Untitled - Archivio Studi Adriatici

COM1TETUL DE KEDACTIE

Acad. Emil Petrovici (redactor responsabil); Acad. Al. Rosetti, prof. M. Novicov I. C. Chifimia, G. Mihdild. I. Patruf, E. Vrabie

Adresa redac^iei : Str. Pitar Mos, 7 — 15, raionul 30 Decembrie, Bucure^ti Telefon : 11.22.41

A SO C I ATI A SL A V I JT IL O R DIN REPUBLICA POPULARA R O M lN Á

R O M A N O S L A V I C AVII

D I A L E C T O L O G I E

B U C U R E S T I — 1 9 63

C O N F E R IN T A D E D IA L E C T O L O G 1 E S L A V O - R O M lN À

Dialectología slavo-romìnà este una din cele mai noi ramuri ale slavisticii romine^ti. Cu cìtiva ani in urmà abia puteau fi numite citeva lucràri consacrate graiurilor slave de pe teritoriul tàrii noastre, dintre care prima §i cea mai cunoscutà era monografia academicianului E. Petrovici despre graiul sìrbilor caraôveni, publicatà in 1935 1. Acestui studiu, care s-a bucurat de o càl- duroasà primire din partea slavi^tilor, i-au urmat mai tìrziu, dupà eliberarea tàrii noastre, citeva lucràri $i articole tratind despre graiurile ucrainene, rasenti §i bulgàresti de pe teritoriul R.P.R., datorite lui I. Pàtru{, Gh. Bolocan, V. Arvinte, E. Vrabie, N. Pavliuc si altor cercetàtori 2.

Intensificarea cercetàrilor dialectologice in ultimii doi-trei ani, in cadrul Asociatiei Slavistilor din R.P.R., al Institutului de lingvisticà din Bucure^ti, al Universitàtilor din Bucurefti, Cluj si Iaî si al Institutului de limba §i literaturà rusà ,,M. Gorki" a avut drept rezultat organizarea primei Conferinte de dialectologie slavo-romìnà, care s-a desfàûrat la Bucure^ti in zilele de 27—28 iunie 1961 3. Pregàtind comunicàrile pentru aceastà conferirá, Asociatia Slavistilor din R.P.R. a urmàrit douà obiective principale : 1) studiul graiurilor slave (rusesti, ucrainene, bulgare, sìrbocroate, cehe, slovace $i poloneze) vorbite pe teritoriul Republicii Populare Romine §i 2) studiul repartitiei geografice a toponimicelor §i a cuvintelor comune de origine slavà in limba rominà — pornind, printre áltele, de la discutiile in jurul proiectului Atlasului lingvistic slav.

Deschizind conferinta , in ziua de 27 iunie, acad. Emil Petrovici, pre e- dintele Asociatiei Slavistilor din R.P.R., a fàcut o scurtà expunere asupra activitàtii Comisiei internationale pentru Atlasul lingvistic slav de pe lìngà Comitetul International al Slavistilor (C.I.S.), care a elaborai pinà in prezent chestionarele pentru anchetà, supunindu-le discutici publice, impreunà cuo serie de principii ce vor sta la baza realizàrii acestei importante lucràri stiinîfice internationale.

!n prima zi a êdintei au fost prezentate comunicàrile : acad. E Petrovici, Raportul dintre izoglosele dialectale slave §i izoglosele elementelor slave ale limbii

1 Graiul carasovenilor. Studiu de dialectologie slavà meridionalà, Cluj. 1935.2 Vezi RSL. IV. 1960, p. 24-25.3 Cf SCL, X II , 1961, nr. 4, p. 579-582.

5

romìne ( ìn legatura cu Atlasul lingvistic slav)\ G. Mihàilà, Contributii la studierea geografici imprumuturilor slave in limba rominà {fie baza „Atlasului lingvistic romin“) E. Vrabie, Stadiul actual, insemnàtatea, sarcinile si perspectivele cercetàrii graiurilor slave din Republica Popularà Rominà ; Maria Dumitrescu si E. Novicicov, Lexicul graiului rusesc din satul M ila 23 (reg. Do- brogea) ; V. Vascenco, Observatii asupra graiului rusesc al lipovenilor din satul Pise, raionul Bràila (ìn êdinta de dimineatà) ; acad. E. Petrovici, Izoglose slave pe teritoriul Rominiei stabilite cu ajutorul toponimiei ; Clara Paszternàk, Ladislau Lukàcs $i Magdalena Nagy, Citeva tràsàturi caracteristice ale graiului lipovenilor din comunele Sarichioi fi Jurilovca {reg. Dobrogea) ; A. Vraciu, Note de dialectologie slavo-rominà (Observatii asupra unni grai ucrainean si a unui grai rusesc din R .P .R .) ; N. Pavliuc, Aspecte ale vocalismului graiurilor ucrainene din Maramurey, I. C. Chitimia si Elena Deboveanu, Graiul si fole - lorul -polonez din Bulai, raionul Suceava (ìn sedìnâ de dupà amiazà).

In cea de a doua zi a conferirei (28 iunie) au fost prezentate urmà- toarele comunicàri : P. Olteanu, Graiurile slovace din Banat \ Gr. Benedek, Aspecte ale graiului slovac din Vàrzari si Borumlaca (reg. Crisana) ; Gh. Ciplea, Cantitatea vocalica in graiurile ceke din Banat ; Zlatca Iuffu, In legatura cu sistemili fonetic al graiului bulgar din comuna Chiajna (reg. Bucuresti) ; B. Beric, Accentui in graiul sirbesc din Clisura (reg. Banat) ; V. Vescu,Fonetisme arhaice in graiurile sirbocroate din Banat.

Dupà cum se poate observa, comunicàrile au imbrà|isat graiuri apartinìnd tuturor minoritàtilor slave care convietuiesc cu poporul romìn pe teritoriul patriei noastre. Aceasta constituie un fapt ìmbucuràtor si eloevent in acelaî timp pentru dezvoltarea slavisticii romìnesti ìn conditiile regimului democrat- popular.

Pe marginea celor 16 comunicàri, care au ridicat numeroase probleme interesante ìn legàturà cu geografia lingvisticà a elementelor slave in limba rominà §i cu studiul concret al graiurilor slave din R.P.R., au luat cuvìntui, la ìntrebàri $i discutii, numerosi participanti, care au adus o serie de completàri si sugestii ìn legàturà cu cercetàrile viitoare.

In concluziile sale, acad. Emil Petrovici a subliniat importante studiilor de geografie lingvisticà referitoare la ìmprumuturile slave ìn limba rominà si a cercetàrii graiurilor slave de pe teritoriul {àrii noastre. Conferinâ de dialectologie slavo-rominà a aràtat cà ìn acest domeniu existà un cimp vast de cercetàri si cà slavistii din tara noastrà ìsi pot aduce contributia la rezolvarea unor probleme importante de dialectologie slavà.

Ìn ceea ce priveste Atlasul lingvistic slav, materialul dialectal romìnesc, respectiv cuvintele de origine slavà in limba rominà pot fi folosite ca material auxiliar la rezolvarea unor probleme care decurg din chestionarul atlasului cum sìnt mai ales cele de foneticà comparativà-istoricà, de lexicologie si de formarea cuvintelor. Utilitatea unor astfel de materiale dialectale a fost subli- niatà, printre altele, la conferinta de la Praga (1961) a Comisiei internationale pentru Atlasul lingvistic slav, in cadrul càreia a fost constituità o subcomisie a fàrilor neslave (R. P. Rominà, R. P. Ungarà, Austria, R. D. Germana) care vor participa la ìntoemirea atlasului, subcomisie al càrei responsabil a fost numit acad. Emil Petrovici.

Nu ìncape ìndoialà cà dialectologii slavisti din tara noastrà ìsi vor aduce contribu|ia la strìngerea si prelucrarea materialului pentru Atlasul limbilor slave, precum si la studierea aprofundatà a tuturor graiurilor slave din tara

6

noasträ. în acest sens, la sfîrsitul conferintei de dialectologie slavo-romîna a fost adoptatà o hotârîre, care prevede, printre áltele :

1. Intensificarea cercetärilor asupra tuturor graiurilor slave din R.P.R. prin activitatea coordonatä a colectivelor de dialectologi slavisti din celetrei centre universitäre — Bucureçti, Cluj si Iaçi.

2. Constituirea unei comisii de lucru în vederea colaborärii la Atlasul lingvistic. al limbilor slave, condusä de acad. E. Petrovici, comisie care sà studieze proiectele chestionarului (vocabular, fonetica, morfologie, sintaxä, formarea cuvintelor) in vederea studierii, din acest punct de vedere, a elementelor de origine slava din limba romìna.

3. Organizarea in cele trei orase universitäre a unor discutii colective asupra metodologiei cercetärilor de dialectologie slava pe teritoriul R.P.R. si convocarea ìn anii viitori unei noi conferire de dialectologie slavo-romîna.

Realizarea acestor sarcini $i a altora legate de ele va constituí un pas înainte în dezvoltarea acestei ramuri a slavisticii romîneçti, va reprezentao nouä contributie a slavistilor romìni la dialectología limbilor slave.

** *

în volumul de fata — primul de acest fel ìn slavistica romìneasca — sìnt reunite comunicadle prezentate la conferintä de acad. E. Petrovici, G. Mihäilä, E. Vrabie, V. Vascenco, Maria Dumitrescu çi E. Novicicov, A. Vraciu, Zlatca Iuffu, I. C. Chitimia si Elena Deboveanu, V. Vescu, B, Beric, Gh. Ciplea si Gr. Benedék. în acelasi timp se publica aici douä articole ale lui E. Vrabie §i I. Pâtrut, strìns legate de problemele dezbätute la conferintä precum si consideratine acad. E. Petrovici si ale lui E. Vrabie in legatura cu atlasul lingvistic slav.

KOH<í»EPEHUH51 n o CJlABiIHO-PYMblHCKOM /JMAJIEKTOJlOr'MH

(P E 3 K 3 M E )

C jia B H H o - p y M b iK C K a J i 4 M a Jie K T O Jio r n a h b j is ic t c h o a n o ì i H3 H O B e iiu iH X o T p a c - J ie ñ p y M W H C K O ìi c jia B n c T H K n : ee n a n a j io C B iis a n o c M O H o r p a iJm e ii aKa;.i. 3 . n e T p o - BHHa o r o B o p e K pau iO B aH C K H x c e p ò o B ( 19 35 ), 3a K O T o p o ñ c j ie a o B a j io , b n o c jie f lH H e r o f lb i , H e cK O Jib K O p a 6 o T h c r a x e H n o c B H m e n n b ix y K p a H H C K H M , p y c c K H M h ö o j i r a p - CKHM r o B o p a M (M. f l 3T p y u , T. BojioKaH, B. A p B H H T e , E. Bpaôwe, H. r ia B j n o K h jxp .) .

P a c u iH p e H H e f lH a jie K T O Jio rH H e c K H x p a 3t r c K a iiH H 3a n o c /ie / iH n e z i s a - r p n r o / i a n03B0JiM.u0 AccouHauHH cjiaBMCTOB P H P 0praHH30BaTb nepByjo KoH^epeHUHio n o C Jia B H n o -p yM b iH C K O M A H a jie K T O jio n iH ( E y x a p e c T , 27 — 2 8 h io h h 1961 r . ) , k o to -

p a a H M e jia h b c r j ia B H b ie ucìih: 1) i i 3y 4eH H e c jra B JiH C K H x (pyccKHX, yKpaHHCKHx,

S o jir p a c K H X , c e p ñ o x o p B a r c K H X , n e in c K H X , c jio ß a u K H X w n o jib C K H x ) r o B o p o B Ha

T e p p H T o p r o i P y M b iH C K o ii H P h 2 ) m y n e H H e re o rpa c jjH M ecK o ro p a c n p o c T p a n e n H «

TOnOHHMHHeCKMX Ha3BaHHH H CJIOB CJiaBHHCKOrO npOHCXOHCACHH» B pyM bIH C K O M H3b lK e (B CBH3H C F ipo eK T O M OÖm eCJiaBH HCKOrO JIHHrBHCTHHeCKOrO a T J ia c a ) .

O T K p b iB a a K O H (j)epeH unK ), aK a /i. 3 . ile T p o B U H K paT K o 0 x a p aK T e p H 3 0 B a ji fle«-

T e jibH ocT b M o K x iy n a p o f lH O H k o m h c c h h n o o ôm e c jiaB H H C K O M y jiHHrBHCTHHecKOM y

aTjracy npH MKC, KOTopaH cocTaBwua BonpocHHK ansi coönpaHHH MaTepHajia äjih a T J ia c a h n p eA C T aB H ua e r o k o öcy x c fle H H io BM ecTe c n p H H u n n a M H cocT aß jieH H H

3TOM ÖOJIbLUOH iV IOK ayH apOA H OH HayHHOM paÖ O T b l.

7

Ma KOH(J)epeHUHH ëtuio npeÆcîaBjieHO 16 ÆOKJia/ioB h cooémeHHÔ H3 Kofô- p w x 12 nenaTaioTCH b HacroameM c G o p n H K e : ÆOKjiaflbi h coo6meHHa aKaê-

MHKa 3 . ITeTpoBHHa, T. MHxaana, 3 . Bpa6ne, B. BacneHKO, MapHH ÆyMHTpecicy

E. HoBHHKOBa, A . Bpawy, 3jiaTKH K)(f)(j)y, H. K. Khuhmh» h EjieHbi fleGoBHHy,

B. BecKy, B. EepHHa, t . Muruia, Tp. BeHeêKa. OcTajibHbie cooÔLnenHH npe/i-

cTaBHJiH: Kjiapa IlacTepHaK, JI. JIyica4 h Marflajiena Haflb (HeKomopbie xapax-

mepnbie uepmbi zoeopa pyccKux Aunoean ce/i CapyKbon u — MypuAoem, JJoôpyd-

mcühckoü oôa.), H. flaBJtfOK (HeKomopbie acneKmbi 60KCiAU3Ma yKpamcKux zo-

eopoe MapaMypeiua), IL Ojithhy (CnoeaifKue zoeopbi e Eanamé).

B oôcyjKÆ eH H H ÆOKJiaAOB h c o o ô m e H H H n p H H a jiH ynacT H e M H oroH H c jieH H b ie

ynacT H H KH , K0 T0 p b ie b h c c j ih paÆ Æ ono jiH eH H Îi, 3a M e 4 aH H H m npeÆ JioaceH H H f lJ ia

ô y f ly m w x H cc jie flO B aH H ii.

B 3aKJiK>HeHHH aKafl. 3. ileT poBH H noan epK H y ji 3K a 4e n n e cjiaBHHO-pyMbiHCKiix

X lHaêKT0 J i0 rH 4ecKHX H C C JieaoB aH H ii h y ic a s a ji Ha t o , h t o cJiaBHHCKHe 3ireM eH Tbi py-

MbiHCKoro H3biKa M o ry T 6biTb Hcn0Jib30BaHbi KaK aono jiH H T e jibH b iii M aT epna ji b

p em eH H H pa.ua B o n p o c o B cJiaaaHCKoft jiH HrBH CTH 4ecK0 H reorpacjDHH.

KoH(J)epeHHH;i npHH flJia p e m e n H e , npeaycM aT pH B a iom ee paÆ KOHKpeTHbix

M eponpuaT H H n o paCIUHpeHHIO HCCJle/XOBaHHH CJiaBaHCKHX ro B o po B Ha TeppHTopHH

PHP h no coTpyflHHHecTBy b pa6oTe MeacflyHapoaHoii k o m h c c h h no oômecjia- BaHCKOMy jiHHrBHcrHiiecKOMy aTJiacy, b paMKax KOTopoft ôbijia 0praHH30BaHa no KOMHCCHa HecnaBaHCKHX CTpaH, ynacTByiomHX b paôoiax no cocTaBJieHHïo

aTJiaca ( o t b . aicafl. 3. IIeTpoBH4). BbinojraeHHe 3 th x 3a«a4 aBHTca h ob b im uiaroM Bnepea B pa3BHTHH 3TOH OTpaCJIH pyMbIHCKOH CJiaBHCTHKH, OHO BHeCeT HOBblH BKJiafl pyMbIHCKHX CJiaBHCTOB B ÆH3 JieKT OJIOT H (O CJiaBaHCKHX a3bIKOB.

LA CONFÉRENCE DE DIALECTOLOGIE SLAVO-ROUMAINE

(RÉSUMÉ)

La dialectologie slavo-roumaine constitue l’une des branches les plus jeunes de la slavistique roumaine. Ses débuts remontent à la monographie que E. Petrovici a consacrée en 1935 au parler serbo-croate de Carasova, ouvrage auquel ont fait suite durant ces dernières années quelques travaux et articles consacrés aux parlers ukrainiens, russes et bulgares par I. Pâtrut, Gh. Bolocan, V. Arvinte, E. Vrabie, N. Pavliuc etc.

L’essor que les recherches de dialectologie ont pris au cours des deux ou trois dernières années a incité l’Association des Slavistes de la République Populaire Roumaine à organiser la première conférence de dialectologie slavo- roumaine (Bucarest, 27—28 juin 1961), laquelle a poursuivi deux objectifs principaux : 1) l’étude des parlers slaves (russes, ukrainiens, bulgares, serbo- croates, tchèques, slovaques et polonais) de Roumanie et 2) l’étude de la répartition géographique des toponymes et des mots d’origine slave de la langue roumaine (en rapport avec le projet d’Atlas linguistique slave).

L’académicien E. Petrovici a ouvert la conférence par un rapport sur l’activité de la Commission internationale pour l’Atlas linguistique slave instituée par le Comité international des Slavistes, qui a élaboré les questionnaires en vue de les soumettre aux discussions des spécialistes, et a établi les principes qui présideront à la réalisation de cette oeuvre si importante pour la science mondiale.

A la conférence ont été présentées 16 communications, dont sont publiées dans le présent volume celles de E. Petrovici, G. Mihâilâ, E. Vrabie, V. Vascenco, Maria Dumitrescu et E. Novicicov, A. Vraciu, Zlatca Iuffu, I. C. Chitimia et Elena Deboveanu, V. Vescu, B. Beric, Gh. Ciplea, Gr. Benedek. Les autres communications ont été présentées par Clara Paszternak, Ladislau Lukács et Magdalena Nagy (Quelques traits caractéristiques du parler des Lipovenes des communes de Sarichioi et de Jurilovca, reg. de Dobroudja), N. Pavliuc (Aspects du vocalisme des parlers ukrainiens du Maramureç), P. Olteanu (Les parlers slovaques du Banat).

De nombreux participants à la Conférence ont pris part aux discussions, contribuant ainsi par leurs observations et leurs suggestions au progrès de la dialectologie slave en Roumanie.

En conclusion l’académicien E. Petrovici a relevé l’importance des recherches de dialectologie slavo-roumaine en remarquant que les éléments slaves du roumain peuvent être utilisés comme des matériaux auxiliaires pour résoudre des problèmes du géographie linguistique slave.

La Conférence s’est achevée sur l’adoption d’une décision prévoyant toute une série de mesures concrètes qui permettront d’intensifier l’étude des parlers slaves de la République Populaire Roumaine et la collaboration avec la Commission pour l’Atlas linguistique slave, au sein de laquelle a été créée une sous-commission des pays non-slaves participant à l’élaboration de cette grande oeuvre (le responsable en est l’académicien E. Petrovici). De cette façon notre Association contribuera elle aussi au développement de la dialectologie slave.

RAPORTUL DINTRE IZOGLOSELE DIALECTALE SLAVE

ÇI IZOGLOSELE ELEMENTELOR SLAVE ALE LIMBII ROMÎNE

(în legàtura eu Atlasul lingvistic slav *)

Acad. E M I L P E T R O V I C I

Limba romìnà a imprumutat din graiurile slave vecine fi in primul rind •de la slavii care au locuit odinioarà pe acelasi teritoriu pe care au locuit si stràmosii rominilor — slavii muniti de A. M. Seliscev slavii daco-moesici1 — un numàr mare de elemente. Influenza aceasta slava a pàtruns in toate compartimentele limbii, cu toate cà nu in mod egal. Elemente slave gàsim in primul rind -—■ precum era de asteptat — in lexic, dar eie au pàtruns fi in derivatie, foneticà (fonologie) fi chiar in morfologie fi sintaxà

Cele mai vechi fi mai numeroase elemente slave ale limbii romine provili din graiurile slavi'or daco-moesici, graiuri care apartineau grupului bulgar. Pe intreg teritoriul ocupat de graiuri rominesti — mà refer la graiurile daco- romìne — intìlnim forme ca brazdà, gradina, ogradà, mlàdità, mreajà, a osindi, a pindi, ràspintie, crìng, deal, veac (vac) nevastà, pag, sfat, pesterà, prastie, grajd, primejdie etc. 2 Pe temeiul unor forme ca acestea — care sint foarte numeroase — am putea afirma cà izoglosele corespunzàtoare tratamentelor lui *tort, *tolt, *tert, *leit, *q, *é, *tj, *kt‘, *dj slave comune reunesc teritoriul limbii romine cu acela al graiurilor bulgare ràsàritene, unde gàsim aceleasi reflexe, inclusiv ’a (a) pentru si. com. *é in pozitii asemànàtoare celor din limba romìnà. Unele izoglose reunesc graiurile rominefti numai cu graiurile bulgare si macedonene. Existà ìnsà izoglose care cuprind graiurile rominesti, bulgàresti, macedonene, sirbocroate, albaneze fi grecefti. Acestea privesc tràsàturile structurale comune ale limbilor balcanice ca, de exemplu, articolul enclitic, formarea viitorului cu auxiliarul „a vrea", tendinta spre disparitie a infinitivului etc.

* Versiunea romîneascâ a comunicârii fâcute la a 3-a sedin^â de lucru a Comisiei internationale pentru Atlasul lingivstic slav, ^inutâ la Praga în iunie 1961. Comunicarea a apàrut în „Slavia", X X X I, 1962, 1, p. 34-41.

1 A. M. CeJiHmeB, CjiaBMCKoe naceAenue e Aaôcihuu, Sofia, 1931, p. 245.2 Vechile elemente sud-slave aie limbii romîne au fost supuse recent unei cercetâri

lexico-semantice de G. Mihâilà în studiul intitulât Imprumuturi vechi sud-slave în limba romînà, Bucureçti, 1960.

11

Uneori teritoriul rominesc este inclus in cite o arie care imbràtifeazà fi limbi nebalcanice, cum este cazul vocativului (vocativul fem. in -o, dar poate, parfial, fi cel masc. in -e), al existentei corelaîei palatalizàrii fonologice a consoanelor, al pàstràrii sonoritàtii consoanelor sonore finale etc. In cazul vocativului, romina constituie veriga de legatura ìntre limbile sud-slave fi ucraineanà ; in cazul corelatiei palatalizarii a consoanelor, ea leagà bulgara ràsàriteanà cu ucraineana, iar in ce privefte pàstrarea sonoritàtii consoanelor finale romina merge impreunà cu sirbocroata, fi ucraineana (de asemenea fi cu maghiara), spre deosebire de bulgara 1 fi macedoneana 2, care asurzesc consoanele sonore finale. (Fenomenul acesta e propriu fi dialectului meglenoromin, inconjurat de graiuri macedonene).

Tabloul dar schitat mai sus e insà tulburat de izoglosele care rezultà din ràspindirea — mai mare sau mai micà — pe teritoriul limbii romine a unor ìmprumuturi slave mai recente. Astfel, peste aria unitarà a elementelor imprumutate de la slavii daco-moesici apartinind grupului bulgar se suprapun arii prezentind fenomenele polnoglasiei (vezi harta alàturatà nr. 1 : Boro ano), al trecerii lui g la h (de exemplu in cuvintele hulub fi dohot, vezi hàrfile nr. 2 fi 3 : Porumbel precum fi nr. 4 fi 5 : Dohoi), al redàrii lui *q prin u (de exemplu in cuvintele hulub fi pup, vezi hàrtile nr. 2, 3 si 6 : Boboc de floare).

Nu arareori o formà prezentind un tratament fonetic evident bulgàresc este ràspìndità pe o arie care cuprinde nùmai o parte a teritoriului rominesc, separatà de teritoriul bulgar printr-o zonà in care lipsefte forma respectivà. Astfel formele ma§lehà (maftihà), mà§ti(h)oa(n)e, matterà, marna mafie sint ràspindite numai in Transilvania, Banat, Crif ana fi Maramuref (vezi harta nr. 7 :

M ama vitregà). In apropierea granitei bulgare, in Muntenia fi Oltenia, precum fi in Moldova fi Dobrogea se intrebuinteazà termenii de origine latinà marna vitregà, sau marna de al doilea. Trebuie subliniat faptul cà aria lui maftehà etc. din nord-vestul Romìniei este in nemijlocit contact cu aceea a lui magh. mostoha (termen evident de origine bulgarà), arie care cuprinde tot teritoriul limbii maghiare3. Afezarea celor douà arii, cea romineascà a lui maftehà etc. fi cea maghiarà a lui mostoha, care se suprapun in acele regiuni unde convietuiesc pe acelafi teritoriu romìni fi maghiari, ne indreptàtesc sa presupunem cà graiurile slave cu care au fost in contact graiurile rominefti de nord-vest fi cele maghiare de est, prin Transilvania fi Crifana, prezentau tratamentul *St al lui si. com. *tj. Acefti slavi dacici au dat nume unor localitàti importante din centrul fi nordul Transilvaniei ca, de exemplu, Bàlgrad, Moigrad, Zlatna etc. (in antichitate Apulum, Porolissum, Ampeium), iar in sud-vestul Transilvaniei Breazova, Tuftea, Zlafti (atestate la 1366, 1360, 1362 sub formele Brazua, Tusta, Zlasd) 4, nume prezentind metateza lichidelor in grupurile *tort, *tolt, *tert si reflexul ’a(a) fi §t al lui *é fi *tj.

1 Ctohko Ctohkob, Veod e óÂaapcKara cponeTUKa, BTOpo H3«., Sofia, 1961, p. 135, 152, 154, 168, 173 urm., 183 urm.

a Bilame KoHecKH, TpaMaTHKa Ha MaKeôncKHOT .nnTepaTypeH ja3HK, fle.a I, CKonje 1957. p. 97.

3 Privitor la magh. mostoha, mustuha, prezentind un tratament aberant (o, respectiv «) al lui a slav, vezi Kniezsa Istvàn, A magyar nyelv szldv jovevényszavai, 1/1, Budapesta, 1955, p. 344.

4 E. Petrovici, OiaBHHo-6o.irapcKaH TonoHHMHKa Ha TeppHTopHH PyMUHCKofl Hapo«- Hofi Pecny6.THKH „Romanoslavica", I, p. 14 urm., 21 urm. In ceea ce privefte toponomicul Tuftea, vezi „Cercetàri de lingvisticà“ , II, p. 30 urm.

12

ANCHE« E Q boroanà(J) boronaQ borunà(3 gorunàO borinè□ boranà

BO RO ANA[5M4]

ISTROROMINI

os brànaMESLENOROMINl 012

3 ANCHE»Iporumbel

o porumbei [p] © porumb © porumbì [p ] o pcrumb, porumbeh, © porimbi [p ] J Q poromb f 3,6 □ hulub Á ....

ga tiMtiidf a

A go/u/nb

go/umb, golumbel A go/imb

AROMINIISTROROMINI

MEGLENOROMINI 012

Harta 1 Atlasul lingvistic romìn (serie nouà)

PORUMBEL[5 750]

Harta 2 ALR (serie nouà)

13

Harta 3 ALK 1

Din intìmplare in Crisana, in centrul, nordul fi estui Transilvaniei, nu dispunem — ca in sud-vestul acestei provincii —- de toponimice care sà prezinte grupurile si. com. *tj, *kt’, *dj fi in felul acesta ne lipsefte o dovadà peremptorie cà graiuile slave vorbite odinioarà in aceste regiuni erau de tip bulgar. ìn ceea ce privefte pe mostoha maghiar, e de presupus cà el s-aràspindit in toate graiurile maghiare pornind de undeva din est (sud-est).

Dar pozitia neobifnuità a ariei vreunui element slav al limbii iornine, farà contact cu o arie slavà corespunzàtoaie, s-ar putea datora fi faptului cà elementul respectiv nu a fost imprumutat diiect dintr-un gì ai slav. Astfel situala ariei lui golimb (golumb) (vezi hàrtile nr. 2 fi 3 : Porumbel) ìnvestul teritoriului romin pare a se datora faptului cà termenul a fost imprumutat, in respectivele graiuri romìnefti, din maghiarà (cf. magh. galarnb *). In nici un caz aria aceasta nu poate dovedi prezenta in trecut in aceste regiuni a unei populatiuni sud-slave occidentale cum presupune I. Popovic2. Trata- mentul un, um al lui si. com. *q in unele demente slave ale limbii romine nu indicà originea sud-slavà occidentalà a acestora. Forme ca dumbravà, luncà, muncà, scump etc. sint ràspindite pe intreg teritoriul rominesc, ceea ce ne obligà sà le consideràm de origine slavà daco-moesicà, asemenea celorlalte demente vechi slave ale limbii romine. De altfel in aceasta arie forma cea mai obifnuità nu este golumb, .ci golimb.

Mai degrabà putea servi aria formei pup (vezi harta ni . 6) ca argument pentru existenta unei populatii sud-slave apusene (sirbo-croate) in vestul Rominiei. Dar aria lui pup se datorefte cu sigurantà ràspindirii recente pe un teritoriu mai ìntins a unui element de origine sirbocroatà (s.-cr. pup 'boboc de floare’). In nordul Transilvaniei fi in Maramuref cuvintul rominesc dialectal ar putea fi de origine ucraineanà (cf. ucr. nyn'iHK, nyn’HHOK 'boboc de floare’).

Unei ràspindiri relativ recente a unui element de origine ucraineanà se datorefte fi aspectul ariei lui dohot (vezi hàrtile nr. 4 fi 5). 0 dovadà cà ràs- pindirea lui dohot e recentà ne este furnizatà de vechile toponimice slave din aria acestui termen, care 1-au pàstrat pe g fi nu prezintà fenomenul polnoglasiei : Moigrad, Bàlgrad, Zagra 3, Zlatna etc. La fel si aria lui boroanà (harta nr. 1) s-a extins spre sud-vest peste regiuni unde vechea toponimie slavà prezintà metateza lichidelor in grupul *tort (Prahova, Drajna), a pentru *é (Snagov, CiiitroK) si im pentru *q (Chupina, Dimbovita < *Kqpina, *DQbovica).

Din cele expuse putem trage concluzia cà izoglosele stabilite cu ajutorul elementelor slave ale limbii romine nu prezintà aproape nici o regularitate fi deci nu ne pot da o imagine màcar aproximativà a realitàîi dialectale slave dinaintea asimilàrii slavilor in masa romìneascà4. Eie se datoresc ràs- pìndirii in diferite direcîi fi regiuni a elementelor slave provenite din diferite graiuri slave. Constituirea izogloselor actúale corespunzàtoare elementelor slave a avut loc dupà asimilarea slavilor. Aceste izoglose nu sint izoglose slave, ci rominesti, càci procesul constituirii lor a decurs pe teren rominesc.

1 Vezi Kniezsa, op. cit., p. 176 — 177.2 I. Popovic, Geschichte der serbo-kroatischen Sprache, Wiesbaden, 1960, p. 291—292.3 Referitor la Zagra vezi „Romanoslavica“ , IV, p. 57.4 Acela?i aspect aproape haotic al izogloselor imprumuturilor slave in limba rominä il

prezintä §i härfile publícate de G. Mihäilä in lucrarea citatä sau prezentate cu ocazia unei conferirle înute la Varsovia cu subiectul Geografía zapozyczen slowñanshich w jfzyku rumunskim {na podstawie Rumunskiego Atlasu Jgzykowego).

Harta 4 ALR (serie nouá)

Harta 5 ALR (serie nouá)

ISTPOROMÌNI

01

DO H O T

iSTROROMINI01

16

Adeseori aria unui element slav al limbii romine nu e in contact cu nici o arie slava corespunzàtoare de pe teritoriile limbilor slave vecine. Astfel ariilor zapada din Muntenia fi omàt din Moldova nu le corespunde nimic pe teritoriul Bulgariei fi Ucrainei1.

Totufi, o arie a unui element slav al limbii romine este situata de obicei in apropierea granitei teritoriului limbii slave din care a fost imprumutat. (Vezi hàrtile nr. 1—-6) 2. Aceasta ne ajutà adeseori sa stabilim din care limbà slava a fost imprumutat un cmvìnt oarecare. De exemplu aria lui suman (Vezi harta nr. 8) indica o origine ucraineanà a cuvintului3. De asemenea cele douà arii ale cuvintului cocinà, una vestica, in apropierea granirei dintre Rominia fi Iugoslavia, iar alta sudicà, de-a lungul Dunàrii de jos4, arata cà in Banat fi regiunile vecine cuvintul e de origine sìrbeascà, iar in Oltenia, Muntenia fi Dobrogea, de origine bulgara.

Izoglose cu adevàrat slave, care sa ne dea indicaci asupra repartizàiii teritoriale a diferitelor graiuri slave vorbite odinioarà pe teritoriul Rominiei, putem obtine numai pe baza toponimicelor create de slavi. Tinìnd seama de aceste toponimice — fi excluzìnd pe cele create de romini cu ajutorul ele-

1 Privitor la ariile lui zàpadà §i omàt vezi G. Mihàilà, op. cit., p. 113.2 Constatarea aceasta o face fi G. Mihàilà In conferita ^inutà in limba polonà, amintità

la pag. 15, nota 4.3 Dic\ionarul limbii romine moderne dà ca etimologie a lui suman bulg. cyKMüH. Trebuie

!nsà notat cà fi sensul cuvintului rominesc este mai apropiat de acela al cuvintului ucrainean decit de acela al termenului bulgar.

4 Vezi harta datà de G. Mihàilà, op. cit., p. 84.

2-1507 17

mentelor slave exi=tente in limba rominà — se pot stabili care au fost regiunile Rominiei unde graiurile slave erau de tip sud-slav — ràsàritean sau apusean — si unde erau de tip slav de est (vechi ucrainean). Obtìnem in felul acesta arii toponimice in care numele de locuri prezintà, pe de-o parte, metateza lichidelor, pe de alta polnoglasia. In aria de nord-est (a polnoglasiei), toponimicele slave prezintà pe Tinga polnoglasie, h, u, i (i), -àu (-iu), -àuti in loc de si. com. *g, *q, *é, *-ov (-ev ), *-ovbci (cf. topomicele Dorohoi, Horodnic, Putna, Bilca, Rt§ca, Sadàu, Ba§iu Ràdàuti, care dacà ar fi existat intr-o epoca foarte indepàrtatà, ar fi prezentat formele, *Dorgunb, *Gordtnik'b, *'pQtbna, *Bélr>ka, *Réóbka, *SadovT>, *Basevò, *Radobvci1. Restul teritoriului Romìnei este impàrtìt in trei arii : o arie intinsà de sud, unde toponimicele slave se caracterizeazà prin reflexele sud-slave oiientale (bulgare) St, zd, ’a (a), in (im) ale grupurilor, slave eomune *tj, *dj si ale fonemelor *£, *q (ci. toponimicele C ontea), A\é,\kéjk,m> Breazova (Brazua), Dojtana, Smadoviia, Dimbovita < si. *KoSutja, *Medvédje *Berzova, *Degi>téna, *Smédovica, *Dgbovica)2; o a doua arie, mai putin intinsà, apuseanà, prezentind in toponimia slavà refelexele sud-slave occidentale u, e, (j ale sunetelor slave comune *q, *1, *é, *dj (cf. toponimicele Muthnuk, Vucova, Belareca, Car-fcKÉii/K, CaruRKH < si. *MQtbmkr6, *Vlkova, *Béla-réka, *Sadjavbcb)z ; in sfirsit, o a treia arie, de nord-vest, unde metateza lichidelor si pàstrarea caracterului ocluziv al lui g sint insolite uneori de pronunfarea inchisà a lui *é (cf. toponimicele Bàlgrad, Moigrad, Zlatna, Craiova, Zagra, Gimbut (magh. Gambuc), Ri§ca (Rifca), Sici (magh. Szécs)< si. *Bélgord'b, *Mojbgord?>, *Zoltbna, *Korl'evo, *Zagora, *Ggbbcb, *Récbka, *Sécb) *. Din intimplare, in aceastà arie de nord-vest nu existà toponimice, create de slavi, care sà confina grupurile si. com. *tj, *kt’, *d js.

Cu aceste izoglose ale toponimicelor slave nu coincid izoglosele elementelor slave ale limbii romine. In intei iorul aiiei toponimicelor slave cu polnoglasie fi cu trecerea lui *g, *q, *é la h, u, i, graiurile rominesti ìntrebuin- teazà obisnuit sute de forme generale rominesti ca gradina., ogradà, cring, mindru, deal, sfat etc., (< si. daco-moesic * gradina, * ograda, *krà"g?>, *màndr'b, * d’ali), *s(7>)v’at'b) prezentind metateza lichidelor, reflexele in, a’ (a) a lui *q, *é si pàstrìnd caracterul ocluziv al lui *g. In schimb in aria

1 Toponimicele inarate mai sus au fost create probabil ìntr-o epoca mai recenta, dupa apariÇia polnoglasiei fi dupà trecerea lui g, o nazal fi iat la h, u, i. Nu e exclus însà ca un hidronim ca Putna sa fi existat deja pe timpul cìnd se pronun^a inca o nazal, devenit ulterior u.

2 §i aceste toponimice au fost create probabil ìntr-o epoca mai recenta, dupà metateza lichidelor fi alte schimbàri fonetice mai noi.

3 Vezi nota precedentà.4 Vezi nota precedentà.

5 Asemenea toponimice au fost create fie de romîni (de ex. rom. Pestera, Peçtere, magh. Pestyere), fie de maghiari (de ex. magh. Pestes, rom. Peçtes, Peçtiç). Privitor la toponimicele slave de pe teritoriul Romîniei prezentind reflexe slave de est sau sud-slave orientale fi sud- slave occidentale aie unor sunete slave comune vezi articolele mele publicate în „Dacoromania", V III, p. 175, urm., „Dacoromania", X , p. 233 urm., „Studii fi cercetàri lingvistice" IV, p. 63 urm.,; V, p. 19 urm., „Cercetàri de lingvisticà", I I , p. 23 urm., „Romanoslavica", I, p. 9 urm.. Contributions onomastiques publiées à l'occasion du Vie Congrès international des sciences onomastiques à Munich du 24 au 28 août 1958, Bucurefti, 1958, p. 33 urm., „Romanoslavica'', IV, p. 41 urm., „Cercetàri de lingvisticà", IV, p. 153 urm., „Romanoslavica", VI, p. 5 urm.

18

O idsrena. nas ri na

\ O MaifeMàùtenudit. ‘/rdùfinud'e

~>¿U NdihüJUt lidiadN. mài te

Y j Mamá marera

"\ \/N <#/77J /MJte

VlTREGA

AROMINI

ME6LENOROMINI 012

Harta 7 ALR (serie noua)

Harta 8 ALR (serie noua)

19

toponímica a metatezei lichidelor fi a pàstràrii lui g s-au ràspindit forme ca boroanà, dohot, semnalate mai sus.

Afadar, aride toponimicelor slave nu coincid cu aride elementelor slave ale limbii romine. Izoglosele acestora din urmà nu sint izoglose slave, ci — precum am sus|inut mai sus— izoglose rominefti. Este oare indicai de a trasa asemenea izoglose neslave pe hàrtile Atlasului lingvistic slavi Datele rominefti (fi, in generai, neslave) ar constitui adevàrate corpuri stràine pe hàrtile Atlasului lingvistic slav fi ar turbura imaginea ràspindirii pe teren a diferitelor fenomene lingvistice slave. De aceea, dupà indelungi reflecîi fi repetate consultàri cu slavifti romini fi stràini, am ajuns la concluzia cà nu e indicai sà se treacà pe hàrtile Atlasului lingvistic slav datele furnizate de graiurile rominefti (fi, in generai, neslave). Totufi folosirea acestor date prezintà un mare Ínteres atit pentru studiul limbilor slave, cit fi pentru studiul problemei de Ínteres generai a contactului, a influentelor reciproce intre limbi, a evoluîei paralele, convergente a idiomurilor invecinate de origini diferite. De aceea trebuie salutatà propunerea de a prezenta intr-o anexà la ALS rezultatele anchetelor neslave care prezintà vreun Ínteres pentru geografia lingvistica slava. In aceastà anexà vor putea fi mentionate nu numai imprumuturile slave in limbile neslave, ci fi elementele de origine neslavà ale limbilor slave. De asemenea, aici ifi vor gàsi locul fi paralelismele fi afinitàtile structurale dintre limbile slave fi limbile neslave invecinate (cum sint, de exemplu, afa- numitele „balcanisme"). In legàturà cu ràspindirea, in Península Balcanicà, a unor termeni ca scr. astai sau bulg. maced. Maca, vor fi amintite ìntr-o notà a anexei fórmele magh. asztal, rom. masà.

La capitolul tratìnd derivala slavà vor fi mentionate in notà sufixele de origine slavà ale limbilor neslave ca, de exemplu, rom. -i$te, ita, -nic, et, -cà, -ean etc.), precum fi sufixele comune de diferite origini (ca, de exemplu rom. -ar, -giù, si. -ar, -ar', bulg. -òmcuh, ser. —dzija etc.).

Vor fi amintite in anexà fi forme rominefti ca haide — haidem — haideti (cf. bulg.. xaüde — xaüdeme scr. hajde — hajdemo — hajdete) 1.

ìn cazul cà vor intra in chestionarul Atlasului lingvistic slav fi formule frazeologice, cum propune Jaromir Bélic 2, atunci, alàturi de formúlele ceh. jak se máte, rus. kük nooicueaeme, pol. jak sie panu ponodzi etc., va fi men- tionatà in anexà fi expresia rominà ce mai faci (cf. bulg. kokso npaeume), precum fi cea maghiarà hogy vagy (van) (cf. scr. koko cme.)

Nu e nevoie sà inmultim exemplele. Putem conchide cà in cea mai mare màsurà e de dorit ca pentru Atlasul comun slav sà fie anchetate fi graiuri rominefti. De aceea propun ca pentru Atlasul lingvistic slav sà fie anchetate 13 graiuri rominesti : cite unul ìn Banat, Crifana, Maramuref, Oltenia fi Dobrogea, douà ìn Moldova fi cite trei in Muntenia si Transilvania. Ne-am putea gindi sà fie anchetat fi un grai maghiar ìn regiunea Muref-Autonomà Maghiarà. De asemenea e de dorit sà fie anchetate fi trei graiuri slave relativ arhaice de pe teritoriul Rominiei : cel sìrbo-croat al carafovenilor sau al satului Svinita, cel bulgar din Befenova Veche sau din Vinga (Banat) fi un grai ucrainean din Maramuref. Celelalte graiuri slave din Romìnia (cele

1 Vezi propunerea fàcutà de Jan Petr fi Jan Sedlácek in „Slavia“ 29, 1960, p. 258, de a introduce in chestionarul Atlasului lingvistic slav asemenea forme constituite din cuvinte de origine neverbalà (interjecîi) care au primit desinente verbale.

8 „Slavia", 29, 1960, p. 249.

20

rusefti aie lipovenilor, ucrainiene din Bucovina fi Dobrogea, sîrbo-croate, bulgare, cehe fi slovace) nu prezintâ un interes deosebit în comparafie eu restul graiurilor respective.

C O O T H O U I E H M E C J I A B H H C K H X AHAJIEKTHBIX H30rJI0CC H H30-

rJlOCC CJIABHHCKHX 3JIEMEHTOB PYMblHCKOrO H3bIKA

(B CBH3H C O 6 ü ie c jra B H HCK H M JIHHrBHCTHHeCKHM aTJiaCOM)

(PE3IOME)

H 3 o r ;io c c b i cjiaBHHCKHx 3JtcMeHTOB pyM tiH C K oro H3biKa npeacTaB jieH bi ne-

p e ry jtH p iio . O hh He ziaiOT ne rK o ro ripeacT aBJiennfl o /iHajieKTajibHbix cjraBancKHX

a p e a jia x Ha T e p p H T o p H H P H P n e p H O ^ a , n p e f l i i ie c T B O B a B U ie r o n e p n o a y accHMH-

j ih u h h cjiaBHH pyMbiHCKHM Hace-rceHKeM. C b o h m noaB jieHH e o h h o6fl3aHbi cjiaBHH-

CKHM 3JieMeHTaM, n p O H H K I U H M B pyMbIHCKHH H3bIK H3 pa3JIHWHbIX CJiaBHHCKHX

H3H K O B (H H or/ia w epe3 BeHrepcKoe nocpeacT B o ). 06b iH H O a p e a ji ojiaBHHCKoro

3JTCMeHTa pyMblHCKOrO H3blKa rpaHHHHT C TeppHTOpHeil CJiaBHHCKCirO M3bIKa, H3

KOTOpOrO 6bIJI 3aHMCTBOBaH 3T0T 3Jie\ieHT.

H 3 o r jio c c b i, c n o M o m b io K0T0pbix m o >k h o 6y.neT ycTaHOBHTb TeppHTopHajibHoe

pacnpcAGJieHHe pa3JiHMHbix apeBHHX CjiaBHHCKHx roB opoB b n pe /ienax PyM biHHH,

m o h c h o no jiyHHTb jra n ib Ha 6a3e TonoHHMHKH, ccn/ia iiH OH cjiaBHnaviH . H 3 o r jio c c b i

CjiaBHHCKHx 3jieMeHTOB pyM b incK o ro H3biKa (pyMbiHCKHe H 3orjio ccb i) He coB naaaroT

C H30rjI0CCaMH TOnOHHMHHeCKHX Ha3B3HHM, C03flaHHbIX CJiaBMHaMH (MHCTO CJ13BHH-

CKHe H30rjI0CCbl).

n p H BCeM H e C O O T B e T C T B H H apeaJIOB CjiaBHHCKHx 3jieMCHTOB p y M b lH C K O rO H îb IK a

H apeaJIOB C Jia B H H C K O H T o n o H H M H K H H a T e p p H T O p M H P y M b iH H H , flJIH H 3yH eHH H

CJiaBHHCKHX H p y M b IH C K H X H3bIKOB, ÆT1H p e w e H H H Iip O Ô Jie M b l 33blK0BbIX CBH3efi

h n a p a J iJ ie J ib H o r o p a 3B H T H « H3b iK 0 B, c x o a a m H x c a c o c e z iH H X h a h o m , p a 3JiH H H b ix

n o n p o H c x o îK f le H H K ) , n p e Æ C T a B jia e T G o j îb u jo K H a y w n b iH H H T e p e c H c n 0 J ib 30BaH H e

b « O ô m e c jia B H H C K O M jiH H rB H C T H H e c K O M aTjiace» p y M b iH C K o r o M a T e p H a n a , c o 6p a H -

H o r o b 13 pyMHHCKHx HacejreHHbix nyHKTax, b o j ih o m B e H re p cK O M H a ce jie H H O M

n y H K T e ( B e H r e p c K a a - M y p e in a B T O H O M H a a o Ô J ia c T b ) h b T p e x n a c e j ie H H b ix n y H K

T a x P H P c o c jia B H H C K H M H r o B o p a M H . 3 t o t M a T e p H a ji, a T a K 5K e u a H H b ie , c o 6p a i i -

H b ie H3 f l p y m x Hec/iaBHHcicHx s b u k o b , 6 y ,n y T n p H B jie K a T b c a b n pH M e >ia H H H x b

npHJio»ceHHH k K a p T a M O ô m e c jr a B H H C K o r o jiH H r B H C T H H e c K o r o a u i a c a .

LE RAPPORT DES ISOGLOSSES DIALECTALES SLAVES ET DES

ISOGLOSSES DES ÉLÉMENTS SLAVES DE LA LANGUE ROUMAINE

(À propos de l’Atlas linguisti ne général slave)(RÉSUMÉ)

Les isoglosses des éléments slaves du roumain ne présentent guère de régularité. Elles ne peuvent paj nous offrir une image claire des aires dialectales slaves existant sur le territoire de la République Populaire Roumaine à l ’époque qui a précédé l ’assimilation des Slaves dans la masse roumaine, étant donné qu’elles sont dues à la diffusion c’ans des directions et des régions

21

diverses des éléments slaves provenant de langues slaves différentes (éléments pénétrés parfois dans la langue roumaine par l’intermédiaire du magyar). Néanmoins, une aire d’un élément slave de la langue roumaine est située ordinairement à proximité de la frontière du territoire de la langue slave à laquelle il a été emprunté.

Les isoglosses à même de nous procurer des indications au sujet de la répartition territoriale des divers idiomes slaves parlés autrefois sur le territoire roumain ne peuvent être obtenues qu’en fonction des toponymes crées par les Slaves. Les isoglosses des éléments slaves du roumain—lesquels sont des isoglosses roumaines—ne coïncident pas avec les isoglosses des toponymes créés par les Slaves, lesquelles sont de véritables isoglosses slaves. Malgré cette discrépance qu’on observe entre les aires des éléments slaves de la langue roumaine et les aires toponymiques slaves du territoire de la Roumanie, pour l'étude des langues slaves et de la langue roumaine, du problème d’intérêt général que soulève le contact des langues et l ’évolution parallèle convergente des idiomes avoisinants d’origines différentes il sera d ’un intérêt tout particulier d’utiliser pour l ’Atlas linguistique slave les matériaux recueillis dans 13 localités roumaines, 1 magyare (de la Région Muref- Autonome Magyare) et 3 slaves. Ces matériaux, de même que les matériaux fournis par d’autres langues non-slaves, seront présentés en notes dans une annexe à l’Atlas linguistique slave.

CONTRIBUJII LA STUDIEREA GEOGRAFIEI ÎMPRUMUTURILOR SLAVEÎN LIMBA ROMÎNÂ

(pe baza „Atlasului lingvistîc romîn“ )1

G. MIIIÂILÂ

Studierea elementelor slave din limba romînâ a intrat într-o fazâ nouao data eu publicarea primelor volume aie Atlasului lingvistîc romîn, care au permis sa se localizeze, eu precizie nebânuità mainte, diversele împrumuturi slave pe teritoriul limbii romîne. Importante geografici lingvistice pentru cercetârile etimologice, in particular pentru cele de etimologie slavo-rominá, a început sa fie tot mai des subliniatâ, atît de càtre cercetâtorii din tara, cit çi din strâinâtate.

