Florin Zaganescu - Cosmonautul un supraom

PREFA TA

Stuntele au fdcut progrese spectaculoase cdtre sfirsitul secolului al XlX-lea, concretizate in descoperirea radioactivitatii, a. cu.an.tei ?i In creareatntregii fizici moderne.

I)ar aceastd mylu(.i<t in §UmJ# desi a fost profunda pentru fizicd,r/iuntr, ht.ologic si. astronomic n-a satisfdcut In totalitate o dorint.dminified a omului, vL.i.tarea. altar cor pur i cere?ti. lata tnsd cd adouajumdtatc a secolului alXX-lea, care a adus transmutatia ato- imcd,voiajele fulger eu avioane. supersoni.ee, prczenja simultand, la vedere, amat rnultor persoane din diferite loeuri de pe glob s;i anti- hiotieele, arealizat si visul milenar al ornenirii, Jnvingerea11 gravitate,. terestre si. ehiara sislemului nostril solar, prin crearea celui nun fasei,nan) domeni.il aleunoasteni, domeniul cercetdrii si utili- zdrii spafmlui. cosmic. I

Este mteresant de cunoscut modul cum a fost privitd cercetarea cosmicdde diferiti oameni de stiintd, culturd si arta in perioada de inceput 0apreciere pertinents, este cea fdcutd de savantul sovietic A. A. Blagonravov'eminentd personalitate a stiintei cosmice. sovie- hcc care ardta cd: stiintamodernd nu se mai poate multimi cu informal,ia pe care o obtine in conditiiterestre. Tehnica cosmicd a deschis posibililatea patrunderii aparatelor demdsurat in spa^iul cir- cumterestru, inter planetar si pe cor pur He ceresti.

^t„1?lag°TVr’ A;--J!-894~1975)’ foster, profesor universitar, organi-exp^orare^spatiu ln'i' Cosmic C^etaril°r * P™g™nului sovieUcprivind

Fizica atomica, fizica magnetosferei Pamintului, fizica plasmei si aSoarelui, radiatiile corpuscular#, vintul solar, influenza activi- tdtii Soarelui

asupra proccselor terestre si altele, iata disciplinele ajatate de cosmonaulicdu.Dar posibilitatile de investigate reduse si ca urmare volumul infim de

informatii au pus pe multi oameni de spirit in situatia sd puna la indoialarealizarea unor progrese preeonizate in cercetarea cosmicd.

Anatole France1 comentind celebrul roman al lui Jules Verne „De laPamint la Lund“ spunea: „Bdietii prea naivi isi inchipuie, dind crezare d-luiVerne, cd se merge cu obuzul in Lund si cd un organism poate sd se sustragd,fara urmdri, legilor gravitatici. Aceste caricaturi ale nobilei stiinte a spatiilorceresti, ale anticei si venera- bilei astronomii, slnt lipsite de adevdr ca si defrumusete“.

Lordul Kelvin (William Thomson)2 spunea, la rindu-i: „Nu am nici cea maimica picdtura de incredere in navigatia aeriand, altfel decit in balona.

In domeniul aerospatial, glndirea omeneasca a par curs in limp si spatiuetape grele, la care s-au gtndit oamenii de cind an pdrasit pesterileIntunecoase si au privit cerul albastru, la care au contribuit zed de generatii,cdrora si-au dedicat intreaga lor viald oamenii cu minii pdirunzdtoare sivointd deosebitd.

La realizarile acestui domeniu si-au adus contributia, direct sau indirect,toate popoarele. Poporul roman a fost prezent cu compe- tentd, demnilate sispirit de sacrificiu, cu realizarile de geniu si con- tributiile sale, incorporatepublic in ..fenornenul aerospatial“ —prin Traian Vuia, Aurel Vlaicu, Henri Coanda, Conrad Haas, Hermann Oberth,George Bothezat, Alexandra Ciurcu, Nicolae Vai- deanu, Ion Stroescu si ElieCarafoli. Entuziasmul cu care poporul nost.ru primeste si sugereazd marilerealizdri stiintifice si tehnice, mai ales In aviatie, catre care are inclindriaproape firesti — adevarata \'<wn(i<t reprednUi acea constantd a romanilorcare oraid cd tchnica aironuuticu fare parte din patrimoniul intangibil, cd sebu- ctirit ilc 11 drayostc popular a care directioneaza in ultima instantdprevcd.crilc. I,c:\nula sou Incercare reald, experienta reusitd sau iibiuidonatd,cuntributie spirituala sau materiald — toate aceste eve- iiimcnit' hii const ituit platforma succesului in etape in care tehnica

icluinlorja create de om au realizat rasundtoarele prime succese, erne i an

1 France, Anatole (1844—1924), scriitor francez, laureat al premiului Nobel pentru literatur& — 1921.2 Thomson, W. (1824—1907), fizician englez, a creat scara termometricS. Kelvin.

per mis primului pamintean ajuns pe luna, Neil Amstrong, sit cxclame: „Unpas mic pentru om, un salt gigantic pentru omenireu.

Aldturi de marii pionieri ai epoeii cosmiee — R.H. Goddard, It. Esnault-Pelterie si K.E.Tiolkovski, un mare merit ii revine lui Hermann Oberth. Ndscutla 25 iunie 1894, la Sibiu, a urmat liceul la Sighisoara si apoi cursurileuniversitare la Cluj si in strainatate. I)upd ce, in 1922, nrimul proiect — bazatpe calcule numerice exacte

al unui zbor spre Lund, conceput ca lucrare cle doctoral, cu careinlcn[ioiiu, sd si inchcic sHiiliilc, fusese respins la Universitatea diri IIcnliilicr;’,Ohcrth. sc priwinld, in 1923, cu aceastd tezd la examenul <lc hccn(d laUniversitatea din Cluj, acordlndu-i-se titliil de profesor de fizica. In toamnaaceluiasi an, ii a pare, la Editura nOldenburg“ dm Munchcn, cartea „Die Raketezu den Planetenraumen“. Devenitd celebrd, luerarea lui 11. Oberth contine odescriere detaliatd a tuturor zborurilor rachetei, precum si efectele asupraorganismului. In in- troducerca cdrtii sale, el a formutat celt patru etape alecuceririi spall, ill hi, cosmic, minute de specialisti ncele patru teze ale luiOberth11:

1. La, nivelul stiintei si al tehnieii de azi (1923 n.a.) este posi- bilaconstructia unor masini care se pot urea mai sus decit pind unde ajungeatmosfera terestrd.

2. Prin perfecliondri continue, aceste masini pot atinge astfel de vileze,incit — abandonate in spatiul cosmic — nu vor cadea pe Pdmint, ei vor fi instare sd pardseascd sfera de atractie a acestuia.

3. Aceste masini pot fi construite astfel incit cu ele sa poatd zbura sioameni (probabil, fdrd periclitarea sandtdtii lor).

Aceste afirmatii le fdcea H. Oberth in perioada in care afunctional ca profesor de matematica si fizica la Liceul

In aniimite conditii economice, constructia unor asemenea masini poatedeveni rentabila. Aceste imprejurdri se pot ivi in citeva decenii.

„ Stefan Ludwig Rot.h“ din Medias.Lucrarea sa, ca de altfel intreaga sa opera care i-a adus

o cele- britate mondiala, a fost realizatd 90°/o in tar a deorigine, Romania, unde s-ci nascut, a trait, a studiat si alucrat pind la virsta de 44 de ani, asa cum el insusirecunoaste.

Pentru activitatea sa stiintifica, H. Oberth a fost distinscu numeroase titluri, medalii si premii stiintifice, de cdtreuniversitati si or- ganizatii stiintifice din intreaga lume. Inanul 1972, Academia R.S. Romania a organizat in onoarea.sa o sesiune jubiliard. Universitatea din Cluj-Napoca i-aconferit titlul de „Doctor Honoris Causa", iar in anul1974, prin decret prezidential i s-a acordat ordinul Meritulstiintific clasa Pentru contributii deosebite in stiinta sitehnica navigatiei spatiale, Manual, se confera medalia sipremiul „Hermann Oberthu.

Wernher von Braun3, fostul sau elev, unul din cei maireputati savanti in problemele cosmice — arhitectulzborurilor cosmice —; spunea in anul 1964: II. Oberth afost primul care, in legatura cu ideea unui zbor cosmic real,a luat rigla de calcul si a elaborat con- cepte si planuri deconstructie calculate numeric... Cu o claritate profeticd, H.Oberth a descris toate elementele esentiale ale rachete- lornoastre mari, care tree deseori drept cuceriri ale ultimilorani''. Acest fapt este confirmat si de aprecierile unorscriitori; astfel: in lucrarea Omul si spatiul de ArthurC. Clarke (New York, 1964) se aratd: „Este curios faptul cdromdnul Hermann Oberth ca si K.E. Tiolkovski si.R.H.Goddard si-au cistigat existenta ca profesoriu.

Situarea in rindul celor 4 „stele pdmintestiu care au deschis drumul spre Cosmos este sustinutd de realizarile reeunoscute ale acestuia. 11. Oberth a purtat corespondenta cu K.E.Tiolltovski. Iatd ce-v scria printre altele acestuia, in 1929: „Eu, se intelege, sint ultimul care, ar pune la indoiala priorilatea si

3 Wernher von Braun (1912 — 1971), savant american de origine germana, stabilit in 1945 in S.U.A. si devenit cet3tean american in 1955.

aportul jdumneavoastra in problema rachetelor si regret cd nu am auzit despre dv. mai ina-tnle de 1925.... V« fi probabil interesant de cunoscut cd eu am reus'd sdcomtnuesc tin motor ca ajutaj cu benzind de caresint multu- in.il. din toatepunctelc. de. vedere.

1‘irul in prernt strddania de a construi o rachetd folositoare nu a this la re:iill.alr din cauza greutatilor intimpinate. In prezent deci, iliiinuil sprecerc.elarea spatiului cu aparate reactive poate fi deschisu.

In tneheierea unci alte scrisori, II. Oberth spunea:Dv. ati aprinso f/iicdrd pe care nu o vom lasa sd se stingd, pind ce visul cel mai In- <lril:ri,e(al omsnirii nu va fi indeplinitu.

In Luna iunie 1972, am avut fericita ocazie de a discuta cu H. Oberth lasesiunea jubiliara organizata de Academia R.S. Romania in, onoarea sa. Amascultat fapte si inttmplari trdite si create de acest mu si mi-au ramasimpresiile puternice despre un mare savant care dtipd ce a dat — impreunacu altii, bineinteles — omului „cale libera spre stele“ nu are astimpdr nici lapensie. A vorbit despre crearea In deceniilc vi.itoa.re a unor oglinzi uria.se,cu ajutorul car ora fit piili'ii fi tram for miild energia solard in energie electricasi cu ajutorul accslfi.a se vor pulea. topi, ghitlurile polare, vor putea fi Humi-liate lari, intregi, vor fi transformate liniiturile polare in grddini in- floritoareetc.

Cucerirea spatiului, in afara rezultatelor care sint exlraordinare prin ineditsi nivelul at ins, a antrenat practic toate ramuj'ile stiintei si, lehnicii,, a,solicitat contributii din toate domeniile si a dat posibi- litale spiritului umansd se regenereze, sd se fortifice si sd se dez- volte print run consum intern deinteligentd.

Beneficiile aduse stiintei si tehnicii, cunoasterii gene,rale, omului in ultimainstantd, sint numeroase si eunoscute, ele justified incdo data afirmatia generald cd cercetarea stiintifica nu rdmlne datoare -material vorbind — si cd ea isi Imparte generos rezultatele catre societate,intr-un mod loial, impunind prin acest mod, noi stimuli pentru dezvoltarea saneintreruptd si accelerata.

Doresc sd fac in continuare uncle suecinte aprecieri asupra lucrarii defata — pe care o consider incd un „episod“ si tot inedit al „serialuluiu pe

care de citiva ani buni, ni-l prezintd conf. dr. ing.Florin Zaganescu, serial, in care se includ — pe lingd un volum im- presionantde informatii destul de greu de stdpinit in acest domeniu exploziv —sinumeroase consideratii personale pertinente, la care subscriu in totalitate.

Prima apreciere se refera la faptul cd discutia generata de titlul lucrariieste astfel condusd incit cititorul ia contact treptat cu proble- melc inedite aleCosmosului pentru cd i se dd posibilitatea sd facd apel la cunostintele pe carele are despre om ca fiintd „exclusiv terestrd" ;

A doua apreciere este generata de optimismul robust si rafina- mentul cucare sint prezentate, comentate si interpretate eomplexele fenomene pe caretrebuie sd le cunoascd si sd le stdpineascd oamenii care cictiveaza in spatiulcosmic;

A treia apreciere pleaca de la constatarea cd autorul se sprijina ne unmare, volum de cunostinte din domenii conexe profesiunii sale, si acest faptconferd autenticitate si credibilitate consideratiilor personate pe care le face.

Consider cd nu este cazul sa Idrgesc mai mult prezentarea lucra- riiintrucit cititorul domic de cunoastere poate gasi in lectura ei multe raspunsurila intrebari pe care incd nu si le-a pus.

Apreciez cd aparitia lucrarii, in Editura Albatros, se inscrie pe deplin inDirectivele Congresului al XI11-lea al Partidului Comu- nist Roman cu privire ladezvoltarea economico-sociald a Rom&niei in cincinalul 1986—1990 siorientarile de perspectivd pind in anul 2000, in care se aratd cd „Cercetareastiintifica romaneascd va. participa in mod sustinut la eforturileinternationale pentru studii, ... si in domanial spatial

General-maior dr. ing. STEFAN ISPA

SC A I ’ t T l l l i l l l , I

N i.CUNOSCUTVL COSMOS, A TIT DT AMPLU STUDIA TL.

Termobarocamera, o incapere complet etansa, cu un volum tie pind la zed de metrieubi si avind costuri de ordinul milioanelor de dolari, in interiorul careia presiuneasi tempera/,ura mediului, cu a densitate reglatd, pot varia in lirnita foarte largi,conform dorintei experimentatorului. Ea scrvcslc, penlru simularea conditiilor caredomnesc in ahnosfera Irudtd si, in Cosmos, in scopul studierii comportamentuluiorganismelor vii si al aparatelor destinate sd ajunga pe magistralele spatiului... Oasemened instalatie a fost folositd pentru tratarea de batrinefe“ a circa 5000volume datind din secolul a], XlX-lea: prin vidare ele au fost „curatate“ de 400 I deapd acidulatd (provenitd din umiditatea atmosferica si din procesal de fabricate invremea tiparirii lor!), au fost apoi „spalate“ cu, an gaz special, neutralizant, fiindrestituite intacte bibliotecii Congresului Statelor Unite...

(Buletin de informatii NASA)

DE FAPT, IN CE CONSTA ATMOSFERA TERESTRA?...

Inca din antichitate oamenii nazuiau sa seinalte in vazduh, zburind asemenea pasarilor,caci ei credeau ca atmosfera se intinde faralimite, catre Soare si celelalte astre pe carele vedeau stralucind pe cer. Astfel, inlegenda despre Dedal si fiul sau Icar, se arataca arhitectul Dedal, fiind inchis impreuna cufiul sau in labirintul din insula Greta denemilosul rege Minos, spre a-1 impiedica sa maifaca asemenea constructs minunate si pentru altrege, a incercat sa se salveze pe caleaaerului. In acest scop, ingeniosul ar- hitectconstruieste, pentru el si pentru fiul sau,aripi din pene de pasare, pe care le-a lipit cuceara. Apropiindu-se prea mult de Spare, cearase topeste din cauza caldurii, iar imprudentulIcar cade si se ineaca in marea numita deatunci „marea icariana“... Tot o dovada caanticii apreciau oceanul aerian ca fiind faralimite, este si lucrarea 0 poveste adevarata, incare scriitorul satiric grec Lucian dinSamosata (125—180 e.n.) imagineaza deplasareain Luna a navei calatorului Odiseu ca urmare aunei furtuni, care a ridicat cu mare forta navalui Odiseu si a facut-o sa evolueze prin aer:

eram astfel suspendati intre cer sipamint, unde amstat astfel sapte zile si sapte nopti; in cea de-aopta am observat

o intindere de pamint, ca o insula rotunda si stralucitoare. Dupa ce am acostat, am observat ca era cultivata si deci locuita, desi nici un locuitor nu se vedea atunci..." Scriitorul grec, chiar daca si-a intitulat

manuscrisul 0 poveste adevarata, a avut prevederea sa mentioneze in prefata cartii: „... aceste lucruri nu au fost nici vazute,nici incercate de nimeni...“. Cartea lui Lucian din Samo- sataa fost reeditata in limba greaca de cinci ori, iar insusi astronomul Johannes Kepler (1571—1630) si-a asumat sarcina s-o traduca in latina. Poate sub influenta lui Lucian va scrieKepler lucrarea de anticipatie stiintifica intitulata Somnium,tiparita in anul 1631, la un an dupa incetarea din viata a savantului. Astro

-nonvul afirma inl.ro scrisoare din 1629 ca, desi nu este convins cazborul spre Lunil va I i posibil pentru om, deoarece Luna nu are atmosferasimilara cu a Terrei, totusi in ziua cind vom fi alun- {iat.i de pe IVi mini., c.ortea mea va fi un ghid pentru peregrinii ajnn.si pel,uim...“. Zborul prin Cosmos se pare ca a pasionat, in iocoIuI nl \VMlea, si pe oamenii bisericii: in 1638, episcopul imii' Ii'/, I ’mih i(iodwin publica Omul In Luna sau ciuclata calatorie n ih'iiil.iirirritlui spaniol DomingoGonzales, in care eroul folosesteo Manic raleasca foarte usoara, trasa de... un cird de lebede! Altcpisrop cnglez ajunge, in 1655, la a treia editie a lucrarii de anti-cipate Descoperirea oamemlor pe Lund, in care se ajunge pe astrul noptiifolosind o caruta foarte usoara si comoda... Singurui lucru pe careautorul, John Wilkins, il uita, este motorul acestui vehicul destinat,zborului prin cer, catre Selena!

★ ★

Al i nos fern l.eresl.ra reprezinta un invelis gazos al Pamintului,caic se deplasea/.ii Impreuna cu acesta in spatiu, partea sa inferi-o.mm parliciplml ciccliv la rolal.ia planetei. De remarcat ca masaHimosli'rei csl,e a milioana parte din cea a planetei, cintarind to-Iusi 5,3 inilioane de miliarde de tone! Si cind ne gindim ca peste 60%din acest urias invelis gazos, ale carui limite inferioare atingsuprafata planetei noastre, iar cele superioare depasesc 2 000—3 000 km, se gaseste in primii 30 km de la sol. Densitatea atmosfereiterestre la nivelul marii este de 1,23 kg/m3 sau de circa 1019

parfieule/cm3,pentru cala altitudineade 1000 kmsa scadalanumai 1.0*parlicule/cm3, iar la 1 500 km altitudine sa fie de circa 1015 ori maimica decit la nivelul marii. Impartirea atmosferei in diferite zonese poate face in raport de mai multe criterii, luind in consideraretempera tura, natura miscarii particulelor ce o compun, ionizareagazelor componente, compozitia chimica etc., aceasta avind, evident,un caracter conven^ionaj.

tusi, nu se poate abandona cunoasterea atmosferei la

Prin atmosfera inalta se intelege zona incepind de la altitudinea de150 km, studiata in prezent cu ajutorul rachetelor astrofizice si asatelitilor artificiali; aceasta zona este cea mai importanta pentrua carei cunoastere s-au intreprins studii sistematice, in special in

perioada anilor inainte de lansarea in Cosmos a primi- lorcosmonaul.i, dar care au continuat, deoarece zborrd omului in

apropierea Pamintului ramine una dintre cele mai importante activitatiaslvronautice ale umanitatii sfirsitului de mileniu... To-

altitudini Isi mai mici, macar si pentru faptul ca larevenirea din spatiu, omul instalat in cabina spatiala,traverseaza, cu viteze cosmice, patura cea mai densa aatmosferei, unde au loc citeva fenomene dificile pe caretrebuie sa le depaseasca: deceleratii si incalziriputernice ale cabinei, intreruperea legaturii radio cusolul etc.

Luind in considerare variatia temperaturii cualtitudinea se pot distinge urmatoarele zone:troposfera, pina la inaltimea de 10 km, in caretemperatura scade cu cite 6,5° la fiecare mie de me-tri; stratosfera, care se extinde cam pina la 50 km, siin care la inceput temperatura se mentine constanta (223K) apoi creste usor, ajungind aproape de 270 K la limitasuperioara, in special ca urmare a absorbtiei de catreozon a radiatiei ultraviolete solare (stratul cunoscutsub denumirea de ozonosfera, in care concen- tratiamaxima este cam la 35 km); urmeaza mezosfera, unde tem-peratura incepe sa scada, ajungind, la 90 km, la numai185 K. Aici este. stratul numit mezopauza, de la caretemperatura incepe sa creasca, regiunea fiind in generaldenumita termosfera si extinzindu-se la peste 400 km,ajungind chiar la 500 km altitudine, unde temperaturilemediului pot atinge chiar 1 000 K! Aceasta se explicaastfel: datorita micsorarii densitatii o data cucresterea altitudinii, ciocnirile dintre componentiiatmosferei devin tot mai rare (daca la nivelul mariiliberul parcurs mediu este de 6,6 X 10~4m, el devine 100km la altitudinea de 500 km si circa 6 000 km lainaltimea de 1 000 km!

Zona atmosferei inalte, in care particulele sedeplaseaza numai sub influenta atractiei terestre,descriind, in raport de viteza lor, elipse, parabole sauhiperbole, ca niste sateliti microscopici (!), poartadenumirea de exosfera si incepe, teoretic, de la 500 kmaltitudine, unde liberul parcurs mediu este comparabilca marime chiar cu altitudinea respectiva! Temperaturain exosfera creste, depinzind determinant de activitateasolara si geomagnetica precum si de perioada de zi orinoapte. Astfel, in cazul minimului activitatii solaretemperatura este si noaptea de 600 K, putind ajungeziua, si in cazul maximului activitatii solare, la peste1000 K! Mei mult, in cazul unor activitati solareintense, excep- tionale, care determina si perturbatiigeomagnetice, temperatura poate depasi 2 000—2 500 K; ince priveste grosimea exosferei, aceasta depinde detemperatura, ca si compozitia acesteia: la

000 km si 600 K predomina atomii de hidrogen, in timp ce la aceeasi altitudine, dar la 1 100 K se gaseste mai mult heliu, oxi

genul fiind predominant in cazul mentineriialtitudinii, dar la o temperatura de 2 000 K!5

Studiul frinarii satelitilor artificiali inatmosfera terestra a pus in evidenta variatii aledensitatii si temperaturii exosferei, in raport deactivitatea solara. Efectul acestei activitati sepoate observa urmarind oscilatia de 27 de zile adensitatii si temperaturii exosferei datoritarotatiei sinodice a Soarelui, prin care regiu- uileactive ale Soarelui (emitatoare de radiatii X siultraviolete), revin la meridianul solar central.Reactia atmosferei inalte la modificarile fluxurilorrespective de radiatii ale Soarelui nu este delocinstantanee, ci se produce in medie dupa circa 30 deore. Variatia diurna a densitatii prezinta maximulla orele 14,4 si minimul la 2,4 dimineata, in timpce temperatura are maximul la16,5 si minimul la 4,5 dimineata! Pozitia inlatitudine a locurilor cu temperatura cea mai inaltasi cea mai coborita — in cursul variatiei diurne —se schimba cu anotimpul! Se poate observa sio variatie a compozitiei chimice, care s-a doveditca nu depinde numai de variatia temperaturii; lafel, nu _sint inca elucidate cauzele v,iriali('isemianuale a compozitiei. in schimb, variatia anulimp liititndine a compozil/iei atmosferei inalte afost pusa in evident,a < u njutorul unorspectrometre de masa amplasate pe radiclegeol’izice, precum si folosind sa.telil.iiartificiali; astfel, heliul este de circa 10 ori maiabundent iarna decit vara...

Desigur, problema este foarte complicata, dar deea trebuie tinut seama atunci cind se calculeazatraiectoriile prin atmosfera inalta a navelorcosmice-satelit cu echipaj la bord, deoarece areimplicatii privind durata de viata a acestor aparatespatiale si, mai ales, corectiile ce trebuie

5 Evident, nu ne referim la temperaturi care ar putea fi mJsurate scojind,de exemplu, un termometru din... nava cosmicft (!), ci este vorba de temperaturiexosferice, corespunzitoare unor densitS.|,i de particule cu energii inalte, proprii straLurilor respective ale ionosferei. In calitate de m&rime caracte- risticS stilrii ionosferice, temperatura indicS. viteza medie patratici a particu- delor din acol domeniu al spa{.iului periterestru.

efectuate, automat sau manual, atunci cind urmeaza ase realiza cuplaje cu statii automate stiintifice(sau cu echipaj), dar care se afla de mult timp inspatiu (cazul statiilor orbitale stiintifice„Saliut“. Foarte interesante sint, mai recent,modelele matematice de atmosfera inalta, la careconcura institute specializate, dotate cuealculatoare electronice din cele mai puternice.

zona foarte interesanta a atmosferei inalte o constitute ionosfera, regiune in care predomina atomii si moleculele ionizat

sub influenta radiatiei ultraviolete solare; limitainferioara a ionosferei este situata la altitudineaunde apare o concentratie suficient de mare departicule electrizate (ioni si electroni). In timpulzilei, limita inferioara a ionosferei coboara la 50—60km, iar noaptea ajunge la 80—85 km, in timp ce ltmitasuperioara atinge exosfera ('1 200 km si peste) si, prinextensie, poate fi considerate la 18 000-20 000 km.

Caracteristic ionosferei este numarul N de electronipe cm3, care atinge valori maxime (2x 105—5x 106) intr-obanda cuprinsa intre 250 si 400 km. In functie de acestmaxim se defineste ionosfera inferioara si ceasuperioara; cea inferioara este divizata in mai rnultestraturi. Stratul D, situat intre 50 si 85 km, cuprindemolecule ionizate de oxigen (O^) si oxid de azot (NO+),gradul de ionizare este scazut si foarte variabil, iar Neste cuprins intre1 000 si 5 000. Reflectate de ionosfera, radioundelemedii si scurte sint puternic absorbite de acest stratcare, pentru undele lungi joaca rol de strat reflectant.Stratul E, situat intre 90 si 120 km, prezinta un primmaxim pentru N (3 x10s), precum si citeva maximesecundare (pina la 10® electroni/cm3); el este constituitin principal din molecule ionizate de oxigen (OJ), sioxigen atomic ionizat (0+). Deasupra se situeaza stratulF, cuprinzind doua sub- straturi, F1 si F2 (cel cu Nmaxim), care este compus in principal din molecule siatomi ionizati de oxigen ca si din molecule ionizate deazot (Nj). In prima parte a ionosferei superioare, de la300 la 400 km, predomina atomii ionizati de oxigen, darapar si ioni de heliu, de azot si protoni. Dincolo de 1200 km, predomina protonii, heliul ionizat

reprezentind doar 1—?% din numarul total de ioni.Densitatea electronica scade treptat cu altitudinea,ajungind ca in timp ce la 1 000 km este de 105, la 20 000km sa fie de numai 10 electroni/cm3!

O alta marime caracteristica starii ionosferei este temperatura, care indica viteza medie patratica a particulelor din spatiul periterestru. Interactiunea dintre un vehicul spatial si plasma rarefiata rece depinde de viteza vehiculului si de energia jilasmei, adica de vitezele particulelor componente. Ca si in celelalte regiuni ale atmosferei inalte, si in ionosfera compozitia acestei zone depinde de activitatea solara si de cea geomagnetica; in cuprinsul ionosferei particulele ionizate/electrizate se deplaseaza pe traiectorii in forma de spirala in lungul liniilor de cimp magnetic, exe- cutind miscari de precesie (rotatii in jurul unei axe care descrie suprafata laterala a unui con). Ca urmare a acestei precesii, ionosfera se prezinta magnetic ca un mediu anizotrop si birefringen

tpentru ioni si electroni, eare se deplaseaza in sensuri opuse. Iono-sl'era complica procesul de propagare a undelor radio, provocindpolarizari, reflexii duble, fluctuatii etc. Desi cunoscuta din 1878 -1889 si sludiata din 1925 cu ajutorul undelor radio, ionosfera csl.edin ce In cc mai bine cunoscuta de-abia de lalansarile de sate- lil iarl.ilicinli ai Pamintului. Datele obtinute au fost de maximaunpurl,'inla pentru stabilirea exacta a propagarii radioundelor, In t1

per ini la emnunicatiile la distante mari si foarte mari, eventualeluar en salelil/ii si navele cosmice si statiile interplanetare. Ca upara to de sludiere a ionosferei, se mentioneaza ionosondele, son- delepentru determinarea concentratiilor de electroni (numite si sondeLangmuir), spectrometrele de masa, sondele de plasma, riometrele etc.In general, o ionosonda montata pe un satelit de cercetari stiintificeprivind caracteristicile ionosferei cuprinde un emitator cu impulsuride inalta frecventa, un receptor, un indicator al fluxurilor deelectroni, dispozitive de sincronizare si de eta- lonare, un generatorde comanda, surse de energie etc.

DE UNDE INCEPE, DECI, COSMOSUL?

Din cele de mai inainte s-a vazut cit de ampla si diversificata estemantaua gazoasa care inconjoara, ca un briu tot mai rarefiat InInallime, planeta noastra. De fapt, pentru omul obisnuit atmo- sferaeste reprezentata de sediul vinturilor si al norilor, al ploilor si alcelurilor, neinteresindu-1 aproape de loc ce se petrece la marilealtitudini, unde se ridica aeronavele cu reactie. Din contra, pepilotul acestora 11 preocupa doar acea parte a atmosferei care seintinde pina la altitudini de cel mult 35 km, pina unde are si tabelede date ale atmosferei asa-numite standard; de acolo mai departe el numai este interesat, avioanele zburind cel mult la asemenea altitudini,si nu toate, ci doar cele experimentale!

a trebuit sa se intre in era racheteior si a satelitilorartificiali pentru a patrunde numeroasele taine ale

Daca pentru cei care organizeaza expeditii pe munti deosebit de inalli(Himalaya, de exemplu), de o deosebita insemnatate este cunoa^tereaatmosferei pina la altitudini de 8 000—9 000 m, in schimb po l iziiienii si meteorologii care analizeaza fizica atmosferei inalte ii

preocupa fenomenele ce se desfasoara la inaltimi de 30 — 200 km. Defapt, pin;'- acum un sfert de secol, se aprecia ca straturile gazoai

c atmosferice nu ar depasi 800 — 1 000 km altitudine;

atmosferei, ale carei granite superioare au fost multdeplasate in inaltime.

Si totusi, de unde incepe Cosmosul? Din punct devedere al dreptului international aeronautic,suveranitatea unui stat se ■exercita, evident desuprateritoriului statului respectiv, pina la Inaltimea de150 km1; mai mult, reglementarile in vigoare in Sta- teleUnite acorda statutul de astronaut oricarui pilot deavion experimental care a depasit in zbor verificat prinaparate, altitudinea de 90 km! Deci Neil Armstrong siceilalti piloti de la baza aeriana Edwards a forteloraeriene militare americane, care se antrenau pe avionulhipersonic2 X-15 pentru a cunoaste calitatile primuluiplanor cosmic, „erau“ deja astronauti inainte ca Gagarinsau Glenn sa se fi avintat pe orbite de satelitartificial al Terrei!...

Atmosfera inalta cuprinde fenomene din cele maidiverse si multe dintre ele, asa cum s-a putut vedea,sint prea putin cunoscute de marele public; pilotiicunosc o serie de secrete ale acesteia si, mai ales, cumse „apara“ de cei care vor sa-i „smulga“ secretele faraa fi inarmati cu cunostintele stiintifice si mijloaceletehnice necesare.

f Se poate aprecia ca spatiul cosmic, sau Cosmosulcum se mai numeste, incepe de acolo de unde se sfirsesteatmosfera inalta? Desigur, o intrebare logica si am fiindrituiti si chiar indemnati oarecum sa raspundemafirmativ la ea; dar, daca am incerca sa dam o definitieCosmosului, ar trebui sa facem urmatoarea afir- matie:se intelege prin Cosmos acel spatiu care se intindedincolo de limitele atmosferei terestre si care estecaracterizat prin lipsa atmosferei (asa cum se cunoastedin aeronautica), existenta radiatiilor emise de Soaresi provenite din adincimile Universuhii, existenta anumeroase cimpuri de forte electrice, magnetice, gra-vitationale etc. Or, din aceasta definitie, desigurincomplete, rezulta ca unele din proprietatileCosmosului le intilnim si in interiorul atmosfereiinalte a Terrei, unde s-a mentionat existentadiferitelor radiatii, a plasmelor din particuleionizate, a diferitelor cimpuri de forte, a viduluidestul de inaintat etc. Astfel incit, inca inainte de aiesi din limitele acceptate astazi pentru granitaatmosferei inalte, omul-astronaut are deja de facut fataperico- lelor proprii zborului cosmic!

0 Exists tendinta unor organismo statale de a incercacoborirea acestei limite la 100 km.

1 Cu viteze de 5 ori superioare celei de propagare asunetului pentru o anumitfi. altitudine de zbor.

Daca patrunderii tot mai adinci in oceanul aerian i-au fostdedicate vietile pionierilor aeronauticii, fie ei piloti ori construc-tori de aeronave, oameni de mare curaj si inalta competenta pro-fesionala, totusi pionierii zborurilor cosmice au fost mult mai deadmirat. Cauza? Oceanul aerian, atmosfera, parea totusi mai accesibilaomului, era oarecum mai apropiata, ca mediu in care omul s-a nascut sis-a dezvoltat generatie dupa generatie; in schimb profunzimileCosmosului, ceea ce este „dincolo“ de granitele atmosferei, trebuie safi provocat totdeauna, chiar celor mai indrazneti, un sentiment deteama, teama fata de necunoscut, un domeniu pe care nimeni nu 1-apatruns, in care desigur domnesc pericole din cele mai necunoscute...Oare ce o fi simtit cosmonautul Leonov atunci cind a iesit in afaraperetilor protectori ai cabinei navei „Yostok“, „pasind“ in neant? Cumau rationat constructorii cabinelor cosmice care i-au purtat peorbita pe Gagarin si pe Glenn, precum si pe urmasii lor la comenzileastronavelor, atunci cind au proiectat un vehicul care trebuia saajute pe un pamintean sa zboare in „necunoscut“ si sa revina teafar deacolo?!?...

Yisul omului de a zbura s-a impletit in ultimii zeci de ani cu celde a atinge profunzimile Cosmosului, de a cunoaste „Necunos- . ulul“,spaliilc unde domnesc vidul si radiatiile ionizante, unde acccleral-iile (pozitivo sji negative) dcpasesc tot ce a incercat vreo- datfivreun pamintean pe scoarta planetei natale, unde „pindesc“ cimpuri deforte necunoscute sau goluri negre cu efecte mortale, unde particulemeteoritice, calatorind cu sute de mii de km pe ora, pot provocaavarierea sau chiar distrugerea celei mai sofisticate si protejatecabine cosmice...

§i totusi, pentru acest maret tel au trait si lucrat intreaga lorviata, Konstantin Tiolkovski si Hermann Oberth, Robert Goddard si AriSternfeld, Alexandru Ciurcu si Robert Esnault- Pelterie, HermannGanswindt si George Bothezat, Ivan Mescerski si Eugen Sanger,Friedrich Tander si Theodore von Karman, Serghei Korolev si Wernhervon Braun, Max Yalier si Mihail Ti- honravov, Rolf Engel si FrankMalina, George Pendray si Louis Damblanc, Luigi Crocco si AlexandreAnnanof, Walter Hohmann si Johannes Winkler, Nikolai Rinin si NicolaeYaideanu...A proape toti savantii mentionati anterior s-au preocupat, cu mare alentie, de caracteristicile atmosferei inalte, de modul de zbor in afara atmosferei, de proprietatile si caracteristicile Cosmosului apropiat si ale celui indepartat. De fapt, cele doua notiuni nu sint destui de bine precizate, nici in actualele tratate privind astronautica, ole nefiind elucidate (se apreciaza ca prin Cosmosul

apropiat. trebuie avut in vedere domeniul din spatiu unde se maimanifests, atractia gravitations la a Terrei, sufieienta pentru a filuata in consideratie atunci cind se calculeaza traiectoriile vehicu-ielor spatiale orbitale sau planetare).

Cunoasterea Cosmosului, patrunderea omului tot mai adinc inprofunzimile acestuia, au fost telurile celor care au militat pentruzborul omului in afara atmosferei terestre. „... Pamintul nu esteunicul sediu al vietii. In sistemul nostru metagalactic exista sute demilioane de galaxii, iar fiecare galaxie poate fi formata din miliardesi sute de miliarde de stele. Chiar si in Galaxia noastra, care cu-prinde aproximativ 150 milia,rde de stele, pot exista sute de mii deplanete pe care sa existe viata...“ Cu aceste profetice cuvinte seIncheie editia din 1961 a cunoscutei lucrari Viata In Univers, elaborate desavantii sovietici A.I. Oparin si Y.G. Fesenkov, oameni de stiintacare au contribuit determinant la analiza pe baze stiintifice afenomenului care constituie ratiunea existentei astronauticii:posibilitatea vietii si a activitatii omului in Cosmos!...

DECOMPRESIUNEA, UN PERIGOL CUNOSCUT DE... 300 DE ANI!

Se poate spune ca primul pericol este intilnit de omul in drum■spre marile inaltimi, inca de la ridicarea sa la modesta altitudinede... citeva, mii de metri! Organismul uman este deja amenintat deanoxie, de cind omul se urea pe un munte mai inalt de 3 000 —

la 3 000—4 000 km, peste 90% din imensul volum alinvelisului gazos al „minunatei piano to albastre“(cum au denumit calatorii cosniici plaiiol.ilTerra, do la euloarea predominant albastra vazutadin spatiu) e:;|.e cniiceiilrata intr-un stratsubtire de numai... 30 km!

Modicii i iino i de nil.I'el ca si pilolii carese antreneaza la Ihii'im miieni |m111ni vii|,imrele'/.Ixiruri record stratosferice — ca 111; |.ir<11,

000 m si, asa cum a aratat in studiile sale dr. Paul Bert, „raul dealtitudine14 este provocat de scaderea presiunii partiale a oxi-genului din aer, ceea ce antreneaza, la rindul ei, diminuarca

canti- tatii si a presiunii acestui gaz vital in singe... Se stieca, desi proportiile gazelor componente din aer (78% azot, 21%oxigen si 1% gaze rare) ramin aceleasi in altitudine, totusi pemasura ce aceasta creste, a.erul devine tot mai rajefiat;in cepriveste presiunea barometrica, daca este de 760 mm col. Hg lanivelul marii, ea va scadea la 50% la inaltimea de 5 500 m, apoiajunge la numai un sfert la 10 400 m, respectiv la 1/10 la 16 km

altitudine; incepind de la Inaltimea de 30 000 m presiuneabarometrica se masoara in... micrometri! Deci, desi teoretic

atmosfera terest.ra se intinde pina

in di'viiii', leiirel.ii', imposibilii Inc.eptnd dela altitudinea de I i '.nu in, mule priv iimenbnmmolricit a mediului gazos atmo- I'erir e:;l.eei'iiln < 11 ren n gn/iiliii dm alvodlolopulmonare; desigur, diriciill.a(.ile do rospirn(.ieapar mull mai devreme, respectiv la nll.il udinimull, mai mid, condudud in final la pierdereacunostin- l,ei si chiar la decesul imprudentuluicare nu si-a asigurat mijloace nrlil'iciale derespiratie. Observarea suportarii fenomenelor afe-ronte lipsei de aer la diferiti subiecti aevidentiat rezistenta diferita a unora fata deeeilalti, faptul ca oamenii care s-au nascut (silo- cuiesc) in zonele montane sint mai rezistentidecit cei rezidenti la ses, dar si faptul ca sepoate cistiga un grad tot mai ridicat de adap- labilitate prin antrenament special. Aceasta este siparerea antre- noi'ilor de diferite disciplinesportive, care au putut sa aprecieze conereteficienta unor asemenea antrenamente atunci cind auavut de pregatit loturi ale sportivilor destinatisa sutina campionate in regiuni situate laaltitudine.

Primul care a descris simptomele „bolii deinaltime“ a fost calugarul iezuit Jose d’Acostacare, la finele secolului al XVI-lea dedica acesterinduri calatoriei interesante, dar si periculoase,pe mini din cele mai inalte virfuri ale muntilorperuani — Paricaca:

Am fost prins de astfel de dureri, de singerari si vomismente, incit amcre/.ut ca-mi voi da sufletul. Am ajuns chiar sa pierd singe pe guru. Sint sigur ca daca acel rau ar fi durat, as fi murit cu siguranta...“ Intre 7 500 si 8000 m orice organism normal, chiar si antrenat pentru ascensiuni la altitudini ridicate, sufera de pierderea cunostintei, apoi urmeaza decesul, la scurt interval. Peri- colul este cu atit mai mare cu cit „boala de altitudine'4 apare fara V T O O pregatire anterioara;mai mult chiar, primele simptome fiind de euforie. Si aici primul care a facut o descriere a fost tot un calator celebru: este vorba de aeronautul si constructorul de dirija- bile Gaston Tissandier (1843 — 1899), singurul supravietuitor al tragicei expeditii din 1875, efectuata intr-un balon-stratostat impreuna cu aerostierii Groce-Spinelli si Sivel, ambii morti in urma anoxiei. Tissandier isi aminteste despre brusca stare de euforie

de fericire interioara, care 1-a cuprins deodata,inainte de a cadea in starea de inconstienta.

„Euforia de altitudine" a fost suportata de maimulti piloti in perioada aviatiei eroice a anilor 1910—1914, care descriau starea de autoincredere si veseliedeosebita ce-i cuprindea, facindu-i fie sa execute

figuri acrobatice din cele mai periculoase si greu deimaginat, fie sa piarda chiar controlul aparatelor pecare le pilo- tau. Unul din primele studii sistematiceprivind comportarea psihica a pilotilor supusi inbarocamera, la diferite stadii de decom- presiune, afost efectuat in timpul celui de-al doilea razboimondial, la baza aeriana Farnborough a fortelor aerieneregale britanice, de medicul militar R. Maycock; acestaa descris fenomenele care insoteau coborireapresiunii in barocamera asupra pilotilor testa!i pentrurezistenta lor la ('enornenelo ce insoteau „raul dealtitudine11. Unii manifestau o exuberanta neobisnuitasi, evident, fara motiv, altii manifestau stari deviolenta, izbucnind brusc in invective cu sau faraadresa, si asa mai departe, toti sfirsind intr-o starede slabiciune generala si progresiva, imposibilitateade a mai rationa si, imediat dupa aceasta, o starebrusca de inconstienta.

Evident, in perioada de pregatire a primelor zboruristratosferice si, in special, a celor cosmice, a fostpusa la punct si o tehnica avansata privind urmarireafenomenelor din sofisticatele termobarocamere moderne.Organismul pilotilor supusi treptat testelor dedecompresiune, cu sau fara simularea fenomenelortermice ce insotesc zborurile in atmosfera inalta sauin spatiul cosmic, gazduieste numerosi capta.tori sisenzori ai functiilor vitale, care sint inscrise subforma de diagrame, pe ecrane catodice, sau apar subforma zecilor de mii de valori numerice, inregistratepe diferite tipuri de memorii, evidentiind medicilor cese petrece secunda cu secunda in termobarocamera.Asemenea tehnici an permis simularea conditiilor careapar pina la altitudini-record de 240 km f!), desiesential pentru organismul uman este pragul cuprinsintre 3 000 si 5 500 m, unde apar primele tulburari, inspecial la nivelul cerebral, acolo unde se afla celulecare au nevoie vitala de oxigen si care anunta imediatlipsa acestui „gaz al vietii11 atit de necesar pentrucomponentele sistemului nervos central... Diminuareaprogresiva a capacitatilor intelectuale, acapacitatilor de perceptie, incapa.citatea de a maidistinge culorile, scaderea acuitatii vizuale,dificultati de rationament, deformarea scrierii sichiar erori fata de cea mai elementara gramatica sauaritmetica, evident.iaza aparitia si instalarea acesteigrave maladii, iar daca

experimental nu nr fi dozat si urmarit oontinuu, arputea provoca chiar moartea subiectului asupracaruia se efectueaza experientele respective...

At-it pentru pilot ii de avioane cu reactiedestinate sa evolueze la altitudini ridicate, cit sipentru cei din navele cosmice este deosebit deimportant sa se cunoasca simptomatica „bolii dealtitudine", dar si mai important este de a stirezerva de timp util pen- I ru a putea lua masuri deprotectie, acel asa-numit „timp al con- stiinteiutilizabile". Astfel, in cazul unei decomprimaribruste a cabinei cosmice, spre exemplu datoritaperforarii peretilor acesteia de catre unmicrometeorit, calatorii cosmici nu au la dispozitiedecit un timp foarte scurt pentru a-si salvavietile... Desigur, aceasta este completinsuficient, deoarece pentru a imbraca greoaielecostume de scafandri spatiali se cer mai multeminute chiar pentru astronautii bine antrenati lasol. Ce este de facut, pentru a nu se re'petatragedii ca aceea in care si-au pierdut viataechipajul navei cosmice „Soiuz 11“ (iunie 1971)? S-au propus mai multe solutii, uncle privindorganizarea structurala a peretilor cabineispatiale, hmIiIVI im il. orico porforare sa fieautomat si instantaneu inchisa, pii < 11111 ;;i princroijl.iicoii rn/.itrvoi de timp util datorita unuiantre- incnl cl'cctuHl, In sol. S a propus tuul.ilizarea unor ,,saci“ din material plasticspecial In care, In caz de decomprimare a cabineispa- l.iale, fiecare membru al echipajului se„inchide“ pentru a-si putea Imbraca in 2—3 minutescafandrul sau spatial...

In afara efectelor mai sus mentionate, reducereapresiunii barometrice produce inca un periculosfenomen fizic: aeroembo- lia: spre deosebire deoxigenul in exces care poate fi fixat de oxidul decarbon (si el in exces in cazul presiunilor preareduse), azotul este un gaz neutru si, ca urmare, seva degaja sub forma de bule, provocind gravetulburari ale cailor circulatorii. Acest fenomendevine evident inca de la altitudini de circa 9 000m, primele studii liind efectuate asupra sa din anul1940.

Omul in drum spre marile altitudini este, incepind de la inal- limea de19 000 m, pindit de un pericol si mai mare: deoarece presiunea barometrica este acum de circa 46 —48 mm col. Hg, li- chidele incep sa fiarba spontan de la temperatura de... 37°C, care este cluar temperatura normals a corpului uman! Se petrece un fenomen de-a dreptulgroaznic, singele incepind sa fiarba si sa provoace spargerea invelisului corpului uman... Nu se cunoaste decit un caz, acela al unuipilot american care a patruns in cabina baro

____________________ ' .-

camerei doar cu masca de oxigen, dorind sa experimentezesingur pina la ce altitudine poate rezista...

In perioada pregatiriizborului omului pe Luna,medicul 11, von Beckh din Statele Unite publica inciteva, articole rezultatele experimentelor efectuate cuajutorul animalelor (cimpanzei supusi timp de 5—20secunde la vid inaintat, care si-au revenit dupareanimare, fara perturbari functionale ireversibile!),pentru posibilitatea cresterii rezistenteiorganismului uman la decompri- marea brusca(„exploziva“).

Deoarece intre 20 000 si 35 000 m este concentratinvelisul de ozon al Terrei (ozonosfera, care constituieprotectia fata de radiatia ultravioleta a Soarelui),dincolo de 35 000 m trebuie deci luate precautii noi!...

Se cunosc proprietatile toxice ale ozonului, dar nudespre aceasta este vorba: asa cum vaporii de apaconstituie un fel de bariera in calea radiatieiinfrarosii solare, tot astfel stratul de ozonstratosferic, cuprins intre altitudinile care constituielimitele superioara si inferioara ale ozonosferei,participa activ la proprietatile filtrante aleatmosferei, reprezentind cea mai eficace stavila in fatara,diatiei u!tra,violete solare, care altfel ar fi depeste zece ori mai intensa decit la nivelul marii! Caurmare, atit pilotii de avioane supersonice, cit, maiales, cei din navele cosmice, trebuie dotati cu costumesi ca§ti special construite spre a realiza aceastanecesara protectie la radia,tia solara...

Este interesa,nt faptul ca fenomenul de absorbtie alradialiei ultraviolete de catre stratul de ozon (care,de fapt, depaseste ajti- tudinea. de 35 km, extinzindu-se pina la 55 km!), a fost si el descoperit cu multinainte de a se vorbi de avioane supersonice sau, maiales, de rachete si nave cosmice satelit: el a fost pusin evidenta in anul 1880, prin descoperirea, benzilorlui Hartley, cuprinse in spectrul solar intre lungimilede unda corespunzatoare la 0,21 si0, 32 micrometri. In ozonosfera temperatura prezinta unmaxim local (circa 0°C), corespunzatoare concentratieimaxime a ozonului (deci pe la altitudinea de 35 km),care determina incalzirea mediului. Formarea ozonuluiin a.tmosfera inalta constituie un proces reversibil,caxe poa,te fi influentat, in special prin poluajea,ozonului de catre produsele de ardere ale motoarelor cureactie, de eruptiile solare, de exploziile nucleare si,desi ar parea de neinte- les, de freonul cu ca,re sintumplute majoritatea spra,yurilor care se consuma incantitati exceptional de mari in prezent pe Terra I

ATENTIU! PERICOL METEORITIC.

In 1984 s-iui Impl'mit 120 de ani de cind astronomul A.S. Her-schel, folosind un binoclu previizut cu prisme, a observat spectrulurnxei luminooso a unui micrometeorit, atit de stralucitoare incit i sa acordat magnitudinea zero! Au trebuit sa treaca 33 de ani pentru ase introduce studiul meteoriior prin intermediul spectro- grafiei siapoi inca 55 de ani pentru obtinerea primelor spectro- grame in

infrarosu!Geea ce popular se cunoaste sub denumirea de stea cazatoare, este de

fapl un meteor, fenomen luminos vazut pe cer sub forma unei urmestralucitoare, lasata de trecerea rapida prin atmosfera inalta, laaltitudini cuprinse intre 80 si 125 km, a unei particule meteoritice(sau micrometeoritice), provenind din profunzimile Cosmosului.Fenomenul poate fi sporadic sau colectiv, ceea ce pourl.;i denumireade curent sau roi meteoric; in acest ultim caz, Iraiecloriilecomponenfelor par sa convearga, datorita unui efect dr piirs|ii‘c.l,ivft, in fr un punc.l, denumit radiant, de coordonate..mle slidci (HHU comefei) In dreptul careia este situat pe cerit -1 >c< • I i v id roi. In realitate, particulele componente aleroiului ineleorit ie si; deplaseaza pe orbite paralele si tot peasemenea traiec- lorii intra si in atmosfera terestra inalta, vitezalor aparenta fiind obtimita din compunerea vitezei lor pe orbita cuaceea a Terrei (intrucit Pamintul evolueaza pe orbita circumsolara cu30 km/s, iar la nivelul Pamintului viteza parabolica fata de Soare ameteo- rului este de 42 km/s, rezulta ca viteza micrometeoritilor lapa-1, runderea in atmosfera terestra este cuprinsa intre 12 si 72km/s!).

Cei mai stralucitori meteori sint in general insotiti de o diraluminoasa pe cerul nocturn, ce prezinta uneori chiar scinteieri, carepoate fi urmarita timp de citeva secunde sau de minute. Ob- servatiileprin radar furnizeaza concomitent viteza si altitudinea miiteoruluiurmarit. Dupa stralucirea produsa de urma unui meteor pe bolta cereascase poate determina energia cinetica a aces- luia in momentul intrariiin atmosfera terestra, presupunind cao anumita fractiune din aceasta se transforma in radiatie luminoasa.Cunoscind viteza meteorului, din expresia energiei cinetice se poate deduce cu usurinta masa acestuia care, pentru cea mai mare parte a micrometeoritilor este de numai citeva miligrame; in aceiasi timp, densitatea acestor particule este de ordinul a 0,

g/cm3, iar diametrele lor sint euprinse intre 0,1 si 100micrometri. TraiecLoria meteorilor in atmosfera terestrase determina fie prin fotografieri simultane de catredoua statii terestre, fie cu ajutorul radioecouluisemnalelor unui radar ca.re emite unde centimel lice cese reflecta atunci cind intilnesc urma unui meteor.Eficienta metodei radar rezulta din faptul ca intr-uninterval de cinci ani au fost detectati prin metodeoptice circa 10 000 de meteori, in timp ce prin metodaradar, aproxim ativ... 7 milioane!

Desigur, energia acestor componente, chiar si foartemici, este foarte ridicata, datorita vitezelor lorapreciabile: o particuia de micrometeorit cu diametrulde 6 mm este capabila sa perforezeo placa de aluminiu avind grosimea de 100 mm! Asemeneamicro- meteoriti sint extrem de rari, calculeledemonstrind ca o nava cosmica cu diametrul de 1,5 m,

care ar evolua pe o orbita ipotetica la altitudinea, de100 km, are probabilitatea de a se ciocni de unmicrometeorit de 1—2 mm o data la,... 100 de ani! Deci,„ploi!e de stele“, care aduc pe Terra zilnic intre 5 000si 10 000 t de pulbere cosmica (!), nu pa.r a, fi celemai periculoase, ele intilnindu-se foarte rar cusatelitii si navele cosmice cu echipaj la bord. Totusi,in afara eroziunii meteori dee, exercitata in specialasupra obiectivelor aparaturii optice si a hublourilorcabinelor spatiale, micrometeorit ii Isi fac din cind incind simtita o prezenta deloc de neglijat; astfel, douaemitatoare ale satelitului „Explorer-III“ (1958) au fostdeteriorate atunci cind acesta a avut „ambitia“, inluna, mai, sa Iraverseze roiul aquaridelor! La fel,savantii sovietici au anuntat ca intreruperea brusca, lafinele lunii octombrie 1959, a legaturii radio, custatin automata „Luna 3“ (care a fotografiat fata invi-zibila de pe Pamint a Selenei), a coincis cu traversareade catre respectivul robot spatial a roiului meteorica.1 orionidelor... Asemenea intreruperi ale legaturiiradio cu o nava cosmica cu echipaj la. bord, esteevident ca ar putea avea urmari din cele mai grave, maiales daca locul producerii lui, din punct de vedere altraiectoriei navei, se gaseste in apropierea unuiastru cu cimp gravitational important... Exista si oexperienta in acest sens, evident in cazul unei statiiautomate si nu aj unei na,ve cu echipaj:sta,tia ,,Mariner IV“ care, la 14—15 iulie 1965 atransmis primele fotografii ale solului martian, luatede la mica departare (9 850 km) de planeta, a fostdistrusa la 10 decembrie 1967 atunci cind a intilnit unroi de meteoriti mici, dar avind impresionantele vitezede 130 000—240 000 km/ora! Este si maiingrijoratorfaptul ca acest important roi meteoric nu a putut fidetectat in preala.bil, unii astronomi sustinind chiarca micro meteoritii din spatiu! iu-

terpla.netar (avind dimensiuni cuprinse intre 0,5 si 200 micrometri)s-ar deplasa totusi cu viteze mici, astfel incit le-ar trebui, pentrua parcurge 1000 km, ca,m... o luna!

Desi probabilitatea ca un asemenea accident sa se repete estefoarte mica, in nici un caz nu poate fi subestimata si neglijat peri-colul meteoritic. Principalele roiuri meteorice sint bine cunoscute,Pamintul intilnindu-le In miscarea sa periodica mereu in aceleasizone, iar maximul lor de activitate situindu-se intr-o anumitaperioada de timp bine precizata. Astfel, curentii meteorici poartachiar denumirea constelatiei, stelei sau chiar a cometei in dreptulcareia este plasat astronomic radiantul lor.

Studiul curentilor meteorici, inceput de pe timpul cunoscutu- luiastronom G. Schiaparelli (1835—1910), care a descoperit lega- turadintre roiul meteoric al perseidelor si cometa 1862 —III, a continuatmereu, astfel incit se cunosc perfect trajectoriile, maxi- I I I I II deactivitate, viteza, radiantul si chiar numarul de meteori I ><■ uni I

id,on do l.imp, pentru numeroase roiuri meteorice. Spre 0soniplu,loiuiiilolo, asociute cometei Tempel, au maximul de acti- viliiio In,111 iiiiii'mln'io, impliea circa 10 000 meteori la fiecare ora, Iii«11 H ulolo <' v<> I u i 11 d cu o vil,e/,a do 72 km/s! Mai dese,giacobi- uidolo, asocial,e comotoi Giacoliiui /aimer, I'ormeaza un roiin care numarul microinel.eorililor lumino^i, detectati. prin mijloaceradar, a ajuns sa depaseasca 20 000 particele! Viteza de peste 60 km/sposeda urmatorele roiuri meteorice: aquaridele, perseidele,orionidele, leonidele; cele mai multe roiuri meteorice au vitezecuprinse intre 30 si 40 km/s: virginidele, quadrantidele, cetidele,Uriel,idele, tauridele (draconidele), geminidele si ursidele. Cer-<;cli'irile s-au extins si asupra naturii micrometeoritilor care for-meaza curentii meteorici; astfel, ei au natura pietroasa sau feroasa,la altitudinile cuprinse intre 100 si 120 km, cei ferosi fiind deregula mai numerosi si cu viteze de evolutie mai mari.

Din observatiile spectrale s-a putut stabili ca meteoritii ferosi,care evolueaza cu 60 km/s la. altitudinea de 120 km, ating o temperahira de incandescenta abia cind sosesc la altitudinea de 100 km, undoajung la peste 2 500°C! In schimb meteoritii pietrosi porofji atingaceeasi temperatura de incandescenta, evoluind la altitudinea de 100km, doar prin simpla traversare a acestei zone cu 15 km/s! Fenomenuleste reprodus, in cazul micrometeoritilor pietrosi compact!, atuncicind acestia ating viteza de 30 km/s. Desigur, aceste studii extrem deinteresante pentru stabilirea naturii si comportariimicrometeoritilor din roiuriJe meteorice sint de natura a atrageatentia asupra pericolului meteoritic ce-J prezinta Cosmosul pentrunavele pilotate.

SINTEM PE FUNDUL UNUI OCEAN DE RADIATII

Daca in vechime se credea ca atmosfera si cerul albast.ru se intindpina la stelele stralucitoare, dupa memorabila experienta efectuata deJ. Perier, la sfaturile lui Blaise Pascal (1623 — 1662), cind aconstatat (1648), urcindu-se cu aparatele sale in virful mun- teluiPuy de Dome ca presiunea atmosferica scade cu altitudinea, lumeastiintifica a cazut in cealalta extrema, sustinind ideea vi- duluitotal care domneste in spatiul interplanetar.

Desi Cosmosul pastreaza inca numeroase taine, astazi se cunoastebine faptul ca el este departe de a fi vid; astronomii au descoperitsi fotografiat nori format! din atomi de hidrogen, aglo- merari depulbere cosmica, radiatii electromagnetice de diferite lungimi deunda, fluxuri de pa,rticule elementare mai mult ori mai putin grele,ale caror traiectorii depind substantial de cimpurile magnetice careprovin de la diferite corpuri ceresti... Dintre toti acesti...locatari ai Cosmosului, retin deosebit atentia radiatiile ionizante,deoarece ele sint in mod particular periculoa.se pentru astronaut!.Apreciem ca este aici necesar sa se prezinte citeva notiunifundamentale pentru intelegerea fenomenelor.

Prin radiatie cosmica se intelege acea radiatie corpusculara sielectroma.gnetica de energie ridicata, provenind fie din profunzimileCosmosului — radiatia cosmica primara —, fie produsa prin interactiunea primeia cu componentii atmosferei terestre (radiatie cosmica

secundara). Radiatia cosmica primara contine particule electrizate(protoni, nuclee de heliu si de alte elemente usoare) avind energii dela 109 la 1020 eY, ele fiind de o deosebita insemnatate in cercetareaastrofizica si pentru zborurile cosmice interplanetare.

Radiatia cosmica secundara, detectata in interiorul atmosfereiterestre, ia nastere la impactul radiatiilor cosmice primare cuparticulele componente ale atmosferei; ea este compusa din ocomponents „durS“, bogatS in mezoni miu de energie ridicata, care potajunge chiar pina la suprafata Terrei (si chiar sa strSbatS un stratde apS gros de 1 km!) si o components „moale“, mult mai putinpatrunzStoare, formats din mezoni pi, care se dezinte- greazS repede incuante de energie gamma. Mai departe, procesul de evolutie al acestorcuante implica formarea perechii electron- pozitron, care constituiecomponenta electromagnetics a acestei radiatii. Sub actiunea radiatieicosmice primare se formeazS si componenta nucleonica a radiatieisecundare; aceasta este com- pusS din protoni si neutroni cu energiimari. Radiatia cosmicS de energie redusS apare in special cind sinteruptii cromosferice solare; acestea sint fenomene grandioase, de tipexploziv, care se produc in zonele active ale cromosferei, stratul dela suprafata astrului zilei, avind o grosime de circa 10 000 km sicare, in timpul eclipselor totale de Soare se poate vedea ca un cercrosu... Temperatura in aceastS regiune incepe de la 4 500° la granitacu fotos- fnra si poate atinge citeva zeci de mii de grade la parteasuperi- <>ncii. Kmpliile solare sc manifests prin cresterea bruscS astrSlu- cirii unci mici porl,iuni din eromosfera, timp de cel mult oora, pro- voi lml omii n inl.cnse de undo radio si raze X, precum siputernice l iuxin i de riidinl.ii (protoni, electroni), inclusivaccelerarea unor pai'l ieulc la viloze relativiste (din aceste motivenici nu exista incSo teorie uni Lara pentru eruptiile solare). In ce priveste radiatiacosmicS de mare energie, exists suficiente date cum cS ea ar pro- venica urmare a exploziilor stelelor ajunse in stadiul de supernove(stare explozivS, in care steaua explodeazS chiar, ajungind lastrSluciri de 100 de milioane de ori mai mari decit cea initials (!)§i expulzeazS in Cosmos majoritatea materiei sale constitutive); inGalaxie se cunosc trei cazuri de supernove: cea din anul 1054, dinactuala nebuloasa a Crabului, supernova astronomului Tycho Brahe (1546— 1601), in anul 1572, in constelatia Cassio- peea si supernova luiJohannes Kepler, in 1604, in constelatia< )phiuCus (in alte galaxii au fost observate peste 300 de supernove,admitindu-se, cS, intr-o galaxie, o supernovS apare odatS la 50 — 300de ani). Protonii rezultati din explozia unei stele su- pnrnovd potajunge la acceleratii corespunzatoare unor energii de 102' eV! Dateinca neelucidate par sa ateste cS acea components pmlonicS a radiatieicosmice primare ar avea origine extra- galactica, unii astrofizicienienuntind si ideea cS pot apare asemenea radialii prin rotatia...pulsarilor! Pulsarii, misterioase obiecte ceresl.i einitStoare deradiounde sub forma de impulsuri periodice foaiie scurte, apreciateca fiind rSmasite ale supernovelor explodate, produc radiounde prinasa-numitul „mecanism-far“, zonele raspunzatoare de aceste eraisiivenind periodic pe o directie catre sistemul nostru solar...

Radiatiile ionizante isi au nuraele de la faptul ca la traversa-rea materiei, ele smulg electronii din invelisul atomilor loviti,producind astfel ioni pozitivi si negativi; prin acest fenomen eleproduc efecte distrugatoare asupra celulelor organismelor vii. Caimitate de masura frecvent folosita este rad-ul6 (Radiation AbsorbedDosage— Doza de radiatie absorbita), care corespunde la1, 12 roentgeni si care exprima doza fizica efectiv absorbita de

6 1 rad = 10-3 J/kg — 100 erg/g = 6,24 x 107 MeV/g.

asemenea radiatii. Cei care lucreaza in domeniul medicinii si bio-logiei spatiale sint interesati in cercetarea, in primul rind, a noci-vitatii radiatiilor ionizante, ceea ce depinde in mare masura denatura acestora. Ca urmare, s-a convenit sa se calculeze cantita- teade energie pe care o radiatie este susceptibila s-o piarda latraversarea tesuturilor vii, iar aceasta in primul rind pentru a sestabili doza de eficacitate biologica relativa (EBR) numita si fac-torul de calitate, care permite detalierea pericolului radiobiologic.

Cunoscindu-se doza absorbita (rad) si mai sus mentionata efi-cacitate (EBR)7, proprii unei anumite radiatii, in final Se poateexprima efectul biologic al radiatiei printr-o noua unitate de masura,este vorba de rem, de la initialele cuvintelor din limba engleza„Roentgen Equivalent Man“ (echivalentul in radiatii X pentru om).

Actiunea exercitata de radiatii asupra organismului uman estefoarte variabila, dupa cum este vorba in principal de o doza unica saude o doza recept.ionata in mai multe etape, sau de o iradiere totala acorpului, ori de una locala... Spre a fixa ideile, s-a admis pentrupersonalul care lucreaza in zone expuse constant, actiunii unorasemenea radiatii, ca doza tolerata este de cel mult 5 rem/an.Receptionarea unei doze unice de 25 rem afecteaza aparatul circulatorsi sistemul nervos central; o doza de 100 rem provoaca afectiuni multmai grave, cu reminiscente si oboseala deosebit de mari, 200 remdetermina leziuni interne dure, iar doza de 300 rem se apreciaza caeste fatala, efectul letal putind sa apara chiar la doze mai mici.

Pentru a aprecia care este pericolul de radiatii la care se expunastronaut.ii, trebuie aratat ca la altitudinile curente unde evolu-c/i/,a navclo cosmice cu echipaj uman (220 — 350 km), pericolulprincipal este reprezentat de radiatia cosmica primara; la aceste- 1nailimi, in mod curent, cu ajutorul rachetelor de sondaj si a sate-litilor de observatii stiintifice, s-a stabilit ca, fluxul departicule Incarcate care sosesc cu energii ridicate din profunzimileCosmo- ului contin In principal protoni (93%), particule alfa (6,3%) siparticule grele (circa 0,7%) care, desi putine, sint foarte pericu-Innsc; desigur, asa cum s-a aratat, radiatia cosmica primara de-piml(! de latitudine, perioada de zi sau noapte etc. In aceste con-dilii, un cosmonaut care evolueaza pe orbita timp de un an (si amvazut ca sint cosmonaut! care au cumulat sau au si depasit 360 de zilepetrecute pe orbita), se expune la doze de la 50 la 100 rem, fapt caredemonstreaza periculozitatea zborurilor spatiale si i"i raminerea inorbita peste un an trebuie privita cu destula sci'io/.itale, daca nuchiar cu rezerve din cele mai mari!

Desigur, faptul ca in apropierea Terrei, acolo unde cimpul magneticl.creslru „<lct,iirneaza“ majoritatea componentei dure a ra- ilia^icicuMiiicc prinmrc, pericolul este mult redus, a facut ca as-I • < ii hi 111 i i i' v 1111 rl 11 < I rliil.e j< mso saprimeasca doze de radiatiimm mn i m l lei, In primul sa11 zbor de 5 zile pe orbita, Valeri Bi-l. m Li n ici i'pI,iiinaI. doar 0,75 rem; la fel, cu ocazia misiunii„Gemini" ai; in maul, i i I ton nan si Lovell au suportat 1,3 rem (330ore ,'!.r) min de y.hor efectiv pe orbita).

Evident, zborurile spatiale mai departate de Pamint, cum ar fi celespre Luna, au pus si alte probleme, mult mai grele si anu- meIraversarea centurilor de radiatii care inconjoara planeta noas- I ra,compuse din particule electrizate captate de cimpul magne- l ielerestru. Descoperite in anul 1958 de catre astrofizicianul Ja- m(>sVan Allen, pe baza datelor furnizate de aparatura montata pe satelitiiartificiali „Explorer“ 1 si 4, ca unui dintre cele mai deo- sebiterezultate ale astronauticii aplicate, ele sint formate din o cenlura

7 D. Pninariu sugereazS a se folosi pentru determinarea actiunii biologice

interioara si doxia centuri exterioare (ultima descoperita In anul1963, amplasata la peste 10 raze terestre si formata din clccI roni cuenergii mici).

Dupa cum se cunoaste, particulele electrizate din radiatia cosmicaprimara se deplaseaza in cimpul magnetic terestru sub acliunileiorlelor electromagnetice, urmind traiectorii spirale intre cei iloipoli magnetici terestri; distributia lor depinde si de ciocnirile cualte particule, ceea ce determina, in final, intrarea si iesirea dincon 1,ura respectiva. Centura de radiatii interioara esteformata din protoni de mare energie (10 — 200 MeV), care evo- lueazala altitudinile cuprinse intre 1 000 si 6 000 km; Centura-exterioara, situata intre 15 000 si 25 000 km, cuprinde electroni deenergii mari: 1 —200 keV. In timp ce Centura interioara este relativstabila, „adapostind“ in special protonii energici provocati dedezintegrarea neutronilor produsi prin interactiunea din- treradiatiile cosmice si particulele atmosferei terestre, Centuraexterioara are o densitate variabila in timp, dependents in prin-cipal de fenomenele solare.

Apreeiind ca in drum spre astrul noptii Centura interioara poatefi traversata, in circa 14 —15 minute, organismul uman va primi odoza de radiatii echivalenta cu circa 1,5 rem. Desigur, Centuraexterioara va fi depasita in circa doua ore, astfel incit doza poatedepasi dublul celei mai sus amintite, dar sa nu uitam ca electroniicare „populeaza aceasta Centura sint, la energii mai reduse, astfelincit invelisul cabinei spatiale poate constitui o protectiesatisfacatoare. De aici rezulta ca la traversarea centurilor VanAllen un om poate receptiona cel mult 3,5 rem, astfel incit un voiajpe Luna nu ar implica depasirea a zece rem, aceasta avind in vederesi radiatia absorbita de la razele cosmice primare!... In orice caz,datele recept-ionate dupa efectuarea misiunilor spatiale dinprogramul „Apollo“ au confirmat ca nu este cazul sa se complicelucrurile, obligind echipaj ele navelor spatiale sa-si ia startul pela poli, spre a evita centurile de radiatii...

Specialists apreciaza, in final, ca securitatea „oamenilor spa-tiului“ nu este compromisa daca se acumuleaza o doza de cel mult 15rem: pentru voiajuri interplanetare lungi sau pentru cazul aparitieiunor pericole de radiatii complet imprevizibile, se apreciaza ca odoza cumulata de cel mult 50 rem reprezinta asa-numita doza derise justificata pentru astronauti, aceste cazuri urmind a sesolutiona in clinici specializate de pe sol, dupa finaliza- reazborului respectiv, fara ca sa ramina urme periculoase. In cazulacumularii a 100 rem, se apreciaza ca s-a atins doza critica, ceeace revine la intreruperea experientei, incetarea mentineriiechipajului pe orbita, terminarea zborului spatial etc., toate cu ourgenta maxim posibila.

Nu trebuie omis nici pericolul reprezentat de eruptiile solare,din care, desi contin in principal protoni accelerati la vitezefoarte mari, nu lipsesc. particulele alfa si destule nuclee grele.Existatrei feluri de erupt, i i solare care trebuie avute in vedere cind seapreciaza pericolul pentru cosmonautii in zbor cosmic; eruptiile dinprima categoric dureaza citeva ore, au intensitati relativ slabe,dar energia prolonilor poate atinge 20 miliarde de eV. Aceste eruptiisint mai rare, una la 4—5 ani, dar citeodata extrem de intense. Cunnergii mai reduse (10® eV) pentru protoni, dar cu aparilii relalivdese (2—4 eruptii/an), eruptiile de putere medie xml mai numenmse

in ])crioada de activitate intensa a Soarelui. Cele mai I'rccvenl.esint eruptiile din categoria a 3-a, anual peste zece, cu energii deordinul milioanelor de eV. Cum se amintea si la inceputul acesl.uiparagraf, nu numai ca nu exista o teorie a erup- tiilor solare, darele sint si foarte greu de prevazut, ceea ce implica un rise foarlemare.

..Serviciile Soarelui", rachetele sonda, observatoarele astrofi-'/.ii e etc. tin. in permanents. astrul zilei sub observatie, astfelincit n eruplie solara este aproape totdeauna anuntata cu 1— 3 zilejinIeri111• inceperii acesteia; noiiunile „aproape totdeauna"repre- /.i111 a lnr.ii ;;riuhil de incertitudine inca existent,deoarece din pa- tni ei upl ii sdlarc doar trei sint sesizate inaintede producerea lor! Acea la esl.e doar una din cauzele care fac caorice zbor spatial sa fie In• i periculos macar din acest punet devedere, deoarece in cazul marilor eruplii se pot absorbi dozesuperioare celor letale si anume ile ordinul miilor sau chiar alzecilor de mii de rem!...

in : erialul „Zhorul cosmic", sustinut in revista „Stiinta si Teh-niciVS eiismonautul Dumitru Prunariu arata: „...In zona centrala• * ' 'MII m ii Van Allen valoarea dozei ecbivalente esteextraordinar de m u e si ea face imposibila trecerea navei cosmicepilotate prin eii. I'ar.t un ecran protector special. Traversarea descurta durata a eenturii de radiatii a Pamintului se admite numai dacatraiec- •«iria zborului navei cosmice nu trece prin zona ei centralasi dm .i echipajul — in momentul intersectarii eenturii — se afla lullun eompartirrient ceva mai bine protejat. In acest caz doza all HI InI ii... este de citiva razi in total".

Cum poate fi protejat organismul uman de efectele radiatii- Iie:.inur, in afara peretilor cabinei cosmice, omul va purta ;eafandruIspatial, confectionat din straturi de material care au In viidere, m oconditie, folosirea structurilor confectionate din in 111 riale incare predomina elemente cu numar atomic mic; de ji; i'liienea selnlosesc casti cu vizoare aurite; dar aceasta nu este

:t Cosmonautul - un supraom

7o solutie pentru zborurile indelungate. De regula, fiecare navaspatiala are un compartiment mai bine protejat (de exemplu mo- dululde revenire pe sol), confectionat din materiale incluzind elementecu numar atomic mic, astfel incit valoarea dozei pe suprafatacorpului uman sa reprezinte circa 40 razi in 24 de ore, ceea cerevine in tesuturile vii la o valoare medie de 1 rad/24 ore. Acestaspect al problemei include si folosirea unor medicamente adec-vate, a unor produse ehimice absorbitoare de radiatii, a unor flitresau chiar ecrane de protectie.r \ I' 11111 i i

( I l l 'ITAfl Af MIMIC MAI... COMPLICA 77

licsi astrofizicienii considerau -pind nu de mull, cd nu pot. exista stele avind masele depcstc 150 de ori. mai mari clecit cea a Soarelui, itilt'i cd la simpozionul. din 1982 al.Societdtii {iiinrii'iiiir tie astronomic (Boulder, Colorado), nJrotioinii l> Chlicls si P. Conti aucomunicat a in nclniloiisii Tarantula, exista o stea avind in fi ‘.ti tic »' OIK) de orisuperioara Soarelui! Steaua in i nu t/, cahilogald cu numarul II. 136 a, pare vi/determine ionizarea unei parti apreciabile it in nchuloasa mentionatd, plasatd in Marele Nor al lui Magellan, constituind cea mai masivd regiune vizibild cu hidrogen ionizatdin grupul local de galaxii. Spectral luminii vizibile emise ih' II. 136 a, careseamand foarte, mult cu cel al unci stele tinere si active de tipul Wolf-Rayet tnnpurii, seintinde intre, 3 700 si 6 700 K, i-cea ce pare sd demonstreze cd respeetiva stea ar trebuisd posede o temperatura foarte mare (65 000 K) si n razd de 80 de ori mai mare decitcea a Soarelui; in sistemul solar o astfel de gigantd ar ocupa tot spatiul din interiorulorbitei plnnctci Venus! Desi gravitatia pentru o asemenea vtea este cnormd, totusi seapreciaza cd, la astfel de tliincnsiuni, o stea ar trebui sd fie atit de instabild incit sd nu-si poatd tine intreaga masa ..titluniilti“ la un loc... Si totusi, steaua 11 136 a artrebui sa aibdi o „viatdli de aproape un milion de ani!(„Sky and Telescope", 1984

)AGRESIYITATEA „g“-URILOR.

