Untitled - Revista Noastra

CUPRINSARGUMENTI. IONELA VIOLETA ANCIUII. ESEU

Imaginea Chipului. Reflecția și prelungirea eului – Ica DumbravăSociologia infinitului mic – Ioana Alexandra DiaconuEcoul psihologic în viața omului – Mara Cristina Ignat, Florentia Dănilă, Ana-Maria IfrimLumina ca o actriță a samsārei – Beatrice Maria AlexandrescuEcouri ale istoriei în literatură – prof. Janet PopoiuEcoul unei iubiri neîmplinite – Adelina Cristiana BălanRomantism/Simbolism – prof. Crina CapotăIpostaze ale transcendenței feminine în postumele lui Blaga – Ica DumbravăEcou sau gânduri despre școală, educație, cultură, caractere – ing. Doru BârhalăEcouri din alte vieți – Alexandra ChipăilăEcouri ale alter-egourilor – Alexandra Elena MocancaEcouri ale gândirii filosofic-religioase ale lui Friederich Nietzsche – prof. Romulus BuzățeluMitul Creatorului – Bianca Vrânceanu

III. DEBUTTeodora TudoseAlexandra DanțușBianca Vrânceanu

IV. CONFIRMĂRIBeatrice Maria Alexandrescu Adelina Cristiana Bălan

V. PALMARES CNUNume pentru Cartea Vieții – prof. Roliana GiucleaO poveste… la 150 de ani de CNU – prof. Iuliu Octavian DragomirImpresiile unui olimpic internațional – Ioan Adrian Toma

VI. CNU ÎN LUMESmarketing – Alexandru GologanMy American Journey – Alexandra Elena MocancaDezgheț înghețat – Codrin GhidiuFormare profesională prin programul ERASMUS+ – prof. Janet Popoiu

VII. PROIECTE CNUCNU - internet sau 20 de ani de idei și proiecte – prof. Emil OneaPasionații de robotică – prof. Marilena OpreaEdukino – Lecția de cinema – prof. Janet PopoiuVoluntariatul prin ochii mei – Cristina EnoiuAl doilea roman colectiv la CNU – Clasa a X-a F

VIII. CRONICA ARTELOR„Fata din Curcubeu” de Lia Bugnar – Măriuca BosneaCartea perfectă – Costi RogozanuEcou al remușcării – Teodora Tudose

IX. MENTORDincolo de catedră – Maria Necula

X. DIDACTICAXI. PAGINILE GIMNAZIULUI

Bezecii, realitate sau ficțiune?XII. PREMII CNUXIII. MAGISTER

Despre timp și oameniImaginea unui suflet drag

XIV. INTERVIURILE REVISTEIInterviuri în oglindă: Adrian Stoicescu versus Costi Rogozanu

pag. 1pag. 2

pag. 6pag. 10pag. 13pag. 17pag. 20pag. 25pag. 26pag. 32pag. 36pag. 37pag. 40pag. 42pag. 50

pag. 51pag. 53pag. 55

pag. 57pag. 58


pag. 67pag. 69pag. 72pag. 75

pag. 77pag. 79pag. 80pag. 81pag. 82


pag. 90pag. 91

pag. 101pag. 105

pag. 109pag. 112

pag. 114

ArgumentEcoul - fără corp, având o relație specială cu timpul, cu rea-

litatea care i-a dat naștere și care îl face posibil, capricios și bizarde foarte multe ori, înșelător și, uneori, înnebunitor – este unbun simbol al succesului în munca de educator, de comunicator,de persoană care își dorește să însemne ceva pentru oameni șiviața lor, în mare parte doar folosind Cuvântul…

Meditând asupra narațiunii mitologice a lui Narcis și a nimfeiEcho, nu poți să nu te întrebi dacă feedback-ul atât de căutat înslujba didactică și în toate meseriile legate de comunicare, nu e șiun periculos joc cu apele, vălurile, mrejele tuturor psihismelor cene amăgesc, ne însingurează și ne epuizează în nebunia căutăriiecoului muncii noastre, ideilor, faptelor, a acelui Sfânt Graal caree indicativul însemnătății noastre – mai decorporalizat decâtfumul, mai instabil decât vântul, dar, uneori, mult mai durabildecât iubirea lui Narcis pentru el însuși.

Desigur, psihologia, sociologia, istoria, morala, literatura,angajarea socială, religia, dar și evenimente, proiecte didactice,profesiuni de credință, toate acestea au legătură cu acest conceptcare s-a impus pentru 2017, anul 151 al istoriei ColegiuluiNațional „Unirea”.

prof. Daniela Plăiașu

2 REVISTA NOASTRĂ nr. 47/48

Ionela Violeta ANCIUPoeta Ionela Violeta Anciu, autoarea volumului

„Amprente urbane - Evoluția”, absolventă a Facultății deStudii Politice București, face parte din promoția 2007-2010 a Colegiului Național „Unirea”, secția de filologie, șia debutat în 2009, în „Revista Noastră” cu un grupaj depoeme în proză și poezii, care prefigurau deja liniile deforță ale creației ei: uimitorul talent de a mânui neologis-mul în contextul unei creații de un lirism totuși destul depronunțat, e adevărat, sub haina unei obiectualizări prinexcelență postmoderniste, alcătuirea, cu o aparență dejoc spontan, a unor vecinătăți surprinzătoare, capacitateade a se confesa în versuri proaspete, fruste, având, înacelași timp acea impersonalitate stranie din ultimelepoezii ale lui Bacovia. Colaborarea ei cu „Revista Noastră”va continua și în clasa a XII-a și pe timpul facultății. Anul

2015 a adus împlinirea ca poetă prin publicarea volumului de poezie „Amprente urbane”, sub auspiciile edituriibucureștene „BookBreak Publishing”, cu o prefață de Daniela Plăiașu. Lansarea, la librăria „Cărturești”, a fost unadevărat eveniment cultural. Pentru noi, cei de la „Revista Noastră”, care am văzut-o pe Ionela crescând ca poet,dar și ca om, a fost o confirmare minunată a muncii pe care o facem la nivelul nostru prin excelență de amatori, darcare, în momente de grație, se deschide spre ceva mai înalt. Activismul cultural pe care îl face Ionela în cadrul Clu-bului Scriitoarelor ca director executiv al acestuia reprezintă un alt motiv de mândrie pentru noi.

Volumul „Amprente urbane”, împărțit în patru mari grupaje lirice, ca niște trepte simbolice ale tinereții,este la fel de dens în neologisme ca și poeziile din liceu, dar sculptura în suflet pe care o realizează poeta cu acestevocabule ascuțite, noi, este mai pregnantă, mai proaspătă și surprinzătoare. De asemenea, reușește să creeze,aproape de la o poezie la alta, dar sigur de la o parte la alta a volumului, în mod surprinzător pentru poezie, o ten-siune a așteptării pe care o regăsim mai degrabă în operele epice, ceea ce dă creației un impact psihologic foartemare.

Pentru anul 2017 este programată apariția celui de-al doilea volum al Ionelei Anciu – „Femeia desculță”.Citind, prin grațioasa amabilitate a autoarei, în avanpremieră, acest al doilea volum, am avut încântarea să constatun imaginar spectaculos, foarte feminin, de o frumusețe suprarealistă, printre altele, care constituie o altă treaptăîn cunoașterea sufletului. Privilegiul de a publica în revista de debut a Ionelei, câteva dintre creațiile care vor apărea

în al doilea volum de poezii în acest an este unul pentru care îi suntem recunoscători!De asemenea traducerea poeziilor Ionelei Anciu în cehă, respectiv ebraică, în proiecte de

cunoaștere la nivel internațional a fenomenului creației literare românești, ca și publicareacreațiilor ei într-o multitudine de reviste literare autohtone pentru noi sunt cele mai dulci ecouriale unei experiențe care a început într-o publicație școlară într-un mic oraș de provincie...

Poeziededicată poetului Adrian Suciu

Normal născut dintre rațiuniE anormal pentru nebuni,Cum raționalul e comunIrațional devii mai bun.Cum suntem fără poezieCarcasă goală cu mândrie,Așa vor ști și ei să fieArmuri cu suflet de hârtie.Poemului să fie viuÎi trebuie un om nebun,Cum rațional sunt numai bunAtunci poet nebun să fiu.

Activitate

Lumini violetePe spatele pisicilor culcate din pervazDescălțate și udeDincolo de gratiile de lânăPloua cu peisaje albe și negreÎn tablourile care se scurgeauDin cui spre fereastră.

grafica articolului: Irina Chiriță

3REVISTA NOASTRĂ nr. 47/48

Efervescențe

Dă-mi un pahar de fericireSă uit că nu mai vreau să simtCum banca asta rece se-nclină și mă zguduie,Cum se transformă-n gheață și ies liane crude,Cum îmi pătrund în oase lăsând să curgă sevaCu miros de motorină și gust de trandafiri;De-atunci nu mai am nume și nici chip,Pantofii trecătorilor îmi hrănesc rădăcinile,Iar caii se-adapă la umbra meaTransformându-se-n nimfe cu ochi de cristal.Eu nu mai plec și nu mai mișc,Doar timpu-mi zboară gândurile agățate-n crengi.Dacă vii, refuzi fără să știi să pleciCând aici timpul cade-n formă cubicăIar spațiul se contorsionează veșnicFără ancoră sau culoare.Abia după mii de cuburi știiCă gravitezi albastru, plutind fără pudoareGol și fără viață, ca o geamandură-ntr-un ocean de sare;Ești satelitul de care n-am avut nevoie dar știam că apareCând vântul va fi dispărut demult în depărtare,Iar gândul prins în scoarță se va topi în mare.

Vernisaj viu

Am alergat cu simțurile între palmePână la marginea pământuluiPână unde se sfărâmă luminaȘi se transformă-n întuneric negru purCa să-mi găsesc bărbatulSilueta cea mai diformă dintre cele vii.Voiam să-l scald în lapte și ierburi fineSă-i curgă pe trup mătasea ca o apă mutăȘi să guste bucatele cele mai aleseÎnainte ca luna să-i acopere ochiiAr fi rămas înțepenit la masă cu ceilalțiCu mâinile inerte pe tacâmurile de aurȘi carnea la vedere în templul fără ecouIar eu aș fi alergat din nou, cu pielea lui în brațeSă o duc pictoriței cu inima fără margini.Ea ar fi întins pielea lui și ar fi pictat cu sânge albTabloul ce i-ar fi readus vocea la viațăAm alergat cu simțurile între palmeȘi-am auzit la marginea pământuluiVocile tablourilor din pereții mei.


Printre gene

Îmi țin întunericul la vedere,Pe rafturi aglomerate, printre obiecte inutileDar care îmi reglează feng shui-ul;Când eram mică îl ascundeam sub pat,Îmi era frică de el pentru căNu-l cunoscusem decât prin ochii celorlalți,Nu știam că și lui îi place să se joace cu păpușile,Că și el își murdărește hainele atunci cândPregătește din noroi cele mai alese bucate,Pe care le servește dichisit și cu multă grație, nimănui.Îmi țin întunericul la vedereChiar și atunci când se-ascunde de mine,Ghemuit în ungherele cărora, de teamă, le fură lumina;Îl cert când mi se urcă în capȘi are impresia că îi aparțin, doar pentru că-l ascult.E protectiv întunericul meu, n-a plecat delocDe lângă mine de când m-am gânditCă aș vrea să încerc o existență.Îmi port întunericul ca pe cea mai scumpă haină,Iar el mă poartă pe mine. Gospel

Spune-i cum îți mistuie simțurile,Că vede ce alții nu știu să vadăȘi trupul ți se sparge în mii de cioburiCând ochii ei cad în interiorul tău.Simți cum măruntaiele ți se strângȘi se micșorează inimaÎnainte să iasă din piept drept în palma ei.Cum dau năvală haotic mii de secvențe,Copleșindu-te și purtându-te pe brațeTe dărâmă fără să te lase să caziAltundeva decât în brațele ei;Esti transpus înapoi în momentul zeroAl existenței meschine și goale,Iar ochii privesc filmul vieții taleDerulat la pieptul ei și știi...Nu-i poți oferi timpul trecutDar ți-ai dori. Nu mai ai sufletulSă i-l întinzi încrezător pe-o tavă de argintDar ți-ai dori. Îți mângâie geneleSă șteargă disperarea și nimicul din ele,Cu palma închide înapoi pieptulLăsând în urma ei un vârf de ramură vie-Cu inima înmugurită, ai un suflet nou.


Pe umărul tău...

Cum aș putea să nu adorm pe umărul tăuCarte nedefinită cu paginile lipiteCu titlu-apetisant și coperți ruginiteCând nu toți muritorii dorm pe umărul tău?Cum aș putea să nu adorm pe umărul tăuPictură murală cu-aromă de searăAbstractă, concretă, absurd de primarăCând pentru ei toți ești doar familiară?Cum aș putea să nu adorm pe umărul tăuSimfonie pură-n acord de vioarăCu gust de orchestră puțin acrișoarăCând ei nu ascultă și nu se-nfioară?Ascult prinsă-n foi de pictura muralăCum să nu adorm pe umărul tău...?

IIIÎmi adun diminețile din palmaCe scutură firimiturileCând termini de mestecat frigulȘi nu mai rămân decât cojile umezite de rouă.Îți cureți sub unghii fiecare umbră de luminăA răsăritului, apucată cândAi întins mâna spre părul meu,Fără să te văd sau să-l cuprinzi între degete.Îmi împleteai din cele mai urâte floriCoroanele victoriilor unor bătălii pe careNu le purtasem încă și nici nu știam că trebuie-Mama îmi povestise despre ele cu ani în urmă,Când torcea lâna și-mi descâlcea picioarele dintre ițeleRăzboiului pregătit de cu seară. El câștiga întotdeauna,Îl uram pentru asta și-i încurcam mai cu îndârjire firele;În dimineața culeasă azi din palma taRăzboiul e mai tăcut și mai pustiu decât oricând. Alei de portocali

Pe aleea mea de portocaliCu felinare sângeriiSe plimbă îngerii de mânăÎn trupuri verzi și stacojii;Prin fumuri albăstrii cu gust de vinÎngerii mei se încâlcesc în basmeȘi calcă sirene miiTransformându-le glasul în fluturiFluturi mii în culori senileAripi de catifea purpurieDintr-un colț întunecatFemeia cu ochi scurși și părul arzândGhicește-n paharul cu vinIar glasul ei sfărâmă norii.Ninge. Ninge cu nimfe.

6

ESEU

REVISTA NOASTRĂ nr. 47/48

Ica Roxana DUMBRAVĂstudentă în anul al III-lea

Facultatea de Filologie - București

Imaginea chipului.Reflecția și prelungirea eului

Instanța poetică eminesciană, caracterizată prindualitatea structurii, oscilează între identitate și alteri-tate, fiind în căutarea perpetuă a unui sine însuși. Eaunește ipostaze diferite: feminitatea maternă, erotică,angelică, demonismul masculin sau chiar dedublareapropriului chip, realizarea acestora având o constituțiedihotomică ce dezvăluie prezența unui dublu emines-cian. Conștientizând această dualitate și proiectându-se pe sine ca într-o oglindă, eul poetic eminescian îșicaută unitatea sau dorește să se regăsească printr-oimagine compensatorie. Unitatea sinelui este realiza-bilă doar când ipostazele dublului au tendința să sereunească sau când chipul eminescian își apropriază oimagine complementară.

Chipul eminescian este o entitate confuză, con-turată progresiv. El este compus din acumulări de im-agini care cresc în intensitate și pe parcurs sededublează. Această inconsistență a eului eminesciandespre care vorbește și G. Călinescu se remarcă atâtla nivelul poeziei, cât și la nivelul prozei. Căutareaunei identități este continuă, antitezele evidențiindinteracțiunea unor câmpuri semantice diferite pentrucele două părți ale eului; dualitatea fiindconștientizată, o parte a eului stă sub semnul farme-cului, iar cealaltă, sub semnul veninului: Venin și far-mec port în suflet (Venin și farmec).

Această dualitate venin - farmec caracterizeazăatât sufletul îndrăgostitului, cât și întreg erotismul emi-nescian care este ambiguu, din moment ce uneori ipos-taza iubitei se confundă cu cea a mamei. Chipul căutatde îndrăgostit evoluează de la un blond angelic, spreo ipostază întunecată, această ambiguitate accentuândstructura duală a chipurilor eminesciene. Alternanțafemeii ca iubită și mamă (Mircea Cărtărescu, 1992:92) se dezvoltă dintr-o ipostază angelică, chipul dia-fan, cu ochii albaștri, față albă și lacrimi de mărgăritardin Făt frumos din lacrimă devenind un chip de fe-meie palidă, naltă, blondă, cu ochii negri (în Sărma-nul Dionis) pentru ca, mai apoi, să fie lipsit de viață:o femeie cu chipul de ceară [...] cu fața palidă șimoartă (în Avatarii faraonului Tlà). Nu putem însăvorbi de o imagine propriu-zisă a chipului matern, de-oarece ea se suprapune cu imaginea iubitei: O, mamă,dulce mamă [...] când voi muri, iubito (O, mamă). Iu-bita are același nume cu mama (Maria în SărmanulDionis), completează imaginea maternă care nu maipoate fi regăsită și are forță regeneratoare (Sărutareaei îl împlu de geniu și de-o nouă putere) sau cele douăimagini ale sinelui se confundă și nu mai pot fi sepa-rate: Pare c-aș fi femeia ta, dar de mult, de mult, oripare - că muma ta. În sfârșit, e o simțire dulce și fa-miliară [...], cu toate astea te iubesc. (Avatarii Farao-

nului Tlà). Ideea de femeie devine pe parcurs o reflec-tare a eroului liric (Mircea Cărtărescu, 1992: 97) pen-tru că imaginea androginului se poate realiza doar prinapropierea dintre el și ea. Deși masculinul este gânditca eu (G. Călinescu, 2000: 224), acest factor masculineste pasiv. El doar caută o împlinire, pe când femininuleste corporalizat și în continuă mișcare.

Aflat în căutarea împlinirii androginului (Cri-stian Tiberiu Popescu, 2000: 96), îndrăgostitul îșigăsește strălucirea doar într-un trecut în care entitateafeminină se apropie de atributele perfecțiunii: trecutulechilibrului primordial al genezei (care corespundechipului matern) sau trecutul unei împlinirii nostalgice(asociat iubitei): Prea mult un înger mi-ai părut [...]ca fericirea ce-am avut/să fi putut să steie (S-a dusamorul), O, cât eram de fericit/să mergem împreună(Adio), Din valurile vremii, iubita mea răsai (Din va-lurile vremii). Permanența regretului arată aceastăstare de bine dată de trecut tocmai pentru că edenulerotic nu apare ca o necesitate a împlinirii iubirii.Reconstrucția ideală a atmosferei erotice despre carevorbește G. Călinescu face ca proiecția împlinirii săfie iluzorie, poetul ajungând să fie postum sieși (G. Că-linescu, 1978: 9) tocmai prin evocarea acestui trecut.


Unirea androginică nu e realizată, rămâne ocăutare continuă, prezentă ipotetic la nivelul dorinței:Dorința de apropiere e androginică, însă rezultatulmai totdeauna nu-i corespunde, căci el asigură atmos-fera necesară trecerii spre androgin, dar (din vina eisau nu) se rămâne la trecere: continua trecere (Cri-stian Tiberiu Popescu, 2000: 95). Ioana Em. Petrescuafirmă că singura realizare androginică poate fi doaruna demonică, remarcată în cazul cuplului Cezar - Ce-zara (Avatarii faraonului Tlà): - A, zise Angelo, apro-piindu-se de foc, ce dulce căldură... Cum te cheamă,frumosul meu demon?; - Cezar sau Cezara, zise de-monul surâzând c-o firească echivocitate. - O,grațioasă androgină, zise el beat de strălucirea ară-tărilor, vin de-mi dă o sărutare.

Deși remarcăm împletirea registrului profan cucel sacru în realizarea chipurilor feminine, erotica dinpoezia eminesciană nu e mistică. Așa cum spune G.Călinescu, erotica e numai prezența celor două sexeși dorința de întregire a factorului masculin prin celfeminin. Încolo totul e metaforă și femeia nu-i decâtun simbol al fericirii paradisiace (G. Călinescu, Idem:93). Deși romantismul nu accentuează latura divină afemeii, cea care ajută sufletul să se mântuiască, așacum era Beatrice la Dante, se evidențiază antiteza din-tre căderea prin femeie și salvarea prin ea. Astfel, iu-bita alături de care îndrăgostitul vrea să formeze unîntreg este și înger și demon, și veneră și madonă, șiiubită și mamă, ea îl farmecă pe îndrăgostit sau îiotrăvește sufletul. În structurarea eului eminescian,această cădere urmată de o salvare, corespunde anti-tezei dintre înger și demon pe care o observăm în rea-lizarea androginică demonică Cezar - Cezara dinAvatarii faraonului Tlà.

Paradoxal este faptul că ipostaza îngeruluiapare într-un cadru nocturn, al farmecului, iubita fiindînconjurată de stele, pe când demonul apare într-uncadru luminos, cu o strălucire superioară, dar cores-punzător veninului. Apariția îngerului îl face pe eulpoetic să se teamă (înger ești din paradis/Și mă temprivind la tine. - De ce să mori tu) și, de aceea, ipos-tazele luminoase sunt echilibrate de prezența demonu-lui. Cu toate acestea, chipul de înger reușește să alungerătăcirea, Rafael pictându-l după ce a fost mai întâipierdut în visuri, iar îndrăgostitul transformând imagi-nea iubitei într-un înger după ce a fost pierdut în noap-tea unei vieți de poezie (în Venere și Madonă).Această dualitate a reprezentării arată tot o năzuințăspre împlinirea androginică, eul nefiind o unitate înlipsa părții complementare: Ea un înger ce se roagă -El un demon ce visează/Ea o inimă de aur - El un su-flet apostat (Înger și demon), dualitate care se remarcăși în metamorfozele Luceafărului: O, ești frumos, cumnuma-n vis/Un înger se arată [...] O, ești frumos, cumnuma-n vis/Un demon se arată. Chipul angelic și stră-lucitor al Luceafărului (Părea un tânăr voievod/Cupăr de aur moale) este asociat prin antiteză albuluifeței și giulgiului, care aparțin morții: Un vânăt giulgise-ncheie nod/Pe umerele goale. /Iar umbra feței stră-vezii/E albă ca de ceară. Chipul de mort frumos/cuochii vii devine demonic, ochii fiind mari și grei, ar-zători și imposibil de privit, otrăvind-o pe fata care îlinvocă (privirea ta mă arde).

Aceeași antiteză e ilustrată și în Venere și Ma-donă unde iubita este transformată dintr-o femeiestearpă într-un înger, blând ca ziua de magie. Deși eainițial apare ca un demon, îndrăgostitul ridică demo-nismul la înălțimea sfințeniei: Ți-am dat palidele razece-nconjoară cu magie, /Fruntea îngerului- geniu, în-gerului- ideal, /Din demon făcui o sîntă. Acest dublucare oscilează între sfințenie și demonism este numitde G. Călinescu veneră serafică datorită strălucirii cucare este înconjurată: palidele raze/ce-n conjoară, eufăcut-am zeitate dintr-o palidă femeie, dar păstrând înantiteză atribute demonice: o veneră serafică, deșiîntr-un chip demonică, fiindcă ține pe om în legea eiaspră și pentru că dă vieții, prin dragoste, un gust dedivinitate (Ibidem: 237). Dumitru Caracostea vorbeștedespre Veneră și Madonă ca despre întruchipări aleidealului frumuseții morale și al celei fizice, spunândcă Venera ilustrează o tinerețe eternă, pe când Madonaeste femeia-mamă (Dumitru Caracostea, 1938:128),contopirea celor două ipostaze fiind chipul căutat deîndrăgostit.

În această dualitate, încercarea de regăsire aunității scindate devine pentru poet o întoarcere în sineechivalentă cu dorința de cunoaștere. Întregirea nu sepoate realiza decât prin raportarea la celălalt eu femi-nin, care poate contura perfecțiunea androginului. Deaceea, lipsa atributelor divinului (Ce-ți lipsește să fiiînger - aripi lungi și constelate) face ca eul să aibă ne-voie de o imagine compensatorie și să prelungeascăimaginea iubitei pentru a fi completă (Dar ce văd: Pe-a umbrei tale umeri vii ce se întinde? /Două umbre dearipe ce se mișcă tremurânde, /Două aripe de umbrăcătre ceruri ridicate). La vederea unei imagini care se

ECOU

8

ESEU


întregește prin umbra aripilor (este îngeru-i de pază),demonul pare să se îndrăgostească de ipostaza com-plementară: Te iubesc! - Era să strige - demonul în alui noapte (Înger și demon). Această prelungire a im-aginii iubitei atrage o dorință de apropiere, pe când de-dublarea prin reflectare este însoțită de dorința deunificare a celor două părți.

Chipul se conturează prin fie oglindire (spațiimediatoare care reflectă imaginea fiind: oglinda pro-priu-zisă, fereastra, visul, cât și apa), fie printr-o mul-tiplicare a imaginii. Necesitatea unificării celor douăpărți dedublate face ca o căutare a chipului în apă înCrăiasa din povești (ca să vad-un chip, se uită, /Cumaleargă apa-n cercuri) să se transforme într-o cobo-râre a privirii spre fundul apei (Odin și poetul), privirecare pătrunde prin fereastră (Mureșanu), coboară înoglindă (Luceafărul), mai apoi în vis, la sfârșit chipulajungând să se identifice cu imaginea oglindită, ase-menea lui Narcis (Vis). Aceste ipostaze ale dubluluidevin aproape o autoscopie. Cel care privește, credecă își vede propriul chip și se percepe pe sine ca fiinddublu (subiectiv și obiectiv), construindu-se prinaceastă percepție o dublă prezență (Ibidem: 177).Consistența chipului devine iluzorie, din moment ceatunci când se vede reflectat, nu este el însuși, așa caîn cazul fetei din Călin file din poveste. Ea, privindasemenea lui Narcis în lac, se îndrăgostește de propriareflecție: Dar ea seamănă celora îndrăgiţi de singuriei-şi [...] /Și Narcis văzându-şi faţa în oglinda sa, is-vorul, /Singur fuse îndrăgitul, singur el îndrăgitorul./ [...] cu ochii mari, sălbateci, se priveşte în oglindă,/Subţiindu-şi gura mică şi chemându-se pe nume/Și fi-indu-şi şie dragă, cum nu-i este nime-n lume. Pentruchipurile care se privesc pentru a se reuni, funcțiaoglinzii este preluată de apă și de vis care, la rândullor, au proprietăți de reflectare a imaginii, visul fiindun mod prin care eul se identifică cu el însuși. Imagi-nea reflectată este reală, dar deformată și, de aceea,

este intangibilă; pentru că nu poate fi cuprinsă, rămânedoar o înjumătățire a eului (Din valurile vremii nu potsă te cuprind - Din valurile vremii).

Autoscopia eminesciană cuprinde mai multevariante ale dedublării (Ibidem), alteritatea dintre euși celălalt eu fiind o detașare de propria persoană pen-tru că nu mai putem vorbi de o cunoaștere subiectivăa sinelui, ci de una obiectivă. Cunoașterea obiectivă șisuperficială despre care vorbește Herbert Read în Im-agine și idee (Herbert Read, 1970: 110) ne arată că ho-tarele eului nu pot fi depășite în ciuda unei aparențede identificare perfectă cu ceea ce vedem reflectat. Înaceastă autoscopie, frecventă în universul eminescian,distanța dintre un eu și celălalt eu pare a fi mediată deexistența unui văl, care doar după ce este îndepărtatrevelă chipul din spatele lui. Vălul devine mijlocul deseparare al celor două părți ale dublului. El facediferența între aparența și esența chipului, dualitateafiind iluzorie din moment ce transparența lui se înlă-tură cu ușurință. În Venere și Madonă, cele două ipos-taze (înger și demon) sunt separate de această prezențăa vălului. Adevăratul chip cu care iubita este asociatăstă în spatele vălului, și anume, chipul demonic carenu poate fi estompat: Dar azi vălul cade, crudo [...] Șiprivesc la tine, demon, și amoru-mi stins și rece.

Spre deosebire de fata din Călin file din po-veste, al cărei chip este dedublat prin oglindirea în apă,tot o variantă de autoscopie este și dedublarea marchi-zului de Bilbao care se confruntă cu dublul său (înAvatarii faraonului Tlà). Între ipostazele dedublateexistă o legătură echivalentă cu o corespondență mag-netică (G. Călinescu, Idem:177) pentru că cele douăimagini formează o singură realitate: dubletul său,care dormea, pe când el renunța la mîna tinerei fete,se va deștepta, va alerga la castel, acolo însă va da de


celălalt exemplar al său, cu care se va bătea (Ibidem).Această legătură dintre cele două ipostaze ale dubluluise remarcă și în Gemenii. Brigbelu moare când îllovește pe Sarmis cu pumnalul, dar nu se identifică im-aginii dublului său.

În poezia Vis, întâlnim o ipostază diferită deautoscopie, scindarea eului aducând cu sine necesita-tea reunificării. Personajul intră în dom și întâlnește oentitate acoperită de un văl: Prin tristul zgomot searată/Încet, sub văl, un chip ca-n somn/Cu o făclie-nmîna-i slabă/În albă mantie de domn. Dorința decunoaștere a imaginii distincte pe care o întâlnește,face ca personajul să-și dorească depășirea aparențeidată de prezența vălului, pentru a cunoaște esența. Pa-radoxal este faptul că suprinderea dată de întâlnirea cucelălalt se transformă progresiv în teamă. Eul nu maieste fermecat de ipostaza alterității, ci se sperie cândvede adevăratul chip: Și ochii mei în cap îngheață/Șispaima-mi sacă glasul meu. Astfel, masculinul pasivdevine progresiv un masculin activ prin îndepărtareavălului care constituie un surplus al imaginii: Eu îi rupvălul de pe față. Imaginea propriu-zisă ascunsă de văleste revelatorie pentru că arată o dedublare, dar aducecu sine și posibilitatea unei apropieri între ipostazelediferite ale dublului: Tresar – încremenesc - sunt eu..

Deși există posibilitatea apropierii și chipul inițial estedublat de imaginea reflectată, alături de care poateforma un întreg, jumătățile nu se mai pot contopi (Mir-cea Cărtărescu, Idem:112). Căutarea unei unități, nu-mită de Roland Barthes vis de contopire totală cuființa iubită (Roland Barthes, 2007: 242) se datoreazăconștientizării dedublării care îl face pe îndrăgostit săîși dorească o întregire atât spirituală, cât și fizică.

Astfel, problema realizării de sine despre carevorbește Carl Jung este definită în universul emines-cian de o inconsistență a chipului aflat între două co-ordonate: farmecul dureros și veninul voluptos.Oglindirea, identificarea cu dublul, căutarea unui echi-libru prin raportarea la mitul androginului sau prin uni-rea celor două ipostaze ale propriului eu suntmodalități de realizare ale chipului în poezia și prozaeminesciană. Ideea de chip dezvăluie o structurareduală atât în ipostazele eului, cât și în sentimenteledezvăluite de universul conturat. Multiplele forme alelimbajului date de folosirea antitezelor și forța lui dereprezentare valorificată în opoziția dintre cele douăfețe ale eului ne determină să căutăm răspuns la o în-trebare firească: există sau nu un posibilitatea de uni-ficare a dualității sinelui eminescian?

grafica articolului: Denisa Paula Saragea

Bibliografie primară: Mihai Eminescu, 1973-1984, Opere alese, vol 1-8, ed. Îngrijită și pref. de Perpessicius, Minerva, București.

Bibliografie secundară:Roland Barthes, 2007, Fragmente dintr-un discurs îndrăgostit, Cartier, Chișinău.Dumitru Caracostea, 1938, Arta cuvântului la Eminescu, Institutul de Istorie Literară și Folclor, București.G. Călinescu, 1978, Studii și articole, Junimea, Iași.G. Călinescu, 1998, M. Eminescu: 1850-1889: Poetul național, Cartea românească, București.G. Călinescu, 2000, Opera lui Mihai Eminescu, edit. Academiei Române, București.Mircea Cărtărescu, 1992, Visul chimeric, Litera, București.Rosa del Conte, 1990, Eminescu sau despre absolut, Dacia, Cluj-Napoca.Ioana Em. Petrescu, 1978, Modele cosmologice și viziune poetică, Minerva, București.Cristian Tiberiu Popescu, 2000, Antiteza, Libra, București.Herbert Read, 1970, Imagine și idee, Univers, București.

ECOU

10

ESEU


Ioana Alexandra DIACONUstudentă în anul al III-lea

Facultatea de Sociologie - București

,,Sociologia infinitului mic”sau despre ecoul

curentului etnometodologic

în sociologie

Aplicații pe opera lui Goffman ,Aziluri” și

,,Viața cotidiană ca spectacol”

De Erving Goffman am auzit prima dată înanul I de facultate. Am descoperit la el ceva ce mă de-terminase să studiez sociologia, ceva ce nu știam preabine cum se numește, și mă refer aici la acel spirit deobservație, cu care te naști sau pe care ți-l cultivi, șicare te face să înțelegi fenomenele din jurul tău puțindiferit față de ceilalți. La acel moment m-a speriat fap-tul că sociologia mi se prezenta mult mai științificdecât crezusem eu că e. Ulterior am înțeles că socio-logia este atât de complexă încât îți oferă multe moduride a analiza, de a măsura, de a înțelege. Ce citeam lael, felul în care se plasa în calitate de cercetător eramult mai aproape de ce gândeam eu. De curând amauzit de curentul etnometodologic și mi s-a părut că îlregăsesc pe Goffman în descrierea sa, dar nu amluat-o niciodată ca pe o temă de gândire, până acum.Voi încerca să analizez nu ce a scris Goffman, ci cuma făcut-o, având la bază teoria etnometodologiei.

Erving Goffman s-a născut în Canada, în 1922,a fost sociolog și scriitor și a influențat prin întreagasa operă sociologia contemporană. Astăzi este consi-derat ,,cel mai influent sociolog american al secoluluiXX” (Fine and Manning , 2003, p. 34). ,,Viața coti-diană ca spectacol” a fost publicată în 1956 și a avutla bază lucrarea de dizertație a sociologului. El utili-zează ca mijloc de prezentare a fenomenelor socialecreate prin interacțiune, dramaturgia. Metafora viețiica o scenă de teatru va concentra întreaga concepție acercetătorului despre interacțiunile umane.

Pentru a doua carte luată în discuție Goffman

grafica: Mădălina Bâra

“We are all just actors trying to control andmanage our public image, we act based onhow others might see us.”

Erving Goffman

Există ecou în sociologie? Există. Există ca oconsecință a acțiunii sociale, a fenomenelor și a teoriilorcare se propagă de la un nivel la altul și din care se nascalte asemenea lucruri. El trebuie înțeles dincolo de ba-nalul pe care îl reprezintă în activitățile cotidiene, din-colo de timp și spațiu. Este, în consecință, legăturadintre ceea ce este înăuntrul zidurilor și ce este în afaralor. A asculta un ecou în sociologie însemnă a te eliberape tine însuti, a privi din exterior, a interioriza ceea ceiți este inaccesibil pentru a-l face accesibil.


a petrecut trei ani din viață studiind instituțiile totaleamericane. El va utiliza studii de psihiatrie, memorii,dar și observația participativă pentru a vedea el însușicum se desfășoară viața celor instituționalizați. Carteaeste alcătuită din patru eseuri după cum urmează:,,Despre caracteristicile instituțiilor totale”, ,,Carieramorală a pacientului psihiatric”, ,,Viața clandestină aunei instituții publice”, ,,Modelul medical și spitaliza-rea psihiatrică”.

Curentul etnometodologicEtnometodologia este un curent al sociologiei

americane care începe să se facă cunoscut mai ales caun curent marginal și critic în anii 60. Este o știința so-ciala care s-a constituit în opoziție cu sociologia pe-rioadei și care se ocupa cu studiul microsociologic alrealității sociale. Din perspectiva acestei orientări, so-ciologul nu ar trebui să se intereseze de o presupusălume reală, ci de efortul oamenilor de a crea un senscomun al realității sociale. Problema fundamentală asociologiei o reprezintă, deci, identificarea metodelorutilizate de către oameni pentru a crea sentimentulunei ordini sociale (Zamfir,2005,134), impresia căexistă reguli, definiții comune, norme sau valori. Ha-rold Garfinkel, fondatorul etnometodologiei, și-a în-ceput studiile universitare în 1946 la Harvard, subîndrumarea lui Talcott Parsons. În același timp, Gar-finkel se iniția în fenomenologie, citindu-l pe AlfredSchutz, astfel încât se consideră uneori că cele douăsurse se află la originea etnometodologiei.

Conform lui Philippe Corcuff <<în cuvântuletnometodologie ,,etno” sugerează că un membru dis-pune de cunoașterea simțului comun al societății sale,iar ,,metodologie” că poate pune în acțiune aceste me-tode comune.>> (Philippe Corcuff, 2005)

Fiecare om este un sociolog, în ciuda faptuluică procedurile de investigare a realității sociale pe carele utilizează sunt metode profane. Iar sarcina sociolo-gului de profesie este de a studia mecanismele elabo-rării fiecăruia. (Ungureanu și Costea, 1985, 268). Așacă sociologia profesională trebuie să funcționeze dupăaceleași scheme ca și sociologia profană, din momentce realitatea socială este construită sau produsă prinproceduri ce aparțin ambelor tipuri.

Goffman surprinde în cercetarea saraționalitatea profană a acțiunii, modul în care actorulreușește să producă în activitatea sa curentă descripti-bilitatea lumii sale sociale, iar prin aceasta să se ma-nifeste ca participant la producerea ordinii sociale.

Mișcarea etnometodologică se definește avândurmătoarele trăsături: ,,observarea realului, limitareaobiectului (cercetătorul cunoaște terenul de cercetatîntr-o manieră practică, pentru ca este membru al aces-tuia și. prin urmare, are toată legitimitatea de a stabililimitele), acumularea cunoașterii (descrierea sensuluipe cale de a se constitui în interiorul unui grup dinpoziția de membru, cercetător, permite să se realizezeo cunoaștere riguroasă întru-cât, fiind poziționat întimp și spațiu, nu-și pierde valabilitatea)” (Rariță Mi-hail, 2009). Pe acestea se fundamentează și cercetarealui Goffman în instituțiile totale. El înțelege esențamișcării entometodolgice și o conceptualizează astfelîncât să ajungă la o cercetare viabilă sociologic, adică

reușeste să lanseze o teorie prin observație, dar într-omanieră metodologică.

Mai mult, aș spune că Erving Goffman a ,,co-chetat” și cu sociologia cognitivă, un concept lansat înetnometodologie de Aron Cicourel. ,,Sociologia cog-nitivă s-a impus în lumea științifică studiind compor-tamentele umane prin intermediul interacțiunii șiinterconexiunilor dintre indivizi” (Rariță Mihail,2009). Cicourel se va remarca mai ales prin lucrareasa de critică metodologică ,, Method and Measurementin Sociology”. E important de știut că dezvoltă dialo-guri și cu alți sociologi americani, printre care și Er-ving Goffman. În ,,The Social Organization ofJuvenile Justice”, Aron Cicourel afirma: ,,structurilesociale pe care sociologii se străduiesc să le înțeleagăpresupun o cunoaștere a așteptărilor din planul secundpe care membrii societății le utilizează ca pe o schemăde interpretare pentru a realiza o recunoaștere ușoarăși intangibilă a mediului.” (Cicourel, 1968, 15)

Atât în ,, Aziluri”, cât și în ,,Viața cotidiană caspectacol”, Goffman pune accent pe importanțainteracțiunii în cercetarea sociologică. Dacă în primulcaz, interacțiunea este utilizată ca metodă de studiu,cercetătorul însuși interacționând cu subiecții și înacelași timp observându-le felul de a interacționa îninstituțiile totalitare, în cel de-al doilea interacțiuneaeste generatoare de cunoaștere a aspectelor sociologicedin viața cotidiană.

Studiul activităților practice furnizează socio-logului un punct de plecare fundamental în studiul or-ganizării sociale. Tot Aron Cicourel este cel carelansează și noțiunea de ,,competență interacțională”care semnifică ,,capacitatea de a recunoaște, primi,trata și crea procese de comunicare, care sunt în același

grafica: Teodora Dobrițoiu

ECOU

12

ESEU


timp surse de informare” (Cicourel, 1979). Problemagenerală pe care o avansează este de a ști cum se com-portă actorul și cercetătorul față de diferite tipuri de,,celălalt”. Cercetătorul observă că în lumea socială ac-torul nu numai că se identifică cu un rol, dar încercăsă-l înțeleagă și pe cel al alterității, ba mai mult rapor-tându-se la el. Această este de fapt ideea de bază de lacare pleacă Goffman în ,,Viața cotidiană ca spectacol”,pentru că el susține faptul că ,,celălalt” determină,,eul”, dar și invers ,,eul” îl determină pe ,,celălalt”, iarasta influențează toate aspectele vieții sociale de carese ocupă microsociologia.

Despre Goffman, Philippe Corcuff susținea,,Goffman s-a interesat cu prioritate de întâlnirileobișnuite, de ceea ce a numit ordinea interacțiunii, în-teleasă ca un domeniu al vieții sociale analizabil înmod autonom.”

Există totuși și aspecte din etnometodologie pecare Goffman le interpretează într-o manieră proprie.,,Dacă în etnometodologie accentul cade pe enunțurileverbale și pe conștientizarea implicațiilor sociale alemesajelor transmise, în cazul lui Goffman tocmaicombinația dintre comunicarea verbală și cea non-ver-bală și mai ales simbolurile comunicării non-verbaleactivate scenic și interacțional, constituie obiectul cen-tral al analizei.” (Lazăr Vlăscenu,2007)

Consider că însuși Goffman se declară într-oanumită măsură etnometodolog când afirmă în ,, Azi-luri” că ,,în fiecare societate există modalități preferateîn care doi indivizi pot să se apropie și săinteracționeze. Fiecare asemenea cadru de referințăpentru interacțiune poate fi, în același timp, sursă deidentitate, ghid pentru modul ideal de comportare șitemei atât pentru solidaritate, cât și pentru delimi-tare(…). Drept urmare, cel care studiază societateapoate folosi, pentru scopurile sale, aceleași metode pecare le întrebuințează membrii societății pentru obiec-tivele lor.” (Erving Goffman, 2004)

Structurile de profunzime ale interacțiunii nu-mite de Cicourel ,,procedee interpretative”, au rol ge-nerator, pentru că permit identificarea situațiilor șiapelul la normele adecvate, ori Goffman afirma ,,in-divizii nu inventează lumea jocului de șah ori de cateori se așează să joace șah (…), nici sistemul decirculație pietonal ori de câte ori ies pe stradă”.

Procedeele interpretative permit actorului sămențină un sens al structurii sociale în cursul schim-bărilor intervenite în situații sociale, în timp ce regulilede suprafață sau normele atribuite acțiunii care se de-rulează au o semnificație mai generală. În cele douăcărți ale lui Goffman, procedeele interpretative oferăindicații privind comportamentul lingvistic și paralin-gvistic al participanților la interacțiune, ceea ce faceposibilă un soi de ,,programare” reciprocă a acțiuniloracestora.

,,Demersul etnometodologiei pune accentul pefaptul că subiecții pot reflecta asupra acțiunilor lor șiimplicit, au posibilitatea de a-și schimba comporta-mentul” (Rughiniș, 2007)

Bibliografie:Cicourel, Aron, 1968, The Social Organization of Juvenil Justice,New Brunswick and London, Transaction PublishersCorcuff, Philippe, Noile Sociologii, Institutul EuropeanGoffman, Erving, 2007, Viata cotidiană ca spectacol, Comuni-care.roGoffman, Erving,2004, Aziluri, PoliromRariță, Mihail, 2009, Teorii sociologie contemporane, Galati Uni-versity PressRughinis, Cosima, 2007, Explicația sociologică, Iași, PoliromUngureanu , Ion, 2002, Paradigme ale cunoașterii societății, Iași:JunimeaZamfir, Catalin, 2005, Spre o paradigma a gândirii sociologice,Iași: Polirom

grafica: Codrin Vulpoiu


ECOU

Ecoul psihologic în viațaomului

Aspiraţia generală a omului este cea de a seface auzit, dar mai ales ascultat de către cei din jurulsău; dorinţa de a lua cuvântul, în timp ce restul îl ur-mează în drumul său către succes, admirându-l. Un omare visuri şi anumite aşteptări, dar, la fel ca semeniisăi, se cufundă în detalii şi nu mai răzbate să vadă an-samblul: omul ar putea reprezenta schimbarea în so-cietate, doar dacă aceasta nu l-ar schimba mai întâi peom. Doleanţele şi visurile sale sunt pronunţate în ado-lescenţă, perioada “mirajul eroului” în care ei repre-zintă felul de a fi al unui viitor strălucit. Pentru cei maimulţi dintre tineri, acest fenomen fie dispare, fie esteabandonat odată cu intrarea în rândul salariaţilor. Aşa-dar, în ziua de astăzi, oamenii ar putea fi clasaţi înpatru mari categorii: uneltele, ecourile, cei tăcuţi șirezonanţele.

“E dificil să eliberezi oamenii din lanţurile pecare le venerează.” zicea Voltaire. Oamenii şi-au creatpropriile reguli şi restricţii care, de cele mai multe ori,nu fac decât să îi ţină încătuşaţi. Sunt învăţaţi de micicum să privească într-o singură direcţie, li se spune ceeste bine şi ce este rău, ce au voie să facă şi ce nu. Ast-fel, sunt create tipurile de oameni „unelte”, oamenicare se ancorează cu totul în spusele părinteşti, carepot fi manipulaţi cu multă uşurinţă, neavând o viziunesau o perspectivă proprie asupra lucrurilor.

Frica de a greşi a fost şi, probabil, încă mai estecunoscută multora, fiind o cauză a rigidităţii noastre.În nenumărate rânduri, persoanele aleg, mai degrabă,să fie banale decât să se avânte în necunoscut. Oame-nii îşi clădesc un zid ce are și va avea efecte negativeasupra lor în viitor, aceştia având tendinţa de interio-rizare, de stagnare şi, uneori, chiar de declin. Astfel,preferă să stea în umbră în loc să iasă în faţă şi să–şi

facă vocea cunoscută. În cele din urmă, mesajul lise pierde, iar ei devin ecoul altei persoane care areo chemare diferită de a lor.

Deciziile pe care le ia o persoană au un ecouputernic asupra acesteia mai devreme sau mai târ-ziu. În cazul în care alegerile persoanei sunt bune,atunci efectele vor fi benefice; însă în momentulîn care alege greşit, consecinţele se modifică ire-mediabil. Astfel, viaţa poate fi uşor asemănată cuun munte, iar omul, la începutul vieţii sale, este în-zestrat cu o pereche de aripi pentru a putea ajungeîn vârful acestuia. Gândurile, vorbele, emoţiile, ac-ţiunile, alegerile, pe care le face din propria voinţăsau influenţat, îi vor slăbi aripile în cazul în carenu sunt benefice, micşorând totodată posibilitateade a fi stăpânul acelor culmi. Oamenii care nu auputerea necesară să treacă peste aceste impedi-mente sunt înfățișați drept mai puțin puternici,care se pierd uşor pe ei înşişi, rezultatul fiind pier-derea aripilor.

Nu putem da vina pe destinpentru tot ceea ce ni se întâmplă. El nueste decât un reprezentant al ecouluinostru, o reflexie a acțiunilor realizateanterior, fie de către noi, fie de cătreuniversul înconjurător.

grafica: Andreea Cristea

14

ESEU


Într-adevăr, există şi oameni care reuşesc să îşiatingă cu adevărat idealurile, aceștia fiind reprezen-tanţii ultimei categorii: rezonanţele, cei care nu se lasăafectaţi şi îşi păstrează ambiţia până la final. Ei se potafla în postura de a influenţa alte prezenţe din viaţa lorfără a fi influenţaţi ei înşişi.

Ascensiunea omului în viaţă şi realizările saledepind de mai mulţi factori atât interiori, cât şi exte-riori, pornind de la familie și anturaj, continuând cuşcoala şi apoi cu societatea. Toţi aceștia reprezintă de-terminanţi asupra emoţiilor şi modelării personalităţiiomului.

Persoanele care fac parte din societatea actualăse confruntă din ce în ce mai des cu probleme de lavârste fragede. Aceasta încearcă să adune oamenii într-o singură categorie, învăţându-i să meargă şi să pri-vească în direcţii precise. Deşi se aspiră la evoluţiaintelectuală a rasei umane, fiind primordială respecta-rea modelelor şi regulilor impuse tot de către noi şi ur-mate de societate, individualitatea oamenilor esteuitată, neluând în seamă faptul că fiecare persoană arepropriul ei mod de gândire şi o personalitate diferită,unică în felul său.

Având în vedere că societatea este un factorimportant în desfăşurarea ecoului, ar putea exista oareşi un altul, nu din exterior, ci din interior?

Răspunsul este „Da!”. Este vorba de mentali-tatea omului în stare pură, autentică. Stă în putereaomului să îşi dirijeze gândurile, astfel încât acestea săducă la schiţarea unor evenimente benefice, dar oareputem întotdeauna să avem o gândire pozitivă?

Mintea este formată din trei părţi distincte:conştientul, partea obiectivă, raţională; subconştientul,partea subiectivă, afectivă; şi inconştientul, locul undetoate evenimentele trăite sunt stocate. A treia parte nueste foarte importantă în momentul de faţă, celelaltedouă fiind plasate în centrul atenţiei, aflându-se într-ostrânsă legătura una cu cealaltă. „Mentalul conştienteste asemenea unui căpitan de vapor care stă pe punteanavei. El dirijează toate manevrele şi dă instrucţiunioamenilor aflaţi în sala motoarelor care, la rândul lor,controlează toate cazanele. Mecanicii nu ştiu încotrose îndreaptă nava, dar se supun ordinelor pe care leprimesc. Ei pot chiar să facă nava să eşueze pe stânci,dacă omul de pe punte, servindu-se în mod greşit decompas şi sextant, le dă indicaţii eronate”.(Puterea ex-traordinară a subconştientului tău) În acest caz, men-talul obiectiv este asociat cu ideea de marinar, iarconceptul de subconştient cu cei care controlează în-treaga îmbarcaţiune. Subconştientul nu are capacitateade a distinge o emoţie pozitivă de una negativă, întru-cât interpretează totul în cel mai serios mod cu putinţă,ducând chiar la eşecul omului, dacă acesta nu ştie cumsă gestioneze puterea acestuia.

Sunt momente când subconştientul atacă min-tea cu gânduri negative, pesimiste, anxioase. Cel maiuşor mod de a le combate este reprezentat de afirmareaşi de gândirea pozitivă. Bineînţeles că rezultatele nuvor apărea pe moment, dar acesta este un mod excelentde a antrena mintea să gândească pozitiv şi să devinăimună la gânduri negative. Suntem ceea ce gândim,

însă este imposibil ca Universul să ne satisfacă ne-voile, din moment ce noi nu-i cerem asta. Universuleste în echilibru perfect cu subconștientul, cel dintâiavând grijă ca orice lucru dat sau făcut să se întoarcăasupra persoanei, indiferent dacă este bun sau rău.Unii îl numesc destin, răsplată, noroc, alţii, karma, darlucrul cert este că armonia este concepută din ecoulfaptelor în viaţa omului. Se spune că ecoul universuluinu stă doar în starea spirituală a omului, ci şi în cea fi-zică. Gândurile negative pot aduce dereglări ale orga-nelor vitale, cum ar fi inima sau plămânii, iar îmbinatecu teama și nesiguranţa, pot dezvolta disfuncții la ni-velul creierului. Acestea se regăsesc sub numele deboli mentale şi este dovedit că odată ce creierul suferăde depresie (spre exemplu), are o structură puţin dife-rită, cu anumite părţi deformate, comparativ cu un cre-ier perfect sănătos.

Cei mai mulţi oameni aleg să îşi îngrădeascăviaţa cu tristeţe şi alte emoţii negative, tocmai prinafirmarea unor premise greşite, începând să fie nesi-guri de propria persoană și de cele din jurul lor. Dato-rită acestora, majoritatea oamenilor simt nevoia de apurta anumite măşti. Măştile, frumos colorate, suntdestinate să pună în umbră fricile şi slăbiciunile noas-tre, fiind înlocuite de valori contradictorii. Alegem săetalăm pe mască motive puternice tocmai pentru a as-cunde partea noastră lăuntrică.

Putem considera că fiecare om poartă treimăşti, după cum spune un proverb japonez: primamască, care este văzută de marea de oameni; a douamască, care este zărită de cele mai apropiate persoane;

grafica: Bianca Marin


ECOUşi masca a treia, care este privită doar de propria per-soană. Dacă primele două sunt relativ uşor de contro-lat, ultima, cea văzută de propria persoană, poateuneori scăpa de sub control, reprezentând ecoul ideiide măşti. Un om care este în interior neîncrezător şisperiat îşi poate concepe masca, astfel încât să fie in-vidiat pentru curajul şi încrederea de sine. Un citat re-prezentativ al lui Sigmund Freud spunea: „Cu câtomul pare mai perfect la exterior, cu atât mai mulţi de-moni are în interior.” Oamenii mereu încearcă să parăcât mai apropiaţi de perfecţiune, dar nu au puterea dea-şi arăta slăbiciunile. Aleg să pună pe unicitatea lor omască aparent perfectă, banală, lipsită de farmec, care,cu timpul, modifică întregul eu interior. Afişarea uneimăşti mult prea diferite de realitate nu este problemacea mai gravă. Adevărata problemă apare atunci cândmasca pune stăpânire pe om şi îl împinge la anumitelucruri pe care nu le poate îndeplini din cauza fricilorşi insecurităţilor pe care a încercat să le refuleze. Înaceste momente, omul poate ceda psihic, întrucât chiarşi cele mai puternice persoane se pot lăsa învinse subpresiunea subconştientului. De asemenea, aceastămască poate face spiritul tânăr să stagneze, poate re-duce originalitatea, însă atributul îngrijorător pe caremasca îl are este că se poate implanta, persoana res-pectivă nemaiputând regăsi niciodată frumuseţea in-terioară pe care o posedă, devenind ceea ce societateavrea să fie.

Societatea are o mare importanţă în dezvolta-rea psihică a omului. Fiecare persoană pe care o întâl-neşte o trimite într-o anumită direcţie, chiar dacă unelenu sunt benefice. Aceştia lasă un ecou asupra perso-

nalităţii lui, dar cine sunt toţi aceşti oameni? Familia,prietenii, profesorii, colegii, partenerii de viață, necu-noscuţii? Toţi ne pot influenţa într-un anumit mod, maimult sau mai puţin.

Fiecare om experimentează viaţa într-un moddiferit şi, deşi uneori aceste experienţe par similare,nu sunt niciodată copii fidele. Cea mai mare diferenţăeste reprezentată de felul în care sunt interpretate. Uniioameni pot fi înconjuraţi de un grup benefic, care îipoate ajuta să evolueze, le poate fi un sprijin, îi poateajuta să se descopere. Acesta ar fi grupul ideal. Aceştioameni sunt cei fericiţi, optimişti şi încrezători în for-ţele proprii. Alţii pot fi înconjuraţi de tipuri de grupuricare nu-i ajută să progreseze, care îi pot face să sesimtă nedoriţi, neacceptaţi, plini de defecte, nişte pros-crişi. Aceştia sunt oamenii neînţeleşi, timizi, care, deobicei, sunt respinşi de către grup, doar pentru faptulcă sunt diferiţi. Cum lumea nu este un loc perfect, bi-neînţeles, există şi combinaţii. Sunt oameni înconjuraţide un grup ce nu-i ajută să evolueze, crezând că suntînconjurați de un grup favorabil dezvoltării lor, aceştiafiind cei pentru care lumea este perfectă. Celălalt tipde îmbinare este format din oamenii ce sunt înconju-raţi de grupul prielnic, dar se simt ca şi cum ar fi în-conjuraţi de un grup în care se simt singuri, iar aceştiasunt, de cele mai multe ori, oamenii ce suferă de anu-mite probleme emoţionale.

Întrucât grupurile, indiferent de natura lor, in-fluenţează felul în care se dezvoltă personalitatea unuiom, acestea au un impact mult mai puternic în cazulfamiliei, al prietenilor, al educaţiei și al cultului reli-gios. Familia poate fi considerată cel mai importantgrup social, fiind primul care începe procesul de mo-delare şi care coordonează direcţia în care păşim în so-cietate. Totuşi, nu toţi înţeleg modelul de familie înacelaşi mod. Căminul este cel care te poate înălţa, darcare la fel de uşor te poate arunca în braţele deznădej-dii. Întrucât fiecare persoană provine dintr-un mediucu o mentalitate și cu un statut diferit, pot exista, des-igur, mai multe tipuri de familii: familia "iubitoare",unde mama, tata şi copilul/copiii trăiesc în armonieunii cu alţii, atenţia este centrată pe fiecare membru;familia „ocupată”, unde cel mai important lucru estereprezentat de statutul financiar și de modul în careacesta este întreţinut; familia "monoparentală", undecopilul este sprijinit doar de unul dintre părinţi; şi, înfinal, familia "inexistentă", căreia îi putem înțelegesemnificaţia după nume, ambii părinţi fiind plecaţi înstrăinătate pentru a oferi copilului/copiilor o viaţă maibună, uitând de dragostea părintească de care tânărulare nevoie pentru a se simţi fericit. Un alt tip de familiegrafica: Monica Hozoc

grafica: Elena Cristea

16

ESEU

REVISTA NOASTRĂ nr. 47/48grafica: Veronica Gherghel

este cea "mixtă", unde armonia este creată atât în plansentimental, cât şi în plan financiar. (Denumirile demai sus nu sunt cele ştiinţifice, ci sunt ad-hoc, potrivitetipurilor celor mai des întâlnite în viaţa de zi cu zi.Modul în care este compusă o familie este mult maivariat, iar opţiunile în care se desfăşoară sunt mult maivaste.)

Concluzia trasă asupra analizării acestui grup?Este simplă: având în vedere că familia este primul locîn care ne începem dezvoltarea, membrii acesteia neghidează prin vorbe, gesturi, acţiuni, care pot fi pozi-tive, negative sau chiar o îmbinare între cele două. Că-minul este cel care îşi pune amprenta cel mai multasupra personalităţii și asupra vieţii noastre, părereamembrilor devenind foarte importantă. O persoanăcare toată viaţa a fost înconjurată de complimente, deiubire, de vorbe bune şi de gesturi calde va crede căeste cea mai buna variantă a ei. În schimb, o persoanăcare a fost mereu tratată cu vorbe reci, cu indiferenţă,căreia i s-a spus că nu poate face nimic, va crede cănu are niciun rost pe pământ, că este o greşeală. Tipulideal de familie ar fi cel ce este conturat atât de lucruripozitive, cât şi de cele negative. O persoană care a fostfelicitată în momentul în care a realizat ceva benefic,dar certată când a făcut un lucru mai puţin bun, va ştide cele mai multe ori ce să aleagă.

Prietenii contribuie la acest echilibru aproapela fel de mult ca şi familia. Adevărul este că nu suntfoarte multe lucruri de spus fără a repeta tot ce estescris anterior. Sunt valabile aceleaşi exemple, deoarecegrupul de prieteni poate fi considerat o a doua familie.Cea mai mare diferenţă este că omul îşi poate schimbagrupul de prieteni, însă familia nu o poate alege, fa-milia pe care o are rămâne neschimbată. Totuși, unlucru e sigur: "Familia nu se termină cu sânge, dar nicinu începe acolo. Familia e acolo la bine, la greu, ori-când. Sunt acolo, chiar şi când eşti la pământ. Asta efamilia!".

Sistemul educaţional, deși poate că are câtevainconveniente, este un element principal în schiţareapersonalităţii unui om. Școala ne ajută să ne dezvoltămpotenţialul, să învăţăm lucruri noi, încât nivelul nostrude înţelegere să ajungă la un alt stadiu. Învăţământulne dă posibilitatea de a intra în contact cu oameni fru-moşi, oameni pe care îi putem lua drept exemple; deasemenea, aceasta oferă varianta de a dezvolta priete-nii care să reziste în timp.

O altă influenţă destul de proeminentă asupraoamenilor este cultul religios, nu doar creştinismul(fiind majoritar în România), ci toate credinţele: isla-mismul, budismul şi toate celelalte. Toate aceste culteajută omul să privească viaţa din mai multe perspec-tive, să-şi lărgească orizonturile, să-i îndrume tainicpaşii în viaţă. Persoana îşi poate tria anumite modeledin această sferă; urmându-le, poate să evolueze şi săajungă la un alt nivel de înţelegere. Persoana în cauzăar trebui să acorde o atenţie sporită acestui aspect, de-oarece nu întotdeauna oamenii inițiaţi în domenii spi-rituale pot avea aceeaşi imagine lăuntrică cu cea pecare ei o lasă expusă. Cultul religios ne poate ajuta săprogresăm nu doar din punct de vedere intelectual, cişi din perspectiva morală, religia cultivând, de obicei,bunăstarea şi pacea.

Dacă până acum am scris despre cum anumitegrupuri ne pot influenţa, acum vom focaliza asupraimaginii pe care omul o transmite grupului, sau pe caredoreşte să o transmită, întrucât acest aspect poate in-fluenţa statutul pe care îl are într-un anumit grup.

Există cazuri în care o persoană cu valori bineconturate transmite o imagine greşită despre sine la unmoment dat, iar cei din jurul ei o consideră o persoanăcu stimă de sine mult prea accentuată. Atunci cândoamenii văd o persoană într-o altă lumină decât cea încare este de fapt, personalitatea acesteia este înţeleasăprin prisma propriei percepţii. În acest fel, se creeazătot timpul diferite tensiuni între oameni, fără ca niciu-nul să ştie cu adevărat ce se află în spatele măştii ce-luilalt.

Aşadar, ecoul interior se îmbină armonios cucel exterior, la fel ca Yin şi Yang, binele şi răul, reuşindsă dea naştere la ceea ce este reprezentat cu adevăratde o persoană.

Mara Cristina Ignat / Florentina Dănilă /Ana-Maria Ifrim - clasa a X-a F


ECOU

Lumina ca o actriță a samsārei în romanul,,Templul Zorilor” scris

de Yukio Mishima

Un roman inundat de lumină şi de metamor-foze ale acesteia, ,,Templul Zorilor” scris de YukioMishima, care reprezintă al treilea volum din tetralo-gia ,,Marea fertilităţii”, ilustrează universul plin decomplexe ale unor personaje dominate de dorinţe im-posibil de împlinit în lumea mirajului redescoperită deprotagonistul Honda - spectator al luminii proiectatede splendida Ying Chan, Prinţesa Luminii, lumină ceeliberează plăceri estetice înrudite cu sublimul, pre-cum cea provocată de admirarea luminii de dimineaţăreflectate de râul Menam şi a unei torii (poartă aflatăla intrarea într-un altar shintoist) ce aproape setransformă în rama cerului. Experienţa în Thailandadeschide porţile trăirilor senzoriale extrem de fine,precum simţirea pe piele a răcorii de dimineaţă, încontrast cu zăpuşeala specifică locului, şi observareaminuţioasă a lumii din jur, ce se va mistui în propriulfoc, dezvăluind iluzia vieţii, a emoţiilor, dar şi sacral-itatea.