în ultimul timp, la cel de al IV-lea Congres international al slaviftilor (Moscova, 1958) si la sedintele Comisiei pentru atlasul comun al limbilor slave (Conferintele din 1959 — Varçovia, 1960—Budysin, 1961 — Praga, 1962 — Budapesta), s-a pus problema in ce mâsurâ elementele slave din limba romînâ (çi din alte limbi neslave) pot fi folosite în atlasul comun al limbilor slave si — ceea ce este mai important — ce valoare pot avea datele dialectale respective pentru realizarea telurilor pe care si le pune atlasul. în acest sens s-au pronuntat profesorii S. B. Bernstein, R. I. Avanesov si Zd. Stieber în referatele prezentate la Congresul de la Moscova 2, care au subliniat necesitatea folosirii datelor dialectelor romînesti, maghiare etc. la întoemirea atlasului. Problema a fost ulterior dezbâtutà la conferinta dialectologicâ internationalâ de la Varsovia, la care dr. P. Kirâly a prezentat un référât din partea delegatici maghiare, in care punea sub semnul întrebârii utilitatea materialului dialectal maghiar pentru Atlasul comun al limbilor slave 3. Un referat similar, dar cu

1 Versiune modificata si completata a articolului Geografia zapoiyczen slowiaAskich w jfzyku rumwAskim (na podslawie Rumuìiskiego Allasu Jfzvkowego), care va apàrca in „Prac.c Filologiczne", X I I I (volumul oniagial W. Doroszewski).

2 Vezi R. I. Avanesov fi S. B. Bernstein, JIumeucmuvecKa» eeoepai/iu.'i u cmpyKmypa •<3biKa. O npuHuunax oóufec.iae.'tHCKoeo .luiteeucmuuecKozo ammea, Moscova, 1958; Z. Stieber,O projekeie osjólnoslowia'Askiego allasu dialehtologir.znego, In CmenncKan cf>UA0.i0!un, I, Moscova,1958, p. 129 — 135; cf. G. Mihàilà, Problemele atlasului comun al limbi ¡or slave la al IV-ìea Congres al slaviptilor (Moscova, 1—10 sept. 1958), SCL, IX , 1958, nr, 4, p. 537 — 541.

3 Cf. cele scrise de prof. S. Urbanczyk pe marginea Conferintei de la Varsovia : ,,S-a discutat, in legatura cu aceasta, ce poate da cercetarea elementelor slave din vocabularul graiurilor rominesti si maghiare. Referatul dr. Kiràly despre elementele slave in graiurile maghiare a provocai un anumit scepticism, in schimb mari sperante se leagà de graiurile rominesti" (Mi(dzynarodowa konferencia slowiai/iskich dialehtologów w Warszawie. , J<fzyk Polski", X X X IX1959, z. 5, p. 391).

23

alte puñete de vedere, a fost prezentat de acad. E. Petrovici la Conferita de la Praga a Comisiei atlasului (1961), publicat in volumul de fa{a. in sfirfit, revista „Bonpocbi a3biK03HaHHa“ a deschis in 1960 o ancheta consacrata atlasului comun al limbilor slave, in care una din ìntrebàri este formulata astfel : „Ce poate da pentru atlasul comun al limbilor slave cercetarea teritoriilor neslave, in care a existat inainte o populatie slava (de ex., teritoriul rominesc, maghiar), fi cum trebuie sá se facà aceastà cercetare? in ce màsurà trebuie avute in vedere fenomenele din limbile slave legate de fapte apar^inind „uniunilor lingvistice" ? 1.

La aceastà intrebare au ràspuns, in genere, pozitiv — defi cu unele rezerve, decurgìnd din ìnsàsi complexitatea problemei — Comisia dialectologicà cehoslovacà, acad. Al. Rosetti, prof. M. Pavlovié, P. Ivic, A. Lamprecht. Astfel, in ràspunsul Comisiei dialectologice cehoslovace se arata : „Cercetarea teritoriului neslav se poate realiza prin stabilirea reflexelor fonetice fi morfologice in toponimia fi in ìmprumuturile vechi din limbile slave", defi apar o serie de probleme complexe, legate de ràspindirea ulterioarà pe teritoriul neslav a unor toponimice de origine slava sau de faptul cà materialul lexical nu e uniform din punct de vedere cronologie fi al continutului 2. Acad. Al. Rosetti atrage de asemenea atenea asupra ràspindirii ulterioare a elementelor lexicale vechi de origine slava pe teritoriul limbii romìne, subliniind insà importanza acestui material pentru fonetica comparativà-istoricà, lexicología fi semasiologia slava 3. Includerea unor astfel de date in atlasul comun al limbilor slave prezintà o serie de dificultà^i — arata P. Ivié — dar forme fonetice slave arhaice se intìlnesc toemai pe teritoriile unde nu se mai vorbefte in prezent vreo limbà slava 4.

Din cele spuse mai sus, reiese dar importanza deosebità pe care o prezintà geografia imprumuturilor slave pe teritoriul limbii romìne, atit din punctul de vedere al slavistica, cit fi din àcela al romanisticii.

Ìntr-adevàr, dacà vom lua in considerare proiectul chestionarului pentru atlasul comun al limbilor slave, fi anume acea parte a chestionarului lexical care este intitulatà „De la cuvìnt la sens“, elaboratà de Institutul de limba rusà al Academiei de $tiinfe a U.R.S.S. 5, vom constata cà din cele 267 cuvinte slave comune propuse a fi cercetate din punct de vedere semantic, peste 80 se intìlnesc fi in limba romìnà : bolovan, blatta, buruianà, birlog, ceas, cireadà, cird, drob, dirz, gunoi, logodi, gràbi, grindà, grijà, pàgubi, ocàri, ciati, coastà, cote}, laz, movila, nevastà, obor, obraz, lacom, pod, plaz, prund, pomi, noroc, rit, scump, sire asina, trup, tuli, hràni, var, veac, voi, virstà, virf, vraf, jelui, jir etc. Pentru unele dintre acestea, dispunem incà de pe acum — cum se va vedea mai jos — de hàrti intoemite pe baza Atlasului lingvistic romiti.

' Oo ooufecAae.HHCKOM AumeucmuHecKOM anuace, Bfl, 1960, nr, 5, p, 45, intrebarea nr. 5.4 Bfl, 1961, nr. 3, p. 47-48.’ Ibidem, p. 48 — 49.4 Ibidem, p. 50.4 AKajieMHH HayK CCCP. Hhcthty t pyccKoro jnwKa. BonpocHUK ooutec.iae.HHCKoeo amAaca.

Pa3deA «Om c.wea k 3hohuio», Moscova, 1961 (intocmit de V. F. Konnovaia, sub red. prof. R. I. Avanesov, membru coresp. al Acad, de §t. a U.R.S.S. Cu un articol introductiv deR. I. Avanesov).

24

La fel, se poate constata cu ufurin^à cà fi in cadrul celeilalte parti a chestionarului lexical „De la notiune la cuvìnt", pe intreg teritoriul limbii romine sau pe o bunà parte a lui numeroase intrebàri vor capata drept ràspunsuri cuvinte de origine slava. Fàcind un sondaj al bogatului chestionar, intocmit, in a treia variantà, de catre lingviftii polonezi fi cei iugoslavi a, vom vedea cà in toate compartimentele existà posibilitatea de a completa tabloul cu cuvmte de origine slavà din limba romìnà (regnul animai, pescuit, crefterea animalelor, regnul vegetal, agricultura, prelucrarea inului, cìnepii fi lìnii, mijloace de transport, constructii, hranà, imbràcàminte, pàr|ile corpului, grade de rudenie, viatà socialà, obiceiuri, relief, meteorologie etc.).

Inainte ìnsà de a se trece la interpretarea materialului romìnesc din punctul de vedere al atlasului comun al limbilor slave, afa cum se propune in referatul acad. E. Petrovici, prezintà Ínteres discutarea rezultatelor la care se poate ajunge prin studierea datelor cuprinse in hàrtile publícate pinà acum ale Atlasului lingvistic romiti. Dupà cum se stie, acest impresionant atlas, unul „dintre... cele mai bune in lingvistica romanicà" 2 care cuprinde date din domeniul foneticii, morfologici, sintaxei, dar mai ales al vocabularului, a fost intreprins in cadrul fostului Muzeu al limbii romine condus de S. Pufcariu (in prezent Institutul de lingvisticà al Filialei Cluj a Academiei R.P.R.), materialul fiind cules, in anii 1929—1937, dupà douà chestionare de càtre doi dialectologi de seamà, prof. S. Pop fi prof. E. Petrovici. Trei volume fi un supliment ale acestui atlas (ALR, I, II), cuprinzind 618 hàrî, au fost publícate in anii 1938—1942, concomitent cu cele trei volume ale Micului atlas lingvistic romin (ALRM I. II), cuprinzind 840 hàrti. Ulterior, Academia R.P.R. (Institutul de lingvisticà din Cluj) a publicat, in 1956, douà volume mari fi unul mie, serie nouà, cu date din ancheta efec- tuatà de acad. E. Petrovici, cuprinzind 622 hàrî (ALR n I, II), respectiv 422 hàrti (ALRM n I). !n ultimili timp (1961) a apàrut volumul al Ill-lea al seriei noi (ancheta Petrovici), cuprinzind ìncà 287 hàrti. In prezent se pregàtesc volumele I I fi I I I mici, insumìnd peste 800 hàr|i 3. Rezultà deci cà in prezent dispunem de 1527 hàrti mari fi de peste 2 000 de hàrî mici, consacrate, in cea mai mare parte, lexicului.

Un numàr apreciabil din aceste hàrfi — citeva sute — ne dau un material deosebit de interesant fi in foarte multe cazuri inedit privind repartida geograficà a cuvintelor de origine slavà in limba rominà. E suficient sà spunem cà hàrtile publícate pinà acum (inclusiv cele date la tipar) cuprind terminologia corpului omenesc, a relatiilor familiale fi obiceiurilor, terminologia agricolà, a gràdinàritului, crefterii vitelor, meseriilor, cuvinte referitoare la animale sàlbatice, piante, configuratia terenului, relatii sociale, corner etc. Interesant de remarcat cà, in ultímele volume ale atlasului, care cuprind mai ales lexicul referitor la cultura materialà, elementele slave sint mai numeroase decit in volumele precedente (corpul omenesc, familia etc.). Iatà ce spunea in aceastà privintà cunoscutul dialectolog polonez M. Malecki,

1 Pracownia Dialektologiczna Zakladu J ?zykoznawstwa PAN w Warszawie, Jugoslo- venski Komitet za Dijalektoloäke Atlase, Kwestionariusz ogölnoslowiaiiski do badan stownietwa gwarowego (Projekt Nr. 3), cz?£6 X —II, Varsovia, 1961, X V III •+■ 351 p. (litogr).

2 I. Coteanu, Elemente de dialectologie a limbii romine, Bucurefti, 1961, p. 37.3 Prin bunävointa acad. E. Petrovici §i a colaboratorilor säi, am consultat aceste härî

cu ocazia unei vizite fäcute la Cluj in zilele de 1 — 5 aprilie 1960.

25

1

in recenzia la primul volum al atlasului, publicatä in 1939: ,,în momentul ìn care ìntregul material al Atlasului ne va fi accesibil, compararea inten- sitàfii si a tipurilor de imprumuturi slave in cele patru dialecte rominesti (daco-romin, istro-romin, meglenit si aromin) va duce incontestabil la rezultate deosebit de interesante, avincl o mare importants atit pentru istoria limbii romine, cit fi pentru aceea a limbilor slave, in special a grupei sudice" ì . Dar, avind in fajà doar primul volum al Atlasului, care cuprindea cuvintele referitoare la corpul omenesc fi bolile lui, Malecki observa — pe bunä drep- tate — cä aici numärul cuvintelor slave este relativ redus, desi recunostea cä aproape fiecare hartä prezintä un anumit interes din punctul de vedere al slavisticii. Ìn incheiere, dialectologul polonez sublinia cä Atlasul lingvistic romin este „o adeväratä mina de material slav, fapt pentru care toti slavistii trebuie sä-i acorde o deosebitä atentie fi sä-1 studieze in profunzime“ 2.

Ìn acelasi sens se exprima cu citiva ani mai tirziu si prof. S.B. Bernstein, in recenzia pe care a publicat-o in „Buletinul sectorului de dialectologie al Institutului de limbä rusä“, subliniind importante datelor atlasului pentru studierea formarii limbii romine si a rolului influentei slave in istoria ei 3.

ìn cele douä decenii care s-au scurs de la aparitia primului volum al Atlasului lingvistic romìn, datele lui au fost interpretate din punct de vedere al relatiilor slavo-romine intr-o serie de lucràri si articolealelingvistilor romìni si stràini, printre care pot fi amintiti in primul rind initiatorul si autorii insidi ai Atlasului, precum si Iorgu Iordan, Al. Rosetti, M. Malecki, S. B. Bernstein, G. Reichenkron, B. Unbegaun, Iv. Popovic, B. Cazacu, I. Coteanu. I. Pâtrut, M. Sala, Iv. Gäläbov fi a ltii4. în lucrarea ïnipritmuturi vcchi sud-slave înlimba

1 ..Rocznik Slawistyczny", XV, 1939, p. 128.2 Ibidem, p. 131.3 PyMbiHCKuü muasucniu'iecKuù anuiac, «BioJijiereHh ana.ieKioJioi HHecKoro ceKTopa Mhcth-

TyTa pyccKoro H3biKa», fase. 3, Moscova-Leningrad, 1948, p. 93 — 100.4 Vezi, de exemplu : S. Puçcariu, Les enseignements de l’Atlas linguistique de Roumanie,

extras din „Revue de Transylvanie", 3, 1 (1936), 12 p + 15 hârti, dintre care 8 se refera la Probleme de vocabular slavo-romîn ; I d e m, Limba rominä, vol. I, Privire generala, Bucuresti, 1940, passim (35 här^i, dintre care 7 se refera la cuvinte de origine slava in limba rominä) ; E. Petrovici, hier, cit.', arii aie cuvintelor de origine slava sint comentate çi in articolili acad. E. Petrovici, Repartifia graiurilor dacoromînepe bazaAtlasului lingvistic romîn, LR, I I I , 1954; nr, 5, p. 5 — 17; S. Pop, Sinonimele cuvîntului tîrg în lumina geografici lingvistice, extras din Rovista Geografica Rominä", 1, 1938, p. 1 —19 . I d e m , L ’influence slave dans la terminologie de quelques noms de fêtes roumaines d’après l'Atlas linguistique roumain, in I I I Mehynapotiiui Kon.’pec C.iaeucmu, vol. 2. Belgrad, 1939, p. 200 — 201; I d e m La dialectologie, Apercu historique et méthodes d’enquetes linguistiques. Première partie, Dialectologie romane, Louvain, 1950, p. 067 si urm. (passim) ; iorgu Iordan, Les dénominations du „crâne" d’aprés l'Atlas linguistique roumain (carte 7) (avec4 cartes hors texte), „Bulletin linguistique", V III, 1940, p. 95 — 411 ; Al. Rosetti, Sur le daco- slave çi Sur la méthode de la geographie linguistique, în Mélangés de linguistique et de philologie, Copenhague — Bucureçti, 1947, p. 317 — 323; M. Malecki, ree. cit-, S.B. Bernstein, ree. cit.', G. Reichenkron, Der rumänische Sprachatlas und seine Bedeutung für die Slavistik, „Zeitschrift für slavische Philologie“, B. 17, p. 143 — 168 (vezi recenzia critica a lui E. Petrovici, in „Daco- romania“, X, p. 120 — 125. si a lui Al. Rosetti, in op. cit.)] I d e ni, Slavo-Rumänisches. Teil I ibid., B. 18, 1942, p. 389 — 417; B. Unbegaun, Les noms de la neige en roumain, „Orbis", I I , 2, 1953, p. 346 — 351; Iv. Popovié, Geschichte der serbokroatischen Sprache, Wiesbaden, I960 (passim, cf. härtile 3, 7, 8) ; B. Cazacu, Les dénominations roumaines du foie et des poumons d’après l’ALR. Étude de vocabulaire, „Bulletin linguistique", X I, 1941, p. 83 — 94; I Coteanu, Elemente de dialectologie a limbii romine, Bucuresti, 1961, passini; I. PätruÇ, Influences slaves et magyares sur les parler s roumains /isl, I, 1958, p, 31 — 43; M. Sala, Termenn pentru „unchi“ dupä Atlasul lingvistic romîn, SCL, VI, 1955, 1 — 2, p. 33 — 155; Iv. Gäläbov. Cmapu ôbJiiapcKu e3UKoen apea.m na daKopyMbHCKama eniKO/ia mepumopii.'i, «Ethk h JiHTepaTvpa», XVT, 1961, nr. 4, p. 39 — 18.

26

rominà. Studiu lexico-semantic (Bucurefti, 1960), am incercat sa determinàm cu ajutorul hàrtilor Atlasului si al altor izvoare ràspìndirea unui numàr destul de mare de cuvinte sud-slave in limba rominà (cf. fi cele 26 hàrti reproduse), fàrà sà fi ajuns la o concluzie generalizatoare. In cele ce urmeazà vom aduce unele fapte noi, inclusiv pe baza hàrtilor nepublicate ìncà, incercind sà sistematizàm datele pe care le avem pinà in prezent, mai ales in ceea ce privefte elementele sud-slave ràsàritene (bulgare), precum, fi in ceea ce privefte imprumuturile slave ràsàritene (ucrainene) fi sud-slave apusene (sìrbe).

Este ftiut faptul cà in limba rominà existà mai multe straturi lexicale de origine slavà, care au pàtruns in diverse epoci fi din diferite limbi fi dialecte slave, atit pe cale orala (popularà), cit fi prin intermediul limbii scrise, al cancelariei fi administratiei. Cel mai vechi fi mai bogat strat e format din cuvintele care provin din epoca bilingvismului slavo-romin, epocà pe care am putea-o denumi „slavo-daco-moesicà“ fi care dateazà cu aproximatie din sec. al Vl-lea (pàtrunderea slavilor de sud pe teritoriul tàrii noastre fi in Balcani) pinà la sfìrfitul sec. al Xl-lea (ocuparea Transilvaniei de càtre unguri). Dintr-o epocà ulterioarà (incepind cu sec. al XH-lea) dateazà ìmprumuturile orale mai noi din limba bulgarà (in Muntenia fi Oltenia, uneori extinse fi ceva mai la nord, est fi vest), din dialectele sìrbefti (in Banat, in parte ràspindite fi mai spre nord fi est) fi din cele ucrainene (in Moldova, Bucovina, Maramuref fi, partial, in Transilvania de nord fi de est). Ìn ceea ce privefte ìmprumuturile càrturàrefti, culte, acestea pot fi grupate astfel : 1) ìmprumuturile slavone medio-bulgare, care ìncep sà pàtrundà ìn limba rominà, teoretic vorbind, odatà cu aparitia scrierii slave pe teritoriul Romìniei de astàzi (sec. X)1, dar mai ales in epoca slavonismului cultural intens (sec. X IV — XVI) fi a primelor traduceri rominefti (sec. XV I—XVII), cind, alàturi de elementele slavone medio-bulgare, apar fi unele imprumuturi slavone din redacîa sirbà, in Tara Romineascà fi Transilvania, fi din redactia rusà (apuseanà), mai ales ìn Moldova; 2) imprumuturi poloneze, care se fac cunoscute, in Moldova, ìncà in primele documente slavo-romìne pàstrate de la sfìrfitul sec. al XlV-lea fi din sec. al XV-lea fi care devin mai numeroase in secolele urmàtoare (pinà ìn sec. al XVIII-lea — epoca lui Neculce) ; 3) ìmprumuturile rusefti propriu-zise, care pàtrund ìn sec. al XVIII-lea — primele decenii ale sec. al XlX-lea, iar apoi dupà Marea Revolutie Socialistà din Octombrie fi in special dupà 23 August 19442.

In cercetarea etimologici cuvintelor de origine slavà, geografia lingvisticà joacà un rol deosebit, mai ales in unele cazuri ìn care ne lipsesc alte criterii (cel fonetico-gramatical fi cel semantic). Repartitia teritorialà a unor cuvinte ne permite de cele mai multe ori sà stabilim dacà avem de a face cu un imprumut vechi, „slav daco-moesic“3, sau cu unul mai nou, din dialectele bulgare,

1 Cf. Istoria Romìniei, voi. II, Ed. Acad. R.P.R., Bucurefti, 1962, p. 181 §i urm.2 Cf. V. Vascenco, Elementele slave ràsàritene in limba rominà (Periodizarea imprumuturi-

lot lexicale), SCL, X, 1959, nr. 3, p. 394-408.3 Cf. acad. E. Petrovici, articolul publicat in volumul de fafà ; I d e m , Problema limitei

sud-vestice a teritoriului de formare a limbii tornine, LR, IX , 1960, p. 82 — 83 : Teritoriul sud- dunàrean din care ar fi putut pleca in evul mediu spre nord roiuri de populaîe romanica se reduce la o zona màrginità la sud de linia Jireiek §i la vest de izologlosa ìt, id" (p. 83, cf. harta dintre p. 82 — 83). „Convieûirea romano-slava din spaîul daco-moesic a luat sfirît prin romani- zarea slavilor din Dacia §i slavizarea romanicilor din Moesia ; dintre acestia din urmà o bunà parte a migrat ca pastori atit spre sud, sud-vest si vest,... cìt si spre nord“. (Istoria Romìniei, voi. I, Ed. Acad. R.P.R., 1960, p. 797; cf. §i p. 807-808).

sirbe, ucrainene, chiar dacà tràsàturile lui fonetice nu ne permit datarea lui cu aproximatie (termenul ab quo fi ad quem) fi identificarea sursei dialectale.

O alta problema, asupra càreia trebuie sa ne oprim, poate fi formulata astfel : In ce màsurà putem compara izolglosele imprumuturilor vechi sud-slave (slavo-bulgare) din limba rominà cu granitele ràspindirii triburilor sud-slave ràsàritene pe teritoriul Daciei? In ce màsurà izoglosele imprumuturilor mai noi din bulgarà. sirbo-croatà, ucraineanà se apropie de granitele ràspindirii popula^iilor respective pe teritoriul Rominiei, din evul mediu timpuriu pinà astàzi? Fàrà indoialà cà aici trebuie sà tinem seama de ceea ce in geografia lingvisticà se numefte i r a d i e r e a sau e x p a n s i u n e a cuvintelor, ràspindirea lor din anumite centre in direcjii diferite, intr-un timp mai mult sau mai pu|in indelungat, in funere de anumite condili cultural-istorice fi economice1. ìn acelafi timp, nu se poate face o identificare mecanicà a ràspindirii celor mei vechi imprumuturi sud-slave in limba rominà cu teritoriul pe care s-au afezat triburile slave de sud in secolele VI—XI, intrudi se ftìe cà pe teritoriul actualei Rominii au avut loc mifeàri ale populatiei romìnefti, legate in primul rind de transhumantà si de stabilirea in anumite regiuni la un moment dat a unor populatii agricole. Cu toate acestea, insemnàtatea ràspindirii geografice a imprumuturilor slave nu poate fi minimalizatà, deoarece un studiu complex istorie, lingvistic fi geografie ne poate duce la stabilirea celui mai vechi strat lexical slav in limba reminà.

Astàzi este un fapt indeobfte recunoscut cà aceste cuvinte prezintà tràsàturile fonetice ale dialectelor bulgare din epoca slavà veche (bulgarà veche, pinà in sec. XI) fi bulgarà medie timp urie (sec. X II) : 'a, < *è ; un (um)< *q (dar fi in, im < * g — tratament ceva mai nou) ; in < * § ; i < * y ; trat, tiat, tr'at, ti’at (< trèt, tiét) < *iort, *toil, *tcrt, *teit ; st, zd < *tj, *kt’, *dj. De regulà, aceste cuvinte sint ràspindite pe intreg teritoriul limbii romine, dar, {inìnd seama de cele spuse mai sus, nu putem trage concluzia implicità cà triburile sud-slave ràsàritene au fost ràspindite pe intreg acest teritoriu pinà la asimilarea lor ccmpletà de càtre populatia rcmanicà (sec. X I—XII). Datele toponimiei istorice slavo-romine, studiate cu mult discexnàmint intr-o serie de articole ale acad. E. Petrovici2, dovedtsc cà toponimice fi hidronimice slave prezentind tri sàturi fonetice bulgare-— St, zd, ’a, in, im, precum fi trai, Uat etc. (acestea din urmà nu sint numai bulgàrefti, ci fi sirbocroate fi ceho-slovace) — se intìlnesc numai in Muntenia, Oltenia, Dobrogea, sudul Moldovei, sudul fi sud-vestul Transilvaniei, estui Banatului, poate fi in Transil- vania de nord-vest (unde nu intilnim insà toponimice cu reflexe ale grupurilor *tj, *kt’, *dj). Acad. E. Petrovici face o demarcale netà intre toponimicele slave propriu-zise (create de slavi) fi cele care au j utut fi create de romini pe baza unor apelative fi nume de persoane de origine slavà in limba rominà (Dealul, Pesterà, Dumbrava, Lunca etc.). Evident, teoretic se poate admite cà unele din acestea au fost create de populatia slavà, mai ales in acele cazuri in care formaci asemànàtoare se intìlnesc fi in fàxile slave (de ev. Slatina, in

1 Aceastà idee a fost subliniatà in primul rind de unul dintre creatorii geografiei lingvistice, J. Gilliéron; vezi Iorgu Iordan, Lingvisticà rcmanicà, Bucurefti, 1962, p. 157 fi urna. Ci., de asemenea, O. N. Trubaciov, JluHZUCTUHCCKan etoepacpun u STUMOAOeunecKue uccAedoea- HUSt, „Bonpocbl H3UK03HaHHH", 1959, nr. 1, p. 19.

* Ci. „Cercetàri de lingvisticà", l i , p. 23 fi urm. ; Rsl, I, p. 9 fi urm. ; Contributions onomastiques..., Bucurefti, 1958, p. 33 fi urm.; Rsl IV, p. 41 fi urm., V I, p. 5 fi urm.; SCL, X ,1959, nr. 3, p. 399.

28

Harta 1 : Snop-polog (ALRM I 45, 81)

Harta 2 : Grädinä livadä (ALRM I 141)

29

Harta 3 : Polifâ (ALRM I I 368)

30

Harta 4 : Sfrede.l (ALRM I 363, 374)

// i l6

J : ! .

Harta 5 : Scoabà (AL KM I 376)

> © @ i ' . T n ^ .

o periné

/\ p e rn i

>•« ! , A a '*'*-* V

P - ..© . . “ ^

^ © ® 0 .....® © -R7- 0 r ; @ 1 0 © \ ... V ^ ' A

*? © t @ © © _ @ < ^

\ © © \ lìì-L------ - “ M

Harta 6 : Perni (ALRM II 364)

31

32

Harta 8 : Hrean (ALRM ' n I 134)

Harta 10 : val-trìmbà (de pinza) (ALRM n I 316)

3—1507 33

Bulgaria), dar dovada lor nu este peremptorie, din motivul arâtat mai sus. Cercetàrile ulterioare, atit in domeniul toponimiei istorice slavo-romine, cit si in acela al geografici lingvistice, vor aduce, farà indoiala, noi precizari in aceastà problema importanti a relaîilor slavo-romine.

Hartile Atlasului lingvistic romìn intocmite pina in prezent permit stabilirea ràspindirii geografice a citeva sute de cuvinte de origine slava — fie „slave daco-moesice“, fie imprumuturi mai noi din bulgara, sirbocroatà, ucrai- neanà si chiar din slavonâ (medio-bulgarâ, rusa sau sirbà), polonâ si rusa. Cele mai multe dintre eie apartin, aça cum s-a arâtat, celui mai vechi strat lexical (prezentind trâsâturi fonetice slavo-bulgare) çi sint raspindite pe intreg teritoriul limbii romine sau aproape pe intreg teritoriul (atunci cind apar sinonime „teritoriale“ de alta oiigine, uneori tot slave, dar mai noi). Printre acestea pot fi menzionate :

1. Cuvinte referitoare la agriculturâ : plug, plugar çi plugàrit (ALRM n I 7, 8)1, ogor (ALRM n I 21, 22, Impr. h. 1, 2), plaz (ALRM n I 16, 240, Ìmpr. h. 4), snop (ALRM n i 45, 81, 57, aici h. 1), stog, claie (partial sinonime, ALRM n I 50, 91, Ìmpr. h. 7,8).

2. Cuvinte referitoare la prelucrarea inului, cinepii, linii : razboi (de {esut) (ALRM n I 300, împr. h. 11), sucalâ (ALRM n I I 456) teavâ (ALRM n I I 485).

3. Cuvinte referitoare la casa, gospodârie, açezâri omenesti : gradina (ALRM n I 141, ALRM n I 187, aici h. 2), cotet (ALRM II, 348, 349; ìmpr. h. 15,16) ; Pîrleaz (ALRM I I 298), zid si a zidi (ALRM I I 275, 276), slìlp (ALRM I I 299), Urna (ALRM I I 277), polita (ALRM I I 368, ALRM n I 217, aici h. 3), ulità (azi numai la sate; ALRM n [2613])2.

4. Nume de unelte, instrumente tehnice, obiecte casnice çi diverse : greblâ (cf. ALRM n I 42), elette (ALR n I I 524, ALRM I I 326 : elette defoc), teslâ (ALRM n I 372), dalia (ALRM n I 366, ìmpr. h. 10), sfredel (ALRM n 1 363, 374, aici h. 4), tesala, cesala (ALRM n I 201, ìmpr. h. 12), strung, strug (ALRM n I 362, ìmpr. h. 9), tocilâ si tocilar (ALRM n I 339), scoaba (ALRM n I 376, aici h. 5), perna, perina (ALRM I I 364, aici h. 6), elei (ALRM n I 330), gunoi (ALRM I I 12, ALRM n I 202), virf (de ex. vìrful limbii: ALRM 147).

5. Cuvinte referitoare la hranâ si îmbrâcâminte : hranâ çi a hrâni (cf. ALRM n I 199), slâninâ (ALRM n [4140), izmene (ALRM n [3307]).

6. Nume de animale çi pâr|i ale corpului lor : pinteni (ALRM n I 182, aici h. 7).

7. Nume de plante si parti ale lor : hrean, hirean (ALRM n I 134, aici h. 8), pir (ALRM n [6283]), ftevie (ALRM n (6308)], boz (ALRM n [6326]), buruieni, bureni (ALRM n I 31), trestie (ALRM n [6284]), râchitâ (ALR n I I I 627, cf. çi ALRM n I 411), ccajâ (ALRM n I 414, aici h. 9).

8. Cuvinte care denumesc forme de relief, ape, fenomene aie naturii, noîuni legate de timp : val (cf. cu sensul 'sul de pinza’: (ALRM n I 316, aici h. 10), iezer (mai aies in munî, cf. ALRM n [2512]), nisip, nàsip (cf. ALRMI 3, împr. h. 14: nisipos), poiana ALRM n I 398, aici h. 11), pestera (ALRM n [2481] ), zori (ALRM n [2376]), vreme (ALR n I I I 776, 786), ceas (ALR n I I I 756, 754).

1 Citàm, de régula, hàrfcile ALRM, ca fiind mai clare din punct de vedere lexicologie. De asemenea, unele hàrÇi se citeazâ dupà S. Puçcariu, Limbo, romtnâ, I, Bue,. 1940, çi dupa lucrarea noastrà Imprumuturi...

2 La hàrfile încà nepublicate çi nenumerotate la data consultarti aie ALRn çi ALRMn se citeazâ în paranteze drepte numàrul întrebàrii din ancheta acad. E. Petrovici.

35

Harta 13 : Doica-mancä (ALRM I 307)

Harta 14 : Slab'{ALUM I I 141, 142)

36

Harta 15 : Gíngav (ALRM I I 40)

Harta 16 : A clipi (ALRM I I 11)

37

Harta 17 : A se (rä)suci (ALRM n I 287)

38

Harta 18 : Oglindd (ALRM I I 374)

9. Cuvinte referitoare la parlile corpului si bolile lui : trup (ALKM I 1), obraz (ALRM I 35, împr. h. 18), (Puçcariu, h. 7, ALRM I 52), crac si a se crâci (ALRM I I 129, ALR I I 67 ; cf. çi ALRMnlI [2497] : crac ,,bra{ de apà“), gleznâ (Puçcariu, h. 9, cf. ALRM I I 98), rana (ALRM I 151, împr. h. 19), nâduçalâ „astmâ" çi „sudoare“ (ALRM I 159, 9, aici h. 12).

10. Termeni de rudenie çi referitori la relaîile sociale : nevastâ (ALRMI 359, 397, 278, ALR I I 166), babà (ALRM I 282, 238, 293), lele, lelitâ, lelicâ, litâ (ALRM I 321, 234, 286, 287, împr. h. 20), slugâ (ALRM n [2877]), doicâ (ÁLRM I 307, aici h. 13).

11. Cuvinte denumind noînui abstracte : sfat çi a sfâtui (ALRM n [3128]), glumâ, a glumi çi glumet (ALRM n (3669]), lene, lene§, alene (ALRM n [3724], [3113]), pagubâ (ALRM n [3623]).

12. Cuvinte care denumesc însusiri fizice si psihice (adjective) : drag (ALRM n [4389]), slab (ALRM I I 141, 142, aici h. 14), gol çi a goli (ALRM n [3261], [3431], [3545]), gîngav (ALRM I I 40, aici h. 15), §tirb (ALRM I 101).

13. Cuvinte care denumesc acîuni fizice çi psihice (verbe) : a (se) învîrti (ALRM n [3563]), a (se) grâbi (ALRM n [3441], [3552]), a osteni (ALRM I 140, împr. h. 24), a se odihni (ALRM I I 153, 154, 155), a clipi (ALRM I I 12, aici h. 16), a pofti (ALRM n [3546], [4843]), a (se) iubi (ALRM I 340, ALR n [4389]), a se (râ)suci (ALRM n I 287, aici h. 17), a se oglindi çi oglindà (ALRM I I 374, aici h. 18).

14. Adverbe çi particule : iute (cf. ALRM n I 280), da (împr. h. 26).

Exemplele citate mai sus nu epuizeazâ desigur numârul cuvintelor deorigine veche sud-slavâ (bulgara) râspîndite pe întreg teritoriul limbii romîne sau pe cea mai mare parte a lui (nu numai in sud), constituind uneori, împreunâ cu alte cuvinte, perechi sau serii de sinonime „teritoriale“ .

Unele dintre aceste cuvinte domina întreg teritoriul limbii romîne, ca, de exemplu, snop, vîrtelnitâ, sucalâ, teavâ, elette, tesala, buruieni, zori, ceas, trup, obraz, ranâ, nevastâ. Mai mult, ele sînt adesea polisemantice, fiind râspîndite pe anumite arii eu un sens sau altul, ca sinonime partiale ale altor cuvinte, uneori tot de origine slava. De exemplu, snop apare çi ca sinonim al cuvîntului polog (h. 1). Val a fost înregistrat aproape în întreaga farà cu sensul de „sul de postav“ , iar régional, în sud, apare cuvîntul trîmbâ (h. 10). Nadulala (< a nâdu§i) formeazâ douâ arii bine distincte : în sudul {arii eu sensul de ’sudoare’, iar în nord cu acela de ’astmâ’ (în prima arieastmae denumitâ nâduf, vezi h. 12). Slab, cuvînt polisemantic, formeazâ douâ arii care se întretaie, dar totuçi suficient de distincte : eu sensul 'care nu e gras’ mai aies în sud çi est, iar eu sensul ’fârâ putere’ mai aies în nord-vest ; evident câ în unele pârfi (Banat, Oltenia, estui Munteniei, nordul Moldovei) cele douâ sensuri apar concomitent (h. 14). Alâturi de ceas ’60 minute’, s-a înregistrat în unele puncte din Moldova oarâ (variantâ populará a cuvîntului ora, care e un neologism), tot aça cum alâturi de trup a fost notât în unele pârî cuvîntul corp, probabil neologism pâtruns din limba literarâ în graiurile populare. Obraz se foloseçte pe o mare parte a teritoriului romînesc ca sinonim partial al cuvîntului polisemanitic fata, dar eu sensul fr. ’joue’, rus. ’mena’ (pl. obraji) este unie în limba romînâ. în sfîrsit, unul din cele mai interesante cuvinte polisemantice, nevastâ, e râspîndit în toatâ {ara, însâ eu diverse valori concrete — ’so ie (mai aies tînârâ)’,’so{ia mea’, ’femeie’, fiind sinonim eu cuvintele de origine latinâ sotie, femeie, muiere (cf. împr., p. 123).

39

Pentru alte cuvinte se pot stabili anumite arii, in restul teritoriului apàrind alte cuvinte, fie moftenite din latina, fie imprumutate din limbile maghiarà, turca, greacà sau chiar din limbile slave. Ceea ce ne obligà sa consi- deràm insa cuvintele slave respective ca fiind imprumuturi vechi de tip bulgar este faptul cà le intilnim fi in nordul fi estui £àrii. §i aici raporturile pot fi din cele mai diferite. Ràzboi (de |esut) este generai pe teritoriul limbii romine, cu excep^ia nordului Moldovei, Bucovinei si Maramurefului, unde s-a ràspindit termenul de origine ucraineanà stative, avìnd sensul iniziai de ’tàlpile ràzboiu- lui’. Fa|à de gradina (de pomi), livadà (ngr. Xt(3a8t, probabil prin intermediu bulgar) este un termen regional in estui Moldovei fi nord-estul Munteniei (vezi h. 2). Alàturi de termenul sfredel, in sudul |àrii fi in Banat se folosefte burghiu, cuvint de origine turceascà, mai ales cu sensul ’sfredel mie’ (in Banat fi burghie, evident pàtruns prin intermediul limbii sirbe, vezi h. 4). Fata de strung, strug, aproape generai, in extremul nord-est al tàrii apar estergà, estergal, estergai, de origine maghiarà. Pe lingà pinteni, in Moldova fi Buco- vina apare cuvintul ¿pori (vezi h. 7), iar alàturi de doicà, in aceeafi arie s-a ràspindit manca (vezi h. 13), de origine ucraineanà, ca si ¿pori.

in ceea ce priveste aspectul fonetic al cuvintelor citate mai sus, trebuie menzionai cà numai unul dintre eie pare a pàstra vechiul grup *tolt : dalla (< si. sud. inaintea metatezei *dalto < si. com. *dolbto)1. Celelalte, la fel de ràspindite pe teritoriul {àrii noastre, prezintà grupurile *tort, *tolt etc. metatezate : gradina, hranà, drag, plaz, dar fi eie pot fi vechi, intrucit metateza a inceput in sec. I I — V e.n., in perioada cind slavii s-au ràspindit in Carpati fi in Pan- nonia, iar stràmofii cehilor si slovacilor s-au stabilii definitiv in Cehoslovacia de astàzi, aflindu-se in strins contact cu stràmofii slovenilor, croatilor fi sìrbi- lor2. Altele reflectà stadiul slav vechi (bulgar vechi) al nazalelor (de ex. oglindi < oglgdati) sau prezintà tràsàturi specific bulgare : st, id , 'a (< *tj, *kt’, *dj, *S) : elette, pesterà, hrean, nevastà (<neveastà), sfat (<.sveat), precum fi ir, il — bg. t>r, 7>l : stilp, birnà, a invirti.

Acestor tràsàturi fonetice li se poate adàuga fi i provenit din y"(fenomen sud-slav, care apare incà in sec. al Xl-lea) : pir, nàsip (nisip). Multe cuvinte insà nu au nici o tràsàturà specificà bulgarà sau cel pu|in sud-slavà, intrucit nu cuprind acele sunete fi grupuri de sunete care au suferit transformàri in epoca formàrii limbilor slave : de ex. rana, babà, ulità etc. Uneori insà intilnim cuvinte care au indici fonetici „negativi“, ca de ex. cesala (<bg. qeca.no), pe care-1 putem caracteriza cai nefiind de origine slavà de vest (cf. slovac. cesadlo).

Insà, in afarà de criteriul fonetic, putem apela fi la cel semantic pentru a determina originea sud-slavà (mai precis bulgarà) a unui numàr de cuvinte : de ex. ràzboi (de tesut), a se gràbi etc.1.

Afadar, dacà vom fine seama de toate cele trei criterii — fonetico-gramatical, semantic fi geografie, caracterul sud-slav ràsàritean (bulgar) al celor

1 Vechimea acestei forme este contestata de unii cercetàtori, care presupun cà aici putem avea de a face cu o adaptare a grupului iniziai ¿/-(bg. dlato), neobisnuit in limbarominà. Cf. Acad. Al. Rosetti, Istoria limbii romine. I l i , Bucurefti, 1962, p. 103—105, 111—113.

1 Vezi S. B. Bemstein, OnepK cpaeH U T ejibH où ap a M M a ru K u CAaBHHCKux H3 b iK oe , Moscova, 1961, p. 216.

1 Cf. Imprumuturi..., p. 219 $i urm.

40

Harta 20 : (ALRM n I 119, ALRM I 95)

X 334 / J2 5 BAIA MAflE 34Q

/ ,,-n 272/ ORAÜE A

¿ X *

ss¿/ \ \^ u TIMI50AflA

l i .

steajer, j tejer a scopi (merul) podnogi, podno}/( iepe la ràzboi) trìmbà (- va! de pinza) a scrobi f urzeala) icrobeala dacá (fsezátoare beton)

, qriu) samurastru, sa/nulastrà. jamuras trd etc ptutà (-p lop) rarità

Harta 21 (ALRM n I 53, 66, 211, 289, 295, 296, 310, 316, 410)

mai vechi imprumuturi slave din limba romina (sec. VI—XI) devine de ne- contestat1.

Dar, alaturi de eel mai vechi strat lexical „slav daco-moesic" (de tip bulgar), extinse pe intreg teritoriul limbii romine (sau aproape pe intreg acest teritoiu), intilnim fi un numar de cuvinte, de asemenea de tip bulgar, raspindite doar in partea sudica a Jarii — Muntenia, Oltenia, Dobrogea, sudul Moldovei (uneori chiar toatà Moldova), sudul Transilvaniei fi râsâritul Banatului. Care este explica^ia acestui fapt, intrucit in interiorul acestei arii cuvintele respective sint larg folosite fi par a avea o vechime destul de mare? Care este limita in timp de la care putem considera câ au pâtruns aceste cuvinte in graiurile sudice ale limbii romine? Raspunsul il vom putea da, cred, daca vom tine seama de faptul ca Transilvania a fost rupta de restul teritoriului rominesc, fiind ocupata de unguri, la sfirfitul secolului al XI-lea, in timpul domniei lui Geza I (1074— 1077) fi a lui Ladislau I (1077—1095), fi la inceputul sec. al XII-lea, in timpul lui Coloman I Carturarul (1095—1116) 2.

ìn aceste condili, o serie de inovatii lexicale — imprumuturi slavobulgare au putut sa nu se mai extinda la nord de partea sudica a Transilvaniei,

1 Cf., acum in urmà, precizàrile aduse de acad. E. Petrovici in legatura cu Problema limitei sud-vestice a teritoriului de formare a limbii rominesti, LR, IX , 1960, nr. 1, p. 82 — 83 (§i hai^ta anexatà).

2 Istoria Rominiei, voi. I I , Ed. Acad. R.P.R., 1962, p. 72 — 73.

43

o i: % /¿ BAIA MAOE }¿,g v F Y

- ,70/ P70 ¿?/¡? ^ -11'/ORAOEA ¿,y

¿ °

______ rf pràsi ( oorumbui )____ __ ]upeste, jupoaie

lime lu i, in nord ■■ be/estej___ __ raiaúmtd............ nreadá ( in Bandi 51

Iransilvania -durda. aoarda)

C *<* ^ *3^° A O A O \47

Harta 23 (ALRM n I 69, 348, 324, 337)

Harta 24 : A jupui — a beli (ALRM n. I 348)

care a ràmas legata ìn continuare de Tara Romineasca, fapt indeobste recunoscut prin consecin^ele sale lingvistice1. Asadar, vom considera sfirsitul secolului al XI-lea — inceputul secolului al XII-lea drept limita dintre epoca de pâtrundere a celor mai vechi imprumuturi slavo-bulgare çi a celor relativ mai noi. ràspindite numai in sudul tarii (eventual partea de sud-est).

lata citeva exemple :

1. Cuvinte referitoare la agriculturà, cultura materiala : rarità, ralità (ALRM n I 10, Ìmpr. h. 5), steajer, stejer (ALRM n I 53, aici h. 21 ),(griu) samurastru (ALRM n I 66, aici h. 21), ràsadnità (ALRM 324, aici h. 23, izlaz (ALRM n I 203), cobilità (ALRM n [2555]), podnogi ALRM n I 310, aici h. 19 ; ponoji in Maramures e un imprumut din ucr. nonoMi), trìmbà 'vai de pinza’ (ALRM n I 316, aici h. 10), clacà (cu sensul ’çezâtoare de tors’, ALRMnI 289, aici h. 21), postavà (in care curge faina la moarâ ; ALRM n 119, aici h. 20).

2. Nume de plante : tigvâ ’curcubetâ’ (ALR n I 200), plutà ’plop’ (ALRM n I 410, aici h. 21).

3. Cuvinte referitoare la relief, fenomene ale naturii : praf (ALRM n 2573 ), vîrtej ’vint’ (ALRM n [2437)]).

4. Termeni de rudenie si referitori la relatiile sociale : rudâ (ALRM I 252), râzboi ’luptâ’ (ALRM n [4847]).

1 Cf. acad. E. Petrovici, Repartifia graiurilor dacoromtne pe baza Atlasului lingvistic romìn. LR , I I I , 1954, nr. 5, p. 5 — 17 (mai aies harta 1 de la p. 6; pp. 7,9,17).

45

5. Cuvinte denumind insubri fizice si psihice (adjective) : bolnav(klA<WI 190, Impr. h. 23), scund (ALRM I 95, aici h. 20).

6. Cuvinte care denumesc ac^iuni (verbe) : a prà$i (ALRM n I 69, aici h. 23), a se primeni (ALRM n [3264]), a scrobi (ALRM n I 296, aici g. 21), a risipi, a ràsipi (ALRM n [3464)), a scopi (ALRM n I 211, aici h. 33), a jupi, a jupui (ALRM n I 348, aici h. 23, 24).

Un caz aparte il prezintà cuvintul cireadà, cu dubletul sàu dialectal ciurdà, cioardà (ALRM n I 204, Impr. h. 13, vezi aici h. 23) : primul e ràspindit in toatà Oltenia, Muntenia, Moldova, Bucovina (inclusiv punctul 362 din Maramuref), in timp ce ciurdà, cioardà cuprind Banatul fi Transilvania— cele douà aiii fiind net separate. Faptul cà cireadà ajunge pina in Maramuref ne-ar putea determina sà-1 consideràm ca aparjinìnd stratului cel mai vechi, ciurdà fiind varianta, identica etimologie, care i-a luat ulterior locul pe teritoriul de intensa influenza maghiarà1.

Dupà cum am spus mai sus, hàrtile Atlasului ne ofeià un material bogat fi pentru determinarea teritorialà a imprumuturilor slave ràsàritene (ucrainene in primul iind, dar fi rusefti), precum fi a celor sirbefti (in sud-vestul tarli).

In ceea ce privefte imprumuturile ucrainene, cele mai vechi dintre eie cuprind Bucovina, Moldova (pina in sud, uneorichiar fi nord-estulMunteniei), Maramureful fi nord-estul Transilvaniei. Altele par a fi mai noi fi sint ràspindite doai in Bucovina, Moldova de nord, Maramuref, in regiunile in care populaba ucraineanà se pastreazà pina astàzi, insà e greu deocamdatà sà se facà o demarcale netà intre eie. lata citeva exemple dintre cuvintele inregistraté in Atlas :

1. Cuvinte referitoare la agricultura, cultura materialà, imbràcàminte etc. : hreapcà (ex. hreapcà la coasà = greblufà la coasà ; ALRM n I 32, aici h. 25), boroanà fi a boroni (ALRM n I 28, 27, aici h. 25), podhornità ’policioarà la jug’ (ALRM n I 217, aici h. 25), suman (ALRM n [3330], Petrovici, Ra- portui..., h. 8), sponcà ‘copcà pentru incheiat haina’ (ALRM n 3293), ciubote (ALRM n [3349]), coromislà (ALRM n [2555] leicà ’pilnie’ (ALRM n I 158, aici h. 25), scripcà fi scripcar (ALRM n [4328]), strunà (ALRM n [4325]), cociorvà (ALRM n [3999]), bortà (ALRM I I 74, aici h. 25).

2. Cuvinte referitoare la regnul vegetal : harbuz (ALRM n I 138, aici h. 25 fi 26 : in Maramuref a fost ìnregistrat fi dine, diie, de asemenea de origine ucraineanà, in timp ce in toatà jumàtatea de apus a {àrii se intrebuin^eazà lubenità, de origine sud-slavà, iar in sud-est — pepene, moftenit din latinà), Lo za, lozie ’specie de salcie sau de ràchità’ (ALR n I I I 628, ALRM n [6341]).

3. Cuvinte referitoare la regnul animai : buhai (de ex. buhai de balta, ALR n I I I 717), hulub (Pufcariu, h. 14; Petrovici, Raportul..., h. 2).

4. Nume de boli : cori ’pojar’ (ALRM I 160, aici h. 25 fi 27).5. Termeni referitori la relajii sociale : mancà (ALRM I 307, aici h. 13 fi 25).ín ce màsurà e nevoie sà se tinà seama de factorul cultural-istoric in

stabilirea originii fi vechimii unor cuvinte imprumutate se poate vedea din urmàtoarele exemple. Ceai, cuvint de origine ruseascà,- pàtruns in sec. al XIX-lea, odatà cu obiectul respectiv adus pe cale comercialà, este apioape generai pe teritcriul limbii romine, cu exceptia Banatului, Crifanei, Maramuref ului fi nordului Transilvaniei, unde a fost ìnregistrat tei, teie, teia (din magh. fi germ. ; vezi ALRM n [4159]). La fel, ranità, termen introdus odatà

1 Cf. fi E. Petrovici, Repartifia graiurilor dacoromine..., p. 9.

46

cori ( pojar) boroanàhreapcà (la coasà) harbuz ( pepene verde) leica f pilnie deturnat

musiul in butoi) bortà (gaurà) manca ( in rest doicà) podhornità ( in rest-

po/icioarà [ la jug ] ) spori (-pinteni ) stative (= ràzboi)

S"\

' V m

I li

li. 2 a rii a ju

ciun in t Mar; dou£ pute fiind de i]

?i Pe in pi

cupr Man doai ucra: dem? in A

etc. :h. 25la jujportu(ALIaici 1C0CÌ01

f

$i 26 nean; de or ’sped

r

ALR4

5 Î

stabilurmä-XIX-gener;mure«magh

46

/\ hirOuI

O□ tf'/íf.