Daca Nicolaus Copernic (1473— 1543) a „scos“ PSmintul dinnemiscarea la care-1 osindise scolastica clericals medievala, dacaGiordano Bruno (1548 — 1600) a rSspindit ideea cS Universul estenemarginit, cS nici mScar Soarele nu este centrul acestuia, el fiinddoar o stea din centrul sistemului planetar, alti savanti de marevaloare, printre care Galilei, Kepler si apoi Newton, au stu- diatsi descoperit legile miscSrii corpurilor si, In principal, ale ce-lor ceresti, fSrS de care nu ar fi putut exista zborurile cosmice...

Primul savant din perioada Renasterii care a studiat misca- reacorpurilor, stabilind notiunile de „sus“ si „jos“, precum si in-

telegerea schimbarii pozitiei corpurilor unele fat-5 de altele (evi-dent justa in cazul formei mecanice a miscSrii), a fost Galileo Ga-lilei (1564— 1642). El a studiat cSderea corpurilor ca o formS spe-cials de miscare a corpurilor cStre centrul planetei, deducmd deaici notiunile de „sus“ si „jos“, chiar fSrS sS cunoasca cauza mani-festSrii greutStii, a acelei forte de gravitatie. Este celebrS expe-rienta efectuatS de Galilei, care s-a folosit de cunoscutul turninclinat din orasul Pisa, orasul sau natal: de la inSltimea de 55 ma acestui turn, Galilei a lansat trei corpuri diferite ca mSrime sigreutate, demonstrind cS toate corpurile, indiferent de greutatealor, cad la fel, cu aceeasi viteza. Savantul Italian a precizat notiunilede vitezS si de aceeleratie, demonstrind cS un corp in cSdere liberaisi mareste uniform viteza cu aceeasi cantitate in fiecare unitatede timp! Tot lui Galilei ii revine meritul de a fi descoperitprincipiul relativitStii miscarii: atit starea de repaus, cit si ceade miscare rectilinie si uniforms nu influenteazS asupra fenomenelorcare se petrec in interiorul respectivului mobil sau corp in repaus!Acest lucru a fost evident pentru toate zborurile cosmice, pe orbitSin jurul Terrei sau spre alte tinte astronautice, pe peri- oadelecind navele cosmice evolueazS cu viteze neschimbate!

Flint nmoasteroa legilor de miscare a astrelor in jurul Soare-IIII, elaborate de astronomul german Johannes Kepler (1571—11, ()) pe perioada cit a prelucrat la Praga observatiileefectuate I imp dc 35 de ani de astronomul danez Tycho Brahe (1546 —hint) 11 11pm. mitjcSrii planetei Marie, iarSsi nu ar fi fostposibile■ I" in II i le ;:pn,l iale, nu s-ar fi putut face calculeletraiectoriilor spre I mm, In eme se pare ca ar fi contribuit sicompatriotul nostru■ > i ■ 11< 11 in I ii ■ ianul George Bothezat (1883—1940),constructor amator de elii op|,ere, primul care a sustinut o tezS dedoctorat cu subiect .11 i I mil III le (1909).

I >esi descoperite prin strSdania si geniul lui Kepler, legilemis- i m ii planotolor nu puteau da rSspuns la chinuitoareaIntrebare, i elentoare la cauza care mentine aceste astre in jurulSoarelui an de ee sc misca Luna in jurul Terrei. Aceasta cauza aveasa fie de eopei'il.ii de mai’de savant englez Isaac Newton (1643 —1727), i ue n eminent, in 1687, o data cu tipSrirea lucrarii cclcbrePhi- /" .iijihnir niilurnlis principia malhematica (Principiile matematice■ I' liln/niiei mi,!male), li-geii atractiei universale. Celcare a pus l' i eln (ii ditlii eii Leilmi/,) calcululuiinfinitezimal, ale mecanicii 'Ii ue (in mi 11 ii 11111 i uelimiii sireactiunii, legea fundamentals a diiinmie.il nl.e..), a, explioatprecesia echinoctiilor, a mareelor si a mu.iMi n comcl.olor, acurcubeului si a introdus notiunea de corpus- i i11 luminos, IsaacNewton, a stabilit axiomele miscSrii: legea iner- liei, legeamaselor si principiul actiunii si reactiunii. Este meritul luiNewton cS a inteles si a stabilit cS atit greutatea corpurilor dela, suprafata Terrei, cit si, de exemplu, atractia pe care o exer-

ei I a I Yunintul asupra satelitului sSu Luna, sint forte de aceeasimil iini, fiind datorate aceleiasi cauze, gravitatia sau atractiauni- vei'snlii. Conform acestei legi, douS corpuri se atrag cu ofortS pi'iiporlionalS cu produsul maselor lor si inversproportionals cu pal.ralul distantei dintre ele (intervine si oconstants a atractiei universale, care are valoarea de 6,6732 x 10~u

Nm2/kg2). De aici re/.nl l.ii cS un corp are un cimp gravitationalcSruia ii sint proprii " H i i'li'ratie a greutStii, avind directiaindreptatS cStre centrul ie pertiviilui corp, precum si un potentialgravitational, care ei Iii \ nlen/.ji cu lucrul mecanic necesarpentru a deplasa unitatea de mm ;i de la, distanta acelui corp cStreinfinit. Newton avea sa <le11iihi I re/e cS legile lui Kepler sededuc din legea atractiei universale I i in i I a l a la douScorpuri, In cazul nostru la Soare si la plane l.n Pfimlnt...Cu a.j ii I (in11 mecanicii ceresti, care se bazeazS pe legile mai sus nientionate, au putut fi calculate traiectoriile si vitezele necesar

cSlStoriilor spatiale; astfel, pentru studiereamiscSrii unui satelit artificial se poate considera casistem de referinta un sistem de orienta.re fix, cuoriginea in centrul astrului in jurul caruia se efec-tueazS miscarea orbitalS; in cazul concret al Terrei,pentru a transforma un corp in satelit artificial pe oorbita circular;!, trebuie sa se imprime acestui corpo acceleratie tangentiala pinS la atingerea primeiviteze cosmice (7,91 km/s) pentru cazul teoretic alaltitudinii H=0. In raport de aceasta viteza circularsse poate ealcula si perioada siderala de revolutie asatelitului in jurul planetei (1 k 24 min 25 s incazul Terrei). Depasindu-se viteza circulars stabilitSpentru planeta respectivS, miscarea satelitului arti-ficial va avea loc pe o orbitS eliptica si ulterior,pentru o viteza de 1,41 ori mai mare decit ceacirculars, traiectoria devine o parabolS. Pentrusatelitul care evolueazS in planul ecuatorial alastrului se defineste perioada de revolutie sinodicS,ca timp scurs intre doua treceri consecutive aleacestuia la zenitul unui obser- vator amplasat peecuator. In cazul unui satelit de altitudine zero (caz

teoretic) al PSmintului, se obtine din calcul perioadade revolutie sinodica de o orS 29 minute si 41secunde, evident in cazul miscSrii directe (lansareasatelitului sS aibS sensul miscarii de rotatie aTerrei), energia necesarS corespunzind in acest caznumai diferentei dintre viteza de satelizare si ceatangentiala la suprafata astrului (care in cazulecuatorului pamintesc este de 465 m/s).

Cind viteza unghiularS sinodicS a unui satelitartificial este milS, se obtine un satelit artificialstationar; in cazul Terrei, un astfel de satelit seobtine aducindu-1 la altitudinea 35 810 km, unde arevolua cu viteza de 3,08 km/s, apSrind fix unui obser-vator aflat la verticala punctului de plasare petraiectorie a respectivului satelit. Evident, dacSun satelit artificial este inscris pe orbitS la oanumitS altitudine (cerintS stringentS pentru toateastrele cu atmosferS care pot frina si chiar distrugeaceste corpuri), viteza circulars este inferioarS cavaloare celei calculate pentru <azul satelitului dealtitudine zero.

in cazul PSmintului, cind valoarea vitezei initialede lansare se apropie de 11,206 km/s, apogeul orbiteise depSrteazS foarte mult, ajungind la 272 400 kmpentru 11,011 km/s, In vecinStatea Lunii pentru 11,085km/s, la 500 000 km pentru 11,108 km/s si la 1,8milioane km pentru 11,204 km/s. Daca viteza depSseste11, 206 km/s (denumitS si viteza parabolicS sau ceade-a doua viteza cosmicS), satelitul artificialrespectiv se va inscrie pe o

traiectorie cireumsolarS. Atingerea unui anumit apoeentru al acesteiorbite clepinde de conditiile de lansare; astfel, statiileautomate ,,Luna 1“ si „Pioneer 4“, lansate in anul 1959 cu desti-natia Luna, au survolat astrul noptii, devenind apoi primele planeteartificiale; in cazul primei, orbita (14,6/19,7 • 107 km) fiindparcursa In circa 450 zile terestre!

\v111(I In vcdt'ro cii energia Iransferata veliiculului spatialin imitaten dr I imp propor(ionala cu vil-eza instantanee (devnlnnrc ridieata Inca dc la iiinmentul lansarii sateliLuluiartificial), modil'icarea paramelrilor dc miscare ai unui satelitartificial sau ai unei nave cosmice satelit cu echipaj la bord, peparcursul orbital, implies un consum relativ redus de combustibili.Totusi, in scopul asigurSrii consumurilor minime, modificariletraiecto- rici trebuie efectuate prin actionarea motoarelor decorectie (tangential la traiectorie) in vecinatatea pericentrului,unde viteza satelitului artificial (navei cosmice) este maxima; dinaceleasi ratiuni s-a demon strat ca folosirea orbitelor circulare cualtitudini mari este com plot neeconomica in cazul satelitilor

artificiali ai Terrei. Acosta este inca unui din motivele pentrucare majoritatea navelor cosmico salelil, („Saliut“, „Skylab“,naveta spatiala etc.) au lost satelizate la inaltimi sub 450—500 km,motivul principal provenind do la evitarea centurilor de radiatii.

★★ ★

Aici, pc Pamint, omul s-a obisnuit ca toate corpurile au o greutate si ca aceasta este un principiu inatacabil; ba mai mult, s-a dofinit groutatea ca forta cu care un corp aflat in repaus in cimpul gravitational terestru actioneaza asupra sprijinului care se opune caderii libere a respectivului corp. Greutatea corpului este data de produsul dintre masa corpului si acceleratia greutatii, notata curent cu litera g. Intrucit in conditii obisnuite masa corpului este o marime constants, iar g variaza cu altitudinea si cu iatitudinea, greutatea variaza si ea in mod corespunzator. Spre oxomplu, un corp aflat intr-un lift care se deplaseaza vertical cu acceleratia a, va actiona asupra podelei cu o forta proportionals cu masa corpului, amplificatS prin suma algebricS dintre g si a. In cazulcaderii libere a liftului (a = g), in interiorul liftului se creeazS asa-numita stare de imponderabilitate, care apare si la corpul aflat in miscare liberS pe orbitS (satelit artificial etc.)

.Acceleratia greutatii, numita uneori si acceleratia grav it atiei(impropriu), depinde nu numai de forta de atractie a astrului (in cazulnostru, Pamintul), dar si de forta centrifuga de inertie, variind cualtitudinea si latitudinea, cum mentionam anterior. Acceleratiagreutatii terestre (g = 9,80665 m/s2 la nivelul marii si la latitudineade 45°) este adesea luata ca unitate de masura pentru acceleratii.

Se stie ca in cazul unei miscari uniforme de translate vitezasingura nu poate avea vreun efect asupra corpurilor, mai ales asupraorganismului uman; nu acesta este cazul in ipoteza variatiei vitezei,respectiv a aparitiei acceleratiilor (pozitive sau negative) sau aschimbarilor directiei de deplasare a mobilului, acestea din urmafacind sa, apara forte centrifuge inertiale. De aici trebuie mentionatadistinctia dintre accelcratiile lineare si cele radiale sau unghiulare.Atunci cind organismul uman este s\ipus la acceleratii superioare la ung (1^), totul se pet.rece ca si cum greutatea acestuia s-ar amplificain proportia corespunzatoare numarului de g-uri!...

Pe de alta parte, trebuie aratat ca accelcratiile (la care cores-pund forte proportionate cu masa corpului si produsul acesteia prinnumarul de g-uri) nu actioneaza direct, doar asupra unor puncte, ciactiunea lor se transmite de la molecula la molecula, antrenindpresiuni interne inegale, ruplnd echilibrul obisnuit al organelorinterne si provocind deformatii uneori foarte grave...

Desigur, acceleratiile sint lucru obisnuit (ca si deceleratiile) inviata de zi cu zi; le simtim la orice oprire mii brusca a auto-vehiculului in care ne aflam, dar daca acesta se loveste cu 100 km/orade un obstacol rigid, atunci numarul de ^-uri poate urea la... 700! Dintotdeauna pilotii au fost primii care au facut cunostinta cuagresivitatea ^-urilor, in exercitiul profesiei lor aparind asemeneasituatii in mod curent, astfel incit meclicina aeronautica a analizataceasta problema pe larg, cautind solutii si, mai ales, metode de aproteja organismul, de a-1 antrena in mod corespunzator spre asuporta aceste acceleratii (deceleratii) care apar la valori mari si,evident, in timpi relativ redusi...

Specialistii care activeaza in domeniul pregatirii astronautilor auputut beneficia pe larg de cunost.intele in acest domeniu, achizi-t.ionate de colegii lor din aeronautica. Astfel, de la inceput se cu-nostea ca efectele produse de acceleratii asupra organismelor umanedepind de intensitatea si de durata acestora; daca 2—3g pot fisuportati mai multe minute fara inconveniente chiar de organismeneantrenate in mod special, in schimb chiar un organism foarte untrenatnu poate suporta timp de doua zecimi de secunda o acceleratie de...42g(!) lava urmari extreni de dure... Si totusi aceasta a fostperformant-a din 1954 a colonelului-medic John Stapp care, lansat cu nnIran do rachete pe un monorai la sol pina la 1 OlOkm/ora, a lostI'rinat in incredibila distanta de 30 m, realizind performnnta dc. asuporta 42g, chiar daca a trebuit sa plateasca aceasta aventura (ptisa,de altfel, in slujba stiintei) cu doua coaste tuple si allc di|'i(!ult&ti...

l arii indoiula, organismul are limitele sale, iar aceasta isipiine amprenta in special in cazul posibilitS^ilor de a suporta cres-terea numarului de g-uri in unitatea de timp; de aici o notiune extremde importanta: nu numai acceleratiile sint periculoase, ci si fortelede inertie corespunzatoare, sau suprasarcinile cum sint numite acestea in

limbajul medicinii aerospatiale. Aceste suprasarcini actioneaza insens opus acceleratiilor respective, fiind clasificate in trei grupe,folosind sistemul de referinta triaxial: a) longitudinale, b) lateralesi c) transversale. Suprasarcinile longitudinale care se exercilSinlungul axei mari a corpului, in sens'ul marilor magistrnle sanguine,se traduc prin tulburari circulatorii• ’rn\ <•. A I.line,i riml He actioneaza In sensul de la cap spremembrele inlVrionii', sn pi'odinst! un I'el do rofularc catre acesteasi cStre abdomen, la I'el ca si o diminuare a presiunii In arterelecare iriga creerul. Pilotul este apasat contra scaunului, simte osenzatie de mare greutate, deplasarea organelor interne provocinddureri interioare; pielea fetii se lasa spre in jos, maxilarul coboara,vederea devine din ce in ce mai cetoasa, „valul negru“ si apoipierderea cunostintei, snrvenind cu incepere de la 5g... In cazulsuprasarcinilor actionind In sens contrar, de la scaunul pilotuluicatre capul acestuia, presiunea sanguina urea periculos catreregiunile de deasupra inirnii si in special la creier; de aceasta datadurerile sint mai puternice, iar „valul rosu“ se instaleaza incepind dela 3^, precedind cu foarte scurt timp pierderea cunostintei...

sa actioneze acceleratii, respectiv suprasarcini,transversale, ale caror limite de suportabilitate sintsensibil marite; avem aici in vedere tulburarilecirculatorii, in gchimb apar dificultati la respiratie,astronautul acuzind, in cazul simularii acestorsuprasarcini sau in situatie reala, ca pe piept „s-aplasat un adevarat elefant!...“

In orice caz, suprasarcinile transversale sint maibine suportate, datele experimentale (care, totusi,difera de la subiect la subiect, atestind ca omul poatesuporta 2g timp de 24 de ore, 8g timp de1,5ore, sau 12—16g timp de 10—30 secunde!...

Studii experimentale numeroase au demonstrat capozitia pilotului plasat la 90° in raport cu directia deactiune a suprasarcinilor nu este deloc cea maifavorabila, constatindu-se ca intre 8 si 12 g apartulburari serioase, in special intinderea organelor in-terne, aritmie cardiaca, dureri de nesuportat 111regiunea sternului si epigastrica, insotite chiar deoprirea respiratiei! S-a optat atunci pentru un unghi alinclinarii corpului de 65°; plasati in aceasta pozitie,folosind un scaun special organizat, subiectii care aufost supusi suprasarcinilor, au suportat 12g timp de 5 s,pierderea cunostintei survenind doar intre 14 si 16g!Dupa numeroase studii si cercetari experimentale, s-aadoptat in final un unghi de aproape 80°, care s-ademonstrat ca permite suportarea a 22g timp de 50 s sauchiar de 27g timp de 7—8 s! Desigur, tulburarile devedere incep mult mai devreme, subiectii acuzind chiarpierderea vederii de la 14—15g... Totusi, in timpul

Desigur, cunoscindu-se bine aceste urmari ale suprasarcinilorlongitudinale, precum si faptul ca pozitia pilotului esteaici foarte importanta, s-a incercat modificarea acesteia,

dar o serie de inconveniente, inelusiv in cazulcatapultarii, au anulat ideea. Evident, aceasta in cazul

pilotului de avion; in ceea ce priveste pilotul- astronaut,acesta are avantajul de a-si putea organiza pozitia de start

orizontala, deci culcat, suportind astfel cel mai usorefectele acestor acceleratii (la pornire in misiune), precumsi deceleratiile, la fel de brutale, de la reintoarcerea pesol. Aceasti pozitie a corpului astronautului permite ca, in

locul acceleratiilor long’itudinsile

experientei nu se pierde cunostinta si se conservachiar capacitatea de a efectua unele actiuni, bineintelescu conditia ca informatiile sau comenzile sa parvina prinsimturile care nu au fost „atacate“ de suprasarcini!Gontrar cazului suprasarcinilor longitudinale cind „valulnegru“ sau „valul rosu“ sint indicii evidente alepierderii cunostintei, in cazul acestor suprasarcinilimitele de toleranta se deplaseaza spre valori mai mari,incluzind de aceasta data pierderea vederii ca indicatoral apropierii pierderii cunostintei. In alte cazuri,subiectii au acuzat insuficienta respiratiei, dureriinsuportabile sau alte traume ca fiind semne evidente aleapropierii momentului cind organismul ceda fata de„agresiunea g-urilor“...

Oricum, medicina aeronautica a intreprins actiuni importante pentruprotejarea pilotilor care, zburind la viteze din ce in ce mai mari,erau supusi si la actiunile suprasarcinilor; in aceasta directie sepot mentiona costumele „anti-"“, combinezoane speciale, continindinvelisuri duble si etanse, care — prin umplerecu aer sub presiuno —exercita presiuni asupra corpului, oprind uotiunea distrugatoare asuprasarcinilor cu 10—15%, in sensul cresterii toleranfdor lasuprasarcini longitudinale cu 1 — 2g... Unele rezultate interesante s-au obtinut facind oamenii antrenati sa reziste la el'orturi do 16g,sa suporte chiar 32g, dar de aceasta dal.a in imorsiimo! A nu se uitaca, desi corpul uman are, in general ii dmiHil.nl,n do,slid deapropiata de cea a apei, diversele organe mm 11v 1111111 (wire Icompun au densitati variind de la 0,7 la2 /;/i-nr', lap I. earn I'aco ca imersiunea sa nu impiedicedeplasarea iII *,JIncl<»r interne ale subiectului supus lasuprasarcini. Mai ales ca nici nu se poate vorbi de a aduce la bordulunei nave cosmiceo...piscina I

ACCELERATIILE iN ZBORUL SPATIAL

Heaminlim, dee.i, ca In zborul spatial apar suprasarcini pozi-livc la deeiilnrc (ae,oelora(,ii), suprasarcini corespunzind unordccelrrntii la revenirea din Cosmos, iar pe timpul evolutiei inregiin de satelit artificial al Terrei, se instaleaza la bordul naveiimponderabilitatea (asupra careia vom reveni in paragraful urma-tor). Datorita pozitiei pastrate in cabina spatiala la decolare (defapt, la startul tuturor vehiculelor reactive care au dus pina inprezent omul in spatiu), nu apar asupra organismului uman decitacceleratii, respectiv suprasarcini transversale, care, se stie, sintmai putin periculoase; ca urmare, acest tip de suprasarcini a retinutcel mai mult atentia specialistilor in medicina spatiala. Evident odata cu construirea navelor cosmice „Soiuz“ la care modulul derevenire pe Terra utiliza schimbarea traiectoriei folosind fortele simomentele aerodinamice la revenirea pe sol, lucrurile au capatat oturnura noua: echipajele au suportat suprasar- c.ini lateraleconsiderate pina la aceasta data ca fiind neglijabile. Ca urmare, aufost puse la punct mijloace de antrenament si in vederea acomodariicu acest tip de acceleratii si, mai ales, s-au elaborat tehnici deprotectie pe mai multe directii. Dupa opinia special is In In ifrancez Georges Sourine, medicina spatiala a trehuit sa facadistinctie intre suprasarcinile receptionate la start si celesuportate dc organismul uman la revenirea de la sfirsitul misiuniifcind nava cosmica patrunde in atmosfera terestra (deceleratii).In cazul startului, apreciaza specialistul francez mentionat mai sus,s-a putut ajunge (a trebuit sa se ajunga, adSugSm noil) la un comprom in intre constructorii rachetelor, care apreciau necesi- tateaunei acceleratii cit mai mari pentru a intra corect pe traiectorie,si medici, care cereau imperios un numSr de g-uri cit mai rediik...

Daca la primele lansari, astronautii suportau, pe durata I un<;lionarii etajelor reactive, intre 6 si 8g, o data cu pcrfeol'ionurileaduse rachetelor mari („Saturn“ etc.), numarul de ;,f-uri s-a red usla 4...5. In prezent, o data cu punerea la punct a navetei spatiale,la start si pe parcursul functionSrii motoarelor care aduc aparatulorbital pe traiectoria spatiala, nu se depSsesc :! -4"; la aterizareeforturile sint si mai reduse, evident cu pretul altor confruntari cucerinte din cele mai dificile, privind plana- reu unui colos de peste50 de tone, care nu poate sa rateze aterizarea, neavind motoare infunctiune la bord...

Cu totul altfel se prezinta suprasarcinile si actiunile lor, larevenirea pe Pamint, dupa un zbor cosmic; in perioada initials apStrunderii omului in Cosmos, deceleratiile de la revenire ajun- geaula 10 —Ug, fiind cu atit mai greu de suportat cu cit misiunea cosmicafusese mai... indelungata! In adevar, asa cum au demonstrat siexperientele efectuate de medicul II. von Beckh, dupSo perioadS de imponderabilitate prelungitS, la revenire inima esteobligatS sS efectueze un travaliu foarte mare si aceasta intr-un timpextrem de scurt. Protejarea cosmonautilor si, totodata, gSsireacailor celor mai adecvate pentru asigurarea medicals a posibilitatiiefectuarii de zboruri cosmice indelungate, au obligat pe tehnicienisa amelioreze portanta aerodinamicS a cabinelor cosmice, astfel incitnavele cosmice „Soiuz“ obligS pe cei care le I'olosesc sa suporte larevenirea din spatiu 3—4g (asemSnStor, deci, cu naveta spatialS lastart), in timp ce cabinele spatiale care revin din misiunicircumlunare („Apollo“, „Zond“, „Luna“) au inregistrat cel mult Ig.Gonditiile efectuarii zborurilor la bordul navetelor spatiale, dinacest punct de vedere, asigurS chiar participarea la misiune aspecialistilor neantrenati, dar — evident — c,u o sanatatecorespunzStoare.

Ce inSsuri se pot lua pentru a crea omului-cosmonaut cele mai bunemijloace de protectie fatS de ceea ce numeam anterior „agresivilatea^-urilor“? In primul rind, pozitia si organizarea fotoliilor dincabina cosmicS, in vederea suportSrii, de preferintS, doar asuprasarcinilor transversale. In al doilea rind se numaraantrenamentul la sol, in centrifuge, in vederea obisnuirii cu actiu-iicu factorilor mariti de sarcini, atit la start cit, mai ales, larevenirea la sol; asupra acestui mijloc vom reveni la capitolultratind despre antrenamentul astronautilor, dar, de pe acum se poatesublinia ca este un fapt demonstrat ca acest antrenament la „masinadiabolica“, cum o denumesc acestia, s-a dovedit de un real f'olos.Mai de mult, in unele lucrari de popularizarea zborurilor spatiale,se afirma ca costumele cosmonautilor, asa-numitele sca- landif*spatiale, ar avea si rolul sa-i „apere“ de actiunea pericu- limsii asuprasarcinilor. Aceasta nu este adevarat, deoarece rostul aee.lorcombinezoane care parca-i facea pe astronauti sa semene cu un calatorextraterestru (!) este cu totul altul, asa cum s-a aratat anterior.

Din experienta zborurilor cosmice din ultimii 15—20 de ani s-ademonstrat ca este aproape necesar ca la bordul cabinei sau alaboratorului spatial sa fie purtate costume usoare, asemana- toarecelor de sport, pentru a avea libertate cit mai mare in miscari,

libertate ceruta de numeroasele si foarte adesea compli- eatelemanevrari ale aparatelor, dispozitivelor si sistemelor cu i'iire,siuI. tot mai mull Inc,arc,ate cabinele respective si, evident, |irn"r;imc|c (lesl.inate a fi Infaptiiile pe orbita. Acesta, dealtfel, este : i until dm prine.ipalele motive pentru care omul nupoate fi inlocuit m nava cosmica de, roboti (orielt ar Ii acestia deperfectionati), inca mult timp de acum incolo pe orbitacircumterestra, chiar daca, din conditii de securitate, aparatele„merg “spre planete...

Unele experiente efectuate cu succes, folosind animale deexperienta, par sa arate ca se vor putea pune la punct mai multepreparate medicamentoase destinate cresterii rezistentei la supra-sarcini a diferitelor organe ale corpului uman. Aceasta este cu a Iif mai important cu cit s-a putut stabili ca expunerea indelungata,dar si cea repetata, la suprasarcini provocate de acceleratii sideceleratii importante, reprezinta un pericol care nu numai ca esteput-in studiat, dar poate provoca daune serioase, fara posibilitatide revenire, organismului uman. Este vorba de unele modificari lanivelul aparatului circulator si la cel respirator, modificindrepartitia singelui in tesuturile pulmonare...

fnca din 1959, medicii francezi R. Senelar, R. Loubiere si I1’.Violctte, folosind ciini de experienta, au demonstrat ca supu- nereala acceleratii importante repetate provoaca leziuni anatomice intesuturile renale. Mai recent, specialists sovietici au descoperit,la rlndiil lor, modificari anatomice si morfologice la mai multeorgane interne, in special distrugeri celulare in ficat. Aceasta faraa se mai vorbi de urmarile provocate de suprasarcini in sistemulgastrointestinal, asupra glandelor endocrine etc., despre care existainca prea putine informatii privind rezultatele experien- telorrecente cu zborurile indelungate. Specialists romani se. pot. mindrica lucrarile efectuate la Centrul de medicina aeronautica dinBucure§ti si comunicate la diferite congrese internationals, privindcomportarea animalelor de experienta supuse pe durata intregii lorvieti (este vorba de soared albi Wistar) la acceleratii (2—5^), auputut evidentia fenomene interesante (maturizari precoce, modificarifunctionale la nivelul epidermei, a muschilor striati, a maduviiosoase, a inimii si chiar o imbatrinire prematura, cu incetareavietii mai rapida decit la subiectii martori...).

Ca urmare a zborurilor cosmice cu echipaj avind o durata tot maimare, exista in prezent unele informatii acumulate privind:raspunsurile organismului uman la actiunile acceleratiilor, influenzastarii metabolice generale a cosmonautului in perioada cind estesupus acceleratiilor, notiunea de stres biologic si relatia aces-tuia cu prezenta acceleratiilor in zborul spatial si, in fine, modi-ficarile provocate asupra organismelor umane de prezenta accele-ratiilor proprii zborului cosmic.

Organismul uman reactioneaza la acceleratii in cadrul a doua amplecategorii: prin reactii („raspunsuri“) nespecifice, similarecazurilor obisnuit intllnite la eforturi si prin reactii („raspun-suri“) specifice, in care sint implicate organele interne cugradienti mari de densitate (de exemplu urechea interna). Evident,efectele acceleratiilor depind de: taria cu care actioneazaacceleratia respective, durata actiunii acesteia, orientarea sa inraport de pozitia cosmonautului, nivelul de suportabilitate(antrenamentul) al cosmonautului si, mai ales, starea metabolicagenerala a organismului. Un alt factor, asupra caruia s-au mai facutanterior referiri, este reprezentat de starea dinamica a conditiilordin care cosmonautul trece in faza de actiune a acceleratiilor, celmai reprezentativ exemplu fiind constituit de cazul cind, dupa oimponderabilitate prelungita (peste 50 de zile) organismulcosmonautului trebuie sa suporte aceleratiile negative(deceleratii?!) in faza de coborire de pe orbita si revenire pe solulterestru. In fazele zborului anterioare acestei perioade de maximaafectare a organismului, acesta este (fara voia cosmonautului!)cuprins de o stare carac- terizala prin notiunea de stres biologic. 0definitie a stresului biologic ar putea fi acea stare de incordaregenerala a unui organism care incearca sa se pregateasca (sau isi daseama ca nu este pregatil!) sa suporte si sa se adapteze la anumiteefecte, partial necunoscute (sau integral necunoscute) ale mediului,de regulaconsiderate. (aprooinU)) cu amenintatoare, periculoase... Din fizio-lojjio se ad mi I. on cfnola care evidentiaza aceasta stare,cresterea a< l i\ilntii glandei suprarenale, secretia de catecolamine

(de exemplu adrenalinn) cu inlensa influenta cardioacceleratoare,hiper- L'lioomion cto. Fonomenul este adesea complicat de aparitiaunor ctcclc sceiinilnrc, determinate de revenirea in memoria cosmona-ut ului n cnzuri similar©, uneori urmate de stari de pericolmiiiicnl, Adesea, acei cosmonaut! care au suferit traume psiholo- ",no (iiiuiimri repetate ale lansarii, ratarea acesteia, coboririprecipitate dc pe orbita etc.) nu mai zboara nu anumit timp; caexemple: cazul lui John Glenn care a renuntat la un al doilea peripin spatial (lansarea sa a fost aminata pe timp cind el era ins alatin capsula spatiala, de mai multe ori), precum si „reveni- rca“ inCosmos a astronautului american Alan B. Shepard jr. dupa ointrerupere de... zece ani(!): de la 5 mai 1961 („Mercury o“) la 31ianuarie 1971 („Apollo 14“)...

Fara a incerca vreo clasificare, se mentioneaza urmatoarelesislcmc ale organismului uman care sint afeetate de actiuneaI>i<>I<>"i,•,i i, uc.tiolcml'iilor in zborul spatial: sistemulcirculator, in cndrul cumin provoncn dcplnsiii'i si redistribuiri alevolumului

; 111!1 c ce ci it. ti I ii in corpul cosmonautului; sistemulcardiopul- luoniir (impropi'iu numit aici sistem!) este afectat insensul dere- glarilor asupra raportului ventilatie/irigatie provocatede modificari le debitului de singe; sistemul renal este obligat sacompen- seze modificarile impuse sistemului circulator; sistemulnervos central (mai ales in cazul unor acceleratii asa-numitecronice) poate accenlua modificarile sistemului circulator; sistemulosos non/a nlterari ale metabolismului (la calciu) etc. Despreafectarea aparatului vestibular si a musculaturii, s-a mai amintit.

IMPONDE RABILITATE A SAU CIND „DISPARE“ GREUTATEA...

fica, in schimb greutatea acestuia variaza in raport deforta de atractie gravitational proprie fiecarei planete.In mod similar, pe Luna greutatea incareaturii utiledepuse, de exemplu, de unui din echipajele „Apollo“, erade sase ori mai mica decit pe Terra, iar cele 390 kg de

Calculcle arata ca, daca pe Pamint un om cintareste 70 kg, pe plane LaMercur ar avea 18 kg, pe Marte 26 kg, pe Venus 63 kg, pe Uranus 59 kg,

pe Neptun 80 kg, iar pe Jupiter... 185 kg! Asa cum se mcntionaseanterior, desi masa corpului nu se modi-

aparatura aduse pe Selena de statia automata sovietica„Luna 2“ cintareau pe inospitalierul sol selenar doar...65 kg!

Acest „avantaj“ al Selenei s-a dovedit in anul 1961 afi un adevarat... dezavantaj pentru proiectul „()mul peLuna“ care, in viziunea de atunci a specialistiloramericani, prevedea aducerea pe solul lunar, cu motoareracheta suficient de puternice, a intregii cabine„Apollo“, cuprinzind echipajul si aparatura necesara, ur-mind ca totul (inclusiv masivul scut termoprotector alcapsulei, necesar atunci cind aceasta avea sa reintre inatmosfera terestra, la reintoarcere) sa fie adus peorbita circumlunara si apoi propulsat spre Pamint!Desigur, aceasta insemna o racheta purtatoare extrem deputernica, iar proiectul „Nova“ destinat unei asemeneaexpeditii includea puteri si dimensiuni de 2—2,5 orisuperioare fata de ce se putea realiza tehnologic intermenele fixate... In aceste conditii si apreciind„Saturn V“ ca fiind la limita posibilitatilor deceniului’60—’70 in materie de vehicule spatiale reactive, dacaunui inginer numit Houbolt nu i-ar fi venit ideea„rendez-vous“-ului pe orbita lunara dintre modulul lunar(proiectat special pentru a evolua in jurul si pe Luna)si cabina „Apollo“, este sigur ca programul amintit ar fifost mult intirziat!...

Asa cum rezuita si din exemplele de mai sus, greutateacorpurilor este o stare relativa, care depinde de loculdin Univers unde se face... cintarirea (!); este deciposibil ca forta de atractie gravitationala exercitata deun corp asupra unui alt corp sa fie com- pensata de oalta forta egala in rnarime si de sens contrar. Existadeci premisa ca asupra acelui corp sa nu se mai exercite,practic, nici o forta, greutatea corpurilor respectivedevenind foarte mica, practic neglijabila. Acum apareimponderabilitatea, stare meca- nicS idcala in care se.pot afla corpurile materiale, caracterizatS prin absentaoricarei forte gravitationale exterioare. Aceasta stareipotetica corespunde repausului fata de un sisteminertial de referinta ideal, suficient de departe deorice masa atractiva.In realitate, imponderabilitatea poate sa se manifeste siin cadrul unui sistem neinertial, legea de miscare a unui

corp fiind a.ceea a centrului ,sau de masa, consideratsub actiunea exclusiva clmpului gravitational local, In

conformitate cu legile mecanicii.,

i is I omul do rei'erinla considerat poate fi tratat cainertial cu con- d i l i a ca, p e ltnga fortele reale, sa fie introduscimpul uniform al fortelor inortiale de transport, avind sensulcontrar acceloratiei oenl.rului d e masa. In vecinatatea acestuicentru de masa (undo cimpul gravitational se poate considera ca fiinduniform), cimpul for(olor inertiale compenseaza sau, mai cored.,anuleaza cimpul I'orlolor grnvitationale local. Ca urmare, in absentafortelor reactive : i a rolafiilor, oscilatiilor etc. provocateartificial, legile de miscare ale corpurilor din interiorul unuivehicul spatial sint prac- I i<■ aeoleasi ca intr-un sistem dereferinta inertial ideal. Dispuse in interiorul satelitului, inrepaus initial, corpurile plutesc in continuare evident daca asupralor nu se actioneaza cu forte suplimentare.I maginile de televiziune, filmele, fotografiile din cabinele cosmicea rata clar aceasta!...

Spre deosebire de cazurile terestre, foarte rare, imponderabi-litatea este starea cea mai obisnuita in care se afla un calator spa-tial in Cosmos, fie ca el se deplaseaza pe orbite circumterestre sauevolueaza po o Lraioctorio translunara. Acelasi lucru este in cn/idcaderii libere in cimpul gravitational al Terrei; nu trebuie nil.v»Ica IVInarea aorodinamica, care se produce atunci cind obiec- lul,reveiiind din Cosmos, traverseaza atmosfera inalta (capatind I'or^eaerodinamice de frinare si do stabilizarea miscarii) ii „resti- tuie“acestui obiect greutatea, plus suprasarcinile provocate dedecelerarea proprie acestei dificile faze a zborului...

Spuneam ca exista si cazuri „terestre“ de simulare a impon-derabilitatii, care sint foarte rare si atunci cind actioneaza fac osimulare imperfecta; este cazul imersiunii in lichide avind densi-tati comparabile cu cea a corpului care este analizat, sau cazul unorascensoare foarte rapide, care si ele realizeaza un fol de stare- desubgravitate partiala. Cele mai bune sisteme, realizate pina inprezent pentru simularea imponderabilitatii, este drept cu du- ratede ordinul a cel mult 50—60 secunde, s-au obtinut cu aero- navespecial organizate in interior si evoluind pe traiectoriike- ])leriene (este vorba de traiectorii parabolice pe care se poateimita oiidorea libera a unui corp), in cazul in speta al aeronavei-laborator, sub efectul doar al atractiei gravitationale exercitatede pianola noastra. Desigur, si cu rachete balistice avind desti-natii geofizice si de experienta, au putut fi aduse (pentru maximum 5—C minute) in stare de imponderabilitate, diferite animale deexperienta, ceea ce a servit mult programului de pregatire azborurilor omului in spatiu.

Oricit do fttKoin&olu ur fi starea de imponderabililatc pentru unpamintean obisnuit — pentru care evolutia in Cosmos dotine inconlinuaro locul nr. 1 dintre cele mai importante realizari aleomului contemporan —, ea este inca greu de explicat si, penlru ceieuro nu au incercat-o, dificil de stabilit daca poate fi suportaifibine do oricine.

Spociulistii dispun astazi de numeroase rezultate experimentale,care permit impartirea subiectilor supusi fie testelor de im-ponderabilitate, fie celor care chiar au zburat in Cosmos, in treicategorii distincte.

In primul rind trebuie mentionati cei care suporta foarte binedisparitia greutatii, pastrindu-si intucte capacitatea dc a munci, dea efectua activitati de mare raspundere si, in general, o starepsihica foarte buna; acestora faptul ca pot efectua operatii difi-cile, fara efort, le asigura o stare foarte agreabila, mentinindu-sitotodata o excelenta posibilitate do a se orienta in spatiu. In acestsens sa dam cuvintul primului cosmonaut, luri Gagarin care, in

Memoriile sale, descria astfel momentele cind a intrat in starea deimponderabilitate: „...Trecerea la aceasta stare s-a produs foartelin. Cind a inceput sa dispara influenta gra’utatiei, m-am simtitexcelent. Dintr-o data am inceput sa fac totul mai usor. Miinile,picioarele si tot corpul parca nu mai erau ale mele. Nu mai aveamgreutate. Nici nu stai jos, nici nu esti culcat, parca atirni incabina. Toate obiectele care nu erau prinse de ceva erau si elesuspendate si le vedeam ca prin vis. Si creionul, si caietul deinsemnari... Iar citeva picaturi de lichid care se prelinseseradintr-un furtun, luasera forma unor sfere minuscule si se depla- sauin mod liber prin spatiu, iar cind atingeau peretii cabinei se lipeaude ei, ca picaturile de roua de o floare...“

Din aceasta relature au rezultat informatii, pe atunci deosebitde noi, privind starea de imponderabilitate a obiectelor, com-portarea fluidelor sub actiunea doar a fortelor corespunzatoaretensiunii superficiale si miscarea libera a acestora sub actiuneafortelor inertiale, tondinta de a-si mentine starea initiala, „pluti-rea“ libera a unor corpuri care, tot ascultind de legile inertiei, nuse deplaseaza liber, pastrindu-si starea initiala de repaus... Sem-nificative, in acest sens, au fost cuvintele aceluiasi cosmonaut:Citeva picaturi de sue s-au varsat si au continuat sa raminasuspendate in fata mea ca niste coacaze. Era interesant sa ob- servicum acestea, vibrind, plutesc usor in aer...“

0 deosebit de interesanta experienta privind comportarea li-chidelor in imponderabilitate o datoram cosmonautului PavelI'opovici care, la bordul navei cosmice „Yostok 3“ a putut ob- servacum nivelul apei dintr-un recipient sferic atirnat deasupra sa adevenit puternic curbat spre interior (curburS de 2,52 ori mai maredecit in starea normals!), astfel incit aerul din recipient cSpataseo forma sferica aproape perfects!... Era astfel evident•■a In starea de imponderabilitate, tensiunea superficial^ a lichi-delor ac.l.ioiioaza astfel incit la suprafetele de separatie afluidelor iurh'lo moleculare deformeazS volumul de lichid,antrenindu-1 i |HI' in sns“, la marginile meniscului initial. lata cedeclara Pa- vi'I I’opovici desprc experienta sa (descrisa, de altfelsi de specialist,ul sovietic acad. M. Suleikin, intr-unul dinnumerele revistei „Priroda“ din anul 1964): „...Daca pe PSmint apa seaflS in jos si aerul deasupra, in Cosmos lucrurile se sclnmbS: atltjos cit si BUS se afla apa, iar aerul se afla la mijloc sub forma uncisfere. ()ricit ai clatina retorta aerul se adunS din nou sub forma desfera". Desigur, fortele de adeziune dintre moleculele apei siperetii vasului fiind mai mari decit cele dintre moleculele de aer sipereti, I'aceau ca primolo sa sc lipeasca de invelisul de sticla,aerul rami- niml int'icu in ('(Hili'iiI vasului, ca o sferaperfects."

Hi'Vcuind la slarca huna a unor „pacienti“ (citeste: cosmo-iiiiiil i i111(Ii(Ini In |in'!■il,irilo anIcrioai'c zborurilor peorbitS), in<nd in I ex poi'iiiionLeloi' dc simularc a impotedcrabilitStii prinzbo- riii'i in aoronavo special pregatile, unul din medicii careparticipa efeetiv Ja aceste aetivitSti, descrie astfel senzatiileavute: „...Pos- tiirile neobisnuite ale colegilor cu care efectuamaceste antrenamente, acrobatiile pe care acestia le efectuau inplutirea liberS,, mi se pareau extraordinare si chiar de necrezut. Maasteptasem ca voi suporta rSu aceasta stare, dar totul era invers: afost minimal., chiar am avut o stare euforicS. Am semnalat celor carene urmareau cS totul merge bine..." AceastS stare placutS s-a mani-festat si la alti piloti-cosmonauti, deja obisnuiti cu aparitiaimponderabilitatii atit din profesia lor initials, cit si de laantre- namente; este cazul lui Pavel Popovici, care, desi prin

programul de zbor trebuia sS desfacS centurile fotoliului sSu timp denumaioora, a depasit cu mult acest interval, fiind anuntat de la sol sSrevina „la ordine". DupS zbor, cosmonautul Popovici a tinut saprcci/.ezc: „...Nu voi exagera dacS voi afirma ca in Cosmos am trail,exact ca pe Pamint, cu o mica deosebire: imponderabilitatea..."

In ce priveste iesirea din cabina spatialS (asupra cSreia vomreveni intr-unul din paragrafele urmStoare), Alexei Leonov, pri- mulom care a pSsit in afara navei cosmice, a putut „pluti“ cu usurintain spatiul liber, insotind ca un ,,satelit uman" cabina sa, fara niciun efort special, dar si fara tulburari deosebite cauzate de aceastaimponderabilitate in mediu deschis total! Edward White, primulamerican care a efectuat aceeasi operatiune in afara peretilorprotectori ai cabinei „Gemini“, si-a prelungit sederea in spatiupina la limita resurselor de oxigen ale scafandrului spatialfolositL. Refuzul acestuia de a se supune dispozitiilorconducatorului de zbor si, de fapt, de a executa intocmai programulde zbor, poate fi pus, dupa opinia unor specialist^ pe seama stariieuforice prilejuite la unii astronauti de prezenta tocmai aimponderabilitatii.

Revenind la starea de „plutire libera“ in cabina navei cosmice, inurma zborurilor efectuate de Nikolaev si Popovici in 1962, acestia aurelatat: „...Era o stare fizica si psihica uimitor de placuta,pentru care nu se poate gasi nici un termen de comparatie. Nu ai nicio greutate, nu te sprijini de nimic si totodata poti face tot cevrei. Creierul functioneaza perfect cu limpezime si precizie“. Totei arat.au ca au putut face practic cunostinta cu legile inertiei:

.Pavel Popovicis-adesprins, probabil, cu o graba inu-tila de centurile de siguranta si a fost imediat pedepsit pentruaceasta: corpul sau a saltat imediat in sus si capul s-a lovit detavanul cabinei. A fost o lectie practica: in Cosmos trebuie sa fiiprecaut!“.

In fine, Intr-o a doua categorie pot fi cla.sa.ti cei carorastarea de imponderabilitate le da iluzii optice: ei au senzatia ca seafla rasturnati sau se rotesc sau cad in gol, devenind dezorientatisi anxiosi. Asemenea tulburari nu dureaza uneori decit citeva minute,disparind dupa primele antrenamente sau dupa primele ore petrecute labordul cabinei orbitale; desigur, s-au vazut si cazuri cindcosmonaut!, care au efectuat mai multe zboruri cosmice, sa acuzeaparitia acestor tulburari, este drept cu o durata de ordinulminutelor, la inceputul fiecarei misiuni cosmice! Ori- cum, nutrebuie confundate notiunile de „iluzii“ optice etc., cu„dezorientari“: spre exemplu, iluziile optice pot porsista — in starede imponderabilitate, binelnteles —, in timp ce subiectul ajunge sase orienteze satisfacator. Acesta a fost cazul unor astronautiamericani, precum si a cosmonautilor sovietici K. Feok- tistov si B.Egorov care, tot timpul zborului au avut senzatia, obositoare, ca„zboara cu capul in jos“!

Sistemul nervos, organele de simt si aparatul circulator auo structura foarte complicata, activitatea lor fiind influentata deforta gravitationalS; ca urmare, aceasta arc un rol determinant inmentinerea echilibrului si coordonarea miscarilor organismelor vii,rezultat al activitatii reflexe innascute si dobindite, care isi areoriginea in aparatul vestibular, muschi, invelis cuta- nat si ochi.Actionind impreuna, aceste reflexe creeaza, prin in- termediulcentrilor nervosi, acea complexS activitate formats din perceptiivizuale, musculare, cutanee si labirintice care coor- doneazamiscarile, mersul, echilibrul si orientarea organismelor vii.

Cu ajutorul vazului, omul — de exemplu — se orienteaza cu usurintSin spatiu fata de restul mediului, se poate deplasa in directia si cuviteza dorita, isi poate coordona miscarile membre- lor; comenziletrimise de scoarta cerebral! (zona prefrontala) corespund imaginilorformate pe retina si transmise aproape con- I'omitent la scoartacerebrala occipitalS (posterioara). Desigur, chiar cu ochii inchisi,

omul se poate orienta in spatiu, se poate deplasa, isi poatepreciza pozitia (culcat, in picioare etc.). Aceasta posihil ca urmarea informatiilor primite de la alt canal: delii ••pl.urii nervosi nniplasat.i in sistemul muscular si ceidin in-vi• 11uI i ul.mini, preiann si de la aparatul vestibular. Acesta dinnrni,i, 1111111iI ;;i Inltirinl, osl.t* organul principal al reglariiechili- I>ruIiii i al I'oordoniirii miscnnlor: cl se afla araplasatin partea pielroasii a osului temporal, fiind format din trei canalesemicir- culare si din organul otoliLic (utricula si sacula).Organele de simt ale utriculei si saculei se numesc macule, de faptun fel de placi de celule nervoase senzitive ciliate, acoperite cu osubstanta gela- linoasa (membranS otoliticS) care eontine otolitele(concretiuni formate din saruri de calciu).

I ritregul sistem labirintic este umplut, cu un lichid limpede,numit endolimfS, care circula prin acele canale semicirculare ce sedeschid in utricula si care au o asezare precisa, fata de nlanurilevertical si orizontal al corpului uman: in adevar, ele sint dirijatein trei planuri ce se afla orientate aproximativ rectangular unullata de celelalte. In fiecare canal semicircular exista celule ner-voase care reprezinta organul de simt; celulele nervoase posedauumei'oase prelungiri ciliate, foarte sensibile la contact. Tocmaicaualele circulare (cu tot ce se afla in ele) inregistreaza miscareacorpului in spatiu si transmit informatiile (prin intermediul ner-vilor vesfiluilari) centrilor nervosi specializati, care asigura co-menzile necesare muschilor, comenzi destinate mentinerii echili-brului, coordonarii miscSrilor, orientarii spa^iale etc.

Labirintul, deci, osto sensib.il la orice modificare a inisoarii,deci la acceleratii, de toate felurile, deoarece acestea asigura pro-ducerea de vibratii lente la nivelul lichidului endolimfatic, exci-tind in continuare ceiulele sensibile ciliate, ce comunica cu fibre Ie nervoase ale nervului vestibular. Ca urmare, receptorii labirin-tului sint excitati la inceputul/incetarea oricarei rotatii rapide>orice accelerate unghiulara produc-ind o senzatie deosebita. Acce-leratiile si suprasarcinile modifica greutatea cu care otolitele pre-seaza pe terminatiile ciliate ale celulelor nervoase senzitive, pro-ducindu-le modificari in capacitatea lor de exeitare, maculele jucindrolul de „receptori gravitationali umani“! lmpulsurile nervoase dinlabirint ajung la creier si la maduva spinarii, inl'luen- tind,respectiv, comanda miscarilor, comanda musculaturii sche- letice,oprind sau declansind ameteli, orientarile si coordonarilemiscarilor, asigurind un raport de echilibru (sau nu) intre omul inmiscare si restul mediului inconjurator. Analog electronicii,.labirintul nu este functional „decuplat“, tlar impondei'abilitateaeste un „excitator negativ“!

MISTERIOASA „MALADIE A COSMOSULUI"!*

Sensibilitatea aparatului vestibular variaza de la individ la.inclivid, rezistenta fiecaruia putind fi ameliorata ca urmare a unuiantrenament adecvat. Desi vom reveni asupra acestui aspect alproblemei intr-un capitol destinat antrenamentului cosmonautilor,mentionam ca exista un antrenament pasiv, care include utilizareaplatourilor oscilante, a balansoarelor, a centrifugii, a fotoliuluirotativ cu trei grade de libertate etc., precum si un antrenament

activ, urmat de fiecare Candidat-cosmonaut (sau de oricare cosmonautin faza de pregatire a unei noi misiuni spatiale) ca parte apregatirii fizice. Acest din urma antrenament include salturiacrobatice, salt de la trambulina in piscina, „roata cu minere“etc. Spre exemplu, dupa tulburarile acuzate de Gherman Titov, aldoilea om in Cosmos, in cadrul pregatirii sale, Andrian Nikolaev aacordat multe ore antrenarii la balansoar, mersului pe birna, „rotiicu minere“ si, mai ales, rotirii capului, astfel incit, colegii saiobisnuiau sa spuna, vazindu-1 cit de multe rotiri facea,<■ a „are capul montat pe bile4' sau ca „intr-o zi va ajunge sa-side- surubeze complet capul!“...

Cu titlu de informare, iata si un program de antrenament in acestsens propus cosmonautilor, pilotilor de vinatoare, dar si celor caretrebuie sa lucreze la inaltims, de un specialist sovietic: efectuareade miscari ale capului la dreapta, la stinga, in fa,ta si in spate;apoi miscari de rotatie in sensul acelor ceasornicului si invers.Fiecare exercitiu se va executa timp de un minut, cu l'recventa depatru miscari pe secunda (!); dupa 3—5 s de repaos, .se trece laexercitiul urmator si asa mai departe... Daca in fiecare zi un om cuorganismul sanatos executa cite doua sedinte cu dura-I ele de la 3 la 10 minute, se afirma ca orice tulburare asistemului vestibular, provocata de factorii cosmici, in special deimponderabilitate, va putea fi foarte usor suportata!

Desigur, nu indemnam pe cititor sa puna imediat in practica acestprogram, dar se poate usor apreciaca este extremde util pen-I ni prco'fil iroa color ca.ro vor avea de suportat „agresiuni“ai unorI MI ■ t< ir i noobisiuii I, i (imponderabilitate, suprasarcini,lucru in al-I itudinc ctc.) usu|ten sistomului care coordoneaza echilibrul.De a cinenca, pare a Ii dc i I I teles, I'ara prea multe explicatii,faptul ca mi i 1111i\ id care este bine fixat in scaunul sau de pilotetc. (chiar si in fotoliul dintr-un mijloc de transport terestrul),poate supor ta mai usor aceste dificultati senzoriale. In acest sensse mentioneaza experientele efectuate de medicul american dinaeronau- tica militara, dr. II. Strughold, care a anesteziat propriimuschi fesieri inaintea unui zbor in care 1-a rugat pe pilot saefectueze citeva lupinguri8. Desi era obisnuit cu acrobatia aeriana,dr. Strughold a avut senzatii din cele mai dezagreabile, simtindu-seextrem <le dezorientat, parindu-i-se ca se misca intr-un „fel devirtej“...

Excitarea sistemului vestibular prin miscari de rotatie, acce-leratii/deceleratii etc. provoaca (prin intermediul sistemului ner-vos central) deplasari anormale ale globilor oculari si activitatinmsculare care strica echilibrul corpului, provocind ameteli, apoichiar paliditate, vomismente, scaderea tensiunii arteriale, inceti-nirca, pulsului, dureri abdominale etc. Se cunosc asemenea feno- meuoIntilnite de cei care au zburat cu aeronavele de transport pasagcri,in evolutie in zone foarte agitate ale atmosferei (furtuni laaltitudini ridicate, „termica“ accentuata, curenti turbionari etc.).Cel care este cuprins de ameteli simte o senzatie neplacuta de ro~tatie a sa in jurul obiectelor inconjuratoare sau, mai adesea, aacestora in jurul sau; se adauga, de regula, greata, pierderea echi-librului, palpitatii, sudoare rece pe corp, crampe musculare etc.

In cazul acceleratiilor (deceleratiilor) puternice care pot apa-rea atunci cind un avion coboara intr-un picaj rapid, respectiv iesedin aceasta evolutie, fortele inertiale care apar influenteazaputernic labirintul, mai ales daca pilotul intoarce capul intr-o

8 NumitS, si jjboala de miscare"...

directie oarecare, deoarece el va modifica brusc directia de aetio-nare a respectivelor forte. Fenomenul, descris inca din 1829 desavantul Gaspard de Coriolis (1792—1843)9 si care a primit denumireade „efectul Coriolis", daca se petrece repetat, atunci pro- voacavertijul si greata amintite, cunoscute ca „boala de miscare” (sau„rau de mare“, „rau de zbor“); mai corect ar fi trebuit sa fie numita„boala de accelerate”! Exists, desigur, meclicamente care, actionindca un fel de sedative asupra sistemului nervos central, sint utile incombaterea „bolii de acceleratie“: beladona, scopolamina,romerganul, amitalul etc; mai recent, scopodermul, fa- bricat de Ciba—Geigy, nu are efecte secundare.

In mod similar, in imponderabilitate se modifica esential ac-tivitatea organului vestibular, lichidul endolimfatic, otolitelepierzindu-si din proprietatile lor fiziologice datorita „disparitieilt

greutatii; ca urmare, impulsurile nervoase emise de la acest organpentru a asigura echilibrul etc., isi modifica periculos sensul fivaloarea, actionind, asa cum aminteam la paragraful anterior, ca unfel de „excitatori negativi“.

Din fericire pentru cosmonauti si, am putea adauga pentru viitoruiacestei minunate activitati umane care este cercetarea. Cosmosului,omul poseda sensibilitate musculara, sensibilitate cutanee si, celmai important, aparatul vizual care, nu sint influ- entate decimpurile de forte gravitationale!

0 foarte interesanta experienta in acest sens a fost efectuata,,sub indrumarea medicilor aeronautic!, de un grup de cosmonautisovietici: incaltati cu ghete magnetice, ei s-au deplasat in timpulscurtei faze de imponderabilitate petrecute in avionul-laborator) peperetii verticali ai incaperii amenajate special pentru supra-vegherea „plutirii libere“. Toti subiectii chestionati dupa termi-narea acestui test au declarat ca nu si-au putut da seama ca nu sedeplaseaza pe „dusumea“ decit dupa ce s-au uitat pe hublou- rileaparatului! Aceleasi efecte false le-au avut. (si declarat!) mai inill Li pilot i de avioane reactive care, in sts,re de imponderabili-l ale, au avut senzatia — falsa, bineinteles — ca zboara cu capulin jos (!), convingindu-se ca gresesc abia dupS, ce au consultatpanourile cu aparatele de bord!

Problema consta in aceea ca imponderabilitatea poate sa pro- voacedeformarea senzatiilor obisnuite, deoarece sistemele sen- y.orialecontin organe a caror functionare se supune legilor forte- Inrgravitational si, ca urmare, pot transmite informaCii eronate sicontradictorii! Vazul si, intr-o masura,.■ evident mai redusa, simtulpipaitului, incearca sa compenseze aceste deficiente, corecti nderorile. Fara Indoiala, trebuie sa avem in vedere ca, daca su-biectul in conditii de imponderabilitate si cu asemenea tulburari doechilibru are un „singe rece“ de regula obisnuit pilotilor de avi-on, fiind ajutat si de simturile amintite, poate trece foarte repedeIM'Sle dificultatile puse de instaurarea starii de imponderabilitate.Alunci cind, desi toate aceste conditii sint indeplinite, nu se de- |i,isesc, relafiv repede, ametelile si tulburarile de orientare —cazul, i' pure nl iiosnioiiaiituliii CiKernian Titov (care a acuzatameteliI in ■ 11111 11 (>, hum nli' i'IiuI inl.oi'cea capul in diversedirectii) —,• 11 mi' i : i* mj1111"<■ In moinenle rrilice, care cer adoptareaunui anu- mil it"ihi dc Iiiitii In (Cosmos si cUiar o medicatiecorespunza- Iiuire.

Alii dr. cosmonaut Boris Egorov, cit si medicul american dr.(Charles Berry au apreciat ca tulburarile senzoriale pot avea ca

9 Se va reveni in cap. 5.

declansator aglomerarea de singe catre zona cerebrala, deci o ne-distribuire a masei sanguine, in raport de alternarea acceleratii{deceleral/n)-stare de imponderabilitate, De altfel, toti cosmonautiip.n l,i« ipanti la misiunile „Soiuz“ 4, 5, 6 si 7 au declarat ca,ime- di.it inaiutea instalarii starii de imponderabilitate, au sim^ito■ iglomerare a singelui catre cap, ca si cum „ar fi zburat cucapul in jost:!

Inca de la primele experience care: asigurau subiectilor umanio scurta stare de imponderabilitate, atentia specialistilor a fostutrasa de dificultatea pe care o intimpinau majoritatea celor care seantrenau, in a-si asigura coordonarea miscarilor voluntare. Deimportanta acestei probleme si-au putut da mai bine seama orga-nizatorii si conducatorii misiunilor spatiale, de-abia atunci cinddurata zborurilor s-a dovedit a fi tot mai mica fata de necesita-tile programului de experience si testari pe orbita, inclusiv de fap-tul ca imprecizia unor miscari sau gesturi putea duce la aparitiaunor defecCiuni de-a dreptul periculoase pentru reusita si secu-ritatea int.regului zbor.

Primele teste facute de cosmonaut, la indicatia medieilor, pentrua verifica gradul de precizie in coordonarea miscarilor in timpulinstalarii starii de imponderabilitate la bordul cabinei spatiale, auinclus trasarea de rc-uri pe diagonala unei foi de caiet dearitmetica fixat pe peretele cabinei, respectiv de aruncare la osimpla tmta (fixata tot de peretele cabinei), a unei mici sageti degenul celei cu care se joaca copiii... In ambele teste s-a constatatdificultatea trasarii cruciulitelor precum si faptul ca toti subiectiitestati aruncau prin vizare prea susJ Dar tot ca o const atare generalaa fost si faptul ca, dupa antrenamente asidue, se reusea ameliorareaperformantelor, daca se reusea si evitarea de a face miscari bruste cutot corpul, ceea ce-1 aducea pe cosmonaut sa se deplaseze mult Indirectie opusa!...

Mecanismul „tulburarilor de coordonare“ a fost evidential deo experienta pusa la punct cu ajutorul cosmonautilor sovietiei: dupace s-au antrenat sa provoace un efort muscular de ordinul a 750 g (sinu mai mult ori mai putm!), o parte din cosmonaut! au repetatexperienta in stare de imponderabilitate... Cu execpfia lui ValeriBikovski, care s-a inselat foarte putin, toti ceilalti au „reusit“ sase abata foarte mult: intre 250 si 1 125 g! Au trebuit efectuate maimulte zboruri in avionul-laborator, care parcurgea orbitelekepleriene stabilite, pentru ca acestia sa poata reveni la efortul„invatat“... Explicatia revine usor, daca ne reamintim ca inprezentarea evenimentelor mai deosebite pe care le-a avut in timpulmisiunii sale, Gherman Titov afirma ca in timpul somnului i seridica singur bratul sting, plutind liber in spatiu! Evident, nu estenimic surprinzator in faptul ca, urmind reflexe bine apro- fundate intimpul miscarilor „terestre“ obisnuite, cosmonautii aflati inimponderabilitate dezvolta eforturi disproportionate, exagerindmiscarile, gesturile si eforturile, chiar cele mai simple; dupa maimulte zboruri experimentale in avionul-laborator, se reuseste,indeobste, sa se obtina o coordonare satisfacatoare a activitatiimotrice... Desigur, se mai intimpla citeodata si unele si- tuatiiilariante; spre exemplu, cei de la bordul statiilor sau nave- lororbitale trebuie sa fie foarte atenti cu lucrurile proprii, creioane,tocuri, carnete, ceasuri de mina etc,, caci lipsite de greutateacestea pot ajunge pe nesimtite si foarte repede in exact parteaopusa a statiei orbitale. Astfel, luri Romanenko si Gheorghi Gre-ciko, in statia „Saliut 6“ („Soiuz 26“ — „Saliut 6“, 10.12.1977 —16.03.1978), au trebuit sa caute timp de o ora si jumatate un con-tainer cu ciuperci pe care nu-1 fixasera la timp!... Vladimir Lia-

hov („Soiuz 32“ — „Saliut 6“) si-a cautat ceasul timp de o sapta-11tinil; disperat, a inceput sa-§i desurubeze sacul de dormit sa vadadura nu curava ceasul a nimerit dupa panou. Aici a gasit insa bile-lelul „Ei bine, sa stii ca am cautat deja aici“, scris'in gluma deMexandr Ivaneekov inca in timpul zborului precedent! In cele din urmaceasul a fost gasit pe ventilator, unde fusese absorbit do fluxul deaer. Desigur, asemenea rezultate ale imponderabili- lid.ii nuprezinta nici un pericol, cosmonautii obisnuindu-se des-I it I de repede cu lipsa greutatii obiectelor si chiar acorpului lor.I hi pa cum au declarat majoritatea lor, dupa 5—7 zile de la in-slalarea navei lor pe orbita, senzatia de inconfort dispare, eidepla- sindu-se fara vreun inconvenient cu capul „in jos“ sau dormind.,pe plafon1'! Mai mult, pe parcursul sederii lor in spatiu, cosmo-nautii au luat cu usurinta notite sau au facut insemnari in carne-Iclo de bord, au folosit aparatele de fotografiat, au procedat ladhsorvatii si diverse experimente stiintifico-tehnice, au orientatcoi'ocI, aparatele orbitale, au efectuat manevre uneori destul de <■i>i)ipIi(• nI o, folosiod chiar comenzile manuale pentru revenireap'' "I Dinl.i'o manevt'elc mai doosebite care au fost realizate de ‘iIi’iuinu|i In impoiidci'abilitalo, pe locul prim se afla, fara indo-I'dii, c\ccp|iiiiiala pei'l'oi‘in;uita a lui luri Gagarin, primul oracare n zbural in (losmns, precum si coborirea comandata manual deNeil .Anuslning pe Selena cu modulul sau lunar num.it „Yultu-nil“ !... Dramatica expeditie „Apollo 13“, In care modulul lunar nfosL adus In situatia de „salupa de salvare" cosmica de echipa- ,jnlcondus de Jim Lovell (dintre care John „Jack“ Swigert a de- codal inanul 1982), detine un loc de marca in ceea ce inseamna cuinpefentaprofesionala si cunostintele de zbor cosmic pentruI ninsl'oriTtarea unei misiuni aproape tragice intr-o adevaratavic- Inrio a omului asupra Cosmosului! Neil Armstrong si David Scottslapinind miscarile dezordonate ale navei cosmice „Gemini“-8 (16martie 1966); Valentina Tereskova-Nikolaeva stapinind co- monzilenavei („Yostok 6“, 16 iunie 1963), prima femeie pe orbi- In; icsireain spatiul liber a cosmonautului Alexei Leonov (IK marlie 1965);aterizarea primilor paminteni, Armstrong si Al- driii, pc huna (iulie1969), primii „sateliti umani“ pe orbita, Bruce Met landless siRobert Stewart (februarie 1984), iata numai citeva, cvi'mple de cereprezinta necesitatea prezentei umane in navole s pa I ia.l<>, ca oconditie a apropierii momentului cind omul va loeni In ,.oraselecosmice“!

Revonind la neajunsurile practice pe care le provoaca insta- lareaimpondcrabilitatii, trebuie sa aratam ca majoritatea auprovenit dinlipsa unor curenti de convectie obisnuiti in conditiileponderabilitatii terestre, dar, evident, absenti pe orbita; ca ur-mare, pentru ca membrii echipajelor cosmice sa nu se autointo- xicecu bioxidul de carbon respirat de fiecare dintre acestia si care arurma sa pluteasca, nestinjenit de nimic, in fata oricaruia (!), autrebuit instalate ventilatoare.

Acest pericol a fost evident cu ocazia dramaticului periplu spa-tial „Apollo 13“ cind, din cauza lipsei de energie electrica nu aufunctionat ventilatoarele din cabina de comanda, motiv in plus(alaturi de lipsa de caldura si lumina) care a obligat echipajul sase refugieze in modulul lunar, supranumit, cum am vazut deja, „salupade salvare“ a expeditiei... 0 alta dificultate se evidenti- azaatunci cind cosmonautii doresc sa se alimenteze sau sa bea:continutul vaselor sau al paharelor se poate raspindi in interiorulcabinei, putind provoca chiar intreruperea misiunii! Desigur, am maiinsistat asupra faptului ca tot ceea ce nu este bine fixat risca safie pierdutde respectivul posesor sa\i utilizator; in afara exem-plelor date, trebuie mentionat ca chiar Gagarin a „inaugurat“ acestinconvenient, pierzindu-si creionul!

In expeditia „Gemini 5“ astronautii Charles Conrad si L. GordonCooper se plingeau „Pamintului“ ca nu-si mai gasesc instru- mentelecu care trebuiau sa efectueze unele experimente: .....avem atitea defacut si nu mai ajungem sa prididim sa ne descurcam printre toateaceste obiecte care pur si simplu plutesc in jurul nostru. Este cuadevarat imposibil...!“ Pentru a se barbieri a trebuit inventata omasina speciala de ras care si sa colecteze firele de barba care,altfel, plutind prin atmosfera cabinei, puteau sa o polueze!

Asa cum astronautii din misiunile pina la „Apollo 12“ si cos-monautii pina la misiunea ,,Soiuz 9“ nu s-au putut barbieri inCosmos, revenind cu niste barbi impresionante pe Terra, tot asa pinala laboratoarele orbitale „Skylab“ si „Saliut 5“ nu s-a putut vorbide o igiena corecta a cosmonautilor mentinuti mai multe saptamini inCosmos. Dormitul a fost o problema solutionata numai printr-o buna„ancorare“ in sacii de dor mi t, chiar daca se dispunea de locsuficient pe fotolii sau chiar un fel de fotolii-pat („Skylab“ si„Saliut“), deoarece, conform expresiei echipajului de pe „Soiuz 4 si5 „...te simti mult mai bine si nici nu risti sa to pierzi!...“ Inimponderabilitate mersul este o problema, deplasarea in cabinatrebuie efectuata cu atentie si chiar trebuie ,.invatata“ si„exersata“, deoarece cel mai mie efort necontrolat propul-i cii'/.ii pe imprudent in sens contrar, putindu-i chiar provocamici incidente...

Inc,etui cu incctul, astronautii se obisnuiesc cu noua stare, ledispuro toamu tic necunoscut (de fapt, aceasta este chiar sarcinactnpclnr do anl.rcnament din avioanele care parcurgeau orbite l(c|il('i'iciie desLiiiate reproducerii conditiilor de simulare a gravi-Inlici nidi' pe un anumit interval de timp). Dupa citeva zboruri domil i i• im11ii-nt in aceste laboratoare-volante, candidate la zbo-ru I : | m I. in I se familiarizeaza cu coordonarea miscarilor, cusenza- I,iiIn noi intimpinate cu ocazia „plutirii libere“. lata insaca toc- inoi la finele zborului spatial se produc dificultati maimari: cosmonautii nu-si mai „cunosc“ greutatea, au senzatia caobiectele sint mult mai grele; astfel, medicii au constatat oreducere a vo- Imnului inimilor si muschilor lui Andrian Nikolaev siVi tali SeVas- lianov dupa zborul lor de 18 zile (1—19 iunie 1970);ambii se ti- neau cu greu pe picioare, dovedind cit este de greu sate reaclap- lezi la gravitatia terestra dupa ce ai ,,neglijata-o atita

timp!... (losmonautul Gheorghi Greciko spunea: ,,...ai sentimentul caiti rcvii dupa o boala grea... Greutatea terestra creeaza maridificul-I nI. i corpului; chiar servitul mesei este anevoios, deoarecestoma- « 111 s-a dezobisnuit cu greutatea alimentelor...“

Viata in imponderabilitate este nefireasca pentru om, inacti-vitatea muschilor putind conduce la o slabire a organismului, fara amai vorbi ca uneori se produce chiar o crestere in lungime (inal-lime) a oamenilor spatiului (cazul unuia din echipaj ele laborato-rnlui spn|inl „Skylab“, condus de Gerald P. Carr); solutia este unriinlimm a,nl.renament chiar pe orbita, pentru mentinerea unei IIIIMCI'orme sportive. lata, motivul pentru care membrii echipaje- lorriirc : I.'in mult limp in Cosmos, in conditiile imponderabilita- liisi all1 unui spa I/m lol.nsi destul de restrins, trebuie sa efectu-ezc un antrenament riguros mentinut, folosind pista rulanta, ve-loergometrul, cxtensoorele etc., chiar cite 2—3 ore zilnicl... Pen-i rii Jupla“ zilnica cu imponderabilitatea, cosmonautii folosescnr,!.i' I reninguri speciale, avind incluse in tesatura niste benzide i'in if ini' deslinate sa provoace, la fiecare miscare, solicitaripen-I i ii 111ii,i Ii.i, in vederea compensarii lipsei greutatii careprovoaca In moil i'-nr „molesirea“ acestora!... Desi ar parea laprima ve- <lere pni'iido.xal, cu cit omul petrece mai mult timp inimpondera- biliLuie, cl mi va adapta mai bine la conditiile acesteia!Dar despre acest aspect vom reveni intr-un paragraf urmator.

Pentru a sc cunoaste mai bine capacitatea si productivitatea munciiinInlocI uale a cosmonautilor in imponderabilitate s-au folosit testepsihologice, rezultatele fiind inscrise pe banda si re- transmisestatiilor de la sol pentru analiza detaliata; din aceste analize seputea determina cum functioneaza sistemul nervos inimponderabilitate, pe diferite perioade ale misiunii cosmice; deasemenea, din analiza scrisului si desenelor efectuate In impon-derabilitate s-a putut stabili gradul si rapiditatea adaptabilitatiila noile conditii ale fiecarui subiect uman analizat...

★★ ★

Cu ocazia ultimului zbor din anul 1982 al navetei spatiale„Columbia“, de fapt primul din seria zborurilor operationale, atrebuit ca specialists de la „Centrul de dirijare a misiunilor spa-tiale" sa contramandeze iesirea astronautilor in spatiul liber,conform programului de zbor, din cauza unor dificultati de com-portament ale acestora, care acuzau suferinte provocate de mis-terioasa „maladie a Cosmosului"... S-a constatat ca o data cu sta-bilirea imponderabilitatii, la bordul oricarui aparat spatial locuit,membrii echipajului acuza in faza initiala prezenta unor iluziioptice, tulburari de orientare si chiar o dezorientare marcanta.Senzatia de cadere in gol este uneori asa de puternica incit pro-voaca, la unii dintre astronauti, o adevarata stare de panica,asemanatoare simptomului numit de un specialist „spaima de lasfirsitul lumii“! Cel atins de acest simptom se comporta ca si cum arfi cazut in apa si este in pericol de a se ineca, are o expresie afetei semnificativa, scoate sunete nearticulate, pupilele se dilataetc. Unii specialisti pun in legatura aceste tulburari cu simptoma-tica bolnavilor cu acuze psihosenzoriale; unii fac decompensaribrutale, de parca ar fi fost atinsi de un trasnet!...

Informatiile gresite furnizate de organele de simt, in specialaparatul vestibular, in imponderabilitate, fac ca subiectul aflat inaceasta stare sa aiba impresia ca totul se roteste intr-un fel de

scrinciob infernal! In plus, in afara acestor tulburari senzoriale,imponderabilitatea poate provoca si tulburari ale sistemului nervosvegeta.tiv, evidentiate prin simptome similare raului de mare:paliditate, slabiciune generala, transpiratie abundenta, ameteli,vomismente, greturi etc.

Desi candidatii la zborul cosmic au fost aproape totdeauna selectionati dintre cei care, in afara unei perfecte sanatati, aveau si obogata experienta de zbor sau si de parasutism, totusi au existatii a/,un cind imponderabilitatea le-a jucat feste deloc placute.i,n / II I cosmoniuilului soviclic Gherman Titov este bine cunoscuti a provocat amplil'ieari'a excesiva chiar a antrenamentelor supor-Iale dc Andrian Nikolaiev, cel care a primit apelativul de „cos-niiMm111 ul in . .T ; la bordul navei „M.ercury 9“, L. Gordon Coopernu a a\ ul dcluc pul l,a dc mincare, iar K. Feoktistov si B. Egorov,In I ii it 11 ii I navei „Yoshod“, au resimt.it senzatii dezagreabileini > 11 Milieu c|>i;isI rica.

,' <1 iind cu rcucliile sistemului nervos vegetativ determinaintr-o marc masura starea generala a organismului, este de inteles cea I cn lie s-a acordat preintimpinarii instalarii acestei maladii. De-igur, in prima aproximatie s-a atribuit cauza acestei „maladii apnliului“ tulburarii functionarii aparatului vestibular ca urmare•i ins In lar i i imponderabilitatii, labirintul fiind legatfunctional- anaUimic de centri vegetativi ai sistemului nervoscentral. Un liiirii I'usese insa omis: la Titov tulburarile semanifestasera abia dupa citeva ore do la instalareaimponderabilitatii!? De-abia prin ami l!Mif> acesl.e concept iisimpliste au fost revazute si s-a demon-11al c\isfcn|,a unor inlcraciiuni foarte complicate: instalarea 11111ii 11 id i-rn I >i I i f n I i i sc face dupa ce tot ceea ce este labordul uneii. a liclc, deci ini'hisiv pilotul ori membrii echipajului, au fost•1111ii., i lac 11 ii i lor perturbatori provocati de conditiilelansarii: accclcratii, suprasarcini, vibratii, zgomote, intr-uncuvirrt un sires deosebit care, daca in conditii normale ar fi ramasfara urmari, iu conditiile ,,1 ipsei de greutate“ declanseaza„maladia spatiului11.I,a aceasta mai pot contribui radiatiile ionizante si alti factori(hipoxia, intoxicatiile cu C03 etc.), afectind organe interne aptea declanseze simptomatica „maladiei“. Spre exemplu, chiar atunci cindtrebuia sa patrunda in modulul lunar spre a-1 testa in oonformitatecu programul de zbor al misiunii „Apollo 9“, astronautul RussellSchweickart a avut puternice vomismente...