Prinţesa Ying Chan, o copilă care susţine căeste reîncarnarea lui Kiyoaki, reprezintă punctul de in-teres al avocatului Honda din momentul vizitei laaceasta. Prinţesa şochează, absoarbe, dă naştere imag-inilor senzuale, frământându-l, deschizându-l spre ne-cunoscut, umbrindu-şi propria reflexie în ochiiacestuia, atunci când el se apropie de silueta ei.

Din drumul parcurs de avocat, drum ce vaduce la descoperirea purităţii, face parte excursia lapeşterile-templu Ajantā şi în Benares, unde areexperienţa morţii şi a bolii, elemente care reveleazătranzienţa, rapiditatea cu care curg fluviile vieţii, lipsa

unui punct de sprijin cu adevărat puternic al lumiinoastre. Moartea străluceşte prin pielea leproşilor, re-flectând, asemeni apei purificatoare, o lume infinităspre care ne îndreptăm cu toţii. Raportul dintre reali-tate şi iluzie, dintre lumea de dinainte şi de dupămoarte trezeşte curiozitatea lui Honda, pentru careconformarea după legi şi generalizarea faptelorreprezentaseră totul.

Lumina apare în ipostaze multiple: ca soare, alcărui răsărit este venerat de credincioşii din Benares,ca foc, atunci când au loc ritualuri de purificare şi sac-rificare şi când arde noua casă a lui Honda, ca femeiece amplifică misterul. Lumina poate fi rece, precumcea a lunii, sau caldă, precum cea a soarelui, poate fiînceput sau sfârşit, explorând lumea interioară, reali-tatea, purificând, creând iluzii, orbind, îmbătând cupropria-i frumuseţe trecătoare, ţâşnind dintr-un punctîn care este concentrată conştiinţa universală. Atracţiaimaterialităţii scânteiază în ochii plini de vise ai luiHonda. Lumina absoarbe, se strecoară, iese, poate fidifuză, prin razele pe care le aruncă pe pământ, înviindimaginaţia acestuia, dez-iluzionând.

Honda percepe pragul dintre tinereţe, vârsta lu-minii şi a extazului, la care se pot împlini toatedorinţele, când gloria poate fi atinsă, când întreagalume personală este fertilă, şi bătrâneţe, când totulapare ca înveşmântat în umbră, când nici iluzia nu semai poate minţi pe sine ca fiind iluzie, când eul devineun joc al timpului. Honda se luptă cu imaginarul aces-tei lumi, rămânând blocat între ataşarea şi detaşareade aceasta, de aici izvorând şi oscilarea între vitalitatea

Beatrice Maria ALEXANDRESCUstudentă în anul al II-lea

Facultatea de Limbi străine - București

18

ESEU


lui Ying Chan, mult mai tânără decât el, şi obsesiamorţii. Lumina, căzând pe pământul aflat într-ocontinuă degradare, pare a aparţine unui cer detaşat dehaosul mundan, construind în acelaşi timp himere pre-cum Ying Chan. Lumina limpezeşte, aduce extazul saueste ea însăşi o iluzie? Omniprezenţa acesteia, meta-morfozarea sub diverse aspecte pe care o suferă în tra-versarea lumii, vraja pe care o manifestă asupratuturor, atingând apogeul atunci când îl întruchipeazăpe Kiyoaki reînviat nu sunt altceva decât piese în careiluzia joacă. Lumina este o actriţă a samsārei, în alecărei straturi toţi sunt precum nişte ,,cocori trişti cuaripile frânte” (p. 182), ascunzându-şi sau arătându-şineîmplinirea: doamna Tsubakihara, în a căreiconştiinţă reverberează sacralitatea fiului mort, aflatăla polul opus ,,împlinirilor” intelectuale şi senzorialeale mamei, care îşi reprimă izbucnirile.

Honda, care refuză să îşi fructifice viaţa printr-un copil, Imanishi, care îşi creează ,,Ţinutul Rodiei”,loc al incestului, al diferenţelor dintre copiii frumoşişi cei urâţi, cei din urmă respingând eul. În aceastăţară, nimeni nu crede în renaştere, Dumnezeu creândîntr-un moment de ,,maximă intensitate” (p. 163). Onouă naştere nu înseamnă înfrumuseţare, clipaprezentă reprezentând totul. Nu există trecut sau viitor,ele fiind iluzii ale minţii. ,,Ţinutului Rodiei” i-araparţine şi Kiyoaki, care s-a aflat aproape de exprima-rea propriei glorii şi de intrarea în istorie, istorie careeste şi ea o iluzie. De ce este nevoie pentru a depăşiistoria, iluzia timpului, dorinţele? De transcenderea lu-minii. Nu lumina trebuie să ne pătrundă, ci noi pe ea,să o controlăm. Atât Honda, Rie, soţia lui, Imanishi,Tsubakihara, cât şi Lumina Lumii, strălucitoarea YingChan sunt reflexii ale propriilor iluzii conturate dedorinţe, trecut, emoţii, ataşemente şi instincte sexuale.

Ruptă de timp, Ying Chan se descompune înraze ale atracţiei pasionale, ale dorinţei de a desciframisterul transmigraţiei sufletului, eclipsând prezentulşi trimiţând în alte dimensiuni ale timpului. Părul şiochii negri, care emană ,,o pată de întuneric” (p. 188),se împletesc cu sclipirea fermecătoare a lunii în careYing Chan îşi pierde amintirile copilăriei, devenindoglinda în care se reflectă gândurile celor din jur. Tru-pul lui Ying Chan, care străluceşte orbitor, aşezat înlumina sublimată, se transformă într-un element al în-tunericului: Ying Chan este absenţa sinelui, care esteechivalent cu lumina? Lumina trece prin tânăraprinţesă, dar nu se opreşte în interiorul ei; la fel şi tim-pul, generaţiile, indivizii. Paralel cu lumina lunii, în-tunericul conferă posibilitatea recreării realităţii.

Personajele romanului se luptă cu imaginea si-nelui, care îmbracă vidul: ,,Rie s-a lovit de un peretealb care nu reflecta nimic şi tocmai de aceea a începutsă deseneze pe el picturi, prin asociere liberă.” (p.240). Singurătatea aproape absolută, necesitateaprotejării de lumina lunii, rezistenţa în faţa friciiconturează o Rie care are conştiinţa propriei existenţe.Pentru ea, lumina este o ispită, lumina fură contururile,culorile, ţesând o nouă iluzie. Lumina are forţaimaginaţiei. Rie nu are şansa celorlalţi, ale căror uni-

versuri de iluzii şi pasiuni se ciocnesc de universurilede iluzii şi pasiuni ale altora: Tsubakihara nutreşte faţăde Imanishi aceleaşi sentimente pe care le are faţă defiul cel mort, deşi relaţia pare să conducă într-o altădirecţie, Honda o (re)găseşte pe Ying Chan, în care aresperanţa împlinirii, descoperind în final legătura aces-teia cu Keiko. Dacă Honda este atras de lumina careîmbrăţişează lumea, Rie se fereşte de ea, neavândexperienţa reflectării propriei persoane sau a alteia înea însăşi. În cazul doamnei Tsubakihara, complexelesunt la fel de puternice: eul se află în umbra doamneiMakiko şi a figurii lui Akio, având obsesia sacralităţii,din cauza căreia va ajunge să respingă atingerea luiImanishi după ce acesta culege un sutien murdar de pestradă.

În Honda se întreţes mai multe viziuni: cea aîndrăgostitului dominat de dorinţa obţinerii extazuluineexperimentat în tinereţe, cea a legiuitorului conştientde propria cădere, cea a intelectualului care aspiră sprenecunoscut, spre experienţa revelatoare a morţii. Rea-litatea este fragilă, putând păşi, în momentele de ten-siune, pragul spre o lume imaginară, căreia îi aparţinePrinţesa Luminii. Ying Chan, cu uşurătatea corpuluisău de lumină, se joacă cu lumile. Propriile apariţiipline de luciul albului jonglează cu ipostazele luminii,evitând să se dezvăluie, dez-iluzionând. Dar şi pentruHonda afundarea în confuzie şi în meschin este maipuţin crudă decât adevărul pe care îl caută: moartea.

grafica: Beatrice Elena Murgu


ECOUPe măsură ce naraţiunea înaintează, lumina evolueazăîntr-un izvor al morţii, acţionând haotic, ucigând,pătrunzând iluzia cu propria-i căldură. Ying Chan în-trece conceptele lumii din care face parte Honda,senzaţiile acestuia. Intrată în lumea iluziei, apercepţiilor avocatului, Ying Chan nu mai e lumină,nu mai este Ying Chan. Misterul luminii nu se poateinteresecta cu rezultatele percepţiei de pământean. Iu-birea aceasta nu se poate împlini în limitele dimensiu-nii lui Honda, dincolo de momentul sinucideriiexistând şansa înţelegerii şi iluminării. Mai mult decâtHonda, doamna Tsubakihara poartă seminţele morţiipe care o neagă. Kimonoul negru, care o transformăîntr-un ,,cristal negru sinistru” (p. 289) reflectă moar-tea strălucitoare care se va împlini. În cazul său, nece-sitatea purificării este foarte puternică, neţinând defenomenul religiei, de o divinitate invizibilă, ci de oautoritate terestră.

Luminile care ţes iluziile, plăcerile, frumosul,pot fi pline de miez, difuze, înfrăţindu-se cu umbreleşi cu întunericul: corpuri pline de fericire invadeazăîntunericul, flăcările curg în apa din piscină, ca într-ocascadă a timpului care se apropie de sfârşit, obiectelesolide devenind ,,umbre în vâltoarea focului” (p. 310).În faţa distrugerii, se dovedeşte inconsistenţa formelorde pe Pământ. Flăcări monstruoase se reflectă pe cer,reflexii ale trupurilor în apă, extaz, dezrobire: toate ardîn focul iluziei, care absoarbe toate manifestările aces-teia, sunete, corpuri... casa ca o ,,colivie gigantică” (p.310) reprezintă spaţiul limitării telurice, fiind înghiţităde focul care sugerează vidul, impermanenţa materiei,moartea iluziilor. Însăşi moartea, considerată unadevăr absolut, tinde să ajungă o metamorfoză iluzo-rie.

Aparenţele lumii amintesc de lumina ternăcare trebuie evitată în Bardo (,,Cartea tibetană amorţilor”). Lumina absolută, clară, cu adevăratputernică nu se întreţese cu fulguraţiile lumii efemeresupuse percepţiei.

Şarpele ca o întruchipare iluzorie a zeiţei Kālide care fuge Ying Chan în timpul incendiului are vi-goarea unui mascul însetat după putere, dominând sen-zorial femeile, chemând-o pe Prinţesa Luminii întrumoartea-oglindă a samsārei.

Honda îşi conştientizează condiţia de nemuri-tor, întâlnindu-se cu Kiyoaki şi Isao în templul nede-limitat al timpului, în care este copleşit de libertate.De fapt, timpul, limitarea şi diferitele sale forme suntiluzii care separă sufletele, închizându-le în generaţiişi concepte. Trecutul, cu visele, relaţiile interumanepâlpâie ca lumina unei lumânări, timpul hrănindu-secu alternativ din lumina şi focul altora - o iluzie dănaştere unei noi iluzii. Învelişul extern reprezintă unmod de proiectare în lumea mirajului. Necesitateamorţii este recunoscută şi de Ying Chan, care viseazăsă se întoarcă în Japonia numai cu sufletul. Şi pentruea, moartea transcende visul samsārei, dezvăluindadevărata esenţă. Trupul-păpuşă este un impedimentîn calea eliberării.

Dacă în Ying Chan se oglindesc gândurilecelor din jur, Rie se loveşte de imposibilitatea

reflectării. În romanul lui Yukio Mishima, întâlnimpersonaje-oglinzi, care poartă în ele universalitatea, înale căror oglinzi se împletesc razele iluziei şi cele alelumii adevărului absolut, şi personaje opace, precumRie.

Zborul Prinţesei pe aripile păunului apare ca oreverie în care Honda se detaşează de rătăcirea pePământ, în care se reflectă sufletul pur, ochiul de pepana păunului reprezentând, aşa cum scrie Gaston Ba-chelard în ,,Apa şi visele”, oglinda, oglindă în care sevăd mai-mult-decât-lumea şi râurile conştiinţei. Pro-tagonistul nu este numai spectatorul lumii înfăţişatede Ying Chan, ci şi un personaj privit de ochii trecu-tului: prin ochii mari desenaţi pe veşmintele păunului,privesc Kiyoaki şi Isao. Păunul verde apare mai întâica o umbră, urmând ca strălucirea Prinţesei, valabilădoar în imperiul percepţiei, să se reverse în strălucireaaripilor aurii ale unui păun. Iată umbra ca o altă mani-festare a forţelor luminii, sugerând adormireasimţurilor. În Ying Chan se împletesc timpurile, visele,lumile. Prinţesa zburând dezbrăcată eliberează ilumi-narea şi zborul personajului principal spre dimensiu-nea finală. Păunul zboară, privind prin mulţimea deochi care îi împodobeşte penajul, cercurile superioareale lumii.

Ca o concluzie, romanul lui Yukio Mishimaimaginează zbaterea lumii iluziei. Personajul princi-pal, Honda, păşeşte în regatul luminii înfăţişate detânăra Ying Chan, dezbrăcându-se de miraj. Nuntindcu lumina, avocatul resimte profund necesitatea morţiişi a trecerii dincolo de ea, acolo unde nu mai există re-flexii şi oglinzi, pentru că totul este adevărul multcăutat.

grafica: Raluca Hoțoi

20

ESEU


Bucureşti (1940-1941) şi care trăia cu mare intensitateevenimentele. În Carnete de atelier din Jurnalulintim, în care M. Preda face însemnări cu privire lascrierea romanului Delirul, descoperim, chiar în pri-mele pagini, o însemnare a scriitorului, datând din1973, care trădează tensiunea în care trăia Preda înacele momente. Scriitorul se simţea copleşit de răs-punderea pe care și-o asumase de a scrie acest romanîntr-un context politic intern și internațional extrem dedificil. De asemenea, descoperim în aceste confesiunişi neliniştile creatorului care se raportează critic la pro-pria operă. Azi m-am plimbat cu gîndul la cel mai greuroman al vieții mele, volumul doi (care s-ar intercalaîntre unu și doi Moromeții) din tetralogia Moromeții.Împreună cu Marele singuratic, la care ar mai trebuisă lucrez pentru importante racordări, acest nouroman ar scoate țărănimea română pe scenanațională prin participarea ei la ultimul război si prinaceasta, pe scena universală. Dar gîndul nu zboară,elanul e ascuns si nu pot evoca nimic, nici o scenă dincele totuși mari pe care le am în minte și care sînt«certitudinea de bază» a credinței mele că pot scrieacest roman și pot să-mi împlinesc, astfel, ambițiosulproiect... Îndoieli nu am. Am scris, în anul care a tre-cut, într-o zi și o noapte, una din «marile scene»,moartea Nadejdei Aliuleeva Stalin, pe care o recitescadesea și mă pun pe picioare în orele mele grele. Ammai scris de asemeni „începutul”, șaptezeci de paginipe care le recitesc însă cu un sentiment diferit demulțumire și în acelasi timp de îndoială: e bun, îmizic, dar e bun?!”2

Titlul romanului își dezvăluie sensurile în ca-pitolul VII, partea a IV-a, în care este prezentată unadintre cele mai întunecate figuri ale secolului al XX-lea – Adolf Hitler, a cărui dorinţa de a cuceri lumea s-a transformat într-un „delir furibund”: Un om, în delir,sparge și distruge tot ce întâlnește în cale. Propria-icasă și cel mult cartierul în care poate alerga bezmeticcu un cuțit în mână. [...] Dar dacă înlocuim cartierulcu un continent și individual comandă armate puter-

Dezvăluit de Marin Preda cu o teamă uşor di-simulată în interviul din 19751, proiectul privind tetra-logia Morometii I, Delirul I, Delirul II, MorometiiII – conceput, după cum precizează însuşi romancie-rul, nu ca un ciclu, ci ca „un roman în patru volume”– a rămas nefinalizat, fiindcă volumul II din Delirul nuva mai apărea niciodată.

Delirul a avut însă un succes uriaş. Apărut înianuarie 1975, romanul a atins un tiraj record de peste100 000 de exemplare şi probabil că cifra ar fi fost şimai mare dacă, la 14 mai 1975, n-ar fi apărut la Mos-cova, din motive politice, o recenzie foarte agresivă.Efectul a fost însă dublu: pe de o parte a mărit interesulcititorilor pentru carte, pe de altă parte, cenzura de laBucureşti i-a cerut autorului să revină asupra tratăriiunor evenimente incluse în roman, cum ar fi, spreexemplu, anii intrării României în cel de-al DoileaRăzboi Mondial sau sinuciderea soţiei lui Stalin, Na-dejda Aliuleeva. Această ediţie a apărut în luna augusta aceluiaşi an, cu precizarea Ediţia a II-a revăzută şiadăugită. În 1991, jurnalistul Ion Cristoiu scoate onouă ediţie, precizând pe copertă: „ediţie necenzu-rată“. Jurnalistul reintroduce capitolul eliminat de cen-zură şi scoate un altul, argumentând că n-ar fi făcutsau n-ar fi trebuit să facă parte niciodată din prima edi-ţie.

Pentru scrierea romanului, Marin Preda s-a do-cumentat intens, apelând la surse diverse la care a avutacces: presa vremii, studii despre cel de-al Doilea Răz-boi Mondial și despre instalarea comunismului, puţi-nele cărţi de istorie despre Hitler scrise în Occident,amintirile unor martori oculari ai întâmplărilor din1941 petrecute în București sau ai evenimentelor depe frontul de Răsărit, surse „vii” precum văduva luiArmand Călinescu etc. Sursa principală însă au fostpropriile amintiri ale autorului, care se afla atunci la

Prof. Janet POPOIU

Ecouri ale istoriei în literatură

Marin Preda - Delirul

1 Mugur, Florin, Convorbiri cu Marin Preda, Ed. Albatros,București, 1975

2 Preda, Marin, Jurnal intim. Caiete de atelier (Delirul), Ed. Cartex, București, 2007;


ECOUnice? Cuvintele și hotărârile lui devin acte istorice.Prin delirul său istoria se exprimă, ea însăşi, în delir...Aşa gândeau înfioraţi, toţi cei de faţă simţind cumvoinţa lor se înmoaie şi gândirea lor cedează încă odată în faţa deciziilor acestui om bizar, făra identitate,aproape abstract prin lipsa lui totală de raţiune şi deomenie... Toţi erau cu el prin aderenţă la ideile lui deexpansiune pe suprafaţa pământului şi prin teamă degesturile lui ucigaşe care îi puteau costa viaţa... Da,erau cu el, dar încotro îi ducea, spre ce abisuri?!3

Dintr-o altă perspectivă, prin raportare la tema centralăa romanului, relația individ-istorie, titlul sugerează şisituaţiile absurde pe care le trăieşte generaţia scriito-rului, validând astfel o frază celebră a cronicaruluimoldovean Miron Costin ce cunoscuse, de asemenea,teroarea istoriei: căci nu suntu vremile supt cârmaomului, ci bietul om supt vremi.

Tema romanului Delirul reflectă o preocuparemai veche a autorului, aceea de a scrie o carte în carescena pe care evoluează eroii să fie istoria întregiinoastre ţări.4 Prin urmare, supratema romanului Deli-rul este, de fapt, tema fundamentală a creației luiMarin Preda, respectiv, omul faţă în faţă cu fatalităţileistoriei.

Concepţia lui Marin Preda referitoare la temasa predilectă pornește din convingerea scriitorului căindividul nu a reuşit niciodată să cunoască bine şi maiales să dirijeze istoria. În unul dintre eseurile sale pu-blicate în volumul Imposibila Întoarcere, Marin Preda

nota: În ceea ce ne priveşte pe noi, românii, am cu-noscut odată un gânditor care mi-a spus următoarele:badea Gheorghe a boicotat totdeauna istoria. Să pre-supunem că există un astfel de badea Gheorghe. E ne-voie doar să presupunem, pentru că, în realitate, undea boicotat badea Gheorghe istoria? La Rovine? LaPodul-Înalt? La Călugăreni? La Plevna? În MunţiiTatra? Mai degrabă putem spune că istoria l-a dus denas pe badea Gheorghe şi că el a învăţat din vicleniileei, viclenii şi mai mari şi a ştiut în felul acesta să i ledejoace, uimind pe foarte mulţi din acest continent,care nu odată se trezesc întrebându-se: cum existămnoi, românii? Cine suntem? Ce e cu noi? Ce este astaRomânia?5 De asemenea, într-un interviu6 cu GeorgeArion, fiind întrebat dacă între primul volum al Mo-romeţilor şi ultima carte tipărită Delirul, este străbătutdrumul de la boicotarea istoriei la asumarea ei, Predaprecizează că în Moromeţii I, timpul se confundă cuistoria, iar eroul principal trăieşte într-o oază care pen-tru el reprezintă timpul de fericire şi iluzie, care ulte-rior, când istoria devine fapt prezent şi răscolitor, oazadespre care vorbeam şi anume aceea a iluziei se sfâr-şeşte.7

Fireşte, în roman pot fi identificate şi alte temecare, într-un fel sau altul, completează universul fic-ţional: tema iubirii (povestea de dragoste dintre Ștefanşi Luchi), tema familiei care trimite la problemele dinfamilia Moromeţilor şi care creează legătura dintrecele două romane, criza comunicării, alienarea, războ-iul etc.

Romanul este structurat în cinci părţi, fiecareconţinând mai multe capitole care surprind aspecte di-verse ale societăţii româneşti din perioada interbelicăşi, spre final, de după cel de-al Doilea Război Mon-dial. Naraţiunea se desfăşoară pe mai multe planurinarative care alternează în funcţie de intenţiile narato-rului. Planul principal, cel social, construieşte o frescăa Bucureştiului interbelic, cititorul fiind introdus decătre personajul principal, Ştefan Paul, băiatul lui Pa-rizianu din Siliştea-Gumeşti, sau de către narator în di-verse medii sociale sau politice. Sunt vremuri grele ceafectează viața întregii lumi românești, de la ţăraniidin Siliştea-Gumeşti (spre exemplu, moartea brutală alui Dumitru a lui Nae bătut de legionari din ordinul luiVictor Bălosu), până la intelectualii şi oamenii politicidin Bucureşti (instalarea dictaturii carliste, revolta le-gionarilor, instalarea dictaturii militare/regimul Anto-nescu, pierderea Ardealului, începutul celui de-alDoilea Război Mondial, ascensiunea Partidului Comu-nist etc).

În mahalaua bucureşteană cititorul, care este elînsuşi o instanţa narativă în text, îi reîntâlneşte pe cei

3 Preda, Marin, Delirul, Ed. Cartea Românească, București,1987

4 Preda, Marin, Creație și morală, Ed. Cartea Românească,București,1989

5 Preda, Marin, Imposibila Întoarcere, Un semn de Întrebare,Ed. Cartea Românească, Ediţia a II-a, Bucureşti, 1972

6 Preda, Marin, Prefer timpul nostru pe care mă străduiescsă-l cunosc cât mai bine şi în care este implicată şi viaţa mea, interviu realizat de George Arion apărut în Flacăra, nr. 51-52, 27decembrie 1975, în Marin Preda, Creaţie şi morală, ed. cit.

7 idem

grafica: Roxana Rogoz

22

ESEU

REVISTA NOASTRĂ nr. 47/48grafica: Cătălina Cîrnu

trei băieţi mai mari ai lui Ilie Moromete: Paraschiv,Nilă şi Achim al căror destin se lămureşte în acestroman. Din mărturisirile lui Ştefan, înţelegem care afost cauza rupturii definitive dintre Moromete şi fiiilui din prima căsătorie, dar se sugerează şi că băieţiiregretau că nu îi explicaseră tatălui mai clar motivelepentru care plecaseră de-acasă şi de ce nu se mai pu-teau întoarce. Apare în narațiune și Ilie Moromete, darrolul lui este doar unul episodic: batrânul ţăran, sim-ţind că istoria se va schimba dramatic, vrea să-şi aducăacasă fiii fugiţi la oraş, însă nu reuşeşte. Şi prezenţacelor trei în roman este plasată într-un plan secund, fi-indcă aceștia nu au cum să influenţeze derularea isto-riei pe care o scriu marii oamenii politici (Hitler,Carol, Antonescu etc.); rostul lor pe lume este doar sătraiască această istorie, uneori devenind victimele ei.Cel care face legătura între cele două planuri este Şte-fan, personaj care îl anticipează pe Victor Petrini dinCel mai iubit dintre pământeni.

În Delirul, incipitul de tip ex abrupto des-chide brusc perspectiva asupra universului ficţiuniiprin relatarea unui eveniment insolit: Când mama luiParizianu, sora mai mare a primei neveste a lui Mo-romete, se întoarse de la Paris însărcinată, mulţi cre-zură că va ieşi din asta un copil care n-avea să semenedeloc cu cei din sat; fiindcă ce deosebire ar mai fi fostatunci între Paris şi Siliştea-Gumeşti? Boieroaica,

doamna Guma, îl boteză ea însăşi, iar Moromete, peatunci flăcău tăcut, deschise gura şi îl porecli Pari-zianul. Interogaţia retorică inserată în această primăfrază, dezvăluie ironia fină din partea a doua a frazei:„Dar nici nu se putea un copil mai şters şi mai siliş-tean decât cel pe care îl născu această viitoare cum-nată a lui Moromete.”8 Această strategie narativăpermite naratorului să introducă protagonistul, care vadeveni şi cea mai importantă instanţă narativă în rân-dul personajelor din romanul Delirul. Fiul lui Pari-zianu, Ştefan, este un adolescent apropiat de vârstă cuNiculae, considerat cam nătâng de cei din familia luiMoromete, dar şi de cei din sat, impresie întărită deîntrebările sau de expresiile pe care le rostea cu unzâmbet tâmp („Pe ce te bazezi?”), dar care alteori sur-prindea printr-o constatare plină de miez. Singura pri-mejdie care mă pândeşte (de altfel ca şi pe tine) esă nu văd cu propriii mei ochi. Breugel are un tabloucu nişte orbi care merg înainte şi dau într-o groapă.Curios e că cei care n-au căzut încă stau cu mâna în-tinsă şi înaintează încrezători, orientându-se după celdin faţă, care în curând se va prăbuşi...,9 îi spune el,într-o ultimă discuţie, lui Niculae Moromete.

Romanul nu are un final propriu-zis, dat fiindfaptul că scriitorul intenţiona să continuie acțiunea învolumul II. Am vrut să scriu acest roman în anul 1949,iar acest vis e pe cale de împlinire, din el nemairămî-nînd de scris decît al doilea volum al Delirului. Acestedouă romane, împreună cu Moromeții vol. I și II, vorconstitui nu un ciclu..., ci un roman constituit din patruvolume, o tetralogie, între care Delirul vol. I și II vorfi romanele din interior, iar actualul volum MoromețiiII va constitui finalul acestei tetralogii. Poate că ar fifost mai bine să se facă aceste declarații la sfîrșituleforturilor, cu alte cuvinte cînd și sfîrșitul volumuluiII al Delirului va fi terminat, dar sper să nu am neno-rocul să nu mai termin acest volum ultim și tetralogiasă rămînă neîmplinită.10 Din păcate, temerile sale s-auadeverit, iar cuvintele au acum valoare de premoniţie.Deși nu este un roman politic, conflictul de natură po-litică ocupă un loc important, fiindcă naratorul sur-prinde evenimente istorice de mare importanță pentrusecolul al XX-lea. Se remarcă mai întâi conflictul din-tre Carol al II-lea și generalul Antonescu finalizat cuarestul la domiciliu al generalului, apoi conflictul din-tre Ion Antonescu și capii mișcării legionare, cu HoriaSima în special, fără a fi uitate corupția din jurul re-gelui, asasinatele politice (asasinarea lui NicolaeIorga), trădările din interiorul partidelor etc.

Interesantă este scena întâlnirii dintre Ion An-tonescu și mama sa. Generalul caută liniște, înțelegereși un sfat bun. Omul politic este umanizat astfel, sur-prinzându-i-se vulnerabilitățile. Generalul îipovestește mamei despre asasinatele legionarilor, des-pre faptul că se înșelase în privința lor și îiîmpărtășește temerea că nu-i va putea înlătura de laputere fară a declanșa un război civil. Îi relatează șidespre asasinarea lui Iorga, reproșându-și că nu i-a dat8 Preda, Marin, Delirul, ed. cit9 idem10 Preda, Marin, Jurnal intim. Caiete de altelier (Delirul), ed.cit


ECOUun ordin de exil care i-ar fi salvat viața. Bătrâna esteneîndurătoare cu fiul ei, mai ales atunci când acesta îșiarată sentimentele antisemite: Orice mi-ai spune, nupoți învinui pe oameni de la Dumnezeu, ca evreii, căsunt evrei, ca și când ei s-ar fi hotărât în burțile ma-melor lor să fie jidani pe pământ, ca să poată alți oa-meni, care nici ei n-au avut niciun rol când s-a hotărâtîn burțile mamelor lor românce, să fie români, să-iîmpuște pe urmă când s-or face mari pe cei care s-aunăscut în burți de evreice. [...]. Nu de la mine aiînvățat toate astea, ci de la legionari. Și nu de mic șinici de tânăr, ci de curând! [...]. Cine ți-a dat ție drep-tul să gonești din țară oameni care se simt bine la noi?Niciodată nu s-a întâmplat asta în istorie.11

Generalul nu se teme pentru viața sa, ci pentruceea ce se va întâmpla cu țara dacă va fi ucis. Bătrânaîl sfătuiește să se apere și să apere și țara. Să nu deaordin să se tragă în legionari până nu vor trage ei pri-mii în armată și, ca să nu intre în conflict cu Germania,să stabilească o întâlnire cu Hitler. La plecare, gene-ralul îi mulțumește mamei pentru sfaturi și o asigurăcă evreii de la noi nu vor avea soarta celor din alte țări.S-a comentat intens, mai ales după 1990, în legăturăcu prezenţa generalului Ion Antonescu ca personaj înromanul Delirul. Generalul Antonescu este prezentatdin mai multe perspective: ca personalitate politică,dar şi ca om frământat de deciziile pe care trebuie săle ia. Mai întâi, generalul este văzut de Paul Ştefan lao ceremonie legionară desfăşurată pe cheiul Dâmbo-viţei, alături de Horia Sima. Apoi apare acasă la mamasa căreia îi cere sfatul în privinţa relaţiilor sale cu le-gionarii ale căror acţiuni Antonescu nu le mai poatetolera. De asemenea, este prezentat şi într-o întâlnirecu Hitler în faţa căruia generalul are o atitudine demnăşi fermă, prezentată de romancier în contrast cu aceeaa lui Hacha, reprezentantul Cehoslovaciei. În timpulrevoltei legionarilor, Antonescu are un comportamentcare intrigă: vorbeşte puţin, nu reacţionează imediat lacrimele legionarilor, pare ezitant şi depăşit de eveni-mente. În realitate, el pregăteşte lovitura decisivă princare îi poate înlătura de la putere, aşa cum îi sugeraseHitler. Personalitatea acestuia se completează din co-mentariile unor personaje care-i pun sub semnul între-bării deciziile sau chiar le interpretează negativ.Declanşarea războiului din estul Europei, instaurareadictaturii militare, măsurile controversate îl transformăîntr-o figură total nepopulară. Un general din armataromână este, spre exemplu, nedumerit că Antonescun-a oprit armata pe Nistru şi a mers mai departe îm-potriva armatei sovietice.

Deşi generalul Ion Antonescu nu este o figurăcentrală în roman, i s-a reproşat lui Marin Preda modulîn care a reflectat personalitatea acestuia. Privindu-ldin mai multe perspective, prozatorul adoptă o atitu-dine obiectivă conştient fiind de faptul că va intra înconflict cu viziunea propagandei comuniste.

Într-un alt plan, este surprins conflictul dintreIlie Moromete și fiii săi. Tatăl face drumul până laBucurești într-un ultim gest de împacare cu fiii ceimari. Scena întâlnirii este prezentată din perspectivalui Ștefan al lui Parizianu, care, deși nu a fost prezenttot timpul la discuții, îi povestește tatălui său, câteva

luni mai târziu, cum a decurs întâlnirea. Ștefan observăcă Moromeții stau în jurul mesei ca niște străini. Ni-ciunul dintre băieți nu îndrăznește să întrebe care estemotivul venirii tatălui la București. Ilie Morometerupe în cele din urmă tăcerea, însoțindu-și cuvintelecu un clătinat din cap a reproș. Gestul sugerează că nuera mulțumit de feciorii lui. Acest lucru îl știau și ceitrei și cred că tatăl n-ar fi trebuit să mai bată atâta drumca să le reamintescă motivul pentru care plecaseră de-acasă: disprețul și nemulțumirea lui pentru primii săinăscuți pe care mereu i-a luat în râs. Bărbați în toatăputerea cuvântului, cei trei fii nu se mai tem că tatăl îiva bate dacă nu se supun voinței lui, de aceea Moro-mete pleacă fără să-și fi împlinit gândul acela ascunscu care venise.

Există în romanul Delirul o lume foarte di-versă. Narațiunea intersectează destine politice intere-sante, polemice, prezentate de multe ori în opoziţie cuceea ce scriu manualele de istorie, dar şi experienţe in-dividuale ale unor personaje ca Paul Ştefan, Luchi,Achim Moromete, Paraschiv Moromete etc.

Personajul principal al romanului este ŞtefanPaul, fiul lui Parizianu din Siliştea-Gumeşti. Baiatuleste nepotul lui Moromete şi văr bun cu Niculae. Spredeosebire de Ilie Moromete care-l retrage pe Niculae

grafica: Alexandra Alexe

11 Preda, Marin, Delirul, ed. cit

24

ESEU


de la liceu, deşi ar fi avut bani pentru taxe, Parizianuface eforturi mari pentru a-și ține băiatul în școală,gândindu-se că acesta ar fi putut ajunge să lucreze cafuncționar în primărie și să aibă o viață mai ușoară. Ştefan nu e apreciat în sat pentru inteligenţa lui, cu-noscuţii, rudele şi chiar propria familie considerându-l cam nătâng. Pe de altă parte și Ştefan întreţine acestăimpresie prin comportamentul său bizar. Naratorul no-tează faptul că băiatul avea o veselie ciudată, inexpli-cabilă, din care nu răzbătea în afară decât câte-uncuvânt sau câte o expresie pe care le repeta până tescotea din sărite.12 Tânarul decide să plece la Bucureştiși pătrunde în tumultoasa viaţă a capitalei. Graţie ca-lităţilor sale intelectuale, este angajat la Timpul de unpatron binevoitor, Grigore Patriciu şi este dat în grijalui Niki Dumitrescu, mâna dreaptă a patronului, careîl ajută să se familiarizeze rapid cu viaţa de redacţie.Acesta îl îmbracă, îi găsește o garsonieră elegantă șichiar îl invită la masă la el acasă pentru a-l cunoaștemai bine. Ștefan îi povestește despre Ioana, fata dinsatul lui de care era îndrăgostit și căreia îi promisesecă dacă totul va fi bine, o va aduce și pe ea înBucurești, despre familia Moromeților, despre unchiulsău, Ilie Moromete, despre cei trei veri fugiți laBucurești pentru a-și face un rost. În casa colegului deredacție, o cunoaște pe sora acestuia, Luchi, care îl in-vită să petreacă împreună revelionul. Ștefan seîndrăgostește de fată, aceasta i se dăruiește, dar relațialor nu funcționează, fiindcă ea nu poate înțelege com-portamentul lui bizar, acea uitare de sine și de lume.

Trimis pe front în calitate de corespondent derazboi pentru ziarul la care lucrează, Ștefan surprinde,ca și Stefan Gheorghidiu din Ultima noapte de dra-goste, întâia noapte de război, ororile războiului. Esterănit, dar nu dorește să fie trimis acasă, pentru a trăipe viu evenimentele. O scenă înfiorătoare îi produceun șoc așa de puternic, încât nu-și mai revine nici dupăîntoarcerea în București. Talentul jurnalistic, acea ca-pacitate de a sesiza detalii pe care alții nu le vedeau, îieste apreciat de un confrate de la ziatul Tempo: -Ștefane, eu te cunosc din auzite [...], dar habar nuaveam că știi să scrii atât de bine.13

Întors în București după un drum infernal pescara trenului, constată stupefiat că textele de pe frontîi fuseseră modificate în tonul propagandei, iar cel careintervenise era chiar Niki care îi motivează că toate îifuseseră respinse de cenzură: - Ștefane, strigă Niki, ge-neralul e acela care a dat ordin cum să se scrie desprerăzboi. [...] N-ai citit în ce limbaj sunt scrise articolelenormative? Tu ce-ai crezut, că poți face excepție?Crezi că e războiul tău, să scrii cum vrei tu despre el?14

Deși venise de la gară direct la iubita lui, mânat de undor nebun, constată cu tristețe că Luchi îl părăsise în

timpul cât fusese plecat. Monologul interior surprindedrama îndrăgostitului: Luchi, Luchi, gândea el fugind(credeadoar că fuge, fără să-și dea seama că mersulsău era rar și aproape împleticit). Niciodata, Luchi n-o să te mai iubească cineva ca mine!... Adio!... Totuls-a sfârșit!...15

Ștefan Paul este, în structura lui, un personajpredist care, așa cum observă Eugen Simion, are douămari însușiri: spiritul practic și capacitatea de a trăi in-terior. Paul Ștefan vede rapid și profund, apoi privirealui se golește de orice semnificație exterioară. E sem-nul că viața se retrage în interior [...]. Simptom, dealtfel, cunoscut în tipologia predistă, Ilie Moromete,fiul său Niculae și acum nepotul, Paul Ștefan, trec des-eori prin momente de uitare, în astfel de clipe, ei seuită, dar nu văd, au privire, dar nu vedere. Fenomenulinvers, intrat și el în tehnica moromețiană, este inten-sificarea vederii.16

Personajul principal al romanului este un alterego al autorului, căci şi Marin Preda trăieşte eveni-mentele pe viu, la sosirea sa, la 19 ani, în Bucureşti,de aceea romanul are, ca şi Moromeţii de altfel, ocomponentă emoţională foarte puternică. Prins în vâr-tejul acestor întâmplări agitate şi ultimative, atât înviaţa socială cât şi în cea afectivă, personajul se for-mează, treptat, în spiritul unei individualităţi puter-nice, pentru că, deşi aparent nu are simţul competiţieişi o refuză, superior, fără prea multe deliberări, tră-dează în toate acţiunile sale spiritul luptătorului.17

Prin urmare, prin romanul Delirul, chiar și înaceastă variantă neterminată, Marin Preda invită lameditaţie asupra unor aspecte fundamentale din istorianoastră de după Primul Război Mondial, fie că o faceprin recrearea artistică a realităţii interbelice, fie caanalist al vremii lui Antonescu. Romancierul trateazăistoria ca pe un spectacol încărcat de înţelesuri; nu îșipropune să țină lecții despre moralitatea istoriei, cidoar să provoace la interogație.

BIBLIOGRAFIEMarin Preda - Delirul, Ed. Cartea Românească,București, 1987;- Jurnal intim. Caiete de atelier (Delirul), Ed. Cartex,București, 2007;- Creație și morală, Ed. Cartea Românească,București,1989;- Imposibila Întoarcere, Un semn de întrebare, Ed. CarteaRomânească, Ediţia a II-a, București, 1972;Andrei Grigor - Romanele lui Marin Preda, Ed. Aula,Braşov, 2003;Nicolae Manolescu - Arca lui Noe, Ed. 100+1 Gramar,București, 2001;Florin Mugur - Convorbiri cu Marin Preda, Ed. Alba-tros, București, 1975;Eugen Simion – Scriitori români de azi, Ed. Litera,București 2002.

12 Preda, Marin, Delirul, ed. cit13 Preda, Marin, Delirul, ed. cit14 idem15 Preda, Marin, Delirul, ed. cit16 Simion, Eugen, Scriitori români de azi, Buc., Ed. Litera, 200217 Grigor, Andrei, Romanele lui Marin Preda, Ed. Aula, Braşov, 2003


ECOU

Adelina Cristiana BĂLANclasa a XII-a F

Ecoul unei iubiri neîmplinite

“Să iubească acesta, dar să nu poată avea ceea ce iubește.” *

* Toate citatele sunt preluate din Ovidius - Metamorfoze, ediția a II-a revăzută; studiu introductiv, traducere și note de David Popescu

Iubirea, pentru a dăinui, are nevoie dedesăvârșire sau, altfel spus, trebuie să treacă prin toateetapele cristalizării despre care Stendhal vorbește îneseul său: Despre dragoste. Atât în literatură, cât și încelelalte arte, iubirea neîmplinită sau imposibilă esteo temă pe care creatorii au dezvoltat-o, în diverseforme, în operele lor.

În Metamorfoze, cartea a III-a, Ovidius pre-zintă dragostea imposibilă dintre Echo, una dintrenimfe, și Narcissus, fiul nimfei Liriope și al lui Cep-hisos, dragoste supusă blestemului. Încă de la naștere,

Narcissus este, doar în aparență, un ales, datorităfrumuseții sale neobișnuite: Din pîntecele ei plin, preafrumoasa nimfă a născut un copil, care chiar de peacum putea fi iubit de nimfe. Îl chema Narcissus. Înesență, viața băiatului stă sub semnul blestemului și alnebuniei: Întrebînd dacă fiul ei are să vadă timpul în-delungat al unei bătrîneți înaintate, fatidicul profet arăspuns: “De nu se va vedea pe sine”. Cuvintele pro-fetului sunt cele care îi marchează întreaga existență alui Narcis. Crescând și fiind conștient de propriafrumusețe, tânărul impune o barieră între el și ceilalți:nu s-a atins de el nici un tînăr și nici o tînără. Astfel,personajul este, în mod conștient și voluntar, un în-străinat, acesta alegând singurătatea.

În celălalt plan, Echo este supusă tot blestemu-lui: nici să tacă atunci cînd altul vorbește nu poate, șinici să vorbească ea mai întîi nu știe. (...) Junona opedepsise astfel, fiindcă adesea, cînd căuta să prindăpe nimfe în munte cu Jupiter al său, aceasta o țineape zeiță de vorbă cu dibăcie, pînă fugeau nimfele. (...)Echo dublează ultimele sunete și repetă ultimele cu-vinte auzite.

Întâlnirea celor doi se petrece, în mod întâm-plător, în pădure. Un motiv literar des întâlnit, pădureaeste un spațiu labirintic, al misterului, de data aceastadevenind un spațiu în care ia naștere o iubire unilate-rală, neîmpărtășită, imposibilă. Echo nu poate vorbicea dintâi, însă Narcis se simte urmărit și strigă, ur-mând un schimb de cuvinte: “E cineva pe-aproape?”.“Aproape”, “Să ne iubim.”, “Ne iubim”. Nimfa credeîn iubirea tânărului și i se arată, dar respingerea esteiminentă: “Nu mă îmbrățișa, mai bine să mor decît sămă las ție”. Narcissus este sortit singurătății, o singu-rătate pe care o alege de bunăvoie. Ultimele cuvinteale lui Echo, “Mă las ție”, surprind destinul durerosal iubitei respinse care, din acea clipă, alege o viațăizolată: De atunci trăiește în peșteri singuratice. Sin-gurătatea nimfei este în antiteză cu cea a lui Narcis:pentru ea, singurătatea este un blestem, în timp ce pen-tru el, este o alegere conștientă. Tânărul nu o poateiubi pe nimfă. Datorită frumuseții sale, pe care oconștientizează, el devine intangibil și pentru celelaltenimfe sau tinere. Una dintre acestea, fiind respinsă,precum Echo, aruncă un blestem asupra lui Narcis:

2626

ESEU


“Să iubească acesta, dar să nu poată avea ceea ceiubește”.

Blestemul este ascultat de zei, lui Narcissusfiindu-i sortit să se îndrăgostească de sine, de propriulchip reflectat în apă: se îndrăgostește de ceea ce nuera corp, ci numai o umbră, căreia speranța lui îidădea viață. Se poate observa nebunia tânărului care,din acest moment, începe să se divinizeze și să își do-rească să atingă imposibilul. Narcis fusese intangibilpentru toți cei care încercau să se apropie de el. Acestaeste momentul în care devine intangibil și pentru sineînsuși: N-are nimic în sine. Vine cu tine și rămâne cutine. Narcis nu mai trăiește doar în singurătate, ci îșitrăiește propria singurătate, delirantă. Cuvintele pro-fetului sunt cele care se adeveresc. Tânărul cunoaștedurerea sfâșietoare a iubirii imposibile care, în cele dinurmă, îi aduce sfârșitul, unul inevitabil. Nebunia saatinge apogeul: Narcissus își sfâșie hainele și, în pro-pria nebunie, amestecată cu durerea cauzată de iubireaimposibilă, e tot mai aproape de moarte. Finalul tână-

rului îndrăgostit de sine însuși este trăit și de Echo,care îi simte durerea: De cîte ori nenorocitul copil stri-gase “Vai”, ea repeta cu voce răsunătoare “Vai”.

Blestemul iubirii imposibile atinge punctulculminant în aceste secvențe, când cel iubit, îndrăgos-tit de propria reflexie, de o iluzie, se apropie de final,iar cea care îl iubește, respinsă în trecut, îi trăiește du-rerea la aceeași intensitate. După moartea lui Narcis,tot ceea ce rămâne în urmă este o floare galbenă înve-lită în multe foi albe, așadar narcisa, care preia numele.

Destinul lui Narcis a fost, încă de la naștere,supus unui sfârșit iminent. Blestemul care a fost arun-cat asupra lui la câțiva ani după ce s-a născut i-a adusfinalul. Dragostea lui Echo pentru Narcis a fost unblestem care i-a adus doar o viață trăită în singurătateși durere. Blestemul lui Narcis a constat în a muri sin-gur, înnebunit de sine însuși, în timp ce blestemul luiEcho a fost acela de a nu fi iubită de cel care a muritîn fața ochilor săi.

La final, după împlinirea blestemelor, ceea cerămâne este ecoul unei iubiri tragice, imposibile.

Prof. Crina CAPOTĂ

grafica: Andreea Colan

Romantism/simbolismAnalizând cu atenţie doctrinele curentelor li-

terare, vom putea observa că simbolismul a apărut caun ecou al romantismului (mai ales al „RomantismuluiÎnalt”), fiind considerat de altfel un neoromantism. Înlucrarea sa intitulată De la Baudelaire la suprarealism,Marcel Raymond arată că atât romantismul, cât şi sim-bolismul sesizează poezia în esenţa ei care este liris-mul, opera creată fiind o adevărată „artă de a simţi”.Cititorul va şti că poemul e mijloc de cunoaştere; îivorbeşte de o realitate profundă ce-i propune o lumeimaginară cu un caracter simbolic, aluziv, începând cupoezia romantică, continuând cu cea simbolistă şiajungând la suprarealism. Poeţii simbolişti îşi recu-nosc drept precursori pe romantici. În lucrarea de faţă,vom încerca să realizăm o paralelă între cele două doc-trine estetice, pentru a observa multe asemănări, darşi diferenţe în ceea ce priveşte stările, atitudinile, sen-timentele eului liric, importanţa visului care ne scoatedin jalnica noastră singurătate, idealitatea lumii, modulîn care sunt tratate simbolurile, muzicalitatea versuri-lor.

Romantismul este un curent literar care apareîn Germania, la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Ma-nifestat ca reacţie la raţionalismul şi constrângerile for-male ale clasicismului, romantismul a devenit întâiulcurent cu un caracter de universalitate în prima parte


ECOU

grafica: Elena Mocancaa secolului al XIX-lea. Programul estetic al romantis-mului este formulat de Victor Hugo în Prefaţa ladrama romantică Cromwell (1827). Reprezentanţi:Victor Hugo, Alphonse de Lamartine, Alfred de Vigny,Alfred de Musset, lordul Byron, Heinrich Heine, No-valis, Giacomo Leopardi, A.S. Puşkin, Mihail Ler-montov, Edgar Allan Poe. Conceptul creativ al noiiideologii literare este phantasia (fantezia creatoare).Simţul lăuntric îl face pe poet vizionar, fiecare operăde artă adevărată fiind monumentul unei viziuni. Na-tura devine organul spiritului. Şi în concepţia unuimare simbolist, cum este Rimbaud, „poetul e prinesenţa lui un clarvăzător”, iar poezia e o profeţie. Ro-manticii îşi afirmă preferinţa pentru exotic, cosmic,oniric, magic, fantastic. Temele şi motivele literarecultivate de romantici cunosc o diversificare fără pre-cedent în istoria literară: iubirea, natura (ca expresie atrăirii lăuntrice, ėtat d’âme, stare de spirit), istoria, tim-pul, condiţia geniului, nostalgia absolutului, aspiraţiaspre ideal, spre perfecţiune (teme); visul, somnul, so-litudinea, astralul, tenebrele, nocturnul, apocatastaza,mortul viu, dublul, evaziunea în universuri compen-satorii (în istorie, în spaţii îndepărtate), codrul, metem-psihoza, floarea albastră (motive). Modelul uman alromantismului este fiinţa plasată în sfera imaginaţieişi a sensibilităţii, care se revoltă şi schimbă faţa lumii;atitudinile şi ipostazele umane definitorii sunt: geniul,visătorul, îndrăgostitul, inadaptatul, răzvrătitul, scep-ticul. Personajul romantic (erou excepţional pus în si-

tuaţii de excepţie) este sentimental, imaginativ, visător,contemplativ, dilematic, solitar, interiorizat, însetat deabsolut, răzvrătit etc.

Curent literar apărut în Franţa (ultimele douădecenii ale secolului al XIX-lea) ca reacţie la esteticaparnasiană, simbolismul promovează un concept mo-dern de poezie în spiritul unui idealism neoromantic,descoperind misiunea poetului ca, prin intermediulsimbolurilor, să perceapă analogiile şi esenţa muzicalăa creaţiei poetice. Precursorul curentului este CharlesBaudelaire şi teoreticianul este Jean Morėas (manifes-tul literar Le symbolisme, 1886, publicat în suplimen-tul literar al ziarului “Le Figaro”. Reprezentanţi: PaulVerlaine, Arthur Rimbaud, Stėphane Mallarmė, JulesLaforgue, Maurice Rollinat ş.a. Simbolismul presu-pune existenţa planului suprarealităţii (visul, haluci-naţiile), al absolutului. Visul descoperă viaţa cea maitainică, poarta spre lumea atemporală; propune întoar-cerea la inocenţă ca răspuns la neliniştile omuluimatur. Amintind de vizionarismul romanticilor(„Lumea devine vis, visul devine lume” – Novalis), A.Rimbaud declara: „Adevărata viaţă este absentă. Nusuntem de pe lumea asta”. Poetul simbolist e în totaldezacord cu lumea exterioară, e o fire contemplativă,consecinţele acestui fapt fiind inadaptarea sau experi-mentarea „dereglării simţurilor” (Rimbaud) care-i vadărui puterea viziunii, reuşind astfel să noteze „inex-primabilul”. Poezia simbolistă explorează subcon-ştientul (se va continua în suprarealism), eul liricaflându-se în stări de criză existenţială. Simbolismuldezvoltă un nou “mal du siècle” (romantism), numitspleen (Baudelaire). Acest curent propune conceptenoi, precum: simbolul, sinesteziile, corespondenţele,sugestia, versul liber, cultivarea stărilor vagi, fluide,muzicalitatea versurilor, apariţia ambiguităţii. Simbo-liştii manifestă preferinţe pentru anumite teme sau mo-tive poetice: universurile compensatorii (visul, spaţiileexotice – ca şi în romantism), spleenul, oraşul, natura,loc al corespondenţelor.

În romantism, opera este îndreptată, în primulrând, spre eul poetic. Pentru Lamartine, poezia trebuiesă scoată la lumină ceea ce i s-a revelat poetului, prin„privirile furişate în sanctuarul sufletului”.De aceea,poeţii romantici pătrund în adâncimile infinite ale su-fletului, descifrând trăiri dincolo de zona conştientului.De aici, exaltarea sensibilităţii, a imaginaţiei, a fante-ziei creatoare. Agitaţia sufletului atras de absolut, în-setat de absolut, nu cunoaşte linişte, căci pentruscriitorul romantic scopul existenţei se găseşte în seteade absolut, în căutarea cu orice sacrificii a drumuluispre ideal, în puterea de a se opune conformismuluisocial, în condiţia de a fi un inadaptat, o fire contem-plativă, sceptică şi solitară, interiorizată şi visătoare.Nemulţumit de prezent (“mal du siècle”), romanticulare voinţa de a transfigura realul, părăsind lumea obiş-nuită pentru ca, măcar o clipă, să se dea unei alte exis-tenţe, eterne, în trecut sau în viitor. Ideea este surprinsăde Novalis în toată profunzimea ei: „În noi, sau nică-ieri, este eternitatea cu luminile ei, trecutul şi viitorul”.Marele romantic rus Mihail Lermontov abordeazătema romantică a singurătăţii, a izolării, a zădărniciei,a morţii: „Păreri de rău? De ce? În van sunt toate! /Şi

28

ESEU


grafica: Mihaela Stanciu

de la viaţă ce-aş mai aştepta? /Vreau numai linişte şilibertate! /S-adorm adânc, s-adorm, să pot uita!”.(M.Lermontov, Îmi port pustiu prin noapte pasul meu)Aceleaşi teme sunt abordate şi de Mihai Eminescu înpostuma De vorbiţi mă fac că n-aud. Eul liric se izo-lează, nemulţumit de tot ce vede şi aude în jur, dorindsă descifreze adevărul în adâncimile sufletului: „Devorbiţi mă fac că n-aud, /Nu zic ba şi nu mă laud;/Dănţuiţi precum vă vine, /Nici vă şuier, nici v-aplaud;/Dară nime nu m-a face/Să mă ieu dup-a lui flaut; /Emenirea-mi: adevărul/Numa-n inima-mi să-l caut”.Ca produs al sensibilităţii citadine, poetul simbolistare o structură interioară contemplativă; este un in-adaptat, aflându-se în permanent dezacord cu lumeaexterioară, refugiindu-se în melancolie. Eul liric sim-bolist trăieşte acut stări de criză, precum: anxietatea,angoasa, nevroza, apetenţa pentru morbid, ceea ce al-cătuieşte spleenul, un nou “mal du siècle”, definit canemulţumire cu privire la prezent, dezamăgire, dorinţăde evadare din cotidianul anost. Spleenul generează,pe de o parte, blazare, pesimism, nevroză, sentimentulde înfrângere, poetul fiind receptat de contemporanica damnat („poeţii blestemaţi”). În creaţia celui maicunoscut simbolist român, G. Bacovia, eul liric cadepradă obsesiilor infernale, delirului autumnal, chemă-rilor de dispariţie: „Şi mereu delirând, /Pe vreme detoamnă, /M-adoarme un gând/Ce mă îndeamnă: / Dis-pari mai curând!...” (Spre toamnă) Pe de altă parte,spleenul generează şi reacţii compensatorii, şi anumetema ascensiunii spre ideal, elanul creator, reacţii carepar a învinge inerţia, blazarea: „Sirenă rea sau Înger,drăcească sau divină, /Ce-mi pasă când tu – zână cuochi de catifea, /Mireasmă, ritm, lucire, o! Singura-miregină! –/Faci lumea nu prea slută şi clipa nu pregrea?”. (Charles Baudelaire, Imn frumuseţii)

Romantismul oferă conştiinţei şi imaginaţieiun câmp nemărginit, acordând spiritului libertatea şicapacitatea reveriei. Scriitorii romantici, nesatisfăcuţide realitatea obiectivă, încearcă să o depăşească, săevadeze din ea (în vis, în trecut sau în viitor), din spa-ţiul lor cunoscut, spre un spaţiu îndepărtat. Plonjândîn vis, sufletul e în strânsă comuniune cu viaţa pro-priului trup (Novalis – „Visăm la călătorii prin univers,dar oare universul nu e în noi?”), sufletul şi corpul secontopesc, „e ca şi cum ai reveni la izvor sau ca şi cumai urmări în amintire o melodie din copilărie”. (AlbertBėguin, Sufletul romantic şi visul) Interesul pentrustraturile adânci ale vieţii sufleteşti aduce şi înclinaţiaspre meditaţia filosofică, precum şi cultivarea visului:„Ce noapte variată! Ce groaznică vedere! /Stăi! Îmiaduc aminte: în vis eu mă făceam/C-aş fi prunc, îmipare, şi fără griji, durere, /În casa părintească cu grijămă creşteam”. (Ion Heliade Rădulescu, Visul) şi „Voipovesti-ntâmplarea ce mi-a vădit-o visul/Pe când dor-meam; căci gândul, îmbrăţişat de somn, /E-n stare săstrăbată prin vreme şi să-nchege/O viaţă, în fugarulrăstimp al unui ceas”. (Byron, Visul) Puterea vizionarăşi setea de cunoaştere îl fac pe Dionis (personajul ro-mantic al lui Mihai Eminescu din nuvela SărmanulDionis) să capete forţa titanică necesară înfrângerii ri-

gorilor spaţio-temporale şi să iasă din contingent, sprea crea un peisaj selenar excepţional realizat cu ajutorulvisului: „Înzestrat cu o închipuire urieşească, el a pusdoi sori şi trei luni în albastra adâncime a cerului şidintr-un şir de munţi au zidit domenicul său palat. Co-lonade –stânci sure, streşine –un codru antic ce vineîn nouri. Scări înalte coborau printre coaste prăbuşite,printre bucăţi de pădure ponorâte în fundul râpelorpână într-o vale întinsă tăiată de un fluviu măreţ, carepărea a-şi purta insulele sale ca pe nişte corăbii aco-perite de dumbrave. Oglinzile lucii a valurilor lui răs-frâng în adânc icoanele stelelor, încât, uitându-te în el,pari a te uita în cer.”