*vI J b>

Harta 26 : Harbuz-díne-lebenifi-pepene (ALRM n I 138 : ín locul líber s-a'!nregistrat pepene)

Harta 27 : pojar—cori—pírpor—vdrsat (ALRM I 160)

47

cu obiectul in epoca creàrii armatei moderne sub influenti directà ruseascà (prima jumàtate a see. al XIX-lea), a fost inregistrat, la cìfiva ani dupà unirea Ardealului cu Romìnia, doar in „tara veche“, rareori in Transilvania, unde au fost notaci alti termeni (ALRM n [4926]). Chiar exclamatia ura, militarà la origine (rus. ypa), a fost inregistratà tot in „tara veche", in timp ce in celelalte provincii cei anchetati au ràspuns tràiascà (ALRM n [3255]).

De aici putem trage cu usurintà concluzia cà datele geografiei lingvistice trebuie coroborate cu istoria cuvìntului fi, intr-un sens mai larg, cu istoria culturii materiale fi spirituale a poporului. In cercetàrile viitoare, datele geografiei lingvistice trebuie folosite, evident, fi pentru cronologizarea impru-

48

,........%

T g o :''

•\ - ~ < S

\ 95 Ù2) f04

\ /U b y

y //ô

5 " '

TIMI50ABA

76

5 7 ) 836

0 4 0 / 8 3 9

, . — »

„ _ pirpur ptrpot

- fpàmint) ppsàcos

Harta 29: (ALR I 163, 166, AL RM I 160, ALRM n 1 3)

muturilor slave räsäritene ale limbii romìne, tinind seama de datele istorice çi de aspectul fonetic al cuvintelor.

în sfirsit, ultima arie a unor cuvinte de origine slavä, o formeazä Banatul fi regiunile limitrofe, unde intr-o epoca relativ recenta s-au räspindit o serie de cuvinte de origine sirbocroatä. Afa, de pildä, Atlasul a inregistrat in Banat pentru „unchi" termenul uicä (ALR I 165, 166, ALRM I 214, 285, 232, aici h. 28 fi 29) !. Aläturi de cobilità, term en de origine bulgäreascä räspindit in sud, si de coromìslà, cuvint de origine ucraineanä räspindit in nord-est, in

1 Vezi M. Sala, Termenii pentru „unchi" dupà „Atlasul lingvistic romîn", SCL, VI, 1955, 1-2, p. 133-155.

49

Banat a fost ìnregistrat termenul obranita (< s. -cr. òbranica, òbramnica „idem, ceea ce se afeazà pe umeri“), care s-a extins fi in sudul Crifanei (ALRM n [2555]). Pentru boala numità in sudul tàrii pojar ( = rujeolà), iar in ràsàrit cori, in Banat se foloseste cuvintul pìrpur, pìrpor, provenit din sirbocroatà (in restul tàrii— vârsat, dérivât romineasc; ALRM I 160, aici h. 27 fi 29). în sfirfit, ala turi de cuvintul mai vechi de origine sud-slava (bulgar) nisip, in partea de apus a Banatului, unde se aflà o populatie sirbeascà nume- roasà, s-a notât in púnetele rominesti cuvintul pesàcos pentru ’(pàmint) nisipos’ (ALRM n I 3, ìmpr. h. 14, aici h. 29). Evident câ fi aici se poate incerca o stratificare in timp a imprumuturilor printr-o studiere exhaustiva a lor, asa cum preconizeazâ acad. E Petrovici, anunîndu-fi lucrarea consacrata elementelor de origine sirbocroata din limba rominà 1.

în concluzie, se poate spune câ Atlasul lingvistic romin ne permite sa aducem precizàri deosebit de importante la stabilirea etimologici exacte a cuvintelor de origine slava in limba rominà. în acelafi timp, el este o oglindà a viabilità^ acestor cuvinte in graiurile rominefti, permiîndu-ne sa studiem ,,pe teren" diversele raporturi care s-au stabilii intre cuvintele de origine slava fi cele moftenite din latina sau imprumutate din alte limbi (sinonimie „slavo-rominà", concurentà intre cuvinte de diverse origini etc. : cf. bolnav — beteag, sfredel — burghiu, obraz — fata, cireada — ciurda, cobilita — obranita— coromîslâ etc.).

Farà a ne permite stabilirea cu precizie a regiunilor in care au fost ràspin- dite vechile triburi slave de sud sau cele slave de ràsàrit pe teritoriul fàrii noastre, ariile cuvintelor de origine slavà ne dau totu.fi unele indicatii in acest sens. Càci chiar dacá eie nu coincid cu ariile toponimice slave, afa cum se aratà in lucràrile acad. E. Petrovici, centrai lor de intensitate coincide totufi cu aceste arii. Cea mai complexà situatie din acest punct de vedere o au cuvintele ràspindite pe intreg teritoriul limbii romine. Faptul cà, de multe ori, eie nu formeazà „arii" pe teritoriul tàrii noastre se compenseazà insà cu posibilitatea ce-o avem de a le determina ca apartinind celui mai vechi strat lexical slav din limba rominà. Si dacà vom adàuga la acesta arguméntele de ordin fonetico-gramatical fi semantic, precum fi màrturia arominei, meglenoro- minei fi istro-rominei, vom putea stabili cu mai multà precizie cronologia elementelor slave, fapt deosebit de important pentru istoria limbii fi a poporului romin.

în ceea ce privefte Atlasul comun al limbilor slave, dacà nu se va urmàri prin el numai stabilirea unor izoglose „protoslave“ fi slave antice, ci afa cum se preconizeazâ tot mai mult in ultima vreme, studierea unor problème complexe istorico-dialectale slave, materialul rominesc va putea fi folosit atit in comentariile la hàrtile lexico-semantice, cit fi la cele consacrate derivatici fi foneticii. De exemplu, aria romineascà streasina se va lega de cuvintul dialectal bulgar cmpeiuuHa (dérivât din cmpexa, cmpnxa cu sufixul -una) fi cel sloven stre&ina. Aria cuvintului vraf se va lega de asemenea de cuvintul dialectal bulgar epax, avìnd corespondent in aria slavà de ràsàrit : ras., ucr.

1 Vezi ràspunsul sàu la ancheta revistei „Limba rominà“ (V ili, 1959 ,nr. 4, p. 60). Cercetà- torul influenti sïrbeçti in Banat va trebui sa înà seama çi de materialul cules de I. A. Candrea pentru Atlasul lingvistic al Banatului, ràmas nepublicat. Vezi articolul sàu Constatàri in domeniul dialectologiei, în „Grai çi suflet", I, 2,1924, p. 169 — 200, unde se dau fi cìteva hàrti privind ràspìn- direa unor cuvinte de origine slavà : la p. 194 h. 8 : gomilâ — mogilâ etc., la p. 198, h. 10 : golumb-goltmb; ìntre p. 190—191, harta stîrc-cocostîrc (cf. I. Coteanu, Elemente de dialectologie a limbii romine, Bucurefti, 1961, p. 37—38).

50

sopox, bielor, eopax. Tînjalâ va aparea ca singur reprezentant al unei arii sud-slave, corespunzînd cuvîntului polonez ciçzadlo. Poate câ cercetari dialectale amânuntite pe teritoriul bulgar ne vor permite stabilirea unei arii slavo-romîne chiar pentru un astfel de cuvint mult discutât ca zâpadâ 1. Nu incape indoialâ câ cele mai interesante rezultate se vor obline tocmai pentru dialectología sud-slava $i pentru istoria limbii bulgare, in parte si pentru aceea a limbii sirbocroate.

Va trebui ca slavistii si dialectologii nostri, in frunte cu acad. E.Petrovici si acad. Al. Rosetti, sà-si aduca partea lor de contributie la realizarea marii actiuni çtiinîfice internationale legate de crearea Atlasului comun al limbi lor slave. Se va confirma inca odatâ, cu aceastâ ocazie, câ istoria si dialectología limbii romine nu pot fi studiate fârâ cunoasterea istoriei çi dialectologiei limbilor slave vecine, tot aça cum, pentru o bunà cunoastere a istoriei fi a fenomenelor dialectale ale acestora, limba rominâ oferâ un «material precios.

K M3yMF.HHKD TEOrPAOMMECKOTO PACnPOCTPAHEHRH

CJ1AB5IHCKMX 3AMMCTBOBAHMM B PYMblHCKOM *I3blKE

(ita MamepuaAe „PyMbiHCKoeo AuneeucmuêiKoeo anviaca")

( P E 3 I O M E )

M3y4eHHC CJiaBSHCKHX 3JieMeHT0B B pyMblHCKOM H3bIKe nOAHHJIOCb Ha HOByiO CTyneHb nocjie oriyojiHKOBanna PyMbiHCKoeo Aumeucmu necKoao am au va, KOTopbiìi n03B0JiaeT yTOHHHTb TeppHTopHajibHoe pacnpocTpaHeHHe òojibujoro HHCJia c/ia-BHHCKHX 3aMMCTBOBaHHÌÌ.

McxoflH H3 3Toro, aBTop CTaTbH .aejiaeT nonbiTKy noKa3aTb 3HaweHwe aeTajib- Horo MCCJieaoBaHiia stoh npo6jieMbi b cbh3h c npoeKTOM 6y,nymero oómecjiaBHH- cKoro aTJiaca, KOTopwii, comacHO mhchhkj paaa cjiaBwcTOB, aojmeH Hcno;ib- 30BaTb KaK flono^HMTejibHbiii MaTepHaji m cjiaBHHCKHe 3JieivieHTbi HecjiaBHHCKHx sbmkob (pyMbiHCKoro, BeHrepcKoro h ap.). B CTaTbe Hcno.rib3yK)TCH flaHHbie ony- 6jiHK0BaHHbix o CMX nop TOMOB Am Aüca, a TaioKe Tex, KOTopbie caaHbi b nenaTb.

TeppwropHaJibHoe pacnpocTpaHeHHe onpeêJieHHoro cjiaBHHCKoro orioBa b pyMblHCKOM A3biKe n03B0jiaeT ycTaHOBHTb, HMeeM mm flejio c aPèbhhm «aaKo- MH3HHCKHM CJiaBHHCKHM» 3aHMCTBOBaHHeM HJIH C ÒOJiee HOBblM 3aHMCTB0BaHHeM, npoHWKLUHM H3 ôojirapcKHx, cepôcKHX h un yKpaiiHCKHx flHajreKTOB, Aa*e b Tex cjiynaax, Korâ ero (J)OHeTHMecKHe HepTbi ne n03B0Ji5iK)T HaM ycTaHOBHTb kctohhhkH B p e M fl 3aHMCTBOBaHHH.

/J,peBHeñuiHe CjiaBHHCKHe 3aHMCTBOBaHHH pyMbiHCKoro H3biKa n pe act a bji h iot (¡)OHeTHMecKne nepTbi ôojirapcKHX ÆwajieKTOB 3noxH, Ha3biBaeMOH CTapocjiaBHHc- KOH (apeBHeôojirapcKoii, ao XI b.), h paHHeñ cpeflHeòojirapcKOÌi 3noxH (XII b.). Ohh pacnpocTpaHeHbi Ha Bceñ (hjih noHTH Ha Bceñ) TeppHTopwM pyMbiHCKoro H3biKa, KaK HanpwMep: plug ‘njiyr’, ogor ‘ nepHbiii nap’, snop ‘cnon’, grâdinâ ‘caá, stîlp 'c t o j i6 ’, greblâ ‘rpa6jin’, hranâ ‘mrraHHe’, vreme 'BpeMa’, obraz ‘jimuo, mena'. nevastâ ‘acena’, drag ‘^ o p o ro ñ ’, slab ‘cjiaGbiw’, a osleni ‘yeraTb’, iute ‘GbicTpon MH. Æp.

1 V e z i a r t i c o lu l n o s t r u H .hkoù gbnpocu Ha cAasHHCKO-pyMbncKume e iitK om i om H O iuenun , in

M3BecTHH H a M ucTHTyTa 3a S w rrapcK H e3HK», S o f ia , 1942, p . 43 .

51

H a p jw y c 3 t h m a p e B H e ii ii iH M n jia cT O M , b pyM biH CK O M H3biKe B C T p e n a io T c a h

ôojiee HOBbie 3aHMCTBOBaHHH H3 ôourpacKHX ÆiiaJieKTOB, pacnpocTpaHeHHwe Ha

tore C T paH bi ( h j i h Ha ioro-BocToice), KOTOpbie n p o H H K J in B epoaT H O nocjie 3aHHTHsi

T p a H C H Jib B a H H H B e H rp a M H (K O H e n XI — Hanajio XII b b .) . HanpHMep: raritâ ‘M a^eH bK H Îi n j i y r ’ , islaz ‘ n a c T Ô u m e ’, praf ‘ n b iJ ib ’ , bolnav ' ô o j i b H o ü ’, a prâçi‘ MOTbDKHTb’ H f lp .

Pafl KapT Am A aca n03B0JiHeT jioK a jiH 30B arb yKpaHHCKwe 3aHMCTBOBaHHH Ha

ceBepo-BOdOKe CTpaiib i (H anp . hreapca ‘MajieHbKHe r p a ô j in ’, boroanâ ‘ ô o p o n a ’,

strunâ ‘CTpyHa’, buhai ‘Gb ik ’, hulub ‘ r o j iy ô b ’ w a p . ) Ha ôo jie e h jih MeHee uiHpoKHx

ap e a jiax , b 3aBHCHMOCTH, n a in e Bcero , o t h x a p c b h o c t h . H aKOHen, A m A ac OTpaacaeT

TaK>Ke pacnpocT paH eH H e cepôcKHx 3aHMCTBOBaHHH b EaHaTe h coceflHHX p a fioH ax

uicâ ‘/ w i h ’ , obranitâ ‘K o p o M b ic jio ’ h Æp.).

A p e a j ib i ciiaBHHCKHx 3aHM CTBOBaHHH He c o B n a / ia t o r c T e p p H T o p H e ii pac-

n p o cT p aH e H H a c n a s a H c ic o r o H ace jicnH s i ( lo a c H o ro h j i h B o cT O H H o ro ) b ¿ .a icH H , h o

h x neH T p c o B n a ^ a e T c s t o h T e p p H T o p H e ii. I I p H H H T epnpeT a i;H H p a c n p o c T p a n e H H H

/ipeB IieH IIIH X 3âHM CTBOBaHM H, M bI Æ0JI5KHM H M eT b B BHJiy He TOJIbKO H p p a Æ H a -

H H K) CJIOB, HO H flBH>KeHH5I pyM bIH C K O rO HaceJieH H H H a T eppH T O pH H ¿ .aK H H .

M to K acacT ca o ô u u e c jiaB H H C K o ro a T jia c a , e c jiH b e r o n e jiH b x o a h t He TOJIbKO

ycTaHOBJieHHe « n p a c j ia B jm c ic H x » h jipeB iiec jiaB flH C K H X H3orjiocc, a H syM enne kom - n jie K C H b lX HCTOpHHeCKHX H ÆHajlCKTOJIOrHMeCKHX BO npO CO B, p yM b IH C K H H M a T e p n a J I

M05KCT HCn0JIb30BaTbCa K aK B KOM M eH T apHÎIX K JieKCHKO-CeMaHTHHeCKHM KapTaM, TaK h b K O M M eH T ap nax K apT aM , n o c B a m e n H b iM c ji0 B 0 0 6 p a 3 0 B aH H K > h (JiOHeTHKe.

H a H Ô o jie e H H T epecH b ie p e 3 y jib T a T b i h b h t c h B K Jia flO M b K DKH ocjiaBH H CKyio h c t o p h -

MeCKyiO /IHajTeKTOJTOTHK).

CONTRIBUTIONS A L’ÉTUDE DE LA GEOGRAPHIE

DES EMPRUNTS SLAVES EN ROUMAIN

(D’après 1’„Atlas linguistique roumain")

RÉSUMÉL’étude des éléments slaves de la langue roumaine est entrée dans une

nouvelle phase depuis l’apparition de Y Atlas linguistique roumain, ouvrage qui permet de préciser la dispersion territoriale d’un grad nombre d’emprunts slaves.

C’est en partant de cette constatation que l’auteur essaye de montrer l’importance de l’étude approfondie de cette question en rapport avec le projet de l’atlas commun des langues slaves qui, selon certaines opinions, devra également utiliser comme matériel auxiliaire les éléments slaves des langues non-slaves comme le roumain, le hongrois etc. Le présent article utilise à ce propos les données que renferment les volumes déjà parus de l’Atlas, ainsi que ceux livrés à l’impresion.

La diffusion territoriale d’un mot d’origine slave en roumain permet d’établir s’il s’agit d’un emprunt ancien „slave daco-mésien" (remontant â l’époque du bilinguisme slavo-roumain sur le territoire daco-mésien), ou d’un plus récent, fait aux dialectes bulgares, serbes, ucrainiens, même si ses traits phonétiques ne permettent pas d’identifier la source et de préciser la date de l’emprunt.

Les plus anciens emprunts slaves du roumain accusent le phonétisme des dialectes bulgares de l’époque du vieux slave (ancien bulgare jusqu’au

52

X I siècle) et du moyen-bulgare de la haute époque (X II siècle). Ils sont répandus sur tout (ou presque tout) le territoire de la langue roumaine. Parmi les nombreux exemples on peut citer : plug (charrue), ogor (champ), snop (gerbe), grâiinâ (jardin) stîlp (poteau), greblâ (rateau), hranâ (nourriture), vrcme (temps), obraz (figure, joue), nevastâ (épouse), drag (cher), slab (faible, maigre), a osteni (fatiguer) iute (rapide, rapidement), da (oui) etc.

A coté de cette couche ancienne, il apparaît encore des emprunts plus récents des dialectes bulgares, répandus, de règle, dans le sud de notre pays (éventuellement dans le sud-est) et qui ont pénétré dans la langue roumaine, probablement, apès l’occupation de la Transylvanie par les Hongrois (fin du X Ie siècle— début du X I Ie). C’est le cas de raritâ (binot), izlaz (pacage), praf (poussière), bolnav (malade), a prâçi (sarcler) etc.

Une série de cartes de l’Atlas permettent de localiser les emprunts ucrainiens dans le nord-est de la Roumanie (par exemple hreapcâ „rafle de la faux“, boroanâ „ardillon de la herse“, strunâ, „gourmette", buhai „taureau“, hulub „pigeon" etc.), sur des aires plus ou moins vastes, en régie générale, en fonction de leur ancienneté. Enfin, Y Atlas reflète également la diffusion des mots d’origine serbe au Banat et dans les régions limitrophes (uicâ „oncle", obranitâ „palanche" etc.).

Les aires des termes empruntés aux langues slaves ne coincident pas avec le territoire d’expansion des populations slaves (du sud ou de l’est) en Dacie, mais leur centre d’intensité coincide avec ce territoire. Dans l’interprétation de la diffusion des emprunts les plus ancies, on doit tenir compte non seulement de l’irradiation des mots, mais aussi des mouvements démographiques roumains durant le haut moyen âge sur le territore de la Dacie.

En ce qui concerne l’Atlas commun des langues slaves s’il ne doit pas seulement servir à déterminer certaines isoglosses „protoslaves“ et slaves antiques, mais encore à l’étude de problèmes complexes de l’histoire des dialectes slaves, le matériel roumain pourra être mis à profit tant dans les commentaires des cartes lexico-sémantiques, que dans celles consacrées à la dérivation et à la phonétique.

STADIUL ACTUAL §1 SARCINILE CERCETARII GRAIURILOR SLAVE

DIN REPUBLICA POPULARÁ ROMINA*

EMIL VRABIE

Este greu de numit o {arà neslavà in care sa existe conditii atit de favorabile cercetàrilor de slavistica geneialà fi de istorie a diverselor limbi slave ca República Populara Romina. Faptul se datorefte, dupà cum se ftie, atit afezàrii geografice a rominilor in mijlocul teritoriului lingvistic slav, cit si caracterului raporturilor intrefinute de romini cu slavii de-a lungul timpului.

Pinà acum cfyiva ani studiile de lingvisticà ale slaviftilor romini erau indreptate, in cea mai mare parte a lor, spre trecutul ìndepàrtat al relatiilor lingvistice slavo-romine, in primul rind spre làmurirea condi^iilor for- màrii poporului fi limbii romine. Este drept cà paralel cu aceasta s-au fàcut la noi fi unele studii de lingvisticà de altà naturà, mai cu seamà in perioada de dupà 23 August 19441.

Existà insà un cerc de probleme ale slavisticii care a atras in mod special atentia mai multor cercetàtori de la noi abia in ultimii 5—6 ani. Este vorba de graiurile slave actúale vorbite de unele minorità^ nazionale din R.P.R.

i

STADIUL ACTUAL AL CERCETÀRILOR DE DIALECTOLOGIE SLAVÀ DIN R.P.R.Inviorarea fi làrgirea evidentà a studiilor de dialectologie slavà din

República Populará Romina in ultimii ani nu sint fenomene izolate fi intim- plàtoare, ci reprezintà o manifestare particularà, concreta fi vie, a avintului general pe care il cunosc, nu numai lingvisticà* ci fi toate celelalte ftiinte din patria noastrà socialistà.

* Mul^umim pe aceasta cale tovaràfilor care ne-au trimis ràspunsuri la chestionarul in legatura cu cercetarea graiurilor slave din R.P.R. : I. Chirimía, P. Olteanu, N. Pavliuc (Facultatea de filologie a Universitari din Bucurefti) ; C. Paszternák, L. Lukács, M. Nagy, Gh. Ciplea ?i Gr. Benedek (facultatea de filologie a Universitari „Babej-Bolyai" din Cluj).

1 Vezi Acad. E. Petrovici, Dezvoltarea studiilor de slavisticà in (ara noastrà in ultimii 15 ani, SCL, anuí X , 3/1959, p. 333—341; vezi fi articolul lui G. Mihàilà, Slavistica romineascà dupà 1944 fi sarcinile ei actúale (Lucratile de lingvisticà), publicat in „Romanoslavica", IV, 1960. Bucurejti, p. 5 f.u.

55

Încadrîndu-se în activitatea Asociatiei Slaviçtilor din R .P .R . çi a catedrelor de slavisticâ çi de limbâ rusa de la Universitarie din Bucureçti, Cluj çi Iaçi çi de la Institutul „Maxim Gorki“ din Bucureçti, un numâr însemnat de cercetâtori slavisti, în majoritate tineri, au pornit acum cîîva ani la cercetarea diverselor graiuri slave vorbite în tara noastrâ.

în cele ce urmeazâ vom face un scurt bilanf al cercetârilor de dialectologie slava efectúate la noi în ultimul timp, pentru a câpâta o imagine globali çi, pe cît posibil, exactâ asupra a ceea ce s-a realizat, çi asupra cerce- tàrilor pe care urmeazâ sa le întreprindem în aceastâ directie, evitînd pe viitor lipsurile de pînâ acum, între care cea mai evidentâ este fârîmifarea eforturilor în acîuni mârunte çi lipsite de o perspectiva clara.

Studiile de dialectologie slavo-romînâ au fost inifiate, în Romînia, de çcoala lingvisticâ de la Cluj, cu prilejul elaboràrii Atlasului lingvistic romiti, çi sînt legate de numele academicianului Emil Petrovici, care, în deceniul al IV-lea, a efectuat cîteva ánchete dialectale slave (sîrbeçti, bulgâreçti çi ucrainene) 1. Tot acad. E. Petrovici a dat çi primul studiu fundamental asupra unui grai slav de pe teritoriul {ârii noastre : cunosci: ta monografie a graiului sîrbesc de la Caraçova 2. De la acad. E. Petrovici au pornit în ultimii ani îndemnuri càtre slaviçtii noçtri de a-çi da contribuya la cercetarea diverselor graiuri slave actúale din R.P.R. 3

în cele ce urmeazâ, vom trece în revistâ principalele realizàri obfinute de lingviçtii nostri în domeniul dialectologiei slave dupa 23 August 1944, grupîndu-le pe limbi.

a) Graiurile ucrainene

Prima lucrare de dialectologie ucraineanâ (çi de dialectologie slavâ în genere) apàrutà la noi în perioada de dupa 23 August 1944 este studiu lui I. Pâtruf asupra unui grai ucrainean (huûl) din regiunea Suceava *.

Folosind materialul adunat în 1936—37 de la Brodina de acad. E. Petrovici, pentru ALR, I. PàtruJ stabilente fizionomia foneticâ a graiului ucrainean de aici çi compara faptele cu cele din alte regiuni cu graiuri ucrainene (hutule çi carpatice). La aprecierile cuprinse în recenzia lui Gh. Mihàilà, menzionata anterior, ar fi de adàogat câ studiul lui I. Pàtruf contine unele consideraci si sugestii interesante cu privire la interpretarea datelor din graiurile periferice arhaice çi a proceselor din perioada de bilingvism.

Graiurile ucrainene din regiunea Maramureç au constituit recent (1958) obiectul unei disertaci pe care a susfinut-o la Harkov N. Pavliuc 5. Ar fi bine

1 Vezi ALR li, p. III-IV. Graiurile sìrbefti — púnetele cartografiee 25 fi 37; graiurile bulgare — 48 si 991 ; graiurile ucrainene — 366.

a Emil Petrovici, Graiul carafovenilor. Studiu de diacectologie slava meridiooalà, Bucu- refti, 1935.

3 Emil Petrovici, Sarcinile actúale ale dialectologilor din R.P.R., ìn „Fonetici çi dialectologie", vol. I, Bucuresti, 1958, p. 210; Dezvoltarea studiilor de slavistica, în SCL, 3/1959, p. 340; cf. fi Activitatea in domeniul slavistica din República Populará Romind in perioada 1944 — 1958, ìn „Romanoslavica", I I I / 1958, p. 7 (artieoi redacîonal).

4 I. PâtruÇ, Fonetica graiului huful din valea Sucevei, Editura Acad. R.P.R., 1957, 80 p., cu rezumate in 1. rusà fi francezà. Lucrarea a fost recenzatii de Gh. Mihàilà, v. SCL, 2/1958, p. 286-289.

s N. Pavliuc, y KpaiiHCKue sooopbi MapaMopomUHbl. Autoreferat al disertatici pentru obÇinerea titlului de candidat in ftiinê filologice, Harkov, 1958, 18p. Cf. fi articolul JJefiKi mkcuhhì ocoÒAueocmi yKpalHCbKux eoeipoK MapaMopotquti, ìn revista „KyjiTypHHÍi nopaa- hhk“ 3/1958.

56

dacá autorul $i-ar publica lucrarea, pentru ca dialectologii-slavisti de la noi s-o poatà foiosi în adíncirea studiilor asupra graiurilor ucrainenedin fara noastrà.

în anii 1960 si 1961 N. Pavliuc a prezentat la sesiunile çtiintifice ale cadrelor didactice de la Facultatea de filologie din Bucuresti douâ comunican asupra lexicului graiurilor ucrainene din regiunea Maramureç : una privitoare la terminologia agricola, legumicolâ çi pomicolâ, terminologia tesu- tului, termenii fi imitatile de misura ; cea de a doua — privitoare la dentt- mirile obiectelor casnice.

Cercetâri dialectale asupra unui grai ucrainean (localitatea Benea rn. Cîmpulung, reg. Suceava) a intreprins in ultimili timp çi A. Vraciu (Ia$i), care a prezentat la Conferinfa de dialectologie slavo-romînâ din iunie 1961, organizatà de Asociafia Slaviçtilor din R.P.R. la Bucureçti, o comunicare in legatura cu unele rezultate ale anchetei fàcute acolo. (Vezi volli- mul de fafà, p. 131— 139).

Cu totul necercetate au ramas pîna în prezent graiurile ucrainene din Banat, din Dobrogea1 §i din cîteva raioane aie regiunii Suceava. Tinînd seama de vechimea açezârilor ucrainenilor de pe teritoriul fârii noastre, precum çi de caracterul relafiilor pe care le-au avut çi le au aceçtia eu romînii din ncrdul tàrii, se poate aprecia cà studiile efectúate pînà în prezent în domeniul dialectologiei ucrainene, deçi însemnate, sînt deocamdatâ prea pufine la numàr. Este necesar ca în acest domeniu sà fie atrasi si alfi cercetâtori.

b) Graiurile (ruse „lipoveneçti“ )

Cele circa 40 de colonii lipoveneçti din fara noastrà, situate, în majoritatea lor, în regiunile Suceava, Iaçi, Galafi çi Dobrogea, au fost cercetate în ultimii ani destul de asiduu. Cu totul neexplorate au ramas pînà în prezent doar cinci-sase localitâfi.

în urma sondajelor çi anchetelor intreprinse de cercetâtorii graiurilor ruse de la noi s-a strîns un material înstmnat, care însà a fost valorificat pînà acum doar în parte.

Primul artieoi care trateazâ problème de limbà pe baza datelor culese de la lipoveni aparfine lui V. Arvinte (Iaçi), care a cercetat cîteva fenomene de bilingvism ruso-romîn în satul Dumasca din raionul Vaslui 2.

în 1960 au apârut douâ articole întoemite de noi, din care unul trateazâ problema influentei pe care o suferâ graiurile ruse actúale din fara noastrà din partea limbii romîne3, iar altul reprezintà cîteva observafii asupra sistemului fonetic çi morfologie al graiului rus de la Lipoveni (raionul Suceava) *.

Alte studii aie cercetàtorilor graiurilor ruseçti din fara noastrà au fost prezentate sub formâ de ccmunicàri, în cadrul sesiunilor çtiinfifice de la universitâfi çi de la Institutul „Maxim Gorki". Dintre acestea menfionàm :

1 în anii 1961 çi 1962 membrii colectivului de slavistica de la Institutul de lingvis- ticà din Bucureçti (Gh. Bolocan, V. Rudeanu, A. Nestorescu) au întreprins cîteva depla- sàri în regiunca Dobrogea, unde au înregistrat pe bandà de magnetofón texte dialectale de la purtàtorii graiurilor ucrainene çi ruse din cîteva localitâçi de aici.

2 V. Arvinte, Un caz de bilingvism slavo-romîn. în legdlurd cu elemenlele romînesti din graiul lipovemlor din Dumasca. SCL, 1/1958, p. 45 — 69.

3 E. Vrabie, Influenfa limbii remine asupra graiurilor rusefti („lipovenesti") din R .P.R., SCL, 4/1960, p. 927-956.

4 E. Vrabie, Observafii asupra unui grai rus de pe teritoriul R .P .R ., în „Romanoslavica". IV', Bucureçti, 1960, p. 107 — 129.

57

comunicarea despre graiul lipovenilor de la Sarichioi çi Jurilovca (reg. Do- brogea), susfinuta la Facultatea de filologie din Cluj, ìn 1959, de colectivul alcàtuit din tovarâçii Pasztemâk Clara, L. Lukâcs çi M. Nagy, membri ai catedrei de limbâ rusa; informarea asupra anchetei-sondaj în satul eu populafie lipoveneascâ Mila 23 din reg. Dobrogea, prezentatâ la sesiunea çtiinfificâ a cadrelor didactice de la Institutul „Maxim Gorki", în 1959, de M. Dumitrescu çi E. Vrabie 1. Continuînd cercetarea acestui grai, M. Dumi- trescu, în colaborare cu E. Novicicov, a prezentat la Conferita de dialectologie slavo-romînâ din iunie 1961 comunicarea Lexicul graiului rus din satul Mila 23. (Vezi volumul de fafâ, p. 113—130). în cadrul aceleiaçi Conferinfe au fost prezentate încâ 3 comunicàri consacrate unor problème de dialectologie rusa : una — a colectivului menzionai anterior de la Cluj, despre graiul din satele Sarichioi çi Jurilovca; alta, elaborata de V. Vascenco, despre graiul lipovenilor din satul Pise (reg. Galafi) çi a treia, prezentatâ deA. Vraciu, despre graiul lipovenilor de la Tîrgu-Frumos (reg. Iasi). (Vezi volumul de fafâ, p. 131 çi p. 146).

în ansamblu se poate spune câ în studierea graiurilor ruse din tara noastrâ s-a angajat un numâr suficient de cercetâtori çi cà rezultatele muncii de pînâ acum sînt satisfâcâtoare.

c) Graiurile bulgare

Graiurile bulgare actuale din fara noastrâ sînt concentrate în cîteva localitâfi din regiunea Banat, precum çi într-o serie de localitâti din regiunile Argeç, Ploieçti çi Bucureçti.

Graiurile bulgare din Banat au fost pînâ acum studiate de cîfiva ling- viçti bulgari, printre care cunoscufii învâfafi L. Miletié çi St. Stoikov. Stu- diile acestora, deçi profunde çi cuprinzâtoare, nu au epuizat problemele pe care le ridicâ cercetarea graiurilor bulgare de aici. Cu toate acestea, daeâ facem abstraefie de ancheta efectuatâ de acad. E. Petrovici, pentru ALR, la Beçenova-Veche, nici un alt slavist de la noi nu a cercetat graiurile destul de vechi aie bulgarilor de aici2.

Graiurile bulgare din regiunea Bucureçti sînt cercetate în ultima vreme de Gh. Bolocan, care pregâteçte, din cîte çtim, o monografie asupra cîtorva dintre eie. Deocamdatâ Gh. Bolocan a publicat douâ articole consacrate unor problème de foneticâ 3.

Graiul bulgar de la Chiajna (reg. Bucureçti) este studiat de cîtva timp de Z. Iuffu, lector la catedra de limbi slave a Facultâfii de filologie din Bucureçti, care a prezentat la Conferinfa de dialectologie slavo-romînâ din iunie 1961 o comunicare asupra acestui grai. (Vezi volumul pe fatâ, p. 147— 158.

Fafâ de numârul localitâtilor cu graiuri bulgare din R.P.R., se poate aprecia câ dialectologii-slaviçti care efectueazâ cercetâri în acest domeniu sînt, deocamdatâ, prea putini.

1 Informarea, sub titlul 05 ucc.iedoeanuu pyccKux eoeopoe e JJoôpydoKCKoii oÔAacmu PHP, a apàrut în „Culegere de studii“ nr. 2/1961 a Inst. ,,M. Gorki" din Bucureçti. p. 221 — 225.

2 Demn de menzionai este faptul câ materialul adunat de acad. E. Petrovici în deceniul al IV-lea la Beçenova-Veche a fost prelucrat recent de prof. Stoiko Stoikov, v. rogopvm Ha ceAo Eetueuoe a Sanar, în ,,ET>JieapcKU e3uic", nr. 2 — 3/1960, p. 188—217; 4/1960, p. 320-331; 5/1960, pp. 385-401.

8 Gh. Bolocan, Cm privire la corelafia de sonorilate in graiul bulgar din comuna Brineçti, în SCL, 4/1958, p. 491 — 495: Observafii asupra grupurilor coosonantice în graiul bulgar din cptnuna Branesti, „Fonetica çi dialectologie“, I I (1!'60), p. 105 — 120.

58

d) Graiurile sìrbocroate

Dupa anchetele efectuate de acad. E. Petrovici pentru Atlasul lingvistic romîn çi dupà aparifia lucrarli Graiul caraçovenilor (1935), nimeni nu s-a mai ocupat la noi de graiurile sìrbocroate din Banat, pìnà ìn anii din urmà. In anul 1958, un colectiv de cercetàtori, membri ai catedrei de limbi slave de la Facultatea de filologie din Bucureçti, alcàtuit din M. Jivcovici, B. Berici si V. Vescu, a decis sa porneascà la cercetarea sistematica a graiurilor sìrbocroate din regiunea Banat. Ìn anii 1958, 1959 $i 1960 membrii colectivului au efectuat sondaje si anche te dialectale in 24 de localitàti in care exista vorbitori in graiuri sîrbesti çi croate, folosindu-se un chestionar propriu, ìntocmit ad-hoc.

Membrii colectivului au prezentat la sesiunea çtiinfificâ din mai 1961 a cadrelor didactice de la Facultatea de filologie din Bucureçti o comunicare ampia, ìntitulatà Problemele studierii graiurilor sìrbocroate din Banat, in care se dà çi o ìncercare de clasificare a acestor graiuri.

Pînâ acum au fost publicate doua articole privitoare la graiurile sìrbocroate : unul despre influenza limbii romìne asupra graiurilor sîrbeçti din Banat, de V. .Vescu1, altul, cu caracter monografie, despre graiul sìrbesc de la Svinila,„alcàtuit de ìntregul colectiv2.

Ìn cadrai Conferirei de dialectologie slavo-romînâ din iunie 1961 B. Berici a prezentat comunicarea Accentui ìn graiul sìrbesc din Clisura. (Vezi volumul de fata, p. 203—210).

e) Graiurile slovace

De cìtiva ani in fara noastrâ s-au întreprins çi studii de dialectologie slovacà. Pînâ ìn prezent in acest domeniu sînt angajafi mai aies doi cercetàtori : P. Olteanu, de la facultatea de filologie din Bucureçti, çi Gr. Be- nedek, de la facultatea de filologie din Cluj.

în ultimul timp P. Olteanu a efectuat cìteva anchete in diferite loca- litàfi din vestul fàrii çi a elaborai cìteva comunicari : una — despre graiul horniatilor din satul Pereg, prezentatà la o sesiune çtiintificâ de la Facultatea de filologie din Bucureçti in 1956, alta — despre particularitàtile graiurilor slovace din Bihor, prezentatà in 1961, in acelaçi loc çi, o a treia, intitulata Particularitàtile graiurilor slovace din Banat, expusa la Conferinta de dialectologie slavo-romînâ din iunie 1961.

Celâlalt cercetàtor al graiurilor slovace de la noi, Gr. Benedek, a strìns pìnà cum un ìnsemnat material de la slovacii din 11 localitàfi situate in parlile Bihorului (Budoi, Tria, Sacalasâu, Vàrzari, Borumlaca, Valea-Cerului, Socet, Çinteu, Valea-Ungurului, Borod, Çeran) $i a prezentat doua comunicali asupra rezultatelor anchetelor sale : una — la filiala din Cluj a Asoc ia l i Slaviçtilor din R.P.R., in 1960, iar alta — in cadrai Conferirei de dialectologie slavo-romînâ din iunie 1961, la Bucuresti.

1 V. Vescu, PyMbiHCKoe sAnnue ho cuhtokcuc cepócKOzo dua/ienra a Sanare , ìn „Romanoslavica“ 1/1958, p. 63 — 72.

2 M. Jivcovici, B. Berici. V. Vescu, Heica 3anuraH>a o ceunwiaHCKOM eoaopy, In „Novi 2ivot" I, Timiçoara, 1960.

59

în anuí 1957 Gr. Benedek a publicat un articol despre perspectivele cercetârii graiurilor slovace din nord-vestul teritoriului R.P.R. 1. (Vezi çi articolul din volumul de fatâ, p. 219—240).

t) Graiurile cehe

Grauirile cehe din {ara noastrà, concentrate in cîteva località^ din sudul regiunii Banat, au fost investigate in totalitatea lor, prin anchete- sondaj, in anii 1959 $i 1960, de catre Gh. Ciplea, membru al catedrei de slavistica de la Facultatea de filologie a Universitari din Cluj. In prezent Gh. Ciplea intentioneaza sa facà cercetàri detaliate asupra acestor graiuri. La Conferinta de dialectologie slavo-romînâ din iunie 1961 el a prezentat o comunicare cu privire la cantitatea vocalelor dintr-un grai ceh pe care il studiazà. (Vezi volumul pe fa{à, p. 211—218).

Unele cercetàri de dialectologie cehâ a fàcut in 1960 $i T. Pleter, asistent la catedra de limbi slave a Facultafii de filologie din Bucuresti.

g) Graiurile polone

Cercetarea celor citorva graiuri polone din {ara noastrà, concentrate in regiunea Suceava, a ìnceput recent, ìn 1960, cînd I. Chijimia çi E. Debo- veanu (Fac. de filologie din Bucureçti) au efectuat o anchetà ìn satul Bulai, strìngìnd un material inteiesant de limbà si de folclor. Unele rezultate ale acestei prime ánchete au fost prezentate la Conferinta de dialectologie slavo- romînâ din iunie 1961, ìn comunicai ea Graiul polon din satul Bulai (raionul Suceava). (Vezi volumul de fa|à, p. 159— 18().

** *

Ìn afarà de cele menzionate pina aici, in ultimii ani s-au fàcut $i cercetàri cu caracter generai,privind açezârile slavilor actuali din R.P.R. $i graiurile lor. Astfel, ìn 1959 E. Vrabie apiezentat la Asociaba Slaviçtilor din R.P.R. o comunicare, cu titlul Date asupra limbii materne a minoritâtilor nationale slave din R .P .R ., iar in 1960 o comunicare, exj usâ la sesiunea çtiintificâ a cadrelor didactice de la Institutul „Maxim Gorki“ din Bucureçti, cu titlul Graiurile slave actúale di n R .P .R . Date statistice si istorice.

Cu sprijinul Asociatiei Slavistilor din R.P.R. si cu concursul Directiei Centrale de Statistica, E. Vrabie a ìntocmit Harta graiurilor slave actúale din R.P.R . 2, care dà o imagine de ansamblu asupra açezàrilor din {ara unde se pot efectúa cercetàri de dialectologie slava.

în concluzie, se poate vorbi, in perioada de dupa 23 August 1944 si, mai ales, in ultimii ani, de creçterea interesului pentru problemele de dialectologie slava. Aceasta a çi fâcut posibilâ organizarea unei conferinte de dialectologie slavo-romìna, in iunie 1961, la Bucureçti, prima de acest fel ìn istoria slavisticii romîneçti.

1 Gr. Benedek, Planul studierii graiului slovac din Bihor si Sàlaj, ìn „Studia universitatuni Babe? et Bolyai", Cluj, 1957.

2 Harta este insolita de doua anexe : Catalogni alfabetic al localitàfilor din R .P .R. avind in 1930 vorbitori care au déclarai ca limbà materni o limbà slavâ çi Catalogni localitàfilor cu graiuri slave din R. P. R. Liste descresctnde. Anexele pot fi consultate la sediul „Asociatiei Slavistilor" din Bucureçti.

60

InsemnAtAteA cercetArii graiurilor slave din r.p.rStudierea graiurilor slave actúale clin fara noastrá are o deosebitá insem-

nátate pentru istoria limbilor slave respective, pentra slavistica generala, pentru istoria limbii romine $i pentru lingvistica generala. Vom aduce citeva ilustrári in aceastá privintá.

1. Graiurile slave actúale din República Populará Rominá, desprinzin- du-se de mult din masivele principale ale graiurilor azi convergente, dar initial de aceeaî structurá, sau evoluínd mult timp la periferia acestora iji doar in contact sporadic cu ele, pástreazá únele particularitáfi fonetice, gramaticale §i lex:cale arhaice. ín únele cazuri, arhaismele din graiurile populare slave de la noi ar putea sá constituie confirmári vii, órale, ale unor fapte de limbá stabilite pina acum in istoria limbilor slave respective numai pe baza de izvoare scrise, sau sá aducá in cimpul cercetárilor date absolut necunoscute piná acum. Un deosebit Ínteres prezintá particularitátile graiurilor slave actúale de la noi care evolueazá pe teren lingvistic romínesc de mai mult de douá secóle, adicá dintr-o perioadá in care incá nu existau preo- cupári sistematice de dialectologie $i nu se fáceau inregisrári dialectale libere de nórmele ortografice tradifionale.

Astfel, dupá cum observá $i dialectologul ucrainean F. T. Jilko, in structura gramaticalá $i ín lexicul graiurilor ucrainene din nordul tari i noastre se conservá mai multe urme ale etapelor precedente de dezvoltare ale limbii ucrainene decit ín celelalte graiuri ucrainene *. Acelaî lucru este valabil si pentru aspectul fonetic al acestor graiuri. De pildá, in graiul ucrainean hutul din valea Sucevei se pástreazá bine sonoritatea consoanelor finale : xlib „piine", niz „cutit" $.a. 2. Arhaismele lexicale consérvate in graiurile ucrainene din fara noastrá au inceput in ultimul timp sá atragá atenfia cercetátorilor 3. Prezenfa unor astfel de arhaisme este confirmatá $i de materialul adunat de la hufulu de la Brodina de acad. E. Petrovici. Observám, de pildá, cá la intrebarea 2696 „Cum zicefi averii (pámint, vite sau bani) pe care o dau párintii fetei cind se máritá?“ in punctul 366 din ALR II

i V

s-a ráspuns cu un arhaism : uziéla uid máme uíno4. Astázi in limba ucrai- neaná la „zestre“ se spune in mod curent npúdane sau tiócaes.

Pe baza particularitátiior de limbá arhaice ale graiurilor ucrainene din nordul fárii se pot trage concluzii insemnate asupra perioadei de imigrare sau colonizare a acestei populatii slave de rásárit pe teritoriul unde locuie^te astázi $i asupra contactului timpuriu al rominilor din aceste finuturi cu ucrainenii.

Trásáturile arhaice ale graiului sirbesc de la Caraôva (Banat) au fost relevate §i analízate la timpul sau de acad. E. Petrovici, in lucrarea men- tionatá anterior.

1 Vezi F. T. Jilko, ÍOBopu yKpaincbKOÍ m o su , Kiev, 1958, p. 48.2 Vezi, I. Pátrut, op. cit., 75 — 77; cf. $i F. T. Jilko, op. tit, p. 53.3 Vezi, de ex., despre arhaismele lexicale la hutuli, recenzia scrisá de V. M. Illici-Svitíci

si G. K. Venediktov la lucrarea lui I. O. Dzendzelivski JIíhíbíctuhhuü aTAac yKpaiHCbKUX Hapodnux eoBopiB 3aKapnaTbCKo'i o ó a u ctí YPCP (AeKCUKa), partea I-a, Ujgorod, 1958, in ..Voprosi iazikoznaniia“, 3/1960, p. 117, nota 5.

4 A L R I I , redactat de E. Petrovici, Sibiu-Leipzig, 1940, p. 84.5 Vezi PodücKO-yKpaÍHCbKuü ca08H.uk, sub red. acad. M. I. Kalinovici, Kiev, 1956 ,p. 507.

II

61

Ne-am convins cà $i alte graiuri slave de pe teritoriul {àrii noastre pàstreazà, ìntr-o màsurà mai mare sau mai mica, particularità{i arhaice.

2. Totodatà, in conditile izolàrii lor, graiurile slave din Rominia au dezvoltat $i continua sà dezvolte inovatii, care fie cà nu sint cunoscute de loc in graiurile convergente respective, fie cà sint frinate de influenza tot mai puternicà a limbilor slave literare 1.

Toate graiurile slave actúale din {ara noastrà oferà ilustràri numeroase §i variate in ceea ce prívente inova{iile $i tendin{ele de dezvoltare ale diverselor compartimente §i categorii ale limbii. De exemplu, in graiul polon de la Bulai se constatà actualmente o puternicà tendin{à de generalizare a dezinen{ei de genitiv plural masculin -ów la toate genurile. Este interesant cà tendin{a de generalizare a dezinen{ei -ov se manifestà §i in unele graiuri ruse (lipovene^ti) de la noi, ceea ce nu poate sà nu fie pus in legàturà cu tendin{a analoagà din graiurile polone genetic, de$i in mod indirect, inrudite : in condi{ii normale de dezvoltare (adicà fàrà intervenga limbii literare) purtàtorii unor graiuri slave {inind de limbi diferite ajung, in procesul simplificàrii structurii morfologice, la acclami morfem. Iatà unul dintre fenomenele de Ínteres teoretic generai, pe care slavijtii le pot urmàri indea- proape in graiurile slave actúale de pe teritoriul {arii noastre.

3. Studierea sistematicà $i amànun{ità a graiurilor slave actúale din R.P.R. poate sà sugereze solu{ii interesante in domeniul cercetàrilor etimologice. Consideraci demne de re{inut cuprinde, in acest sens, un artieoi relativ recent al lingvistului sovietic O. N. Trubaciov, — Geografia lingvisticà f i cercetàrile etimologice 2, unde, printre aitele, se aratà cà fàrà studierea graiurilor de trecere intre limba ucraineanà $i limba rominà nu ar fi fost cu putin{à stabilirea cu preciziune a etimologici cuvintului ucrainean MaüoKe. In graiurile ucrainene convergente existà destule demente lexicale care pot fi studiate in acelaî fel 3.

4. Cercetarea structurii si istoriei graiurilor slave actúale din Rominia oferà multe posibilità{i in adincirea problemei contactelor lingvistice inter- slave, problemà de importan{à teoreticà incontestabilà.

Datorità imprejuràrilor istorice concrete §i specifice pentru flecare caz in parte, unele graiuri slave de pe teritoriul {àrii noastre au intrat de-a lungu] timpului, iar uneori continuà sà fie §i astàzi, in contact : fie cu alte graiuri slave apar{inind aceleiaî limbi, fie cu graiuri slave apar{inind altor limbi slave. De exemplu, ruîi din coloniile lipovene^ti de la Climàu{i, Lipoveni $i Suceava (regiunea Suceava), dupà stabilirea lor aici, au avut un contact larg $i indelungat cu purtàtorii graiurilor ucrainene (a$a zise „pocuto-bucovinene") din aceste pàr{i. Acelaî lucru se poate spune despre purtàtorii graiului polon de la Cacica (m. Gura-Humorului, reg. Suceava), unde existà §i mul{i vorbitori in limba ucraineanà. Cehii, slovacii ?i bulgarii din regiunea Banat, dupà stabilirea lor aici, au avut $i continuà sà aibà un contact mai

1 Vezi, de ex., articolili prof. St. Stoikov, (poneTmecKiie usMenenuH e H3biKe, publicatin „KpaTKHe coofimeHHH“ editate de Acad. de §tiin$e a U.R.S.S. (HHCTHTyT c.iaBüHOBeAeHHa)nr. 25, Moscova, 1958, p. 56.

4 O.N. Trubaciov, JluHeeucTuuecKaa eeoepatpuH u STUMOAoeuHecKue uccAedoeanun» pubi. In „Voprosl iazikoznaniia", nr. 1/1959, p. 25.

a Vezi, de ex., F. T. Jilko, op. cit., p. 96 — 97.

62

mult sau mai puf in intens cu purtàtorii graiurilor sìrbe^ti din aceastà regiune. Slovacii din regiunea Suceava, pina la asimilarea lor lingvisticà \ au avut legàturi strinse cu purtàtorii graiurilor polone de aici. Se pot aduce §i alte exemple de contacte de aceastà naturà pe teritoriul R.P.R.

