În luna februarie, alegătorii dinntr-un
oraș mic din Munții Ural s- au prezentat la urne pentru a decide
soarta stației de Energie Atomica Bashkir, situata la 30 de
kilometri distanță. Referendumul organizat a atras un vot de 80
la suta din alegători, 99 la suta dintre acestia votand pentru
oprirea imediata a constructiei centralei. Trei luni mai târziu,
în
orașul rusesc din Voronej (populație 895,000), un grup local a
luat initiativa organizarii unui referendum privind soarta unui
sistem de incalzire urmana prin propulsie nuclear. 82 la suta
din populatia cu drept de vot au mers la urne, dintre care 96 la
suta dintre acestia au votat impotriva sistemului respectiv.
Miscarile de mediu au atras un mare respect din partea
opiniei publice, în principal ca urmare a eforturilor acestora
de a descoperi adevărul despre condițiile ecologice. În primăvara
anului 1990 un sondaj efectuat printre moscoviți menționate
anterior, a aratat fapul ca Mișcarea Verde a câștigat încrederea
a peste 54 la sută din populației. Numai Biserica Ortodoxă Rusă
(64 la sută) și armata (56 la sută), au cantata mai mult. In
josul listei a fost PCUS (39 la sută), sindicatele profesionale
oficiale (37 la sută), precum și guvernul (28 la sută) .
Miscarile de protest si puterea politica
Cel mai bun mod de a masura puterea mișcării de mediu este
prin examinarea impactului acesteia asupra procesului de politica
a guvernului. Cu scopul de a atrage admiratia publicului, mulți
politicieni incearca o evidentiere a constientizarii problemelor
de mediu și a dorinței acesora de a le rezolva. Funcționari și
politicieni viziteaza frecvent locuri ecologice fierbinti cu
scopul de a oferii masuri de prim ajutor . De exemplu, în august
1990, Boris Elțîn, președintele recent ales al Sovietului Suprem
al Federației Ruse, a profitat de această perioadă liniștită
politic pentru a face un tur de trei săptămâni din Siberia și
Orientul Îndepărtat, cu scopul unei evaluari a conditiilor de
mediu. Un an mai târziu, in Campania sa electorala pentru
președinția Rusiei, Elțîn a făcut din nou un tur al principalelor
pucte ecologice fierbinti, cum ar fi Regiunea Chelyabinsk si
Insula Sahalin.
Obsesia pentru consolidarea imaginii publice, a creat
probleme chiar și KGB-ului, care a avut mari dureri de cap in
demonstrarea afinitatii acestei agentii pentru conștientizarea
problemelor de mediu. În octombrie 1990, Agenția de știri TASS a
remarcat faptul că KGB-ul a pregătit un raport de contestare a
planurile militare de a utiliza un dispozitiv nuclear pentru a
crea o instalație de stocare subterană pentru deșeuri in
apropierea Muntilor Ural, in orașul Chelyabinsk.13 Cu ocazia
aniversării a saptezeci de ani de functionare a agenției este
prezentat un proiect de securitate care ilustreaza
responsabilitatea KGB-ului pentru problemele de mediu.
Proiectul a fost atât de îndrăzneț, incat a pretins fapul ca
agentia este partial responsabila pentru decizia guvernului de a
anula proiectul Siberian din 1986 referitor la diversiunea de
rauri.
Atat autoritatiile locale, cat si cele nationale, apeleaza
de cele mai multe ori la grupuri de expertiza, din randul
organizatiilor de mediu, cu scopul de a pune presiuni asupra unor
decizii care pot dauna populatiei. Relatia existent dintre
oficialii de mediu si populatie constituie un avantaj
considerabil in lupta impotriva industriei birocratice.
Astfel, desi Ucraineni, i s-a cerut sa să depună o declarație de
impact asupra mediului (EIS) pentru proiecte de dezvoltare,
acestia au fost capabili de a face presiuni asupra Ministerului
de Mediu din Ucraina să renunțe la standardele lor și să accepte
planurile diferitelor organizatii. Potrivit unui oficial de la
Agenția de Mediu, protestele independente desfășurate de grupuri
de mediu, împreună cu presiunea publică au avut un rol esentialsi
indispensabil in protejarea diferitelor zone ale tarii, care, in
aplicarea proiectului initial ar fi fost complet distruse.