Adepţii simbolismului caută o lume ideală,dincolo de aparenţe, manifestând preferinţa pentru vi-sare (reverie), pentru spaţii îndepărtate, exotice; apareînclinaţia spre stările sufleteşti vagi, pentru proiecţiadiafană, nedefinită în timp şi în spaţiu. Pe urmele ro-manticilor, unii dintre simbolişti sunt nişte vizionari,profesiunea de credinţă a lui Arthur Rimbaud fiind:„Visam cruciade, călătorii îndepărtate, descoperiri.Credeam în toate vrăjile”. De exemplu, lumea propusăîn poezia Corabia-mbătată este o plimbare marinăprin locuri reale literaturizate de autor: „Eu am visatîn noapte vârtejuri de zăpezi: /Săruturi înspre ochiuride mări suind uşor. /Neprinsă circuirea –n auz, de seveverzi/Şi-albaştri zori, şi galbeni, de fosfor cântător”.(A. Rimbaud, Corabia-mbătată) Baudelaire dezvoltăpână la treaptă superioară a tragicului tema romantică


ECOUa evaziunii: „–De vrajă era cerul şi marea potolită;/Dar pentru mine totul era venin şi scrum/Ştiind că înaceastă alegorie-acum/Mi-i inima ca într-un linţoliuînvelită”. (Ch. Baudelaire, O călătorie în Cythera) Înspaţiul literar românesc, cel mai eficace popularizatoral esteticii simboliste, Ion Minulescu, vede realitateaprin artă, străbate imaginativ mări şi oceane, ajungepână în spaţii exotice: „Dă-mi mâna dar şi du-mă cutine, /Du-mă-n ţara/În care palmierii –stăpâni peste pu-stiu –/Cu braţele deschise ne vor primi-n Sahara/Iubi-rilor născute din goluri de sicriu!...” (I. Minulescu,Acelei care va veni)

Romanticii consideră omul ca fiind un micro-cosm, în care se oglindeşte şi se rezumă macrocosmul,într-o perfectă comuniune cu natura. În crearea uni-versului naturii romantice (ėtat d’âme –stare de spirit)se manifestă predilecţia pentru abisurile nopţii, cerulcu marii aştri, oceanul, marea, lacurile, izvoarele, co-drul, lumea vegetală. În poezia Lacul a lui Alphonsede Lamartine, natura cu elementele sale scapă treceriiinexorabile a timpului şi poate păstra în amintire cli-pele de iubire: „O lac, stânci multe, peşteri, păduri defarmec pline. /O, voi pe cari vă cruţă al anilor convoi./Măcar doar amintirea acestei nopţi senine/Să o păs-traţi cu voi!” În poezia cu titlul omonim a lui MihaiEminescu, lacul cu alte elemente ale naturii paradi-ziace (codri, nuferi, trestii, lună) este martorul suferin-ţei eului liric îndrăgostit deoarece iubita n-a venit laîntâlnire: „Dar nu vine... Singuratic/În zadar suspin şisufăr/Lângă lacul cel albastru/Încărcat cu flori denufăr”. (M. Eminescu, Lacul)

În creaţia simboliştilor, natura este prezentatădrept loc al corespondenţelor definite ca afinităţi invi-zibile între diferitele elemente ale universului (natură–om). Simboliştii creează pasteluri moderne, peisajeafective, interiorizate, în care stările, sentimenteleeului liric se exteriorizează în natură. De exemplu, înpoezia lui Bacovia, ploaia e simbolul descompuneriimateriei: „Un gol istoric se întinde, /Pe-aceleaşi vre-muri mă găsesc... /Şi simt cum de atâta ploaie/Piloţiigrei se prăbuşesc”. (G.Bacovia, Lacustră) În creaţiaaceluiaşi poet, plumbul simbolizează sentimentul apă-sător al izolării într-o lume care şi-a pierdut echilibrul,e pe cale să se descompună, chiar şi iubirea nu maipoate salva pe nimeni: „Dormea întors amorul meu deplumb/Pe flori de plumb, şi-am început să-l strig/Stamsingur lângă mort... şi era frig... /Şi-i atârnau aripile deplumb”. (G.Bacovia, Plumb)

Analizând motivele cultivate de cele două cu-rente, multe dintre ele devenite simboluri, observămasemănări, dar şi deosebiri. Astfel, motivele spaţiale,marea şi corabia, apar în ambele curente, legate fiindde simbolul curgerii, al destinului uman, dar şi de celal evaziunii în locuri îndepărtate. La Mihai Eminescu,în poemul Luceafărul, marea, corăbiile apar într-undecor nocturn, luminat de razele astrului atras de vrajafetei de împărat: „Privea în zare cum pe mări/Răsareşi străluce, /Pe mişcătoarele cărări/Corăbii negreduce”. La Ion Minulescu, Marea Marmara e un tărâmmişcător cu valenţe sacre, iar matelotul de la borduliahtului pare a fi un nou profet ce se sacrifică pe Gol-gota: „Cânta un matelot la proră... /Un singur matelot

cânta. /Şi totuşi, vocea lui sonoră/Părea, pe iahtul an-corat, /Un cor solemn de preoţi tineri, /Ce-ngroapă-nnoaptea Sfintei Vineri/Un nou profet crucificat/Pe-onouă Golgota...” (I. Minulescu, Cânta un matelot...)Alte motive spaţiale preferate sunt codrul şi pădurea(în romantism), parcul şi grădina (în simbolism). Încreaţia lui Mihai Eminescu, pădurea (şi varianta ei ladimensiuni mai mari, codrul) este cutia de rezonanţăa stărilor sufleteşti; asigură cadrul paradiziac pentrucuplul de îndrăgostiţi, fiind sacralizată prin iubire:„Adormind de armonia/Codrului bătut de gânduri,/Flori de tei deasupra noastră/Or să cadă rânduri-rân-duri”. (M. Eminescu, Dorinţa) În poezia O, rămâi, pă-durea este asociată cu vârsta de aur a copilăriei,perioadă mitică în care fiinţa umană sfidează trecereatimpului: „Astăzi chiar de m-aş întoarce/A-nţelege n-o mai pot... /Unde eşti copilărie, /Cu pădurea ta cutot?” În poezia simboliştilor, parcul şi grădina sunt lo-curile în care se realizează corespondenţele dintre omşi natură, apar sinesteziile ca procedee de asociere aunor senzaţii diferite provocate de parfumul tare şi deculoarea intensă. În aceste spaţii, detaliile sunt uneoriimprecise, contururile se pierd (evanescenţa), dândsenzaţia nedefinitului, a inefabilului şi a artificialului:„Ce e de spumă, sus pe ramuri, se face jos de catifea,/Şi astfel umbrele căzute pe pajişte par mantiigrele/Zvârlite de dănţuitorii ce au rămas numa-n dan-tele, /În parcul legendar în care s-a prefăcut grădinamea”. (Dimitrie Anghel, Balul pomilor)

grafica: Mihai Sima

30

ESEU


balta cea senină/Şi sub trestia cea lină/Vom şedea înfoi de mure”. (M. Eminescu, Floare albastră); „Sarape deal buciumul sună cu jale, /Turmele-l urc, stele lescapără-n cale, /Apele plâng, clar izvorând în fântâne;/Sub un salcâm, dragă, m-aştepţi tu pe mine”. (M.Emi-nescu, Sara pe deal) Dintre florile simboliştilor, crini,trandafiri, crizanteme, iasomie, liliac, narcise, nuferi,panseluţe, violete, se detaşează prin reluarea lor insis-tentă, crinii şi rozele: „Sfioase-s bolţile spre sară, şimai sfioasă-i iasomia; /Pe faţa ei neprihănită se-ngână-n veci melancolia/Seninului de zare stânsă, şi-n tran-dafiri cu foi de ceară/Trăiesc mâhnirile şi plângenorocul zilelor de vară”. (Dimitrie Anghel, În gră-dină); „În crini e beţia cea rară: /Sunt albi, delicaţi,subţiratici. –/Potirele lor au fanatici –/Argint din a soa-relui pară”. (Alexandru Macedonski, Rondelul crini-lor); „Mai sunt încă roze – mai sunt, /Şi tot parfumateşi ele/Aşa cum au fost şi acele/Când ceru-l credeampe pământ”. (Al. Macedonski, Rondelul rozelor de au-gust)

Imaginaţia debordantă a romanticilor creeazăspaţii estetizante, ca efect al reveriei. Apar astfel pei-saje fantastice, paradiziace, de o frumuseţe ireală, dândo notă poematică textului: „Şiruri de cireşi scutură greiomătul trandafiriu a înflorirei lor bogate, pe care vân-tul îl grămădeşte în troiene; flori cântau în aer cufrunze îngreuiete de gândaci ca pietre scumpe şi mur-murul lor împlea lumea de un cutremur voluptos. Gre-ieri răguşiţi cântau ca orologii aruncate în iarbă, iarpainjeni de smarald au ţesut de pe-o insulă până lamalul opus un pod de pânză diamantică, ce stecleşte

În ceea ce priveşte simbolurile temporale, ro-manticii preferă noaptea, perioadă propice visului, fan-teziei creatoare, cadru securizant, plin de tenebre. LaNovalis, noaptea aduce somnul şi visul şi, odată cuaceste stări, chipul transfigurat al iubitei moarte preadevreme: „Tu, vrajă a nopţii, Somn al cerului, /Te-airăspândit asupra mea. /Locul pe care stam s-a ridicatuşor; /În cerul nopţii, /Şi în lumina lui, dragostea mea.”(Novalis, Imn către noapte 3) Noaptea eminescianăfacilitează visul în care iubita se întrupează din „umbravremilor”: „Puterea nopţii blând însenina-vei/Cu ochiimari şi purtători de pace? /Răsai din umbra vremilorîncoace, /Ca să te văd venind – ca-n vis, aşa vii!”. (M.Eminescu, Sonet) La simbolişti, deşi apare şi noaptea,simbolul temporal predilect este amurgul, interval detranziţie de la lumină la întuneric care favorizează es-tomparea conturului precis, facilitând evanescenţa şispleenul. Amurgul din creaţia lui Bacovia aduce exa-cerbarea simţurilor eului liric (Amurg violet), cârduride ciori (Amurg, Oh, amurguri...), sugestia bolii şi amorţii, prin nuanţa roşiatică a ultimelor raze de soarece inundă văzduhul: „Cu lacrimi mari de sânge/Curgfrunze de pe ramuri, –/Şi-nsângerat, amurgul/Pă-trunde-ncet prin geamuri”. (G.Bacovia, Amurg)

Diferenţa dintre cele două curente este dată şide selectarea simbolurilor vegetale. La romantici, aparflorile de tei, trestia, salcâmul, floarea albastră, nufă-rul: „Lacul codrilor albastru/Nuferi galbeni îl încarcă;/Tresărind în cercuri albe/El cutremură o barcă”. (M.Eminescu, Lacul); „Acolo-n ochi de pădure, /Lângă grafica: Andrei Anghel

grafica: Ștefania Scăunaș


ECOUvioriu şi transparent, încât, a lunelor raze pătrunzândprin el, înverzeşte râul cu miile lui unde”. (M. Emi-nescu, Sărmanul Dionis) Şi la simbolişti, apar tablouride o frumuseţe elaborată, dată de materiale scumpe şide pietre preţioase (catifeaua, mătasea, dantela,oglinda, piatra preţioasă) ce conferă tabloului opu-lenţă, rafinament, gingăşie, sugestia nobleţei. Iată douăexemple din creaţia lui Al. Macedonski, precursor alsimbolismului românesc, în poezia căruia se împletescelemente romantice, parnasiene şi simboliste: „[...] Pă-reau năluci de carnaval/Cum se mişcau catifelate, /Gă-tite toate-n rochi de bal, /De vântul serii sărutate”(Valţul rozelor); „Şi el e emirul şi are-n tezaur, /Movileînalte de-argint şi de aur, /Şi jaruri de pietre cu flăcăride sori [...]” (Noaptea de decemvrie) În poezia lui IonMinulescu frapează universul cromatic, într-o desfă-şurare barocă de pietre preţioase, materiale delicate,obiecte de valoare, detalii somptuoase, creând picturistatice şi sugerând o atmosferă: „Toate sunt ca şi-altă-dată... /O, bazar sentimental!... /Toate sunt ca la ple-carea mea –dantelă şi cristal...” (I. Minulescu, Într-unbazar sentimental)

Atât pentru poezia romantică, cât şi pentru ceasimbolistă, muzica cuvintelor este arta supremă, idea-lul la care aspiră textul liric. Muzicalitatea este expri-mată prin: cuvinte sau expresii care se repetă periodic,vocale, consoane, grupuri consonantice, figurile de stilale insistenţei, rime folosite, rafinamentul prozodic.Muzicalitatea se dezvoltă de la cea doar melodică, înromantism, la cea armonică, aşa cum vom găsi la mariisimbolişti şi la predecesorii lor: Poe, Baudelaire, Ver-laine, Rimbaud, Mallarmė. Eminescu sugerează un-duirea valurilor, curgerea apei prin repetarea

consoanelor lichide l şi r: „Dintre sute de catarge/Carelasă malurile, /Câte oare le vor sparge/Vânturile, va-lurile?” (Dintre sute de catarge)

În poezia Sara pe deal, jocul vocalelor şi alconsoanelor, rimele feminine (deschise), rafinamentulîmbinării picioarelor metrice susţin ideea poetică,dând un ritm maiestuos versurilor: „Sara pe deal bu-ciumul sună cu jale, /Turmele-l urc, stele le scapără-ncale, /Apele plâng, clar izvorând în fântâne; /Sub unsalcâm, dragă, m-aştepţi tu pe mine”. Pentru simbo-listul Mallarmė, „poezia nu e decât muzică prin exce-lenţă”, iar pentru precursorul acestui curent în spaţiulromânesc, Macedonski, „arta versurilor nu este nicimai mult, nici mai puţin decât arta muzicii”. Consoa-nele, grupurile consonantice, alternarea versurilorlungi cu cele monosilabice, fenomen care dă un ritmsacadat, monoton, rimele închise, masculine subli-niază trăsăturile caracteristice ale toamnei, ce apăsăsufletul eului liric: „Toamna sună-n geam frunze demetal, /Vânt. /În tăcerea grea, gând şi animal/Frânt”.(G. Bacovia, Monosilab de toamnă) D. Anghel, înpoezia intitulată În grădină, recurge la un vers foartelung, alexandrinul, segmentat în două de cezura de lamijlocul lui, fiecare jumătate de vers fiind segmentatăla rândul ei de altă pauză. Realizează astfel prin ca-denţa ritmică „o mişcare lenevoasă a versului” (ŞerbanCioculescu): „Miresme dulci de flori mă-mbată şi măalintă gânduri blânde... /Ce iertător şi bun ţi-i gândul,în preajma florilor plăpânde! /Râd în grămadă: flori denalbă şi albe flori de mărgărint, /De parc-ar fi căzut pestraturi un stol de fluturi de argint”.

La capătul demersului critic propus, putemtrage concluzia că orice curent literar se naşte ca ri-postă la adresa celui precedent, dar poate fi şi o conti-nuare (în forme uşor modificate) peste timp a unuicurent manifestat în trecutul ideologiilor literare. Ast-fel, am putut demonstra (cu exemple numeroase) căsimbolismul este un neoromantism, manifestat câtevadecenii mai târziu.grafica: Loredana Manea

grafica: Alexandru Enoiu

32

ESEU


Ipostaze ale transcendenței feminine în postumele

lui Lucian Blaga*

Ica Roxana DUMBRAVĂstudentă în anul al III-lea

Facultatea de Filologie - București

Entitatea feminină din postumele lui Blaga, în-deosebi cea din volumele Cântecul focului și Ce audeunicornul, este într-o metamorfoză continuă și are oînfățișare difuză ce unește mai multe ipostaze. Proiec-tat ca reflectare a naturii, flacără, lumină sau cenușă,chipul feminin devine o esență a elementelor primor-diale (apă, aer, foc, pământ), este de necuprins și ca-pătă funcție transcendentă.

În poeziile postume, se configurează o eroticăce ilustrează trecerea către un dincolo intangibil, în-tâlnirea cu celălalt fiind mistică, asemenea unei regă-siri într-un spațiu sacru. Femeia devine ipostaziereaunui fior al necunoscutului, „perpetuă revelație a uneilumi de dincolo”1 și, de aceea, iubirea este, inițial, per-cepută ca unire și identificare: „Iubind [...] suntem întine, Elohim”2. Ea devine proiecție și căutare continuăa Divinității, pe care Blaga, în Trilogia cosmologică,o numește Marele Anonim. Ca principiu existențial de-finitoriu, Marele Anonim este un „mister central careapără echilibrul”3. El este asemănat cu un centru me-tafizic al existenței, care ne refuză, „ne pune limite”4

și de care încercăm să ne apropiem prin cunoaștere.Ideea de transcendență nu apare în postumele

lui Blaga prin echivalări de termeni sau metafore caresă exprime conceptul de sacru. În conceptele filozoficeprezentate de Blaga, dar și în poezie, metafora capătăun caracter extins. Ea reprezintă totalitateamodalităţilor prin care se formează o viziuneexistențială (filozofia, religia, mitologia, ştiinţa) și nureflectă esența lumii într-un mod obiectiv, deoarececunoașterea este supusă cenzurii transcendente5, carelimitează ființa. În poezie, vedem că obiectele de-scrierii, dar și cuvintele ca obiecte ale comunicării, nusunt mistificate și nici reprezentate prin identificareaunor asemănări între uman și divin. Astfel,transcendența apare ca trăsătură definitorie a „lucruluicare o reprezintă”6 și raportarea la imaginea femininăse face utilizând acest sens al conceptului detranscendență. Plecăm de la premisa că orice act decomunicare face ca realitatea să devină perceptibilă.Această transpunere a realității în ceva ce omul poateînțelege devine o adevărată „luare în posesie a realu-

lui”7 care, în postume, echivalează modului în careeste conturată natura. Spațiul blagian generează fioriidragostei, iubita fiind o încununare a frumuseții dejaexistente. Descris ca un „basm vegetal”8, acest cadrunatural apare ca personaj al relației, centrul lui fiindtocmai imaginea materializată a iubitei. Deprinsă dinexistența palpabilă, ipostaza feminină devine pseudo-reală și trupul ei este o îmbinare între uman și vegetal,prin consistența naturală pe care o capătă: „tu crengiai, iubito, nu brațe,/ și muguri îmbii, cu mlădițeleprinzi”9.

grafica: Denisa Paula Saragea* Eseul a obținut premiul I la Colocviul NaționalStudențesc "Lucian Blaga" - Sibiu 2016


ECOUÎn unele cazuri, chipul feminin este conturat

printr-o tensiune a limbajului, tensiune cu sensul pecare îl atribuie Paul Ricoeur acestui termen, adică: uncontrast între un este și un nu este. De cele mai multeori, metaforele feminității exprimă în postume o seriede paradoxuri. Iubita este și nu este lumină, este și nueste întuneric, metaforele fiind formate tocmai dinaceste oscilații de sens care „sporesc polisemia, deve-nind metafore moarte”10 pentru că păstrează în ele doarsensul din spatele a ceea ce este descris. Descrisă prinaceste metafore, iubirea nu se declanșează având labază o dorință sexuală, ci scopul ei este integrareaîntr-un tot universal, în care chipul femeii este o re-flectare a trecerii spre un dincolo necunoscut. Nostal-gia echilibrului primordial face ca drumurile să fie„poteci de dor” și pietrele să nu se mai transforme întrepte: „pân’ la tine nici o piatră/ nu mai vrea să-mi fietreaptă”11 (Cântec în noapte). Dorul capată un caractermetafizic și, de aceea, legătura celor doi îndrăgostiți edesăvârșită prin drumul lor spre o veșnicie care, dincauza distanței inevitabile, rămâne împietrită: „Dum-nezeul pietrelor [...] Rogu-mă, mă rog întruna [...] pânla tine să ajung”.

Descrisă filozofic în Eonul dogmatic, apleca-rea către mister pe care Blaga i-o atribuie omului apareși în poezie prin conturarea chipului feminin. Întâlni-rea cu iubita misterioasă se petrece într-un spațiu im-aterial, ale cărui proprietăți pot modifica generareasentimentelor. De cele mai multe ori, aceste spații aucaracter mitic, asemenea unor falii între lumi: pomulcunoașterii (Glas în paradis), pământul ca întreg (Fo-curi de primăvară), drumul norilor (Lucruri suntem).În majoritatea postumelor, iubita se desprinde de me-diul căruia aparține, fiind o existență vegetală cu brațeși crengi (Cântecul focului), în noapte devenindlumină (Thàlatta! Thàlatta), în aer fiind fum (Catre-nele fetei frumoase), în foc devenind flacără (Cânteculfocului), iar în apă devenind asemenea mării (Dorul).Distanța dintre îndrăgostiți este asemenea celei dinspatele misterului universal și este mediată de luminasolară, pentru că marginile ei sunt descriptibile prinraportarea la soare: „Cum voi învinge timpul pus- /vai, ca un scut de aur între noi- / tu răsărit și euapus?”12 (În jocul vârstelor). Din „simbol al luminii,al căldurii și al vieții”13, soarele devine punctul uni-versal de referință pentru cei doi îndrăgostiți, simbolal fiorului divin, deoarece el este în „centrul centru-lui”14, asemenea Divinității. Îndrăgostitul vrea să-șiducă iubita cât mai aproape de idealurile lui („Pe deal,într-o podgorie stropită vânăt,/ te-aș duce uneori să nelovim de soare”15 - Andante), aceste năzuințe revelânddorința de ascensiune, dublată de simboluri ale tras-cendentului: dealul (care prin înălțimea lui este maiaproape de cer decât omul) și soarele.

De cele mai multe ori, inconsistența chipuluifeminin se conturează pe baza opoziției nocturn-diurn(solar-lunar), în jurul căreia feminitatea capătă o stră-lucire luminoasă sau devine mistuitoare, ca o flacără,ipostază întâlnită în Cântecul focului: „Ia seama să nute aprinzi/ cum se-ntâmplă adesea cu lemnul pădu-rii”16. Această asociere a femeii cu focul sau cu ardereainterioară a celuilalt atrage după sine o legătură strânsă

între iubire și moarte („Iubire-aș vrea, pierzare, jar,/cum voi simți odată moartea”17 - Încă o dată), meta-foră întâlnită și în majoritatea poeziilor lui Baudelaireca o chemare a rugului („Iubitul, când își strânge fru-moasa-n brațe, pare/ Un om intrat în moarte, mormân-tul mângâind”18 - Imn frumuseții).

Chipul feminin se metamorfozează, are valențemultiple, în funcție de felul în care este privit de celă-lalt: „în chipuri atâtea, flacăra-ntâmpină pasul/ oricăreifăpturi pământene”19. Iubita văzută ca o flacără accen-tuează ideea de timp ciclic și de negare a statorniciei.Flacăra este instabilă și se transformă în iubire doardacă arderea ei este continuă. Dacă lipsa de mișcarese explică prin statornicie, prin schimbări lente, „totce se schimbă repede se explică prin foc”20. Datorităvivacității și universalității ei, flacăra este descrisă înPsihanaliza focului ca având caracter universal, ultra-viu și intim, având o existență duală: ea face parte atâtdin inimile noastre, cât și dintr-un mediu superior,fiind desprinsă din profunzimile substanței21 și avândca existență ultimă iubirea. Părul iubitei devine foc șisimbolizează întreaga lume: „M-am oprit lângă tine,/descoperind că părul tău e o flacără/ pe care vântul n-o stinge”22 (M-am oprit lângă tine). Totul în jur arde,vântul e mistuitor („arderea vântului”) și lumina luniie descrisă ca o seceră luminoasă („Secerea lunii enumai lumină”). În acest context, cadrul devine mor-tuar („cum ar putea să ne taie/ pe la genunchi, să neculce pe spate”) și femeia își accentuează trăsăturilevegetale, prelungirea ei fiind însăși natura din jur(„Spicele-n lanuri de dor se-nfioară de moarte[...] Ovorbă-și trec spicele - fete-n văpaie” - Cântecul spice-lor23).

Noaptea, când căutarea fiorului divin stag-nează atât în exterior, cât și în sine, „în momente deîntunecare și gol”24, chipul feminin devine strălucitor,trece dincolo de flăcăra mistuitoare și se transformăîntr-o frumusețe de necuprins: „Și dincolo, în noapte,s-ar putea/ ca ochii mei să nu mai moară/ de când păs-trează-n ei frumsețea ta”25 (Sfârșit de an). Aceastăfrumusețe e echivalentă, în unele poezii, cu simbolulluminii sau cu simbolul lunii, ipostaze care întregescviziunea asupra femeii. Luna devine feminină, simbo-lizează transformarea, dar și moartea pentru că estepercepută ca „reflectare a luminii solare”26. Deșisuplinește în mod evident prezența iubitei, luna își păs-trează misterul definitoriu. Ea este văzută ca o fată,dar nu i se cunosc originile („prea târziu născută-nlume”), locul ei fiind nedefinit: „luna/ loc găsește doarîn inimi și pe-alocuri/ pe morminte”. În acest context,luna, ca ipostază a femeii, este caracterizată de o cău-tare a nudității edenice, a unei condiții ideale pure:„Uneori pe munte se dezbracă goală/ și cămașa și-oazvârle mie-n tindă27 (Enigma lunii).

Ca principiu al alterității, datorită deschideriispre celălalt, erosul creează această legătură între rea-litatea exterioară și realitatea originară a universului.Căutarea unei unități se definitivează prin prelungireadorinței de întoarcere la echilibrul primordial: „Deasu-pra-i încă veac ceresc”, în unele postume, prezența iu-bitei fiind asemenea unei chemări la viață a energiilorlatente din natură: „Vino să ședem subt pom”. Femeia

34

ESEU


apare ca parte a cuplului ispitit, pedeapsa jocului fiind„osânda de a sta-n lumină” („unde ceasul fără vină/ cușarpele se joacă-n doi./ Tu ești om, eu sunt om./ Cegrea e pentru noi/ osânda de a sta-n lumină”28 - Glasîn paradis). Ca simbol al transcendenței, lumina estede necuprins, ea conturând formele și micșorânddistanțele. Cu toate acestea, în filozofia lui Blaga, lu-mina din spatele misterului universal rămâne necunos-cută, din cauza cenzurii transcendente, concept pe careAlexandru Tănase îl vede ca pe o rețea izolatoare29.Creația și cunoașterea umană sunt singurele care potcompensa această limitare aparentă. Intervine, totuși,un paradox. Putem vorbi despre cunoaștere echiva-lând-o cu iubirea? Desigur că, în unele cazuri, prelun-girea cunoașterii este iubirea, iar femeia, ca parte acuplului, contribuie la interiorizarea cunoașterii și ladepășirea ei. În unele poezii, există însă o diferențiereevidentă între cunoaștere și iubire, care accentueazăpreferința lui Blaga pentru opoziții și mister: „Acunoaște. A iubi [...] a cunoaște-nseamnă iarnă,/ a iubie primăvară”30 (Primăvară).

Misterul absolut, ipostaziat în lirica blagianăprin frumusețea feminină bizară, este într-o schimbareperpetuă. Femeia apare mereu diferit, renaște din„rodul fiecărei dimineți” și se reinventează, fiind, defiecare dată, o prelungire a altui simbol: „Știu că iubitamea [...]/ Mereu e alta, alta e, tot alta”31. Ea nu arenume, nici o reprezentare concretă, dar se defineșteprintr-un prezent etern: „Făptura fără ieri, întruchipatăiar și iar, / în ciclurile arzătoarei, reluatei tinereți”32 (Înlumea lui Heraclit). Astfel, eternul feminin devine, înraport cu celălalt, o purificare, iubirea extinzându-șisensul de la o relație personală, intimă, la un fenomenuniversal, la care ia parte întregul cosmos, idee pe careo susține și Ștefan Aug. Doinaș33.

În structura feminității, această mutație cores-punde, în plan simbolic, unei treceri de la foc lacenușă. Putem vorbi și în acest caz de o transcendență,dar diferită conceptual. Dacă focul era echivalentulunei arderi și definea o schimbare perpetuă, cu un vi-talism continuu, cenușa arată nestatornicia, efemerul,cele două planuri fiind opuse(cosmic și teluric). Înacest sens, conceptul potrivit ar fi cel al lui Eugen To-doran de „trans-descendență”34, ca o atracție structu-rală a ființei spre materia din care a fost creată.Observăm că, în postumele lui Blaga, în spatelefrumuseții feminine stă, de cele mai multe ori, cenușa:„Frumusețea ca și zborul și iubirea/ de cenușe-și leagăfirea” (Lângă un fluture35). Frumusețea, în ciuda ca-racterului său inexplicabil, rămâne „prilej de-amăgirestatornică” (Frumsețea36), în acest context, fiind evi-dentă legătura dintre contingent (corpul feminin decenușă) și transcendent (femeia ca lumină, ca strălu-cire).

În unele cazuri, feminitatea capătă caracter im-personal, „numele literei secrete a semințiilor nordice- Runa”37. În poezia Odă către Runa38, ea devine ofrumusețe prototipică, nemărginită („Nimic din aletale nu te mărginește”). Imaginea se conturează prinraportare la întregul univers, frumusețea iubitei rămâ-

nând o „dulce limitare” în fața universului, frumusețede necuprins datorită prelungirii ei infinite („ființa tase prelungește/ până la cea din urmă stea”). Esențareală a imaginii feminine și aparența unei apropieri denemărginirea ființei sunt în echilibru39, atributelefeminității apropiindu-se în final de contingent: „dorultău, părul tău, umbra ta”. Caracterul impersonal de-vine, în unele postume, o oscilare între „amăgire șifăptură clară”40 (Prezență). Iubita îi „bea cântecul” în-drăgostitului și îl farmecă cu prezența („îmi place săte văd oriunde și oricum”), însă apariția ei este de ne-cuprins, pentru că reprezintă doar o „răsfrângere”, oproiectare în „iezerul de munte”. Prezența se desprindedin ape, cadrul natural fiind din nou spațiul de întregirea imaginii. De aceea, doar apele pot face proiecția sădispară: „Dacă nu eu, atuncea cel puțin/ această apă săte frângă, / această undă să te sfarme”. Deși apare înape, iubita nu are trăsături acvatice, ci este tot o ipos-taziere a focului, fapt dedus din dorința îndrăgostituluide a o stinge: „această undă [...] să te stângă, să testângă”.

Astfel, ipostazele multiple ale feminității osci-lează între teluric (pământ, crengi, cenușă) și ceresc(lună, lumină, foc). De la o simplă prelungire și reflec-tare a naturii care devine personaj în relația cu celălalt(spicele de grâu sunt ca niște fete, brațele iubitei suntcrengi), femeia devine purtătoare a unor atribute carenu aparțin sferei terestre. Ea cumulează funcțiile sim-bolice ale elementelor primordiale, dar are o funcțieproprie, cea transcendentă. În spatele oricărei imaginifeminine este o prelungire infinită, cu un caracter as-cendent sau descendent, în funcție de sensul în carevorbim despre transcendență: transcendență ca orien-tare spre un dincolo al Marelui Anonim, sautranscendență ca atracție telurică spre misterele morții.


ECOU

BibliografieBibliografie primară:

Blaga, Lucian, Opere, vol. II, ed critică de George Gană, București, Minerva, 1984.Bibliografie secundară:

Bachelard, Gaston, Psihanaliza focului, trad. Ruxandra Munteanu, București, Univers, 1989.Barthes, Roland, Fragmente dintr-un discurs îndrăgostit, Chișinău, Cartier, 2007.Bălu, Ion, Lucian Blaga, București, Albatros, 1986.Blaga, Lucian, Cenzura transcendentă, București, Humanitas, 2003.Blaga,Lucian, Trilogia cosmologică, București, Humanitas, 2015.Chevalier, Jean, Gheerbrandt, Camil, Dicționar de simboluri, vol. II, Artemis, București,1994.Crohmălniceanu, Ovid S., Literatura română şi expresionismul, Bucureşti, Minerva, 1978.Doinaş, Ştefan Aug., Lectura poeziei urmată de Tragic şi demonic, București, Editura Cartea Românească, 1980.Fanache, Vasile, Chipuri tăcute ale veșniciei în lirica lui Blaga, Cluj-Napoca, Limes, 2007Ricoeur, Paul, Metafora vie, București, Univers, 1984.Șora, Mariana, Cunoaștere poetică și mit în opera lui Lucian Blaga, București, Minerva, 1970.Tănase, Alexandru, Lucian Blaga- filosoful poet, poetul filosof, București, Cartea românească, 1977.Todoran, Eugen, Lucian Blaga- mitul poetic, vol. I, Timișoara, Facla, 1981.Todoran, Eugen, Lucian Blaga- mitul poetic, vol. II, Timișoara, Facla, 1983.

Note bibliografice1 V. Fanache, Chipuri tăcute ale veșniciei în lirica lui Blaga, Cluj-Napoca, Limes, 2007, p. 74.2 Lucian Blaga, Opere, vol. II, ed critică de George Gană, București, Minerva, 1984, p. 105.3 Alexandru Tănase, Lucian Blaga- filosoful poet, poetul filosof,București, Cartea românească, 1977, p. 29.4 Lucian Blaga, Trilogia cosmologică, București, Humanitas, 2015, p. 245 Lucian Blaga, Cenzura transcendentă, București, Humanitas, 2003.6 Eugen Todoran, Lucian Blaga- mitul poetic, vol. I, Facla, Timișoara,1981, p. 227.7 Herbert Read, Imagine și idee, București, Univers, 1970, p. 9.8 Lucian Blaga, Opere, p. 123.9 Ibidem.10 Paul Ricoeur, Metafora vie, București, Univers, 1984 p. 159.11 Lucian Blaga, Opere, p. 109.12Lucian Blaga, Opere, p. 95.13 Jean Chevalier, Camil Gheerbrandt, Dicționar de simboluri, vol. II,București, Artemis, 1994, p. 23614 Ibidem, p. 23715 Lucian Blaga, Opere, p. 108.16 Ibidem, p. 123.17 Ibidem, p. 122.18 Charles Baudelaire, Florile răului, trad. C. D. Zetin, București, Univers, 1991, p. 43.

19 Ibidem.20 Gaston Bachelard, Psihanaliza focului, trad. Ruxandra Munteanu,București, Univers, 1989, p. 7.21 Ibidem.22 Lucian Blaga, Opere, p. 256.23 Ibidem, p. 436. 24 Mariana Șora, Cunoaștere poetică și mit în opera lui Lucian Blaga,București, Minerva, 1970, p. 59.25 Lucian Blaga, Opere, p. 149.26 Jean Chevalier, Camil Gheerbrandt, op. cit., vol. II, p. 244.27 Ibidem, p. 222.28 Lucian Blaga, Opere, p. 100.29 Alexandru Tănase, op.cit., p.2.30 Lucian Blaga, Opere, p. 116. 31 Lucian Blaga, Opere, p. 253.32Ibidem.33 Ștefan Aug. Doinaș, Lectura poeziei urmată de Tragic și demonic,București, Cartea Românească, 1980, p. 61.34 Eugen Todoran, op. cit., vol I, p. 220.35 Lucian Blaga, Opere, p. 115.36 Ibidem, p. 110.37 Ștefan Aug. Doinaș, op. cit., p. 48.38 Lucian Blaga, Opere, p. 240.39 Ștefan Aug. Doinaș, op.cit., p. 48.40 Lucian Blaga, Opere, p. 94.

grafica articolului: Denisa Paula Saragea


ESEU

Aniversarea unui secol și jumătate de activitateneîntreruptă a Colegiului Național Unirea din Focșani,este un prilej să privim cu bucurie și satisfacție reali-zările și evenimentele care s-au derulat și să pregătimcu speranță și încredere viitorul, urându-vă: La mulțiani!

Școala prezentului, ar trebui de fapt, să fieșcoala viitorului, pentru că tinerii de astăzi sunt viito-rul de mâine al țării și al neamului. Orice educație fă-cută special sau la întâmplare formează oamenii pentruo anumită epocă a vieții.

Astăzi, când unii dintre noi considerăm căadministrația este nepotrivită față de cerințele noastre,când concurența externă este atât de puternică și bineorganizată, când economia națională rău condusă, afost distrusă și a dispărut în mare parte, când aflămmereu despre numeroase năravuri politice, când tineriipleacă în afara țării, realizăm cât de mare este lipsa deoameni.

Uneori am impresia că în jurul nostru există unfel de tembelism inexplicabil care parcă sfidează oricelogică și bun simț. În acest context, constatăm că țărilecu standarde ridicate de viață, au școli de elită care aueducat și format permanent oameni de valoare. Unvechi proverb englez spune: “Învățătura este ochiulminții. Mai bine nehrănit decât needucat.” Pentru aînvăța, nimeni nu este nici prea tânăr, nici prea bătrân.Instruirea și educația eficientă a unui copil, se poateface numai atunci când se cunosc exact care suntașteptările societății de mâine, de la acest viitor adult.Cei care au avut ocazia să călătorească în țările occi-dentale, să fie întâmpinați cu politețe de oameni cu ocomportare civilizată, să admire organizarea, seriozi-tatea, hărnicia și realizările celor de acolo, ar trebuineapărat să vadă cum arată o școală europeană recentconstruită, să urmărească programele școlare de acoloși să facă comparație cu ceea ce este aici. O școală eu-ropeană este un adevărat campus, construit de obiceiîn afara localității, tocmai pentru a se asigura terenulenorm necesar unei asemenea investiții.

După ce am văzut o astfel de școală europeană,întinderea și clădirile deosebite cu dotărileexcepționale, mi-am amintit într-un nefiresc contrast,cum a fost acum câțiva ani, ciuntită curtea LiceuluiUnirea și lipsa de reacție a celor care nu ar fi trebuitsă accepte sub nici o formă această situație. De multeori, constatăm că suntem în situația când toți vorbesc

și nimeni nu ascultă sau nu aude ce spun ceilalți. Sur-zenia cea mai mare este atunci când nu vrei să auzi căse spune adevărul, deși, în orice societate adevărul estevaloarea fundamentală.

Ioan Slavici spunea : “Se minte din obișnuință,din glumă, sau la strâmtoare. Minciuna se făptuieșteușor și des și se ascunde bine.” După lege, omul buneste slujitorul dreptății, dar este cu neputință ca un omsă fie bine crescut atunci când provine dintr-o societatelipsită de buna creștere și de purtări alese. Educareacopiilor presupune multă pricepere, dar și o dăruire su-fletească totală și multă delicatețe, pentru că trebuieformat omul viitorului. Cred că nimic nu este mai greudecât să educi un copil cu fire blândă, curat la minteși la suflet, in mijlocul vulgarităților, al mizeriei so-ciale și al tentațiilor. Pentru ca un tânăr să se poată bu-cura de învățământ, de educație, ar trebui mai întâi săcunoască și să înțeleagă aceste minunății care ii pot daforța, dar și înălțarea sufletească, morală și spirituală.Școala are o anumită grandoare, o anumită solemnitatesacră, datorită importanței deosebite pe care o are atâtîn viața de zi cu zi a fiecărui tânăr, dar mai ales în ceeace privește viitorul lui.

Învățământul este cu adevărat eficient, numaidacă întâlnește la elev interesul de a ști, nevoia de aprogresa, de a-și însuși un anumit nivel de pregătire șide cultură și de a străluci în școală și ulterior, în viață.Aici, în școală, se formează și se dezvoltă conștiințași convingerile elevilor și se stabilește ierarhia valori-lor. Conștiința îl face pe tânăr să se orienteze corect înviață și să-și formeze caracterul. Cicero spunea:“Inteligența fără caracter nu valorează nimic”.Inteligența asociată cu un caracter puternic iți dă curajși iți permite să-ți menții opiniile și ideile în orice îm-prejurare, animat de adevăr și susținând dreptatea.

Uneori, surpriza cea mai mare apare atuncicând descoperim la anumite persoane, un efect ciudatal culturii; parcă aceasta le-a tocit tăria de caracter, îiface duplicitari, sau îi transformă în oameni rafinațiperfizi și imorali, susținători ai unor idei și faptegreșite. Închei cu un citat rămas celebru în istoria noas-tră: “Metodele vechi nu mai merg; un vânt nou trebuiesă sufle în această țară.” Regele Carol al II-lea. Înaceastă diversitate de păreri și de interese, cu actualacultură și educație, vom ajunge oare vreodată să avemacelași ideal care să nască în mințile noastre aceleașigânduri și fapte, care să ne facă uniți și puternici?

Ecou sau gânduri despre școală,educație, cultură, caractere

Ing. Doru BÂRHALĂfost elev al Liceului Unirea (1958-1962)


ECOU

Ecouri din altevieți

Motto: ,,Așa cum ne părăsimhainele uzate pentru a le înlocui cualtele noi, la fel și sufletul părăseștecorpul folosit pentru a îmbrăca uncorp nou.”

Bhagavad-Gita(cartea sfântă a Indiei)

Alexandra CHIPĂILĂclasa a X-a F

Uneori ne întrebăm de ce detestăm o anumepersoană, de ce simţim o atracţie irezistibilă faţă dealta sau cu ce am greşit de suntem nevoiţi să trecemprin mari necazuri. Se spune că, de multe ori, ceea ceni se întâmplă nu are legătură cu viaţa actuală. Că într-o viaţă anterioară am comis greşeli pe care suntemobligaţi să le reparăm în această viaţă. Reîncarnareasusţine posibilitatea sufletului de a trăi o nouă exis-tenţă dincolo de moarte. El se va întrupa fie într-unnou corp uman, fie într-un element al naturii. Scopulreîncarnării este de a acumula învăţăminte cu ajutorulcărora să atingem perfecţiunea şi desăvârşirea sinelui.Memoria dispare odată cu intrarea într-o nouă exis-tenţă, însă există oameni, în special copii, care îșiamintesc detalii din viețile anterioare.

Nu de puține ori știri precum cea de mai jos,în care un reputat om de știință părăsește locuri înaltcotate în lumea academică pentru a se dedica uneiaventuri a cunoașterii în zonele labirintice și posibilînșelătoare ale zonelor de graniță, ne surprind: ,,Dr.Ian Stevenson a investigat cazuri similare din diversepărți ale lumii. În anul 1967, el a renunțat la poziția depreședinte al Departamentului de Psihiatrie pentru a-și dedica timpul acestei cercetări. A creat atunci Divi-zia de Studii Perceptuale în cadrul Universității dinVirginia (the Division of Perceptual Studies at the Uni-versity of Virginia) al cărei scop este continuarea cer-cetărilor în domeniul reîncarnării. În ultimii 40 deani, cercetători asociați acestei divizii, au investigat șidocumentat sub conducerea lui peste 2500 de cazuride copii care povestesc amintirile spontane ale viețilortrecute.”¹ Dincolo de mirare și de neîncredere în fațaacestor informații uneori însă nu se poate să nu ne stre-coare și întrebarea: „Dar dacă aici e un adevăr?” Dez-legările misterelor lumii pot veni din cele maineașteptate locuri.

Credința în reîncarnare face parte din destul delungul șir al credințelor născute datorită dorinței omu-lui de a crede că viața nu se sfârșește odată cu moartea,însă, privind din punct de vedere științific, există, pri-vitor la unele elemente care compun această viziuneasupra raportului dintre viață și moarte, dovezi incon-testabile pe care nu le putem ignora cum ar fi: fobiilenejustificate (oameni care au trăit episoade traumati-zante ce vizează tocmai întâmplări implicând lucrurilede care se tem acum incontrolabil), hobby-urile, inte-resele și obsesiile (mulţi dintre noi manifestăm încădin copilărie o afinitate faţă de anumite obiecte, locurisau activităţi fără vreun îndemn din partea unei per-soane din exterior), Déjà Vu (un soi de al şaselea simţprin care individul trăieşte senzaţia repetiţiei unui eve-niment pe care nu l-a mai trăit, cel puţin în viaţa cu-

rentă), copii prea talentați (posibil ca toţi aceşti oamenisă îşi datoreze priceperea neobişnuită tocmai faptuluică au mai făcut şi înainte toate lucrurile la care se pri-cep în viaţa curentă).

Uneori, literatura e cel mai rezonant spațiupentru marea aventură a metempsihozei și pentru toateexperiențele dincolo de rațional pe care ființa umanăle poate trăi, conform credinței în avataruri, în migrațiasufletului, în karma și în treptele accederii în Nirvana.În literatura română este bine cunoscută fascinația luiEminescu pentru teoria reîncarnării (în „SărmanulDionis”, „Avatarii faraonului Tlà”, ca să dăm doardouă exemple.

grafica: Ionela Istrate

38 grafica: Raluca Sîrbu REVISTA NOASTRĂ nr. 47/48

ESEUMirajul acestei teorii continuă și în secolul ur-

mător: în 1925, în plină vogă literară, a apărut romanul,,Adam şi Eva” în care autorul, Liviu Rebreanu,reușește transfigurarea literară a unui concept mitic:este vorba despre credinţa în reîncarnare, despre pro-tagoniştii cuplului arhetipal, cuplului ideal, care secaută şi se reîntregesc de abia în a şaptea treaptă isto-rică a evoluţiei pământeşti. Firul epic al cărţii aduceastfel aminte de mitul platonician al androginului.,,Androginul este adesea reprezentat ca o ființă dublă,având în același timp, atributele celor două sexe, încăunite, dar pe punctul de a se separa. Astfel, Shiva, di-vinitate androgină în panteonul indian, este adesea re-prezentat strângând-o cu putere în brațe pe Shakti,propria-i putere, figurată în chip de divinitate femi-nină. Androginia, ca semn al totalității, apare deci atâtla sfarșitul, cât și la începutul lumii. Potrivit viziuniieshatologice a mântuirii, ființa își recuperează o ple-nitudine în care separarea sexelor se anulează – iată ceevocă taina căsătoriei, în nenumărate textetradiționale, trimițând astfel la imaginea lui Shiva și alui Shakti.”²

Prin vocea personajului Tudor Aleman ne esteprezentată o teorie foarte interesantă: când sufletul deorigine dumnezeiască trece din planul spiritual în celmaterial apare scindarea în două părţi: masculin şi fe-minin. Întoarcerea în planul spiritual a sufletului esteposibilă doar prin unirea celor două părţi în planul ma-terial. Unirea celor două jumătăţi nu este posibilă înprima viaţă materială a sufletului. Astfel apare ideeareîncarnării şi cifra şapte cu multiplii lui ce apar obse-dant nu doar în structura cărţii (şapte vieţi, şapte capi-tole cu şapte părţi fiecare), dar şi pe parcursulnaraţiunii, reprezentând zile de naştere, date ale morţii,perioade de călătorii, ritualuiri antice etc. Numai după

şapte vieţi pe pământ, din care primele sunt trăite înzadar, se pot uni sufletele, iar ,,a şaptea moarte cu-prinde revelaţia. Fiindcă moartea a şaptea înseamnăsfârşitul existenţei materiale şi începutul întoarcerii înlumea spirituală”. Credinţa sinceră a lui Rebreanu căde abia a şaptea viaţă dăruieşte fericirea contopirii de-pline cu perechea ideală este subliniată și în aceste în-trebari la care reușește să își răspundă: ,,Câte vieţiterestre alcătuiesc o viaţă adevărată? ...şapte! De cetocmai şapte? O, Doamne, de ce şapte? Dar pentru căşapte este numărul sfânt! A fost sfânt dintotdeauna întoate sufletele!”.

Firul epic urmărește personajul de origine ro-mână, Toma Novac, a şaptea reîncarnare a sufletuluicunoscut anterior ca indianul Mahavira, egipteanulUnamonu, babilonianul Gungunum, cavalerul romanAxius, călugărul german Adeodatus, doctorul francezGaston Duhem. Fiecare ,,nuvelă”, ce are ca titlu nu-mele entitații feminine întâlnite în fiecare viață,urmărește același tipar: bărbatul își găsește la un mo-ment dat perechea și încearcă cu orice preț să ajungăla ea, însă sfârșește de fiecare dată tragic printr-omoarte cruntă și prematură, iar iubirea lor va rămâneneîmplinită până la a şaptea moarte, când, în cele dinurmă, sufletele se vor uni. În ultima viață, personajulsimte nevoia să călătorească, inconștient, în toate țărileîn care a trăit în căutarea unui ideal necunoscut sieși.În cele din urmă, absolut întâmplător își regăsește pe-rechea, pe Ileana. În sfârșit sufletele se unesc, cei doiîși doresc să fugă, însă soțul Ileanei își dă seama și îlîmpușcă pe Toma. Inevitabil, a fost supus la sfârșitulla care era sortit.

Romanul este unul bine structurat, însă la unmoment dat se rupe tiparul, ceea ce marcheazăevoluția personajului odată cu înaintarea în ciclulvieților, dar și unul bine documentat. Pe lânga motivulmetempsihozei care este valorificat prin intermediulimaginației creatoare a lui Rebreanu, faptul că întâm-plările se desfășoară pe meridiane și în civilizații di-ferite, este o adevărată lecție de istorie.

Dacă motivul metempsihozei este abordat înopera ,,Sărmanul Dionis” de Mihai Eminescu prin în-trepătrunderea mai multor dimensiuni: realitatea,visul, prezentul, trecutul, Rebreanu dispune într-uncrescendo cronologic mai multe vieți. O asemănareimportantă între cele două opere este eșecul constantla care sunt supuse personajele principale: în ,,Adamși Eva” constatăm acest eșec la sfârșitul primei ,,nu-vele”, în timp ce în ,,Sărmanul Dionis” îl recunoaștemîncă din titlu: apelativul ,,sărmanul” ce reliefeazăcondiția umilă a personajului eponim, din punct de ve-dere social și spiritual pentru că nu reușește să atingăun plan al absolutului. De asemenea atât Dionis cât șiToma Novac sunt conștienți de existențele lor trecute,dar în moduri diferite: Dionis realizează o metempsi-hoză inversă în timp ce răsfoiește cartea vechiului pro-fet Zoroastru întrupându-se într-un călugar de pevremea lui Alexandru cel Bun, astfel abolind granițelespațiului și ale timpului. Iar Toma dă crezare abia pepatul de moarte teoriei lui Tudor Aleman ce i-a insuflatideea de viață anterioară. Ambele opere sunt construitepe baza fantasticului, iar stilul fiecărui creator face din


ECOU

opera sa o valoare literară românească nemuritoare.Fantasticul lui Eminescu este, însă, mai special, fiindgenerat - într-un mod genial- de substanța epică ro-mantică și cuprinzând motive ce devin specifice fan-tasticului romantic: răsturnarea cronologiei, umbra,visul în vis, dedublarea, dobândirea echilibrului princăsătoria cu Maria. În fiecare dintre operele aleseapare Satana: în ,,Adam și Eva” apare în a cincea viață,cea a călugărului de origine germanică, Adeodatus.Singura prezenţă feminină importantă în viaţa sa esteFecioara Maria și, datorită icoanei de care este nedes-părţit, i se înfățișează Diavolul ce îl supune la tentații.În ,,Sărmanul Dionis” personajul face pact cu Diavo-lul, ajutându-l în îndeplinirea planului său diabolic dea descoperi ce se află la pagina șapte din cartea sacrăde origine iraniană. Astfel descoperim încă un altpunct comun al operelor: cifra șapte.

Acest concept al reîncarnării l-am descoperitacum ceva timp vizionând filmul ,,I origins” în regialui Mike Cahill. Chiar dacă ne raportăm la un alt gende fantastic, filmul surpinde etape asemănătoare cucele ale lui Toma Novac. Personajul princpial, IanGrey, este un om de știință de 26 de ani, doctorand laNew York ce vrea să demonstreze prin doveziștiințifice că Dumnezeu nu există: ,,Ochii sunt unpunct fierbinte pe care oamenii religioși îl folosesc sădiscrediteze evoluția, îl folosesc drept dovadă aexistenței unui proiectant inteligent - Dumnezeu”,spune el, astfel vrea să pună bazele evoluției ochiuluiși să ,,se joace de-a creatorul” încercând să facă ani-male nevăzătoare să perceapă lumina. El susține că,,Fiecare om de pe această Planetă are propria perechede ochi unică, fiecare cu propriul univers”, astfel că-pătând de-alungul timpului o colecție impresionantăde fotografii. La fel ca Toma Novac este călăuzit deun număr magic, unsprezece de această dată, la capătuldrumului regăsind-o pe ea, cea căreia, cu câteva seriîn urmă, i-a fotografiat ochii. Ea, Sofi, crede în viața

de după moarte și simte că se cunoșteau dintr-o viațăanterioară. Astfel că profită de reîntâlnirea lor și îșiunesc sufletele într-o iubire indestructibilă. Cei doi sedovedesc a fi complet diferiți în ceea ce privește spi-ritualitatea. Sofi încearcă în nenumărate rânduri să îiinducă acest concept, precum Tudor Aleman a făcutcu Toma Novac. Ea era pasionată de stele, desemnificații, de tot ceea ce ține de suflet. Era diferită,cu gusturi bizare, animalul ei preferat fiind păunul alb,care în mitologia indiană simbolizează sufletele rătă-citoare de pe Terra.

Dar această iubire este indestructibilă pânăcând, precum am constatat și în ,,Adam și Eva”, su-fletele trebuie să se despartă pentru a se regăsi în altăviață, exact în ziua în care au decis să se căsătorească,simbolul care a declanșat evenimentul fiind verigheta,care a fost purtată înainte de o căsătorie în fața luiDumnezeu și în fața legii. Ian, parcă simțind ce aveasă se întâmple îi spune, dorind să o liniștească, faptulcă se vor regăsi de fiecare dată, și, inconștient, îșicalcă, pentru prima dată peste ,,credințele” ce l-au că-lăuzit pâna atunci în viață. Sofi sfârșește tragic în urmaevadării dintr-un lift blocat, iar Ian se simte vinovat șiintră în depresie. După șapte ani, regăsim deci și acestnumăr magic, chiar dacă nu era complet refăcut dupăpierdere lui Sofi, Ian se căsătorește și devine tătic. Lanașterea lui Tobias, fiul său, i s-a facut o amprentare airișilor în urma căreia calculatorul a arătat profilul unuiom decedat în urmă cu aproape un an, ce avea aceeașiamprentă a irișilor. Copilului i s-au mai făcut diferiteteste mascate de un diagnostic fals, în care cel micrecunoștea persoane și locuri din viața sa anterioară.În urma mai multor cercetări alături de soția și amiculsău, descoperă o bază de date unde amprenta irișilorlui Sofi a fost înregistrată cu trei luni în urmă în NewDelhi, India. Așadar, descoperim încă un punct comuncu opera ,,Adam și Eva”. Această țară, nealeasă întâm-plător datorită multor dovezi și amintiri dintr-o altăexistență descoperite de-a lungul timpului, asta dato-rită religiei de așa natură. Omului de știință care credeanumai în fapte măsurabile, ce nu țin de spirit sau desuflet, îi sunt puse la încercare concepțiile. Mai alesdupă ce o găsește pe acea fetiță, și o supune aceluiașitip de test cu imagini, care se dovedește a fi neimpor-tant în special când ușa liftului se deschide, iar ea în-cepe să plângă și să manifeste teamă. Ianconștientizează semnificația momentului și chiar dacăfilmul nu o arată, eu cred că ceva din concepția sa des-pre spiritualitate s-a schimbat.

Toate cele trei opere prezintă într-un mod unic,dar cu elemente comune un concept, care pentru noi,creștinii, siguri de ceea ce suntem și vom fi, reprezintăo blasfemie și o negare a lui Dumnezeu. Însă eu nu amvrut doar să prezint niște opere create pe un fond fan-tastic și să le compar, am vrut să le pun în legătură cuevenimente reale, cu cercetări. În urma acestui articolnu doresc să conving lumea să se convertească la bu-dism, mi-am propus doar să prezint ceva nou, specta-culos și să determin o anumită categorie de oameni sănu privească cu dispreț alte religii, ci să le descopereși să le aprecieze.

grafica: Sorana Negoiță

1.http://www.vietianterioare.ro/dovezi-stiintifice-incontestabile-ale-reincarnarii-ian-stevenson/2.http://mythologica.ro/androginul-mit-si-simbol/


ESEU

Ecouri ale alter-ego-urilor

Alexandra Elena MOCANCAclasa a X-a F

„Iartă-mă, Doamne, că am încălcat poruncaTa! Iartă-mă, Doamne, că Te-am chemat după minespre deșerturile sufletului meu! Iartă-mă, Doamne, cănu m-am văzut! Că numai Tu știi ce munți am urcat șice vifor am înfruntat. Și doar Tu îți amintești că acelede brad au fost singura mea hrană. Doar Tu m-ai pri-vit alunecând spre râpă... doar Tu, Doamne!“, strigaea disperată privindu-și trupul alb, carnea mușcată, ră-nită pe sub oglinzile brăzdate de apă. Plângea, poate,dar nu simțea cum se coboară lacrimile de gheață dinochii săi tulburi, pentru că era deja prea rece. Și ea sevedea ca pe o moartă, dar nu se juca cu virtutea suflu-lui și se pretindea vie. Astfel, îi cânta vieții în fiecarezi arii despre ținuturi pe care credea că le stăpâneștedoar cu privirile sale verzi. Îi cântau și lacrimile, iarea le asculta ecourile turbate cu ochii țintă, cu sufluloprit și cu trupul tremurând. La fel plutea în acea apăneagră și pielea îi era cauterizată ori de câte ori îșiamintea. Avea o amintire crudă și simțea un acid stre-curându-i-se prin vene atunci când se cobora în sub-solurile procesului iterativ. Căci ea se scufunda întrutotul în amintire, și nu în apă. Cu fiecare fărâmă de su-venir se răcea mai mult și striga descântece șiimplorații doar ca să nu înghețe.

Pentru ea totul fusese o notă, o rază, o cu-loare... tot cosmosul ei, un ecou al... Auzise strigătelestelelor care se mistuiau sub unghiile sale și resusci-tase găuri negre care mureau sub tonele comorilor pecare le dominau. Dansase multe valsuri cu iluziile cău-tând armonia de care îi povesteau creaturile sacruluiîn căderea lor, dar acea ultimă piruetă îi furase și echi-librul, și grația, și destrămase și himerele peste care seîntindea împărăția sa demoniacă. Spulberase toatesiguranțele sale și o trântise de pe culmile care o adu-ceau suficient de aproape de lumina divinului în aceaapă păcurie. Căderea îi cerea sufletul și îi oferea înschimb un dar, îi oferea păcatul învelit într-un zâmbetzugrăvit atât de larg, încât se observa lichidul sangvi-nolent în scurgerea sa de pe colții stridenți; nu se opreaniciodată la trupuri, voia mai mult. Dar și ea era la felde egoistă și crescu prețul sufletului ei, pentru că știacă știe, știa și nu se temea. Cunoștea o taină pentrucare se zbăteau suflete putrede, dar neobosite, tainapăcatului adevărat. Doar că ea nu păcătuia nici ca Eva,pentru că nu dorea nimic prohibit ce i-ar fi putut alteraființa, nici ca o mamă nenorocită aruncată în adâncu-rile sinuciderii, călăuzită de pașii pruncului furat de

umbrele sucombării, și nici ca Orhan Pamuk, care-șiconfunda ființa cu un cadavru, anulând calitatea viețiiîn cel mai ireverențios mod; nici măcar pe Teufel nu-lvedea în amurgul speranțelor sale. Ea... ea nu se temeade moarte și credea că ăsta este păcatul său suprem. Oprivea de undeva din inferioritatea abisală extremă,din umbra desăvârșirii ei și îi încredința viitorul săubătrân, scrierile cumplitei dureri, mulțumirile șiadmirația. O mângâia ori de câte ori fura un trup, pen-tru că eliberarea sufletelor se întorcea ca o îmbrățișareextaziată. Poate că uneori și pe ea o strângea costumul„de lut stropit cu sânge“, poate că uneori sufletul săuar fi preferat să se scufunde în flăcări decât să pri-vească existența sufocantă prin ferestrele neclare aleochilor.

grafica: Sorana Negoiță


ECOUCu toate acestea, ea explora moartea de la

distanță, ea căuta lumina în locul în care se năștea în-tunericul, dar nu îndrăznea să se coboare prea aproapede ceea ce înfricoșa celelalte suflete. Nu îndrăznea,pentru că deja se prăbușise, se prăbușise odată cuamintirea morții reale. Ea descoperise veracitatea, darcontinuă să urce anexând uitarea la schița calitățiloraproape epuizate. Abia ajunsă sus, deșteptată parcă deo adiere pasivă din transa hipnotică a ascensiunii, și-aamintit, și amintirea a atras declinul.

Ce și-a amintit? Ce a năruit precizia crezuluisău? De ce își zgâria carnea și își simțea trupul prădatplutind în apa murdară a... vinei? Poate că era vina,totuși, nu-mi puteam da seama doar privind-o. Aveamnevoie să o ating, să mă servesc cu un fragment dindulcea ei făptură bântuită de atâția monștri. Ea era in-ocentă, ea își amintea, ea se tulbura, ea voia să fie așa,pură. Ea cunoscuse moartea reală, la bazele muntelui,luptându-se cu uitarea. Asta își amintea. Și simțea vinaalintând-o. Alintări acute: se metamorfozau în douăstrângeri intense care îi măsurau gâtul cu atenție, fiindpe punctul de a-și face mișcarea supremă. Era suficientpentru a-i întrerupe răsuflul, dar ea era pasivă, strălu-cirea ochilor ei dezvăluind doar dorința. Se judecapentru că îndrăznise să le accepte gândurilor insolențade a domina moartea și pentru că, în urma fastuoaseisale experiențe, se dovedise atât de vulnerabilă în fațaei. Moartea risipise sufletul magistrului și îi cerea săîl învețe istorie, îi cerea să îi povestească cum se în-tâmplaseră toate pentru a râde, pentru a se ferici, știindcă ea oprise tot la umila sa doleanță. Pentru prima dată,peste luminile fericirii depline din sufletul ei se lăsasecortina de umbre. Se bucura când sufletele deveneausuverane, dar atunci eu o dominasem, eu, partea ma-lefică, o dominasem. Am învățat-o prin ce măsuri ego-centrice trebuia să acționeze pentru a pierde valorilebunătății. Așa ajunsese să uite de fericirea sufletuluiliber în cursa nocivă după alinarea propriului ei sufletrănit. Nu eu aveam puterea toată, dar în obscuritateaclaselor, ea dobândise această grijă pentru eul îndure-rat pe care îl lăsa să-și privească semenii îndoliați. Eracopleșită de durerea pe care o respira fiecare cărămidăinscripționată și devenea așa, ușor egoistă; nu putea sămai vadă strălucirea morții, pentru că, de data aceasta,strălucirea morții era hrănită cu suferința sa. Atuncichiar plătea pentru spectacolul care nu cu mult timpîn urmă o bucura intens.

Dar ea, fata care plutea în apa groazei, era pă-catul creaturii cel mai mic, ea era vulnerabilitatea, șinu-și putea nega natura pentru că era în sempiternacăutare a castității. Eu, însă, încurcam toate planurilesacre pentru că eu nu voiam armonie, eu voiam un cultdoar al meu, eu voiam să o feresc de suferințe și să osepar de conștiință... Trebuia doar să mi se supună șisă-mi încredințeze controlul absolut al ființei sale. Nua acceptat... și uite cum se conducea spre detracare!Mă vedeam superioară fetei care, sub privirile melefericite, se scufunda, se îneca și se zbătea pentru viață.Dacă reușea, nu ar mai fi fost nici măcar aproape devulnerabilitate, ar fi fost o forță brutală în căutarea dra-conică a libertății de manifestare. Lupta sa îi stabileapoziția. I-aș fi sugerat să renunțe, victoria avea să o

transforme. Probabil învinsese, pentru că puteam săobserv cum cadavrul său slăbit, rănit, plângea dupăfragmente întregi de carne. Toate luptele anterioaredistruseseră acea parte, iar ceea ce se ridică din întu-necimea apei era mai cumplit decât toate temerileumane. Era imaginea întregită a barbariei, aagresivității și a răutății neșlefuite.

Eu mă bucuram. Îmi râdeau ochii. Eu, male-fica, eu, infernala, eu, căzuta... Eu toată simțeam cumîmi cresc puterile și cum se spulberă orice urmă de iu-bire. Pentru demonismul meu regal era la fel de satis-făcătoare și moartea vulnerabilității. Era, totuși, maiplăcut să o văd prefăcută. Cu toate acestea, simțeamcă se apropie vraciul, anticipam întoarcerea luminii.Temerile mele nu erau nemfatice. Începusem să audun cântec, și nu doar că esența mi se dizolva pe subnotele înalte, dar fosta față a vulnerabilității părea ali-nată de melopee. Eram dezamăgită. Răutatea făpturiipe care o slujeam se scurgea prin lacrimi. Știam. Nuaș fi renunțat la peisajul fermecător al haosului, darcântecele serafice mă stăpâneau.

Am zărit apoi ademenită dansul prin care ozeitatea de lumină se apropia de noul chip al răului.Fata care își certa odată cele câteva cutezanțe umile setâra atunci asemeni unui șarpe pe pământul rece. Seapropia de înger. Voia să se mântuiască. Îi asculta cân-tecele. Îi sorbea siguranța cu ochii. Îl vâna.

Râdeam atunci și râdeau toți demonii odată cumine. Știam ce avea să urmeze. Trupul divinității fumușcat, otrăvit, dar se stingea fără regrete. Apunea.

grafica: Mihaela Toma


ESEUAștepta răsăritul, poate. Dar atunci, pentru mine, apu-nea. Și nu vedeam decât imoralitate, păcat, ispită... Euaveam să modelez ceea ce rămăsese din făptura lumi-nată. Eu aveam să o sculptez după șablonul viciilor, aldesfrânării.

Știam că tămăduitorul se va întoarce, dar erammai vie ca niciodată. Sub mine muriseră făpturi debine, sub mine stătea amintirea luminii, iar în fața mease întindea haosul pentru care așteptasem stingerealentă a strălucirii cerești. Gândurile mele despre de-zastrul din creatură erau armonizate de o esență palidă.Mă ispitea în acele momente absolute mirosul unor

crini. Se scuturau stins în adierile calme și își risipeauinocența în acel sălbatic cadru. Erau albi... albi... albi...furau parcă ceva din lumina locului. Nu îi puteam priviîn întregime; mi se topeau irisurile. Aș fi plantat lângăei ticăloșia și josnicul, să am propriile mele flori. Darvoiam să aștept să îmbătrânească florile serafice, să seofilească inocența. Așteptam și încă o fac.

Creatura pe care o slujeam devenea cu fiecaremoment mai aspră, mai cruntă, mai puțin om. Se trans-forma. Creștea. Învăța. Iar eu, din cel mai adânc șinegru interior, cel care s-ar fi cerut ascuns cel maibine, creșteam la rândul meu și mă apropiam de înaltulființei. Mă apropiam de ea și așteptam stingerea ulti-mei lumini, ofilirea crinilor, pentru a o domina.

“Dacă omul există Dumnezeu nu mai este liber”

Prof. Romulus BUZĂȚELU

Ecouri ale gândirii filosofice și religioase ale lui Friedrich Nietzsche

Atunci când citim operele dar mai ales biogra-fia lui Friedrich Wilhelm Nietzsche (n. 15 octombrie1844, Röcken - d. 25 august 1900, Weimar) descope-rim în spatele literelor o personalitate puternică, înzes-trată cu un spirit creator şi dornică de a schimba lumeaîn care trăia, să se lupte cu mentalităţile şi tabuurilesocietăţii germane a veacului al XIX-lea. Biserica Ca-tolică nu mai avea aderenţa din secolele trecute iar Re-forma protestantă a înlocuit sacrul din inima omului,din viaţa acestuia, aşezând în loc toate dorinţele şi sen-timentele unei umanităţi lipsite de o legătură reală, ha-rică față de divinitate. Golul lăsat se va resimţi lamajoritatea intelectualilor germani care au conştienti-zat acest lucru. Unii dintre ei au îmbrăţişat un creşti-nism esoteric, alţii teosofia şi creştinismul predicat deRudolf Steiner. Teologia protestantă găsea în Karl Bartun nou început. Mulţi dintre intelectuali se vor refugiaîn marxism şi de aici spre un ateism militant. În cazullui Friedrich Nietzsche se va observa o altă abordarea problemei religioase. El era descendentul unei fami-lii de pastori luterani: tatăl, ambii bunici şi străbuniciau exercitat această profesiune, care în mediul german,începând din secolul al XVI-lea, a constituit cea mairodnică pepinieră de scriitori, filosofi şi savanţi.

Multe dintre opiniile exprimate în spațiul lite-rar și filosofic îl consideră pe Nietzsche un „sistema-tizator” al nihilismului, un „profet” al veacului XIXcare proclamă nimicul în locul divinului. Când comen-tăm scrierile Iui Nietzsche, cât şi viaţa acestuia pentrua vedea dacă sunt întâlnite premisele unei înţelegericreştine asupra vieţii, trebuie să ocolim două mari cap-

cane aşezate de fiecare parte a demersului iniţial: apo-logia sau diatriba.