Cercetarea repercusiunilor pe care le au pe pian lingvistic raporturile dintre purtàtorii diverselor graiuri slave izolate prezintà Ínteres, pe de o parte, pentru slavisticà, iar pe de alta, pentru lingvisticà generalà. Contactele lingvistice inteslave la nivelul graiurilor populare izolate due la aparifia unor forme intei esante $i variate de contaminàri, la reetimonologizàri, la imprumutuii de mijloace gramaticale, la crearea unor „dublete" in lexic §i la o serie de alte fenomene de interpàtiundere (sau de influenza unilateralà).

lata o ilustrare, din care se vede cà un cuplu sinonimie format din im- prumutarea de càtre ruîi din regiunea Suceava a cuvintului tibùlea din graiurile ucrainene de aici, a dus, in cele din urmà, la instalarea temei- nicà a acestui imprumut in vocabular, in detrimentul cuvintului rusesc tradicional, adus aici de primii colonisti lipoveni, luk — „ceapà", cf. rus. mjk. O informatoare rusoaicà (lipoveancà) in virstà din satul Lipoveni (reg. Suceava) ne asigura nu de mult cà, dintre din doi termeni pe care ni i-a comunicai pentru a denumi ceapa, cel „curat lipovenesc" ar fi tibùlea (pe care, de altfel, localnicii il folosesc aproape in mod exclusiv), pe cind luk, cuvint pe care il $tie din copilàrie, ar fi „pufin ucrainesc“. In realitate lucrurile stau invers : in limba ucraineanà nici nu existà un cuvint Ayiccu sensul de „ceapà"2. De notat este cà informatoarea nu §tie deloc ucraine$te. Presupunem cà fenomenul prezentat aici s-a produs cu concursul relafiilor de schimb, pi in piafà, càci in localitate nu existà familii in care sà se vorbeascà sau sa se fi vorbit ucrainene. Am adus un exemplu dintre cele mai simple. Mai interesante, dar mai greu de explicat, sint cazurile de interpàtrundere sau de influenfare unilaterale in domeniul foneticii sau gramaticii. De pildà, aceea i informatoare, paralel cu forma de nom. sg. mase, pastài „al âselea", cf. rus. uiecTÓü, folosejte $i o forma fóstii, cf. ucr. iuóctuCì . Numai in urma unui studiu aprofundat s-ar putea stabili dacà intr-adevàr §6stii (Lipoveni) este un rezultat al contactului cu vorbitorii in graiuri ucrainene ?i nu cumva o variantà proprie, explicabilà prin deplasarea accentului pe prima silabà (ca in nÁTbiü „al cincilea"). Merità, credem, toatà atenfia prevenirea pe care o face lingvistul sovietic B.A. Serebrennikov, care spune cà nu trebuie sà se exagereze rolul contactelor intre limbile sau dialectele inrudite pentru explicarea inovafiilor3. Instructiv in acest sens este $i exemplul la care ne-am referit ceva mai inainte (pct. 2), in legàturà cu dezinenfele -ów §i -ov : tendintele de aceea i naturà pot preexista contactului dintre limbile sau graiurile inrudite4.

Este de remarcat cà membrii Comisiei dialectologice cehoslovace considera problema interaefiunii dintre diversele limbi $i dialecte slave drept una

1 Vezi Ion I. Nistor,Cehoslovacii romínii, tn revista „Codrul-Cosminulului" V I1929 — 1930,p. 300.

3 Vezi P0CÍüCK0-yK.palHCbKuü caobhuk, Kiev, 1956, p. 229; cf. fi B.D. Hrincenko CAoeapb ytípauHCKOzo sabina, Kiev, 1908, vol. II , p. 380.

s Vezi B. A. Serebrennikov, Teopun boah H. IJJMudra u nejiemin n3biKoeo& arpan- HUU, ín „Voprosl iazikoznaniia nr. 4/1957, p. 15.

4 Consideraîi interesante In aceastá privin^á face V. M. Jirmunski, HeMeu,K.asi duaAen- toaoiuh, Moscova, 1956, pp. 119—120.

63

din problemele teoretice principale la care ar urma sä räspundä proiectatul Atlas general slav1.

5. O problema legata de precedenta este studierea contactului si amestecului diverselor graiuri slave de la noi apartinind aceleiasi limbi slave,dar reprezentind zone teritoriale fi etape de dezvoltare independentà diferite. Ar fi, de pildä, interesant sä se cerceteze in ce mäsurä se poate vorbi de o „coine" ruseascä in regiunea Dobrogea, care sä fi apärut pe baza amestecului graiurilor ruse („lipovenefti“) de la Sarichioi, Jurilovca, Slava-Rusä, Slava-Cherchezä, località^ relativ apropiate, ai cäror locuitori intrefin din generale in generale legäturi economice, religioase fi de rudenie. Probleme similare ridicà fi alte graiuri slave din R.P.R. De un Ínteres deosebit ar fi, de pildä, sä se stabilescä gradui de omogenitate al graiurilor sirbefti din satele „carabovene“.

6. De un anumit Ínteres teoretic este, credem, cercetarea influenti pe care o exercitä asupra graiurilor slave actúale de la noi limbile literare slave respective. Se ftie cä in República Populará Romina este asigurat dreptul la invasatura in limba maternä tuturor minoritätilor nazionale. Intr-o serie de località^ cu populare care vorbeste graiuri slave s-au infiin^at fcoli in care se predà in limba slavà literarà respectivà. Drept urmare a acestui fapt, se constatä unele indicii de diferenfiere intre graiul generaci lor vìrstnice, care nu au putut invàda la fcoala din trecut in limba maternä, fi graiul tine- retului, care are astäzi aceastä posibilítate.

De asemenea, prezintä Ínteres urmärirea influenti pe care au avut-o fi, j)e alocuri, o mai au, asupra purtätorilor unor graiuri slave de la noi, limbile de cult (de pildä, slavona rusä asupra graiurilor lipovenefti)2.

7. Influenta limbii romine asupra dezvoltärii graiurilor slave actúale din R.P.R. este o problemä larga fi complexä, asupra cäieia dialectologii slavisti din {ara noasträ fi din alte pärfi au atras deja atentia3.

Compartimentul graiurilor slave de la noi in care se resimte cel mai intens influenta limbii romine este lexicul. Se observa cä graiurile slave din R.P.R. imprumutä aproximativ acelea§i cuvinte din limba rominä : termenii care denumesc raporturile fi institu^iile social-politice, denumirile noi de märfuri, termeni din procesul muncii f.a. Limba rominä suplinefte astfel, intr-un anumit sens, functia pe care o au in tarile slave limbile literare respective. Iatä un exemplu. In griurile cehe convergente fi in limba cehä li- terarä pentru nofiunea de „etaj" existä cuvintele poschodi fi patro. O informatoare originará din satul cu populafie cehä Eibental (raionul Orfova, reg. Banat), vorbind in graiul matern, a folosit in mod spontan, in timpul unei ánchete dialectale, cuvintul etaz, imprumutat din limba rominä fi inexistent in ceha comunä4. Am constatai acclami imprumut la informatori avind oa limbä maternä graiuri ruse, ucrainene, bulgare.

1 Comisia dialectologica cehoslovaci, 06 OOmfiCAUBHHCKOM AUHeeucTuvecKOM arjiace, in „Voprosi iazikoznaniia" nr. 2/1961, p. 63.

8 Vczi articolul lui R. I. Avanesov, Bonpocbi MeroduKU HafjModemiu Had eoeopaMU, In .JSKWuieTeHb flna.’ieKTojiornqecKoro ceKTopa pyccKoro H3HKa", vol. 2, Moscova-Leningrad,1948, p. 20 u.

3 V. M. Illici-Svitlci §i G. K. Venediktov, recenz. cit., unde se vorbe$te de interesul pe care 11 prezinta. atlasul recenzat pentru caracterizarea raporturilor reciproce dintre graiurile tierainene ?i cele Invecinate : poloneze, slovace, maghiare §i rominejti.

4 Acest exemplu ne-a fost comunicat de tovarasul Gh. Ciplea.

64

Influenza limbii romîne asupra graiurilor ucrainene de sud-vest este un fenomen cunoscut de mult çi studiai ìn repetate rìnduri1. Tot usi, pina in prezent lipseçte o lucrare de ansamblu consacrata acestei problème. Este vorba nu numai de semnalarea ìmprumuturilor ca atare, ci $i de aprofundarea variatelor fenomene de ordin lexicologie pe care le oferä cercetatorilor studierea atenta a efectelor contactului lingvistic dintre romînii çi slavii de pe aceste locuri. lata, în acest sens, un exemplu. Ìn graiurile ucrainene hutule din nordul tàrii noaste exista verbul aobùtuch cu sensul de „a se închega (despre lapte)“. Dicfionarul citat al lui B.D. Hrincenko (II, 374) inregistreazä acest sens laolaltä cu celelalte ìnfelesuri ale verbului AoeúmucH. De fapt însà, nu este vorba de un sens ucrainean-comun, ci de o inovafie lexicalä periferica, locala, care are la bazä calchierea semantica a cuvìntului romînesc „a se prinde, a se închega (despre lapte)“2. Nu întîmplütor deci acest sens al cuvìntului ucrainean jioeúmucn, pe care ìl mentioneazäB.D. Hrincenko, este ìntìlnit in graiul hufulilor : nifl BruiHBOM Teruia Ta Bia rjiHry aóbut cn m o .t o k o „sub influenza cäldurii çi datoritä cheagului laptele se prinde“3. Este de remarcat cä sensul romînesc apare çi ìn alte limbi romanice. Cf., de pildä, ital. rapprendersi, latte rappreso4.

Limba romìna exercitä o anumitä influentä çi asupra limbilor literare locale ale unor slavi de la noi, de pildä asupra variantei scrise a bulgarei din Banat. Ziarul Bandisci balgarsci gldsnic, care a apärut un timp la Timi- çoara, oferä in aceastä directe un bogat material de studiu. De pildä, în anul 1935, un inginer-agronom de provenienza bulgar localnic, scriind pentru acest ziar un articol despre întretinerea culturilor agricole, introduce în mod délibérât termenul klima, cf. rom. „climä“, pe care, spre a-i ajuta pe cititori sä asimileze mai uçor inovatia sa, îl însoteçte de cuvîntul maghiar corespunza- tor : tukasnata klìma (éghajlat) ij opasna „clima de pe aici e periculoasâ5" . Dacâ împrumutul s-ar fi fâcut din limba bulgarä literarä, ar fi avut altâ în- fä{i§are : klimat, cf. bulg. kaùmüt*.

în acela.si ziar gäsim împrumutul eu valoare terminologicä putera (< rom. putere), în urmätorul context : ,,Gu ij ubila elektienata putera...", ,,1-a omorît curentul electric“7. De remarcat este cä putera are în limba literarä a bulgarilor de aici çi sensul de „fortä“. Astfel, într-un articol comemo- rativ despre fratii Kiril çi Metodiu, citim : „... Ud gornite rêdve vidim èi kolku glavna bes makata na tezi dva braj cà, vidim puterata na sluváta8" . Este intersant cä çi al|i slavi care stau în contact cu romînii au împrumutat

1 Vezi, de ex., D. Scheludko, Rumänische Elemente im Ukrainischen, în „Baikan-Archiv", I I , Leipzig, 1926; cf. çi F. T. Jilko, op. cit., p. 96, 97, 105.

2 Vezi I. A. Candrea, Dicfionarul limbii romine din Irecut fi de astàzi, Bucureÿti, 1931, p. 1004.

3 Vezi Volodimir Suheviti, ryu,yAbw,UHa, II, p. 213, în „MaTepnii;iH ao yxpaincKO- pycbCKoi eTHO-ioriï“ , vol. IV, L ’vov, 1901.

4 Vezi Enrico Mestica, Dizionario della lingua italiana, ed. a 7-a, Torino, 1940, p. 1352.

5 Vezi Banatsci balgarsci gldsnic, nr. 10 din 1 sept. 1935, p. 4, articolul Kaho da séjmi? ■de ing. agr. A. Dermendiin.

* Ve?i St. Romanski, ilpasonucen pennun na ó'bAaapcKun Knuxoaen e:iuK, Sofia 1933, p. 193.

7 Vezi Banatsci balgarsci gldsnic, ibid., p. 3.8 Ibid., nr. 4 din 1 iunie 1935, p. 1.

5-1507 65

acest cuvint : hufulii1 fi lipovenii2. Se pot aduce fi alte exemple de cuvinte rominefti pàtrunse in mai multe graiuri slave in modindependent. In asemenea cazuri e vorba, separe.de un fel deafinitate comunà a graiurilor slave pentni anumite cuvinte fi imbinàri de cuvinte rominefti, dictatà, poate, de considerente de ordin expresiv. Altfel e greu sà ne explicàm de ce in cazurile de mai inainte nu s-a folosit cuvintul sila, existent fi in bulgarà, fi in ucraineanà, fi ìnrusà.

Pe de altà parte, trebuie sà se aibà in vedere cà nu totdeauna cind anumite forme, construc|ii sau sensuri lipsesc in limbile slave literare contemporane respective, dar existà in graiurile slave izolate de la noi fi in limba rominà, eie ar fi numaidecit de provenientà romineascà. De pildà, astàzi in imba rusà literarà exprimarea vìrstei se face prin cunoscuta construcfie cu subiectul logie la dativ : Mne Tpuditarb jier. In graiurile ruse ale lipovenilor din Rominia se folosefte insà construcîa (h) M a io (sau UMeio) rpud-u,aTb Jier (sau sodò e), identicà cu construcfiile similare rominefti, adicà avind subiectul la nominativ : h. De fapt insà, in cazul de fa{à nu este vorba de o influen{à romineascà asupra graiurilor ruse izolate de la noi, ci de pàstrarea unui procedeu rusesc propriu, dar mai vechi, de exprimare a vìrstei.

Studii interesante de tipologie slavo-rominà ar putea oferi cercetarea categoriilor gramaticale proprii limbii romine fi graiurilor bulgare de la noi : articolul, complementele pleonastice. f.a..

8. Adincirea studiilor de dialectologie slavà din {ara noastrà prezintà un anumit interes fi pentru istoria limbii romine, mai ales pentru stabilirea specificului graiurilor rominefti locale. Unii dintre lingviftii noftri au emis ipoteza cà la constituirea particularitàîlor unor subdialecte rominefti a contribuii contactul de datà mai recentà al rominilor cu ungurii, cu sìrbii, cu ucrainenii fi cu bulgarii. Consideraci interesante fi, dupà cite ni se pare, con- vingàtoare, face in aceastà direcîe I. Pàtru{3. Este limpede, de pildà, cà fàrà cunoafterea structurii fonetice a graiurilor ucrainene din nordul {arri, càrora le sìnt stràine fricativele dentale „tocite“ § fi z fi fàrà admiterea ipo- tezei cà unii dintre ucrainenii din Maramuref, rominizindu-se, au preluat aceste consoane ca s, resp. z, pe care, apoi, le-au insufit fi rominii din aceste parti, fonetismele maramurefene de tipul sir „Ut", zin „viri' nu pot fi ex- plicate. Prin acceptarea evoluîei de care vorbefte I. Pàtru{ se ràspunde implicit fi la o chestiune de cronologie a faptelor : fir > sir > sir (iar nu : fir > sir > sir) ; vin > Sin > zin (iar nu : vin > zin > zin)4.

1 Vezi V. ijuhevici, op. cit., voi. V, 1902, p. 9 : „...TaKy nyrepuio Mae..." „...avea a§ao putere..."

2 in timpul unei anchete dialectale, un informator rus din satul Lipoveni, comentind faptul cà nu mai este tìnàr, a adàugat : „putirla u ^n is " „puterea e-n scadere".

s I. Pàtru^, Contribufii slave fi maghiate la formarea subdialeclelor dacormine, In „Cercetàri de lingvisticà" ale Filialei din Cluj a Institutului de lingvisticà, anul I I I , 1958, p. 63—72.

1 In articolul citat al lui I. Pàtru$, p. 67, se aduc fapte similare ?i In ceea ce prive^te subdialectul bànàêan, asupra càruia a avut loc o influenza din partea graiurilor sìrbe^ti locale.

De altfel, explicaîi metodologie similare, date unor fenomene fonetice rezultate din contactul cu alte limbi, intilnim la mai mulî lingvi^ti. De ex., ipoteza potrivit càreia schimbàrile accentologice din graiurile slrbocroate s-ar datora contactului cu limbile invecinate o Intilnim la P. Ivic in articolul Ocnoenue nyru pa38UTUH cepóoxopearcKoeo eoKaAU3Ma, in „Voprosi iazikoznaniia" nr. 1/1958, p. 20. La fel explicà F. T. Jilko 1 „european" din graiurile ucrainene, vezi art. CoepeMeHHoe U3yHenue duajieKTOB yKpauHCKoeo n3biKa. In „Voprosi iazikoznaniia" 5/1956 p. 94. Prof. R. I. Avanesov, in lucrarea sa ÓnepKU no pyccKOlì dna.xeKTO.ioeuu, Moscova,1949, porne^te de clteva ori, in explicarea unor fenomene din graiurile ruse, de la ipoteza contactului cu alte limbi. Cf. p. 51 — 52, 139, 171, 206, Vezi §i P. S. Kuzne{ov, PyccKaa dua- JieKTOAOzuH, Moscova, 1960, p. 100.

66

Cuiioafterea amänuntitä a lexicuhii unora dintre graiurile slave de pe teritoriul R.P.R. poate sä fie utilä in precizarea etimologici acelor cuvinte rominefti, care se aseamänä ca formä fi sens cu cuvintele corespunzätoare dintr-o limbä slavä anumitä. De pildä, in dicfionarul lui I.A. Candrea, menfionat anterior, la sfirsitul articolului in care se explica sensul cuvintului turca (p. 1363) citim, in loc de indicarea etimologici : „comp, rut., rus. curka." ln felul acesta indicala ramine insä destul de vagä. Dupä pärerea noasträ, se poate presupune cä rom. lurcä provine din ucr. u,ypKa (vezi dicfionarul lui B. D. Hrincenko, citat anterior, IV, 437—438) fi cä imprumutul s-a fäcut de la purtätorii graiurilor ucrainene din nordul tärii, in care acest cuvint existä 1. Referirea la cuvintul rusesc uypna nu ni se pare necesarä.

In graiurile locale ale subdialectului maramurefean al dacoronv'iei existä actualmente numeroase elemente lexicale de provenienza ucrainea^ä, nesemnalate pinä acum deloc. Instructivä in acest sens este consultarea recentei culegeri de Lexic regional 2 rominesc, unde intilnim, de pildä, cuvinte cu aspect ucrainean ca: léznita „mär päduret", a zar obi „a ciftiga“ (muncind), brihdn „pintece", a cu$ài „a gusta, a minea", horincà „Juica" fi multe aitele. Nu este, credem, suficientä constatarea acestor cuvinte cu aspect slav. Cer- cetätorii graiurilor slave de la noi ifi pot da contribuya la stabilirea cu preciziune a cronologici fi cäilor concrete de pätrundere fi adaptare a unor asemenea cuvinte. In astfel de cazuri va fi de fapt vorba nu numai de dialectologie slava sau romina, ci de aspecte ale relafiilor lingvistice slavo-romine (sau romino-slave).

Perspective similare de studiu oferä, intr-o mäsurä sau alta, fi celelalte graiuri slave actúale din R.P.R., chiar fi acelea care nu sint concentrate laolaltä fi nu formeazä un grup teritorial, cum ar fi graiurile bulgare izolate dintre Dunäre fi Carpazi. Sugestiv ni se pare urmätorul exemplu : elevii de la fcoala romineascä din satul Ceacu (rn. Cälärafi), unde existä fi unele familii de bulgari, pe cale de a päräsi insä graiul bulgar matern, practicä jocul numit „camàcéle“, cf. bulg. KÓMwe,, pietricicä“, färä a cunoafte insä citufi de pu|in limba bulgarä. In exemplele de acest fel vedem o confirmare a pärerii exprimate in articolul precitat al lui I. Pätruf, potrivit cäreia „influenza bulgarä a pornit nu numai din sud, ci fi din graiul bulgarilor care s-au amestecat cu rominii fi s-au rominizat pe teritoriul subdialectului muntean" 3. Credem cä acest fapt trebuie refinut de tofi cercetätorii graiurilor slave fi rominefti. Nu ar fi, de pildä, exclus ca numeroasele grupuri de colonifti slovaci din Transilvania, adufi aici in secolul trecut fi, in bunä parte, rominizafi, sä fi läsat urme interesante in graiurile rominefti locale 4.

9. Dialectologii slavifti din {ara noasträ au de altfel posibilitatea sä observe fi sä studieze in chip nemijlocit procesul de bilingvism slavo-romin,

1 Ve7Ì V. §uhevici, op, cit., vol. IV, p. a 2-a, L'vov, 1901, p. 253.2 Vezi : Lexic regional. Redactor coordonator Gh. Bulgär. Editura Acad. R.P.R.,

Bucurefti, 1960.3 I. Pàtrut, Conlribufii..., p. 56. Despre ràsplndirea grupurilor de bulgari pe teritoriul

Olteniei fi Munteniei in secolul trecut v., de ex.. St., Romanski, EvAeapure B7> Baoiuko u MoAdoea. UoKyMemu, Sofia,1930; cf. fi G. Weigand, Linguistischer Atlas des dakorumänischen Sprachgebietes, harta nr. 67.

* Vezi lucrarea lui Kádár Jószef Szolnok-Doboka-Vdrmegye Monogrdfidja, vol. I-IV, Des, 1898 — 1900, volumul al II-lea, p. 144, 273, 354, 542, unde se vorbefte de colonifti slovaci romini- za^i (satele Nima din rn. Gherla. Bodin din m . Beclean, Ceaca din rn. Dej f.a.).

67

aflat in diferite stadii la purtàtorii diverselor graiuri slave actúale din R.P.R. In satul Pàtràu{ii-Sucevei, de pildà, numai reprezentantii generatici celei mai virstnice vorbesc, uneori, in mediul familial in limba ucraineanà, ceea ce arata dar cà bilingvismul ucraineano-romin se incheie in fa{a noastrà.

Studierea bilingvismului, iar pe alocuri chiar a tri- fi cvadrilingvismului popula{iilor cu graiuri slave din {ara noastrà prezintà un deosebit Ínteres fi pentru lingivistica generalà.

Pe alocuri se constatà fi cazuri de bilingvism romino-ùdiv, adicà de romini care vorbesc deopotrivà de curent in limba romìnà fi in graiul slav locai. Se pare cà nici acest fenomen nu a fost pinà in prezent studiai.

10. Cercetarea graiurilor slave actúale din {ara noastrà prezintà nu numai Ínteres teoretic, afa cum am aràtat pinà aici, ci fi un anumit Ínteres practic, legat de nevoile invà{àmintului fi ale culturii. Nu este nevoie sà se demonstreze cà de cunoafterea temeinicà de càtre invà{àtori fi profesori a specificului graiurilor slave locale depinde, in bunà màsurà, imbunàtà{irea predàrii in fcoli a limbilor literare slave respective, precum fi a limbii romine.

in concluzie, se poate afirma cà graiurile slave actúale din R.P.R. prezintà Ínteres pentru istoria limbilor slave, pentru slavistica generalà, pentru lingvistica generalà fi pentru studierea diverselor aspecte din istoria limbii romine. Rezultatele cercetàrilor de dialectologie slavà pot fi folosite totodatà fi in scopuri practice, in invà{àmint.

in

SARCINILE fi PERSPECTIVELE CERCETÀRII GRAIURILOR SLAVE DIN R.P.R.Rezultatele cercetàrilor de pinà acum in domeniul dialectologiei slave

din {ara noastrà pot fi aprecíate, in ansamblu, ca pozitive. Important in aceastà privin{à este, in primul rind, faptul cà printre slaviftii noftri tineri a fost trezit interesul pentru cercetarea graiurilor slave. (Ar fi bine dacà la catedrele de slavistica fi de limba rusà de la facultà{ile de filologie din Bucurefti, precum fi de la Cluj fi Iafi, s-ar intre{ine fi s-ar cultiva fi in viitor inteiesul pentru dialectología slavà). Este, de asemeni, important cà au fost intreprinse pinà acum un numàr insemnat de deplasàri pe teren, la purtàtorii graiurilor slave, cà s-au efectuat anchete-sondaj fi cà s-a strins un volum considerabil de date concrete.

Dar, rezultatele cercetàrilor din ultimii ani in domeniul dialectologiei slave din R.P.R. aratà fi unele deficiente, inerente etapei de inceput in care ne gàsim incà in acest domeniu.

Raportate la ansamblul cercetàrilor, slàbiciunile fi lipsurile principale de pinà acum sint, afa cum rezultà din analiza informa{iilor pe care ni le-au furnizat cercetàtorii diverselor graiuri, cìteva.

a) S-a realizat prea pu{in pe linia coordonàrii eforturilor celor care s-au angajat in cercetarea graiurilor slave de la noi. Este cazul graiurilor slovace fi, in parte, al celor rusefti. Din aceastà cauzà nu s-a fàcut pretutindeni fi totdeauna o pianificare motivatà fi de perspectivà a cercetàrilor, cu stabilirea precisà a obiectivelor concrete ale diverselor deplasàri pe teren fi cu stabilirea anumitor termene de indeplinire a obiectivelor fixate.

b) Nu s-a realizat incà un echilibru ìntre ritmul de stringere a materialului brut de pe teren fi prelucrarea fi publicarea sa.

6 8

c) Nu s-au efectuat anchete-sondaj ìn toate localitàtile ìn care exista graiuri ale uneia fi aceleiafi limbi slave, in timp ce ìn alte localitati s-au efectuat cite douà-trei deplasàri consecutive. (Fac excepte in aceastà privin|à localita|ile cu graiuri cehe). Credem câ este bine ca mai ìntìi sa se acopere, cu ajutorul unor anchete-sondaj, toate localitàtile cu graiuri slave despre care exista informaci fi aiba apoi sa se procedeze la studii mai detaliate, in functie de multatele sondajelor.

d) Pînâ in prezent nu au fost elaborate fi supuse unor discucii colective minutioase principiile anchetàrii slavilor de la noi in conditile bilingvismului. De asemeni, nu s-au elaborai fi adoptat ìncà principii unice de transcriere pentru graiurile diverselor limbi slave.

Ìn vederea obtinerii unor noi succese ìn activitatea lor fi in scopul ridi- càrii nivelului cercetàrilor pe o treaptà superioarà, dialectologii-slavifti din tara noastrà, membri ai Asocia li Slaviftilor din R.P.R. fi ai diverselor catedre de la facultàti, ar trebui sà fina seamâ, dupa pàrerea noastrà, de considérentele de mai jos.

1. Problema acumularii de material dialectal

Cea mai ìnsemnatà fi mai urgentà sarcinà, care stà de o potrivà in fa{a cercetàtorilor tuturor graiurilor slave de la noi, este strìngerea unui volum cìt mai mare de informaci de limbâ de pe teren. ìntrucìt ritmul de evo- luare a diverselor stadii de bilingvism slavo-romìn spre unilingvism este pe alocuri accelerai, tineretul fi chiar adulai ne mai practicìnd activ graiul tradicional slav, se impune cercetarea cu precàdere a graiurilor pe cele de disparire.

Càile de acumulare a materialului dialectal brut sìnt variate fi trebuie folosite toate, {inìndu-se ìnsà seama de specificul fiecàreia.

Cel mai important fi mai sigur mijloc de acumulat sìnt, se ìnfelege, ánchetele directe, efectúate in mijlocul populatiilor care pàstreazà graiurile slave respective. O bunà orientare asupra informatorilor fi o organizare ragionala a timpului in diversele località^ trebuie sà asigure acest prim obiectiv— acumularea materialului.

ìn afarà de ánchetele nemijlocite, trebuie, credem, sà se extindà sistemul de strìngere fi de ìmbunàtà|ire a materialului brut prin intermediari, in primul rìnd prin studenti-filologi instruifi special pentru aceastà muncà. (Iniziativa colectivului de cercetàtori ai graiurilor sìrbocroate de la Facultatea de filologie din Bucurefti, care a utilizai acest procedeu pentru scopuri de sondare a terenului, trebuie extinsà).

Concluzii interesante asupra particularitàfilor graiurilor slave de la noi se pot trage fi din analiza datelor pe care le oferà diverse izvoare scrise : corespondenta de familie, corespondenfa personalà cu informatorii, caietele de cìntece, lucràrile fcolare ale elevilor (analiza grefelilor) f.a.

Prin intermediul Asocia li Slaviftilor din R.P.R. s-ar putea organiza, la iniziativa cercetàtorilor, corespondenfe sistematice cu diverfi informatori. (Prudenza, absolut justificatà, fafà de informatile ob^inute pe aceastà cale, nu trebuie sà ajungà pìnà la scepticism. Datele indirecte pot constitui puñete de orientare in cercetarea nemijlocità sau pot reprezenta confirmàri noi ale unor observafii pentru care in timpul anchetelor directe nu s-au ob^inut ilustràri suficiente sau suficient de clare. Cf. in acest sens experienfa dialectologilor din R. S. Cehcslovacà, de exemplu ini|iativele lui Vázny).

69

Nu este nevoie sa argumentàm insemnàtatea capitala pe careo prezintà, in materie de dialectologie, calitatea materialului brut strins de la informatori. In legatura cu aceasta, se pune problema metodelor fi procedeelor de anchetare. Consideràm cà to{i cercetàtorii graiurilor slave (ca, de altfel, fi ai celorlalte graiuri) de la noi pot cìftiga imens in aceastà p r iv ila din studierea experien^ei acumulate in elaborarea Atlasului lingvistic romin. (In treacàt fie zis, existà o bogatà literaturà consacrata, direct sau indirect, problemelor de metodà in cercetarea graiurilor populare, atìt la noi, cìt fi in alte {ari).

In orice caz, socotim cà cercetàtorii graiurilor slave de la noi trebuie sà studieze aprofundat experien^e strìngerii fi interpretàrii materialului dialectal cules fi prelucrat in tàrile slave respective, unde in ultimii ani s-au efectuat fi s-au publicat lucràri insemnate de dialectologie.

Intrucit o bunà parte dintre graiurile slave actuale din tara noastrà sint izolate complet fi de mult timp de limbile slave respective, iar purtàtorii lor tràiesc din generale in generatie in mediu lingvistic rominesc fi, parlai, unguresc, devenind bilingvi (iar in unele cazuri trilingvi fi cvadrilingvi), se impune sarcina elaboràrii unor procedee de anchetare speciale, care sà {inà seamà de acest fapt. Experienta din ultimii ani in domeniul dialectologiei slave din R.P.R. aratà dar cà aplicarea automatà a procedeelor de anchetare a monolingvilor in conditile unor informatori bilingvi poate sà se ràs- fringà in mod negativ asupra calità{ii materialului adunat. Va fi, de asemenea, necesar sà se poarte discucii asupra problemelor pe care le ridica interpretarea datelor dialectale culese de la slavii bilingvi de la noi.

3. Despre programul cercetàrilor

Din informatine primite de la diverfi cercetàrori ai graiurilor slave actuale de la noi rezultà cà pina in prezent nu s-au purtat discucii in vederea stabilirii unor programe minime de cercetare pentru graiurile fiecàrei limbi slave in parte fi, tot in legàturà cu aceasta, nu au fost ìncà elaborate fi adoptate chestionarele corespunzàtoare. Orientarea spre programele de cercetare a graiurilor populare elaborate in parile slave, unde se alcàtuiesc actualmente atlase dialectale nazionale sau regionale, fie cà s-a fàcut in mod spontan (graiurile lipovenefti, bulgare, ucrainene), fie cà nu s-a fàcut de loc, procedìndu-se la intocmirea unor chestionare proprii.

Pe de altà parte, chiar cercetàtorii graiurilor slave de la noi apartinind uneia fi aceleiafi limbi slave nu au stabilii ìncà cerinole minime unice pe care le impune studierea graiurilor respective in ceea ce privefte programul cercetàrilor, chestionarele fi transcrierea foneticà.

Sarcinile care ar reveni pe aceastà linie dialectologilor-slavifti din {ara noastrà sint urmàtoarele.

a) Sà se adopte, pentru graiurile slave de la noi apartinind diverselor limbi slave, programe fi chestionare minime obligatorii, suficient de largi, pentru a se putea obline in toate compartimentele limbii date comparabile.

b) In tàrile slave unde s-au elaborai sau se elaboreazà atlase lingvistice nationale existà, dupà cum se ftie, programe de anchetare stabilite cu preci-

2. Despre calitatea materialului dialectal brut.’

70

ziune (de pildà pentru graiurile ruse, ucrainene, bulgare, polone f.a.). Acestea trebuie sa fie aplícate neapârat fi purtâtorilor graiurilor slave de la noi, pentru a se putea apoi raporta rezultatele obtinute de pe teren la ansamblul graiurilor de aceeaçi structura aie limbii slave respective, ceea ce va ufura mult localizarea graiului divergent cercetat.

c) Notala fonetica, gradui de detalizare a acesteia, trebuie sâ cores- pundâ cu cea preconizatà de prográmele pentru strîngerea de material in vederea aleâtuirii atlaselor lingvistice nazionale din tarile slave, pentru studiile monografice putindu-se insâ proceda la adîneirea detalizârii. La nevoie, de pildâ, pentru notarea imprumuturilor din limba romînâ care contin sunete aparte, se va putea recurge la preluarea unor semne din ALR.

Problemele pe care le ridica delimitarea volumului fi caracterului ches- tionarelor-sondaj, chestionarele pentru studierea efectelor bilingvismului fi a altor aspecte aie realitâtii lingvistice din localitâ{ile eu graiuri slave din R.P.R. ar urma sâ constituie obiectul unor dezbateri restrinse, fie in cadrai Asociatiei Slaviftilor, fie la nivelul catedrelor sau chiar al colectivelor restrinse de cercetâtori, de la caz la caz.

4. Despre oportunitatea elaborârii unor atlase, a unor monografii çi a altor studii de dialectologie slavà din R.P.R.

Este cunoscut faptul câ unele dintre graiurile slave actúale de la noi sînt practicate de vorbitori care trâiesc din generale in generale într-un numàr apreciabil de località^. Avem de pildà, peste 90 de località^ cu populare stabilà vorbind graiuri ucrainene, peste o sutà de località^ cu graiuri sirbocroate circa 40 de localitàji cu graiuri ruse (lipovenefti), peste 40 de località^ cu graiuri slovace fi destul de multe località^ cu graiuri bulgare, active sau in disparire. (Graiurile cehe fi polone sint concentrate intr-un numàr mai mie de località^).

Pornind de la aceastà stare de fapt, cì{iva dintre cercetatorii noftri s-au intrebat dacá n-ar fi oportun sâ se procedeze la intoemirea unor atlase dialectale pentru acele graiuri slave de la noi, care sint mai bine reprezentate din punct de vedere numeric.

Sîntem de pârere cà graiurile ucrainene din nordul tarii, ca fi graiurile sirbefti din Banat, ar putea fi studiate fi pe baza aleâtuirii unor atlase dialectale : in decursul timpului purtâtorii lor au avut legàturi strìnse cu pur- tàtorii graiurilor slave vecine din { a r i l e slave respective. în aceste cazuri, data fiind apropierea teritorialà, s-ar ajunge, poate, la ob{inerea unor izoglose comune sau in prelungirea celor din atlasle lingvistice nazionale slave respective, ceea ce nu ar fi de loe lipsit de Ínteres, nu numai pentru dialectologie, ci fi pentru alte discipline, filologice fi istorice.

Cit privefte celelalte graiuri slave actúale din {ara noastrâ, apàrute la noi mai tîrziu, prin imigràri sporadice fi intermitente fi prin colonizàri, socotim cà cele nu oferà condili pentru alcàtuirea unor atlase lingvistice 1.

1 Vezi, de pildà, în aceastâ problemà. observable lui Fr. Slawski cu privire la Atlasul graiurilor bulgare din U.R.S.S., Moscova. 1958, In „Voprosì iazìkonaniia" nr. 3/1960, pp. 121 —125

71

Aceste graiuri trebuie sa fie cercetate prin monografia fi studii speciale1. Un exemplu de studiu de aceastà natura, aplicabil fi pentru unele situaci din farà noastrà, ar fi cercetarea comparativa, de càtre prof. St. Stoikov, a unui grai bulgar din U.R.S.S. fi a graiului convergent din Bulgaria din care acesta s-a desprins in prima jumàtate a secolului trecut 2. Astfel, se poate efectúa un studiu comparativ al graiului rusesc (lipovenesc) din satul Ghindàrefti (rn. Hirfova) fi al celui din care acesta s-a desprins, acum circa 90 de ani, aflat pe teritoriul regiunii Odesa : Bol’foie-Ploskoie. In acelafi fel ar putea fi studiate graiurile ucrainene din raioanele Caransebef fi Lugoj (reg. Banat), desprinse la ìnceputul secolului nostra din masivul graiurilor ucrainene carpatice.

0 alta sarcinà a dialectologilor noftri slavifti este strìngerea de material corespunzàtor pentru intocmirea unor dictionare dialectale. In aceastà direcfie se poate aduce o contribuye insemnatà fi originalà la istoria lexicului limbilor slave reprezentate pe teritoriul fàrii noastre de purtàtorii graiurilor slave din R.P.R. Ca o etapà premergàtoare elaboràrii unor asemenea dictionare se pot publica glosare dialectale. Se ftie, de pildà, cà actualmente in R. P. Po- lonà se lucreazà intens la alcàtuirea unui Diciionar al graiurilor polone 3 (la Kraków), in care scop are loc strìngerea de materiale din cele mai diverse izvoare. Este de presupus (iar in parte s-a fi dovedit acest lucra) * cà graiurile polone de la noi, defi pufine fi nu prea vechi, ar putea oferi in aceastà direcfie unele materiale interesante. Cu atìt mai mult, bineìnteles, celelalte graiuri slave din R .P.R ., dintre care unele se aflà in stare de izolare fata de graiurile convergente, de secóle. De altfel, problema alcàtuirii unor dictionare dialectale fi istorice este la ordinea zilei fi in alte tàri slave, unde, in legàturà cu aceasta, au apàrut fi continuà sà aparà studii privitoare la principiile de alcàtuire a unor astfel de lucràri 5.

** *

Existà suficiente premize sà speràm cà pinà la cel de al V-lea Congres international al slaviftilor, care se va fine la Sofia in 1963, slaviftii din República Populará Rominà vor da contribuii insemnate in domeniul atìt de important fi de interesant al ceicetàtrii graiurilor slave de pe teritoriul Patriei noastre.

1 Cf. V. M. Jirmunski. op. cit., p. 142; R. I. Avanesov $i V. G. Orlova, K onepedubiM 3adaniiM pyccKou duaAeKTOAOzuu, articol publicat in culegerea „ MaTepna.'ibi h HCC.ieAOBanHii no pyccKOii .HHajieKTO-norHH ", vol. I, Moscova, 1959, p. 4, 5.

2 Vezi: St. Stoikov ioeop ceAa Tiiupdui^u (CAueeHCKOu okoauu e BoAeapuu) u ceAa Teapduu,H, MCCP), in „CrarbH h MaTepna.ibi no fojirapcKofi AHa.ieKTO.iorHH“ , vol. 8/1958, p. 3-63.

3 Vezi; M. Karas, floAbCKaa duaAetcTOAoeun nocAe eropou Mupoaou bouhu, in „Voprost iazikoznaniia" nr. 2/1960, p. 114.

4 Vezi: I. Chi^imia ji E. Deboveanu, Graiul polon din satul Bulai (rn. Suceava), in volumul de fata.

5 Vezi: B. O. Larin, iJpunnunu yKAada.HH.fi o6aochux caobhukib yKpalnCbKo'i mobu, articol publicat in culegerea ..JUa.ieKTO.ioriiHHii 6io;ieTeMb ".vol. VI, Kiev, 1956 ;F.T. Jilko, 3anuc i08\pK0B0i AenciiKU i dta.ieKTOAoeiwa AeKcuKoepatpm. in ,,y«p. mob a a tun". 3/1957; cf. §i R. I. Avanesov $i V. G. Orlova, art. cit., p. 5.

72

COBPEMEHHblH 9TAn H 3AAAHH

H3yMEHHÎI CJIABflHCHX TOBOPOB HA

TEPPHTOPHH PHP

( P E 3 I O M E )

O raT bH COCTOHT H3 TpëX pa3fleJIOB.

B pasAeJie CoepeMeimbiù 3man U3yuenuH cAaeHHCKUx eoeopoe hü meppumopuu PHP 3BTOp nOflBOflHT HTOr HayHHblM HCCJieflOBaHHHM B OÔJiaCTH CJiaBHHCKOH ÆHa-

iieKTOJiorHH, y a e jia a o c h o b h o c BHHMaHHe n e p H o ay n o c jie 1944 r o a a .

Bo BTopoM pa3flene, 3nauenue u3yuemn caübhhckux eoeopoe lia meppumopuu PHP, y K a a b iB a e T c a , h t o co B p e M e H H b ie c jia B flH C K iie roBopbi cjie/iyeT H3yHaTb, h c x o æ »

H3 T o r o , h t o : 1 . apxau3Mbi, coxpaHHBiuHecH b h h x , a a i o r H H T e p e c H b iii M a T e - pnaJI .ZIJ1H HCTOPHH COOTBeTCTByiOlUHX CJiaBflHCKHX fl3bIKOB; 2. CJ13BHHCKHM rOBO-

p aM PHP CBO HCTBeH Hbi uuoeaifuu; 3. nacrb Æ H a n e K T H o ro M a T e p n a ;ia m o h c h o H c n o jib -

3 0 B a T b npH 3muM0A02mecKux uccAedoemutix; 4. flH a Jie K T H M H M a T e p H a ji n p o j iH -

B a eT CBeT H a MeoKCAaemcKue H3bixoebie C6R3U b y c J io B H a x o 6 o c o 6 j ie H H o r o cymecr- B0B3HHH O T fle JIb H b lX CJiaBHHCKHX TO BO pO B; 5. CJiaBHHCKHC r o B o p b i PHP M o r y T

c jiy jK H T b H J iJ iK )C T p a im e H T o r o , K a x , b p e 3 y jib T a T e c m c ii ic h h ) ! n e p B O H a n a jib H o pa3- jiHHHbix ir o B o p o B o f lH o r o h T o r o ace » 3 b iK a , (J)o p M H p ye T C H « k o ü h j » ] 6 . cjiaB H H C K H e rOBOpbl f la iO T B 0 3 M 0 X H 0 C T b H 3 y H a T b B o n p o c O BJ11IHIIHH C O O TBeTC TByiO m H X JlH T e -

paTypHbix a3biKOB b y c n o B H f lx , o t j i h h h h x o t Tex, b K0T0pbix H a x o flH T c a HapoflHbie r o B o p b i b c jia B H H C K H X C T p a H a x ; 7. c o B p e M e H H b ie cjiaB H H C K H e r o B o p b i H a T e p p H T o p H H PHP n p e iio c T a B j ia jo T u jH p o K o e nojie ¿ m a H syH en H H 8Auhhuh pyMbincKoeo H3bim H a o jia B H H C K n e r o B o p w , p a sjT H H H b ix 3 T a n o B h (})o p M 6uAuneeu3Ma (9). OflHOBpeMeHHo a B T o p noKa3ebiBaT (8), h t o n3ynenne coBpeMeHHbix cjiaBHHCKHx r o B o p o B Ha T e p p H T o p H H PHP npeflCTaBJiaeT H H T e p e c h fljui ucmopuuecKoü dua- AeKmoAoeuu pyMbincKoeo H3biKa. H aK O H e u , o h CHHTaeT h t o cncTeMaTHnecKoe

H3yneHHe coBpeMeHHbix anaBHHCKHX flHa^eKTOB Ha TeppHTopHH PHP MoaceT h

flOJiîKHO cofleücTBOBaTb yjiyHiiieHHK) npeno^aBaHHH poÆHoro h pyMbiHCKoro H3bIK0B B LUKOJiax CJI3BHHCKHX H anH OH aJIbH blX MeHbUJHHCT B PHP.

B TpeTbeM pasflejre, 3adauu u nepcemmuebi u3yuemn coepe.ueHHbix cAaeMH- ckux eoeopoe ha meppumopuu PHP, aBTop yjca3biBaeT Ha Kpyr ochobhhx 3aaaH, CTOflmHX nepeA HCCJieÆOBaTejiHMH cjiaBHHCKHX roBopoB Ha TeppHTopHH PHP, a HMeHHo: ycKopeHHoe HaKonjieHHe aoôpoKaHecTBeHHoro KOHKpeTHoro MaTe- pnajia, BbipaôoTK a nporpaMM-MHHHMyMOB, co3aaHHe M0H0rpa(j)HH, ÆHajie- KTHblX CJIOBapeft H CJIOBHHKOB H T.fl.

L ’ÉTAT ACTUEL ET LES TÂCHES DE L ’ÉTUDE DES PARLERS

SLAVES DE LA RÉPUBLIQUE POPULIARE ROUMAINE

(RÉSUMÉ)

La présente étude renferme trois chapitres.Le premier est intitulé L ’état actuel des recherches de dialectologie slave

en R .P .R . L ’auteur y fait le bilan des recherches de dialectologie slave effectuées en Roumaine ces dernières années, en insistant notamment sur la période d’après 1944.

73

Le second chapitre— L ’importance de Vétude des parlers slaves de la R.P.R .— montre que les parlers slaves actuels de notre pays présentent de l’intérêt tout au moins pour les raisons suivantes : 1) Ils conservent des archaïsmes intéressants pour l’histoire des langues slaves considérées. 2) Ils offrent de nombreux cas à.’innovations. 3) Ils peuvent fournir un matériel intéressant pour les recherches sur l'étymologie. 4) Ils permettent l’étude des effets des contacts linguistiques interslaves dans les conditions de leur isolement des principaux noyaux des parlers slaves en question. 6) Ils peuvent illustrer les voies de formation de certains xotvrj du mélange des parlers initialement différents d’une seule et même langue. 6) Ils permettent d’étudier l’influence des langues slaves littéraires respectives dans des conditions différentes de celles où se trouvent, à ce point de vue, les parlers slaves convergents. 7) L’auteur montre que les parlers slaves actuels de la R.P.R. offrent un vaste champ d’activité à l’étude de l’influence du roumain sur les parlers slaves de la R.P.R. et 9) à celle des divers stades et formes de bilinguisme. De même, au paragraphe 8, l’auteur insiste sur l’intérêt que l’étude des parlers slaves actuels de la R.P.R. présente aussi pour la dialectologie historique de la langue roumaine. Enfin, il est d’avis que la recherche systématique des parlers slaves actuels de la R.P.R. peut et doit contribuer à améliorer l ’enseignement dans les écoles des minorités slaves de la R.P.R.

Quant au troisième chapitre — Les tâches et les perspectives de l ’étude des parlers slaves actuels de la R .P .R . — il fait connaître les principales obligations qui incombent dorénavant et directement aux chercheurs dans le domaine des parlers slaves de la R.P.R., à savoir: de réunir un nombre aussi grand que possible de faits précis, une préoccupation accure pour perfectionner les méthodes en vue de rassembler sur le terrain les données concernant le sujet, la détermination de programmes minimums de recherche, l’élaboration de monographies, de dictionnaires et de glossaires dialectaux etc.

PRIVIRE ASUPRA LOCALITAJILOR CU GRAIURI SLAVE

DIN REPUBLICA POPULARÁ ROMlNÁ

EMIL VRABIE

Pina ín prezent nu exista, din cite $tim, o lucrare de ansamblu privi- toáre la ráspindirea graiurilor slave actúale din Jara noastrá. De aceea, cu sprijinul Asociatiei Slaviftilor din R.P.R., am procedat, incepind din anuí 1958, la stringerea unor informa|ii din diferite izvoare (lingvistice, istorice, demografice, etnografice, turistice $i de alta natura) in vederea intocmirii unei evidente cit se poate mai precise asupra localitáfilor din Jará in care se pástreazá graiuri slave $i care, prin urmare, prezintá Ínteres pentru slavifti. Dám in cele ce urmeaza cite va rezultate ale cercetáriloi noastre.

** *

O imagine de ansamblu asupra graiurilor slave actúale din R.P.R. ne-o «oíerá rezultatele recensámintului general al populafiei R.P.R. din anuí 1956, publícate in anuí 1959

ín subsidiar vom menciona cá in instrucfiunile de inregistrare s-a prevá- zut cá pentru fiecare persoaná „se inregistreazá ca limbá materna limba cLecla- jrata de cel recenzat" , prin termenul de limbá. materna infelegindu-se „limba pe care o persoaná o vorbejte in cadrul familiei sale, indiferent de nafionalitatea pe care o are“ 2.

Prima concluzie generalá, ce se desprinde pentru filologii slavifti din analiza rezultatelor Recensámintului la indícele „limba materná", este cá pe teritoriul Republicii Populare Romine tráiefte actualmente un numár important de vorbitori in limbi slave. Astfel, din totalul de 17.489.450 de persoane, reprezentind popularía fárii la data recensámintului, 200.152 au declarat ca limbá materná o limbá slavá.

1 Recensdmíntul populafiei din 21 februarie 1966. Rezultate generale. Bucurefti, 1959.2 Intrebdri fi rispunsuri in legiturá cu recensdmíntul populafiei din 21/1111956, editate

de Comisia Centrala de Recensámint. Bucurefti, 1956, p. 10.

75

Grupînd limbile slave din R.P.R. în ordinea descrescîndà a numârului vorbitorilor, câpâtâm urmâtorul tablou 1 :

Afadar, in {ara noastrà existà condili de cercetare nemijlocita a unor graiuri reprezentind principalele limbi slave. Prin studii in acest domeniu„ dialectologii-slavifti de la noi pot sa aducà o contributie personala. fi originala la imbogàfirea patrimoniului generai al slavisticii.

Remarcabile prin valoarea lor ftiinfificà, lucràrile de pinà acum privitoare la unele graiuri slave din Rominia sint, deocamdatà, prea pufine la numàr.

Pe baza consultàrii unor izvoare scrise fi orale variate, precum fi prin contact nemijlocit cu realitatea lingvisticà de pe teren, am procedat la stabilirea nominala a localitàfilor din República Populara Romina in care se pot efectúa actualmente cercetàri in domeniul dialectologiei slave fi am intocmit o Hartà a graiurior slave actúale din R .P .R . 2.

Purtàtorii graiurilor ucrainene din R.P.R. sint concentraci, in majoritatea lor, in nordul farii (regiunile Maramuref fi Suceava), in apropiere de masivul graiurilor ucrainene carpatice. Dupà cum rezultà din izvoarele istorice, ucraineni existau deja in Maramuref, de pildâ in satele Poienile-de-sub- Munte, Repedea, Ruscova, incà acum cel puf in cinci secóle fi jumàtate 3. Dupa unii istorici, slavii de est au pâtruns in aceste regiuni mult mai inainte4. O vechime remarcabilâ au fi graiurile ucrainene din Moldova5.