I)e notat ca tulburarile sistemului nervos vegetativ se dezvolta mull, mai rapid si prezinta un caracter mai stabil atunci cind Iciinmcnele sepetrec in intuneric, probabil deoarece informatiile deslinate „iesirii din dificullate11 provenite de la organul vazului nu mai pot ajuta subiectului in cauza. Acum se stie ca muschii din zona cel'ei joaca un roi important in mecanismul echilibrului; mai imillc experiente efectuate asupra animalelor au condus la ideoa ca impulsurile nervoase provenind de la acesti muschi pot sa provoacc ele insele o excitabilitate marita a centrilor care comanda vomismenlele. Desigur, sint si pareri opuse; aparitia si instalarea

..maladiei cosmosului“ la unii cosmonauti, in timp cealtii nici nu se intilnesc cu ea, ii fac pe specialistisa ajunga la concluzia ca aceasta „maladie“ constituie unfenomen mult mai complex decit s-a crezut pina acum...

GIT TIMP SE POATE TRAI LA g = 0?

In paragraful precedent se amintea despre greutatea dea se adapta din nou la conditiile terestre, suferita demulti din astronaut!, dupa revenirea pe Terra, la fineleunei misiuni spatiale, mai ales cind aceasta a avutdurala mare. Mai inainte de a prezenta unele aspecteinteresante legate de acest fenomen, care a preocu- patsi preocupa foarte mult pe medicii din laboratoarele destu- diere a efectelor imponderabilitatii sisuprasarcinilor aferente zborurilor cosmice indelungateasupra organismului uman, consideram necesar a subliniaefectele mentionate asupra aparatului circulator uman siin primul rind asupra inimii. La inceputul „aventuriispatiale “ existau specialisti care preziceau viitorilorzburatori spatiali posibilitatea unei morti rapide, caurmare a imposibilitatii „pompei sanguine" de a se adaptala conditiile de greutate nula: pentru irigarearegiunilor superioare inimii, aceasta ar avea de indeplinit untravaliu mai redus, in schimb revenirea singelui urma safie incetinita datorita lipsei atractieigravitationale... La fel, sustineau ac-eeasi „vajnici“aparatori ai „omului fata de vitregia Cosmosului“, pentruirigarea vaselor din membrele inferioare etc., situatesub inimii, efortul ar fi, do asemenea, modificat,estimindu-se o accelerare a circulatioi venoase! In fine,netinind nici un moment seama ca pe orbita dispar efec-tele aferente pozitiilor de „jos“ si „sus“, aceiasi„specialisti-predi- catori“ se alarmau ca datoritadisparitiei presiunii hidrostatice in artere, va rezultao coborire brutala a tensiunii vasculare, cu consecintedezastruoase...

Inca dupa lansarea primelor animale de experienta pe orbita, Laika si Ham, s-a cazut in cealalta extrema: zborul pe orbita va constitui cel mai bun rnijloc pentru a asigura un binemeritat repaus pentru orgajiul central al sistemului circulator, at it de solicited incit nu-si poate permite nici un moment de odihnal

\mbele opinii s-au dovedit exagerate sinecorespunzatoare adevaratelor conditii do luoru pentruinima organismelor umane amplasate in eabine cosmice; sepoate construi un tablou complet al eomportamcntuluistandard al inimii pe orbita, bineinteles in afarara./.milor ncobisnuite. In minutele imediat anterioarela,11 ,iiii, majoriLa Iea organismelor acuza o crestere aritmului cardiac (100 110 batai/minut) datoritafactorului emotional,care c mnnil'esta chiar la pilotii foarte bine antrenatisi pregatiti psih<ilogic pentru respectiva misiune...Tahicardia subsista si in porioada activa, deci defunctionare a motoarelor rachetei purtatoare. Mai multchiar, ea se accentueaza sub influenta supra- sarcinilorcare insotesc totdeauna aceasta importanta perioada azborului spatial; in acelasi timp, tensiunea arteriala seridica si ea.0 data cu instalarea starii de imponderabilitate, uneoridupa trecerea chiar a citorva ore, pulsul astronautuluirevine la normal, coborind uneori chiar sub acesta. Inorice caz, ritmul de revenire la normal este mai lentdecit in cazul cind, pentru simularea suprasarcinilor,s-a facut apei la o centrifugal...

Cu ocazia zborului navelor cosmice „Soiuz“ 6, 7 si 8(11—13 octombrie 1969), pe orbita s-au aflat in conditiifoarte apropiate nu mai putin decit sapte cosmonautisovietici: Gheorghi Sonin, N’alcri Kubasov, AnatoliFilipcenko, Vladislav Volkov, Viktor (inrbatko, VladimirSatalov si Alexei Eliseev. Cu aceasta ocazie a,ii lustinregistrate numeroase date privind evolutia functiilorcardiace si respiratorii ale membrilor echipajelor celortrei nave cii: mice. Aceste date, cu caracter aproapestatistic, dar foarte apr.ipiate intre ele, dau masurafelului cum evolueaza, de regula, acc:ii parametriprincipali, cu ocazia pregatirii anterioare zborului I,IIa primei parti a acestuia. Astfel, daca in climineatazilei de start nlmill cardiac era de 88 — 104, cu oscadere in timpul pregatirilor imediat inaintea lansarii,el crestea foarte elocvent la 84—104 cu ■ in a 5 minuteinaintea startului, atingind 92—110 batai/mi- mil IIItimpul fazei zborului propulsat, normalizarea survenindabia dupa parcurgerea a 6—8 rotatii in jurul planetei...

Aceasta stabilitate a parametrilor fiziologicimentionati mai sus este, totusi, destul de relativa,deoarece la majoritatea zbura- torilor spatiali s-a pututremarca o deosebita exagerare a reactiilor psihologicenormale (evident, in conditiile terestre): inima parca so,,ambaleaza“ la cel mai mic efort, tensiunea arteriala

cunoscind ti cilatii destul de abrupte si foartepericuloase. Dupa declaratiile piist-misiune alecosmonautului-medic Boris Egorov, valoarea de

120 mm „instalata“ la, membrii echipajului, din care a faeut siel parte (nava „Yoshod-l“; 12 — 13 octombrie 1964), a lost ur-mata, o data cu imponderabilitatea, de o coborire neta atensiunii la 95 mm... Mai mult, asa cum scria el in raportul despecialii.a.te Intocmit dupa incheierea misiunii: „...erasuficient cel mai mic efort pe care-1 efectuam, de exemplu sane ridicam din fotoliu si sa .,urcam“ deasupra lui (erau Inimponderabilitate, n.a.) pentru ca sa putem vedea ridicindu-secoloana (fensiometrului, n.a.) la 140 mm, in timp ce efortulsimilar de r id i earn din scaun, dar pe Terra, se traducea5ntr-o diferenta de numai 5- 10 mm”. Si in continuare:„...acest fenomen ni s-a parut ca este asocial, cu ttwdi-ficarea activitatilor coordonate si precise ale sistenielor(organismului, n.a.), care contribuie la reglarea fund, iilor curdiace in conditiile gravitatiei normale“.

Au urmat numeroase studii si observatii a tit asupraaniiuiielor de experienta in satelitii biologici, cit si amembrilor «elupajelor spatiale pe durate din ce in ce maimari... Odata cu precizarea ca organismul „pare“ sa se adaptezela conditiile imponderabilitatii, s-a emis si importanta ideeca dupa zboruri indelungate pe orbita, la revenirea pe Terraorganismul „oamenilor spatiului“ va avea de invins gravedificultati si chiar deteriorari ale unor sisteme sau functiuniale organismului care, dupa ce se adaptasera relativ comodelorconditii aferente evolutiei la g — 0, le va veni iriinit greusa revina la starea normala de pe Terra... Mai mull, o <iata cuprelungirea starii de imponderabilitate, s-a putut const ata caorganismul uman sufera transformari importante al caror nieca-nism nu este nici acum suficient cunoscut si despre ale carorurine „inscrise“ in ansamblul organismului nu se stie daca nupot provoca complicatii serioase la revenirea din Cosmos.

Atentia a fost polarizata de sistemul circulator: nu cumvainima, care a beneficial de un fel de „cura de odihna“ inimp'Hide- rabilitate, nu va putea sa „faca fata“ lucruluiintens al activitatii continue terestre?! In principal, acesteaprecieri se bazau si pe faptul, demonstrat de unii specialisti(de exemplu dr. H. von Beckh), ca adaptarea la starea deimponderabilitate provoaca un fel de reducere a rezistenteiorganismului la suprasarcini; stiind care sint conditiile, inacest sens, la revenirea din Cosmos, pe perioada puternicelorfrinari ale cabinei cosmice (aparatului de coborire, in cazulnavelor cosmice de tip „Soiuz“), cind sc pot „incasa“ usor 8—10g, medicii au cerut, asa cum se arata ir/i-un paragraf anterior,

('osmonautul — un supraom ?

atlt modificarea sistemului de frinare la c.«Liori- rea dinspatiu, cit si instaurarea unui program de educatie fizica

In hordui navei, menit nu nurnai sa mentina tonusul muscular, dar, maiales, sa asigure un program de eforturi sustinute siste- nmluicirculator...

Deciziilo foarl.e voliomon(, aparate de medicii pusi sa vegheze la moron.; n un Ini, 11 „onmenilor spatiului“ s-au bazat nu penpiv iori I 'cl ice ,11,11 CHICUIII de laborator, ci pe senzatiile traitedr i n i n■ I i imiimiI, i In, revon'ii'cH pe sol si chiar dupa aterizare:i' ii ' ill ii Irmmiil iilin umcrirnii Wall it Schirra, caz foarte des( t i n i n lil.crrtt urn. d r h|me in 11 I n,I c, rnrc n. prezcnlat la revenireo mli'' >i.111 sln.ro ili' sincopn, dar hi fcnomi'iiclc pe care le-auparcurs Konst an tin Feokfisl.ov, Horis Kgomv, I,, Gordon Cooper si FrankBorman; la fel ca si ei, Valentina Tere§kova-Nikolaeva a acuzat dupa zbortulburari mai mult sau mai putin pronuntate ale sistemului cardio-vascular care — in majoritatea cazurilor — au per- sistat chiar citeva oredupa revenirea pe sol. Acest fenomen a fost intllnit si la membriiechipajelor navelor cosmice „Soiuz“ 6, 7 si 8, dar mai ales la echipajulAndrian Nikolaev-Vitali Sevastia- nov, la care adaptarea la conditiileterestre a fost dificila: „La aterizare — spunea comandantul navei „Soiuz9“ (1—19 iunie 1970) — mi-a fost extrem de greu sa ma ridic din fotoliu sia trebuit sa fiu ajutat de tovarasii din echipa de recuperare. Totcorpul mi se parea ca s-a ingreunat dintr-o data, iar aceasta senzatie nua disparut decit dupa vreo cinci-sase zile...“. De altfel, ambiicosmonauti au avut, timp de citeva zile, o instabilitate cardiaca, care afacut obiectul unei atentii deosebite a medicilor, desi ea nu pimea niciun moment sub semnul intrebarii starea lor de sanatate gcnci.da. Astfel,cel putin pina la finele anilor ’60—’70, dacaadap- tiii' i laimponderabilitate dura cel mult 3—4 zile, datorita pro- vi - 1111ui dcanlrenament parcurs la sol anterior zborului, in sclih,sb readaplarea lacondiliile normale cerea pina la zece zile!<) data cu puncrea la punct a sistemului tehnic „Soiuz —• Sa- lin - Progress11, care permitea sejururi practic oricit de indelun- gatc in Cosmos, a trebuit pregatit si un program adecvat de pre- •'( la sol a echipajelor spatiale, dar, mai ales, de mentinere in co.i 11ini buna conditie fizica chiar pe orbita. Ca urmare, am putut a; i hi, in perioada anilor 1978—1983, la o serie de recorduri de <lurai.it in spatiu, ai caror eroi au fost indiscutabil cosmonautii sovicl ici: in I,re 10 decembrie 1977si 16 martie 1978, Gheorghi Gcfiiiko si luri Homanenko; intre 15 iunie 1978si 2 noiembrie 1978, Vladimir Kovalionok si Alexandr Ivancenkov; intre 26 I'ehruarie si Ili august 1979, Vladimir Liahov si Valeri Riumin

intre 9 aprilie si 11 octombrie 1980, Leonid Popov si Va,leriRiu- min; intre 13 mai si decembrie 1982, Anatoli Berezovoi siValentin Lebedev. Un loc aparte in zborul pe orbita 11 detineprimul echipaj al laboratorului spatial vest-european„Spacelab“, care a evidential capacitatea vietii si lucruluiprimilor astronauti-specialisti intr-un aparat cosmictransportat pe orbita si adus pe Terra dupa indeplinirea

misiunii in Cosmos. Este vorba de echipajul de specialistiformat din Ulf Merbold (doctor in spectroscopia meta- lelorprin tehnologie nucleara, din R.F. Germania), Byron K.Lichtenberg (doctor in fizica, S.U.A.) care, impreuna cu OwenGarriott si Robert Parker au constituit grupa de specialistidin misiunea STS-9 (noiembrie 1983), naveta spatiala fiindpilofata de cuplul John Young (la a sasea misiune in Cosmos!)si Brewster Shaw. Cu ocazia acestui zbor s-a demonstrat ca sipentru specialisti, a caror pregatire anterioara nu se poatetotusi compara cu aceea a aviatorilor care zboara curent peavioanele supersonice, zborul cu ansamblui format din navetaspatiala si ..Spacelab“ nu a pus probleme medico-biologicedeosebite.

Revenind la rezultatele medicale ale zborurilor de lungadurata, trebuie aratat ca s-a confirmat ideea privind faptulca cu cit omul se afla mai mult timp in imponderabilitate, cuatit se adapteaza mai mult la aceasta neobisnuita stare. Dupa'120 de zile, in singe se innoiesc complet eritrocitele si omare parte din celule. Noile globule si celule sanguine nu mai„stiu“ ce inseamna cimpul gravitational terestru si valoareade 9,81 m/s2 a acceleratiei greutatii pe Terra... Specialistss-au straduit sa afle cum se vor comporta acestea dupaterminarea zborului cosmic! Cercetari minutioase au aratat case modifica numai numarul eritrocitelor nu si calitatea lor,ceea ce este deosebit de important.

in acest fel, medicina a putut sa evidentieze ca dupaefectuarea chiar a unor zboruri cosmice indelungate nu aparprocese ireversibile; mai mult, datorita unui regim demunca, educatie fizica si odihna al cosmonautilor, intocmit cumulta atentie, perioada de readaptare pe Terra aparticipantilor la „maratonul spatial10 de 175 zile, sau la celde 211 zile, ca si in cazul recordului de 237 zile11, s-adesfasurat in conditii mult mai bune decit la echipaje careexecutasera anterior zboruri mai putin indelungate. De altfel, Valeri Riumin este unicul dintre cosmonauti care si-amentinut greutatea neschimbata de la start si pina laaterizare, iar dupa

sapte luni a putut sa porneasca din nou intr-o expeditie cosmica dc lungadurata... Deci, aflarea timp de sase luni pe orbita nu este pentru om olimita...

Si totusi, au fost cazuri cind zborul cosmic s-a tradus in pierderi degreutate importante pentru participantii la „aventura spatiala“; cslccazul unor zboruri anterioare, pierderile de greutate I'iiiid determinatepartial de deshidratari marcante si apoi de o udivitale musculara redusa.Daca la pilotii navelor „Gemini“ sc ajungea chiar la pierderi de pina la4,5 kg (ca si pierderi de calciu pina la 15% in tesuturile osoase), lanavele „Apollo“ acestea s-au redus la cei mult 1,5—2 kg. Cu o exceptie:zborul dramatic ..Apollo 13“ a provocat protagonistilor sai, Lovell, Haisesi Swigert,o pierdere de greutate cuprinsa intre 2,5 si 5 kg... Explicatia este, insa,aici usor de dedus! La fel, cosmonautii sovietici participanti la zborurilenavelor „Soiuz“ din perioada ’70—’80 au slabit pina la 2—4 kg, desi acestepierderi de greutate se compensau, de regula, in primele zile dupareintoarcerea pe Terra.

Deoarece animalelor de experienta nu li s-a putut organiza si un programde antrenament de educatie fizica pe orbita (!), atunci cind Veteriok si

108 februarie 1984).11 L. Kizim, VI. Soloviov si Oleg Atikov: ,,Soiuz TIO-Saliut 7“ (start:

Ugoliok au fost scosi din cabina lor de . catei cosmici“, organizata labordul satelitului ..Cosmos 110“ (22 februarie—14 martie 1966), pierdusera26% si respectiv 32% din greutatea lor, abia mai putindu-se tine Pe cele...patru label... Fenomenul fiind obisnuit intilnit la cei spitalizati timp demai multe luni (si reprodus cu ocazia unor experience efectuate de subiectivoluntari in Uniunea Sovietica), s-a putut face o legatura evidenta intreefectele imobilitatii relative si cele provocate de imponderabilitate.Prin Ire explicable cele^ mai plauzibile, este cea data de cosmonautul medic Egorov: „In starea de imponderabilitate, functionarea coordonata a diferitelor sisteme ale organismului uman se transforma, in acelasi timp disparind efortul important efectuat in conditii normale pentru asigurarea supravietuirii. Astfel, se stabileste un nou nivel al existentei, care esteperfect justificat din punct de vedere energetic. Prin aceasta intelegem cacerin- telc dc energie ale organismului in noile conditii sint mult mai reduse, deoarece in conditiile terestre o imensa cantitate de energie este utilizata pentru intretinerea considerabilei mase de muschi care fac posibila mentinerea pozitiei verticale, a mersului, a solidi- tatii scheletului, care, in final, suporta intreaga greutate a corpului, pentru transported singelui de catre sistemul cardiovascular etc. Aceasta povara disparind in cazul starii de imponderabilitate

este norma] ca un organism sanatos sa se elibereze de tot ceeace este superfluu, dar totusi aceasta nu inseamna ca nu existanici un consum de energie; oricum, acesta este atit de micincit, in final, apar reduceri ale densitatii unor oase si aleunei parti a tesuturilor musculare. De asemenea, sistemulcardio-vascular sufera si el modificari'12.

In vederea evitarii pericolelor pe care starea prelungita aimponderabilitatii le-ar putea provoca, am amint.it deja ca s-au Intreprins masuri legate de antrenamentul anteriorzborului, precum si de mentinerea tonusului muscular, prinmasuri adecvate la bordul statiei (navei) orbitale(antrenament. la veloergometru, banda rulanta etc.). In plus,deoarece nu se cunosc inca toate cauzele care provoacarespec.tivele tulburari, de la subiect la subiect, s-a pus lapunct si o prima serie dc prod use farmaceutice. Pentrucresterea rezistentei organismului la t.ulhuritri ale siste-mului nervos vegetativ, s-a preconizat folosirea de injeeliiintra- venoase cu hidrocarbonat de sodiu, metoda utilizata cusucces pe animale de experienta de doctorii Barnatki siKuznetov; de asemenea, in S.U.A., dr. A. Graybiel aperfectionat un remediu pe baza de amfetamina si hyoscina,care este un medicament de tip hipnotic (halucinogen?),antispasmodic de origina vegetala...

Se folosesc, de asemenea, unele produse destinateimpiedicarii decalcefierii si deshidratarii organismului; inorice caz, farmaco- logia spatiala si-a facut un debut serios

12 Se va reveni pe larg in cap. 5.

si este deja o ramura de importanta majora atunci cind se facpregatirile pentru fiecare noua misiune spatiala, tot astfelcum se acorda tot mai multa atentie culturii fizice in Cosmos.Referindu-se la aceasta din urma, incepind cu „Skylab“ si cu„Soiuz“ 9“, cosmonautii au avut in programul zilnic, 2—3 orede cultura fizica, pentru care au lucrat metodic, conformindicatiilor si antrenamentelor efectuate inca de la sol, laveloergometru, la „covorul rulant11, la extensoare etc.Rezultatele s-au vazut si au mai fost subliniate chiar inprezentul capitol — succesele obtinute de cosmonautiisoviet/ici 111 domeniul zborurilor cosmice indelungate...

S-a emis si ideea de a se gasi mijloacele tehnice nec<isare pentru crearea la bordul navei cosmice a unei gravitatii artificiale1, respectiv obtinereaunui cimp inertial la bordul navei, folosind in acest scop imprimarea unei miscari uniforme, de mare durata si viteza redusa. 0 posibilitate ar fi construirea navei in forma de inel (celebra „roata de bicicleta14 imaginata de K. Tiolkovski s

iroluata ca idee de Hermann Oberth siWernher von Braun), careia sa ise imprime o miseare de rotatie in jurul unei axe care trece princentral do masa al ansamblului. Aceasta solutie este interesanta sifoarte ingenioasa, deoarece nu implica consum suplimen- tar de onorgie(decit la declansarea miscarii si, foarte putin, la eorcctai'oavilozci de rotatie), putind genera un cimp inertial axifwg. Daca acestcimp asigura o acceleratie centripeta de ordinal dc mnrime 0,3g,atunci — conform experientelor efectuate dcja cu animale — se evitatulburarile provocate asupra princi- paielor functii fiziologice aleanimalelor de experienta!

Desigur, animalelor nu le putem cere sa inteleaga ce se intimpla cuele atunci cind fac o calatorie in Cosmos sau cind sint obligate sasuporte o experienta de simulare a fenomenelor spatiale, de aceastadata pe Terra; animalul va reactiona haotic, este complet sub influenta instinctelor, nu avem posibilitatea de a-i coordona procese deinhibitie. In acest caz, indicative primite ca urmare a experience]orpe animale in beneficiul medicinii cosmice, sint de unlit) ealita,tiv5ji, do cole mai multe ori, partial semnificative, uil'iiriiiHl ive. TnlI I,si, in cazul supunerii animalului de experienta la condi(iile i■ noigravitatii artificiale, se poate afirma ca urmarirea parametrilorfiziologici a permis obtinerea de informatii net mai bunc decit incazurile mentinerii lor pe orbita, in conditii de imponderabilitateprelungita. Totusi, neincrezator chiar si in aceste rezultateevidente, dr. A. Graybiel a recurs la experience cu om; evident,efectuate pe sol (cu ajutorul unor camere amplasate pe un fel demorisca lenta, la distanta de 4—6 m de axul do rotatie), acestecercetari nu au putut da un raspuns definitiv la intrebarea privindoportunitatea luarii de masuri pentru insti- tuirea unei gravitatiiartificiale la bordul navelor spatiale.

Trebuie mentionat ca, in cadrul programului „Gemini“ s-a incercatsi o experienta interesanta de legare a doua aparate spatiale („Gemini12“ si„Agena“) cu un cablu, organizind pentru citeva ore o prima„morisca cosmica“. Nici de aceasta data rezul-I at ele inregistrate nu au fost de natura a rezolva problema,care ramine in orice caz deschisa, mai ales pentru viitoarele zboruricosmice foarte indelungate...

0 problema interesanta, cu care se incheie acest capitol, oconstituie activitatea extravehiculara pe orbita, supranumita si„imponderabilitatea fara podea“!

S-au implinit doua decenii de la data de 18 martie 1965, cindcosmonautul sovietic Alexei Leonov a devenit „primul pietonal Cosmosului“! S-a pus intrebarea: stiindu-se foarte bine,

inca de la,

exceptional povestire a scriitorului Jules Verne13, caorice corp iesit din nava cosmica o urmeaza pe aceasta sinu se va indeparta decit daca i se imprima o miscare insens opus directiei de zbor, de ce s-au luat atiteaprecautii si s-a acordat atita atentie, atunci si incontinuare, acestei activitati?!

De remarcat ca pina acum am discutat despre fenomenulde imponderabilitate si consecintele sale in cazul cindastronautul-subiect de analiza era amplasat ininteriorul cabinei sale cosmice, pe care o cunostea dinnumeroasele ore de antrenament pe „bunul solpamintesc14... Dar iesind in afara peretilor protectori aicabinei cosmice, ai casei care-i da incredere insoliditatea conslructiilor tehnice umane, si infruntareaconcomitent a doua necunoscute nemaiintilnite direct;abisul cosmic si starea de greutate nula, aceasta ainsemnat si va insemna inca mult timp o situatie deexceptie. Toate simturile sint alertate, ochiul sesizeazafoarte putin din ceea ce ar trebui sa se substituieinformatiilor tulburate total ale labirintului, iar asa-numitul „cordon ombilical“ (ansamblu de conducte careaduc la costumul „calatOrului spatial11 energie siinformatii din interiorul cabinei) nu poate in nici uncaz sa supli- neasca senzatia de securitate pe careoricum o provoaca prezenta peretilor cabinei... Plutindin spatiul liber, legat sau nu cu un simplu si fragilcordon de conducte de „casa cosmica11, astronautul aresenzatia deplina a singuratatii in fata imensitatiispatiului, simte nemijlocit, parca, toate pericoleleCosmosului, se afla intr-o tensiune nervoasa foartegreu de imaginat si, cu atit. mai mult, de descris!

Descris ca un fel de „derapaj in trei dimensiuni11 (!) sau ca si comportarea unui inotator incepator care a uitat lectia si se zbate disperat spre a nu se ineca, fenomenul este insotit de aparitia unui puls anormal de ridicat (160 — 180), a unui ritm respiratoriu ridicat (36—40 miscari pe minut), a ridicarii temperaturii corpului insotita de transpiratie abundenta etc. 0 data cu aceasta stare, subiectul consuma foarte multa energie pentru a efectua activitati carora, la antrenamentele de pe pamint (inclusiv 111 bazinul hidraulic), le acorda un timp redus si un consum minim energetic. Folosind experienta capatata cu iesirile in Cosmos ale „oamenilor spatiului11 A. LeonoAr (18 martie 1965, „Voshod“ 2). si E. White (3 iunie 1965, „Gemini 4“), s-au luat o sumedenie de masuri deprecautie si asigurare a acestei activitati; spre exemplu, costumele|x> care le-au folosit A. Eliseev si E. Hrunov pe timpul extravehi-cularei lor a<-1 i iI a ti (15 ianuarie 1969, „Soiuz 5“) au avut pro-priile lor sisleme de ventilatie si racire, iar comandantii navelorwismico respective au putut urmari continuu temperatura si rit- nuil

13 De la Pamint la Lima, scrisft in anul 1865. Ideea este reluat§, pe un alt14plan, de scriitorul roman Henri Stahl (1877 — 1942), in poyestirea sfiiutifico- fantasticft Un roman in Luna (1914).

cardiac, al fiecaruia din cei doi „pietoni ai Cosmosului“. La 1111<1111lor, americanii au „intetit“ antrenamentele de la sol, astfel lnc.il,Itussell Schweickart, care trebuia sa iasa din modulul lunar : i sapaseasca pe scarita acestuia, tinindu-se de un miner corespun/.atorfixat, a efectuat atitea antreramente cu haltere, incit dupa expresiaunui coleg al sau, „cei cinci ani de conditie fizica 1-au facut unatlet care ar trebui sa se inscrie la concurs"! Este adevarat ca„ Rusty“ Schweickart a avut in programul sau pregatirea pentru cazulcind ar trebui, in Cosmos, sa se transfere din modulul lunar in cabina„Apollo“ si/sau invers, prin exteriorul lor, in ipoteza defectariitunelului care lega aceste doua nave...Toti „pietonii spatiului“ care au parasit cabina cosmica in apropiereaTerrei. (deci nu ne referim la cei care au „pasit“ pe ne- prielenosul sol selenar), au acuzat o oboseala puternica, chiar daca to I mai perfeclionatele lor costume (scafandre) spatiale le asigurau securil.ate, libertate in miscari, si vizibilitate mult sporite; esle caztd lui Leonov, White, Cernan (care nu a mai putut expe- rimenta primul „fotoliu zburator15'1 si dotat cu rachete-vernier si instrumentede control, din cauza oboselii), Collins si Gordon care nu si-au incheiat programul extravehicular din acelasi motiv, si chiar Schweickart. Singurul care s-a achitat de toate cele 17 activitati extravehiculare trecute in caietul sau de zbor pe durata celor 2 ore si 9 minute cit a „pasit in Cosmosul liber“ iesind din cabina „ Gemini12“ a fost Edwin Aldrin, cel care avea sa devina al doilea pamintean pe Selena. El a montat buloane dotate cu saibe, a strins si desfacut mai multe piulite, a stabilit legaturi electrice, a verificat mai multe conexiuni, a taiat cabluri si a aplicat benzi adezive! Intr-unfel se poate afirma ca Aldrin a fost primul tehnician electron)ecanic in Cosmos, dupa cum Valeri Kubasov (octombrie 1969, „Soiuz 6“) a primit pe drept cuvint, califi- cativul de primul tehnolog sudor in Cosmos, manevrind cu succes deplin instalatia complexa „Vulcan“ in spatiu..

15 Se va detalia in capitolul 5.

.Intr-un anumit. fel, antrenamentul pe care-1 parcurgviitorii „oameni ai spatiului11, in cazul cind programullor prevede iesiri in afara cabinei (si, de cele maimulte ori acesta este cazul impus, deoarece oricind poateaparea ca absolut necesara de efectuat prin activitateextravehiculara, o inspectie sau chiar o reparatie), re-prezinta un fel de summum al activitatilor de pe sol, oincununare a ceea ce „trebuie excelent pregatit aici, pePamint, pentru ca acolo sus, este de o mie de ori maidificil de facut“, asa cum spunea astronautul E.Aldrin...

CAIMTOLUL 3

PSIHOLOGIE $1 CIBERNETICA IN COSMOS

In cadrul pregatirii de ansamblu a „oamenilor spatiului“ un roi deseama revine prelucrarii informatiilor si cunoasteriiaspectelor psihologiei tehnologice, in calitate decomponents cde ciberneticii spatiale. In sensul perfectionarii acestoraclivitdti, se apreciaza ca deosebit de utila intelegerea si aplicareaprincipiilor cibernetice elaborate de Stefan Odobleja (1902—1978),creatorul lucrarii de referinta Psychologie consonant isle(1938 —1939), savantul care a elaborat o glndire logica creativa, inrezonanta cu toate domeniile stiintifice. In Psihologiaconsonant-ista, Stefan Odobleja expune principiul comenzii sicontrolului, propriu tuturor sistemelor, principiu de baza incibernetica; intelegind prin consonantd armonie, psihologiaconsonantista reprezinta o logica a armoniei, respectiv o stiinta aorganizarii si regldrii automate, a autoreglarii; totodata Odoblejaexplic.d rolul si locul buclelor cibernetice In explicarea proceselor dinorganismul uman, incluzind si aspectele psihicului. Odobleja are simeritul de a fi purees la elaborarea primei psiho- oiberneticidin lume: intuind posibilitatea unei interpretari creativiste a gindiriilogice si a problemelor de psihologie si constient cd prin intermediulacestora apar implicatii tcoretice asupra ciberneticii, Odobleja aincercat sd elaboreze

numai in diferite domenii ale stiintei sitehnicii, dar chiar si in etica,sociologie, economie, deci In oricaresistem de conceptiiorganizate!... Savantul a elaboratsi programul etapizat de realizare a unorasemenea masini, care ar urma saparcurgd „pasi“ corespunzatori legilorgenerale stabilite in Psihologiaconsonantista: legilespatiale,temporals, alesuccesiunii si rezonantei...

(..Informatie si cibernetica 111 pregatirea astronautilor“

o teotie unitara a gindirii logice creative, asa-numita Jogica arezonantei“! Aceasta teorie, afirma Odobleja, poate conduce la

aparitia unor masini de gindit creativ, deci efectiv nu

CAIMTOLUL 3

)SI S'I'KM UL „OM-MASINA“ IN SPATIU.

Astronautica, mai bine poate decit oricare altadisciplina stiintifica, permite evidentierearolului robotilor in cercetarea astri- lor,cunoasterea propriei planete, dirijarea aparatelorspatiale, controlul/comanda vehiculelor cosmice,salvarea pe orbita, inregistrarea oricaruieveniment legat de patrunderea mijlocita orinemijlocita a omului in spatiul extraatmosferic.Robotii creati pentru cerintele astronauticiicontemporane sint dintre cei mai „inteligenti“: eiau coborit in infernul de pe Venus si au transmisdate, informatii si chiar fotografii color (!); eiau aterizat lin pe solid ..planetei rosii11 si auinvestigat ore intregi daca acolo exista ori nuforme de viata; ei au fotografiat de la „fatalocului11 fierbin- tele Mercur, uriasul sistem ^mini-planetar11- care este reprezentat de Jupiter sinumerosii sai sateliti natural!, ori inghetatele Sa-turn si Uranus, toate survolate la inaltimi care,astronomic vorbind, au fost destul de reduse... S-ar parea. ca „automatele inte- ligonte11 pot inlocuiomul la cirma aparatelor spatiale sau chiar pentruconstructia acestora; o excepte ramine totusi: indome- niul inteligentei, o masina oricit deperfectionata ar fi ea, niciodata nu-si va puteadepasi creatorul.

Explicatia este destul de simpla: oricare masina,oricit de complexa ar fi, nu va putea reactiona decitin limitele programelor care i-au fost

implementate, respectiv al informatiei pe care o posedasau o receptioneaza. Covirsitorul rol al informatieiprecum si limitatele „puteri“ ale robotului, pot fiexemplificate destul de elocvent de faptul ca lacoborirea pe solul lunar, astronautul Armstrong atrebuit sa preia comenzile de la sofisticatulcalculator de bord al modulului lunar,preintimpinind astfel un iminent de- zastru,respectiv zdrobirea LEM-ului de solul selenar.Masina, robotul, este — in sensul cibernetic al cuvintului — un sistem capabil sa efectueze activitati cu un scop bine determi

nat; intre posibilitatile acestuia sicele ale omului exista, fara indoiala,deosebiri calitative: in timp ce omulefectueaza constient orice activitate,masina este un simplu executant, careefectueaza numai ce a programat-o safaca cel care a conceput-* sau cel careo foloseste... Evident, procesele psiho-fiziologice car*' se deruleaza inorganismul uman in timpul oricareiactivitati sint fundamental si calitativdeosebite de procesele care au loc incea mai perfectionata masina, in cel mai„inteligent“ robot! Si, totusi, intre

CAIMTOLUL 3

actiunile masinii si ale omului existaaspecte comune, unele derivind dinparticularitatile celor doua componenteale „sistemului om-masina“. Astfel,masina, robotul, poate sa patrunda inCosmos, in general fara a avea problemecu vidul, cu emotiile, cu oboseala, curadiatiile, cu imponderabilitatea si asamai departe... in schimb omul este deneinlocuit atunci cind trebuie luata odecizie intr-o situatie care nu a pututI'i „prinsa“ intr-un program prealabilinclus in memoria masinii!

In astronautica este, evident, multmai complicat sa se oun- struiasca onava spatiala care sa transporte inspatiu, la distante planetare, un om sauun echipaj, decit a face sa zboare spreres- pectiva tinta spatiala un robotcosmic, inzestrat cu cele mai sem-nificative aparate pentru explorareaspatiului si a altor corpuri ceresti...In afara costurilor evident mai mici sia evitarii preten- tioaselor sisteme desupravietuire, robotii spatiali posedaatu-uri incontestabile: in timp ceimpulsurile nervoase din organismul uman„calatoresc“ cu mai putin de 100 m/s(pentru a raspunde la stimuli exterioriomul are nevoie de cel putin 0,12 — 0,25s !), masina dispune de impulsurielectrice care „alearga“ cu 300 000km/s!

Pentru utilizarea eficace amasinilor, pentru asigurarea conti-nuitatii procesului de creare si de

perfectionare a unor masini tot maipotrivite scopului urmarit de om, estenecesara o analiza multilaterala a„dialogului“ dintre om (ca elementconducator) si masina (ca element deexecutie) in cadrul sistemului „om-masina“. Deci, un NU hotarit discutiilorsterile asupra disputei privind su-perioritatea omului sau a masinii, si oabordare realista a unitatii ciberneticedintre cele doua elemente alesistemului, in care omul are rolulpreponderent si in care trebuie sa seimbunatateasca conditiile de functionareale robotului la toate nivelele demecanizare, automatizare,cibernetizare...

Conversatia, „dialogul“, cu masina nu presupune a priori ca ea sa aiba aceleasi insusiri, calitati, posibilitati ca ale omului; se poate vorbi de un dialog util intre doi parteneri care urmaresc acelasi scop: schimbul de informatii care sa circule dela om catre ma

-sina, sub forma de comenzi iar de la masina catre om sub formainlormatiilor si indicatiilor aparatelor, in vederea urmaririifuiictionarii acesteia si primirii datelor cerute si necesare]omului. i.n acest scop, atit omul, cit si masina trebuie pregatitipentru ducerea, inlretinerea si mentinerea acestui dialog util.Astfel, mnid trebuie sa-si elaboreze mai intii o pregatire largatehnico- .stiinliricii, iar apoi una de specialitate tehnico-practica; in timp ci |n inm are ca scop asimilarea cunostintelor debaza privind prin- c 11 mi I functional, caracteristicile siexploatarea masinii, cea de-a dciia I'orma de pregatire asiguraomului deprinderile necesare control ului si conducerii masinii.Complexitatea masinii poate fi apreciata prin volumul de informatiicare circula si se prelucreaza in interiorul acesteia, farainterventia nemijlocita a omului; una din consecinte includeelaborarea si cunoasterea unei bune folo- siri a „limbajului“ necesarmentinerii unui dialog util om-masina.

0 alt a particularitate importanta a „dialogului“ dintre om simasina include forma prin care masina comunica omului informal ia|)rovcnita de la ca... Evident, receptivitatea omului fata dcnl'nrmatie do|>inde in marc masura de forma de prezentare a ncc: Ifin, I’orinu care isi |mne amprenta pe psihicul omului; acest In111 .111 n r < • evident in cazul [lilotarii unui avion sau (de cenu?) a ii in i nave spatiale!

n>le mai multe informatii sint date pilotului sub forma ins-Lrurnentala, prin citirea obligatorie a indicatiilor aparatelor deboro. Numai o foarte mica parte din cantitatea de informatie estedata pilotului sub o forma naturala, prin observare directa, eventualprin semnale acustice; totusi aceasta parte fie ea cit de mica are unefect psihologic puternic asupra pilotului-om, ii spo- restcincrederea in actiunile pe care le intreprinde. In schimb, lipsa unorasemenea informatii in conditiile unui zbor in conditii meteorologicegrele sau de noapte (zbor instrumental) complica foarte multpilotajul si in special fazele decolarii si aterizarii. De aceea, unasemenea zbor necesita din partea pilotului o pregatire speciala caresa permit a conducerea integrala a aeronavei numai dupa indicatiileaparaturii de la bord si, eventual, date transmise prin sistemeleradio de la statiile terestre sau, mai recent, de la emitatoarelesatelitilor care retranslateaza date privind asigurarea traficuluiaerian in conditii de cit mai ridicata securitate...

Trecerea temporara, partiala sau integrala a unor functii alepilotului pe seama automatelor, cum ar fi cazul pilotajului de regim,anumite manevre tipice, decolarea si chiar aterizarea, per- milreducerea fluxului global de informatie care se inohide prin pilot.Acest fapt nu reduce, ci, dimpotriva, amplifies exigentele inpregatirea tehnica si de zbor a pilotilor, care trebuie sa cu- noascafoarte bine modul de conducere a aparatului aerospatial respectiv,dar si automatele care-1 asista. Apare aici un aspect care, de fapt,a devenit o regula generala: pe masura ce automatele, masinile Ingeneral, se perfectioneaza, omul nu numai ca devine disponibil, darcerintele fata de perfectionarea lui cresc considerabil; aceasta sepoate exemplifica considerind cazul actionarii cu ajutorulmicroprocesoarelor: inainte ca operatorul sa introduce unele date de

referinta in memoria calculatorului, el trebuie sa dea masinii citevacomenzi de verificare; daca procesorul va raspunde corect la acestecomenzi, totul este in ordine. Pentru a se aprecia corectitudinearaspunsurilor si inlaturarea dificultatilor, functiile procesoruluitrebuie bine cunoscute si folosite, altfel se introduc fara voiecomenzi gresite, iar microprocesorul va semnaliza omului erori decomanda...

Intre masina si om, in cadrul „dialogului“ cerut de utilizareafunctionala a sistemului respectiv, apar o serie de acorduri: acor-dul energetic, cu cele doua laturi ale sale (acordul deplin dintreputerea consumata si cea disponibila; acordul de informatie intrecele doua componente ale sistemului), acordul de viteza, acordul deprecizie, acordul economic etc.

In tehnica aerospatiala se pune un accent deosebit pe acordul deinformatie; evaluarea corecta a raporturilor informative dintre celedoua componente ale sistemului „om-masina“ permit# stabilireanumarului necesar de personal, profilul de pregatire, conditiile incare poate indeplini o misiune aerospatiala etc. Un aspect importantal acordului de informatii este raportul intre viteza cu care masinafurnizeaza informatii (dupa ce a prelucrat datele anteriorimplementate si pe cele care-i sint accesibile) si viteza cu careomul poate prelucra si folosi informatia provenita de la masina,pentru a efectua comenzi eficiente in timp util... Un asemenearaport neechilibrat poate face masina ineficienta si conduce lasuprasolicitarea omului...

Exista opinii conform carora astronauticamoderna nu ar fi putut exista fara electronica,uneori se particularizeaza al'irmin- du-se „faramicroprocesoare“; fapt este ca fara acest auxiliarde nelnlocuit in toate fazele de pregatire si deefectuare a unei misiuni spatiale, ar fi aproape deneconceput astazi oricare zbor cosmic. Desigur, inprezent, cind la fiecare citeva zile are loc olansare de vehicul spatial (cu sau fara echipaj),nu mr.i poate fi vorba de o activitate similara cuacea prodigioasa si minutioasa calculare atraiectoriilor posibile spre Luna, parcursa si desavantul roman George Bothezat in perioada dintre

Un calculator electronic, care efectueaza 10 000 de operatii intr-osecunda, este considerat in prezent perimat, fata de com- puterelecare servesc, de exemplu, naveta spatiala; dar cit timp i-ar luaunei echipe de matematicieni pentru a reface calculele pe care le

executa „perimata“ masina daca aceasta s-ar defecta, sa zicem... ?!

cele doua razboaie mondial e ?Computerul este cel care a calculat traiectoria

optima, care a concurat decisiv la punerea la puncta vehiculului spatial, care a stabilit dacaastronautul (echipajul) cunoaste tot ceea ce estenecesar desfasurarii cu succes a misiunii, el estecel care asigura corectarea traiectoriilor lamomentul si la locul necesar, acolo unde chiar el astabilit ca trebuie actionat s.a.m.d. Si sa nuuitam <'A, indiferent de suprasarcinile de lalansare, insensibil la flacarile it inconjoara navacosmica la reintrarea in straturile dense ale at-mosl'crei, fara sa-i „pese“ de diversificatelepericole proprii Cos- mosului, oomputerul raspundela cerintele programului preala- liil implementatin memoria sa parca fara margini, sau indepli-ncstc docil cerinlele unui echipaj care vede adeseain el singurul sprijin in cele mai dificile momenteale misiunii spatiale!...

Specialist ii din astronautica au impus masiniisarcini foarte importante, construind „robotiinteligenti“ care i-au inlocuit pe cosmonauti inmisiuni indepartate, periculoase, fara reintoarcerepe planeta natala... Acestor roboti le datoramnumeroase desco- pciiri importante, uneorideschiderea drumurilor omului pe ca- fat-ilenecunoscute si atit de primejdioase ale Cosmosului;asa a fost cazul cu slatiile automate lunare dincategoriile „Ranger“, ,,Surveyor“, „Luna“,„Lunohod“, sau cu statiile interplanetare dinclasele: „Pioneer“, „Yenus“, „Mariner“, „Marte“,„Viking“ etc., ale caror rezultate au adus indiscutie intrebarea daca nu cumva automatele il potinlocui peste tot pe om in opera sa de patrunderein Cosmosul apropiat si indepartat...

Raspunsul nu poate fi decit unui: NU, deoarece exista un domeniu incare omul nu va fi niciodata inlocuit de roboti oricit de ,,inteligenti“ ar fi acestia: inteligenta iimana! Teoretic, nu exista problema care, daca este solubila de catre om, sa nu fie solutionata si de masina creata de acesta; DA, dar cu conditia ca aceasta creatie a geniului uman SA PRIMEASCA UN NUMAR SUFICIENT DE INFORMATII! Or, asa cum s-a mai aratat si cu alteprilejuri, masina, este continuu Jimitata la ceea ce a instruit-ocreatorul ei, la programul implementat, la categoriile de operatiipe care „stie“ sa le aplice eategoriilor de informatii pentru care■este programata sa fie sensibila... Spre exemplu, exista sateliticapabili sa inregistreze si sa transmits, la nevoie, informal iides- pre sursele de radiatii luminoase sau de radiatii infrarosiiemise din anumite puncte ale globului survolate de respectivulrobot, ziua sau noaptea...

Daca este conceput in scopuri militare, respective satelit poate

sa dea informatii pretioase privind locurile de unde se lan- seazarachete balistice; incapabil sa deosebeascfi sursele intre ele,satelitul semnala fiecare furnal, fieca,re cos? de fabrica!

Omul are minunata facultate de a putea inregistra simultaninformatii care-i sosesc continuu prin diferitele organe de simt sipe care el le colecteaza intr-un mod unitar si le selectioneaza,retinind doar pe cele pe care le apreciaza ca utile intr-o anumitasituatie si la un moment dat. Memoria sa va.sta si de mare capa-citate ii permite sa depoziteze informatiile care, pentru o anumitaperioada, nu trebuie exploatate, deci omul necesita o „progra- mareminima". Remarcabilele calitati de generalizare si de abs-tractiza,re, experienta anterioara, imaginatia aproape fara mar-gini, ii permit omului sa formeze notiuni noi, sa reconstituieimagini si evenimente, din trecut, sa le compare cu evenimentele dinprezent si chiar sa-si imagineze anumite evolutii ale fenom.e- nelora.supra carora se concent-reaza si care trebuie prevazute inevolutie... Intilnind un fenomen necunoscut, pentru care nu are niciun model, pe care nu 1-a putut prevedea in nici un fel, in timp cerobotul este practic dezarmat, omul 11 poate analiza rapid, pornindde la experienta pe care o are, 11 poate interpreta corect, ii poateprevedea urmarile, poate lua deciziile necesare pentru a -se puteaevita (cel putin partial) consecintele nedorite.

In comparatie cu masina, omul este mult mai... autoreglabil, eleste capabil sa-si „extinda calificarea“, sa schimbe programele inraport de fiecare situa.tie in parte, sa comande evolutia diferi-telor sistem.e sau chiar sa le schimbe, sa modifice programele dupacare se deruleaza opera.tii de reglaje, in caz de defectiuni sa mo-difice operativ programele dupa care se fac remedierile, sa schimbemodul de operare a acestora.

In cazul nefunctionarii unei parti a sistemului sau nervos, omulpoate continua activitatile ce-i revin, in schimb masina nu va puteaniciodata sa fie operativa daca DOAR unui din circui- loin sale sedefecteaza; desigur, s-au obtinut deja unele rezultate* in domeniulautocorectarii robotilor si chiar al autodepanarii, dar- in domeniulspatial perfecta functionare a tuturor echipamente- Idi', mai alesIn cazul computerelor, este un deziderat major. Pu- tem da cusugestiv exemplul aparatului orbital din compunerea. navel.eispatiale: el este dotat cu pat.ru calculatoare din care unui estedestinat pentru urmarirea functionarii celorlalte trei!... Desi?omul ar<» unele „slabiciuni“ necunoscute masinilor (oboseala, plic-liseala, bolile, dificultati de adaptabilitate fiziologica laconditii- grele sau necunoscute, particularitati biologice etc.necunoscute masinilor), acestea fiind mai stabile functional decitomul, s-ar parea ca ele ar fi mai indicate in conducerea navelorcosmice decit pilotii-oameni...

Din datele obtinute prin experimente in Statele Unite, deeomparare a sigurautei in functionare a unor sisteme ale unor navecosmice, cu sau fara prezenta activa a omului la bord, a rezidtat casistemul avind omul-pilot integrat a cistigat net in lataconcurentilor roboti! Rolul omului este considerabil in cazu-i ile de avarie; exemple se pot da numeroase: John Glenn a pre-

luat comenzile de pilotare a navei spatiale „Friendship 7“, deoa-iccc sistemul automat se defectase si a adus nava si pe el sigur laaterizare, comandlnd coborirea manual: odiseea navei lunare* ..Apollo13“ si transformarea modulului lunar „Aquarius“ in „salupa desajvare“ este, poate, exemplul cel mai dramatic, dar elocvent, ince priveste modul cum pot actiona, chiar de la bordul aparatuluispatial avariat, un echipaj antrenat si competent!’ Asa cum avea sascrie cu mult mai inaintea acestui dramatic eve- niman 1 priinulamerican pe orbita, Glenn: „...ln primul rind omului i ::e polincredinta sarcini suplimentare in ceea ce priveste pilo-I area. na,vei cnmiiice lata de cele planificate. Din multepunete* de veilere securitatea iutoarcerii omului poate sa depinda deactiu- nile lui...“ I’rolelice si competente cuvinte...

Cerc.etarea spatiala, aelivitatc umana care implica mijloace1 cuadevilrat gigantice, esl.o, fara indoiala, peste puterile omului'i/olnl, chiar si ale unor grupuri de specialisti, asa cum era situa-l,in cu mai multe decenii in urma; mai mult, atunci cind se incre- di I I I, en/ii mijloa.c.ele costisitoare de explorare a Cosmosidui unuicosmonaut, sau clviar unui echipaj, nu se poate renunta ca aces- tiasa fie ajutnti de roboti, de masini specializate scopului etapei* de(lesl.isiiriire a respectivei misiuni spatiale.Ca urmare, a discuta despre prioritatea dintre om si masina, in cadrul unui sistem cibernetic destinat explorarii Cosmosului,

■este de la inceput gresit: mai intii ca este ridicolsa so ereada ca omul poate inlocui automatele, fara elezborul cosmic noputlnd fi astazi nici macar imaginat.Poate aceasta este permis In romanele de anticipate,cum ar fi de exemplu lucrarea publicata in anul 1914 deH. Stahl, in care se descria cu verva si indubitabiltalent, drumul parcurs (pe cararile anticipative alecosmonauticii romantate) de catre... Un roman in LundI Lastadiul actual de dezvoltare a stiintelor spatiale,este corect sa nu se opuna masina omului (si invers),ci sa se gaseasca o imbinare cit mai rationala aposibilitatilor omului si ale mijloacelor cibernetice:robotul, con- trolat, programat si comandat de catreom, il va inlocui doar acolo unde este mai eficace,unde omul nu poate luora fara peri- •col; apare decievident ca, in raport de caracteristicile psiho-fizio-logice ale omului si de caracteristicile tohnico alemasinii, se poate realiza un sistem om-masina eficientin Cosmos. Trebuie ca cele doua componente ale acestui

sistem sa conlucreze, fiecare actionind conformlegitatilor proprii, astfel incit sa se completeze re-ciproc in favoarea finalizarii misiunii spatiale lacare concura. In cadrul acestei interactiuni, in careun roi de seama revine psihicului astronautului, aparde asemenea, fenomene interesante care fac obiectulunei discipline stiintifice, pe care specialistul insimulatoare Y.L.Parish a numit-o psihologie tehnologica(numita uneori si inginerie psihica!).

Noua disciplina stiintifica, referindu-se nemijlocitla sistemele „om-masina“, la gradul de integrabilitatea omului intr-un acelasi sistem cu propria sa creatie,la conlucra.rea cu robotii, respinge integral tot ceeace ar conduce 1a. absolutizarea oricaruia din rolu-rile de „conducator“ eventual atribuite (sau auto-atribuite) componentelor respectivului sistem...

De asemenea, psihologia tehnologica se opuneantropomorfis- mului grosolan care indeamna pe unii dinconstructorii de roboti, cu precadere destinatiscopurilor cosmice, sa dea preponderenta imitarii — lacreatiile lor — a unora din procesele psihologice pro-prii organismelor umane. Probabil aceasta tendinta, deasemenea acceptabila in romanele de anticipatie, undeunii din robotii viitorului indepartat au rudimentede sentimente (!), vine de la dorinta de a incerca sase demonstreze ca robotul va fi unicul element dinmentionatul sistem „om-masina“ capabil sa treaca pesteorice dificultate proprie cercetarii spatiului si sacontribuie eficient la patrunderea adinca inmisterele Universului...

0 exagerare in „sens invers“, aceea de a limitarolul omului la un simplu inregistrator alevenimentului astronautic in actiune sau,

in cel mai bun caz, de inspirator al misiunii spatiale, este, de ase-menea, repudiate prin metodologia psihologiei tehnologice.

Ca discipline proprii psihologiei tehnologice cu aplicatie latehnica spatiala, se pot mentiona: acomodarea la conlucrarea curobotii; desprinderea de mediul natural; izolarea in mediu inchis siprivarea de senzatii si informatii; comportamentul in echipa;reactivitatea la pericol; educatia volitiva in conditiile zboruluispatial etc. In cele ce urmeaza vor fi tratate — evident pe scurt, —citeva din aceste laturi ale psihologiei spatiale, ca o latura apsihologiei tehnologice.

Mai inaiute insa este utila prezentarea unor exemple de corecta siincorecta activitate de legatura intre om si masina, in procesul depregatire si efectuare a zborurilor spatiale; astronautul trebuie,dupa cum este usor de inteles, sa aiba capacitatea de a urmari,Inregistra si actiona conform indicatiilor aparatelor si display-urilor care oglindesc laborioasa si foarte rapida functionare acalculatoarelor de bord.

Astfel, cosmonautii de pe navele cosmice sovietice din primelegeneratii, desi orientarea se facea doar dupa aparate, puteau cu-

noastc pozitia navei folosind agregatul denumit „Globus“; acestaproiecta pozitia navei pe suprafata planetei si, utilizind date delongitudine si latitudine, se putea stabili destul de exact loculsur- volat, pastrind un fel de legatura, la scara mare, cu punctelede reper de pe sol. Ulterior, calculatorul de bord a inceput sasupli- neasca definitiv aceasta activitate: masurind unghiurile fatade citeva repere ceresti cu ajutorul unor mijloace optice inglobatein sistem, calculatorul de bord, in sistem cu integratorul detraiectorie, usigura determinarea pozitiei instantanee a naveicosmice in siste- nnil de coordonate ales.

Desigur, de buna functionare a sistemelor de conducere a navei si,mai ales, de precizare a pozitiei acesteia, depinde in mare masurastarea psihica a echipajului; daca „raspunsul“ masinii intirzie, sauimplica unele discontinuitati din cauze diverse, atunci oricare dinmembrii echipajului poate incerca senzatii stranii: se modificasenzatiile privind trecerea timpului, apare neincrederea in aparate,nervozitate etc.

In zborurile cosmice trebuie avuta in vedere si posibilitatea unorreactii neasteptate din partea aparatelor si a sistemelor automate cuautoreglaj; acestea, dupa primirea informatiilor, cauta regi- murileoptime, deci sansele ca ele sa produca surprize sint destul de mari,dispozitivele electronice avind uneori (desi foarte rar) comportariinstabile...

Inainte de a face citeva referiri la modalitatile in care seinter- conditioneaza masina-automat cu pilotul-om, consideram utilsa se prezinte cite ceva din locul si posibilitatile masinii incadrul sistemului „om-masina“. Masinile nu sint si nu pot fi createpentru a-i inlocui in totalitate pe oameni, asa cum ar fi uniiinclinati sa creada, ci pentru ca acestia sa dispuna de instrumente,de mijloace tot mai perfectionate, capabile sa-i suplineascS inmisiuni de mare pericol, sau in care sansa supravietuirii este de lainceput exclusa, fara a mai vorbi de ajutorul acordat omului insocietatea informa- tizata pentru a se tine la curent cu ceea ceeste nou in profesie etc,

Este adevarat ca o masina, un automat, un robot — daca folo- simlimbajul tot mai incetatenit odata cu implemenlarea robot iciiprintre cele mai noi discipline tehnico-stiintifice bine conceput,organizat si condus poate inlocui (intr-un anurnil I'el!) un numarfoarte mare de oameni inlr-un proces care implies artivitali labo-rioase sau indelungate, de monotonie sau de pericol, care necesitamari eforturi fizice sau implica un volum imens de calcule...

Desigur, toate acestea sint foarte importante, dar aceasta nuinseamna ca masinile se substituie omului, asa cum incerca sademonstreze profesorul american S.M. Ulam in conferinta sa ...Masina creatoare“, tinuta la cea de a 20-a „lntilnire internationalsgenevezS“ (august—septembrie 1965). Mai mult, specialistul americana cerut participantilor la conferinta sa deosebeasca o poezie scrisSde un poet cunoscut de una conceputa de un calculator electronic(„Calliope“)... Chiar daca unii dintre participanti nu au pututsesiza care este creatia poetului (sint aproape convins ca as puteacadea in aceeasi greseala (!) daca luam ca reper o poezie in manieraactuala), aceasta nu inseamna ca masinile ar putea inlocui oamenii

sau ar putea sa fie apte sa rationeze, ori sa fie inzestrate cuconstiinta, sentimente etc. Asa cum afirma G. Calogero, omul simasina se vor completa reciprocL.

In faza de lansare, pilotul-cosmonaut nu poate participa in nici unfel la operatiile aferente fazei propulsate, de altfel una din celemai dificile faze ale unei misiuni spatiale, poate cea mai difi-cila, ca si aceea a traversarii atmosferei la revenirea din Cosmos,cind se intrerupe legatura cu Pamintul... Desi pilotii navelor cos-mice nu au agreat niciodata aceasta situatie, care s-a practical sise mai practica inca in unele sisteme de pregatire (si, evident, dedesfasurare a zborurilor cosmice), totusi exista metodologii de zborcosmic care o considers foarte indicatS... In perioada mai recenta,s-a ajuns la concluzia cS echipajul trebuie sS aibS efectivposibili- tatea de a interveni nemijlocit in cadrul fazeipropulsate, luindu-si in propriile miini soarta si incercind, cuexperienta de piloti experimentati a majoritStii din acesticurajosi oameni ai spatiului, sa remedieze unele defectiuni, sauchiar sa se salveze. Acest deziderat a fost inclus in programele dezbor ale astronaulilor americani din programul „Gemini“, cabinelerespective aveau scaune catapul- tabiie, ce puteau fi comandatenemijloc.it de membrii echipajului; ■de asemenea, echipajele navelor,,Apollo“ puteau comanda direct racheta de salvare insta.lata ca unfel de turn pe virful navei cosmice „cocotate“ la cei 110 m airachetei „ Saturn 5“: in caz de pericol iminent la lansare,astronautii puteau comanda aprinderea rachetei cu pulbere care„azvirlea“ la departare nava, permitind intra- Tea in functiune cueficienta a parasutelor de aterizare. Si navele „Soiuz“ beneficiazade asemenea racheta de salvare.

Cit priveste naveta spatiala, aceasta ultima realizare aspecialis- lilor americani are independents, aproape completa fatade sistemele de urmSrire, control, coordonare si dirijare de lasol; aceasta independents provine de la dotarea navetei cu unansamblu de oajculatoare de mare putere, a cSror memorie capabilS sSstocheze pina la dnua milioane de cuvinte, reprezintS intr-un anumefel o a.de\,11'ii.Im „Sala de control-comandS spatiala11 adusS pe...orbitS!

In cu I<>1111 alia rnaniera este solutionata situatiaradiolegSturi- lor cu solul si n comenzilor aferente zborului incazul navelor cosmice sovieti.ce din categoria „Soiuz T“ , care,chiar dacS dispun la bord de un computer de putere si performanteceva mai reduse, acesta poate sa asigure indeplinirea tuturorfunctiilor pentru care a fost implementat. Se obtine aceastaperformantS deoarece navele de tip „Soiuz“, cu sau fSra legaturS cuo statie-laborator cosmic de lip „Saliut“, sint integrate (asa cum afost cazul si in cadrul programului ,,Apollo11) intr-unul din celemai ample si diversificate retele de urmSrire si dirijaje de la sol,sistem cu puncte pe sol, in aer si pe mari si ocee.ne, sistem apt sSintervina decizional in oricare din buclele ansamblului cibernetioformat: Statia de urmSrire — nava cosmicS — Centrul de dirijare,aferent misiunilor de acest tip...Un ultim aspect: in cazul pregStirii echipajelor, desi din punct de vedere psihologic s-ar pSrea cS oricare din cele doua sau trei

echipaje care se pregStesc in paralel pentru viitoarea misiune pot oricind schimba intre ele unii dintre componenti (eventual din cauza unei boli, accident etc.), acest lucru nu este indicat, deoarece fie-care echipS isi formeazS o manierS proprie de pregStire, de comportament fata de computere si automatica navelor etc. Dar despre acest aspect se va discuta in paragraful respectiv..

.FIABIL1TATEA: 99,99999%! SI TOTUSI.

Primele zboruri au creat impresia ca uavele cosmice, ca si profesia(le cosmonaut, prezinta un grad aproape perfect de siguranta; practicaavea sa infirme aceasta parere prematura. Defec- tiunea in sistemul deparasute al navei cosmice „Soiuz“, prima din serie, avea sa costevia.ta incercatului astronaut Vladimir Komarov. In 1967, in timpulantrenamentelor la sol, ca urmare a unui scurtcircuit, au ars de viiin cabina spatiala „Apollo“ membrii unuia din cele mai antrenateechipaje spatiale americane: Grissom, Chaffee si White: ultimul afost... primul american care „a pasit in spatiul iiber“...

Ca urmare a unor defieiente de ordin tehnic, privind asigu- rareemietizarii cabinei navei „Soiuz 11“, in iunie 1971 specialistiisovietici au pierdut echipajul primei statii-laboraior spatiale, formatdin Dobrovolski, Pataev si Volkov.

Vehiculele spatiale sint sisteme foarte complexe, formate din sutesi mii de subansamble si repere. Nici cel mai exigent control nu poateexclude posibilitatea ca unui dintr-un milion de elemente sa nufunctioneze corect. Evident, specialistii sovietici care au depositconstruirea a 600 de rachete purtatoare de tipul „Vostok“ (cuperfectionarile si adaugirile efectuate in timp) isi pot permite saaprecieze ca ei se lupta pentru adaugarea de „nouari“ dupa valoarea99,99 la suta a gradului de siguranta (fiabilitate). Aceasta revine aspune ca numai un reper la zece mii de asemenea repere poate prezentadefectiuni! S-ar parea ca s-a ajuns la o precizie suficienta, daraceasta nu este situatia pentru tehnica cosmica; si abia acum se poateafirma ca gradul de siguranta atinge 99,99999%, ceea ce conduce laaprecierea ca un reper din 10 milioane se poate defecta, aceastareducind aproape la zero posibilitatea unei defectiuni de proportii!

Cum reactioneaza cosmonautii in fata pericolului potential sauiminent? De fapt sint doua intrebari, dar posibilitatile psihologieiactuale permit obtinerea de raspunsuri, pornind de la experiment sitrecind prin exemplificarile obtinute in antrenamente, in simulatoaresau chiar prin unele incercari reale...

Astfel, cei mai bine antrenati parasutisti cunosc aceasta stare inminutele imediat anterioare salturilor in gol; un alt experiment a fostfacut cu unii piloti de linie englezi de pe ruta Milano —Lon- dra:captorii fixati in zona inimii au semnalizat ridicarea rilmului cardiacla decolare la 102 bStSi pe minut, iar la aterizare, la 120 batai infiecare minut! Experience similare au fost publieate in IJniuneaSovieticS, adaugindu-Se ca Starile emotionale s-au dimi- nuat lapilotii trecuti de 40 de ani, deci cu o experienta amplificata dezboruri numeroase.

Evident, zborurile spatiale provoaca situatii noi, adSugindnumeroase elemente de surprindere si indoieli mai mult sau mai putinevidente, care pun la mare efort rezistenta psihicS a cosmonautilor;inima bate mult mai repede la lansare sau la momentul parasirii naveicosmice, conform programului respectivei misiuni etc. 0 emotie vie auresimtit membrii echipajului s,Apollo 8“ atunci cind au plasat navacosmica pe orbita circumlunara, iar lui Neil Armstrong pulsul i s-aridicat la 156 batai pe minut atunci cind a plasat Modulul lunar pesolul selenar!

Specialists apreciazS existenta a mai multor feluri de reactii infata pericolului, printre care si frica instinctiva care conduce laaparitia unei spaime grave si a unei tulburari conditionate, suge-rate si intretinute de o experienta anterioara a individuluirespectiv. Exista, de asemenea, o asa-numitS spaimS intelectuala,ideea de pericol decurgind din analiza logicS a situatiei susceptibilesa conduca la o evolutie defavorabilS pentru subiectul in cauzS.Aceasta forma de reactie in fata pericolului, estimeazS majoritateaspecialistilor, va fi cea mai apropiatS de astronautii viitoarelormisiuni indelungate pe trasee interplanetare care vor indepSrtal>rf*gresiv echipajul de planeta natalS...

! lesigur, reactia membrilor echipajului unei asemenea misiuni vaii in fuiicfie de increderea pe care o au in nava lor cosmicS: esteinsasi problema „intimitStii de incredere“ care se poate stabili saunu intre cei doi component! ai sistemului ,,om-masinS“. SaexemplificSm: mai intii, aspectul increderii in masina destinataasigurSrii misiunii spatiale; din grupul de specialisti care au par-curs toate etapele ridicSrii standardului de calitate al navelor„Apollo“ dupa catastrofa din ianuarie 1967 s-a numarat si astro-nautul Frank Borman, devenit ulterior comanda.nt al misiunii „Apollo8“, care avea sS inconjoare pentru prima datS in zbor real Luna (amtinut sS precizam „in zbor real“, deoarece acest lucru mai fuseserealizat, dar numai imaginativ, de eroii cSrtii de anticipatie De laPamint la Luna, scrisS de Jules Verne!). El si-a putut da nemijlocit seamade asigurSrile si perfectionSrile aduse cabine-lor ..Apollo", astfel incit a capatat incredere in materialul tehniccare i-a fost incredintat. In ceea ce priveste al doilea aspect, cel;privind influenta psihologica a departarii de planeta natala, sa-T,citam pe acelasi astronaut: atunci cind te afli la 40 sau chiarla.90 de ore de zbor cosmic de propria-ti baza, dar stii ca mergi catreea, nu te departezi de ea, este cu totul altceva, iar acest lucru teface oarecum sa devii filozof!“.

Studii efectuate asupra reactiilor oamenilor in fata pericolului auaratat ca exista forme variate de comportament; la circa 20%, dinsubiecti s-au manifestat astenii, pericolul modificind brutalcomportamentul general si putind provoca chiar §ocuri emotionale!:

La majoritatea subiectilor analizati, circa 60%, s-a putut notao scadere a eficientei, omul actionind parca pat’alizaL de spaima (sauneactionind deloc!); sint cazuri cind, daca unui pilot ii apare beculrosu aprins, care semnalizeaza apropierea de epuizarea com-bustibililor la bord (nu mai vorbim de semnalizari de felul „nu poatefi scos trenul de aterizare“ sau „incendiu la bord“, cind s-aumanifestat crize de spaima, concretizate in catapultari fara a maicere permisiunea de la sol sau chiar nu se mai raspunde la intre-barile de la statia de sol ale conducatorului de zbor), el cere ime-diat permisiunea de ase catapulta, chiar daca este foarte aproape deaerodrom... Un asemenea caz de mare tensiune emotionala, a fostdescris de pilotul militar sovietic I.N. Stucikin si reluat de IuriGagarin in una din lucrarile sale...

buil sa fie mentinut pe brancarda, unde se agitainconstient, peri- ditiiul siguranta zborului, intimp ce — cu cealalta nilria — aviatoarea trebuiasa conduca ferm si sigur usoara aero nave, pe tra-seul ee-1 parcurgea mai mult la vedere decit dupaindicatiile aparatelor...

Atunci cind se face selectionarea viitorilorzburatori la bordul navelor cosmice ar fi necesar sase tina seama de aceasta nativa reactivitate in fatapericolului, dar este foarte dificil sa se reproducapericole reale la un antrenament. Pentru a seapreeia reactiile in fata pericolului, ceiinsarcinati cu selectionarea viitorilor oameni ai•Cosmosului dispun totusi de unele mijloace. Se areaici in vedere posibilitatea de a se Simula totfelul de incidente si avarii, iar perioada deizolare permite celor care urmaresc reactiilesubiec- tului testat sa observe aparitiastresurilor, asa cum se pot urmari si reactiile infata salturilor cu parasuta, la aparatele carereproduc actiunea suprasarcinilor etc.

Specialists se bazeaza in mod esential peindicatorii furnizati de modificarile de ordin

grupa aparte de subiecti este eonstituita de restul de 20%,, care sintamatorii de rise, de senzatii tari; aici reactiile se manifests sub ointeresanta forma stenica, omul facind dovada unei deosebite prezentede spirit si a unui asa-numit singe rece de exceptie, luind initiative

deosebite, de care in conditii obisnuite nici nu prea este capabiluneori... Fara a fi deloc vorba despre ultima parte a tariei de

caracter a celor curajosi, dar si amatori de senzatii tari, trebuiearatat ca au fost cazuri cind, desi aveau incendiu la bord, sau trenul

de aterizare nu functiona integral, sau erau in pana de combusti-bili, piloti cu o mare tarie de caracter, cu curaj si mult singe-rece,, si-au pilotat cu atentia incordata aeronava si au adus-o in

stare de a asigura aterizarea pe aerodrom, salvindu-se pe ei, restulechipajului (daca exista) si, bine inteles, materialul volant

respectiv. Desi foarte multi piloti romani pot fi dati ca exemplu inacest sens,, ma voi opri la unui din zborurile effectuate in timpulcelui de-al doilea razboi mondial de aviatoarea militara Mariana

Dragescu,, pilot pe unui din avioanele sanitare ale Grupului aerianroman: in timp ce aducea in spatele frontului un ranit grav, acesta a

vegetativ, care reflecta cel mai bine starileemotionale ale subiectilor testati: frecventapulsului, ritmul respiratiei, tensiunea arteriala,cantitatea de adrenalina in singe. Au fost puse lapunct si asa-numitele „contoare de frica“ care, laastronautii sovietici se pare ca au fost folositeincepind cu zborurile navelor pilotate de A.Nikolaev si P. Popovici; aceste „contoare“ sebazeaza pe inregistrarile tensiunii de potential alepielii (sau ale rezistentei electrice ale acesteia),ambele metode dovedind succes tehnic similar.

PiMili'u prima parte a zborurilor pilotate, cele parcurse in etapa liiGI 1981, se pare ca singura garantie majora a celor care au avut in sarciua pregatirea moral-volitiva a viitorilor cosmonauti a fost alegerea acestora dintre pilotii de incercare si cei militari, deci persoane care s-au lovit de foarte multe cazuri periculoase in efectuarea profesiei si pe care le-au rezolvat, uneori cu mare maies- trie, alteori cu putina sansa, dar acest fapt le-a dat o deosebita incredere in posibilitatile si disponibilitatile proprii, precum si calmul atit de necesar atunci cind trebuie analizata o situatie difi- •cila si sa aprecieze ce sanse exista pentru rezolvarea situatiei. Esteaici cazul sa se reaminteasca din nou cazul misiunii dramatice „Apollo 13“, unde Jim Lovell, unui din cei mai experimentati astronauti de care dispunea atunci NASA, ajutat de echipajul sau, a reusit sa revina pe sol, folosind magistral disponibilitatile modu- lalui lunar, singurul ramas neatins de explozia produsa pe parcursulmisiunii catre Selena. La fel, exact in perioada de cuplare dintrecabina „Gemini 8“ cu o racheta-tinta experimentala „Agena“, datoritadefectarii unor rachete-vernier, cabina a inceput efectuarea unorpericuloase miscari necontrolate, cu evidenta tendinta de ciocnire cuvehiculul-tinta. A trebuit tot singele rece si cunoasterea sistemelorcabinei cosmice de care a dat atunci dovada astronautul NeilArmstrong, fost pilot de incercare pe avioanele- racheta X—1 si X—15(si alte aparate militare de performanta), pentru evitarea uneitragedii si aducerea intacta, in final, a cabinei „Gemini“ la sol...Pentru restabilirea increderii in node nave cosmice de tip „Soiuz“,specialistii sovietici au recurs la Gheorghi Beregovoi, pilot deIncercare si renumit „as“ in cel de-al doilea razboi mondial... Litretimp lucrurile au evoluat, securitatea zborurilor a crescut, astfelincit atit pentru misiunile „Soiuz“, cit si ale navetei spatiale sefolosesc si cercetatori!

In afara senzatiilor dificile, a emotiilor care deprima prin insasinatura sentimentelor care le genereaza (spaima, enervare etc.) existasi emotii asa-zis pozitive, care-i activizeaza pe oameni, le conferacalitati deosebite, chiar care se cer in acele momente pentru depasireasituatiei, iesirea din pericol etc. Ca urmare a aparut intrebareadaca nu se pot limita emotiile, daca omul nu poate fi facut, intr-unanumit fel, insensibil la emotii, la actiunea acestora, la excludereaemotiilor din comportamentul psihic aj anumitor categorii depersonal, carora li se cer actiuni de mare valoare decizionala in timpfoarte scurt, timp in care existenta unor emotii ar putea provoca,

chiar daca sint pozitive (!), depasirea momentului sau chiar luareade decizii necorespunzatoare.

Astfel, un grup de cercetatori de la Universitatea din orasulamerican Atalanta (statul Georgia) lucreaza la obtinerea asa-numi-telor telestimulatoare pentru creier sau „teleencefalostimulatoare“;ele sint introduse prin operatie sub pielea capului subiectului (unanimal de experienta, de regula un cimpanzeu) si prin intermediul lorse transmit direct creierului (zonelor responsabile de anumite miscarisau actiuni), comenzi de genul „culca-te“, .,trezesrte-te“, „maninca“etc. Exista opinii la NASA conform carora aceste aparate vor constituiunui din cele mai bune mijloace pentru a urmari comportamentulastrona.utilor pe timpul pregatirii si chiar al efectuarii zboruluispatial, caci de la sol li se pot transmite chiar telestimuli pentru o„supervigilenta in momentele de pericol...!".

Desigur, este greu de imaginat, chiar pentru perioada efectuariiunui zbor cosmic, participarea la misiune a unor oameni „fara sent.i-mente“ sau, cum se obisnuieste a se spune, „fara inima‘;. Asa (turnrobotilor nu li se pot cere sentimente, emotii, senzatii etc. upioupeLot asa nu ne-am putea imagina ca semenii nostri sa le piarda.

Cred ca ar fi interesant de aflat ce pSrere au insisi cosmonauti!despre frica, despre sentimentul de teamS, despre urmarile acestuisentiment, despre felul in care ei 11 eliminS real din viata lor atitpe perioada de pregatire, cit mai ales in timpul efeetuarii misiuniiin spatiu. Mai intii opinia astronautului francez Jean-Loup Chretien:„...Nu am avut, pe parcursul celor doi ani de pregatire a zboruluicosmic (in echipajul cosmic franco-sovietic, care a zburat in anul1982 cu o nava cosmica sovieticS de tip ..Soiuz T“), nici un fel deteama, cu exceptia celei ca nu voi fi selectionat pentru ziua cind vomzbura in spatiu. Doar de ce am venit aici, decit pentru a ma pregatide zbor? Aceasta este insSsi argumentatia. Si nu-mi pot imagina delocun individ care, reusind totusi la selectia pentru pregatireazborului, incepe o data cu apropierea zilei startului, sa inghete defrica... Ideea de a decola la bordul unei nave cosmice „Soiuz“ nu in afacut sa pierd nici mScar o ora de somn. In ce priveste teama din ziuastartului, acel sentiment care se incearcS in ultimele zeci de minute,ei bine aceasta rSmine sa fie vSzutS in acele momente!...“.