Dovezi ale unei alianțe în creștere între functionarii
specializati pe problemele ecologice
și mișcarea de mediu, poate fi văzut prin orientarea agentiilor
guvernamentale spre noile ziare aparute specializate in probleme
ecologice si chiar prin infintarea, alaturi de diferite grupuri
locale, a unor ziare care au ca punct central acest domeniu .În
1991, Agentia de Mediu din Moldova a anunțat publicarea unui
ziar ecologic, Abe natura, odata cu inceperea miscarii Verzi din
Moldova. De asemenea Comitetul pentru Protecția Naturii s-a
alăturat unei ramuri locale a All-Russian Society , o organizatie
specializata in protejarea naturii, cu scopul infiintarii si
gestionarii unui ziar , “Ziarul ecologic”.
Miscarile de mediu si puterea economica
Protestele în creștere din anii 1980 au avut un impact
puternic asupra economiei regiunii, ecologistii facand presiuni
pentru o solutionare mai rapida a problemelor legate de poluare.
În total, peste 1.000 de unități de producție au fost închise,
permanent sau temporar, în 1989 pentru incălcarea regulilor de de
protecție a mediului. Doar in Moscova, 72 de linii de producție
au fost inchise.20 Un lider sindical a subliniat faptul că peste
100 de plante din industria chimică au fost interzise în mijlocul
anilor 1990, pe motivul ca acestea generau un mare grad de
poluare zonei in care culturile erau amplasate. Astfel, in 1990
au fost pierdute 5200000 de tone de îngrășăminte, 951000 de tone
de suc, 400.000 de tone de celuloză, 387000 de tone de metanol,
500.000 de tone de polimeri, și peste 250.000 tone de cauciuc
sintetic, fapt care a generat o adevarata panica in randul
economistilor care afirmau ca miscarile de protest ar putea
conduce Rusia catre un nedorit declin economic. Într-adevăr, în
raportul privind performanța economiei sovietice în timpul primul
trimestru al anului 1990, s -a recunoscut faptul ca economia
Rusiei se afla intr-o scadere, declin generat in mare parte
inchiderii in masa a fabricilor care nu indeplineau conditiile
ecologice de baza.
Energia este de asemenea un sector în care publicul si
organizatiile de mediu practic au eliminat deciziile politice.
Rapoartele mass-media au sugerat constant că nicio centrală
nucleară nu a indeplinit conditiile de siguranta impuse, fapt
care a generat o adevarata revolta in randul publicului.
Teribilul accident de la Cernobâl, a forțat, prin presiune
publica, abandonarea a 60 de proiecte, inclusiv mult disputatele
Crimeea, Rostov, Tatariya, precum și stațiile atomice de energie
de la Bashkiriya. Capacitatea de generare a acestor centrale a
fost estimata la un total de 160 milioane kilowatts , fapt care
a obligat autoritatiile la o reevaluare completa a planurile de
dezvoltare a energiei nucleare.
Astfel, cu mai puțină energie nucleară pe care să se bazeze
în viitor, regiunea va
fi nevoita sa se axeze mai mult pe petrol, cărbune, gaze
naturale, precum și pe resursele hidroelectrice. Insa, acestea
opțiuni sunt limitate, presiunea publica împotriva deturnării de
apă și de scufundare a terenurilor pentru proiecte hidroelectrice
și împotriva utilizării în continuare a centralelor electrice pe
baza de carbune ingreuneaza si mai mult intreaga situatie.
Într-una din primele sale acțiuni, primul Consiliu Municipal ales
în mod democratic,
a votat in mai 1990 stoparea construcția stației Severnaya-
planificata a fi cel mai mare generator de gaz pentru incalzire
și instalații de putere din Europa. Acestia au subliniat că
pierderile masive de căldură în distribuție de rețea, estimate la
25-40 la sută, ar putea fi reduse cu o izolarea mai bună a
conductelor de încălzire și construcții locale de dimensiuni mai
mici generatoare de căldură și alte facilitati.