Localitàfile din regiunea Maramuref in care se pot face in prezent studii de dialectologie ucraineanâ se cifreazà la circa 25 : Poienile-de-sub- Munte, Ruscova, Crasna, Bistra, Petrova, Leordina, Repedea, Valea-Vi$eului, Vi$eul-de-Sus, Borça (raionul Vifeu) ; Sighet, Lunca-la-Tisa, Rona-de-Sus, Remeti, Bocicoiul-Mare, Cimpulung-la-Tisa, Cràciune$ti, Teceul-Mic, Viri mort (raionul Sighet) Tìrna-Mare (raionul Oaf), Sârâuad (raionul Tàfnad) f.a

1 Recensimintul populafiei din 21 februarie 1956, p. 562.2 Harta poate fi consultata la sediul A soc ia li Slavijtilor din R.P.R. (Bucurc^ti).s Despre o popula^ie ucraineanà in nordul teritoriului RPR !n a doua jumàtate a seco

lului al XlV-lea vezi O'tepKU Hcropuu CCCP, sec. X IV —XV I, Moscova, 1953, p. 520 — 521. Vezi $i Ioan Mihàlyi, Istoria comitatului Maramuref. Diplome maramuresene din sec. X IV fi XV, adunate ?i comentate de Ioan Mihàlyi de Ap?a, Sziget, 1900, p. 65 — 67 ?i 315. Cf. $i lucrarea lui K. Czoemig Etnographie d. Oesterreichischen Monarchie, Wien, 1855, voi. II , p. 293. Pentru unele indicaci bibliografi.-e v. bravura lui M. P. $esan : Teodor Koriatovici in Rusia subcarpatici ctitor al m inistirii Sf. Nicolae din Munkacs la 1360?, Cernàu^i, 1936, p. 13, 14, 20.

* Vezi P. Olteanu, Numiri slave in Transilvania de Nord. Extras din culegerea „Limbà $i literaturà", voi. I I I , editatà de „Societatea de ¡jtiinte Istorice ?i Filologice din R.P.R.“, Bucure?ti, 1957, p. 190.

5 Vezi acad. E. Petrovici, Elementele slave din limba rotninà — mdrturie a legatimi istorice dintre poporul nostru fi poporul rus. „Limba rominà", I (1952), nr. 1, p. 23.

1) limba ucraineanâ2) limba rusà3) limba sìrbocroatà4) limba slovacà5) limba bulgarà6) limba cehà7) limba polonà

68.25245.02943.05718.93513.1896.1965.494

1. Graiurile ucrainene

76

In regiunea Suceava se pot efectúa ánchete dialectale ucrainene in primul rìnd in urmàtoarele localitàti : Argel, Moldovita, Sicrief-Pulna, Valea- tìoului, Breaza, Ciumàrna, Moldova-Sulita, Pìriul-Berzei, Izvoarele-Sucevii, Lucina ,Demàcu$a, Mâgura, Gemenea, Porucescu (raionul Cìmpulung) ; Girli baba, Edu, Fluturica, Vatra-Dornei (raionul Vatra Dornei) ; Bàicàuti, Sinàuti, §erbàuti, Vàfcàuti, Càline$tii-lui-Citparetico, Negostina, Rogojeftì, Gropeni, Boto§enita-Mare, Cìndesti- Unii, Sir et (raionul Siret) ; Brodina (cu càtunele Ehrifte, Kilometrul 14, Sadàu, Hepa, Cununschi), Ulma, (cu càtunele Lupeina, Mâgura, Nisipitu, Costileava), Miliçeuti, Ràdàuti (raionul Ràdàufi) ; Dàr- mànesti, Ipotesi, Danila, Càlineslii-lui-Vasilache, Càlinestii-lui-Enache, Mari- teia-Mare, Màriteia-Micà, Gàureni, Siminicea, Hutanì, Todirefti, Pàtràuti, Suceava, (raionul Suceava) ; Solonet, Cacica (raionul Gura-Humorului).

Cu totul izolate de graiurile ucrainene din nordul fàrii, concentrate in localitàtile menzionate mai sus, sìnt graiurile ucrainenilor din Banat : Copàcele, Ruginos, Zorile (raionul Caransebeç) ; Circuid, Criciova, Paniova, Honorici, Secaf (raionul Lugoj).

Açezarea ucrainenilor în aceste locuri este de data mai recent. Ei s-au stràmutat aici din Ucraina Transcarpatica $i din zonele învecinate, în a doua jumàtate a secolului al XIX-lea $i la ìnceputul secolului al XX-lea 1.

Se pare, câ existenta grupului dialectal ucrainean din regiunea Banat nu este prea bine cunoscutà. Observâm, de pildâ, câ în lucrarea sa relativ recentà, despre graiurile ucrainene F. T. Jilko nu mentioneazà coloniile ucrainene din Banat, desi semnaleazâ asemenea colonii ìn Voivodina (Novi-Sad) 2.

Studii de dialectologie ucraineanâ se pot efectúa în República Populará Romînâ §i în regiunea Dobrogea, fi anume în urmàtoarele localitâfi : Dunavàtu, Sfîntul-Gheorghe, Murighiol, Criban, Ceatalchioi, Ilganii-de-Sus, Letea, Pardina, Pîrlita, Po$ta, Lascàr-Catargiu, Telita, Uzlina (raionul Tulcea) ; Balabancea, Geaferca-Rusà, Hamcearca (raionul Mâcin) ; Ciucurova, Lunca (raionul Istria) ç.a.

Cele mai vechi colonii ucrainene din Dobrogea în care populatia si-a pâstrat pînâ astâzi graiul, dateazâ, se pare, din secolul al XVIII-lea 3.

2. Graiurile ruse (velicoruse)

Purtàtorii graiurilor ruse din tara noastrâ, „lipovenii" ♦, sînt concentraci în peste 30 de localitâfi rurale çi urbane din regiunile Suceava, Iaçi, Bacàu, Galati çi Dobrogea.

în regiunea Suceava lipovenii care ÿi-au pâstrat pînâ astâzi graiul rus pe care 1-au adus eu ei primii imigranfi, trâiesc în urmàtoarele localitâfi : Socolinti (Lipoveni), Suceava (raionul Suceava) ; Climàuti (raionul Siret) fi Manolea (raionul Fâlticeni) ; oratili Botoçani, (mahalaua lipoveneascâ).

1 Vezi I. Percni, H3 iiCTopuu 3aKapnarcKux yKpaunnea (1849 — 1Ü14), publicat in „Studia histórica Academiae Scientiarum Hungaricae", 14, Budapcsta, 1947, p. 39.

2 Vezi F. T. Jilko, r o e o p u ynpaincbKol mobu, Kiev, 1958, p. 48.3 Vezi A. P. Arbore, Asezärile lipovenilor fi rufilor din Dobrogea, in „Arhiva Dobrogei",

vol. I I I , nr. 1/1920, Bucurejti, p. 5, 8 f.u. Cf. fi articolul Informafiuni elnografice fi mifedri de populafiune in Basarabia sudied fi Dobrogea in veacurile X V I I I fi X IX , in „Analele Dobrogei", anul X/1959, Cemäu^i, 1929, p. 26 — 28.

1 Despre termenul „lipovean“ v. Wiktor Jakubowski, Z istorii kolonij staroobrzgdowców rosyjskich nr M azur ach, publ. !n ..Slavia Orientalis", X, nr. 1/1961, Warszawa, p. 83, nota 7.

77

In regiunea Iaçi principalele localitâfi in care se pot studia la fata locului graiuri ruse sint : Brâte$ti, Bâlu§e$ti, Lespezi (raionul Paçcani) ; Focuri (raionul Vlâdeni) ; Tîrgu-Frumos (raionul Tirgu-Frumos) ; Dumasca (raionul Vaslui). De asemeni, se pâstreazâ graiuri ruse la lipovenii din cartierele lipovenesti ale oraçelor Ia$i si Vaslui.

In regiunea Bacâu se pot intreprinde ánchete dialectale la ruçii din satut Plopana (raionul Bacâu) çi in cartierele lipovenesti aie oraçelor Piatra-Neamt çi Roman 1.

în regiunea Galafi localitâfile in care se pâstreazâ graiuri ruse sint Brâila (cartierul Brâilifa) çi Piscu.

Cele mai numeroase colonii lipoveneÿti din R.P.R. sint concentrate in regiunea Dobrogea : Jurilovca, Sarichioi, Slava-Rusâ çi Slava-Cerchezâ (raionul Istria) ; Periprava, Sfi§toJca, Chilia-Veche, M ila 23, Mahmudia, Sulina, Tulcea (raionul Tulcea) ; Carcaliu, Isaccea, Mâcin (raionul Mâcin) ; Ghindar e ti (raionul Hîrçova) ; Nâvodari (raionul Medgidia) ; Douâ-Mai (raionul Negru-Vodâ).

Este, de asemeni, de menzionai satul Borduâni, situât pe malul stîng al Dunârii, între Feteçti çi Hîrçova.

împrejurârile istorice care au dus la açezarea ruçilor din localitâfile menzionate pe teritoriul fárii noastre sint cunoscute. Cercetâtorii istoricului populafiei lipoveneçti din Rominia au scos insâ prea mult în relief motivele de ordin religios care au provocai emigrârile „starovertilor" din Rusia 2 çi au trecut sub tâcere faptul câ aceste emigrâri s-au datorat çi unor cauze de ordin social-economic 3.

Izvoarele scrise pe care le-am consulat arata câ cea mai veche localitate eu populate lipoveneascâ din R.P.R. ar fi satul Lipoveni (denumirea mai veche — Socolinti) din raionul Suceava, unde s-ar fi asezat emigranti din Rusia încâ de la 1724 4. Colonia de la Dumasca dateazâ cel pufin din anul 1730 *, cea de la Manolea — din 1743 6, cea de la Sarichioi — dinainte de

1 Informaci demografice de acum un secol despre lipovenii din Moldova gàsim in Lucratile stalistice fdeute pe anii 1859 — 1860, Ia$i, 1861, p. 125 — 137.

2 Printre ace^tia se numàrà : Melchisedek, Lipovenismul, adicà schismaticii sau rascolnicii fi ereticii rusefti dupà autori rufi f i izvoare nafionale romtne, Bucurejti, 1871 ; I. I. Nistor, Cercetàri asupra cultului lipovensesc din Rominia, In Analele Acad. Romine. Mem. sect- ist. Seria I I I , tom. X X IX , mem. 9, Bucure^ti, 1947.

3 Vezi expunerea acestor cauze in OtepKu ucropuu CCCP. X V II eeK (Perioadafeudalismu- lui), editata de Institutul de istorie al Acad. de ijtiinê a URSS, Moscova, 1955, p. 312—317 ?.u. ; X V I I I eek, Moscova, 1957, p. 202, 206. Cf. $i articolili Raskol din EoAbUian coaer- ckoh 3HU,UKAoneduH, ed. a Il-a, Moscova, 1955.

4 Vezi Enciclopedia rominà, vol. I, p. 441, unde se arata cà lipovenii au pàtruns In Bucovina in anul 1724. Pe de altà parte, Isidor Vorobkevici, in articolili PaCKOA u Aunoea- Hbi uau crapooópudi^bi e EyKoeune u PyMbiuuu, publicat, in revista „Candela", anul II, nr. 7 din 1883, Cernàuî, p. 420, serie cà cea mai veche localitate lipoveneascà din Bucovina este Mitocul-Dragomimei, adicà, mai precis, satul Socolinî (Lipoveni) din comuna Mitocul-Dragomirnei. De aceea?i pàrere este ?i Demetriu Dan, in articolul Lipovenii dinBucovina, „Candela", 1894, p. 315 j.u.

6 I. I. Nistor, lucr. cit., p. 4.• Vezi Marele diefionar geografie al Rominiei (abrev. DG), vol. IV, p. 232—234. (Men-

îunea cà lipovenii de airi $i din celelalte sate lipovenesti din jude{ ar fi ,,descenden{i din cei 100.000 de robi descàlicafi de ijtefan cel Mare dupà pràdàriunUe fàcute in Polonia in urma luptei de la Codrul-Cozminului" nu poate Snsà fi acceptatà, dat fiind anacronismi pe care !1 presupune).

78

anuí 1761 1. Colonia de la Climáufi dateazá din anuí 1783, cind, la indemnul ofiterului austriac Redange, un grup insemnat de lipoveni emigreazá de la gurile Dunárii (pe atunci in Imperiul Otoman) ín Bucovina (pe atunci sub stàpinirea Austriei) 2. Tot din secolul al XVIII-lea dateazá Sfi^tofca §i Periprava, care ar fi fost fondate de lipoveni veniti de la Vilcov 3. Pro- babil cà tot din secolul al XVIII-lea dateazá $i coloniile Jurilovca * $i Slava-Rusa5 Pentru celelalte colonii lipovene^ti nu dispunem decit de atestàri din secolul al XIX-lea.

Este de mentionat insá cà in únele cazuri vechimea reala a unui grai poate fi considerabil mai mare decit aceea care rezultà din calcularea timpului ce s-a scurs de la prima atestare in documéntele istorice a populafiei respective pe teritoriul R.P.R. O ilustrare in acest sens este, de pilda, colonia lipoveneascà de la Ghindárejti. Acum un secol aceasta licalitate inca nu exista : ea a fost infiintata in deceniul al 8-lea al secolului al XIX-lea, de emigranti din Rusia. Dar, cu tóate cá satul are la noi o vechime de numai vreo noua decenii, graiul rus de aici este cu mult mai vechi : íntemeietorii localitafii au venit aici din satul Ploskoie, raionul Velikcmihailovsk, regiunea Odesa, unde populada, formata din starovierti, s-a stabilit, la rindul ei, acum mai bine de doua secóle. Aladar, vechimea graiului rus de la Ghindare^ti trebuie stabilità in funche de momentul cind íntemeietorii satului Ploskoie au emigrat din guberniile centrale ale Rusiei in regiunea Odesa8.

3. Graiurile sírbocroate

Graiurile sirbccroate din República Populará Romina sint concentrate in regiunea Banat.

De cel mai mare Ínteres pentru dialectología serbocroata §i pentru slavistica in genere este, farà indoialà, grupul de localitàji cunoscut sub numele de „satele caraôvene" : Carafova, Nermet, Clocotici, Lupac, Vodnic, Rafnic, — tóate in raionul Resita. Acad. Emil Petrovici a scris in 1935 cunoscuta monografie „Graiul Caraôvenilor“, pe baza unei ánchete efectúate in localitatea Caraôva.

Intrucit nu dispunem de date din izvoare mai noi, vom aràta, in ordinea descrescindà a populatiei, care sint principalele localitàfi din Banat in care localnicii, cu prilejul primului recensàmint generai al populatiei din Rominia (1930), au declarat cà au ca limbà maternà un grai sirbocroat : Timi$oara, Moldova-Veche, Simpetru-Mare, Dinia§, Sinmartinul-Sirbesc, Variaj, Socol,

1 Al. P. Arbore In Afezàrile... se referà la cartea lui Joseph Boscovici Voyage de Con- stantinopole en Pologne (p. 161), unde se menfioneazà cà la Sarichioi erau ìn acel timp 150 de creçtini care par a fi fost lipoveni. (Càlàtoria a avut loc In anii 1761 — 1762). Cf. çi DG, vol. V, p. 314.

2 Vezi N. Docan, Explorafiuni austriace pe Dunàre, Bucureçti, 1914, p. 42 : „... in octombrie 1783 trecutâ prin Iaçi la Cemàuti doi delegaci care aràtau generalului Ememberg cà 2000 de familii lipoveneçti ar fi gata sà se mute ìn Austria; tmpàratulle primi rugàmintea,. inniviin^ìndu-le felurite ìnlesniri".

8 Vezi DG. vol. IV, p. 679.* Vezi DG, vol. IV, p. 19.5 Vezi DG, vol. V., p. 423. De altfel, ìn Mátele dicfionar geografie al Romtniei se dau

informatiuni sumare çi despre lipovenii din aproape toate celelalte località^ menzionate aici.• Vezi, despre graiul rus al populatiei din Ploskoie, M. Tihomirova, ¡OoKHoeeAUKopyc-

cku ü eoeop Ha reppuropuu OdeccKoü oôaüctu, Autoreferat, KremeneÇ, 1955, p. 3, 5.

79

Svinila, Cenei, Cenadul-Mare, Liubcova, Gelu, Arad, tìelobrefca, Saravale, Ivanda, Rudna, Stanciova, Cimpia, Soca, Beregsàul-Mic, Satu-Mare (rn. Pecica) Shxnicolaul-Mare, Màceri, Petrovaselo _ Raditnna, Checea, Reca?, Cralovàt, Denta, Lescovita, Divici, Zlatita, Percosova, Gad, Pojejena-de-Sus, Beciche- recul-Mic $i áltele 1.

Pentru orientare, vom menziona cà la Timisoara se declaraserà atunci cu limbä materna sirbocroatà 1820 de persoane, la Moldova Veche — 1814 $i a$a mai departe, descrescind, pina la Beichcerecul-Mic, unde au declarat ca limbä maternä sirbocroatà 491 de persoane. ìntr-o serie de alte localitàfi din Banat numàrul celor care au declarat in 1930 ca limbä maternä sirba e mai mie.

Graiuri croate au fost descoperite pinä in prezent numai la Reca§ 2 $i la Checca.

Sub raportul vechimii, cele mai vechi graiuri sìrbocroate actúale din RPR sint graiurile caraôvene : cel pufin patru secóle $i jumàtate de dezvoltare independentä ®.

Despre vechimea celorlalte graiuri sìrbocroate actúale din R.P.R. existà mai multe indicaci globale, in care se mentioneazä insä doar trecerea din Serbia in Banat “fi in Tara Romineascà a unor grupuri mai mici sau mai mari de emigranti, färä a se preciza $i numele localitàfilor pe care ace^tia le-au ìntemeiat. Astfel, sint cunoscute din izvoarele istorice strämutärile in masà ale sirbilor, care ìncep in Banat incà in prima jumàtate a secolului al XIV-lea.

Prima stràmutare de proporci mari ar fi cea de pe la 1440, cind Gheorghe Brancovici, venind din Ungaria, aduce pe mobile sale o multime de sirbi. Strämutarea in aceeaî direcfie a mereu altor grupuri de sìrbi, dintre care de menfionat este cea a lui Pavel Chinezul cu circa 50.000 de in$i, continuä $i in secolele urmàtoare.

ìn anul 1690 circa 80.000 de sirbi, in frunte cu patriarhul Cernojevici, se strämutä in Banat $i in alte finuturi stäpinite pe atunci de imperiul habsburgic 4.

Strämutärile sirbilor in Banat continuä in perioada preiosefinä (1703— 1740) $i in epoca iosefinà (1743—1792)5.

Prin urmare, faptul cä graiurile sirbe^ti din Banat nu sint omogene se explicà prin aceea cà in decursul timpului imigrantii §i coloni^tii au venit aici din cele mai diferite pärfi ale Serbiei, iar uneori $i din zone cu graiuri croate.

4. Graiurile slovace

Populafia vorbind graiuri slovace din República Populará Rominä träie^te intr-o serie de localitäfi din cele trei regiuni apusene ale färii : Maramure^, Criâna §i Banat. Citeva localitäti rurale cu graiuri slovace se aflä $i in vestul regiunii Cluj.

1 Vezi Resultatele recensdmintului general al populafiei Rorntniei din 29////1930. Volumul al II-lea, secîunea „limba maternä".

2 Vezi : Acad. E. I ’etrovici, Elementele siate..., „I.imba rominà", 1/1952.s E. Petrovici, Graiul Carasovenilor, Bucurefti, 1935, p. 15.4 Vezi articolul Cepóu.i din Do.ibiua.i coeemcKa.i OHi/UK.ionedu.i, ed. a II-a, vol. 38, p. 45,

semnat de I. S. Dostean, V. G. Karasev, fi V. A. Upenik.5 Indicaci asupra localitä{ilor din Banat colonízate cu sirbi dà Nicolae M. Popp in lucrarea

Populafia Banatului in timpul lui losif I I , publicatä in volumul V II din 1942 al „Lucrdrilor Institutului de geografie al Universitäfii din Cluj la Timisoara", p. 19.

80

Vom indica, pe regiuni si raioane, principalele localitàti in care se pot face in prezent studii de dialectologie slovacà.

Regiunea Maramuref : Certeze, Negrefti, Vama, Boine§ti (rn. Oaf) ; Chegea (rn. Tàfnad).

Regiunea Crifana : Budoi, Borumlaca, Sàcàlàsàu, Cuzap, Fegernic, Suplacul-de-Barcàu, Valea-Cerului, Vàrzari, Chioag, Brusturi, Ciutelec, Fatai, Saliate, Trie, Mar gita fi alte cite va (rn. Marghita), Valea-Ungurului, Halmà$d, Plopif, Ip , Iaz, Tusa, Zalnoc, A leu}, Cantar fi alte citeva (m. §imleu) ; Borod, ^inteu, Huta-Voivozi, Valea-Tirnei, Socet, Pe$ti$, Gro$i, Luga}, J'igà- nestii-de-Cri}, Cuiefd, Lunero ara, Pàdurea-N eagrà, Ale§d, Aufeu fi alte citeva (rn. Alefd) ; Bicaci, Tàut (rn. Salonta) ; Tipar, (rn. Crif) ; Chereluf, Mocrea (rn. Ireu) ; Buteni, Pruni$or, Sebi§ (rn. Gurahont).

Regiunea Banat : Nàdlac, Pecica, Semlac, §eitin, Felnac, Peregul-Mare (m. Pecica) ; Brestovàt, Sediti}, Te$ (m. Lugoj) ; Lovrin, (rn. Sinnicolau-Mare) ; Bulgàruj, Gottlob (rn. Jimbolia) ; Herneacova, Reca$ (rn. Timido ara) ; Jupa, Otelu-Rofu (rn. Caransebef) ; Fincata (m. Ilia), Surducul-Mare, Mercina, Vrani (rn. Oravita) ; Tomenti (rn. Fàget) fi alte citeva localitàti1.

Din toate acestea, la sfìrsitul primului pàtrar al secolului al XX-lea erau considerate comune slovace majoritare urmàtoarele 2 (in ordine alfabetica) : Borod, p. 72; Borumlaca, p. 73, Budoi, p. 76; (Socet-) Fordulàu, p. 108; Huta-Voivozi, p. 118; Nàdlac, p. 139; Peregul-Mare, p. 149; Sàcàlàsàu, p. 161 ; Tipar, p. 187 ; Valea-Termei (azi : Valea-Tirnei), p. 193; Valea-Ungurului, p. 193; Vàrzari, p. 194.

tn secolul al XIX-lea existau citeva colonii slovace fi pe teritoriul regiunii Suceava 3.

Localitàtile din R.P.R. in care sint semnalafi cel mai devreme slovacii se aflà in Banat. Dupà cum informeazà Karl von Czoernig, slovacii ar fi fost colonizati aici precum urmeazà : la Czakovar (districtul Torontal) — in 1724 ; la Bakovar (districtul Temes) — in 1783; la Ebendorf (azi com. §tiuca din raionul Lugoj) — in 1786; la Vecshdsa (districtul Krassó) — in 1791 4.

Cea mai mare localitate slovacà si totodatà centrul cultural al slovacilor din R.P.R. — Nàdlac, dateazà de peste douà secóle (1749), iar graiul de aici prezintà identità^ cu graiurile slovace centrale 5.

Colonìstii slovaci stabiliti in secolele al XVIII-lea fi al XIX-lea pe teritoriul Crifanei, Ardealului fi Banatului reprezintà nu un singur, ci diverse graiuri slovace. Aceasta atrage necesitatea de a se studia graiurile actúale din fiecare localitate in parte.

[5. Graiurile bulgare

Purtàtorii graiurilor bulgare actúale din tara noastrà sint concentrati in citeva localitàti din regiunea Banat : Vinga (m. Arad), Denta, Ceacova, Breftea, (rn. Ceacova) ; Be§enova-Veche, Colonia-Bulgara sau Telep (rn. Sinnicolau-Mare).

1 Vezi I. St. Ioachimescu $i A. Kudmak, República Cehoslovacd, Bucure?ti, 1924, p. 116.2 N. Istrate, Indicatomi comunelor din Ardeal f i Banat, Cluj, 1925.* Vezi Ion I. Nistor, Cchoslovacii fi rominii, in revista „Codrui Cosminului" VI, 1929 —1930,

p. 300.* Vezi N. M. Popp, op. cit., p. 49—53.s Vezi P. Olteanu, op. cit., p. 214, nota 208.

6—1507 81

Date mai amänunfite despre coloniile bulgarilor din Banat se gàsesc intr-o lucrare ocazionalä, apärutä la Timisoara, in 1938, cu prilejul implinirii a douä secole (1738— 1938) de la stabilirea bulgarilor aici1.

Din lucrarea lui Nicolae M. Popp, citata anterior, rezultä cä la Besenova bulgarii s-ar fi stabilit §i mai devreme, $i anume in anul 1728 2.

Ìmprejurarile istorice care au dus in cele din urma la infiintarea coloniilor bulgare din Banat sint cunoscute. Este vorba de eêcul räscoalei de la Ciprovef din 1688, indreptatà impotriva Turcilor. Istoricul Ivan Dujéev serie : „Dopo la distruzione di Öiprovec, in seguito all’infelice ribellione, Knezeviö (episcop, E.V.)... fuggì in Valacchia, con una moltitudine dei suoi fedeli..." 3 $i, mai departe : ,,...i turchi incominciarono una terrible persecuzione. Una parte dei cattolici potè foggire in Ungheria ed in Valacchia. Una parte di quelli che si salvarono si stabilì definitivamente nelle parti di Siebenbürgen e del Banato" *. Aici bulgarii s-au bucurat de privilegii foarte intinse din partea austriacilor, ca $i sirbii5. Informaci bogate asupra coloniilor bulgare de aici $i asupra limbii $i modului de viatä al coloni^tilor da invafatul bulgar L. Miletiò ®.

In afarä de graiurile bulgare din Banat, in fara noasträ se pästreazä graiuri bulgare intr-o serie de localitäfi rurale dintre Dunäre §i Carpazi 7. Ìn unele pärfi, in urma incheierii procesului de bilingvism bulgaro-romìn $i

1 Titlul lucrärii : 200 gudini u Banata (1738 — 1938). Zivota i obildja na banatscite bulgari, Timisoara, 1938, 159 p. Editarea s-a fäcut de „Banatséi balgarséi glasnié", ziar al bulgarilor din Banat. Despre Vinga v. p. 23, 25 — 45; despre Besenova — p. 23, 47 — 65. Despre celelalte località^ v. p. 67 — 83.

2 Vezi N. M. Popp, op. cit., p. 49.s Dr. Ivan Dujiev : I l cattolicesimo in Bulgaria nel secolo X V II . Secondo i processi

informativi sulla nomina dei vescovi cattolici, Roma, 1937, p. 67.4 Ibid., p. 73. Vezi ?i Stoiko Stoikov, EbAeapcKa dua.ieKm0A02u,H Sofia, 1954, p. 107.5 Vezi N. Iorga, Istoria statelor balcanice in epoca moderna. Vàlenii de Munte, 1913,

p. 104.• L. Miletii : 3iice.ienuemo na KamoAuuiKume EbAeapu eh CemiepadcKO u Banani, studiu,

publicat in „CßopnuK 3a uapodnu yMOmeopenun, nayxa u muotcnuna", tomul X IV , Sofia, 1897, p. 284-543 fi In studiul Knuotcnunama u e3UKbm na EanamcKume 6bmapu, pubi, in ,,C6ophhk..."1900, p, 339-482.

7 In 1898 — 1899 G. Weigand, autorul cunoscutei lucräri Linguistischer Atlas des daco- rumänischen Sprachgebietes, cälätorind prin ârä pentru efectuarea anchetelor, a intilnit in multe località^ bulgari. Dupä cum rezultä din harta nr. 67 a Atlasului menzionai aici, aceste località^ erau urmätoarele (de la vest spre est) : Bàilesti, Vrzicufa, Tirnava (pe Desnäûi, la s-v. de Craiova) ; Ciutura, Mirza, Runcul (la sud de Drägäfani) ; Piatra-Olt, Corlätefti-Sirbi, Boanta, Fräsinet, Grädinile, Stoinefti, Gostaväf, Seliftioara (lingä Corabia) ; Vätänefti, Sirbii- Mägura (la confluenza Cotmanei cu Vedele) ; Balta-Lungä (la s-e. de Rofiori) ; Caravanefi (DG I I , 194 — 195), Butculefti (v. DG I I , 89); Licurici (v. DG IV, 165), Säptärei, Calom/irefti, Märzänefti, Atimafi (v. DG I . 135) ; Starobäneasa, Gäurici (v. DG I I I , 489) ; Frumoasa — in jurul Alexandriei fi spre Zimnicea; Turnu-Mägurele, Puntea-cu-Greci, (pe Neajlov, la sud de Gàiefti) ; Sirbenii-de-Sus, Sirbenii-de-Jos, (v. DG I I I , 190), Gratia (v. DG I I I , 141) — pe riul ¿imbovina ; Bäleni-Sirbi (pe Ialomiâ, v. DG I, 295), Tirgovifte, Ploefti; in jurul Bucu- reftilor : Copaci, Bila, Epuresti (v. DGIV, 36), Domnefti, Ciorogirla, Chiajna, (v. DG II , 359) ; Jilava (v. DG IV, 105), Bäneasa, Tunari, Cioplea, (v. DG I I , 427), Popefti-Leordeni, Sirbi, Bränesti (v. DG I, 624 — 625), Fundulea, .’peinoiu, Pirlita, Codreni, Plätärefti Frumusam ; Oltenifa, Surlari, Märgineni, Ceacu (lingà Cälärafi) ; Giurgiu, Bräila, Buzäu, Tecuci, Vas- lui, Hufi.

Despre numärul apreciabil al imigranîlor bulgari care se stabilesc dupà pacea de la Iafi (1791) fi cea de la Adrianopol (1829) in Moldova, v. Nicolas Soutzo, Notions statistiques sur la Moldavie, Jassy 1849, p. 52.

Despre bulgarii numidi „grebenî" din satele Ceacu fi Ciocänefti vezi L. Miletiü, Cmapomo òb.izapcKO naceAenue e ceeepnama EbAzapun, Sofia, 1902, p. 161.

82

de trecere la unilingvism, aceste graiuri sint pe cale de disparire 1. Dar si localitàfile in care procesul de bilingvism s-a incheiat prezintà Ínteres pentru lingvisti, deoarece, dupà cum se ftie, in asemenea cazuri graiul iefit din uz ifi poate làsa amprenta asupra celui adoptat in noua ambianfà lingvisticà. De asemeni, abandonind graiul traditional, populaba imigratà poate pàstra in continuare alte demente specifice ale trecutului, oglindite in producfiunile folclorice, in onomastica, toponimicà, in cultura materialà 2.

Cercetàtorii graiurilor bulgare din Muntenia (regiunile Bucuresti, Ploiefti, Argef) pot gasi informaci utile despre populaba de origine bulgarà la nordul Dunàrii la sfirfitul secolului al XIX-lea in lucrarea deja menzionata aici — Marele dictionar geografie al Rominiei, voi. I—V, 1898— 1902.

0 lucrare mai nouà, bazatà insà nu pe cercetàri de teren, ci numai pe documente aflate la Arhivele Statului din Bucuresti, a intoemit invà|atul bulgar Stoian Romanski, in 1930 s.

Ocupindu-se de istoricul orafului Alexandria (reg. Bucuresti), un cer- cetàtor romin din deceniul al IV-lea al sec. al XX-lea constata cà inteme- ietorii acestui ora? (1834) au fost bulgari refugiafi din calea turcilor fi cà proveneau de la $iftov. Ulterior populaba a ìnceput sa se impestrifeze, iar in cele din urmà vestigiile trecutului au ràmas numai in onomasticà 4.

Destul de bine cunoscut este fi istoricul emigranfilor bulgari care s-au stabilit in 1832 la Slivenul-Nou in apropiere de Ploiefti 5.

6. Graiurile cehe

Purtàtoiii graiurilor cehe din tara noastrà sint grupa ti in citeva località|i din regiunea Banat : Berzasca, Cozla, Bigàr, Sintelena, Girnic, fum ila6, Zlatita (rn. Moldova-Nouà) ; Ravensca, Bozovici (rn. Bozovici) ; Eibental, Baia- Nona, Ogradena-Nouà, Mehadia, Orbava (rn. Orfova) ; Vucova, Clopodia (rn. Gà- taia) ; Peregul-Mare (m. Pecica) ; Jupa (rn. Caransebef) ; Scàiuf (rn. Lugoj).

Purtàtorii graiurilor cehe actúale din R.P.R. sint descendenfi ai coloniftilor adufi aici in a doua jumàtate a secolului al XVIII-lea. Astfel, in

1 Procesul de trecere la unilingvism este menzionai incà la sfirjitul secolului al XIX-lea. Astfel, in DG IV, 165 citim : „Licuriciul, jud. Teleorman..., 986 suflete... Cea mai mare parte din locuitori sint Bulgari, stabiliti aici de pe timpul rázmerifelor $i pribegiilor. Ei t$i pàstreazà Incà limba, portul ji obiceiurile. De ciîva ani asimilarea cu elementul romin a Ìnceput sà fie mai vàdità".

2 Vezi, in aceastà p r iv ila , DG I, 624: „Brànefti ?i Vadul Anei cu o populare de 1511 loc., in 276 de case. Cea mai mare parte sint bulgari... Popu lea e... formata din bulgari emigraci din Bulgaria prin sec. al XVIII-lea. Obiceiurile lor diferà de ale rominilor ; DG I I , 89: „...Popu- aîunea unei pàrî din càtunul Sirbi-Sfinfefti este de origini bulgari-, ea l?i pàstreazà Incà limba portul $i obiceiurile": DG, II , 695: „...mulfi din tre locuitori ( e vorba Brebenii-Slrbi rn. Slatina E.V.) pàstreazà costumul nacional bulgar" ; DG II, 241 : ,tGralia-Drdghinefti (pe valea Drimbo- vnicului)... locuitorii stnt in cea mai mare parte sirbi (cite?te : bulgari, E. V.))..., poartà chiar acum costumul lor".

2 Vezi Stoian Romanski : Eb/teapume «5 B.iauiKO u MoAÒoea, Sofia, 1930, 863 p .Viitorii, cercetàtori pe teren ai graiurilor bulgare dintre Dunàre ?i Carpazi se vor putea orienta §i dupà localitàîle menzionate de St. Romanski in aceastà culegere de documente.

4 Vezi Ilie Catalina: Orasul Alexandria. Monografie (1834 — 1934), Bucuresti, p. 78—875 Vezi Gh. Zagori(, Tirguri f i orase intre Buzàu, Tirgovifte fi Bucurefti. Bucuresti, 1915,

pp. 67 ?.u. Cf. ?i M. Sevastos, Monografia orafului Ploefti. Bucurejti, 1937, p. 40—41; 379 - 383 ; 728-729.

• Vezi Emil Petrovici, Folclor din Valea Altnàjului, Bue., 1935, p. 37.

83

anuí 1778 au fost aduçi colonisti din Boemia la Moldova-Noua, iar in anul 1791 — la Orçova 1.

Este de menzionai câ la recensamìntul din 1956 s-au declarat de natio- nalitate ceha 11.821 persoane, pe cind limba materna cehà au declarat-o numai 5.935 de persoane *. Explicaba acestui fenomen o gàsim in studiul introductiv al Recensâmîntului populafiei din 21 februarie 1956 :

„Diferenfa între structura populafiei pe nafionalitate çi structura dupâ limba materna este mai accentuata in mediul urban, unde procesul obiectiv de asimilare este mai intens, datorità schimburilor economice si relatiilor culturale mai dezvoltate ìntre nationalitati“ 3.

7. Graiurile polone

în República Populara Romînâ exista cîteva localitâti in care se pot efectúa cercetâri de dialectologie polonâ. Majoritatea acestor localitâti sînt situate în regiunea Suceava : Solonet-Maidan, Poiana-Micului, Ple$a* Pâr- teçtn-de-Sus (rn. Gura-Humorului) ; Vic§ani (rn. Siret) ; Moara, Bulai, Bosanci, Teodore$ti, Mihoveni, Buninti (rn. Suceava) ; Putna (rn. Râdâuti) ; Moldovita (rn. Cîmpulung).

Din izvoarele istorice rezultà câ graiurile polone de la noi nu sînt mai vechi de 15—16 decenii. Imigrarea în Buco vina $i Moldova a unor grupuri de poloni çi stabilirea unei parti dintre aceçtia pe teritoriul R.P.R. începe din 1795 (consecinfâ a luptei de la Macejoiwce, 10.X.1794) §i continua pînâ în a doua jumàtate a secolului al XIX-lea 5.

iCONCLUZII

1. în fara noastrâ exista un numâr însemnat de localitâti în care se pot efectúa cercetâri de dialectologie ucraineanâ, rusâ, sîrbocroatâ, slovacâ, bulgarâ, cehâ çi polonâ.

2. Unele dintre graiurile slave actúale din R.P.R. au o vechime remar- cabilâ çi de aceea prezintâ un Ínteres deosebit pentru istoria limbilor slave respective çi pentru slavistica generalâ.

3. Întrucît purtâtorii graiurilor slave actúale din tara noastrâ sînt, în genere, blingvi, iar bilingvismul evolueazâ întotodeauna spre unilingvism, se impune cercetarea acestor graiuri într-un ritm cît mai sustinut.

1 Vezi Nicolae M. Popp. op. cit., p. 49—53.2 Recensâmînlul..., Bucureçti, 1959, p. 562.3 Ibid., p. X V III. Pentru aspectul teoretic al problemei v. V. I. Lenin, Opere, vol. XX ,

p. 4 çi urm., articolul „Note critice în problema nafionald". Edifia în limba romînâ. Ed. P.M.R., Bucureçti, 1951.

4 Vezi I. Nistor, Cehoslovacii ?i romînii, în revista „Codrul Cosminului", VI, 1929 —1930, p. 302.

5 Unele informaci despre aparifia imigrantilor poloni pe teritoriul R.P.R. se gàsesc în urmàtoarele izvoare : T. Bilan, Emigranfii poloni în Bucovina fi Moldova in sec. al XIX-lea. Cernàuti, f.a., 25 p., la p. 4, 11 — 14, 16, 21—23; P. P. Panaitescu, Emigrafia poloni si revolu ta romînâ de la 1848. Sludiu fi documente. Bucureçti, 1929, p, 4 — 6; Stanislas Lukasik, Pologne et Roumanie, Paris, 1938, p. 85, unde se aratà cà dupâ insuccesul lui T. Kosciuszkoo parte dintre poloni „remplirent la Moldavie et même la Valachie" ; la p. 94 autorul spune câ dupâ eçecul revoltei din 1863 „bon nombre d ’émigrés trouvèrent un refuge et s’établierent définitivement en Moldavie et en Valachie“.

84

Folosind condifiile optime de studiu pe care le-a creat regimul democrat popular pentru dezvoltarea tuturor stiintelor, slaviftii din República Populara Rominâ au pomit in ultimul timp la cercetarea sistemática a graiurilor slave actúale de pe teritoriul R .P .R.

OB30 P HACEJIËHHblX nYHKTOB CO CJIABflHCKHM H ¡.rOBOPAMH HA TEPPHTOPMH PyM blHCKOH HAPOAHOH PECfiyBJlH KH

( P E 3 I O M E )

C n o M o m b K ) jiHHrBHCTHHecKoro, HCTopHnecKoro, CTaTHcraHecicoro, 3Tnorpa- (¡jHHecKoro, TypHCTHnecKoro h ,np. M aT epna jia , a Taxace ziHajieKTajibHbix ÆaHHbix,

aBTop HOM HHajibHo nepennc jiaeT HacejiëHHbie nyHKTbi PHP, nofl-neacamne oôc jie-

AOBaHHK). B pHfle c jiynaeB npHBOÆflTca aaHH bie H3 h c t o p h h HOCHTejieñ cjiaBH iicK iix

roB opoB , npoacH B aw m H x b o6o3HaTCHHbix iiacejieHHLix nyHKTax.

KaK CBHAeTejibCTByeT coôpaHHuü MaTepnaji, Ha TeppnTopHH PyMWHCKoii H a p o A H o ñ P e c n y ô J iH K H m o x c h o n s y n a T b yxpauHCKue, pyccme, cepôoxopeamcKue, CAoeaijKue, ôojieapcKue, uewcxue h noAbCKue roBopbi.

COUP D ’OEIL SUR LES LOCALITÉS À PARLERS SLAVES DE LA

RÉPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE

(Résumé)

L ’auteur se fonde sur des informations d’ordie linguistique, historique, démographique, ethnographique, touristique et d ’autre nature, ainsi que sur certaines recherches effectuées sur les lieux, r fin de présenter la liste nominale des localités de la R.P.R. cù l’on peut actuellement se livrer à des études de dialectologie slave. Le cas échéant, il fournit aussi certaines données portant sur la provenance des slavofhoncs des diverses localités qu’il a enregistrées.

Les dites localités permettent d’entreprendre des travaux de dialectologie ucraïnienne, russe, serbo-croate, slovaque, bulgare, tchèque et polonaise.

■

■

CONSIDERATI! ÎN LEGÀTURÀ CU VOCATIVUL ROMÎNESC ÎN -o

I. PÀTRUT

Originea slavà a desinen|ei -o de vocativ singular, la substantívele feminine çi la unele masculine (soro, Ano; popo, Tomo), este acum unanim acceptatâ *. într-adevâr provenienta slavâ a acestei desinenfe nu se poate contesta 2. Pot fi insá aduse precizâri referitoare la originea çi vechimea acestei influence.

** *

Vom arâta intii ràspîndirea vocativului în -o.Pe baza materialului Atlasului lingvistic romin, a unor lucrâri de dialec

tologie ?i a informafiilor personale, am încercat sa stabilim aria vocativului în -o.

în materialul Atlasului lingvistic romin (ALR I §i ALR II) nu exista nici o hartâ çi, în materialul nepublicat, nici râspunsuri la vreo chestiune din care sa se vadâ exact ràspîndirea formelor de vocativ în -o. în chestionarul ALR I figureazâ cîteva întrebâri prin care se urmârea înregistrarea acestor forme de vocativ, aça cum se vede din unele hârti aie volumului al II-lea : harta 152, Tata (cu întrebarea : „Latatâl d-tale, cînd vrei sa vorbeçti cu el, cum îi zici?"); h. 153, Tata (vitreg), (întrebarea: „Dacâ, Doamne fereçte, {i-a mûrit tata, cum îi zici la «acela» care s-a càsâtorit cu mama d-tale, atunci cînd vrei sa vorbeçti eu el?“) ; h. 155, Mamâ 3; h. 156, Mamâ (vitregà) ; h. 162, Nene (bade) (cf. fórmele4 nánoji, bdiojïO, dcojlb; bâdito[395 etc.);

1 Vezi acad. Iorgu Iordan, Limba romtnd contemporanâ, Bucureçti, 1956, p. 299 — 300. Cf. O. Densusianu, Histoire de la langue roumaine, I, Paris, 1901, p. 244; E. Bourciez,

Éléments de linguistique romane, ed. I I I , Paris, 1930, p. 578; Kr. Sandfeld, Linguistique bal- canique, Paris, 1930, p. 147; acad. Al. Rosetti, Istoria limbii romîne. I I I . Limbile slave meridionale, Bucureçti, 1940, p. 66 ; id., Influenfa limbilor slave meridionale asupra limbii romîne (sec. V I—X II ) , Editura Academiei Republicii Populare Romîne, [1954], p. 32; E. Seidel, Elemente sintactice slave in limba rominâ, Editura Academiei Republicii Populare Romîne, 1958, p. 16; D. Macrea, Problème de lingvisticâ rominà, Bucureçti, 1961, p. 22.

Pàrerea lui Fr. Miklosich, susÇinutà $i de Al. Philippide, nu e nevoie sà mai fie discutatà (vezi acad. Iorgu Iordan, op. cit., p. 299, notà).

2 în slavà au vocativ tn -o substantívele feminine çi masculine cu tema în -a- : zeno, slugo.3 A se vedea ?i întrebàrile hàrÇilor urmâtoare.4 Cifrele, sub formà de numitor, de dupà râspunsuri reprezintà numérele cartografice

ale localitàÇUor.Unele râspunsuri le reproducem lntr-o transcriere simplificatà.

87

h. 164, Tata (lele)] h. 165, Unchiu (l> (cf. úico¡ 1) ; h. 166, Unchiu M; h. 167, MâluçâW; h. 168, MàtuçâW ; h. 170, Bunica; h. 196, Baba; h. 196, Coto- roanta\ h. 199, Fa ; h. 202, Bade (cf. ndno/1, diçdo/ 10, bádio/398 etc.).

!n majoritatea cazurilor, la íntrebárile respective informatorii au râspuns, la singular, prin forme de nominativ1.

E posibil, de asemenea, ca pe alocuri, chiar ín regiunile ín care vocativul ín -o este obiçnuit, informatorii sa fi râspuns prin forme de vocativ égal cu nominativul. ín legàturâ cu aceasta, sa subliniem un fapt, de altfel cunoscut. Vocativele in -e sínt obligatorii, ín graiurile populare, — cel putin la únele substantive, comune sau proprii — , ele deci nu pot fi ínlocuite prin fórmele de nominativ (cf. vecine, cuscre, Ioane ). Se pare însà câ aláturi de vocativele ín -o, care sínt caracteristice stilului familiar — únele au çi nuanfà peiorativâ — , coexista çi fórmele egale cu nominativul2. Situafia aceasta este confirmata çi de râspunsurile înregistrate la trei întrebâri din ALR I I : pe cínd pentru vocativul substantivelor care înseamnâ ,,naç“ çi „cumàtru“ s-a râspuns régulât prin forme în -e (naçule, nâna$ule etc.3, cumetre etc.4), femininele corespondente au totdeauna vocative egale eu nominativul (naxâ. nânaçâ etc.5, cumâtrâ etc.).

Materialul ALR — eu inconvenientul semnalat — ne permite totuçi sâ cunoaçtem destul de bine ràspîndirea vocativului în -o. Utilizînd fi alte lucràri de dialectologie, am stabilit câ el apaie în douà aiii : una mare, compactâ, care cuprinde Dobrogea, Muntenia, o micà regiune din sudul Moldovei, Oltenia, Banatul çi sudul Ardealului 8 , çi alta, mai micà, în nordul tàrii, în regiunea Maramureç 5

1 Cauzele pot fi diferite : felul In care a fost pusà intrebarea sau, de asemenea, ràspunsul de nominativ a fost provocat de partea a Il-a a intrebàrii precedente („la doi — sau douà — cum le zice{i ?"), care, evident, vizeazà un nominativ plural. De altfel anchetatorul insufi nu a fost sigur uneori asupra cazului ràspunsurilor : „Potrivit felului cum am pus Intrebarea, ràs- punsurile cu forma de singular par a fi toate Sn vocativ. Din aceastà pricinà am pus Intotdeauna dupà singular semnul!" (ALR I, voi. II, b. 152, legenda, sub III).

2 Asupra vaiorii stilistice a formelor de vocativ a se vedea articolul Laurei Vasiliu, Obser- vafii asupra vocativului in limba romind, Sn „Studii de gramaticà", voi. I (1956), p. 5 fi urm., unde se gàsesc fi indicati' bibliografice. Cf. fi cele spuse de noi asupra vocativului numelor proprii in limba literarà, in SCL, V II (1956), p. 116.

8 ALR II, voi. I, pag. 79, MN, Intrebarea [2682].4 Ibid., voi. I, pag. 70, MN, Intrebarea [2644]. Cf. forma cumàtro la I. Creangà, in Capra

cu trei iezi.* ALR II, voi. I, pag. 79, MN, intrebarea [2683].• Harta nr. 1, alàturatà, ne dà o imagine destul de darà fi, cred, exactà a ariei mari, sudice,

In care se intrebuinteazà formele de vocativ in -o. Harta e intoemità pe baza materialului din ALR I fi ALR II. Formele de vocativ din ALR I le-am gàsit in mai multe har^i, mai ales in cele amintite mai sus (p. 87—88) ; cele din ALR II slnt din citeva hftr i publicate, din materialul nepublicat fi din Texte dialectalc. Suplement la Atlasul lingvistic romiti l i (ALRT II), Sibiu-Leipzig, 1942.

In cuprinsul ariei indicate sint mai multe località(i anchetate pentru ALR din care nu am gàsit forme in -o, ceea ce, evident, nu inseamnà cà asemenea forme nu existà.

7 Forme de vocativ in -o din nordul tàrii am gàsit la T. Papahagi, Graiul fi folclorul Maramurefului (Bucurefti, 1925) : mtndro (p. 5, 8, 10, 98), dado (p. 155), Petto (p. 78), Pinteo (p. 91), Florico (p. 135). Eie insà sint mult mai rare decit cele in -d : mamd (ibid., p. 7), tnàmucd (p. 4), pdsdruicd (p. 6, 7), mrierld (p. 6) etc. etc.

Vocative in -o apar, rar, fi in Jara Oafului : fetifo, mtndro (I. Muflea, Cercetdri jolclorice in fata Oafului, in „Anuarul Arhivei de folclor", I [1932], p. 165), alàturi de forme in -d, mult mai dese : soacrd (id., ibid., p. 157), nevastd (ibid., p. 163), mindrucà, mtndrà (ibid., p. 164) etc.

88

VOCATIVE IN -0

¿12 '.'FORMA VINO

J

I

- 3 «' vC'

^ ' y ^ -«4 'JT1, — — . I

... \"\ ^ - . ....\ wo,.... '"•■*"

; k : ......

*> < V ?* "Lm- X ___ - 260

ff ' C' 2$4 *5-

/ OtSTROaOHÌHI

= Ï 1

1 02 1twj

05A R 3 M ÍN I

06

o08

09

< £ • . >

t f l2H IG IC N S U O M ÍH I

0 1 2 ------

0■ ------

- J7-

TIMiJOABA ' 75 85

“V_-

'«Q5'/?r °*V4

- <56

O'//¿?ÿ

. . / «

• Í5J/|

/Jó125 <7¿.

' Jw • -“*~Î'Ü /Tí ' r¿122 . .....

:x '•

•»* V" ¡ i f Xi

«2

'W .°,

PÓ ( //J

/ » /733 ?»

835-

939

.S~'" \

825 820 :

8/5

eco

ÔJÔ

\8508t2

848 805

7a¿ 7Sk 770

7C J\

876

sCAAiaVA

791

c. 3L

7 .J 7* o»lOlUTl

X — ' <

700 679.

727

BUrURESTi

12b

960

S.

CONiUNU

Sä?. 92«

*70 Ä70*<7

h. 164, Mâture, roantâ ;

înla sing

Eîn -o e: nomini Vocati' substai de non în-o, c; coexist çi de r vocatn prin fo dente i etc.).

M:cunoaç de dial care c Oltenia în regi

Mde nomi cum le : a fost si] punsuril* dupà sin

» lvafii asu unde se proprii î

» 1 « 1

cu irei ii » 1* ï

In care din ALF în cele ai rialul ne Sibiu-Le

Innu am g

» 1Maramu Pinteo ( p. 7). m

Vo (n fara mult m! p. 164)

88

Vocative in -o existà fi in dialectele sud-dunärene. In arominà : dado, marno 1 ; in meglenorominà (in -u < -o) : mamu „mamo“, suäru „soro“ 2 ; in istrorominä : svàdvito „cumätro“ , f$to, màico, maio, marno3.