Si acum, mai pe larg opinia cosmonautului roman Dumitru- DorinPrunariu (de altfel unui din vajnicii aparatori ai ideii c& pentru azbura in Cosmos nu trebuie neaparat sa fii aviator): .Teama apareatunci cind esti in fata necunoscutului... Fiecare zbor este onecunoscuta imensa, dar... tocmai asta invatam, sa cunoastem cit maimulte necunoscute din cele care pot sa apara.... \]<!seria mea nu esteriscul, pericolul, dimpotriva este combaterea. lui cu orice pret. Sanu credeti nici un moment ea s-a mers vreodata pe linia „om vedea ce-ofi“!

„Intr-adevar, exista rise in cosmonautics, exists si pericol, dardacS te cuprinde frica, dacfi frica devine sentiment prioritar^inseamna cS nu esti bun pentru meseria aceasta... Trebuie sS actio-nezu in permanenta, mai ales in minutele in care se presupune ca te-arcuprinde teama. De fapt acelea sint momente cu un indice crescut derise si exact atunci trebuie sa ai cea mai ridicata capacitate deconcentrare. Cei care au fost de fatS mScar o singura data laconvorbirile dintre PSmint si Cosmos, in timpul zborurilor, si-au dat

seama fSrS mari eforturi de un fapt: chiar si in cele mai grave clipeoperatorul discuta cu mult calm, cere precizSri, transmite indicatii,iar din Cosmos raspunsurile vin exacte, concrete si toate la obiect.Or, stapinit de teama, asta n-ar fi posibil! Sa mai pre- 'cizez odata: riscul a existat si va continua sa existe! Iar meseria •noastranu este riscul, ci prevederea, prevenirea lui! Indiferent unde teafli, la Centrul de pregatire, la cosmodrom, In racheta f-cosmica, laCentrul de dirijare a zborurilor spatiale, oriunde!“ In adevar,zborurile spatiale vor comporta intotdeauna un *o are care factor derise, pe care oamenii de stiinta cauta continuu sa-1 reduca laminimum. Pe aceasta linie se inscrie fie inaltul grad de crestere afiabilitatii sistemului spatial sovietic „Soiuz-Saliut- Progress“, fieapropierea dintre rachetodinamica si aeronautica, pe care navetaspatiala americana o realizeaza ajutata de o electronica din celemai sofisticate, in care cibernetica, microproce- •soarele sinavigatia prin satelit fac adevarate „minum“ de tehnica.

NEOBISNUITELE URMARI ALE PRIVARII DE SENZATII

Se pare ca problematica legata de urmarile privarii de senzatii ;adat specialistilor in psihologie spatiala cele mai multe „batai de -cap“! Se cunoaste de foarte mult timp ca activitatea psihica umana muse finalizeaza la cel mai inalt nivel decit daca organele noastre desimt ne furnizeaza continuu un anumit volum de informatii: ■dacadintr-un anumit motiv, acest flux de stimuli inceteaza, se •constataaproape imediat o scadere a tonusului psihic si chiar de- •reglari alefunctiilor normale ale sistemului nervos superior. Ca ■exemple se daudoua grupe de experience; in prima un numar de •subiecti au fostintrodusi in boxe insonorizate, asezati pe canapele confortabile, darli s-au acoperit ochii cu ocheiari negri (in alte .cazuri cu jumatatide mingi de ping-pong!), la urechi au fost montate audiofoane, iarpe miini au fost trase manusi care excludeau posibilitatea exercitariisimtului pipaitului... Curind au aparut ’tulburari, subiectii fiindapasati de ideea ca nu stiu daca dorm ori nu... Dupa 1—3 zile totisubiectii au cerul sa li se intrerupa experienta, mai ales ca launii din cei mai rezistenti au aparut halucinatiile!La un al doilea experiment, subiectii au fost introdusi intr-un mare bazin cu apa (similar cu cel in care candidatii-cosmonauti tncearca sa se obisnuiasca cu activitati in cadrul unei gravitatii

iiilVi'iiHi,i'i!“ f-olei obisnuite pe Pamint!); lipsade stimuli privind'I ii in ii m, culoriie, sunetele, senzatia de plutire„intre doua apea dci lipsa unei suprafete de sprijin, afost urmata initial de un fel de (Mizatie de multumiregenerala, inlocuita insa foarte repede de o iteliniste,tot,generala si aceasta (!), pe care unii subiecti auIncer- ' at s-o alunge facind exercitii de inot. Incetulcu incetul subiectii mi inceput sa aiba halucinatii,atit auditive, cit si vizuale!

Aceasta stare, definita in mod general ca insuficientasau private de senzatii, poate constitui un pericolserios pentru zburatorii spatiali, ceea ce a facut ca depeste un sfert de secol ea sa fie in atentiaspecialistilor, fiind totodata obiectul unui mare numarde experimente. Spre exemplu, s-au observat perturbatiipsihice si la tehnicienii-operatori care lucrau inconditii de singuratate, dupa un anumit program, lapunerea la punct chiar a simulatoarelor spatiale;conform programelor, tehnicienii foloseau propriile datefiziologice pentru a verifies eficienta sistemelorsimulatoarelor I’espective, participind in mod evidentchiar la experimente mai lungi pentru probele deanduranta ale respectivelor utilaje. De obicei, ceiinsarcinati cu aceste teste urmareau si ecranele de afi-sare (display) a datelor pe care ei le comunicau, pentrucontroale suplimentare. S-a putut observa ca din cind incind aceste imagini se deteriorau, iar tehnicianultrebuia sa iasa din cabina simulatorului pentrureglarile necesare, folosind evident pupitrul decomanda. Cu aceste ocazii s-au evidentiat senzatiifalse, atit vizuale cum ar fi aparitia de... persoanestraine in incinta simulatorului(!), modificari aledimensiunilor cabinei prin apropierea peretiloracesteia(!) cit si aparitia de neclaritati ale ecranuluide televiziune in circuit inchis care asigura sistemelesimulatorului precum si altele, iar aceste senzatii i-au„incercat“ chiar pe opera- torii foarte bine pregatiti!

Saracirea perceptiilor senzoriale la oamenii spatiuluipoate fi provocata de foarte multi factori: izolarea sauruperea obligata a contactelor cu mediul inconjurator;sederea intr-un mediu care antreneaza o importantarestringere a miscarilor si o suprimare a unui marenumar de senzatii; mentinerea indelungata in stare deimponderabilitate.; folosirea unui echipament individualcare opreste parvenirea senzatiilor uzuale (de pilda,

scafandre spatiale) etc. In afara penuriei de informatiiexterioare, mentinerea unor stimuli izolati sipersistenti, cu caracter profund de monotonie sipericol, formeaza in cazul zborurilor aeriene sispatiale inamicul nr. 1!

Experientele efectuate inainte de cel de-al doilearazboi raon- dial de dr. Edith Bone — care a petrecutsapte ani intr-o celula subterana pentru a verif'icainfluenta ruperii complete cu exteriorul — i-au urmatcele conduse de profesorul Canadian D. 0. Hebb de laUniversitatea McGill si publicate in anul 1953; inte-resul foarte viu stirnit de aceste cercetari s-amaterializat prin intensificarea preocuparilor indomeniu, in U.R.S.S., Statele Unite si unele tarieuropene, evidentiate prin multiplicarea varia- tieiconditiilor in care erau mentinuti subiectii care luauparte la experiment. Unele exemple au fost mentionate lainceputul acestui paragraf, iar caracterul foarte variatal experimentelor a condus si la o foarte larga paleta derezultate, coon ce a permis medicilor sa determineinterpretarea rezultatelor si luarea de masuri inconsecinta cu o foarte mare prudentii. in unele cazuri arezultat ca nu se poate vorbi de o lipsa de informatiisenzoriale (deci de ceea ce numim privatiuni senzoriale),ci de inlocuirea acestora •cu stimuli exteriorimodificati fata de cei uzuali; de fapt, aceasta rezultasi din literatura de specialitate, unde se poate constataca •experientele efectuate asupra privatiei senzorialepoarta nu mai putin de 45 de denumiri diferite!

Daca, la inceputul utilizarii acestei tehnici pentrustudierea comportamentului pilotilor si apoi a viitorilorcosmonaut!, s-a dat importanta principals metodelor siconditiilor materiale efectuarii probelor, a aparutdestul de repede necesitatea ca, pentru a se obtinerezultate corecte, sa nu se neglijeze in nici un cazperso- nalitatea, pregatirea, antecedentele, motivatia sinivelul intelectual al fiecarui subiect pus in situatiade a fi lipsit (temporar si experimental) de senzatii!Spre exemplu, la unui din pilotii care erau testati incamera surda a aparut simptomid ca nu mai putea suportaecranul TV din incapere pe motiv ca... provoca o caldurainsuportabila (!), pilotul respectiv afirmind ca a sigasit cauza respectivului fenomen: „...un punct negru,mai ars“ de pe ecranul televizorului!

Chiar inainte de primele zboruri cosmice ale omuluiexista opinia ca, in conditiile unor stimuli „saraci“,

psihicul omului supus la un stres deosebit, cum ar fipregatirea sau efectuarea unui zbor spatial, poate sa semodifice; savantii sovietici, printre care prof. F. D.Gorbov, medicii V. Lebedev si 0. Kuznetov au efectuatnumeroase experimente in camera surda, la care au parti-cipat atit candidati cosmonauti, cit si subiecti avindvirste intre 20 si 30 de ani si care nu faceau parte dingrupul de cosmonauti. Ca rezultat general a reiesit ca unom sanatos poate sta in conditii de izolare totala delunga durata fara ca sanatatea sa-i fie afectata prinafectiuni psihice si fara a-si pierde capacitatea demunca. S-a relevat totusi posibilitatea aparitiei detulburari psihice neobisnuite, care desi nu sint denatura ad imbolnavi pe respectivul subiect, pot afectatemporar recunoasterea anumitor fenomene,11pot face uneori inapt pentru efectuarea unorexperimente complexe in spatiu. Ulterior a rezultat caaceasta provenea din faptul ca informatiile desprestimulii exteriori erau deosebit de sarace!

Iluzii de recunoastere datorate gradului insuficientde informare s-au produs si pe timpul zborului; astfel,a.stronautul american L. Gordon Cooper a transmis cutoata seriozitatea ca zburind deasupra Podisului Tibet, aputut vedea cu ochii liberi diferite constructii civile,desi se stie bine ca puterea de rezolutie a ochiu-0ui celui mai bun vazator dintre oameni nu poate deosebiasa<< v!i. de la o asemenea altitudine! De fapt, a fost ohalucinatie ciMi/.ftii de izolarea in care se gasea si,mai ales, datorita lipsei de inlormalii si a dorinteia.cute a astronautului de a poseda asa COVH !...

Inlr un aiminil I'el, aceste „erori ale simturilor“provin de la !■ 1111 u I im omul mi numai priveijte,dar in acela.si timp si ra.tio- 11emz11. ill'lleriirile sint ale... gindiiii!

In iirie;• re dintre a.ceste situalii, nu trebuieuitate citeva din !(•<• il«* .'le uur‘‘ ale efectuariiacestor experimente si, evident, ale *i ■ •<IuIui lorde veridicitate, deci de eficacitate pentru viitoarelezboruri spatiale: subiectul trebuie sa stie de lainceput durata <'\perimentului sau daca el este inmasura sa-1 intrerupa la dorinta;<11.inr atunci cind sint supusi la o foa.rte severaprivare senzoriala, nliieelii stiu foarte bine caexperimentatorii ii urmaresc spre;i i salva. de situatii fara iesire sau periculoase;

notiunea de izolare soeiala este totdeauna inclusa inansajnblul situatiilor cuprinzind privatiunea de senzatiisi stimuli exteriori!

In conditiile zborurilor cosmice, cosmonautii se aflapermanent in legatura radio cu statiile de la sol, iarcamerele. de televiziune le aduc vesti de „acasa“; inacest fel se stabilesc legaturi pe ca,re psihologulsovietic Oleg Kuznetov le-a numit „publicitatea izo-lnrii“! Pentru a demonstra cele afirmate, dr. Kuznetov aefectuatiiMirie de experience in care subiectii erau preveniti,de la momentul izolTrii, ca se afla sub supraveghere tottimpul; ca urmare subiectii au reactionat mult mai putinla izolarea impusa, in special acesta fiind cazulsubiectilor-femei: din cinci persoane de sex femininantrenate in experienta, doar una s-a comportat perfectdestinsa, trei fiind foarte apropiate de dorinta de a„juca un roi cit, mai bine“,

7 — Cosmonaut'ul — un supraom ?iar ultima aparind extrem de... jenata! Ca o consecinta afenomenului de ,,publicitate a izolarii11, a rezultat caaceasta stare influenteaza negativ asupra derulariiexperimentului, iar unui din medicii care s-a supusbenevol experimentului, pentru a putea sa-si dea mai bineseama de influentele acestuia asupra fenomenelor psihice,a apreciat procedeul ca „depasind limitele convenien-telor“!

Adevarul este ca daca izolarea joaca un rol nefastpentru oricare individ, solitudinea ii este uneorinecesara, deoarece viata in public implica exigente deconcentrare si de autocontrol, uneori greu de suportattimp indelungat...

Asupra importantei legaturil >r radiofonice intre solsi cabina cosmica nu mai este cazul sa se insirle, maiales daca la pupitrul de comanda se afla unui dintrecosmonauts cu experienta; prezenta acestora poateasigura o recomfortare morala pentru novicii in prima lormisiune in Cosmos...

Dar solicitudinea fata de oamenii cosmosului nutrebuie impinsa prea departe; televiziunea, al careiimportant rol stiintific este incontestabil, poatedeveni, in anumite circumstante, extrem de plictisitoare,chiar obositoare pentru cei ale caror sarcini in Cosmosii obosesc peste masura, astfel incit transmiterea

obligatorie de date si informatii pe acest canal poateavea efecte total negative...

Se vorbeste tot mai mult despre rolul „publicitar“pentru astronautica (?!) al accesului publicului larg latransmisiunile in direct din Cosmos, chiar laconvorbirile dintre nava cosmica si statiile de la sol;un exemplu il poate constitui relativ recenta initiativaa celor de la firma „Bell Telephone11, care au asiguratunora dintre abonatii telefonici care faceau un anumitnumar si acceptau sa plateasca taxa uneiconvorbiri ..Pamint-Cosmos11, placuta surpriza de a auziin direct, discutiile dintre echipajul navetei spatiale(1982) si conducatorii zborului de la ..Central deurmarire si control al misiunilor navetei11!

Ramine de vazut daca si cosmonautii, care desfasoaramisiunile spatiale sub imperiul totusi al unei incordarigenerale a fortelor si a resurselor morale si fizice, vorcontinua sa fie de acord cu aceasta „participare faravoie“ a unui public care doreste sa se introduca neaparat(din curiozitate, din preocupare pentru aspec- telestiintifice ale zborului spatial.?) in intimitateadiscutiilor dintre Cosmos si Pamint... Este ai i cazul dea fi citat primul cosmonaut care a zburat pe erbita:11...cu Cosmosul nu-i de glu- mit! Trebuie luat inserios.11Kxpcrimentatorii occidentals au manifestat ade?eatendinta dti n crea conditii foarte severe de izolare acandidatilor-cosmonauti in perioada de pregatire; acestfapt a condus adeseori la aparitia unor tulburari psihicela subiectii testati. Astfel, in experientele efectuatesub conducerea dr. Heron, dupa 72 de ore de izolaresevera, 37% din subiecti au abandonat, iar inexperimentele conduse de Weinstein, au fost notate 57%de abandonuri... Experi- raentatorii au notat, destul depesimisti: „...gindirea subiectilor so deterioreaza;raspunsurile devin emotive, copilaresti, percep- tiilevizuale se tulbura, apar halucinatiile...“

Desigur, aceste concluzii ale experimentatoruluiamerican nu au fost aproape deloc confirmate de mareamajoritate a zborurilor efectuate de astronautii sicosmonautii care au indeplinit misiuni spatiale singurisau, daca au fost in echipaje, au avut misiuni destul deindelungate... Totusi, priv9.tiunile senzorialeconstituie, asa cum afirma si luri Gagarin, unui dinmotivele serioase pentru care Gosmosul trebuie „luat inserios“...

S-a constatat ca izolarea intr-un mediu inchisprovoaca oboseala si implica tulburari psihice,fiziologice si ale sistemului nervos. Rezulta, Inansamblu, reducerea capacitatii de lucru, daca mi so iaumasuri preventive, diminuarea vigilentei si chiar a unorl • i c u 11; 11 i de perceptie; se adauga, la uniisubiecti, teama, dimi- mmrea capacitatilor intelectuale,alterarea simtului critic, apatie, pi'rlurbareanotiunilor asupra derularii timpului, tulburari In -umiisi vise ne pi Scute, aparitia de iluzii optice uneorihalucina.tii i;i chiiii' dcdulilarea personalitatii...Uneori modificarile ritmului11m . 11< irinI, monotonia unor sarcini caretrebuie neaparatclci Iiinlc ,i i (ire I nbn:;ese pe astronaut prin monotonia

lor, accen-l iien/ii I I III H I I ,u ile niui mis menl ionate.

Spec ie I isi i i suvietici mi/.ea/.a mult in perioadade pregatire a ciisinonaul ilnr pe I'olosirea „camereisurde“, cum o numesc ei, pentru a face pregatireapsihologica cuprinsa in programele de pregatire alea.cestora; este vorba de un fel de incapere, de dimen-siuni reduse, in care se poate insa lucra si loeui inconditii normale. Izolat astfel pentru mai multesaptamini de mediul inconjurator, subiectul trebuie sa seconformeze unui program prestabilit si care reglementeazacomportarea sa foarte minutios, cuprinzind o serie deteste, unele care implica chiar conditii dificile pentrua fi trecute cu bine. Nu sint excluse surprizele si chiarefectele violente, printre care se pare sunetul inopinatsi foarte puternic al unei sirene sau aparitia uneilumini violente. A ramas de pomina cazul cosmo- nautuluitaciturn Andrian Nikolaev care, la aparitia acestor sti-muli violent!, s-a multumit sa ridice capul si saschiteze un suris, ceea ce pentru el, care ride foarterar, s-a apreciat ca un semn de mare atentie acordatevenimentului!...

Desigur, si specialistii sovietici au Inregistratfenomene neplacute la subiectii testati, printre ca.reapatie, oboseala, stare de somnolenta, scadere aatentiei, interpretari eronate pentru unii stimuliexteriori de tip slab. Spre exemplu, dr. V. Lebedev amin-teste, in una din lucrarile sale, ca in timpul unorexperience In camera surda, subiectul a raportat camedicul de servic-iu a aprins lumina cu circa 20 deminute mai tirziu decit se prevedea in program; dupa treizile subiectul a repetal acelasi raport, desi inrealitate lumina nu fusese deloc aprinsa! Acesta poate ficonsi- derat un exemplu clasic de vis luat dreptrealitate. In conditii de izolare indelungata, mediculsovietic S. Bugrov noteaza in jurnalul personal ca a avuthalucinatii auditive: „auzea“ o melopee trista, destul deplacuta, dar mereu aceeasi...

Este adevarat ca pentru patru orezilnic, cosmonautii aveau de IUCTU, conform

Antrenamentele primei perioade de pregatire a zborurilorcosmice sovietice includeau un program destul de „dur“de antrenament in „camera surda11: trei-patru pasi de laun perete la celala.lt, nu se percepe nici un fel dezgomot, linistea devine apasatoare, nu vezi si nu potidisc-uta cu nimeni zile in sir! Acest program, asa cums-a mentionat si anterior, nu a putut fi suportat detoti candidate la titlul de onoare de cosmonaut... Sementioneaza de multe ori cazul cosmonautului PavelPopovici, un optimist prin excelenta: dupa ce el isiincheia programul de experience obligatoriu pentrurespectiva zi petrecuta in greu suportabila „camera

surda11, pentru a nu fi coplesit de apasatoarea stare deacolo, recita ore intregi versuri sau cinta arii dinopere! Chiar el marturisea ulterior urmatoarele: „Erasingura solutie, altfel iti venea sa innebunesti, nu

altceva!“ Dar comisia ii pregatise un final deexperience de exeepCie: in ziua cind urma incheiereaexpe- rimentului pe care el de acum era sigur ca 1-atrecut cu brio, comisia a hotarit ca programul trebuiecontinuat inca doua zile! Din pragul „camerei surde“ pe

care se pregatea, fericit, s-o paraseasca pentrutotdeauna, Popovici i-a privit lung pe cei care au venit

sa-i anunte vestea care-1 putea scoate din sarite peoricare altul in locul lui, s-a intors fara un cuvint in

incaperea in „care-Ci vine sa innebunesti, credeCi-ma!...“ si a stat in continuare cele doua zile hotaritede comisie... El avea sa recunoasca dupa aceea ca aufost cele mai grele zile ale sale, infinit mai grele

decit perioadele petrecute in Cosmos.

programului, ba chiar primilor li s-apermis sa citeacca (ulterior aceastafacilitate nu a mai fost permisa!); ladispozitia celor claustrati se gaseaucreioane, hirtie, bucatele de lemn etc.din care faceau jucarii sau seindeletniceau cu scrie- iea depovestioare sau faceau diferite calcule,deoarece li se permitea luarea rigleide calculi...

S-a confirmat din aceste programepetrecute In „camera surda", ca oameniipot lupta cu „absenta senzatiilor“proprie unui zbor cosmic indelungat,doar daca au invatat deja cum sa-sipetreaca interesant timpul liber,evitind plistiseala, apatia, stresul,iluziile, mai ales daca aceasta situatieeste insotita de lipsa chiar a- stimu-lilor sonori, deci intr-un fel de„camera surda“!...

Uneori programul se parcurgea nu dupagraficul direct, ci dupa eel invers; iatadoua notiuni neobisnuite celor care nuau participat nici o data la experientain ,,camera surda“: prin grafic seintelege timpul programat dupa caretraieste (si eventual isi face un pro-gram propriu!) subiectul experientei,respectiv, cosmonautul din „camerasurda“. Graficul direct corespunde inIntregime timpului astronomic, in timpce cel invers este decalat cu 12 ore:zilei din exterior ii corespunde noapteain „camera surda“! Desigur o difi-cultate suplimentara, dar cosmonautii auapelat la, ceea ce se numeste ludism(activitati prin care omul se intrece cusine-insusi in rezolvarea de probleme desah, de cuvinte incrucisate si alterebusuri etc.). si au invinsplictiseala, ucigatoarea inactiviLate.

111 afara acestor activitati - aprecia.te ca, eficiente de

condu- c a tori i ma.joritatii experimentelor in „ca,merasurda“ — au fost luate, evident, si alte masuri preventorii, destinate mentinerii integritatii psihice a oamenilor cosmosului, a,stfel incit nici un cosmonaut nu a acuzat tulburari psihice grave pe parcursul execu- tarii misiunii spatiale efectuate. Printre aceste masuri se mentioneaza: amenajarea corespunzatoare a cabinei cosmice cu confort mereu sporit; evita.rea restringerii activitatii motorii prin exercitii fizice; adoptarea unui ritm biologic de viata si munca, cit mai a.propia,t de cel obisnuit; folosirea de mijloace eficiente de legatura cu solul; asigurarea unor programe active, interesante si antrenante, care sa nu lase loc monotoniei; parcurgerea la sol a programelor de antrenament apte sa dea incredere in fortele proprii

!BIORITMOLOGIA SI ZBORURILE SPATIALE5 J

Atenlia sa.vantilor este de mult timp retinuta delegatura ce exista intre oscilatiile regula.te suportatede principalele functii fiziologice ale tuturor fiintelorvii, studiul acestor fenomene facind obiectulbioritmologiei. Totul se petrece ca si cum, pe parcursulevolutiei lor, fiintele vii s-ar fi adaptat unorschimbari periodice a.le mediului lor natural,organismele dotate cu o mai buna a.dap- tabilitate fiindfavorizate de selectia naturala. Se pare ca totul s-aderulat ca si cum acest proces ar fi condus la formareaunui fel de orologiu intern (!) care sa le permitsacestor vietuitoare sa-si ordoneze strict toatemanifestarile lor vitale.

Se stie ca exista cicluri lunare, sezoniere, anuale,dar cel care ofera un interes major este cel numitnycthemeral sau circadian (de la cuvintele latine circadiem, aproximativ o zi), acesta oferind informatiideosebite asupra activitatii a numeroase functii fizio-logice si, legate de acestea, a unor activitati psihiceimportante. Schimbarile survin de la zi la noapte,astfel: in timpul noptii, respiratia umana seincetineste, antrenind o reducere a consumului de oxigen,ritmul cardiac slabeste, iar tensiunea scade; intervinunele modificari si la nivelul repartitieiconstituentilor plasmei sanguine, in activitatea

rinichilor si a glandelor endocrine. S-a sts,bilitexperimental ca insusi ritmul conform caruia semultiplica celulele depinde de starea de zi ori denoapte, mai precis de iluminarea naturala. Gel maievident este pus in valoare ciclul zilnic uman printemperatura corpului, care scade cel mai mult dimi- neataatingind valoarea sa maxima spre sfirsitul dupa-amiezii!Nivelul cel mai ridicat al activitatii fiziologice, carecorespunde unui tonus vital bun si a unei activitatipsihice eficiente, respectiv unei eliberari maxime deenergie se situeaza, statistic, pentru organismele umane,intre orele 12 si 18, pe cind nivelcle cele mai coborite,care evidentiaza necesitatea recuperarii energiei, segasesc intre orele 2 si 5 climineata!...

Din punct de vedere al istoricului acestei problemedeosebit de interesante pentru activitatile omului inCosmos, fizicianul francez Jean-Jacques de Mairan (1678 —1771) a fost primul care, in anul 1729, a descoperit cain absenta oricarei iluminari, miscarile frunzelorplantelor conserva o periodicitate de 24 de ore. Nume-roase experience efectuate de atunci au permis sa sestabileasca universalitatea ritmurilor biologice; spreexemplu, a putut sa fie slabi]it ca ritmul circadian estecuprins intre 23 si 28 de ore pentru regnul vegetal siintre 23 si 25 de ore pentru regnul animal.

Cu aproape 40 de ani in urma a inceput o noua etapa incerce- tarea mecanismelor care provoaca ritmul circadiansi asupra proceselor fiziologice comandate de acestemecanisme; cu aceasta ocazie a aparut rolul determinantjucat de alternant a zi-noapte, precum si importantaaltor factori, printre care umiditatea atmosferica,lenomenele electromagnetic#, presiunea barometrica etc.Aceste cercetari au evidential si rolul jucat demecanisme interne ca: instinctul sexual, zgomotele,mirosurile etc. Cu toate aceste eforturi alebioritmologiei moderne, lucrurile erau in continuaredeparte de a fi clare; unele experience au demonstratposibilitati de modificare a, ritmului circadian printransformarea periodicitatii factorilor exteriori, in modspecial al iluminarii. lata insa ca experiencesistematice pe soareci de laborator, precum sievidentierea ritmurilor circadiene ale pasarilor dinzonele arctice, par sa arate ca persistent-a (sau absentaindelungata) a iluminarii. nu influenteaza determinantritmul circadian!

Interesante experience asupra membrilor expeditiei

sovietice instalata dincolo de cercul polar a efectuatomul de stiinCa V. Boriskin; in timp ce activitatea lorera reglementata printr-un program dependent de oraGreenwich, ritmul lor circadian se stabilea in functie demodul de existenta adoptat, respectiv de alternanCeledintre perioadele de munca si odihna. A rezultat astfel,ca, in cazul omului, reflexele conditionate joaca,paralel cu factorii <‘\lerni deja menCionaCi, un roideloc neglijabil in formarea si, mai ules, In rncntinerearitmului circadian. Atunci cind s-a incercat sa scslabileasca o tcoric general valabila a bioritmologiei, atrebuit sa sc aiba in vedere ca si la organismeleinferioare exista ritmuri circadiene, desi acestea nu autotdeauna sistem nervos si deci par incapabile de a-siforma reflexe conditionate.

lata ca unii autori au parut tentaC-i a admiteca ,,orologiul biologic" s-ar situa la nivelul celulei;insasi viaCa, afirmau acestia, trebuie sa aiba in modnecesar un ritm ce] putin, macar si pentru motivul careprezinta un proces chimic continuu care se compune dindoua faze complementare: acumularea si eliberarea deenergie! Continuind pe aceasta concepCie, partizaniiritmologiei au afirmat ca insasi apariCia vieCii nu s-arputea explica decit prin apardia si instaurarea uneianumite ordini in haosul primordial al reacCidor chimice,mecanismul biologic fiind intim legat de sinteza molecu-lelor de acizi ribonucleici si de fermenCi!... Mai mult,celula ar fi acea entitate care reactioneaza prompt lavariatiile de presiune barometrica, ale temperaturii siale altor factori externi.

La organismele multicelulare, ritmurile biologice sintreglate de mecanismele centrale, a caror activitate semanifesta printre altele prin alternanta fazelor de veghesi de somn; asa cum de- moastra si I. P. Pavlov, cu citun organism este mai evoluat, cu atit el se adapteaza maibine si mai repede la modificarile mediului, aceastadatorita formarii in scoarta cerebrala a legaturilortempo- rale, mecanismul reflexelor conditionateadaptindu-se la noua situatie si determinind totodata sicomportarea reflexelor necon- ditionate din care faceparte si ritmul circadian al funetiilor fiziologice !

Problema ritmurilor circadiene s-a pus cu acuitate laanumite profesii (miner, aviator, mecanic de metrouetc.); ea devine foarte importanta o data cu dezvoltareatehnicii cosmice, determinind efectuarea de experiencelegate de studiul diferitelor regimuri ale activitati lor

cotidiene in conditiile unui zbor cosmic simulat.Experientele au aratat ca pe masura ce ritmul de viata side activitate al unui om este mai diferit de celobisnuit, cu atit va fi supOrtat mai greu. In general,schimbindu-se ritmul obisnuit,111 noul regim capacitatea de munca anterioara acosmonautilor se va reface intr-o anumita perioada detimp, ei incepind sa adoarma la orele stabilite prin.programul cel nou al activitatii spatiale.Itestructurarea corespunzatoare a funetiilor fiziologice(puls, respiratie, temperatura corpului etc.) va intirziainsa intre 5 si 'jO zile, desi subiectii continua sacontabilizeze timpul in zile terest-re. Este o problemasimilara celei a timpului de pe nava fata de timpul de pePamint...

Este aproape sigur ca la elaborarea regimului zilnical fieearui zbor cosmic indelungat trebuie sa se tinaseama de numarul membrilor echipajului, de volumulactivitatilor de efectuat pe orbita, de necesitatea unorincaperi de odibna. A nu se uita ca organismul uman nutine totdeauna seama de schimbarea orei, aparind de-sincronizari intre timpul local si cel fiziologic alfiecarui membru al echipajului spatial. Rasturnarifrecvente ale ritmurilor obisnuite, in special lapersonalul navigant al companiilor aeriene care efec-tueaza curse lungi, de regula transoceanice, auevidentiat aparitia unor stresuri!

La stresuri nervoase similare poate conduce, la foartemulte persoane, asa cum s-a mai afirmat anterior, acestedesincronizari de ritm biologic, mai ales daca in orelede veghe (care nu mai sint cele obisnuite) se depune oactivitate intensa si incord at a a creierului, ceea ceeste chiar cazul lucrului astronautilor pe orbita!Desigur, sint si persoane care pot dormi la „comanda saula auto- comanda“! Aceasta facultate, care-i era proprieprimului cosmonaut, Inri Gagarin, este foarte utilacosmonautilor.

Cit de mult s-au schimbat Insa conditiile de efectuarea zborurilor spatiale; astfel, atunci cind au efectuat,in 1965, zborul la bordul cabinei spatiale „Gemini 5“,astronautii L. Gordon Cooper si Charles Conrad s-au plinsca le-a fost extrem de greu sa doar-ma pe rind inincaperea de lucru, fiecare zgomot oricit de mic tre-zindu-i deoarece in incaperea cosmica domnea o linistedeplina. Cu totul altfel poate sa descrie Dorin Prunariupregatirea si efectuarea primului somn in Cosmos, la

bordul navei „Soiuz 40“: „...Am intrat, asa imbracati cumeram, in sacii de dormit (Leonid spunea ca s-ar putea sane fie frig), am tras fermoarele si am ador- mit aproapeinstantaneu. In gind am spus «noapte buna» tuturor de pePamint!“

Cercetarile si zborurile cosmice indelungate audemonstrat c“t dupa opt ore de veghe, in care sederuleaza, de regula, un program de activitati complexe,un somn de minimum patru ore ]»ot*iiiiLo n stabilireacompleta a capacitatii de lucru in conditii similare din„camera surda“. Totodatft, la organizarea programului dinnava spatiala, este important sa se stabileasca pentrufiecare membru al echipajului orele de activitate, deodihna activa, de somn. Responsabilii de zborurispatiale, americani si sovietici, au preferat sa mentinala bordul navelor spatiale, ritmul de 24 de ore, deoareces-a putut constata ca modificarea ritmului circadian inconditiile izolarii, imobilizarii relative, al reduceriistimulilor externi, scade rezistenta la factorii negativicosmici!

Cazul oamenilor spatiului este totusi particular sifoarte semni- ficativ: in cazul unui zbor spatial nu estesimpla problema a unui decalaj de ore, ci chiar dedisparitia principalelor mecanisme care regleaza inconditiile terestre, ritmul circadian! Astfel, in cazulunei orbite joase, orice vehicul spatial efectueaza orevolutie in circa 90 de minute, jumatate din timp fiindin umbra Terrei; pentru cei din nava cosmica, Soarele „seridica si se culca“ de 16 ori in 24 de ore! La fel, inloc sa urmeze variatiile lor naturale, presiuneabarometrica, umiditatea, temperatura aerului se mentinaproape riguros constante in cabina cosmica! Mai mult,pentru cazul zborurilor pe trasee lunare sau — de ce nu?— planetare, cel putin pentru cazurile viitoare,cosmonautii sint supusi timp indelungat la expunerealuminii solare, sau intunericului profund al Cosmosului;imediat se pune si problema duratei „zilei“ pe alte astredecit Terra: ciclul zi-noapte pe Luna reprezinta 21 dezile terestre, iar pe Marte anotimpurile si anii sint dedoua ori mai lungi decit pe „minunata planeta albastra“!In plus, acesti cosmonauti nu vor mai fi sub influentadmpului geomagnetic, care se pare ca exercita o anumitainfluenta asupra sistemului nervos central alorganismelor superioare. Oscilatiile de 8—16 hertiproprii cimpului geomagnetic corespund frecventei undeloralfa ale scoartei cerebrale.

Experientele efectuate in Uniunea Sovietica, dedoctorul in stiinte medicale Vladimir Ivanovici Lebedev,specialist in psihologia cosmica, au aratat ca insasinotiunea derularii timpului poate fi perturbata daca seefectueaza un „bruiaj“ artificial al undelor alfa! Deasemenea, experience efectuate in Il.F. Germania, StateleUnite si LTniunea Sovietica, au evident ial apropierisemni- ficative dintre furtunile magnetice care perturbacimpul geomagnetic si cresterea in aceste perioade anumarului de afectiuni nervoase, de sinucideri si chiarde accidente rutiere!

Specialistii sovietici au efectuat mai multeexperience in „camera surda“, pentru a verifica da,casubiectii pierd ori nu notiunea, timpului; intr-una dinacestea,, unui subiect i s-a dat un ceas care era reglatsa ramina in urma zilnic cu 180 de minute, deci duratazilei crestea pentru acest subiect pina la 27 de ore.Atunci cind, dupa 15 zile, subiectul a iesit din „camerasurda“, el nu a putut sa inteleaga mult timp de ce testula fost intrerupt cu doua zile mai devreme! Deci, desiprocesele fiziologice umane continue. un anumit timp sa-si mentina ritmul circadian, totusi omul nu este capabilsa se orienteze asupra, curgerii timpului fara a faceapel la traductoa,rele de timp, la orologii...Deoarece modificarile ritmului circadian se traduc, mai ales in conditiile claustrarii in cabina cosmica (fara multi stimuli externi obisnuiti) in micsora,rea rezistentei la actiunea factorilor Cosmosului, se considera ca in zborurile cosmice va trebui mentinut labord ritmul obisnuit de 24 de ore, respectiv conditiile ritmului circadian. Acest lucru, care este de dorit, nu poate fi totdeauna asigurat, mai ales atunci cind programul activitatilor de depus in timpul zborului este foarte incarcat; un exemplu clasic il constituie zborul navei selenare „Apollo 8“, pentru care medicul Charles Berry stabilise si pentru perioada celor zece rotatii in jurul Selenei un anumit timp de odihna pentru cei trei calatori. Efectuarea in premiera a acestei misiuni, precum si numeroasele activitati trecute in program, i-au obligat insa pe membri

echipajului condus de Frank Borman sarenunte la aceste minute de ragaz... Deaici insa a rezultat si o problema pentrumedicii psihologi care lucreaza Inastronautica aplicata: avind sarciniprecise in cadrul sistemului „om-masina“,cosmonautul trebuie sa dispuna de timpuloptim pentru efectuarea „garzilor“ labordul navei, prin care sa supraveghezesi sa conduca automatele!

Folosind informatiile furnizate decosmonautii sovietici care au parcursperioade foarte indelungate in spatiu, s-a putut preciza ca nu este deloc indicatsa fie intrerupt ritmul circadian, maiales cind sint de indeplinit sarcini atitde complexe ca cele de la bordul unuiaparat spatial locuit; mai mult, cu citse adopta un ritm artificial mai departatde cel circadian, cu atit acesta este maidificil de suportat. Limitele detoleranta ale acestor abateri se inscriuin gama de la 18 la 28 de ore.

In orice caz, atentia este concentratespre organizarea unui program rational labordul oricarei nave cosmice, incluzindperioade regulate de activitate, derepaus activ si de somn, exercitiilefizice permitind adaptarea astronautilormult mai rapida la noul ritm, inclusivchiar do a putea beneficia de un somnsuplimentar de 1—1,5 ore!

Daca pentru zborurile scurte se poatevorbi de un program al celor trei„opturi“ (8 ore de somn, 8 de odihnaactiva si 8 de activitate), aceasta nu

mai este cazul zborurilor indelungate,deoarece a cere atentia incordata timp deopt ore, in conditii de imponderabilitatesi de adaptabilitate si la alti factoriproprii unei asemenea misiuni, seconsidera periculos pentru securitateaactivitatii sistemului nervos aloamenilor spathilui! Au fost pro- pusecicluri de 24 de ore in care la opt orede somn corespundeau patru cicluri depatru ore, fiecare permitind alternareaactivitatii cu odihna activa; o altaposibilitate este oferita de eiclul de 24de ore bifazat: fiecare faza, cu o duratatotala de 12 ore, poate fi divizata intrei perioade egale rezervate somnului,odihnei si activitatii. Se pare ea ambelemetode dau bune rezultate, spre deosebirede ideea ciclului de 18 ore, din care 6ore de somn si4 perioade alternative de activitate side odihna, fiecare de cite 3 ore...Oricum, organizarea vietii la borddepinde de durata si scopurile misiunii!

In afara problemelor ridicate de ritmul circadian, in ultima perioada s-a extins practica determinarii — uneorichiar cu ajutorul calculatorului — a asa-numitului calendar bioritmic, pornind de la data nasterii subiectului analizat. La baza acestuia seafla o teorie potrivit careia acl.ivitat.ea omuluireprezinta rezul- tanta interactiunii a trei factori cuperioade constante si variatii ciclice repetate: factorulfizic (23 de zile), factorul emotional (28 de zile) sicel intelectual (33 de zile). Din suprapunerea si ana-lizarea curbelor aferente celor trei factori in variatie,rezulta o alternanta de momente carora aceasta teorie leacorda semnifi- catiile de „maxim“ si de ,,minim11 deforma; in plus, zilele in care aceste curbe intersecteazalinia corespunzatoare nivelului „zero“ ar avea caracterul„critic“...

Deci, la momentele de „maxim“ capacitatile individuluise gasesc la apogeu si acesta se poate angaja inactivitati de mrxe importanta, sigur ca le poate finaliza(!), uneori nemaigindindu-se daca are posibilitati,aptitudini etc. pentru asemenea activitati... In zilele

corespunzind „minimelor“, individul ar trebui sa nu seprea implice in activitati, neavind posibilitati siresurse (!), iar in zilele in care se inregistreazapuncte „critice“, el are cea mai mare sansa de a comitegreseli, uneori chiar ireparabile!...

Fara a se preocupa de valoarea stiintifica a teoriei,unele firme producatoare de cajculatoare prezinta sifaptul ca produsele lor se preteaza la acele programe,permitind stabilirea „calendarului bioritmic“, ceea ce arpermite utilizatorilor sa-si explice „stiintific“succesele si, desigur, insuccesele... De fapt, asa cumsubliniaza un cunoscut specialist roman, dr. ValeriuCeausu, implicat in cercetarile spatiale din Romania,acesta reprezinta un mod de a nega variabilitatea cucaracter ciclic a multora dintre functiile fiziologice siimplicit a celor psihice. Insasi „Asociatia psihologilordin Romania11 arat.a ca nu exista o baza stiintificapentru utilizarea calendarului bioritmic in vedereaadoptarii de masuri pentru alcatuirea programelor deactivitate.

PSIHOLOGIA ECHIPAJELOR COSMICE

Actualele nave cosmice au echipaje formate aproape permanent din 2—3 cosmonauti, iar naveta spatiala, intre 4 si 7 astronaut,i; aceasta situatie a pus noi probleme psihologiei spatiale. Chiar daca un astronaut-candidat a satisfacut complet exigentele selec- tionarii (asupra carora se va reveni), chiar daca se cunosc bine

tcmperamentul, dorintele, preferintele si chia,rrepulsiile acestuia, totusi aceasta nu inseamna ca esteusor de a se prevedea care-i vor fi reactiile sicomportamentul in cadrul unui grup, a.1 unui echipajcosmic. A hotari inca din faza de forma,re a unui echipajcosmic care va fi randamentul acestuia este foartedificil, deoarece nu este suficient sa fie adunatispecialistii de care are nevoie respectiva misiunepentru a avea sanse de reusita totala si sa li se dea unprogram de activitate.

Eficacitatea efortului colectiv rezida, in maremasura, din existenta in cadrul membrilor echipei aamicitiei, a stimei reci- proce si chiar acompatibilitatii lor profesionale. Aceasta este una dinprincipalele sarcini ale medicilor psihologi inca dinperioada de pregatire pentru zborurile cosmice, stiutfiind faptul ca numai atunci cind intre membriiechipajului exista o profunda mtelegere si pricepere ina completa reciproc fiecare munca celui- lalt, se vorputea, solutiona sarcinile chiar cele mai grele alemisiunii spatiale...

lata de ce psihologii selectioneaza echipajele in modulcel mai atent, lnind in considerare sentimentele reciprocede simpatie, incredere, stima. Este absolut necesar ca incadrul echipajului sa existe o persoana care sa determineclima,tul psihologie in colec-liv, dar in primul rind trebuie ca acesta sa fie formatdin oameni comunicativi si binevoitori, care sa nu-sipiarda cumpatul nici in situat iile cele mai grele. Nuintimplator un foarte bun cunos- cator al comportarii unuicolectiv redus de exploratori, cum este Thor Heyerdahl, inrugamintea adresata Academiei de Stiinte a Uniunii.Sovietice de a, recomanda un medic pentru a face parte dinechipajul ambarcatiunii stiintifice „Ra“, a caracterizatdrept una din principalele calitati pe care trebuie sa leposede persoana vizata, simtul... umorului!

Pentru formarea primelor „tandem-uri spatiale",echipaje formate din cloi cosmonauti, initial s-a adoptato metoda oarecum clasica: sa se faca apel la caracterecare sa se completeze reciproc! Deci, unui din membriiechipajului sa fie reprezentantul singelui- rece si alcalmului, iar celala.lt, al gustului’ riscului si aldinamis- mului. La cel de-al XVI-lea Congres international

de astrona,utica (Atena, septembrie 1965), au putut fivazute cele mai reprezen- tative asemenea „tandem-uri“:Belie,ev—Leonov (echipajul navei „Yoshod-2“) si Cooper—Conrad; calmul si rezerva comandantului Belia,ev contrastacu dinamismul si volubilitatea lui Leonov, primul„marsaluitor“ al Cosmosului; la fel, taciturnul L. GordonCooper era insotit de veselul Conrad, despre care sespunea ca este „ Jerry Lewis al cosmodromului Kennedy11!Pentru a demonstra cit este de nastrusnic, Conrad afacut mai multe ghidusii si salturi pe Luna, unde faceatandem cu calmul Alan Bean, care i-au adus si renumele deprimul om care a cazut pe solul selenarL.

Yeselul Charles „Pete“ Conrad, nascut in 1931,absolvent ai Universitatii din Princeton si membru alInstitutului American de Aeronautica si Astronautica,este un complex de contraste: este un abil matematician,iar In orele libere face inot; tine confe- rintestiintifice si adora sa construiasca avioane din...hirtie (!); cunoaste ca nimeni altul sistemele tehniceale Modulului lunar si colectioneaza palarii de... birjar(!); este un talent ca astrofizician, dar este mareamator de tatuaje!... In fine, despre fiecare din„oamenii spatiului11 se poate spune cite ceva, pr.iv.indcaracterul si gradul de acomodare in interiorul unuicolectiv, acestea fiind materialul de lucru alpsihologilor.

In zborurile cosmice indelungate se resimte din plinlipsa de emotii, uneori si de sentimente; luni de zilecosmonautii vad aceleasi obiecte in cabina cosmica,aceleasi stele prin hublouri, acelasi firmament negru siacelasi disc orbitor de luminos al Soa- relui. Nu vor finici zi, nici noapte, nici vara, nici iarna, nu va existanimic din cele cu care omul s-a obisnuit pe planetanatala. Daca la aceste evidente bandicapuri s-ar maiadauga si resenti- mente in cadrul echipajului, atuncisituatia ar deveni de nesuportat; o raza de lumina afost adusa recent de posibilitatea pe care o aucosmonautii de a beneficia de comunicatii videobilaterale; in zborul echipajului Vladimir Liahov —ValeriRiumin (februarie 1979), aceste telecomunicatii videobilaterale au fost- excelente, cosmonautii declarind ca:„Se vede de parca am fi in casa!11. lata, deci, simotivarea psihologica a aparitiei televizorului pe un

obiect cosmic artificial, in calitatea sa de sprijinmoral. Deoarece, desi au la dispozitie casete cu filmelepreferate si alte mijloa.ce de recreere in orele deodihna, nimic nu le face cosmonautilor mai mare placeredecit discutiile-video de duminica cu rudele siprietenii...

Acest lucru este deosebit de important, deoareceprogramul alcatuit cu mult timp inainte de zbor sideseori calculat pe minute, este permanent foarteincarcat: experimente tehnice, medico-biologice,astrofizice si tehnologice, studierea resurselor naturaleale Terrei si a atmosferei superioare a planetei,cercetari in microgra- vitatie, testarea diferitelorsisteme destinate perfectionarii continue a constructieinavelor spatiale etc. In felul acesta numarul pml'esiilorpe care membrii echipaj elor cosmice trebuie sa si leinsuseasca creste rapid; uneori se ajunge la situatia canumarul membrilor echipajelor sa se mareasca cu asa-numitii „specialisti de misiune“, cum. este cazul naveteispatiale!

S-a pus de multe ori intrebarea daca ar putea existametode stiintifice pentru preliminarea constituirii prineforturi coordonate a unei echipe cit mai omogenedestinate zborurilor cosmice. Profesorul sovietic F.Gorbov a initiat experimentul, pe care el si colaboratorii1-au numit „homeostat“ si pe care 1-au demarat privind oinstalatie de dusuri pentru patru cabine, existenta la unspital. Daca unui dintre cei patru, care foloseau dusul incomun, era de tip „egocentrist“ si vroia cu orice pret unjet foarte bogat si cald de apa, ceilalti trei aproaperamlneau fara apa calda. Orice „contraofensiva“ a celorramasi... mofluzi conducea la faptul ca dusul, in final,livra. doar apa rece!

llomeostatul functiona dupa un principiu similar, loculdusului fiind acum luat de un cadran pe care fiecaremembru al experimentului trebuia sa efectueze mai multeoperatii pentru a aduce acul unui indicator la o valoareanumita, impusa de con- ducatorul experimentului. Deremarcat ca prin actionarea levierelor care reprezentauacele operatii, fiecare dintre subiecti deregla Hceleindicatoare ale aparatelor coechipierilor!... Mai mult,con- ducatorul testului putea interveni pe timpul

experimentului, modificind dupa dorinta datele initiale!Prin inregistrarea minutioasa a miscarilor tuturor

levierelor de comanda si a oscilatiilor acelor indicatoare?e pot aprecia atit tactica utilizata de echipa, cit sicea folosita de fiecare membru al acestcia in parte; deaici se pare ca acest mijloc original poate permiteanaliza posibilitatilor de adaptare a fiecarui membru alechipei la strategia grupului, judecindu-se astfel gradulde adaptabilitate al subiectilor si depistarea celoranticooperanti! Mai mult, analiza mai multor grupe supuseacestui test poate conduce la stabilirea unor departajarisi comparatii intre anumite grupe.

Asemenea experience au condus la necesitatea stabiliriide comandanti de echipaje, apti sa ia initiativaoperatiilor. Teoretic, acest roi ar putea fi indeplinit deorica,re dintre membrii echipajului, dar practica ademonstrat ca nu totdeauna se intimpla asa; ca urmare ainceput sa se impuna un asa-numit principiu al„autoritatii“ in fata ideii de „paritate“...

Specialistii sovietici nu s-au multumit cu starea defapt con- statata si au facut eforturi pentru a cauta si,in final, a gasi acele „circuite interioare“ cele maifavorabile, folosind in experimentele lor posturi de lucruIn diferite „posturi“: in linie, in cerc etc. In teste eiau inclus si ideea combinarii experimentelor pentrualegerea optima a conducatorului, cu cele pentru gasirearitmului cel mai adecvat unei anumite echipe, uneia,numite categorii de misiuni pe orbita. Cu aceasta ocaziese pare ca s-a demonstrat si ideea ca echipele cuprinzindsi subiecti sportivi au trecut testele cu cele mairidicate calificative!

In legatura cu cele relatate mai sus, VladimirIvanovici Lebedev, doctor in stiinte medicale, specialistin psihologia cosmica si autor al mai multor lucrari despecialitate, in una din lucrarile elaborate impreuna cufostul cosmonaut Iuri Gagarin, a.firma: ,,...0 navacosmica cu mai multe locuri este mult mai complicate.Aici oamenii sint legati nu numai de nava, ci si unui decelalalt. De aceea, ea poate fi caracterizata ca unsistem «om-om-masina». Astfel, pe de o parte, ospecializare relativ ingusta si o separare a funetiilorde pilotare, navigatie, comunicatii si altele,contribute, la o conducere mai calificata a unei nave cu

mai multe locuri fata de una cu un singur loc, unde totulse situeaza in raspunderea unuia singur. Pe de altaparte, aceasta separare a funetiilor cereo coordonare a actiunilor, o profunda intelegerereciproca intre membrii echipajului... In cazul unuideficit de timp nu este suficient ca toti membriiechipajului... sa fie «doctori» in profesie... Estenecesar si acel spirit de echipa care poate fi realizatnumai in conditiile unei compatibilitati psihologiceintre toti membrii echipajului... Aici nu folosesc lanimic nici dezbaterile, nici masurile administrativesau sociale...“

lata si opinia pilotului-instructor sovietic G.I.Kalasnik: „...Fiecare membru al echipajului trebuie sa-sicunoasca perfect profesia. Dar ei trebuie sa stie totatit de bine si ce intra in sfera obligatiilor colegilorlor de echipaj si, la nevoie, sa se ajute intre ei...Numai o activitate comuna indelungata permite cunoastereaceluilalt".

Neomogeneitatea unui echipaj nu este neaparat generatade inexistenta unor relatii prietenesti, ci poate firezultatul unui insuficient contact si lipsei deintelegere reciproca in activitatea de zbor. Deci, pentruformarea unui echipaj cosmic, chiar cunoscind foai’tebine capacitatea profesionala si caracteristicile psiho-logice ale fiecarui membru potential, nu totdeauna sepoate prevedea cum se va comporta grupul in ansamblu, ceconcordanta va exista intre actiunile unui individ siactivitatea intregului colectiv. Poate fi considerate caun fel de axioma psihologica ideea exprimata atit deconcis si explicit de cuplul Gagarin—Lebedev: „Grupul nueste o suma aritmetica de indivizi, ci un organism unicin care actioneaza alte legitati“.

Spre deosebire de aviatie, unde spiritul de echipa seformeaza prin multiple zboruri si, in caz denecompatibilitate, totdeauna careva poate fi schimbat, inzborul spatial acest sistem nu poate fi folosit. Caurmare, echipajul cosmic trebuie bine ales si pregatitinainte de zborul propriu-zis !

Sa exemplificam cele aratate folosind in acest scopciteva din opiniile consemnate in lucrarea al caruicoautor este cosmonautul roman Dumitru Prunariu: „...N-asputea numi nici acum teama gindurile din noaptea de

dinaintea startului... Cunosteam nava pina la surub, iistiam toate posibilitatile... Peste nimic nu s-a trecutin graba... La nevoie, puteam prelua si conducerea navei.Aveam mare incredere in Leonid (Popov, n.a.), inexperienta lui, in calmul lui si eram convins ca impreunacu el vom putea iesi din orice situatie grava, daca asaceva s-ar ivi. Nu vedeam insa, de ce ar trebui sa seiveasca...“

lata si opinia cosmonautului Leonid Popov, comandantulmisiunii spatiale romano-sovietice: „As dori chiar acum,in primele momente dupa revenirea noastra pe Pamint, saadresez cele mai ealde multumiri prietenului sitovarasului meu cu care am trecut prin clipele frumoasesi grele ale zborului cosmic. Dumitru Prunariu s-adovedit la inaltime! Numai cu astfel de oameni de nadejdese poate cuceri Cosmosul!“. Este, credem, edificator...

Reluind problema din punctul de vedere al misiunilorspatiale indelungate si reamintind dificultatile createde petrecerea a lungi saptamini in mediu inchis, izolatde restul lumii, nu trebuie subes- timat pericolulcresterii iritabilitatii participantilor la asemeneamisiuni. In general, subiectii expusi la a,semenea testeau manifestat o iritabilitate accentuata, suscitindanimozitati, de obicei pentru motive fara nici oimportanta. Astfel, un medic ca.re a acceptat sa petreaca45 de zile in mediu inchis in prezenta doar a unuiconfrate, a scris urmatoarele in „jurnalul sau de bord“:„Fara acest jurnal de confidente, in care am trecut toatedatele mai importante si gindurile mele, cred ca pentruorice cuvint sau fraza in plus, as fi ajuns la consecintedeza,struoase...“ Si acest medic a specificat ca primelezile i s-au parut cele mai 'grele.

Inainte ca in Uniunea Sovietica sa inceapa seriarecordurilor de lunga durata in Cosmos, mai precis inperioada anilor imediat anteriori lui 1970, treispecialisti sovietici, printre care dr. Manov- tev, aupetrecut un an intr-un mediu inchis, pentru a fi studiateconditiile izolarii asupra unei echipe. lata ce declaradr. Manovtev: „Fara indoiala ca la inceput nu am pututevita frictiunile dintre noi, dar destul de repede amputut sa invatam sa ne «tocim unghiile». Cred ca, 111general, am invatat sa devenim mai toleranti nnul fata deceilalti". Iar biologul A. Boiko, membru al aceleiasi

echipe: „Din aceasta experienta am putut trage cel putintrei invataminte“.

Biologul sovietic arata ca alegerea membrilor echipeieste o problema foarte serioasa care, la acea perioada,nu fusese inca rezolvata pe de-a intregul, desi sefacusera unele progrese in ceea ce priveste domeniulselectiei. A presupune ca alegerea nu s-ar face in celemai bune conditii si nu ar crea o solutie fericita, arputea sigur conduce la ideea ca echipajul nu va fi celpotrivit, ceea ce este echivalent cu 0 defectiune tehnicaa materialului utilizat! In al doilea rind, estepreferab.il la alcatuirca unui echipaj cosmic sa se facaapei la oameni care se cunosc bine, care s-au rodat inactivitati comune. Or, se stie ca in Uniunea Sovietica s-a adoptat de mult aceasta idee la alcatuirea echipajelorlor, cosmonautii locuind in Oraselul stelar, in apropierede Moscova, avind astfel conditii pentru a se cunoa.stemult mai bine unii pe altii. In al treilea rind,a.sigurarea conditiilor pentru evil area oricaror sursede disensiuni intre membrii potentiali ai echipajelorcosmice, printre altele chia.r iuprimarea jocului de sah,care si el ar putea crea diferite animozitati!

Nu trebuie omis nici .fapt ul ca, mai ales in primaparte a perioadei zborurilor spatiale, un anumitinconfort la bordul primelor generatii de navespatiale, a constituit o sursa generatoare de discordie,oboseala, tensiune nervoasa.

Cu aceasta ocazie, experimentele ca si zborurilespatiale insesi, au pus in evidenta un alt fenomendeosebit de important si anume interactiunea dintre om simediul cabinei cosmice. Daca, in conditii terestre, omuleste acela care sufera in principal influenta mediului,actionind destul de redus si numai prin intermediulpoluarii asupra mediului, situatia este completmodificata atunci cind omul evolueaza la bordul unei navespatiale, deci intr-un mediu efectiv inchis, pe care-1modifica sensibil la rindul sau! Mai mult decit in cazulzborului unui singur cosmonaut, atunci cind este cazulunui echipaj, poluantii de genul amoniacului, a- minele,aldehidele pot depasi limitele tolerabile atit pentruaparate, cit si pentru membrii echipajului! Organismuluman fabricachiar oxid de carbon, ca rezultat al unuiproces biochimic al carui mecanism este inca incompletelucidat.Mentinerea in mediu inchis isi pune amprenta siasupra sca- dorii proprietatilor bactericide ale pielii,ceea ce se traduce in eresterea numarului demicroorganisme care de obicei traiesc pe corpul omului;de asemenea, s-a putut constata si o modificare sensibilain compozit.ia acestei microflore, in sensul cresteriinumarului de microbi patogeni. In schimb, in ceea cepriveste flora intestinala, dupa 1—2 saptamini de sederein cabina cosmica s-a putut constata ca aceasta sesimplifica, disparind o parte din microorganisme, faptdestul de neplacut, deoarece se cunoaste rolul acestoraca producatori de fermenti si chiar vitamine nece- sarevietii. Totul se poate aprecia ca se grefeaza pe oproblema de granita intre psihologie si biologie si anumeinsemnatatea aparitiei de mirosuri si de produse gazoasederivate din procesele metabolice, care producinconveniente uneori chiar majore atunci cind este vorbade un echipaj.

Experienta capatata cu zborurile labor atoarelorspatiale „Skylab“ si ,,S diut“ a demonstrat complicareaproblemei in cazul zborurilor indelungate, cind a aparutfoarte evidenta problema cmnpal.ibilitatii biologicedintre membrii echipajului unei statiuni :■ |)i'4 iule!

I mporlanla parlicularitstyilor organismului fiecaruicosmonaut, a cunoasterii acestora atunci cind se formeazao echipa cosmica, a devenit o componenta a analizeiproprii alegerii si formarii echipajelor; mai mult,

unele bacterii ce sint complet inofensive pentru cel cele poarta, se pot dovedi patogene si chiar periculoasepentru ccilalti parteneri din echipaj. Ia.ta numai unuidin motivele pentru care s-a propus ca anterior zboruluicosmic, in perioada de formare a erliipi'.jelor, membriipolcntifdi ai acestor „team-uri“ sa parcurgao ctnpu de (jedere in media inchis, fapt care ar permiteorganis- melor partiitipan^ilor la acest test sa„fabrice“ anticorpii necesari pentru reducerea la minimposibil a pericolului contaminarilor mutuale!

Exista opinii foarte autorizate privind necesitateautilizarii preparatelor medicamentoase si chiar a unorbacterii capabile sa stimuleze mecanismele naturale derezistenta fata de a,gentii infectiosi... Cu ocaziazborurilor spatiale reale au fost facute con- statarifoarte importante in aceasta directie; astfel, cu ocaziaexperimentului denumit „Biosatellite“, specialistiiamericani au putut observa o accelerare a multiplicariicelulare in cazul bacte- riilor ambarcate, care s-aumultiplicat cu un ritm cu 20—30% superior cazului normalpe Terra! Echipajele navelor spatiale „Apollo“ 7 si 8 s-au vazut atinse de adevarate epidemii de gripa;In timp ce atmosfera bogata in oxigen a cabinelor „Apollo“a amplificat sansele de aparitie a gripei (si de aintirzia remedierea acesteia!), deceleratiile propriiperioadei de revenire dintr-o misiune lunara, asociatefenomenelor gripale, puteau conduce la ruperea membraneitimpanului! De atunci, echipajele americane si, mai ales,sovietice, urmeaza anterior perioadei de revenire untrata- ment preventiv impotriva gripei.

Un alt exemplu 1-a constituit usoara infectie a pieliicapatata de echipajul „ Apollo 12“, format din CharlesConrad, Richard F. Gordon si Alan Bean, pe cai’e dr.Charles Berry, pe atunci medic-sef al NASA pentru acelprogram, a atribuit-o unei viru- lente neobisnuite astafilococului auriu, microb care se gaseste in poriipielii si care este de regula responsabil de abcese,furun- cule etc.

In orice caz, rezulta clar ca, pentru cosmonauti,microatmosfera de la bordul unui aparat spatial locuit, nuse va reduce nici o data numai la furnizarea de oxigen sieliminarea bioxidului de carbon; ei trebuie sa dispuna deo ambianta cu adevarat corecta, prin epurarea radicala a

aerului respirat si reducerea florei micro- biene. Dinexperienta zborurilor inaelungate sovietice si americane,se pare ca prin realiza.rea unei foarte bine studiatecirculatii de aer in habitaclul cosmic, se poate obtinedisparitia totala a efectelor negative asupra sistemuluinervos central si a sistemului cardio-vascular, ce sintprovocate de alti factori negativi cum ar fi ridicareatemperaturii interioare, zgomotele, radiatiile ionizanteetc.

Constructorii statiilor orbitale au cautat sa creeze labordul acestora conditii cit mai apropiate de cele de peTerra; totul a fost apreciat ca important: amplasareaventilatoarelor, culoarea peretilor, iluminarea,mentinerea regimului termic, de presiune, de temperatura,umiditate etc., inclusiv folosirea dusurilor speciale(cu sistem de absorbtie a picaturilor de apa ramase insus- pensie!), a servetelor impregnate cu substantespeciale etc. In orice caz, acum se stie ca la bord lipsade confort accelereaza oboseala si tensiunea!

lata si un alt aspect. Desi inca nu au aparutdisensiuni majore intre membrii echipajului cosmic sispecialistii de la centrele de dirijare a zborurilor — innici o misiune —, totusi au fost cazuri cind dificultatilede la bord au condus evident la o mare tensiune emotionalain fata careia unii dintre cosmonauti nu au pututtotdeauna sa fie la fel de amabili ca in momentele derelaxare.Aiil I'd, cu ocazia zborului ,,Apollo 7“ trebuia Incercat,spre sflrsi-iill misiunii, scafandrul spatial; de-abia se incheiase odiscutie I|I>MI.UI de vie intre comandantul misiunii,astronautul WalterS• luri ;\, si echipa de la Houston privind necesitateasau nu de a reveni pe sol imbracati cu greul costumspatial, cind cei de la NASA au avut proasta inspiratie dea cere obositului echipaj sa execute o manevra netrecutain program... Abia atunci Schirra a „e\'|>lodat“,tratindu-1 de idiot pe cel care a putut ordona o ase-incnea experienta, promitind ca atunci cind va reveni pesol ii va /.ice citeva si decretind ca din acel moment eleste propriul director de zbor pentru acea misiune!

Spre deosebire de acest zbor, urmatorul, „Apollo 8“,

care a efectuat acel „opt cosmic11 in jurul Selenei, s-aderulat excelent, echipajul mentinindu-si umorul in ciudaracelii care i-a atins in perioada initiala a zborului pedoi din membrii echipajului.

De o doza de umor nu este lipsit nici astronautulSchirra: decembrie 1965, de la bordul cabinei „Gemini 6-A11

a dat o adevarata alarma falsa. In timp ce comentaevenimentele mai importante el a strigat cu falsaemotie: „Ah, vad ceva care se apropie de cabina! Apoi,schimbind tonul, a adaugat: „Nu-i nimic, era doar MosCraciun care tocmai cobora spre Pamint..!11. 0 glumasimilara a facut si comandantul misiunii „Apollo 8“, FrankBorman, care le-a spus celor de la Houston, la 22decembrie 1968, ca: „... L-am vazut azi dimineata (pe MosGerila, n.a.). Venea spre voi!...11.

Si astronautul Eugene Gernan (ne-a vizitat tara inseptem- brie 1974), desi foarte tacut, nu este lipsit deumor. In timpul zborului in calitate de copilot pe„Gemini9“ (iunie j1966), Gernan il intreaba pe comandantulmisiunii, astronautul Thomas Stafford (viitor participantla zborul comun sovieto-american din 1975, „Soiuz-Apollo“): „Hei, Tom, ce face acel om de pe soseaua cali-forniana?11 Si, intrucit Stafford 1-a intrebat mucalit: „Pecare sosea zici ca se plimba?“, Cernan a tinut sa„precizezea: „Este vorba de omul care se deplaseaza pemotocicleta...!“

0 gluma deosebit de gustata de specialistii de laHouston a fost facuta la finele misiunii din 1983 anavetei „Columbia“ de catre comandantul John Young;adresindu-se dupa aterizare celor de la „Centrul deconducere a zborului11, el i-a intrebat: „Aveti de gind sastergeti de praf naveta sau s-o introduc direct inhangar?...11

Am mai relatat despre gluma facuta de AlexandrIvancenkov care, intuind ca ceva va dispare („furat“ fiede imponderabilitate fie de curentii de aer provocati deventilatoarele cabinei), i-a adre- sat un biletelcolegului sau Vladimir Liahov, care urma sa ia startulcurind -— bi let pe care 1-a ascuns in sacul de dormit dincompletul statiei „Saliut 6“. Atunci cind, disperat ca nu-si poate gasi ceasul, Liahov a desfacut si sacul dedormit, a dat peste acel biletel pus de Alexandr, pe carescria laconic: „Ei bine, sa stii ca am cautat deja aici“.Pina si in dramaticul zbor „Apollo 13“ astronautii si-aumen- tinut firea; o singura data a aparut iritatia,evident produsa de dramatica situatie in care erau: lacererea celor de la Houston de a face o noua si obositoareserie de verificari la bord, Lovell, comandantulmisiunii a transmis raspicat: „Trebuie inteles ca sintemobositi si nu ne putem petrece tot timpul citind lungiliste de cifre“...! De fapt, acea misiune a reprezentat,pe plan omenesc, victoria imaginatiei, a curajului sicompetentei, a singelui rece si profesio- nalismului,asupra pericolului si a fricii, aratind ca totdeaunacosmonautii^sint... oameni!CAPITOL UL 4

SELECTIONAREA §1 ANT REN AREA „OAMENILOR SPATIULUF

Specialistii de la „Jet Propulsion Laboratory“ din Pasadena — California auanuntat, In anul 1983, cd aufost descoperite probe concrete ale existentei unuialt sistem solar InGalaxie. Informafiile au rezultat din datele transmise de lasatelitul stiintific IRAS, dotat cu un telescop cu receptori in domeniul radiatieiinfrarosii, plasat pe o orbita circumterestra in luna ianuarie 1982.Informatiile pun in evidentd prezenta in jurul stelei Vega din constelatia Lira,cu un diametru de doua ori mai mare decit Soarele si de 60 de ori maistralucitoare ( ! ) , a unui inel alcdtuit din numeroase particule, avindtemperatura de —149°C, despre care se presupUne cd au rezultat in procesulformarii acestei stele, In urma cu aproape un miliard de ani. Se menlioneazdcd steaua Vega se situeaza la 26 de ani lumina departure de sistemul solar(adicd 246 mii de miliarde kilometri! ).Majoritatea astronomilor au considerat cd aceasta descoperire poate fiapreciatd ca un prilej deosebit pentru a studia inceputul formarii unui sistem

solar, a carui evolutie se presupune cd ar fi similara cu aceea a formariisistemului nostru solar. Steaua Vega din clasa spectrald AO, cu temperatura lasuprafata de 11 000 de grade, este vizibila tot timpul anului in tara noastrd,fiind una din cele mai stralucitoare stele de pe firmament.

(Stiinta si tehnica, 1983)CEI MAI BUNI DINTRE. CEI MAI BUNI!...

Ya ramine cucerirea spatiului o activitate rezervataunor „supraoameni“, unor exemplare extrem de dotate,rezistente si capabile de realizari de exceptie? Sintmulti specialisti care impar- tasesc aceasta opinie, iarin ce priveste marele public, se pare ca asigurarile ca incurind (!) va putea oricine sa zboare pe orbita, sintprimite cu zimbete sceptice...16

Desigur, este pe atit de greu sa se defineasca unprototip al cosmonautului perfect pe cit este de dificilsa se stabileasca defi- nitia unui om normal, pentru capornind de la aceste idei de baza, de la aceste principii,sa se precizeze pina unde se poate aprecia ca omuluinormal ii este accesibil Cosmosul si de unde s-ar puteavorbi de cerinte cu totul deosebite. Un rol de maximaimportanta aici a revenit si revine medicinei cosmice,numita si medicina spatiala; i se recunoaste acesteia dejameritul de a fi pus si chiar solutionat o serie deprobleme privind organismul uman normal, posibilitatilesale functionale si, mai ales, rezistenta acestuia la„agresiunile“ provocate de spatiu!...

Selectia viitorilor cosmonauti eomporta numeroaseexamene clinice, destinate sa constate perfecta stare aorganismului acestora, sa aprecieze comportarea sifunctionarea acelor organe care sint cele mai solicitatein cazul unei misiuni spatiale, in fine, sa studiezepsihologia clinica si sa efectueze tot felul de testepsiho- tehnice. Si mai minutios se dovedeste examenulclinic atunci cind este vorba de organele de simt, in

16 De§i, cu na\eta spatialS au zburat f5ra antrenamente speciale, un inginer (1984) si chiar un... senator (1985); Urmeaza un profesor (1986) si apoi un ziarist.

special acuitatea vizuala care, in starea deimponderabilitate proprie acestor evolutii spatiale, separe ca trebuie sa compenseze lipsa de alte informatii,curent furnizate prin alte simturi...

Beneficiind de rezultatele medicinei aeronautice si,mai ales, de numeroasele teste efectuate cu animale deexperienta, care au fost lansate in Cosmos, pe orbite dincele mai diferite, sau testate in laboratoare,cercetatorii din-domeniile biologiei si medicinei spathleau pornit de la ideea de a se lua toate masurile invederea reducerii risculni lansarii unor persoane care sanu poata suporta o asemenea aclivitate. Ga urmare, dupacum s-a mentionat anterior, nl.il. in Uniunon Soviol.iofi,cit si in Statele Unite, organismele dc sl'il insir.'inal.e cu alegerea si selecl ionarea viitorilor „oameniai spatiului11 au l'iicut apoi in primul rind la pilotiiaeronavelor supersonice, cu prioritate la piloti militari;chiar in cazul acestora, alegerea si selectionarea s-afacut respectind criterii din cele mai riguroase sisevere. Spre exemplu, „cei sapte" piloti ai cabinelorspatiale „Mercury“ au fost selectionati din 110 candidati,folosind metoda testelor de eliminari succesive, fara amai aminti ca de la bun inceput NASA stabilise citevabaremuri deloc usoare; experienta a cel putin 1 500 de orede zbor pe avioane cu reactie, posedarea unui titlustiintific ingineresc sau echivalent, virsta sub 40 deani, greutatea sub 80 kg, iar inaltimea de cel mult 1,78m! lata si numele acestor astronauti: John H. Glenn jr.,Virgil I. Grissom, Malcolm Scott Carpenter, Leroy GordonCooper jr., Walter M. Schirra jr., Alan B. Shepard jr. siDonald K. Slayton (vezi si anexa).

La rindul lor, savantii sovietici au fost tot atit derigurosi in examenele medicale, aceste teste foarteriguroase facindu-1 pe Iuri Gagarin, primul om ca,re aevoluat pe orbita in jurul Terrei sa afirme in Memoriilesale: „...Erau foarte multi medic.i (in cele doua comisiimedicale care 1-au cercetat, pe el si pe colegii sai dinprimul grup de cosmonauti sovietici, n.a.), suspiciosi siseveri precum judecatorii de instructie. Hotaririle lorerau fara apel, candidatii fiind respinsi cind de un„judecator“, cind de altul!...“

Alaturi de Iuri Gagarin au trecut grelele teste puse despecialistii sovietici insarcinati cu selectia viitorilor

cosmonauti Gherman Stepanovici Titov, AndrianGrigorievici Nikolaev, Pavel Roma- novici Popovici, ValeriFedorovici Bikovski, Valentina Vladimirovna Nikolaeva-Tereskova (prirna femeie pe orbita), Vladimir MihailoviciKomarov, Pavel Ivanovici Beliaev, Alexei ArhipoviciLeonov, Gheorghi Timofeevici Beregovoi si altii.Interesant este si faptul ca cele doua grupe de „oameni aispatiului" au fost selectionati cam in aceeasi perioada:grupul astronautilor americani in aprilie 1959, iar cel alcosmonautilor sovietici in acelasi an, incepindantrenamentul pentru zbor in primele zile ale lui I960!...

In anii urmatori an fost si alte seleetionari; astfel,in grupul de piloti-cosmonauti sovietici s-an aflatVladimir Alexandrovici Satalov, Boris ValentinoviciVolinov, Boris Borisovici Egorov (primul medic, deci omde stiinta, pe orbita), Anatoli Vasilievici Filipcenko,Aleksei Stanislavovici Eliseev, Konstantin PetroviciFeoktistov (primul doctor in stiinte la bordul unei nave-cosmice satelit), Valeri Nikolaievici Kubasov si altii.

Se poate constata c& inca din acea perioadaselectionerii sovietici au inclus in grupul cosmonautiloroameni de stiinta (medic, inginer, fizician), ceea cecolegii lor americani au realizat abia in anul 1965... In1962, NASA a pus in continuare baza pe pilotii de avioanecu reactie, din grupul selectionat in acel an facindparte: Edward H. White, James A. McDivitt, JohnW. Young(astronautul cu cea mai lunga si prolifica carieraspatiala17), Elliot M. See, Charles Conrad jr, FrankBorman, Neil A. Armstrong, Thomas P. Stafford si James A.Lovell jr.

In octombrie 1963, NASA continua s& prefere pilotii deavioane reactive, coborind virsta minima la 35 de ani siapreciind ca pot fi utili si candidatii care au titluriuniversitare in stiinte fizice ori biologice. Printre ceicare au reusit sa intre in „grupul astronautilor“ senumarau: Edwin E. Aldrin jr., William A. Anders, CharlesA. Bassett, Alan L. Bean, Eugene A. Cernan, Roger B.Chaffee, Michael Collins jr. R. Walter Cunningham, DonnF. Eisele, Theodore C. Freeman, Richard F. Gordon jr.,17 John Young a efectuat dou& zboruri orbitale cu cabina cosmicS „Ge- mini“, douS. expeditii lunare in cadrul programului „ Apollo" (una cu folosirea vehiculului Lunar Rover), doua zboruri orbitale cu naveta spaiialS „Colum- bia“.

Russell L. Schweickart, David R. Scott si Clifton C.Williams jr.