La o primă lectură, cărțile lui Nietzsche ne re-levă numeroase atacuri pătimaşe împotriva creştinis-mului care fac să alimenteze o întreagă argumentare aateismului și în sprijinul secularizării. Aceasta ar fi oprimă cheie ce trebuie descoperită în rândurile scrisede acesta pentru a înțelege mai bine ce era în minteamarelui gânditor. O lectură mai atentă atestă suficientfaptul că Nietzsche l-a căutat pe Dumnezeu. Cu atâtmai mult, cu cât la Nietzsche opiniile anticreștine nusunt provocate ca la alţi scriitori, cum ar fi, de exem-plu, Voltaire sau Heinrich Heine de raţiuni politice, cutotul străine religiei, de aspiraţii democratice ale obiş-nuiţilor adversari ai religiilor de stat. Mai mult, Nietzs-che impută creştinismului larga răspândire pe care ocunosc acum ideile egalitare. Creştinismul îl preocupă,mai ales ca religie, ca doctrină ce trebuie să-i clarificetoate îndoielile, să-l elibereze de acel dezgust de viaţă,de care era continuu obsedat. Mulți dintre exegețiioperelor sale vorbesc despre un ateism nietzschean.Alții caută o posibilă cauză a necredinţei prin lipsa do-rinţei de a accepta obligaţiile pe care le impune creş-tinismul. Se rezumă astfel creştinismul la un corpusde doctrine şi canoane de a cărui urmare depinde ex-clusiv atingerea mântuirii. Însă, în cazul lui Nietzsche,această justificare nu-şi are rostul căci pentru el şi toţicei aflaţi în situaţia lui creştinismul nu a pregătit niciun fel de obligaţii. Nietzsche are un punct de vedereinteresant pentru acest lucru: „În toate timpurile, chiarşi în cele păgâne, oamenii aduceau drept jertfă lui


ECOU

Dumnezeu ce aveau mai scump. Ce ne-a rămas săjertfim Dumnezeului nostru? Nu ar trebui oare jertfiteîn sfârşit toate cele consolatoare, sacre, flămândui-toare, întreaga speranţă, întreaga credinţă într-o ar-monie tăinuită, într-o fericire şi dreptate viitoare? Nuar trebui să-L jertfim pe Dumnezeu însuşi şi să divini-zăm, din cruzime faţă de El, stânca, nerozia, neantul,destinul? A-L jertfi pe Dumnezeu neantului, acest mis-ter paradoxal al supremei cruzimi i-a fost rezervat ge-neraţiei prezentului: noi, cu toţii, ştim deja câte cevadespre asta.” Acesta este ateismul lui Nietzsche: nu oobligaţie ignorată, ci un drept pierdut.

O lectură atentă a lui Nietzsche ne oferă însăimpresii cu totul diferite. Moartea lui Dumnezeu, ab-senţa Sa, posedă în opera filosofului o prezenţă maiputernică decât în multe teodicei. Este vorba de o ab-senţă, infinit multiplicată, care-l provoacă necontenitpe om să-i dea, dureros şi eroic, răspunsuri mereu noi,prin care se transcende pe sine. Este ca şi cum im-anenţa nu ar fi în sine nimic altceva decât refuzultranscenţei, ca şi cum Nietzsche şi-ar fi scris frazelesub ochiul Dumnezeului absent şi poate numai pentruEl, pentru Dumnezeul cel mort. Şi depăşirea prinvoinţa de putere se înfăptuieşte de fiecare dată în spa-ţiul transcendenţei pe care o neagă. Nietzsche este si-tuat în contextul golului spiritual în care se găseaOccidentul sfârșitului de secol al XIX-lea şi în mijlo-cul disputei dintre tabăra apologetă a învăţăturii creş-tine şi cea a ateismului ştiinţific. Nietzsche căuta să

înţeleagă de ce calea spre credinţă, relativ uşoară şi ac-cesibilă altă dată, este astăzi închisă acelora care aumai multă nevoie de ea şi o caută cu atâta ardoare.Asemenea lui Nietzsche, Jean-Paul Sartre striga prinvocea unui personaj: „Oare mă auzi, Dumnezeulesurd?”

Într-unul dintre discursurile sale din luna mai1933, Martin Heidegger îl evoca pe Nietzsche ca ulti-mul filosof german având pasiunea căutării lui Dum-nezeu. Această afirmaţie vine să contrazică opiniileunor exegeţi asupra operelor lui Nietzsche cu privirela ateismul manifestat de filosof în viaţa şi scrierilesale. În opinia lui Heidegger, atei sunt alţi filosofi,aceia care, adepţi ai „Dumnezeului moral”, nu au sim-ţit niciodată prezenţa lui Dumnezeu. Gândirea luiNietzsche, ca anunţ al „morţii lui Dumnezeu”, nu edecât o „teologie negativă”, pozitivul pe care îl adă-posteşte acest negativ fiind la rândul său invenţia unuicuvânt care să nu mai fie, ca teologia de până atunci„sală înăbuşitoare a divinului”, ci posibilitatea ca el„să renască în toată splendoarea sa”, ca „joc divindincolo de bine şi de rău”. Aşadar, Martin Heideggerconsideră că este departe de a vehicula atitudinea ilu-minismului ateu din sec. al XVII-lea, de totală respin-gere a lui Dumnezeu şi de adversitate pasionalăîmpotriva oricărui concept sau oricărei reprezentări adivinului aşa cum le conţine îndemnul decid al lui Vol-taire: „Écrasez l’Infâme! - striviți infamia”.

După un alt filosof german, Karl Löwith,Nietzsche nu ar fi deloc lipsit de instinct religios, adicăde instinctul „creator de zei”; însă la el acest instinct„se trezeşte când nu trebuie”; el „nu vede nicăieri înlume” prezenţa Dumnezeului umanitar al creştinismu-lui, respinge şi pe Iehova şi pe Iisus; în schimb îl punepe Zarathustra să vorbească în numele singurului zeupe care-l acceptă, Dionyos - simbol al „celei mai totaletransfigurări a vieții.” Din tabăra teologilor radicali îlamintesc pe Thomas J. J. Altizer ce susţinea că Nietzs-che ar arăta drumul unei forme de credinţă exact pemăsura timpului nostru şi eshatologică. Referindu-sela opiniile celor citați mai sus, Eugen Biser se întreabă:„oare nu are dreptate Nietzsche însuşi atunci când înEcce Homo, declară că de nimic nu se teme mai multca de faptul că într-o bună zi va fi... canonizat...”.

Este binecunoscut faptul că Giovanni Papini aavut o atitudine critică faţă de gândirea filosofică a luiNietzsche în care nu găsea originalitatea proclamată,considerând că acesta a ales formele cele mai comodeşi mai uşoare de originalitate: răsturnarea doctrineiexistente şi îmbrăcarea vechilor concepte într-un veş-mânt strălucitor şi preţios. Gânditorul italian afirmădespre Nietzsche că în fond acesta avea un suflet ex-trem de creştin şi nu degeaba a fost numit de cineva“un preot decadent”.

Tot aici ar fi interesant de amintit opinia luiEmil Cioran cu privire la creştinismul lui Nietzscheexprimată în volumul Singurătate și destin: „Obiecţiilepe care Nietzsche le-a făcut creştinismului nu sunt atâtde interesante în ele însele, cât în drama sufleteascădin care s-a născut. Nietzsche a fost duşman al creşti-nismului din motive religioase; cine combate creşti-nismul fără să aibă afinităţi cu el, nu merită a fi luatîn seamă.”

grafica: Adelina Băcioiu

44

ESEU


Un gânditor rus, Lev Şestov, afirma: „Poţi ac-cepta sau nu doctrina lui Nietzsche, poţi saluta moralalui sau să avertizezi împotriva ei, dar cunoscându-idestinul, ştiind cum a ajuns la filosofia sa, ce preţ aplătit pentru cuvântul său, este imposibil să te indig-nezi sau să te revolţi împotriva acestuia. Nietzscheavea dreptul sfânt să spună ceea ce a spus. Ştiu că nuputem folosi în deşert cuvântul sfânt. Ştiu că oameniiabuzează bucuros de el ca să dea mai multă greutateşi putere de convingere opiniilor lor. În ceea ce îl pri-veşte însă pe Nietzsche, nu pot găsi alt cuvânt. Acestscriitor poartă coroana de mucenic. I s-a luat tot ceînfrumuseţează de obicei viaţa unui om şi i s-a pus peumeri o asemenea povară pe care rareori se întâmplăsă o poarte cineva.” Cuvintele de mai sus, rostite deŞestov, exprimă admiraţia acestuia faţă de filosofulgerman provocată de viaţa nedreaptă pe care a trăit-oşi de legătura extrem de intimă a acesteia cu gândireanietzscheeană.

„Mi-am scris întotdeauna operele cu întregulmeu trup şi întreaga mea viaţă.” De aceea transformă-rile pe care le suferă la Nietzsche gândirea sunt deopo-trivă stadii ale existenţei sale. Citindu-i operele, amputea crede că Nietzsche, spirit puternic, se supuneavoluntar la chinuri, îngenunchea de bună voie şi ac-cepta conştient o povară ce depăşea puterile umane.În practică, un asemenea ascetism conştient şi volun-tar, oricât de greu ar fi, reprezintă o consolare a orgo-liului. Omul simte că a pornit spre fapte mari. DarF.Nietzsche nu a avut parte de aşa ceva. Nenorocirea1-a lovit pe neaşteptate, poate tocmai în momentulcând credea că va primi o răsplată pentru viaţa sa tre-cută. Servea „binele”, ducea o viaţă liniştită şi cinstităa unui profesor german, care căuta idealuri la filosofiigreci şi muzicienii contemporani, îl studia pe Scho-penhauer, era prieten cu Wagner şi, în numele a totceea ce considera el ca important şi necesar, a renunţatla viaţa reală. Şi-a înăbuşit toate instinctele şi necesi-tăţile naturale, pe care, de obicei, pot să şi le subordo-neze şi spiritele cele mai virtuoase. Pentru Nietzschenu exista cale de mijloc. Chiar atunci când au apărutprimele serioase ale bolii, nu s-a neliniştit câtuşi depuţin. Înghiţea pe nerăsuflate diverse medicamente, casă nu piardă vremea cu tratament mai complex şi le-gătura cu menirea sa. Şi-a continuat activitatea filoso-fică şi didactică până când boala l-a doborât definitiv.Numai atunci Nietzsche a înţeles, în sfârşit, că idealu-rile pe care și le impusese nu-l vor apăra de toate ne-norocirile. Rămânea un singur lucru: să mediteze, săcaute în trecut justificări, explicaţii pentru înfiorătorulprezent, în care găsea drept singură uşurare gândurilede sinucidere. Pe „trei sferturi orb”, expus la crize per-manente deosebit de chinuitoare şi odioase, condam-nat la totală singurătate, veşnic la un pas de moarte şinebunie, aşa a trăit Nietzsche cincisprezece ani, în caretimp şi-a scris principalele sale opere. Pentru Nietzs-che începutul de criză sufletească a fost conştientiza-rea unui imens gol interior, transformat într-uneveniment excepțional și exprimat ulterior prin „Dum-nezeu a murit”.

Trebuie să admitem răspândirea masivă aateismului transformat într-o realitate mondială caredesenează noul chip al epocii, strecurându-se în toateaspectele vieții. Structura mentală şi afectivă a vremiiera specific atee. Jean-Paul Sartre declara: „Domnilor,Dumnezeu este mort”. Din acest moment ateismul tre-buie să devină umanism. Ce să faci cu Dumnezeu?După cum spunea André Malraux: „Dumnezeu a muritşi prin urmare omul s-a născut.” Maurice Merleau-Ponty adăuga: „conştiinţa morală în contact cu abso-lutul piere”. Se afirma că adevărata demnitate umanăcere „să trecem din cerul ideilor pe pământul oame-nilor”. Presiunea mediului social şi al culturii secula-rizate erau atât de mari încât pur şi simplu omul numai este interesat de religie. „Faptul că cineva s-arputea să locuiască în cer nu îl priveşte pe om” afirmaSimone de Beauvoir. „Dumnezeu? Nu mă gândesc ni-ciodată la El”, mărturisea imperturbabil FrançoiseSagan.

Ateismul produce un argument clasic: cunoaş-terea lui Dumnezeu presupune dorul credinţei pe carenici un ateu nu l-a primit. Ori cuvântul Evanghelieiconform căreia lumina lui Hristos „luminează pe totomul care vine în lume” (Ioan I, 9) răspunde acesteiobiecţii arătându-ne că simplul refuz de a conferi ra-ţiunii puterea exclusivă asupra întregii cunoaşteri ope-rează în spiritul omenesc o deschidere capabilă săpresimtă cel puţin misterul „alterităţii” lui Dumnezeu.Potrivit lui Blaise Pascal ruptura echilibrului provinedin două excese: a exclude raţiunea sau a nu admitedecât raţiunea. O asemenea abstracţie cerebrală nuatinge niciodată sfera Transcendentului, a lui Dumne-zeu. Ea ar nega cel mult o doctrină teologică, un sistem

grafica: Robert Burdușa


ECOUfilosofic, un concept, lucruri fără importanţă, căci suntsituate dincoace de misterul divin.

Teologul rus Paul Evdochimov spunea că„orice ateism care nu ascultă de propria sa lege im-anentă, de absenţa unei certitudini absolute devine, înlipsa Absolutului tocmai negat, o negaţie ilicită. Pen-tru a depăşi această slăbiciune, el îşi construieşte pro-priul mit. Logica lui lăuntrică îl face să treacă laantiteism militant care denotă o stare pasională per-fect patologică.”

Sf. Scriptură oferă o viziune lucidă care de-monstrează că nu religia, ci dimpotrivă, ateismul ope-rează alienarea spiritului uman. Potrivit etimologieicuvântului ebraic „a nu crede” înseamnă a nu-I spunelui Dumnezeu amin, a-I refuza deci existenţa. Iată undiagnostic medical: „Zis-a cel nebun în inima sa - Nueste Dumnezeu.” (Psalmul XIII, 1) sau cum spunea Fe-ricitul Augustin „ateismul este sminteala unei minori-tăţi”. Dacă pentru psihologi, nebunia este pierdereafuncţiei realităţii, atunci ateismul este pierderea cate-gorică a funcţiei Realităţii transcendente.

Lev Şestov invoca faptul ca lui Nietzsche nui-a fost dat să creadă. După Sf. Iacov „şi demonii credşi se cutremură” (Iacov II, 19); tremură pentru că auimpresia că se opun lui Dumnezeu. În realitate, ei nuse opun lui Dumnezeu, ci unui obiect al imaginaţieilor, căci Dumnezeu nu ar putea fi cunoscut ca un duş-man sau ca un adversar. Rugăciunea regelui Manasespune că „Dumnezeu a ferecat abisul demonilor.” (v.3) pentru că aceştia sunt închişi în genunea absenţeilui Dumnezeu. Şi omul se poate închide pe sine în ab-senţa Transcendentului, iar vidul tragic al inimii lui îladânceşte într-o mereu violentă şi nesăbuită negare alui Dumnezeu. Ce l-a determinet pe Nietzsche să pro-clame solemn „moartea lui Dumnezeu”? De ce afirmacă „s-a înstrăinat Dumnezeu de oameni?” și că bise-ricile Apusului sunt „cripte şi monumente funerare alui Dumnezeu?”

În anul 1881, Nietzsche îşi publica lucrareaȘtiinta voioasă, iar în paginile ei el vestea „moartealui Dumnezeu”, recunoscută apoi ca o constatare pro-fetică. Era constatarea unui eveniment care se întâm-plase şi care nu era decât împlinirea unui procesevolutiv îndelungat din istoria metafizicii europene.Sintagma „Dumnezeu a murit” marchează faptul căDumnezeul creştin, Dumnezeul metafizicii occiden-tale nu mai este altceva decât o plăsmuire moartă aminţii, doar o idee, o noţiune abstractă. În realitate,Dumnezeu nu mai este implicat în modelarea vieţiiomului European, nu El este acela să dea un sens exis-tenţei omului, lumii sau istoriei. Locul ce revenea luiDumnezeu a rămas, în Occident, gol; Dumnezeu esteo absenţă. Această absenţă anihilează orice adevăr deviaţă, în afară de acela a stricăciunii şi a morţii. Ea de-fineşte conţinutul nihilismului european.

În cazul lui Nietzsche, nihilismul nu este o ati-tudine teoretică, în virtutea căreia Dumnezeu să fie în-lăturat prin argumente raţioanale. Proclamarea „morţiilui Dumnezeu” este mărturia cuiva care constată golul,absenţa. Această constatare nu se limitează nici decum în observaţii fenomenologice, ea poate să fie şi osituare conştientă, adică o atitudine istorică a omului

european faţă de problema lui Dumnezeu, atitudine învirtutea căreia el refuză să accepte drept realitate pro-dusul unei elaborări intelectuale, să accepte suprara-ţionalul drept produs al raţionalului, suprasensibiluldrept premisă şi cauză abstractă a sensibilului. Aceastăatitudine pare să se fi înfiripat treptat în Occident în-cepând din secolul al XlV-lea şi până azi; ea este con-centrată în cele din urmă în afirmaţia profetică a luiNietzsche.

Dar în strigătul lui Nietzsche pare să existe unelement inconfundabil de originalitate care îl singula-rizează în desfăşurarea istoriei: apelul conştient la con-ştiinţa istorică de sine a Europei. Conştiinţa omuluieuropean este metafizică, ea presupune că Dumnezeueste „cauza primă” inteligibilă a cosmologiei şi „Prin-cipiul” axiomatic al eticii categorice. Proclamarea„morţii lui Dumnezeu” înseamnă aşadar negarea teme-iurilor principale ale conştiinţei de sine a europeanului,o invitaţie la conştientizarea caracterului iraţional alexistenţei, subminarea chiar a normelor uzuale ale vie-ţii sociale. Nietzsche era conştient că „moartea luiDumnezeu” înseamnă „răsturnarea tuturor valorilor”.Cuvântarea „nebunului” nu dă de ştire despre lepăda-rea de Dumnezeu a unei persoane, ci a unei lumi în-tregi, o lepădare absurdă. Absurdul nu ţine decuvântare, ci de faptul pe care ea îl comunică este ab-surdă pentru că Europa îşi distruge înseşi temelia pecare a clădit conştiinţa propriei identităţi în planul ci-vilizaţiei, ca şi în acela al metafizicii. Nietzsche vor-beşte deapre această distrugere ca despre un faptistoric consumat, ca despre un act de infidelitate faţăde sine, hotărâtor pentru desfăşurarea ulterioară a is-toriei Europei.

grafica: Nicoleta Ciută

46

ESEU


Răspunzătoare de moartea Dumnezeului tradi-ţiei metafizice europene occidentale este însăşi lumeacreştină occidentală. Ea a generat nu numai negareametafizică a divinităţii lui Dumnezeu, ci şi negareaproblemei metafizicii ca atare, a generat repulsia orinumai indiferenţa faţă de orice cercetare metafizică, afăcut să apară un fenomen nou, acela al indiferentis-mului religios de masă, ce caracterizează lumea con-temporană. Bisericile occidentale au văzut în strigătullui Nietzsche doar nebunia blasfematorie a unui ateu.El însuşi nu vroia însă decât să confirme ceea ce bise-ricile făcuseră din proprie iniţiativă. Ce altceva maisunt oare bisericile acestea „decât morminte şi cimitireale lui Dumnezeu?”

„Moartea lui Dumnezeu” era receptată în me-diile intelectuale apusene ca referindu-se la Dumne-zeul creştin. Dar acest Dumnezeu creştin avea înaccepţiunea lor sensul de „lumea suprasensibilă în ge-neral”, „lumea ideilor şi a idealurilor”. Această iden-tificare a lumii conceptelor intelectuale cu numele deDumnezeu şi Dumnezeul creştin nu constitue, dinpunct de vedere istoric, o noutate datorată lui Nietzs-che, ci o tendinţă fundamentală, veche de secole, a teo-logiei occidentale. Validarea cu mijloace raţionale aexperienţei bisericeşti a constituit o permanentă ispităpentru Occident, ispită dictată de necesitatea de a im-pune lumii dominaţia bisericii ca autoritate indiscuta-bilă.

Lumea suprasensibilă a primelor principii şicauze, aşa cum a definit-o raţional metafizica filoso-fică, s-a identificat cu revelaţia istorică a Dumnezeuluipersonal. „Metafizica occidentală, spune Heidegger,se întemeiază pe primatul logicii. Alături şi mai presusde psihologie se studiază teologia, nu ca interpretarea revelaţiei biblice, ci ca interpretare raţională (natu-rală) a învăţăturii biblice despre Dumnezeu, conside-rat primă cauză a fiinţelor, a naturii şi a omului, aistoriei şi a evenimentelor acesteia.”

În concepția lui Nietzsche teologia creştină seconfundă cu platonismul, iar creştinismul este pentruNietzsche manifestarea istorică, lumească şi politică aBisericii, cu pretenţiile ei de a-şi exercita în continuareautoritatea asupra societăţii occidentale. Strigătul luiNietzsche vizează indirect „erezia” fundamentală acreştinătăţii occidentale: îndepărtarea Bisericii de ros-tul ei iniţial, consecinţă a cedării ei în faţa unei mariispite istorice, ispita de a-şi impune dominaţia asupragândirii raţionale şi a vieţii sociale, de a se transformaîntr-o religie ce oferă omului, ca individ, anumite cer-titudini sentimentale şi intelectuale, iar vieţii socialeîi conservă finalităţile etico-practice. Substituirea ex-perienţei ecleziastice prin certitudinea raţională înles-neşte şi contestarea raţionalistă a acestei certitudini.

Strigătul lui Nietzsche sugerează că vacuitatealocului din care Dumnezeu lipseşte, nu poate fi socotitdrept produs al vreunei opţiuni sau atitudini anticreş-tine. Dimpotrivă trebuie să vedem confirmarea alteră-rii creştinismului în Occident, prin devierea şiîndepărtarea bisericilor occidentale de creştinismulNoului Testament şi al primelor secole. Aşa se face că

înfruntarea polemică cu creştinismul nu înseamnă ne-apărat combaterea creştinismului. Nihilismul luiNietzsche şi al omului european în general nu dove-deşte nicidecum absenţa Dumnezeului experienţeiecleziastice originare. Absenţa lui Dumnezeu este unfapt cu anumite dimensiuni istorice, petrecut în spaţiulcreştinismului occidental ca o consecinţă a „logicii in-terne” a acestui tip de creştinism. De acum înainte, oa-menii, fie ei în culmea angoasei, nu se mai pot referila Dumnezeu, nici pentru a căuta în preajma Lui o ex-plicaţie, nici pentru a găsi în El un sens. Omul esteobligat de acum să nu mai conteze decât pe el însuşi,fără nici o speranţă şi să menţină singur în sine, vigi-lentă şi viguroasă voinţa sa de putere. Aceste cuvinteau fost adeseori interpretate ca exprimând o sfidareprometeiană, ambiţia unui om, care deghizat în „su-praom”, voia de fapt să fie Dumnezeu.

Nietzsche nu a negat niciodată ceea ce înţele-gem prin morală, un sistem de valori sau reguli des-coperite de Dumnezeu să cârmuiască existenţa umanăşi s-o modeleze pe baza unei discipline. Îi era groazăde dezmăţ și delăsare. El a acuzat civilizaţia noastrăpentru faptul că ne domesticeşte printr-un tot mai ac-centuat proces de slăbire şi de efeminare. Valorile șiregulile de viaţă le dorea aspre şi capabile de a ne punela încercare, astfel încât numai individualităţile sufi-cient de robuste din punct de vedere mental să li sepoată supune pentru a se putea astfel căli.

Nietzsche, care nu e împotriva omului ci îm-potriva umanului, se revoltă contra acestei condiţii cuefect diminuator şi pledează pentru crearea unor tipuriumane superioare. Ele vor fi sarea pământului iar ome-nirea va fi salvată numai de câţiva. Acolo unde nu semai recunoaşte că valoarea oricărui om constă în sim-plul fapt că este om, nu mai este loc decât pentru bar-baria pe care a trăit-o secolul trecut. Aceasta a fost și

grafica: Codrin Ghidiu


ECOU

premisa de la care au pornit ideologiile, marxistă și na-zistă, care au generat catastrofele secolului XX.Nietzsche s-ar fi cutremurat cu siguranţă în faţa unorasemenea progenituri, dar monştrii ideologici nu s-ausfiit câtuşi de puţin să-l desemneze drept părinte spi-ritual.

Supraoamenii lui Nietzsche nu erau destinaţisă-şi subjuge oamenii, semenii inferiori. Ei ar fi trebuitsă semene mai degrabă cu nişte eremiţi, promotori aiidealurilor înalte decât cu nişte sângeroşi lideri. Tezalui Nietzsche era aceea că eforturile preistorice lungişi grele pe care oamenii le făcuseră pentru a se smulgeanimalităţii lor pentru a-şi fauri o conştiinţă, dezvol-taseră în ei o moleşeală din ce în ce mai accentuată.Nietzsche a lucrat în spiritul relansării aventurii umanepentru a-i face măcar pe câţiva să-şi recapete energiade a se remodela, de a se ridica deasupra umanităţiilor, aşa cum strămoşii tor se ridicaseră deasupra ani-malităţii. Există totuşi ceva în om care interzice să în-cerce indiferent ce experienţă, indiferent cemanipulare a propriei persoane şi acest ceva este chiarumanitatea sa. Nietzsche a fost enervat de o asemenealimită, dorea să o zdruncine. A considerat ca fiind ne-gativ Absolutul care o simbolizează, precum şi moralacare apără acest Absolut.

Conform învăţăturii creştine raportul dintreDumnezeu şi om este întotdeauna o întâlnire; Dumne-zeu iese din El însuşi, spre om, iar omul îşi părăseşteizolarea sa şi îl întâlneşte pe Celălalt. „Niciodată, Tun-ai dispreţuit pe nimeni; noi suntem cei ce ne ascun-dem nevrând să mergem către Tine”, scria în Imneleiubirii Sf. Simeon Noul Teolog. Dumnezeu în prezenţaSa este radical transcendent: „Nu trup şi sânge ţi-audescoperit acestea, ci Tatăl meu care este în ceruri”(Matei 16, 17) sau „acestea nu vine de la noi, este

darul lui Dumnezeu” (Efeseni II, 8). Prin iubirea Lui,Dumnezeu face din om locuinţa treimică: „vom venişi ne vom face sălaş în el” (Ioan 14, 23). Acest act, înmăreţia lui incomparabilă, nu are nici o măsură co-mună cu efortul uman; pur şi simplu, Treimea locu-ieşte în suflet în măsura în care acceptă omul. Teologulrus Paul Evdokimov precizează admirabil aceastăidee: „Dumnezeu dăruieşte oamenilor după setea lor:câtorva, care nu pot să bea mai mult, El nu le dă decâto picătură; dar ar vrea să dea valuri întregi pentru ca,la rândul lor, creştinii să poată adăpa întreaga lume.” Se poate observa cu uşurinţă că rădăcina iubirii creş-tine este complet eliberată de resentiment. Nici impe-rativele următoare: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţibine celor ce vă urăsc pe voi; binecuvântaţi pe cei cevă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce vă fac rău. Celuice te loveşte peste obraz, întoarce-i şi pe celălalt; pecel ce-ţi ia haina nu-l împiedica să-ţi ia şi cămaşa”(Luca 6, 27-29) nu cer o pasivitate pe care ar justifica-o doar sentimentul neputinţei de a te răzbuna, aşa cumconsideră complet greşit Nietzsche. Aceste imperativenu caută nici să-1 umilească pe adversar dintr-o tainicăsete de răzbunare şi nu sunt nici expresia unei autotor-turi secrete care îşi găseşte satisfacţia într-un compor-tament paradoxal. Ele pretind doar cea mai întinsăactivitate împotriva vieţii: instinctele naturale, carecheamă la acţiuni opuse, iar aceasta porneşte de la spi-ritul individualist al Evangheliei, care refuză ca modulde acţiune şi de comportament propriu să fie în vreunfel dependent de purtarea „celuilalt”. Refuză ca per-soana care acţionează să se lase trasă în jos de com-portamentul celuilalt, să se coboare la nivelul inferioral acestuia prin faptul că orientarea acţiunii sale s-ardefini ca o simplă reacţie la acţiunea celuilalt. Faptatrebuie să crească organic din persoana fiecăruia „caroadele din pom”. „Omul cel bun din comoara lui ceabună scoate afară cele bune, pe când omul cel rău dincomoara lui cea rea scoate afară cele rele. Căci dinprisosul inimii grăieşte gura”. (Matei 12, 34-35)

Ce se întâmpla în Europa sfârșitului de secolal XIX-lea, angoasele și întrebările ce nu-și găseau re-zolvare par să frământe batrânul continent și la înce-putul secolului XXI. De ce nu am găsit încă răspunsurila problemele existențiale ridicate atunci? Un indiciuîl aflăm în mărturiile teologilor romano-catolici careau recunoscut la Conciliul II Vatican (1962-1965) căteologia ultimelor veacuri a pierdut simţul misterului,dimensiunea tainei; s-a constituit într-o speculaţie abs-tractă despre Dumnezeu, încetând să mai fie gândirevie întru Dumnezeu. Marcel Moré o spune în felul său:„Cuvântul unor oameni care s-au tolănit, nu ştiu cum,dar foarte comod, peste Cruce, nu mai putea avea nicio trecere.” Ideea total falsă pe care creştinătatea apu-seană însăşi şi-a făcut-o despre Dumnezeu a accentuatputernic revolta celor din afara Bisericii. Imaginea luiDumnezeu s-a identificat cu imaginea regelui pămân-tean şi cu atributele ei: demnitate, majestate, putere.În Evul Mediu, popoarele au fost adesea convertite înmase, ca nişte comunităţi politice chemate la ordinulsuveranului şi sub ascuţişul săbiei. Ideea de Dumnezeua devenit garanţia edificiului social-politic. Teologulrus Paul Evdochimov descifra una din cauzele ateis-

grafica: Andrada Manea

48

ESEU


mului în ignorarea de către Biserica Apuseană a liber-tăţii de opţiune, al liberului arbitru. El a fost înlocuitcu deviza „Compelle intrare - obligă-i să intre”, al Fe-ricitului Augustin justificând astfel în mod fatal Inchi-ziţia şi politica sabiei. În Răsăritul orthodox mareleteolog și ierarh grec, Sf. Ioan Hrisostom, predica:„Acela care ucide sau forţează un eretic comite unpăcat de neiertat.” Acesta este „coşmarul Binelui silit”şi orice bine silit se transformă în rău. Aici Nietzscheera înfricoşat şi nu putea înţelege un astfel de bine.Creştinismul oficial apărea ca o religie a Legii şi a Pe-depsei care se traducea prin interdicţii sau tabu-uri so-ciale. „De ce nu am putut spune amin? Aveam atâtanevoie de clemenţa lui Dumnezeu!”, scria el.

Într-o anchetă asupra „Problemelor misionare”de astăzi, F. Boulard citează mărturisirea unui preotcatolic: „Creştinii mei îl consideră pe Dumnezeu cape un Dumnezeu îndepărtat căruia trebuie să I tesupui în măsura posibilităţilor, nu atât din dragostepentru El, cât din teama de a nu ajunge în iad. Dum-nezeu nu este Tatăl... Nu, Dumnezeu este cel care a datcele zece porunci negative: Să nu faci. Concluzia:Dumnezeu este cel care te împiedică să fii fericit.”Într-o altă anchetă publicată un inginer spune: “Dum-nezeu este trist, El reprezintă tot ceea ce nu avem drep-tul să facem. El şade în acele locuri întunecate undeard lumânări, unde vezi femei ponosite şi auzi inter-dicţiile iezuiţilor...”. Comentând cele mai de sus teo-logul rus P. Evdokimov afirma că după suprasaturareaideologică, omul modern caută acum sensul personalal vieţii şi aspiră la acea „revoluţie a persoanei în duh”pe care o propovăduia Berdiaev. Astăzi se reacţioneazăîmpotriva oricărui ritualism încremenit şi se simte oadâncă sete de infinit şi de transcendenţă.

În învățătura creștină adevărul este, desigur,Dumnezeu, Creatorul a toate, revelat credinţei şi ex-perienţei credinciosului. El îşi are existenţa prin Sine(Ieşire III, 14), „începutul şi sfârşitul a toate” (Apo-calipsa I, 3), care are o relaţie personală şi directă cutoţi oamenii, dorind ca aceştia să se împărtăşească dinenergiile divine necreate spre a ajuge la desăvârşire (ITimotei II, 4). Mentalitatea modernă nu poate acceptaun asemenea Dumnezeu. El este în egală măsură prea„personal”, chiar prea „uman”, sau prea absolut, preapuţin înclinat către compromisuri în cerinţele pe careni le adresează. Dumnezeu se face cunoscut numaicredinţei smerite, fapt menit să înstrăineze trufaşa in-teligenţă omenească. Este limpede că omul modern arenevoie de un „zeu nou”, un zeu modelat cât mai fideldupă tiparul unor concepţii moderne fundamentale,cum ar fi ştiinţa sau afacerile; încercarea de a plăsmuiun astfel de zeu a fost, de fapt, intenţia majoră a gân-dirii moderne. Această intenţie se vădeşte cu limpe-zime încă de la Descartes, dă roade în timpuliluminismului deist şi se dezvoltă în idealismul ger-man, având punct terminus pe Nietzsche.

Noul zeu nu este o Fiinţă, ci o idee, nu se re-velează credinţei şi smereniei, ci este construită pemintea trufaşă, care încă mai simte nevoia unei „ex-plicaţii” când a renunţat la dorinţa de mântuire. Acesta

este zeul mort al filosofilor care pretind numai o„cauză primară” pentru a-şi completa sistemul, ca şial „gânditorilor pozitivişti” şi al altor “credincioşi” so-fişti, inventează un zeu numai pentru că „au nevoie”de el, dorind să-l „folosească” după bunul lor plac. Fiecă sunt „deişti”, „idealişti”, „panteişti” sau „imanenți”,toţi zeii moderni corespund aceleaşi construcţii men-tale, fiind inventaţi de sufletele moarte ca urmare apierderii credinţei în adevăratul Dumnezeu.

Nietzsche cerea dovezile credinţei sale, im-plora ca Dumnezeu să se arate şi să-l călăuzească; toc-mai în acest chin de căutare, el nu putea vedea căDumnezeu este mult mai aproape decât credea. Eradeajuns să-şi lase fiinţa să se îndrepte spre izvorul vie-ţii, fără a-i curma năzuinţa cu întrebări şi problemearide. Nietzsche imputa lui Dumnezeu tăcerea, lipsade răspuns la cererile sate. El uita că tăcerea este unadin calităţile Sale şi orice dovadă constrângătoare arsili conştiinţa umană, ar obliga liberul arbitru să ac-cepte un lucru evident. Iată de ce Dumnezeu îşi limi-tează atotputernicia, renunţă la omniscienţă, ştergeorice urmă şi se închide în tăcerea iubirii sale paterne.„Prin această tăcere, spune teologul bizantin NicolaeCabasila, Dumnezeu îşi arată filantropia, iubirea ne-bună a lui Dumnezeu pentru om, dimpreună cu nepă-trunsul său respect faţă de libertatea umană.”

Credinţa este răspunsul nostru la atitudinea ke-notică, de smerenie (Filipeni II, 7) a lui Dumnezeu.Pentru că omul ÎI poate refuza pe Dumnezeu atuncicând se hotărăşte să fie de partea sa, Acesta îl întâm-pină. Şi tot de aceea, Dumnezeu acceptă să fie refuzat,nerecunoscut, alungat sau evacuat din propria creaţie.Nicolae Cabasila afirma că „Dumnezeu se arată, dez-văluindu-şi iubirea… respins, El aşteaptă la uşă...

grafica: Livia Burlacu


ECOUpentru tot binele pe care ni l-a făcut, El nu ne cere înschimbul ştergerii datoriei decât iubirea.” Nietzschenu înţelegea adevăratul sens al iubirii creştine, care nuprovine dintr-un resentiment, ci izvorăşte din iubirejertfelnică a Fiului lui Dumnezeu care stă la poarta ini-mii: „Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasulMeu şi va deschide uşa, eu voi intra la el şi voi cinacu el şi el cu Mine.” (Apocalipsă III, 20) Nietzscheomitea faptul că credinţa este reciprocitate care con-simte şi afirmă. Este întâlnirea iubirii pogorâtoare alui Dumnezeu cu iubirea ascendentă a omului. Vocealui Dumnezeu este şoptită şi exercită o presiune nes-fârşit de uşoară, niciodată irezistibilă. Dumnezeu nudă porunci, ci lansează apeluri, respectând astfel liber-tatea omului. Faptul că omul este liber nu înseamnă căel este cauza propriei mântuiri, ci că Dumnezeu însuşinu îi poate sili iubirea.

Dovezile pe care Nietzsche le cerea erau insu-ficiente, pentru că Dumnezeu este singurul criteriu alAdevărului Său. Adevărul înţeles al argumentului on-tologic este că, în orice gând despre Dumnezeu, Dum-nezeu însuşi se gândeşte pe Sine prin spiritul omenesc.Asta înseamnă că nu poţi inventa credinţa, că origineaei nu este arbitrară, că ea este un dar pe care Dumne-zeu îl oferă tuturor spre a-L descoperi în inima omului.Sf. Scriptură răspunde formulei „Dacă Dumnezeuexistă, omul nu este liber” prin afirmaţia „Dacă omulexistă Dumnezeu nu mai este liber”. Iar dacă omul îipoate spune NU lui Dumnezeu, Acesta nu-i poatespune NU omului, căci după Sf. Apostol Pavel „LaDumnezeu toate sunt DA” (II Corinteni I,19).

BIBLIOGRAFIE GENERALĂ

I. IZVOARESFÂNTA SCRIPTURĂ, ed. Institutului Biblic şi de Misiune alBOR, Bucureşti 1982NIETZSCHE, Friedrich, Aşa grăit-a Zarathustra, introducere,cronologie şi traducere Ştefan Augustin Doinaş, ed. Humanitas,Bucureşti, 1994Idem, Ştiinţa voioasă. Genealogia moralei. Amurgul idolilor,Humanitas, Bucureşti, 1994Idem, Dincolo de bine şi de rău, traducere Francisc Griinberg,Humanitas, Bucureşti, 1992Idem, Antichristul, traducere, note şi postfaţă Vasile Muscă, Bib-lioteca Apostrof, Cluj, 1996Idem, Aforisme. Scrisori, selecţie, traducere şi prefaţa AmeliaPavel, Humanitas, Bucureşti, 1992

II. OPERE FUNDAMENTALERĂDULESCU-MOTRU, Constantin, F. W. Nietzsche. Viața șifilosofia sa, Biblioteca Apostrof, Cluj, 1997C.I. GULIAN, Hegel. Tânărul Nietzsche. Mircea Eliade (eseuride istoria gândirii), ed. Academiei Române, Bucureşti, 1992GRENIER, Hubert, Doctrine morale, Humanitas, Bucureşti,1994WEISCHEDEL, Wilhelm, Pe scara din dos a filosofiei, Human-itas, București, 1999SPÂNOSU, Mihai, Resurecţia lui Dionysos, ed. Univers,Bucureşti, 1997PAPINI, Giovanni, Amurgul filosofilor, ed. Uranus, Bucureşti,1991

CIORAN, Emil, Singurătate și destin (publicistică 1931-1944),ediţie îngrijită de Marin Diaconu, Humanitas, Bucureşti,1991HERSCH, Jeanne, Mirarea filosofică. Istoria filosofici europene,Humanitas, Bucureşti 1994SCHELER, Max, Omul resentimentului, traducere de RaduPârvu, Ed. Trei, Bucureşti, 1998ŞESTOV, Lev, Filosofia tragediei, Ed. Univers, Bucureşti,1999YANNARAS, Christos, Heidegger şi Areopagitul, traducere deN. S.Tanaşoga, ed. Anastasia , București, 1996ROSE, Seraphim, Nihilismul. Revelaţia lui Dumnezeu în inimaomului, traducere de Irina Dogaru, ed. Anastasia, București, 1997EVDOCHIMOV, Paul, Iubirea nebună a lui Dumnezeu, traduc-ere, prefaţă şi note de Teodor Baconsky, ed. Anastasia, București,1992 I. T. DOBROTĂ, Iisus Hristos după Renan şi Nietzsche.Cernăuţi, 1991

grafica: George Giurgea

50

ESEU


Creator al universurilor paralele, Demiurgul,Domnul cel de toate zilele, Atotștiutorul, Instanțaoarbă care vede cu mintea lucrurile nepătrunse, Pro-niatorul binecuvântat în textele liturgice, Forța nevă-zută, Entitatea născută întru veșnicie, Marele Anonimal tuturor timpurilor...

Din dorința de a descoperi misterele lumii,alchimiștii cuvântului s-au aplecat asupra unei temede sorginte divină în operele lor. Astfel, imaginea luiDumnezeu este hiperbolizată, reconstruită și decon-struită imagistic, înălțată și coborâtă, acceptată și bla-mată, continuând să fie o curiozitate bizară și unparadox al existenței. Tudor Arghezi, Mihai Eminescuși Marin Sorescu au viziuni diferite în abordarea temeiCreatorului datorită profilului auctorial al fiecăruia,dar și ideologiilor care tranzitează secolele.

Mihai Eminescu hrănindu-se cu filosofia luiSchopenhauer îl va înfățișa pe Dumnezeu ca pe o en-titate supremă aflată la antipodul ființei umane. Anta-gonismul divinitate-umanitate este redat printr-o seriede termeni antitetici: obiectivitate- subiectivitate, sin-gurătate-sociabilitate, eternitate- efemeritate, anonim-individual. Acest raport identitar este conturat în ta-bloul al treilea al poemului filosofic eminescian Lu-ceafărul. Dincolo de cosmogonia prezentă în urmacălătoriei atemporale și aspațiale a Luceafărului, tra-versând împărăția cerească, interesant este discursulDemiurgului ce accentuează depărtarea omului devisul himeric. Numai Dumnezeu cunoaște taina Lu-ceafărului, acesta fiind prima creație divină, Hyperion,care există în nemărginirea cronosului. În ciuda puteriicreatoare, Dumnezeu nu poate să-i îndeplineascădorință lui Hyperion de a fi dezlegat de nemurire, darîn schimb îi oferă viziunea realistă a lumii terestre șialte lecții de cunoaștere capabile să-i potolească seteagenialității. Oamenii sunt conduși în viață de „stele cunoroc”, „deșerte idealuri”, iar existența lor este un cercvicios unde viața și moartea se războiesc. Dumnezeueste omniprezent de la geneza lumii și până la extincțiaei: „Noi nu avem nici timp, nici loc/ Și nu cunoaștemmoarte.” Creatorul îi oferă lui Hyperion daruri simbo-lice: logosul, „cuvântul meu dintâi”, puterea orfica,spiritul dreptății. Eminescu conturează identitateasacră în limitele unui stigmat al eternității, făcându-seculpabil de o forță atât de mare, încât nici el însuși nupoate să o controleze.

Tudor Arghezi, în ciclul de poezii Tablouri bi-blice, prezintă geneza lumii într-o viziune personală,ludică, o cosmogonie despre Dumnezeu și Paradis. Încele cinci poezii, în care se valorifică mitul biblic,

Mitul Creatorului

Bianca VRÂNCEANUclasa a X-a F

Dumnezeu pare să fie o prezența ambiguă ce oscileazăîntre planul terestru și planul celest. Pe de o parte eleste coborât din jilțul sacru și adoptă un comportamenttipic uman: suferă de singurătate, iar forța sa creatoarese dovedește a fi alterată. Domnul ceresc este un crea-tor ghinionist, stângaci care plămădește o operă im-perfectă din „praf și nițeluș scuipat”. Materialeleîndoielnice vor naște un Adam somnoros și cam„zbanghiu”, „trândav și nărăvaș”. Pe de o altă parte,Dumnezeu este o metaforă a totalității, „s-arată încinsîn curcubeu”, „...venind în rotocoale”, se manifestă cao autoritate supremă care dă porunci, care este neier-tător cu cei ce nu au ascultat cuvântul divin, pedep-sindu-i pe măsura faptelor, prin alungarea din paradis. Marin Sorescu prezintă în drama de idei Paracliserulun monolog dialogat al ființei însingurate care îlcheamă pe Dumnezeu. Protagonistul vorbește cu du-blul său, paznicul mut ce aparține universului alterna-tiv, eul său interior, sinele ascuns și neînțeles.Atitudinea este una ironică, persiflantă, întrucât per-sonajul consideră că actul creației este o maregreșeală: „Facerea primului om a fost semnul decăde-rii totate și absolute a cerului”. Actantul are iluzia căeste cel ales, prin semnul divin care i se arată: „Dum-nezeu mi-a făcut semn pe sub cer, semn discret, să nuobserve restul lumii”, însă de-a lungul delirului verbal,personajul are revelația faptului că Dumnezeu nuexistă cu adevărat, El este doar o plăsmuire a omuluice încearcă să-și găsească jumătatea, refăcând mitulAndroginului: „Doamne, tu ești oaia mea rătăcită...fără tine mă simt nepereche.”.

Această viziune animistă, păgână îl apropie peMarin Sorescu de intenția argheziană de a-l ipostaziape Proniator drept un fals creator ce-și trădeazăînfățișarea umană, însă, secvența în care paracliserulintuiește prezența divinității într-un alt plan alexistenței, amintește de perspectiva eminesciană a uni-versurilor paralele „Eu mă uit și stelele răsar pe altăplanetă. Sunt slăbănog ca o furnică, dar forța meacrește înspăimântător pe altă planetă. Eu sunt Dumne-zeu acolo, fără să știu.” Dumnezeu este, în cele dinurmă, o întrupare a sufletului care zace în trupul nos-tru, o iluminare ce se arată în mod subiectiv. IpostazeleCreatorului sunt multiple, cum este în cazul celor treiscriitori care îl abordează în manieră filosofică în cazullui Eminescu, ludică în notă argheziană și parodică înviziunea lui Sorescu.

Dar oare ce rămâne în urma acestor meditațiidespre marele mister al lumii? Cred că secvența pic-turală a capelei Sixtine zugrăvită de Michelangelo încare apare mâna creatoare este relevantă în acest sens.


DEBUTTeodora TudoseTeodora Tudose, elevă în clasa a XII-a F, este o prezență constantă în paginile revistei

prin eseurile ei, care trădează pasiunea pentru literatură și pentru film. În acest număr,debutează ca poetă. Poeziile pe care le scrie sunt expresia unui suflet de artist, care simtenevoia să-și mărturisească și prin versuri pasiunea pentru dans și pentru explorareacomplexității existenței umane. Mi-e sufletul fragil, adesea frământat,/ Pe poante căutândvârfuri din sensul firii sunt doar două dintre versurile care sintetizează viziunea TeodoreiTudose despre o tânără care alunecă grațios ca o balerină printre întrebările despre viață,așteaptând să fie descoperită.

Prof. Maria Zgăbârdici

Mi-e suflet călător

Mi-e suflet călător în tren accelerat,Pe șinele de fier visând coregrafii.Dansează-n chip nebun, contemporan mascat,Fugind de real, de vid, iubind călătorii.

Mi-e sufletul fragil, adesea frământat,Pe poante căutând vârfuri din sensul firii,Vulnerabil fiind, se simte atacatDe hazard-nonsens posibilei menirii.

Mi-e suflet melancolic, de-o iubire-ntristat,Pierdut în neant adânc în undele priviriiȘi se-ascunde-n tren, pe drum îndepărtat,Fugind de fals ecou în sunetul iubirii.

Mi-e suflet călător în tren accelerat,Pe șinele de fier visând coregrafii.Își caută refugiu în dansul adorat,Călătorind orbit de harta inimii.

grafica articolului: Teodora Tudose


DEBUT

Noi doi, nu…

Noi doi n-am rămas în cercul Universului de focȘi nici n-am simțit chin din ecoulmort de dor…N-am contemplat un noi din viitor,N-am devenit răspuns al viețiinoastre scop.

Noi doi, nu…Eu, însă, da.

Tu n-ai simțit strânsoarea dragostei de plumbCe apăsa pe sfera noastră, turtind-o, devenind… fadă.

Tu, nu…Eu, însă, da.

Și n-ai simțit strânsoarea aeruluidin piept,Sufletul tremurând, fragilca sfera de sticlă A iubirii noastre de foc…Iubirea mea, nu și a ta…Dor ascuțit, tăiș al luimutilând a mea ființă,Un dor nebun,neîmblânzit,Străbătând zarea pe șine de trenCa un ecou.

Ecou al meu…Al nostru, nu.

Avarul

Ești avar, dar nu de MolièreȘi nici copil de-al lui Grandet,Aduni secunde și le schimbi în ani,Hain, meschin, uman n-ai cum să pari.Cerșești minute, furi și te grăbeștiDin joc nebun nu vrei să te oprești.Un pas în spate, cu el m-ai amăgi,Dar tu nu risipești, nu te-ai putea iubi.Îmi promiți în van cu vorbe bâlbâite,C-ai să te oprești, dar tot mergi înainte.Viața mea o furi, și zici că mă iubești,Dar mă minți parșiv, așa cum și gândești.

Ești avar, dar nu de Moliere,Timp, călău al lui Grandet.


DEBUTAlexandra DanțușAlexandra Danțuș este elevă în clasa a IX-a C, profil matematică-informatică. Preo-

cupările ei artistice (scrie proză, desenează, cântă), dar și cele din sfera științelor exacte(este olimpică națională, premiul III la Olimpiada Națională de Lingvistică) confirmă, odatăîn plus, că acolo, în sferele înalte ale spiritului, poezia se întâlnește în mod fericit cu mate-matica și, în egală măsură, configurează profilul unei tinere cu un potențial extraordinar.Fragmentul selectat face parte dintr-un proiect de roman aflat aproape de final ale căruipersonaje și a cărui acțiune, așa cum mărturisește autoarea, sunt o proiecție a lumii și aoamenilor cu care, într-un fel sau altul, a interacționat în timp.

Prof. Janet Popoiu

(…)Len veni nesigur la Eyline s-o întrebe dacă se

mai poate ocupa de un alt lucru. Îi spuse că are nevoiede niște substanțe care se mai găseau doar în sticleledin vechiul laborator și în magazie. Nu recunoscu,însă, că lui îi era frică să meargă acolo. Ea, la fel denesigură, fu de acord, în cele din urmă, să se ducă. Înmai multe nopți fuseseră acolo, încercând să ia câteceva din magazie, dar nu intraseră și în vechiul labo-rator. Nu le-au fost de folos acele sticluțe, dar Len erasigur că pe acolo pe undeva era o substanță de careavea nevoie pentru experiment și pe care știa că o maifolosise, demult, înainte ca vechiul laborator să fie în-locuit. Acum era mai preocupat de acest experimentca niciodată și stătea chiar noaptea, singur, la luminaunui bec prăpădit din laborator lucrând încontinuu.Oricum nu dormea mult de obicei, așa că măcar să fo-losească timpul în mod util. Se gândea uneori că nu armai trebui s-o implice pe Eyline în tot acest poiect,amintindu-și nenumăratele accidente ce avuseseră loc.

Proiectul nu-l împiedica să învețe la fel debine, ba chiar folosea din plin informațiile predate pen-tru experiment. Era însă obosit și începea să se îngri-joreze că nu va reuși niciodată și că s-a străduitdegeaba. Uneori se îndoia că profesia de cercetător eracea potrivită pentru el, dar încercă să alunge acestegânduri, deoarece știa cât a muncit pentru acest vis allui. Pentru a-și ridica moralul, se gândi ce fel va fiviața lui când va fi cunoscut, dar își imagină, înschimb, că ar fi putut murit din cauza experimentelorsale, ca mulți alți cercetători, și că ceea ce se va spunedespre el va fi că și-a sacrificat viața pentru visul său.Până la urmă, nimeni nu e nemuritor, dar poate, pestezeci de ani, lumea va vorbi despre el; ar rămâne viemăcar amintirea sa. Deveni trist: de ce trebuie să faciatât de multe lucruri pentru ca lumea să te ținăminte?...

(…)De parcă toate certurile pe care le avusese nu

ar fi fost destule, până și Zefir s-a luat de el fără motiv.Nu ar fi sărit la bătaie dacă Zefir nu i-ar fi spus că este„Comunist, așa ca maică-ta” lucru care-l chiar l-a de-ranjat, mai mult chiar decât celelalte insulte. Și alțiil-au mai numit așa când i-au aflat naționalitatea, daraceia nu fuseseră niciodată prieteni cu el, cum fuseseZefir. (De luat în seamă este că mama lui Len nu seasocia niciunui partid, ea și soțul sperând că, stând înpustiu, vor fi lăsați în pace).

Când auzi acel ultim apelativ, Len izbucni și-llovi aprig pe Zefir în obraz. Strigă la el:

-M-am luat eu vreodată de părinții sau patriata?!! Atunci tu de ce o faci?!

În timp ce zicea acestea, încerca să-l lovească,dar nu avea direcție, ceea ce-i dădu lui Zefir un avan-taj: își trânti oponentul la pământ. Nu dură deloc multpână se adună o întreagă mulțime de spectatori. Len,acum cu buza spartă, încercă să se ridice și continuăsă se apere, plănuindu-și detaliat mișcările, ca o tacticăde război. O mulțime de fete din cantină vorbeau des-pre acea luptă. Eyline, care bea o ceașcă de cafea și seîndrepta spre hol, le auzi și întrebă, cu o oarecare bă-nuială, cine se bate. Când auzi, scăpă ceașca și alergăspre mulțime. Se băgă cu greu în față și-l strigă pe Len,cu un glas in care se amestecau îngrijorarea și furia.El o auzi dar încercă să nu-și piardă concentrarea.Zefir îl luă de guler și-l ridică la înălțimea lui. Len,după câteva secunde în care nu se strădui să se zbată,îl lovi cu genunchiul în burtă și căzură amândoi,înfrânți, totuși Len fu considerat, pentru prima oară decând intrase în această universitate, câștigător.

Mulțimea se risipi și plecă și Zefir, cu gândulde a-l reclama domnului rector, care era și tatăl lui, dealtfel. Len se așeză pe jos, simțind că leșină. Oftăadânc și inspiră tot așa. Eyline a fost singura care a

Cele 5 cărți ale NemuritorilorCapitolul IV - ”Asistând la un eșec” (fragment)


DEBUTrămas acolo și a avut grijă pentru a doua oară de Len,ca un adevărat medic. După ce se liniști, Len îi spusecât de tare îl supără faptul că, deși își dorea să fie unbun prieten de-al lui Zefir, în timp s-a ajuns la aceastăsituație. Oricât încercase, nu se putuse împrieteni cuZefir, lumea crezând că ei petrec timp împreună doarca doi studenți de elită. Len nu putea decât să se simtătrist sau mai degrabă însingurat că nu putea avea unprieten așa bun cum își imaginase. Acum părea înfrânt.Eyline se așeză în genunchi și îl îmbrățișă călduros.Acest gest era mai mult decât avea el nevoie. Și-șisimțea inima bătând tare, dar nu de la oboseala lup-tei...

(…)Într-o noapte, chiar au mers în vechiul labora-

tor, dar Len părea foarte neliniștit. Eyline îl întrebă ceare, dar el îi răspunse că îi este somn (într-adevăr aveadisperată nevoie de odihnă, dar era și speriat). O rugăfrumos pe Eyline să se ocupe singură în acea noaptede furtul sticlelor, iar el plecă ca un laș. Stătu în pat,încercând să adoarmă, dar conștiința îl rodea: cumputea s-o lase într-un așa loc de care și lui îi era frică?Cum putea s-o lase singură într-un loc în care fuseseun accident periculos și substanțele au fost ținute încondiții proaste? Ultimul lucru pe care-l dorea era caea să moară. Panicat, își puse cizmele, luă lampa cugaz și alergă într-un suflet până acolo. Ea era căzutăpe podea, cu o sticluță lângă ea. Len se aplecă și-i pusemâna la gât să-i verifice pulsul, și răsuflă ușurat. Îșizise imediat că nu mai poate continua sub nicio formăacest lucru și că n-o poate pune în pericol așa. Pusesticluța furată la loc, închise ușa bine și o duse în brațepe Eyline în camera ei. A hotărât pe loc că va încetaproiectul cu totul și așa a și făcut. De asemenea, nus-a mai întâlnit cu Eyline o vreme.

Curând a ajuns la director, de data aceasta pedrept... Spre deosebire de alte dăți, acum chiar seputea zice că a dat de necaz. Zefir îl reclamase, decidirectorul știa despre bătaie, dar cumva s-a aflat și des-pre furtul din vechiul laborator. Cheia i-a fost luată,așa că n-a mai avut acces la niciunul dintre labora-toare. Aceasta era pedeapsa pentru furt (pe lângă cla-sica treabă de om se serviciu), iar pentru bătăia cuZefir au căzut de acord că rănile sunt o pedeapsă destulde mare. Nu a zis nimic, ci s-a supus; se aștepta la cevamai rău decât atât. Vina pe care o purta, totuși, era maigrea decât aceste mici pedepse...

A stat zile întregi măturând sau ștergând pra-ful, timp în care se gândea la cele făcute, nu numai lacele recente. Oftă. Curând era ziua lui- sau oare a fostdeja? De obicei în acea zi a anului mergea la loculunde fusese îngropată sora lui, deoarece, dacă ar fi fostîn viață, ar fi fost și ziua ei. Ceru câteva ore libere înacea zi. Se duse spre cimitir, îmbrăcat într-o haină ne-agră cu o pălărie gri. Puse niște flori și stătu în ge-nunchi, gânditor. Încercă să-și amintească scene dincopilărie, cu sora lui, dar tot ce-i venea în gând acumerau acele lucruri de care era vinovat. Ceilalți aveau,totuși, motiv să-l numească delincvent. Furase dinșcoală și o implicase și pe Eyline. Făcuse o obsesie dinacest proiect. Se bătuse cu cine nu trebuia, și anumecu fiul directorului. A provocat diverse accidente șis-a pus singur, cât și pe alții în pericol. Profesorii zi-ceau că au schimbat laboratorul deoarece avea nevoiede renovare, dar Len bănuia că din vina sa și a experi-mentelor periculoase.

Într-adevăr, a făcut multe lucruri care încălcauregulile universității. Acum se simțea foarte vinovatși-i părea rău mai ales că a pus-o în pericol pe Eyline,cu tot proiectul lui. Gândindu-se la acestea, lăcrimă șiîncepu să tremure. Ridică privirea spre cerul senin șiluminos. Zise, cu voce tare, ca într-o rugăciune:

-Iartă-mă pentru tot...Începu să plângă mai tare.-N-am vrut să fac rău nimănui!Și plânse amarnic, amintindu-și toate acele lu-

cruri. Îi păru sincer rău pentru toate, mai ales că-i tra-tase cu mândrie pe alții, crezând că era acuzat penedrept. Liniștindu-se acum, după ce enumeră multelucruri pentru care trebuia să fie iertat, încheiepromițând că nu va mai face acele lucruri. Își făcusemnul crucii, încheind rugăciunea (ținea minte cămama îi ducea pe toți din casă duminica la biserică, însanie, prin zăpadă groasă, ceea ce s-a dovedit, acum,a fi un lucru bun pentru el). Stătu puțin nemișcat, casă se calmeze, își șterse fața și se ridică. Merse maiîntâi să-i ceară scuze lui Zefir și domnului directorpentru toate cele întâmplate și pentru lipsa de respect.

Se întoarse la treabă în ziua următoare, de dataaceasta mai vesel, de parcă o schimbare bruscă avuloc.

grafica: Alexandra Danțuș


DEBUTBianca VrânceanuPoezia Biancăi Vrânceanu, elevă în clasa a X-a F, face parte din arta de a sculpta

prin cuvânt. O sculptură de aer, de construcții psihice ivite dintr-o hipersensibilitate care,paradoxal, se structurează în forme perfect inteligibile care au impactul concreteții.

Discursul liric este robust, are impactul unei viziuni de substanță.Prof. Daniela Plăiașu

Prinsă între două lumi

Îmi arde pielea și se mistuie, lăsându-mă goală de idei și vise, lăsându-mă nudă, până la oase. Cu mâna stângă, îmi pipăi inima ce-mi devine fum. Ating scheletul ivoriuși pe chipul palid, mi se unesc buzeleîntr-un zâmbet mut. Înger căzut!

...Sunt eu, un visător cu aripi arzânde.

Iarna

Se naște iarna... Mă găsesc statuie printre oameni,

umbră născută din iluzii. De sub piele mă înțeapă frica,

pulsându-mi venin în trup. O adun fâșie cu fâșie și o arunc spre cer.

Norii încep să cearnă teamă peste lume, fulgi de zăpadă însetați de mine.

Se naște iarna... Mă găsesc om printre statui.


DEBUT

Întâlnire cu trecutul

Singură printre gânduri mă dezbrac de hainele viselor,

îmi desfac nasturii pielii și încep să îmi caut secretele lângă oase.

Îmi fur sufletului ghemul de amintiri, îl deșir avid,

apoi mi-l ascund în plămân, în speranța că voi respira etern

aceleași fărâme de trecut. Singură printre gânduri,

mă închei la nasturii pielii, îmbrăcându-mi hainele viselor.

Am uitat…

Am uitat de mine…M-am lăsat pagină între litere,

rând printre cuvinte. Am uitat de mine…

M-am lăsat copac la umbra unui om, trup sub tălpile ierbii.

Am uitat de mine… m-am lăsat tunet în liniștea nopții,

zgomot peste lumea mută. ...

Am uitat de tot și de mine…

grafica articolului: Robert BouroșIrina Chiriță

Alexandra BogdăneanuAna Maria Ardeleanu


CONFIRMARI

Monstrul și vrajaBeatrice Maria ALEXANDRESCU

studentă în anul al II-lea Facultatea de Limbi străine - București

Monstrul vrăjit privindu-mi oaseledin oglinda sufletuluimeu. Luna picură boabe și frunze din magneți-spirite ce înfulecăatomii.Merele se clatină pe crengile de aer,ne topim aripile în soare,apă tulbure, muște pe carapacea țestoasei,vânători și păsări în vârtej.Dacă tu sprijini lumea, ține-o mai bine!Ouăle se rotesc în spațiu,ciocniri peste ciocniri, nu crapă, nu iese nimic.