★

üacä ALR nu ne oferà informaci complete privitoare la ràspindirea vocativului in -o, in schimb el ne dà indicatii mult mai precise, cel putin pentru dialectul dacoromin, asupra formelor de imperativ in -o.

Farà indoialà cà, asa cum s-a aràtat, desinenta -o a imperativului este imprumutatà de la vocativ *. Legàtura sintacticà dintre vocativ, care poate fi subiectul unui imperativ — in felul acesta se ìnfelege ufor trecerea desinenti -o de la o formà la alta (cf. soro, mamo, Ano, vino) —, a fost aràtata in ultimili timp de M. Zdrenghea 5. De fapt ràspindirea formelor de imperativ in -o este aproape identicà, in dialectul dacoromin, cu a celor de vocativ in -o.

Ìn dacorominà, dupà informatine pe care le avem, numai douà verbo au forme de imperativ in -o : vino fi ado ®. Prima apare intr-o arie intinsà, care cuprinde estui Banatului, Oltenia, Muntenia, sud-estul Ardealului fi Dobrogea7 ; ado nu formeazà o arie compactà ; forma e destul de putin ràs- pindità, in cadrul ariei lui vino 8.

$i dialectele transdanubiene au imperative in -o, farà sä putem insä aràta (mai ales in dialectul eromin) ràspindirea lor : la aromini forma yino „vino", rostità azi yinu (-« < -o) 9, menfionatà fi de Th. Capidan 10 ; fi de la maglenoromini avem atestatà forma vinti (< vino), despre care

1 Th. Capidan, Arominii. Dialectul aromín, Bucurefti, 1932, p. 394, 395. Autorul preci« zeazä cä fórmele ln -o se intrebuin^eazá rar. Obi^nuit vocativul are aceeafi formä ca nominativul (ibid., p. 394).

2 Id., Meglenorominii. I. Istoria si graiul lor, Bucurefti, 1925, p. 149. §i la meglenoro- míni slnt íoarte dese fórmele de vocativ egale cu nominativul : sorä, il'ä (< lat. filia) (ibid., p. 49).

3 S. Pufcariu, Studii istror omine, II , Bucurefti, 1926, p. 149.1 Cf. Academia Republicii Populare Romine, Gramalica limbii romine, vol. I, 1954, p. 278.6 ln legäturä cu vocativul, ln „Limba rominä", V (1956), nr. 6, p. 59, §i, mai ales, id.,

Este vocativul un caz?, ln SCL, X I (1960), nr. 3, p. 800 — 801.* Cf. Academia Republicii Populare Romine, Gramatica limbii romine, vol. I, 1954, p. 278.7 Vezi Sn harta noasträ aria trasatä dupä materialul nepublicat al ALR II, Sntrebarea

[4783].Forma vino, notatä pentru ALR I, la Sntrebarea [331] „Vino pe aici", material nepublicat,

are aproape aceea^i Sntindere, cu deosebirca cä apare in Sntreagä Dobrogea, Sn cSteva puncto din nordul Banatului (56, 69, 87) ?i Sn douá puñete izolate din Moldova (424, 512).

8 Imperativul verbului a aduce a fost notat tot pentru ALR I I , la Sntrebarea [4821] (material nepublicat). Aläturi de ado, mai apar, Sn aria luí vino, fórmele adú fi ádu, modelate dupä du (cf. Academia Republicii Populare RomSne, Gramatica limbii romíne, vol. I, 1951, p. 278).

* Vezi harta noasträ, punctul 010.10 Aromínii. Dialectul aromín, Bucurefti, 1932, p. 451; cf. $i forma negativä nu yino

(ibid., p. 450).De la aromSnii din Olimp G. Weigand ne dá, pe lingä vino, §i fórmele bago „stelle 1",

lasso „laß los!" (Die Sprache der Olympo-Walachen nebst einer Einleitung über Land und Leute, Leipzig, 1888, p. 91), acceptate ca atare fi de Th. Capidan (Arominii, p. 451). Se pare insä cä -o din „bago, lasso" este complement direct (deci: bag-o, las-o). „Bago" apare la G. Weigand Sn contextul bago pre trapaza, tradus „stelle es auf den Tisch" (op. cit., p. 124); cf. fi forma de imperativ cu -ä, bagá (ibid., p. 118).

89

Th. Capidan spune cà e aproape disparata1 ; in ALR I I sint notate de la istroromini formele viro 2 fi oàdo, singurele existente, dupà afirmafia luiS. Pufcariu 3.

Deci, dupà cum se vede fi din harta alàturatà, ariile vocativului fi imperativului in -o, foarte asemànàtoare, nu cuprind cea mai mare parte a Ardea- lului, cu Crifana, fi aproape intreaga Moldovà cu Bucovina. Ìn aceste regiuni apar numai forme de vocativ egale cu nominativul (sorà, Anà) *.

S-a spus cà vocativul rominesc in -o este anterior despàrfirii dialectelor rominefti®, deci a existat in afa-numita rominà comunà. Acad. Iorgu Iordan afirmà chiar cà vocativul ìn -o a pàtrans din „limba veche slavà" ìn latina „adusà de romani prin cuceriri in pàrfile de ràsàrit ale imperiului lor" ».

Pàtrunderea vocativului in -o incà in latina ràsàriteanà nu credem cà poate fi susfinutà. Ne indoim, de asemenea, de existenta lui in perioada veche a rominei comune.

Mai intii trebuie precizat cà -o al vocativului din nordul fàrii — a càrui arie nu o putem precis delimita deocamdatà, insà existenfa acestor forme e neindoielnicà 7 — nu are nici o legàturà, ca origine directà, cu cel din aria mare sudicà. Desinenza -o din aria nordicà, in zona influenti ucrainene, trebuie sà fie fi ea de provenienjà ucraineanà®. Aparifia vocativelor in -o, in aceastà regiune, poate fi destul de veche, càci toponimice cu caracter slav de est sint atestate aici din secolul al XlV-lea ».

Vocativul din sudul fàrii s-ar pàrea, la prima vedere, cà trebuie impartii in douà arii : una mai mare, care coincide aproximativ cu subdialectul muntean, unde s-ar crede cà e vorba de o infìuenfà bulgara mai nouà i®, fi o arie mai micà, in vest, in limitele subdialectului bànàfean, unde ar trebui sà ne gindim la o influenfà sìrbeascà n . In cazul acesta -o al vocativului in dialectele aromìn fi maglenoromìn ar fi tot din bulgarà, iar in dialectul

1 Meglenorominii. I. Istoria fi graiul lor, Bucurefti, 1925, p. 162.2 Vezi harta alàturatà, punctul 02.3 Studii istroromtne, Bucurefti, 1926, p. 178.* Vocativele In -o la scriitorii originari din aceste p irfi sint de provenienza literarà.Cf.

In articolul citat al Laurei Vasiliu forme in -o (alternind cu cele in -d) la Creangà (»oro), Cofbuc (copilo) (la p. 19); cf. la Alecsandri : Arislifo (ibid., p. 21).

3 S. Pufcariu, Limba rominà, I, Bucurefti, 1940, p. 285; cf. O. Densusianu, op,cit., I, p. 244.

* Op. cil., p, 325, cf. nota 1.’ Cf. exemplele citate la p. 88, nota 7. L-am gàsit fi In textele noastre vechi, din secolul

al XVI-lea, scrise in aceastà regiune : fio (de la fie < lat. filia „fOcà"), in Psaltirea Hurmuzachi (I. — A. Candrea, Psaltirea scheiand comparatd cu celelalte Psaltiri din sec. XV I fi X V II traduse din slavonefte, [voi. I], Introducete, Bucurefti, 1916, p. C LX X X III) .

8 Ucraineana a avut fi are desinenza -o la vocativul singular. Pentru graiurile ucrainene transcarpatice, vezi I. Pahkcvyfi, Ukrajinski hovory Pidkarpatskoji Rusy i sumilnych oblastej, I, Praga, 1938, p. 216.

* Acad. E. Petrovici, Toponimice slave de est pe teritoriul Republicii Populare Romine. I. Toponimice prezentind h provenit din g, ìn „Romanoslavica" (RS1), IV (1960) : Rozavlea, rn. Sighet, atestatà la 1390 sub forma Hroz(a)wla (p. 52) (< ucr. Hrozavlja).

10 Pentru influenza bulgara mai nouà din subdialectul muntean, cf. I. Pàtruf, Influences slaves et magyares sur Ics parlers roumains, ìn RS1 I (1958), p, 34 fi urm.; cf. id., in „Cer- cetàri de lingvisticà" (CL), I I I (1958), p. 66 fi urm.

11 Cf. id., art cit., ìn RS1, I, p. 36 fi urm. ; id., in CL, I I I , p. 66 fi urm.E greu de acceptat cà desinenza -o ìn Banat sà fie de provenienza sìrbeascà fi din motivul

cà ea nu apare in vestul Banatului, regiunea cea mai expusà influen^ei slrbefti.

90

istoromin ar proveni din croata 1. Aceastà explicafie insà nu poate fi accep- tatä, din cauza imperativului in -o.

Evident cä imperativul in -o este o creale romineascä 2. Deoarece existä in toate patru dialectele fi la aceleafi verbe, e neverosimil ca el sä fi apärut independent in fiecare dialect. Deci sintem constrinfi sa acceptäm cä aceastà inovafie a apärut inaintea separärii dialectelor. Afadar fi vocativul in -o, cu excepfia celui din nordul färii, este tot romìn comun, prin urmare desinenza -o provine de la slavii care vorbeau graiuri bulgàrefti.

Influenza bulgäreascä cea mai veche este insä generalä in dialectul dacoromin sau, in tot cazul, ea apare fi in nordul |arii. Astfel, cuvintele care prezintä träsäturi bulgäresti, ca metateza in grupurile slave comune *or, *ol, *er, *el : drag, grädinä, präg etc. ; ‘a < si. é: leac, nevastä ( < ne- veastä) ; ft, jd (< sl. com. *tj, *kt', *dj) : grajd etc. s. Sä amintim cä numeratele 11—19 fi zecile 20, 30...90, decalcate dupä model slav, sint de asemenea general räspindite in dacorominä (fi in dialectele sud-dunärene ; aromina insä a pästrat pe yingit „douäzeci“ < lat. viginti).

Se ftie cä romina comunä nu era unitarä, ci avea unele deosebiri regionale de grai, considerate inovafii, care nu ajunseserä sä se generalizeze *. O asemenea inovafie este fi vocativul fi imperativul in -o din aria mare, sudicä.

Sä incercäm totufi sä aducem citeva completäri referitoare la räspin- direa fi vechimea acestei inovafii. Credem cä toponimia ne poate da unele indicafii prefioase.

Dupä cum s-a spus mai sus, cuvintele vechi de origine slavä de sud, care au träsäturi specifice bulgärefti, sint general räspindite in dacorominä. Numele topice insä se gäsesc in altä situale. Acad. E. Petrovici a arätat cä nume de loc care prezintä ft, jd (< sl. *tj, *kt', *dj) (Cofuftea < sl. koSutja ; Medvejde < si. medvédja, Zlafti < si. *Zlalji), ‘a (a) (< sl. i) (Cleanov < sl. klinovu, Doft(e)ana < sl. degüt&na) sau care au vocalä + nazalä in locul vechiului *q (Glimboaca, Glimboca, Glimboca < sl. glgboka, Dimbova < sl. dqbova) apar numai in sudul färii, in Muntenia, Oltenia, estui Banatului fi sudul Ardealului 5. Aproape numai in aceeafi arie apar fi numele de loc care prezintä metateza grupurilor slave comune *or, *ol, *er, *el (ca Balgrad < sl. *BSlügradü, Gladnd < sl. *gladlna 6, Prahova etc.

1 Atit în graiurile bulgàrejti, cît ?i in cele slrbocroate vocativul în -o este o formâ vie.2 în slavâ nu existâ un astfel de imperativ.* Th. Capidan a intocmit o listà de cuvinte. de origine slavâ, care sint comune dialecte

lor dacoromin, aromîn çi meglenoromin (Elementul slav în dialectul aromîn, Bucureçti, 1925, p .125 —126). Unele dintre ele apar çi in istorominâ.

Raportarea vocativului în -o, fenomen gramatical, la influença slavâ lexicalà îçi gâseçte justificare, întruclt romînii vor fi luat de la slavi mai întli unele forme de vocativ, nume proprii (ca Ano), sau comune (babo, nev(e)asto < sl.babo, nevêsto), $i apoi au detaçat desinenÇa -o, care s-a aplicat çi la substantive neslave (fa to, soro).

* S. Puçcariu, Limba romínd, I, Bucureçti, 1940, p. 249 ?i urm.1 Acad. E. Petrovici, Toponimice de origine slavo-bulgarà pe teritoriul R. P. R., în CL,

I I (1957), p. 23 çi urm. ; cf. id., in RSI, I (1958), p. 9 çi urm, ; id., Toponymes roumains d’origine flave présentant le groupe „voyelle + nasale ' pour sl. comm. *o, în Contributions onomastiques

publiées à l'occasion du Vie Congrès international des sciences onomastiques à Munich du 24 au 28 Août 1958, Bucarest, 1958, p. 33 ?i urm. (cf. harta de la p. 42—43).

* Vezi acad. E. Petrovici, Daco-slava, în „Dacoromania", X/2 (1943), p. 242.

91

Asemenea toponimice màrturisesc existenta in trecut a unei populatii slave-bulgàrefti ìn aceste regiuni. Deci ìn aceastà parte a Jârii noastre au existât relafii directe fi strìnse ìntre slavii care vorbeau graiuri bulgaresti fi romìni, ceea ce fi explica toponimia rcmìneascà cu carattere specific bulgàrefti fi, de asemenea, vccativul ìn -o. Desigur cà teritoriul pe care remimi convie- fuiau cu slavii-bulgari se ìntindea fi la sud de Dunàre, unde se gaseau fi strfimofii arcmìnilor, meglenorcmìnilor fi istorcminilor.

Contactul ìntre romìnii din nordul fi sudul Dunàrii era ìnlesnit si de ocupatia primordiale a romìnilor : pàstoritul.

Din datele toponimiei putem scoate fi o indicatie de ordin cronologie. Se ftie cà in cuvintele vechi rcminefti de origine slava *ç este reprezentat prin doua reflexe, un (um) sau in (im) : scumfi < si. slçf ü, ìnsà mindrti< si. trçdtü. Acceptam pàrerea celor care sustin cà imprumuturile cu un (um) sìnt mai vechi, din perioada cìnd se rostea in graiurile bulgàrefti respective ca un o nazal (o) i, pe cìnd cele cu în (im) au pàtruns in romìnà

in stadiul cìnd in bulgara se rostea â nazal (a, de unde s-a ajuns la faza de astàzi, t> — à, proprie celor mai multe graiuri fi limbii literare bulgare).

Acad. E. Petrovici a aràtat cà toponimicele rcminefti au numai reflexul in (im) 2. Prin urmare eie au fost ìmprumutate de remìni mai tìrziu decìt cuvinte ca scutnp, muncâ, luncà (cu un — um). Din perioada imprumuturilor care prezintà reflexul in (im) joate data fi vccativul in -o.

Din cele vàzute pìnà acum poate fi trasà inca o concluzie : o parte a dacorcminilor — strìmofii celor care nu cunosc acest vocativ — tretuie sà fi fost din vechime afezali la nordul ariei in care au apàrut fi s-au ràs- pìndit vocativul fi imperativul in -o.

•k

Se afirma cà existà o legàturà ìntre vocativul romìnesc in -e (cumelre, cuscre, vere) — cunoscut fi in dialectele sud-dunSrene — fi cel in -o Unii au susfinut cà desinenta -e a vocativului romìnesc ar putea fi de origine slavà, afa ca fi -o s; allii, cà vocativul in -e, de origine latina, s-a menlinut fi consolidât datorità mediului slav in care au tré it rominii 4.

Nici una nici cealaltà dintre aceste pareri nu poate fi acceptata. Vocativul in -o existà, cum s-a arf tat, numai ìntr-o parte a teritoriului dacoromìn fi este o influen^à slavà relativ mai noua. Vocativul in -e este generai ràspìndit in dacorcminà », deci el nu poate fi explicat decìt din limba latinà.

1 Vezi O. Dcnsusianu, op. cit., I, p. 270.2 Contributions onomastiques..., citat, p. 37 urm.8 Cf. Kr. Sandfeld, op. cit., p. 147; E. Bourriez, op. cit., p. 579.In slavà aveau çi au (în bulgarà, sîrbocroatà etc.) vocativ în -o substantívele masculine

cu tema în -o- : cf. v. si. liofile, rabe.* Cf. Acad. Al. Rosetti, Istoria limbii tornine, I I I , op. cit., p. 66—67; acad. Iorgu Iordan,

op, cit. p. 298; cf. E. Seidel, op. cit., p. 98.Raportarea vocativului în -e la cel în -o çi deci la influença slavà a fost determinatà fàrà

Indoialà $i de faptul cà nici o altà limbà romanicà, în afara romînei, nu a pàstrat vocativul latin în -e.

5 Vezi ALR I, vol, I. h. 205 {Birbate!), h. 201 (Bàtrinulel), cf. h. 202 (Bade) ; ALR II. vol. I, pag. 79, MN [2682] (Nânasule!).

92

HAEJliOAEHHfl HAÆ PyMblHCKHM BOKATHBOM |HA -o\(PE3IOME)

A b t o p HacToaiueS CTaTbH, Hcnojib3ya flaHHbie «PyMbiHCKoro JiHHTBHCTHHec- Koro aTJiaca» h apyrue paôoTbi no anajieKTOJioniH, ycTaHaBJiHBaeT apeaji pyMbm- cKoro BOKaTHBa Ha -o (soro, Ano ; popo, Tomo), FovKHocjiaBHHCKoe (ôojirapcKoe) npoHCxoacfleHHe KOToporo b HacToamee Bpexta aBJiaeTca oôiuenpHHHTbiM. Bona- t h b Ha -o n p e a c r a B j ie H b aByx a p e a j ia x : b 6 o j ib iu o M , cpaBHHTejibHOM, o x B a T b i-

B a io m e M flo6pya*y, MyHTeHHio, He6ojibmyio oôjiacTb k d k h o h M o jiæ o b m , Ojrre- h h k ) , EaHaT h io h c h m h Apnaji, h b apyroM, MeHbuxeM, Ha ceBepe crpaHbi, b Mapa- MypeuicKoü oôJiacTH. 3tot BOKaTHB noaBjiaeTca raK ce h b K»KHo-,nyHaHCKHx AHa- jieKTax: apyMbiHCKOM, MerjieHopyMbiHCKOM, HCTopopyMbiHCKOM (cm. KapTy).

IlapajuiejibHO aBTOp ycTaHaBJiHBaeT h apean (J)opM HMnepaTHBa Ha -o, 3aHMCTB0BaHH0e H3 BOKaTHBa b rjiarojiax vino h ado. Vino npeacTaBjieH b uinpo- kom apeajie, oxBarbiBaiomeM 3anaaHbiü EauaT, Ojitchhk), MyHTeHHio, ioro-3a- naflHbifi Ap^HJi h Æo6py,rpKy (ado He o6pa3yeT KOMnaKTuoro apeajia; oh pacnpoc- TpaHeH b apeajie vino). no^oÔHoro po^a HMnepaTHB noHBjiaeTca h b apyMbiHCKOM, MerjieHopyMbiHCKOM, HCTpopyMbiHCKOM AHajieKTax. Ha KapTe bhaho, hto 3th usa apeajia onenb cxoflHbi.

Abtop npHxoaHT k 3aKJiioHeHHk>, hto Ha ceBepe CTpaHbi BOKaniB Ha -o aBjiaeTca yKpaHHCKHM BJiHaHHeM. B io>khom apeajie BOKaTHB Ha -o npoHHK b pyMbiHCKHH a3biK H3 ôojirapcHx roBop b nepno,g, Korfla b Hero bolujih h cjiOBa c în (îm) npa oômecuaB. *ç (cp. apeaji cooTBeTCTByiomHx to[iohhmhh, ycTa- HOBjieHHbiii aKa . 3- neTpoBHHeM).

CONSIDERATIONS SUR LE VOCATIV ROUMAIN EN -o(RÉSUMÉ)

Mettant à profit les indications de ¡’„Atlas linguistique roumain" et d ’autres travaux de dialectologie, l ’auteur du présent article détermine l’aire d ’expansion du vocatif roumain en -o (soro, Ano ; popo, Tomo), dont l’origine sud-slave (bulgare) est à présent reconnue unanimement. Le vocatif en -o apparaît à l’intérieur de deux aires : l’une, vaste et compacte, embrasse la Dobroudja, la Munténie, une petite partie de la Moldavie méridionale, l’Olté- nie, le Banat et le sud de la Transylvanie, et l ’autre, plus réduite, dans le nord de notre pays, dans la région du Maramure?. Ce vocatif apparaît également dans les dialectes sud-danubiens : aroumain, mégléno-roumain et istro-roumain (voir la carte).

Parallèlement, l’auteur fixe aussi l ’aire d’expansion de la forme de l’im- pérativ en -o, empruntée au vocatif, pour les verbes vino et ado Vino apparaît dans une vaste aire qui comprend l’est du Banat, l ’Olténie, la Munténie, le sud-est de la Transylvanie et la Dobroudja (ado ne constitue pas une aire compacte et est disséminé à travers l’aire de vino). De semblables impératifs apparaissent aussi dans les dialectes aroumain, mégléno-roumain et istro-roumain. La carte montre que les deux aires en question sont très ressemblantes entre elles.

En conclusion l’auteur considère que dans le nord du pays le vocatif en -o est une influence ukrainienne. Dans la grande aire du sud du pays le vocatif «n o provient des parlers bulgars et pénètre en roumain à la même époque que les mots en în (îm) pour le slave commun *<? (cf. l’aire des toponymes respectifs identifiée par le professeur Emil Petrovici).

93

' ■ "• ,wìtò ■.. 'Il ¡

■

OBSERVAJII ASUPRA GRAIULUI RUSESC AL LIPOVENILOR

DIN SATUL PISC, RAIONUL BRÀILA

VICTOR VASCENCO

Adunarea materialului. Studierea graiului velicorus al populafiei lipovenefti din Pise s-a fàcut prin ánchete directe, efectúate pe teren de autorul acestui artieoi, ajutat de asist. R. Chivescu, in vara anului 1960. Pentru o mai bunâ orientare, de ansamblu, asupra particularitàfilor limbi' ruse vorbite de lipoveni, adunarea materialului a fost precedatá de o ancheta de sondaj, efectuata ín iulie 1959 in localitàfile dobrogene Carcaliu, Slava Rusa fi Sulina.

Anchetatorii fi-au propus drept scop precizarea, pe plan sincronie, a principalelor trasaturi (fonetice, morfologice, lexicale fi — într-o mâsurâ mai micà— sintactice) aie structurii graiului velicorus din Pise, sprijinindu-se în studiul lor pe datele geografici lingvistice privind graiurile velicoruse din U.R.S.S. Studiul de fafà nu pretinde sà examineze exhaustiv fenomenele amintite. Am considérât cà este necesar sa relevàm, in primul rind, cele mai caracteristice particularitafi ale graiului, urmìnd ca ulterior sa extindem cerce- tàrile noastre ìntr-un pian mai larg (studierea detaliatà a fenomenelor de sintaxà, a raportului dintre grai fi limba literarâ etc.).

Strìngerea materialului s-a fàcut pe baza Chestionarului generai slav pentru studierea lexicutui dialectall , ìntoemit sub formà de proiect de Seccia I-a de dialectologie a Institutului de lingvisticà al Academiei Poloneze de Çtiinfe (Varfovia, 1958)2. Cele aproape 1700 de ìntrebàri grupate in jurul a 25 de teme centrale (regnul animai ; pescuit ; pàstorit ; crefterea animalelor ; regnul vegetai; livada, gràdina de fiori fi zarzavat; agricultura etc.) au permis o explorare destul de largà a lexicului. Întrucît, însà, chestionarul

1 Chestionarul ne-a fost pus la îndemînà ín traducere romîneascâ de càtre Asociaba slaviçtilor din R.P.R. Verificarea çi làrgirea materialului culcs pe baza acestui chestionar va avea loc în cursul anilor 1961 — 1962.

a Problema structurii chestionarului general slav çi, implicit, a atlasului comun al limbilor slave depàçeçte, evident, limitele articoluJui de fa^à. Despre aceasta vezi : R. I. Avanesov çi S. B. Bernçtein, HumeucmmecKan eeoepatfiun u cmpyKmypa n3biKa. O npuHi/unax oôu/ecjia bhhckozo AumeucmunecKoio am.taca (IV MeawynapojlHbiil cbe3A CjraBHCTOB. floKJiaabi), Moscova, 1958; Z. Stieber, O projekcie ogâlnoslowiaùskiego atlasu dialektologicznego, „CjiaBHHCKaH $ h j io -

norHH. C6. CTaTeft“, Moscova, 1958, p. 129—135; G. Mihàilà, Problemele atlasului comun al limbilor slave la al IV-lea Congres al slaviftilor (Moscova, 1—10 sept. 1958), SCL, 4, 1958, p. 537-541.

95

Institutului de lingvisticà din Varfovia, in forma in care ne-a parvenit, nu prevede intrebàri pentru fenomenele fonetice, morfologice fi sintactice, ne-am folosit parlai fi de Chestionarul Atlasului lingvistic al limbii ruse *.

Tinìnd seama de experienfa anchetelor de proba din anul precedent, am càutat — in vederea unei notàri cit mai fidele a fenomenelor lingvistice — sa aplicàm o gamà variata de metode fi procedee de chestionare fi inregistrare a ràspunsurilor. Ne-am folosit, bunàoarà, de intrebàri directe, indicind obiectul in naturà sau pe desen (dupà formula : „Kan sto Ha3biBaeTCH?‘‘, „Cum se numefte la dumneavoastrà obiectul cutare?“), de intrebàri indirecte bazate pe ràspunsul anterior (de regulà, pentru a intregi un ràspuns deja primit sau pentru a preciza eventualele variante ale fenomenului dat), urmà- rirea discufiilor libere intre cetàfeni sau provocarea de càtre anchetator a unor convorbiri menite sà facà luminà in jurul fenomenului studiai (indeosebi, pentru materialul fonetic), folosirea gesturilor fi a mimicii (pentru indicarea, de pildà, a unei acfiuni), repetarea intiebàrii (cind informatomi ezita in a da ràspunsul sau in cazul unor indoieli din partea anchetatorului) 2. In generai, atunci cind ne-am indoit de exactitatea notàrii unor anumite sunete sau forme gramaticale, chiar dacà primeam ràspunsuri repetate, am preferat sà subliniem fenomenul in dubiu, revenind asupra lui a doua zi sub forma unor intrebàri indirecte.

Trebuie remarcat cà in procesul anchetàrii sarcina noastrà a fost mult ufuratà de faptul cà informatorii sint bilingvi, stàpinind in egalà màsurà limbile maternà fi rominà. De aceea, am recurs, de regulà, la intrebàri in limba rominà (dupà formula : „Cum se numefte in limba dumneavoastrà cutare obiect?“), ceea ce a contribuii ,in acelafi timp, la o mai mare obiec- tivitate fi fidelitate in obfinerea fi notarea ràspunsurilor. Ìn adunarea materialului am finut seama adeseori fi de observatiile marginale ale informatorilor, p e care le-am fixat in fife sub formà de comentarii. Astfel, la intrebarea „Cum se numefte in limba dumneavoastrà vulturul?" (pct. 67, cap. I din chestionarul lexical), subiectul anchetat a ràspuns „ap’ÓJi", adàugind dupà a c e e a : CJibixaJiH, h o He mjiam. Asemenea cazuri de cunoaftere „pasivà" a unor cuvinte ne-au ajutat sà facem precizàri atìt asupra circulatiei lor in vocabularul sàtenilor, cit fi cu privire la conditile de mediu (geografie, regn animai etc.) din localitàfile fi regiunile invecinate. Au existat, firefte, fi intrebàri din chestionar la care n-am primit nici un ràspuns (am folosit in asemenea cazuri un semn convenzionai in notare), intrudi eie erau legate de realitàfile improprii populafiei din sat (de pildà, o parte din intre- bàrile privind prelucrarea inului fi fesutul pinzei).

Materialul dialectal, in primul rìnd lexical, pe care incercàm sà-1 pre- zentam aici, a fost cules de un grup mie de cercetàtori (2 anchetatori) care au participat simultan la notarea tuturor ràspunsurilor primite de la unul fi

1 Academia de $tnn(e a U.R.S.S., ÌIpoipaMMa coóupamn ceeòeuuù òa.h eocmas.ieHUH HuajieKmonozuHecKoeo am.taCa pyccKoeo H3biKa, Moscova — Leningrad, 1947.

1 Cu privire la varierea procedeelor de anchetà $i a metodelor geografiei lingvistice vezi, In ultimul timp : MemoduvecKue yKaiauu.H k «ilpoepaMMe coóupauu.n ceedenuU òasi cocmae.teHUH JJua.ieKmo.toeu<iecKoeo am.iaca pyccKoeo HibiKa», Moscova, 1957, p. 6 — 12, 21 — 22; R. I. Avanesov $i S. B. Bem^tein, op. cit., p. 27 — 28; R. I. Udler, IJpueMbt peeucmpaifuu onteemoe u Memodbi ux Kapmoepatfiupoeaitu.H e peeuoiia.tbHOM am.iace, «T eiH C bl aoK JiaaoB Ha V Bcecoic>3HOM Koop- AHHaUHOHHOM COBClUaHllH ,riOCBHmeHHOM BOnpOCaM H3yHeHlW ilHaneKTOB H TOBOPOB Ha TeppHTO-

Phh CCCP», Chi$inàu, 1959, p. 8—9; KeemuoHapyA Am.iacy.ìyù AUH?eucmuK a.t aumóuù moa- doeeneiumb, Chi^inàu, 1960, p. 7 — 13.

96

acelasi informator. în timp ce anchetatorul principal punea ìntrebarea sau dirija convorbirea in se nsul dorit, anchetatorul secund nota, ìn afara räspunsului la întrebare, fi date privitoare la vîrsta, profesia fi gradui de instruire al infor- matorului, istoricul localitäfii, preocupärile populatiei etc. O asemenea practica este justificatä de faptûl cä subiectele fac, de regula, in timpul anchetei numeroase digresiuni care oferä un interesant material informativ, în afarä de aceasta, este mai indicata aflarea fi consemnarea datelor cu privire la vîrsta, profesie etc. în procesul firesc al discufiilor pe o tema data, întrucît informatorii se simt stingherifi, de obicei, cìnd li se pun ìnt rebàri directe care vizeazä persoana lor.

Materialul pe care îl folosim este adunai de la cinci informatori, dintre care doi sìnt exponenti tipici ai graiului: Pricop Ecaterina, 50 ani, fi Kiprianov Olga, 30 ani. Atît primul, cît fi al doilea subiect sînt putin ftiutori de carte, träiesc permanent in sat, pe care nu-1 päräsesc decît rareori pentru a face cumpäräturi la Bräila. Pentru anumite întrebâri din chestionar, mai dificile sau care depäfeau sfera de preocupâri a informatorilor, au fost atrafi in ancheta çi membrii familiei. înainte de a incepe stringerea sistematica a materialului pe baza ìntrebàrilor pregätite, informatorilor li s-a explicat in cìteva cuvinte scopul fi utilitatea anchetei. Este de remarcat faptul cä cu acest prilej cetà- fenii fi-au exprimât dorin|a ca materialul pe care ni-1 furnizeazä sä fie folosit pentru intocmirea unor „cärfi de limbä lipoveneascä" care îi intereseazä in mod deosebit.

în notarea räspunsurilor ne-am ghidat, in principiu, dupä nórmele transcrierii fonetice folosite de fcoala fonologicä de la Leningrad, adaugìnd numai cìteva semne pentru a reda anumite sunete romìnefti (in ìmprumuturi) l . în traducerea romìneascà a cuvintelor din graiul lipovenilor este dat numai sensul preväzut in chestionar sau sensul ìnregistrat de anchetatori.

Cadrul geografie, istorie social. Satul Pise este afezat ìntr-o regiune de fes pe malul stìng al Dunàrii, la liziera de N—E a Bràilei, in prezent fäcind jonefiune cu acest oraf prin intermediul cartierului Bräilifa (vezi schifa). Localitatea este cunoscutä fi sub denumirea Satul lipovenesc, care putea fi ìntilnita, in deosebi mai demult, in limbajul locuitorilor romìni din comunele învecinate. Cît îi privefte pe säteni, în exclusivitate lipoveni, ei ìfi numesc localitatea Hutor (adeseori cu pronunfarea unui / ìn loc de h), dìnd valoare de toponimie unui apelativ, folosit curent pentru denumirea cätunelor din Ucraina, regiunea Donului fi a Kubanului. înainte, satul finea administrativ de comuna Islazul, situatä spre S—V la aproximativ 3 km, defi Piscul este mai aproape de Bräila fi legäturile oamenilor sìnt mult mai strìnse cu acest oraf.

La ìnceputul veacului satul avea o populare de 1602 suflete,2 astäzi numàrul locuitorilor fiind de aproximativ 2000 de oameni. Piscul este locuit

1 ín transcrierea foneticá pe care o folosim In articolul de fafá am recurs, pentru a ujuraredarea graficá a sunetelor, la alfabetul latín. Am men^inut, ¡nsá, clteva semne folosite inicial h(variantá foneticá, din seria vocalelor medii neutre, a fonemelor o, o), » (variantá fonéticaa fonemelor e, a, íntilnitá dupa consoane moi in a doua silabá protonicá. sau In prima silabapost-tonicá), y (g fricativ), j (medio-linguala yod), ¡ (variantá foneticá. a sunetului yod, intil-nitá inaintea vocalelor neaccentuate, inaintea consoanelor $i la sfir^itul cuvintelor) a. C!tprívente cuvintele din limba rusá comuná, la care apelám uneori pentru exemplificári c >mpa- rative, ele sint redate prin transliterare.

8 Marele Dicfionar Geogra/ic al Romíniei, vol. IV, fase. I, Bucurejti, 1901, p. 726.

7-1507 97

in intregime de colonisti velie orafi, ai càror stramoni s-au afezat pe aceste meleaguri cu citeva generaci in urmà. Se ftie cà dupa sinodul convocai la Moscova in deceniul fase al secolului al XVII-lea de càtre patriarhul Nicon, o parte din credinciofii nifi au refuzat sà se supunà hotànrilor sinodale fi pentra a scapa de persecutii din partea bisericii oficíale, au luat drumul pri- begiei 1. O ramurà a acestor bàjenari, anume adepti sectei lui Filip (de unde fi denumirea de lipoveni), s-au ràspindit in {arile de la frontiera de sud a Rusiei, unde s-au bucurat de toleranfà religioasa din partea Poartei fi a autoritàfilor austro-ungare. Fiind sectanfi desprinfi de biserica pravoslav- nicà, era fi firesc sà caute protecfie in deosebi din partea unei administratii neortodoxe.

In Principate, un punct de atraefie pentru ei 1-a constituit fi fostul judet Bràila, supus turcilor pinà la 1828. Oraful Bràila 2, de pildà, datorità tradirei sale lipovenefti (un cartier al orafului, Comorovca, este locuit in cea

1 Amänunte cu privire la istoricul lipovcnilor pot fi gäsite la : I. V. Goehlert, Die Lippo- waner in der Bukovina, „Sitzungsberichte der phil. - hist. Klasse der K. Akademie der Wissenschaft“, 41 Band, Viena, 1863, p. 478; Episcopul Melchisedec, Lipovenismul, adicä schismaticii sau rdscolnicii f i ereticii rusefti, Bucurejti, 1871, p. 21; I. Polek, Die Lippowaner-Colonien in der Bukovina, „Mitteilungen der K. Königs. Geographischen Gesellschaft“, t. X X V III , Viena, p. 301; D. Demitriu, Lipovenii din Bucovina, „Candela“, Cernäuî. 1894, R. F. Keindl, Das Entstehen und die Entwicklung der Lippowaner - Colonien in der Bukovina, „Archiv für oester. Geschichte", Bd. L X X X II I , I I Häfte, Viena, 1896, p. 237-305; Al. P. Arbore, Asezärile lipovenilor fi rufilor din Dobrogea, „Arhiva Dobrogei“, vol. I I I , nr.l, Bucure^ti, 1920, p. 1—23; I. I. Nistor, Cercetäri asupra cultului lipovenesc din Romtnia, „Analele Academiei Romlne", Memoriile sec$. ist., seria I I I , t. X X IX , mem. 9, Bucure^ti, 1947, p. 355 urm.; V. Arvinte, Un cazde bilingvism slavo-romln. ln legäturäcu elementele rominefti din graiul lipovcnilor din Dumasca, SCL, 1, 1958, p. 46-50.

2 Potrivit datelor recensämintului din februarie 1956, in Bräila existä 2730 de vorbitori de limbä rusä (dupä limba maternä). Rubrica „dupä naîonalitäî“ indicä, Insä, numai 241 de ru$i. Diferenâ se explicä prin aceea cä majoritatea vorbitorilor de limbä rusä sint lipoveni care sint consideraî, dupä cum socot ei Snîji, ca fiind de „nafionalitate lipoveneascä".

98

mai mare parte de lipoveni) a devenit cu timpul refedintà mitropolitanà a staroviertilor. ìn aceste ìmprejuràri a luat fiintà fi afezarea lipoveneascà de care ne ocupàm. Despre trecutul lor istorie sàtenii din Pise nu pot da, insa, decìt làmuriri foaite vagi. Limba lor materna este rusa, cei mai mul|i dintre ei stàpinind destul de bine si limba romìnà. Este demn de remarcat cà rusa — sau limba „lipoveneascà“, cum o numesc deobicei sàtenii — exer- cità o influenza tot mai mare asupra slavonei care este folosità ca limbà de cult ìn cele douà biserici din Pise, una a popovtilor, iar cealalta a bezpo- poviilor. Restrictiile de ordin religios, printre care fi acelea cu privire la càsàtoria cu persoane de alte confesiuni, traditiile fi obiceiurile patriarhale — ce-i drept, tot ma’ putin respectate de generabile tiñere — explicà ìn mare màsurà mentinerea nealteratà a specificului lor etnie, rezisten|a fa{à de asimilarea fireascà la care ne-am fi asteptat din partea mediului national ìnconjuràtor. Cu toate acestea, contactul cu realitatea romineascà care are loc permanent prin intermediul institufiilor de stat, a serviciului militar, a organizatiilor economice etc. nu poate sà nu-fi punà pecetea pe diversele aspecte ale vietii lor. Aceasta se reflectà concludent in limba lipovenilor, in primul rind in vocabularul lor, ímpestritat cu numeroase elemente rominefti.

Ocupatia principalà a oamenilor este pomicultura, legumàritul fi create re a vitelor. De aceasta se ocupà in special femeile. Bàrbari sìnt in cea mai mare parte lucràtori terasieri, sàpàtori de canale fi muncitoii zilieri la lucrà- rile de indiguire. Aceste munci sìnt efectúate atìt in diferitele comune din raion, cit fi mai ales in Bràila, oraful inspre care se dirijeazà in generai inte- resele economice ale locuitorilor din sat. La lipovenii din Pise pescuitul e mai pu|in dezvoltat ca in alte regiuni. In trecut, producía agricola se gàsea la un nivel scàzut, iar productivitatea muncii era redusà. Majoritatea oamenilor duceau o via{à destul de anevoioasà. Din cauza lipsei mijloacelor de trai, granii sàraci se angajau ca zilieri la chiaburii din sat sau la agricultorii de prin alte pàrî.

In anii regimului de democrazie populará, ingradirea fi lichidarea exploa- tàrii, avintul economie fi impetuoasa dezvoltare culturali au scliimbat, ca fi in alte regiuni, viata satului. Astàzi functioneazà o feoalà elementará cu 7 clase, copiii lipovenilor avind posibilitatea sà invece fi ìn limba lor materna. Analfabetismul a fost lichidat in intregime. Culturalizarea maselor se aflà in plinà desfàfurare. Electrificarea fi re|eaua de radioficare se extind tot mai mult, risipind superstiîile fi prejudecàîle trecutului retrograd. Lipovenilor, ca fi celorlalte minoritàti nazionale, le sìnt asigurate acum drepturi largi de participare la viata politicà, economicà fi culturalà a {àrii noastre. Din cuprinsul satului iau naftere fi se afirmà in ultima vreme o serie de inte- lectuali fi meftefugari iscusiti, invàtàtori, medici, ingineri, ofiêri — màrturie gràitoare a grijii partidului fi statului nostru democrat-popular pentru ridi- carea bunàstàrii materiale fi a nivelului cultural al maselor de oameni ai muncii.

imprejuràrile istorice, in primul rind desprinderea din trunchiul slav ràsàritean fi pierderea contactului cu mediul lingvistic velicorus, configurala etnicà a regiunilor inconjuràtoare formate din afezàri rominefti, bilingvismul populatiei — toate acestea n-au putut sà nu exercite o anumità influenza asupra graiului din Pise, cit fi, de altfel, asupra limbii lipovenilor de la noi, in genere, in aceastà ordine de idei putem aminti, ca fiind pe deplin aplicabile fi in cazul de fatà, observatiile fàcute la vremea lor de acad. E. Petro-

99

vici In cunoscutul sàu studiu cu privire la graiul carasovenilor : „In urma pozifiei lui izolate, acest grai a pàstrat, pe de o parte, o seamà de tràsàturi arhaice, pe de alta parte a creat o seamà de inovafiuni, toate prezentind un Ínteres deosebit pentru dialectología slava..." 1. Faptul cà graiul acestor colonisti velicorufi a avut o evolutie aparte, sustràgindu-se influenti nive- latoare a limbii ruse literare fi incorporind in structura sa, fndeosebi lexicalà, o serie de demente lingvistice stràine, neintìlnite in graiurile velicoruse din URSS, ne fi ìndreptàfefte sà-i consacràm acest studiu modest 2.

Observatii asupra graiului. Vom incerca sà sistematizàm mai jos citeva tràsàturi fonomorfologice, sintactice fi lexicosemantice ale graiului in discutie, oprindu-ne atenfia indeosebi asupra fenomenelor diferentiale.

p a r t ic u l a r it Aj i fonet ice

Vocalism:

Akanie de tip nedirmilativ (o in prima silabà protonicà> a)3: /a/r’ól „vultur“, viatòri?) „cioarà", bl/a/hd „purice", mblfaldói korì „cirlan", dvlalrnàii) p t’ic7> "pàsàri domestice“, k/a/rd „scoar^à", stti/a/ród'ìn?) „coacà- ze", nmilaltók „ciocan", t/a/pór „topor“, k7>rla¡bók „ladà“, «r»z/a/£ó „lapte", k/a/l’có „verighetà“, pjajld „pulpane.e hainei“, v/a/los’i „pàr", pjajdóSvò „talpa" .v/a/dd „apà“, slall’dnkn „solnità", pla/uósk'ò „càrutà cu gratii", kla¡sd „coasà", skla/iin'b „animale de casà“, klajntdr’ „fintar“.

Ikanie (e sau a neaccentuat proton, dupà consoane p a la ta lo i) : £’li/- r ’één’o „cireafà, ó’/t/snok „usturoi", p'jiltuSók „lalea“, ¡ijím 'én’ ,,orz“, z lt¡l ’ónyi cv’et „culoare verde", k'bí’li/ryá „vàtrai“, p ’ar /t/dok „partea din fa{à a càrutii", „st’/ilkló „geam", yr'¡ab’/{¡¡ók „coama acoperifului", tn'lilh¡í „foale", s jt ¡ló „sat", p ’Ii/r’in-b „pilotà", ad’li¡jál7> „plapumà", v’/t/dró „gàleatà", l ’lilZánk'b „cuptor“, m’Iils’it ’ „a fràmìnta aluatul“, sm'liltám¡ „smintinà", st'li¡klúSk7> „sticlà de lampà", b’/iltók „albuf de ou", v’lt¡£’ér?> „cinà", p ’Iijrónkb „scu- tec", p ’li¡r£’átk’i „mànufi".

o sau a neaccentuat post-ton> y (inconsecvent) : akafil-ly/s'a „a fàtat vaca“, vytly/S’.-it' „a scoate", lùst/ylók^ hl’ébr> „felie de piine", on d’él/yHst’ us’ ó sani ,,el face totul singur", sytlyjst’ „gràsime“. Comp. insà : zàpT>n „sort", r ’dmbik'i „tablouri“ etc.

o neaccentuat, de regulà in prima silabà prctonicà> u (inconsecvent) : s/w/áaV» „fosea", S/u/s'ety „fósete“, had'it’ nd^b/ulsu „a umbla desculf". In cele mai multe cazuri are loc, ìnsà, fenomenul obifnuit (akanie).

Consonantism :

Tratamentul fonetic g oclusiv>y fricativi aly/ur’éc „castravete", adnalylótk’i „gàlbinele", lylarnùskb „vatrà", kT>£'ir¡ylá „vàtrai", stru/y/dt’ ,,a ciopli cu toporul", jy/l’im ,,lut“, daró/y/v „drum" /y/ar’is’:? „podul casei“,

1 E. Petrovici, Graiul carafovenilor. Studiu de dialectologie slavà meridionali, Bucureçti, 1935, p. X I.

2 In sistematizarea materialului nc-am ghidat. în parte, dupâ modclul folosit de cercetàtorii clujeni. V., de pildà : Romulus Todoran, Material dialectal I I . Graiul din Vilcele (raionul Turda), „Materiale çi cercetàri dialectale", Academia R.P.R., Filiala Cluj, Institutul de ling- visticà, 1960, p. 29 — 126.

* Vezi P. S. Kuznefov, Pyccna.i dua.ieKmo.mun, Moscova, 1954, p. 41 — 42.

100

<fóly/r’pp „pivnità", /y/as „gaz", a/y/ón ,,ioc", tar’élkb ly/lubókbh „farfurie adincà", ¡ylatóv’it’ „a gàti de mincare", /y/ór'/fb „amar", s’ér/y’/t „cercei“, /yjàlstuk „cravatà“, ¡y¡-biava ,,cap", lylorp „cocoafà", lyllàd’it’ >(a calca", kn'ilyl'b „carte" f.a.

Tratamentul fonetic v > u (u nesilabic), de regulà, inaintea unei consoane sau in poziîe finalà : ras’:azylyl'bi’ „a ràsàdi", pa/u/ósto „carata“, rukd\y/ „minecà", padoà/u/z „talpa piciorului", krolyl „sìnge", kladójylkz „magazie de lemne", zdaró\y\yi „sànàtos", pc’dla\y\ót „apicultor", nólylyì yot „Anul nou". La inceputul cuvintelor se aude, insà, un u obifnuit, silabic : nólny „fire", « d i’:* „hàûri", udavd „vàduvà" uór ,,ho^', u^sdt „in gradina".

Diferenfierea darà a sunetelor 6 fi c (absenfa fenomenului Jokanie) : /l¡ai „ceai“, ¡¿¡dsk'b „ceafcà", r’dmblilk'i „tablouri", /¿/arnabróyyi korì ,,cal corbiu", kó/i/kT) „clofcà", pii/ila „albinà", l’isó/ó'/gk „pàdurice" ; ayu- r’élcl „castravete", /c/ar’i/c/'6 „regina la albine", akdjclyiT) „salcim", (cfyìÀl’a „ceapà“, zuplc/y „dinfi de greblà", ¡c/v'et „culoare", sp i/c/y ,,spi|e la roatà", ru l’ilc/y „gratiile de la càru^à".

Prezenâ fricativelor palatale lungi z’:, S’: dró/H'i/i „drojdie", uó/’H'-./i „hàûri", kl’il$ ’: l’ùh„ càpufà", /¿f’-.¡ùk-b „stiucà", /¿’:/ìì’ìwb „pàr la porci", ¡¡’■.¡ók’i „obraji", kl’é l§ ':li„clefte", rubdl ¡S’i/ik „tàietor de lemne", yar’il&’-.la „podul casei", pr'bdau / S' ‘.¡icb „vinzàtoare", kvraul’/$’ '.¡ili nacnói ,,paznic. de noapte", ¿énl■.¡in.’b „femeie".

Accentui. Se accentuiazà altfel ca in limba rusà comunà : puyóuk’i „nasturi“, valós’i „pàr", ùsy „mustàî", ¿ùmr> „ciumà", parvan:yp ty l’i „varice", nay'i „picioare", yldzy „ochi", rr>duyd „curcubeu", s’sl’iz’én' ,,rà(oi".

Deplasarea accentului pe cuvintul ajutàtor (potiivit legii lui ipahmatov) : had’it’ nd^Jbusu „a umbla descul{", s’éiam nd^z’imu „facem semànàturi de toamnà", updl nd^pzl „a càzut pe podea", udar’ilb syrib pó^bbku ,,1-a lovit pe copil pe fold“.

Metatezà : k’irb'ity, k’irb'itk’i „chibrituri" (comp. tc. kibrit, rom. chibrit), m’iz’èn’dc „degetul mie" (rus. com. mezinec).

Protezà : iyrùSy „pere" (rus. com. grusy), vakó$kT> „fereastrà" (rus. com. okoSko), skl'bdavdi'b1 „magazie" (rus. com. kladovaia).

Anaptixà : asvd „viespe" (rus.com. osa), éardm „cicatrice" (rus. com. tram), uyàl’i „càrbuni" (rus. com. ugli).

Àferezà, sincopà : spórt'an’bi'b jiókb ,,ou stricat“ (rus. com. isporiennoe iailko), patr’éty „portrete" (rus. com. portrety), fan’él’kb (rus. com. flanel’).

Fonetica imprumuturilor rominefti :Reducerea diftongului oa la ó : ablló/n'i (< obloane), rbsué’itlólr'g (>ràsu-

citoare). Comp., insà: ijà/ybr (<joagàr).Vocalele o, a in prima silabà protonicà> a : k'bn/alp’id'b (<conopidà),

gbrla/f’icb (<garofità), ¡¡a/prón (<fopron), mlajkdn (<mocan), k/alpSuno (<càpfunà), yr/altdr’ (<gràtar), b/alrkàn (<borcan), ^w/a/m’iV'S ( < càràmi- dà). in anumite cazuri, insà, intilnim fi tratamentul fonetic o neaccentuat> u, propriu graiurilor velicoruse din aria fenomenului akanie. Comp. : blulkdn£ (<bocanci), s/w//'eV (<fofer) s/m/&vb (<fosea).