Atit specialists sovietici cit si cei americaniorganizeaza programe de antrenament din cele mai dure,uneori cuprinzind probe si teste greu de suportat,derivate din natura misiunilor spatiale, tot maiindelungate, cu aparate spatiale perfectionate, cucerinte din cele mai deosebite, culminind cu acelambitios program ..omul pe Luna“ pina la fineledeceniului 1960 — 1970... Centrifuga, „camera surda“,podiumul oscilant- cu trei grade de libei’tate, scau- nulrotitor, termobarocamerele, covorul rulant cu vitezacresca- toare si alte instalatii si simulatoare servescpregatirii unor oameni care trebuie sa „invinga spatiul“,cum se exprima un ziarist...Prezenta inca din anul 1963 a unei femei pe orbita, a facut sa se auda tot mai des intrebarea: este aceasta profesie dura compatibila cu organismul „sexului alb“P Rezultatele obtinute cu Valentin

aNikolaeva-Tereskova au fost mult apreciate, desi uniispecialistii au opinat ca testele nu sint suficiente, cerindsi alte exemple si probe comparative... Mai optimisti,psihologii — printre care dr. T. Ilelvey — propuneau cadintr-unul din viitoarele (pe atunci) zboruri pe Luna, safaca parte, ca membru al echipajului, si o femeie-astronaut; in afara competentei profesionale (se sugera safie specialists in medicina, chimio, electronica oriastronomie), prezenta unci femei ar atenua eventualelemanifestari de irascibilitate de care ar putea da dovadaceilalti membrii ai echipajului (barbati), provocate dedificultatile parcurgerii programului de explorari, cercetarisi observatii pe solul selenar. Cit priveste posibilitatea dea rezista la derularea programului de pregatire a unui zborspatial, exista dovezi ca femeile sint cel putin la fel derezistente ca si bar- batii, daca nu chiar mai apte ca sasuporte dureri, sa se acomodeze la perioade de izolare, saactioneze in colectiv etc. •

In cazul misiunilor indelungate, femeia-astronaut prezintaavantaje incontestabile fata de barbati: avind greutatea maimica si un metabolism bazal net inferior, necesita cu maiputin de 20% rezerve la bord! Desigur, exista siinconveniente, printre care emotivitatea crescuta si ooarecare instabilitate vegetativa si psihica, legate deciclul fiziologic propriu organismului feminin.

Daca in 1970 nu se intrezareau sanse ca o femeie-astronautamericana sa participe la o expeditie spatiala, iar dinpartea sovietica nu sosisera inca informatii in acest sens,in schimb la finele deceniului 1970—1980 pregatirile grupelorde candidate din ambele tari devin o realitate; ca urmare,in anul 1982 o cercetatoare si pilot-parasutist sovietica,Svetlana Savitkaia, participa la un zbor spatial de saptezile, in luna august, alaturi de experimentatul Leonid Popovsi de Al. Serebrov; ea avea sa zboaxe din nou in iulic '1984,pe nava perfectionata „Soiuz T-12“.

De cealalta parte, NASA anunta, inca din 1978, ca din cei35 de candidati-astronauti la programul navetei spatiale, facparte6 femei-astronaut, numele Anna L. Fisher, Judith A. Resnik,Sally Ii. Ride, Kathryn D. Sullivan Margaret R. Sheddon siShannon Y. Lucid sint deja cunoscute din zborurile efectuatecu navetele „Columbia“, Challenged ori „Discovery“. Ele vor

mai zbura in curind fie cu navetele mentionate, fie cu„Atlantis“, care este in curs de definitivare in vedereaprobelor de omologare. In al doilea grup de candidati-astronauti pentru programul navetei, fac de asemenea partedoua femei-astronaut, Mary L. Cleave si Bonnie J. Dunbar.

0 atentie deosebita a fost totdeauna, intre criteriile dealegere a cosmonautilor, acordata virstei candidatilor; dupacum am mai amintit, in perioada initials, NASA a acordat„credit“ celor experimental, limitind la 40 de ani baremul pecare avea sa-1 coboare la 35 ceva mai tirziu; in schimbspecialists sovietici au mi- zat pe rezistenta, pilotiiortineri, astfel incit daca Gagarin s-a nascut in 1934, iarTitov in 1935, efectuind primele lor zboruri pe orbita atuncicind nu implinisera nici 27 de ani, in schimb Glenn sauSchirra depasisera 35 de ani cind au fost selectionati deNASA! De fapt, toti pilotii din acel grup al „celor sapte“,trecusera de 35 de ani, avind la activ cu mult peste 1 500 deore de pilotaj la bordul unor avioane cu reactie... Curind,selectionerii sovietici ridica „stacheta virstei“, imitindu-ipe colegiilor americani, Nikolaev, Komarov, Feoktistov,Beliaev, Filipcenko, Dobrovolski, Lazarev si in specialBeregovoi fiind nascuti inainte de anul 1930; fiindca 1-amnominalizat pe Gheorghi Beregovoi, cosmonautul Care a read usincrederea in navele de tip „Soiuz“, el avea deja 47 de anicind a luat startul la 26 octombrie 1968 de pe cosmodromulBaikonur...

Mai mult, numeroase experience efectuate atit in URSS citsi de catre NASA au demonstrat ca cea mai buna toleranta laacce- leratiile proprii sistemului de lansare a cabinelorcosmice cu rachete balistice, o demonstreaza subiectii umaniavind virstele cuprinse intre 30 si 40 de ani; tot acestia sedovedesc si cei mai rezistenti la efectele izolarii si laconditiile monotoniei unui zbor spatial indelungat, inconditiile claustrarii proprii unei nave cosmice avind unsingur pilot. Se poate chiar vorbi in prezent de faptul ca seacorda mai putina importanta virstei cronologice fata de ceafizio- logica, care este caracterizata prin starea generala,capacitatea efectiva de rezistenta la diferite categorii destres, posibilitatile reale de munca, adaptibiiitatea laconditii mult diferite de cele pentru care este pregatitbiologic omul.Interesante rezultate au prezentat, in incercarea pentru

fixa- rea unui barem cit mai judicios in ce priveste virstacandidatilor- astronauti, citeva anchete efectuate la unelecompanii aeriene din SUA unde, in perioada anilor 1969 —1970,numarul pilotiior cu- prinsi intre 50 si 60 de ani era de20%; aceasta proportie avea sa se ridice catre 1974/75 laaproape 50%, companiile respective justificind aceasta prinexperienta pilotiior virstnici si, mai ales, prin echilibrulpsihic propriu acestei virste. Se pare ca si unele sta-tistici privind virsta pilotiior de aeronave comercialeangajate in diferite evenimente de zbor aveau sa demonstrezeca numarul celor „virstnici“ era inferior fata de cel alpilotilor tineri, parca mai predispusi sa ia hotariripripite...

Desigur, inca multi ani zborurile spatiale vor ramine unprivi- legiu al unui numar foarte redus de „alesi“, oamenicapabili sa imbine o cariera stiintifica prodigioasa cu osanatate de exceptie si cu stapinirea „artei“ pilotajului, lacare curajul cerut de parasutism, zbor, activitatiextravehiculare etc. sa constituie adevarate caracteristiciale personalitatii.

Rezultatele zborurilor actuale au atestat ca In Cosmospilotul- cosmonaut sau/si echipajul de cosmonauti, trebuieadeseori sa dea dovada de un real eroism, de curaj,competenta, inventivitate, ceea ce se numeste In limbajobisnuit „singe rece“; ca exemplu se poate da expeditia atitde dramatica „Apollo 13“, repararea pe orbita a laboratoruluiorbita] ,,Skylab“ de membrii primei expeditii, salvareaunei capsule spatiale „Gemini“ de catre echipajul condus deNeil Armstrong, recuperarea unei nave cosmice satelit de tip„Soiuz“ care, de la lansare a avut dificultati majore privinddesprinderea celui de-al doilea etaj reactiv al racheteipurta- toare, prima aterizare a unui LEM pe Selena...

Inainte de a indicia acest paragraf, apreciem necesitateade a aduce un omagiu color care au deschis drumurilespatiului, unde la loc de cinste se afla Iuri Gagarin, AlanShepard, Virgil Grissom, Gherman Titov si John Glenn, precumsi celor care au disparut pe parcursul odiseei care senumeste „cucer.irea Cosmosului": Gagarin, Komarov, Grissom,Chaffee, White, Beleaev, Dobrovolski, Volkov, Pataev,Swigert, Basett, See...

Desigur, exigentele pregatirii si, mai ales, aleefectuarii unui zbor spatial, nu mai pot fi suportate chiarde unii dintre astronautii cu bogata experienta, mai ales

daca am socoti si antrenamentele parcurse de acestia atuncicind au fost rezerve (I sau II) ale echipajelor nr.l (sau alecosmonautilor titulari); aceasta a facut ca, doar cu putineexceptii — si aici i-am numit pe Young, Bikovski sau Lovell —cosmonautii care au zburat in anii de glo- rie 1961—1968 safie aproape toti in afara programului de zbor. Experientaacestora este insa foarte folositoare, ei fiind de multe oridirectori de zbor sau comandanti ai unor detasamente de pre-gatire, pentru zborurile spatiale: i-am numit aici peSlayton, Leonov, Satalov, Beregovoi, Popovici, Stafford. Unloc aparte este detinut de omul de stiinta si comonautsovietic Konstantin Feok- tistov, cel care a adus contributiide mare valoare la perfectionarea si diversificareastatiilor orbitale stiintifice „Saliut“, ale careiposibilitati asigura cosmonauticii sovietice o solutie sigurasi economica pentru derularea de activitati orbitaleindelungate, culminind cu iccordurile de durata a ramlneriiomului in spatiu, precum si cu parcurgerea amplului siumanitarului program spatial „Intercosmo»“, la care aparticipat cu succes deplin stiinta si tehnica spati daromaneasca (v. si zborul cosmic din mai 1981 al lui D.Prunariu).

Activitatea prof. dr. K. Feoktistov permite sa sesublinieze ca inca de la zborul navei „Voshod 1“ (1964), cu 3cosmonauti la bord, savantul Serghei Korolev (1906—1966) apropus sa fie inclusi in echipaje si oameni de stiinta(fizicianul K. Feoktistov si medicul B. Egorov), carora le-arevenit apoi sarcina de a contribui determinant laperfectionarea si fiabilizarea tehnicii spatiale. Con-secventa acestei idei, cosmonautica sovietica asigura,incepind din ianuarie 1969, prezenta la fiecare misiune spatiala, aunui cosmonaut-specialist, fie el inginer, fizician, biolog,corcetator etc.

De cealalta parte, NASA recurge, incepind din 1965, laservi- ciileoamenilor de stiinta, inluna iunie a aceluiasi anfiind selectionati: Owen K. Garriott (fizician), Harrison II.Schmitt (geolog), Edward G. Gibson (fizician), F. CurtisMichel (fizician), Duane E. Graveline (medic) si Joseph P.Kerwin (medic); din acest grup nu au zburat Graveline siMichel.

In perioada 1966 — 1970, atit in SUA cit si in URSS au fostrecrutate citeva grupuri ample de cosmonauti; astfel inaprilie 1966, la NASA au venit urmatorii astronaut!: Donald L.

Lind, Jack R. Lousma, Thomas K. Mattingly, Bruce McCandless,Edgar D. Mitchell, William R. Pogue, Stuart A. Roosa, John L.Swigert, Paul J. Weitz, Alfred M. Worden, Vance D. Brand, JohnS. Bull, Charles M. Duke jr. Joe H. Engle, Ronald E. Evans,Fred W. Haise, James B. Irwin, Edward G. Gibson si Gerald P.Carr. 0 parte a,u zburat in cadrul progra.mului „Skylab“, iaraltii sint deja inclusi in antrenamentele pentru zborurile labordul na.- vetei spatiale. In perioada mentionata, in„Oraselul stelar“, in apropiere de Moscova, au sositcosmonautii: A. Eliseev, V. Kubasov, V. Volkov, V.Sevastianov, N. Rukavisnikov, V. Pataev, 0. Makarov, P.Klimuk, A. Gubarev, G. Greciko.

0 mentiune aparte trebuie facuta pentru selectionarileastrona- utilor destina.ti zborurilor cuna,veta spatiala, pede o parte, precum si celor dedicati programelor „Spacelab“ si„Intercosmos“.

In ianua,rie 1978 si apoi in mai '1980, NASA a anuntatselectionarea primelor doua grupuri de candidati-astronautidestinati programului de zboruri cu navetele spatiale; acesteselectionari (a 8-a si respectiv a 9-a din activitatea NASA)si de fapt primele dupa anul 1970, au avut o nota originala,oficialii de la NASA facind pentru prima data distinctie netaintre cei selectionati pentru pilotii navetei si cei denumitispecialisti de misiune (sau de incarcStura spatiala). In timpce primilor le va reveni sarcina de a conduce activitatile dezbor ale aparatelor spatiale — pe toate etapele misiunii — ,ultimii urmeaza a coordona activitatile de cercetare,functionarea sistemelor si aparatajului navetelor,parcurgerea etapelor activitatilor extravehiculare, asigurareaoperatiilor de incarcare (in spatiu sau la sol!) a magazieinavetei, fac legatura cu specialistii aflati in echipele desol sau cu cei care servesc laboratorul spatial ambarcat„Spacelab“.

Astfel, selectionati din 8079 candidati, primii 35 deastronauti- candidati care au facut parte din grupul nr.l,includ: 15 piloti si 20 de specialisti de misiune; 21 sintofiteri, iar 14 sint civili; fac parte 6 femei (asa cum ammai amintit anterior). Cei 15 piloti sint: Daniel C.Brandenstein, Michael L. Coats, Richard 0. Covay, John 0.Creighton, Robert L. Gibson, Frederick D. Gregory, Stanley1). Grieggs, Frederick H. Hauck, Jon A. McBride, Steven R.Nagel, Francis R. Scobee, Brewster H. Shaw jr., Loren J.

Shri- ver, David M. Walker si Donald E. Williams; o partedintre acestia au zburat deja la data cind s-a predatmanuscrisul In tipogra- fie. Ca specialisti de misiune aufost selectionati: Guion S. Bluford (primul astronaut ,,deculoare“), James F. Buchii, John M. Fabian. Anna L. Fisher,Dale A. Gardner, Terry J. Hart, Steven A. Hawley, Jeffrey A.Hoffman, Shannon W. Lucid, Ronald E. McNair, Richard M.Mullane, George D. Nelson, Elison S. Onizuka, Judith A.Reznik, Sally K. Ride, Margaret II. Seddon, Robert L. Ste-wart, Kathryn D. Sullivan, Norman E. Thagard si James D. vanHoften.

Din acest al doilea grup fac parte 13 ofiteri si 6 civili,dintre care 8 piloti si 11 specialisti de misiune (printrecare doua femei- astronaut si sotul Annei Fisher, care a fostselectionata din primul ]ot!).

Intre piloti se numara: John E. Blaha, Charles F. Bolden,Roy D. Bridges, Guy S. Gardner, Ronald J. Grabe, Bryan D.O’Connor, Richard N. Richards si Michael J. Smith.

Ca specialisti de misiune au fost selectionati: James P. Bagian, Francklin R. Chang, Mary L. Cleave, Bonnie J. Dunbar, William F. Fisher,David C. Hilmers, David C. Leetsma, John M. Lounge, Jerry L. Ross, Sherwood C. Spring si Robert C. Springer. Cel mai

tinar astronaut-candidat din cele doua grupuri se pare caeste J.P. Bagian, nascut in anul 1952.

In perioada de dupa 1976, specialists sovieticiprimesc in gru- purile lor de pregatire o serie decandidati-cosmone.uti din tarile membre ale programului„Intercosmos“ sau care au agreat programe de colaborare in acest sens cu Academia de Stiinte a U.R.S.S.; dinacest grup au facut parte (in ordinea zborurilorefectuate la bordul unor nave cosmice de tip „Soiuz“ si„Soiuz-T“) urmatorii cosmonauti: Vladimir Remek (R.S.Cehoslovacia), Miroslaw Her- mashewski (R.P.Polona),Sigmund Jahn (R.D. Germana), Gheor- ghi Ivanov (R.P.Bulgaria), Bertalan Farkas (II.P. Ungara), Pham Tuan(R.D. Vietnam), Arnaldo Tamayo Mendez (Cuba), J ugdermi-din Gurragcia (R.P. Mongola), Dumitru-Dorin Prunariu(R.S. Romania), Jean-Loup Chretien (Franta) si RakesSarma (R. India). Toti acesti cosmonauti-candidati auparcurs programul de pregatire anterior misiunilor inOraselul Stelar; fiecare cosmonaut a facut parte dintr-ogrupa de doi candidati (din R.S.Romlnia ing. D. Dediu).

La fel ca si aparatul orbital al navetei spatiale,laboratorul orbital vest-european ,.Spacelab“ a fostconceput pentru o serie de circa 50 de misiuniextraatmosferice pe orbite joase (250—450 km altitudine),asigurind echipajului de la bord conditii pentruindeplinirea unor misiuni stiintifice orbitale cu duratade 7—30 de zile. Personalul laboratorului orbital„Spacelab“, care activeaza in costume usoare, deinterior, foarte asemanatoare cu cele purtate deechipaj ele statiilor „Saliut“ sau cele adoptate cuocazia zborului comun sovieto-american „Soiuz-Apollo“, nuare in inda- toriri efectuarea de activitatiextravehiculare, in afara peretilor protectori aimodulului presurizat din compunerea „Spacelab,“ desio parte din aparatura destinata misiunilor de acest tipse gasesc in acel cheson nepresurizat denumit modululliber.

Pentru pregatirea celor 76 de experimente acceplate in final pentru misiunea „Spacelab“ (oetombrie 1983), din circa 2 000 de candidati au fost selectionati 222;dintre acestia, 135 de specialisti provin din 12 tari europene (Austria, Belgia, Marea Britanie, Dane- marca, Elvetia, Franta, Italia, Olanda, Norvegia, R.F. Germania, Spania, Suedia), 81 sint americani, iar restul provin din Japonia, Canada si India. La 18 mai 1978, conducerea „Agentiei spatiale vest-europene“ (E.S.A.), a nominalizat grupul celor trei „specialisti de sarcina stiintifica11, din care a fost in final selectionat primul specialist de sarcina utila vest-european, care a luat parte la aceasta premiera de la finele anului 1983.De fapt, grupul initial a cuprins

12 candidati selectionati, dar conditiile foarte severemedicale au eliminat opt, printre care si reprezentantulfrancez; al doilea, inginerul italian F. Malerba, aparasit grupul din anul 1978, cind au ramas in „actiune“doar urmatorii: fizicianul vest-german Ulf Merbold,doctor in stiinte tehnice, specialist in defectoscopiameta- lelor prin tehnica nucleara (nascut in anul 1941),astronomul el- vetian, specialist in fotometrie stelaraClaude Nicolier, pilot de linie (nascut in 1944) sifizicianul atomist olandez dr. Wubbo Ockels (nascut inanul 1946). In perioada 1981—1982 a fost ales si primulvest-european care a zburat la bordul „Spacelab“: dr. UlfMerbold.

In aceeasi perioada au inceput antrenamentul la„Manned Space Flight Center11 (MSFC) (Centrul pentruzboruri spatiale cu echipaj), de la Huntsville, cei sasespecialisti de misiune americani: medicul C. L. Fisher(n. 1937), fizicianul M. I. Lampton (n. 1941), fizicianuldoctor in stiinte B. K. Lichtenberg (care a si zburat; n.1948), fizicianul R. T. Menzies (n. 1943), dr. ing. AnnF. Whitaker (de la MSFC-Huntsville) si fizicianul R. J.Terrile de la Universitatea californiana. De remarcat caastronautii-can- didali pentru misiunile laboratorului„Spacelab“, au parcurs si parcurg u11 program do pregatireseparat de cel al astronautilor deslinati do NASA sa facaparte din misiunile navetei, inclusiv pentru coi asa-numiti specialisti de misiune. Astfel, acesti astronaut!ai „ Spacelab11 urmeaza in Europa si in Statele Unite unantrenament intensiv, sub conducerea tehnica aorganismului vest-european denumit SPICE (SpacelabPayload Integration and Coordination in Europe -—•Integrarea si coordonarea in Europa a incarcaturii dela bordul laboratorului Spacelab) din compunerea E.S.A.,cu sediu la Porz-Wahn (R. F. Germania) si, respectiv, aMSFC- Huntsville. In cadrul acestui antrenament s-a avutin vedere ca „ Spacelab11 nu este un laborator cosmicindependent, ci o anexa locuita si dotata cu aparate aaparatului orbital din compunerea navetei si revine pesol o data cu aterizarea acestei parti a navetei...

De fapt, a aparut un fel de categorie de astronauti-savanti, care urmeaza sa zboare in Cosmos impreuna cuinstrumentele si aparatele concepute de ei sau de colegi-cercetatori ce nu pot zbura!

Conform informatiilor date publicitatii de NASA, laciteva luni dupa selectionarea primului grup deastronaut! destinati sa zboare cu navetele spatiale, au

fost efectuate de NASA impreuna cu E.S.A. primeleselectionari pentru cel de-al doilea grup de specialistide misiune, alocati zborurilor 2 si ulterioare alelaboratorului „ Spacelab11: sase americani si doi englezi.Cei opt au inceput pregatirile din 1979, la Huntsville,ei fiind: L. W. Acton de la

9 — Cosmonautul — un supraom ?„Loekheed Research Laboratories'* (n. 1936), J. D. F.Bartoe de la „Naval Research Laboratories11 (n. 1945), J.W. llarwey de la observatorul ,,KiIt Peak“ din Arizona(n. 1941), B. E. Patchett si K.T. Strong (MareaBritanie), N. P. Patterson (n. 1940), G. W. Simon (n.1935) si Dianne Prinz (n. 1939), toti trei de la ..NavalResearch Laboratories11, S.U.A. Dupa efectuarea testelorde spe- cialiI,a1 e, au ramas in cursS doar patruspecialisti: doi din echipajul principal si doi dinechipajul de rezerva, grupul fiind nemij- ioeil conclusde seful investigatorilor stiintifici de la MSFC-Hunts-vi I le, dr. E. W. „Gene“ Urban, el insusi specialist infizica tem- peraturilor criogenice In cadrul MSFC.

Numarul cosmonautilor si a.l astronautilor care auzburat de doua ori, de trei ori si chiar de mai multe oriin Cosmos este destul de redus, ca si al celor care auacumulat sute de zile petrecute in spatiu; mentiunideosebite trebuie facute pentru astronautul american JohnYoung, care a zburat de sase ori in spatiu; de asemenea,trebuie mentionati cosmonautii sovietici Vladimir Riumin,care in cele doua misiuni efectuate in anii 1979 si 1980a depasit un an petrecut pe orbita, precum si pentrurecordmenii spatiului: Anatoli Berezovoi si ValentinLebedev, cu 211 zile in 1982, iar apoi in 1984, VladimirLiahov si Alexandr Alexandrov (Soiuz T9) si apoi LeonidKizim, Vladimir Soloviov si Oleg Atikov (237 zile). *

ACOLO DE UNDE-SI IAU ZBORULRACHETELE...

Atunci cind noile echipaje de cosmonauti sosesc laBaikonur, ele fac mai intii cunostinta cu aerodromullocal i tat ii Leninsk (Tiuratam), aeroport care nu arenimic deosebit fata de celelalte aeroporturi similare dinUniunea Sovietica; peisajul parcurs in automobil sauautobuz dintre oras si aeroport impresioneaza numai prinplatitudinea completa. Astfel, cei care sosesc aici pen-tru prima data sint mai mult tentati sa priveascS lacomparti- mentul etanseizat — unii il numesc acvarium (!)— in care se instaleaza cosmonautii, evident pentru a nufi in contact cu persoane care ar putea avea vreoviroza sau alta maladie contaminants...Deci, nici un felde constructie, nici un fel de semn de viata umanS, cuexceptia unor mici posturi telefonice pe marginea pan-glicii de beton, decit stepa fara sfirsit; este, deci, unfel de desert, care pastreaza culoarea dominanta aanotimpului: iarna, alb imaculat; vara, un verde-galbui,atit de obisnuit celor care s-au nascut sau au trait maimult timp in stepa ruseasca... De fapt, baza pentrualegerea locului de construire a cosmodromului aconstituit-o dislantele suficient de mari fata delocalitStile intens populate, posibilitatea asigurariisecuritatii lansarii aparatelor cosmice, a zonei deizolare, a zonei de revenire pe Terra a acestora, precumsi existenta unui mare numar de zile senine pe toatadurata anului...

Construit in 1955 ca unitate multilaterala sicomplexS, cosmodromul Baikonur este situat in RepublicaSocialists Sovietica Kazaha, intr-o zona de semidesert cuclimat excesiv continental, are veri toride si uscate,iar iernile foarte geroase, cu vinturi puternice ssicantitSti relativ reduse de precipitatii... Atunci cindau sosit, de exemplu, candidatii astronauti francezi,Patrick Baudry si Jeau-liOup Chretien, iarba de stepa seondula sub adierile slabe ale unui vJnt cald destul deuscat.

La circa 10 kin d<> aeroporl esle situat orasulLeninsk; cei care au putut vedea crochiurile facute deLeonov, isi reamintesc, desigur, imaginile orasului peperioada cind era inca santier de constructs. Atunciconstructor^, arhitectii, dar si inginerii si muncitoriicare aveau sa se stabileascS aici, pentru a asigurafunctionarea facilitfitilor „cetStii Cosmosului11, locuiauin cabane, printre depo- zite de ciment, stive deprefabricate, utilaje de constructs... Intr-un anumitfel, Leninsk, cu aleile sale foarte largi, cu strSzile

numerotate si cladirile asemSnatoare unor imense figurigeometrice in spatiu, aduce mai mult cu orasul Brasiliadecit, sa zicem, cu un orasel al stiintelor spatiale, allansSrilor in Cosmos... De fapt, cei peste 50 000 delocuitori de aici, lucreaza absolut toti pentru zborurilecosmice; cifra pare unora, neobisnuiti cu proportiiledate acestei odisei a Cosmosului, oarecum, extraordinara:cincizeci de mii de oameni care lucreaza doar pentrulansarile in spatiu!

Desigur, se pune intrebarea cite lansSri se fac anualdin acest loc; o cifra sigura este greu de gasit inliteratura, dar se pare cS de aici sint lansSri cu omedie de una la fiecare 3—4 zile! Cifra este cu adevaratimpresionanta, deoarece totul nu se rezuma la efortul, siasa teribil al unei lansSri la fiecare 3—4 zile, si alactivitStilor aferente urmSririi actiunilor pe orbitaefectuate de fiecare satelit sau nava spatiala care si-aluat zborul de aici; la aceasta trebuie sa mai adaugamprogramele de pregatire a cosmonautilor, verificarilepermanente ale materialului spatial, tes- tarileechipamentelor care se instaleaza la bordul vebiculelorspatiale, analizele rezultatelor partiale sau definitivede la unele din lansari etc. etc. ... De aici rezultaclar ca este din plin de lucru pentru cei 50 000 delocuitori!...

Referitor la locurile de lansare din U.R.S.S., nutrebuie sa omitem ca mai exista Inca doua locuri delansare: acel asa-numit „cosmodrom din Nord“ (cosmodromulPlesetk), a carui importanta pentru o anumita categoriede obiecte spatiale este de mult recu- noscuta, precum sibaza spatiala din apropierea orasului Volgograd, destinatlansarii de vehicule spatiale mai usoare, in special arachetelor de sondaj extraatmosferic, geofizice etc.Macar din reprezentarea acestui ansamblu de baze cosmicese poate face o impresie (palida, desigur) despre ceea cereprezinta efortul spatial al U.R.S.S. si sa se inteleagade ce in acest domeniu de virf al tehnicii si stiinteloractuale, lucreaza nemijlocit citeva sute de mii de cetatenisovietici!

Poate unii dintre cititori, citind lucrarea AdrianeiFalacci18 au incercat (desigur, fara mult succes!) sa-siimagineze aceste orasele ale Cosmosului, unde locuiesc siactiveaza astronautii si personalul ce asigura lansarilede la Cap Canaveral. Ei bine, nu poate exista, desi estedestul de curios, nici o asemanare cu orasul Leninsk. In

18 Daca Soarele moare, Editura DACIA, Gluj-Napoca 1981.

timp ce localitatile americane citate mai sus raminorasele americane specifice, peste care, cam pestenoapte, s-a instalat (citeste „implementat“) o industriecu totul neobisnuita, orasul Leninsk este ceva nou,oarecum nepamintean, o localitate a viitorului, undecrezul „lucram si traim pentru Cosmos" te intim- pina decind ii treci „pragul“: imensa statuie monumentala 9 luiSergbei Pavlovici Korolev iti reaminteste ca el esteinspira- torul acestei „anticamere a Cosmosului", unde seimpletesc betonul cel mai netezit cu minunate alei deflori, avind cele mai diferite culori! Cei care auvizitat Leninsk si, evident, cosmodromul Baikonur, avindtotusi si putin talent de scriitor, afirma ca odataintrat aici ai nu impresia, ci certitudinea ca oameniicare le-au construit au fost siguri ca, in viitor,Cosmosul va fi teritoriul preferat al unei expansiuniviitoare a umanitatii! In prezent, asa cum 1-acaracterizat scriitorul si ziaristul francez BernardChabbert19,Leninsk si Baikonur reprezinta „polul oriental al mariiaventuri a secolului XXI11! Se cuvine sa fim recunoscatorilui Chabbert pentru profesionalismul sau, pentru pasiuneacu care se situeaza pe platforma — tehnica, dar si umana— a celor care pregatesc lansarile, dar si a celor careiau loc in cabinele spatiale, a celor care pregatesc„rachetele oamenilor“, respectiv ale „oamenilorrachetelor11, asa cum i-am denumit cu tot respectulcuvenit, intr-o lucrare mai veche20, la alcatuirea careiaconsider ca m-am imbogatit cu sentimentul de dragoste side respect pentru toti cei care isi pun priceperea,viata, in slujba nobilei opere de umanizare aCosmosului...

Locul de resedinta al celor care vin in oraselulLeninsk — de fapt sint echipele de cosmonauti, insotitede personalul de intretinere si verificare a acestora(instructori, medici, maseuri, membri de familie etc.) —este hotelul central; de fapt, doar denumirea este dehotel, sau mai bine ar fi de pensiune de familie (!),deoarece atmosfera care domneste aici se pare careprezinta exact ceea ce ar fi o locuinta a unor

19 Spatiale premiere, publicatS in 1982 de Editura Plon, prin care B. Chabbert, ajutat de Jean-Loup Chr6tien ?i Patrick Baudry,descrie pregfi.tirile „odiseea“ primului francez lansat In spafiu.20 De la Icar la cuceritorii Lunii, publicatS in 1975 de Editura Albatros; sint descrise viafa §i opera savantilor, dar iji a astronautilor,care au dat viata. scopurilor astronauticii.

prieteni, a unor colegi de activitate... Exista, desigur,camere si apartamente numerotate, dar parca predominasalile de intilniri ale unor grupuri mici sau medii,salile de conferinte, de sport, de gimnastica,piscinele, simulatoaxele, salile de verificari, de studiuetc. Pare ca ar fi aici un fel de „existenta In circuitinchis11 (!) intre limitele jjhotel11 si „cosmodrom“!

Tot acest „circuit inchis11 contine atit ansamblurile deagregate specifice „cetatii-cosmodromuluia, dispozitive,facilitati, sisteme automate unicate, simulatoare,constructii speciale, toate dotate la ultimul „strigat altehnicii11 si servite de specialisti in cele mai diversedomenii, de la medicina ori fizica nucleara si pina ladie- tetica si glaciologie! Toti acesti oameni au reusit,pina acum cu cel mai deplin succes, sa faca astfel incitde pe acest cosmodrom sa se efectueze — conformprogramului national sovietic de cercetare si utilizarepasnica a spatiului cosmic, nemijlocit sau in colaborarecu alte state, conform programului „Intercosmos“ saualtor acorduri privind lucrari comune de cucerire aCosmosului, incheiete cu S.U.A., Franta, si alte tari —lansarile planificate si, evident, pe deplin reusite! Dela Baikonur a fost lansat in 1957 primul satelitartificial al Pamintului, au executat zboruri in Cosmosprimul cosmonaut, pilotul Iuri Gagarin, prima femeie-cosmonaut Valentina Vladimirovna Tereskova-Nikolaeva, aufost lansate statiile automate interplanetary din seriile„Luna“, „Venus“, „Marte“, ,,Zond“, satelitii din seriile„Cosmos“, „Elektron“, „Mol- nia“, „Poliot“ etc. Tot de lacosmodromul Baikonur se efectueaza lansarea navelorcosmice pilotate „Soiuz“, „Soiuz T“ si „Saliut“. De aicisi-a luat zborul in luna mai 1981 primnl cosmonaut romanDumitru-Dorin Prunariu, ofiter inginer de aviatie alFortelor aeriene militare ale Republicii SocialisteRomania.

Revenind la „dotarea“ oraselului cosmonautilor do laBaikonur, trebuie aratat ca aici se gaseste unui din celemai moderne complexe pentru pregatirea cosmonautilor,cuprinzind sali de clasa pentru instruire conformprogramelor de pregatire tehnica si stiintifica, uncomplex sportiv cu bazin de inot; laboratoarele depregatire a echipajelor de „oameni ai Cosmosului11,ansamblul medical, la care trebuie adaugat institutul cufacultati-fi lialc ale unor cetati universitarecunoscute, scoli, club, stadion, centra de televiziuneetc.

Atunci cind se pleaca de la hotelul-pensiune alpersonalului de zbor si ajutator, folosind un autovehieulobisnuit sau, in cazul lansarilor, acel autobuz specialamenajat care duce cosmonautii la platforma de lansare,drumul dureaza aproximativ o ora in plina stepa; dupaclepasirea unei intersectii, deosebit de importante,deoarece de acolo se porneste spre alte platforme de lan-sare speciale, la citeva minute de mers incep sa sedistinga contu- rurile constructiilor aferentecosmodromului propriu-zis. Mai Intii insa, sint depasitedin mers citeva constructs mici, din lemn, de tipulcabanelor-refugii montane; localnicii arata totdeauna cuemotie aceste mici constructii care usor pot fi trecutecu vederea de cei care nu le cunosc semnificatia: aici aulocuit academicianul Serghei Korolev si primii cosmonautisovietici, printre ca,re si Gagarin, in zilele eroice aleprimilor paminteni care au luat loc la bordul uneirachete!...

Principalele parti ale cosmodromului Baikonur includ:sectorul de montaj si. testare a rachetelor purtatoare;sectorul de montaj si testare a navelor cosmice;platformele de start; punctele de observare, comanda siefectuarea masurutorilor. Sa incercamo scurta prezentare a a,cestor constructii, demne desecolul XXI...

Deta.sa,t de restul cladirilor prin proportiile saledeosebite, „Complexul de montaj si testare a rachetclorpurtatoare“ (prescurtat M.I.K. de la cuvintele in limbarusa Montajnii i ispitanii komplex, care semnificaoperatiile ce se efectueaza aici), are holul central cudimensiunile unui teren de fotbal; daca a.vem in vederesi infil-I iinca de 45 m, atunci acest M.I.K. poseda un volumimpresio- nant, destul de asemanator cu cel al „Cladiriide asamblare a rachetelor" de la Cap Canaveral, denumitaprescurtat YAB a earei inaltime atinge 155 m! Desigur,specialistii sovietici nu au avut nevoie pentru M.I.K. deo asemenea inaltime, deoarece asamblarea rachetelor seface orizontal si nu vertical!...

Desi are inaltimea unei cladiri cu 15 etaje, M.I.K.pare mai putin spectaculos decit cladirea YAB-ului (undeconstructor]i au avut dificultati cu impiedicareaformarii norilor (!) artificiali la partea superioara acladirii, prin utilizarea unei climatizari foartesofisticate)... Aici rachetele sint asamblate orizontal,la inaltimi rezonabile, iar navele cosmice, evident mai

mici decit restul rachetelor asamblate in aceste marihale, se gasesc in pozitie verticals, pe esafodajecorespunzatoare, fiind supuse testelor si controalelor pecare le efectueaza, am putea spune continuu, 24 de orezilnic, echipe de specialisti care lucreaza aproape intacere completa... In marea hala se patrunde printr-unfel de ecluza care impiedica pierderea presiunii declimatizare-sterilizare a mediului atmosferic dininteriorul M.I.K.-ului, iar vizitatorii imbraca un fel depelerina. sterila. Totdeauna aici se afla o racheta instadiul de pregatiri finale pentru a pleca spre platformade lansare; componentele rachetei sosesc la Baikonur pecalea ferata Moscova-Taskent, unele piese de legaturafiind, probabil, realizate in fabricile care incon- joaraorasul Leninsk. Tot ceea ce concura la asamblarea uneirachete este adus pe calea ferata la M.I.K., oricarecomponenta fiind testata si atestata la uzinele unde afost fabricata; aceasta nu impiedica insa ca cei de aicisa reinceapa testele de verificare de indata ce fiecarecomponenta a sosit la Baikonur...

De fapt, aici nu se construieste, decit foarte putinsi numai in masura necesitatilor imperioase aferentemontajului; acesta este scopul principal alaturi detestarile extrem de numeroase si de minutioase. Atentiaeste acordata la fel pentru toate categoriile de reperesi sisteme destinate testarilor, dar parca cel mai multse insista pe incercarile asupra sistemelor careefectueaza miscari, vehiculeaza fluide, transmitelectricitate, masoara, corijeaza anumite activitati,comanda si a.sigura transmiteri de comenzi...

Trebuie aratat ca, de fapt, exista doua constructii detip M.I.K.: in una este asamblata, asa cum am mentionat,in pozitie orizontala, racheta purtatoare, iar in cea de-a doua, oarecum gea- mana din punctul de vedere al unuiobservator exterior al cladirilor respective, racheteirespective i se asambleaza sarcina utila, respectiv navacosmica... Tot in aceasta cladire se asambleaza sidiferilolo tipuri de nave cosmice: „Soiuz“, „Soiuz T“,^Progress", „Saliul“... Exista aici sali speciale unde sefac testarile scafandrelor cosmice, unde cosmonautiiinvata sa le imbrace si sa le folosoascfi, in caresedintele de antrenament alterneaza cu cele deverificn.ro a acestor costume, la prima vedere oarecumstranii, vonito dintr-un film de anticipate, dar cu care„oamenii spatiului“ trobuie sa se obisnuiasca de parca decind lumea le-ar fi folosit!...

Pentru ilustrarea a ce inseamna obisnuirea cu acestscafandru spatial si, mai ales, cu termenul extrem deredus in care trebuie imbracat, pentru a preintimpina oeventuala dezermetizare a cabinei spatiale, echivalentacu dezastrul daca astronautii nu-si pot imbracain timputil aceste salvatoare costume, sa reproducem o secventadin desc-rierile facute xntr-o carte la care este coautorcosmonautul roman Dumitru Prunariu': „...unul din membriiechipajului (Prunariu si Popov repeta, in simulator,fazele simularii operatiilor de cuplare a doua aparatecosmice, «Saliut» si «Soiuz», fiind imbracati incostumele de scafandru spatial, n.a.) propune celuilaltsa inceapa dezbracarea... 0 ezitare... 0 privire .spreceas... (Cei de la pupitre tresar, dar tac.) Incepprimele miscari de iesire din scafandru si iata ca, peneasteptate, cu citeva secunde inaintea terminarii celorzece minute (de control obligatoriu a etanseitatiicabinei dupa simularea cuplarii, n.a.) se da comanda«Depresurizare!» Se aprind tot felul de luminite, se audsemnale... Aerul este evacuat rapid din capsula... Incaputin si in modul cei doi nu vor mai avea ce respira...Nu este gluma, fetele lor sint ingrijorate... Cu o vitezainimaginabila pentru spatiul acela totusi mic isireimbraca scafandrul si pun in functiune sistemulinterior de protectie: furnizare de oxigen, indepartareaexcesului de bioxid de carbon si vapori de apa, toateacestea insa fara a interzice liber- tatea de miscare siposibilitatea de actionare. (Dupa atitea ore scafandruleste ud leoarca de transpiratie si este foarte greu sa-1imbraci repede.) De la masa de comanda se face afirmatia:«Au batut recordul de viteza la imbracare! Asta i-ascapat! Nu credeam ca este posibila o asemeneaconcentrare!» Peste citeva minute antrenamentul setermina. De aceasta data de-adevarat!“

Toti responsabilii de zbor spatial, de laconduc.atorul misiunilor cu echipaj si pina la fiecaresef de serviciu, au aici fiecare biroul lor, existind sio retea de sali de conferinte care asigura lucrul incolectiv. Exista, de asemenea, si unele incaperirezervate membrilor echipelor guvernamentale, prezenti JaBaikonur atunci cind este vorba de pregatirea unui zborcu echipaj. Apare deose- biI de interesanta etapapregatirilor navei cosmice anterioara eli- berariicertificatului de navigabilitate pe „magistralele“ Cosmo-sului! Dupa testele din hala de asamblare/testare,aceasta nava parcurge mai multe ore de verificari in

incaperea cu vid, testele urmarind etanseitatea sicomportamentul fiecarui racord, fiecarui echipament,fiecarei legaturi intre sistemele navei, intre acestea sicele ale rachetei purtatoare... Si sa nu se uite ca„Soiuz“ (sau mai recent „Soiuz T“) este deja o nava carese construieste in serie; vopsita intr-un verde de jad,avind unele componente si sisteme stralucind de un albimaculat, nava cosmica are scutul termic de o culoareverde pronuntat, care frapeaza si mai mult atunci cind,instalata pe suportul sau rotitor, arata echipelor deverificatori diferitele sale compartimente...

Nu se verifica doar buna functionare a fiecarui sistemdes- compus in elementele componente sau subsistemelesale, dar exista posibilitatea tehnica de a fi simulatefaze intregi de zbor, de la inceputul fazei numaratoriiinverse si pina la pornirea motoarelorf Sint trecute inrevista tot felul de eombinatii de pene si defectiuniposibile si, astfel, cu toata calitatea de exceptie amaterialului,. apar totusi necesitati de retusuri,inlocuiri de componente si reperesi, evident, oinfinitate de reglaje care trebuie efectuate dupa o>tehnologie in continua perfectionare...

Desigur, tot timpul este mentinuta o curatenie defarmacier dar, deoarece tipul de racheta respectiv estefoarte bine cunoscut de echipele demontori/reglori/testatori, acestia pot lucra foarterepede, desi se impune lucru de ca,litateaerospatiala!... Sa nu se uite un „amanunt“: tehnicieniimontori/reglori/verificatori de la Baikonur au efectuatseriile de activitati anterioare startului a peste 600 derachete purtatoare (!), in timp ce, spre exemplu, cei dela baza spatiala franceza Kourou (Guiana) sau de laCentrul de integrare de la Mureaux21 de linga Paris auexperienta doar a peste 40 de asemenea evenimente... Dinafirmatiile celor care au vizitat Baikonurul rezulta caastazi, ca si acum doua decenii, se acorda aceeasiutenlie si seriozitate tehnica pregatirii unei lansSri,desi fa^a de croica perioada a zborurilor lui Gagarin sauValentina Tereskova, echipele de specialisti sovietici aucapatato inestimabiln experienta...

0 dutii testele si verificarile terminate in acestsector de montage si Incercare, nava cosmica va fiintrodusa In sistemul ei de prol.ec.l/ie aerodinamica sub

21 D. Prunariu, A. Stark, La cind minute dupa cosmos. Edit. militarS., 1982, p. 116.

forma acelui virf-carenaj al ra.chetei, care, in uneleportiuni, se a,propie la citiva milimetri doar de com-partimentele orbital si de comanda al navei; acestcarenaj este el tnsusi supus unor minutioase teste sicontroale intr-o cladire vecina, unde i se ataseaza siracheta de salvare, un fel de pagoda in trepte, destinatasalvarii cabinei echipajului in cazul ca la start,racheta nu se mai supune comenzilor echipei de lansare.Tehnica este cunoscuta, fiind folosita si deconstructorii americani ai navelor cosmice „Mercury“ si„Apollo“, si a fost verificata in practica cu ocaziamisiunii „Soiuz“ din septembrie 1983.

Controlul se extinde nu numai asupra sistemelor siechipamen- telor rachetei, ale navei cosmice si alegaturilor dintre a.cestea, asupra scafandrului spatialsi a sistemelor de legatura ale acestuia cu nava, darchiar si la lucrurile personale a.le celor ce urmeaza alua loc la comenzile navei: ceasul de mina, creioanele sibloc- notes-urile, aparatul de fotografiat, iar trusa cualimente (diversificata in cazul cind era vorba de unechipaj mixt din cadrul programului „Intercosmos“) aconstituit totdeauna grija deosebita a dieteticienilor,urmind a fi utilizate retetele si tehnologiile elaboratesi testate in laboratoarele din „Oraselulcosmonautilor"...

In afara acestor facilitati tehnice (care in limbajulcosmodro- mului se numesc „pozit,ii tehnice11), pecosmodrom se mai afla platformele de sta.rt si punctelede comanda, observare si efectuarea masuratorilor. Unadin cele mai importante platforme de start de pecosmodromul Baikonur este cea cu nr. 17, de pe care aufost lansate navele cosmice „Vostok“, „Voshod“ si dc pecare acum isi iau zborul navele „Soiuz“; de pe „platforma17“ si-a luat zborul si racheta purtatoare a naveicosmice „Soiuz 40“, care i-a adus pe orbita pecosmonautii Dumitru Prunariu si Leonid Popov in cadrulmisiunii spatiale comune romano-sovietice din mai 1981...

Platforma de sta.rt nr. 17 este o constructie de tipsemiin- gropat prevazuta cu o instalatie de start cugrinzi de sprijin raba- tabile; in aceasta configuratie,racheta urmeaza a fi fixata de ansamblurile de rezistentaale platformei de start; sistemul rache- to-cosmic — cumnumesc specialistii sovietici ansamblul formatWin racheta purtatoare si nava cosmica — este adus peplatforma do start de la complexul de montaj siincercari, mereu in pozitie orizontalS, dupa ce a fost

alimentatS cu propergoli. Aceasta operatie deosebit deimportanta, care parca ar transforma pasnica rachetaintr-un fel de bomba tare periculoasa, este efectuata lastatia de alimentare a cosmodromului, unde de asemeneaeste adusa pe calea ferata, folosindu-se in acest scop unvagon de tip special, tras de o locomotiva cu motorDiesel. Dupa alimentare si executarea operatiilor finale,la racheta se cupleaza blocul frontal, format dincompartimentul de trecere si carenajul frontal. Pe toatadurata alimentarii cu propergoli funetioneaza sistemul determoreglare a combustibililor si, de asemenea, sinttestate modurile de comportare a alimentarilor cu gazecomprimate etc. Dupa aceste teste, rezervoarele sintgolite si curState cu mare grija.

In „limbajul curent" folosit pe cosmodrom, toateaceste facilitati au denumiri destul de greu de retinutpentru nespecialisti: agregatul de montare si transportla start; constructive de la platforma de start;instalatiile de start formate din grinzile de sprijin,dispozitivul de fixare, pilonii de ancorare si cablurilede alimentare; mijloacole de servire formate din schelelesi cabina de servire; autocisternele cu propergoli(carburantul si comburantul), rezervoarele de pSstrare apropergolilor si a gazelor comprimate; aparaturasistemelor de comanda a pregStirii rachetelor pentrustart; punctele de legaturS si de comanda ingropate siblindate, care sint legate prin comunicatii cu toateserviciile operative ale cosmodromului, cu punctele delansare, cu „Centrul de conducere a zborului" etc.

Dupa ce racheta purtatoare impreuna cu nava cosmicasint transport ate la platforma de start, are loc una dincele mai spectaculoase actiuni: instalarea sistemuluiracheto-cosmic in pozitie verticala; in acest scopagregatul de montare si transport aduce racheta inpozitie verticals cu ajutorul unor puternice cricurihidraulice, concomitent grinzile de sprijin trecind dinpozitia inclinatS in pozitia de lucru si preluind asupralor greutatea rachetei in zona centrals, de sprijin...Operatia de pivotare, efectuata si controlatS automat,dureazS aproximativ zece minute, ea fiind supravegheatade citeva zeci de tehnicieni, gata sa intervinS si saopreasca cursul actiunii, daca ar interveni cea mai micadefec- tiune, cea mai mica abatere de la tehnologia depozitionare. Dar, de regula, totul se desfSsoara fSrSincidente, iar baza rachetei, cu cele douSzeci de ajutajereactive, dispare intr-o deschidere circulara practicatS

In platforma de beton armat, astfel incit parteainferioa,ra a rachetei se afla sub cota zero, sub nivelulplat- formei de atari,; acest sistem permite protejareaaparaturii terestre de actiunea distrugatoare a jeturilorde flacari provenite de la motoarele rachetei.

Dupa dispunerea rachetei pe grinzile de sprijin,adevarate „petale de otel“ care imbratiseaza corpulargintiu al rachetei deusupra celor patru rachete aieprimului etaj reactiv, agregatul de montare si transportisi coboara bratid in pozitie orizontala si, teas deaceeasi domoala locomotiva Diesel, se indeparteaza deplatforma de start, molcom, fara graba, parca multumit de„treaba facuta“... Simultan, ca intr-un mecanism deorologerie gigantica, incep sa se apropie de rachetaschelele de servire, pilonii de ancorare, cablul dealimentare, sistemul cabinei de servire etc. Imediat dupace aceste sisteme tree in pozitia de lucru, incepeprocesul de orientare azimutala a rachetei si destabilire a acesteia in pozitie perfect verticala; toateaceste operatii sint efectuate cu ajutorul unor mecanismesi dispozitive, potrivit comenzilor transmise de sistemulde telecomanda. Este apoi cuplat agregatul de termo-reglare cu aer comprimat al sistemului racheto-cosmic:este debitat aer comprimat sub carenajul frontal alrachetei purtatoare astfel incit temperatura aparaturiisi a componentelor propergolilor sa nu depaseascalimitele admisibile. Acest agregat de termoreglarepneumatic functioneaza aproape pina in momentul lansariirachetei.

Dupa racordarea diferitelor canalizatii (de alimentarecu propergoli, cu gaze comprimate, de drenaj,pneumatice, hidraulice etc.) si cuplarea acestora laracheta si la nava cosmica, se trece la efec- tuareaoperatiei de verificare cu aer comprimat a tuturor etan-seitatilor locurilor de imbinare, asa-numita „proba depresiune11; existenta unor locuri neetanse se poateevidentia prin scaderea presiunii in ansamblulinstalatiei, evident sectorizata in asa fel incit zonaneetanse sa fie decelata.

In continuare incep incercarile anterioare lansarii,in care sint implicate instalatiile de bord si agregatelerachetei si ale navei cosmice, folosind in acest scopaparatura de control si lansare. Sute de controale si deverificari au ca scop sa constate daca trans- portarea lastart a complexului racheto-cosmic si ridicarea sa inpozitie verticala nu au afectat vreun sistem; ca urmare

este actionat ansamblul de sisteme asociate lansarii siin particular im- punatorul material aferent umpleriirezervoarelor cu propergoli ai rachetei purtatoare,activitate care este finalizata, daca totul dee, urgenormal, cu c,II,ova ore inaintea startului. Dar pina laacel moment mai sin I, numeroase verificari, care „umplu“doua zile si douil nopti do nolivilnl i febrile, dar dupaun ritm si o tehnologie perfect st(1|)lnile...

Asl.fel, i inl, vorificate starea generala si defunctionare a insta- laI iih>r de bord, este executatcontrolul de testare a functionarii eoroelo n dilVrileloraparate de bord si terestre, fara cuplarea pro-j'lameloi' standard si a agregatelor de executie,(activitate care in: iilesl.e ultima faza a numaratoriiinverse), sint testate sistemele tie leleviziune, deradiolegatura, liniile de telecomanda, sursele dealimentare cu energie electrica la bord etc.

Echipele care fac verificarile si conecteaza insuccesiunea pre- stabilita operatiile detestari/verificari, dispun de monitoare pe care aparautomat rezultatele incercarilor anterioare startului,concomitent avind loc inregistrarile de catre sistemeletelemetrice si multicanal a parametrilor controlati. Dacaacesti parametri ai sistemelor si agregatelor de bord seincadreaza in limitele si nor- mele stabilite, se daaprobarea pentru alimentarea rachetei purtatoare cupropergoli, respectiv cu carburant si comburant. Astfel,alimentarea rachetei cu oxigen lichid are anumiteparticularitati: In prealabil „se racesc“ conducteleprincipale, racordurile, pompele si rezervoarele,respectiv este scazuta artificial temperatura acestorechipamente cu care vine in primul rind In contactoxigenul lichid care patrunde in sistemele rachetei,pentru preintimpinarea „fierberii“ acestuia in perioadainitiala a alimentarii...

Acest fenomen are ca urmare o foarte periculoasacrestere brusca a presiunii in componentele sistemului decombustibil si in special in rezervoare, ce ar puteaconduce la explozie pe platforma de start daca nu esteeliminat... Metoda uzuala consta in debita.rea unei micicantitati de oxigen lichid in aceste echipamente,folosind in acest scop o foarte mica parte din rezervorulde conserva,re a oxigenului lichid; evaporindu-se incontact cu peretii echipamentelor mentionate oxigenullichid le raceste, el fiind apoi evacuat prin sistemelede drenaj sub forma gazoasa, deoarece in respectivul

proces endoterm a trecut aproape instantaneu in staregazoasa...

Dupa racirea conductelor principale, a rezervoareloretc., se da comanda de cuplare a pompelor principale detransvazare a oxigenului lichid, care tree in regim delucru continuu; sistemul de control al nivelului decomburant asigura dozarea precisa a com- ponentelorrespective ale propergolilor rachetei; de la punctul decomanda al platformei de lansare este realizat, printelecomanda, ansamblul do comenzi privind alimenta.rea,controlul transmiterii si indeplinirii corecte a tuturoractivitatilor aferente acestei foarte importante (§ipericuloase) activitati imediat anterioare startului.

Sirmdtan cu alimentarea sint efectuate, evident tot dela dis-l. 'Uila, o sorio de verificari numite finale, inparalel cu simularea iunct ionarii sistemelor, aparatelorsi agregatelor rachetei purtatoare si a navei cosmice;comenzile sint introduse automat in dispo/.itivele dememorizare ale sistemului de comanda de bord, iar acestaeste acordat pentru efectuarea programului stabilit dein- trare pe orbita. Tinind seama de procesul foarteactiv de evaporare a oxigenului lichid, cu putin timpinainte de lansare este efectuat a, tot automat,completarea nivelului din rezervorul respectiv pina lavalorile necesare functionarii corecte si pe perioadastability a motoarelor. Dupa drenarea conductelor dealimentare se procedeaza la desfacerea conductelor dealimentare, de drenaj si pneumatice, reverificindu-severticalitatea rachetei si dirijarea ei azimutala.

Cu 150 de minute inaintea lansarii, cosmonautii isiocupa locurile in cabina cosmica si este cuplatprogramul operatiilor finale premergatoare lansarii si delansare, sistemele automate asigurind momentul stabilitpentru start cu precizie de ordinul zecimilor si chiar alsutimilor de secunda. Ultimul control al sistemelorrachetei are loc dupa transmiterea si afisarea pe display-uri a datelor telemetrice; acum are loc momentul cel maiimportant; secomunica prin toate sistemele de informaretuturor celor implicati in respectiva lansare ca s-aintrat in ultimele minute inaintea startului: cind devineclar ca toate sistemele si echipamentele ansambluluiracheto-cosmic sint fiabile, iar cosmonautii gata delansare, operatorul de start sta,bileste cuplareaprogramului automat al operatiilor de lansare in stadiullor final. Executarea acestora se afiseaza pe pupitrul

punctului de conducere; concomitent, pe ecranelesistemelor de televiziune in circuit inchis, aparsecvente din operative automate de indepartare apilonilor de ancorare si a cabluri- lor de alimentare.Automat incepe functionarea turbopompelor de trimitere acomponentilor propergolului in camerele de ardere alemotoarelor-racheta si este cupla.ta aprindereapirotehnica in primele etaje reactive ale rachetei...START!

is ★ ★

Atunci cind fostul presedinte al Statelor Unite, JohnKennedy, a anuntat, in anul 1961, ca S.U.A. intentioneazaca pina la finele deceniului sa asigure debarcarea omuluipe Luna, atentia organis- molor NASA a trebuitrepartizata si pentru asigurarea unei baze (Ii; lansaricorespunzatoare unei asemenea sarcini apreciata inca depe atunci ca extrem de pretentioasa si... de ambitioasa!Asa a fost semnat ..aetul de nastere11 al celui mai mareastrodrom din Statele Unite, ,,complexul de lansare 39“,gazduit pe 35 de hectare ale In- sulei Merritt de lanord-vest de Cape Canaveral, complex care poarta astazidenumirea „Kennedy Space Flight Center14 (Central pentruzboruri spatiale Kennedy) din Florida. Investitiilepentru aceasta baza de lansari selenare au depasit infinal un miliard de dolari, din care peste jumatate aufost alocate „complexului 3911, cu cele doua rampeprincipale, numite 39a si 39b... Daca se reaminteste caintregul program „Apollo“ a costat circa 20 miliarde dedolari, unele pareri sint ca alocarea celei de a 20-aparti pentru astrodrom reprezinta o investitie deosebita.Si totusi, sumele puteau fi mult mai mari, evidentgrevind in ansamblu programul, daca NASA nu ar fi adoptatmetoda noua a infrastructurilor mobile, evitindnumeroasele si masivele constructii imobile folosite pinala acea data pentru lansarile de aparate spatiale (cuexcept.ia acelui „Yehicle Assembly Building11 — VAB,cladirea pentru asamblarea rachetelor de tip „Saturn1B“ si „Saturn 5“). La baza conceperii astrodromului depe Insula Merritt au stat doua ipoteze de baza:

a) baza de lansare sa fie apta sa asigure anual unnumar de lansari corespunzator la satelizarea a cel putin450 t incarca- tura utila, iar in 1970 sa existedisponibilitati pentru cel putin zece lansari de rachete„Saturn 5“; in viitor baza de lansare sa poata fiutilizata pentru lansarea de rachete „Saturn11 amplificatefie prin adaugarea de motoare laterale fie prin etajeatomice (!);

b) baza de lansare sa posede o asemenea organizare,incit sa permita implementarea unor procedurisimplificate de urmarire si de control a tuturoractivitatilor aferente lansarilor, fara nicio abdicare de la cerintele de securitate a pregatirii siefectuarii oricarei lansari.

Oricare din aceste cerinte de baza contraveneau din...start procedurilor si metodologiei traditionale depregatire, controale si verificare aferente lansarilor

„standard“, cel putin din urmatoarele considerente:1. aducerea si montarea din subansambluri a unei

rachete in chiar zona de start provoca blocarea un anumittimp a acesteia;

2. aparitia unor defectiuni sau a unor cerinte demodificari la locul de asamblare cerea demontari,remontari sau alte verifi- tari, deci imobilizareaplatformei de start, respectiv cheltuieli si pierdereaunui timp pretios;

3.fragmentarea verificarilor etajelor reactive si acelor interme- diare cu aparatura etc. lasa loc pentruomisiuni si chiar aparitia unor degradari in timp;

4.eresterea alarmanta a riscurilor de explozie laetajele reactive sau la racheta in ansamblu, atunci cindodata umplute rezervoarele cu propergoli sau cele cufluide de lucru, se mai fac verificari care implicapunerea diferitelor echipamente sub sarcina elec- tricasau/si functionarea unor agregate de pompare cugeneratoare- de gaze fierbinti.

Evident, studiile intreprinse in perioada anilor 1960—1962 de catre specialistii diferitelor laboratoare aleNASA au permis conturarea eitorva solutii: marireanumarului de platforme de' start; separarea ariilordestinate lansarilor; dotarea fiecarei platforme cupropriile sale mijloace logistice, rezervoare, controletc.; aducerea rachetei la locul de start numai dupaincheierea tuturor modificarilor si a verificarilorpartiale si ale ansamblului. Ca urmare a propunerilor dinvara anului 1961, facute de echipa con- dusa de inginerulJohn Houbolt22 de la Centrul spatial Langlay al NASA sisprijinite de specialistii de la Centrul spatial„Marshalltt din Huntsville (Alabama), unde se construiaracheta „Saturn 5“,. NASA avea sa adopte in iunie 1962solutia finala: decolarea cu O' aceeasi racheta („Saturn5“) a tuturor celor trei vehicule componente ale cabinei„Apollo“ (modulul de comanda, cel de serviciu si cel lu-nar) ; de asemenea s-a adoptat si solutia ing. Houbolt sianume „rendez-vous“-ul pe orbita selenara a modululuilunar (etajul de urcare) cu ansamblul cabinei format din

22 Calculele expuse de Houbolt erau atit de optimiste (15 — 16 t pentru modulul lunar „Vu]turul“, abandonarea etajului inferior al acestuia odata. cu decolarea de pe Selena; cuplarea cu ansamblul CM + MS pe orbita circum- selenarS; abandonarea modulului de serviciu pe traseul de revenire c&tre Pamint etc.), incit cunoscutul proiectant al cabinelor spatiale americano Mercury, calmul Maxime Faget, a strigat: .calculele dumitale mint!"...

modulul de comanda si cel deserviciu (ultimul urma safie abandonat dupa „insertia“ pe orbita spre Terra...).

Cu aceasta ocazie calculele au demonstrat ca racheta„Saturn 5“- devenea prea grea pentru a fi asamblata inpozitie orizontala si apoi ridicata in verticala,inclusiv aparitia unor tensiuni periculoase in insasistructura rachetei...

Ca urmare, complexul 39 a trebuit sa fie conceput cudoua platforme de lansare fixe si alte doua mobile, iarracheta „Saturna mi in' asamblnla In pozitie verticals,ceea ce a implicat construirea. cclni mai i n a 11 blocde asamblare a rachetelor care a fost realizat pina 1n|)i'<v/,enl> In vre-un cosmodrom... Cei 155 de metri ininal- (irne si n.cca. ;uprafatS de 133 X 155 m ale YABsint edificatori in iic-csI. SCUM. Itcci, platforma mobila(care a inlocuit turnul de lan- sara/cunfi'ol si rampafixS de lansare din sistemele clasice), comporta. iiplatforma cu un orificiu central pentru evacuarea jetuluireactiv,. pr care era asamblata racheta, aceasta fiindlegatS prin numeroase caMiiri, cordoane de legSturielastice, conducte de fluide etc. de asa numitul„umbilical tower“ (turnul cu legaturi pentru lansare),.care posedS 17 etaje, o macara de 22,5 t. si o inSltimede 130 m- pentru accesul la etajele reactive cerut deverificarile acestora, de alimentari etc.

Pentru a usura infrastructura acestei platformemobile, specialists NASA au conceput si construit douSturnuri mobile de serviciu, inalte de 121 m, destinateaccesului specialistilor la ansamblul de module careformau nava spatiala „Apollo“ (respectiv, ulterior,marele laborator spatial .,Skylab“). Atit platformamobilS (cu turnul de lansare si racheta ,. Saturn"), citsi turnul de serviciu mobil, sint transportate separat laaria de lansare, folosind in acest scop vehiculeultraputernice pe senile de tip ,,crawler‘s grele de 2800 t si propulsate de motoare Diesel avind puteri totalede peste 5 000 CP. De fapt, platoul de pe ^rawler"pStrunde sub platforma mobilS de lansare, o transports inYAB (are 17 ascensoare si 2 poduri rulante de 250 t),folosind in acest scop facilitatile turnului ombilical;apoi, conform planificSrii cuprinse in asa- numita„num5rStoare inversa", vehiculul „crawler“ revenea sireincarca (folosind patru cilindri hidraulicisuperputernici!) ansamblul Saturn, plus „umbilicaltower“, pe care le aducea cu viteza de 1,6 km/ora, pe ososea lungS de 5,4 km (respectiv 7 km) catre platforma 39

a) respectiv 39 b) a complexului... Aici, abia atuncicind racheta a fost plasatS pe una din rampele mentionate(a sau b), respectiv platforma mobilS de lansare a fostsolid ancoratS, iar verificSrile fScute cu turnul deserviciu pentru cabina „Apollo“ au fost si ele incheiate,se trecea la alimentarea cu propergoli a etajelorrachetei purtStoare.

Convinsa cS nu poate avea nici un fel de intirziere inpregatirea rachetelor lansatoare de vehicule de tip„ Saturn", NASA a realizat trei turnuri mobile delansare, douS vehicule autopropulsate de tip „crawler“,toate facilitatile subterane pentru asigurarealansSrilor, astfel incit o racheta ,,Saturn 5“ sa nu steamai mult de 10 sSp- tamini in YAB si cel mult douasSptSmini pe platforma 39...

.IAR COSMOSUL ESTE „ADUS PE. PAMINT"!

In anul 1929, locotenentul James Doolitle, pilot alfortelor ae- viono amoricane, a demonstrat ca esteposibil sa decoleze, sa efectueze n n zbor si chiar saaterizeze fara vizibilitate, folosind doar indicativeinstrumentelor! De fapt, in acelasi an, un tinarindragos- fit dc aviatie, pe numele sau Edwin A. Link,fiul unui mic fabricant de piane si alte instrumente cucorzi, in al carui atelier lucra el insusi, a reusit atitel, cit si fratele sau, sa invete sa zboare, folosind inacest scop un model de avion care nu s-a inaltatniciodata de la soi! De fapt, Link a construit, probabilfara sa §tie, primul trenajor de aviatie din lume,trenajor de tipul cu baza fixa! Ulterior, introducereasistemelor de navigatie prin radio si necesitatea caacestea sa fie cunoscute inainte ca ele sa fie nemijlocitfolosite pe traseul de zbor iar apoi sa fie bineutilizate mai ales atunci cind vremea rea nu permiteaurmarirea reperelor de la sol, au deschis noiposibilitati echipamentelor originale propuse de Ed.Link. De fapt, aceste echipamente deveneau din ce in cemai complicate, reproducind tot mai bine principalelefenomene proprii pilotajului avioanelor, capatindinsusiri de simulatoare...

Micul dicponar englez, editat la Oxford, definestenotiunea de simulare ca activitatea sau practica de asimula cu intentia de a reproduce; cu aceeasi ocazie,acest dictionar foloseste, pentru a explica mai bineacest termen, notiunile de imitare, reproducere...

Adevarul este ca oricare om care a petrecut un timporicit de scurt intr-unul din simulatoarele de zbor,capabil sa efectueze miscari in toate cele sase grade delibertate, echipat cu calculatoare capabile la rindul lorsa reproduca la comanda imagini chiar tridimensionale,precum si fenomenele ce insotesc zborul unui aparat real,se poate convinge de perfectiunea la care au ajunssimulatoarele23.

23 Institutul de aviatie din Bueure^ti construieste simulatoare moderne

in anul 1971 existau peste 180 de simulatoare folosite decom- paniile aeriene, din care 82 de bucati erauconstruite in Marea Britanie, unde se gasesc doua(„Redifon Group“ si „Link Miles24) din cele patru marifirme constructoare de asemenea echipamente din lume;aceste firme au construit simulatoare pentru antrenareapersonalului navigant destinat aparatelor DC-1011, „BACOne- Eleven11, „C-130 Hercules11, „F4F Phantom11, „BACHarrier11,elicopterul „Sea King“ etc. Opinia comandantuluienglez de aeronava Gillman era, Inca de pe atunci, casimulatoarele prezinta urmatoarele categorii deavantaje: a/ verificari de calitate anterior zborului; b/verificarea conditiilor in care are loc antrenamentu! dezbor; c/ iutensificarea antrenamentului de ajutorare aelevului; dI un factor do rise foarte redus; e/ reducereacostului antrenamentului etc. Si tofii^i, in perioada1950—1970 costul simulatoarelor de zbor a crescut decirca sase ori! La un simpozion al „Societatiiaoronaulice regale britanice“, II.G. Bellm, de la„Departamentul aeronautic britanic“ (BOAC), a declarat:

simulatoareleobisnuite reprezinta o investitie apreciabila si aceastaconduce la necesitatea de a li se da o utilizareintensiva pentru a se putea realiza o buna eficienta acosturilor de investitie; daca pina la aceasta data eleau fost utilizate 12—14 ore zilnic, timp de cinci zile pesapta- mina, de acum va fi necesar sa fie folosite 16—20de ore zilnic si anume 6—7 zile pe saptamina! Doar inacest fel se poate justifica investitia ceruta pentruachizitionarea de asemenea echipamente...".

Ca urmare, este bine ca simulatoarele sa fie folositedoar dupa ce elevii s-au familiarizat cu cabina siaparatura aferenta acesteia, pentru tipul do aeronava lacare vor folosi simulatorul. Evident, simulatoarele potavea complexitati deosebite; de exemplu „Redi- fon 101“permite acomodarea cu diverse sisteme de zbor de pediferite tipuri de aeronave; simulatoarele trebuie sa-simentina valabilitatea ca simulare a diverselor operatiila nivelul cerut de standardele si reglementarile dinaviatie, valabile la un anumit moment.

Actualele simulatoare de zbor ofera in mod obisnuit nunumai panourile integrate cu aparatura de bord, dar si unsistem de asigurare a miscarilor cu sase grade delibertate, un ansamblu de reproducere a exteriorului

24ipentru avioane §i elicoptere cu reactie.

folosind in acest scop sisteme de televiziune color siun post de conducere/comanda pentru instructor, dotat cuun ansamblu de cai de comunieatie directe atit cu elevulsau subiectul care se antreneaza, cit si cu sistemelecare concura la „formarea“ de cazui’i, evenimente,defectiuni etc., intr-un cuvint pentru introducerea desituatii deosebite in programul obisnuit deantrenament...

Ca urmare a unor critici asupra simulatoarelor,formulate de utilizatorii din Statele Unite, specialistsde la „Aerospace Medical ResearchLaboratories", ..Federal Aviation Administration", „Uni-ted Airlines" §i „Airline Pilot Association"(Laboratoarele de eer- cetari medicale aerospatiale,Departamentul federal al aviatiei, compania UnitedAirlines si Asociatia pilotiior comerciali) au for-tnulat un raport/studiu asupra utilizarii simulatoarelor.Cu aceasta ocazie s-a evidentiat ca aceste echipamente,oricit de complexe ar fi, mi pot ajuta la invatareacomportarii personalului navigant in multe din cazurilecare pot sa apara sau chiar se produc in zbor... -S-audat exemple printre care navigatia in caz de vint subforma de rafale transversale, aterizari/decolari cuputerea disponibila la motoare redusa etc.

Dintre factorii negativi care afecteaza buna utilizarea simulatoarelor au mai fost mentionati: raspunsurineadecvate la unele manevre incorecte; neajunsuri alesistemelor de asigurare a simularii miscarilor;fiabilitate redusa si neconsistenta unor functionari;reprezentari vizuale uneori nepotrivite; imposibilitateade a se reproduce stresul provocat in timpul zborului defactori ca prezenta traficului aerian intens si aconsecintelor catastrofale ce ar rezulta in cazul cind s-ar face o eroare de pilotaj! Ulterior s-a ajuns laconcluzia ca trebuie marita fidelitatea fizica asimulatorului pentru a se asigura, o fidelitatepsihologica in procesul de antrenament... Dr.Gerathewohl, de la „Federal Aviation Administration", aprezentat intr-o comunicare (FAA Report AM 69-24)contributia ce revine in acest sens reprezentarilorvizuale, controlului senzatiilor, iluziilor miscarii sireproducerii factorilor de ambianta si mediuinconjurator, mai ales ca identitatea fizica in simularenu •este totdeauna singurul argument pentru acceptarea lafolosire a unui simulator...

Oricum, rostul si rolul simulatoarelor in tehnica

aerospatiala a •crescut si se va amplifica in continuare,in calitatea sa de mijloc de neinlocuit pentrufamiliarizarea si mentinerea antrenamentului de zbor; instiinta comportamentala, aceasta poarta denumirea, defenomen al „transferului de pregatire“. Aici apar treiaspecte distincte: a/ orice lucru, fenomen, activitateetc. care poate fi invatata, poate fi si transfera,t(a)dintr-o situatie in alta, deci •defectiunilesimulatorului nu rezulta neaparat dintr-o cunoastereinsuficienta, ci si dintr-o atitudine de neincredere fatade acest aparat; b/ eficienta folosirii simulatorului inprocesul de instruire este influentata si de a.titudineainstructorului fata de acest dispo- zitiv; c/ sa nuexiste discrepante sau conflicte intre respectareastandardelor impuse instructorilor de zbor si celeproprii instructorului de simulator!

Pot fi mcntionate, rezumativ, urmatoarele 12 avantajespeci- fice simulatoarelor aero?patiale: instructorulpoate cganiza planul optim, de antrenare individuals;el isi poate dedica tot timpul procesului de instructare;el poate acorda mai multa atentie aspectelor psihice sifizice aferente motivarilor date de subiectii antrenatipentru modul cum se antreneaza; misiunea poate fi sec-ventializata si detaliata pentru asigurarea unei maximeeficiente; progresul in invatare a subiectilor antrenatise obtine foarte avan- tajos; se pot face repetari sireluari ale cazurilor studiate de oricite ori estenecesar; erorile pot fi detectate si corectate atuncicind ele apar sau sint introduse in programul dirijat deinstructor; deprinderile necorespunzatoare sauraspunsurile necorecte pot fi descoperite din timp sicorectate eficient; folosirea integrala a perioadei deinstruire pentru asigurarea de performance ridicate;instructo- rul isi poate folosi timpul disponibil pentrua pregati probleme destinate a fi solutionate „practic“de elevi; se poate dezvolta o initiativa proprie celorantrenati; rezulta totdeauna timp disponibil pentrucritica actiunilor si analiza modului in care s-au rezol-vat problemele date de instructor sau care au aparut lainstruirea in simulator.

Aceasta este, pina la un punct, situatia organizarii,folosirii si dezvoltarilor proprii simulatoarelor cuutilizare in tehnica aeronautica; problema se complica incazul conceperii si finalizarii de simulatoare destinatepregatirii cosmonautilor si a celor care se antreneazapentru conducerea unui zbor cosmic cu echipaj uman la

bord. Este aici cazul sa fie citat Dumitru Prunariu care,in volumul citat anterior afirma urmatoarele, privinddeosebirile catego- rice dintre zborul in atmosfera sicel din Cosmos: „... Fiecare zbor cosmic este un zbor deincercare a navei, a sistemelor ei, a manevra- bilitatiiei. Nava cosmica executa primul ei zbor si de cele maimulte ori cosmonautul se afla pentru prima oara in Cosmos.Iar cei care au zburat de doua ori mi-au marturisit cacel de-al doilea zbor n-a cam semanat deloc cu primul sica pentru pregatirea lui au luat totul de la inceput.Nava cosmica... ajunge sa fie cunoscuta in totalitate inunicul ei zbor... In cosmonaoitica nu pot exista douazboruri la fel... Principiile care stau la baza pilotariinavelor cosmice, comenzile si numarul lor sint totaldiferite de cele care stau la baza pilotarii avioanelor“.

lata numai citeva din principiile care trebuie avutein vedere la abordarea problemei simularii zborurilorcosmice; atunci cind se analizeaza, chiar pornind de pe obaza de cunoastere limitata, problemele ce revinzborurilor cosmice, sarcinile procesului de simularedevin atit de ample incit pot depasi chiar imaginabilul,insasi actualele contributii de virf ale stiintei sitehnicii contemporane in domeniul electronicii,computerelor, teletransmiterii si altor componente de„hardware“ (echipamente)... Problema a fost de la inceputingreunata de faptul ca nu se stia aproape nimic desprefclul cum trebuia asigurata cunoasterea si orientareapsiholo- gica cerute pentru supravietuire In Cosmos...

Reluind, intr-un anumit fel, o idee care a fostmagistral redata intr-un relativ recent serial stiintificpentru TV sustinut de astronomul american Carl Sagan siimaginlndu-ne ca am putea con- densa intr-o zi intreagaistorie a omenirii, se ajunge la rezultatesurprinzatoare: pina la orele 23 si jumatate, omul nu areusit, sa faca mai... nimic, in schimb primele vestigiiale vechilor civilizatii „apar“ abia la orele 23 si 40minute! Sapte minute mai tirziu apar literatura, stiintasi filozofia din Grecia antica! La orele 24 fara un minutRoger Bacon (1214—1294) serie acel faimos tratat inti-tulat Advancement of Learning (Progresele cunoasterii), iarcu o jumatate de minut inainte de orele 24 omul a inceputsa „puna la lucru“ energia dezvoltata de masina cuaburi!... De atunci, tot ce a mai realizat umanitateapoate fi condensat in ultimele 30 de secunde deistorie...