În mod neașteptat, activismul de mediu a avut, de asemenea,
un efect si în
zona de produse farmaceutice. O mare parte din medicamentele din
regiune sunt produse de
de două sectoare cu un trecut ecologic patat si anume, industria
metalurgica și chimica Protestele de mediu au oprit producția de
produse farmaceutice de la Azot , întreprinderea de producție din
Kemerovo, la Nairit Yerevan, și la topitorul de cupru din
Kirovgrad. Potrivit Ministrului de sanatate URSS Igor Denisov,
industria farmaceutică internă a fost în măsură să
îndeplinească in anul 1990, 39 la suta din cererea Uniunii
Sovietice pentru medicamente ,în scădere de la 52 la suta in urma
cu cinci ani. Denisov a prezis că producția internă ar putea
scădea pana la 30 la sută în 1991, datorita protestelor masive.
În timpul pregătirii pentru a doua reuniune a Congresului
Deputaților Poporului, în
Decembrie 1989, Comitetul Suprem Sovietic privind protectia
Sanatatii Publice a remarcat de asemenea criza de medicamente in
care se afla URSS-ul. S- a raportat faptul că opoziția locală a
împiedicat amplasarea de fabrici pentru producerea de noi produse
farmaceutice, inclusiv cele producatoare de seringi de unică
folosință, necesare pentru a evita răspândirea SIDA.
Din cele 36 de proiecte farmaceutice al Ministerului Industriei
Medicale și Microbiologice programate pentru planul 1986-1990,
21 au fost oprite datorita refuzului forțele locale din opozitie
de a aloca terenul necesar. Reputația Ministerului Industriei
Medicale și Microbiologice a suferit dramatic , fiind infatisat
in randul populatiei drept un poluator important si influent,
care isi urmeaza propriul scop facand abstractie de alterarea
mediul inconjurator .
Miscarile de mediu si puterea militara
Sub regimul sovietic, armatatei i-a fost constant permisa
poluarea flagranta a mediul făcând apel la imperativul de
securitate națională, industria de aparare constituind o parte
foarte mare din economia tarii. Cu toate acestea, la sfârșitul
anilor 1980 și începutul anilor 1990 prerogativa de a acționa
militar, fara a tine cont de opinia public, a inceput sa fie
contestata, fapt care a generat o crestere a miscarilor de mediu.
În 1990, sectorul de apărare a fost supus unor critici dure după
ce a fost implicat în deterioarea extreme de grava a vieții
marine din Marea Albă lângă Arhanghelsk si după accidentele
industriale de la fabrica de explozibili din Gorlovka, în estul
Ucrainei și la o instalație nucleară materiale de la Ust-
Kamenogorsk în estul Kazahstan- ului. Acestea și multe alte
ciocniri au generat opresiunea publica , fata de activitățiile
militare, care erau considerate a fi o adevarata amenințare
pentru mediul inconjurator.
Vorbind la o conferință internațională privind controlul
armelor de la Paris, în
Ianuarie 1989, ministrul de Externe Eduard Șevardnadze a anunțat
că URSS va începe distrugerea stocurilor sale de produse chimice
de la o unitate de arme, secreta o perioada destul de mare de
timp. Cetățenii din Chapaevsk (populație 97,000) au fost uimiți
in momentul in care au aflat ca la doar douăzeci kilometri de
orașul lor se afla o unitate strist- secreta . Insa socul s-a
transformat repede intr-o indignare profunda fata de faptul că
Ministerul Apărării a îndrăznit să construiască uzina in acea
regiune dens populate fără a studia impactul asupra mediului și
fără consimțământul publicului. Acest fapt a determinat
inceperea unei ample campanii de protest care s-a concentrat
asupra problemelor de siguranță și a problemelor grave de poluare
deja existente din regiune, cauzate de către autoritățile
locale si uzinele chimice. O comisie de experți destinata să
incerce o conciliere cu protestatarii a concluzionat că
echipamentele uzinei sunt sigure , atata timp cat nu apar
accidente neprevazute
Comunitatea a fost insa extreme de nemulțumita cu astfel de
constatări.