Vocalele neaccentuate o, à din silabele premergàtoare celei protonice sau din silabele care urmeazà dupà silaba accentuatà> 7> (variantà foneticà din seria vocalelor medii neutre) : kfelnap’idl'bl (<conopidà), kj'blram’idl'bl

1 Posibil, insà, $i prin analogie cu shlat „depozit".

101

(< cärämidä), batóz¡7>! (< batozä), b'it'ikl'¿t\j>¡ (< bicicleta), lámb¡7>¡ (>lambä), lum’infoi (< lumina), g/'&/r«/’ic/'&/ (<garofita), kfoll’itndrl'òl (<cälimarä), kfoltarám¡7>l (>cätäramä).

Vocala romineascä i este redatä inconsecvent in silabele neaccentuate (cind prin jy, cind prin a) : t/y/mpldr' (ctìmplar), cslav’ék b/y/lb/yl¡ítyi (semicalc lingvistic dupä rom. om bilbìit); bja/tlán (< bitlan), kla/rpác (Ccirpaci).

Afonizarea consoanelor sonore : bandá¡SI (< bandaj), pra/sf (< praz), po/t\ (< pod „podul cuptorului“) ya/s/ (< gaz „petrol"), f u r a i (< furaj).

Prin bilingvismul populatiei lipovenesti se explica prezenta in anumite imprumuturi lexicale din limba romina a unor sunete improprii sistemului fonetic al limbii ruse comune : o in silabe neaccentuate (plo/Stár’ < poftar, Sklo¡lár' < f colar), a (p lä/tun < päturä), &’(¡ $’lípkr> <fipcä), g (r’3¡g ¡im’ent< regiment, t’iriik ’ilg ’líij < tinichigiu, tna/g'¡ún < magiun). Prin aceeasi pauzä se explica fi prezenfa in únele imprumuturi a oclusivei g care in cuvintele rusefti din graiul lipovenilor lipsefte, avind drept echivalent un h laringal fonie (y). Comp. : ¡gforafict < garofifä, lg¡únn> < gumä „radierä“, u¡g¡ór< ogor, lg lutti'inyh sapayí' (semicalc dupä rom. cisme de cauciuc, de gutna). Oclusiva g este redatä, insä, uneori in imprumuturi fi prin fricativa y, proprie bazei de articulare a lipovenilor. Comp. : ¡y¡árb < gara, tna/y/ár’ < mägar, ly/ratár’ < gratar.

PARTICULARITÄTI MORFOLOGICE fl DE FORMARE A CUVINTELOR |Substantivul. Genul neutru este o categorie gramaticalä, parfial, pe

cale de disparire. Substantívele neutre cu desinente neaccentuate in nominativ singular tree in categoria substantivelor feminine terminate in -a (declinarea a Il-a), lucra ce se poate deduce ufor, in primul rind, din felul in care se acordä ele cu respectivele atribute adjectivale : kras’ivbib plát’í „rochie frumoasä", cistnin ri ó bu ,,cer senin", bal’sái7> d’ér’ovb ,,pom mare". Aceeafi tendinea se remarcä, cu totul neafteptat, si la únele Substantive masculine cu desinenza zero (par „abur", stul „scaun" grip „gripä“ in limba literarä) care in graiul lipovenilor din Pise au desinenta -a (fonetic -r>) : pdrr>, stúl'b, yr’lp7> i. Desinenza genului feminin se observä uneori fi in flexiune, de pildä, in instrumental : s^pdr-bi „cu abur". Insä atit primele, cit si ultimele substantive in discute se comportä ca feminine de cele mai multe ori numai la nominativ singular. Declinarea lor prezintä, in generai, forme cazuale oblice normale (de neutru sau masculin). Comp. Ves .plat’d b’es^kras’íut>ijt> „färä rochie frumoasä", ja kup’íl’b kras’íybis plát’j „am cumpärat o rochie frumoasä", zT>val’it’ d’ér’wb" „a dobori un copac", iz^jri óbiy „din cer“, tr i stúl'b „trei scaune“, setti stul’iti „fapte scaune" etc.

La plural, substantívele prezintä o tendintä pronunfatä de unificare a formelor de gen. Astfel, desinenta cazului genetiv -ov (fonetic -óu -T>y), proprie substantivelor masculine (comp, d’idóu „a buniciloi"), apare fi la substantívele neutre fi feminine care in limba literarä au desinenza zero. Comp. prauóxj, lóSk'bti, jihVbk'bu f.a. in constructii de felul : c’ilav’ék b’ds^praijóij „braconier", jds :ik dii^tósk'bu „sertar pentru linguri", tnnóyb jdfabkbu „multe mere".

l . Forma gramaticalä, de femenin, a substantivului yr'ípo' s-ar putea explica prin influenza limbii romtne.

102

La substantívele de declinarea a Ill-a se observa únele forme cazuale. proprii declinàrii a Il-a1. Astfel, substantívele de tipul st’ep’ „cimp “ au la singular in dativ fi prepozitional desinenza -e (in loe de-i) : had’It’ pT>_st’ìp'é „a umbla pe cimp", adb’ít’ kasú n'b^st’ip ’é „a bate coasa pe cimp".

Se observa, surprinzàtor, prezenta desinenti y neaccentuat la nominativul plural al unor substantive masculine fi neutre care in limba comuna au terminatia -a. Comp. dróyy ,,lemne“, y^dzy „ochi", r’óbry „coaste".

Se ìntrebuinteazà numai ca substantive „pluralia tantum“ : mózy’i „creier", yar’dck’i „friguii", uytL’i „càrbuni" si’ùn'i „saliva", tbbar’étk’i „taburet".

Ne intimpinà in grai numeroase diminutive dezmierdàtoare formate cu ajutorul sufixelor substantívale - oik(a), - o6k(o), - ick(a), - e£k(a), -ik, - k(a), dintre care unele au numai aspect, nu fi sens diminutival : v’ilbókb „furculità", r’ámbckb „tablou", pólbikb „polirà", niblaíkó „lapte", l’ésn’ick’i „scarà", m^sbckb „foarece", nózyk „cutit“ Lapàtkb „lopatà", r’éikb „riu", may'ilkb „mormint", pbharónk’i „inmormintare". Menfionàm cà in intrebàrile puse informatorilor, cuvintele rominefti la care s-au obtinut aceste ràspunsuri (cu excepta lui furcmità) nu aveau nici aspect fi nici sens diminutival.

Verbul. Spre deosebire de limba comuna, tóate verbele, atit de conjugarea I cit fi de conjugarea a Il-a, formeazà prezentul si viitorul simplu la persoana a Ill-a, singular fi plural, prin adàugarea unor desinente in -t muiat : doSt’ id’\ót’\ „plouà", báby id/ùt’l „femeile merg" (conjug. I-a, timpul prezent), dòU’ paid’\ót’\ „va ploua", baby paid¡út’l „femeile vor merge" (conj.I-a, viitorul simplu), sóncb ttshód’lit’l,, rasare soarele" (conj. a Il-a, prezent) etc.

Pronumele. Pronumele personal de persoana a Ill-a plural este an’éSe poate auzi, insà, indeosebi la tineii, fi rostirea an’i, explicabila la aceftia prin influenta limbii literare invaiate in fcoalà.

Pronumele demonstrativ de apropiere este jètyi (jétyi yot „anul acesta"). Pentru depàrtare se ìntrebuinteazà pronumele toi (toi póyr’ep „pivnija aceea“).

Interjectia. Printre aceste cuvinte unele sint de origine romineascà. Este vorba de interjectiile cu care se cheamà animatele domestice : kúcu-kúcu (pentrui chemarea ciinelui), p ’is-p’is-p'is (pentru chemarea pisicii), zyt (pentru gonirea pisicii), pui-pui-pui (pentni chemarea gàinilor), bói’i-bóc'i (pentru chemarea giftelor).

Morfologia fi derivarea imprumuturilor lexicale romine?ti :

Adaptarea imprumuturilor substantívale rominefti la sistemul morfologie al graiului are loc in felul urmàtor. Substantívele rominefti de declinarea I (dominante sint cele terminate in -a) se incadreazà in declinarea aII-a ruseascà (unde dominà substantívele terminate in -a neaccentuat, fonetic - b). Comp. kbnap’idb ( < conopidà), saidlb (<salatà), kbram’idb (< càràmidà), v’iSynb (< vifinà). Substantívele rominefti de declinarea a Il-a (terminate in consoanà durà sau - i semivocalic)2 se inca-

1 Aici, ca ?i mai departe, ^ìnem seama de gruparea pe declinari din rpa.MMamuKa pyccko!o .1 ibiKa (I), Academia de ?tiin$e a U.R.S.S., Moscova, 1953, p. 133 — 134.

* Imprumuturile substantívale terminate In consoanà muiatà, « silabic $i u nesilabic sint numeric cu totul nelnsemnate.

103

dreazà in declinarea I ruseascà. Tot aici se incadreazà fi substantívele rominefti a càror consoanà finalà, durà, devine palatalizatà in grai1. Comp p ’itpciíák (< pitpalac), kastdn (< castan), bahdn ( < bitlan) ; pMydr' (< plugar), yratdr’ (< gratar), tympuár (< timplar) ; tr’ifói (< trifoi), susdi< susai). Substantívele rominefti de declinarea a Ill-a (terminate in -e se incadreazà in categoria substantivelor rusefti din declinarea a Il-a (de tipul rus. dól’s, mbl’ar'iib) : fasól’a (< fasole) rbsui’ itór'a ( < ràsucitoare), sp’icari'jb (< spi^àrie). Cele mai multe imprumuturi substantívale intrà, afadai, in declinarea a Il-a. Se in^elege de la sine cà in procesul flexiunii nominale toate aceste cuvinte adoptà paradigmele respectivelor declinàri rusefti. Comp., de pildà : kbram’ídb (nom.), kbram’ídy (gen.), kbramid’d (dat.), kbram’ídu (acuz,), kbram’ídbi (instr.) etc.

Adaptindu-se specificului fonomorfologic al limbii ruse, imprumutrile rominefti nume de agent in - ar capàtà in grai o terminale palatalizatà : tympidr’ (< timplar), paStdr’ (< poetar), yratdr’ (< gràtar), Skaidr’H (< feo- lar), sp’icdr’ (< spider). Comp. formaci asemànàtoare in limba rusà comunà : pekar’ „brutar", i.ekar’ „vraci, medie“ bondar’ „dogar“, spesar’ „làcàtuf", tokar’ strungar“ f.a.

Substantívele de origine romineascà sint folosite adeseori drept cuvinte primitive pentru formarea unor derivate cu sufixe rusefti : -S’:ik (aieraptdnS’ :ik „aviator“, yrbd’indrS’ :ik „gràdinar“), -oèn’ik (kbram’idbcn’ik „càràmidar"), -k(a)3 (pbpuSójkb „pàpufoi", t’iydikb „aratila", kdnkb „canà“), -o6k{a) kdnbékb „ceafcà", r’dmbókb „tablou"), - onok (kurkariótibk ,,pui de curcà“, -ih (a) (kurkan’ihb „curcà"), - atk’(i) (kbcel’dtk’i „càfei").

Adaptarea imprumuturilor verbale din limba rominà la sistemul morfologie al graiului aratà cà cele mai multe verbe rominefti folosite de lipoveni aparan, dupà cum este fi firesc, conjugàrilor productive, I-a fi a IV-a. Verbele rominefti care formeazà infinitivul cu sufixul - a (conj. I) se incadreazà in conjugarea I ruseascà, iar cele care formeazà infinitivul cu sufixul -i sau - i (conj. a IV-a) se incadreazà in conjugarea a Il-a ruseascà. Comp. tr’gierdt’ „a treierea" (conj. I-a), karpdc’it’ „a cirpàci", kutkuddd’it’ „a cot- codàci" (conj. a Il-a). In flexiunea verbalà a acestor imprumuturi apar, evident, desinen^ele personale ale respectivelor conjugàri rusefti. Singura deosebire fa{à de limba comunà constà in palatalizarea consecventà a finalei- t la persoana a Ill-a singural fi plural. Comp., de pildà : tr’sierdilul, tr’e- ierdila&l, tr’aìerdijai’¡, tr’ñeraijaml, tr’sieraijat’al, t/nerai/ul’/.

PARTICULARITÀTI SINTACTICEAtributul adjectival este afezat de cele mai multe ori dupà substan-

tivul determinai: br'ynzb av’éc’iib ,,caf", m’dsbav’éc’iib „carne de oaie", sd„b tapl’óñbib „unturà", idmbb ybzavdib „lampà de gaz“.

Se inverseazà uneori fi ordinea subiectului fi a predicatului, fàrà ca accentui sà cada, dupà cum ne-am aftepta, pe primul cuvint : doSt’ id’ót’ „plouà“ (comp. in limba literarà : id’ot doSt’).

1 Vezi despre aceasta In alineatul urmàtor.a Substantívele paitar’, Skaldr’ sint rostite uneori $i cu o in locul primului a, adicà aproape

ca in romlne^te.* Acest sufix (probabil, Snsà, nu numai acesta) poate fi intilnit $i la lipovenii din Dumasca.

Vezi V. Arvinte, art. cit., p. 56.

104

Verbul tranzitiv znat' „a fti, a avea cunostin^à de ceva" care ìn limba comuna se întrebuinêazâ ca prédicat simplu urmat de un complément, direct sau indirect, exprimât printr-un substantiv sau prin substitutul unui substantiv (comp. znat’ namereniia protivnika „a fti intendile dusmanului“, znat’ o bolezni kogo-libo „a avea cunostinÇâ de boala cuiva“) se folosefte ìn grai ca echivalent al verbului um’ét’ „a fti, a putea", pentru a forma predicatul verbal compus : tói ò’ilav’ék riijznàidt’ d’èlbt’ lóSkbii „omul acela nu ftie sa confectioneze linguri".

Pentru a comunica unele idei ce se exprima ìn limba comunà printr-un singur prédicat, vorbitorii din Pise folosesc uneori douà verbe care capata unul çi acelafi înteles çi joaeà roi de prédicat simplu (folosite izolat, in pro- poziîi diferite, fiecare din eie ìfi are sensul sau de sine stàtator). Astfel,

it’i „a merge" fi hramdt’ ,,a fchiopàta", defi luate izolat au ìnêlesuri diferite, in propozijia è’ilav’ék id'ót’ hramdist’ exprima o singurà ideie : omul çchiopâteazâ.

Ne ìntìmpinà in grai numeroase sintagme calchiate dupà clifee romì- nefti, cele mai multe din acestea avìnd in componenda lor împrumuturi lexicale din limba romìna : kàr bal’&6\ „carul-mare", íámbb ybzavdib „lampa de gaz", gum’ínyis sbpay’í „cisme de cauciuc, de gumà", mbyar’lnyi kdibl’ „tuse mâgàreascâ", d’íkbi trbndaf’ír „trandafir sálbatic“, ia rtd j nbjxd'ijálb „cearceaf de plapoma", ó’nav'ék bylbyítyi ,,om bílbíit". Comp. echivalentele lor ín limba rusa comuna : Bol'íaia medvedica „carul-mare", kerostnovaia lampa „lampa de gaz", rezinovyie sapog’i „cisme de cauciuc", kokltuS „tuse mâgâreascâ", dikaia roza „trandafir sálbatic", pododeial’nik „cearceaf de pla- pumá," zaika ,,om bílbíit".

ímbinari de cuvinte sau propoziîi folosite curent ín loe de post-verbale sau derívate abstracte : str’íc av’éc „tunsul oilor", rbzd’irát' uólnu „dáracitul linei", Zbval'ît’ d’ér’svb „doborîrea copacilor", kaldiut’ "legànatul copilului", pbiasn’ikb bal’it’ „sciatica", ja bl’ijú „vârsâtuii", s'épm nâ^z’imu „semànâ- turi de toamnâ", udár udár’il „paralizie", nabór d’élbiut’ „recrutare", nÿnc’o büdut ub’irdt’ „alegeri".

Lexicul

Elemente fi variante rusefti dialectale: ad’ôzb „îmbrâcàminte", tb- pal’inb „plop tremurâtor", pr’idarôZn’ik „pâtlaginà", burdk „sfeclâ", cybùl’s „ceapà", rôzb „nalbâ", pdhbtriik „cosaf", pr’idûhb „toreâtoare", v'irt’inô „fus", zalóyyi cv’ét „culoare cenufie", d'éskb „butoi", n’is „vad", babdikh „vîslâ", r’éik’i „finà de tren", l ’ésriiík’i „scará", yar’i i ’is „podul casei", kaeÿ „prefuri", kr’iriicb „fîntînà", dv'ôrkb ,,ufà la soba", kruzôk „copac", rÿnkb „cratifâ", sn’iddnk’i „micul dejun", v’iéérb „cinà", zápbn ,,for|", nóín’i „foarfecà", mariisty „mârgele", prôimb „bretele", kbnapl’î „pistrui", Sur'dk „fratele soîei", rbznakôsnyi „fafiu", yblavdtyi ,,încàpâ(înat", krav’éc „croitor", r’izn’ik „mâcelar", dúzb „foarte“, skakún „dansator", éubatdr’ „cismar". Dintre acestea unele sînt împrumuturi din ucraineanâ : burdk, cybùl’a, babdikh,

yar’i l ’a, krav’éc, dúih, skakún, ¿ubatdr’i.

1 Comp. ucr. SypaK, yuôyjix, ôaôaÜKa, ¿opime, KpuituifH, Kpaeetfb, dyxce, CKUKyn, uoôomapb (B. D. Hrincenko, C.ioeapb yicpauiicKoeo HibiKa , I —IV, Kiev, 1907 — 1909, s.v.).

105

Semnalám citeva cuvinte cu sensuri interesante, diferite de cele din limba literará : m’és'acríik „luna (astru)“, n’óbb „boltá cereascá“, ub’irát’ ,,a alege, a vota", nabóikb „bátáturá", plot' „mátrea^á", kruzók „capac", krrfl’i (in sintagma krtfl’i at^Sl’ápy) „boruri".

0 trásáturá pregnantá a graiului o constituie, dupa cum am amintit deja, prezenâ unor numeroase imprumuturi lexicale rominesti. Vom íncerca mai jos sá le clasificám semantic, folosindu-ne de únele rubrici tematice din chestionarul polonez :

Regnul animal: p ’itpalák (< pitpalac), batían (< bitlan), mwmaiók'i (< mormoloci), mayar’ (< mágar), kbcel’átk’i (< cátei), kurkán (< curcan) i, kurkan’íhb ( < curca), kurkan’ónbk (dupa rom. pui de curca), kutkudác’it' ( < a cotcádáci), kukur’íybivt’ (dupa rom. cucurígu), mákbt’ ( < a mácái), stup (< stup). Interjec|ii: kúcu-kúcu ( < cutu - cu|u), p ’is-p’is-p’is ( < pis- pis-pis), zyt (< zit), pui-pui-pui (<pui-pui-pui) bóc'i-bóó’i (dupa rom. boboci).

Regnul vegetal: suk (<suc), kastán (< castan), tnndaf’ír (< trandafir), pbpusá (< pápufá „rodul porumbului in timpul formárii ftiuletelui"), pbpu- Sóikb (dupa rom. papusoi), g’iac’él2 (< ghiocel), ó’ímbru (<cimbru), g’crg’í- m (< gherghiná), v’ísym (<vi?iná), kapsún’a (< cápûná), kbnap’ídb (< conopidá), salátb (< salatá), fasól'd (< fasolé), prás (< praz).

Agricultura: pluyár' 3 (< plugar), susái (< susai), tr'ifói (<trifoi), tr'sierát’ ( < a treiera), rbsuc’itór’a ( < rásucitoare), bumbák ( < bumbac).

Prelucrarea inului $i tesutul pinzei: pdtwb (<páturá), maróijyi (<maro „castaniu"), bl’imar’ínr>ijyj (< bleumarin).

Prelucrarea fierului, lemnului §i oláritul: kajél'i ( < caiele), zayur (< joagár), kbram’íi'b (< caramida), ktram’íd'bcn’ik (dupa rom. cárdmidar).

Transport $i comunicaîi: plútT> (< plutá); ín ’imu (< inimá ,,o anumitá parte din fa|a cáruêi“), butúk (< butuc), kar (< car), zabál’a (< zábalá), yárb (< gara), b’i í ’ikl’étn (< bicicleta), m’bt'bt’ik¿étb4 (< motocicleta), aiara- pián (<aeroplan).

Constructii : fundácyrb (< fundare), yr'ynd'b (< grindá), S’ípkz (<sipcá), Saprón (< fopron).

Obiecte casnice : ó’ircáf (<cearceaf), val’íz7> (<valizá), ablón’i (<obloane), tablóy (< tablou), yás (< gaz „petrol"), lum’ín'b „lampa electricá, bec electric" (< luminá), k’irb’íty (< chibrituri) yratár’ 5 (< gratar), t’iyáik'b (dupa rom. tigaie), barkán (< borcan), kánki> (dupa rom. cana), pot (<pod ,,o parte a cuptorului de pune").

Alimente $i pregatirea mincárii : karástT> 6 (< corastá), kaf’á (< cafea), mag’ún (< magiun).

Imbrácáminte : kopc (< copci), s’igurána (< sigurantá ,,ac de sigu- ranfá"), iyl’ícT> (< iglitá), k-btarárm (< cátáramá), sus’ét’i (< fósete), bukdné (< bocanci), kr’ém,T> (< crema de ghete), íyrétur' 7 (< fireturi).

1 Circula aláturi de rus. ind’uk.2 Rostit uneori ?i g’io t’él.3 Cuvintul ar trebui interpretat mai de grabá ca element arhaic al lexicului rus autohton,

Sntárit in graiul lipovenilor datoritá rom. plugar, identic ca sens ?i asemánátor ca rostiré cu v. rus. plugár'.

4 Primele douá vocale sint pronunâte ?i ca o.5 Se prounfá $i yratár'.• Se pronun^á §i korástb.7 Circula aláturi de cuvintul hiurk'i.

106

Corpul omenesc : fàlk ’i (< falci),gyt’icb (< gitila „gitlej“),fr’éz,b (<frezà “pieptànàturà“).

Termeni medicali : sp’itd i (< spital), r'icét7> (< retetà), sp'icar’ (< spider), sp’icar’ÌÌ9 (<spiterie), t’srmarriétru (< termometru), bandai (< bandaj).

Profesii fi viata soci ala : karpdc (< cirpaci), karpàc’it’ (< a cirpàci), yr'bd’indrS’:ik (dupà rom. gradinar), makdn (< mocan), tymplàr’ 1 (< timplar), suf’ér (< sofer), palmdS (< pàlmas), funkcyanàr’ (< funcfionar), lukratór’2 (< lucràtor), skalàr3 (< scolar), paUdr’ (< poetar), m’il’icyù (< militie), r’dgirriént (< regiment).

Termeni legati de procesul de invàtàmint : tàbl'b (< tablà), 6’ern’àlT> (< cernealà), k'bl’imór'b (< càlimarà), tok (< toc), p ’en’icb (< penità),gùni7> (< gumà), ab’dt'idàr (< abecedar), z’ar (< ziar); t’imbru (< timbra).

Forme de relief fi meteorologie : r pT> (< ripa), làk (< lac4), furtùnt (< furtunà), bruma (< brama), kar bal’éói (dupà rom. carni- mare).

* **

Se impune, sub forma de concluzie, precizarea apartenenfei graiului vorbit de lipovenii din Pise la una din ariile dialectale ale limbii ruse. Din analiza structurii fonomorfologice a graiului in discute se desprind trei categorii de particularitàti : prima categorie, dominantà, cuprinde o serie de tràsàtuii proprii exclusiv graiurilor sud-velicoruse ; a doua categorie inglo- beazà unele tràsàturi comune graiurilor sud-velicoruse fi graiurilor de tranzitie ; in sfìrfit, a treia categorie, cu totul neinsemnatà, consta din citeva particularitàti velicoruse de nord.

Aspectele dominante ale graiului (prima categorie) : tratamentul fonetic g oclusiv > y fricativ, transformarea consoanei v in u nesilabic (u) , de regulà, inaintea unei consoane sau in poziîe finalà, diferenîerea darà a sunetelor £ fi c (absenâ fenomenului tokanie), prezenta unor desinente verbale la persoana a Ill-a, singular fi plural, in - t muiat3 ne indreptàêsc sà-i atribuim o origine sudicà.

Printre tràsàturile care pot fi intilnite atit in fifia de tranziîe, cit fi in sud, amintim : fenomenele fonetice akanie (in cazul nostra, de tip nedisi- milativ) fi ikanie, disparita parîalà a genului neutru, tendinea spre uni- ficarea formelor de gen a substantivelor la plural.

Graiul prezintà, sporadic, fi unele particularitàti nordice : transformarea lui o, de regulà in prima silabà protonicà, in u (fenomenul se intilnefte, de obicei, in vestul ariei nord-velicoruse)6, rostirea unor cuvinte, cum ar fi hutor, cu / in loc de h (n-am inregistrat decit o singurà datà acest fonetism), prezenta unor forme cazuale, proprii substantivelor de declinarea a Il-a, in procesul flexiunii nominale a substantivelor de declinare a Ill-a (ca, de pildà, in graiuiile din regiunea Vologda)7.

Prezenta ultimelor douà categorii de particularitàti, mai puf in importante in determinarea originii graiului, alàturi de unele tràsàturi dominante

1 Existà, insà, $i cuvintul plótn'ik.2 Poate fi Intilnità $i rostirea lukràtór.3 Se roteate $i Skoldr'.4 E folosit, insà, si ó z ' i n .5 Cu privire la aceste tràsàturi, tipice, ale graiurilor velicoruse de sud vezi, de pildà,

P. S. Kuzneôv, op. cit., p. 57,59,63,84,124.* Ibidem, p. 41.7 Ibidem, p. 72.

107

care-1 leagà genetic de aria dialectalâ sud-velicorusâ, nu trebuie sa ne surpindà, întrucît „...graiurile sud-velicoruse se caracterizeazâ printr-un aspect deosebit de pestri£. Pe teritoriul dialectului sud-velicorus s-au deplasat ìn diferite perioade istorice tìrzii numeroase grupuri de populatie din alte regiuni ale farii. Aceastà populare a adus cu sine pe noile teritorii unde s-a statornicit nu numai obiceiuiile, ci fi particularitàîle limbii sale“ 1.

Trâsâturile dialectale tipice, de care am amintit ceva mai ìnainte, ne permit, afadar, sà tragem concluzia încadrârii structurale a graiului locuitorilor din Pise ìn aria graiurilor rusesti de tip meridional. Patria de origine (vatra) lipovenilor din acest sat o constituie deci, in linii mari, teritoriul de sud al R.S.F.S.R. d'. care este legat prin isoglose comune fi Caucazul de Nord*. Cecetàrile ulteriore, de detaliu, vor putea duce, firefte, la o delimitare fi mai precisa.

Cìt privefte ìmprumuturile romìnefti din acest grai, ìnsemnate sub raport cantitativ fi ca circuiate sìnt numai cele lexicale, întîlnite, dupa cum am arâtat mai sus, sub forma unor adevàrate straturi semantice. Prezenâ, in cazuri cu totul razíele, a oclusivei g, a fricativei palatale a africatei § ’ fi a vocalei à sau rostirea unor sunete ca în limba romînâ — fenomene întîlnite exclusiv ìn cuvintele ìmprumutate— n-au alterai sistemul fonetic, sud-velicorus, al graiului. Dimpotriva, adaptarea in ìntregime a celor mai multe împrumutuii lexicale la sistemul fonologie fi morfologie ai graiului dovedefte deosebita putere de asimilare a limbii ruse vorbite de lipoveni.

GLOSAR DIALECTAL3

A

ab’ai’idàr, s.m. Abecedar. abyr, interj. Abir (pentru gonirea oilor). ablón’i, s. pi. Obloane. abrótkT», s.f. Friu. adukàt, s. m. Advocat. aisraplànS’ :ik, s.m. Aviator. al’éj, s.m. Ulei. ràp’iSnyj

al’éi. Ulei de rapirà.

B

babàik-b, s.f. VIslà. bandàS, s.m. Bandaj. barkàn, s.m. Borcan. z’iml'inói

barkàn. Vas de pàmint. bàski>, s.f. Fustà. bastón, s.m. Baston. batlàn, s.m. Bitlan. biCikl’éti, s.f. Bicicletà.brimar'nvbyyj, adj. Bleumarin. bl'imar'imjyyi

cv’et. Culoare bleumarin. bóC’i - bói’i, interj. Boci-boci (pentru che-

marea gl^telor). bryiy, s. pi. Volane (fi?ii de dantelà). brumà, s.f. Brumà.

bukání, s.pl. Bocanci. bumbàk. s.m. Bumbac.buràk, s.m. Sfeclà, b’élyj buràk. Sfeclà de

zahàr.burav’éc, s.m. Bormasinà. butùk, s.m. Butuc.

C

ò’ern’a lt, s.f. Cemealà.6’fmbru, s.m. Cimbruçor.¿'irí'áf, s.m. Cearceaf. 6'ir6'àf n-bâd'ijàh..

Idem.6‘ubatàr’, s.m. Cismar. í ’ubTjtar'íhib, s.f. SoÇia cismarului. í ’úiM j. s.f. Ciumá.

D

d’éák-b, s.f. Butoi.d'fsn’i, s.pl. Gingie.d’it’óm>k, s.m. Copil.du ili, adv. Foarte. duzT> YlàtkTjj.

Foarte gras, d’v’órkij, s. f. Uçà de sobà.

1 V. V. Ivanov, PyccKue napodiibie ioeopw, Moscova, 1956, p. 40 —41.2 Vezi harta anexatà la sfînjitul lucrârii lui P. S. Kuzneôv.3 Sînt inserate cuvintele dialectale velicoruse çi împrumuturile lexicale romineçti pe care

le-am înregistrat potrivit întrebàrilor din chestionar.

108

F

fálk’i, s. pi. Falci, fasól’a, s.f. Fasole, f’it’il’, s.f. Fitil.fr’tíz'b, s.f. Freza (pieptänätura). fundácyil, s.f. Fundare, funkcvanár’, s.m. Funcionar, furtúni», s.f. Furtunà.

G

garaf’íct, s.f. Garofrjá. g’iai’él, s.m. Ghiocel. g'erg’ín’b, s.f. Gherghinä. gufici», s.f. Gitila, gúrnt, s.f. Gumä.

Y- H

yalúákT), s.f. Gáluíjcá. yblavátyj, adj. incäpäînat. yá.T'b, s.f. Gara.Yar’áék’i, s.pl. Friguri.

Y a r ’f í ’a . s.n. Podul casei. yas, s.m. Gaz lampant. h’lébuán’ik, s.m. Brutar. hoc, s.m. Ho(;.

YrT)d’inár§'ik, s.m. Gradinar. Yr’fpTj, s.f. Gripä.Yr’ipt’fnT), s.f. Sira spinárii. yryp, s.m. Ciupercä. yr^nd'b, s.f. Grindä.

I

jábllk, s.m. Mar. il’ák, s.m. Liliac. il'ikóyyi

il’ák. Liliac albastru. fn’imT> s.f. Inima cäruêi. iYl’lcb, s.f. Croêtä. ifrúSt, s.f. Pará. iYrúSymj, s.f. Par.

J

záybr, s.m. Joagár.

K

kad’él’i, s.pl. Bomboane. kaf’á, s.f. Cafea. kajél’i, s.pl. Caiele. kT>l’imárT> s.f. Cälimarä. k'bnap’fd'b, s.f. Conopidä. kámji’kTb, s.f. Canica, kánkt, s.f. Canä. kinapl'i, s.pl. Pistrui. k-bnapl'fstyi, adj. Pistruiat.

kapáún’s, s.f. Cäpûnä.kar, s.m. Car. kar bal'Sói. Carul-mare.kiram’fdT», s.f. Cärämidä.ktram’fd'bè’n’ik, s.m. Cärämidar.karpáí’, s.m. Círpaci.karpáí'it’, v. II. A repara.kas'ínk-b, s.f. Batista.kastán, s.m. Castan.kitarám-b s.f. Cataramä.

kacáps'ik, s.m. Mácelar.kTjcel’átk'i, s. pi. Cáêi.kacy, s.pl. Premuri.kavádlt, s.f. Nicovalä.k’irb’ity, s. pl. Chibrituri.kl’ópk'i, s.f. Doage la butoi.kopé’, s. pl. Copci.korásta, s.f. Corastä.krav’éc, s.m. Croitor.kr’émT», s.f. Cremä de ghete.kr’in'íct, s.f. Fintinä.kruievl'á, s.pl. Dantela.kruíók, s.m. Capac.kryl’i, s.pl. Boruri. kryl'i at^Sl'ápy. Borurile

de la pälärie. kukurÍY’bjJt', v.l. Cinta (despre coco?), kurkán, s.m. Curcan.kurkan’fht, s.f. Curcä (femóla curcanului). kurkan'ónik, s.m. Pui de curcan. kuäarki, s.f. Moajä.kutkudáé'it’, v. II. Cotcodäce^te (despre

gäinä).kúcu-kúcu, interj. Cu$u-cu{u (pentru che-

marea ciinelui).

L

lapúhTi, s.f. Nufär. lazá, s.f. Salcie. l'ésn'ié’k'i, s. pl. Scara. l ’eusàk, s.m. Stingaci, lukrätör, s.m. Lucrätor. lum’in'b, s.f. Luminä.

M

mag’ún, s.f. Marmeladä.makán, s.m. Mocan.makiiat1, v. 1. Mäcäie (despre ra{ä).man’isty, s.pl. Märgele.maróvyi, adj. Maro, maróvyi cv’et. Culoars

maro.maäyn'b, s.f. maäym. at^lámby. Maînä de

lampä de gaz. maáyMi, s.f. maäym, bal'Sài V Autobuz. mayar’, s.m. Mägar. m’il’fcyja, s.f. Milizie, mórkvb, s.f. Morcov. mu2yk, s.m. So . m'brmalók’i, s. pl. Mormoloci. mtiYar'inyj, adj. Mägäresc. mT>yar’ínyi kásT,l’.

Tuse mägäreasca.

109

N

n'is, s.m. Vad. nóin’i, s.pl. Foarfecá.

P

páh"btn’ik, s.m. Cosa$. pál’sc, s.m. Deget, p’ervvi (pál’ac) atwbal’áóvb. Degetul arátátor. i taró i

(pál’ac) at^bal’áóvb. Degetul mijlociu. tr'ét’ij atabal’§ ó v t > . Degetul inelar.

pal’ót’, v.I. A plivi.pal’tó, s.n. Hainá, ín expresia : pal’tó karót-

kiia.pbdbaródn’ik, s.m. Bárbie. padmySkt, s.f. Subfioará. p-bjasn'Iki, s.f. §ale. p-bjasn’ik i bal’ft’. Durere

in sale, sciaticá. palmá5, s.m. Pálma?. pipad'á, s.f. Pápádie.pbpuSá, s.f. Pápula (rodul porumbului).pTjpuSójk-h, s.f. Pápusoi.patr’ét, s.m. Portret.páturt, s.f. Páturá.p’en'icTj, s.f. Penrfá.p’is-p’is-p’is. Interj. Pis-Pis-pis (pentru che-

marea pisicii). p'itpalák, s.m. Pitpalac. plot’, s.f. Mütrea£á. pluyár’, s.m. Plugar.plút"b, s.f. Plutá (ambarcaîe din trunchiuri

de copac). postar’, s.m. Poetar.pot, s.m. Pod (fundul cuptorului de píine).

prljdayá’ik, s.m. Vinzátor.prljst’iná, s.f. Cuverturá de pat. In expresia :

fr-bst’iná d’ín-bii. pr’idarózn’ik, s.m. Pátlaginá. pr’idúh-b, s.f. Torcátoare. prójmy, s.pl. Bretele.puj-pui-pui. interj. Pui-pui-pui (pentru che-

marea puilor).

R

n>su£’itór’a, s.f. Rásucitoare. rTjznakósnyj,, adj. Sa$iu. raspáryvbt”, v.I.A descoase. r’ag’im’ént, s.m. Regiment, r’éjk-b, s.f. íjjiná de tren. r’icétT», s.f. Reêtá. rypi>, s.f. Rlpá. rózT>, s.f. Nalba.

S

salátT>, s.f. Salatá. sk-brlant'fmi, s.f. Scarlatina, skl’bdaváj’b s.f. Magazie. s‘iguráncT>, s.f. Ac de siguran{á. sn’edánk’i, s.pl. Micul dejun. sp’icár’, s.m. Farmacist.

sp’icar’ija, s.f. Farmacie. stup, s.m. Stup de albine. susaj s.m. Susai. svat’a, s.f. Socri.

?

saprön, s.m. ijopron. ä’ipk"b, s.f. §ipcä. äyr’itur’ s.pl. Sire tun. skolar’, s.m. §colar. äp’itäl' s.m. Spital, suf’ r, s.m- ßofer. äsur’dk, s.m. Fratele so iei. sus’et’i, s.pl. Sosetc.

T

tdblT>, s.f. Xablä (de scoalä).tablöu, s.m. Tablou.tipal’im,, s.f. Plop.t’armam’itru, s.m. Termometru.t’iYîkt, s.f. Tigaie.t'iyäii’k-i,, s.f. Tigäi^ä.t ’fmbru, s.m. Timbru (portal).tr"bndaf’ir, s.m. Trandafir. d’ik ti trandafir.

Trandafir sälbatic. tr’ajerdt’, v.I.A treiera. tr’iföj, s.m. Trifoi. t’ul’, s.m. Perdele. tymplar’, s.m. Timplar. tok, s.m. Toc de scris.

T

cybül’a, s.f. Ceapä.

U

uömbrbk, s.m. Le§in. uömtrbk uzal. A lejinat. upat'et’, v. I. A transpira uspal'en'ija, s.n. Aprindere. uspal’en’iia l’oh-

kym. Aprindere la plämini. üäkt., s.f. Urechea acului. in expresia:

üäk-b atwy-f61k’i.

V

vaköäkt, s.f. Fereasträ. val’izl), s.f. Valizä. valos’i, s.pl. Pär. var, s.m. Var.Vfarayuäb, s.f. Malarie. v’iC’ir'b, s.f. Cinä. v’entüzi. s.f. Ventuzä. v’isyn, s.f. Visin. Visinä.

Z

zabäl'a, s.f. Zäbalä.zalövyi, adj. Cenuîu. zal6vyj cv’et. Culoare

cenusie. zaptn, s.m. Sort. z’ar, s.m. Ziar.zyt, interj. Zit (pentru gonirea pisicii).

110

HAEJliOAEHHfl H A fl PyCCKHM TOBOPOM JlHilOBAH CEJ1A Î1HCK, BPAHJTbCKOrO PAHOHA

(PE310ME)C T a T b H n o c B a m e H a H 3 y ie H H io B e j iw c o p y c c K o r o r o B o p a j i n n o B a n c K o r o (c T a -

p o o 6 p a O T e c K o r o ) nacejienHH cejia IIhck, p a c n o j io w e n H o r o Ha ô e p e r y f l y H a a k ceBep0-B0CT0Ky o t r o p o a a B p a H J ia . 3aaana aBTopa 3aKjiio4ajiacb b tom, h t o 6 h o n p e A e jiH T b b chhxpohhmcckom n jia H e n a n 6 o j ie e B aa cH b ie (Jio H e T H H e cK H e , M o p 4 > o - jiorKraecKHe h — b MeHbiueH CTeneHH — C H H T a K c ira e c K H e ocoGchhocth r o B o p a , o r r a p a a c b npn stom H a a a H H b ie jiH H r B H C T H H e c K o â r e o r p a t } )H H , K a c a ïo in n e c a ochob-

HblX H ap eM H H p y C C K O rO H 3 b IK a , H a K O T O p O M T O B O p flT b CCCP.

IlpH co6npannM MaTepuajiOB 6h ji Hcn0Jib30BaH b ochobhom Oôu\ecAaamicK.uù e o n po cm K no M y n e n u io d u aA e K m m ü m k c u k u , cocTaBJicnHbiii b 1958 r . b BHfle npo-

eicra AHajieKTOjiorHHecKHM oTflejioM BapiuaBCKoro HHCTHTyra 5i3biK03naHHa Ilojib-

ckoh AicafleMHH HayK.

PaôoTa c o c t o h t H3 c jiea y iom H X HacTeii: Coôupanue Mamepucuioe (H3Jio*eHMe M eToaoB h npHeMOB npoBefleHHH o n p o c a ), Ceedenun o cejie u McumeAnx cem (,aaH- Hbie reorpa<|)HHecKoro, HcropHHecKoro h con H a jib H oro nopaÆKa), Haôjnodemn nad ^ oeopoM (ocHOBHaa n acrb , r a e p accM aTp iiB aeTca p a a B on pocoB , CB jm HHbix c BOKa- JIH3MOM, KOHCOHaHTH3MOM, M0p(J)0J10rHeÎÎ, CJI0B00Ôpa30BaHHeM H JIÊKCHKOH TOBO-

p a ) h rAoccapuü, b k o to p o m nepeMHCJieHo cBbime 200 m o b / in a jieK Tn oro xapaK-

Tepa HJIH 3aHMCTBOBaHHbIX H3 pyMbIHCKOrO a3bIKa.H 3 aHajiH3a co6paHHoro MaTepnajia BbixeKaeT, h to H3yHaeMbiii roBop, jieK-

CHKa Kcvroporo neCTpHT MHOÎKeCTBOM pyMbIHCKHX SJieMeHTOB, OTHOCHTCH K K»KHO-

BejiHKopyccKOMy HapenHK) pyccKoro asbiKa. TaKHM oôpa30M, mcctom nponcxcm-

AeHH» jmnoBaH cejia IIhck aBjiaeTca — B oôuihx nepTax — loacHaa nacTb PCO CP ,

C KOTOpOH CBîBaH OÔIUHMH 03OrjIOCCaMH CCBCpHblH KaBKa3.

Hto KacaeTca bjihhhhh co cropoHM pyMbiHCKoro »3biKa, to 3HaiHTejibHbiMH C TOHKH 3peHHH KOJlHHeCTBa H ynOTpeÔHTeJIbHOCTH flBJIHIOTCH JIHIUb JISKCHHCCKHC jaHMCTBOBaHHa, BcxpeHaiomHeca b BH e ceMaHTHiecKHx njiacTOB. HajiHHHe OTflejn>- Hbix 3ByKOB, Hyacflbix pyCCKOMy H3bIKy (npHTOM HCKJIIOMHTejIbHO B 3aHMCTBO- BaHHbix cjiOBax), He npHBejio k H3MeHemno K»KH0BejTHK0pyccK0H cfioiieTHMecKOH cHCTeMbi roBopa.

OBSERVATIONS SUR LE PARLER GRAND-RUSSE DES LIPOVÈNES

DU VILLAGE DE PISC, DISTRICT DE BRAILA

Cet article est consacré à l ’étude du parler grand-russe de la population lipovène du village de Pisc, localité de la rive gauche du Danube, au nord- ouest de Bràila. Son but est de préciser, sur le plan synchrone, les principaux traits phonétiques, morphologiques, et — dans une moindre mesure — syntaxiques de ce parler, en ce fondant pour cela sur les données de la géographie linguistique des parlers grand-russes de l’U.R.S.S.

Le matériel a été recueilli principalement à l ’aide du Questionnaire général slave pour l ’étude du lexique dialectal, établi sous forme de projet par la l ère section de dialectologie de l’institut de linguistique de l’Academie Polonaise des Sciences (Varsovie, 1958).

111

Le présent travail comprend les parties suivantes : La récolte de la documentation (exposé des méthodes et procédés d’enquête) ; Le cadre géographique, historique et social (données démographiques et données concernant le milieu ambiant) ; Observations sur le parler (c’est la partie essentielle de la présente étude : on y examine une série de questions se rapportent au vocalisme, au consonantisme, à la morphologie, à la formation des mots, à la syntaxe, au lexique) et Glossaire dialectal (mots dialectaux sud-grand-russes et emprunts lexicaux faits au roumain).

L’analyse de tout ce matériel permet d’affirmer que ce parler, bigarré de maints éléments lexicaux roumains, rentre dans l ’aire des parlers russes du type méridional. La patrie d’origine des Lipovènes de Pisc est donc, dans ses grandes lignes, le sud de la R.S.F.S.R., à laquelle se rattache aussi par des isoglosses communes la Caucase du Nord.

En ce qui concerne les emprunts roumains faits à ce parler, importants sous le rapport de la quantité et de la circulation sont seulement ceux d’ordre lexical que l’on rencontre sous la forme de véritables couches sémantiques. La présence de certains sons étrangers à la langue russe (phénomène que l ’on rencontre exclusivement dans les mots empruntés) n’a pas altéré le système phonétique grand-russe de ce parler.

112

LEXICUL GRAIULUI RUSESC DIN SATUL MILA 23

(REGIUNEA DOBROGEA)

M. DUMITRESCU çi E. NOVICICOV

Bogara lexicului unui dialect poate fi relevatà doar printr-un studiu atent al elementelor componente. Studiul dialectelor limbii ruse de pe teritoriul U.R.S.S. urmàreste sa determine 3 categorii de demente :

1. elemente dialectale care lipsesc ìn limba literarà.2. demente comune dialectului fi limbii literare,3. demente care ìn trecut n-au apar|inut lexicului dialectal1, dar care

patrund treptat ìntr-ìnsul din limba literara, in perioada actúala. în cazul nostra — ca si ìn cazul altor graiuri velicoruse de pe teritoriul R.P.R. — cea de a treia categorie ìsi schimbà oarecum continutul date fiind conditiile de izolare teritorialà in care eie se dezvoltâ. Ìn schimb, avem de a face cu o categorie noua de demente, aceea a ìmprumuturilor, aparate pe diverse câi fi in majoritatea cazurilor din limba ramina.

în materialul pe care-1 prezentâm ne-am stràduit sa separàm, pe cìt a fost posibil, elementul rusèsc de cel ucrainean fi sa determinàm elementul propriu, specific graiului.

MenÇionâm cà n-am avut la dispozi^ie nici o lucrare similari care sa ne fi ajutat in analiza materialului lexical pe care 1-am ìnregistrat cu ocazia a douà ánchete organízate in vara anului 1959 si 1960 in satul Mila 23. Graiul lipovenilor din acest sat n-a fost ìncà cercetat 2 çi lexicul pe care-1 analizam aci este supus pentru prima data unor observa|ii de aceasta natura.

Pentru anchetarea informatorilor ne-am folosit de chestionarul polonez, de cel romìnesc, precum fi de alte mijloace care ne-au stat la dispozi|ie ca : fotografii, càr^i, desene, pe care le-am folosit ìn cazul in care chestionarele au fost insuficiente fi informatorii nu erau bilingvi.

Dispunem de peste o mie de unitaci lexicale de valori diferite pe care le supunem analizei farà a le include pe toate ìn material *.

1 v. R. I. Avanesov, OnepKU pyccKOÜ duaAeKmoAomu,Moscova, 1949 §i flpoÚAeMbt auh¿- eucmunecKoü zeo:pa$uu pyccKozo .muxa, „ATJiac pyccKHX HapoflHMX roBopoB“ Moscova, 1957, p. 29-30.

2 Dealtfel, cum remarcá V.V. Ivanov, nici lexicul graiurilor rusejti de pe teritoriul U.R.S.S. n-a fost studiat in suficiente másurá (vezi V.V. Ivanov, PyccKue napodubie zosopbi, Moscova, 1956, p. 50. ?i urm.)

3 Se analizeazá substantívele.

8-1507 113

Sarcina noastrà consta in relevarea tràsàturilor principale ale lexicului graiului amintit : in ce màsurà s-a pàstrat fondul lexical rusesc ; in ce raport se gàsesc imprumuturile, fie eie ucrainene, rominefti sau de alta provenientà, fajà de elementul ras ; ce inovafii prezintà graiul pe pian lexical fi care este tendinea lui de dezvoltare.

Materialul pe care 1-am avut a fost grupat sub titlurile :

X. Cu vinte referitoare la regnul animaiII. Cuvinte referitoare la regnul vegetai.

I I I . Cuvinte referitoare la via|a materialà §i culturali.IV. Cuvinte referitoare la corpul omenesc, boli, tratament popular $i igienà.V. Cuvinte referitoare la rela^iile sociale ale oamenilor.

VI. Din terminologia pescuitului.

CUVINTE REFERITOARE LA REGNUL ANIMAL.Numele de animale, mai ales ale celor domestice sau bine cunoscute

omului, fac parte din fondul relativ stabil al unei limbi fi deci acestea vor fi comune limbii ruse literare contemporane fi graiului lipovenesc cercetat de noi. Ìnformatorii ne-au dat urmàtoarele denumiri1 : [y«s’], [silav’éi], [l'é'b'bt’], [vórin], [varónt], [savà], [kukusk’b], [baklàn], (-Dal’, 1.40 — pasàre marina; P., 13 — impr. din greacà), cunoscute, de altfel, fi multor altor graiuri rusefti de pe teritoriul U.R.S.S. Alàturi de acestea graiul cunoafte o serie de denumiri care se ìntilnesc fi in limba ucraineanà ca [zurav’él’j, [vbrab’éc], [vùtki>], [—- d’ikT>yb], [mart’in), [làstiuki] (hirundo urbico) fi ucr. JiàcTÌBKa (H. I I 346). ras. JiàCTOHKa

Consideràm cà sint specifice graiului denumiri ca : [di>lbunók] (m.) — 'ghionoaie (ciocànitoare)’ ; ucr. ahtcji (H.I. 462), ras. AHTeji ; celelalte limbi slave au denumirea respectivà apropiatà de cea cunoscutà de ucr. fi rasa. In graiul nostru cuvìntul s-a format de la tema verbalà dolb — (ras. aojiÓHTb ) cu sens de „a ciocàni", „a lovi", similar denumirii din limbile germanice (v. P. 211).

[èùl’ik] — ’uliu, vultan’ (v. ucr. uiyjiHK — dial. fi ras. uiy^HK (P. 110).

[nos] — ’cioc’ (v. ras. kjiiob ), reprezentind un omonim.

[kukuvàlkt] — ’cucuvea’ — imprumut din limba rominà, reprezentind in grai un derivat cu sufix fi o schimbare de ordin fonetic (voc. > 1) exis- tentà fi in rominà pentru plural — cucuvéle (v. D. 203).

I N S E C T EFondul ras (est-slav) este reprezentat prin cuvintele [bàb’bc'k'h], [muski],

[muxT>], [mol’], [tbrakàn], [bh>xà], [kamàr] fi [kamàr’] (graiul cunoafte pentru fintar, atit denumirea rus. cit fi pe cea ucr. (H. I I 275 KOMàpb ), respec- tindu-se pentru ambele cazuri schimbàrile in paradigmà (adicà g.s. [kima- róu] fi [kimaréi] fàrà sà retinem aici frccventa unei forme sau a alteia).

Denumirile de provenientà ucraineanà din aceastà categorie sint : [zura- v’él’], [pavùk] (v. H. I l i 85), dar pentru ’pàienjenif, pinza de pàianjen’am notat [paut’im>] ca fi in limba rasà contemporanà.