In aceste conditii se poate aprecia mai bine rolul ce

revine simularii in pregatirea zborurilor omului inCosmos. Desigur, pregatirea cosmonautilor difera de cea apilotiior, asa cum si zborul cosmic difera fundamental dezborul atmosferic; hartile devin de prisos in spatiu, iartermeni consacrati in navigatia aeriana apar completinutilizabili in cea spatiala... Viteza indicata,anvelopa de zbor, viteza fata de sol, viteza ascensionalaetc. sint notiuni in- locuite de termenii: vitezaorbitala, miscare relativa, acceleratie de start sau deapropiere etc. Au aparut totodata unele intrebari la careraspunsul poate introduce confuzii: de exemplu, notiunilede „sus“ sau „jos“; de asemenea, pentru precizareapozitiei unui mobil in spatiu, trebuie folosit un programde calculator, caci aceste calcule implica utilizarea demarimi ale latitudinilor si longitudi- nilor... galactice(!), iar pozitia respectivului mobil trebuie stabi- litacu o precizie care uneori depaseste imaginatiamatematicia- nului si chiar a astronomului!... lata unexemplu: o eroare de circa 16 m la parasirea orbiteicircumterestre pentru intrarea pe o tra- iectorieinterplanetary, de exemplu spre planeta Marte, poateprovoca o abatere a vehiculului Pamint-Marte atit de mareincit acesta sa treaca pe linga tinta (acum aceasta fiind„planeta rosie“) la... 80 000 km!

Se pune intrebarea: cit de mult difera mecanicazborului spatial de tehnica zborului atmosferic? Se stieca navele cosmice folosesc motoare racheta, spredeosebire de aeronave care evolueaza in •oceanul aerianfolosind geniala intrepatrundere dintre fenomenulaerodinamic al sustentatiei si procesul propulsiei dat demotoare, care au nevoie de aerul atmosferic pentru afunctiona; de asemenea, pilotul „simte“ reactia mediuluiin care evolueaza aparatul pe care il conduce, dupaeforturile exercitate de aerul in miscare relativa pesuprafetele de comanda ale aparatului pe care-1piloteaza, pe cind in spatiu asa ceva nu exista; aici,pentru a modifica directia de evolutie a unui vehiculspatial trebuie pornite, la momentul potrivit si doaratunci cind intregul vehicul spatial are o „atitudine“corespunzatoare fata, de repere fixe cum ar fi astrele,micromotoare-racheta. Problema se complica de mai multeori atunci cind se pun cerint e de Intilnire a douaaparate spatiale sau /si de cuplare a acestora. Sint

foarte greu de apreciat cu precizie viteza si directia inorice moment, iar orice greseala in buna si corectaapreciere a conditiilor de apropiere dintre cele douavehicule spatiale devine extrem de periculoasa, putindprovoca dezastruosul fenomen al ciocnirii celor douamobile, care evolueaza cu peste 28 000 km/ora!

Un puncl, oarecum aparte il constituie pilotareanavetelor spatiale: ele sint oarecum independente deinstalatiile de la sol, aceasta originala autonomic caredeosebeste fundamental navele cosmice, sa le spunem.„clasice“, de naveta, rezultind din formidabila dotareelectronica de care dispune aceasta din urma: cinciordinatoare deosebit de puternice, capabile sa stochezein memoriile lor peste doua milioane de cuvinte, ceea ceechivaleaza cu o adevarata sala de comanda/controladusa pe orbita...

Totusi, chiar in cazul navetei spatiale, pilotajulunui aparat spatial se deosebeste fundamental de cel alunui avion, asa cum de altfel s-a mai subliniat anterior;niciodata in cazul vehiculelor spatiale nu se mai poate„face un tur de pista“ spre a se corecta sau relua omanevra imperfecta; mai mult, atunci cind se manevreaza,iar aceasta situatie se petrece totdeauna cind se doresteapropierea sau cuplarea unor aparate spatiale pilotate,totul are loc in conditiile acelei viteze de peste 28 000km/ora, in timp ce vitezele de apropiere /departare sintde ordinul zecilor de centimetri intr-un interval de osecunda! Iar totul are loc la altitudini de 300—500km...!

Problemele unui pilot spatial sint aproape deneinteles pentru un profan deoarece desi calculatoarelesint capabile sa evite manevre gresite, totul sepetrece cu precizii demne de lucrul in laborator, intimp ce vehiculele manevrate evolueaza cu viteze si laaltitudini cosmice... Pentru ca omul, cel careprogrameaza si declanseaza fenomenalele calculeefectuate de prodigioase computere, sa stapineascaaceasta tehnica demna de patrunderea umanitatii in celde-al treilea mileniu, el trebuie sa se obisnuiasca cuaceste situatii „extraterestre“ inca de pe sol, prinlucrul in simulatoare.

Complicatiile nu se opresc xnsa aici: trebuieapreciate distante stelare, folosind in acest scopaparate radioastronomice, cuplate cu sisteme giroscopieetotul fiind inclus in aparatura de navigaiie astrala;

deci, cel care se pregateste spre a lua loc intr-unvehicul cosmic, trebuie sa fie dirijat pentru a cunoastesi a utiliza competent toate aceste utilaje, spre a puteazbura fara pericol in spatiu, atit el cit si ceilaltimembri ai echipajului. Avind aceste informatii rezultamai clar si mai aproape de intelegerea noastra, apaminte- nilor, cit de compiicat devine un antrenamentutil pentru pregatirea zborului orbital. In Statele Uniteau fost organizate centre de antrenament complex pentruastronauti: la „Kennedy Space Flight Center1' (Centrulpentru zboruri spatiale) de la Cape Canaveral, la„ Johnson Space Flight Center11 (Centrul de zborurispatiale Johnson) de la Houston si la ^Aerospace ResearchPilot’s School11 (Scoala de piloti pentru cercetariaerospatiale) de la „Air Force Base Edwards11 (Bazafortelor aeriene militare Edwards) din California; ele aufost organizate pornind de la conceptia ca simulareaevolutiei diferitelor tipuri de aparate spatiale pilotateeste o cerinta de baza in pregatirea respectivelormisiuni cosmice. De asemenea, in Oraselul stelar de lingaMoscova precum si la cosmodromul Baikonur, in complexulspatial din oraselul Leninsk, exista o formidabila bazade simulare si pregatire a cosmonautilor care fac partedin programele jjSoiuz-Saliut11, baza care a fost multapreciata de echipajele mixte sovieto-americane cu ocaziazborului comun „Soiuz-Apollo“ din anul 1975.

lata opinia cunoscutului astronaut Alan Shepard jr.,prezen- tata in comunicarea, sustinuta in 1964 laInstitutul Smithsonian si intitulata „Training thruSimulation11 (Antrenament prin simulare) :

„Etapa I — Implicarea directa a astronautilor inca dela proiectarea vehiculului spatial prin familiarizareacu conceptia acestui aparat, cu opiniile proiectantului;

Etapa a II-a — Familiarizarea prin tehnicasimulatorului cu sistemele proprii aparatelor spatiale,chiar din perioada instalarii lor pe nava cosmica,inclusiv cu antrenamentul corespunzator pentru a le puteafolosi corect si adecuat misiunii;

litapa a Ili-a — Folosirea de simulatoare pentrufamiliari- y.uri'a si insusirea manevrelor cerute decorecta parcurgere pe etape a misiunii spatiale inansamblu.“

Ultimele doua etape evidentiaza ca tehnica simularii,in special instalatiile cunoscute sub numele generic

de ,,hardware", sint complexe si cu o inaltaspecializare; simulatoarele destinate unui programspatial complex cum ar fi programul „Apollo“ sau „Saliut-Soiuz“, ori „Skylab“, se compun din simulatoare cudestinatii limitate, asa-numitele ^simulatoare de eta.papartialfi" sau „simula-1 oare de m.ediu (ambianta)“, precum si dinsimula.toare pentru intregul program, sau cum mai sintdenumite, „simulatoare de misiune integrata“...

In ansamblul pregatirii cosmonautilor participanti laasemenea programe au existat initial pareri caresustineau inceperea antrenamentului fie cu simulatoa.redin prima categorie, fie cu cele din cea de-a doua grupa.Pentru a se da un raspuns la aceasta intrebare (care,intr-un fel, isi poate mentine valabilitatea si inprezent, dupa peste doua decenii de la zborul primuluipamintean pe o orbita circumterestra), va fi prezentataconceptia de simulare a zborului spatial adoptata despecialists de la ,.Edwards Space Flight Trainer"(Trenajorul de zbor spatial de la Edwards); acestia auinteles importanta sistemului de vizualiza.re: atit citpermite tehnologia moderna, se pot reproduce majoritateaaspectelor vizuale aferente zborului spa.tial spre a dotaplatforma experimentala cu mijloacele optiee destinateasigurarii cerintelor puse de reproducerea fcnomenelor deintilnire in Cosmos sau de cuplare pe orbita. Deasemenea, la acest centru a fost utilizat un sistem opticcu lentila de circa 300 mm, interfatat cu un sistem deteleviziune in circuit inchis, ansamblu destinatintroducerii de imagini si re- produceri vizuale apte saasigure modificarea continua a perspec- tivei ca elementde baza in reproducerea evolutiva a manevrei de cuplarecosmica.

Fara indoiala, aceste „da,te optice de lucrunemijlocit" sint efectuate pe fondul proiectarii de filmesau a unor reprezentari optice care sa reproduca cimpulstelar, Soarele, Luna, Terra vazuta din Cosmos si chiarevolutia norilor in atmosfera terestra! Aici, la centrulde la Edwards, exista unui din putinele simulatoare carefoloseste un sistem mobil; desi consideratiile de proiec-tare nu se cunosc, se pare totusi ca acest simulator afost destinat initial pentru evaluarea si testareasistemelor mecanice capabile sa concure la efectuareamanevrelor de intilnire si cuplare spatiala (micromotoareracheta destinate manevrelor si asigurarii pozitiei,.atitudinii, apropierii etc.), iar asemenea sarcini

trebuie reproduse, testate si verificate de nenumarateori in cadrul unui program de pregatire a unui zborspatial.

SI TEHNICA SPATIALA SE BAZEAZA TOT PECALCULATOARE!

Problemele cele mai dificile in domeniulsimulatoarelor spatiale, cel putin pina la fineledeceniului ’70, au fost puse de pregatirea personaluluide zbor aferent programului „Apollo“. Traseul de aproape800 000 km a fost secventializat in 39 de etape majore incare s-au folosit doua vehicule spatiale autonome, darintercon- ditionate tehnic, totul coordonat printr-oampla retea terestra de telecomunicatii, care s-a extinsla ansamblul intregii planete... Pentru a se reproducetotul la scara, pentru a se Simula, la Houston au fostconstruite laboratoarele din ,,Blocul 5“, care continsimulatoarele pentru: a) destinatii speciale, b) etape sic) misiune integrate; acestea au primit misiunea de aasigura pregatirea echipajelor programului „Apollo“pentru a folosi cabinele modulului de comanda simodulului lunar. Impresia vizuala pe care o lasa acestesimulatoare celui care le-a vizitat este ca ating ofoarte avansata sofisticare, mai ales suprastructura de40 t a simulatorului pentru modulul de comanda al navei„Apollo“, care contine patru calculatoare de marecapacitate. Pentru corelarea cu simulatorul modululuilunar au fost utilizate trei calculatoare similare; caurmare, au fost necesare 7 asemenea computere de marecapacitate pentru a asigura stocarea datelor aferentesimularii activitatilor de zbor, propulsie, navigatieetc. destinate modelelor construite pentru toate fazelezborului spre si de la Luna, inclusiv aterizarea/deco-larea de pe Luna precum si manevrele de cuplare/decuplarepe orbitele terestra si selenara... Ca urmare au fostrealizate 198 de modele matematice, 124 de programe-mamutpentru care a itrebuit sa fie folosite memorii deaproximativ 300 000 de cuvinte! Daca ar trebui ca cinevasa descompuna acestea in elemente de baza ar ajunge lavalori de ordinul a 5,5 milioane de bitiL.

Sistemele de calculatoare numerice pentru folosire incadrul iimilatoarelor provin fie din cele cu utilizaregenerala, fie sint rimcepute in mod special pentru asolutiona probleme din tehnica miularii; ordinatoarele seclasifica dupa natura memoriei folosite: a) cu accesaleatoriu (memorie centrala magnetica); b) cu a.ccessecvential (memorie pe disc magnetic). Computerele cudestinatii genereje folosesc o memorie centrala pentrustocarea progra,melor principalelor activitati (mastere)si a da,telor asociate acestora; pot fi obtinute, deci,date si informatii de la oricare din memoriile sistemuluiutilizind metoda bazei nesecventiale. Posedind o mareversatilitate, sistemele generale sint usor adaptabilealtor cerinte atunci cind nu sint folosite pentruproblemele de simula.re dinamiea, fiind totodetaadaptabile la cele mai utilize.te limbaje ca Fortran oriCobol. Ca, o deficienta, calcula,toarele de tip generalfolosesc cea, mai mare pa,rte a capacitatilor pentru aindeplini cerintele simulatorului in ceea ce privestemiscarile cu foarte inalta specia- lizare.

Deci, nu numai ca pretul variantei de baza esteridicat, dar programele cerute pentru ad face compatibilcu cerintele simulatorului constituie o problema vasta sicostisitoare, care oricum implica folosirea deprogramatori profesionisti specializati in con- cepereade programe adecvate conceptiei in care a fost realizatrespectivul simulator.

Ordinatoarele special concepute pentru a fi folositein simulatoare utilizeaza de regula memorii cu discurimagnetice, dupa cum programele de control sint realizatesecvential ca o functie de rotatia discului.

Ce,lculatoa,rele simulatoarelor sacrifica de regulaversatilitatea in favoarea unei eficiente ridicate,reducerii complexitatii interfa- tarilor si a proiectariisistemelor de programe, avantaje care permitproiectantilor de sistem sa-si conceapa propriile lorprograme opera,tionale! Este o regula cunoscuta intehnica ordinatoarelor ca marimea, si vitezacalculatorului pot fi definite prin amploarea sicomplexitatea problemelor care pot fi puse!

Calculatorul pentru simulator trebuie sa dispuna de unpotential de dezvoltare, de ex., capabilitatea de a i seadauga o memorie suplimentara precum si dispozitiveaditionale pentru intrare/ iesire destinateinterfatarilor sau legaturilor. Precizia este o cerintade baza, fiind de regula, determinate prin lungimea

cuvintului digitalizat, deoarece aceasta definestelimitele de marime ale cal- culelor matematice; deasemenea, de regula se folosesc limite de la 10 la 20bit! pentru un cuvint!

De notiunea de precizie este legatS si aeeea deviteza, ambele fiind de baza in tehnica simularii.Legatura dintre cele doua notiuni poate fi demonstrataprin vizualizarea rezultatelor integrSrilor succesive Incalitate de incercari consecutive ale calculatorului insensul urmSririi curbelor proprii diferitelor modelematematice, care, in ansamblu, pot defini anvelopa dezbor a unui vehicul aerospatial de tipul navetei. Vitezeridicate de calcul si uneori si de memorizare sintnecesare pentru cele mai frecvente integrari (calcululiterativ al ecuatiilor zborului), si adesea poate devenimai operativ sa se livreze direct simulatorului rezultatede iesire din calculator... Se considers atit viteza decontrol a memoriei in sec- ventionalizarea programului-master, cit si viteza din cerintele de calcul initiate deprogramele operationale.

Un caz de testare pentru simularea zborului unuivehicul aerospatial implica circa 25 000 deinstructiuni, fiecare incluzind de la1 la 20 de cicluri; la un ritm de 12 repetitii/ciclurezulta o capacitate de memorare de 200 000 instructiunipe secundS! DacS se considers cS timpul alocat pentru oinstructiune este in jurul a 3 microsecunde, aceastarevine la 900 000 microsecunde pentru toate subrutinele.Se folosesc, de regula, memorii cu benzi magnetice, carecontin subrutinele si permit ca la simulator safunctioneze procedura cunoscutS sub denumirea de „play-back“ (suprapunerea a douS sau mai multe inregistrSriefectuate in timpi reali diferiti).

Desigur, simularea integrala continind si simulSri dedetaliu pe etape, pentru cazul unui program de taliaprogramului „Apollo“, care a implicat premiera absolutS acoboririi pentru prima datS a unui pSmintean pe satelitulnatural al Terrei, a cerut in mod justificat un asemeneaefort de inteligenta, incluzind cele mai noi cuceriri dinelectronics, automatics, cibernetica, matematiciaplicate, electrotehnica, mecanicS finS etc. De fapt, laaceasta „zestre“ tehnico-stiintifica ar trebui adaugatesi cele peste 120 de luni pregStitoare, in carenumeroa.se misiuni spatiale de tipul „Mercury“ si„Gemini“, cu cele peste 100 000 de ore petrecute insimulatoare, au constituit acei pasi pregStitori de mare

valoare pentru cunoasterea pericolelor Cosmosului, atitasupra oamenilor, dar mai ales asupra masinilor destinatesS-i transporte pe temerarii „cSlatori cosmici“ petraseele care au culminat cu stralucitul drum spreSelena!...

Simularea conditiilor de mediu a prevazutfamiliarizarea oamenilor spatiului cu neobisnuiteleconditii ale Cosmosului; aici isi au locul „diabolicele“centrifuge, menite sa simuleze si sa mentinaantrenamentul la suportarea acelor jf-uri cu carecosmonautii se' intilnesc la startul si revenirea dinmisiunea spatiala respectiva... Tot aici pot fi inclusesi avioaneledaborator care, parcurgind traiectoriikepleriene, reproduc, este adevarat pentru putinesecunde,. situatia total neobisnuita aimponderabilitatii. Simulatoarele de etapa partiala aujucat — si inca mai joaca — un roi de baza atit intestarea echipamentolor, c!t si a imbracamintiicosmonautilor,. la fel ca si pentru verificareamanevrelor aferente etapei de revenire din Cosmos; inacest scop a trebuit imaginat si realizat un simulator incare asupra cosmonautului sa fie reproduse miscari inspatiu! tridimensional. Mai mult, in concordanta cuaceste miscari, un computer era programat sa provoace peaparatura si pe ecranele din cabina simulatoruluiaparitia de valori si indicatii in deplina concordanta cumiscarile (viteze, acceleratii etc.) simulate; in plus,pentru asigurarea unei cit mai apropiate de ,,realitate"conditii, totul era reglat sa se produca cu secvente intimp real pe fondul prezentarii simulate a mediuluiexterior aparatului aerospatial simulat.

Despre trenajorul destinat simularii cuplarii inCosmos, se poate afirma ca a fost o „bijuterie cosmica"capabila sa depaseasca ca precizie si finete cele maireusite realizfri intilnite la opera marelui Walt Disney;in adevar, daca tinem seama ca realizarile tehnice de la„Disneyland“ ii impresioneaza nu numai pe copii, dar sipe maturi25, trebuie sa se aprecieze cu incredere aceasta

25 Cu ocazia unui congres de astronautics la care a fost prezent, autoru 1 a vizitat majoritatea atrac^iilor incluse in „Disneyland“, f&cind cunogtinta cu mijloace de simulare a unor operatiuni tehnice, dar mai ales ale „’fiintelor“ (pSpusi mecanice!) care fac deliciul micilor vizitatori; toate acestea au

afir- matie... Intr-o incapere, avind dimensiunile unuiteren de fotbal, modelul cabinei cosmice „Apollo“ sedeplaseaza pe lagare ,,unse“ cu aer catre obiectuldestinat simularii operatiei de „rendez-vous“! Desigur,acest simulator implica corectitudine in simularea misca-rilor doar pentru cazul conditiilor de gravitateterestra, dar senzatia de a fi totusi in Cosmos eraasigurata prin proiectarea pe eerane imense a ceruluinocturn, cu miscarile stelelor, ale celorlalte astreetc.

Unui din cele mai valoroase echipamente a fostconstituit de simulatorul pentru coborirea pe Luna inconditiile de zbor liber;acest „fotoliu zburiUor111 realizat de divizia „Textron“ afirmei „Bell Aorosystems Co.“ din orasul Buffalo (statulNew York), dotat cu mol.or reactiv central cu jetuldirijat catre sol, reusea sa „ftrmlezo“ 5/6 din fort a deatractie terestra, reproducind (oarecum) astfel conditiileexistente pe Selena!... Pe picioarele acestei plat-1'ormo volante erau montate rachete-vernier aditionale(micro- rachete), capabile sa asigure exersarea demanevre similare color pe care urma sa le efectuezeModulul lunar pentru obtinerea unei aterizari corecte pesuprafata selenara.

Desigur, la dimensiunile cerute de amploareaprogramului, „simulatorul de misiune integrate11 urma saasigure corelarea si compactizarea tuturor etapelor,cuprinzind deci simulatoarele pentru cabina de comanda sicea selenara, dotate cu sisteme optice aferente simconjurate de incaperile destinate computerelor, in-clusiv celor doua uriase console de comanda. De remarcatca acest complex al simulatorului de misiune integrate nua servit doar echipajelor de astronauti, ci si echipelorde la sol, precum si celor conduse de directorii de zbor.

Simulatoarele, reducind riscul aventurii spatiale,permit „aducerea Cosmosului pe Pamint11 si obisnuireaviitorilor „oameni ai Cosmosului11 cu „secretele“ lui!

fost posibile datorita unor automate cu o perfects, sincronizare si excelenta fiabilitate.

De fapt, computerele ajuta orice misiune spatiala nunumai prin an Iren area echipajelor — activitatenemijlocita si, evident, de maxima importanta —, dar siprin pregatirea detaliilor misiunii care sint simulateprin programe de calculator; un exemplu ar fi concludent:stiut fiind faptul ca lipsa de combustibili in motoareleoricarui vector spatial si, mai ales, pentru motoareledestinate echiparii aparatelor spatiale pilotate, areconsecinte dezastruoase, iar excesul de asemeneapropergoli implica consumurile energetice numite „derisipa", se construiesc modele matematice ale parcurge-rii oricarei traiectorii, modele care sint reintroduse incalculator de sute si chiar mii de ori, modelindu-seevolutia pe traiectorie (din punct de vedere matematic).Se si spunea ca echipele de matematicieni siprogramatori condusi de John P. Mayer, seful sectiei deplanificare a misiunii Pamint-Luna de la Houston inperioada pregatirii zborului „Apollo 11“, „au zburat" desute de ori spre Luna, pe imaginarele traiectoriiparcurse cu ajutorul computerelor... In acest caz seutilizeaza asa-numitele programe de tip „Monte Carlo11,ele continind datele necesare pentru parcurgerea citorvamii de traiectorii matematic posibile a fi urmate petraseul de la Pamint 1ft, Luna"... de la cele mainefavorabile pina la cele optime...", deoarece numai prinanaliza acestor posibilitati, introduced cit mai multevariante pentru parametrii avuti in vedere, s-a pututalege traiectoria optima pentru asigurarea succesuluimisiunii!

Sa revenim la calculatoarele utilizate pentruecbipamentele cuprinse in acel gigant de 40 t, ma.lt de 9m, confectionat din metal vopsit Inlr-o semnificativaculoare maronie asemanatoare neprietenosului solselena,r, pe care in curind urmau sa-si lase amprenteleprimii selenauti, Armstrong si Aldrin, astronauti dinprogramul „ Apollo"... Conturat cu unghiuri straniipentru a aco- peri numeroasele camere TY, cele cinci tonede oglinzi si lentile, precum si sutele de „rack“-uricuprinzind cea mai fiabila electronica terestra, totula fost subordonat ideii de a se reproduce zgomotele siimaginile, manevrele si defectiunile misiunilor cuprinsein programul numit „Omul pe Luna"! In interiorul acestui„mon- stru“ al electronicii si ciberneticii moderne, era,amplasata o replica identica a interiorului cabinei„Apollo“, numita in termenii acestui program „Modulul decomanda", cuprinzind toate, dar absolut toate, aparatele,

comutatoarele, ecranele, comenzile si display-urile caredotau cabina de comanda a celei mai sofisticate navecosmice americane pe atunci...

In fiecare saptamina, zilnic, cite opt ore, membriiprogramului „Apollo“, echipajele principale, cit si celde rezerva, foloseau simulatorul, in timp ce instructoriimanevrau cele pa,tru computere care serveausimulatorul, repetind de nenumarate ori manevreleprimelor 2 minute de zbor. Asa au fost parcurse eta- pclede decolare, intrare succesiva in functiune a motoarelor,des- prinderile treptelor reactive si toate celelalte 39principale etape ale acestei complexe misiuni; deasemenea, au fost testate de mii de ori reflexelemembrilor echipajului fa,ta de situatiile nepreva- zutece a,r putea apare in fiecare etapa a misiunii, deoarececele patru calculatoare dispuneau de programe capabile saprovoace, bineinteles la comenzile instructorilor, nu maiputin de 1 700 de defectiuni! De remarcat ca in aceastaimpresionanta galerie de defectiuni si sau situatii-limita, erau incluse si defectiunile pe care cei de laCentrul de la Houston le provoeau — de la consolele lor —conducatorilor de zbor, recrutati, de obicei, dinastronautii cu multa experienta, clublati de specialistiide misiune...

De fapt, una din cele mai automate persoane in acestdomeniu, dr. Riley D. McCafferty, directorul pentrusimulatoare de laHouston afirma ca „...trcaba instructorilor era si de astudia astronautii din acel program, de a vedea undesint acestia bine pregatiti, unde sint «tari» si undenu, unde sint «slabi», pentru a stabili care dinprocedurile si metodologiile misiunii le sint aceesibilesi care nu...!“ lata, aici este un alt scop alsimulatoarelor si, mai ales, al dotarii acestora cucalculatoare din cele mai puternice, capabile sareproduca chiar si compatibilitati din c.adrul sistemului„oin-masina“ de care se amintise la un paragrafanterior...

Calculatoarele aferente „simulatorului de misiuneintegrata11, in cazul misiunii „Apolo“, spre exemplu, aupermis ca fiecare dintre astronautii si conducatorii dezbor (partial) sa petreaca circa 200 de ore saptaminal in„marele simulator (111 ultima parte a perioadei depregatire a zborului); aceste ore au fost parcurse atitla simulatoarele de la Houston, cit si la „Kennedy SpaceFlight Center11... Se are in vedere aici ansamblu! de

simulatoare, inclusiv acel imitator al modulul ui lunar,pe care specialists il numeau „fotoliul zburator11.

Astfel, echipajul a petrecut multe ore folosindcomputerul, ■care ii ajuta sa inteleaga si sa inveteplanul misiunii, asa-numitul ■calculator pentru controlsi navigatie, utilizind sistemele automate carereproduceau conditiile de vid si radiatie solara etc. depe solul selenar, experimentind senzatiileimponderabilitatii in acel avion-laborator, „KC-130Hercules11, pe care cei de la NASA il utilasera excelentin acest scop. De remarcat ca ultimele zile inainteazborului, echipajele fiecarei misiuni „Apol]o“, — inspecial pentru „Apollo-ll“ — si-au consacrat intreagaperioada de pregatire recapitularii instructiunilor dezbor si efectuind doar citeva verificari la simulatoarelecomputerizate.

In incheiere, apreciem ca ar fi indicat sa dam siopiniile unor ■cosmonauti, cele mai autorizate persoane111 acest domeniu; astfel, Dumitru Prunariu scria inlucra.rea: La 5 minute dupa Cosmos: „In perioada pregatiriizborului, echipajele cosmice impreuna cu personalul dedirijare efectueaza un ciclu de antrenamente in ■caresint incluse toate statiile de urmarire si mijloacele detrans- misiuni. Programul de zbor se executa in timp realsi nu odata sint simulate (ce user e de spus ori de scris acest cwlnt sicit de complicate sint lucrurile in acele momente, dar alt cuvint nu s-a gasit■inca!) situatiile neprevazute a caror aparitie esteposibila atit la bord, cit si pe reteaua atit decomplicata a dirijarii.11.

Privind rolul „oamenilor spatiului11 in imensa„masinarioa care >0 implica oricare zbor spatial cuechipaj, doresc sa citez opinia fraucezului PatrickBaudry (rezerva, lui Jean-Loup Chretien in zborul cornunsovieto-francez din 1982): „...Ma gindesc adesea daca nuar trebui sa avem sentimentul ca sintem niste angrenajeinevitabile, intr-o ampin „masinarie“ care adesea nedepaseste... Ca noi nu prea am conta fata de specialistiicare au construit ne,va, sau racheta si care sintadevarata „cheie“ a activitatilor... Dar lata cadescoperim ca toa.ta aceasta „masinarie“ treceobligatoriu prin noi, ca totul converge catre noi...Aceasta constatare ne pro- vone.ii mi linens sentiment-al responsabilitatii: nu ,avem dreptul sa I’imnepregatiti, sa lasam lucrurile sa treaca asa. Trebuie safim la inaltimea celor care sint ei insisi la valoareamaxima a capacitatilor lor, care sint cu adevarat

„mnri“...!“.

Un exemplu 1-a dat Jean-Loup: inlocuirea cosmonautului Malisev cu Djanibekov a implicat relua.rea antrenamentelor, in special la simulator, de la „zero“, ceea ce a condus la un efort neobisnuit pentru ceilalti membri ai echipajului; fiecare a primit aceasta in felul sau: Jean-Loup zimbind, ia,r Ivancenkov timid ca in fata camerelor de televiziune...

CAPITOLUL 5

A CTIVITA TEA PE ORBITA RAMlNE PROBLEMA Nr. If...

Una din probele care dau de glndit candidatilor la titlul de cosmonaut si care,de asemenea, este inclusa amplu In programul de antrenament al celor „alesi“,este testul la centrifuga; desi pe o durata de numai 3—5 minute o testare la 3g sauchiar 4g nu provoaca decit ceea~.ce se numeste „o experienta fantastical (!), probeleserioase de la Bretignij, din „Cetatea stelard“ sau de la Houston sint de naturd apune la grea incercare chiar pe pilotii aparatelor supersonice.Dar centrifuga are si alte scopuri, lot atit de stiintifice: preocupati de sporirea citmai mare a vitezei rotorului centrifugei, specialistii sovietici din orasul Gorki austabilit introducerea, atit a rotorului, cit si a se'lectorilor intr-o camera blindatavidata in prealabil si avind suspensie magnetica. Inventia, brevetata atit in S.U.A., citsi in R.F.G., nu a fost, evident, destinata antrendrii „oamenilor spatiuluili, ci pentrucercetatorii in biologie, care apreciaza ca pe aceasta cale pot efectua cercetaripentru urmarirea desfdsurdrii „intime“ a anumitor procese biologice.

(Buletin Novosti, 1984)IN INTERIORUL CABINET COSMICE

Unui dintre publicists de renume din Europa in abordareaaspectelor zborurilor spatiale, Georges Sourine, prezentindintr-una din lucrarile sale aspecte mult timp subestimate ale„aventurii cosmice", asemana interiorul unei cabine cosmice,mai precis voiajul la bordul acesteia, cu petrecerea uneiperioade de activitate intr-unul din modernele submarine aleepocii contemporane. De fapt, el parafraza cuvintele mediculuide la bordul fairnosului submarin nuclear „Nautilus“ care,revenind, in 1955, din voiajul efectuat in jurul lumii,declara ca viata la bord nu ar diferi esential de aceea dela bordul unei nave spatiale, deplasindu-se insa intr-un mediulichid!...

Izolat de restul lumii intr-un mediu inchis si fiindefectiv singura speranta in caz de pericol, echipajul unuisubmarin nuclear, ca si al unei nave spatiale, trebuie sa semultumeasca cu disponibilitatile mediului in care si-aconstruit microclimatul respectiv, precum si cu resurseledisponibile la bord, asa cum au fost ele imaginate si efectivorganizate de savantii si specialistii construc- tori...Desigur, o serie de diferente exista totusi: echipajul cabineispatiale trebuie sa tina seama de efectele imponderabilitatii,ale radiatiilor ionizate, de imperativul restringeriiformidable a spatiului disponibil si a surselor energetice,precum si de conditiile deosebite ale startului misiunii,total diferite in cele doua cazuri... Fara a mai vorbi caechipajul poate, de regula, aduceo astfel de nava avariata la suprafata apei, pai’curgindciteva mii de metri, cu totul altfel fiind conditiile pentrucosmonautii aflati la bordul unei cabine cosmice in deriva lamii de kilometri de suprafata planetei natale!

Sa ne reamintim ca primele zboruri de nave cosmice cu om labord au avut ca scop demonstrarea ca omul poate trai si lucrain Cosmos, activitatea desfasurindu-se dupa un scenariu incare conditiile pe etape emu de multe ori la limitele desuportabilitate pentru organismul uman. Daca si aici au fostnenumarate incer- titudini, tatonari si precautii, sa nereamintim, de asemenea, cite semne de intrebare au avut

specialists in cadrul programului de zboruri care aveau saasigure in final primii pasi ai terrienilor pe un alt astrudecit planeta natala... Zece ani si fonduri imense au trebuitpentru zborul omului pe Selena; atunci, cum vor evolualucrurile in cazul misiunilor mai indepartate, de exemplu spreuna din planetele vecine, fara a mai aminti de zborul sprealte sisteme solare?!...

Desigur, daca la inceputul „aventurii spatiale" nimeni nuputea pretinde confort unei cabine cosmice al carui singurscop era asigurarea vietii omului din ea, cu timpullocuibilitatea si apoi confortul in navele cosmice au devenitteme majore pentru constructors navelor spa.tiale. Daca MaximeFaget, proiectantul principal al cabinelor „Mercury“, ar fifost judecat acum pentru solutiile tehnice adoptate lastruetura si sistemele acestei cabine pentru un astronaut,pentru care a primit, ulterior unui din premiile cele mai rareale Academiei Internationale de Astronautica, este putinprobabil ca ar fi intrunit toate voturile juriului! Dar ineroica perioada de pregatire a zborurilor lui Gagarin siGlenn, conceptul de supravietuire prima in fata celui deconfort, atit pentru cei care erau responsabilii zborurilorspatiale cit, mai ales, pentru acei asupra carora planaresponsabilitatea reala a conceperii unor vehicule similareunor cabine din submarin, dar apte sa-i duca pe ocupanti peterifiantele magistrale ale Cosmosului!...

In fond, ce trebuia inteles prin termenul de locuibilitate?Este desigur, dificil sa se dea o definitie completa, dar incazul vehiculelor spatiale poate nu loate aspecteleconceptului global trebuie avute in vedere; in orice caz,componentele fizice, fiziologice, psihice si sociale trebuieavute in vedere atit in mod particular, cit si ininterdependenta lor. Este de presupus ca dintr-un bun inceputa aparut problema daca cel care va zbura in spatiu trebuie safie adaptat patrunderii in Cosmos folosind un sistemparticular' de situatii si conditii, sau locuinta cosmicatemporard sa fie astfel adaptata incit subiectul uman saregaseasca o ambianta compa- rabila cu cea familiara pe Terra!

Rezolvarea acestei probleme, cel putin la data actuala, nueste inca depasita; reproducerea la bordul unei cabine cosmicea tuturor conditiilor terestre este practic imposibila, dupacum dificultatile unui voiaj cosmic se fac (si se vor face siin continuare mult timp) simtite, chiar in cele mai modernenave sau laboratoare spatiale. Se poate vorbi, intr-un anumefel, ca naveta spatiala ar face exceptie; anume, este bine

cunoscut faptul ca toti cosmonautii, indiferent din ce taraprovin, cunosc la perfec^ie materialul pe care trebuie sa-1utilizeze, fie ca este vorba de nava. cosmica sau statiaorbitala pe care se vor gasi in inospitalierul spatiu cosmic.Pina nu de mult, chiar si NASA retinea pe pilotii sispecialistii sai de misiune intr-un fel de carantina depregatire, citeva luni sau chiar numai citeva saptaminiinainte de zbor. lata ca acum lucrurile s-au modificat, celputin in ce-i priveste pe pilotii navetei : acestia petrec lacosmodrom doar trei-patru zile (zbor de antrenament la bordulunui avion-laborator de tip „Gulfstream II“, sedinte tehniceprealabile zborului), iar dupa incheierea respective! misiuni,in chiar seara zilei aterizarii revin in familie, in cetateaspatiului de la Houston!...

Loeuibilitatea unei cabine spatiale apare, la modul cel maigeneral posibil, ca asigurare a unui echilibru intre om(echipaj), mediul construit artificial si sistemele de labord, bineinteles tinind seama de misiunea spatialarespective. Desigur, fiecare element trebuie luat inconsiderare, dar totodata se recomanda a nu se acorda unuiadintre acestia o prioritate generala sau o importantaexagerata, altfel se poate compromite irevocabil acel atit dedorit si recomandat echilibru general... Este, evident, osarcina delicata, dificila, ca urmare a stresurilor la careomul este supus pe orbita de prezenta continud a acelor factoriai spatiului, care nu numai ca nu-i sint familiari, dar chiaril afecteaza, limitele de toleranta nu sint aproape niciodatasimilare, iar criteriile variind de la subiect sau antrenor laalt subiect, respectiv la alt antrenor, apar deseori cadiscutabile.

Aceasta stare de lucruri poate fi explicate prin mai multecon- siderente, intre care si urmatoarele, evidentiate inlucrarile spe- cialistului francez J.F. Kubis, parte din elerealizate sub egida UNESCO si publicate inainte de coborireaomului pe Luna, precum si in lucrarile grupului de la NASAcondus de ILL. Loats:

— evitarea, in masura posibilulului, a orice fel deriscuri, ate- nuindu-se in acelasi timp efectele factorilorexterni defavorabili, in care se includ vidul, pericolulmicrometeoritic, radiatiile ionizante, starea deimponderabilitate (de fapt urmariie acesteia);

— pregatirea si furnizarea optima catre membriiechipajului spatial a tuturor celor necesare vietii si

activitatii la bordul vehiculului spatial respectiv (apa,alimente, lumina, oxigen etc.);

— eliminarea dejectiilor solide, lichide si gazoaserezultate din metabolismul uman (circa 400 substantechimice!), ca si anoxelor produse de aparatura de la bord;

— asigurarea conditiilor pentru echipajul spatial de a sede- plasa, de a lucra si de a se odihni, precum si de a avealegaturile normale cu Terra,’ cit mai aproape de optim pentrucazul unui periplu cosmic;;

— dotarea vehiculului spatial cu toata aparatura necesaraunor controale medicale de inalta specialitate, asigurateprin tele- metrie spatiala de la centre perfect dotate de pePamint;

— prevederea, inca din perioada conceptiei unui vehiculspatial, a conditiilor necesare in cazul cind echipaj ele vorfi formate din persoane de sexe diferite.

Se cunoaste — si a fost amintit in paginile anterioare —fenomenul de interactiune Intre cosmonauti si mediul in careacestia isi desfasoara activitatea; trebuie sa nu se omita caechipajul spatial efectueaza o serie de actiuni asupramediului din cabina spatiala, iar compatibilitateafiziologica si psihica dintre membrii unui echipaj cosmicprecum si modul cum influenteaza acestia, consider at i cagrup si nu individual, asupra conditiilor din cabina, sint sise pare ca ramln inca probleme perfectibile.

Din totdeauna, exigentele care au insotit alegerea si/saucon- ceperea sistemelor de asigurare a supravietuirii invehiculul spatial au fost insotite de „sabia lui Damocles11,cons tiluita de cerintele de reducere continua a greutatii;specialistii apreciaza ca, in ce priveste vectorii chimiciclasici, greutatea la start este reprezentanta in proportiede 90% de catre combustibili, sarcinii utile fiindu-irepartizate doar 4%! Spre exemplu, pentru ca cele aproximativ45 t ale complexului spatial „Apollo“ sa ajunga pe o orbitacircum- lunara, racheta „ Saturn-511 avea la start o greutatede 2 GOO t, din care aproape 2 700 erau combustibili! Deci,pentru a duce 1 kg „in Luna11 (!), se consumau circa 60 kg depropergoli26! *

Sa se fi imbunatatit aceste rapoarte in cazul naveteispatiale ? Sa facem din nou apel la citeva calcule simple:sarcina utila maxima luata de oricare din actualele navete

26 DacS se reface calculul, considertnd cele 16 t ale LEM-ului, atunciin loc de 60 kg trebuie considerate 170 kg propergoli pentru 1 kg pe Selena I

spatiale americane nu depaseste 30 t (pentru cazulorbitelor joase, sub 500 km altitudine); admitind capropergolii chimici (solizi si lichizi) reprezinta circa

800 t din cele 2 000 t ale ansamblului navetei la start,atunci pentru a transporta pe orbita 1 kg se consuma... tot60 kg de combustibili! In ce consta, atunci, economicitateanavetei? Desigur, in faptul ca majoritatea sistemelor siechipamenlelor, si in special constisitoarea electronica din„Orbiter“, se recupereaza si poate servi de 50—100 de ori laefectuarea de misiuni pe orbita. Aceasta este si explicatiapentru ce fiecare lansare de naveta spatiala costa circa 25milioane dolari (preturi 1981), iar un aparat orbital(Orbiter), avea inca in 1980 pretul impresionant de 500milioane dolari SUA ! Evident, asemenea calcule au importantalor, dar ele nu trebuie niciodata sa pi’imeze asuprasecuritatii si locuibilitatii aparatelor spatiale destinatezborului omului in Cosmos....

Printrc celelalte elemente care trebuie luate inconsideratie, un loc important este detinut de factoruldenumit consum de energie si caldura degajata de aparaturade la bordul vehiculului spatial, in timpul functionarii;sursele energetice ambarcate sint totdeauna limitate, astfelincit doar o parte din energia livrata poate fi destinataechipamentelor de supravietuire, a caror fiabilitate trebuiesa corespundadurateitot mai mari a efectuarii zborului, Caurmare, sistemele sint totdeauna dublate si chiar triplate,consumurile energetice cresc, mai ales daca se adaugadispozitivele cibernetice, calculatoarele de proces sicalculatoarele de control si interconditionare, precum si,evident, aparatura stiintifica, de navigatie si control aparametrilor zborului etc. Si sa nu se omita faptul ca„fiecare nava cosmica se comporta oarecum diferit fata dealtele din aceeasi serie. In cosmonautica nu pot exista douazboruri la fel....“ (D. Prunariu). Desigur, cunoscutul nostrucosmonaut avea aici in vedere si complexitatile problemei carepre- vede asigurarea supravietuirii in Cosmos, precum siconfortul necesar membrilor unui echipaj spatial. Oricum arfi, unui din criteriile fundamentale este constituit dedurata misiunii spatiale; specialistii disting trei categoriide misiuni spatiale: de durata scurta, medie si lunga. Inprima categorie sint introduse, de regula, zborurile care nudepasesc 8—10 zile pe orbita; pina la 2—3 luni pe orbita (sub90 de zile) se considera ca misiunea este de durata medie;misiunile de lunga durata depasesc SO de zile.

Inca de la inceputul zborurilor in cabine pilotate, s-auavut in vedere cerintele normale si zilnice ale unui „om alspatiului11: un cosmonaut cu greutatea de 70 kg (neechipat),utilizeaza zilnic, pentru a-si mentine conditia fizica, 2,2 kgapa, 0,8 kg oxigen, 0,750 kg de alimente, din care sub 300 gprotide si lipide, restul fiind format din glucide; la acestecantitati se adauga cel putin 2 kg de apa pentru cerinteigienice, tottd corespunzind la asa-numita „ratie spatialazilnica“ de aproape 6 kg. Desigur, pentru cazul misiunilorscurte, stocarea acestor „ratii“ nu pune probleme deosebite,dar in cazul misiunilor lungi, sa zicem de 200 de zile, pentruun echipaj format din doi cosmonauti, se constata ca se ajungela greutatea de 2 400 kg! Daca umanitatea s-a limitat lazboruri circumterestre de acest ordin de marime, sau dezboruri circumlunare (cu sau fara aterizare pe Selena) de celmult 14 zile (echipaj de trei cosmonauti), aceasta constituiedoar inceputul!

Pentru misiuni indelungate — a nu se uita ca pentruonorarea biletului „dus-intors“ spre Marte sau Venus, trebuieluate provizii corespunzatoare unei calatorii spatiale de doiani (!) — trebuie gSsite alte solutii decit transformareacabinelor spatiale in... va- goane de marfa... Specialistiisovietici a.u folosit o solutie originals, dar relativcostisitoare, pina la un punct: trimiterea de rachete-caraus de tip „Progress“, apte sa aduca pe statia „Saliut“provizii, rezerve de carburanti pentru motoare etc. si saasigure indepartarea deseurilor rezultate din perioadaprecedents cuplSrii, ca urmare a activitatii umane la bord sichiar a functionarii unor aparate. Am afirmat ca acest sistemeste costisitor pina la o anu- mitS etapa, deoarece oclata curecupera,rea automata a capsulei de reintoarcere pe sol anavelor „Progress“ (sau a unor variante de sateliti automatidin seria „Cosmos“), cheltuielile implicate de aceasta metodas-au referit la lansare si atit la racheta purtatoare, cit siia cabina in ansamblu a vehiculului-cSraus, unde automatica(si electronica) aferenta cuplarii/decuplSrii pe orbita sintscumpe.

La rlndul lor, amerieanii au gasit si ei o solutie, esteadevarat extrem de sofisticatS si foarte costisitoare pinala punerea la punct a sistemului: naveta spatiala. Cei peste14 miliarde de dolari in- vestiti in acest program — dealtfel singund care a mentinut NASA la nivelul necesar in

perioada de dupS ,.boom“-ul reprezentat de programul „Apollo“se recuperea,za foarte meet; dovada este si acceptarea decStre „tutorele“ navetei (NASA) a propunerii de a inchiriaacest modern sistem. de transport spatial in Scopuri mili-tare... Evident, precedente au fost destule in Sta,teleUnite, dar comunitatea stiintifica mondiala se obisnuise,intr-un anume fel, de a identifica naveta spatiala cuviitorul cercetarii sistematice a Cosmosului cStre anul 2000,in scopuri exclusiv pasnice...

Oricum, este evident pentru oricine cS ambele solutii nupot fi operative in cazul unor expeditii spatiale la distantemari de planeta nataJS: au fost imaginate (si s-a scrisfoarte mult despre aceasta) metode fizice si chimice deregenerate a atmosferei etc.in cabina spatiala. Un prim si major inconvenient: acestesisteme sint foarte complicate, au o fiabilitate scazuta si,in plus, necesita un consum energetic uneori chiar prohibitiv.Oricum, procedeele aferente, desi costisitoare, grele si cudezavantajele amintite, devin interesante de indata cegreutatea lor (inclusiv sursele energetice aferente)demonstreaza valori inferioare rezervelor ce se impun a filuate la bord. Se pare ca cele mai grele sint sistemele derege- nerare a aerului, respectiv de furnizare a oxigenului,pornind de la bioxidul de carbon si apa provenite dinmetabolismul uman la bord; oricum, se adauga si dificultatiletehnice care deja au fost evidentiate de majoritateacercetatorilor.

0 sarcina mult usurata priveste recuperarea apei; in afarasistemelor cu condensatoare, avind schimbatoare de caldura cusursa rece sau cu absorbtie, destinate recuperarii apei dinvaporii de apa si/sau transpiratia umana, au fost realizate sitestate procedee de obtinere a apei din urina, folosinddistilare, liofilizare, electro- osmoza, filtrare prinschimbatoare de ioni etc.

Crearea unui sistem integral de recuperare, folosindmetode fizice si chimice, in afara necesitatii unorlaboratoare chimice de amploare si cu cerinte energetice carein nici un caz nu pot fi asigurate in spatiu, constituie osarcina care depaseste in prezent posibilitatile savantilor depe Terra; ca urmare cercetatorii si-au indrepta.t atentia spresistemele de regenerare biologica, acestea reproducind lascara redusa ciclul ecologic existent pe sol si care, folosindca sursa Soarele, asigura viata terestra...

In aceasta conceptie, la bordul unui vehicul spatial dotat

cu sistem ecologic inchis ar urma sa se afle doar echipajuluman si sistemul fotosintetic, de exemplu reprezentat de ocultura de alge, cum ar fi renumita chlorela, care fixeazadioxidul de carbon, furnizeaza oxigen si, in plus, este bogatain substante nutritive; mai mult, aceste alge se hranesc cudejectiile organismului uman... Desigur, omul are nevoie si deproteine de origine animala (ori de alta provenienta); caurmare, in ciclu trebuie introdus inca un element, darsprijinitorii regenerarii biologice nu se „impiedica“ dincauza acestui detaliu... Cu atit mai mult cu cit ultimele rea-lizari in domeniul experientelor de biologie spatiala aupermis obtinerea unui adevarat succes: la bordul statieispatiale stiintifice „Saliut 7“ intr-o camera ermetizata,cosmonautii A. Bere- zovoi si Y. Lebedev au semanat o planta,arabidopsis, al carei ciclu de dezvoltare este de numai 30 dezile. La 2 august 1982 planta a inflorit, iar apoi a rodit,obtinindu-se astfel prina recolta cosmica: 200 de seminte!

Experientele de studiere a influentei zborului spatialasupra planetelor au inceput de mad multi ani; in UniuneaSovietica aceste experiente au inceput din 1960, iar in SUA,odata cu lansarea satelitului de cercetari biologice„Biosatellite 1“. De atunci a fost acumulat un bogat volum decunostinte stiintifice, dar au fost intimpinate si o serie degreutati. Astfel, s-a demonstrat ca o serie de plante, pornindde la alge si terminind cu griul sau mazarea, pot creste si inconditiile imponderabilitatii, dar de-a lungul mai multorexperiente succesive nu s-a putut obtine ca plantelesuperioare sa infloreasca si sa dea rod la bordul aparatelorspatiale. Experientele au fost continuate pina la amintitulsucces—evident si dupa acesta —ceea ce a infirmat opinia ca arfi imposibil ca plantele sa se poata dezvolta integral inimponderabilitate, pe tot ciclul lor de evolutie, de lasaminta la... seminte!

TOTUL PENTRU SECURITATEA SI CONFORTULECHIPAJULUI

Ati intrat, vreodata, intr-o cabina cosmica? Dar nu asa, inusoara imbracaminte de strada, ci imbracat intr-un adevaratsca- fandru spatial, cu casca si chiar cu... „botoseii“ care

se incalta peste botinele destinate scafandrului, pentru a leproteja!... Mai intii sint scosi „botoseii“, apoi se introducprin mica deschidere practicata in peretii cabinei cosmice,mai intii picioarele, unui cite unui, apoi se introduce lentsi corpul, cu atentie, pentru ca scafandrul sa nu se zgirie deperetii cabinei. Este introdus, in final, capul, protejat decasca scafandrului. Se coboara cele citeva trepte destinatepatrunderii in compartimentul orbital, cu multa atentie,pentru ca sa nu se loveasca aparatele si numeroasele butoaneam- plasate pe peretii cabinelor cosmice. In cazul treceriiintr-un alt compartiment, atunci trebuie luate citeva masuride precautie pentru ca, in dreptul umerilor, imbracaminteaspatiala sa nu se zgiriie de pereti sau de colturileaparaturii, in timp ce se ocupa fotoliul destinat fiecaruicosmonaut. Atentie la tabloul de bord, care, de multe ori,este plasat la nivelul genunchilori Acesta este cazulmajoritatii cabinelor cosmice si, desi a fost descrisarezumativ patrunderea intr-o cabina a navelor „Soiuz“,situatia este la fel, cu spatiul foarte restrins, la toatenavele spatiale, chiar cele din a trek generate („Apollo",„Soiuz T“). Bineinteles, altul este spatiu] disponibil Inlaboratoarele cosmice, cum ar fi „Saliut“, „Sky- lab“ sau„Spacekb“, iar in ce priveste naveta spatiala, aici lucru-rile se petrec oarecum la fel cu postul de pilotaj al mariloravioane comerciale actuale!...

Deci, se poate spune ca trebuie inceput cu importantulfactor al volumului acordat cabinelor spatiale, deoarecenumeroase as- ])ecLe depind de acest factor: cu cit volumulcabinelor va fi mai mare, cu atit va fi mai usor de a seorganiza conditii normals de existent! echipajului de la carese va putea sconta maximum de eficienta pe orbita.

Desigur, exista si reversul medaliei: volume prea mari,aferente unui confort deosebit, vor implica greutatiprohibitive; dar, in orice caz, pilotii cabinelor „Mercury“ si„Vostok“ nu au avut prea mult spatiu la dispozitie. Foartedificila pozitia pilotiior americani, cu un grad prea mare deimobilitate, in timp ce cosmonautii din „Vostok“ se puteaulungi in pozitie orizontala si dispuneau si de 20—25 cmdeasupra capului... Desigur, totul deriva de la pu- tereadisponibila a rachetelor „Atle,s“, respectiv „Vostok“, de caredepindea greutatea utila ce putea, fi plasata pe o orbitajoasa. De aici a proven/it deosebirea fundamentals. dintremicroclimatul celor doua cabine: in timp ce specialistssovietici au putut gasi, in cele peste 4 700 kg ale cabinei

„Vostok“ loc pentru sistemul de alimentare a cabinei cuamestec gazos similar celui de pe pla- n.eta natala,americanii au putut instala doar un sistem de furnizare aoxigenului pur sub o presiune redusa. Mai mult, pentru a puteaorganiza o presiune normala in cabina cosmica, trebuia caperetii acesteia sa fie suficient de rezistenti pentrudiferenta de presiune fata de exterior!

Se poate afirma ea, odata cu construirea cabinelor de tip„Gemini", savantii americani au obtinut un „cistig“ in volumde circa 50%, dar sa nu se uite ca acum sint doi astronauti ino asemenea cabina, deci situatia nu a fost deloc imbunatatitadin punctde vedere al volumului oferit fiecarui membru al echipajuluiDesigur, cabinele de tip „Voshod“ erau mai mari decit cele detip „Yostok“; dar, de asemenea, trebuie sublinkt, ca acesteaau dispus fie de trei locuri, fie de o ecluza pentru iesireaunuia din membrii echipajului (acum format numai din doicosmonauti, nemaifiind loc pentru al treilea!), in afaraperetilor protectori ai cabinei cosmice !

Cu ocazia primelor zboruri, cosmonautii au acuzatexistenta prea multor obiecte nefixate de peretii cabinelor,care i-au deran- jat plutind prin cabina si pentru aranjareacarora au pierdut prea mult timp; uneori ei chiar le-auaruncat in spatiul liber!

Un progres considerabil a fost facut o data cu concepereasi folosirea cabinelor „Soiuz“ (primul zbor, 1967): cele douacompar- timente locuibile, cu un volum total disponibil decirca 9 m8 (postal do pi lota j si compartimentul de lucru) auasigurat in continuant conditii pentru odihna lejerS, culturafizica, somn odihni- tor si o buna ventilatie a cabinei. Nicila cabinele „Apollo“ astronautii americani nu au dispus do unasemenea „lux spat,ial“ (!) deoarece, desi avind putin peste2 m3 pentru fiecare membru al echipajului, forma conicS acabinei nu permitea decit ridicarea pe rind, a cite unuimembru al echipajului din fotoliu, iar odihna se faceaoarecum la intimplare, fiecare astronaut gasinclu-si „unlocsor“ printre aparatele care aglomerau habitaclul27...

Cele trei cusete din cabinele cosmice de tip „Soiuz T“asigurau instalarea, cam greoaie, este'drept, dar totusiconfortabila, a celor trei membri ai echipajului imbracati inscafandru spatial. Intre capetele ascunse de castilescafandrelor se afla carenajele capi- tonate, continind

27 V. Dic{ionar Politehnic, Edit. Tehnicft, Bucure^ti, 1967, p. 420.

parasutele, principals si de rezervS, pentru fiecare cuseta,deci pentru fiecare membru al echipajului. Aceste carenajeincurca vederea laterals; doi dintre cosmonauti, printre caresi comandantul misiunii, dispun de hublouri cu diametrul de20—25 cm. de-asupra capului.

Cel mai bine... dotat este inginerul de bord: el dispunede un tablou de bord. vast, pe care sint plasate citeva zecide aparate si butoane cu iluminare continua sau intermitentS,demonstrind in succesiunea iluminarii lor, consumareadiferitelor faze de veri- ficSri la sol, precum siparcurgerea diferitelor etape ale zborului; un panou aproapeidentic este situat si in fata locului simetric fata defotoliul comandantului de zbor. Sub panoul de semnali- zSrise afiS situata o claviatura de selectionare (impreuna cu oalta claviaturS dispusS vertical) a combinatiilor deinformatii dorite. Tot la dispozitia inginerului de bord seaflS inca douS panouri lu- m in ale in verde, pe care pot fi„citit,e“ situatiile functionale ale tuturor sistemelor de labordul cabinei cosmice. In partea dreaptS a celor douSpanouri cu culoare verde se afla claviatura calculato- ruluide bord, botezat „pescSrusul“. Acest „personaj“ este foarteapreciat, deoarece toate comenzile si informatiile „trec“prin el, claviatura sa fiind astfel amplasata incit atitinginerul de bord, cit si comandantul il pot folosi si ii potaplica codul ce-1 pune in alerta! „Pescarusul“ efectueazacalculul parametrilor de deplasare si asigura comandaautomata a navei in regimuri optime cu consum minim decombustibil, autocontrolul cu trecerea automata, in caz denecesitate, pe programele si mijloaeele de rezerva (avarie)furnizarea informatiilor echipajului pe afisajul de bord,ceea ce asigura o inalta precizie, siguranta si o ampla gamade pilotare a navei in zbor orbital sau /si pe perioada derevenire la sol.

Sub claviatura ,,Pescarusului“ este situata, protejata deun capac rabatabil, claviatura destinata ordinelor principalecu care se comanda punerea in functiune a fazelor de zborprogra- mate anterior. De remarcat ca prin apasareaclaviaturii corespunzatoare, se dau „ordine“ care nu maipot fi ulterior anulate (!); un exemplu: bransarea comenziipentru derularea procedurilor aferente revenirii la sol inconditii de urgenta! Unica sursa de informatii vizuale seafla plasata in fata comandantului echipajului: ecranulcatodic al calculatorului de bord; in dreapta acestuia segasesc trei panouri de semnalizare dispuse vertical si care

pot fi vazute de fiecare din membrii echipajului: celsuperior este rosu si aprinderea lui semnifica „alarma“ (!);cel central este oranj, iar cel de jos este albastru. Maijos, Intre genunchii comandantului se afla „vizorul“, un felde ecran circular care, folosind un sistem de lentile similarcelor de la un periscop, asigura comandantului vedereadirecta, gratie unui sistem de televiziune cu camera de luatvederi in exteriorul cabinei, pentru pilotarea in timpulfazei finale a cuplarii cu statia „Saliut“!...

Comenzile manuale pentru pilotaj sint plasate deasupra ge-nunchilor comandantului misiunii; ele constau din doua manetemodelate astfel incit sa poata fi bine prinse Intr-o minaprevazuta cu o manuse cu trei degete. Cea din dreaptareprezinza comanda pentru atitudine: Impinsa in fata asiguracoborirea cabinei, respectiv a virfului cabinei, altitudineanefiind modificata; impinsa spre in jos va asigura ridicareavirfului cabinei si asa mai departe, putind asigurapozitionajea navei „Soiuz“ cu mare precizie, iar aceasta estenecesara pentru a putea manevra prin aprinderea motorului depropulsie in Cosmos. De fapt, acest motor este comandat prinmaneta din stinga postului de comanda al cabinei, asa-numitacomanda de translatie. Asa cum indie a si numele sau, aceastacomanda asigura punerea in functiune a motoarelor racheta, alcarui rezultat este indreptarea navei cosmice In directiaindicata prin pozitionarea comenzii necesare.Mai exista unagregat important si anume cel numit „ Globus“: este, de fapt,un glob terestru cu diametrul de 20 cm, introdus intr-un felde vitrina sferica acoperita cu sticla incasabila, carepermite pozitionarea zonei deasupra careia evolueaza cabinaspatiala, precum si pentru stabiiirea zonelor de tranzitie dela zi la noapte Un vederea precizarii punctului de pornire altraiectoriei de revenire pe sol in conditii de urgenta. Totacest „Globus“ asigura vizualizarea, printr-o singuraaruncatura de ochi, a regiunilor de radiovizibiiitateterestre. Existenta unor regiuni in care nu pot fi contacteradio cu solul a fost proprie si zborurilor navetei spatialepina nu a fost pozitionat pe o orbita geostationara satelitulTDRS.28

0 problema deosebita a constituit-o asigurarea unuimicrocli- mat corespunzator in interiorul cabinei spatiale; sestie ca mentinerea unei atmosfere din oxigen pur, lapresiuni scazute, in interiorul cabinei „Apollo“, a dus laizbucnirea, in ianuarie 1967, a unui violent incendiu, incadrul unei repetitii generale anterioare misiunii prevazutepentru luna februarie a aceluiasi an. in aceasta tragedie si-au pierdut vietile astronautii americani Virgil Grissom,Edward White si Roger Chaffee. Un incident similar, pe- trecutintr-un laborator de la centrul de cercetari spatiale Brooks,a provocat, citeva luni mai tirziu, decesul a doi tinerispecialisti. Desi au fost luate toate masurile impuse desituatie si recomandate de comisia de ancheta instituita dupa

28 Tracking and Data Relay Satellite — satelit releu pentru dirijare §i pentru transmiterea datelor.

aceste evenimente tragice, inclusiv folosirea oxigenului doarpe orbita, cele 3 000 de file ale documentului final redactatde 1 500 de experti, au demonstrat citeva sute de defectiunisi neglijente de care s-a facut vinovata firma care aconstruit capsula „Apollo“... Modificarile, care au costat inansamblu 100 milioane de dolari, au asigurat derularea insecuritate, din acest punct de vedere, al programului „Omul peLuna“. La constructia laboratorului „Skylab“ specialistii ame-ricani au recurs la o solutie mult mai sigura: folosirea unuiames- tec respiratoriu format din oxigen si. azot, primul la opresiune partiala de 0,25 atm, iar al doilea la presiunea de0,09 atm.

Inca de la primele zboruri, specialistii sovietici auutilizat o metoda chimica de regenerare a atmosferei navelorlor cosmice, folosind in acest scop superoxidul de potasiu, inamestec cu absorb anti suplimentari de bioxid de carbon,formati din hidroxid de litiu si carbune activ; de fapt, chiarspecialistii sovietici au subliniat ca nu exista o ..atmosfera ideala11 pentru mioroclimatul In cabina cosmica,climat care sa corespunda tuturor categoriilor de misiunispatiale si sa raspunda cerintelor de securitate. Ei aupreconizat utilizarea unei atmosfere „terestre“ pe parcursuleta- pelor de lansare, zbor propulsat si revenire la sol,inltalarea de oxigen la presiuni scazute fiind recomandatadoar in ajunul iesirilor din cabina cosmica; pe parcursulzborurilor indelungate, se considera indicat sa se inhaleze unamestec format din oxigen si un gaz neutru, ansamblul avind opresiune cuprinsa intre 380 si 510 mm/col. Hg.

Desigur, un astfel de sistem, capabil sa varieze nu numaipre- siunea mediului in cabina cosmica, dar si compozitiaacesteia, ar conduce la complicatii tehnice si greutati poatechiar prohibitive; exista si opinia ca la statiile orbitaleformate din mai multe compartimente se pot diferentiaatmosferele acestor compartimente, in raport de destinatiafiecaruia, evident cu conditia existentei unor solutii tehnicecapabile sa raspunda acestor deziderate (camere etanse,ecluze ermetizate etc.).

Sa exemplificam cu conditiile asigurate in laboratorulspatial american „Skylab“; controlul microatmosferei din acestmare laborator spatial a fost asigurat, pe durata activizariilui datorita prezentei celor trei echipaje succesive, de catreun sistem deschis de asigurare a vietii in ca,re materialeleconsumabile si dejec- tiile nu au fost reutilizate. Inainte desosirea fiecarui echipaj, laboratorul era presurizat la o

valoare de 34 000 N/m2 (0, 45 ata sau 20 psi), folosind unamestec de azot si oxigen (26% + 74%, respectiv), Acestamestec, la presiunea respectiva, asigura fiecaru membru alechipajului aceeasi cantitate de oxigen care o folosea inconditii normale de presiune pe Terra, controlul presiunii,compozitiei si temperaturii acestei microatmosfere, fiindasigurate de aparate si termorezervoare instalate in asa-numitul „Airlock Module11 (AM).

Umiditatea relativa era mentinuta pina la o concentratie de26% la temperatura maxima de 30° C, iar cea a dioxidului decarbon, pina la o presiune maxima de 700 N/m2 (7 mjlibari), intimp ce temperatura ambianta este controlata intre 13° C si32°C. Avind in vedere cerintele de durata ale misiunii, numaruluimembrilor echipajului pe timpul cit laboratorul a fostprevazut sa lucreze in regim activ, la bordul acestuia au fostdepozitate (aduse periodic) urmatoarele cantitati de substantenecesare vietii si activitatii astronautilor: 2 700 kg apa,760 kg alimente, 2 240 kg de oxigen, 600 kg azot.

De remarcat ca a fost luat in considerare si nivelul dezgomot produs de aparatele din interiorul laboratorului;a.cesta a fost prevazut sa nu depaseasca 72,5 decibeli, carese aprecia normal pentru desfasurarea muncii de birou sau delaborator stiintific! Purificarea atmosferei cu ajutorulfiltrelor cu carbune activ si a condensoarelor de umiditate;protectia fata de incalzirea suplimentara de la Soare printermoprotejare cu invelisuri speciale; protejareainstrumentatiei fata de efectele corozive ale conden- surilorpe perioadele cu diferente mari de temperatura in interio-rul compartimentelor statiei, s-a asigurat prin schimbatoarede caldura, iar echipamentele care degajau caldura au fostprevazute cu Burse speciale de caldura si termoregulatoareautomate; un sistem de radiatoare exterioare sta.tiei aupermis degajarea exce- Sului de caldura in mediulinconjurator...

0 data cu analiza oricarui sistem de asigurare amicroclimatului intr-un vehicul spatial locuit, trebuie avutein vedere corelarile cu acceleratiile, vibratiile,varia.tiile de parametri ai mediului mentinut artificial,precum si cu activitatea motrice a membrilor echipajului,chiar cu comportamentul acestora!

De la primele zboruri spatiale cu eehipaj uman, problemaalimentatiei s-a dovedit a fi una din cele mai dificile,comportind extrem de multe necunoscute. De fapt, care ar fi

necesitatile energetice ale unui calator spatial?Estimarile au variat initial intre1 400 si 3 000 kcal/zi, unii specialisti (Adams) apreciindcerinte mai reduse in Cosmos, spre deosebire de ajtii(Calloway; specialistii sovietici), care consideraunecesitati catre limita superioara sau care in nici un caz sanu coboare sub 2 500 kcal/zi. Ca urmare, in primele zboruriale cabinelor „Gemini“ au fost „reparti- zate“ cite 2 500kcal/zi pentru fiecare astronaut, „ratia“ scazind in primelezboruri „Apollo“ la 2 100 kcal/zi si atingind apoi („Apollo12“) 2 350 kcal/zi.

Aspectul calitativ, de continut si consistenta, a avutdintot- deauna un roi primordial in alimentatiacosmonautilor, mentinerea unui echilibru intre protide,glucide si lipide fiind de nelnlocuit, de altfel ca sistabiiirea gradului de asimilare a alimentelor, pentru a seevita stocurile, deteriorarile si, mai ales, deseurile... Maimult, din punct de vedere psihologie s-a dovedit la fel deimportant sa se asigure alimentelor savoarea lor naturala,stiut fiind ca folosirea de alimente placute la gustcontribuie la existenta unui tonus m.oral apt sa contribuiela suportarea mai usoara a dificultatilor zborurilor cosmice.

TExistenta conditiilor de imponderabilitate a impus luareade precautii pentru a se evita raspindirile de farimaturi sipicaturi ■de lichide in atmosfera cabinelor cosmice; acesteprecautii au condus — in cazul primelor zboruri aleoamenilor spatiului — la folosirea de alimente liofiliza,tesi apoi introduse in tuburi sub forma unor creme, sau incasete mai intii invelite in pelicule din po- limeri, iarapoi in invelisuri... comestibile! Studiile si experien- teleefectuate in S.U.A. si U.R.S.S. au aratat ca folosirea dealimente liofilizate (racire in vid) nu provoaca nici un felde inconveniente, chiar daca alimentul se mentine timprelativ indelungat; experiente efectuate la, sol, pe durataa, 56 de zile, au confirma,t acest lucru, ele fiind apoireluate pe orbita, cu ocazia mai multor zboruri spatiale cuechipaj uman. Astfel, echipajele „Apollo“ au utilizat mereuproduse alimentare liofilizate: piureuri (de cartofi si deciuperci), carne (de vita sau de pui), fructe... Ratiazilnica a unui om poate ajunge astfel la 520 g si sa nu ocupedecit un volum de 1,8 1! Aceasta solutie va fi, probabil,optima atunci cind sistemele de reciclare a apei la bordulunei nave spatiale va fi perfect pus la punct.

Principalul avantaj al alimentelor deshidratate este ca

ele se preteaza la o conservare indelungata si nu au greutatisi volume prohibitive, iar defectul principal, al lipsei desavoare si gust, ar putea fi oarecum remedial in prezentaunei cantitati suficiente de apa pentru preparari locale.Unii cosmonauti nu prea apreciaza alimente]e deshidratate,iar adaugarea de apa provenita ca element secundar de lapilele de combustie, 1-a determinat pe astronautul WalterSchirra („Apollo 7“) sa afirme ca totul mi- roase puternic aclor!...“ Fara a mai adauga ca, pentru a fi folo- -sita caadjuvant la alimentele deshidratate, „apa spatiala" arenevoie de a fi incalzita la cel putin 68° C, ceea ce provoacao evi- • denta cerinta suplimentara de energie consumata inacest scop.

data cu zborurile „Apollo-12“ si „Apollo 13“, precum si in-cazul misiunilor „Soiuz 4“ si „Soiuz 5“, organizatorii aupreva- zut folosirea, in meniuurile cosmonautilor, desandvisuri si fructe proaspete. Situatia s-a a,melioratputernic o data cu misiunile .„Skyla.b“, echipajelebeneficiind de adevarate „bucatarii cosmice“ organizate cutot ceea ce este necesar, la bordul marelui laboratororbital; de fapt a fost conceput si instalat un subsistempentru prepararea alimentelor, apt sa permita stocarea,prepa,rarea si consumul de alimente zilnic, pentru un echipajformat din trei cosmonauti, la o durata maxima a zborului depina la 150 zile. -Erau incluse frigidere, o „bucatariespatiala" cu sistem de incalzire a alimentelor si toateustensilele absolut necesare acestor activitati. Ce deosebirefata de primele zboruri si chiar de unele in perioadapregatirii aventurii lunare! Abia echipajul „Apollo 8“,condus de Frank Borman, a avut o surpriza in timp ceefectua,. la 25 decembrie 1968, acel urias opt cosmic ceinconjura Lunar ratiile, din acea zi, contineau prajituriproaspete si sucuri din fructe, evident absorbite cu ajutorultuburilor din casete etanse. Au putut fi serviteastronautilor de pe „Skylab“ tot felul de sucuri din fructeproaspete, bauturi intaritoare din ciocolata sau cacao,precum si alimente calde, care erau accesibile concomitenttuturor membrilor echipajului, reuniti la o masa ergonomicatriunghiu- lara, prevazuta cu ustensilele obisnuito pentruservit si surse de apa calda (utilizata pentru „refacerea“alimentelor deshidratateu si de apa potabila. Fiecare membrual echipajului a dispus de o sursa proprie de Incalzire aalimentelor liofilizate, inclusiv adaugarea de apa calda,platformele fiind prevazute cu magnetism remanent pentruretinerea ustensilelor (furculita, lingurita, lingura,cutit) si cu o incinta destinata curatirii/desinfectarii lorsi a platourilor in care erau preparate alimentele...

Cu ocazia zborurilor din laboratorul „Skylab“, dar si cuocazia altor misiuni cu echipaj uman, au fost experimentatemai multe meniuuri si, mai ales, regimuri de alimentatie side servire a mesei zilnice. Cu aceste ocazii s-a pututstabili ca este mult mai bine sa se serveasca zilnic 5^6mese, pentru ca alimentele sa ramina un timp cit mai redus instomac, avind in vedere conditiile imponderabilitatii si aunor eforturi fizice totusi mult, mai mici decit in conditiinormale de lucru, pe planeta natala...

Eliminarea, la bordul navei spatiale, a deseurilor si a

altor im- puritati de tot felul, este o necesitate absoluta;de altfel, asupra. acestui aspect am mai revenit in cursulacestei lucrari, cind am dat unele informatii privindasigurarea puritatii microatmosferei cabinei cosmice. Intr-unmediu inchis si foarte restrins, chiar acei poluanti care, deregula, sint neglijati, rise a sa se acumuleze si sa provoaceintoxicatii pentru ocupantii compartimentului, totul fiindmult accentuat atunci cind este vorba de o cabina cosmica,.de lipsa curentilor convectivi. Printre gazele evacuate deorganis- mele umajie trebuie remarcata prezenta hidrogenuluisi a meta,- nului care, fara a mai vorbi de proprietatiletoxice ale ultimului,. constituie adjuvanti periculosi. incresterea pericolului de incendiu la bord!

De regula, organismul uman elimina circa 400 de substanteor- ganice si anorganice, apartinind la peste 22 de gruparichimice diferite; metodele chimice moderne de analiza permitdescoperirea a 149 de substanto diverse in saliva (!), 217 insudoare, peste 200 In deseurile solide si peste 150 inurine... Recoltarea si stocarea deseui ilor umane a pustotdeauna probleme grele, dar a fost re- zolvatS pe deplin;in cazul laboratorului spatial „Skylab“, spre exemplu,fiecare eliminare de urinS a fost inclusS intr-o punga deplastic, congelata si apoi adusS pe Terra pentru analize.Acelasi lucru, cu unele complicatii in plus, a fost efectuatsi pentru dejec,- tiile umane solide, continutul zilnic aldeseurilor pentru fiecare astronaut in parte fiind perfectcintSrit si containerizat, in vederea analizelor detaliatecare urmau a fi efectuate ulterior in laboratoa- releterestre... Un sistem de ventilatie coordonat a asiguratelimi- marea mirosurilor neplacute si purificarea antiseptieaaatmosferei compartimentelor laboratorului spatial. 0mentiune: deseurile umane, de la un anumit moment au fostdoar cintarite, iar continutul integral ars intr-un cuptorelectric special destinat, cenusa fiind recuperata si apoiadusa pe Terra!

Cu ocazia zborului spatial „Apollo 9“, premergatorsuccesului repurtat prin aselenizarea echipajului de pe„Apollo 11“ (iulie 1969), echipajul condus de James McDivitta transportat in Modulul lunar toate deseurile colectate intimpul zborului si dupa abandonarea pe orbita a Modulului,acesta a devenit primul „cos de gunoi spatial"!...

lata cum este descrisS toaleta de dimineata efectuata defran- cezul Jean-Loup Chretien in interiorul st-atieiorbitale „Saliut“ cu ocazia zborului comun sovieto-francez

din anul 1982...Sculat de trosniturile structurii statiei,care se dilata si apoi se contracts, sub influenta radiatieisolare, intrind si iesind din zona de lumina, am facut dus;era ziua in care rezervele relativ reduse de apS ne permiteauacest lux. Apoi m-am, ras, acest lucru se poate face infiecare zi folosind masina de bSrbierit cu aspirator electrical fire- lor de barba rase; spalatul dintilor, facut cu multaenergie, mi-a dat senzatia de inviorare si mai mare. Existssi un dezavantaj: aceasta operatie care pe Terra dureazSfoarte putin, trebuie fS- cutS la g=0 intr-un timp maiindelungat, deoarece dupa clatitul gurii, apa folositatrebuie vSrsata exact deasupra aspiratorului ele picSturi,pentru a nu pluti prin toatS cabina... De fapt apa se sugedin pistoletul-distribuitor; deci spSlatul pe dinti devine ooperatie care cere metodS si organizare, altfel nu sepoate!...“ Si Dumitru Prunariu: „...Ratia zilnicS de alimentepentru patru persoane era ambalatS in folie de staniol, ininteriorul unor con-I ainere depozitate in numar suficient de mare in„camara“ statiei orbitale. Produsele alimentare eraugarantate doi ani, fiind foarte gustoase si conservate fie intuburi, fie in ambalaje de plastic (pii- nea, dulciurile,alimentele deshidratate)..."