Cotoarele ascultă bubuitul puilor.În fața monstrului, sunt însămi o vrajă. Lăsați-l să doarmă,să îl visez!Vălurile lui sunt eu dansând din șolduri, căutam focul, dormeamîn scoici – asta acum cinci mii de ani. În clipa asta, nu știu unde sunt;în metaforele timpului? Știi ce este ,,monstru”, ce este ,,vrajă”?E un substantiv bolnav de sine ce semnifică pacea.Când ouăle se vor spargeși vor ieși viermi plini de rouănu o să mai fim nici eu, nici tu, nici el -ai înțeles? Fără pace!Să nu mai spui că e război,Doamne ferește!Eu sunt aici, chiar aici – cum,chiar nu mă vezi? Uită-te mai bine,

prin care să ajungi la mine.Mi-e cam teamă că nu o să se mai trezească.Ochi, sunet, valuri, ferestre – hai, dă-mi mâna să îl căutăm!Sforăie ca un demon divin.Plânge în somn – îngeri, lumini,gheene, fulgere, mingi de cărbunifrecați de niște gheare – el acumtrei mii de ani. Îl aștept în pivniță,să aruncăm coasta din care m-afăurit. Unghiile-i-tunuri de oțelne scarpină. Ah, stai, am uitat,ție nu îți place! De unde să știu?Asta era de fapt acum un mileniu,mereu încurc trecutul cu prezentul,visele cu realitatea,pentru mine, nu există sisteme.

grafica articolului: Irina Chiriță


În unele ape, mă scufund ca săaflu cum o să fie viitorul;înot până unde pot, când ajung în iad, strălucitorul monstru întoarce capul către mine, mormăie, mestecă, mugește;îl privesc și el mă privește din mine,mă ridic, apoi adoarme și văd că toată apa e plânsetul nostru – eu și tu, eu și el?Noi toți?!Oasele, oglinda, ouăle – bum!

Adelina Cristiana BĂLANclasa a XII-a F

Febra creației

câteodată mă ia așa câte o febrăși, culmea, nu sunt nici răcităși nici nu sufăr de altcevae o febră ciudatăizvorăște de undeva din pieptunde sunt temperaturile unor vulcanipe cale să erupăapoi încep să-mi frigă vârfurile degetelorde la mâna dreaptămii de furnicături le fac să pulseze simultancu vulcanii din minefebra asta nu-mi dă paceși-n niciun caz nu vrea s-o lassă mai așteptee o febră ciudatănu-s răcită și nici nu sufăr de altcevacuvântul nu-i o boală,ci un strigăt din centrul ființei meleam febrăși zău că nu mi-e rău

CONFIRMARI

grafica: Cătălina Măzăreanu


Azi nu mă uit în oglindă

azi nu mă uit în oglindă și mă văd mai bineazi nu mă uit la minenici nu mă uit în minenu e bine să (te) uițisă te arunci cu totul într-un colț din tine(sau de tine)și nici măcar să nu mai știicum mirosea iarba pe care alergai în copilăriecum îți zvâcnește sufletul la prima ploaie detoamnăcare te spalăcum ești și ce ești în brațele celui în careaduni tot universul vostru

azi nu mă uit la minenu mă uit în mineazi privesc în minemă dezbrac de toate zilele în caremi-am legat bolovani de picioarede zilele în care cuvântul devenise doar vorbăde zilele în care mi-era frică să pășesc desculțăafarăsă ies din mineașa cum suntnu cum nu sunt

de azi privesc în mineacum pot să zâmbesc și-n oglindă

„Cât te-am căutat…”

i-a spus el zâmbindcând pe șira spinării îi dădearăsărituri după răsăriturinăscute parcă din tremurul mării

îi îmblânzea pe trup valuri după valuriîi săruta tălpile picioarelor desculțecare au călătorit eternități la rândpe mări și-oceane sălbaticepe pământ aridca acum să simtă cum elîi dă răsărituri după răsărituripe șira spinăriipe coloana vertebrală a sufletuluinăscute din tremurul mării lor

„cât am umblat, cât ne-am căutat,fericire”i-a spus ea în camera cu pereți albaștriîn timp ce-și rezema tâmpla de tâmpla sufletului său

CONFIRMARI

grafica: Diana Năstase șiRaluca Vasilache


PALMARES CNU


PALMARES CNU

Nume pentru Cartea VieţiiSunt un om credincios, cu o credinţă primită

ca har. Întru smerenie spun: “Cred, Doamne, ajută ne-credinţei mele”, neştiinţei mele, neputinţelor mele, tru-pului acestuia de carne, adesea împotrivitor!

Hristos este, aşa cum Însuşi spune, Calea, Ade-vărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl DECÂT prinEl (Evanghelia după Ioan 14:6), prin smerire în faţajertfei Lui mântuitoare. Soluţia Domnului e unică, fărăcompromisuri şi ocolişuri: “Adevărat, adevărat zicvouă: Cel ce nu intră pe uşă, în staulul oilor, ci sarepe aiurea, acela este fur şi tâlhar. [...] A zis deci iarăşiIisus: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt uşa oilor.”(Evanghelia după Ioan 10:1,7)”

Suntem creştini numai atunci când credem cu-vintele lui Hristos, altfel ne lipseşte temeiul, suntemîn confuzie, îndoială sau chiar rătăcire. Este Hristosintransigent în afirmaţiile Sale? Dar poate oare întu-nericul să stăpânească acolo unde este Lumina? Trăimîntr-o Europa plină de contradicţii, aiuritoare, care so-coteşte ca intolerantă afirmarea credinţei în Hristos-Adevărul. În fapt, pentru un creştin, a-şi afirmacredinţa ca fiind una dintre alte multe posibile căi în-seamnă să se dezică de cuvintele Mântuitorului. Cre-dinţa îşi pierde astfel caracterul de credinţă şi omul seaflă “având înfăţişarea adevăratei credinţe, dar tăgă-duind puterea ei” (2 Timotei 3:5).

Nu există un model mai bun de viaţă, decâtHristos.

Şi nici un model mai bun de moarte... Şi în orice caz, El este Cel Care a înviat şi Care

înviază...Cred că fără acest model şi fără împreuna lu-

crare cu Duhul Lui cel Viu, care cunoaşte tainele ini-milor, educaţia e un proces orb. Umanismul secular pecare îl cultivă în prezent învăţământul european nuoferă un fundament solid care să susţină comporta-mentul moral în societate – îndată ce tânărul se con-fruntă cu situaţii de criză, el uită uşor de importanţaurmăririi binelui universal. Conştiinţa e adormită cujustificări: “Era imperios...” (când binele individualtrece în prim-plan) sau “Cum poate corectitudineaunuia singur să conteze când sensul universal e dictatde majoritate?” Cu fiecare compromis, răul devine unlucru bun (sau măcar convenţional) şi moravurile sedegradează. Astfel, omul are un etalon nestatornic -binele care convine prietenilor, colegilor, partiduluisau lui însuşi... “Există oare etalon unic şi Judecătorcare pe toate să le vadă şi să le cântărească?”

Cred că tinerii au nevoie de oglindirea în Hris-tos, prin urmare şi de recursul la valorile care au înte-meiat vasta cultură creştină a Europei. Consecinţa uneiastfel de cunoaşteri s-ar vedea nu numai în plan so-cial-moral, ci şi în plan individual: câştigul este Viaţaînnoită, creşterea duhovnicească mergând în contra-sensul entropiei universale. Vinul cu adevărat bun vinela urmă doar prin lucrarea Mântuitorului.

Când, la clasele cu profil umanist, a unspreze-cea şi a douăsprezecea, le vorbesc elevilor mei desprevalorile patrimoniului vest-european, nu de puţine orise arată surprinşi de ponderea mare a operelor cu su-biect vetero sau nou-testamentar. Nu poţi să înţelegipictura lui Rembrandt fără apropierea de Scriptură.Lumina intrinsecă pe care o emană personajele lui(fapt unic în istoria picturii) evocă văpaia Duhului. LaRembrandt, oamenii devin surse de lumină. LuminaDuhului pogorât peste creştetul proorocului Ieremiaeste o tulburătoare evocare a ipostazei lui înduhovni-cite.

Tot astfel, înţelegerea vastului patrimoniu ar-tistic bizantin nu se poate face în parametrii exegeticiai modernităţii. A opera în înţelegerea acestuia dupăcriterii estetice şi-atât, înseamnă a nu înţelege primor-dialul lui temei dogmatic. Imanenţa Adevărului măr-turisit este frumuseţe. Kenoza divină, deşertarea luiDumnezeu în smerenie, justifică icoana creştină:Dumnezeu întrupat poate fi reprezentat, şi iconografiaa slujit, se ştie, secole de-a rândul, drept pagină deEvanghelie pentru masele neştiutoare de carte...

Îmi este foarte dragă apropierea copiilor de ungen al icoanei care nu are caracter cult, un gen “sme-rit”: icoana pe sticlă. Apariţia ei, în secolele XVII-XVIII, la mănăstirea Nicula, este motivată delegăturile culturale între spaţiul transilvănean şi cel alEuropei Centrale. Nu este însă de neglijat asimilareaunor trăsături de tradiţie bizantină şi postbizantină dinicoana rusească sau din cea athonită. În Transilvania,icoana pe sticlă este, prin excelenţă, ţărănească, avândun duh aparte, inconfundabil, curat şi simplu, ingenuu.De aceea, abordarea ei, mai dificilă în contextul uneisupraspecializari a meşterului, devine firească atuncicând acesta se apropie în curăţie de inimă, lăsând la oparte toată ştiinţa construcţiei formelor “perfecte”.Acest aspect, dar şi faptul că se pot folosi culorile deapă, face ca icoana pe sticlă să fie mai lesnicios de lu-crat de către copii.

Conţinuturile programei şcolare de clasa a IX-a permit abordarea practică a icoanei, integrând de-mersul în capitolul mai larg al studiului modalităţilorde reprezentare a spaţiului. În alt mod decât perspec-tiva de tip renascentist, în care adâncimea se constru-ieste semiiluzionist, recurgând la repere geometrice,spaţiul icoanei răstoarnă cel mai ades regulile perspec-tivei clasice. Lumea duhovnicească se ordonează dupăalte criterii, suprafireşti, şi de aceea şi perspectivaicoanei nu se aşează după legităţi optice, ci în acordcu ierarhia spirituală.

Am scris această mărturie pentru că mi s-acerut să fac o prezentare a premiilor obţinute de ico-narii noştri la cea de-a VIII-a ediţie a concursului na-ţional “Sfântul Sfinţit Mucenic Teodosie de laMănăstirea Brazi”, unde am trimis, cu susţinerea dom-nului profesor Romulus Buzățelu şi prin bunăvoinţa


PALMARES CNU

Prof. Iuliu Octavian Dragomir

O poveste... la 150 de ani de CNU!

Mi-a plăcut dintotdeauna ideea de a fi printrecei mai buni. De asta mi-am dorit să ajung la CNU. Şiam ajuns. Nu am visat niciun moment să fiu profesorla un alt liceu din ţară. Doar la „Unirea”. Ştiam că aicivoi putea să fac performanţă. Şi să găsesc copii caresă mă urmeze. Să simtă că ceea ce doresc de la ei estesă vrea. Şi să fie ei înşişi. Să dorească să fie cei maibuni. Şi să aibă încredere în propriile forţe. Să visezecă pot fi cei mai buni. Mult mai buni decât cei de lângăei. Mult mai buni decât cei care conduc învăţământulromânesc, decât cei care-şi dau cu părerea despre el,decât cei care nu văd sau nu vor să vadă că, acest sis-tem atât de hulit, produce încă valori certe. Deocam-dată, pentru export. Vreodată şi pentru ţara care i-atrimis în lume, cu gândul nemărturisit că înapoi nu maiau ce căuta.

Nu am mărturisit nimănui, dar după atâtea re-zultate remarcabile la olimpiade şi concursuri naţio-nale, îmi doream...mai mult. Nu pentru mine, ci pentruliceul care mi-a oferit şansa să demonstrez că se poate.Iar mai mult în învăţământul preuniversitar însemna o

participare la o competiţie internaţională. Şi aceasta avenit la naţionala de la Sibiu, în 2016. La 150 de anide CNU. La 150 de ani de şcoală la Focşani.

Aş fi ipocrit dacă aş spune că nu m-am gânditla premiu. Nu neapărat la cel mai mare. Dar un premiuştiam că va obţine. Doar îl cunoşteam de peste 4 anipe Adrian Toma. Foarte greu spre imposibil de lucratcu el. Încăpăţânat. Mereu imprevizibil. Prea volubil(pentru mine!). Cu gusturi discutabile în foarte multedomenii. Dar ambiţios, tenace, foarte muncitor. Pasio-nat peste măsură. Dispus la orice efort pentru a de-monstra că este cel mai bun. Optimist incurabil, chiardacă nu o arăta. Şi mai ales, copil simplu, prea puţinsofisticat, provenit dintr-o familie „cu origini sănă-toase”. Toate datele erau în favoarea lui.

Şi-a pus în gând acest lucru. Ştiam că atuncicând o face, nimic nu-l poate opri. L-am încurajat. L-am ajutat atât cât a fost nevoie. L-am făcut să creadă.Şi să viseze. Să-şi dorească acel lucru. Restul a venitde la sine !

Prof. Roliana GIUCLEA

doamnei profesor Corina Ciucu, care ne-a ajutat cutransportul, cincisprezece lucrări, aceasta fiind limitamaximă de participare pentru o instituţie şcolară.

Mi s-ar fi părut o impietate să vorbesc despreacest fapt ca despre o performanţă în accepţia nouă,orgolioasă, a termenului. Într-o Biserică vie, ne rân-duim cu toţii în urma Celui ce este dintru început. Deaceea s-a cuvenit să vorbesc întâi despre El, şi-abiamai apoi despre munca noastră, cea care va rămâne,în cele din urmă, numai de El ştiută. Icoana nu poartăo semnătură, truda iconarului se aşează, umilă, îndă-rătul luminos al Slavei Sale.

Mă rog ca Domnul să aşeze numele tuturoracestor copii în Cartea Vieţii, împărtăşindu-i acum şiîn veşnicie de bucuria Prezenţei Lui. Deopotrivă pen-tru cei care n-au avut lucrările pe simezele de la Brazi,ca şi pentru cei a căror muncă a fost răsplătită de or-ganizatori:

Nebuneli Andrada-Elena (IXD) - Premiul II,Mihalcea Cristiana (VII) - Premiul II, Chipăilă Ale-xandra (IXF) - Premiul III, Bogoi Andreea - Menţiune,Tufănoiu Robert (IXF) - Premiu special, Ion SandraAlexandra (IXF) - Premiu special, Ifrim Ana Maria -Premiu special, Vrânceanu Bianca - Premiu special,Alexe Alexandra - Premiu special, Murgu Beatrice -Premiu special, Rotaru Andreea - Premiu special,Colan Andreea - Premiu special, Bănică Mădălina -Premiu special, Huzum Denisa - Premiu special, Ma-

zilu Monica - Premiu special, Rotaru Mihaela (IXB),Stroe Bogdan (IXB), Istrate Ionela (IXG), CiobotaruMarius (XG), Hrubaru Carmen (IXG), Vlăsceanu Ra-faela (IXG), Donie Marius (IXG), Necula Dan (IXF),Tîrîlă Andreea (IXF), Hîncu Paula (XG), Apostu Că-tălin (IXG), Gîșculescu Alexandru (IXG), MunteanuEmilia (IXC), Isac Denisa (IXG), Cristea Elena (IXG),Voinea Mara (VII), Popovici Ioana (IXG), Dănilă Alex(VII), Chelmuş Alexandru (VII), Pavel Maria (VII),Dumitraşcu Cristina (IXF), Nomoloşanu Dragoş(IXG), Andronic Noemi (IXF), Ignat Mara (IXF), Pai-zan Maria (VII), Tăicuţu Robert (IXF), Burlacu Livia(IXF), Hoţoi Raluca (IXF), Savu Iris (XF), GlăvanŞtefania (IXE), Stanciu Mihaela (IXG), Savu Iris (XIF), Boştiog Luiza (IXC).

Adaug la aceasta faptul că au fost şi copii cares-au străduit, dar, dintr-un motiv sau altul, nu au reuşitsă finalizeze lucrările în timpul acordat pentru aceasta.Îmi place să cred că, poate, într-o bună zi, când vorsimţi de aproape aroma bradului de Crăciun sau izulcozonacului pascal, îşi vor găsi răgazul de a se aplecadin nou asupra lor.

Şi nu în ultimul rând, au fost şi copii care, măr-turisind altă credinţă decât cea creştin-ortodoxă, au lu-crat cu migală compoziţii decorative, învăţând, alăturide colegii lor, tehnica minunată a picturii pe sticlă,totul într-o atmosferă de toleranţă şi respect reciproc.

Şi pentru aceştia mă rog Creatorului tuturor şia toate, lui Hristos pe Care Îl mărturisesc.


PALMARES CNU

Am plecat la Sibiu, în aprilie, ştiind că este ul-tima lui şansă. Nu o putea rata. După două încercărinereuşite, era momentul lui. Era motivat, concentratşi mai ales îşi dorea cu adevărat să ajungă la Beijing.Şi după ce a luat locul I la faza naţională, o obişnuinţăde acum, a ajuns la baraj. După ce a trecut fără pro-bleme de barajul de la oral a intrat la scris. A ieşit deacolo spunându-mi că a făcut aproape tot. Era primadată când îmi spunea acest lucru. Era prima dată cândcredea chiar şi el că este imbatabil. Şi a fost primul.La 20 de puncte în faţa celor care au venit după el. Numai era doar Adrian Toma. Nu mai reprezenta doarCNU. Acum reprezenta România. Era România! Iarmunca cea mai grea din partea mea de acum începea.Nu de a-l face să înţeleagă anumite procese şi feno-mene geografice, ci de a-l face să înţeleagă că nu semai reprezenta doar pe el. Geografia nu mai avea pen-tru el nici un secret. Nu mai aveam ce să-l învăţ maimult decât o făcusem. Trebuia să-l învăţ doar că poatefi printre cei mai buni.

După ce ne-am savurat victoria de la Sibiu, ne-am întors acasă pentru a continua munca începută. Eraceva inedit nu doar pentru el ci şi pentru mine. Amfăcut rost de materiale, am analizat subiectele din aniianteriori, am cules impresii de la cei care fuseserăacolo înaintea noastră. Şi mai ales, nu am lucrat exce-siv de mult împreună. Ştiam că are nevoie de linişte şiconcentrare. Şi am intervenit doar atât cât era nevoie.Ştiam că pregătirea fusese făcută timp de patru ani.Adrian era acum ca un ceas elveţian care trebuia doar

întors, pentru ca la momentul Beijing să funcţionezeperfect. Şi a făcut-o ! De data aceasta pregătirea psi-hologică a fost mult mai importantă decât cea ştiinţi-fică. Şi a funcţionat !

Săptămâna în care el a fost plecat la Beijing afost, probabil, cea mai grea din cariera mea didacticăşi mi-a amintit de prima participare la naţională, laBaia Mare, când, ca şi acum, am fost la distanţă şi nuam putut să-mi ajut elevul pregătit. Atunci am promiscă, de fiecare dată când unul sau mai mulţi elevi de-aimei vor fi acolo, voi fi şi eu. Şi m-am ţinut de cuvânt.Doar că de data aceasta, Beijingul era un pic mai de-parte. Doar ca distanţă, pentru că, glumind, se poateajunge într-un timp mai scurt la Beijing, decât la BaiaMare. Comunicarea cu Beijingul a fost una foarte di-ficilă şi doar prin intermediari, iar asta a sporit tensiu-nea. Aveam doar informaţii sporadice şi nu foarteîmbucurătoare. Perfecţionist cum îl ştiam, îmi trimiteadoar semnale negative. De data aceasta nu mă maiputea păcăli. O făcuse de-atâtea ori şi ştiam că, deşinu fusese perfect nici acum, va veni de acolo cu pre-miu. Ziua cea mai lungă a fost cea a afişării rezultate-lor şi a premierii. Am aflat vestea cea mare nu directde la Adrian, ci de la un alt coleg care avea şi el copilîn concurs. Am pus mâna pe telefon şi l-am sunat ime-diat pe cel care făcuse posibil acest miracol. Doardumnealui avusese încredere în mine şi făcuse unpariu aducându-mă la CNU. Fără să i-o mărturisesc,făcusem şi eu un pariu cu mine însumi, iar acum acestpariu se împlinise. A fost cel mai intens, dar în acelaşitimp, cel mai plăcut moment al carierei mele didacticecare se apropia de 20 de ani.

Restul a fost istorie. Premii, diplome, plachete,strângeri de mână, felicitări, oameni mai mult sau maipuţin fericiţi pentru performanţa lui Adrian. Şi a CNU.Şi a şcolii româneşti care nu produce doar tâmpiţi, şicare reuşeşte să nu ne îndobitocească pe toţi. Şi carene arată tuturor, făcând parcă în ciudă imbecililor carene impun să facem performanţă numărând orele, căîncă produce valori certe pentru societatea de mâine.Deocamdată, doar pentru export. Vreodată şi pentruţara care i-a trimis în lume, cu gândul nemărturisit cănumai înapoi pot găsi ceva statornic şi etern. Şi rădă-cinile din care-şi pot trage seva, pentru ca şi peste osută, două sute sau o mie de ani să existe un pământnumit simplu, România...


PALMARES CNU

În luna august 2016 am reuşit să obţin medaliade aur la Olimpiada Internaţională de geografie, des-făşurată la Beijing, China. În spatele acestei medaliieste o poveste lungă şi multe aspecte care nu se văd.Voi încerca să fac un rezumat al poveştii mele.

Povestea începe undeva departe, acum 10 ani.Când eram prin clasa a II-a am avut primul contact cuceea ce avea să devină viitoarea mea pasiune: geogra-fia. Într-o zi, mama mi-a cumpărat un glob geografic.Acest glob mi-a sărit în ochi într-o librărie. Nu ştiamexact ce este, dar îmi plăcea cum arăta. Totul a fost în-tâmplător. Apoi în fiecare zi, jucându-mă cu globul,am învăţat, fără să vreau, cam tot ce scria pe el: ţări,capitale, oraşe, munţi, ape, etc. Ulterior am primit at-lase şi am învăţat şi mai multe lucruri. Totul era doardin plăcere, fără să vreau. Mai târziu, după ce am avutinternet, am început să caut diverse informaţii despreorice. Şi totul a continuat aşa până în clasa a VIII-a.Atunci, doamna profesoară Cerasela Stănescu de laŞcoala Ştefan cel Mare din Focșani, m-a îndrumat săparticip la Olimpiada Naţională de Geografie (era pri-mul an când am putut să particip, deoarece atunci nuexista olimpiada înainte de clasa a VIII-a). Aşteptamde mult momentul ăsta dar nu ştiam de ce. Presimţeamtotuşi cu mult în urmă că ceva se va întâmpla.

Am privit atunci olimpiada ca pe un experi-ment. Voiam să văd cât de mult ştiu şi ce pot face cuce acumulasem. Nici eu şi cred că nici doamna profe-soară nu credeam că pot obţine un premiu, deoarecese auzea că subiectele erau foarte grele şi corecturadrastică. Cam aşa a şi fost, dar, spre surprinderea meaşi a tuturor, am obţinut premiul I pe ţară. Tot atuncil-am cunoscut pe domnul profesor Octavian Dragomir,care m-a sfătuit să vin la Colegiul Naţional “Unirea”.

Asta am şi făcut. În anii următori, sub îndru-marea domnului profesor, am participat în continuarela Olimpiada Naţională de Geografie, obţinând pre-miul al II-lea în clasa a IX-a şi premiul I în anii ce auurmat. Domnul profesor Dragomir m-a ajutat foartemult când aveam nelămuriri, am făcut împreună foartemulte ore de pregătire şi am căpătat mai multă încre-dere în mine. Dacă nu ar fi existat această cooperare,situaţia ar fi fost cu totul alta. Pot spune că am întâlnitpersoană potrivită, în locul potrivit şi la momentuloportun, fără de care nu aş fi obţinut nimic.

În ceea ce priveşte olimpiada internaţională,participanţii au fost selectaţi pe baza unor probe supli-mentare, date în limba engleză. Punctajele la olim-piada naţională nu au avut nicio importanţă înselectarea lotului (dacă ar fi avut, probabil, obţineamcalificarea automat cu mult timp în urmă).

Ioan Adrian TOMAmedaliat cu aur la Olimpiada Internațională

de Geografie, Beijing, China - 2016

Impresiile unui olimpicinternațional


PALMARES CNUAceste probe de baraj au fost draconice. Eraudouă probe în engleză, una oral, alta scris, în care suntfoarte multe întrebări complicate (de ordinea zecilorde pagini), şi timpul este foarte scurt (cam o oră şi ju-mătate). E practic imposibil să faci ceva serios înaceste condiţii. De aceea, de fiecare dată erau selectaţiacei elevi care sunt mai rapizi la scris şi mai fluenţi înengleză, nu cei mai buni care dau explicaţii serioasela fiecare cerinţă. Am participat la baraj şi în clasa aX-a şi în a XI-a, dar am avut ghinion.

Însă a treia oară a fost cu noroc. Am zis că nuam ce să mai pierd, era ultima şansă să mă calific lainternaţională. Astfel, începând de prin luna februarieam citit diferite articole de pe internet şi din cărţi despecialitate (citeam cam tot ce-mi cădea în mână, cândaveam timp) şi am încercat, mai mult forţat, să învăţvocabular în engleză. Era riscul foarte mare să fie totulîn zadar, timp pierdut fără niciun rezultat, însă parcăceva mă îndemna să continui.

La baraj eram hotărât să scriu cât pot de repedecâte ceva la fiecare întrebare. Nici măcar nu aveamtimp să le citesc bine. Am dat tot ce am putut. Dar nueram singurul. Toţi erau foarte motivaţi să obţină unloc. Până la final am crezut că n-am nicio şansă. Lapremiere când s-a strigat lotul am zis că e un vis. Nicimie şi cred că nimănui dintre cunoscuţi nu-i venea săcreadă. S-a dat vestea foarte rapid. Am reuşit să măclasez primul la baraj la distanţă mare de următorii.Dar abia atunci începea greul. Ştiam că am de muncitfoarte mult până la olimpiadă. Când am văzut cât demult am de citit m-am demoralizat. Am zis fie ce-o fi,deja nu-mi mai păsa foarte tare. Eram bucuros că in-diferent ce voi face, măcar văd China şi cunosc oa-meni din toate ţările. Aproape de olimpiadă, cât şi peparcursul ei, o priveam că pe o excursie şi eram deta-şat.

Acolo probele au fost antrenante, dificile şi înengleză. Am avut o probă teoretică, care s-a asemănatcu barajul din ţară (erau foarte multe cerinţe, majori-tatea erau de gândit, destul de dificile, dar nu de spe-riat, însă timpul era prea scurt). Nu am reuşit să terminchiar tot, însă am acoperit majoritatea cerinţelor. În ur-mătoarele zile am avut proba practică, care mi s-apărut cea mai interesantă. Într-o zi ploioasă, cu un caietîn mâna am fost duşi printr-un cartier din Beijing ladiferite locaţii şi a trebuit să observăm cam tot, iar apoisă facem un plan de reamenajare a întregii zone, astfelîncât să îmbunătăţim nivelul de trăi şi mediul naturalîn zonele respective prin diverse idei. Era nevoie deidei inovative şi talent la schiţat (întrucât am avut defăcut multe planuri de amenajare). Iar a treia probă afost una multimedia. Erau întrebări grilă, foarte difi-cile, cu variante asemănătoare şi timp foarte scurt.Timpul a fost cea mai mare problemă a mea, întrucâtera să nu termin de rezolvat mai multe cerinţe. M-amîncadrat la secundă.

Rezultatele s-au dat în ultima zi. Însă pânăatunci tot lotul nostru era foarte agitat şi dezamăgit.Eu, cel puţin, credeam că nu voi obţine nicio medalie,deoarece erau multe cerinţe la care, credeam eu, nu amrăspuns suficient sau nu am răspuns corect. Mai alesla proba practică unde, din neatenţie, n-am văzut o

parte a cerinţelor şi explicaţiilor decât aproape de fi-nalul probei. Iar cerinţele erau în lanţ şi a trebuit sărefac cam tot, deoarece plecasem pe o altă pistă şi lerezolvasem greşit iniţial. La fel şi la proba multimediaunde nu m-am uitat bine la ceas şi era să nu termin.Însă, chiar şi aşa, eram resemnat. Scopul principal mil-am atins. Am văzut China şi am cunoscut oameni noideci nu puteam decât să mă bucur şi să-i motivez şi pecolegii din lot. Eu (ca de obicei), am fost cel mai ener-gic.

La final, în ultima seară, am aflat rezultatele.Medaliile s-au prezentat invers, de la bronz la aur.Eram dezamăgit deoarece nu eram nici la bronz, nicila argint şi erau tot mai puţine medalii. Am zis că sigurn-am reuşit. Dar mai era o speranţă. Era totul saunimic. Până la urmă a fost să fie totul. Eram cel maifericit om de pe Pământ. Mi se părea ceva uimitor. Nucredeam că e posibil. Eram în extaz. Totul era ca unvis frumos din care nu mă mai trezeam. Abia apoi amaflat că diferenţele dintre medalii au fost infime. S-afăcut diferenţa între aur şi argint sau bronz la sutime.Cred că o virgulă dacă mai greşeam nu mai luam me-dalia. Asta a fost o minune de sus.

Am avut foarte mult noroc în toată povesteaasta, însă nu doar norocul mi-a adus medalia. Au fost,probabil, mii de ore de muncă de-a lungul anilor, atâtacasă individual, cât şi cu domnul profesor Dragomir.


PALMARES CNUCând majoritatea colegilor mei stăteau şi pierdeau vre-mea sau făceau altceva, eu citeam şi căutăm explicaţiila orice problemă de geografie. Deşi învăţam în mareparte din plăcere, au fost multe ocazii când voiam sămă distrez şi am ales să n-o fac.

Până la prima olimpiadă din clasa a VIII-a şichiar şi după, nu pot spune că am avut o viaţă fru-moasă aşa cum îmi doream, ba dimpotrivă. Eram des-tul de trist, nu aveam mulţi prieteni, nici timp, nici banişi nici prestigiu. Am fost de-a lungul timpului subes-timat de multă lume (prieteni, colegi, profesori şi chiarpersoane foarte apropiate). Mulţi spuneau că pierdtimpul aiurea şi că nu sunt la fel ca ceilalţi. Şi nici nuvoiam să fiu la fel precum ceilalţi. Voiam să fiu diferit,să mă disting în mulţime. Eram sigur că viitorul meuva fi altul, că tot ce făceam nu era în zadar, că într-o ziva ieşi soarele şi pe strada mea. Toţi mă tratau cu in-diferenţă şi se credeau superiori. Însă aceste atitudininu m-au demoralizat, ci m-au încurajat şi mai mult,m-au făcut mai puternic. La un moment dat, în ultimiiani, voiam să obţin ceva la olimpiade tocmai ca să learat tuturor potenţialul meu. Primul şoc a fost pentrutoată lumea după prima olimpiadă. Eu şi toţi ceilalţieram uluiţi. Am simţit că ceva s-a schimbat, atât înviaţa mea, cât şi în abordarea celorlalţi. Însă nu era su-ficient pentru mine, aşa că am continuat.

În ultimul an, am avut câteva divergențe deopinie mai serioase, întâmplător, atât cu nişte rude, câtşi cu câţiva profesori. Pur şi simplu ei nu înţelegeauidealurile mele, sistemul meu de valori şi principiilemele. Încercau să mă convingă că ce cred eu e greşit,pentru că nu era conform concepţiilor lor generale.Le-am promis că le voi arăta că am dreptate şi că voireuşi pe baza ideilor mele. Asta a fost o scânteie carem-a aprins. Iar eu când îmi propun ceva de obicei iese.Înainte de baraj cu câteva seri, mă întrebăm: ce ar fidacă? Cum ar fi să mă calific la internaţională, să obţinceva şi să-i uimesc pe toţi aşa cum n-am mai făcut-o.Eram mai motivat ca niciodată şi asta m-a ajutatenorm. Aurul de la internaţională a fost cireaşa de petort. Prin asta le-am demonstrat tuturor, dacă mai eracazul, ce înseamnă să ai valoare. I-am lăsat pe toţi fărăcuvinte.

Dacă mi-a plăcut ceva de mic, a fost să fiu di-ferit. Să am idei noi, alte idealuri şi alte valori decâtrestul, să fiu reformator. Mi-a plăcut şi încă îmi placesă distrug toate miturile, pe care majoritatea le consi-deră convenţii unanim acceptate.

În ceea ce priveşte sejurul la Beijing, acesta afost special. Olimpiada internaţională de geografie afost cea mai frumoasă experienţă din viaţa mea. Amvizitat locuri în care nici nu visam că voi ajunge şi amcunoscut oameni noi din foarte multe ţări. China esteo ţară minunată, în continuă schimbare, iar Beijinguleste un oraş unic. Am reuşit să vizitez Oraşul Interzis,Piaţă Tienanmen, Palatul de Vara şi Marele Zid Chi-nezesc cu tot grupul, în timpul liber dintre probe, pre-cum şi oraşul nou şi modern pe cont propriu. Eraprima oară când mă aventuram singur într-un oraş atâtde mare.

Pot spune că am rămas extrem de plăcut sur-prins de ce am văzut şi ce am aflat la faţa locului. Ma-joritatea când se gândesc la Beijing au în minte oimagine a sa de acum 10 ani sau mai mult, când acestaera un oraş dezordonat, poluat, insalubru cu multe be-toane şi sărăcie lucie. Astăzi cam totul s-a schimbat.Am trecut prin majoritatea zonelor din oraş şi faţaacestuia e cu totul alta. Aproape peste tot este ordine,străzile sunt foarte largi, sistemul de autostrăzi e ex-celent (deşi la orele de vârf e chiar aglomerat), reţeauade metrou are peste 500 km, sunt multe spaţii verzi ex-trem de frumoase (aranjate după cultura locală), nu amvăzut mahalale sau zone insalubre, sunt mai puţini cer-şetori şi săraci ca la noi, blocurile de locuinţe sunt spa-ţioase şi moderne (deşi sunt înalte până la cer), în zonanouă e plin de zgârie-nori, mall-uri, clădirile multina-ţionalelor şi mai toţi au maşini noi (foarte multe maşinide lux), preţurile la aproape orice sunt mai mici ca lanoi iar salariile sunt mult mai mari. Nu este nici as-pectul ăla de stat militarist, cu poliţie peste tot şi gardăcare să te urmărească, cum frecvent se aude pe la noi.Sunt în schimb mulţi portari la toate instituţiile, caresunt amabili şi îşi fac treaba eficient. Totuşi cenzurămai există, spre exemplu, Facebook, Youtube, Googleşi alte site-uri occidentale sunt blocate (dar pot fi ac-cesate dacă sunt descărcate anumite programe la înde-mâna oricui). Nici acum lumea nu mă crede întru totulcând aude toate astea. Dar ăsta e adevărul în Beijing(în alte zone ale ţării nu e deloc aşa, doar în zonele co-stiere şi în oraşele mari e asemănător cu ce am văzuteu). De asemenea, lumea este foarte deschisă şi primi-toare, încercând să te ajute chiar dacă nu vorbimaceeaşi limbă.

Dacă este ceva ce nu mi-a plăcut la olimpiadă,este faptul că nu am avut cu cine să petrec. Toţi eraufoarte serioşi şi nu aveau chef de distracţii (atât cei dinlotul nostru, cât şi străinii). Şi nu mi-a mai plăcut fap-tul că nu s-a valorificat eficient tot timpul. Am mai fiputut vizita câte ceva. Dacă nu mergeam pe cont pro-priu în oraş, multe locuri nu aş fi apucat să le văd. Înrest totul a fost perfect.

China este astfel o ţară măreaţă şi oarecumprosperă, un model de urmat în multe aspecte nunumai de către noi, ci chiar şi de alte state consideratecivilizate. Este un stat care a reuşit să se impună peplan mondial şi să ajungă aşa cum este astăzi fără spri-jin extern, în ciuda Occidentului care încă se crede he-gemon mondial; un stat care s-a ridicat din cenuşă,făcând salturi măreţe cu sacrificii enorme, unde auavut loc transformări la care nimeni nu visa acum 10-20 de ani, un stat foarte sărac, până nu de mult, care s-a luptat şi încă se luptă să obţină prosperitate şibunăstare. Chinezii au demonstrat că prin voinţă sufi-cientă se poate face orice. De aceea am o mare admi-raţie pentru acest popor. Poate că nu întâmplător mi-afost dat să ajung în China. Simt cum istoria recentă aChinei se potriveşte perfect cu povestea mea. Îmi do-resc să revin cât de curând în China, să vizitez maimult şi să o descopăr în profunzime.


CNU ÎN LUMEAlexandru GOLOGANstudent anul III

Facultatea de Administrație și Management Public

SMARTKETINGTotul a început cu o postare pe grupul căminu-

lui care anunța oportunitatea de a pleca oriunde înlume pe o perioadă de opt săptămâni, perioadă în tim-pul căreia urma să efectuezi un stagiu de voluntariatși să desfășori un proiect într-un veritabil mediuinternațional.

Nu am ezitat să contactez persoana care pos-tase respectivul anunț; iată-mă, a doua zi, la ușa lor.Cine sunt ei? Ei sunt AIESEC, o organizație nonprofitla nivel mondial, formată din studenți care realizeazămuncă de voluntariat și stagii de practicăinternaționale. Din momentul în care am ajuns pe mâi-nile lor, am fost asistat pas cu pas pentru a fi maiaproape de visul meu. Practic, mi-au pus la dispozițieo platformă online de pe care trebuia să aleg dintr-omultitudine de țări și proiecte. Brusc, văzându-mă pusîn situația de a alege, mi-a încolțit în inimă un senti-ment aparte și, cuprins de euforia momentului, n-amezitat: Brazilia. De ce Brazilia? Poate dintr-o ambițiepersonală sau, poate, pentru că dintotdeauna m-amsimțit atras de cultura și de stilul de viață brazilian. Totce conta era momentul când am privit-o pe mama înochi și i-am spus că voi pleca pentru opt săptămâniîntr-un proiect bazat pe marketing la zece mii de kilo-metri de casă. Licărirea din ochii ei a fost de neprețuit.În decursul a câteva zile, am făcut toate demersurilece țineau de plecarea mea: am semnat hârtii la agenție,am luat legătura cu șefa de proiect din Sao Paolo și cucolegii internaționali, am comandat bilete în avans. Măpregăteam pentru opt săptămâni să ies cu mult dinzona de confort, dar orice călătorie mai lungă este doaro lungă introspecție, nu?

Călătoria nu a dus lipsă de peripeții. Pe data de7 februarie 2015 am decolat. Escala a fost de o orăîn Amsterdam. Ni s-au mutat bagajele dintr-un avionîn altul, teoretic! Al meu se pare că a avut o criză depersonalitate și a reușit să rămână în Amsterdam. Eu,însă, mai disciplinat, am urcat în noul avion, unde ampetrecut douăsprezece ore până la Sao Paolo. Se spunecă nu contează destinația, ci călătoria în sine, dar, dupăo călătorie de douăsprezece ore în aer, mai multe filmeschimbate și brioșe devorate, abia așteptam să atingcu picioarele solul.

După primele momente de euforie, am înțelescă situația mea era totuși departe de a fi roz. Pe scurt:bagajul mi-a rămas în Amsterdam, telefonul avea ba-teria aproape moartă, vorbitori de limba engleză în jurnu păreau a fi și până și gazdele erau surprinse de ve-nirea mea, ca să mă exprim mai puțin tragic, căci lapunctul Sosiri nu era nimeni care să pară că ar fi avutvreo informație pentru mine. Așteptările mele se nă-ruiau exact sub ochii mei. Bagajele erau anunțate peun panou electric ca fiind rămase în Amsterdam, com-pania cerându-și scuze pentru disconfortul creat. Per-


CNU ÎN LUMEsonalul aeroportului vorbea o engleză stâlcită, abia amputut culege câteva informații folositoare. Știam că dela aeroport trebuie să iau autobuzul spre stația Tiete șide acolo prima cursă care pleacă în direcția Pirassu-nunga, dar să ajung până în ora douăsprezece noaptea.

Era unsprezece, știam că nu am să mai ajungla timp, dar mă gândeam că o să aștept următorul au-tobuz în stația Tiete și, poate, iau legătura cu cinevadin echipa de proiect. Aveam doar zece la sută bateriecând m-am urcat în autobuzul care face legătura întreaeroport și Tiete.

În autobuz, un tânăr brazilian îmi spune că țaralui trece prin cea mai cumplită secetă din ultimii cin-cizeci de ani și îmi oferă un pahar cu apă. Dejasimțeam căldura locului, era ca acasă. Mare noroc amavut că autobuzul avea wi-fi și am putut lua legăturacu șefa de proiect. M-a asigurat că mă așteaptă în Tieteși că pot rămâne la ea peste noapte.

A doua zi, 8 februarie 2015. M-am trezit, într-un apartament la etajul șaisprezece în Sao Paolo, debunăvoie și nesilit de nimeni la ora șapte dimineața.Diferența de fus nu m-a dat peste cap, simțeam oușoară dezmorțire după atâtea ore de călătorie.

Când vine vorba despre Sao Paolo, este un orașcosmopolit de aproximativ cincisprezece milioane delocuitori, unde luxul și sărăcia se îmbină într-un decorgeneros de verde. Mirela, șefa de proiect, m-a ajutatîn ziua petrecută cu ea să văd puțin din Sao Paolo; amfost plăcut impresionat de multe aspecte ale orașului,dar cel mai mult m-a impresionat galeria publică apoeților simboliști sud-americani.

Pe seară, mi-am luat bagajul de la aeroport șim-am îmbarcat cu destinația Pirassununga. Porneamspre o nouă aventură la capătul căreia nu știam ce măaștepta sau cine mă aștepta. Pe drum, m-am împriete-nit cu o franțuzoaică, studentă acolo. Când am ajuns,nu mă aștepta nimeni. De acum mă obișnuisem cu sti-lul relaxat al brazilienilor. Franțuzoaica m-a văzut sin-gur, m-a luat cu ea și m-a lăsat la “frăția” președinteluiAIESEC pe plan local, deoarece se cunoșteau. O“frăție” în sistemul de cazare educațional brazilian re-prezintă o grupare de oameni cu simboluri, culori șiimnuri proprii și interese comune în diverse domeniiși care stau sub același acoperiș. Ceilalți internaționalierau cazați la un internat romano-catolic, doar pe minem-au cazat in noaptea aceea într-o “frăție”.

Echipa internațională a fost formată inițial dindoi italieni, un chilian și o columbiană, mai apoi ni s-au alăturat un peruan si un cuplu de germani. Inițial,pentru două săptămâni, băieții am stat la internatul ro-mano-catolic, iar fetele au stat în gazdă pe toată pe-rioada programului. După, ne-au mutat in “frății”,deoarece studenții de la internat urmau să plece în pe-lerinaj și nu aveau cum să ne mai țină. De la trei meseasigurate pe zi am trecut la una, asigurată de ONG-ulîn care lucram…

În fiecare zi, așteptam autobuzul în stație la ora12 și terminam munca în jurul orei 17. În cadrul pro-iectului, pe lângă faptul că am demarat strategii demarketing pentru a promova imaginea ONG-ului atât

în comunitatea locală, cât și în mediul virtual, zi de ziinteracționam cu copii. Eu pot spune că am învățat “oboabă” de portugheză de la copii. Totodată, alături deceilalți internaționali, am organizat un eveniment debingo pentru seniorii din Pirassununga și am promovatschimburile culturale AIESEC în Universitatea dinSao Paolo (cea mai mare universitate din America deSud).

În Brazilia am ajuns în perioada carnavalului,așa că nu am ezitat să dau o fugă până la Rio. Am fostînsoțit de doi italieni. Din Pirassununga până la Riode Janeiro sunt aproximativ 670 de kilometri, distanțăpe care am parcurs-o în douăsprezece ore cu autobu-zul. Odată ajuns, sărbătoarea era în floare: petrecereși voie bună în orice colț, oameni îmbrăcați care maide care mai colorat. Rio este gazda a două tipuri decarnaval: cel exclusivist, care este difuzat internaționalși are loc pe un stadion, și cel organizat de oamenii dincomunitatea locală pe străzile orașului. Am optat pen-tru cel organizat de oamenii din comunitatea locală,pentru că, așa cum afirmă orice “carioca” veritabil,este un spectacol făcut de oameni pentru oameni, iarpasiunea și dragostea de care dau dovadă în realizareaacestuia nu pot fi cuprinse în câteva rânduri. E un sen-timent unic. Trebuie să fii acolo.

După ce am petrecut alături de localnici, amdecis alături de ceilalți colegi să dormim pe plajă. Răs-plata, când ne-am trezit, a fost pe măsură: palmieri,valuri și un soare difuz ce schimba cromatica bolțiicerești. Unul dintre cele mai importante simboluricând ne gândim la Brazilia este statuia Cristo Redentor(Cristos Mântuitorul). De fiecare dată când am intratîn conversație cu un brazilian, nu am ezitat să îl întreb


CNU ÎN LUMEdacă cunoaște faptul că fața și mâinile Mântuitoruluisunt sculptate de un român, Gheorghe Leonida. Uimi-rea și admirația de pe fețele lor - o picătura de mândrie,într-o mare destul de neprielnică în acești ani, a faptu-lui că ești român.

După aventura de la Rio, a urmat o perioadă încare am fost parte a stilului de viața studențesc brazi-lian. La fiecare început de an se organizează un bal deinițiere a noilor studenți, unde se îmbracă în costume,se pictează și își pun porecle. Apoi, a urmat o excursieîn Sao Paolo alături de ceilalți internaționali, unde ne-am plimbat prin oraș și am descoperit câte puțin dinmarea metropolă. Referitor la favela (zona defavori-zată din marile orașe în Brazilia), în Rio începe de laperiferie către centru, pe când în Sao Paolo, din centrucătre periferie. Pe scurt, în Sao Paolo te poți afla încentru și în dreapta ta vezi un mare complexrezidențial de 30 de etaje nou, cu pază, parcare subte-rană, piscină etc. și, când te uiți în stânga, poți vedeaniște locuințe improvizate, fără apă curentă, fără vreoutilitate, adesea având pereții goi si arși (incendiilesunt frecvente în favela din cauza condițiilor precareîn care trăiesc oamenii). Tristețea și bucuria se îmbinăîntr-un tablou unic, iar în ciuda greutăților, fiecare om

pe care îl întâlnești îți afișează un zâmbet larg, cald,primitor.

Ultima mea săptămână pe continentul sud-american am petrecut-o în compania celui mai bunprieten brazilian, Otavio. Am sărbătorit Paștele catolicîmpreună cu familia lui, un lucru nemaipomenit pecare, ca turist, nu îl găsești în niciun ghid de vacanțăsau pachet promoțional de la agenții. Legat de bucă-tăria braziliană, nu diferă cu mult de bucătăria româ-nească, în cazul anumitor preparate tradiționale. Toatealimentele la ei sunt consumate proaspăt și nu prea de-pozitează în frigidere (cum fac europenii, “reîncăl-zesc”). De asemenea, consumă foarte multe sucurinaturale și au un stil de viață echilibrat.

Ca și experiență și program, recomand tuturorviitorilor studenți să aplice, chiar dacă pe parcurs sevor lovi de mici neajunsuri care nu sunt specificate înniciun contract; sunt ca niște provocări care trebuiedepășite, nu obstacole sau inconveniente. Eu m-amales cu o poveste, cu o “casă” în orice colț al lumii șicu un loc în inimile celor pe care i-am întâlnit. Tu ceaștepți?

Alexandra Elena MOCANCAclasa a X-a F

My American JourneyVara trecuse iute, cu emoțiile aferente unui

examen de evaluare națională, cu bucuria reușitei; in-trasem la CNU. Ce îmi mai puteam dori?

O amintire a unei discuții purtate cu mult timpîn urmă îmi lumină deodată seara ternă de toamnă. In-stinctiv, am deschis computerul și am tastat EERC, unsite despre care îmi vorbise o bună prietenă. Știamdoar că aceasta primise o bursă de o lună în SUA și căexperiența dobândită a ajutat-o, motivându-i acțiunileulterioare. Astfel că, am decis să mă informez rigurosîn legătură cu pașii care trebuie urmați pentru a aplicaîn vederea obținerii bursei. Am aflat că EERC( Edu-cational Enrichment for Romanian Children) repre-zintă o organizație nonprofit, care vine în sprijinulelevilor români cu rezultate deosebite în activitateașcolară, oferindu-le oportunitatea de a-și petrece oparte din vacanța de vară în SUA. Ca orice tânăr atrasde mirajul visului american, am decis că aș putea în-deplini condițiile impuse și, după o discuție mai multsau mai puțin lămuritoare cu părinții, m-am înscris înprogram. A urmat o corespondență asiduă cureprezentanții EERC, urmată de un interviu via Skype.Emoții, așteptări, toate au atins apogeul în Ajunul Cră-ciunului, când am fost anunțată că sunt între cei 10elevi selectați din toată țara pentru a petrece luna iulieîn Boston.

But time flies, iar lunile s-au scurs în tempoulsecundelor care își amânau împlinirea. După dansul

emoțiilor cu lunile ce se grăbeau spre vară, întâi iuliemă surprinse alături de ceilalți studenți EERC în ae-roport. Înconjurați de familiile noastre emoționate șiîngrijorate deopotrivă, simțeam cum clipele se scur-geau în zâmbete elegiace care ne-au urmărit până lapoarta ce ne deschidea zborul... Mă aflam în fața uneiexperiențe cu totul diferite, primul zbor, primadespărțire de familie pentru un timp îndelungat, dareram prea încântată de ceea ce va urma ca să-mi facgriji inutile.

Zborul a fost lung, cu escală la München, darnimeni nu îndrăznea să simtă oboseala. Ajunsă lasfârșit, după nouă ore, călătoria s-a finalizat cu celedin urmă controale pe aeroportul din Boston. Extenua-rea zborului și impactul limbii engleze m-au implicatîntr-o situație cel puțin funny, în care un vameș mă în-treba obsesiv food?food?, iar nedumerirea mea nu măfăcea să spun decât what?, neînțelegând ce vrea de lamine. Până la urmă am priceput că omul își făcea da-toria de a se asigura că nu aveam alimente în bagaj.I-am răspuns într-un final că nu am mâncare, iar el azâmbit cu înțeles: take care of you! Am zâmbit și euși mi-am continuat drumul, neavând timp să mă gân-desc prea mult la impresia pe care i-o provocasem.

Bostonul răsufla odată cu mine și am simțitasta abia atunci când marea familie EERC ne-a întâm-pinat la terminalul veniri. În jurul meu răsuna englezaîn cel mai armonios sistem americănesc, iar afluența


din aeroport își amesteca ingenios culorile transfor-mându-se într-un spectacol inedit. Eram copleșită, daram urmat-o pe președinta organizației, alături de An-dreea, fata cu care aveam să-mi petrec următoarealună, și am plecat. Pentru noi două, EERC a consideratpotrivită petrecerea a două săptămâni în tabăra FrankA. Day, rămânând ca celelalte două să le dedicămșcolii EC și cursurilor de limbă engleză din centrulBostonului, fiind găzduite de o familie despre careaflasem câte ceva înainte de plecare.

Însă, până la tabără mai erau 2 zile, timp pe-trecut pentru acomodare, acasă la doamna Floru,președinta EERC. Fiind în preajma zilei de 4 iulie,gazda a organizat o petrecere căreia am reușit treptatsă-i oferim reflexii românești.

Timpul trecea într-o cadență grăbită, luminândmomentul plecării în tabără. Știam că vom petrecedouă săptămâni în mijlocul naturii, fără telefon, com-puter sau orice alt gadget, iar provocarea era uriașă.Acesta era regulamentul și trebuia respectat, cu toatăîngrijorarea noastră că vom fi date dispărute de peFacebook sau alte rețele de socializare.

Drumul nu a fost foarte lung, iar odată ajunseacolo un sentiment de deja vu ne copleși. Văzusem deatâtea ori în filme peisajul specific unei tabere ameri-cane. Locul emana exuberanță și libertate; copii stri-gându-și fericirea printre copacii seculari. Cabanele delemn priveau pierdut spre lacul înduioșător de tulbure.Brazii ascundeau cele mai stinghere poteci, terenurileajustate pentru meciurile ce se doreau amicale, celetrei unități ale taberei, locurile de întâlnire pentrufreshmen, juniors și seniors și sala festivităților.

Încă din prima zi, înfrânte de emoții, ne-ampierdut printre grupurile de copii și ne-am cercetat uni-tatea, încercând să adoptăm culorile taberei. Am fostîntâmpinate cu zâmbete născute de bucuria vacanței.Un curent de jocuri și activități ne-a îndemnat săfacem primii pași în ceea ce avea să rămână una dintrecele mai frumoase amintiri.

Seara a adus însă adevăratul program caremenținea tabară la limita dintre rigoare și libertate.Cum aveam să ne trezim la 7:45, pentru a asista la ce-remonia drapelului din fiecare dimineață, ca mai apoisă luăm micul dejun, seara a coborât repede, iar în co-borârea sa ne-a ademint și pe noi. Ziua părea mailungă, pentru că aceleași 3 activități marcau fiecaredimineață: 1 la alegerea noastră, jocuri de echipă și în-otul indispensabil. Erau urmate de prânz, o oră pentruodihnă, alte 3 activitățide după-amiază( 2 la alegere șiSuper Choice, care ne oferea dreptul de a face cevrem), ceremonia drapelului, cina și activitățile deseară. În prima săptămână am ales să particip la clu-burileDrama, Climbing și Magic.Însă, adevăratamagie îmi era picurată în suflet de lumina lacului.

Adesea, seara, vedeam cum urca spre nisip,despicând malul, val după val, lacul. Vibra în el cerul.Eu nu eram Creatorul ca în cartea pe care o citeam,eu eram creația: eu eram și lacul și cerul și încă îmisângera rana din piept, lăsând epifania înaltului să sescalde în undele sangvinolente. Abia după ce s-a stinsdurerea, s-au aprins stelele alungănd lumina soarelui.

CNU ÎN LUME


Am îmbrăcat atunci cea mai frumoasă rochie și i-amcârpit poalele cu copaci. În întuneric, i-am desenat înnegru ca să-mi amintesc cea mai frumoasă nuanță deverde. Și am reușit. Era culoarea copacilor în luminacumplită a zilei.

Zilele treceau prea repede ghidate de progra-mul încurcat uneori doar de ploaie. Diminețile plineîmi antrenau sufletul în jocuri cuminți, după-amiezilecopleșite de căldură ne căutau tainele și le găseau măr-turisite între grupurile de copii, iar serile aduceau acal-mie și augmentau sclipirea pădurii. Seara de vineri eradecorată cu o petrecere și cea de duminică, scăldată deamintirea aromată a unui film vizionat alături de ca-bana noastră, la etajul sălii mari.

În cea de-a doua săptămână, programul rămă-sese același, cu excepția celor trei activități la alegerepe care le schimbasem cu Nature, Cards games și, dinnou, Magic. Pe noul orar era însemnată ziua de mier-curi, promisă Color War-ului. Aveam să aflu că, pentrucopiii ce veneau în tabără de 7-8 ani, acest război de-venise o tradiție a echipelor Green și Grey puțin tre-cută de frontierele tovărășescului. O zi întreagămarcată de activități, jocuri și galerie pentru echipelenoastre se termină cu un foc de tabără care anunță vic-toria echipei adverse, Grey. Am văzut atunci lacrimi,am văzut fericire și dezamăgire, am văzut speranțeconcretizate și așteptări destrămate. Era un complexde emoții care se amesteca printre crengile copacilorîntunecați, proiectate pe cerul târziu. Ființa mea nu

aparținea integral competiției, atfel că seara trecu re-pede, trăgând după ea ziua plecării.

Am lăsat în urmă tabăra cu ecourile lacului, co-pacilor, stelelor, îndreptându-ne spre casa viitoarelorgazde, Joanne și Neil. Ne-au primit cu drag, compor-tându-se firesc, ca o adevărată familie. Timpul petrecutalături de ei a fost minunat: cină în familie, ieșiri înoraș, discuții plăcute. Întâlnirea cu oceanul a fost unadin multele surprize ce ne-au fost oferite de noua fa-milie. Infinitatea sa era puntea către acasă. Nu eramîncă pregătiți să o traversăm înapoi, dar simțeam căsuntem mai aproape de cei ce ne așteptau dincolo deîntinderea în care se scălda și cerul.

Zi de zi, urmam cursuri de limbă engleză în ca-drul școlii EC, situată în centrul orașului Boston.Având filiale pe mai multe continente, școala este re-cunoscută pentru calitatea cursurilor. În urma testelorinițiale atât eu, cât și Andreea am fost repartizate laclasa de avansați alături de alți 12 studenți. Apreciereaa fost reciprocă în condițiile în care noi eram captatede metodele moderne de predare, iar profesorii, uimițide gramatica pe care o stăpâneam în urma a ceea ceînvățasem în România. După terminarea orelor,aveam organizate activități de vizitare a celor mai im-portante edificii ale Bostonului. Bineînțeles că nu pu-teau lipsi din program plimbările prin parcurileorașului, mall-uri și China Town. Diversitatea cultu-rală și umană, ce nu cunoștea bariere de culoare saude religie, mă copleșea, mă uluia, integrându-mă înacest univers a cărui parte deveneam. Un momentînălțător al șederii în Boston l-a constituit vizita laprestigioasa Universitate Harvard, a cărei măreție îțiimpune respect, dincolo de faima dobândită de-a lun-gul timpului.

Deși, la începutul călătoriei, timpul păreanesfârșit, acesta s-a strecurat perfid pe lângă noi și ne-am regăsit în aeroport, pregătiți de întoarcerea acasă,cu nerăbdarea revederii și a împărtășirii aventurii ame-ricane.

Oportunitatea oferită de EERC a reprezentatpentru mine și pentru ceilalți tineri împlinirea unui vis,iar celor care doresc să aplice pentru acest program ledoresc best of luck!

CNU ÎN LUME


CNU ÎN LUME Codrin GHIDIUclasa a IX-a D

Dezgheț înghețatsau ce mai este nou pe la Polul Nord

Era începutul lui septembrie 2016 când măaflam într-o cafenea din capitala unei țări nordice, cuun suc de portocale pe măsuța din fața mea. Ședeamși cugetam la ce se întâmplase în zilele trecute, cândam fost la Polul Nord. Reacțiile oamenilor când audpropoziția asta variază de la “Haha, bună asta!”, pânăla “De ce ai face așa ceva?” În realitate, povesteacălătoriei în arhipelagul norvegian se prezintă multmai simplă: de când mă știu mi-a plăcut să călătoresc.Oriunde, cu plăcere. Dar, de o vreme, se trezise înmine dorința de a merge într-un loc.... Și cum insulelemediteraneene sunt prea “mainstream”, mi-am îndrep-tat privirea înspre nord. Recent văzusem un articol de-spre Aurora Boreală și legendele care o însoțesc,alături de frumusețea ei spectaculoasă. Am tastat re-pede pe Google “Cele mai bune locuri din lume dincare să vezi Luminile Nordului” și în capul listei amgăsit un grup de insulițe de la capătul lumii, cu unnume viking amuzant, “Svalbard”. Mai din glumă, maidin curiozitate, am căutat mai multe informații și, cufiecare pagină citită, constatam cu uimire cât de ușorse poate ajunge, în teorie, acolo. Și cum conexiune lainternet este din belșug, după două săptămâni, un te-lefon la ambasada Norvegiei și zeci de site-uri acce-sate, totul era gata. La începutul lui septembrie urmasă merg, vorba românului, la mama naibii în depărtare.

Detalii despre stat prin aeroporturi și problemela check-in se găsesc din abundență în toate poveștilenomazilor moderni, așa că îmi voi permite să intru di-rect în pâine: după două escale, la Oslo și Tromso, ae-ronava aterizează în cel mai nordic aeroport depasageri din lume, aflat în orășelul Longyearbyen, ca-pitala insulelor. Acum, despre orășelul ăsta ar fi multede zis: puțin mai mult de 2000 de suflete din peste oduzină de țări locuiesc aici în ceea ce seamănă cu niștebarăci construite pe piloni, din cauza permafrostului.După cum aveam să aflu, jumătate sunt norvegieni,alături de un număr considerabil de asiatici și, da, chiarși aici, trei români. Pentru că, pe lângă Italia și Spaniaunde numără sute de mii, aici, la capatul lumii, lo-cuiesc trei români. Chiar și aici...

Senzațiile pe care le încerci când ieși din aero-port ca străin sunt multe. Ca să-ncepem cu începutul,frig. Pornisem din Bucureștiul asediat de 30 de gradecu plus pentru a ajunge aici, unde coloana de mercurarăta -3. Cu toate acestea, era o zi frumoasă și puteamvedea până în depărtare. Gazda la care urma săstăm,Ynndo, o doamnă în vârstă simpatică, ne-a în-tâmpinat cu un tur al orașului în mașina ei de teren.Prea multe nu au fost de văzut însă: un mănunchi decase răsfirate, niște ciment și un port. Cu o oarecaremândrie, Ynndo ne prezintă cea mai nordică stație depompieri din lume, cel mai nordic bar din lume (numit,


CNU ÎN LUMEca o glumă extrem de sugestivă, Svalbar), cea mainordică alimentară din lume, cea mai nordică bisericădin lume, cea mai nordică universitate din lume, ceamai nordică farmacie din lume și grădinița locală careeste, da, ați ghicit, cea mai nordică din lume. Apoiajungem la locuința ei unde, în loc de lemne pe foc șimiros de pește, găsesc un apartament perfect normal:mobilă de la Ikea, o bucătărie utilată, o baie modernă.Dacă nu erau pieile de focă puse pe post de covorașe,ai fi zis că te afli într-una din metropolele Europei con-tinentale. Pe hol este o hartă în care toți turiștii venițiau înfipt ace cu gămălie, pentru a marca locul din carevin. Am luat un ac și, cu o ușoară mândrie, l-am înfiptla nord de Dunăre. Eram singurul din zona aceasta aEuropei. După o scurtă introducere, cum era încă zi(urma o surpriză legat de asta), am pornit la explorare.

Există multe povestiri de groază despreprețurile exagerate și inumane din Norvegia. Dar, cums-a și dovedit, toate sunt adevărate. Dacă o sticlă deapă de jumătate de litru este, tradus, cam douăzeci delei, litrul de ulei de măsline ajunge la o sută și de carnesau alte produse animale nici nu mai încape vorbă. Așacă, ușor traumatizat, m-am mulțumit în acea seară cutăiței chinezești cu un sos dubios dulce-acrișor, mân-care care s-a ridicat la “doar” treizeci de lei. Apoi,sătul, mă pun să aștept noaptea care va aduce cu sine,sper, Luminile Nordului. Aștept. Aștept. Mai așteptpuțin. Se apropia de ora două dimineața și soarelepărea că rămăsese blocat la orizont, nedorind să apună.De unde să mai țin eu minte lecția de geografie de laînceputul gimnaziului, în care se spunea clar căechinocțiul are loc pe 23 septembrie, iar până atunciîntuneric, ioc! la Polul Nord. Așa s-a dus și speranțade a vedea Aurora Boreală.

Astfel, ajungem și în cea de-a doua zi. Ynndoe plecată la serviciu, dar ne-a spus în ultima seară cumfuncționează treburile prin gospodărie. Așa se face că,mâncați, spălați, îmbrăcați, ne ducem în port, de unde,așa cum era stabilit, în zorii noștri ne ia o mică barcă,operată de o agenție de turism. Pe punte suntem camo duzină de oameni care stăm și ascultăminstrucțiunile ghidului, un suedez zdravăn, cu un numepe care n-am putut să-l rețin. Barca pornește,conștiincioasă, și cu ajutorul unui binoclu, lainstrucțiunile ghidului, avem ocazia să vedem faunaarctică în toată mândria ei.