Cu 60.000 de semnături în mână și țăruși protestatarii au
frecventat constant amplasamentul uzinei , incercand sa se opuna
inceperii operatiunilor , fapt care a fortat Moscova sa trimita o
alta comisie pentru a evalua situatia. În august 1989, Comisia,
condusă de Nikolai Laverov,
președinte al Comitetului de Stat al URSS de Știință și
Tehnologie, a recomandat incetarea activitatii uzinei de 50 de
milioane de ruble, pe motivul gravelor problem de poluare
existente in regiune. Guvernul a fost de acord în cele din urmă
și a decis să transforme uzina si sa distruga intregul stoc de
arme chimice
În aprilie 1990, Radio Kiev a anunțat că o comisie
guvernamentală condusă de academicianul Yevgenii Velikhov a
recomandat dezmembrarea unei rachete balistice de avertizare
timpurie dintr-o stație aflata în apropierea orașului Mucacevo în
Ucraina de vest si a unui radar, în construcție din 1985, la un
cost de 100 milioane ruble. Timp de doi ani, localnicii au
protestat impotriva construcției radarului pe motive de pericol
pentru sănătate din cauza radiațiilor electromagnetice și din
cauza volumului mare de apă care va fi folosit de catre sistemele
de racier. 700000 cetățeni au semnat o petiție cerând închiderea
acesteia. În ianuarie 1990, mișcarea a câștigat puterea, insa cu
toate acestea, locuitorii s-au plâns că armata a accelerat
construcția. În luna august, Moscova s-a conformat în cele din
urmă aderat, cerand demolarea statiei si restaurarea teritoriului
pana la forma lui initiala.
Cel mai mare impact al mișcării de mediu impotriva puterii
militare l-a avut insa, problema armelor nucleare , in special
programul de testare de la Semipalatinsk. Uniunea Sovietică
efectuat primul test al unui dispozitiv atomice la Semipalatinsk
pe 29 august 1949. De atunci, se cunosc ca ar fi fost efectuate ,
pe stepa deluroasă din estul Kazahstanului, peste 300 de
explozii nucleare. Deși locuitorii erau evacuati din zona înainte
de un test mulți oameni au vorbit despre seria de abuzuri si
musumalizari care aveau loc in acea zona. Pana in anii 1990, o
jumătate de milion de oameni au trăit în imediata vecinătate a
intervalului de testare Semipalatinsk. Ca răspuns la solicitările
publice, a fost trimisa in acea zona o comisie guvernamentală
pentru a examina condițiile de sănătate, precum și pentru a
supraveghea arhivele medicale. Comisia a stabilit ca, pana la
10.000 de persoane care locuiesc în mai multe regiuni adiacente
intervalului de testare au fost contaminate în timpul testelor
atmosferice. Cercetatorii au remarcat, de asemenea, că
indicatorii de sănătate în regiune au aratat un declin in timpul
perioadei de testare, dar de atunci mortalitatea a revenit la
media națională. Cu toate acestea, vorbim de menținerea unor rate
ridicate de cancer, avort spontan, caderea parului, boli de
piele, depresie, si suicid în rândul populației regiunii.
Guvernul sovietic a împiedicat insa studii aprofundate
epidemiologice ale regiune prin menținerea unui control strict
asupra datelor privind sănătatea.
Prima organizație de opoziție a luat ființă in 1989, dupaa
ce din cauza unui accident gazul a fost ventilat in timpul unui
test. În termen de un an,organizatia a colectat peste 1 milion de
semnături pentru inchiderea sitului de testare Semipalatinsk.
Tactica grupului a fost in principal organizarea unor
demonstratii in diverse orase din intreaga republica. Până în
anul 1991,Nevada-Semipalatinsk a devenit cea mai mare organizație
și cel mai influent opozant din Kazahstan, avand sprijin intr-o
varietate de personalitati, de la intelectuali pana la oameni de
rand.
Ca răspuns la presiunea tot mai mare, prim-ministrul
sovietic Nikolai Rîjkov a anunțat în noiembrie 1989 că testele
ulterioare se vor opri pana la sfarsitul anului respectiv. O
săptămână mai târziu, Sovietul Suprem URSS a solicitat un studiu
privind închiderea permanenta a acestui loc, invocand o rezolutie
de urgenta de protectia a mediului, fapt care a determinat
prelungirea amanarii reinceperii testarii pana in martie 1990.