Intr-un recent interviu acordat unui redactor al revistei„Uni- unea Sovietica", cosmonautul Alexandr Ivancenkov care,impreuna i'ii colegul sau Vladimir Kovalionok au petrecut 140de zile la bordul statiei „Saliut-6“, declara: „...Inultima vreme (1983, n.a.) continutul in calorii a ratieizilnice a fost marit pina la 3 300 de kilocalorii. Motivelesint perfect intemeiate. Programul de cercetari devine totmai complex, reclamind un volum tot mai mare de munca:activitatea in costum de scafandru, in afara statiei,presupune o mare cheltuiala de energie, presiunea ininteriorul lui este de 0,4 atmosfere, iar iu afara Ini se.afla. vidul cosmic... Ati incercat vreodata sa «mototoliti» ominge- de- fotbal bine umflata? Vedeti, a face un pas, aindoi mina in echipamentul cosmic nu este usor; dar maitrebuie sa tii si un instrument cu o manuse la fel de mare caaceea a portarului de hochei... In timpul zborului, VladimirLiahov si Alexandr Alexandrov au montat o baterie solara,ceea ce a presupus efectuarea a aproape 50 de operatii.Fiecare cosmonaut a pierdut in greutate 3—4 kilograme. Deaceea, pentru prima data in acea calatorie, ei au invirtit

pedalele veloergometru- lui nu cu picioarele, ci cumiinile .. In 1978... eu si cu Vladimir Kovalionok ne-amfacut un fel de haltere... In fiecare zi gimnastica ne luacite 2—2,5 ore, ne atrenam... pina ne treceau toate na-duselile... pentru a ne mentine conditia fizica“.

Foarte interesant este sistemul de cintarire conceput sirealizat de specialistii sovietici: iata-1 descris de acelasicosmonaut: „...pentru a te c-intari trebuie sa «incaleci» peo platforma... in interiorul ciireia exista un sistem dearcuri. Apesi pe un buton si platforma incepe sa vibreze.Comparind frecventa vibratiilor cu cea obtinuta faraincarcatura se afla imediat greutatea proprie...!“

Comentind programul din zilele de odihna in spatiu,Ivancenkov a tinut sa sublinieze: „...Ca sa fiu sincer, nicinu poti spune ca aceste zile sint in totalitate destinateoclihnei, pentru ca sistemele statiei functioneaza faraintrerupere... Simbata facem curatenie, dam cu aspiratorul,schimbam filtrele in orificiile de ventilatie, stergemperetii cu servetele umede... In clipele de ragaz urmariminregistrari pe videocasete, ascultam muzica stereofonica,..ca sa ne deconectam de zgomotul de fond neincetat produs defunctionarea sistemelor statiei... Odata ne-au trimis ocaseta inregistrata cu sunete din natura: cintatul unuicocos, mugetul unei vaci, susurul. apei de izvor. Ce bucuriene-au facut!...“

Referitor la compatibilitatea membrilor echipajuluicosmic,. Ivancenkov afirma: „...Cred ca in orice situatie,oricit de complicate ar fi, trebuie sa te pui in locultovarasului tau, sa te priveffci cu ochii lui. Dupa parereamea, cred ca incompatibilitatea este, in primul rind, senm alunui nivel scazut de cultura. Relatiile, activitatea noastrala bordul statiei au fost guvernate nu numai de tact, deingaduinta a unuia fata de celalalt, dar si de constiinta caavem o sarcina. pe care trebuie sa o indeplinim...“.

In anul 1984, cosmonautii sovietici Leonid Kizim, VladimirSoloviov si Oleg Atikov au efectuat un zbor-record de 237 dezile, in care pe parcursul a peste 4 000 de rotatiicircumterestre, au parcurs circa 1,5 miliarde de kilometri!Ei au acumulat un imens volum de informatii, dar si oexperienta demna de invidiat de ceilalti oameni aispatiului; iata ce au declarat referitor la importantaconfortului si a asigurarii securitatii pe orbita, Intr-uninter- viu acordat unui grup de ziaristi romani: „...Laindeplinirea... programului de zbor si la buna dispozitie

contribuie in mare masura confortul statiei precum sizborurile expeditiilor de vizitare si ale navelor pentrutransportul de marfuri. Ele aduc la bordul statiei, printrealtele, corespondente, inregistrari video cu cronicaevenimentelor familiale. S-a facut mult pentru asigurareasecuritatii impotriva radiatiilor... (Desi.) medicina dispunede numeroase mijloace pentru a intretine la un nivel ridicatcapacitatea de munca a cosmonautilor in zborurileindelungate... deocamdata nu putem afirma ca toate acestemijloace sint eficiente suta la suta. Nu putem sa dam unraspuns cu privire la durata optima a zborurilor pilotate.Avem sarcina ca treptat, pas cu pas, sa acumulam experientain acest domeniu... Expeditiile indelungate sint maiavantajoase din punct de vedere economic...: cu.cit se aflamai mult timp la bordul statiei, cu atit echipajul lucreazamai eficient. Deprinderea de a lucra eficient la bordulstatiei se obtine dupa un timp mult mai indelungat decit celnecesar pentru obisnuirea organismului cu imponderabilitatea(sublinierea autorului)...“. Aratind ca durata activitatiieficiente a unui cosmonaut pe orbita depinde de numerosifactori, printre care programul misiunii, confortul statiei,asigurarea medico-biologica, numarul si componentaechipajului, posibilitatile individuale ale omului etc.,Leonid Kizim si colegii sai au tinut sa sublinieze ca infunctie de acesti factori „...se poate stabili o limitarationala de durata a activitatii pe orbitele circumterestre,limita pina la care cosmonautul isi mentine o inalta capa-cit ate de activitate in imponderabilitate, iar dupareintoarcerea in conditiile gravitatiei terestre isi varestabili intr-un termen scurt forma fizica de dinainteazborului". Pe aceasta linie Kizim si ceilalti membri aiechipajului sau au dat o inalta apreciere tuturor zborurilorcu echipaje in ter national e facind parte dinprogramul ,,Intercosmos": in cele noua zboruri pilotate aufost efectuate 28 de experimente medicale, cite 9 biologicesi psihologice si cite trei radiobiologice si radiofizice,toate contribuind la rezolvarea unor probleme fundamentaleale medic,inii si biologiei cosmice.

Apar deosebit de interesante propunerile facute de Kizim,Soloviov si Atikov referitor la perfectionarea tehniciicosmice: „De exemplu, sa se automatizeze la maximum proceselede munca in iaboratoarele spatiale pentru a da echipajuluiposibilitatea de a se concentra asupra activitatiicreatoare... sa se hotarasca definitiv daca este necesara sau

nu gravitatia artificiala... sa fie create noi nave pilotatesi pentru transportul de marfuri, sa fie ameliorat re- gimulde munca si de odihna al cosmonautilor si multe altele“.

Aratind ca imponderabilitatea ramine, in cadrulactivitatii pe orbita, problema numarul 1 a zborurilorpilotate, Kizim si colegii sai afirma: „...Una dintresarcinile de baza ale cosmonauticii este prelungirea sederiiomului in Cosmos. Numai rezolvind-o umanitatea va puteacuceri cu adevarat spatiul. De aceea, in fiecare expe- ditiecercetarile capata un caracter tot mai complex. Prezenta unuimedic in echipaj a per mis... 300 de experimente medicale...medicul a utilizat o aparatura noua. A fost studiata nu numaiini- ma, ci si alte organe cu ajutorul unor metodeultrasensibile, care au permis obtinerea de date referitoarela sistemul cardiovascular, la eficienta diferitelorantrenamente fizice si mijloace profilactice, laparticularitatile metabolismului... in organismul uman aflattimp indelungat in conditiile zborului cosmic..

Comentind iesirile extravehiculare si activitatea inacestea, echipajul condus de Kizim a tinut sa sublinieze:„...La bordul statiei „Saliut 7“ au fost efectuate 500 deexperimente stiintifice; doi membri ai echipajului au iesitin Cosmos de sase ori, lucrind acolo un total de aproape 24de ore... Una din cele mai complicate activitati o considerama fi cea din timpul iesirii in spatiul deschis. Cinciasemenea iesiri au fost destinate operatiunilor la in-stalatia de propulsie comuna, iar a sasea la montarea unorpanouri solare suplimentare... In cursul precedenteiexpeditii, Liahov si Alexandrov au montat panouri solare...Savitkaia si Djanibekov au experimentat, in spatiul deschis,o instalatie portativa de taiat, topit si sudat metale,precum si de aplicat inveli^uri metalice..

Uu ultim aspect, inainte de a incheia acest paragraf:problema readaptarii cosmonautilor la conditiile terestre, inspecial dupa incheierea unui zbor cosmic Indelungat. Mai multca in oricare alt zbor, eroii actualului record (237 zile peorbita, echipaj format din K izim, Soloviov, Atikov, ultimulfiind medic de profesie), sint cele mai autorizate persoanepentru a emite opinii in cunostinta de cauza; sa le dam,deci, cuvintul: „... Faptul ca dupa numai trei saptamini dereadaptare putem sa raspundem la intrebarile repor- terilor,demonstreaza ca problema se solutioneaza cu succes... In modteoretic nu se intrevad limite pentru prelungirea, in prin-cipal, a duratei zborurilor cosmice, dar este fara indoiala

ca o data cu prelungirea duratei acestora vor spori sidificultatile de readaptare. Acest lucru nu ne permite,deocamdata, sa consideram absolut eficiente mijloacele deprofilaxie de la bord. Fara indoiala ca in conditiilezborurilor indelungate am acumulat o experienta care ajuta labuna desfasurare a procesului de readaptare la conditiileterestre. Un mare merit revine in aceasta actiune sicosmonautilor insisi. Practic noi am inceput sa ne pregatimpentru intilnirea cu gravitatia terestra inca din prima zi desedere pe orbita: am straba- tut zilnic citiva kilometri pecovorul mobil, am rotit pedalele veloer- gometrului, am uzatciteva costume ingreunate de cauciuc care nu permit muschilorsa slabeasca... Desi ne simtim bine... este departe sa sevorbeasca despre o victorie deplina asupraimponderabilitatii, dupa cum nu pot fi trase de aici niciconcluzii definitive. In primul rind doar citiva oameni s-auaflat in zboruri de lunga durata: in al doilea este deosebitde important sa se urmareasca daca nu se vor petrece uneleschimbari la nivel celular si molecular, adica sa se evitepericolul unor posibile consecinte indepartate ale sederiiindelungate in conditii de imponderabilitate... Sa privim cuoptimism spre ziua de miine a cunoasterii Cosmosului!“.

PRIMA ZI PE ORBITA RAMINE CEA MAI GREA!

In zborul sau din 1982, Jean-Loup Chretien a avutsenzatia, de la inceput, ca planeaza: nici un fel de zgomot,in afara celui facut de aparatura din cabina spatiala, unnivel acceptabil de vibratii si, ceea ce i-a aparut si maistraniu: parca se facea ca nava „Soiuz“ a devenit mai...confortabila! Dupa ce au „trecut“ cei 3—4 g, care au durataproximativ noua minute la lansare, orice ridicare a bratelorapare ca fara nici un fel de efort. Chiar de la inceput nu auaparut tulburari sau vertijuri la miscarile capului. Se poatedeci incepe lucrul; se incepe cu verificarea etanseitatiicabinei spatiale. Cu aceasta ocazie se poate constata castarea de imponderabilitate nu este prea comoda pentru lucru:listele de veri- iicari plutesc „cum vor ele“, paginiletremuva „de-ti fug ochii pe ele parca ar fi niste plantesubacvatice (!); nu trebuie laseta nici o scula din mina saunefixata, deoarece foarte repede interiorul cabinei capata

aspectul unui... acvariu! Pentru fiecare actiune trebuielucrat cu metoda, trebuie reflectat, daca nu va creadificultati celorlalti membri ai echipajului sau pentrupropria activitate in continuare...

Cosmonautul roman Dumitru Prunariu, Erou al RepubliciiSocialiste Romania, este mai... poetic in prezentareaprimelor minute dupa incetarea suprasarcinilor; sa-i „dam“cuvintul: „In interiorul cabinei... mai ramtne aprinsa doar olampa de-serviciu. Ceasul de bord si <(Glo:busul», aparatulde navigatie cosmica, incep sa ticaie. In rest linisteabsoluta!... E linistea cosmicd ! Documentatia de bord, guma sicreioanele incep sa pluteasca, iar eu am senzatia ca incet,incet sint intors cu capul in jos. Imponderabilitatea!... Ne aflamin imponderabilitate! Rasuflam amindoi usurati (este vorba deal doilea membru a,l echipajului, comandantul, cosmo- nautulsovietic Leonid Popov — n.a.). Sintem undeva deasupraOceanului Pacific si zburam in jurul Pamintului cu o vitezade peste 28 000 km/ora. Conectez imediat comenzile necesarepontru a verifica toti parametrii navei cosmice controlabilila bord. Conco- mitent verificam., tot dupa indicatiileaparatelor de bord, etanseitatea fiecarui modul al naveinoastre. Operatia va dura 30 de minute. Totul pare sa fie inregula...“

Si acum citeva impresii, evident tot dupa zbor, din parteaunui veteran al Cosmosului, cosmonautul sovietic OlegMakarov:

Inca din a treia, a patra zi a zborului particularitatileacestuia nu mai sint pentru noi particularitati. La inceputulinceputu- lui, starea de imponderabilitate este, desigur,neplacuta (desi nu pentru toti), dupa care aceasta senzatieincepe sa dispara si totul devine din ce in ce mai placut.Este intr-adevar placut sa poti folosi toti cei sase pereti(ai navei, n.a.), nu numai podeaua. Este interesant sa potidormi pe tavan, unde-i mai comod, fiind mai mult spatiu libersi suprafa^a neteda mai intinsa. Sau, sa zicem, e placut sapoti deplasa o greutate foarte mare fara efort...“

Referitor la starea neplacuta la care se referea OlegMakarov, Prunariu afirma urmatoarele: Scurgereasingeluispre

cap,datorita imponderabilitatii, iti creeaza o stare de usoarabuima- ceala si o presiune suplimentara in vasele sanguineale capului: pulsal ia lor se simte puternic. Starea aceasta,

in care ai permanent senzatia ca esti tinut cu capul in jos,persista cam o zi si jumatate. Nu pot spune ca iti produce oplacere deosebita. Totodata, senzatia de nas infundat siuneori de urechi infundate, datorata si ea pre- siuniisuplimentare sanguine, nu va disparea multe zile...“

Pe masura ce organismul cosmonautului incepe sa se obis-nuiasca, incetul cu incetul, cu conditiileimponderabilitatii, adap- tindu-se la acestea, pentru ca sanu apara simptomele „raului de spatiu", acesta trebuie saefectueze unele activitati si manevre absolut necesare,inclusiv verificari ale bunei functionari ale siste- m.elornavei cosmice, conectari ale sistemelor electronice, de tele-viziune interioara si exterioara (necesarecuplarilor/decuplarilor pe orbita), ale antenelor si altorsisteme electrice si mecanice etc. Toti cosmonautii auremarcat ca manevrele cerute de aceste actiuni, repetate demii de ori in simulatoarele terestre, le-au parut cu totuldiferite, de parca nava spatiala, pe care o „cunosteau pedinafara (!)“ s-ar fi schimbat subit, de indata ce a ajuns peorbital...

Cu ocazia fiecarui zbor cosmic, asa cum au recomandat tot-deauna instructorii la simulatoare, in primele minute dupainstau- rarea imponderabilitatii, primele miscari se faclent, cu atentie, pentru a nu provoca declansarea simptomelorraului de spatiu; se pare ea desi a ascultat acesteinstructiuni, Bob Crippen, cu ocazia primului zbor spatial alnavetei „Columbia“ a avut un „rau de spatiu" foarteaccentuat, spre deosebire de comandantul John Young care,desi este la o virsta la care de regula astronautii audevenit comandanti de detasament (!), este mereu tinar sispecialistii afirma ca parca nu ar avea sistem vestibular...

De fapt, acomodarea la starea de imponderabilitatedepinde, asa cum s-a aratat intr-unul din primele capitole,de factori multiply in care sistemul vestibular este doarunui dintre ei; totusi, cazurile cind programele de zbor autrebuit modificate din cauza acestui „rau de spatiu" sintdestul de reduse. Evident, sint si asemenea exemple: Russell„ Rusty" Schweickart nu a putut indeplini integral programulde testare a modulului lunar cu ocazia zborului navei „Apollo9", respectiv o iesire in afara cabinei spatiale, din •cauzaraului de spatiu, desi el era considerat, dupa antrenamentelela simulator si centrifuga, drept unui din cei mai rezistentiastronaut i... Un alt caz care poate fi considerat tipic,este cel al astronautului William Pogue, membru al unuia

din cele trei echipaje care au „locuit“ la bordullaboratorului spatial americam „Skylab“, care a facut partedin escadrila de acrobatie a fortelor aeriene ame- ricanedenumita „Thunderbirds“ (Pasarile furtunii) si care,de .asemenea, ora considerat ca ar avea urechi din... beton!Si totusi, de Indata ce a ajuns la bordul statiei orbitale„Skylab“, s-a simtit atit de bolnav incit a provocat chiarspaima colegilor pentru starea sa...

Exista si cazuri complet opuse: cosmonautul roman Dumitru-Dorin Prunariu nu suporta deloc cu placere sedintele deantrenament la asa-numitul „taburet“, unde oscilatiileprovocau, de regula, tulburari de echilibru si asuprastomacului; de indata ce a ajuns pe orbita, cosmonautulPrunariu s-a simtit ca „acasa“. Poate ar fi interesant sa-idam chiar... cuvintul cosmonautului roman: „... Pluteam,...dar senzatia nu devenea; din aceasta cauza mai putinpregnanta. In interiorul modulului orbital am reverificatetansei- tatea navei cu ajutorul unui manometru cu vacuumfoarte precis si, in sfirsit, am dezbracat incomodele costume(scafandrele cosmice, n.a.). Am imbracat un trening albastru,un trening de lina albastru, sub care au ramas in continuaretraductorii medicali si am trecut din nou in modulul decomanda...“

In asteptarea aparitiei simptomelor „maladiei spatiului11

cosmonautii — respectind indicative date de instructori laantre- namente — incep foarte lent si cu mare grije, metodics-ar putea spune, sa efectueze miscari de acomodare, in.vederea cunoasterii starii navei spatiale. Intre timp, pedisplay-urile consolelor de bord incep sa apara, transmise dela sol, date privind parametrii traiectoriei de zbor; acesteasint selectiv inmagazinate in memoria calculatoruluisistemului de navigatie al navei, urmind a fi exploatate inraport de planul de zbor si, in caz de urgenta, ele devin deo importanta covirsitoare, asa cum se va vedea intr-unul dinparagrafele care urmeaza...

Unui din experimentele care, la inceputul fiecarei primezile „painintene“ pe orbita, polarizeaza atentia echipajuluisi in mod special a cosmonauti1 or care se afla la primul lorperiplu spatial, este constituit de admirarea rasaritului desoare pe orbita!...

Prin hublourile navei, la o departare adesea apreciata ca

fiind la mai multe mii de kilometri, incepe mai intii sa seintrezareascao linie fina rozalie, sub care mai mult se banuieste o flsiefina de culoare bleu pal, translucid: aceasta dira esteatmosfera terestra, cea care a favorizat aparitia vietii peplaneta natal a si de atunci si pina in prezent apara viata deucigatoarele raze ultraviolete venite de la astrul centralsi a celor din profunzimile Cosmosului... Apoi, incet-incet,linia rozalie devine tot mai clara si mai densa, incepe sa„alunece“ catre oranj si apoi catre galben-auriu, inconjurindparca un fel de „picatura de aur topit“ care se inalta...

Razele de lumina conduc la iluminarea tot mai puternica aplanetei, iar cosmonautii pot vedea alunecarea norilor, apoiocea- nele si continentele. Curbura planetei este acum marcatade stratul albastru care, din Cosmos apare atit de fragil, alatmosferei.

Se poate spune ca cosmonautii s-au „intrecut“ in a relatamiriu- natul fenomen (privit din Cosmos!) al aparitieisoarelui „...Admi- rindu-1, nu poti decit sa fii coplesit deatit a grandoare, perfectiune, maiestuozitate..(J.-L.Chretien). „...Pe orbita a Inceput sa aparS Soarele... Dupaciteva minute Incepe sa fie luminata si partea globuluipamintesc aflata sub noi. La Inceput foarte slab, apoi tot maiputernic si stralucitor... Peisajul era fantastic... Atunci amInteles uimirea tuturor celor care, Inaintea mea, vazu- seraacea splendoare, inimaginabila pentru un pamlntean...“ (D.Prunariu).

Dar echipaj u I unei nave cosmice nu se jjoa.te apleca preamult catre admire.rea acestui fenomen al naturii, binelntelesprivit din Cosmos; asa cum de a.ltfel a tinut sa adauge, Incartea sa, eosmo- nautul nostru, Dorin Prunariu: „...Dar,avind mult de lucru, sintem pentru un timp obligati sa neintoa.rcem privirile catre tabloul de bord...“ In adevar,trebuie reluate nelntirziat verificarile conform planurilorsi listelor de operatii, deoarece tehnica spatiala impuneexigente care nu pot fi nici neglijate nici igno- rate...

Situatia la bord se poate complica daca unui sau mai multidin memlDrii echipajului incep sa sufere de „maladiacosmosului11; pe linga faptul ca ceilalti membri aiechipajului trebuie sa preia majoritatea sarcinilor celuiatins de boala, apar dificultati in chiar ducerea. la sflrsita tuturor misiunilor din programul de zbor. Evident, exista siremedii, asupra carora s-a insistat cu ocazia unuia dincapitolele anterioare: de regula se iau pastile, unele pe baza

de scopolamina. Unii dintre astronauti au si facut cunostintacu asemenea pastile, numite scopdex — un fel de amestec descopolamina (preintimpina afectiuni ale inimii) si dexedrina(protejeaza fata de actiunea somonolenta a primului compus) —atunci cind au efectuat antrenamente in avionul- laborator,reproducind (pe timp limitat) senzatia de imponderabilitate.Chiar Bob Crippen, cu ocazia primului zbor al navetei spatiale(aprilie 1981), de indata ce s-au facut simtite primelesimptome ale „maladiei Cosmosului", a si luat citevacomprimate de scopdex. Interesant ca, la al doilea al sau zborcu naveta „Challenger“ (iunie 1983), in calitate de comandantal misiunii la ca,re a participate si prima femeie-astronautdin Statele Unite, el nu a mai acuzat nici un fel de simptomeale maladiei Cosmosului.

Instructorii si medicii implicati in pregatirea oamenilorspatiului, au explicat necesitatea adoptarii, in primeleminute dupa aparitia imponderabilitatii, a unei pozitiirelaxate a corpului, evitind cu grija orice miscare brusca acapului, insotita de o deconcentrare fizica voita a corpuluisi chiar a psihicidui. Daca, in pofida antrenamentelor si arespectarii intocmai a acestor indie,alii, apar simptome alemaladiei Cosmosului (unui din echipajele navetei care azburat la finele anului 1982, a trebuit sa elimine din programo iesire extravehiculara, deoarece doi din membrii echipajuluiau acuzat simptome ale „maladiei Cosmosului" timp de douazile), atunci cei atinsi de acest „rau al spatiului" redevinapti pentru misiunea spatiala respectiva abia. dupa 2—4 zile,cind dispar vertijurile, ametolile, greturile, sudo- rilereci, durerile de cap etc. In fine, bolnav mai mult ori maiputin, pe orbita, in special in prima zi (evident, prima ziterestra!), este foarte mult de iucru; asa cum se mentionaanterior, se incep si se pareurg integral verificarilesistemelor navei spatiale. .Aceste controale sint vitale,deoarece orice eveniment, dereglare, para- metru, in afaralimitelor normale indicate de instructiuni, pot conduce ladeclararea starii de urgent a, respecti v a necesilat iiaplicarii neintirziate a unei proceduri de avarie, apte saopreasca derularea normala a misiunii si chiar revenirea deurgent a la sol... (Asupra acestei probleme se va reveni inparagraful ce urmeaza).

Deoarece nava spatiala parcurge in fiecare secunda aproape8 km, timpul le pare cosmonautilor ca se scurge pe orbita multmai repede, astfel incit si noaptea pare ca vine mai repede!(Evident, in numai 90 de minute se efectueaza o rotatie

completa in jurul Terrei). Yenirea noptii, admirata dinhubloul unei nave pe orbita, este, de asemenea, un evenimentdestul de spectaculos; sub oehii admire, tivi iti color carese afla pentru prima data Intr-o na,va spatiala, se „apropie“de verticaja navei zona de tran- zil.ie de la zi la noapte,avind o latime de citeva sute de kilometri; nccasUl zona„vine“ catre nava cu o viteza impresionanta, care sporeijto,lntr-un anume fel, senzatia de incertitudine, de oare- r.'u'cjcnu, privind increderea in securitate cabinei spatiale. Inorice caz, toti cosmonautii au declarat ca in timp cerasaritul de snare pe orbita le-a provocat totdeauna increderesi voiosie, apropierea noptii le-a las at o impresiecontrara.

In legatura cu aceste fenomene Jean-Loup Chretien arata:„...acestea iti apar doa,r atunci cind stai lipit cu fata dehubloul cabinei cosmice si uiti de indicative invatate sa nute Iasi detasat de propria-ti na,va.,.“. Desigur, aceastaimpresie este de durata scurta, fiind inlocuita foarte repedede placuta aparitie a ima.gi- nilor continentelor si a altorzone survolate, pe care fiecare a,stro- naut, mai ales laprimul periplu spa.tial, se straduieste sa le recu- noascadupa salba de microscopice luminite care marcheaza ase-zarile urbane, centrele locuite...

Parcurgerea ultimelor din cele aproxima.tiv 90 de minuteale primei orbite este insotxta, de obicei, de incheiereaverificarilor si de o intensa legatura radio cu statiile dela sol. Un moment de fericire: se obtine permisiunea de a sescoate grelele si incomodele scafandre spatiale caretrebuie puse la... uscat si apoi ancorate, pentru a nu plutiprin cabina si a incomoda astfel echipajul... Acestea sintumede datorita transpiratiei membrilor echipajului, parca arfi costumele destinate unui regim de slabire prin 'Ciiminarecontrolata de sudoare!

Toti oamenii spatiului, au apreciat, fara exceptie,imbracarea costumelor usoare de interior, ca o incununarefericita a uneia din cele mai grele etape ale zborului:lansarea! In aceste conditii, cele citeva kilograme bunepierdute prin deshidratare sint repede uitate, mai ales ca seincep si primele incercari de plutire in interiorul cabineicosmice; ele sint prilejuite, in majoritatea cazurilor, denecesitatea de a debransa si intrerupe conductele, canali-zatiile si cablurile care faceau legatura scafandrelorspatiale la sistemele de supravietuire proprii cabinei, maiprecis a surselor de putere aferente acesteia, si apoi depunerea acestor scafandre la uscat! De altfel, mentinerea instare de imponderabilitate, daca nu este insotita detulburarile proprii „maladiei Cosmosului" provoaca senzatiaplacuta a plutirii cu miinile intinse...lata, de altfel, cemarturiseste in acest sens Dumitru Prunariu: „...Pluteam...Da, pluteam! In acel moment imponderabilitatea devenise parteintegranta a vietii mele. Pluteam si parca nu-mi venea sacred. Spatiul nu era prea mare, ma mai loveam din cind Incind, dar senzatia nu devenea din aceasta cauza mai putinpregnanta“. Iar parerea lui Jean-Loup Chretien: „...Re-flexul normal al oricarui om (bineinteles daca nu estebolnav!) este de a ride ca un eopil care descopera peneasteptate un joc cu totul minunat. Deoareoe pina atunci els-a gindit la imponderabilitate ca la un fenomen ce-1 puteahandicapa, iata ca tot el a descoperit cit de repede se poateadapta la aceasta stare“, stare care, se poate adauga, iidevine curind chiar agreabila!

Desigur, situatia nu este chiar asa de simpla: inimponderabilitate, asa cum s-a mai aratat intr-unul dinprimele capitole, se produce o redistribuire a tuturorlichidelor din interiorul corpului uman; in aceasta stare seconstata biologic ca cosmonautii parca si-ar schimbainfatisarea: pometii ridicati, ochii mai stralucitori,pielea fetei mai intinsa, in general toti apar mai tineri,parca un necunoscut si ascuns vrajitor le-ar fi ajutat caintine- reasca... Noua repartizare a smgelui in jurul inimiisi in special catre cap, ca efecte ale imponderabilitatii,adauga si alte senzatii: nasul este infundat, se manifests olipsa totala de gust si chiar de miros, ceea ce va provocaunele dificultati in alimentatie. Exista chiar parerea unorcosmonauti ca scoaterea incomodelor si transpiratelor costumecosmice provoaca asa o placuta senzatie, incit este mai usor

de suportat senzatia neplacuta care insoteste aparitia siinstalarea fenomenelor proprii imponderabilitatii.

Aminteam anterior de o intensa activitate de radio-legatura cu statiile de la sol; acum se ia cunostinta devalorile „stabilizate“ ale parametrilor orbitali, caci lainceputul celei de-a treia par- curgeri de orbita se incep siapoi se parcurg comenzile (pregatirile?) pentru modificareaplanului orbital: aceasta modificare este de regula cerutapentru intilnirea cu o tinta spatiala: un satelit. caretrebuie verificat/reparat, o statie orbitala cu care se va.efectua cuplarea, o alta nava spatiala aflata in deriva sicare trebuie ajutata etc. In asemenea cazuri se poate folosimetoda transferului pe una sau mai multe orbiteintermedia,re; aceasta activitate foarte complexa si de mareraspundere, dureaza citeva ore (pe parcursul citorva orbitecircumterestre). Teoretic problema poate fi usor deexplicit29, dar in practica ea se dovedeste difioil derezolvat, aproape chiar imposibilS daca la bord nu s-ardispune de aparatura electronics computerizata de navigatie,iar aceasta nu ar fi in permanents inclusa in fluxul deinformatii primite de la statiile de sol precum si de lacaptatorii „recolta- tori“ de date instalati chiar peaparatul spatial... Ca ipoteze de baza, de la care seporneste, sint totusi parametrii cunoscuti ai planurilororbitale ale celor doua obiecte cosmice artificiale: navacosmica propriu-zisS si tinta spatiala: nava trebuie sa-sipara- seasca propriul plan pentru a se roti in planul.tintei... Aceasta inainte ca cele doua orbite sa fie„coordonate“ si abia apoi coincident e !

Se poate proceda in mai multe moduri; pentru o mai rapidaintelegere sa exemplificSm cu cazul cuplSrii dintre o navacosmica de tip „Soiuz T“ (dotatS pentru navigatia spatiala cuacel calculator de bord alintat cu numele de „Pescarus“), cuo statie stiintifica orbitala de tipul „Saliut 7“; astfel,pentru a „armoniza“ orbitele celor doua aparate cosmice,29 In lucrarea La cind minute dupa Cosmos, cosmonanlul Dumitru Prunariu reuseste o explicare foarLe olarS a „...felului cum se realizeaza un zbor cosmic, urmat de o cuplare spatial;! a dou8 obiecte...". Dupa explicate conchide, pentru amatorii de precizie de ...emotii: „...pentru a inclina planul orbitei numai cu un grad fat& de pozitia lui initials, este nevoie... de peste 300 leg' de combustibil. Nava are in rezervfl. circa 900 kg...“

trebuie mai intii ca planu- rile lor sa fie fScutecoincidente. In acest scop se procedeazS in doua etape; maiintii trebuie ca „Soiuz“ sa-si paraseasca orbita initiala,folosind in acest scop pornirea pe timp limitat si precis amotorului de propulsie sau de mars (un ansamblu de zece mo-toare ra.chetS cu tractiunea avind o anumitS si bineprecizatS valoare, 1 000 N).

Astfel, orice modificare a traiectoriei devine o problemade moment al pornirii acestui motor si de orientare adirectiei vec- torului fortei de tractiune;. Ja aceasta seadauga, obligatoriu, durata functionSrii motorului de mars.Ca urmare, intrarea navei „Soiuz“ intr-un asa-numit planorbital intermediar, metoda care se mai foloseste pentrucuplarea a doua aparate orbitale, nu poate fi utilizatS. Atrebuit ca sS se asigure mai intii trecerea navei „Soiuz“ peo orbita mai inaltS si circulars, ai cSrei parametri sa fieapropiati de cei ai planului orbital al statiei ,,Saliut“(trebuie

asa cum precizeaza D. Prunariu — ca „apogeul orbitei navei Soiuz sa intersecteze orbita statiei Saliut“). In acest scop se folosesc sistemul de navigatie al navei cosmice cu calculatorul sau

Prcgatiri pentru lansarea satelitului „Copernicus“ cu destinatiiastro- nomice ?i astrofizice (inclusiv fluxurile de radiatiicosmice) : a — verificarea oglinzii de 82 cm ; b — teste decompletitudine.

do hord, micromotoare-racheta pentru orientarea simodificarea pozitiei navei, precum si alt motor pentrupropulsie destinat modificarii traiectoriei.

Anterior inceperii modificarii traiectoriei, trebuie caechipajul sa-si reia locurile in cabina de coma,nda; sereverifica toate sistemele (unele sint activate doar pentruacest scop), apoi se coma,nda introducerea in memoria„Pescarusului“ a. datelor tridimensionale ale problemei!Aproape instanta.neu, pe displa,y-ul „Pescarusului“ aparvalorile unghiurilor de pozitionare ale navei fata de axelede tangaj, ruliu si giratie, precum si duratele defunctiona.re ale motoarelor destinate sa aduca aceste valoriin limitele necesare; desigur, aceste calcule si, mai ales,manevrele aferente, au o anumita durata. Ele pot fiefectuate fie automat, implicind „munca“ Pescarusului, fiemanual, pornind de la valorile afisa,te in fiecare moment,deci in timp real, precum si a celor necesare sa fie obti-nute, va.lori care sint tot timpul afisate de calculator.Ultima metoda se utilizeaza in cazul cuplajului manual(„acostarea orbitala manuala“) dintre o nava „Soiuz“pilotata si o statie „Saliut“; evident, cealaltaoportunitate devine indispensabila atunci cind la o statieorbitala de tip „Saliut“ trebuie sa se ciipleze o nava detransport automata de tip „Progress“ sau un satelitartificial (cazul satelitului „Cosmos 144.3“ care, in august1983, a adus compiexului orbital „Saliut 7-Soiuz T9“ circatrei tone de materiale necesare echipajului format dinVladimir Liahov si Alexandr Alexandrov, fiind apoi incarcatcu circa 500 kg de materiale si aparate epuizate, care urmausa fie readuse pe sol).

Oricum, cosmonautii care au „acostat“ la bordul sta,tiei„Sn!iui " sint de parere ca in ambele cazuri de manevrarepentru cuplare, activitatea este practic aceeasi:supravegherea activitatilor automate implica o participareatit de incordata incit tensiunea este aproape la fel casi in cazul cind se piloteaza nava... $i de a.ceasta data seevidentiaza marea deosebire care exista intre pilotajul unuiavion si cel al unei nave spatiale, diferenta care 1-adeterminat pe cosmonautul Prunariu sa declare: „Multi credca a fi cosmonaut presupune in mod necesar si obligatoriu afi pilot, daca nu pe un avion supersonic, cel putin pe unavion react iv...

Nu e necesar ca viitorul cosmonaut sa fie un pilot definete. Principiile care stau la baza pilotarii navelorcosmice, comenzile si numarul lor, sint total diferite decele care stau la baza pilotarii avioanelor...“ Evident,exista si alte deosebiri, precum si unele

13 — Cosmonautul — un supraom ?asemanSri, mai ales daca ne referim la pilotarea naveteispatiale pe ultima parte a zborului acesteia, venirea laaterizare; cel putin aceasta este opinia oficialitatilor dela NASA, care au desemnat pilotii-comandanti de misiune penavetele „Columbia“ si „Challen- ger“: John Young, JoeEngle, Jack Lousma, Thomas Mattingly, Vance Brand(Columbia), Paul Weitz, Robert Crippen, Richard Truly, VanceBrand, Robert Overmayer (Challenger), H. Harts- field, F.Hauk, K. Bobko, D. Brandcstein, Th. Mattingly, (Discovery),dintre pilotii cu experienta, uneori chiar cu mareexperienta in cadrul zborurilor spatiale (J. Young).

S-ar putea adauga inca un argument in favoarea celorscrise de D. Prunariu: manevrele de corectare a orbitei sintatit de complexe si atit de putin perceptibile fizic celuicare le comanda (in schimb perfect inregistrate si redate decalculatoarele de bord), incit folosirea unor puncte dereferinta exterioare este aproape de neconceput!... Maiintii pentru ca se impun rotatii care cer o precizieinferioarS la un grad (!) si apoi deoarece nava trebuie saefectueze rotatii combinate cu un fel de piruete incompletesi inclinari minime, atit de ingemanate incit oricSruipilot, oricit de talentat ar fi, efectuarea lor inimponderabilitate ar fi de o maxima dificultate, neputindu-le corela si nici sa-si dea seama daca a efectuat ori nucorect manevra necesara...

Doar acela care a condus sau a participat la o operatiede cuplare manuala in Cosmos isi poate da pe de-a. intregulseama de ce inseamna aceastS activitate; sS ne gindim lamanevrele efectuate de coma,ndantii navelor „Gemini“ care,in 1966, si-au cuplat imperfectele lor cabine cu rachetele„Agena“ aflate deja pe orbita, precum si la eroicul echipajal navei cosmice sovietice ..Soiuz !!“■ care a inaugurat in1971, prima statiune stiintifica orbitala periodic vizitatSde echipaje de cosmonauti.

In acelasi sens trebuie avute in atentie trei momentedrama- tice traite in imprejurari oarecum similare, deastronati de certS competenta; mai intii, James Lovell,comandantul acelei misiuni „Apollo 13“ care a tinut cu„rSsuflarea taiatS“ zeci de milioane de paminteni in anul1970; el a trebuit sa piloteze Modulul lunar, devenit singurasansS de salvare a echipajului pe portiunea dintre LunS siPamint, efectuind mai multe corectii ale traiectoriei lacare orientarea se efectua doar vizind Soarele prin miragravatS pe sticla de cuart a hubloului din par tea stingS aModulului lunar... Si aceasta intr-o perioada cind uniispecialisti apreciau cS, folosind o asemenea automatics,orice pilot putea sa-si ducS echipajul spre LunS, fSrSprea mare efort!... De fapt, chiar NeilArmstrong a.aterizat manual pe Selena, atingind momente de tensiunemaxima cind a real iz at ca daca lasS aceasta operatie Inseama pilotului automat, el si cu „Buzz“ Aldrin nu vor maipSrasi niciodata vii solul inospitalier al Selenei!...

La 26 octombrie 1968, cind a luat loc la pupitrul decomanda al navei cosmice „Soiuz 3“, cosmonautul GheorghiBeregovoi era perfect confjlient oil orice greseala a sa,cit de mica, ar spulbera definitiv increderea tuturor,cosmonauti si ingineri, in noul tip de nava spatiala,aceasta fiind deja acuzata ca a „luat via,ta“ reputatuluiom al spatiului Vladimir Komarov...

Revenind la problema manevrelor spatiale si asensibilitStii deosebite a acestora, trebuie subliniat canu exista nici o senzatie fizica la pilot atunci cind seefectueaza concret anumite miscari ale respectivuluivehicul spatial; deci asa-numitul „feed back“— reactia resimtitS in mansa pilotului atunci cind acestaefectueaza. anumite comenzi pentru manevrarea aeronavei —,in zborul spatial nu poa.te aparea, neexistind fortea.erodina.mice. Desigur, acestea ar putea fi simulate, darartificialitatea depSseste gradul de eficienta; deci, in cepriveste similitudinea cu unele miscari de pe... Pamint,ma.i repede s-ar putea face o analogie cu manevrarilecomenzilor si pirghiilor de la jocurile mecanice, care iiincinta pe copii.

Exista totusi o comanda care provoaca reactii resimtitede echipaj: este cazul pornirii motorului-racheta destinatschimbSri- 3or de traiectorie, ale carui vibratii se resimtin cabina spatiala, desi senzatiile sint mult atenuate destarea de imponderabilitate, astfel incit un neavizat nicinu ar putea sesiza de unde provin a.cele vibratii. Inschimb, pe ecranele din cabina cosmica apar si se modifiescu viteza cifre care afiseazS valorile discrete ale parame-trilor in continua modificare. Unii dintre cosmonauti, inspecial cei la primul lor periplu spatial, au declarat ca

in acele momente parca s-au simtit in... simulator (!) intimp ce procedau la parcurgerea operatiilor (simulate) demodificare „pas-cu-pas“ a orbitei!

Realitatea zborului cosmic, cu satisfa.ctiile luideosebite, dar si cu pericolele de extrema urgenta, si-aspus dintotdeauna ultimul cuvlnt abia dupa parcurgereacelei de-a cinc-ea orbite, cind statiile de la solconl'irma, de regula, parcurgerea fSra incidente a primeietape a zborului spatial, conform programului!

Tot conform programului, dupS finalizarea etapeimentionat3, nava spatiala trebuie introdusS in asa-numitulregim de croaziera; aceasta inseamna ca unele sisteme siechipamente vor fi mentinute sub tensiune, dar in regim„neactiv“. Din nou verificari, reluate din lista deprocedure, care, desi se cunosc pe de rost, nu trebuie evi-tata, deoarece incordarea si oboseala, mai ales in stareade imponderabilitate, ar putea provoca omisiuni de-adreptul periculoa.se. In aceasta etapa apare, uneori,„boala Cosmosului41. lata alt motiv pentru care acestansamblu de fenomene este prezent in aproape toateprogramele de cercetari ale misiunilor cosmice cu echipaj,printre care si in cazul navetei spatiale; este suficientsa reamintim ca, atit la misiunea „Spacelab 1“ (1983), citsi la cea de-a patra misiune (D-l, in 1985), atent.ia afost concentrata asupra influen- telor microgravitatiei, inspecial asupra subiectilor vii (organisme animale, oameni).

Programele de zbor, atit cele elaborate de specialist iiamericani, cit si cele organizate si conduse de colegii lorsovietici, prevad perioadele de hrana si de odihna alemembrilor echipajelor spatiale, iar orice indepartare de laacestea este imediat sanctionata de echipa decomanda/control de la sol. A ramas de referinta cazulastronautului Schirra care a luat pe orbita (in una dinprimele misiuni spatiale) nici mai mult nici mai putindecit unui din atrac- tivele sandvisuri cu sunca care-iplaceau atit de mult (!), precum si cel al astronautului-savant, geologul Harrison „Jack“ Schmitt, care in loc sadoarma asa cum ii cereau coordonatorii de zbor de la sol,facea ore intregi entuziaste descrieri asupra felului cumse vede Terra din nava „Apollo 17“ in drum spre Selena!...

De multe ori, servitul mesei pe orbita are aspectul uneiadeva- rate activitati... programate (!); ea are nu numaiscopul de a asigura refacerea puterii de munca a „oamenilorspatiului“, dar sa-i si deconecteze, reducindu-lecantitatea de adrenalina acumulata ca urmare a uneiprealabile stari de supraexcitare fizica si psihica. S-arputea asemui cu un fel de... racire a motorului pina atuncisupra-turat, iar acum pus sa functioneze la ralanti... Inanumite situatii, inainte sau dupa mese, astronautii au

beneficial periodic si de luarea unui reconfortant clus!Aproape toti cosmonautii la prima luare a unei mese pe

orbita, au acuzat alimentele ca nu au gust nici miros...Desigur, initial nu se cunostea cauza acestor senzatiifoarte stranii (si anume modificarile echilibrului sirepartitiei lichidelor in corpul uman ca urmare ainstalarii starii de imponderabilitate) si se considera caalimentele nu au fost bine pregatite sau stocate! Atunci casi acum, folosirea instrumentelor obisnuite pentru luareamesei este foarte dificila, din acelasi motiv al starii deimponderabilitate; astfel, atunci cind se ia in lingura saupe furculita o portie de mincare si se duce mai repejorspre gura, la orice schimbare de directie a instrumentuluide servit respectiv, portia va conserva directia initialasi pur si simplu va „pleca“ de pe lingura sau furculitacare se indreapta spre gura! Evident, lipsa greutatii joacacosmonautilor contemporani cam aceleasi feste care le jucasi ipoteticilor eroi ai scriitorului Jules Verne in.povestirea De la Pamint la Luna...

Preparativele pentru dormit implica deschiderea sacilorde dormit, dupa ce au fost extra si din compartimentele undeacestia sint depozitati, cind nu se folosesc; tensiunea„zilelor si a noptilor“ scurse pe parcursul primei zileterestre in spatiu cere, mai ales in aceste conditii, obinemeritata odihna. Daca excitarea este atit de mare incitnu se poate dormi, se cere permisiunea medicului din echipade la sol sa se ia un soporific. Asa cum se afirma maiinainte, sint si cazuri cind cosmonautul nu numai ca nupoate dormi, dar simte imperios dorinta de a comunica celorde „jos“ ceea ce simte sau vede el, apreciind ea este atitde important incit nu le „poate tine“ doar pentru el sau sale noteze in caietul personal...“ ... Ah, daca ati puteavedea ceea ce vad eu acum!... Daca cineva se mai indoiestede teoria derivei continentelor, nu trebuie decit sa-mi ialocul pentru a fi imediat incredintat!11 lata citeva dinexclamatiile astronautului Schmitt, in acea memorabilianoapte de insomnie petrecuta dupa prima sa zi (!) pe orbita.Nici cosmonautul sovietic Vladimir Liahov nu a fost scutitde unele abateri de la disciplina de somn, dar din cu totulalte motive: si-a pierdut ceasul!

'kft *

Din relatarile cosmonautilor sovietici si din discutiilepurtate cu Dumitru-Dorin Prunariu a rezultat ca una din celemai dificile perioade ale primei zile in spatiu (pentrucosmonautii din navele „Soiuz“ care aveau ca misiunecuplarea cu o statie orbital a de tip „Saliut“) ileonstituia pregatirea si ulterior efeetuarea cu- plariicelor doua aparate spatiale. Deoarece in lucrarile lor, toti

cosmonautii si ceilalti specialisti aloca un spatiuremarcabil si chiar un fel de atentie... respectuoasaacestei activitati, ea va fi expusa in continuare,bineinteles in partile care privesc aportul omului, chia.r acelui care este inzestrat cu inalta calitate de astronautsau cosmonaut.

Activitatea incepe prin imbracarea grelelor (si incaumedelor de transpiratie) scafandre spatiale; evident,nefiind inca uscate, acestea sint dificil de imbracat sipurtarea lor este neplacuta, smulgiml uneori chiar ooxpresie de rninie si neplacere din partea acelor oameni aispal iului care sint mai expansivi. Fruntile membri- lorechipajului nu ajung sa se descreteasca decit dupa ce li seanunta prin radio de la sol ca verificarea aparaturii,echipamentelor si a eelorlulle <I;*te de zbor s-a incheiatcu rezultate satisfacatoare, in special pentru aceleagregate implicate in pretentioasa aeostare...

Pasul urmator in cadrul acestei etape consta in demarareaoperatiilor de transfer pe orbita urmata de statia-tinta,activitate care trebuie sa inceapa cu verificarea orientariiaparatului spatial, respectiv a obtinerii celor mai preciseinformatii despre atitudinea acestuia (in raport cu anumiterepere astronomice considerate fixe pe bolta cereasca)30.Urmeaza pornirea comandata de calculator a motoarelor-racheta de orientare, calcularea aproape instantanee avalorilor acceleratiilor si deceleratiilor, stabilirealimitelor intervalelor pentru functionarea micromotoarelorde orientare, parcurgerea unor portiuni de orbite circularecare se deformeaza conform dispozitiilor calculatorului denavigatie sau a echipajului, modificari succesive alerotatiilor unghiulare, punerea in functiune a radarului deintilnire, verificarea sistemelor de cuplare etc. Apoi sesucced cu repeziciune, nenumarate verificari si corectariale parametrilor de zbor si cei ai instalatiilor de la bord,urmarirea acestora cazind in sarcina nemijlocita aechipajului care, la nevoie poate prelua sarcina automatelorde la bord. Tensiunea si incordarea la bord esteamplificata de faptul ca toate aceste verificari, corectari,urmariri si, eventual, intervened ale echipajului, trebuie sase inscrie neaparat in cel mult doua rotatii ale navei,deoarece radarul de interceptare al navei „Soiuz“ a silocalizat tinta spatiala (statia „Saliut“), pe care incurind o vor „prelua“ radarurile de proximitate integrate insistemul care asigura alinierea celor doua nave cosmice.

30 Prin orientarea unui aparat spatial se inj,elege ansamblul de manevre operatiuni (cornandate manual sau automat, de cfitre un felde pilot automat inzestrat cu unui sau mai multe calculatoare specializate), care se finalizeazii prin numeroase si foarte discretizate miscari unghiulare ale respectivului vehicul spatial, pina la obtinerea unei anumite atitudini, determinate de succesiunea de cerinte pentru manevrele ulterioare. Aparatului spatial i se ataseazS un triedru de referinta ale c3rui axe sint alese dupa modelul axelor de tangaj, ruliu si gira^ie din aeronautic^. Pozitia acestui triedru in raport cu axele de referin^ft sau cu platformele stabilizate giroscopic de la bordul aparatului spatial respectiv, poate fi stabilitS cu ajutorul unor instrumente specializate, de exemplu bazate pe efectul laser. Cuplurile de forte aplicate aparatului (navfi, statie automata., satelit etc.) spatial in timpul manevrelor de orientare sint produse cu ajutorul unor jeturi orientate care fac parte din sistemul activ de orientare. Asemenea forte de valori reduse pot fiobtinute si cu ajutorul unor cimpuri de forte exterioare (gravit.ationale, magnetice, de presiune a radiatiei etc.), alcatuind astfel a^a-numitul sistem pasiv de orientare. Mentinerea unei anumite atitudini poate fi asigurata si prin mijloace interioare aparatului cosmic, care constau din modificarea momentelor cinetice ale unor rotoare asezate in aparatul cosmic pe axe convenabil alese, actionate de micromotoare electrice; varia|iacomandata a rotatiilor acestor rotoare provoaca cupluri de forfe reactive utilizabile.

0 foarte importanta manevra o constituie frinarea naveiurmari toaro astfel incit viteza de apropiere a acesteia sascada treptat de la 50 m/s (circa 180 km/ora), cit eraatunci cind „Saliut“ a fost pentru prima data „prinsa“ inobiectivul radarului de intilnire, la numai 1,5 km/ora, iaraceasta importanta manevra trebuie efectuata doar peparcursul a citeva zeci de km, deci extrem de rapid.Altfel, doar 7 minute s-ar fi derulat pina in momentulcuplarii, or aceasta perioada este mult prea redusa pentrupregatirea si efectuarea cuplarii, fara a mai spune nimicdespre pericolele ciocnirii in Cosmos a celor doua navecare s-ar fi apropiat cu o viteza relativa mult pestelimita de securitate...

Dupa incetarea frinarii si aducerea navei „Soiuz“ intr-opozitie corespunzatoare cuplarii, se pornescmicromotoarele-racheta de manevra si atitudine, comandantulechipajului incepind urmarirea vizuala a tintei, aapropierii de acesta; in aceast scop este folosit acel...periscop, denumit „Vizor“... Cu ambele miini pe comenzi,cosmonautul-comandant urmareste datele de proximitateafisate pe display-ul calculatorului de bord, atent si laacei parametri care se disting prin valori dublate si infonie. Cele mai importante date in acea perioada se pare case ref era la: viteza de apropiere de statia-tinta sidistanta la aceasta, abaterile unghiulare fata decolinearitatea axelor longitudinale ale celor doua aparatespatiale... La o departare de 4—5 km, incepe una din celemai dificile etape; tensiunea in nava cosmica atinge cotede virf.

Uneori, parca fara voie, gindul in aceste momente zboarala data de 10 aprilie 1979, cind echipajul format dinNikolai Paika- visnikov si Gheorghi Ivanov s-a confruntat,la bordul navei „Soiuz 33“, cu o defeetiune la functionareamotorului de mars al navei. Urmarea acestui neplacutincident: a fost folosit motorul de rezerva care a adusnava „Soiuz“ (mai precis modulul de coborire) intaeta lasol, dar a trebuit sa se aplice o metodologie de avarie :pilotarea manuala a navei pe portiunea de iesire dinorbita, care in final a condus la revenirea pe o panta maiabrupta ca de obicei, ceea ce a provocat echipajuluisuportarea unei suprasarcini de 8-%...

Din punct do vedere lehnic, specialistii sovietici auluat urma- toarcle masuri care s-au dovedit de bun augur si,mai ales, eficiente: a) dupa cc o nava de transport automataa efectuat la scurt timp o cuplare automata cu statia„Saliut“, aducind echipajului cole de trebuinta, a fostrindul unei nave „Soiuz“ nepilotate sa se apropie si apoi sase cupleze automat in perfecta siguranta, do statiarespectiva. Cu aceasta nava, a revenit pe sol echipajul care

a stat pe orbita 175 de zile (stabilind pe atunci uninvidiat record!) fara a vedea nici unui din colegi ajungindin statie; b) au fost terminate testele unei noi nave„Soiuz“, perfectionate, denumita „Soiuz T“, organizatapentru trei cosmonauti si prevazuta cu calculatorul„Pescarusul“ la bord (calculator de navigatie modern). Dupace a reusit, inca in anul 1979, o cuplare automata cu statia„Saliut“, nava „Soiuz T2“ a fost folosita la 6 iunie 1980 deechipajul format din Iuri Malisev si Vladimir Aksionov,pentru omologarea ei in zbor. 0 defectiune de afisajelectronic a. ridicat mult... tensiunea, echipajului, carea trebuit sa preia comanda navei, incepind de la o departaretensionanta de numai... 200 metri de tinta. Echipa de lasol, intrata si ea in alerts, a ordonat echipajului statiei„Saliut 6“ (Leonid Popov si Valeri Riumin) sa paraseascatemporar statia „Saliut“ la bordul navei „Soiuz“ cu carevenisera la 9 aprilie acelasi an... Totul s-a sfirsit cubine, demonstrind inca odata gradul inalt de pregatire alcosmonautilor din programul „Soiuz-Saliut“...

In perioada de apropiere a celor doua aparate spatiale,toti cosmonautii au declarat ca statiile-tinta stralucesc inbataia raze- or solare, pe fondul negru al Cosmosului, caniste bijuterii cu diamante plasate pe o catifea de culoareaabanosului!

Pilotarea automata a navei continua si atunci cind vitezaa scazut la numai 2,5—3 m/s, aparatele fiind distantate lanumai 400 m, departare de la care se incepe faza finala ajonctiunii. Corectiile sint extrem de mici si de numeroase,calculatorul de bord si sistemul de navigatie depasind prinviteza, sensibilitate si acu- ratete orice fel de manevraefectuata manual. In „Vizor“ si hublouri dimensiunilecorespunzatoare celor 19—20 t ale statiei „Saliut“ par simai impresionante, ocupind aproape tot spatiul vizual alecelor din nava „Soiuz“... Este adevarat ca membriiechipajelor nu mai sint stresati privind siguranta cuplarii,deoarece inca de cind intre cele doua aparate spatiale era odistanta de1 500 m se stia gradul de siguranta al operatiei de cuplare;totusi, acum cind viteza este de numai 2,75 m/s si pina lajonctiune mai sint doar 140—150 de secunde (!), statia„Saliut“, cu luminile de pozitie pulsind continuu, apareenorm de mare si oarecum agresiva, cu acel con de cuplareindreptat spre mica nava „Soiuz“, stralucind in culorileargintiu si vernil... Pe ecranul „Vizorului“ apar reperelede distance si unghiulare, de atitea ori urmarite lasimulator, incit parca totul nu este aievea, ci doar oseeventa dupa ca,re instructorii vor da calil'icativul...Aici, acum insa, califi- cativul il va da practica ce nuadmite nici o greseala... Distantele si vitezele scad mereu,

s-ar zice in acelasi ritm cu care creste tensiuneaechipajului... Cel mai lung interval este ultima portiune de10 m cind, desi viteza de apropiere este de numai 0,5 m/s,tot se pare ca cele doua vehicule se apropie prea repede...Apoi, un soc usor si... XJRA! Jonctiunea a avut loc,deoarece zgomotele seci ale lacatelor de zavorire par sasublinieze: totul s-a desfasurat conform programului,astfel incit in curind echipajele se vor intilni,sarbatorind — la fel de bucurosi ca si cei din echipa de lasol — evenimentul intilnirii pe orbita!

Intilnire? pe orbita are semnificatii me,jore, nu numaicele privind reusita unor proceduri tehnice ci sieficacitatea materialului tehnic pus in joc pentruasigurarea unei durate mari de sedere in Cosmos a unorechipaje periodic aprovizionate sau chiar inlo- cuite; la17 iulie 1975 s-au intilnit si cuplat pe orbita aparatelespatiale „Soiuz“ si „Apollo“5 cosmonautii sovietici Leonovsi Kubasov stringind prieteneste miinile colegilor lor,astronautii americani Stafford, Slayton si Brand. Ulterior,de pe cosmodromul Baikonur si-au luat zborul echipajeinternationale, formate din cosmonauti sovietici, din tarisocialiste si din alte tari, demonstrind inca o data catehnica jonctiunii pe orbita (atit de bine pusa la puncta,stazi), ajuta la mai buna cunoastere si imprie- tenire aoamenilor de pe toate continentele, adevarata chezasie aPACII!

SI DACA, TOTUSI, AGOLO SUS, APARE 0 DEFEGTIUNE?...

Este normal ca sa existe deosebiri mari intre pregatireaunui zbor cosmic indelungat si unui de scurta durata, asa-numitul zbor de tip standard (termen complet neadecvat,da,r nu a fost gasit altul) care dureaza 6—8 zile, dinconsiderentele prezentate cel putin partial inlr mml dinparagrafele anterioare. Dc fa.pt, pentru. pregaliroa unuizbor cosmic, preponderente nu stnt durata acestuia saunumarul de participant! — factori deloc de neglijat, deall.fel , ci cantita.tea de activitati ce trebuie efectuatein spa- tin. S-ar putea afirma ca, de regula, un zbor dedurata redusa, aeel asa-numit zbor standard este mai„inghesuit“, fiecare rninut din programul de zbor fiindbine gindit in economia misiunii, deci programul estenecesar sa fie urmat intocmai planului de zbor in prealabilfixat. In aceste conditii, este normal ca inaintea lan-sarii, tracui propriu oricarei a.ctivitati de maximaimportanta sa fie aproape fara exceptie, prezent...

Cu toata experienta acumulata in sfertul de veac careaproape s-a scurs de la memorabilul periplu cosmic alprimului pamintean care a evoluat pe orbita — Iuri Gagarin —exista si in prezent un anumit factor de rise la fiecarezbor spatial, determinat in principal de faptul ca nu se potevita complet incidente de genul exploziei rezervorului deoxigen din modulul de serviciu al cabinei „ Apollo 13“...

In schimb, nu este admisibil ca echipajului sa nu i seasigure mijloace pentru seeuritate la un nivel de peste99,99%... Desigur, aceasta sarcina revine, de regula,sistemelor automate dublate si chiar triplate, dininteriorul vehiculului spatial in ansamblu, da.r inca de laprimele ore petrecute in cabina spatiala, dupa intrarea, inasa-numitul regim de croa.ziera, echipajul are obliga,tia dea se consacre, verificarilor tuturor sistemelor navei. Inacest fel se evita observarea in timpul zborului, mai alesin etape cru- ciale pentru securitatea sau indeplinireamisiunii, a eventualelor defectiuni sau pene ascunse, acaror remediere este ori imposibila in timpul avut ladispozitie, ori poate conduce la ratarea obiecti- velorzborului respectiv.

In cazul cind ratarea misiunii ar fi absolut necesara,inclusiv comandarea reintoarcerii cu sistemele de avarie lasol, trebuie sa nu se omita ca faza revenirii poate creama.ri dificidtati, pericole chiar, astfel incit se impunverificarile periodice ale tuturor sistemelor, inclusiv aacelora care semnalizeaza locul unde a aterizat (amerizat)nava spatiala in deriva.

Se impun unele exemplificari, mai ales deoarece insusititlul paragrafului porneste do la o legitima (si omeneasca)intrebare: „...Si daca, acolo sus, apare totusi odefectiune?...“ Unui din primele ca,zuri care au evidentiatnecesitatea unei bune pregatiri pentru cunoastereamijloacelor si a metodelor de supravietuire

in cazul unei aterizari in grave conditii de avarie, a fostoeazionat de zborul astronautului american Malcolm ScottCarpenter; pe cind evolua pe una din primele orbite dupalansare (161/262 km), la circa o ora dupa lansare,astronautul a trebuit sa faca fata unei defectiuni asistemului de termoreglare in cabina, unde temperatura s-aridicat pina la 50°C; in aceste conditii el a trebuit sa-siorienteze singur nava spatiala, coborirea si amerizarea

efectuin- du-se cored. Dar, deoarece instalatia de radio-emisie/receptie s-a defectat, „A.urora 7“ nu a putut fidescoperita decit greu si tirziu de echipele de intervenliesji salvare. Echipajele elicopterelor si „oamenii-broasca“,cei care recupereaza astronautii si cabinele lor din ocean,au facut tot ceea ce a fost posibil, dar cabina a ame- rizatla 400 km departare de locul planificat, iar sistemele desem- nalizare — asa cum mentionasem deja — nu functionau...Cind a fost gasit, in sfirsit, Carpenter era aproapeinghetat in barca sa de sa.lvare si ulterior avea sa declareca din tot periplul sau, recuperarea i-a provocat cele ma.idificile momente...

★ ★

...Sala de conferinte botezata „Diana“, de la etajul I alluxo- sului hotel budapestan „Duna Intercontinental1',devenise neinca- patoare pentru numarul foarte mare al celorcare doreau sa participe la conferinte specialistilorsovietici participant! la cel de-al 34-lea Congresinternational de astronautica (9—16 octombrie 1983),conferinta consacrata programului spatial actual sovietie,Cu aceasta ocazie, prof. dr. Konstantin Peoktistov,cosmonaut si renumit om de stiinta, a informat despreaspecte tehnice privind sarcinile programelor sovietice deexplorere a Cosmosului, acad. VI. Kotelnikov a dezvaluit caUniunea Sovietica urmeaza un program de construire astatiilor orbitale pentru misiuni indelungate, dar si derealizare a unor vehicule spatiale reutilizabile, iar cosmo-nauta Svetlana Savitkaia a comentat in limba engleza filmulpe care 1-a facut in timpul recentului ei periplu cosmic...

Atunci cind echipajul se imbe,rca in nava cosmica,situata tocmai sus pe racheta purtatoare, propulsata demotoare-racheta deosebit de puternice, racheta purtatoareeste deja alimentata cu propergoli si alte fluide de lucru,fiind ceea ce se numeste un fel de „bomba“; ea continelichide care pot provoca o explozie cu mare putere dedistrugere... Oricit ar fi de obisnuiti cu perico- lelemisiunilor aeriene sau chiar spatiale efectuate anterior,nu-si poate nimeni imagina <'u „oamenii spatiului“ ar fitotal inscnsibili la eventualiI f I,(id producer) i unuiaccident, sau chiar a unei explo- zii, mai ales <■.-i incaanterior darii comenzii pentru pornirea motoarelor,fluidele montionate circula la presiuni ridicate princonducte menjinule la diferite temperaturi, constituindmereu un pericol potential... Atunci cind racheta estepregatita pentru a fi lansata, iar echipajul se aflainstalat in cabina, orice defectiune la instala- I.iiterachetei se poate oricind transforma intr-o dramatica

explozie; astfel, echipajul trebuie sa aiba prevazutemijloace aproape instan- l-anee care sa indeparteze cabinacosmica de „bomba“ pe cale de a exploda, care este acearacheta agonizinda...

Problema nu a constat niciodata in gasirea unei solutiitehnice in acest sens, deoarece inca inainte de zborulcosmic al primilor cosmonauti (Gagarin, Titov in 1961,Glenn in 1962) fusese pus la punct mijlocul de catapulta,rea pilotilor de pe avioane supersonice in caz de avarie sipericol iminent, indiferent de valoarea altitudinii si avitezei aparatului de zbor31. Pe un principiu oarecumsimilar a fost construit de specialistii realizatori airachetelor spatiale acel asa-numit „turn reactiv desalvare", al carui motor-racheta cu pulbere o dataamorsat detaseaza foarte repede cabina cu echipajul inprimejdie de racheta purtatoare in pericol de a exploda perampa de lansare, si o duce suficient de departe si de sus,incit ulterioara deschidere a unor parasute specialeasigura revenirea in deplina siguranta a echipajului lasol...

0 data gasita si perfectionata metoda turnului reactivde salvare, a aparut intrebarea daca folosirea acesteiultime solutii trebuie sa fie la latitudinea echipajuluisau a echipei de conducere si urmarire de la sol azborului; au fost argumente pro si contra pentru fiecarealternative, iar in final si solutionarile importantei pro-bleme au diferit si ele; convinsi ca imbracati in grelelecostume de suprasarcina de la lansare, cosmonautii nu vorputea fi suficient de prompti si nu pot avea destule dateconcomitent pentru a lua decizia de catapultare in timputil, diriguitorii cosmonauticii sovietice au incredintataceasta sarcina de maxima responsabili- tate echipei dinsala de conducere a zborului.

31 Incft din anul 1956, citeva firme specializate, printre care§i cea americana „Martin-Becker“, au experimentat si apoi omologat scaunul de catapultare de tip „zero-zero“, adicS. func|.ioneaza cu succes la „altitudine“ zero metri §i a vitezi 0 km/ora!

Pornind de la experienta astronautului John Glenn, carea trecut inca de la lansare prin momente extrem de grele(startid sau a fost aminat de mai multe ori, el nestiinddaca din cauza \\unor simple defectiuni sau daca a aparut un pericol iminentla rampa...), astronautii americani si-au impus punctul devedere: salvarea si sistemele aferente acesteia se vorcomanda de la pupitrul de conducere al cabineirespective. Pentru ca am amintit de zborul primuluiastronaut american, trebuie spus ca Inca din momentul cinda ajuns pe orbita, Glenn a trebuit sa comute actionareasistemului <le conducere pe pozitia „manual“, din cauzaclefectarii sistemului de orientare al navei...

Desigur, in afara unui sentiment de incredere marila,acest mod de solutionare a problemei salvarii echipajuluiare si unele inconveniente; spre exemplu, cu ocaziazborului na,vei spatiale americane „ Gemini 6A“ (careposeda pentru salvarea astronautilor scaunecatapultabile!), echipajul format din Walter Schirra jr. siThomas Stafford a observat ca, desi motoarele-racheta alevehiculului port-cabina cosmica fusesera pornite,calculatorul de la bord a semnalizat o importantadefectiune care, chipurile, ar fi provocat intrerupereamotoarelor chiar pe panta de ridicare a rachetei! Desigur,pericolul aparea ca iminent, astfel incit coman-dantul ,,Wa,lly“ Scb.irra a si pus mina pe minerul comenziide catapultare a ambilor membri ai echipajului; el nuavea sa maj apese butonul final, deoarece semnalul ceprecede iminenta catastrofei nu a a,parut... Zgomotele s-auoprit, o data cu incetarea functionary motoarelor, careINCA nu ridicasera racheta de pe rampa sa de lansare, iarastronautii si echipele de la sol au putut rasuflausurati... Pericolul trecuse! Evident, singele rece si, maiales, buna cunoastere a sistemelor de salvare de catre ceidoi astronauti, au restrins accidentul, totul rezumindu-se la remedierea defectiunilor semna.late de calculator,iar peste doua zile acel zbor avea sa devina unui dinsuccesele programului „Gemini“...

Asemenea turnuri reactive de salvare au fost monta.te pevirfu- rile rachetelor purtatoare ale navelor spatiale„Vostok“, „Yoshod“, „Soiuz“, „Mercury“, „Apollo“; in cazulrachetei „port-Soiuz“ („Zemiorca“, cum o numesc unii dincosmonautii participant! la programul „Intercosmos“), aufost utilizate rachete cu o forta de tractiune de 400 000N...

In perioada anterioara lansarii mai exista si pericolulapari- tiei unui focar de incendiu in cabina; sa ne

reamintim de tragica disparitie a echipajului prim alcabinelor „Apollo“ care, in ianuarie 1967, in timp ceefectuau, in cabina plina cu oxigen pur, un „zbor“ deantrenament la sol, au cazut victima unui incendiu provocatde un scurtcircuit in instalatia electrica. Masurileadoptate de specialistii americani, asupra carora s-ainsistat intr-un paragraf precedent, au evitat repetarea deasemenea regretabile evenimente, dar in acest fel s-aevidentiat si pericolul care poate oricind apare, alincendiilor in spatiul restrins al cabinelor spatiale. Ince-i priveste pe cosmonautii sovietici, ei nu folosesc lainspi- ri»(.i«! oxigenul pur, ci doar amestecurirespirabile in care participa si gaze neutre. In ambelecazuri, folosirea costumelor spatiale ignifugate, amaterialelor care nu ard si nu intretin arderea, inconstructia interioarelor cabinelor spatiale si altemSsuri, au impiedicat repetarea de asemenea dramaticemomente.

** ★

Toti specialists si, mai ales, cosmonautii, sint deacord ca perioada zborului cosmic cuprinsa intre faza dedecolare si pina la intrarea pe orbita, reprezinta fa,zacea mai riscantS a unei misiuni spatiale. Se stie calansarea consta din doua faze: mai intii ridi- careavertical a a ansamblului format din racheta purtatoare siaparatul spatia.l pilotat, pina cind este depasitS granitaatmosferei terestre; apoi traseul se curbeaza progresiv,pina ajunge sa fie chiar paralel cu... curbura Terrei. Inaceasta ultima faza, acceleratia imprimata continuu naveicosmice ii permite acesteia sa atingS valoarea primeiviteze cosmice pentru altitudinea respective

In aceasta perioada toate sistemele functioneazS laregimuri de virf, secventele se succed conform programului,pornirea, respectiv oprirea, motoarelor-racheta esteasigurata cu precizii inferioare la o secunda,declansa.rea buloanelor explozive pentru deta- sareadiferitelor etaje reactive functioneaza cu o precizie decrono- metru, declansindu-se instantaneu... Se poate afirmaca acum exista adunate cele mai multe cauze pentru aparitiaunei defectiuni, a unei pene din cele ma.i grave...Evident, in aceste momente se afla sub tensiune atitsistemul principal de detectare a penelor, cit si sistemulde actionare in caz de avarie.

Beneficiind, de cele mai multe ori, de mai multeprocesoare, sistemul principal supravegheaza si verifica,de mai multe ori intr-o secundS (!), un anumit numar de

parametri functionali de maxima importantS, a cSrordereglare poate conduce fie la oprirea lansSrii, fie lanecesitatea ca echipajul sS fie indepartat instantaneu deracheta in pericol de a exploda, folosind in acest caz acelasa- numit turn reactiv de salvare... In cazul rachetelorcare lanseaza

\jiv orbita navele cosmice „Soiuz“, acesti parametri sintgrupati in patru categorii: situatia motoarelor-racheta alevehiculului purtator; parametrii inregistrati de statiilede la sol; valorile acceleratiilor; pozitia ansambluluicosmic.

In cazul parameti-ilor aferenti functionarii motoarelor,semnificativa este valoarea presiunii statice in camerade ardere a fiecarui motor; in ce priveste valorileacceleratiilor, problema implica ■doua aspecte: acceleratiainstantanee trebuie sa se mentina constants, abaterile3nscriindu-se cel mult intr-un diapazon de 0,3g! In cepriveste integrala acceleratiilor pe traiectorie, aceastatrebuie sa se inscrie in cerintele valorilor antecalculate,pentru ca evolutia sa fie corecta. Tolerante dintre celemai strinse se refera la parametrii care vizea.zaatitudinea rachetei, deoarece aceasta implica modificarinepermise ale traiectoriei datorita combinarii mane- •\relor de ruliu si tangaj; orice depasire a limitelortolerantelor poate antrena inclinari periculoase si chiaroscilatii sau rasturnari dezastruoase. Reproducerea,eventual, pe un display special, a unora din parametriifunctionali si a altor informatii care sint •obtinute inmod continuu in Sala de urmarire a zborului din cadrulCentrului de control, poate — uneori — sa furnizeze datepre- tioase asupra unei situatii grave, chiar inainte caaceasta sa fie sesizata de calculatoarele de la bordulnavei cosmice... In acest caz, depasirile nepermise alevalorilor admisibile pentru oricare din parametriiapreciati ca vitali declanseaza automat sau manualprocedura de incetare cu avarie a misiunii si salvareaechipajului.

Intrucit cazurile prezentate au fost exemplificatefolosind proceduri utilizate de cosmonautica sovietica, seva mentine in continuare, pe cit posibil, acelasiprocedeu... Astfel, in primele .20 de secunde de la dareacomenzii de start, in caz de pericol iminent la, rampa,nava cosmica cu echipajul este efectiv „smulsa“ din virfulrachetei devenita periculoasa, cu acel turn reactiv desalvare al carui motor-racheta dezvolta forta maxima detractiune in acele momente dramatice. In perioada de lafinele acestor prime 20 de secunde si pina la largareaacelui „turn“ salvator, salvarea •se asteapta tot de laracheta cu pulbere a „turnului“, dar de aceasta datavaloarea tractiunii rachetei turnului este „limitata“! Inambele cazuri, in afara socului resimtit la aprinderearachetei turnului, echipajul are de parcurs pina aproape lasol un amplu „arc balistic“, dupa care intra in functiuneparasutele, apoi motorul de frlnare si aterizare lina,

conform „scenariului“ obisnuit.In intervalul cuprins intre momentul largarii „turnului“

si indepartarea automata a invelisului de protectieaerodinamica a

navei spatiu to* nava so va desprinde de ultimul etaj alrachetei J- in caz de pericol - , folosind micromotoare-racheta fixate, chiar pe invelisul de protectieaerodinamica! Dupa ce si acest invelis a fost large t,desparlirea fortata de etejul reactiv care are o iivarie seface folosind chiar motorul propriu al navei cosmice. Inulti- mele doua cazuri, intruclt altitudinea depaseste 100km, dar viteza de zbor a navei este totusi mica, aceasta vapatrunde in atmosfera sub un unghi mare, astfel incitfrinarea aerodinamica este toarte intensa, iardeeeleratiile ating si depasesc 20gL.

Probleme deosebite, privind solutionarea cu avarie asalvarii echipajului in aceste etape, ridica conceptianavetei spatiale. Pentru a intelege cum pot fi organizateactiunile de salvare cu avarie in acest caz, consideramnecesare citeva detalii asupra sistemelor navetei spatialeamericane, legate de compartimentele continind membriiechipajului.

In partea frontala a fuselajului anterior al aparatuluiorbital din compunerea navetei, pot lua loc pina la patruastronaut! si trei specialisti de misiune, impartind ocabina organizata pe doua nivele, cu un microclimat formatdin amestec azot-oxigen la o presume de 10,1 N/cm2 (spredeosebire de navele americane anterioare, unde presiunea nudepasea 3,5 N/cm2!). Partea superioara frontala afuselajului anterior al navetei cuprinde postul de pilotaj^cu comenzile blocului celor patru calculatoare de bord,plus cal- cujatorul de coordonare al acestora, comenzile siinstrumentele de urmarire vizuala si prin radio, cuajutorul caruia pilotii supravegheaza si pot actionapentru manevrele orbitale ale reintrarii in atmosfera dupaschimbarea corespunzatoare a orbitei, a venirii laaterizare, pentru actionarile asupra incarcaturii naveteisi, bineinteles, pentru acele comenzi destinate salvarii incaz de avarie. La acest nivel actioneaza comandantul debord, pilotul aparatului orbital, seful misiunii respectiveprecum si un astronaut-specialist, insarcinat — printrealtele — cu urmarirea comportarii sarcinii utile.Comandantul de bord si pilotul navetei au scaunele alatu-rate, oarecum ca la aeronavele de pasageri, posedind, deasemenea, comenzi duble; aceasta le asigura posibilitateade a se suplini in cazul aparitiei unor avarii, pentru aasigura revenirea la baza a aparatului orbital.

Compartimentul inferior al cabinei este rezervat celortrei membri specialisti ai echipajului; aici esteincorporata „bucataria“, inclusiv sursa de apa calda,frigiderul pentru alimente, sala de masa, echipamentelesanitare, compartimentele scafandrelor spatiale, cuseteledestinate repausului fiecarui membru a] echipajului,echipamentele sanitaro etc. Aceasta parte a cabinei esteastfel conceputa incit poate fi usor suplimentata cu incatrei locuri, pentru cazurile misiunilor destinaterecuperarii si salvarii din spatiu a unor eohipa.je aflatein dificultete. In o asemenea alternative, aparatul orbitalal navetei contine, neaparat, scafandrele spatiale siranitele de supravieluire indispensabile iesirilorextravehiculare.