Svalbard are multe de oferit în acest sens. Maiîntâi, la orizont apare o balenă Minke. Apoi alta, șiîncă una. Peste câteva minute, o specie de pasăre cuciocul roșu-portocaliu dă târcoale ambarcațiunii pentruca mai încolo să apară pe mal o turmă întreagă de renide Svalbard. Spre deosebire de renul cel de toate zi-lele, acesta e mai mic, alb și pufos. Am numărat pai-sprezece reni care pășteau blazați. Dar cum soarele eradeja bine ajuns în vârful boltei, s-a dat semnalul demasă. Curios din fire, m-am înfipt imediat în carneade balenă, cârnații de ren și brânza cu caramel. Ce potspune, balena a fost bună, deși nu aș mânca-o la ungrătar cu prietenii, cârnații, deși se lipeau de cerulgurii, erau comestibili, iar brânza era uimitor de bunăpână să-ți dai seama ce este, de fapt, și anume brânzăcu aromă de caramel. Mda...

Și totuși, vedetele nu au fost balenele, nicicârnații și nici chiar ghețarul Nordenskiold, înalt desute de metri căci, la mică depărtare, două capete albese ridicau ritmic deasupra apei înghețate. “Văd douămici capete...” zice suedezul. Înșfac repede binoclul șice să vezi? Doi urși polari, mamă și fiu, defilau înotprin fața noastră. Motorul bărcii tace. Conversațiile seopresc. Se aude doar foșnetul gecilor de fâș, în timp

fotografii: Codrin Ghidiu


CNU ÎN LUMEce carnivorele albe ajung pe o stâncă, se scutură pentrua se usca și încep a se plimba agale, exact ca într-undocumentar National Geographic. Scena pare ireală și,chiar dacă ochii îmi îngheață pe cadrul rece al bino-clului, nu mă pot dezlipi. Un mic spectacol al naturii,o mică delectare pentru străini obișnuiți cu maidaneziși mâțe gravide de pe stradă. Natura este aici așa cumar trebui ea să fie: respectată.

În cele din urmă, andocăm într-o așezare des-pre care am citit tot ce-am putut prinde: Pyramiden.Inițial orășel suedez, a fost vândut sovieticilor, carel-au transformat într-o colonie prosperă, exploatatoarede cărbune. Într-adevăr, în jurul nostru se află, în di-verse stadii de degradare, artefacte ale unei epoci tre-cute: blocuri din ciment, izbitor de asemănătoare cucele construite la noi înainte de ’89, utilaje mâncatede rugină, drumuri asfaltate pline de cratere și, în cen-tru, o construcție roșie aducând cu Turnul Eiffel, custeaua sovietică în vârf. La bază scrie cu litere chirilice(moment bun să menționez că pot să citesc în alfabetulacesta) mari de-o șchioapă “Pyramiden”.

Avem parte de un interesant și educativ tur alorașului în care acum viețuiesc șapte suflete. Sașa, căciașa ni se prezintă ghidul, povestește: “Proviziile nesunt livrate cu elicopterul odată pe lună. Semnal la te-lefon este într-un singur loc, când e vremea bună. Dacăam de vorbit chestiuni urgente cu șefii mei, trimit me-sajul, las telefonul acolo și mă întorc peste câteva oresă văd ce am mai primit. E nevoie de răbdare. Aicitrăim, practic, ca niște călugări. Nu avem nici femei.”

Ajungem într-o clădire imensă, unde avemvoie să stăm exact zece minute. Este versiunea PolulNord a unei case de cultură, o clădire în care timpulparcă a înghețat. O sală de balet, cu vestiarele intacte.O sală de sport cu un afiș imens, pe care se citea cugreu “Montreal 1976”. Un birou întunecos, cu ziarearuncate peste tot. Și, surprinzător, o sală de spectacoleaproape identică celei de la Casa de Cultură “Leopol-dina Bălănuță”, doar că mult mai prăfuită. Clădireazace în semi-obscuritate și pe pereți atârnă, cele careîncă se mai țin, afișe cu mari personalități sovietice:Gorbacev, Șostakovici...În vremurile sale de glorie,orașul avea peste o mie de locuitori. Deodată, un clo-pot răsună puternic. E timpul să plecăm. La ieșireputem vedea piațeta din centrul orășelului, în mijloculcăreia troneaza cel mai nordic bust al lui Lenin dinlume. Bătrânul tovarăș se uită drept înainte la singurastradă botezată din Pyramiden:”Strada celei de-a 60-aaniversări a Glorioasei Revoluții Socialiste din Octom-brie 1917”. Sau ceva de genul...”Toți îi spuneauChamp-Elysees”, adăugă Sașa cu un zâmbet.

În jurul piațetei se găsesc parcele de pămînt pecare vegetația, deși uscată acum, e mult mai înaltă șistufoasă decât în rest. Aflăm că rușii, mânați de dorințade a face acest așezământ cât mai plăcut posibil locui-torilor săi, au transportat tone întregi de cernoziomucrainean pe care au reușit să și cultive câte ceva.“Atunci când renii vin pe aici să pască, din patriotismpoate, nu mănâncă iarba care crește pe pământ ucrai-

nean. Ei mănâncă doar împrejur.” Se pare că mamanatură știe când ceva nu e în regulă.

În cele din urmă ne urcăm pe vaporaș și Sașa,care purta o căciulă rusească și o insignă cu o steamade in URSS, ne face cu mâna, în timp ce o ceațăapărută ca de nicăieri acoperă ruinele sovietice. Acasă,Ynndo ne așteaptă cu o gustoasă supă de pește pescuitde ea și cu altă surpriză: ne va duce într-un loc special.Fără prea multe vorbe în plus, ne urcăm în mașină șiîn scurtă vreme ieșim din localitate. În Svalbard suntdouă așezări propriu-zise și dacă ieși din ele, ești obli-gat să închiriezi o pușcă din cauza pericolului repre-zentat de urșii polari. Sunt trei mii de urși în acest colțde lume, mai mulți decât oameni. Este vremea“înserării” și pe stânga șoselei soarele se oglindește înbălți cu o apă ca de sticlă, lină, unduită poate doar devânt. O specie de gâște cu cap și picioare negre,specifică zonei, se plimbă agale printre întinderile deapă, în grupuri nenumărate. Puțin mai încolo, o pasăremică și bondoacă îi atrage gazdei noastre atenția. “Esteo specie interesantă, singura care nu pleacă iarna deaici. Își schimbă doar penajul, devine alb. Ar puteazbura, dar mănâncă pietre pentru a le ajuta la digestieși devin prea grele. În sezonul ăsta e legal să le vâ-nezi”. Drumul este lung și conversația se leagă ușor.Descoperim că în Svalbard este ilegal să mori. Tot dincauza permafrostului, cadavrele se descompun inima-ginabil de greu. “Pentru mama mea a fost, din păcate,prea târziu. A trebuit s-o trimitem pe continent și să oînmormântăm acolo”, spune Ynndo cu o urmă de no-stalgie.

Șoseaua începe să urce în serpentine. Ajunși învârful dealului, coborâm din mașină și ghetele ni seafundă în zăpada de septembrie. Lângă noi e o clădireaparținând Minei 7, unde lucrează Ynndo. Aici, înSvalbard, ca să extragi cărbune trebuie mai întâi săurci pe dealuri și munți. Deși tot mai puțini oameniactivează în acest sector, aceasta e încă una dinocupațiile de bază în arhipelag, alături de cercetareaștiințifică și turism. Mineritul aici este analogul oieri-tului pe meleagurile noastre. Salariile sunt mult maimari decât în Norvegia continentală și cărbunele estede o calitate excepțională, folosit în industrii de tipulmedicinei. Cu o politețe norvegiană, Ynndo ne oferăbiscuiți cu cafea caldă, numai bune pe vremea asta. Laîntrebările mele repetate, ea spune: “Locuiesc aici detreizeci de ani. Familia mea e de pe continent, mai amcâțiva frați și surori. Țin minte că, într-o vară, am prinsoptsprezece grade. În ziua aia nu am făcut nimic al-tceva decât să stau afară pe șezlong.”

Discuția continuă. După o bună bucată detimp, ne urcăm în mașină. Dar excursia nu e gata încă.Următoarea oprire e portul, din care se vede DepozitulGlobal de Semințe. În el ni se spune că sunt stocatemilioane de semințe, în caz că omenirea se va aflavreodată într-o criză. Deja depozitul și-a dovedit uti-litatea, de când cu conflictul din Siria, unde au fost tri-mise o serie din semințe.

Puțin mai jos, țărmul e plin de scoici. Finalul.“Atinge apa”, mă îndeamnă Ynndo. O ating. “Ei bine?Cum e oceanul?”. Era rece. Foarte rece.


CNU ÎN LUMEProf. Janet POPOIU

Formare profesională prinprogramul ERASMUS+

În perioada 6-18 august 2016, Asociația Alter-native Educaționale Vrancea, în cadrul căreia activezca voluntar din 2013, mi-a oferit oportunitatea de aparticipa la cursul internaţional de formare Techno-logy–Enhanced Learning, furnizor ETI Malta, în ca-drul proiectului de mobilitate “Alternativeeducationale prin utilizare TIC” finanțat prin progra-mul Erasmus + (nr. de referință 2015-1-RO01-KA104-014389).

Cursul la care am participat, Technology–En-hanced Learning, este furnizat de către Executive Trai-ning Institute (ETI) din Malta, un furnizor de educaţiede prestigiu a cărui activitate se desfășoară într-un cen-tru de formare foarte modern. Instituția pune ladispoziția clienților o gamă diversă de cursuri pentruprofesori și pentru personalul care lucrează în dome-niul educației. Activitatea de formare este realizată detraineri internaționali cu experienţă în domeniul for-mării adulților.

Proiectul ERASMUS+ Alternative educatio-nale prin utilizare TIC” are un buget de 12.500 deeuro, alocat pentru patru mobilități în Malta, respectivîn Spania. Participarea mea la acest curs, ca reprezen-tant al AAE Vrancea, mi-a oferit oportunitatea de aprelua teoria și exemplele de bună practică în valori-ficarea instrumentelor de social-media, de a-mi îmbu-nătăţi competenţele profesionale, de a învăța metodecreative şi inovatoare de predare, de a interacționa cuun furnizor de educaţie din străinătate şi cu participanţidin diferite culturi etc. La acest stagiu de formare, îngrupa noastră, au participat 18 cadre didactice din 3ţări europene, şi anume: România (un grup de 6 per-soane din Iași și 4 persoane din Focșani), Grecia și Po-lonia.

Obiectivele cursului au răspuns perfect nevoi-lor mele actuale de dezvoltare profesională şi perso-nală: dezvoltarea competențelor de utilizare ainstrumentelor social-media, web 2.0, de creare a pro-duselor media cu ajutorul noilor TIC și distribuireaacestora într-un spațiu online securizat, de integrare aresurselor digitale în toate activitățile de formare aadulților (social-media, curation, web 2.0).

Am învățat astfel, pe parcursul a două săptă-mâni de training, să creez o rețea personală de învățare(Personal Learning Network) ce va facilita implicareaîn activități și proiecte ulterioare, dar și colaborări șiparteneriate cu specialiști și experți în domeniu lanivel european. Consider că participarea mea la aceststagiu reprezintă, în primul rând, o reuşită personală,dar şi un impuls pentru colegii mei de a accesa acestetipuri de formare profesională.

Toți participanţii din fiecare ţară au avut oşansă reală de a prezenta şi de a promova propriile va-lori culturale, tradițiile și obiceiurile specifice zonelorgeografice din care proveneau, precum şi particulari-tăţile sistemului educaţional.

Pe de altă parte, am avut bucuria de a desco-peri un spațiu cultural impresionant, Malta fiind o țarăcare conservă cu mândrie o istorie foarte bogată. Situatin centrul Mării Mediterane, arhipelagul maltez îm-bină frumusețea naturala cu 7000 de ani de istorie.

Erasmus+ este o componentă a Programului deÎnvăţare pe Tot Parcursul Vieţii lansat de Agenţia Na-ţională pentru Programe Comunitare în DomeniulEducaţiei şi Formării Profesionale (ANPCDEFP) şi seadresează cadrelor didactice din învăţământul preuni-versitar, având ca scop îmbunătăţirea calităţii educaţieişcolare prin participarea acestora la stagii de formarecontinuă în țări din Uniunea Europeană. Participareala o mobilitate într-o altă ţară decât cea de provenienţăasigură formarea unei imagini mai clare asupra edu-caţiei europene, schimbul de experiență, transferul debune practici şi dezvoltă competenţele noi, cum ar fi,spre exemplu, competența interculturală.

Participarea la mobilitățile ERASMUS+ estedeterminată de următoarele aspecte: asigură dezvolta-rea personală, profesională și socială prin dezvoltareade competențe (cunoștințe, abilități, atitudini) într-uncontext internațional, precum și recunoașterea acestorcompetente; îmbunătățirea procesului de predare, for-mare și învățare a profesioniștilor din domeniileeducație, formare și tineret; învățarea sau aprofundareaunor limbi străine (creșterea competențelor lingvis-tice); interacțiunea cu alte culturi, dezvoltând astfelsentimentul de apartenență la valorile europene și im-plicarea activă în comunitate; crearea de conexiuniîntre educația formală, nonformală și formarea profe-sională etc.

76 REVISTA NOASTRĂ nr. 47/48fotografii: Dan Popoiu

CNU ÎN LUMEÎn 1530, când Cavalerii Ioaniți s-au așezat în

Malta, nimeni nu ar fi putut bănui cum se va trasa des-tinul acestei insule grație acestui ordin religios și mi-litar. Pentru Cavaleri, Malta era poarta sprecreștinătatea vestică și, pentru aproximativ 200 de ani,ei au împodobit insula cu monumente care s-au con-servat până astăzi. Mdina, vechea capitală a insulei,este considerată una dintre cele mai frumoase cetățimedievale locuite din Europa. “Orașul tăcut”, așa cumeste numit de localnici, e un veritabil labirint de străziînguste și șerpuite prin care te-ai rătăci negreșit dacănu te-ar însoți un ghid care povestește cu voce joasăistoria fiecărei biserici, mănăstiri sau a palatelor pecare le întâlnești la fiecare pas.

Maltezii, așa cum i-am cunoscut, sunt oamenideschiși și ospitalieri. Vara, în fiecare weekend, esteorganizată câte o “festa” cu artificii în diferite localităţide pe insulă, iar casele, bisericile şi străzile sunt îm-podobite cu ghirlande, instalaţii de iluminat, tapiţeriicu motive religioase şi statui cu sfinţi. De altfel, la fe-restrele caselor se văd statui cu sfinţi, lumânări elec-trice şi flori, în semn de apreciere şi de exprimare acredinţei. În perioada anterioară plecării în Malta,

ne-am documentat în legătură cu țara în care urma săse facă deplasarea într-un program special de pregătireculturală. Eram, așadar, informată în legătură cufrumusețea peisajelor, cu obiectivele turistice care tre-buie vizitate, cu aspectele culturale care fac din Maltaun spațiu vizitat anual de peste 2 milioane de turiști.Vă mărturisesc însă că realitatea a depășit cu multașteptările mele!

Experiența a fost completată de întâlnirea cucel care avea să fie trainerul nostru timp de 2 săptă-mâni – George, scoțian de origine. Cu umorul lui tipic,a făcut ca cele 6 ore de curs pe zi să fie o descoperirecontinuă. Foarte punctual - nu cunoștea ce înseamnă“sfertul academic”! -, foarte amabil, calm, jovial, spu-mos, inteligent, reușea să facă cele mai interesanteconexiuni între TIC si istoria Scoției, Maltei, muzicăsi film.

În final, aș spune că ceea ce regret este faptulcă am descoperit destul de târziu aceste programe deformare prin ERASMUS+, dar le recomand tuturorcolegilor să învețe să scrie proiecte, să aplice pentrustagii de formare în parteneriat cu instituții deînvățământ din alte tări ale Uniunii Europene, fiindcăbeneficiile vor fi nu doar în plan profesional, ci și înplan personal.


PROIECTE CNU

Liceul „Unirea” a fost tot timpul, 150 de ani,o pepinieră de valori. Mii de oameni speciali auînfrumusețat lumea cu cunoștințele lor, cu priceperealor, cu vieți și cariere care au rămas modele. ȘcoalaCNU a fost nu numai un loc unde acumulezi multăinformație dar și un loc al proiectelor frumoase careși-au pus amprenta asupra existenței comunității, auridicat instituția aproape de un loc de cercetare șicreație.

Nu îmi propun să fac o istorie veche a proiec-telor liceului, am să mă leg doar de ultimii 20 de ani.Anii 1994-1996 aduc internetul, cea mai grozavăinvenție a secolului XX, în laboratoarele liceului,atunci când nicio altă instituție publică sau privată nu-și putea permite o conexiune internet. (puțini știu că„lufo”, numele domeniului cnu.lufo.ro, vine de la Li-ceul „Unirea” Focșani) Atunci au început proiecteleunor elevi geniali care și-au materializat idei in pro-grame informatice, in studii de arhitectura, în creațiimedia sau chiar în jurnalism.

Clubul “LUFO” strângea elevi valoroși careau știut să valorifice mijloacele tehnice puse ladispoziție. În Centrul Interșcolar de Informaticăelevii indrumați de profesorii tineri si entuziasti, sepregătesc pentru viitoare concursuri, primesccunoștințe care îi vor îndruma efectiv către cariere desucces. Este important de știut că în liceul Unirea unelev excepțional, Viorel Stan, a lucrat la unul dintreprimele programe de traducere automată a textului. Înclubul “lufo” și-au pus bazele carierei, Florin Șunel,Traian Șerbănuță, Liana Pătraș (Alexandru), AdrianCiocâldău, Mircea Sava, Corina Soare și mulți alții, îndomenii ca media, arhitectură, IT&C. Pentru cei ce nuau văzut vreodată sigla acestui club, o publicăm aici.

Centrul Interșcolar de Informatică a fost o“instituție” unică din județ pentru serviciile deosebiteoferite școlilor din oraș, din județ dar și din afarajudețului. A fost un nod de comunicații unde seconectau, pentru a avea internet cele mai multe dinșcolile din oraș dar și școli din județ sau din Vaslui,Buzău, Galați. Cele mai stabile legături au fost cușcolile generale 2, 5, 9, 10, liceele din Focșani, școliși licee din Odobești, Vidra, Adjud, Mărășești, Tulnici,Măicănești, Slobozia-Bradului, Dumitrești. De acestcentru informatic și de comunicații au beneficiat firmeși organizații din Focșani, ușile fiind deschise de lunipână duminică. Asistența tehnică excepțională a luiAdrian Colin, mai târziu Dan Roșioru și MonicaChiriță a ținut activ acest sistem special și indepen-dent, până în prezent.

După aproape 20 de ani... internetul a devenito banalitate, un lucru comun, un fel de a fi, fără de careviața noastră ar fi, parcă, imposibilă. Dar Internetul la

CNU a continuat să fie un vehicul de bună cunoaștereși creație pentru mulți dintre profesorii și elevii liceu-lui. Colaborarea cu marile companii de IT&C a adusproiecte noi, valorificând potențialul creativ alcomunității CNU. Cea mai fructuoasă colaborare afost cu Google în programele educaționale binecunos-cute. Colegiul „Unirea” și asociația „Uniriștii” au con-vins compania să acorde buget pentru două proiectefoarte apreciate pe plan local și național:

Prof. Emil ONEA

CNU – internet sau 20 de ani de idei și proiecte

IT&Science Caravan, o idee care a valorifi-cat sistemul de predare și învățare al liceului dincolode perimetrul orașului în școlile din Spulber, Slobo-zia-Bradului, Nereju, Vintileasca. Profesorii de infor-matică, matematică, fizică. chimie, biologie, au predatîmpreună cu elevi voluntari în școlile amintite. Profe-sorii Genovica Vulopiu, Dan Popoiu, Liliana Grigoriu,Maria Dochia, Corina Ciucu, au fost sufletul acesteiacțiuni primite cu entuziasm de beneficiarii din mediulrural. Putem vedea și acum, pe site-ul proiectului,lecțiile model: http://it-science.lufo.ro/

Lessons on Demand, un proiect ambițios carea pus la lucru echipe formate din elevi și profesori pen-tru a crea lecții video din ariile curriculare matematicăși științe, informatică. Aceiași profesori inimoși au


PROIECTE CNUcreat peste 50 de lecții utile și în prezent: http://lesson-sondemand.lufo.ro/. Statisticile de site ne spun că in-teresul pentru acestea este constant. Le putemconsidera un model unic de implicare a școlarilor înpropria dezvoltare personală. Au urmat și alte proiecte,susținute din alte surse care au dovedit din nou creati-vitatea și capacitatea de lucru a echipei CNU.

Bio-Science Park, un proiect construit în gră-dina școlii, pentru confortul și sănătatea tuturor. Acestaa angajat în lucru o clasă creativă, a XI-a E (2015)condusă de un profesor de excepție, doamna profe-soară Corina Ciucu. Proiectul a adus o noutate practicăgrădinii: plantele medicinale, care există și în prezent,un parc special, tehnologizat, cu panou solar și un hotspot asigurat de un router wireless cu alimentare inde-pendentă. http://bioscience.lufo.ro/

Zidul, cel mai popular proiect care a stârnit in-teresul elevilor dar mai ales al absolvenților CNU. Că-rămizile liceului, purtătoare a numelor unor absolvențide la începutul secolului XX, sunt acum vizibile on-line, datorită muncii unei echipe cu elevi pasionați, Va-lentin Mocanu și Mihai Neacșu, în prezent studenți laPolitehnica București. http://wall.lufo.ro/

Roboțiii, un proiect în derulare condus dedoamna profesor Marilena Oprea, început de doamnaprofesor Neșu Liliana, își propune să aducă în școalătehnologia programării mașinăriilor.Este în derulareparticiparea la un eveniment internațional.

Școala de fotografie antrenează un grup deelevi pasionați, care vor contribui la imaginea fru-moasă a liceului și la combinarea priceperilor tehnicecu cele artistice.

Colegiul „Unirea” din Focșani, dovedește ast-fel, că nu este numai o școală în sensul tradițional alcuvântului, ci și un mediu de creație unde se formeazăprofesioniștii ce vor schimba România.

fotografii: Emil Onea și Daniel Gherasim


PROIECTE CNUProf. Marilena OPREA

Pasionații de roboticăTema demiurgului, dorința de a da suflet sau

doar inteligență unor mașinării apare în literatură deanticipație începând cu lucrarea celebrului autor decărți SF Issac Asimov Eu, robotul apărută în anul1950, carte ce cuprinde o serie de povestiri cu temainteracțiunii dintre oameni, roboți și moralitate. În1969, scriitorul român Nicolae Paul Mihail publică laEditura Tineretului cartea Femeia cibernetică, o lu-crare plină de umor, cu o savoare a ideilor pe care șicititorul adolescent de astăzi ar gusta-o chiar dacă,consumator digital din naștere ar prefera, pe aceastătemă, să urmărească seria filmelor de acțiune Termi-nator scrise și regizate de James Cameron.

Deschizători de drumuri în multe domenii, darși în informatică și tehnologie, uniriștii consolideazăU-ndergroundul unirist cu doi piloni T și anumeTradiție și Tehnologie. Nu întâmplător, în anul în careau fost celebrați cei 150 de ani de la înființare, la Co-legiul Național Unirea se deschidea primul club de ro-botică pentru gimnaziu din județul Vrancea.

Proiectul educațional inițiat și coordonat deprofesorii Onea Emil, Oprea Marilena și Neșu Lilianaare ca obiective principale asigurarea unei oferteeducaționale adaptate la cerințele elevilor și a societățiiinformaționale actuale, asigurarea accesului la clubulde robotică a unui număr cât mai mare de elevi, folo-sirea rezultatelor, a exemplelor de bună practică cainput îmbunătățit pentru anul următor și pentru noilegenerații de elevi, atragerea unui număr tot mai marede profesori în sprijinirea clubului de robotică, în ve-derea realizării unui sistem valid de învățare ce poatefi transferat și aplicat în alte unități de învățământ.

Activitatea clubului de robotică necesită sumeimportante pentru achiziționarea echipamentelor, con-struirea oricărui robot presupunând utilizarea unor ki-turi standard, piese suplimentare off-raft saupersonalizate.

În anul școlar 2015-2016 s-a format primagrupă de elevi de gimnaziu care împreună cu elevi deliceu, premiați la concursuri de IT consacrate precumInfoEducația sau World Robot Olympiad, au realizat,folosind componente Arduino, primele dispozitivecare au putut sesiza și controla diverse activități sauprocese din lumea reală.

În urma feedback-ului primit după primul ande funcționare, Clubul de robotică a ales, ca în anulșcolar 2016-2017, să folosească pentru pregătireaechipei de gimnaziu sistemul Lego și mediu de pro-gramare WeDo 2.0 ca variantă optimă adaptată vârsteielevilor. În acest scop, a fost achiziționat un kit min-dstorms extins care va fi folosit în sesiunile de instruiremodulare pe modelul “learning by doing”.

Începând cu acest an, activitatea clubului a fostextinsă la nivel liceal prin înființarea echipei Robo-

Cats, formată din zece elevi din clasa a-XI-a D mate-matică-informatică, intensiv informatică. Din noiem-brie, aceștia lucrează la robotul de tip Tetrix cuprogramare în Java. Înscrisă într-un program național,susținut de Asociația Nație prin Educație, echipa Co-legiului Național „Unirea” se va întâlni în luna martiecu cele 50 de echipe de liceu înscrise în programulBRD FIRST Tech Challenge Romania powered byVodafone în concursul cu tema #velocityvortex, temăstabilită anual de FIRST international. Dincolo de în-trecerea între roboții construiți de echipele partici-pante, elevii vor trebui să își promoveze echipa și săcâștige notorietate în comunitățile lor. Programul îșipropune să încurajeze elevii de liceu să utilizeze prin-cipii de inginerie în domeniul roboticii, într-un mediucompetitiv.

În cadrul clubului de robotică, elevii de gim-naziu și liceu, îndrumați de mentori și antrenori, suntîncurajați să își dezvolte abilități din domeniul științei,tehnologiei, ingineriei și matematicii, în timp ce învațăimportanța muncii în echipă și a inovației.

Dacă la nivel de gimnaziu, învățarea este ghi-dată îndeaproape de profesor, la liceu, construirea ro-botului se face baza unor cerințe prevăzute înregulamentul de concurs, ceea ce necesită din parteafiecărui membru al echipei să dovedească creativitate,perseverență, disponibilitatea de a lucra peste pro-gram, parcurgerea a sute de pagini de regulamente, tu-toriale cu soluții tehnice, strângerea și corelareainformațiilor în vederea stabilirii strategiilor de con-curs, inițiative individuale.

Activitatea din clubul de robotică ne oferă șiposibilitatea de a ne implica într-o activitate de cerce-tare pedagogică pe tema abordării holistice a învățării,demonstrării eficienței învățării integrate și interdisci-plinare.

80

PROIECTE CNU Prof. Janet POPOIU

EDUKINO – lecția de cinemaClubul de cinema EDUKINO, înființat în ia-

nuarie 2016, este un proiect educativ care își propunepromovarea filmelor de artă și documentare în rândulelevii de gimnaziu și de liceu, publicul de mâine al fil-melor de calitate. Proiecțiile EDUKINO sunt exemplede bună-practică în ceea ce privește educația extracur-riculară – filmele selectate facilitând dezbaterile șidiscuțiile pe diverse teme sociale și culturale cu eleviisi profesorii din Colegiul National Unirea. Coordona-torii proiectului sunt: dna profesoară Janet Popoiu, dnaprofesoară Maria Zgăbărdici, dna profesoară MariaLupu.

Noi credem că o şcoală modernă diversă şi in-cluzivă ar trebui sa cultive elevilor conştientizareadiversității culturale prin intermediul abordării trans-disciplinare a materiilor de studiu. Elevii trebuie să de-vină încrezători în capacitatea lor de a produceschimbări, de a valoriza experienţele culturale din ca-drul şcolii şi din comunitatea educaţională mai largă.De asemena, considerăm că rolul profesorilor este dea crea medii educaţionale incluzive în care perspecti-vele elevilor sunt mereu în prim-plan.

Într-adevăr, școala furnizează elevilor informa-ţie scrisă sau vizuală, structurată într-un mod educativ,dar există şi alte tipuri de comunicare, în care cunoş-tinţele pe o anumită temă sunt înglobate într-o struc-tură narativă, dramatizată şi într-o formă creativă.Filmul este, în acest sens, cel mai potrivit pentru edu-caţie. Profesorii şi elevii pot extrage din filmele vizio-nate informaţii generale, dar și experiențe concrete sausituații de viață neobișnuite.

Pentru a face cunoscut elevilor și profesorilordin C.N. Unirea proiectul nostru și activitatea clubuluide cinema EDUKINO, am organizat, în cadrul ZilelorColegiului Național Unirea, o proiecție de film ur-mată de o dezbatere și un workshop. Am avut-o ca in-

vitată pe doamna Rodica Dominteanu, reprezentantaAsociației Culturale Macondo din București,asociație cu care aveam deja semnat un acord de par-teneriat în cadrul proiectului national Filme pentru li-ceeni. Echipa Asociației Macondo, căreia ne-amalăturat și noi, a derulat, timp de un an, împreună cuechipa Lanterna magică din Elveția, un proiect foarteambițios care își propune să dezvolte educația vizualăși media în România, elevii devenind capabili să des-cifreze de la o vârstă timpurie diversele tipuri de me-saje și imagini din jurul nostru.

La activitate au participat aproximativ 200 deelevi, dar si 15 profesori care, la final, s-au arătatîncântați de modul în care a fost gândit întregul de-mers. Filmul vizionat “Keep Rollin”, abordează temasocială privind dificultățile tinerilor cu dizabilități psi-hice și motorii. Filmul elvețian detaliază drama unortineri într-un sistem social care, spre deosebire de celromânesc, are centre medicale performante și personalcalificat pentru îngrijirea lor. În România, drama per-soanelor cu dizabilități este adesea tratată superficial,de aceea în dezbaterea cu elevii am vizat, în primulrând informarea lor în legătură cu această problemă,precum și inițierea unui dialog despre posibilele soluțiipentru ca persoanele cu dizabilități sau cu nevoi spe-ciale să nu se mai simtă marginalizate. Am abordat, deasemenea, si problema discriminării și a bullyingului(termen din limba engleză care desemnează orice actde violență, fizică sau verbală, împotriva unei alte per-soane). Discuția a vizat direct situațiile de violență dinșcoli, dar a avut ca punct de plecare exemplele con-crete din film.

La finalul activității, colegii profesori au fostîncurajați să utilizeze filmul educativ ca material su-port pentru orele de dirigenție sau chiar la orele de curscare permit o abordare transdisciplinară.


81

„Prin ochii mei miopi și neajutați - pentru că nuport ochelarii mereu - imaginile se succed altfel. Obiec-tiv, imaginile mele sunt absolut neclare, incerte, ames-tecate, fuzionate. Dar cine are nevoie de o imagine clarăa aparențelor? Ochii, oricât de sănătoși ar fi, percep oimagine cvasidistorsionată a realității, limitându-se lacontururi, fețe, măști. Atât timp cât ochiul uman nupoate percepe esența lumii din jur, eu nu am nevoie deochelari.”

Așa am început vara: cu ochelarii pe cap, gatasă văd cât mai clar cu putință dincolo de imaginea ne-clară, cu ore mai puține de somn, cu timp petrecut însprijinul altora, care s-a dovedit a fi, de fapt, timp pe-trecut în sprijinul meu, cu prieteni noi, cu redescopeririîn cazul oamenilor pe care îi cunoșteam deja. Primaexperiență a fost „Verde la teatru”, un festival ce pro-movează teatrul, jocul, cultura în rândul tinerilor și nunumai. Eu l-am văzut ca pe o „gură de oxigen cultural”într-un oraș în care nu se întâmplă prea multe, de re-gulă. Ne-am adunat cam 20 de voluntari, ne-am cunos-cut și am început să pregătim ceea ce avea să fie unfestival al entuziasmului, ce urma să respire tinerețeprin toți porii. Am avut ocazia să pășesc în lumea dinspatele scenei, să fiu în sală atunci când publicul așteptanerăbdător afară, să montez decoruri, să cunosc actori,ca mai apoi, să văd reprezentația din primul rând. Înfiecare zi de festival au fost câte două spectacole, la fi-nalul cărora se trăgeau concluziile, se discutau pieseleși se pregătea strategia pentru ziua următoare. Pe lângăspectacole, am avut parte de ateliere de teatru, de foto-grafie și de dans contemporan, la care au participat ti-neri diverși, cu preocupări diverse, interesați de subiectsau pur și simplu dornici să își dezvolte o anume laturăa personalității. Experimentam, în acest mod, oeducație altfel: cea nonformală, o educație care nehrănește, aș spune în mod echilibrat, atât intelectul, câtși sufletul. Atelierele de teatru, spre exemplu, aveau înspate intenția de a ne dezbrăca de măștile sociale, deprejudecăți, de orice gânduri sau idei care ne-ar puteaîmpovăra, în vreun fel, în zborul nostru autentic prinviață. Jocurile de încredere, de autocunoaștere, urmă-reau să ne trezească acea sensibilitate pe care o uitămde multe ori, pentru că ne-ar face să părem vulnerabiliîn fața celor din jur; totodată, s-a pus accentul pe legă-turile dintre oameni, vitale pentru fiecare individ înparte, poate chiar mai mult pentru un adolescent. Altfelspus, atelierele au exploatat tot ce înseamnă sentiment,autenticitate, identitate, tot ce înseamnă, în sens larg, afi uman. De aceea, participarea mea a însemnat maimult decât „a ajuta” ca voluntar, pentru că, în esență,am reușit să mă ajut pe mine.

În ultima seară, am avut parte de un spectacolcu muzică și poezie, ceea ce eu am numit „artă și altedelicatese”. Nu erau puțini cei care considerau că mu-zica și poezia, îmbinate, nu vor atrage un public nume-

Cristina ENOIUclasa a XI-a C

Voluntariatul prin ochii meiPROIECTE CNU


ros, mai ales în rândul tinerilor, preocupați mai degrabăde tehnologie decât de artă. Însă seara de atunci a de-montat acest mit: cafeneaua a fost plină, iar cei maicurajoși dintre spectatori aveau ocazia să ia microfonulși să transmită un mesaj în versuri. Tot ce s-a întâmplatîn acele zile a purtat amprenta unei noi viziuni, adusede tineri pentru tineri, urmărind să trezească spiritul deinițiativă și entuziasmul acestora, dar și să îi aducă atâtde aproape de artă, încât să fie, pentru câteva zile, partedin ea.

Cea de-a doua experiență s-a desfășurat pe altecoordonate: muzică, spectacol în aer liber, artiștiinternaționali, spectatori veniți special pentru festivaldin alte țări. Este vorba despre festivalul de Blues, unproiect nou în Focșani, de data aceasta cu foarte mulțivoluntari, cu responsabilități destul de mari și așteptăripe măsură. Misiunea noastră, a voluntarilor, era, printrealtele, să ne aflăm în permanență în mijlocul oamenilor,să răspundem la întrebări, să oferim premii, să ajutămoricând, dar și să lucrăm în echipă, să ne coordonămbine în situații speciale și să rezonăm ca o echipă, nuindividual. Aici am cunoscut mulți oameni noi, străini,care mi-au devenit prieteni; am interacționat cu artiștivaloroși, care au ridicat publicul în picioare în fiecareseară de festival. Dacă la „Verde la Teatru” am cunoscutlumea din spatele unui spectacol de teatru, aici am ob-servat cum se organizează un eveniment de mare am-ploare, la care participă sute sau mii de oameni, și care,în final, prin calitatea lui, îmbunătățește imaginea unuioraș. În fiecare zi, urcau pe scenă artiști de calibruinternațional, ceea ce ne făcea să ne simțim onorați șitotodată obligați. Eu m-am simțit mare; deși poate eramo picătură într-un ocean de voluntari, fiecare era o piesăesențială în desfășurarea evenimentelor. Zilele de fes-tival mi-au arătat că există, în oameni, frumusețe infi-nită, și că depinde doar de tine ce alegi să vezi, ce alegisă încurajezi. Am descoperit oameni minunați, gatamereu să sară în ajutor, cu un zâmbet sincer pe buze șicu un entuziasm molipsitor. M-am convins că oameniisunt puterea, că legăturile dintre noi sunt ceea ce nemenține în viață și că orice șansă de a cunoaște oameninoi înseamnă, în mare măsură, o șansă de a te cunoaștepe tine. Pe de altă parte, satisfacția unui lucru pe care îlrealizezi singur nu se poate compara cu satisfacția mun-cii în echipă, tocmai pentru că oamenii fac diferența șienergia unei echipe nu poate fi substituită de nimic. Oa-menii sunt luminoși, însă adesea nu sunt conștienți deputerea lor. Eu, din mijlocul lor, pot doar să mă bucurcă am observat lumina lor, fără ochelari, și poate, dacăo să mi-i pun într-o zi, voi descoperi mai mult de atât.

Sunt numai două experiențe, însă am văzut înele lucruri pe care, în alt mod, poate nu le-aș fi văzutvreodată. Voluntariatul, implicarea în general nu suntdoar certificate pentru propriul Curriculum Vitae, cisunt descoperiri, identificări, cunoașteri. Și nu trebuiesă vezi tocmai clar pentru a te transforma într-o ver-siune mai bună a ta.

82

PROIECTE CNU


Una din cele mai mari aventuri artistice în care a fost angrenată vreodată oclasă de la Colegiul Național „Unirea” a fost crearea unui roman cu autor colectiv, astfelapărând în anul 2014 cartea „Nu mă lăsa să știu”, un proiect de ecou naționalaparținând clasei de filologie promoția 2012-2016. Actuala clasă a zecea, de la acelașiprofil, își propune să reitereze experiența talentaților lor înaintași cu un nou roman,deocamdată fără titlu. Direct din atelierul de scriere, oferim cititorilor noștri câtevapagini din ceea ce sperăm să fie un nou succes CNU. Prof. Daniela Plăiașu

***Vineri, 13 Februarie 2009 ...tu, joc de linii curbe, jucărie androgină, ce

mi te plimbi prin minte...

Tu, tablă nudă, mi-ai furat picuri de viață și i-ai transformat în piese damnate. Mi-ai interzis sărenunț, iar acum timpul mi se rostogolește pe umeri,dezbrăcându-mă de piele. M-ai ucis pe mine cea demâine și m-ai plimbat pe coloanele dintre alb și negruși ieri și azi. De ce mi-ai luat zile bune, ducându-miinima la război și acum trebuie să mă prefac că nu maibate nimic în partea stângă? De ce ai mușcat fărâmedin sufletul meu dacă, fără el, nu ai nevoie de mine?Mi-ai înghițit cuvintele. M-am aplecat atunci sub sabiaregelui, dar am fost atacată de nebun pe o scenă de car-ton într-un joc inferior. Lacrimile reginei au inundatplatoul de plastic; ecourile durerii mele o hărțuiau, iarea se mântuia. Atunci abia am zărit silueta de lemn,ardea de jocul diavolesc al reginei întunecate și dedansul animând timpul reginei luminate. Calul alb ga-lopa spre eliberare supus divinității, descriind jumătatede cruce, iar cel negru, ateu, purta cătușele teufelicece zgâriau ego-urile tale multidimensionale.

- Șah! Ți-am spus parcă alungată din mine. Mi-am împreunat mâinile a rugăciune în fața mișcării tale.

Ți-ai desprins tura de margini și i-ai vândut tru-pul întunericului.

- Mat!Am închis jurnalul clipind... parcă nu mai ve-

deam. Ce-ți ia moartea prima dată?...văzul! - Scria cu adevărat Mat? am strigat, amintindu-

mi de meciul din grădinile newyorkeze. Îl văd. Îșiarunca privirile peste tabla de șah și din când în cândspre mine, mutând cu mișcări nearticulate piese în rit-murile de jazz ce se amestecau printre gândurile mele.

- Să-mi fie frate? Nu...nu cred. Prea mult măpierd în zâmbetul lui și în ochii adânci rătăcindu-miființa. Pagina din jurnal să fi descris jocul nostru? Îmirăsuna în minte cuvântul Morții. Așa îmi purtam trupulhipnotizat prin grădina minții mele. Privirea îmi rămâ-nea adesea înghețată asupra lui și, mai ales, asuprasemnului inițiatic de pe gâtul său: “I’m fine” părea săscrie. La o privire mai amănunțită, cuvintele căpătarăaltă formă: “Save me!”. Abia atunci am observat pier-cing-ul în care se termina sprânceana dreaptă. De-

odată, mintea îmi fusese invadată de vorbele lui, aletatălui meu care îmi amintea mereu că acestedecorațiuni metalice s-au născut la marginea societății.Acest gând se lupta cu concepția mamei care le vedeaca nevoi de validare ale individului. Alergam pe mar-ginea abisului inconștientului, mintea fiindu-mi inun-dată de fâșii existențiale. El se ridică și-mi sărutăfruntea. Apoi plecă, lăsându-mi fiori în sufletul ce tre-mura.

Apunea soarele în spatele marelui măr ameri-can al păcatului, iar culorile i se scurgeau pe fereastracasei mele din Berlin. Murisem în amintire și înviasemaici, în realitate.

- Încă îl văd! Seamănă atât de mult cumama...îmi provoacă repulsie. Poate așa se naște po-laritatea atractivă. Oricum este târziu și mâine este

Al doilea roman colectiv la CNU


PROIECTE CNUprima zi de liceu, 15 septembrie.Trupul meu, cu vedenii cu tot, a adormit cu

gândul la infuzia culorilor ce se vărsau pe pereții mei;movul căpăta nuanțe albăstrii, iar albastrul scăpăra în-spre negru: și depresie, și interiorizare, și orgoliu spi-ritual, și spaimă, și, probabil, moarte.

După ce mă desprind de lumea întunecată asomnului, pentru un moment, în fluxul dimineții, toatese opresc. Îngheață și razele de lumină și bătăile ini-mii. Simt răcoarea zilei și un fior aspru mă face să tre-sar. Încep să cred că mai e cineva aici, dar sunt sigurăcă tata e plecat. Nu e prima dată când mă trezesc cap-tivă într-o cușcă de gheață. O atingere și mai rece mădeșteaptă și mă ajută să evadez.

E devreme, dar abandonez toate presupunerileîn favoarea plecării la liceu. Am emoții. Suntstresată. Nu am nicio idee depre cum va fi.Sunt îngrozită să-mi imaginez viața mea aici,în Berlin, și mai rău, la un nou liceu. Așmerge pe jos. Dar mai bine chem un taxi. Îmiplace când totul se întâmplă repede, iar veni-rea taxiului, căruia nu cred că i-a luat maimult de 2 minute, mă binedispune. Mă urc înmașină și spun locația. Nu aș vorbi cu nimeni,dar îmi doresc să se mai șteargă din imagineamea stranie, încerc să mă joc și eu în norma-litate, așa că spun ceva, fără vreo importanță,doar ceva care să mă arate măcar fericită:

- Văd că e înnorat. Mă bucur că amluat un taxi.

La volan e o femeie. Mormăie cevade neînțeles; poate că îmi împărtășește stareaneutră, dar îmi descurajează încercările de amă comporta normal. Cred totuși că ceva estegreșit la mine pentru că atrag straniul oriunde așmerge. Gândurile îmi sunt fisurate și încep să o privesccu atenție pentru că văd că este acoperită cu un voallung și negru. Mi-a fost suficientă o singură reflecțieîn oglinda din față să observ că în ochii săi luminezădouă scântei galben-verzi. Pielea se pliază armoniospe lângă ochii alungiți, conturul gros al buzelor vopsiteîn două-trei nuanțe de roz surprinde neplăcut. Mânaîntinsă pe volan este acoperită cu bijuterii de aur. Dece... de ce le privesc eu cu atâta interes? Eu nu suntașa... Pe mine nu mă interesează astfel de lucruri, însăbijuteriile sale sunt deosebite într-un oarecare fel. Îmidau seama că zâmbesc. Măcar acum voi avea la ce sămă gândesc cât timp mă voi plictisi la ore. De ce totușicineva cu bijuterii așa scumpe este angajat ca taxime-trist? Nu înțeleg, dar nu vreu să mă consum acum pen-tru ceva neînsemnat. Până la urmă, de ce mi-ar păsamie, Harriet, de așa ceva când eu trăiesc într-un cos-mos al bizarului. Văd că o ia la stânga. Știam că tre-buie să mai mergă înainte pe strada aceasta și abia apoisă facă stânga pe Titusweg. Mai mult țip:

- Ce stradă este asta?- Kettelerpfad. Mă panichez. Eu nu știu unde duce strada asta.

Nu am mai fost pe aici. Am transpirat. Sunt speriată.Oare m-am înroșit? Sper că nu se vede. Îmi e puținteamă. Nu gândesc clar. Cine e femeia asta? Ce vrea?Unde mă duce?

- Eu cobor aici!- Nu am ajuns încă, îmi răspunde cu un calm

care reușește să mă sperie și mai tare.- Știu!Oprește pe dreapta și se întoarce să ia banii.- Te simți bine?- Da...da, foarte bine. Mulțumesc!Cobor foarte repede și mă îndepărtez de taxi.

Pornește și el. Pare o cursă nervoasă. Răsuflu. Vreausă mă întorc pe strada pe care o știu și ajung pe Basi-liusweg. Mă îndrept spre Titusweg. Știu că drumul elung, o să iau autobuzul din stație. E mai sigur. Cotescla stânga pe stradă și îmi dau seama că este închisă.

Niciunei mașini nu îi este permis să intre. Sunt câtevacutii mari cu copaci aliniate în capătul străzii. Văd oa-meni care curăță fiecare colț, fiecare bordură, strângfrunzele, udă asfaltul și verifică luminile stradale. În-treb o femeie care mătură ce se întâmplă.

- În curând va începe festivalul Lanterne.***

Cum ajung acasă, fug în baie și mă scufund înapa fierbinte ce acum îmi mângâie trupul. Pe pereteledin fața mea, o oglindă imensă unește un colț al băiide celălalt. Mă privesc dezbrăcată de haine, cuvinte,emoții. Îngheț când îmi zăresc chipul palid încadrat decascadele întunecate ce mi se varsă pe umeri. Clipescîncet ca să acopăr universul de alb ce se cufundă înapă. Albastrul stăruitor al ochilor mi se scurge din cer.Îmi pun instinctiv mâna peste sâni, ascunzându-i depropria-mi privire. Apa dobândește reflexii negri-cioase, inundându-mi ființa. În oglindă plâng, iar la-crimile mele nasc un dualism în dezechilibru, un Erosși un Thanatos, un anotimp al dragostei și morții. Seluptă. Iubirea strigă “Save me!”, iar Sucombarea, “I’mfine”. Simt cum trupul îmi este însemnat cu un simboldistinctiv. Îmi privesc gâtul; frică. Am același tatuaj.“Ich rief den Teufel und er kam”, pentru că vreau săfiu bine și nu am nevoie de salvare.

- Harriet! mă strigă tata. E târziu. Și atunci îmi revin din transa hipnotică a gân-

durilor. Mă-nfășor într-un prosop violaceu, lăsând în


PROIECTE CNUapa murdară ancora unui duel. În dormitor găsescaruncat pe pat jurnalul. Îl deschid la pagina 7 pe careeste încrustat : „Fugi de realitate, Harriet!”

Un fior îmi traversează corpul și mi se ascundeîn plămâni, lăsându-mă fără aer atunci când citescacele cuvinte. Deodată frica mi se așază în palmă,mângâindu-mi degetele tremurânde. O strâng în pumn,fără să mă las copleșită de țipetele ei și o strivesc: prafși pulbere de teamă. Recitesc mesajul care îmi pro-voacă atâtea stări pe care nu le pot controla, pe carenu mi le pot însuși. Mă întreb cine vrea ca eu să fug,să alerg pe panglica subțire a iluziei pentru totdeauna?Pare a fi un scris de bărbat: litere de mână, înclinatemult spre dreapta ce-mi dezvăluie o persoanărațională, extrovertită și probabil spontană, dar carefuge de trecut. Un detaliu bizar îmi declanșează dinnou sentimente care îmi sunt străine și pe care încercsă le refuz: majuscula H e înaltă și foarte bine contu-rată de cerneala neagră cu reflexii albăstrui, semn că,cel ce a scris e un om ambițios care își realizează toateobiectivele propuse. Nimic mai adevărat, pentru că separe că și-a atins scopul. Nu mai știu care este adevă-rata mea identitate. Am o lume a mea din care nu eva-dez prea des, iar realitatea cotidiană este un terenminat în care mă simț solitară, străină de ființele carenu mă privesc niciodată. Es friert. Es ist Sturm in mei-nen Herzen.

“Ne-am obosit instinctele, ne-au crescut aripiînăuntru și umbrele noastre au început să apună. Euînsumi sunt întrebare, dar ce întrebare? Cum?De ce?Cine? Te-am inițiat în ORGANIZAȚIE pentru că doarnoi doi putem conserva lumea într-o eternitate. Și mă-ntorc la Schopenhauer: Spiritele alese sunt neliniștite.Ți-am schimbat vechile sisteme de credințe, ducându-te la eliberare. Te-am plimbat alături de Isis și Anubisși am transformat lumea în tine. Ți-am pus cerul înochi, pământul în păr, soarele în chip, focul în buze șidrumurile în vene. Ți-am pictat palma cu simbolulcrucii. Tu te vei întoarce în Berlin, unde s-a născut șitatăl tău, și tu, și eu, după ce Te-ai pustiit în New York.Dar nu-ți uita misiunea, acum că te supui unui ordinși ești mason și-n trup și-n suflet! Noi suferim ganz an-ders, ascuns, înflăcărat, ucigând glasurile păgâne. Șipăcatul meu, înaintea mea, este pururea. Însuși sufle-tul meu este tu. Tu ești credința sufletelor individualecare străbat atâtea reîncarnări pentru purificare, tuești metempsihoză. Noi păcătuim veșnic, iar eu o facprin confundarea zeilor. Dumnezeu îmi pare om, iartu, divinitate.

Joi, 1 Ianuarie 2009,Eden Weber”

Toate cuvintele pe care mi le aruncase pe aceapagină îmi spun ceva, îmi aduc aminte de orașul încare am pierdut o parte din mine atunci când am ple-cat, de mama, căreia îi simt lipsa chiar dacă nu vreauși nici nu pot s-o recunosc. Nebunia ei, obsesia pentrusemnele profane și miturile stranii, afacerile secrete și

divorțul m-au făcut să mă îndepărtez de ea. Poate că emai bine așa, fără femeia ce și-a dorit să-mi rupă fâșiidin inimă pentru a le duce ca jertfe vreunei religiioculte. Sunt înspăimântată și înțepată de fraze care îmitulbură gândul: Masonerie? Misiune? Metempsihoză?Eden? „Dumnezeu îmi pare om, iar tu, divinitate”: Măiubea? Și dacă mă iubea ce fel de iubire e aceasta carese exprimă atât de bizar și eretic? Când și cum amputut eu avea relații apropiate cu oameni care se potexprima astfel? M-am săturat să fiu prizoniera trecu-tului meu. Vreau să mă cunosc pe mine, să știu cinesunt. Nu mai rezist să stau încătușată, prinsă între douălumi, închisă în temnița utopiei.

Atârn de un fir de ață suspendat și las aerulrece de afară să îmi pătrundă în oase, în acest ghem depiele care acoperă plăpând speranțe deșarte. Mă întindși observ cum palma-mi descrie două linii suprapuse.Închid ochii și îmi revăd mama care îmi spune ceva cenu înțeleg:

“Cela ce în palmă,Tot pământul ține,

Sub pământ acum cu Trupul se află mort,Slobozind pe morții cei legați în Iad.”

Fără să mai încerc vreo mișcare stinsă, adorm.

***

Frig. Pustiu. Merg prin zăpadă, pasul meu de-vine din ce în ce mai alert, inima îmi bate cu putere,sunt cuprinsă de teamă. Alerg cu groază de parcă aș fiurmărită. Mă uit obsesiv în urmă, nu văd nimic, darcontinui să alerg din ce în ce mai tare. Respirația de-vine tot mai grea și stropi reci de sudoare îmi apar pefrunte. Fac abstracție de orice element ce mă încon-


PROIECTE CNUjoară, mă aflu sub suprema dominație a zeului Pan.Când în fața mea se instalează o siluetă neagră careeste omogenă cu ceața densă ce anihilează și cel maimic zgomot. Stă neclintită. Amuțesc. Stop. Închidochii pentru câteva secunde, îmi echilibrez bătăile ini-mii. Deschid ochii. Sunt pe Ecuator. Alerg cu aceeașiteamă de moarte, cu aceeași groază. Însă ajung înacelași loc, ajung de unde am plecat. Urc pe paraleleca pe niște scări. Ascensiunea e din ce în ce mai grea.Mă opresc. Frica s-a diminuat. Mă aflu pe paralela de45 de grade, emisfera Nordică. Mă plimb cu lejeritate:Franța, Italia, Marea Adriatică, Croația, Bosnia-Herțegovina, Serbia, România, Ucraina, Marea Ne-agră, Rusia, Marea Caspică, Uzbekistan, Kazahstan,China, Mongolia, Marea Japoniei, Japonia, MareaOhotsk, Insulele Kurile, oceanul. Am trecut fugitivprin toate aceste țări, nu m-am bucurat de prezențamea în fiecare dintre acestea, nu am apreciat însem-nătatea fiecăreia, așa că acum mă aflu în abis. Albas-trul regal se scurge de pe glob și odată cu el și eu.Toată cantitatea de apă se revarsă cu o forță colosalăși ajunge într-un pahar. Paharul meu de apă la care măuit atentă de câteva minute, în această dimineață de-vreme, în timp ce tatăl meu își bea cafeaua și savu-rează din plin ultima țigară din pachet. Observă într-unsfârșit privirea mea goală de orice sentiment:

- Harriet!M-am scuturat ca și cum aș fi simțit un fior

imens, am clipit de câteva ori și astfel mi-am făcut in-trarea în ceea ce unii o numesc realitate.

- O sa întârzii la liceu dacă nu te grăbești!

***

După o zi plină în care tot ce am făcut era săanalizez pe toată lumea din jurul meu, spre sfârșitulultimei ore primesc mesaj de la tata „Nu pot veni să teiau”. Minunat! Se sună de ieșire, ies prima din liceu șimă îndrept spre casă. După 40 de minute ajung... Casae pustie, mă duc la mine în cameră, mă dezbrac, facun duș și mă bag în pat, nu este nici măcar ora 8, darînchid ochii și mă teleportez către o lume neștiută demine până acum. Stau în fața unui imens grilaj de sen-timente și emoții, iar intrarea îmi este oprită. Este pusun lacăt imens pe aceste porți și observ că micuța ca-meră a paznicului este goală. Apoi trec printre gratiica o nălucă. Este o grădină fabuloasă, care nu divulgăniciun colțișor prin intermediul gratiilor de fier. Nu amfăcut niciun pas în plus. Din locul în care mă aflu por-nesc în toate direcțiile diferite alei. Încerc să mă hotă-răsc la una, cu toate că o voce interioară îmi spune săle iau la rând, să merg pe toate. Dar știu că trebuie săexiste o ordine și am de gând să o urmez. Sunt șaptealei, elimin două cu și acestea dispar, și apoi încădouă... Au rămas doar trei alei și fără să mai stau pegânduri pornesc pe cea care se află în fața mea. Potecaeste presărată cu pietre cenușii ce lucesc în lumina vi-sului și mărginită de firicele oscilante de iarbă mătă-soasă. De o parte și de alta a acestei poteci înguste seaflă copaci amenințători cu o înfățișare triumfătoare,aceștia se învălmășesc întunecați și fără nicio rându-

ială pe marginile aleii. Despuiați, cu crengile desfrun-zite, își înlănțuie ramurile în îmbrățișări bizare clădinddeasupra capului meu o arcadă rotunjită. Aleea devinedin ce în ce mai îngustă, până ajunge la mărimea uneipanglici, iar rădăcinile noduroase de copaci sunt aco-perite cu o pătură moale de mușchi. Aleea e acumînghițită complet și nu se mai ivește vreo urmă de pie-tricele cenușii. Înaintez cu greu rezistând vitejeșteacestui peisaj dezolant în care, ceea ce fusese la unmoment dat o grădină plină de viață acum împrăștiedoar strigăte de ajutor. Încep să alerg. Trebuie să ajungundeva înainte de a fi prea târziu. Și alerg din ce în cemai tare, și ramurile uscate ale copacilor mă rănesc, șimii de vietăți mi se urcă pe corp, și liane puternice măprind de brațe și de picioare, dar eu sunt mult mai pu-ternică și reușesc. Am ajuns. Mă năpădesc sentimentetulburătoare și încep să plâng... Este un măr. Acelașifruct oprit. Același păcat. Un copac ce se află pemoarte și a cărui salvare stă în mâinile mele, dar eu numă pot opri din plâns și mă trezesc. Respir greoi ca șicum aș fi stat fără oxigen. Inima îmi bate cu putere,iar picături calde de lavă mi se preling din nas...Încercsă mă calmez și în acest timp îmi opresc sângerarea.Deodată aud vocea mamei... Ce se întâmplă? Cum deeste în Berlin? [...]

fotografii: Răzvan Matișan


CRONICA ARTELOR

Lia Bugnar este unul dintre cele mai cunoscutenume din lumea teatrului la momentul actual. Esteactriţă, scrie teatru şi îşi regizează propriile texte.

One-woman show-ul ,,Fata din curcubeu”este construit de aceasta ca o licoare ce se joacă cu psi-hicul spectatorului. Îl obligă pe acesta să facă parte dinlumea fetei care are deasupra un curcubeu din care cu-lorile lipsesc cu desăvârșire.

Tânăra actriță Ilona Brezoianu te surprinde decând vine în spatele tău și cerșește un leu. Întrebareape care o naște aceasta este: “Câți dintre noi, pentrucare aceasta sumă nu înseamnă nimic, ar oferi un leuunei persoane pentru care această sumă înseamnătotul?”

Inteligența scenică și misterul cu care începesă povestească despre copilăria modestă, familia per-fectă, broasca țestoasă moartă transformată în veiozăși, bineînțeles, despre viața din cinematograful Curcu-beu, au puterea de a scoate la suprafață vulnerabilita-tea.

Cu ce se ocupă fata aceasta? Ce face de atâțiaani în cinematrograful Curcubeu, unde a devenit prie-tenă cu Charlie Chaplin sau cu Edith Piaf? Nu e delocgreu să vă imaginați ce se întâmplă: este prinsă întregranița fericirii și a chinurilor caracteristice. Timp deo oră, Ilona cântă, dansează, spune povești într-undecor minimalist, acesta fiind compus dintr-o lădiță șio geantă de unde mai scoate, din când în când, un car-tof fiert în coajă, tăiat în bucăți mici.

Ilona vorbește despre rușine, bogăție, singură-tate, iubire, cinematografie. Multe eseuri de cinema,apoi aceasta trece de la Fellini la Hitler, făcându-te sărealizezi sensibilitatea, cultura și farmecul unei fete depe stradă ce își petrece tinerețea într-un cinematograf,pe veșnicul scaun cu numărul 13. Ilona nu interpre-tează fata din curcubeu, ci devine fata din curcubeu,în timp ce te hipnotizează cu privirea ei albastră.

Sfârșitul spectacolului lasă individul încărcatcu întrebări care îi vor presa conștiința.

Când am ieșit, am întrebat ceva pe cineva.Mi-a răspuns: “Nu mă pune acum să vorbesc, mailasă-mă puțin”. Am zâmbit, cred că acesta era răspun-sul de care aveam nevoie.

Măriuca BOSNEAclasa a XII-a F

"Fata din curcubeu" de Lia Bugnar

"Fata din curcubeu" de Lia BugnarRegia: Lia Bugnar

Distribuția: Ilona BrezoianuLight design: Dragoș Petrișor

Produs de: Godot Cafe-Teatru, BucureștiDurata: 1h 20 min fără pauză

Foto: Lucian Muntean http://www.fnt.ro

87

CRONICA ARTELORCosti ROGOZANUjurnalist Realitatea TV și VoxPublica

Cartea perfectăElena Ferrante este scriitoarea pe care v-o re-

comand. Din “Tetralogia napolitană” au apărut tradusela noi trei volume. Cel de-al patrulea stă să apară. Estedespre evoluția unei fete născute în suburbiile săracenapolitane și despre aventurile vecinilor, prietenilordin copilărie, despre întâlnirile deloc ușoare cu lumeaclasei de mijloc italiene, despre cum reușește să ajungăo scriitoare recunoascută.

Aparent banal, dar nu e. Ferrante adaugă , pelângă o frescă realistă aparent “după rețetă”, câtevaelemente esențiale. În primul rând nu cosmetizeazărelațiile de clasă. Cine stă la marginea unui mare orașs-ar putea să vorbească (și la propriu!) diferit de ceicatre stau în centru. Nu veți găsi zahariseli despre cumam pornit sărac și prin minune m-am trezit cu o ca-rieră. Dimpotrivă. Fiecare pagină aproape mustește deincompatibilități fundamentale. Nici după ce devinemamă, nici după ce este publicată și recunoscută,eroina noastră nu reușește să scape de stigma inte-rioară și exterioară de fată de periferie. Un personajla fel de important e prietena ei, o “sălbatică”, mai ta-lentată la scris, dar mult mai puțin disciplinată, impre-vizibilă, dispusă să se arunce cu capul înainte și, da!,să și-l spargă, să-și revină. Știți tiparul. Ferrante scriedespre presiunea cartierului, despre presiunea socială,cruzimea patronilor și cruzimea protectorilor miculuicapitalism, mafioții. N-ați citit, vă garantez, niciodatăastfel de pagini despre mafia italiană. Nu e nici gla-mour-oasa mafie din filme, nici ultraviolentă (pentrusimplul fapt că lumea anilor 60-70 își are violențe maimari și mai subtile în același timp), e o mafie adâncconectată cu elita financiară, politică, chiar culturalăa Italiei. E o Mafie mai “de înțeles”, nu făcută să fietemută și admirată după regulile entertainmentului zi-lelor noastre.

Ferrante ar trebui să vă placă pentru amesteculde directețe și de precizie, nuanțare în stil. Detaliileunei seri într-o discotecă, ale unei vacanțe la mare sauamănuntele vieții într-o fabrică de conserve, aici stauvârfuri literare absolute.

Cele două prietene au două moduri, unul maiblând și mai ordonat, celălalt mai violent, furios, de atrăi, lupta cu segregările sociale. Rămân prietene pen-tru că sunt legate de acel greu comun început din ceamai fragedă copilărie. Altfel, sunt complet diferite, șicred că primul volum e și o superbă mărturie a priete-niei preadolescentine și ce înseamnă ea. Avem unamestec de tandrețe, altruism total, cruzime, ură,violență. Din nou, Ferrante știe să nu cosmetizeze fărăsă tragă tușe groase. Fata cuminte și cu lecțiile făcute,și fata rea cu mintea ageră, un clișeu al poveștilor mo-derne pe care scriitoarea noastră reușeșete să-l ser-vească într-o variantă complet surprinzătoare.