Conflictul Semipalatinsk culminat insa în 1991. Până în
primăvara anului, Ministerul Apărării și aliatul său, Ministerul
de Putere atomică și Industrie, au redus cererea lor de la trei
teste la doua si mai poi la un singur test inainte de inchiderea
permanenta a acestui loc
Potrivit unor oficiali, Ministerul Apărării al URSS a oferit
inițial Kazahkstan-ului 250,000 de ruble pentru cele trei
explozii care urmau să fie efectuate în 1991, iar pana în iunie,
armata a ridicat oferta la 1 miliard de ruble. În iulie, se pare
ca oferta a fost ridicata la 5 miliarde de ruble insa doar pentru
două teste, insa se pare ca aceste plati nu au fost niciodata
facute .Cum încercarea de lovitura de stat din nouăsprezece-
douăzeci și unu august 1991 a eșuat închiderea
Semipalatinsk a devenit o realitate care nu mai putea fi
evitata.. Pe 29 august a fost programata la ordinul președintele
Nazarbaev, o explozie, acesta emitand un decret official de
închidere imediata a sitului. Era prea tarziu pentru Ministerul
Apărării al URSS sa se mai opuna acestei decizii, fapt care i-a
constrains sa accepte fara alte interventii aceasta inchidere.
CONCLUZII
In ciuda succeselor majore, precum cel de la Semipalatinsk,
majoritatea grupurilor ProMediu sunt slab organizate, mici, și,
adesea, cu o durata scurta de viata. In aprilie
1990, co-președintele Partidului Verde din Leningrad a numărat
aproximativ 60 de "organizații ecologice", în acest oraș, dintre
care majoritatea au avut mai mult de o duzină de membrii.
Grupurile de mediu se concentrează de obicei pe o singură
problemă din localitatea lor. Ca în orice altă parte din lume,
coalitia dintre aceste grupuri este insa extreme de inghegata,
grupurile extinzandu- si spectrul ideologic catre tot mai multe
si mai variate probleme . Sre exemplu, Uniunea Cernobîl, fondată
în octombrie 1989, își propune să servească ca suport și grup de
advocacy juridică pentru victimele accidentului nuclear. De
asemenea aceasta organizatie a participat la importante
operatiuni de curatare a zonei si la strangerea unor importante
fonduri pentru persoanele aflate in imposibilitatea de a lucra.
Desi fiecare grup are propria sa agendă, multe principii
sunt similare, precum și obiectivele exprese-ecologice care
cuprind monitorizarea și evaluarea calitatii mediului, educația
publică, curatarea diferitelor zone și acțiunea politică directă.
De exemplu, ONG-uri de mediu
canalizeaza adesea o mare parte din resursele lor in programe de
informare cu scopul de a- si spori credibilitatea si de a oferi
surse alternative de dezvoltare Deși agentiile guvernamentale
au făcut progrese majore în transferul de informații catre
domeniul public, mai rămân insa foarte multe lucruri necunoscute
care sunt pastrate ascunse si care trebuie accesate de catre
grupurile e mediu in vederea solutionarii acestora.
Mai multe date oficiale eliberate sunt considerate suspecte
sau incomplete, grupurile de mediu argumentand ca publicarea
acestora ar fi un risc mult prea mare pentru politicieni, risc pe
care acestia nu sunt dispusi sa si-l asume, fapt care conduce
grupurile la o mobilizare proprie prin achizitionarea de
eechipamente de monitorizare pentru realizarea unor studii
independente. Spre exemplu, Organizatia Mondiala Verde, folosind
mai multe dispositive de monitorizare a radiatilor a reusit sa
demonstreze printr-o serie de sondaje neoficiale nivel ridicat de
radiații din raul Yenisei, radiatii cauzate de cele 26 de
instalatii nucleare.