Iesirile in spatiu so pot efectua prin intermediul uneiecluze presurizate si a unei deschideri presurizate sietanseizate, prac- ticate la partea inferioa.ra-latera.la acabinei. Sub pardoseala cabinei inferioare se gasescsistemele de control al microclimatului cabinei, sisteme lacare accesul este asigurat prin ridicarea unor trapemobile.

Sursele de energie electrica ale navetei sint formatedin trei pile de combustie, cu puterea cuprinsa intre 2 si12 kW (in conditii de virf al consumului energetic la bord,dar nu mai mult de 15 minute la fiecare trei ore!),folosind drept combustibil hidrogen lichefiat (42 kg) sioxigen de asemenea lichefiat (354 kg): aceste substantesint incluse in doua rezervoare criogenice dispuse,,impreuna cu pilele respective, in compartimente specialprega- tite si etanseizate. Din cei 1 530 kWh eliberati deaceste pile,. 264 sint rezerva pentru cazuri de avarie labord; pentru cazul unor misiuni care depasesc ste.ndajrdula sapte zile, se iau la bord rezerve corespunzatoare lainca un disponibil de 840 kWh. (Con- sumul zilnic secifreaza la a.proximativ 50 kWh.) Avind in vedere ca apapota.bila este un subprodus al activitatilor pilelor decombustie, rezerva „energetica“ de la bordul navetei pare afi suficienta...

Na,veta poate fi prevazuta cu un modul de cuplareinstalat in compartimentul destinat incarcaturii utile;acest modul poate contribui determinant la efectuarea deoperatii complexe, in care se pot include si cele cepresupun cooperarea cu nave cosmice apartinind altornatiuni.

Incarcaturile ce se introduc in magazia aparatuluiorbital se ancoreaza corespunzator si sint supravegheate cuajutorul unui sistem de televiziune in circuit inchis si a

unor mijloace de calcul prevazute cu interfatarilecorespunzatoa.re pentru corelarea sistemului decomanda/control si ghidare a navetei pe traiectorie, cuparticularitatile incarcaturii utile... Erorile sistemuluide navigatie si ghidare pe traiectorie sint sub 0,2 grade;acest sistem in functionare pe orbita, este independent desuportul terestru!

Coreclarea pozil.iei npnratului orbital se efectueaza cuajutorul a trei grupe de micromotoa.re-racheta, montate innaoelele sistemului de monovrfi pe orbita, precum si intr-un modul dispus in virful fuselajului anterior. Acestemicroracbete servesc si pentru modified rile vitezei inlimite strinse, cerute de manevrele de intilnire peorbita, modificarile orbitale si Intilnirea cu diferitetinte cosmice.

Micromotoarele racheta, impreuna cu suprafeteleaerodimanice de comanda a zborului, asigura controlulpozitiei si atitudinii aparatului orbital pe portiunea dereintrare in atmosfera si de parcurgere corecta a asa-numitului coridor de reintrare in securitate32. Desigur,mijloacele reactive sint folosite cu eficienta laaltitudini mari si pentru cazul vitezelor cosmice sauapropiate de acestea, in timp ce suprafetele de comandaaerodinamica se utilizeaza doar in interiorul atmosferei sila viteze cel mult supersonice. De mentionat ca naveta(aparatul orbital, dotat cu aripi) aterizeaza automat saupilotata de echipaj, folosind in acest scop un sistem -denavigatie ce utilizeaza un radar de proximitate cumicrounde, avind o precizie deosebit de mare, deoareceinexistenta unui sistem reactiv de propulsie in atmosferaface imposibila manevra de ratare a aterizarii...

Viteza medie de aterizare a navetei pe una din pistelespecial amenajate la bazele aerospatiale Vandenberg,Edwards etc. este in jurul a 335 km/ora. Motoarele-rachetacriogenice ale aparatului orbital din compunerea naveteibeneficiaza de existenta unor calculatoare de proces, unfel de „controlor electronic33 digital, care pri- mesteinformatii de la motor, comenzi de la echipaj, daractioneaza si conform unui program de verificari prealabilintrodus in memoria sa; in caz de pana, acest calculatoractioneaza instantaneu, izolind partea afectata de pana sauoprind chiar functionarea motorului, in raport cugravitatea avariei. In cazul unei defectiuni majoreinca la32 Domeniu spatial situat In imediata veciniltate a traiectoriilor op time de33urmat de un aparat spatial la reintrarea in atmosfera planetarS.;limitarea superioarS este determinatft de valorile altitudini]or necesare obtinerii fortelor aerodinamice de sustenta^ie, iar cea inferioarft —■ de eficacitatea termo- protect.iei invelisului aparatului spatial care revine pe sol.

lansare, pentru unui din aceste motoare, au fost puse lapunct •citeva proceduri eficiente pentru prevenirea uneicatastrofe, astfel incit naveta sa-si poata lua startulchiar daca unui din motoarele aparatului orbital a fostoprit in momentul ridicarii ansamblului!

In memoria calculatoarelor aferente motoarelor rachetei,au lost incluse si prevederile pentru momenteledesprinderii comandate (automate) a, marelui rezervor cucombustibili criogenici destinati acestor motoare.

Cu toata electronica ultrasofisticata, nave I,a nu estedeloc scu- tita de defectiuni: aminarea din 28 oct. pina la30 noiembrie 1983 a lansarii navetei „Columbia“ a fostprovocata de descoperirea defectarii unui ajutaj al uneirachete de stabilizare/orientare a navetei Challenger (aug.1983) care, daca ar mai fi functionat doar 2,7 secunde, arfi procovat o dezastruoasa rotatie a navetei!

Evident, totul este modificat atunci cind o navacosmica, in general vorbind, este plasata pe orbita(„injectata“...); miscarea aparatului spatial respectiv sedesfasoa.ra acum in virtutea, legilor mecanicii ceresti, labord se instaureaza imponderabilitatea (saumicrogravitatia, cum mai este aceasta numita in unelelucrari apa- rute in tarile occidentale), aparatul spatialparcurge asa-numita faza pasiva a zborului. In aceastaperioada, defectiunile isi pierd aspectul spectaculos,capatind forme din cele mai variate si, uneori ascunse sauchiar dependente de elemente noi, a caror evolutie era, lamomentul cind au fost planificate, etapele zborului,imprevizi- bila integral. In sprijinul acestei afirmatii sepot da urmatoarele exemple. La 9 octombrie 1977, o nava-cosmica sovietica de tip „Soiuz“ s-a apropiat delaboratorul spatial „Saliut 6“, plasat pe orbita cu putintimp mai inainte (29 septembrie); dupa ce depar- tareadintre cele doua aparte spatiale a ajuns la numai 100 m,echipaj ul navei „Soiuz“ a remarcat ceva deosebit la postulde cuplare situat la acea extremitate a statiei „Saliut‘34,incit, de comun acord cu echipa de la sol, a renuntat pursi simplu la cuplare si a fost adoptat raportul unei„abateri de la metodologia de cuplare"! „Soiuz 25“ s-areintors neintirziat pe sol... Apare foarte putin probabilca postul respectiv de cuplare al statiei „Saliut“, la caretrebuia sa acosteze „Soiuz“, sa fi avut o defectiune,deoarece peste numai doua luni, la 11 decembrie 1977 el afost inspectat la „fata locului" de echipajul navei „Soiuz26“, format din cosmonautii Gherghi Greciko si IuriRomanenko; concluzia raportului celor doi cosmonauti a fost„Totul este in ordine!...“. Acest echipaj avea sa petreaca86 de zile pe orbita la bordul statiei „Saliut6“, el fiind

34Konstantin Feoktistov.

acela care inaugura metoda intilnirilor a doua echipaje inCosmos, metoda favorizata de faptul ca statia „Saliut 6“avea acum doua posturi de jonctiune!

La 16 martin 1966, eckipajul navei spatiale americane„Gemini 8“ format din Neil A. Armstrong si David RandolphScott a avut in programul misiunii de zbor cosmic cuplareacu etajul superior al unei radicle „Agona-Atla§“; scopulcuplarii era de a verifica mijloacele de orientare, deapropiere si de cuplare ale navei „Gemini“, precum si de ase obtine indicatii pentru proiectantii cabinei 3!Apo]lo“,privind aceste operatii orbitale foarte dificile si pentru<;are la acea data astronautica americana nu dispunea deinformatii suficiente. Cuplarea cu etajul „Agena“ s-adesfasurat satisfacator, conform procedurii propuse despecialisti, dar o serie de defectiuni in functionareasistemului de orientare a navei „Gemini“ a impus scurtareamisiunii, echipejul fiind obligat sa se decupleze cumijloacele de avarie de racheta „Agena“ si sa coboare inregim aproape „de catastrofa"!... Se pune intrebarealegitima ce s-ar fi intimplat daca Armstrong, un pilot deincercare foarte bine antrenat, nu ar fi cunoscut perfectsistemele de orientare si de pilotare ale cabinei „Gemini"!?...

Se apreciaza ca aceste doar doua exemple pot da oconturare suficient de convingatoare despre pericolele cepot sa apara in perioada de zbor orbital al unui vehiculcosmic pilotat, precum si asupra rolului de mare importantaal echipajului in asigurarea ducerii la bun sfirsit aoperatiilor de iesire din situatia de catastrofa si deaducere teafara la sol a cabinei sau a echipajului separatde aceasta.

In afara acestor—li s-ar putea spune—accidente totalimprevi- zibile (!), la rezolvarea carora prezenta si„singele rece“ al echipajului pare a fi fa.ctoruldeterminat, uneori chiar fara nici un ajutor din parteaechipelor de la sol, exista, si citeva categorii deaccidente, sa le spunem... previzibile! Printre acestea potfi enumerate: de- presurizarea, incendiul sau explozia labord, defectarea calculatorului (calculatoarelor) debord...

De regula, prin depresurizare se intelege pierderea inspatiu a microatmosferei (microclimatului...) din incapereasau incaperile In care se afla echipajul vehiculului cosmicaflat in dificultate; ceva in genul dezermetizarii capsuleide coborire a navei „Soiuz 11“, amintita anterior.

In realitate, problema este mai complexa, mai ampla,putind -apare si alte implicatii: observarea unei scaderipericuloase a presiunii in circuitul de oxigen carealimenteaza cabina astronautilor; aparitia unei valorianormale a presiunii in conductele care alimenteaza cupropergoli camerele de ardere ale motoarelor-racheta;modificari in afara limitelor admisibile ale parametrilorde presurizare cu gaze inerte a rezervoarelor decombustibili (carburant si oxidant) pentru rachetapurtatoare etc.

De indata ce una <1 in inrlicatiile valorilor depresiune importante (care sint in permanenta supraveghere)incepe sa semnali- zeze abateri periculoase de la valorileimpuse (eventual constante), aceasta trebuie urmarita,analizata si apoi luata decizia corespunzatoare fara nici ointirziere. Asemenea defectiuni au existat si de multe oriau fost remediate de un echipaj bine antrenat. Se pot siaici da citeva exemple; 111 primul rind cazul echipajuluinr.2 de pe marele laborator spatial american „Skylab“, carea verificat sistemele cabinei „Apollo“ si a inlocuit unelesupape prin care se scurgea nepermis fluidul combustibil adoua rachete directionale. Cu ocazia zborului din 8februarie 1977 (care avea sa dureze la bordul statiei„Saliut 5“ pina la 25 februarie 1977!), cosmonautii ViktorGorbatko si Iuri Glazkov sositi cu nava „Soiuz 24“, autrebuit sa procedeze la eliminarea atmosferei contaminate astatiei si la inlocuirea acesteia cu „aer curat“ adus inbutelii speciale cu nava lor spatiala!...

In cazul aparitiei unei decomprimari foa.rte rapide,explozive chiar, echipajul trebuie sa fie bine antrenatpentru a imbraca in timp util scafandrele spatiale si aproceda la coborirea in conditii de avarie la sol cunavalor in dificultate; deoarece in asemenea cazuri nu maipoate fi vorba de o coborire in „zona dinainte stabilita“,se poate imagina ce valoare are o buna pregatire anterioaraatit pentru imbracarea rapida a scafandrelor spatiale, citsi pentru cunoasterea si aplicarea in practica aprocedurilor de supravietuire in caz de aterizare(amerizare) in reginni dificile, cu mare grad depericuiozitate pentru viata membrilor echipajului aflat insituatie aproape de catastrofa. Apreciem ca ar fi si aiciutile citeva ■exemple: Ce inseamna pericolul decomprimarii(depresurizarii) cabinei ne spune insusi cosmonautulPrunariu, in lucrarea citata cind, de aceasta data peorbita, in cadrul unei „lectii“ privind organizareamodulului de trecere din statia „Saliut“ in nava „Soiuz“,care i-a fost „predata“ pe viu de cosmonautul VladimirKovalionok, acesta a prezentat functionarea unei supapefoarte importante care, printr-o neglijenta poate fi fatala

echipajului; dar sa-i dam cuvintul lui D. Prunariu:“...Stiam cu totii ca dezermetizarea statiei orbitale sau anavei cosmice este unui din cele mai grave accidente carepot interveni in Cosmos. Reactia fiecarui membru al•echipajului trebuie sa fie foarte prompta si precisa...Ajungind linga supapa cu pricina, Vladimir imi spune s-odeschid! Eu ma uit mirat la el si refuz... Fara sa steamult pe ginduri, Kovalionok pune mina pe supupil si odeschide (!). Aerul porncsle sa suiere la guru supapei,pierzlndu-se in vidul cosmic. Sirena incepe sa urle,semnalizatourelc ro§ii clipesc... Eu «sar» repede si oinchid. Reac- tia celorlalti doi a fost prompta: Popov a sidisparut in nava noastra, iar Savinih s-u indreptatdirect spre unui din manometrele foarte precise, montat inmodulul de lucru al statiei. Presiunea in interiorulacesteiu scazuse brusc cu citiva milimetri. Yiktor neanunta inca ingrijorat ca acul manometrului nu s-a oprit,conti- nuindu-si incet miscarea in directia „zero“. De dataaceasta Kovalionok, care se aruncase intre timp spremanometru, si el putin speriat, se intoarce rapid spresupapa si cu un pumn bine plasat reuseste sa o „fixeze“definitiv...“

In ce priveste antrenamentul pentru supravietuire incazul amerizarii, Jean-Loup Chretien, participant la zborul„SoiuzT6“, a declarat ca „... deoarece este in joc onorareamarinarilor bretoni (el s-a nascut in aceasta provinciefranceza, n.a.), cit timp vu sta in apa inghetata a laculuiunde se face acest antrenament, va suride tot timpul..]!“Si s-a tinut de cuvint... In ce-1 priveste pe PatrickBaudry, pasiunea sa pentru iahting, nu 1-a putut impiedicasa recunoasca, in final, ca are si el un stomac, capabil sasimta raul de mare, dupa ce a plutit intr-o cabina de tip„Soiuz“ (la antrena- nente, de asemenea), fiind binescuturat de o hula neplacuta, mai multe ore....

Revenind la problema dezermetizarii si adepresurizarilor, se pune intrebarea de unde provinasemenea defectiuni? Desigur, vibratiile si trepidatiile dela startul rachetei precum si socurile provocate depa.rcurgerea asa-numitei etape cu presiuni dinamice maxime(de fapt aparitia si formarea undelor Mach de soc la tra-versarea atmosferei cu viteze supersonice mari), la circaun minut de la lansare. Cosmonautii definesc conditiile de„confort“ aferente acestei perioade, prin „a merge intr-un vehicul care are roti... ovale!“...

Alte doua categorii de defectiuni care impun, de regula,oprirea misiunii si revenirea la sol sint: incendiul labord si incetarea functionarii calculatorului de bord.Despre primul incident, despre care nu se cunoaste vreuncaz pe orbita, au mai fost prezentate unele date cind s-a

comentat accidentul de la rampa al echipajului american alcabinei „Apollo“, din ianuarie 1967. In orice caz, in acestsens au fost luate maximum de masuri de precautie, pentrureducerea la minim a pericolului unui incendiu si ainexisten- tei la bord a unor materiale care sa arda sau saintretina arderea (seafandrele spatiale sint confectionatedin materiale ingnifuge sau ignifugate). De remaroat ca potapare perioole neasteptate din cauza... trasnetelor! Esteaproape sigur ca un asemenea incident, care putea aveaurmSri tragice, a fost suferit de echipajul navei americane„ApolJo 12“, eondus de astronautul Charles „Pete“ Conrad;iata cum a descris acest eveniment insusi comandantulnavei: in primele 36 de secunde, lansarea a decurs normal.Apoi ne-a invSluit un fulger. Sint sigur ca a fost fulgerpentru ca 1-am simtit si 1-am vazut... Apoi am auzitsemnalul de alarma si s-au aprins toate luminile pe tabloulde comanda... Nu mi-a fost frica deloc, dar eram descurajatpentru ca aveam impresia ca fuseseram loviti serios si nuvom putea merge spre Luna...“

Cit priveste o panS de calculator, astronautii de penaveta spatiaJS au suportat un asemenea incident in anul1983, dar faptul ca la bordul navetei exista o adevaratS„salS de comanda am- barcata“(!) a evitat orice fel deincident pe orbita....

Se pare ca treptat, treptat, flotilele de elicoptere siavioane spe- ciali za.te in descoperirea si salvareaastronautilor si cosmonautilor ajunsi pe Terra dupa unperiplu spatial, vor dispare! Sistemul de transport spatialcu ajutorul aparatelor recuperabile de tip naveta spatialavor aduce aparatele orbitale pe sol similar avioanelorcomerciale; totusi, antrenamentele de salturi cu parasuta pecare trebuie sa le urmeze fiecare cosmonaut-candidat se vormentine inca mult timp, raminind o components importanta aprogramu- lui de pregatire a oa.menilor spa.tiului.

Inainte de a incheia acest paragraf, este cazul saspunem citeva cuvinte despre acele momente de mare tensiunesi incordare, reprezenta.te de iesirea in afara peretilorprotectori ai cabinei cosmice si plutirii libere in vidulspatial. Aceasta atit de excitants si deosebitS faza azborului cosmic, a fost inaugurate la 19 martie 1956 decosmonautul sovietic Alexei Leonov; de atunci au avut locnumeroase asemenea actiuni, impuse de cerintele programelorde zbor; dintre momentele cele mai dramatice ale uneiasemenea iesiri, au fost cele trSite de echipa formats dinCharles „Pete“ Conrad si Joe Kerwin, din echipajul nr.l al

laboratorului „Skylab“ atunci cind au trebuit sa repuna infunctiune singurul panou solar al „Skylab“, care fuseseblocat semideschis de rSmasitele panou- lui de protectiea.erodinamicS, stricat in perioada lansSrii laborato- ruluicu racheta „Saturn 5“. Atunci cind cei doi astronaut! autaiat ramasitele ce blocau panoul, arcurile acestuiadestinzlndu-se brusc i-au propulsat pur si simplu in spatiula citiva metri de statie, iar daca nu a,r I'i fost bineancorati de structura laboratorului, ei s-ar fi pierdutpentru totdeauna in spatiu, neavind mijloace reactive dedeplasare in vidul cosmic“. Ziua de 7 iunie 1973 poate ficonsiderate „ziua montorului cosmic“, iar despre unele dincerintele si cunostintele celor care vor evolua inviitoarele statii orbitale cu cu functionare indelungata, seva discuta in paragraful care urmeaza.

Poate ar fi cazul ca inainte de a incheia acestparagraf, dorit si ca un omagiu adus curajului sicompetentei celor care, acolo sus, fac dovada barbatiei sicurajului, conferindu-le dreptul sa fie supra- numiti„oamenii cosmosului", sa-1 citam pe Dorin Prunariu careafirma: „... meseria noastra nu este riscul, ci prevederea,prevenirea lui! Indiferent unde te afli, la centrul depregatire, la cosmodrom, in racheta cosmica, la centrulde dirijare a zborurilor, oriunde!“...

„Desigur ca admirarea Terrei, fie ca este vazuta de pe oorbita joasa sau de pe una din apropierea Lunii, reprezintao experienta profunda. Faptul de a consta,ta ca esti atitde departe de viata terestra, de a o contempla dinexterior, constituie o experienta unica. In acest caz secontempla si considera Pamintul ca un tot unic si nu ca ungrup de zece sau o suta de natiuni diferite. Acesta este unsingur loc si anume cel al noastru, la noi acasa... Aceastainte- legere, aceasta recunoastere te patrunde, te frapeazaatunci cind esti in Cosmos, iar aceasta imagine pe care amavut-o ne-a parvenit filtrata pina la notiunea de societatein general, sub forma de imagini, de descrieri fie scrise,fie verbale... Gindesc ca acest proces poate avea un efectimportant pentru toata lumea!“

CE (MAI) TREBUIE SA STIE UN LUCRATOR COSMIC?

Exista suficiente motive sa se admita ca in urmatoriiani evolutia astronauticii in domeniul zborurilorpilotate in spatiul periterestru se va dirija pe directiaumanizarii tot mai profunde a Cosmosului apropiat, chiar aindustrializarii acestuia. Prognozele

emise de autoritati in acest domeniu, evidentiazaurmatoareleetape:

— Intre 1980 si 1988, omul va avea acces tot mai facil,mai sigur, in Cosmosul apropiat, astfel incit la fineleacestei perioade mijloacele tehnice sa permita zborulspatial fara pericole a personalului neantrenat special,dar care sa fie eficient in exploatarea spatiu - lui;mijlocul de acces va fi constituit de navete spatialereutilizabile, de un tip mai perfectionat, mai ales ca inafara State] or Unite au anuntat ca intentioneaza salanseze asemenea vehicule atit Uniu- nea Sovietica, cit siJaponia.

— In perioada 1988—1995 se estimeaza ca va putea fi datain functiune prima statie orbita la permanenta cudestinatii stiintifice instalata pe o orbita relativ joasa(sub 500 km altitudine medie), cu ajutorul mai multortransporturi, folosind mijloace reactive clasice, dar cuutilizari multiple (si reutilizari!); statia, rezultat alunor experimente repetate cu statii automate, va, permiteefec- tuarea pe dura.te nelimitate a unor experimente lascara de pilot sau iTUcroproductie, de catre un gruprela,tiv ridicat de specialist! (10—100 personal stiintificsi de intretinere). Este de presupus ca un sistem similarva asigura accesul omului pe orbite geostationare, pentrudurate limitate, precum si testarea posibilitatilorprimilor montori cosmici de a instala pe orbite joaseprimele elemente mari de structuri spatiale.

— Inceperea „popularii treptate a Cosmosului apropiat“va coincide cu perioada 1995—2000; aceste activitati vorcuprinde urmatorii „pasi in spatiu“: instalarea pe o orbitageosincrona a unui laborator spatial destinat la 20—50specialisti, inclusiv a unei intreprinderi spatiale pentrufabricarea de materiale deosebite, aliaje, eventualmedicamente etc.; pentru vehiculele care vor duce si aduceechipajele de schimb, precum si pentru vehiculele detransfer de pe orbite joase pe alte traiectorii spatiale,va fi cons- truifca si data in folosinta o prima „sta,tie-service cosmica'1. Compor- tamentul structurilor spatialeasamblate partial pe orbite joase In etapa precedenta, vafi inspectat si verificat direct de pe orbita respectiva,de aceasta data de montori cosmici dotati cu mijloace dedeplasare individuale autopropulsa.te.

— Incepind cu anul 2010 se apreciaza ca ar putea demaraprogramul la scara planetara al construirii primelorprototipuri de microcolonii spatiale, dupa ideile emisedupa 1970 de fizicianul Gerard O’Neill de la UniversitateaPrinceton. Aceste viitoare statiuni locuite permanent deciteva sute (apoi citeva mii) de paminteni transformnl iin primii locuitori (sau cetateni) ai Cosmosului, vor

dispune do sis I,c me ecologice Inchise, de statiihelioeleetrice orbitale, urmind ea materia prima pentrufabricarea diferitelor matoriale sa fie obtinuta de laprimele exploatari deschise pe Selena, de unde ele vor fiaduse folosind o varianta perfectionata de transport,orelectromagnetic spatial...

In etapa cind vehiculelele spatiale din generatia a douasi a treia vor fi operational, deci dupa inceputulurmatorului mileniu, se apreciaza ca exista conditiilepentru finalizarea conceptului de baza al constructiilorspatiale, folosind experienta cu exploatarea micilor statiiorbitale pentru 50—100 de specialisti; se va trece lalansarea programului de exoindustrializare: a.ducerea peorbita a unor industrii poluante sau chiar fabricarea desubstante si materiale a caror producere sa beneficiezede conditiile proprii spatiului si dintre care unele sareprezinte constituienti ai viitoarelor orase cosmice...

Inainte de a construi marile „orase spatiale'1, omultrebuie sa invete sa foloseasca mijloace de lucru si dedeplasare adecvate conditiilor Cosmosului; am amintit deactivitatile desfasurate pe orbita, in beneficiul naveispatiale ,,Gemini 12“ si a laboratorului „Skylab“ de EdwinAldrin si, respectiv, de echipajul condus de Charles „Pete“Conrad. Pentru a restabili adevarul istoric, trebuie aratatca acestia au numai prioritatea lucrului de montori cosmiciin afara navei, in activitate extravehiculara, deoarece ininteriorul navei inceputul a fost facut de echipajulsovietic format din Andrian Nikolaev si Yitali Sevastianov,in 1970, care au luat cu ei pe orbita in acel lung (peatunci!) periplu cosmic, un mic set de unelte, in greutatetotala de 0,74 kg. Erau scule simple: surubel- nita, clestepatent, cutit, foarfeca etc. Nu fusesera inca prevazuteoperatii mecanice pe orbita, deoarece a actiona asupracomplicatei masini de zbor spatial parea de neconceput...lata ca, odata cu cresterea duratei mentinerii aparatelorcosmice pe orbita, a aparut si hecesitatea inlocuirii sauchiar a repararii, „acolo sus“ a unor echipamente; darpentru efectuarea pe orbita a unor lucrari ce pareau pe soldestul de simple, s-a constatat ca modul de lucru estecomplet diferit, aparind necesitatea elaborarii de noiunelte, cosmonautii trebuind sa invete a le folosi.

Treptat, ,,locuitorii Cosmosului41, c&patind acestedeprinderi, au inceput sa se incumete sa efectueze chiar sipe . orbita lucrari tot mai dificile. Astfel, in decembrie1980, dupa ce statia „Saliut 6“ a functionat de doua orimai mult decit fusese prevazut in caietul de sarciniaferent proiectului, cosmonautii Oleg Makarov, LeonidKizim si Ghennadi Strekalov au deschis, pentru prima data inspatiu, ehepengul sistemului ermetizat de mentinere a

temperaturii in compartimentul de lucru al statiei. Pentruaceasta operatie in premiera, panoul a trebuit desurubat, s-a decupat prin taiere consola de sustinere si a lostdemontat sistemul hidraulic in locul caruia a fost montat ungrup de patru pompe hidraulice. Fara instrumente adecvate,aceste operatii nu ar fi putut fi duse la bun sfirsit...

Ca, urmare a practicii acumulate, primul echipaj de ba.zaal statiei ,,Saliut 7“, format din cosmonautii AnatoliBerezovoi si Valentin Lebedev, a, a,vut la dispozitiefelurite unelte (in greutate de 17 kg), cu ajutorul carorase puteau executa lucrari destul de complicate: cuplari cuelemente demontabile, taieri de metale, curatarea de bavurietc. Desigur, a,u fost facute si teste pe sol: unspecialist, imbraca,t in costum spatial si instala,t pe uncarucior cu alunecare aproape perfecta, simulind lucrul inimponderabilitate, a verificat sculele concepute pentruastronaut!; cu aceasta ocazie s-a constatat ca majoritateasculelor folosite pe Pamint sint inadecvate lucrului inspatiu. Surubelnitele electrice, ciocanele, ferastraieletrebuiau lipsite de reactie, adica sa actioneze fara reculsi sa poata fi utilize,te atit in spatiul redus al cabinelorcosmice, cit si cu scafandrul spatial, care este atit deincomod.

Uneltele cosmice trebuie sa fie suficient de compacte,usoare, pe cit posibil universale si, asa cum se mentionaanterior, fara recul; este important ca aschiile, piliturilede metal etc. sa nu se imprastie in cabina, ci sa fiecaptate de aspiratoare sau alte aparate magnetice specialconcepute. Fireste, pe linga comoditate si simplitate inexploatare, sculele nu trebuie sa produca nici un fel dedeteriorare a costumelor spatiale destina.te iesirilorextravehiculare. Citeva exemple de scule pentru montoriicosmici: ciocanul are partea de lovire prevazuta cuocavitate umpluta partial cu alice, pentru a. evita reculul;clestii au laturi de cauciuc cu care se prind usor si sigurde manusile costumului de scafandru spatial; ciocanul delipit seamana cu un pix, doar ca are un cordon electric;foarfeca, poseda un sistem de pirghiicare creeazatransmiterea fortei in doua trepte; clestele patent provinedin foarfeca cu pir- ghii prin schimbarea part-iidetasabile... Un alt instrument, care seamana cu un pistoleste de fapt o cheie de ancorare, capabila ca printr-oinclestare puternica sa se prinda de surubul care trebuiea.ctionat...

In timpul zborului cosmic de 211 zile (mai-decembrie1982), la bordul statiei „Saliut7“, Anatoli Berezovoi siValentin Lebedev au folosit cheia ele ancorare pentruderularea experimentului denumit ISTOK (do la ouvintelerusesti care semnifica „lnvestigarea operatiiloi'

lebnologice in Cosmos"); a fost construit si un dispo- zitivelectric universal, fara recul si fara vibratii, la care sepot atasa diferite scule inter sanjabile destinate: taieriimetalelor, re- tezarii sirmelor, decuparii niturilorinutile, indepartarii bavuri- lor. Asemenea scule, precum sialtele care a,tunci cind aceste rinduri „vad“ luminatiparului tree probele de onologare, vor fi folosite de ceicare vor monta viitoarele „case cosmice“, la care visaupionierii zborurilor spatiale...

Inceputul a fost deci facut, astronautii si cosmonautiidemonstrind ca pot lucra eficient in spatiu; astfel,cosmonautul inginer Oleg Makarov, a aratat ca „...a crescutapreciabil fiabilitatea si eficienta stiintifica astatiilor „Saliut“, astfel incit defectarea unor aparatenu poate influenta sensibi I capacitatea a.cesteia defunctionare...". El a dat ca exemplu defectarea unui aparatal statiei „Salhit 6“ care a fost inlocuit de echipajulformat din Iuri Romanenko si Gheorghi Greciko (10 decembrie1977—16 rnartie 1978).

Atit sistemul „Saliut-Soiuz“, cit si naveta spatiaJS audrept scop final crearea conditiilor pentru lucrul omuluiin Cosmos; in a,cest sens, o atentie deosebita s-a acordatsi se acorda in continuare costumelor destinateactivitatilor extravehiculare, organizarii ecluzelor deiesire/intrare in navele spatiale si instalatiilor indivi-duale de propulsie pentru deplasarile in vidul cosmic.

Pentru iesirile in afara peretilor statiei „Saliut 6“ afost realizat un scafandru spatial de o conceptie cu totuloriginala, care are piese si siibansamble cit un...automobil! El a fost denumit ASOJ, (de la initialelecuvintelor rusesti care inseamna „Sistem autonom deasigurare a vietii si activitatii in Cosmos11); noul costumspatial este prevazut cu un sistem de reglare atemperaturii, este complet autonom si adecvat pentruexecutarea diverselor operatii extravehiculare. In modcorespunzator, specialistii americani de la firma„ Hamilton Standard11 (din concernul „United Technologies11)au realizat scafandrul spatial cu care astronautiispecialisti de misiune ai navetei, Joseph P. Allen siWilliam B. Lenoir, au efectuat misiunile extravehicularedin programul navetei ..Columbia11 (1982).

Cei care au avut ocazia sa viziteze hala simulatoruluifirmei „Martin-Marietta“ din Denver, au putut admiraambianta Cosmosului simulata de un imens plafon negru si ungrup de lampi cu xenon reprezentind radiatia solara; navetaspatiala era figurata pe un perete avind partea inferioarSvopsitS in negru, in timp ce un mare panou alb reprezentacapacul magaziei interioare, de aceasta data deschis...Astronautii aveau sentimentul ca se afla pe orbita, in

imediata apropiere a navetei, astfel incit activitStilepentru care se pregateau apSreau conforme cu viitoarelemisiuni extravehiculare.

In mod special era construita replica ecluzei dintrecele doua compartimente locuite a.le navetei, prin care iesastronautii ce urmeaza a efectua anumite activitati inexteriorul acesteia; specialistii de la Denver auconceput o ecluza destul de mare: inaltimea de 2,11 m sidiametral de 1,6 m, ceea ce permite accesul simultan adoi astronauti, precum si transvazarea de containere cu di-mensiuni apreciabile: 46 X 46 X 127 cm. Pentru cazul cindnaveta transports, pe orbita laboratorul „Spacelab“, ecluzaeste montata la inceputul tunelului prin care se comunicacu acest laborator. De asemenea, firma „Martin-Marietta“a fost destinata sa construiasca unitatea de manevrSindividuals in vidul spatialr cu care au fost efectuateprimele iesiri extravehiculare in Cosmos, cu ocaziamisiunii navetei „Challenger“ din februarie 1984.

De fapt, acest „fotoliu zbur5tor“ replica din secolul alXX-lea a renumitului fotoliu utilizat (in legendS!) decurajosul mandarin Wan-Iio care spera, folosind 49 derachete cu pulbere, sa zboare nici mai mult nici mai putindecit in... Luna — isi are originea in cercetS rile siexperimentarile efectuate inca in 1966, cu ocazia misiuniispatiale „Gemini 9“. Organizatorii de atunci ai misiuniirespective rezervasera astronautului Eugene Cernan misiuneade a iesi in afara cabinei si de a folosi un fel de „scaunzburStor“, format dintr-un paralelipiped (80 X 47 x 55 cm),dotat cu '12 ajutaje prin care se puteau comanda jeturi deoxigen discretizate, cu ajutorul a douS leviere... Era unfel de replies spatialS a „rucsacului zburator“ pe care,asa cum se stie, 1-a inventat inca din 1955 eom- patriotulnostru, inginerul inventator Justin Capra.

Aparatul destinat lui Cernan se numea AMU (de lainitialele cuvintelor englezesti care semnificau „unita.teade manevra a astronautului“). Acum exists suficiente datedespre felul cum s-a desfasurat activitatea in 1966 (maibine spus, cum nu s-a desfasurat!). In primul rind,pSrSsirea cabinei s-a dovedit mult mai dificila, decit seapreciase initial, dar ea a avut loc conform programului,la 5 iunie orele 15 si 4 minute. DupS ce a detasat uncolector de meteorifi si a fixat aparatul de fotografiat deinvelisul cabinei, Cernan a intimpinat dificultati intentativa de a se apropia de locul unde era amplasat„fotoliul“, deoarece cablul ombilical de care era legal seinfasura in jurul sau. Cu toate sfortarile de a de- tasaagregatul de la locul unde era fixat, Cernan nu reusestesa-1 deplaseze, astfel incit, la orele 18 si 9 minute, cuun puls de 180 batai pe minut, el revine epuizat in cabina,fiind ajutat efectiv de comandantul misiunii, Tom Stafford.Inexperienta de la acea vreme a fost compensate de multeinformatii obtinute ca urmare a zborurilor in laboratorulspatial „Skylab“, ce au condus, in final, la construireaactualului MM I. (de la initialele cuvintelor ■englezesticare inseamna „unit?,te umana de manevrare“); acest agregatare dimensiuni apreciabile: 122,5 X 80 X 65 cm, precum ■si ogreutate de 150 kg, deci de doua ori mai mare decit„fotoliul“ destinat astronautului Cernan. Numarulajutajelor a fost marit la 24, fiec8,re provocind o fortade tractiune de 7,55 N, de aceasta data fiind folosit azotstocat sub forma de gaz la presiunea de 215 bari in douarezervoare cilindrice inalte de 75 cm si avind diametrul de25 cm (fiecare rezervor contine 5,9 kg de azot).

Se pare ca insusi Cernan a venit la firma din Denverpentru a incerca functionarea acestui nou agregat si s-adeclarat incintat de fiabilitatea si stabilitatea lui! El adeclarat constructorilor ca astronautii de pe naveta voravea la dispozitie un agregat de mare suplete atunci cindvor invata sa-1 foloseasca si sa-i exploateze toateavantajele, inclusiv „talentul“ de a efectua miscari foartelente... Specialistii sint de parere ca aceasta unitate demanevra ■extravehiculara in Cosmos se va adapta cel maibine cerintelor proprii lucrului viitorului montor cosmic,care va avea un regim de lucru in spatiu cu totul diferitde cel de pe Pamint, si aceasta in primul rind din cauzaunei mecanici cu totul noi; vitezele relative dintremobilele evoluind pe orbita vor fi foarte mici, astfelincit controlul acestora va implica manevre de inaltaprecizie. De mare importanta s-a dovedit si conceperea unuinou tip de scafandru spatial, din doua componente („deux-pieces“), pe care insusi astronautul le poate cupla inaintede a iesi in afara cabinei. In plus, pentru acest nou

costum, NASA a pus la punct nu mai putin de cinci taliidiferite, avind in vedere numarul mare de candidati-astronauti din programul navetei, inclusiv prezentafemeilor- astronaut.

Trebuie notat ca astronautii navetei, la decolare si laaterizare, NU poarta scafandrele spatiale destinateiesirilor extravehiculare, ci costume stratosferice desuprasarcina, ada,ptabile cerintelor scaunelor ejectabilecu care este dotata naveta spa.tiala. In simulatorul de laDenver, astronautii au invatat sa foloseasca MMU, deoareceaici s-a reusit sa se simuleze partial si ...imponderabilitatea, „fotoliul“ fiind ajutat sa „lnvinga“gravitatea cu ajutorul unei sofisticate suspensii; astfel,candidatuf care se antreneaza se poate apropia sau sa seindeparteze de naveta, sa pivoteze in jurul sau, efectuindgesturile si manevrele pe care le va parcurge apoi in vidulcosmic. Cu alte cuvinte, astronautii au de invatatreflexele- destinate asigurarii deplasarii in apropiereanavetei, reflexe care vor fi de nepretuit, atunci cind voravea de facut fata vidului astral...

Costumul spatial folosit de membrii navetei pentruexcursiile extravehiculare cu MMU cintareste 39 de kg, intimp ce MMU are- aproape 150 kg. Despre eficiente. noilorscafandre americane au „vorbit“ de la sine activitatileextravehiculare efectuate de astronautii Don Peterson sidr. Story Musgrave, cu ocazia celui de-al saselea zbor alnavetei si de alti astronaut!; cei care au participat. laSalonul aerospatial de la Le Bourget (1983), au pututadmira in pavilionul sovietic trei manechine care purtaucostumele spatiale similare cu cele folosite de echipajulinternational format, din Volodia Djanibekov, Jean-LoupChretien si Alexandr Ivan- cenkov (de fapt aceste costumenu sint destinate iesirilor extravehiculare, ci ele sepoarta la lansari, operatiile de cuplare pe orbita si ladeclansarea revenirii pe sol).

Despre scafandrele spatiale destinate adevarateloractivitati extravehiculare, specialistii sovietici au datmai putine informatii.. Referindu-ne la scafandrul ASOJ,acesta ar avea o greutate totala sub 10 kg, poate fiimbracat singur de un cosmonaut, fara ajutorul altuia, innumai 2—3 minute; este ermetizat mecanic; are toatesistemele de asigurare a vietii pentru pina la zece ore defunc+ionare in vidul cosmic.

La 14 octombrie 1969, la putine zile dupa ce primulpamintean a pasit pe solul inospitalier al Selenei, un alttemerar al spatiului^ cosmonautul doctor in stiinte ValeriKubasov, a experimentat la bordul navei cosmice „Soiuz 6“,dupa ce a pus interiorul primului „atelier cosmic“ inlegatura directa cu vidul spatial (!), prima in- stalatiede micrometalurgie cosmica, cuptorul „Yulcan“! A fostastfel experimentat si demonstrat practic intregii lumi

stiintifice ca in spatiu pot fi efectuate complicateprocese metalurgice, de sudura etc, Treptat, folosindconstient si dirijat proprietatile specifice evolutiei inspatiul cosmic, au fost conduse experimente privindobtinerea de materiale cu proprietati deosebite de ceea cese produce in mod curent pe Terra si care cleschidperspective neba- nuite in anumite ramuri de interesindustrial, de la, apara,tura de I'i/.ira i/.()l,o|)ilor sipina la producerea de medicamente foarte pure! Tipurile sigama de aparate destinate acestor procese a fost ex- lins;!si diversificata, inclusiv dotarea acestora, cu surseenergetice lot mai pulernice si economice. In paralel,instalarea de a,paratura dc cercetari pe solul lunar,precum si exploatarea indelungata a !•(■/, ultatelorobtinute de la a.cestea, a. demonstrat Inca o data ca aufost puse la punct mijloa,ce si metode pentru functionarea,cu sau fara a.sistenta omului, de aparate in plin vidcosmic, In prezenta radiatii lor si a diferentelor mari detemperatura, a „bombarda- mentului11 cu praf cosmic etc.

Rezulta,te foarte bune au fost obtinute cu ajutorulexperi- mentelor pregatite pentru echipajele care aupetrecut saptamini si luni de a,etivita,te pe orbita, Incadrul laboratoarclor orbitale ,,Skylab“ si „Saliut“; mairecent, la bordul „Spacelab“ s-a dezvoltat o adevaratasuccesiune de cercetari din asa-numita ..stiinta amaterialelor in Cosmos11. Astfel, a, fost folosit unansamblu format din doua containere, denumit modululexperimental, care a cuprins trei cuptoare cu inductie si unmodul destinat cer- cetarilor aplicetive de fizicafluidelor. In aceste agregate au fost efectuate, inca de laprimul zbor intreprins in perioada noiembrie — decembrie1983, 33 de cercetari stiintifice de virf, majoritateaiazate pe faptul ca microgravitatia impiedica actiunea unorfenomene curente in conditiile terestre si anume:sedimentajea, convectia, si fierberea!

Au fost deci create cele mai adecva.te conditii pentruobtinerea de aliaje cu un ridicat grad de omogenitate; s-auobtinut sfere perfecte din materiale atit de pure incitele nu au suferit nici macar contaminarea datoritacontactului cu peretii vasului de fabri- ■catie, deoareceerau facute sa pluteasca in acestea, ca urmare a efectelorimponderabilitatii! A fost demonstrata practic posibili-tatea de raspindire uniforma pe zonele de lubrifiat, aconstituen- tilor unor amestecuri de ungere formate dinmateriale organice si anorganice intim amestecate (sauseparate foarte usor prin simpla aplicare a unor slabesarcini electrice!); au fost fabricate prin electroforezamedicamente de inalta puritate; au fost efectuate studii desolidificarea aliajelor complexe; turnarea metalelor si acompozitelor in vid: brazarea in vid; fabricarea, de sticlesi cera- mice cu totul noi... Pentru cresterea dirijata aunor cristale si pentru solidificarea unidirectionala dealiaje, a fost folosit un cuptor cu gradient termic relativscazut; au fost studiate oscilatiile socu- rilor hidraullcein imponderabilitate, depunerile controlate de vapori desubstante, sprayurile etc.

TJn moment de referinta 1-a constituit anul 1984, prinpremierele folosirii primelor instalatii individualeautonome de deplasare in spatiu a unor astronauti dinprogramul navetei spatiale, precum si a primelor femei careau „pasit“ in vidul cosmic: cosmonauta sovietica SvetlanaSavitkaia urmata la putin timp de astronauta americanaKathryn Sullivan. Ambele experimente au adus noi argumentsprivind posibilitatile concrete ale activitatilor spatialenemijloeit duse in vidul spatial, de astronauticorespunzator dotati pentru variate misiuniextravehiculare: repararea de sateliti de- fecti,instalarea unor structuri sau dispozitive destinatepetrecerii unui timp indelungat in vidul cosmic, verificariale vehieulelor cu care acestia au sosit sau chiar avizitarii unor statii automate.

In acest sens, exista deja, atunci cind aceste rindurise citesc, o anumita experienta, capatata prin concepereastatiilor automate EURECA, statie care urmeaza a ficonstruita de specialists vest-germani din Bremen, lacererea „Agentiei spatiale vest- europene“ (ESA); a statieiLDEF (de la initialele cuvintelor englezesti avindsemnificatia „Utilaje cu expunere de lunga durata11 inCosmos) si, mai ales, a repararii pe orbita a satelituluiSMM (de la initialele cuvintelor in limba engleza avindsemnificatia „misiunea de cercetare a maximului activitatiisolare“) cu ocazia zborului navetei de la inceputul anului1984. In anul 1986 va fi disponibila, pentru a fi

folosita de unui din primii utilizatori [firma„McDonnell/Douglas“ si „Johnson Electrophoresis Operationsin Space11], pentru fabricarea de medicamente prin procedeulelectro- forezei, statia orbitala automata „Leasecrafta,concepvita si construita de divizia „ Space TransportationSystem11 a NASA impreuna cu firma Fairchild Industries11;realizata intr-o serie de zece asemenea plat formespatiale, „Leasecraft“ are structura modulara, o suprafatautila de 5 m2, alimentare de la baterii solare si o duratade viata estimata la 10 ani. Vizitata periodic de echi-pajele navetei (la fiecare sase luni), ..l.easervrafl11 seestimeaza ca ar fi de aproxifflativ zece ori maiavantajoasa pentru experience pe orbita decit in cazulincarcaturilor transportate cu na.veta...

Pe linia pregatirii sejururilor indelungate pe orbita aunor astronauti cu ocupatii de „montori cosmici11, seintreprind primele cercetari pentru reajizarea la bordulacestor statii extraterestre, a unei gravitatiiartificiale... Problema are, in afara aspectului de maximaatractivitate, un fundament stiintific deosebit, implicind

15 — Cosmonautul — un supraom ?revederea noliuni lor do gra,vita,tie, cimp gravific,microgravitate sau imponderabilitate ctc.

Astfel, prin greutate trebuie inteleasS acea forta cucare un corp material, aflat in repaus fata de cimpulgravitational al unui corp ceresc, actioneaza asuprasprijinului sau a suspensiei care se opune caderii libere arespectivului corp... Matematic vorbind, greutatea aceluicorp de masa data este calculabilS cu o binecunoscutS for-mula newtoniana, in care rezultatul se obtine amplificindmasa prin valoarea acceleratiei greutatii proprie la nivelulsuprafetei astrului atractiv, de unde este ISsat sa cadSliber acel corp a carui greutate se doreste 0 fi calculata.Intrucit, in conditii normale, masa corpului este 0 marimeconstants, iar acceleratia greutatii — intr-un domeniurestrins din apropierea suprafetei Terrei — poate fi si eaapreciatS constants, rezulta ca greutatea corpurilor esteproportionals cu masa acestora. Este de retinut cS greutateasi masa corpurilor sint marimi fizice distincte, exprimatein unitSti diferite: de forta (Newtoni), respectiv de masa(kilograme).

Reluam din primul capitol urmStorul exemplu: un corp de oanumita masS este amplasat Intr-un ascensor care sedeplaseaza pe o directie care corespunde unei raze aPamintului, cu o anumita acceleratie; ca urmare a legilormecanicii newtoniene, corpul studiat va apSsa asupra podeleiliftului cu 0 forta a cSrei valoare derivS din produsul

dintre masa acelui corp si suma algebricS dintre ac-celeratia liftului si cea a greutStii. Cind cele douSacceleratii sint egale si de semne contrare, atunci in liftse obtine imponderabilitatea. Asa cum s-a arStat si inprimul capitol, imponderabilitatea (microgravitatia) sepoate manifesta si intr-un sistem de referintS neinertial,daca pe lingS fortele reale, se introduc si fortele iner-tiale de transport, totul putind fi acum considerat practic(dacS nu exista reactii ori rotatii), ca in sistemul dereferintS inertial ideal. Corpurile aflate in interiorulunui asemenea aparat orbital* initial in repaus, vor plutiliber in continuare, cu conditia ca asupra lor sS nuactioneze forte suplimentare.

Daca la bordul unei statii orbitale, viitorilor montoricosmici va trebui sS li se asigure 0 gravitatie artificials,aceasta s-ar putea, realiza prin prezenta unui cimp inertialde forte, obtinut, de exemplu, prin miscarea de rotatie injurul unei axe care sS treacS prin centrul de masa alrespectivei statii orbitale, miscare ce nu implies un consumridicat de energie si produce un cimp inertial axifug.

In vederea intelegerii rapide a modului cum aparegravitatia. artificiala in acest caz, este necesara o scurtareamintire a citorva.notiuni de mecanica. Astfel, se considers miscarea unui ompe planeta natalS, de exemplu la ecuator cu viteza deaproximativ 4,3 km/ora (circa 1,2 m/s). In miscarea sa, omulanalizat se va deplasa sub actiunea fortei de greutateproprie, indreptatS, evident, cStre centrul planetei, precumsi a incS doua forte, de a cSror existenta esteresponsabilS... miscarea de rotatie a planetei natale (care,la ecuator posedS viteza unghiulara de rotatie foarte micS,0,7 x 10-4 rad/s). Aceste forte sint: forta centrifugS,proportionals cu produsul dintre raza planetei si patratulvitezei unghiulare amintite, precum si forta de inertieCoriolis, a carei valoare, tot foarte micS in comparatie cugreutatea individului, se obtine in- multind viteza dedeplasare a personajului cu viteza unghiulara planetara,bineinteles si cu masa acestuia. Raportind atit fortacentrifugS, cit si cea Coriolis la masa corpuluicSlStorului, rezulta valori mici: pentru cazul forteicentrifuge relative, 0,031 m/s2, iar pentru cazul forteiCoriolis, 0,00008 m/s2. DacS le comparSm cu acceleratiagreutatii, se observS foarte usor ca cele doua forte sintinsensizabile fatS de forta de greutate a omului!

Ei bine, cu totul altfel trebuie sa judece acesteprobleme calatorul spatial aflat la bordul unei statiiorbitale pe care este organi- zatS gravita,tia artificials,

in primul rind datoritS dimensiunilor si vitezelor completdiferite ale aparatului spatial de referintS in acest caz;astfel, vitezele unghiulare ale statiei orbitale sint deciteva sute de ori mai mari, in timp ce dimensiunile, deciteva... sute de mii de ori mai mici!

SS presupunem existenta unui lucrator cosmic amplasat peperetele interior al unei statii orbitale cilindrice, carese roteste in jurul axei de simetrie cu o anumita vitezSunghiularS; asupra calS- torului spatial va actiona forta deinertie centrifugals indreptatS catre „polii“ sectiuniicirculare a statiei, forts care are ca efect apasareamontorului spatial pe peretele statiei, ca §i cum ar fi su-pus unei gravitatii artificiale... Evident, greutateadepmzind de valoarea practic constants a acceleratieigreutStii, ea diferS de forta centrifugS, care depinde deraza de rotatie a clSdirii cosmice; cum se traduce aceastapentru cazul miscarii cSlStorului spatial, care trebuie sS„invete“ sa-si dozeze eforturile corespunzStor noiimecanici... astronautice?! Calatorul spatial in miscare peperetii statiei orbitale cilindrice va putea mai usor sa-simiste capul sau

vMurm 'wmiinile decit membrele inferioare, deoarece ultimele sintmai departe de axa de rotatie a statiei, deci sint supuseunor forte centrifuge mai mari! Apare, astfel, notiunea degradient gravific, marime care defineste deosebirea dintrevaloriie fortelor anterior mentionate; cu cit este mai micaraza de rotatie a statiei, cu atit va fi mai evidentaactiunea acestui gradient asupra organismului astronautuluilocuitor al statiei! La data actuala exista, din pacate,prea putine date despre influenta acestui gradient asupraorganismelor cosmonautilor; unii specialisti apreciaza camarimea fortei centrifuge care ar actiona asupra capului sipicioarelor unui calator spatial intr-o statie avindgravitatie artificiala, nu trebuie sa depaseasca '15% dinvaloarea maxima a acestei forte; deci pentru un montorcosmic avind inaltimea de 180 cm, trebuie luate masuri caraza de rotatie a unei viitoare statii cosmice cugravitatie artificiala sa nu coboare sub 12 m! In acestsens este interesa,nt de subliniat ca inca in anul 1929,inginerul german Herman Noor- dung, bazat pe calculele

asupra zborului spatial elaborate de pio- nierul zborurilorcosmice care este Hermann Oberth, a elaborat proiectul uneistatii orbitale circulate, de tip inelar, cu diametrul de30 m si care ar fi trebuit sa se roteasca odata in jurulaxei sale la fiecare 8 secunde, pentru ca la periferiastatiei sa se obtina efecte ale gra.vitatiei (artificiale)similare valorilor existente pe Terra!

Evident, lucrurile se complica atunci cind montorulspatial trebuie sa se deplaseze pe peretii statiei orbitalecilindrice, animate de o rotatie destinata produceriigravitatiei artificiale: in acest caz, in afara fortelorcentrifuge, apar si fortele de inertie Coriolis, al carorefect va fi resimtit, desigur, mult mai bine decit pe planela natala, deoarece miscarea unghiulara de rotatie astatiei este mult mai mare decit a planetei...

Obligatiile de activitati in statie cer calatorilorspatiali sa efectueze in interiorul acesteia diferitedeplasari. Sa consideram de exemplu, cazul cind separcurge, in ambele sensuri, o scara astfel amplasata incitsa fie dirijata dupa una din razele sectiuni trans- versaleale cilindrului statiei in miscare de rotatie. Sapresupunem, mai intii, ca acea scara este parcursa inurcare, de la marginea peretilor catre central statiei;daca se admite ca sensul rotatiei statiei este inverssensului acelor ceasornicului, fortele Coriolis ce apar laurcare vor avea tendinta de a impinge cosmonautul sa sedeplaseze in cbiar sensul rotatiei statiei! Daca sensulparcurgerii scarii se schimba, respectiv montorul cosmicdoreste sa ajunga la peretii statiei, deci catre perimetrulincaperii cilindrice analizate [altfel spus, catre „polii“sectiunii circulare prin respectiva incapere], atuncifortele Coriolis vor provoca un fel de impingere a cosmo-nautului in sens invers rotatiei incaperii care, asa cum sementio- nase deja, se roteste invers acelorceasornicului...

Locuitorii ca,selor orbitale cu gravita,tie artificiala,vor trebui sa stie sa... alerge pe peretii acestor statii!Sa ne explicam: daca fuga are loc in sensul in care seproduce rotatia ce produce gravitatia artificiala, fortaCoriolis care se va produce si va actiona asupracalatorului grabit, va avea tendinta de a-1 „apasa“ peperetii statiei, c-ontribuind astfel la, mentinerea doriteigravitatii artificiale! Bineinteles, totul se va produceexact invers daca deplasarea astronautului grabit se vaefectua in sens invers rotatiei incaperii orbitale...

Deoarece valorile fortelor de inertie Coriolis au marimidirect proportionate (afara de masa corpului cosmonautului)cu valorile vitezelor unghiulare de rotatie a statiei,limitarea acestor viteze depinde doar de factorifiziologici; in acest sens au fost conduse uneleexperiemente privind comportamentul unor organisme viiamplasate in incaperi cu rotatie moderata, pe intervalerelativ lungi, pina la o luna. Din experiente a reiesit cao valoare corespunzatoare pentru vitezele unghiulareindicate de necesitatea obfinerii de gravitatii artificialemoderate fara afectarea organismului uman, s-ar mentine injurul la 0,4 radian/secunda. De aici rezulta ca viitorimontori spatiali se vor depalasa pe peretii statiilor cugravitatie artificiala de ordinul a 0,2 g sau chiar cevamai mare. Apreciind cazul unei statii cosmice cilindrice curaza de rotatie de 24 m si o viteza de deplasare acalatorului spatial de circa 1,2 m/s, calculele arata ca

acceleratiile Coriolis sint relativ reduse, corespunzind la0,277g.

Ceea ce trebuie cunoscut de cei care vor construi sifolosi asemenea statii orbitale avind gravitatieartificiala, este ca fortele Coriolis trebuie neaparatcalculate si luate in consideratie atunci cind sestabileste amplasarea incaperilor statiei spatiale cudiferite destinatii; de asemenea, cosmonautii care vorbeneficia de asemenea incaperi, trebuie sa efectuezedeplasarile prin statie in special in sensul axeilongitudinale a fiecarei incaperi cilindrice, aflate inrotatie pe orbita, deoarece astfel vor suferi mai putin deactiunea fortelor Coriolis necorespunzatoare. De asemenea,trebue acordata atentia cuvenita amplasarii incaperilor dedormit pe axa longi- tudinala, care poseda dispunereaoptima din punctul de vedere al existentei fortelorinertiale. Totodata, comenzile si pirghiile din compunereasistemelor de control si comanda ale astronavelor pe carese intentioneaza sa se organizeze gravitatie artificiala,trebuie sa fie astfel amplasate incit pentru actionarea lorsa se evite ro- tirea capului cosmonautilor la dreapta, saula stinga.Desigur, cele citeva aspecte tehnice relevate mai sus vorintra, fara doar si poate in abecedarul cunostintelor celor

destinati sa lucreze pe statiile orbitale aleviitorului...POSTFATA

(PENTRU CEI CARE VOR MEREU SA „VADA“ VIITORUL!...)

Acum, cind ne pregatim sa mchidem filele pregatitepentru aceasta carte care s-a dorit din totdeauna un modestomagiu adus celor care au zburat sau vor zbura, in spatiu,dar si celor care si-au dedicat viata acestei nobile actiuniinscrise pe coordonatele „Geniu- Perseverenta-Curaj“, poatear fi corect sa spunem citeva cuvinte despre ce banuiesc(doresc!?) oamenii de stiinta ca se va infaptui in curind,unele poate chiar in anul cind prezentele rinduri vad luminatiparului...

• Stiinta poate dovedi daca sintem singuri in Univers!Si in prezent sosesc informatii de la robotul spatial „inte!igent“ care se numeste statia automata inter plane taraAmericana ..Pioneer 10“ si care la 13 iunie 1983 a depasit„granitele“ sistemului nostru solar; este vorba de un fel de„buletine astrofizice“ despre starea si emisia astruluicentral, date despre variatia temperaturii cromosferei(modificari de la 5 000° la 15 000°!), despre vitezelevintului solar (acel flux de particule incarcate care poateatinge In perioade ale maximului activitatii solare peste160000 km/ora!), despre cimpurile de materie si de forteintilnite in peregrinarea statiei cu viteza de peste 16 500m/s... Astronomii asteapta de la acest robot spatialinformatii care sa le permita cit mai curind sa afle dacaexista ori nu cea de a 10-a planeta a sistemului solar;astrofizicienii doresc ca din datele pe care statia estesuficient de „harnica“ pentru a le achizitiona si, se spera,suficient de rezistenta pentru a le si putea transmite spresol, sa stabileasca daca in interiorul Galaxiei exista orinu acele neobisnuite formatii stelare numite „gauri negre“,obiecte astronomice cu cimp gravitational atit de intensincit nu lasa sa scape in spatiu nici un fel de radiatie,absorbind totul cu o „nesatioasa foame astrala“! Fizicieniidoresc si ei, tot de la acest atit de harnic robot cosmic, oconfirmare ori cit de slaba despre existenta si formele demanifestare ale undelor gravitationale de foarte marelungime de unda... Si lista nu este deloc inche- iata! Ceeace este mai greu de sperat, dar nu si imposibil pentru generatianoastrd, este ca inca in perioada in care ne mai este acce-sibila, din analiza perturbatiilor in starea transmisiilorreceptio- nate de la „Pioneer 10“, sau din modificarileneobisnuite ale traiectoriei, sa se afle ca datele emiseperiodic de statie — evidentiind ca este inca in „viata“ —au mai fost receptionate si de o alta civilizatie, aceastaar putea fi in asteptarea apropierii robotului creat degeniul locuitorilor Terrei, pentru a-1 recupera si a citiastfel mesajul pe care echipa dr. Carl Sagan 1-a incrmtatintr-o placuta aurita, capabila sa reziste factoriloragresivi ai Cosmosului timp de un milion de ani!... In acestfel, micul robot care a „supravietuit“ traversarii briuluide meteoriti dintre Marte si Jupiter, a rezistat asaltuluiparticulelor foarte energice din interiorul coziimagnetosferei jovi- ene precum si bombardamentului cu prafsi „a,schii“ meteoritice pe durata unui zbor de peste 2,5miliarde de km in spatiul liber, va reusi sa duca departe,in Cosmos, mesajul umanitatii!

• Energie aproape gra.tuit de la... Soare! Soarele esteo stea de tip spectral G2V si face parte din cea de-a douasau chiar a treia generatie de stele din Galaxie;cantitatea de energie receptionata in unitatea de timp delaSoe.re, este denumita constants solara.Yaloarea acesteiacorespunde la o emisivitate de 6,41 X 103 J/s.cm2, la oluminozitate medie de 3,86 X 1026 J/s si o pierdere de masaprin radiatie de 4,3 milioa.ne t/s. Din aceasta imensacantitate de energie, Terra, primeste doar a doua miliardaparte, care de fapt formeaza baza reurselor terestre.

Exista deja proiecte privind directiile posibile deutilizare a energiei emanate de Soare, inclusivtransforma.rea in energie electrica la nivele la.rgi sidifuzarea intr-un sistem interconectat, chiar la scaraglobala. Tehnologiile actuale par a fi suficient de dezvol-tate pentru obtinerea de metode eficiente de conversie aradiatiei solare in diferite alte forme de energie necesareumanitatii la stadiul actual de dezvoltare, pentrusituatii considerate ca potentiate in viitor si chiarpentru perspectiva deceniilor din primul secol almileniului trei... Se preconizeaza plasarea pe orbitegeosta- tionare de sateliti gigantici ca intindere, cu sutede kilometri pa- trati de celule fotovoltaice, capabile satransforme direct radiatia solara in energie electricacare, la rindul ei, sa fie convertita in microunde ce setransmit pe Terra. Receptionate de antene uriase, eventualamplasate In Sahara, sau pe mari, aceste unde sint retrans-formate in energie electricS.

Desigur, rSmin inca nesolutionate, problemeleconstruirii si asamblarii pe orbita a unor asemeneac.aptatori-gigantici de energie solara si a sistemelor economice de convertire in radia.tii transmisi- bile pe suprafataPamintului, cu pierderi cit mai reduse. Cerceta-rea/dezvoltarea si realizarea unor asemenea proiecte,apreciate pina nu de mult ca fantastice, implica eforturifinanciare la scara plane tara. Datele de proiect sintimpresionante: masa unei statii electrosolare orbitale de 10000 MW, dotata cu baterii fotovoltaice se apreciaza ca vaatinge 35 000 t; asamblarea pe o orbita joasS (200 — 300 km)va fi efectuata de personal specializat, montori cosmicidotati cu agregate automatizate, conduse de la distant aconform unui program; dupa montare statia, va fi adusa pe oorbita geostationara, operatie care ar putea dura, chiardupa anul 2000, intre 6 si 12 luni, inclusiv montarea,agregatelor destinate corectarii orbitei!

Ava.ntajele ulterioare realizarii acestui proiect,inclusiv cele umanitare, ar fi enorme; amortizareacheltuielilor s-ar putea efectua intr-un interval relativscurt, iar omenirea ar putea obtine, la un anumit moment,

energie in mod gratuit, energie care sa fie receptionata infoarte multe parti ale suprafetei planetei si utili- zataefectiv in orice zona a acesteia!...

• Cosmosul furnizeaza o noua stare a materiei nucleare!Multi astrofizic-ieni apreciaza ca cel mai puternicaccelerator de particule de care au dispus vreodatafizicienii ramine totusi... Cosmosul! Dovada? Cel maienergie nucleu atomic care a fost vreodata „vazut“ a fostobservat relativ recent in radiatia cosmica! Acesta a fostun nucleu de calciu care a dispus pentru fiecare particula anucleului (nucleon) de o energie de 100 TeV (unteraelectronvolt = 1012 eV = = o mie de miliarde de volti!).(Cel mai puternic accelerator de particule construit peTerra poate produce energii de ordinul a 103 GeV (lGeV = 109

eV). Ciocnirea dintre acest nucleu-bolid animat de o vitezarelativists si un nucleu-tintS de carbon sau de oxigen aputut fi inregistratS cu ajutorul unui detector care a fostamplasat in aparatura. montata intr-un balon stratosferic.Rezul- tatul: inregistrarea, a peste 700 de particuleincSrcate si semnali- zarea a peste 300 de fotoni rezultatidin a.ceasta spectaculoasa cioc-nire in Cosmos! Totusi,identificarea evenimentului de ansemblu care a asiguratdesfasurarea acestei ultra-jerbe de particule secundare,ramine inca o problema de studiu pentru perioada careurmeaza...

Mai recent, o echipa formata din 22 de fizicienijaponezi, americani si polonezi au „regizat“ producerea unuifenomen similar: inregistrarea finala a cuprins nu mai putinde 1 000 de particule incarcate si semnalarea a peste 170de fotoni, ca urmare a unei ciocniri dintre un nucleu desiliciu, care de aceasta data a dispus de o energie de 4 TeVpentru fiecare nucleon (!), si un nucleu-tinta de carbon,amplasat intr-un detector similar.

Astfel s-a putut consemna cea mai mare cantitate departicule seuundare rezultate dintr-un asemenea eveniment,un fel de super- jerba apreciata ca un record absolut infizica particulelor elementare; Intrucit distributia deviteze a acestor particule rezultate a fost dirijataperpendicular pe traiectoria razelor cosmice, lucru neo-bisnuit, aceasta a condus la ipoteza existentei unei noistari a materiei nucleare, care parea ca se mmifesta ca oplasma de quarkuri si de gluoni (quarkurile=particuleipotetice din care se pare ca sint format! protonii sineutronii si care la rindul lor se pare ca sint constituitidin alte particule si mai mici; gluoni = particule purta-toare a interactiunii (sau fortelor) tari care asiguratrainicia structurii j nucleare).

Astrofizicienii afirma ca in prezent ar existasuficiente premise pentru a socoti posibila aceasta stare

neobisnuita a materiei, iar posibilitatile fizicii nuclearesi studiul radiatiei cosmice prima re indreptatesc sa secreada ca proba existentei acestei stari va fi obtinutafoarte curind.

• Provenite din materia originara a sistemului solar,cometele pot furniza date cosmogonice noi, necunoscute pinaacum! Cometa Hailey, numita astfel dupa numeledescoperitorului ei in anul 1682 (astronomul englez SirEdmund Hailey, 1656—1742), ca oricare din aceste componenteale sistemului solar, este formata din: capul cometei,format la rindul lui din nucleu (bucati de gbeata si materiesolida) si coama (coma), un fel de sferoid format din gazesi praf cosmic care inconjoara nucleul, precum si din coadacometei, partea cea mai spectaculoasa, alcatuita dinmolecule ionizate si particule de praf intr-o stare foartefina si rarefiata, care se poate intinde in directie opusaSoarelui pina la milioane sau chiar sute de milioane dekilometri! Masa nucleului are valori de ordinul a 1014t (a10-a milioana parte din masa Pamintului!), raza poate fi de50—100 km, iar densitatea 1 g/cm3.

La finele anului 1982 erau catalogate deja peste 2 100de comete, existind un ritm mediu de descoperire a.nuala a10 comete; intrucit se cer raspunsuri la numeroase ipotezeprivind evolutia, formarea si structura cometelor, precumsi a influentei planetelor mari ale sistemului solar(Jupiter, Neptun, Uranus) asupra formarii si mai ■'lies aevolutiei acestora, specialistii e.steapta de la programelede explorare a cometei Hailey cu ajutorul statiilorinterplanetare automate, informatii deosebit de importante.

Deja au fost date publicitatii doua asemenea programe:misiunea spatiala „Giotto“, destinata sa exploreze inanul 1985 cometa Hailey, misiune pregatita si finantata deAgentia spatiala (vest) europeana ESA, precum si programulVEGA, la care participa specialisti din noua tari(U.R.S.S., franta, R.F.G, Austria, R.P. Ungara,R.S.Cehoslovacia, R. D.Germana, R.P.Polona si P.P.Bulgaria). In cazul acestei ultime misiuni, care a fostprezentata partial cu ocazia celui de al 34-lea Congresinternational de astronautica (Budapesta, octombrie, 1983),o sonda spatiala automata se va apropia de coada cometeiHailey pentru a, studia si a transmite din acea regiuneinformatii, evident inedite, privind procesele care au locin acea zona a cometei si, eventual, componenta aceleiparti.

« Solul selenar si in special lanturile de cratereascund inca necunoscute? Datele de cosmochimie si deselenologie au permis inca in urma cu un deceniu formarea

unui model matematic si fizic al Selenei, inclusiv aletapelor parcurse de acest astru; este acreditataurmatoaree ipoteza: acum aproximativ 4,5 miliarde de ani,atit Pamintul, cit si Luna posedau numerosi sateliti,dintre care cea mai mare parte au sfirsit prin a „esua“ pecele doua corpuri, in cadrul etapei asa-numituluibombardament meteoritic care a modelat relieful primar alcelor doi astri. Intr-un anumit fel, Luna a sfirsit dinaceasta „hecatomba“ prin a deveni satelitul Terrei.Peisajul lunar a fost apreciat, din analiza mostrelor adusede selenautii programului „Apollo“ si de statiile automatesovie- tice, ca avind o vechime de 3—5 miliarde de ani,acesta, nemaisu- ferind modificari de la sfirsitul etapeide acretie a materiei selenare, respectiv de formare amateriei prin condensare si aglomerare a particulelorsolide reci initiale.Desi impresioneaza prin fixitatea sa aparenta, relieful lunar „ascunde“ etape cind pe Luna au avut loc miscari tectonice, bombardament meteoritic, eruptii vulcanice. Referitor la lanturil

de eratere selenare, care pe fata nevazuta de pe Pamint aLunii ating chiar lungimi de 1 000 km (H, au aparut noisi interesante ipoteze; uneori distantele dintre eratereconstituie adevarate progresii geo- metrice avindfactorul de multiplicitate constant pe fiecare le.nt! Caexemplu este dat, in interiorul circului giganticClavius, din apropierea polului sudic selenar, un lant desase eratere foarte spectaculos, care scad in marimeintr-o serie geometrica riguroasa. Din analizeleefectuate cu ajutorul calculatoarelor s-a emis ipoteza caasemenea proprietati la lanturile de eratere nu pot fiopera ha- zardului, dar nici a unor fenomene fizicenaturale...

Este de presupus ca prin lansarea intr-un viitorapropiat a unor sateliti cartografi in jurul Lunii, ar fiposibil sa se obtina harti riguroase ale solului selenar,apte sa permita descoperirea cauzelor acestor fenomene,provenienta si, de ce nu, chiar modalitatile pro- babileprin care au reusit sa aiba asemenea proprietatimisterioase!...

★ft ★

Pine cind asemenea probleme isi vor fi gasit oexplicatie stiintifica, vor fi lansate: sonda solarapolara si telescopul orbital (1986), sateliti artificialipentru Jupiter si Saturn, sonde automate care vor coboripe solul martian (1996) si el satelitului Titan, cudeple,sari autopropuls ate, baze autonome pe Luna (1998)si pe Marte, sau chiar pe Jupiter....

AN EX A

Datalansarii

Denumirea naveicosmice

Numele membrilorechipaj ului

1 2 3 4

12.04.1961 Vostok 1 Iuri A. Gagarin U.R.S.S.

05.05.1961 Mercury 3 Alan B. Shepard jr. S.U.A.21.07.1961 Mercury 4 Virgil I. Grissom S.U.A.06.08.1961 Vostok 2 Gherman S. Tilov U.R.S.S.20.02.1962 Mercury 6 John H. Glenn jr. S.U.A.24.05.1962 Mercury 7 M. Scott Carpenter S.U.A.

LISTA ZBORURILOR NAVELOR COSMICE PILOTATE

11.08.1962 Vostok 3 Andrian G. Nikol3ev U.R.S.S12.08.1962 Vostok 4 Pavel R. Pooovici U.R.S.S.

De fapt, in ce constS atmosfera terestra? ........ 12De unde incepe, deci, Cosmosul? .................. 17Decompresiunea, un pericol cunoscul de... 300 de ani! 20Atentie! Pericol meteoritic....................... 25Sintem pe fundul unui ocean de radiatii .......... 28

Cap. 2. GRAVITATIA? NIMIC MAI... COMPLICAT! .............. 35Agresivitatea „g“-urilor ......................... 36Accelera^iile in zborul spatial .................. 43Imponderabilitatea, sau cind „dispare“ greutatea. . 47Misterioasa „maladie a Cosmosului"! .............. 54Cit timp se poate trfti la g = 0?................. 64

Cap. 3 PSIHOLOGIE §1 CIBERNETICA IN COSMOS................ 75Sistemul „om-ma$in3“ in spatiu ................... 77Fiabilitatea: 99,99999%! §i totusi................ 88Neobisnuitele ^urmftri ale priv&rii de senzatii. . . 94Bioritmologia §i zborurile spatiale .............. 102Psihologia echipajelor cosmice ................... 108

Cap. 4. SELECTIONAREA §1 ANTRENAREA „OAMENILORSPATIULUI“ ....................................... 119Cei mai buni dintre... cei mai buni!.............. 120Acolo de unde-si iau zborul rachetele............. 130

...Iar Cosmosul este „adus pe... Pamint"!......... 146§i tehnica spatiala se bazeazfl tot pe calculatoare! 154

Cap. 5. ACTIVITATEA PE ORBITA RAMINE PROBLEMANr- 1'............................................. -163

DIAT!............................................. 11

In interiorul cabinei cosmice .................... 454Totul pentru securitatea si confortul echipajului 171Prima zi pe orbita r&mine cea mai grea!........... ig4Si dacft, totusi, acolo sus, apare 0 defectiune?. . 201Ce (mai) trebuie sa stie un lucrator cosmic?...... 216

Postafala: (Pentru cei care vor mereu s& „vada„ yiitorul!...) 231AnexH. Lista zborurilor navalor cosmice pilotate ...... 236Bibliografie 244a radiatiei raixte, o dozfl echivalentft raftsuratil inremi si data de produsuldozei absorbite (razi) ^i factorul de calitate.

1 Luping (Looping) — evolutie acrobatic^ in care un aparat de zbor pilotat descrie o buclS. in plan vertical, urmatS de redresarea lui.

1 Cu ocazia particip&rii la lucrarile celui de la XXXIII-lea Congres inter-national de astronautics. (Paris, oct. 1982), autorul a vizitat Centrul de inte-grare a rachetelor „Ariane“ de la Mureaux; aici se asambleaza si testeazScomponentele principals ale celor douS. etaje reactive inferioare ale rachetei„Ariane“, acestea fiind amplasate in pozitie verticals., in interiorul unor tur-nuri formate dintr-un sol'isticat schelet metalic, susfinind numeroase sisteme detestare.

1A nu se confunda cu MMU (v. cap. 5) destinat iejirilor din naveta spa- |ial5.1 Stadia cosmicS. orbitalft „Saliut 6“ a fost atunci dotatS. cu douS posturi decuplare, la ambele extremitati; se pare c& ideea apartine savantului-cosmonaut

Florin Zaganescu - Cosmonautul un supraom

Documents

Transcript of Florin Zaganescu - Cosmonautul un supraom

Florin Mărginean, Luminița Andreica: Un mormânt izolat descoperit pe valea inferioară a Mureșului / An isolated grave found on the lower valley of Mureș river

Un sonido único

Florin Mărginean: Traces of Habitation from the Arpadian Period in the Area of Ghioroc (Arad County)

WINDEV, un IDE poderoso & un sistema de gestión ALM

Regular Meeting of the Florin Resources Conservation District ...

Florin Mărginean: Material Culture Testimonies from the Medieval Fortress of Agrişu Mare (Arad County).

Un grito desesperado

UN GRAN PROYECTO OLVIDADO UN NUEVO COMBATE ...

Aristotele, Meta. A: un progetto risolutivo di un conflitto

Acknowledgements - UN CC:Learn

Un castello, un territorio e le sue storie (secc.IX-XVI)

UN ARCHIVES

Gambia.pdf - UN Women

POS UN 2014

Kerala - UN-Habitat

研究紀要 第21号（横組：Florin Deleanu）

diseño e implementación de un controlador para un sistema

prof. univar - florin mitu - UMF Iasi

Opresiunea comprehensiune si accept - florin maxa

Un Modelo Probabilista para un Sistema de Transporte Colectivo

研究紀要第21号（横組：Florin Deleanu）