Până și căsătoriile de mai târziu ale eroinelornoastre seamănă cu o competiție. Cea cuminte secăsătorește cu un băiat de familie foarte bună de inte-lectuali (și cu veniturile de familie urbană veche ita-liană); cealaltă se căsătorește cu un mic comerciant șimafiot local care-i oferă pentru moment stabilitate.Niciuna nu pariază câștigător. Prima vrea să simtăemanciparea despre care scrie și în propria viață. Și nusimte decât soarta unei casnice frustrate. Cea de-adoua vrea să simtă libertatea pe care se presupunea căo va câștiga împreună cu banii și dă peste noi tipuri deîngrădire.

“Ferrante” e un pseudonim. Scriitoarea nu avrut să-și dezvăluie identitatea. Și dorința ei a fost în-deplinită până anul ăsta când, intrigați de milioanelede exemplare vândute, ziariștii au descoperit totușiadevărata identitate. O mișcare cam fără sens din par-tea presei, dar justificată de curiozitatea tipic comer-cială a zilelor noastre. N-am citit articolele de“demascare”. Într-o lume în care lumea se bate să fiecât mai “star” să ai o scriitoare atât de modestă care săarunce spre noi doar cărțile și atât mi se părea oricumspecial. Detalii tabloidale despre cine ar fi Ferrante cuadevărat nu te pot lăsa decât indiferent după ce-i citeșticărțile.

Acest tip de literatură e, cred, perfect pentruvoi, adolescenții. N-am ales-o întâmplător. Trăiți încultura lui “be yourself” care de cele mai multe ori eo zeamă încărcată de edulcoranți de marketing. Fer-rante vă poate satisface setea de autenticitate fără săvă mintă. În plus, Ferrante e acel scriitor despre carepoți spune că e “clasic în viață”. Nu te iei după vânzăridoar sau după succesul la critică, e de ajuns să ocitești. “Clasic” în Ferrante e că spune fără fasoaneceea ce scriitorii care se pretind subtili învelesc de obi-cei în floricele ornamentale, iar scriitorii care se pre-tind direcți și “fără milă” indică prea brutal stricândtensiuni profunde, definitorii pentru zilele noastre.

Spor la citit.REVISTA NOASTRĂ nr. 47/48


CRONICA ARTELOR Teodora TUDOSEclasa a XII-a F

Ecou al remușcăriiRomanul „Ispășire” de Ian McEwan

Filmul „Atonement” în regia lui Joe WrightOrice comportament este influențat de o atitu-

dine care transmite un sentiment pozitiv sau negativ șicare, în funcție de intensitate, poate persista pe operioadă mai lungă sau mai scurtă de timp. Acțiunileși stările unei persoane se vor afla în strânsă legăturăcu sentimentul respectiv, putând avea mare impactasupra vieții sale, fapt pe care britanicul Ian McEwanîl surprinde în romanul său „Ispășire” (Atonement).Acesta scoate în evidență un ecou al remușcării pre-zent de-a lungul romanului, ce învăluie principaleletrei personaje, marcându-le întreaga existență.Acțiunea este complexă, întinzându-se pe mai multeplanuri, iar ceea ce face ca această carte să fie deose-bită constă în dimensiunea emoțională pe care o atingeprin ecoul iubirii, războiului și remușcării, cele trei du-când spre ispășire.

Ecoul iubirii este primul evidențiat în structuraromanului, avându-i în prim plan pe Cecilia Tallis șipe Robbie Turner ca personaje. Cei doi se îndrăgos-tesc, dar nu apucă să-și continue povestea de cuplu,deoarece aceasta este schimbată de către Briony Tallis,sora Ceciliei, a cărei intervenție marchează întreagadesfășurare a existenței celor doi, având efecte mai târ-ziu și asupra sa. Briony îi surprinde pe cei doi în bi-bliotecă, dar din cauza vârstei sale și a imaginațieidezvoltate, percepe o realitate fictivă în care Ceciliaeste victimă, iar Robbie, agresor, datoria ei fiind aceeade a-și salva și proteja sora. Momentul care o deter-mină categoric pe Briony să acționeze împotriva luiRobbie este reprezentat de incidentul verișoarei sale,fiind asaltată de către un alt personaj pe care Briony îlia drept Robbie. Din acel moment, Briony face odeclarație poliției împotriva lui Robbie, iar acesta esteînchis, povestea lui de dragoste cu Cecilia neputându-și urma cursul firesc. Cei doi își declară iubirea, spe-rând să reușească să fie împreună la un moment dat,fapt ce nu va fi posibil.

Modul în care continuă să se dezvolte acțiuneași efectele de largi proporții cauzate de declarația luiBriony constituie punctul principal al cărții. Ideea con-form căreia un mesaj înțeles greșit și distorsionat prinprisma capacității de înțelegere și imaginației unuicopil, dar care e destul de dezvoltat cognitiv și cusiguranță pe sine reprezintă baza de la care se pornește,construindu-se mai departe elementele cheie și deta-liile ce conferă romanului individualitate, captândatenția cititorului.

Se trece mai departe spre ecoul războiului,care schimbă cursul existenței celor doi îndrăgostiți.Cecilia, absolventă a facultății Cambridge, decide săurmeze cursuri de asistență medicală, urmând să avan-

seze în acest domeniu. Robbie este nevoit să se înro-leze pentru a ieși din mediul izolat al închisorii, păs-trând legătura cu Cecilia. Cei doi își mențin cu greurelația, întâlnirile lor fiind aproape inexistente, condușide speranța că vor reuși să treacă într-un final desituația lor nefastă.

În această etapă, războiul îi îndepărtează fizic,dar îi apropie sufletește, cei doi fiind conștienți de sen-timentele reciproce. Se remarcă ideea speranței ce-ileagă pe cei doi, fiecare găsindu-și un scop în celălalt.Războiul îi face să-și dorească să supraviețuiască des-tul cât pentru a reuși să fie împreună, scrisorile, amin-tirile și planurile comune oferindu-le tăria de a înfruntaorice obstacole. Aici se evidențiază intensitateaemoțiilor și sentimentelor celor doi, care deși au copi-lărit împreună și au urmat aceeași facultate, nu șile-au putut conștientiza decât în momentul în care aufost despărțiți.

Ecoul remușcării o aduce în prim plan peBriony, de această dată într-o ipostază matură,


CRONICA ARTELOR

înțelegând urmările acțiunii sale. Conștientizând ceefecte a avut asupra vieții surorii sale, dar și a lui Rob-bie, cauzându-le suferință, regretă enorm și încearcăsă-și repare greșeală. Încearcă să ia legătura cu sorasa, ceea ce reușește la un moment dat, iar subinstrucțiunile sale să încerce să minimalizeze efectelenegative ce au survenit.

Această a treia etapă accentuează subiectul ro-manului, ispășirea lui Briony, suferința prin careaceasta trece și pe care a cauzat-o la vârsta de 13 ani.Din punct de vedere psihologic, este remarcat conflic-tul interior și frământările prin care cele trei personajesunt forțate să treacă, având efect ireversibil asupraevoluției existenței lor, remarcându-se în plan social,familial și personal, diferențele dintre planul inițial șicel final fiind evidente.

Cele trei etape sunt încheiate cu o clarificarece vizează în special ultima etapă. De fapt, Cecilia șiRobbie nu au reușit să fie împreună, el murind în răz-boi, în noaptea de dinainte de a se îmbarca spre casă,iar Cecilia nesupraviețuind unui bombardament. Acestfinal tragic a fost mascat de ecoul ispășirii, încercândsă se ofere un sens prin faptul că în suferința ei, Brionyse inspiră din povestea celor doi pentru a-și crea ro-manul. Acolo le oferă acestora finalul fericit și meritat,aducându-le un omagiu și un sincer regret față de răulpe care l-a cauzat.

Romanul scris de Ian McEwan reprezintă obază importantă pentru filmul american „Atonement”din 2007, aflat sub regia lui Joe Wright. Câștigător al

unui premiu Oscar, filmul reprezintă imaginea dina-mizată a cărții, respectând în cea mai mare partemodul de evoluție a acțiunii și complexitatea persona-jelor, surprinzând anumite detalii ce reușesc să ofereo imagine de ansamblu ce-l fac să fie special. Imagi-nea și cadrele pun în valoarea spațiul în care sedesfășoară acțiunea, o contribuție aducând și decorulfoarte atent realizat, dar și figurația de mare amploare.

În rolul Ceciliei, Keira Knightely impresio-nează prin frumusețe și complexitate, din punct de ve-dere al actoriei asumându-și personajul, făcându-l săcapete viață. Se remarcă o foarte strânsă legătură cuJames McAvoy, în rolul lui Robbie, fapt ce contribuiela închegarea dintre personaje, completându-se.Brenda Bletyhn interpretând-o pe Briony, aduce ocompletare ce ridică gradul de complexitate al triun-ghiului format prin faptul că pe plan fizic, intelectualși familial, aceasta pare ruptă de context, neavândaceleași trăsături fizice, valori, parcă neaparținând ca-drului în care se află. Tocmai acest fapt crește valoareasubiectului și filmului, Brenda accentuând ideea că eaeste cea care îi desparte și totodată, cea care îi uneștepe Cecilia și Robbie, prin intervenția ei cu urmări ne-prevăzute, emoțiile căpătând brusc intensitate, caracterimprevizibil, dinamism.

Cadrele surprinse în film construiesc frumosplanurile acțiunii, fiind surprinse domeniul larg al unuiconac, spații ce imită locuri distruse de război, im-agini ale orașului din timpul războiului, dar și deschi-derea la mare, pe plajă fiind construite ipostaze diferiteale soldaților, reprezentând un punct de mare amploareatât prin spațiu și decor, dar și prin figurație,costumație și elemente ce stârnesc emoții spectatori-lor.

În acest sens, atât „Ispășire” de Ian McEwan,cât și „Atonement” regizat de Joe Wright, reprezintăcreații care surprind esența subiectului ales,transmițându-se sub forma unui ecou asupra cititorilorși spectatorilor datorită conținutului complex de sen-timente, emoții și gânduri. Acțiunea se schimbă în modsurprinzător de-a lungul avansării acesteia, fapt ceconturează imprevizibilitatea finalului și a personaje-lor, încheindu-se cu ideea că povestea lor reprezintăun ecou ce se revarsă asupra realității, pentru a ex-prima un mesaj umanității.

Foto: www.imdb.com


MENTOR Maria Necula(absolventă CNU promoția 2012-2016)

Dincolo de catedrăSunt o susținătoare fidelă, neobosită a analizei

relațiilor dintre oameni ce au ca obiectiv conturareaunor adevărate caractere. Mai mult ca oricând, trăimîntr-o lume foarte dinamică în care zilnic se modificăceva, apare o evoluţie neaşteptată, se redefinesc certi-tudini. O lume în care a deveni confuz e mult prea sim-plu și ispititor. În acest context, rolul celor care ne potajuta să ne definim valorile devine emblematic, abso-lut necesar în tot ceea ce înseamnă regăsirea propriului„eu” într-o lume a superficialității.

Aici intervine rolul a „ceva” ce poate izola decompetiția nemiloasă, dură, trufașă, frustrantă la careeste supus orice „ucenic” al unui sistem.

Încă din vechime, lui Mentor, prietenul cel maibun al lui Ulise, i se acorda un rol interesant: el estecel care protejează fidelitatea Penelopei, dar și cel careîncurajează lupta pentru certitudine. Se spune caAtena, când a vrut să se întâlnească cu Telemach, fiullui Ulise, a luat înfățișarea lui Mentor, bunul prietenal regelui și tutorele fiului său. Zeița a fost cea carel-a încurajat pe Telemachus să lupte împotrivapețitorilor și să plece în căutarea propriului tată, să sta-bilească cu exactitate ce s-a întâmplat.

Așadar, de la Telemach încoace, ideea de men-tor vine în strânsă legătură cu noțiunea de călăuzitor.Acel individ care este pregătit să se implice afectiv întimp ce îți definești scopul, să fie extrem de bine pre-gătit în domeniu, să îți ofere certitudini atunci când ainevoie de ele, să te ajute în căutarea răspunsurilor ma-rilor dileme și să ofere încrederea necesară pentru aface alegerile ce te vor defini ca om. În mod evident,la ora actuală, cariera de profesor este cea careîmbrățișează aceste valori absolut necesare în viațaoricărui elev, sau cel puțin, mie asta îmi place să cred.A fi profesor înseamnă (la modul ideal) o permanentăcizelare a inteligenţei emoţionale, a intuiţiei proprii, aempatiei.

Fără nicio îndoială, definițiile nu ar fi fost po-sibile dacă nu existau modele care să fi permis toateaceste „analize” în detaliu. În fața acestor „modele”,am un infinit respect precum și permanente semne deîntrebare, pentru că întotdeauna, curiozitatea e cea careatrage, cea care ne macină să devenim mai buni. Unuldintre acești mentori, unde se pare că acest statut dejaa dat roade, îl întruchipează domnul profesor Drago-mir Octavian. Probabil cel mai bun argument îl repre-zintă medalia de aur la etapa internațională degeografie, însă cel mai plauzibil mod de a demonstracalitatea de mentor a unui profesor, nu stă într-un sin-gur om, ci în vocile elevilor săi. Voci care nu pot fioprite. Una dintre acestea s-a exprimat prin „acel pro-fesor pe care îl doare să îți pună o notă mică”. Odatăinvocată noțiunea de „durere”, se manifesta acel chinlăuntric pentru necunoaștere, ca urmare a implicăriiafective în absolut tot ceea ce înseamnă educația tine-

rilor, învățarea acestora. Este permanent convins canoi suntem mai buni decât conștientizăm noi că sun-tem.

Din experiența mea ca elev, aș putea susținefaptul că noi, cei din fața catedrei, nu avem nevoienumai de informație brută, bine organizată pe structuraunui sistem nefavorabil nouă. Un sistem împotrivanoastră. Avem nevoie de acel cineva dispus să aibă în-credere în noi, să ne susțină și să ne învețe că suntemcei mai buni, deoarece absolut nimeni nu mai e dispussă facă acest lucru pentru noi. Acel profesor care neînvață prin propria existență pasiunea de a ști maimult, de a face lucruri uimitoare, pentru că într-adevăr,noi suntem mult mai buni decât am fost ieri, dar maipuțin decât vom fi mâine.

Calitățile unui mentor nu se pot defini, cata-loga sau concretiza, însă cea mai vizibilă, mai preg-nantă (și poate că acela a fost și momentul când amrealizat ca domnul Dragomir e născut să fie mai multdecât un profesor), ține de modul de a-ți oferi curajulsă crezi în imposibil, să ai puterea să treci peste oricecădere, căci dincolo de toate acestea te vei regăsi petine în ipostaza de imbatabil. În societatea superficială,unde e a deveni indefinit e mult prea simplu, tinerii aumare nevoie de asemenea mentori.

Ilustrativ l-am considerat momentul în caredomnul profesor s-a adresat cu o promisiune ca răs-puns al romanului lansat de clasa a X-a F (2013-2014):„Nu vă voi lăsa niciodată să nu știți!”.


DIDACTICA

„Lorelei” de Ionel Teodoreanu„Invitație la vals” de Mihail Drumeș

Tabloul „Sărutul” – Gustav KlimtOperele „Lorelei”, de Ionel Teodoreanu,

„Invitația la vals” de Mihail Drumeș și „Sărutul” deGustav Klimt, au ca temă comună dragostea, fiind pre-zentată sub mai multe aspecte. În cele două opere li-terare este descrisă o dragoste distructivă, pe cândKlimt, prin creația sa, înfățișează privitorului o dra-goste pasională, castă, prin tonuri calde, predominândgalbenul, culoarea speranței, fericirii, dar și a geloziei.

În toate cele trei opere este prezentat joculseducției. În „Invitația la vals”, Tudor Petrican, un băr-bat charismatic, obișnuit ca orice femeie să-i cadă lapicioare, încearcă să o seducă pe Micaela, o tânără in-abordabilă, neinteresată de șarmul său. Văzând că Mi-caela nu răspunde metodelor obișnuite de seducție, seconvinge că nu e o femeie ca oricare alta și apeleazăla artileria grea: îi scrie scrisori dedragoste. Deși reticentă la început,înapoindu-i fiecare scrisoare, cutimpul cuvintele lui Tudor îi ajungla inimă, făcând-o să se îndrăgos-tească de el. În „Lorelei” este pre-zentată Lucia Novleanu, Luli, careîși întâlnește marea dragoste, peCatul Bogdan, un scriitor celebru laacea vreme, în trenul ce o duceaspre examenul de bacalaureat. Aici,ca și în creația lui Klimt, joculseducției este practicat de ambiiparteneri prin limbajul corpului: înroman prin schimbul de priviri de lafereastra trenului, iar în tablou prinsărutul cast oferit de bărbat și prinpoziția capului femeii ce îl atragespre ea.

Dragostea îi izolează peîndrăgostiți într-o lume doar a lor,departe de realitatea dură în caretrăiesc. În „Sărutul”, locul în care seaflă cei doi nu este foarte bine de-terminat, întrucât în tablou nu segăsește niciun element care să indice o locație exactă,însă motivele florale de sub picioarele lor par să con-tureze o câmpie, sugerând armonia relației celor doi.În schimb, în cele două opere literare, escapadaprotagoniștilor are loc pe mare, aceștia având parte detot ce își puteau dori: prezența persoanei iubite.

La scurt timp după călătorie, ambele relații, cela prima vedere par a fi ideale, suferă o decădere:

Tudor se desparte de Micaela de teamă să nu fie atrascu totul în mrejele ei și să apuce să cunoască sentimen-tul geloziei, frica infidelității sau a abandonării, iarCatul pune cariera pe primul loc, petrecând mai multtimp lucrând la o nouă carte decât cu proaspăta sasoție, Luli.

Atât Mihail Drumeș, cât și Ionel Teodoreanu,descriu, prin operele lor, o iubire pasională care, gra-dat, ajunge să îi distrugă pe parteneri. Un prim factorce pune la încercare dragostea ce stă la baza armonieiîn relație este gelozia, fiind evidențiată și în tabloul luiKlimt prin culoarea galben. În „Invitația la vals”, Mi-caela se căsătorește cu Tudor ca urmarea apariției uneisarcini neprevăzute, însă pierderea acesteia o face săsimtă că din vina lui rodul iubirii lor nu mai e și că

dragostea s-a risipit. Datorităacestui fapt, Micaelaplănuiește să se răzbune peTudor, având intenția de a-lînșela. Acesta află și devinegelos pe presupusul ei amantși divorțează de ea, împin-gând-o în brațele celuilalt. În„Lorelei”, Luli se confruntăcu acest sentiment în momen-tul în care citește scrisorile deadmirație primite de Catul,însă nu se lasă demoralizatăde asta și începe să îi scriesub pseudonimul de „Lore-lei”, făcându-l să se îndrăgos-tească de ea pentru a douaoară.

Deși cauzele morțiicelor două protagoniste suntdiferite: Luli moare în urmaunei operații de apendicitănereușite, iar Micaela se sinu-cide, nemaisuportând să steadeparte de cel iubit, ambele

produc un impact la fel de mare asupra lui Catul, res-pectiv Tudor, făcându-i să realizeze că viața nu maiare niciun sens fără persoana iubită, ambii alegând săse sinucidă.

Cele trei creații urmează aceeași temă, arătândcă dragostea poate fi prosperă, eternă ca în „Sărutul”,dar și istovitoare, distructivă, conducându-i pe parte-neri spre un sfârșit tragic ca în cele două romane.

Prof. coord. Daniela Plăiașu

Diana Stoica (clasa a IX-a E)

Textele de mai jos reprezintă cele mai reușite discursuri de la clasa a noua ( A, respectiv E), con-cepute ca produs didactic al unui experiment pe care îl fac de vreo câțiva ani buni. Acest proiect estemenit să ilustreze capacitatea elevilor de a compara trei opere din două arte diferite, două din literatură(obligatoriu una din literatura română) și una din altă artă într-un discurs de minim trei minute, maximcinci, având cel puțin două judecăți comparative.

ilustrare: www.en.wikipedia.org


DIDACTICA„Domnișoara Christina” de Mircea Eliade

„Casa Tunetului” de Dean Koontz Tabloul „Fața războiului” - Salvador Dalí

Anca Sfîrnog(clasa a IX-a A)

Orice operă, fie ea din domeniul literaturii saual artei, nu reprezintă altceva decât ansamblul ideilorautorului reflectate din propria sa realitate. Creatoriioperelor „Domnișoara Christina”, „Casa Tunetului” și„Fața războiului” sunt cei care subliniază încă o datăcă arta este unica evadare din banalul verosimil în caresuntem jucători.

Ideea de manipulare este elementul cheie aloperelor, fiind detaliul central căruia îi este atribuităacțiunea. Consider că este fascinant cum același su-biect poate fi dezvoltat în trei creații total diferite.

În primul rând, o temă comună este joculminții, care sugerează, după părerea mea, forma su-premă a torturii. În opera „Domnișoara Christina” deMircea Eliade, dragostea dintre moartă și Egor esteasociată de contemplator manipulării. Christina sefolosește de vise pentru a ajunge la protagonist, pe careîl îngrozește, dar care reprezintă pionul ce i-ar puteareda umanitatea.

„Casa Tunetului” de Dean Koontz este unroman scris într-un ritm alert, acțiunea suferind bruscrăsturnări de situație, fiind cufundată în mister. Dupăce se trezește sub influența amneziei într-un spital,Susan Thorton, în vârstă de 32 de ani, pare să fie bân-tuită de stafiile a patru criminali care i-au ucis priete-nul în urmă cu treisprezece ani într-o peșteră numită„Casa Tunetului”. Până la conștientizarea verosimilu-lui, Susan este supusă unor procedee de tortură îngro-zitoare, de la „spălarea minții” până în momentul încare se îndoiește dacă este sau nu nebună. Cei patru,Harch, Jellicoe, Parker și Quince, sunt doarreprezentații perfecte ale morților, arătându-i-se luiSusan în momente de incredibilă tensiune. Ea doreștesă excludă ideea că aceștia sunt reali, însă acțiunile lorîi demonstrează că ceea ce trăiește nu este produsulminții ei bolnave, ci crudul adevăr, contrazicându-iastfel orice teorie.

Jocul minții este conturat în opera lui Dali prinînsuși titlul, „Fața războiului”. Elementele stranii aleacestei picturi sunt ochii mari, respectiv gura larg des-chisă în interiorul cărora se zugrăvesc fețe identice cucea a craniului. Acest detaliu conturează faptul că fricape care o transmite la exterior se află într-o simbiozăperfectă cu planul interiorului, cel al trăirilor. Șerpiicare îl înconjoară completează sugestia de joc alminții, redând într-un mod original primejdia în carea fost pusă persoana. Reprezentația craniului acesteiaasimilează orice fărâmă de umanitate, înconjurândideea de moarte.

În al doilea rând, este conturat motivul fricii.În timp ce în opera „Domnișoara Christina”, frica esteo sursă a necunoscutului, bizarul provenind dintr-ocomplet altă lume, una ireală, supranaturală, în ceade-a doua operă literară, frica dezvăluie cruzimeaumană, acțiunea propriu-zisă putând fi teoretic proiec-tată în lumea reală. În opinia mea, în acest text, fricanu e nimic altceva decât o minciună. Pictura ”FațaRăzboiului” zugrăvește perfect motivul menționat. Deremarcat este expresia figurii prezentate, încremenităde spaimă, dar și fundalul simplu, conturând ideea denisip, adică lipsa speranței, și concentrând întreaga pri-vire a cititorului către craniu. Salvador Dali este într-adevăr cel mai ieșit din comun creator al mișcăriisuprarealiste, transmițând prin opera sa, cu o inexpli-cabilă ușurință, exact ce are nevoie să transmită. Deșiimaginea este statică, în opera aleasă spre prezentare,craniul pare că se mișcă, ceva din întregul lui dândsenzația că vibrează, că este supus unui act care îi pro-voacă neliniștea.

Prin urmare, prin cele atestate mai sus esteilustrată tema comună a celor trei opere, controlulminții, percepută de creatori în moduri originale șispectaculoase.

grafica: Eliza Vlăsceanu


DIDACTICA

ilustrațiile articolelor: www.en.wikipedia.org

„Dragostea în vremea holerei" de Gabriel Garcia Marquez„Maitreyi" de Mircea Eliade

Tabloul „Fata cu cercel de perlă" - Johannes Vermeer (și opera lui Tracy Chevalier)

Mălina Ghețău-Zaharia(clasa a IX-a E)

Tema aleasă de mine este iubirea, iar textele-suport sunt „Dragostea în vremea holerei” scrisă deGabriel Garcia Marquez şi „Maitreyi” de MirceaEliade, alături de faimosul tablou al lui Johannes Ver-meer, intitulat „Fata cu cercel de perlă”.

În toate cele trei opere, se regăseşte ideea cumcă dragostea presupune sacrificiu şi răbdare; astfel, în„Dragostea în vremea holerei” s-a dovedit că iubireapoate dura mai bine de jumătate de secol: FlorentinoAriza este îndrăgostit nebuneşte de Fermina Daza, otânără columbiancă frumoasă ce aparţine unei păturiînalte a societăţii. Cei doi tineri îşi mărturisesc dragos-tea prin scrisori pline de romantism, însă tatăl fetei nueste de acord cu relaţia lor şi o obligă pe Fermina săse căsătorească cu distinsul doctor Juvenal Urbino.Florentino nu o poate uita toată viaţa sa pe Fermina şi,timp de cincizeci de ani, aş-teaptă moartea soţului ei, caprin urmare să se întoarcă laaceasta.

În „Maitreyi”, adoles-centa bengaleză încalcă ordinulpărintesc şi îl caută pe Allandupă ce a fost ameninţată depropriul tată cu o pedeapsă us-turătoare. Relaţia celor doi nueste acceptată nici din punct devedere religios (Maitreyi fiindadepta hinduismului, iar Allanal creştinismului), aceasta nueste acceptată nici de către tatălfetei, care l-a izgonit pe euro-pean din casa lui de îndată ce aaflat de idila lor. În pofida aces-tora, Maitreyi nu ia în conside-rare spusele tatălui ei şi face totce-i stă în putinţă ca să-l redo-bândească pe Allan.

Făcând referire la crea-ţia „Fata cu cercel de perlă” ascriitoarei franceze Tracy Che-valier, aceasta este povestea cea luat naştere de la capodoperace poartă acelaşi nume. Tânăra olandeză Griet ajungeslujnică în casa faimosului pictor Vermeer şi trezeşteconflicte între bărbatul care petrece prea mult timp ală-turi de ea şi familia lui ce o detestă pe copilă.

Tabloul lui Johannes Vermeer captivează pri-vitorul prin gingăşia expresiei unui chip pe care lu-mina cade ca un fald de rochie, părând că învăluietaina gândurilor tinerei, subliniind astfel profunzimea

privirii fetei. Enigmaticul turban este pictat în nuanţelecomplementare de gălbui-portocaliu şi albastru, caredau un aer de mister chipului.

Se poate observa cum fata este atât de naturală,părând a se uita peste umăr, la chemarea cuiva, cu greureuşind însă să i se citească sentimentele de pe chip.Şi poziţia ei este totodată naturală, ea priveşte undevaîn partea ei stângă, peste umăr, parcă dorind să vor-bească la rândul ei, de aceea fiind şi surprinsă cu bu-zele abia crăpate, după cum se poate bine observa.

Pe de altă parte, tustrei operele se diferenţiazăprin ipostazele (stadiile) finale ale iubirii. În „Dragos-tea în vremea holerei”, se poate spune că iubirea semenţine pururi vie, indiferent de obstacolele întâmpi-nate; în acest fel, titlul reprezintă o metaforă a sufe-rinţelor provocate de holeră, ce se aseamănă mult cu

cele provocate de dragoste.În „Maitreyi”, dragos-

tea fetei este respinsă de cătreAllan, care se dovedeşte a ficonştient de consecinţele con-tinuării relaţiei cu adolescenta;prin acest mod, tânărul îşi ex-primă afecţiunea, în mod indi-rect, şi îi transmite Maitreyieiun mesaj important: „el nu o vauita niciodată, însă ea va trebuisă îl uite”.

Tracy Chevalier pre-zintă sfârşitul relaţiei lui Grietcu faimosul pictor Vermeer,aceasta renunţând la postuloferit de familia artistului în fa-voarea căsătoriei cu fiul măce-larului; pe scurt, iubirea dintreslujnică şi pictor a fost una co-pilărească, de o scurtă durată,fiind marcată însă de ataşa-mentul dintre cei doi de pe par-cursul realizării tabloului.

Adevărata poveste dinspatele operei de artă nu estecunoscută, însă cei mai mulţi

aleg să creadă că în pictură este înfăţişată însăşi tânăraservitoare a artistului, care îl privea cu o dragoste in-fantilă şi cu lipsa de speranţă a unei femei condamnatesă nu se poată ridica deasupra condiţiei sociale.

Concluzionând, prin ideile evidenţiate în para-grafele de mai sus, sunt în măsură să argumentez căcele trei opere aparţin temei dragostei şi se remarcăfiecare prin originalitatea cu care au fost gândite.


DIDACTICA

„Sărmanul Dionis” de Mihai Eminescu„Povestea fără sfârșit” de Michael Ende

Tabloul „Persistența Memoriei” - Salvador Dali

Iulia Plăiașu(clasa a IX-a A)

În această analiză comparativă voi discuta des-pre operele „Sărmanul Dionis” de Mihai Eminescu,„Povestea fără sfârșit” de Michael Ende și „PersistențaMemoriei” de Salvador Dali. Temele pe care le voiaborda vor fi relativizarea timpului și fantasticul.

alte timpuri. El ajunge să găsească o carte extrem deciudată, în care descoperă un portal și ajunge să tră-iască în vremea lui Ștefan cel Bun.

Pe când în cele două opere prezentate mai în-ainte, relativizarea timpului se face prin intermediullumii nemateriale, în „Persistența Memoriei”, pentrucă majoritatea operelor lui Dali sunt opere suprarea-liste, conțin adică elementele visului, redate cu o cla-ritate excepțională, timpul ia forma ceasului. Se poateobserva că sunt mai multe ceasuri și că sunt distorsio-nate, indicând relativizarea acestuia.

Din punct de vedere al fantasticului, în „Po-vestea fără sfârșit” și „Sărmanul Dionis”, tensiuneadintre real și fabulos este făcută printr-un obiect. În„Povestea fără sfârșit” acesta este AURYN-ul, un me-dalion care, odată ce Bastian intră în lumea din carte,îi dă puterea să facă orice ar vrea în lumea fabuloasă,totuși, cu un cost: cel al amintirilor lui din lumea ade-vărată. În ”Sărmanul Dionis”, portalul din carte pemiteacea trecere între planuri, pentru că îl transportă dinlumea reală într-o altă lume, în care el este Dan șireușește să își lase umbra pe pământ ca el să se desfeteîn paradisul lunar.

Dacă în aceste două opere fantasticul se poatevedea clar cu ajutorul unui obiect, în „Persistența Me-moriei” ea se formează în stratul suprarealist al opereipentru că operele suprarealiste redau cu o calitate vi-zuală aproape realistă lumea visului, ea fiind formatădin fenomene inexplicabile, ireale combinate cu bana-litatea vieții umane.

În concluzie, am ales „Sărmanul Dionis” deMihai Eminescu, „Povestea fără sfârșit” de MichaelEnde și „Persistența Memoriei” datorită temelor co-mune precum relativizarea timpului, dar și datoritădiferențelor structurale cum ar fi reprezentarea fantas-ticului în acestea.

În „Povestea fără sfârșit” este vorba despre uncopil numit Bastian Balthasar Bux care fură o cartedintr-un anticariat. El decide să lipsească de la școală,dar să se ascundă în podul acesteia pentru a citi cartea,considerând că acolo nu îl va căuta nimeni pentru untimp. Câtă vreme citește cartea, minutele par că secomprimă, aceasta putând fi considerată o a relativi-zării a timpului. De asemenea, în „Povestea fărăSfârșit” mai este o scenă în care se poate observa re-lativizarea timpului: cea de pe Munții Destinului. Na-ratorul spune că Munții Destinului pot fi recucerițidoar atunci când nu mai există dovadă că au fostcuceriți. După legile fizicii cuantice, timpul nu existăcu adevărat, ci este o unealtă a minții noastre omenești,ca noi să ne putem orienta memoriile, experiențele,emoțiile după el.

Dacă în „Povestea fără sfârșit”, relativizareatimpului este doar o unealtă pentru a integra cititorulîn lumea fantastică, în „Sărmanul Dionis”, el este cuadevărat materia de bază pentru întâmplările ce i sepetrec lui Dionis. Dionis este foarte interesat de posi-bilitatea că tot ce vedem noi este relativ la noi și dacăam găsi o cheie, noi am putea să trăim în alte veacuri,

ilustrațiile articolelor: www.en.wikipedia.org


DIDACTICA

„Amintiri din copilărie” de Ion Creangă„Trei feţe” de Lucian Blaga

Tabloul „Maternitate”- Camil Ressu

Paula-Cristina Apetrei(clasa a IX-a E)

„Amintiri din copilărie” de Ion Creangă şi„Trei fețe” de Lucian Blaga sunt două opere, a douăgenuri diferite, care surprind jocul și joaca în variateipostaze şi care prezintă copilăria drept o perioadăunică, o perioadă a cunoașterii și integrării. Tabloul luiCamil Ressu, „Maternitate”, are ca motiv centralprezența mamei în viața copilului.

Cele trei creații artistice aduc în atenţia obser-vatorului legătura dintre părinte și copil și necesitateaunei relații armonioase între aceștia. În „Amintiri dincopilărie”, Smaranda, mama lui Nică, dorește pentrubăiatul ei o carieră în preoție şi se confruntă pentruacest lucru cu dificultățile financiare, cu soțul ei și cuNică însuși, care nu voia să își părăsească satul. Legă-tura dintre cei doi este evidenţiată și prin transpunereajocului în ipostaza unei lecții, atunci când băiatul seduce la scăldat iar Smaranda îi ia hainele pentru a-lpedepsi. În „Trei fețe”, conotaţiile cuvântului „iubire”din al doilea vers sugerează dragostea necondiţionatăa părinților, iar în „Maternitate” legătura dintre mamăși copil este evidentă și redată prin zâmbetul femeii,prin poziția celor două personaje, dar și prin roșul pă-turii în care este învelit copilul, care se află în contrastcomplementar cu nuanţele de verde ale bluzei femeii.

Copilăria reprezintă punctul de plecare al celortrei opere şi este înfăţişată în diferite ipostaze. IonCreangă prezintă un copil iresponsabil, neascultător,dar isteţ, care deseori asociază jocul cu încălcarea re-gulilor (fură cireşe de la mătuşa sa, se duce în târg săvândă pupăza), pe când Lucian Blaga evidenţiază uncopil dornic de cunoaştere prin joc („Înţelepciunea şiiubirea mea e jocul”), iar Camil Ressu portretizeazădependenţa faţă de mamă şi inocenţa.

Jocul surprins în operele literare este unul careevoluează odată cu înaintarea în vârstă a personajelor.În „Amintiri din copilărie”, Nică devine un adolescentcare neglijează învăţătură pentru distracţie şi care nueste conştient de urmările faptelor sale (nu anticipeazăcă poate fi dat afară din gazdă din cauza farselor pecare le făcea colegilor). Deși nu este surprins în ipos-taza maturităţii sau bătrâneţii, romanul este redat dinperspectiva adultului realist şi înţelept, care îşi retră-ieşte copilăria. „Trei feţe” surprinde tinereţea ca pe operioadă în care omul este pregătit să îşi croiască pro-priul drum, în care acesta cunoaşte limita dintre idealşi real, iar bătrâneţea este văzută ca ipostaza finală, aîmpăcării, a spiritualităţii, a înţelepciunii prin care suntevocate amintirile. Deşi „Maternitate” surprinde doarcopilăria, portul simplu al personajelor sugerează tra-iul modest al acestora, însă ataşamentul dintre cei doiarată sprijinul pe care mama este dispusă să îl oferecopilului în viitor.

Aşadar, cele trei opere evidenţiate demons-trează că „jocul este cel mai elevat tip de cercetare”(Albert Einstein).

grafica: Andreea Adăscăliței


DIDACTICA„Domnișoara Christina” de Mircea Eliade

„La hanul lui Mânjoală” de I.L. Caragiale Castelul Iulia Hasdeu - Câmpina, jud. Prahova

Ana Maria Tofan(clasa a IX-a E)

În operele „Domnișoara Christina”, „La hanullui Mânjoală”, dar și în arhitectura Castelului IulieiHasdeu este evidențiată noțiunea de fantastic sub di-ferite forme, dar originale.

Un prim argument îl constituie prezența a nu-meroase elemente simbol, specifice vrăjitoriei. În„Domnișoara Christina” motivul central al operei esteportretul acesteia, ce reprezintă un portal transcenden-tal din care Christina își capătă forțele demonice. Pedeoparte în „La hanul lui Mânjoală” apar mai multesimboluri, din folclor, ca de exemplu pisica neagră sauiedul negru, care erau asociate în popor vrăjitoarelor.Castelul Iuliei Hasdeu impresionează prin arhitecturasa asemănătoare cu cea a unui castel medieval, dar șiprin detaliile sale cu conotații magice (apare cu pre-cădere cifra 3 - conacul are 3 turnuri, 3 intrări). Deșiacesta pare să semene cu o biserică, datorită funda-mentului său sub formă de cruce, dar și pentru simbo-lul divinității regăsit pe fațada acestuia (triunghiul încare se află ochiul Domnului), în clădire se realizaupractici oculte.

Un alt aspect se referă la faptul că în cele douăopere literare există câte o clădire cu valențe miste-rioase, generate de întâmplările bizare ce au loc acolo.Dacă în conacul din romanul lui Eliade oaspeții suntîngroziți de prezența unei entități care pare să ia partela discuțiile lor, în hanul din nuvela lui Caragiale conulFănică este surprins atât de trecerea inexplicabilă atimpului, cât și de reacția motanului la gestul său decredință. Se spune că în Castelul Iuliei Hasdeu aveauloc de asemenea evenimente stranii, fiind o construcțiedestinată ședințelor de spiritism dintre PetriceicuHasdeu și fiica sa decedată, Iulia.

În toate cele trei creații este înfățișat caracterulfeminin, chiar și în arhitectura Conacului IulieiHasdeu prin cei doi sfincși de la intrare, care fac refe-rire la Iulia și mama sa. Atât în „Domnișoara Chris-tina”, cât și în „La hanul lui Mânjoală” cele douăfemei folosesc căi neortodoxe pentru a-l cuceri pe băr-batul pe care și-l doresc, pentru anumite interese (Mar-ghioala face farmece asupra lui Fănică ca să rămânădoar al ei, iar Christina încearcă să-i câștige dragostealui Egor în speranța ca îi va picta portretul). O asemă-nare dintre legenda Castelului Iuliei Hasdeu si roma-nul „Domnișoara Christina” ar fi comunicarea dintreo entitate și un muritor. Hangița din nuvela lui Cara-giale se diferențiază de celelalte două personaje prinfaptul că este un simplu om, ce urmează calea necura-tului. Așadar, bariera dintre planul realității și cel alficțiunii este conturată atât în mesajul celor două opereliterare, cât și în arhitectura Castelului Iuliei Hasdeu.

grafica: Bianca Vrânceanu


DIDACTICAProf. coord. Daniela Plăiașu

În buna tradiție a vechiului stil de a face filologie în preuniversitar, în România, cel puțin, propun specialilorcititori ai „Revistei Noastre” (în mod absolut optimist am folosit aici un plural!) un tip de teză de clasa a XII-a, menitănu să experimenteze încă o dată rutina subiectelor pentru bacalaureat, ci să sintetizeze într-o propunere surprin-zătoare, creativă, spumoasă cultura filologică, abilitățile comunicaționale înalte ale unui absolvent de profil. Pentrufinalul parcursului de licean le-am propus elevilor de la clasa de filologie subiectul: „Alcătuiți un eseu liber pornindde la următorul început de frază: <Călătorind pe tărâmul literaturii, am descoperit despre mine că…>”. Teza acestaare menirea de a scoate în relief faptul că, în ultimă instanță, literatura este o aventură a sinelui, o maturizare prinîncercările sufletești ale înaintașilor, chiar dacă acestea pot apărea în cheie istorică, psihologică, fabuloasă, fan-

tastică etc. Acest tip de eseu este cel mai revelator despre adevăratul succes în demersul didactic. Un argument ar fi că în SUA este foarte uzitat…

Călătorind pe tărâmul lecturii am aflat despremine că fostul eu se pierduse definitiv la sfârșitul cla-sei a IX-a, murise pentru că nu putea fi transformat șitotuși această trecere îl renăscuse mai bun.

Una din marile transformări a fost reprezentatăde faptul că am început să citesc de plăcere chiar șicărți din programă, excepție face „Moromeții”. Dar celmai important lucru a fost faptul că mi-am pus între-bări și am început să caut să diversific, pentru a fi fe-ricit și liber într-o altă dimensiune, dimensiuneabeletristică. În momentul în care citesc și sunt prinssau doar fascinat de o carte, deoarece se întâmplă desca unele cărți să-mi placă, iar altele doar să mă fasci-neze prin extravaganța lor ca fenomen, mulțumităimaginației mele deosebite, mă transpun în operă șiurmez personajele ca o umbră. E o stare minunată șiinexplicabilă asemenea meditației care te decupleazăcomplet de la biologic, pierzând noțiunea timpului.

Revenind la cărți, una dintre cele care m-aufascinat ca fenomen la început, ca mai apoi să o iubesca fost „În căutarea oii fantastice” de H. Murakami. Sti-lul său aparte cu parfum asiatic era ceva nou pentrumine, am zis să risc, am riscat și am câștigat. Primulcontact cu opera sa a fost ca primul sushi, învelișul dealgă niponă greu de digerat, dar aroma întregului-com-plet fascinantă! După această primă carte am continuatsă citesc tot ce am găsit scris de el la bibliotecaorașului și am observat cum evoluează. Ca stil e mereudiferit, însă poartă o pată mistică ce m-a trimis pemine, cel puțin, în lumea dinastiilor vechi japoneze, înspațiul mistic al spiritelor ce transcend lumile și leunesc, lăsând un anumit muritor să facă alegeri deci-sive în evoluția sa.

Între „La sud de graniță, la vest de soare” și„Kafka pe malul mării” și eu, personal, am observat oevoluție a perspectivei naratorului, acesta nu mai po-pularizează chestiuni de mentalitate tradiționalistă, ni-ponă, cum ar fi faptul că o femeie care șchiopătează eatrăgătoare, ceea ce mi s-a părut ușor straniu, ci pre-zintă asiaticul americanizat până la cele mai mici de-talii, dar care nu-și pierde dimensiunea misticului.

După ce am epuizat Murakami, am avut ungol, simțeam nevoia a ceva, dar a ceva mai ușor, așa

că am simțit „Agonie si extaz”. Această lectură a fosto infuzie de istorie a picturii renascentiste. Totodatăm-a determinat să caut mai multe informații despreMichelangelo și da Vinci.

Următoarea carte despre care pot afirma căm-a zguduit existențial a fost „1984” a lui GeorgeOrwell. Atunci am aflat despre mine că încep săconștientizez realitatea așa cum e ea, amară, crudă,rea, incorectă și cel mai trist e că o ceva din carte încăpâlpâie în realitatea în care trăiesc, acea a anului 2016,la 27 de ani de la căderea comunismului. Am avutchiar un moment în care am analizat comparativ efec-tele manipulării de acolo cu cele din realitate și m-amgândit dacă gândesc cu adevărat cu propria-mi mintesau dacă știu ceva concret. Atunci am aflat despremine că sunt într-o lume de incertitudini, dar că nusunt pierdut atât timp cat îmi pun întrebări și încerc săle ofer răspunsuri.

Astfel că am trecut la Blaga și acolo am aflatcă nu sunt încă pregătit pentru poezia sa, pentru filo-zofia sa, poate într-o bună zi, când voi sedimenta des-tul, o să-l redescopăr. După Blaga a urmat Nichita șiaici am învățat cum e cu adevărat sa iubești poezia castare. Am învățat despre mine că pot fi mai bun, maicald, mai sincer, modest, am învățat sa-mi găsesc omotivație pentru fiecare acțiune, și mai mult ca o co-rolă a celor patru ani de liceu, am învățat că nu con-tează ce porți, ce lucruri posezi, cel mai importantlucru fiind să-ți construiești înăuntrul tău o lumină pu-ternică, o aură de bunătate și cultură pentru că asta îțipoate aduce cu adevărat fericirea.

La finalul călătoriei se trag mereu concluzii, seculeg impresii, eu la finalul călătoriei am aflat despremine că sunt liber, gândesc liber și pot fi cine vreau eusă fiu, atât timp cât pot evada în cărți bune. Asta și fap-tul că nimic nu se compară cu mirosul hârtiei și cublândețea cu care-ți tratează cărțile ochii.

Alexandru Pârlog(absolvent CNU promoția 2012-2016)

grafica: Alexandru Neacșu


DIDACTICA

Călătorind prin tărâmul literaturii am aflat des-pre mine că eu sunt personajul principal al proprieimele poveşti al cărei autor sunt tot eu. Prin intermediulliteraturii am reuşit să empatizez cu mai multe tipuride personalităţi, să mă transpun în diverse situaţii şisă rescriu apoi fiecare fir narativ, din punctul meu devedere.

Dacă aş fi fost în locul domnului K din “Pro-cesul” lui Kafka, probabil cartea ar fi avut maxim 10pagini. Înțeleg că scopul acestei naraţiuni a fost să de-monstreze ce este greşit cu sistemul lumii contempo-rane, într-o manieră exagerată şi ce este greşit şi cupopulaţia, dar atâtea pasaje nu au avut sens din punctulmeu de vedere, încât deveneam nervoasă după fiecarepagină citită. În societatea noastră, lumea este cu-rioasă, eu m-aş fi întrebat despre ce este procesul, aşfi spus cuiva sau aş fi mers la poliţie pe bază de hăr-ţuire.

Am ajuns să fiu frustrată de neputinţa mai mul-tor personaje de a-şi schimba soarta. În “Ion” al luiLiviu Rebreanu, m-am gândit ce aş fi făcut eu în loculAnei şi în mod clar nu aş fi ales sinuciderea. Înțelegcă nu avusese loc emanciparea femeii, dar asta nu în-seamnă că nu putem fi autorii propriului destin. Chiardacă nu avea multe opţiuni, ar fi putut fugă din sat şisă îşi înceapă viaţa de la zero.

În tărâmul literaturii, m-am găsit de multe orifrustrată de motivele şi deciziile diferitelor personaje.“În căutarea oii fantastice” a lui Murakami, este celmai bun exemplu. Eu daca aş fi văzut o oaie pe o cartepoştală care să îmi atragă atenţia, m-aş fi gândit celmult cinci minute la ea şi apoi mi-aş fi canalizat atenţiaasupra altui lucru. Cert este că nu mi-aş fi lăsat viaţabaltă să merg să o caut.

În schimb, “Eugenie Grandet” a lui Balzac esteo carte raţională care prezintă vremurile acelea destulde precis, fără exagerări. Cartea ilustrează o situaţietipică având un final atipic. Teoretic o văduva în aceletimpuri ar fi trebuit să fie nefericită, însa Eugenie esteresemnată cu viaţa sa şi destul de confortabilă cu sta-tutul său.

Până să dau de aceste cărţi, nu ştiam de minecă pot fi atât de ambiţioasă, încât să termin o carte caremă frustrează atât de mult. Această calitate, o dată gă-sită, am încercat să o aplic şi în viaţa cotidiană, reuşindsă duc la capăt mai multe lucruri sau activităţi neplă-cute. Tot în această “călătorie”, am aflat că nu sunt opersoană răbdătoare. Citind o carte care mă ţinea însuspans, la un moment dat cedam şi citeam finalul,ceea ce nu mă ajuta prea tare, devenind şi mai curioasăîn privinţa acţiunilor care au dus la acesta. Tind să credcă şi empatia pe care mi-am dovedit-o în majoritateacazurilor, m-a ajutat să devin curioasă în acest dome-niu ca apoi să fiu înclinată spre psihologie.

În concluzie, prin intermediul literaturii, fă-când cunoştinţă cu atâtea personaje, am ajuns să măcunosc mai bine şi să mă dezvolt, învăţând în primulrând să îmi iau viaţa în propriile mâini pentru a putearealiza ceea ce îmi doresc.

Anca Dulvară(absolventă CNU promoția 2012-2016)

grafica: Alexandru Gheonea

grafica: Miruna Olteanu


DIDACTICA

„Călătorind pe tărâmurile literaturii, am aflatdespre mine că” de multe ori aș fi preferat să rămânundeva între paginile romanelor decât să mă întorc înrealitatea din care nu simțeam că fac parte. Și nu într-un mod bizar și fantasmagoric, ca și cum aș consideracă ar fi trebuit să fiu o ființă supranaturală, ci pur șisimplu un personaj de hârtie care și-ar putea hotărî sin-gur destinul. Totodată, am aflat că nu știu despre minemai mult decât îmi spune citirea unei anumite opere.Cu fiecare lectură care m-a făcut să mă simt într-unanume fel, am aflat ceva nou, am mai adăugat câtevarânduri la propria mea „carte”. Însă nici acum nu m-am lămurit prea bine, căci uneori nici eu nu pot să re-cunosc ce am „scris”. Poate pentru că mai am extremde multe cotituri și drumuri de parcurs pe aceste tărâ-muri, care pentru moment nu-mi sunt accesibile. Însășirul acesta pare uneori nesfârșit și probabil așa și este.Cred că acesta este cel mai important lucru pe care l-am aflat despre mine în călătoria aceasta: că nu vreausă mă opresc și nici nu pot. Vreau să descopăr maimult, cât mai mult posibil, chiar dacă nu o să am timpsă ajung la „capăt”. La urma urmei, nu sunt personajulde hârtie despre care spuneam, nu-mi pot stabili tra-seul dinainte. Trebuie să continui să merg, chiar dacănu știu încotro.

Pe lângă toată „filosofia” aceasta a existențeipe care am făcut-o și din care nu cred că poate înțelegemultă lume ceva (nu pentru că ar fi ceva izbitor de in-

teligent și complicat, ci pentru că sunt gândurile mele,care, proiectate pe hârtie, își pierd din claritate șiesență), literatura m-a mai învățat că mereu am o scă-pare. Oricând nu mai vreau să înfrunt orice problemălegată de realitate, știu că pot să „călătoresc” în conti-nuare. Mă fascinează puterea pe care o dețin unii scrii-tori care te pot transpune cu ușurință în lumea creatăde ei și care își lasă o parte din suflet descoperit de ci-titori. Cred că îți trebuie mult curaj să rămâi așa vul-nerabil în fața întregii lumi, să renunți așa ușor la omască pe care cu toții încercăm cu disperare să o păs-trăm pentru a ne proteja. Apreciez foarte mult aceastăbravură a scriitorilor.

Am descoperit despre mine și că pot să fiu fe-ricită foarte simplu. Pot să stau zile întregi doar cufun-dată în lectură, „pierdută” pe tărâmurile literaturii șisă nu mai am nevoie de altceva sau de altcineva.Uneori mi-aș dori să nu am de făcut lucruri care îmipar inutile, întrucât nu mă fac să simt că mă dezvolt învreun fel, nu mă fac să simt cu aceeași intensitate pecare mi-o oferă citirea anumitor cărți.

Nu în ultimul rând, această călătorie m-aînvățat despre mine că o să caut mereu sa trăiesc acelesentimente și fără să citesc. O să caut mereu momente,oameni, locuri, situații care să-mi transforme realitateaîn ceva mai mult decât iluzia ficțiunii. Poate că nu m-aș mai obosi să fac asta dacă nu aș fi trăit asemeneamomente până acum. Prin comparație, nu au fost preamulte, dar au existat, așa că sunt convinsă că vor maifi și de acum înainte.

În încheiere, știu că nu-l prea simpatizați peMircea Cărtărescu, dar am dat odată peste un citat de-al său care mi-a rămas în minte și care este semnifica-tiv pentru mine: „Citind și zburând, care este unul șiacelași lucru, nu faci decât să-ți desenezi harta magicăa propriului suflet.”

Delia Văideanu(absolventă CNU promoția 2012-2016)

grafica: Alexandra Străuneanu

grafica: Elena Necoară


DIDACTICA

Anelize-Mădălina Mocanu(absolventă CNU promoția 2012-2016)

Călătorind pe tărâmurile literaturii, am aflatdespre mine că nu sunt decât un talmeș-balmeș de per-sonaje atât vetuste, cât și futuriste împachetate sărăcă-cios în comparație cu prințesele lui H.C. Anderson.Recent, am participat la banchetul de sfârșit de liceu,unde am încercat să mă metamorfozez în “Mica Si-renă”, dar fără succes. Am semănat doar cu regalitateadin “Prințesa și bobul de mazăre”, căci din cauza pan-tofilor cu toc înalt resimțeam fiecare denivelare a par-doselii. De multe ori, în copilărie, îmi plăcea să credcă mă aseamănă cu Ileana Cosânzeana a lui Eminescu.Cu câteva diferențe, eram leit ea: Cosânzeana era în-totdeauna foarte frumoasă, un tip amazonic, având vi-tejia si abilitățile militare ale amazoanelor, însă fărădisprețul lor față de bărbați. Eu eram mai tot timpulmurdară la gură de ciocolată, cu dresurile agățate încrengi în încercările mele de a ajunge la cireșele dinvârful pomului și cu fricile specifice vârstei, dintrecare cea mai grea fiind frica de întuneric. Când măgândesc acum, observ că singura asemănare era faptulcă aveam părul blond.

Crescând, am devenit un fel de Otilia Mărcu-lescu și nu mă refer atât la caracterul enigmatic alacesteia, cât și la faptul că toată lumea din jurul ei îșidorea să o protejeze - nu degeaba s-a numit romanulinițial “Părinții Otiliei”. Unchii, bunicii, mătușele, ve-cinii, toți au grijă să îmi ofere sfaturi în fiecare zi des-pre ce trebuie să realizez in viață și cum, desprealegerile pe care trebuie să le fac și când, despre deci-ziile asupra cărora nu mă voi mai putea întoarce vreo-dată.

Probabil că Ibsen m-a avut ca sursă deinspirație pe mine atunci când a construit personajul“Nora” din “Casa de păpuși”, căci cea mai maregreșeala a mea este că mă las mereu influențată dealții. Nu de puține ori am observat că sunt o marionetăîn mâinile unor păpușari pricepuți. Cum aud o pledoa-rie convingătoare, iau totul în serios fără să mai anali-zez veridicitatea întregului discurs. Iar dacă la cevatimp vine altcineva cu o altă perspectivă, încep o luptăîn adevăratul sens al cuvântului cu acesta. Don Quijoterămâne un fel de Peter Pan în lupta sa cu morile devânt pe lângă bătăliile pe care le port eu.

Procesul lui Josef K. a fost unul blând pe lângătoate criticile și răutățile de care mă lovesc zilnic.Kafka a avut grijă să îi acorde domnului K câțivaaliați, în schimb eu nu găsesc oameni de încredere caresă mă ajute să nu mai ascult toate părerile imature alecelor din jurul meu. Deci dacă procesul meu este maigreu decât a lui K. și cu toate acestea îi supraviețuiescde ceva ani, constat că sunt o persoană puternică.

După ce m-am plimbat pe tărâmurile literatu-rii, am aflat despre mine că pot fi orice vreau eu sau,cel puțin, îmi pot imagina. Am fost prințesă, deși pro-vin dintr-o familie simplă. Am fost un fel de IleanaCosânzeana, deși frumusețea ei este departe de mine.Am fost Otilia Mărculescu, deși nu sunt orfană și nuaș renunța niciodată la iubirea adevărată pentru stabi-litate financiară. Am fost Nora, deși tatăl meu a fostplecat de acasă mare parte din copilăria mea și nici nusunt căsătorită. Am fost Josef K. Am fost Don Quijote.Am fost orice mi-am dorit eu să fiu pentru că după cem-am plimbat pe tărâmurile literaturii, am aflat despremine că pot empatiza cu oricine. Am aflat că am ca-pacitatea de a mă transpune în pielea altuia și de amerge în pantofii altcuiva. Pentru toate acestea suntmândră de mine și mă semnez în josul paginii.

grafica: Ana Maria Gaure

grafica: Irina Năstase

101

Prof. Daniela Plăiașu

Dedic această rubrică tuturor acelora care, acum douăzeci și cinci de ani veneau joia laora cinci după-amiază pentru a bea un ceai din acel samovar minunat, discutau materialelepentru revistă, dar mai ales participau la experimentul avangardist în care, după ce am inventatniște ființe minunate numite bezeci, am început să le construim istoria, constituția, folclorultradițiile, povești nemuritoare de iubire, legende și epopei nemaipomenite. Am reluat la unsfert de secol experimentul și nu mică mi-a fost surpriza când am văzut cât de bine a prins la oclasă cu mult talent literar și cu un rar simț al umorului. Îi salut aici pe toți acei cu care am râsatunci homeric la umbra uriașului samovar… Chiar și pe cel căruia i-a plăcut atât de multcolecția de texte cu bezeci că nu s-a mai despărțit de ea…

Bezecii, realitate sau ficţiune?Studiu colectiv - Conducător de lucrări, conferențiar itinerant - Liviu Ivan

PAGINILE GIMNAZIULUI

Un subiect controversat în ultimii ani este legatde existenţa unor creaturi supranaturale numite BE-ZECI. Aceste creaturi sunt menţionate încă din celemai vechi timpuri. Dovezi legate de existenţa lor aufost găsite în texte şi inscripţii ce datează din primiiani ai neoliticului.

În această lucrare am adunat o multitudine depăreri şi dovezi obţinute în urma numeroaselor cerce-tări realizate de faimoşi oameni de știinţă și experţi.

Doamna profesoară Alexandra Bogdăneanu,expertă în evoluția organsimelor şi a comportamentu-lui bezecian, a prezentat în prima săptămână a luniiaugust a acestui an câteva elemente foarte importantepentru studiul nostru:

„Ştim că primul atac al unui bezec asupra unuipământean a avut loc acum 200 de ani. Martorii aususţinut că totul s-a desfăşurat foarte rapid. Pământea-nul mergea, când deodată, din spatele său, a apărut obezecă tânără care l-a bătut pe umăr. Când acesta s-aîntors şi i-a zâmbit, ochii fetei şi-au preschimbat cu-loarea în negru ca tăciunele. L-a apucat ferm de mâinişi l-a muşcat cu putere de umăr. Pământeanul a încer-cat să opună rezistenţă, dar extraterestra a ridicat mânaspre cer, bolborosind câteva incantaţii într-o limbănecunoscută. Imediat din mâna ei au ieşit flăcări. Cuo mişcare bruscă dar precisă a îndreptat-o spre pămân-tean. Acesta nu a avut nici o şansă să supravieţuiascăatacului. Bezecul nu a mai arătat vreun interes pentruacesta. Ochii i-au revenit la normal, focul a dispărutla fel de repede cum a apărut, iar creatura s-a făcut ne-văzută.

Cu greu au fost adunate puţinele informaţii cu-noscute despre bezeci. Ştim că sunt fiinţe superioare,surprinzător de frumoase. Sunt foarte rapide, iar cândsunt nevoite îşi folosesc puterile supranaturale. Pânăacum, oamenii au întâlnit bezeci care controleazăfocul, lumina, umbrele, aerul şi apa. S-au înregistratcazuri de bezeci cu înfăţişare de femeie, cât şi cu în-făţişare de bărbat.

Nu se ştie cum au apărut comportamentele vio-lente, dar se crede că e posibil să fi suferit o mutaţiegenetică. În ultimii ani, bezecii nu au acţionat, daracum numărul atacurilor a scăpat de sub control, vic-timele fiind de toate vârstele.

Putând împrumuta, când doresc, înfățișareomenească, este imposibil să diferenţiem noii bezeciide oameni. Vă rugăm să evitaţi pe cât posibil contactulcu străinii şi să nu mergeţi pe străzi întunecate! Săaveţi grijă, nu ieşiţi din case după lăsarea serii.

Păziţi-vă! Omenirea este în pericol!” a maiadăugat specialistul contactat de noi.

Domnul Chelmuş Alexandru, laureat al pre-miului Nobel în jurisprudență astrală şi cunoscut pen-tru lucrările sale ce expun forma de guvernare astatului bezecian, în ultima sa lucrare intitulată „Viaţaunui bezec banal”, prezintă o situație tulburătoare datăde intoleranța bătrânilor bezeci față de mutanți și faceo prețioasă descriere a mutanților:

„…Cei din noua rasă nu au pielea verde, ase-menea precedenţilor lor, ci sunt de un verde albăstruice poartă numele de “Fawzi”. Bezecii Fawzi devin mainumeroşi de la an la an. Ei sunt net superiori prede-cesorilor lor atât din punct de vedere fizic, sunt mult


102

PAGINILE GIMNAZIULUImai înalţi, iar forţa unui Fawzi e egală cu forţa a 3 be-zeci „clasici” şi îndemânarea lor e mai bună; din punctde vedere mental, reţin informaţiile mult mai repedeşi într-o cantitate mult mai mare, gândesc într-un moddiferit, asemenea unui computer, dezvoltă sute de noisinapse în fiecare secundă, dar le desfac tot atât de re-pede, pentru a face loc altora. Acest mod de gândirele permite să rezolve probleme, ecuaţii, sisteme, săparcurgă vectori şi să vizualizeze matrici mult mai re-pede decât orice altă vietate de pe Bezecia.”

Desigur nu putem separa aici ficțiunea de ade-văr, dar nu putem să ne reprimăm un fior de spaimăimaginându-ne lumea de mai sus și repercusiunile eiasupra civilizației noastre…

Domnul Eugen Zdrâncu, cercetător NASA şiinformatician cuantic, a afirmat următoarele în cadruldiscursului său la întrunirea anuală a cercetătorilorNASA:

„Bezecii, supranumiţi şi creaturile verzi şimici, au origini puţin cunoscute. Ce este clar este fap-tul că ei provin dintr-o galaxie îndepărtată şi nu au in-tenţii pozitive. De-a lungul anilor, oamenii de ştiinţăau încercat să cerceteze geneza acestor monstruleţi,însă nimeni nu a reuşit încă. Unii spun că ei au apărutîn urma coliziunii a două găuri negre, alţii spun că eiau apărut prin coliziunea unui asteroid cu o planetăcompatibilă. De aceste creaturi ştim pentru că ele ne-au descoperit primele cu ajutorul tehnologiilor multmai avansate. Ei au îndreptat un laser foarte puternicspre o zonă încă necunoscută a Cosmosului, iar noi le-am primit. Informaţiile au fost decodificate de cătrePentagon prin utilizarea echipamentelor speciale, dardin păcate conținutul mesajului este sub cel mai înaltgrad de confidențialitate. După mai mulţi ani de cer-cetare, s-a demonstrat că bezecii au o formă a corpuluiasemănătoare cu a noastră, doar că mult mai subţire,şi că vorbesc o limbă asemănătoare cu suedeza.

Chiar dacă Bezecii vin pe Pământ de abia înanul 1965, se presupune că aceştia au înserat ADN be-zecian în anul 1957, când s-a născut Osama BinLaden. În anii ce urmează, Bezecii au ajuns în numărmai mare pe Pământ şi s-au deghizat în haine negre.Ei au cauzat multe războaie, printre care şi Al TreileaRăzboi din Iraq. Totuşi, am reuşit, într-un final, săluăm o hotărâre împotriva lor. Le-am impus regulileşi am ajuns la concluzia că trebuie să convieţuim înbună înțelegere. După câţiva ani de discuţii, am aflatcă ei au ajuns, de fapt, pe Pământ, în anul 2445 î. C.,când civilizaţia noastră curentă nu exista, nici măcarpe aproape. Ei au stat la baza tuturor războaielor şichiar Adolf Hitler era bezecian.