De asemenea, ecologiștii apeleaza la omologii lor din Vest
pentru achizitionarea de echipamente de monitorizare, precum si
pentru schimul de informatii, informatii care sunt considerate
independente si credibile.Proiectul "Copiii de la Cernobil” ale
celor de la
. Greenpeace a condus la achizitionarea unui camion special
dotat cu echipamente de diagnosticare pentru a călători în zonele
afectate cu scopul de a evalua conditiile de mediu si solutiona
problemele existente.
Deoarece membrii ONG-urilor includ oameni de știință de
înaltă calificare, grupurile au de multe ori scopul de a servi ca
o sursă independentă de expertiză atat pentru public, cat si
pentru factorii de decizie politică.Fondul Ecologic Chelyabinsk,
de exemplu, apeleaza frecvent la specialistii medicali si
stiintifici pentru a evalua și pentru a informa publicul despre
condițiile de mediu.
De asemenea, multe grupuri de mediu pun un accent puternic
pe educarea publicului, în special a tinerilor, despre ecologie
și mediu. Activiștii descriu adesea publicul larg ca fiind
"ecologic analfabet"-o consecință a dezinformarii practicate de
guvernului sovietic. Este foarte dificila insa schimba opiniile
oamenilor, pentru a ii determina să înțeleagă gravitatea
situației in care se afla. Pentru a corecta această atitudine.,
multe grupuri au deschis biblioteci de mediu ,cu donații care de
multe ori provin din străinătate, precum și incercarea de
educarea a publicului prin propriile lor publicații,prin mass-
media, chiar si prin scoli.
În ciuda succeselor lor, organizațiile de mediu au
întâmpinat obstacole serioase. Deoarece organizarea de asociații
independente a fost interzisă pentru atât de mult timp de către
Uniunea Sovietică a descurajat în multe regiuni, grupurile de
mediu care erau nevoite sa consume o parte considerabilă a
energie de lucru doar pentru a se stabili, majoritatea grupurilor
trezindu-se intr-o lupta pe două fronturi, atat ecologice cat
și politice. Insa, determinarea grupurilor de mediu a reusit sa
strapunga in mare parte aceste neajunsuri. Organizațiile sunt din
ce în ce mai profesioniste reusind tot mai usor sa capteze
atenția și sprijinul organizațiilor internaționale de mediu.
Scara de deteriorare a mediului în fosta Uniune Sovietică,
necesită insa măsuri costisitoare,iar lipsa acuta de resurse
poate duce la o grava problema ecologica.Pentru a ajunge la un
compromis satisfăcător între obiectivele de protecție a mediului
și îmbunătățirea bunastarii populației o societatea trebuie să
înțeleagă consecințele acțiunilor sale, atât pentru
economie și pentru mediul înconjurător Astfel, mișcarea de mediu
are un rol proeminent
in promovarea publica a constientizarii cu privire la importanta
unei societăți nepoluat și sănătoase.
BIBLIOGRAFIE
1. Oleg Nikolaevich Yanitsky, From nature protection topolitics: the Russianenvironmental movement 1960–2010, Environmental PoliticsVol. 21, November 2012
2. Hein‐Anton Van Der Heijden, Environmental movements,ecological modernisation
and political opportunity structures, 20073. Hein‐Anton Van Der Heijden , Environmental movements,
ecological modernisation and political opportunity structures, 2007
4. http://www.theecologist.org/ , 'Putinomics' the biggest threatto Russia's environmental movement, Evgenia Chirikova, 2012
5. http://oss.sagepub.com/ , The Environmental Movement andCivil Society Development in the Russian Federation, JoCrotty, 2006
6. Bess Brown, “The Strength of Kazakhstan’s Anti-NuclearLobby,” Report on the USSR, Nr 4., 1991
7. Bess Brown, “Semipalatinsk Test Site Finally Closed,” Reporton the USSR, Nr. 37, 1991
8. www. mediu .gov.md 9. http://www.gks.ru , Rapoartele Goskomstat, 1990-1991
10. http://www.thebulletin.org/ , The lasting toll ofSemipalatinsk's nuclear testing, 2009
11. Anatolii Stepanov, Moscow Green Party, 1991
12. U.S. Information Agency Research Report , August 1989
13. D. L. Feldman, Ivan Blokov, The Politics ofEnvironmental Policy in Russia, Edward Elgar Publishing,2012