Specialistul în mitologia galactică Niţu Vladi-mir Ştefan a scris următorul articol despre bezeci înparalel cu mitologia greacă:

1. Ce este un bezec? Bezecii (în ciuda numelui destul de sugestiv în

această privință) nu sunt nici berbeci, nici bezele, nicicombinația rezultată prin încrucișarea acestorbioentități cu acest produs alimentar ce conduce ladiabet. Ei fac parte din marea ramură a lucrurilor ine-

xistente, cu origine mitologică. Bezecii ăștia sunt, defapt, un soi de centauri verzi. Nu trebuie confundațicu ceilalți centauri, din neamul lui Hiron, cu cares-au luptat Heracle și Tezeu. Momentul nașterii loreste inexact. Unii susțin că zeița Nix le este mamă na-turală, iar alții pretind că bezecii au ieșit din scoarțaterestră în momentul în care voma zeului Cronos aatins pământul (din cauza băuturii preparate de Metisși Reea) și au ieșit din pântecul imens al acestuia He-stia, Demetra, Hades și Poseidon. Ceea ce mitologiauită să consemneze este faptul că a existat un bezecprimordial. A apărut în capul zeului Cronos, în mo-mentul în care acesta a fost blestemat de Uranus. Toc-mai bezecul ăsta l-a determinat pe Cronos să îșimănânce copiii fără să îi mestece. Dacă necugetatulde Cronos și-ar fi valorificat maxilarul la momentuloportun, Zeus nu ar mai fi găsit tovarăși destoinicipentru a porni revolta. Un alt lucru pe care mitologiauită să îl amintească este că Deucalion nu a fost uni-cul supraviețuitor al potopului. Pe lângă el, o sume-denie de bezeci au plutit pur și simplu pe apă, datoritămasei lor reduse.

2. Când au dispărut bezecii?Din nefericire pentru rasa umană, neamul be-

zecilor dăinuie până în zilele noastre. Ei nu au dispă-rut, ci doar s-au micșorat. Acest fenomen a avut locîn momentul întemeierii Romei, când, cu toatecapacitățile lor mentale reduse (cel puțin la momentulcu pricina), au realizat că mitologia s-a sfârșit și în-cepe o nouă eră. Este lăudabilă adaptarea lor rapidăla timpurile noi, ceea ce a fost o catastrofă imensăpentru Terra. Aceste ființe absolut inutile s-aumicșorat până la dimensiunea unei boabe de fasole șis-au inserat, pur și simplu, în mintea câtorva milioanesau miliarde de pământeni.


103

PAGINILE GIMNAZIULUI3. Cu ce afectează bezecii mintea umană?Bezecii se transmit pe cale ereditară. Cei care

dețin un bezec în cutia craniană sunt catalogațica fiind proști sau imbecili. A nu se confunda cudenumirea de idiot. A fi idiot este un act de onespusă noblețe și rafinament. Proprietariiacestor bezeci nu conștientizează că dețin unasemenea animal în cap, considerându-se nor-mali, și, mai grav, inteligenți. Oamenii au știutîn mod inconștient de existența bezecilor. Expre-sia „nu e copt la minte” datează încă din Anti-chitatea târzie. Expresia sugerează că are încămintea verde (necoaptă), or după cum știm noi,bezecii sunt verzi. Acestea fiind spuse trebuieatacată urgent dilema ce bântuie planeta: Pro-blema Terrei este că populația este constantă,dar numărul proștilor e în continuă creștere. Cualte cuvinte, bezecii sufocă în chip nevăzutpopulația bunei noastre planete.

4. O zi din viața cotidiană a bezecilor. Un bezec se trezește și se culcă odată cu stă-

pânul său. Cât este ziua de lungă galopează în minteaproprietarului, dându-i astfel impresia că gândește.Nu de multe ori dar cam des, bezecii se spală. Normalar trebui să își folosească mâinile, ținând cont de fap-tul că sunt centauri, dar din păcate, majoritatea aubrațele anchilozate, așa că trebuie să se spele culimba, un procedeu care constă în lingerea minuțioasăa pielii. În aceste momente jalnice „liber cugetătorii”și „deștepții” devin lingăi. Câteodată, au și tentativede omor, care eșuează, proprietarii devenind umoriști.În concluzie, 75% din populația planetei este contro-lată de ființe inexistente.

Expertul în astrologie fizică Edward Plantosa identificat în ultima sa lucrare o galaxie ce, din spu-sele acestuia, găzduieşte civilizaţia bezeciană. Bezeciisunt nişte creaturi fascinante şi, deşi unii cred că suntdoar roadele imaginaţiei umane, ei chiar există şi lo-cuiesc pe o planetă numită Bezecia. Planeta lor se aflăîntr-un sistem solar relativ apropiat de al nostru, la odistanţă de doar 4000 de ani lumină. Acel sistem estealcătuit din douăsprezece planete ce se învârt în jurulunui aşa- zis soare.

Bezecia este a treia planetă faţă de acel soareşi, spre deosebire de Pământ, ziua pe suprafaţa acesteiadurează trei zile pământene. Temperatura este mai ri-dicată decât cea de pe Pământ şi, deşi aceasta are oatmosferă, nivelul radiaţilor de pe suprafaţa planeteieste destul de ridicat în comparaţie cu cel al planeteinoastre. De aceea bezecii sunt o populaţie cu o înfăţi-şare ciudată. Ei au ochii mari acoperiţi cu un învelişasemănător sticlei menit să le protejeze vederea şi aupielea verde-albăstruie, solzoasă, ce îi ajută să îşimenţină temperatura corpului constantă. Sunt niştecreaturi înalte, mai înalte decât noi şi au câte şase de-gete la fiecare mână şi la fiecare picior. Ei nu sunt obli-gaţi să mănânce pentru că pigmentul lor verde are deasemenea rolul de a extrage nutrienţi şi vitamine dinaer. Aceştia sunt totuşi nevoiţi să se hidrateze cu un li-chid alb cu o densitate asemănătoare apei.

Bezecii sunt mult mai evoluaţi decât noi dintoate punctele de vedere. Realizează transporturile

mult mai repede şi mai uşor datorită sistemului de te-leportare pe care l-au inventat şi care îi este ladispoziția oricărui cetăţean bezec. De aceea au un stilde viaţă foarte agitat, mai ales în timpul zilei. Ei au otehnologie foarte avansată ce le permite să constru-iască nave care să îi conducă spre lumi noi, mai alescătre lumea noastră. Ei sunt cei care ne veghează dinumbră. Bezecii sunt cei care ne-au ajutat să ne dezvol-tăm civilizaţia şi tehnologia. Unii spun că oamenii suntfăcuți după asemănarea bezecilor. Ei au capacitatea dea intra în minţile noastre, dar datorită distanţei dintreplaneta noastră şi a lor informaţiile ajung la noi dupăo mie de ani. Civilizaţia lor este mult mai evoluată şiduc un stil de viaţă superior faţă de al nostru. Totuşi eiau venit o dată pe Pamant, acum mulţi ani. Ei ne-auajutat să construim piramidele în schimbul unor mos-tre din natura existentă pe Pământ. Bezecii sunt o po-pulaţie mult mai pacifistă, îşi tratează planeta cu multmai mult respect decât o facem noi. Ei au o limbă pecare mintea umană nu o poate înţelege, deci sunt şansedesul de slabe să stabilim o relaţie cu ei. Aceştia suntbezecii.

Specialista în limba bezeciană, RacoviţeanuBeatrice a recepţionat un mesaj pe o frecvenţă necu-noscută, l-a tradus şi a informat Comisia Europeanăcare a făcut public mesajul, după ce un agent secret apierdut într-un mijloc de transport în comun un laptopcare conținea fișierul ultrasecret cu traducerea:

„Ce sunt de fapt bezecii? Unde locuiesc ei? Cetradiţii au? În ce cred ei? Cum arată în realitate? Dece nu vin pe Pământ sub forma lor reală? Aceleaşi în-trebări de atâta timp. Voi, oamenii, chiar nu puteţi trăifără să cunoaşteţi anumite aspecte? Mereu sunteţi încăutare, mereu vreţi să aflaţi informaţii noi şi să des-coperiţi diverse. Trebuie să găsiţi voi o explicaţie pen-tru tot şi toate. Dar ştiţi care e problema voastră? Nuvă lăsaţi imaginaţia să zboare suficient.

V-aţi gândit vreodată că Pământul, unica voas-tră casă, nu e decât opera unui bezec amator? Nu! Voiaţi găsit o aşa-zisă „teorie” cum că, prin ciocnirea re-petată a mai multor roci, timp de miliarde de ani - lu-mină, s-a format Pământul. REVISTA NOASTRĂ nr. 47/48

104

PAGINILE GIMNAZIULUIAdevărul e că sunteţi chiar nostimi şi drăguţi,

mai ales când vă bateţi voi pentru cucerirea unor sim-ple bucăţi de pământ. Primul vostru Război Mondial,cum îi ziceţi voi, a fost epic! Atâta ură, atâtea jucăriide luptă! Dar ştiţi ce e şi mai amuzant? Că încă maiexistă fraieri care cred că într-o bună zi veţi trăi în paceşi iubire. E IMPOSIBIL! Treaba asta e genetică! Nuputeţi să vă iubiţi, nu vă puteţi accepta, aşa aveţi voigenele aşezate.

Oricum, să revin la subiectul principal. În acestmesaj, nu doresc decât să vă ușurez munca. Să nu maigăsiți şi alte teorii legate de noi, bezecii. Adevărat,unele pot fi reale, dar mai bine să elucidăm misterul.

Deci, ştiţi, Universul, după cum aţi ajuns şi voila concluzia adevărată, este INFINIT! Nu există limite.Doar dacă te gândeşti începi să o iei razna. Mă întrebcum reuşesc oamenii voştri cum ar fi Stephen Haw-king să îşi menţină echilibrul mental. Adică da, aveţişi voi calităţi, nu spun că nu. Dar revenind, în acestUnivers INFINIT, realizaţi că voi nu sunteţi unicele fi-inţe. Ar fi imposibil! Aşadar, mai suntem şi noi, beze-cii. Suntem asemănători vouă; şi noi trăim într-ogalaxie. A noastră se numeşte Cristalia. Ideea e că peplanetă noastră, numită Bezecia, predomină cristalele.Da, da, cristalele. Şi la noi există gravitaţie şi de ase-menea şi planetă noastră este rotundă, bombată la mij-loc şi turtită la extremităţi. La noi e veşnic vară. PeBezecia, există o singură ţară, cu acelaşi nume. Nuavem nevoie de apă pentru a supravieţui, ci doar deaer şi mâncare. De asemenea avem animale domestice,singura diferenţă este că ale noastre au cinci sau şaptecapete şi scuipă foc.

Viaţa bezecilor ajunge undeva la trei sute deani după care suntem aruncaţi în vid. Sărbătorim o sin-gură sărbătoare şi anume data de naştere. Nu avem ne-voie de autorităţi, căci trăim în pace. Meseriile suntasemănătoare cu ale voastre, doar că mai actualizate.

Tehnologia noastră este mai avansată. Noi putem faceschimb de corpuri, e complicat de explicat, oricum nuaţi înţelege. Se întâmplă uneori să mai auziţi ceva defenomene paranormale petrecute în Triunghiul Ber-mudelor, nava dispărută, avioane scufundate. Credeţică locurile acelea sunt blestemate. Ei bine, poate, darnu l-aş numi chiar blestem. Păi, acolo se află o staţiebezeciană care exploatează oameni. Îi luăm pe Beze-cia, facem schimb de corpuri cu ei şi revenim pe Pă-mânt sub noua înfățișare. Noi nu călătorim dintr-ogalaxie în alta cu vreo navetă spaţială sau aşa ceva,căci ne putem teleporta. Putem spune că suntem maiinteligenţi decât voi, dar tocmai de aceea nu ne lăudămcu asta.

Cam astea ar fi informaţiile generale. Acum săva povestesc câteva lucruri despre mine personal. Mănumesc Dexinia. Am o înălţime medie de doar doimetri cincizeci. Dimineaţă când mă trezesc îmi intro-duc în spatele creierului un microcip pentru a stoca in-formaţii noi. Pielea mea e roz măslinie, am ochi violetşi păr auriu. Dar există mai multe tipuri de bezeci.Prietena mea are o înălţime de trei metri. Ea se poateconsidera înaltă. Ea are pielea verde, ochi negri şi părbrunet. După ce servesc micul-dejun,care constă îndragon fiert şi ambrozie, arunc o privire către voi oa-menii, prin binoclul meu de pe acoperiş. Sunteţi ex-trem de amuzanţi, mereu.

Uneori mai merg pe staţia de pe Tărâmul Ber-mudelor. Încă nu am făcut schimb de corpuri cu ni-meni. De cele mai multe ori merg să lucrez. Meseriamea constă în îmbunătăţirea maşinii de teleportat. Deobicei adaug setări noi.

Acasă vin seară târziu,când îmi scot microci-pul şi poate mai mănânc un pic de dragon fiert dedimineață. Cam aşa decurge o zi din viaţa mea!”

Acestea sunt toate informaţiile pe care le avemmomentan despre bezeci, deci în continuare rămâneun subiect deschis şi controversat.

prelucrare grafică: Eugen Zdrâncu și

Alexandru Chelmuș



PREMII CNU

Concursul “Unirea”Focșani, ianuarie, 2016

Ariton Adrian, clasa a VI-a – premiul IIPetre Adrian, clasa a V-a – premiul IIIAriton Alexandru, clasa a VI-a – premiul IIIBăcioiu Mihnea, clasa a VIII-a – premiul IIIMircea Andra, clasa a IX-a – premiul III Tăbăcaru Nazarie Irene, clasa a VIII-a – mențiune specialăMatișan Răzvan, clasa a IX-a – mențiune specialăLazăr Eduard, clasa a V-a – mențiune Modreanu Ștefan, clasa a V-a – mențiuneNeagu Maria, clasa a V-a – mențiuneGheorghiță Alexandru, clasa a V-a – mențiuneVasiliu Cristian, clasa a V-a – mențiuneMarcu Andrei, clasa a V-a – mențiunePreda David, clasa a V-a – mențiunePilă Alexandru, clasa a VI-a – mențiuneNedelcu Alexandru, clasa a VII-a – mențiune Cucută Radu, clasa a IX-a – mențiuneSaulea Alessandro, clasa a IX-a – mențiuneCălin Teodor, clasa a IX-a – mențiuneJelea Andrei, clasa a X-a – mențiune

Concursul “Speranțe” Comănești, aprilie, 2016

Ariton Adrian Nicolae, clasa a VI-a – premiul I

Ariton Alexandru Constantin, clasa a VI-a – premiul I

Gurău Dragoș, clasa a VI-a – mențiune

Concursul “S. Beloescu” Bârlad, mai, 2016

Ariton Adrian Nicolae,clasa a VI-a – premiul II

Ariton Alexandru Constantin, clasa a VI-a – premiul III

Concursul “V. Vâlcovici”Brăila, mai, 2016

Matișan Răzvan, clasa a IX-a – premiul I

Concursul “Euro Junior”Brăila, mai, 2016

Ariton Adrian Nicolae, clasa a VI-a – premiul IAriton Alexandru Constantin, clasa a VI-a – premiul IGurău Dragoș, clasa a VI-a – mențiuneMohonea Iulian, clasa a VI-a – mențiuneBrutaru Bogdan, clasa a VI-a – mențiuneChelmuș Alexandru, clasa a VII-a – mențiuneMunteanu Andreea, clasa a VII-a – mențiuneRacovițeanu Beatrice, clasa a VII-a – mențiuneRăcoșanu Diana, clasa a VII-a – mențiunePreda Carla, clasa a VII-a – mențiuneBogdăneanu Alexandra, clasa a VII-a – mențiune

Concursul “C. Calude”, Galațioctombrie, 2016

Ariton Adrian Nicolae, clasa a VII-a – premiul IIIgnat Tudor, clasa a V-a – mențiuneNegoiță Lorena, clasa a V-a – mențiunePetre Adrian, clasa a VI-a – mențiuneGheorghiță Alexandru, clasa a VI-a – mențiuneAriton Alexandru Constantin, clasa a VII-a – mențiuneMatișan Răzvan , clasa a X-a – mențiune

Concursul “Danube Mathematical Competition”

Călărași, octombrie, 2016Ariton Adrian Nicolae, clasa a VII-a – premiul IIAriton Alexandru Constantin, clasa a VII-a – mențiune

Concursul “L. Panaitopol”București, noiembrie, 2016

Ariton Alexandru Constantin, clasa a VII-a – premiul I Ariton Adrian Nicolae, clasa a VII-a – mențiune

Rezultatele obţinute de elevii uniriştila concursurile naţionale de matematică


PREMII CNU

Rezultatele obţinute de elevii uniriştila olimpiadele şi concursurile naţionale şi

internaţionale în anul şcolar 2015-2016 Toma Adrian – Medaliat cu aur

la Olimpiada internațională de geografie, Beijing - China

Premiul IHurmuz Gabriela – X – Olimpiada națională de limba și literatura germană

Toma Adrian – XII – Olimpiada națională de geografie

Premiul IIIAriton Adrian – VI – Olimpiada națională de matematică

MențiuniIancu Alexandra – X – Olimpiada națională de limba și literatura latină

Goia Emil – IX - Olimpiada națională de limba și literatura italianăMircea Andra – IX – Olimpiada națională de matematică (lot național)

Chiriac Elena-Larisa – X – Olimpiada națională de biologieJitea Dragoș-Elian – IX – Olimpiada națională de geografie

Neagu Maria – V – Olimpiada de lingvistică

MedaliiAriton Adrian – VI – medalie de aur – Olimpiada națională de matematicăMircea Andra – IX – medalie de aur – Olimpiada națională de matematică

Matișan Răzvan – IX – medalie de bronz – Olimpiada națională de matematicăSaulea Alessandro – IX – medalie de argint – Olimpiada națională de matematică

Călin Teodor – IX – medalie de bronz – Olimpiada națională de informaticăVancea Cosmin Răzvan – X – medalie de bronz – Olimpiada națională de informatică

Lavric Teodor – VI – medalie bronz – Olimpiada națională de fizică


PREMII CNUMențiuni speciale

Puică Elena – XI – Olimpiada națională de limba și literatura italianăGăină Ioana – XII – Olimpiada națională de limba și literatura italiană

Necula Ana-Maria – IX – Olimpiada națională de chimieBerheci Diana – XII – Olimpiada națională de chimie (lot național)

Frunză Ștefania – X – Olimpiada națională de geografieLupu Andreea – XI – Olimpiada națională de geografieNecula Maria – XII – Olimpiada națională de geografie

Premii specialeGrigore Diana – IX – Olimpiada națională de limba și literatura română

Guriță Andreea – XI – Olimpiada națională de limba și literatura română

Concursuri naționaleAriton Adrian – VI – premiul I – Concursul Școlar Național de Geografie ”Terra”

Vancea Cosmin – X – premiul al III-lea – Concursul AcadNetMocanu Valentin – XII – premiul al III-lea – Concursul AcadNet

Neacșu George – XII – mențiune – Concursul AcadNetBaciu Raluca – XI – mențiune – Concursul Național de Matematică Aplicată

”Adolf Haimovici”Berheci Diana – mențiune specială – Olimpiada Interdisciplinară ”Științele Pământului”

Ariton Alexandru – VI – premiu special – Concursul Național Școlar de Geografie ”Terra”


PREMII CNU

Premiile speciale acordate absolvenţilorpromoţiei 2012-2016

Premiul catedrei de limba și literatura română “Ion Diaconu”

Larisa Elena Bucă - XII F – acordat de prof. Daniela Plăiașu

Premiul catedrei de matematică “Constantin Diaconescu”

Bianca Tăzlăuanu – XII C – acordat de prof. Dan Popoiu

Premiul catedrei de geografie “Simion Mehedinți” Ioan Adrian Toma – XII G – acordat de

prof. Octavian Dragomir Premiul catedrei de chimie “Gheorghe Longinescu”

Diana Berheci – XII E – acordat de prof. Angela Sîrbu Premiul catedrei de limba şi literatura engleză

“Dimitrie F. Caian” Ioana Hîngu – XII F – acordat de prof. Irina Bicescu

Premiul catedrei de fizică “Liviu Librescu” Andreea Pătrunjel – XII C – acordat de

prof. Sorin Bodaș Premiul catedrei de limba şi literatura franceză

“Mihail Steriade” Alexandra Văduva – XII B – acordat de

prof. Claudia Lepădatu Premiul catedrei de de limba şi literatura italiană

“Leon Kalustian” Ioana Găină – XII F – acordat de

prof. Crenguța Stanciu Premiul catedrei de limba şi literatura germană

“Dimitrie Papadopol” Anca Suliman – XII C – acordat de prof. Laura Pogan

Premiul catedrei de științe “Ovidiu Tino” Cosmin Dragoș Tudose – XII C – acordat de

prof. Sorin BodașPremiul catedrei de limba şi literatura latină

“Iulian Ștefănescu” Ioana Alexandra Boldeanu – XII F – acordat de

prof. Elena Soare Premiul catedrei de informatică “Tudor Leu” Andrei Iulian Burdușa – XII A – acordat de

prof. Genovica Vulpoiu

Premiul pentru jurnalism “Petrache Dima” Dragoș Alexandru Dimoftei – XII F – acordat de

prof. Tiberiu Dima si Daniela Plăiașu Premiul pentru implicarea în proiecte și activități

multimedia “Ion Mincu” George Neacșu – XII B – acordat de prof. Emil Onea

Premiul pentru implicarea în proiecte și activitățimultimedia “Ion Larian Postolache”

Valentin Mocanu – XII B – acordat de prof. Emil Onea

Premiul pentru implicarea în activități teatrale“Emanoil Petruţ”

Alexandru Ciobotaru – XII G – acordat de dl. Sorin Francu (directorul Teatrului Comunal)

Premiul pentru implicarea în activități extrașcolare“Duiliu Zamfirescu”

Dragoș Eugen Plenovici – XII G – acordat de prof. Angela Sîrbu

Premiul special „Educație permanentă” Mădălina Andreea Ivan – XII A – acordat de

prof. Cornel Noană Premiul catedrei de educaţie fizică şi sport

“Zigmund Lupu” Mălina Maria Zwiru – XII G – acordat de

prof. Carmen Grosu Şefa Promoţiei 2012-2016 Mihaela Mănăilă – XII A


MAGISTER

Despre timp și oameni

Pentru măreția și grația pe care ne-o dăruia, îimulțumim și ne amintim de dânsa cu toții: Există oa-meni care te transformă, te ajută în devenire, tu mergimai departe și ei rămân acolo, făcând același lucruiar și iar, fără să ceară nimic în schimb. Îți zici că osă îi revezi în curând, că o să te întorci să lemulțumești, că o să le aduci bucurie și după, dar tefură mirajul care se numește: „am o gramadă de lu-cruri de făcut, altădată...”. Abia când nu mai sunt îțiamintești că lumea e mai bună pentru că ei erau acolo.Și de la catedră și de dincolo de ea, doamna Atarcicovne-a învățat să luptăm, să visăm, să ne smerim și săne înălțăm, să cădem și să ne ridicăm, pentru că așaputem birui. Dumnezeu să vă odihnească și să vă facăparte de lumina pe care ați semănat-o în noi în toțianii!

(Ioana Alexandra Diaconu)

Vă mulțumesc, dragă doamnă, pentru totce m-ați învățat de-a lungul anilor de liceu. Și nuvorbesc de istorie, nu. Istoria poate fi învățată deoricine, oricând. Ați știut să priviți dincolo de isto-rie și ați înțeles cel mai important lucru: Istoriaeste scrisă de oameni. M-ați învățat să fiu om, săfiu integru și să nu privesc înapoi când nu estecazul, să văd dincolo de o notă trecută în catalog.M-ați învățat să tind spre perfecțiune, să vreau în-totdeauna mai mult de la mine. Un dascălexcepțional, însă cel mai important: un om frumos.Mi-ați fost mai mult decât dirigintă și cred căv-am fost mai mult decât elev. Vă promit un sin-gur lucru: nu voi uita niciodată ce m-ați învățat.Mi-e tare dor de dumneavoastră. Cu drag, Petru.

(Petru Partene)

În liceu am învățat că mari personalități aumarcat istoria lumii. Mica noastră istorioară a fostmarcată și ea de persoane importante, care au avutun rol decisiv în cursul dezvoltării noastre. DoamnaAtarcicov a reprezentat imaginea profesorului exem-plar, remarcabil, imagine ce nu poate fi ștearsă din me-moria colectivă a numeroaselor generații cărora le-acălăuzit pașii, dar și cea individuală. Anii de liceu nu arfi fost aceiași fără emoțiile puternice pe care le aveamînainte de fiecare oră de istorie, rezultatele noastre nuar fi fost la fel de bune fără doamna profesoară, carene-a învățat să nu ne mulțumim niciodată cu puțin șisă tindem către cel mai înalt țel. Să pierzi noțiunea tim-pului la ore datorită fascinației și interesului pe care îl

suscită o lecție, să-ți fie teamă să vii fără să înveți la is-torie, să îți dorești să citești suplimentar pentru că aiînțeles deja lecția din clasă: acestea sunt lucruri pe caredoar un profesor-model le poate realiza. Uneori cuvin-tele nu prea ne ajută să transmitem ceea ce vrem, maiales în asemenea situații. Nu pot decât să vămulțumesc.

(Andreea Voineag)

Pentru toți care au avut ocazia să o întâl-nească, doamna profesoară Carmen Atarcicov a fosto adevărată sursă de inspirație. Era un izvor nesfârșitde informații, pe cât de copleșitoare, pe atât de inte-resante, reușind să te capteze într-o lume a istoriei încare tu erai protagonist și reușeai să retrăiești eveni-mentele prin poveștile sale minunate. A fost un pro-fesor care, în cele mai grele momente ale noastre caelevi, știa cum să ne fie prietenă. Ne-a câștigat dinprima clipă respectul, prietenia și atenția, ne-a învățatcă un om care nu-și cunoaște trecutul, e un om fărăviitor. Pentru noi, o clasă de matematică-informatică,orele de istorie au fost orele de evadare într-o lumefantastică, ce se încheiau de fiecare dată cu zâmbetulpe buze. Și aceasta este imaginea doamnei profe-

Spunem că despre timp nu-i greu să vorbim: că timpul trece și nu se mai întoarce, cătimpul se schimbă și ne schimbă. Dar atunci când timpul ni-i răpește pe cei dragi, ce mai putemspune despre schimbare? Ce putem spune despre istorie, despre poveștile altora și desprepoveștile noastre atunci când oamenii devin ei înșiși parte din istorie? Putem oare să rămânemobiectivi? Astăzi, putem spune că istoria noastră este una subiectivă, pentru că ea a ajuns săfie descrisă printr-un nume de care ne amintim cu recunoștință: Carmen Atarcicov.


MAGISTER

soare pe care ne dorim să o păstrăm în minte și îninimă, mulțumindu-i la fiecare pas că a fost unul din-tre profesorii care a pus o piatră importantă la temelianoastră.

(Alexandra-Cristiana Voicu)

Când vreau să-mi amintesc de orele din liceu,obișnuiesc să arunc o privire pe ultima pagină a ca-ietului folosit la o anumită materie. În general suntscrise oblic „perle” ale profesorilor sau frânturi deconversații pe care le rememorezi cu zâmbetul pebuze, la reuniunea de zece ani. Și mai sunt caietele deistorie. Ordonate, cu ani subliniați la capetele rându-rilor, cu nume îngroșate și, pe ultima pagină, cuinformații de tipul celor pe care trebuie să le știi la unconcurs de cultură generală. Pentru că doamna Atar-cicov avea acest obicei, să sară de la un subiect laaltul. Să ne pună întrebări, să ne oblige să facem le-gături, să vedem istoria ca pe un puzzle. Ce era celmai frumos? Că nu învățam doar nume, date sau răz-boaie. Între un 5 în teză și un 1-0 la ascultare, amînvățaț despre respect, disciplină și seriozitate, desprecuriozitate și despre plăcerea de a cunoaște lumea încare trăiești. Lăsând la o parte istoria din cărți, istoriafiecăruia dintre noi e scrisă lângă oamenii pe care îiîntâlnim și de la care învățăm. Ultima pagină a caie-tului devine acea parte a istoriei pe care știi că ți-ovei aminti mereu, dar pe care n-o poți repeta, oricâtți-ai dori. Dragă doamnă Atarcicov, sunteți parte dinistoria mea și așa veți rămâne mereu, iar pentru astavă mulțumesc.

(Nicoleta Coșoreanu)

Sunt mai săracă în suflet cu un om. Nu suntmulți cei care au reușit să mă miște, însă dumnea-voastră, Carmen Atarcicov, ați devenit, acum multtimp, un MONUMENT în sufletul meu. Dacă am în-tâlnit vreodată un om cu o demnitate de neclintit,o inteligență sclipitoare, un rafinament aparte șiun tact fantastic acela ați fost, fără doar și poate,dumneavoastră! Ați fost lângă mine necondiționat,în momente în care am fost pusă la pământ șim-ați surprins cu finețea sufletului și măreția gân-dului! Ați crezut în mine și ați găsit modul perfecta mă motiva. Nu vreau să vorbesc despre profesorulEXEMPLAR ce ați fost, ci despre OMUL ce nu arecum să moară vreodată. Astăzi lumea este puținmai rece. Rămâi cu bine, OM de aur, DOAMNĂsuperbă și SUFLET cald!

(Carla Herea)

10.30: Clopoțelul sună. Începe ora de istorie.Ne ridicăm cu toții în picioare. Alice se îndreaptă sprecatedră și aprinde candela. Se întoarce la locul ei, ră-mâne tot în picioare. Stăm cu toții așa ceva mai multdecât de obicei. Și nu cu capul sus și cu zâmbetul pebuze, ci cu capul în jos, cu buzele și sufletele tremu-rânde și cu ochii înlăcrimați. După un timp, nu rostim„Bună ziua” în cor, ci „Dumnezeu să o ierte” cu sufle-tele îndurerate. 10.48: De aproape douăzeci de mi-nute e o tăcere grea, apăsătoare. Unii dintre colegiimei se uită pe caietul de istorie. Nu am aflat unde semai întâlnește ideea de egalitate pe care trebuia să odiscutăm astăzi. Alții privesc în gol. Și eu scriu, așasimt: să plâng în cuvinte. Poate nu mai e cineva la ca-tedră acum, dar doamna profesoară e cu noi. Nezâmbește de acolo de sus, ne întreabă ce am avut decăutat pentru astăzi, ne pune întrebări pe sărite. Nuștiu să răspund la toate și mă fac că scriu în caiet.„Adelina, Adelina, nu te supăra pe mine, dar azi aicomis-o rău”. Când răspund bine la vreo întrebare lacare e nevoie să gândesc și mai mult, îmi saltă inimade bucurie. Așa e doamna profesoară Atarcicov, cu totfelul de întrebări care să ne stimuleze atenția și gân-direa. 10:55: Tot nu se vorbește. Scriind rândurile deaici, parcă m-am mai liniștit. Deja mi-e dor... Nu o săuit. Nu o să o uit. Oamenii, mai ales oamenii și profe-sorii ca dumneaei, nu se uită. Niciodată. Dumnezeusă vă odihnească în pace, doamna profesoară Atarci-cov. Veți rămâne mereu în sufletele „fetelor și celor 3băieți” de la XII-a F.

(Adelina Cristiana Bălan)

Doamna profesoară Atarcicov a reprezentatpentru noi toți un reper profesional și moral. Generațiiîntregi de elevi au apreciat-o pe distinsa doamnă pro-fesoară pentru stilul deschis, permanenta disponibili-tate, pentru comunicare și suportul necondiționat.Respect, prețuire și recunoștință pentru dumneavoas-tră, doamnă profesoară.

(Dan-Mihai Ștefănescu)


MAGISTER„Daniela, ce s-a întâmplat? Nu prea ai știut as-tăzi..”, spunea doamna Atarcicov uneori când se gân-dea ce note să treacă în catalog pentru ziuarespectivă. Da, se mai întâmpla, dar niciodată în 4 anide liceu nu am fost la ora de istorie fără să citesclecția măcar o dată. Nu se putea. Prezența doamneiAtarcicov impunea un respect care nu te lăsa niciodatăsă faci asta. Un respect nu numai față de dumneai, ciși față de tine, ca elev. Sunteți unul dintre profesoriifără de care eu nu mai pot spune că CNU va fi acelașiliceu. Rămas bun, doamna profesoară!

(Daniela Adelina Șoldea)

Bucuria orelor de istorie cu doamna Atarcicova fost unică. Dând dovadă de o grație remarcabilă,lecțiile au fost transformate, fără să ne dăm seama,în exemple de bună practică pentru ceea ce avea săne ofere viața. Responsabilitatea și dăruirea doamneiprofesoare sunt valori izvorâte dintr-o noblețe sufle-tească impecabilă. Fiind un cadru didactic de excepție,ora de istorie era transformată într-o poveste al căruifinal rămâne nescris.

(Teodora-Elena Bratu)

A fi și a nu fi: limitele existenței umane.De-a lungul existenței, fiecare individ luptă să ră-mână cât de mult posibil în aria lui de „a fi” Îndrumul meu spre a deveni „un om mare”, mi-afost dat să întâlnesc chiar „un om mare”. Doamnaprofesor Carmen Atarcicov s-a născut sub o steanorocoasă, a fost predestinată să lase o amprentăadâncă asupra vieții oricui o întâlnea. A ales să îlducă pe „a fi” la cele mai înalte cote, să seautodepășească în orice activitate, să-l sfideze pe„a nu fi”. A fost un exemplu de putere, eleganțăfrumusețe, tărie de caracter, profesionalism,perseverență, feminitate. Lista de valori ar puteafi prelungită la infinit și tot n-am realiza o des-criere completă a dumneaei. Mi-e greu să vorbescla trecut despre cea care mi-a îndrumat pașii în-tocmai ca o mamă, cea care m-a ajutat să iau de-cizia corectă în legătură cu viitorul meu, cea caremi-a pus la dispoziție orice ajutor i-a stat înputință, cea căreia niciodată nu voi putea să-imulțumesc destul pentru faptul că mi-a fost unmodel de viață. A trăit cum a știut mai bine, a ex-celat în cunoștințe și în carieră. Nu pot să uit cum,sub o mască de seriozitate, s-a așezat la catedră laprima oră de istorie, și-a scos ochelarii dintr-untoc închis la culoare și, pe măsură ce ne citea nu-mele din catalog, ne fixa cu privirea pe fiecare înparte. Modul dumneaei de a fi te determina să îțidorești să te porți ireproșabil, să îți fie rușine să odezamăgești... Cred că Dumnezeu are nevoie de va-lori acolo Sus, de ajutoare de elită și, prin urmare,nu ne rămâne decât să ne-o amintim cu cel maimare drag, să fim recunoscători că am am cunos-cut-o și să învățăm să ne bucurăm de „a fi” celpuțin la fel de frumos și de respectabil cum afăcut-o doamna Carmen Atarcicov.

(Mădălina Vrabie)

Poate este așa cum ne-a spus domnuldirector: „Doamna Atarcicov a plecat să dealecții de istorie îngerilor”. Însă, nu putem vorbila trecut de cea care a fost omul Carmen Atar-cicov, mama, colega, profesorul, diriginta,prietena noastră, pentru că în umbra unei ase-menea prezențe, până și trecutul se trans-formă într-un prezent etern. În fața imaginiilăsate de doamna Atarcicov în sălile de clasă,pe coridoare, în cancelarie și, mai ales, în ini-mile noastre, cuvintele sunt de prisos. Suntoameni în fața cărora nu poți spune nimicpentru că privirea lor plină de fermitate șiblândețe, pur și simplu te copleșește. Amînvățat de la doamna Atarcicov că lecțiile deistorie sunt eșuate dacă nu devin, în timp,lecții de viață. Nimeni nu va putea să egalezenoblețea cu care ne priveați în ochi pe noi,elevii dumneavoastră, cei care vă iubim și neamintim cu drag de tot ce ne-ați învățat. „Ceavem de pregătit pentru astăzi?”, „Ce ați avutde căutat?”, „Cine vrea să ne zică, Ioana, ceam avut de învățat?”, „Cine citește primul textși ne spune care este cauza și care efectul?”,„Ce știți voi despre...?”, „Să stabilim teza”, cu-vinte pe care le vom mai auzi de la oricinealtcineva, în afară de dumneavoastră. Ultimadată când v-am văzut mi-ați spus să fiu un ombun și să nu fac compromisuri, să mă bucur deviață, să merg neapărat la Rohia, la mănăstiriledin Neamț, să văd Rezervația de zimbri pe careați văzut-o cu Adi, să zâmbesc. De ce? Pentrucă, mai presus de orice, dumneavoastră știațisă zâmbiți, să călătoriți, să vă bucurați de viațăși să prețuiți oamenii, să iubiți fiecare momentși să nu vă dați bătută indiferent de greutăți.Poate uneori ne păreați prea aspră, vă jude-cam pentru că ni se părea că avem note preamici sau că nu ne înțelegeți, însă ne-am datseama în timp cât de multe lucruri vă dato-răm. Datorită dumneavoastră, toată istoria pecare o știm nu se rezumă la date, evenimenteși nume de personalități: istoria noastră se re-feră la viață.

Pentru tot ce ne-ați învățat, pentru ati-tudinea impunătoare și, în același timp, plinăde viață, pentru devotamentul și profesiona-lismul dumneavoastră și pentru multe altedaruri pe care ni le-ați adus în inimi, vămulțumim. Ne e dor...

Dumnezeu să vă odihnească!

Cu drag, Colegiul Național Unirea

(Colegii, prietenii și elevii dumneavoastră)

a consemnat Ica Dumbravă


MAGISTER

Imaginea unui suflet drag...Ființa umană este coordonată de două valori fun-

damentale și definitorii: rațiunea și sensibilitatea. Fie-care dintre noi a pășit timid spre drumul cunoașterii, darodată inițiați, am reușit să ne creăm propriul sistem in-spirațional de valori. Chimia - o disciplină complexă carea reușit să rezoneze cu întreaga ființă a doamnei profe-soare Maria Dochia și să fie cheia succesului pentrumulte generații de studenți în cadrul facultăților de chi-mie și medicină.

Păstrăm adânc impregnată în suflet imagineaunui om cald, care împărtășea cu pasiune tainele acesteidiscipline, dar și tainele vieții. Un om demn, care a reușitsă înflorească atât în învățământ, prin rezultatele excep-ționale pe care le obținea la concursuri și olimpiade, câtși în sufletul oamenilor care au avut oportunitatea de ao întâlni.

A înțeles și ne-a demonstrat că pasiunea pentruștiințele exacte poate fi insuflată, dar mai presus detoate, că respectul nu se impune, se câștigă. A crezut înforța înțelepciunii, dar a considerat întotdeauna muncaunica soluție de a te afirma. Orele erau insuficiente pen-tru câte aveam să descoperim de la dânsa. A reușit săne ofere demn, așa cum ne obișnuisem, o ultimă lecție.Viața este pusă sub semnul imprevizibilului, iar fiecareom are o menire. Menirea dumneaei a fost de a ne de-monstra că oamenii deosebiți, vor reuși întotdeauna săîi inspire pe ceilalți și să le impregneze în suflete valorireale care să îi ghideze pe drumul anevoios al vieții.

Și a reușit! Ne îndreptăm cu recunoștință gândurile către un

om devotat atunci când întâmpinăm imposibilul, și, prinputerea exemplului, totul devine posibil. Nu în ultimulrând, am învățat că liantul profesor-elev care se reali-zează în timpul anilor de școală, te va însoți întot-deauna, motiv pentru care, spunem toți cu dor și durereîn suflete, mulțumim doamna profesoară Maria Dochia!

Bianca-Elena Cristian clasa a XII-a E


MAGISTERÎmi amintesc și acum acea zi de începutde toamnă, dragă doamnă profesoară, în carev-am cunoscut, la prima oră de chimie dinclasa a noua. Era o zi frumoasă în care razelede soare pătrundeau în sala de clasă și vă lu-minau chipul cald și plin de duioșie. Orele dechimie treceau foarte repede, între reacțiiscrise pe tablă și experimente de laboratorcaptivante, pe care le pregăteați cu mareatenție și răbdare pentru noi. Bună, blȃndă,înțelegătoare, învăluindu-mă statornic cu căl-dura și lumina inimii și ființei dumneavoastregeneroase, scumpă doamnă profesoară, mi-ați însoțit pașii aidoma cum v-ați dăruit celor-lalte ființe dragi. Chipul dumneavoastră,sufletul îmi erau alături, mă însoțeau, mă spri-jineau, mă îndrumau, îmi dădeau puterea dea continua pe drumul pe care l-am ales.

Ne-ați oferit mereu ajutorul și ați pus peprimul loc pregătirea noastră. Ne-ați încurajatparticiparea la concursurile școlare locale șinaționale și ați fost mereu alături de noi. V-ațibucurat de reușite odată cu noi, am rȃs și amplȃns împreună. Rezultatele eforturilor depusede dumneavoastră se văd în numeroasele rea-lizări ale elevilor pe care i-ați îndrumat, atȃt laolimpiadele școlare cȃt și la numeroase acti-vități extrașcolare. Ați contribuit, cu pasiune șidevotament, la formarea a numeroși medici,farmaciști și chimiști.

Astăzi, după mult timp, trec din noupragul liceului în care mi-am petrecut aniiadolescenței. Îmi regăsesc urmele pașilorvechi și mă îndrept spre laboratorul de chimie.

Asist. Univ. Dr. Denisa Hapău (în prezent Leonte),

Disciplina de Chimie Organică, Facultatea de Farmacie, Universitatea deMedicină și Farmacie “Iuliu Hațieganu”

Cluj-Napoca

În sala de clasă, mă întȃmpină aceeași luminăcaldă de altădată și tresar la auzul unor pașigrăbiți. Vă caut din priviri și vă simt prezențaîn tot ceea ce ați lăsat în urmă. Scumpădoamnă profesoară, sunt atȃtea lucruri pecare aș dori să pot să vi le povestesc… Cum așputea găsi cuvântul care să cuprindă toatetrăirile ce-mi frământă, nemilos și crud, ființa?Durere, sfâșietoare durere, uimire, revoltă,compătimire, regrete, neacceptarea despărți-rii, toate îmi umplu acum lacrima pe care v-oașez pe obrazul înghețat. Alături de toți aidumneavoastră, îmi înalț ruga spre BunulDumnezeu, să vă odihnească sufletul în pace!

Ați lăsat în urmă mari realizări și ațicontribuit la creșterea prestigiului ColegiuluiNațional “Unirea”. Aspirațiile și eforturiledumneavoastră sunt astăzi continuate de cei-lalți profesori alături de care ați lucrat. Măalătur domniilor lor pentru a duce mai departeceea ce ați început, în memoria dumneavoas-tră.

Veți trăi mereu în sufletele noastre!


INTERVIURILE

Interviuriîn oglindă

COSTI ROGOZANUA absolvit Liceul „Unirea” din Focșani,

specializarea informatică. A urmat apoi cursu-rile Facultății de Litere din cadrul UniversitățiiBucurești. A colaborat la revistele „LitereNouă”, „România literară”, „Observator cul-tural”, „Suplimentul de cultură”, „Dilema” etc.A lucrat la „Evenimentul zilei”, „Cotidianul”și în „Publimedia”. în prezent, este editor pen-tru „VoxPublica”. Este doctorand alUniversității București, obiectul studiului fiindcritica literară în anii '60-'70. Mărturisește des-pre sine:

La literatură chiar mă pricep. Cum nupot trăi din asta, mi-am adaptat discursul latexte pe care marele public le gustă mai mult,adică îmi dă mie de mâncat o pâine: politic şipopcultură. Din când în când, îmi mai apareşi câte o carte (“Carte de muncă”, “Agresiuni,digresiuni” şi am coordonat împreună cu alţiprieteni “Iluziile anticomunismului” şi anto-logia “Criticatac”, la “Cartier”)

ADRIAN STOICESCUEste absolvent al Colegiului „Unirea”,

profil matematică-informatică. A urmat cur-surile Facultății de Litere București. În anul2011 a promovat examenul de doctorat cu lu-crarea „Relațiile de gen în epica orală a româ-nilor”. Actualmente este lector universitardoctor al Universității București. Este coautoral binecunoscutei cărți „Limba română, admi-terea la Drept”, iar în anul 2015 i-a apărut car-tea „Tradiții, tradiționalizări și e-tradiții întelecomunitățile virtuale”. O afirmație a sacare-l definește este: „Îl urăsc pe Caragialepentru că-mi pune sub ochi lumea pe care otrăiesc”.

114


REVISTEI

COSTI ROGOZANU:Am fost la “Unirea” dintr-a șasea până

într-a douăsprezecea. Am învățat tot felul dechestii, cu ecouri diverse sau fără ecou, darfoarte importante pentru mine. Am învățat săjoc baschet, de exemplu. Am învățat matema-tică la nivel bun și am intrat într-o societate decompetiție incredibilă care îmi satisfăcea tem-peramentul bătăios. Până printr-a șasea măbăteam fizic cu diverși băieți. După ce am datde matematica domnului Popoiu, am învățatsă mă bat cu ecuații și matrici. Tot un câștig,măcar am rămas cu dinții în gură. Nu am folo-sit matematica după liceu, deși chiar și la Li-tere am dat de cărțile lui Solomon Marcus (bal-am și cunoscut personal și omul m-a încura-jat teribil deși uneori eram exagerat de fron-deur), pline și ele de matematici. Ba chiar mămai ajută și în înțelegerea unor idei ale unuimare critic precum Franco Moretti. Am învățatsă ascult muzică, pe cont propriu și împreunăcu o foarte mică gașcă de prieteni minunați.Unii mi-s cei mai apropiați și acum. Am învățatsă citesc. Adică să parcurg cărți grele pentruvârsta mea, să încerc să le folosesc, să nu măîmbolnăvesc de grandomania tipică a oame-nilor de litere.

ADRIAN STOICESCU:Cred că două lucruri fundamentale. Pri-

mul, nu fugi niciodată irevocabil de ceva, pen-tru că atunci când te aștepți cel mai puțin esteposibil să-i constați utilitatea. Vorbesc aici dematematică, fizică și informatică. Mi-au tre-buie vreo cincisprezece ani să conștientizezutilitatea acestora și asta abia atunci când amajuns să studiez, cu instrumentele științelorsocio-umane, comunicarea mediată de com-puter. Al doilea, suntem în liceu atunci cândne definitivăm sub toate aspectele. Profesoriidin liceu sunt cei care te orientează în alege-rea carierei, iar colegii (fără îndoială, nu toți,ci unii) sunt cei cu care se stabilesc cele maitrainice prietenii. Prieteniile mele din liceu auatins deja vârsta majoratului, iar pe profesoriidin liceu îi păstrez în continuare în mine, pen-tru că profesional, liceul îți provoacă setea pecare facultatea va încerca (și spun sincer, va în-cerca) să ți-o potolească. Eu cred că mi-amtrăit liceul. Nu doar am trecut prin el.

COSTI ROGOZANU:Mai întâi a fost capriciul și pasiunea

pentru cărți. Apoi, instinctul de supraviețuire.Dacă nu mă făceam ziarist, deși mare treabăcu cititul n-are meseria asta, nu puteamsupraviețui. Deci e o determinare strict mate-rială. Am vrut să-mi întrețin nebunia cu joburiadiacente. Deocamdată îmi iese. Nu e ușor.Asta apropo de sloganul celebru cu “urmează-ți calea”. Aș zice că, dacă nu simți vreo che-mare puternică în vreo direcție, fă măcar niștestudii utile și încearcă să-ți fabrici o viață co-modă. Nu face ca mine.

ADRIAN STOICESCU:Eu am dat la Litere pentru că voiam să

mă fac profesor de română la școala generală.După un an de facultate, mă gândeam seriosla o schimbare de macaz. Era o mișcareîndrăzneață atunci când mobilitatea între spe-cializări era aproape necunoscută. Am ezitatși am rămas acolo. O fi fost o mișcareînțeleaptă? Nu știu, am multe argumente pen-tru un răspuns afirmativ. Am și suficient demulte pentru unul negativ. Cert este un singurlucru. Eu nu am abandonat niciodată o luptă,indiferent de forma ei și de ezitările care m-auîncercat. Deci motivația mea e una simplă: nurenunța.

Care sunt lucrurile învățate în acest liceu ce au avut celmai mare ecou în viața ta?

Ce te-a motivat cel mai mult să ajungi ceea ce ești?


INTERVIURILE

COSTI ROGOZANU:Ca specialist am tot timpul oameni care

mă influențează prin cărți. Nu are rost să înșirrafturi aici. Ca “român” nu există influență, ni-meni nu te poate influența prin etnie. Sau,dacă vreți, vă pot spune că m-a influențat înbine pentru felul în care a scris despre Balcaniși România Gáspár Miklós Tamás, un gânditorextraordinar, născut și educat în România, ple-cat apoi în Ungaria. “Ca om”, din nou, nu preaștiu. Probabil părinții mei. Profesorii mei: D.Popoiu, L. Grigoriu sau C. Capotă. Nicolae Ma-nolescu, pe când îmi era profesor la Litere,după vreo 10 ani nu ne-am mai înțeles deloc.Sau Bogdan Lefter. Sau poate prietenii mei ex-traordinari de azi pe care nu vi-i prezint aici.

ADRIAN STOICESCU:Răspunsul la o întrebare care explicit vi-

zează singularul este extrem de dificil. Și deaceea aș prefera să spun că mă influențeazăCelălalt, fie că-l ador, fie că-l detest. Fiecarecontact cu o persoană ne influențează. Fie vi-zibil, fie tăcut, dar ne influențează. Procesulintim de orientare în marea asta de influențeeste o artă. E o artă pe care aș vrea să o potstăpâni... cel puțin cu mult mai bine decâtacum.

COSTI ROGOZANU:A. Mă simt plictisit. Pentru că o între-

bare pusă greșit naște răspunsuri și maigreșite. Trăim într-o țară furată sau într-o lumefurată? Suntem toți furați în aceeași măsură?Eu nu cred. Cred că cei săraci sunt cei maifurați, de exemplu. Pe scurt, munca mea deziarist a fost în utlimul deceniu tocmai aceeade a explica mecanismele profunde alecorupției care ajung din Focșani până la Bru-xelles, Londra, Washington și înapoi. Corupțiediversă care de obicei e tratată superficial, fiecu indignare naivă, fie cu teorii aleconspirației. Uite o chestie de la matematică:nu te apuci să rezolvi o problemă fără o ipo-teză formulată perfect. Că nu-ți va ieși în veci.Înainte să vă plângeți că sunteți furați,încercați să stabiliți foarte exact de cinesunteți furați. Și apoi luptați în conformitatecu propriile voastre concluzii.

ADRIAN STOICESCU:A. Român. Trăitor în lumea pe care și eu

am clădit-o. Mic. Secătuit de speranța de avedea o schimbare. Și, din nefericire, orientatdin ce în ce mai mult, pe propriul meu interes.Recunosc, este un tip de abordare reactivă.

B. Depinde. Tind să spun că nu. Mă îm-piedică să dau un răspuns categoric tocmaiposesivul. „Noastră” este de o perfidie seman-tică prin excelență românească, pentru că„noi” nu suntem, de fapt, un „noi” unitar.Dacă am în vedere sensul generic, de posesivuniformizant, răspunsul este cu certitudinenu. Dacă privesc însă acest „noi” ca fiind com-pus prin reuniuni de fracturi, atunci răspunsuleste poate. Generația mea este una eșuatămagistral pentru că s-a mobilizat exemplar o

Care e omul care a avut cea mai mare influență asuprata, ca specialist, ca om, ca român?

Ce reverberație ar avea în sufletul tău două din cele mai impor-tante, dar și insuportabile întrebări pe care m-au rugat niște copii de laclasa a noua filologie să ți le adresez:

A. Cum te simți când auzi atât de des că trăiești într-o țară furată?B. Noi (se refereau la ei, copiii de la clasa a IX-a) mai avem o șansă

în țara noastră?


REVISTEIB. Simplul fapt că sunteți la un liceufoarte bun vă dă o șansă imensă în plus. Cândvă mai vin gândurile negre gândiți-vă la câți devârsta voastră au deja educație fatal precară.Și nu din vina lor, ci din vina unei sărăcii ende-mice. Va fi greu, dar puteți răzbate și aici, șiaiurea. Dar e esențial, ca să păstrezi o mintecurată, să nu uiți ce șanse au cei din jur, cumo duc cei din jur. Dacă va trebui să plecați dințară, plecați repede, educați-vă în continuare,integrați-vă, fiți cetățeni universali, nu niște ro-mâni frustrați într-un colț de Franță sau Ger-manie. Nu plecați isteric, plecați cu un calculînainte. Dacă ai studii tari în medicină sau teh-nologie înaltă, nu prea are rost, poți pleca pebani buni și pentru intervale mici de timp.Dacă simți că poți fi un prof bun, un funcționarbun, s-ar putea să fii la fel de fericit aici ca înCanada. Ce vă sfătuiesc e să nu cădeți în cap-cana văicărelii fără sens, de alint. Văicărelilesunt doar pentru cei bogați, vorba unui clasic.

singură dată cu rezultate, pentru ca mai apoi,la un oarece interval de timp, să zacă într-olentoare cruntă a autosuficienței. Pentru câtalt timp, nu aș putea spune. Justificabil poate,pentru că atunci când nu poți să escaladezimuntele, te poți mulțumi și cu o postare peFacebook a acestuia. Deci, dacă generațiavoastră se așteaptă ca generația mea (sau unalt fel de „noastră”) să vă construiască oșansă, atunci lasciate ogni speranza... Dacă,din contră, generația voastră se poate feri deletargie, poate că vă veți putea construi oșansă. Dacă reușiți să atingeți masa critică, nue suficient, însă. Să fiți și consecvenți!

Care sunt lucrurile ce țin de meseria ta, pe care le facidestul de des și care ai vrea să aibă cel mai mare ecou înurma ta? Dar cele ce țin de statutul tău de om?

COSTI ROGOZANU:Scrisul. Vreau să-mi fac timp să scriu

bine și să fiu citit de oameni care să rezonezecu mine și ideologic. Nu-mi place să scriu “fru-mos și atractiv” și să gâdil doar orgoliul estetical cititoriului. Cele care țin de “statutul ca om”.Hm, aș vrea să se zică de mine fix așa: “e băiatbun și onest, dar vezi că-i cam nebun”. Lucrezla asta.

ADRIAN STOICESCU:Răspund la ambele întrebări cu aceeași

idee. O spun adesea și la școală. Eu mă con-struiesc în fața publicurilor mele ca un model.Bun sau prost. Este la latitudinea fiecăruia sămă interpreteze. Cred că e un câștig dacă unstudent de-al meu mă vede ca pe cel maiprost model din viața lui și nu va face niciodatăceea ce fac eu. Este mult mai mult decât dacăle-aș rămâne indiferent!

grafica: Delia Cucuruz

a consemnat prof. Daniela Plăiașu


http://revistanoastra.lufo.roCOLECTIVUL DE REDACȚIE:

Iulia Silvia Plăiașu (clasa a IX-a A)Denisa Paula Saragea (clasa a X-a A)

Alexandra Elena Chipăilă (clasa a X-a F)Elena Alexandra Mocanca (clasa a X-a F)

Bianca Georgiana Vrânceanu (clasa a X-a F)Adelina Cristiana Bălan (clasa a XII-a F)

PROFESORI COORDONATORI:Daniela Plăiașu și Romulus Buzățelu

ÎNDRUMĂTOR GRAFICĂ ȘI FOTOGRAFIE:prof. Roliana Giuclea

TEHNOREDACTARE ȘI CONCEPT GRAFIC:Romulus Buzățelu

COPERTA REVISTEI:Iulia Silvia Plăiașu

Dragoș Dimoftei (prelucrare grafică)

SEMNATARII ARTICOLELOR își asumă responsabilitatea privind originalitatea conținutului textelor, cât și pentru materialele grafice prezente în revistă.

Mulțumiri adresate membrilor Cercului de arte plastice care au realizat lucrări de grafică și fotografie:

Adamache Andrei 9EAdascăliței Andreea 11GAdrian Croitoru 9CAgache Flavia 10EAlexe Alexandra 10GAndrei Ana Maria 10CAndronic Noemi 10FAnghel Andrei 9 CAnghel Maria Oxana 10EAngheluță Flavia 11GAntal Iasmina 9CAntal Raisa 10FApetrei Paula 9EApostu Cătălin 10GArbănaș Ana Maria 11EArdeleanu Ana Maria 9CArginteanu Raluca Maia 9BBăcioiu Adelina 11GBălan Amalia 11GBâra Mălina 10EBarău Cristina 10EBarbu Cristian 10DBebu Andrei 9ABercuci Maria 10FBîra Mădălina 10EBlaga Andreea 10BBocancea Vlad 10CBogdăneanu Alexandra 8Boldeanu Ana 10ABosoiu Radu Alexandru 11GBoșteog Luiza 10CBouroș Robert 10DBrânza Cristina 10CBudeanu Beatrice 9DBujor Radu 9DBulmau Diana 9BBurdușa Petru Robert 9ABurlacu Livia Oana 10FButunoi Alexandru Andrei 10DCaraiman Mirela 10BCarp Miruna Ioana 9DCherciu Andrei 9CChioveanu Cristina 10BChipailă Alexandra 10FChirilă Andra 10GCiobotaru Marius Teodor 11GCiorăscu Ioana 10FCîrnu Catalina 10DCiută Nicoleta Valentina 10GColan Andreea 10FConstantin Elena 11FConstantinescu Mihai 9CCosor Ioana 9ECristea Andreea 10FCristea Elena 10GCristea Oana Mihaela 10ECristian Gabriela 9ACroitoru Roxana 11FCucuruz Delia 10G

Cucută Radu 10ADănăilă Amina 7Dănilă Alex 8Danțuș Alexandra 9CDărmănescu Vlad Gabriel 11GDeaconu Daria 9FDiaconu Marian 10GDima Surăianu Alexandra 10EDîrdală Loredana 10BDobrin Roxana Georgiana 10ADobrițoiu Teodora 10DDonie Marius Gabriel 10GDulea Denisa 11GDulgheru Beatrice 9ADumitrascu Cristina 10FDumitriu BogdanElena Boscan 9CEnache Irina 10DEnoiu Alexandru 10BEnoiu Diana 10DFigher Ana 11FGâșculescu Cristian 10GGaure Ana Maria 9DGheonea Alexandru Andrei 9BGheorghe Monica 9CGheorghiță Francesca 10FGheorghiță Ioana 10DGheorghiță Luminita 9EGherghel Veronica 9EGhețău Mălina 9EGhidiu Codrin 9DGhilință Bianca 11EGiurgea George 10BGrădinaru Sebastian 9A Grigore Diana 10DGrozav Andreea 10DGurău Diana 7Hâncu Paula Larisa 11GHanganu Bianca 9EHănțoiu Ștefan Alexandru 8Hertig Andrei 10BHoțoi Raluca 10FHozoc Monica Mihaela 12GHrubaru Carmen 10GHuzum Denisa 10GIancu Alexandra 11FIfrim Ana Maria 10FIgnat Mara 10FIgnat Marian 10BIlie David 9AIoan Mihai Cezar 10DIonașcu Iustina 9EIon Dragoș Cosmin 9CIonescu Lorena 9AIorgulescu Diana 9AIsac Denisa 10GIsofache Raluca 11FIstrate Ionela 10GPlăiașu Iulia 9A

Jugănaru Gabriel 10DLacătuș Andrada 11FLupașcu Ana Maria 11GLupu Alexa 9ALupu Georgiana 10DMăcelaru Ramona Irina 12GMăcrineanu Mădălina 10DManea Diana 9BManea Loredana 10CManea Marina Andrada 9DManea Teodora 9EManolache Ștefania 10GManole Carla 9EMarin Bianca 11FMăstăcăneanu Adrian 10BMatișan Răzvan 10AMăzăreanu Cătălina Adina 10CMazilu Monica Maria 10GMicu Alexandra Daniela 9BMihail Elena Raluca 9DMihalcea Cristiana 8Mihalcea Vlăduț 10AMirăuță Sonia 10EMirică Mihail 10EMocanca Elena 10FMocanu Laura Mihaela 10BMoraru Mădălina 11GMunteanu Andrei Ștefan 10DMunteanu Emilia 10FMurgu Beatrice Elena 10FMustață Sebastian Mariano 9 FNăstase Diana 9ENăstase Irina 9ENeacșu Alexandru 9DNeacșu Bogdan Liviu 10CNeagoe Cristian 10BNebuneli Andrada 10DNechita Claudia 11GNecoară Elena Teodora 9DNedelcu Alexandra 9ANomoloșanu Dragoș 10DOana Adelina 9EOanele Ana-Maria 11GOlteanu Miruna 10EOncioiu Mirela 9AOprea Simona 9EOproiu Aura Elena 9FPaizan Maria 8Palade Georgiana 9EPantazică Dragos 11GParaschiv Clarisa Elena 9CPătrașcu Sabina 10APătrașcu Teodora 7Pavel Maria 8Pila Alexandru 7Plantos Eduard 8Pogan George 10FPopa Ana Maria 10CPopovici Ioana 10GPostolache Andrei 10A

Postolache Cristina 9CPruteanu Robert 9CRacovițeanu Beatrice 8Racovițeanu Denisa Elena 9ERadu Bianca 10GRăducan Elena 10FRădulescu Adrian 10ERâmniceanu Cătălina 9BRău Flavius 7Rogoz Roxana 11FRusu Andra Bianca 9FSaghin Felicia 9CSandu Cristina 10DSaracil Cosmin 9FSaulea Alessandro 9ASavin Maria 11GSavu Iris 11FSăvulescu Oana 10AScăunaș Stefania 9ESelea Tudor Octavian 9CSerea Amalia 9ESfârnog Anca 9ASima MihaiSîrbu Raluca Florina 10CSoare Diana 9ESoare Ioana 9CSorana Negoiță 10 C Stanciu Andreea 10CStanciu Eric 6Stanciu Mihaela 11FStan Loredana Crina 11GStoica Ana 11FStrăuneanu Ramona 9DTîrîlă Andreea 10FTarhoaca Alina 9ETemelie Bogdan 9DTicău Sorina 9CTigăreanu Mălina 9BTofan Ana Maria 9EToma Alina Mihaela 10ETopoliceanu IrinaTudose Teodora 12FTumurică Andreea 9CTurcu Cătălin 9DUlian Oana Amalia 11GVancea Ramona 9BVîrgolici Miruna 10DVasilache Raluca 10AVasile Andrei 9B Velea Florian 9CVlad Andra 9AVlad Dragoș 10CVlăsceanu Eliza 7Voiculescu Alina Virginia 9BVoinea Mara 8Vrânceanu Bianca 10FVulpoiu Codrin 9EZaharia Andreea 10GZdrâncu Eugen 8ATufănoiu Robert 10F

Untitled - Revista Noastra

Documents

Transcript of Untitled - Revista Noastra