114

Prezintà un oarecare ínteres denumirile [sm’il’j (v. rus. mMejib), cu vocalism ucrainean, dar consoana iniziala este identica formei rusefti; [vasvá] (v. rus. Bornb, ucr. b o i u , Boina (cf. H. I 257) fi ìmprumutul rominesc [buxàj] pentru „buhai de balta".

Mai amintim aci fi denumirea viespei [asvá] (v. rus, fi ucr. ocà), care la Dal’ (693) fi P. (660) figureazà cu indicala „cunoscut in reg. Pskov, Orlov, Kursk".

Tàunul, foarte ràspindit prin aceste locuri, se numefte [vad’én’] (indicai la P. 635 ca specific pentru localitatea Sevsk ; localitatea se gàsefte in apropierea Ucrainei, nu departe de Kursk).

ANIMALE

!n aceastà categorie deosebim urmàtoarele denumiii comune graiului fi limbii ruse literare : [záibc], [król’ik], [lóàyk] (derivat format prin sufixare — procedeu caracteristic graiului in generai), [krysi*], [krot], [kun’icb] [xor’], [m^ski] (de aici fi mysk'b 1’e‘túé’bib — ’liliac’), [kazà], [v'e'dm’ét’] (ucr. ve‘dme’t ’ — H, I 130) — denumirea este cunoscutà defi animalul lipsefte cu desàvirfire in aceea parte a teritoriului R.P.R. Din aceeafi serie fac parte fi denumirile pàstrate de grai ca : [volk], [l’is’icb] ; este interesant de semnalat faptul cà in grai gàsim fi denumirea cerbului [al’én’] in absenta totalà a animalului.

Unii informatori dupà explicable necesare, dupà ce le-a fost aràtatà imaginea respectiva a cocofului de munte, deci farà sà fi cunoscut pasàrea, ne-au indicat denumirea lucru care ni se pare cu totul intimplàtor.

Neobifnuite sint denumirile cunoscute de locuitori pentru un animai nou in deità fi pentru vidrà : [b’ezán — bu2àn], [par’ésn t].

Apartine graiului denumirea melcului — [l’e'zùn] formatà, probabil, de la tema verbalà (v. rus. Ae3er — fi in grai) cu ajutorul sufixului — un dupà modelul cunoscut de limba rusà fi graiurile acesteia — K p m cyH , 6oji- TyH, 6 e r y H , x B a c T y H (fi in grai — [c’irkùn]). Celelalte limbi slave cunosc : rus. — yAUTKa, ceh. — slimak, poi. — sdmak (in ultímele este vorba de un imprumut lat. limax < gr. Xeijtós). La Dal’ aceastà denumire lipsefte, gàsim citat doar nom. sg. Aa3tjH, Aa3yn.bR— oxothhk Jia3HTb, B36npaTbcn nyaa H an p . Ha aepeBbH, no ropaM (II, 234).

Menfionàm ca ucraineanà denumirea fopirlei [ìàs’è’erki.] (H.IV 546), rus. fimepHua folosefte alt sufix.

Binecunoscutà vorbitorilor este fi denumirea lipitorii [p'àukt] (Hirudo officinalis) care pàstreazà elementul fonetic specific graiului v > ij (v. rus. cont. nHHBKa, ucr. nHHBKa v. rus. nbHBKa).

Pentru ,,-pàsàri domestice" in grai se folosefte o singurà denumire generala [pt’icy]. Dintre acestea in cadrai anchetei am notat urmàtoarele denumiri comune rusei fi altor limbi slave ca : [yólup’] ’porumbel’, [kur’icb] ’gàinà’ ; [p’e‘tùx] ’cocof’ (ca in dialectele nordice : pentru cele de sud avem in generai K o q e T , k o k o t , K O K O U ib f.a.) ; [kóc’k-b] ’gàina care a scos pui sau care clocefte’ (< ucr. K B O H K a , H. II, 230) in care avem o schimbare foneticà ; yus’]— ’gìscà’ alàturi de [yusák] (cf. ucr. H I 342) fi [vùtki.] (ucr.), s’eT ezén’ (ras. ce^e3eHb) — ’ratà’ fi 'ràfoi (v. ucr. K a n ^ p ) .

115

Retin atentia denumirile folosite pentru curcan : [y’ind’uk] fi [kurkàn]. Cea de a doua este romineascà, fapt indicai atit de foneticà, cit si de ìnfifi informatori. Prima, spre deosebire de alte dialecte fi limbi slave prezintà un [y] iniziai pe care il mai ìntìlnim in polabà (v. P., 271— handyki; 271— mai gàsim pentru ucr. h h a h k fi r b iH f lM K ; Dal' dà K y p ^ H , K y p ^ x cu indicala „cunoscute in reg. Riazan..., sau „KypyxaH“ cu indicala — estic — I I I , 44).

Prin sufixarea m. kurkan avem fem. [kurkànkt] — unic in grai.Fondul lexical al graiului mentine fi denumiri ca : [stàdi.], [baràn],

[afcà], [karóvb], fsv'in'à], [kazà], [kaz'ól], [kon'], [streûn] (cal tinàr, ucr. voc. i, cf. H, IV 215), [kabyl-b], [as'ól], [kot], [kós'k-b], [suk-b], [sabàk-b], [lós'-bt'], care se intìlnesc fi in celelalte graiuri ale limbii ruse.

Proprie graiului este denumirea boului -[vai], ìntìlnità incà in polabà (cf. P. pg. 94—95) fi pentru care in dic|ionarul lui Dal' avem indicala „incorect pentru b o a in reg. Novgorod fi Pskov“ (pg. 162).

Includem aci fi diminutivele : [cypl'ónt>k]’pui de gàinà’ (v. rus. UbinjièHOK), [yus'ón-bk] (v. rus. rycéHOK, in grai y — specific) ’boboc de giscà’, [ptras'- óni>k] ’purceluf’, [iayn'óni>k] ’miei’, [t'eTónbk] ’viêl’, cunoscute fi multor altor graiuri rusefti. Caracteristice fi specifice ràmin totufi pentru graiul cercetat unele diminutive de ex. : [kaC'in'ontk] ’boboc de ratà’ (rus. yTèHOK, ucr. KaneHH, hhth (cf. H. I I 228) fi KaneHHTKO, KaneHHTOHKo), format prin sufixare conform modelului existent pentru alte diminutive.

Interesant este faptul cà pentru ,,pui de curcà“ graiul nu are decit un diminuìiv cu totul nou [kurkan'ón-bk], format tot dupà un model mai vechi prin sufixarea unui imprumut. Acelafi model este urmat de [kat'- in'ónbk] ’pisicu{’ (v. rus. k o t c h o k , ucr. k o t h , t h t h (cf. H, I I 294) fi k ì t , K o r a (cf. H, I I 246).

Aparîn in aceeafi màsurà graiului fi diminutivele : [las'ónik] ’minz’ (v. ucr. aouiaK, JiouianÓK (cf. H, I I I 378), intìlnit doar la Dal' — JiomeHOK (II 270) cu indicala „sudic“ ; [sibac'óni>k] (m.) — ’càêluf’ (alàturi de [sabàkt]) care indicà o inovatie morfologicà.

Pentru domeniul apiculturii dispunem doar de citeva denumiri, ocupaîa nefiind specificà regiunii fi mai ales locuitorilor satului Mila. 23. Citàm pe cele comune rusei fi graiurilor ei : [pi'elà] — ’albinà’, [màtki>] — ’regina’, [tryntor] (v. rus. T p y x e H b , ucr. T p y T ) , reprezentind un nou imprumut rominesc (cu pàstrarea vocalismului fi accentului specific cuvintului in limba rominà). Vocala posterioarà se reduce conform legilor graiului.

Pentru apicultor avem douà denumiri : [pc'elavót] — mai puîn frec- ventà fi [m'edóun'ik] — specificà graiului. Ultima formata, probabil, conform modelului existent prin adàugarea suf. — nik. Denumirea nu figureazà la Dal' (Srezn., II 121 — dà MeaoBapbi — ,,cel ce se ocupà cu pregàtirea mierii, idem O. — 304 fi Uf., 2,171), iar in ucr. este cunoscut cuvìntul cu alt sufix — MeflOBmiK (H, II 415). Pentru stup am reînut [kirabók] de origine foarte veche (vrus. Kopoói. pe care o gàsim la Dal' cu sensul de „cutie, cutie mica“ (II, 166) fàrà ìnsà ca in graiul nostru sà mai pàstreze sensul de diminutiv (v. rus. KopoÓKa fi KopoGo'iKa). Acesta din urmà e reprezentat de [ktraboc'ik] notat de asemenea la Dal' (II, 166). Cuvìntul acesta nu-1 mai ìntìlnim in alte graiuri rusefti cu sensul pe care-1 are aci.

Printre alte denumiri legate de regnul animai citàm ca existente in grai : [vym'-b] ’uger’ ; [fost] — ’coadà’, [yr'ivb] — ’coamà’, [s'i'ét'ini.] -—

116

'par (la porc)’, [vóh>s] — ’par (la alte animale)’, [kapyfb] — ’copità (de cal)’, [nayà] — ’picior’ ; [zyvót], [pùzT>], [br'uxT>] — ’abdomen, burtà (la animale)’ ; [xr'e’b'ót] — ’coloana vertebralà’ (v. rus. n03B0H0iiHHK, xpeóeT -pop.), [l'zyk] — ’limbà’, [yubà, — y ’buzà’.. — e, [nózdr'"b] — ’narà’ (v. rus. H03flpa sg., accentui trece de pe ultima pe prima silabà1), [ryli] — ’rit (la porc)’, [rot] — ’bot (la vaca, cal)’, [króu] — ’singe’, [zolfi'] — ’fiere’, [p'e‘£ónki>] — ’ficat’ ; [l'óxkyjb] — ’planami’, [k'ismany] — ’intestine’. Ultima denumire pare a fi specifica graiului. La Dal' fi P. ea nu figureaza ; H. dà pentru intestine denumirea cunoscutà fi rusei — kuiuko (242), [ylas, — zy] — ’ochi’, [rox] — ’corn’, [lys'im] — ’semn alb in frunte la cal, stelutà’ (acelafi sens notat la Dal', I I 276, avind accentuatà prima silabà).

Am ìnregistrat fi citeva verbe : [zuiót’] — ’rumegà (se spune doar despre vacà)’ ; [vóibt'] — ’urlà’, [làiet'] — 'latrà’, [xarc'ft'] — ’mìriie (despre dine)' ; [m'aùk-bjbt'] — ’miaunà’, [r'e’v'ót'] — ’muge (vaca)’ ; [ierz'ot'j — ’necheazà fon. cunoscutà pentru limba ucr. cu i prot.)’ ; [vzdóx]— ’a pierit (despre (acà)’.

II. CUVINTE REFERITOARE LA REGNUL VEGETALDenumirile referitoare la regnul vegetai : livadà, gràdinà de legume,

fiori, cit fi unii termeni din agriculturà vor fi analizati in cadrul unei singure categorii2. Numàrul cuvintelor ce aparfin acestei categorii este redus, dat fiind specificul teritoriului. Locuitorii se bucurà de putin teren arabil, majoritatea spafiului e ocupatà de apà. Satul este afezat pe un grind fi foarte aproape trece vechiul brat al Duna rii.

In majoritatea cazurilor locul de lingà casà, redus ca intindere, este folosit atit pentru gradina de zarzavat fi pentru cìtiva pomi fructiferi foarte raspindifi aici ca gutuiul, caisul, màrui, cit fi pentru fiori.

Am retinut ca deosebit de prefioase pentru istoria graiului douà denumiri din domeniul agriculturii fi anume verbul [aràt'] (III sing. [ar'ót']) pentru ’a ara’ fi substantivul [pluy] (-x?) — plvig — ca denumiri care s-au pàstrat in grai din cele mai vechi timpuri, cind vorbitorii, inainte de afezarea in aceste locuri, se ocupau, probabil, mai intens cu agricultura. Ìn genere, uneltele agricole lipsesc, cu atit mai mult mijloacele mecanizate, moderne, foarte cunoscute in alte regiuni ale fàrii fi chiar in alte raioane ale acestei regiuni. Excepfie fac doar cele mai necesare ca [lapàti] — ’lopatà’, [bbranà] — ’grapà’, [s'erp], [v'éiilki], [yràbl'i].

Obifnuite sint denumirile [kamys] — ’stuf’, [papusà] — ’porumb’ ; [z^ti], secarà' ; griul de toamnà pàstreazà vechea denumire [azimkt] (fem.) (v. rus. 0 3 H M b , ucr. 03HMHHa), care nu mai poate fi consideratà ca derivai in absenfa cuvintului [ózim'] (v. rus. py^na), deci ca diminutiv. Denumirea nu figureazà la Dal' in aceastà formà. Defi griul se cultivà in cantitàfi reduse fi piinea fi fàina sint procurate de la magazinul alimentar din sat in orice perioadà a anului, denumirea amintità este cunoscutà bine fi de copii.

1 Accentui va fi studiat ìntr-un paragraf separat in cadrul foneticii graiului. Men^ionam cà graiul oferâ numeroase exemple de schimbare a accentului. Are loc schimbarea ìn ambele direc^ii : de la inceput câtre sfîrçit çi invers.

2 Flora deltei urmeazä a fi cercetatä separat.

117

Pentru „pâmînt arabil“ se cunoaçte cuvîntul [n'ivbjm cunoscut çi în limba rusa literarâ contemporanâ çi care in. Dictionarul etimologie al limbii ruse (P. 605) figureazâ cu indicala ,,loc. Sevsk".

Locul de pe care s-a secerat grîul, ca çi cel de pe care s-a récoltât stuful se numeçte [st'e'rn'â], la P. gàsim CTepHb, —- â — ucr. bielorus, pg. 385). Aria pentru treierat este denumitâ ca çi in alte graiuri rus. de sud çi în ucr. [yarmân] (cf. H. I 274) ; verbul va fi [yarmân'it']1.

Pentru grâunfe în generai (de grîu, secarâ ç.a.) folosesc [z'ernô].Este interesant faptul câ o suprafa^â de pâmînt cultivabilà (cca. 2000 m.)

se numeçte [lan] sau [plan] ; la Dal' primul cuvînt figureazâ cu indicala „sudic", cunoscut în regiunea Tuia ç.a, suprafa^â égala eu 10 deseatine; La P. gâsim indicala „dial." — mâsurâ de pâmînt ca çi in alte limbi slave (433) ; ucr. Jian, poi. lan. Cea de a doua denumire râmîne neclarâ, nu e atestatâ de dic^ionarele care ne-au stat la dispozitie.

Dintre denumirile de plante alimentare am notât ; [yarôx] — mazâre, cunoscutâ în limbile est-slave ; [kapüsti>] ’varzâ', [ayur'éc] ’castravete’ ; [baklazân'e] — ’tomate’, sau [krâsnyib] — ’rosii’ ; [ukrôp] — ’mârar’ ; [p'etrüski.] — ’pâtrunjel’ ; [ò'isnók] — ’usturoi’ [xr’en] — ’hrean’ ; [cybül'a]— ’ceapâ’ (v. ucr., rus. — sudic) ; [môrkvi] (ucr.) — ’morcov’ ; [kabâk] ’dovleac’, probabil sub influença denumirii romînesti avem flex. -a în [fa- sôl'a] (v. rus. (Jjacójib) — ’fasole’. Aci amintim çi denumirea [str'uk] ’pâstaie’, in care deocamdatâ ne apare inexplicabilâ palatalizarea lui r. Fonetismul nu este cunoscut altor graiuri sau limbi slave.

Pentru „zarzavaturi" în generai vorbitorii folosesc cuvîntul „zèu en“' dar graiul cunoaçte çi sinonimul romînesc zarzavat, ca çi împrumutul praz (în grai apare çi praza, probabil prin analogie eu [cybül'a]).

Pentru fructe am notât denumiri comune çi altor graiuri rusesti ca : [klubn'ikb], [sl'ivi,], [é'ir'és'n'r.], [v'is'n't], [îâbltki.] çi [îabltn'ï,] — pentru copac.

Altoirea — [k-bl'iróuki,] cunoaçte o reducere a vocalei primei silabe, înlocuind çi [u-] cu [-Î-], iar v > u ; rus. 0Kyjinp0B3Tb — înlocuirea este evidentâ.

Ne oprim asupra denumirii [yutülkb] — ’gutuie’ ; ’gutui’ [yutûl'i], dintre care prima este un dérivât obtinut prin sufixarea unui împrumut romînesc 2. Cuvîntul cunoscut în grai nu e atestat de dictionare, rusa cunoaçte ait cuvînt — aüed. Nu existâ nici o îndoialâ asupra faptului câ denumirea a fost adoptatâ de vorbitori doar dupâ stabilirea lor în aceste locuri.

Mai includem aci douâ denumiri, aceea a dudului $i a trandafirului : [salkôv'ici.] (semnalâm schimbarea accentului (cf. Dal' 627 — uiaKJiOBHua) ; [rózik] — ’tufa çi floarea’ — denumirea specificâ graiului (Dal' dâ — p030BÉK— ’de culoare roz’, la H. nu figureazâ, iar în ucr. avem ca si în rusâ pÓ3a), fârâ sâ fie perceputâ ca dérivât — diminutiv în absenta cuvîntului po3a în grai.

Pâduri prin apropiere nu sînt. Pentru încâlzit iarna se foloseçte stuful. Cea mai cunoscutâ çi mai apropiatâ este pâdurea de la Letea care se gâseçte totuçi la o distan^â apreciabilâ. Vorbitorii folosesc pentru „pâdure" cuvîntul

1 'a armâni' — comun pentru Dobrogea (v. ALR).2 Dicfionarul lim bii romine moderne, Bucureçti, 1958, DLRM (vezi prescurtâri) (cydonia

vulgaris) — lat. cotoneus (malus) + sb. gdunja, p. 351.

118

general — slav — [l'es] fi pentru „lemne“ de asemenea [dróvy] (ucr. dpoea rus. dpoeá). Cei mai cunoscuti copaci sint : [akáciia] — salcimul fi [v'erbá] — salcia (ni s-a párut interesantá constructia u v'erby, pe care ne-au relatat-o unii dintre informatorii care au trecut in vara anului 1959 prin Bucurefti fi au vázut Cifmigiul cu renumitul restaurant „Buturuga"). Pentru frunza folosesc la sing, [l'ist] fi pl. — i, ca fi [suk], ^ i ’ramurá’ ; scoarfa copacului are denumirea [kózi>] — denumire ce s-a generalizat (v. pentru ’piele’ si ’coajá de ou’ — kózb) prin sensul de „ínvelif". Rádácina are denumirea comuna multor graiuri rusesti fi limbii literare kór'eri¡.

III. CUVINTE REFERITOARE LA VIAJA MATERIALÁ fi CULTURALA(casa si curtea, hrana fi obiectele casnice, ímbrdcámintea)

Satele lipovenefti pe care le-am cunoscut in 1959—1960 ne-au oferit un singur fel de construcfie, casa de locuit, care are, cu mici excepfii, un plan unic atit pentru cele vechi, cit fi pentru cele noi1 .

Materialul din care se fac este acelasi — [lampáfi] — ’caramida din pámint amestecat cu stuf sau paie tócate’. Planul casei este urmátorul: douá camere : una pentru membrii familiei fi alta pentru oaspefi, sau, in cazul in care in familie exista tineri, la cásátorie li se da lor aceastá camera de oaspefi. íntre aceste douá camere se gásefte un spafiu mult mai ingust care se desparte in douá : partea din fafá reprezintá un antreu, cealaltá este o bucátárie micá, íolositá de familiile mai pufin numeroase fi, numai ín iemile loarte grele, ca dormitor. Fiecare camera are cite douá ferestre fi cite o Ufá.

Sá ne oprim asupra denumirilor mai importante : casa pástreazá denumirea larg ráspinditá ín graiurile rusefti de sud fi ín limba ucraineaná — xáTT). Camera are aceeafi denumire insofitá de un atribuí care determiná pozifia acesteia fafá de restul casei — [p'e'r'édn'-bii.] — ’din fafá’ fi [zádn'iii].

Prispa casei, element arhitectural obligatoriu, mai micá sau mai mare, dupá posibilitáti, are o unicá denumire — [zavál'e‘nkt] fi care fafá de sol se gásefte la o inaltime de 20—25 cm.

Obiceiul locului spune cá un gospodar afezat este obligat sá construiascá in decursul vietii trei case, mai precis sá reconstruiascá aceeafi casá de 2—3 ori (xto tr'i xáty n'epastroil, toi n'e locuitór). De ce se intimplá afa? Apa fiind foarte aproape perefii nu rezistá vreme índelungatá, se inmoaie fi casa se dárimá, ínálfindu-se astfel locul. ín acest fel a doua fi a treia casá construitá ajung sá fie cu un metru, fi chiar mai mult, mai sus decít prima construcfie. Curtea fi casa la un loe sint cunoscute sub denumirea [dvor].

, ín curte se mai gásefte o construcfie Ufoará din stuf ímpletit, reprezentind un acoperif fi trei perti, folosind ca bucátárie sau loe de odihná, pentru care exista doar denumirea de [pav'étkt] (v. ucr . n o B ÍT K a = rus. c a p a i i , magazie).

Podul casei menfine denumirea cunoscutá in ucr. [yar'is's'i], iar aco- periful pe cea rus. [kr^s't]. Partea de jos a acoperifului se numefte [str'éxi.,— éx'i] (v. rus. C T p e x a , ucr. C T p ix a fi rom. streáfiná (< slav.) ín interior tavanm [pttalók], cf. lit. e despártit de o grindá solidá cu numele de [mát'ici]

1 Mila 23, Svistovca, Periprava.

119

(Dal' 307) de care se sprijinà perpendicular alte cíteva grinzi [bàlkt, — ki], care in grai defínese o anumita parte a construc^iei si se prezinta ca termeni speciali.

Cotyulcamerei, [casei[ se munente aci [kut] (u~kutù dar $iu~'kut'é ’incolf ). într-unul din colorile camerei a doua se gâseçte soba [p'éô'kï>] care incal- zeçte çi pe care hrana se prepara doar in perioada rece a anului. Ferestrele, care pe màsura ce casa e de constructie mai recenta se màresc, au denumirea [vókny] cu sg. [vaknó], denumirea slava adaptata folosirii graiului prin proteza iniziala cea mai frecventa. Sticla ferestrei, la origine un diminutiv (vakoSkt], in grai nu mai e perceputà ca derivai: de la acest cuvint s-a format ulterior [vakós'ec'kt]. Vìrful casei — [yr'eVesók]. Cásele mai noi sint pardosite çi podeaua din scinduri aie denumirea cunoscuta limbii literare çi majoritâ^ii graiurilor ruseçti [poi], in cele mai vechi aceasta lipseste çi atunci avem denumirea [z'ém] (v. la Dal', 678 denumirea are sens de podea).

Treptele scàiii, dacá este o casa construitâ la un nivel mai ridicat, pàstreazà denumirea ucr. [pr'istúpk'i] (H. 443), iar tinda — [s'éncy] si bucàtària — /kuxn'a]. Ca çi acestea din urma cámara poartâ denumirea ruseasca [kamóri] (v. Dal' 82, il dà ca sudic cu sensul de cámara).

Uça — dv'éi'i (pluralia tantum in grai [adn'i dv'ér'i], v. rus. BopoTa) are aanfa [kl'ámki>] (ucr.) alàtuii de care intilnim si cuvintul rusesc [s'é'ikóldi] si cìrligele in care se prind balamalele [zav'ésy].

Pe lîngâ casá, dacá sint fiori piantate, se face un gard impletit din nuiele sau stuf, cu o inanime de 20—25 cm. care poartâ denumirea rus. [pal'isádn'ik] (v. rus. na^Hca^HHK 0.441). Pentru soba de gâtit construitâ in curte sub fopron (pav'etkt) sau pe loe liber, deschis, existâ o altâ denumire decît pentru cea din casá — [yarnúski.) (v. Dal', I 380 indicá doar cu sens de „parte a sobei“ çi anume aceea in care se aprinde focul, se pune jarul) in grai nefiind un dérivât. La aceastá sobá se deosebesc inca trei párfi cu denumiri separate : [trubá] — ’coçul sobei’, [sv'in'á] pe care o con- siderám specificá graiului çi adoptatâ pentru partea voluminoasá a cuptorului, datá fiind forma acestuia; cuptorul poartâ denumirea [p'eè'ki] care in grai nu mai este un dérivât ; [zaslónkt] — 'capacul cuptorului’, poate fi din lemn, tablâ sau pâmînt. De cele mai multe ori sub cuptor sint adâpostiti puii mici de gâinâ, sau acest loc este folosit drept cuibar al gâinii çi atunci poartâ denumirea de [kur'àtn'ik] cunoscutâ graiurilor si limbii literare. Pentru „deschizâtura cuptorului“ folosesc un ucrainism [d'irki] (H. 392 ; v. çi omonimul flipKa — deschizâturâ, rupturâ, tâieturâ).

Mentionâm câ sóbele in generai sint construite de femei çi câ aspectul exterior al sobei sugereazá si aprecierea care poate fi datâ gospodáriei, contorni obiceiului locului. Cu cit soba este mai corect construitâ si are limile mai drepte, este mai netedà, cu atìt mai bun poate fi acest calificativ.

La Mila 23 se intîlneçte, dar mai rar, $i fintina — [kr’in’íci] (H. 306 —’ uh), care este nelipsitâ, de exemplu, la Svistovca, unde o parte asatului este aproape lipsitâ de apâ1 potabilà. Aceasta este o groapâ adîncâ, acope- rità, de unde se scoate apa cu ajutorul câldârii [v’edró].

* Locurile respective au fost In timpuri indepàrtate fund al màrii çi apa intr-o jumátate a satului este foarte sàratà. Aceastà parte a satului, cît çi pàmintul sint denumite cu cuvintul generai [swlan’éc]

120

Vitele stau in [sas] (cf. rus caac) si acesta este reconstruit din doi in doi ani. Casa, curtea si toate constructiìle anexe sint ìngràdite cu un gard care se intìlnefte numai in aceste locuri fi este impletit artistic din stuf. Denumirea folosità pentru acesta este [pl’e't’én'] — impletiturà1. Citiva informatori ne-au relatat faptul cä este cunoscutà fi denumirea ruseascà [tyn], dar nu se folosefte.

Satul are denumirea rus. fi ucr. — [slabadà].

Denumirile referitoare la viata materialä sint foarte numeroase fi pentru cele ce privesc obiecte casnice sau produse alimentare am inregistrat unele asupra cärora nu ne vom opri : [vada], [xl'e’p], [v'inó], [p'ivb], [butylktf, [própkt], [kanféty], [sol'], [sàxar], [c'ain'ik], [mukà], [sàlt], [m'àst], [ìeicó], [syr], [kas], [mtlakó], [sm'etàni>[, [drózz'i], [t'éstfc], [nózyk] [v'ilkt], [loSkt], [stakàn], [tar'élki], [skavi>radà‘], [ayón'], [iskn>], [s'ò'épki,], [syrn'ik'i], [kac’àlkt], [t'órk-b], [kràiuski,], (fig. la Dal' 184«, [küxl'ik] (nu e perceput ca diminutiv) v. [kuxl'ic'ók], [èaski], [tabur'étki,], [tavà], [yarsók], [c'e’r'epójf], [làmpt], [st'e kló], [sv'éc'k-b], z'érk’bli,, [zanav'éskt], [sunduk], [•—■ ¿’ók], [stul], [ad’eiàl'b], [kravàt'], [paduskt], [nap'érn'ik[ (v. H, 508 <— i ~ < e), [pras- t'inà]— ' cuverturä' (P. 135 — indica aci loc. Sevsk, Dal' idem I I I 513).

Ne oprim asupra unor denumiri ca : [zómy] — ' rifnifä' comun unor graiuri rus. din reg. Pskow fi ucr. (cf. H. 491 ; Dal'indicä doar „piaträ de moarä“, 835) ; (pasl'anki>] — 'zer', cuvint format, probabil, de la prep. pósi'e cu sensul initial „ceea ce ramine dupä...“ fi pe care-1 consideräm ca specific graiului (la Dal' nu figureaza) ; [kvasn'à] — 'vas pentru aluat' (fig.la Dal', 103 ; lipsefte in ucr.), (vezi fi [prasttkväsi]) pe lingà care am inregistrat, ca fiind mai frecvent, sinonimul [d'éskt] (— z > — s — , comp. mnóyt d'éztk). Cu aceeafi valoare se intilnefte fi imprumutul rominesc l'id'eàn (lighean).

[ubór xàtnyi] in sens de „podoabe in casa“ are ca sinonim la unii informatori [móbyl'], care se ìntrebuinteaza fi pentru rom. „mobilä" fi care pare a fi ìmprumut defi aspectul fonetic este oarecum straniu.

[patr'ét] cu sens de : I. portret, 2. tablou, 3. fotografie (aci am inregistrat si sinonimul [karttc'k-b], reprezentind in grai un imprumut diformat din piinct de vedere fonetic.

[masyn-b] — (fier de cälcat electric) fier de cälcat cu càrbuni ;

[masynkt] — ’ mafina de lampa’ ; denumirea in grai nu reprezintä un derivai — diminutiv.

[bl'óst-buki] — ' scinteie', inexistent in alte limbi slave, neatestat de dic|ionare fi probabil specific graiului (v. fi verbul rus. ßjiecieib subst. ÖJiecu).

Este cunoscut faptul ca termenii referitori la obiectele de imbräcäminte fi incälfäminte suportä de-a lungul timpului, in toate limbile, modificari simfi- toare datorite schimbarii modei fi aparifiei unor Sortimente noi. Pe lingà acestea sint insà denumiri care nu s-au schimbat de secole intregi fi pe care graiul le pästreazä. Vom trece in revistà aceste denumiri fi vom indica si corelafia existentà fa|à de limba literarà, dialecte sau limbi slave. Nu ne vom opri asupra unor denumiri ca : [b'e‘l'ió]' lenjerie', [p'e‘1' ónk'i]— scutece',

1 v. P., I I 74; U3 2opodb Dal', I I I 125 — idem; Srez . I I 963; 6a tu e 6o n.iemeneMb onde- meno mo MtiCTO u itaconaiw KOAbn. Cy3Ò. A. 6724 r. (no Ak. cn.) reprezintä o denumire foarte veche ln rusä.

121

pl., [platók] — 'basma' çi diminutivul [kas'im.ékt], [pôly] çi [palâ] — pl.,' poalele hainei', [kuzuc'ôk],' cojocel', [pttstân'ik'i] pl. tantum (Dal', 217 ca

0., 496 — indica „pop", 'indispensabili'; [pat'âsk’i]— ’bretele’, pl. tantum (Dal’, 212 çi cont. lit. 0., 494 — idem) ; [pr'âskt] — ’curea’, [stany] ’pantaloni’, [yâlstuk] ’cravata’ (probabil nou împrumut ucrainean), [zyl'étki>] — vesta', [karmân], buzunar’ [rukâf]’ mînecâ’, [H'âpi], pâlârie, sapcà' [îüpkï,] — fustâ’, [kôxtT>]’ bluzà’ (ucr. koxta, rus. K0(J)Ta) çi sinonimul rom. [blüza] ; [rubâxi], [zâpin] — ’ çor|’ (fig. la Dal'615 ca „pînzâ" $i ,,çor|" ; la H. nu fig.), [knópki.]’ capsâ ; se pâstreazâ çi denumirea veche pentru’ agâ^âtoare’ [môc'kt] (Dal' 354; v. lit. neivnma).

Se mai pâstreazâ un element de podoabâ a capului pentru femeile câsâ- torite, cunoscut sub douâ denumiri (zbórn'ik], [k'ic'ki] (menzionai la 0., 241) ; prima denumire are in vedere obiectul folosit în zile de sârbâtoare çi con- fec^ionat din mâtase, a doua denumire este pentru acelasi obiect folosit din zilele de lucru. Este important de amintit câ 1-am întîlnit mai mult la femeile din satele Periprava si Svistovca çi mai pu|in la Mila 23, unde vechile obiceiuri sînt pâràsite $i moda îsi spune mai intens cuvîntul. Acesta însâ este singurul detaliu pe care 1-au mai pâstrat din vechiul costum.

Ca obiecte de podoabâ mai au [s'éry'ij — ' cerceii’ çi [man'isk'i] pl. t. — mârgele’, ultimul avînd un aspect fonetic deosebit de cel cunoscut în rusa lit. M0HHCTÓ (Dal'indicâ doar mohhcto).

Mai adâugâm aci denumiri ca : [pal'tó] care se foloseçte eu sensul de „hainà", [plât'a]’ rochie’ (aci fem.), [kalósi.] denumire folositâ pentru ’jumâ- tate de pantalon’ çi neclarâ (la Dal’ nu figureazâ) ; [püyi.lki>] — ’ nasture’ (lit. nyKOBHua, ucr. r~> uh), care dupâ pârerea noastrâ este specificâ graiului §i nu e perceputâ ca diminutiv (Dal' nu o dâ).

Pentru încâl^âminte am notât : [sapay’i] ’cisme’ [padm'ôtki,] ’pingea’(si sin. rom. [tàlpi>] <talpâ), [snurók] ’çiret’, [anüé'ki>] ’obialâ’, [karp'étki.]— ’ çosetâ* ; [ó'ulók] — ’ ciorap’ çi o denumire nouâ, de origine romîneascâ, [bukânc'] ’bocanci, ghete’.

Mai amintim denumirea unui accesoriu, a bastonului care poate fi în grai : [tróstiókr.], [kastyl'] (se foloseçte si eu sensul initial de „cîrjâ") si îm- prumutul rominesc [bastón] (prima denumire nu e perceputâ ca diminutiv, lipseçte „Tpocî").

IV. CUVINTE REFERITOARE LA CORPUL OMENESC,) BOLI, TRATAMENTt POPULARÇI IGIENÀTermenii referitori la corpul omenesc ii vom intilni în graiul cercetat ca

çi în limba rusâ literarâ ei aleâtuind, împreunâ cu alte elemente, fondul cel mai stabil. Totusi çi în acest sector mai pu^in „penetrabil" al lexicului au pâtruns cîteva elemente romîneçti asupra cârora ne vom opri mai jos. Citâm denumirile obiçnuite : [yalavâ], [sait], [mazy'i] (pl. t.). — ’creieri’, [zatylik], [v'isk'i], [z'e!rôk] — ’ pupilâ’, ]ylas], zy,-a 'ochi ’(belorus. [z'erk'i] — ’ochi’ ;

Dal' (694) dâ [zér'it'] ’a vedea’, [r'e’n'icy], [d'isn'i], [s'ò'ótki>] — ’gingie’ (0., 138 — aecHa, flëcHu«, [sl'ün'i] pl. t. — ’saliva’ (v. Dal'221 — cjiHHa — sing.), "[mas'c'iny], [vüsy] (eu protezâ çi schimbare de accent) [padmyski,],

1 v. çi G. Nefedov, roeop ce.i üycmbiHU 'u Ee.mnu în «MaTepHaJiw h nccneAOBanna no pyccKoft anaJieKTonorHH» „vol. I I , Leningrad, 1949.

122

[iókT.t'], [kulàk], [ladón'-b] lit. JiaaoHb, in grai avem generalizarea flexiunii fem. — a, comp. plàt'a <plàt'ie), [noybt'], [ikry] (cf. Dal' 40 — HKpa, HKpa). [stup'én'] — ’ pas’ (D. 349 regionalism — Pskov, urmà de picior fi pas) ; [p'àtk-b] — ’càlcìi’, [yorp] — ’cocoasà’, [zyvót] — 'stomac, abdomen’ ; [[xr'e'b'ót] si [xr'e'b'ét] — ' sira spinàrii’, [kost'] — ’ os’ ; [r'óbry] — ’coaste’, fi cel mai vechi [kudry] — cu adoptarea unei noi flexiuni (v. l i t .— i). Ne mai oprim asupra cuvintelor [lys'im,] — ’chelie’, omonim (analizat mai sus pentru „patà albà in frunte la cal"), [kal'énki. — ’ genunchi’ (pe care vorbitorii nu-1 percep ca diminutiv fi nu cunosc kal'éni>, lit.), [klup], pi. [klùpy] —) fold’, <-> uri (comp. 0, 271 care dà doar krup ca parte posterioarà la cal) interesantà ni se pare denumirea „màrului lui Adam“ — [gylki,] ca nou imprumut.

Printre denumiri de boli fi stàri bolnàvicioase gàsim : [prastudi], [nàsmirk (lit. HacMopK), [kàsi.1] (fi cu un atribut format prin sufixarea unui imprumut avem [maYar'iinyi'—] — tuse convulsivà, calc din rom.), [è'ixotki], [t'ifi] f. (lit. m.) [xal'érc»], [l'ixaràtk-b] alàturi de care gàsim fi [yar'àè'ki)] tot in sens de „friguri“ fi’ temperaiurà ridicatà’ [skarlat'ini] (al doilea caz s < s) ; [s'in'àk, [bal'àó'ki] — ’ranà micà’ — fa|à de [ram>] ’ranà’ ; [plót'] — màtreatà’ (cf. Dal', I I I 121) ; [apt'éki] — termen mai pufin cunoscut pentru ’farmacie’ alàturi de frecventa denumire [sp'iciriib], [ac'k'i], [bàpki,] ; [britvi], [rasc'óski,], [yr'e'b'esók] (sinonim), [rusn'ik] — ’prosop’ (Dal' p y m iH K — nord) ; cu un fonetism necunoscut altor graiuri rusefti se prezintà [muzyl'], pi. i (ucr. mo3ó;ih, M03biJib — H. 439) m. fa|à de lit. rus. M03Ó^b— fem).

Acestui domeniu ii apartin fi cìteva denumiri de origine romineascà cum sint [dóxttr] — 'medie, doctor’, [sp'itàl'] (cu varianta fonetica [sp'itàl] ; [v'entuzy], [bandàs] fi [d'ikalón] — odecolon (cu reducerea primei vocale, v. mai sus un caz similar) — cuvinte care fac parte din inventarul lexical activ al vorbitorilor din satul Mila 23. Elementele amintite aci pot fi urmate de altele care vor confirma odatà mai mult stabilitatea lor in cadrai lexicului dialectal.

V. CUVINTE REFERITOARE LA RELAflILE SOCIALE ALE OAMENILOR(gradile de rudente)

Principalii termeni de rudenie sint identici acelora pe care-i cunoaftem din limba literarà fi ei n-au suportat schimbàri in grai. Printre aceftia se numàrà : [mat'] fi [màmk ], [t'àt'i] fi [bàt'kt] — [at'éc]— ultimul folosit fi pentru „preot“ ; primele se deosebesc prin frecventa care o au in dependentà de virsta celor care se adreseazà in acest fel; [s'e!strà], [brat], [doò']( [dóC'kt]— fiicà; [syn], [rad'it'i’b '; graiul posedà pentru „copil“ denumirea [xlópc'ik] (Dal', 551, dà xAÓneu, ca sudic; XJian, xojión) in absen|;a cuvintului MajibHHK, cunoscut limbii literare fi majoritàtii graiurilor rusefti de pe teritoriul U.R.S.S. ca fi limbii ucrainene (H. 403);’ fiu vitreg’ [baistruk] (ucr. idem — fiu nelegitim). Denumirea a càpàtat in grai fi sensul de „fiu ràu“, „neascultàtor", pe care locuitorii o folosesc foarte freevent pentru a-fi exprima nemulfumirea fa|à de purtarea copiilor lor ; [s'iratà] este folosit ca fi in limba literarà cu sensul cunoscut de ’orfan de unul sau ambii pàrinfi’ ; pentru „gemeni“ gàsim o denumire specificà graiului [dvain'àtT>] fi sinonimul [bl'ic'n'

123

óti>] (ambele denumiri lipsesc la H. $i Dal'). Presupunem cà [dvain'àti.] s-a format dupà modelul cunoscut de limba literarà 6jiH3HHTa — folosit tot in acest sens. Pentru „bunic", „bunicà“ folosesc [d'et], [bápki,] (omonim cu ñápki. — moa§a). Alti termeni de rudenie : [prad'ét] ($i fem. /— tkt), [t'ós'c'ij]’ soacrà (mama soîei)’, [sv'e'krúxi,]’ soacra (mama sotului)’, [sv'okr] — ’ socru’ §i [t'est'] — ’ tatàl sofiei’ ; ['z'at'], [t'ótki], '[d'atkb] 'cumàtru-— fratelé sofiei’ (v. lit. AHflbKa ) [svat]’ [pl'ém’àn'ik] — 'nepot de frate, sorà’ etc. ; [udav'éc], [udavà] 'vàduv, -à, Urmeazà aceea i linie denumirile folosite pentru mamà, tata vitregi [n'e‘ródm,ia mat'], [—- yi atéc] in absenta cuvintelor speciale cunoscute limbii literare — Mmexa $i ótw m .

Dintre acestea se desprinde [n'e'v'éski] — ’norà’, care in grai isi pàstreazà vechiul sens in timp ce in limba literarà acesta §i-a pierdut sensul iniziai fiind utilizai nu numai pentru norà, ri in aceeaî màsurà si pentru cumnatà 1.

VI. DIN TERMINOLOGIA PESCUITULUI

Date relativ sigure depsre aêzàrile lipovenilor din Dobrogea avem doar càtre sfirsitul sec. X V III (vezi discuoia la Alex. P. Arbore, Dm etnografia Dobrogei, Afezàrile lipovenilor fi rufilor, Bue., 1920) insà numai din sec. al XIX-lea avem precizàri in legàturà cu locul de fi unte pe care-1 ocupau pescàriile lipovene$ti la gurile Dunàrii.

De$i in sursele de informare nu existà informaci cu privire la ocupafiile pe care le-au avut lipovenii inainte de a veni in Dobrogea, din felul in care s-au ràspindit in acest {inut — unii spre {àrmul màrii, atyii in deità de-a lungul firului apei, un grup destul de números pe limbile de pàmint care ofereau posi- bilitàî de a se ocupa cu agricultura sau cre^terea vitelor — putem conchide cà, intr-o mare màsurà, ei $i-au pàstrat vechile ocupatii. A§as-ar putea explica $i inflorirea pescàriilor lipovene^ti la inceputul secolului al XIX-lea, infiorire care nu ar fi fost posibilà fàrà o anumità tradire in aceastà indeletnicire. La progresul pescuitului au contribuii din plin $i coloniftii lipoveni adu$i ca specialisti de la gurile rìului Volga, fapt care, dupà cum vom vedea, se va reflecta in terminologia pescuitului. Amestecul lor cu ucrainenii — pescari i}i ei in cea mai mare parte — piecum spi cu pescarii turci si tàtari (la mare — greci) s-a fàcut pe diferite planuii §i intensitàti astfel cà si limba a inregistrat in mod diferentiat influenza acestora.

Fiind supuî turcilor §i intrind in relatii comerciale cu ace^tia, lipovenii fac citeva imprumuturi existente, dealtfel, si in limba rominà : [k'eryàn (a)], tc. kerhane ; [katran] tc. katran ; [avb], tc. av. In ceea ce prive^te katran, singurul semnalat in lucràiile lexicografice urmàrite, doar Dal' il noteazà pentru Caucaz ca „pàmint imbibat cu pàcurà, smoalà“.

Pentru ava Antipa dà o etimologie ruseascà. Sintem ìnsà de parere cà etimologia turcà indicatà in DLRM este mai verosimilà. ìn sprijinul acestei presupuneri vine si faptul cà pescarii nostri au imprumutat de la turci citeva unelte de pescuit, printre care ciliar ava de pescuit calcani (v. Antipa, 507). Probabil cà in momentul in care pescarii din Dobrogea au inceput sa pescuiascà calcani cu instrumentul nou turcesc (pescarii turci veneau de la Constantinopol $i de pe coastele Asiei mici pinà in apele noatre pentru a pescui calcan — in

1 v. V. V. Ivanov, PyccKue HapoÒHbte cosopbi, Moscova, 1956, p. 54.2 Gr. Antipa, Pescdria si pescuitul in Rominia, Bucuresti, 1916, p. 742.

124

mare cerere la Constantinopol) termenul era deja ìmpreumutat fi s-a extins fi asupra variantei de ava speciali pentru acest soi de pefte (tc. tihoni). Cìt despre liman, defi turcesc la origine, el era deja cunoscut de lipoveni ìnainte de venirea lor, fiind atestat (v. P. 454 : lunpoicoe yerbe peKH, ahoji. HBm. He6oJibUioe osepo cpeflH 60Ji0Ta, Mp. jibiMaÈ, ap. jihmcht> ('-'b) 6. jiHMáH, raBaHb, nopT, npucxaHb; n. liman, c. jiHMaH BoaoBopoT; b appyccK. < ~ cp. rp. XipÉTia;... ; O., 285, H. II 359 -idem; Dal’, 252,nindicà „mphm").

Acelafi lucru se poate spune despre [kantar'J (D, II, 85 — ; rairrapH D, I I 152, KOHTàpb) ca fi despre (h) ambar (D. I 14 — aM 6 a p , a n 6 a p ) .

Din marele numàr de cuvinte care denumesc obiectele necesare pescuitului, cele mai multe sìnt rusesti si nu vom opri decit asupra citorva mai interesante. Cuvintele care datorità asemànàrii prin forma sau folosire fi-au extins sensul lor primar fi asupra unor pàrp de unelte (rué'kb) — minerul undici, cutitului’ [nósk'i], [kal'esój, [kal'eékT.] [zúby], [trùpki], [kruc'ók], [kól'ik], [padùskb] f.a.) nu vor intra in sfera observatiilor noastre. Ne oprim asupra urmàtoarelor :

[p’e’r'it’àskb] — priponul, format din 3 perimete de cite 25—30 de cìrlige fiecare (v. descr. A). Dal’ (III 93) dà „nepeTsra", dar posibil fi nepeTaacica: funie intinsà pe pari de-a curmetiful riului cù pétile cu cìrlige. Tot Dal’ (I 440) la ajihhhhk aduce urmàtoarele explicatii : la pescarii din Astrahan’ — unealtà de pescuit formata dintr-o fringhie (hrebtinà) la care se aga|à pe petile 50 de cìrlige... ; trei instrumente de acest gen formeazà o nepemma. Aici se confirma afirmatia lui Antipa dupà care orice inovatie practica ce se face la pescàriile de pe tàrmul Caspicei aj unge in scurt timp fi la gurile Dunàrii. ìn aceeafi lucrare (p. 358) Gr. Antipa noteazà termenii leag sau periteag. Se vede cà perit'askb s-a format ìn conformitate cu tendinea deosebit de pronunâtà in acest grai de a forma cuvinte cu ajutorul sufixului — k — . Notàm cà la P., Uf., H, nu figureazà, iar la 0. nu figureazà cu acest sens.

(xr'ipt’im,) — ’ firul centrai al priponului, trupul cìrligelor, la pescarii romìni. Si acesta màrturisefte locul de unde se aduceau uneltele necesare pescuitului. Dal' (IX 565) noteazà : xpeÓTHHa, xpeGeTHHa, Astrh. — fringhie, lir de care se leagà prin petile cìrlige de prins pefte. La 0. fi P. nu figureazà; fa H. nu figureazà cu acest sens.

(pavadók) —’ firul care leagà cìrligul de hribtinà, petila’.

Imprumutat, probabil odatà cu uneltele respective. Cuvìntul s-a format de la tema verbalà (BOflHTb; v. O., 479, noBoôK — curelufà pentru plimbat ciinii). La Dal', P. fi H. nu figureazà.

[karmàk], — carmacul’. Descriind aceastà unealtà Antipa1 noteazà: „Cannacele perfecciónate ìntrebuinâte astàzi pentru pescàriile mari de moruni de la gurile Dunàrii sìnt o importa|iune relativ nouà din Rusia. Eie au fost aduse aici ìnainte de mijlocul secolului trecut de la Caspica fi Marea de Azov ìmpreunà cu pescarii rufi fi lipoveni cu care se urmàrea colonizarea Deltei Dunàrii". Si mai jos : „Odatà cu aceste instrumente nouà a fost nevoie sa se aducà din Rusia fi toate aparatele fi materialele care servesc la facerea lor — cìrlige, sfori fi fringhii, plute... — afa cà Nijni-Novgorod, Astrahan etc. sìnt fi azi localitàtile principale de unde se furnizeazà toate aceste obiecte". La Dal' (II 93) fig. Astrh. fi N.-Novg. xapMaic fi KapMaicaH cu acelafi sens.

1 Antipa, Op. cit., p. 322.

125

[kar'àx] —’ mànunchi de stuf legai cu sfoarà $i tàiat destul de scuri folosit pentru a arata la suprafa^à pozitia priponului’ (v. descr. A.) ; [kar’e'x'ì v'àzim s kamysu, é tti budit' plut'it’ sv'érxu — sest' kar'axou na adnu p'eir'it'àsku]. Termenul deriva din Kopma < Kopa atestat la Dal' ( I I 160—161) cu indicatia „Astrh. : fringhie alba de grosimea degetului mie pentru nàvoade si alte unelte pescàre^ti". Dupà cum se vede avem transformarea kor'àga< kor'àg< kor'àh odatà cu extinderea numelui sforii, care lega semnul indicator dela suprafata apei de pripon. La H. nu fig. ; 0. (262) dà Kopsira — ’ copac inecat sau parte din acesta’.

[bayór] — ’ cirligul cu coadà sau ghegherita’. Se folose^te in diverse ocazii pentru a apuca $i a trage postele. Pentru pescuit, indeosebi iarna la copcà. Deasupra apei se {ine o lumini^à [sv'et'ilkt] pentru ca umbra ei sa facà posibilà vederea in apà. Prin tragere bruscà in sus se prinde pe^tele in cirlig (la D a l'I 35 pu6oaoBHbiH óarop — acelaî sens; P. 11-idem; 0.26; la H. nu fig. cu acest sens).

Din accesoriile prostovolului notàm : [starazók] §i [barànc'ik].[starazók] — ’ strejele’ (sfori lungi de aprox. 2 m. care leagà partea de

jos a prostovolului (poalele — [spady] de inelul cu belciug (KajieMKO, óapaHHHK). Termenul deriva din v. si. erpaâ — imprumutat de romini (Dal', IV 3311 confirmà existenâ termenului cTopóweK la pescarii din Astrh. §i Caspica; la O. nu figureazà; la H. nu figureazà cu acest sens). Graiul nu-1 percepe ca diminutiv, [straza] lipsind in grai.

[barànc'ik] — ’ belciugul prostovolului, care |ine inelul cu capetele strejelor’. Provenienza e neclarà (la 0. $i P. nu figureazà ; la Dal' §i H. nu figureazà cu acest sens).

Ìn ceea ce prive^te locul unde se aruncà nàvodul [tón’a]—toana, termenul este comun atit ruîlor cit $i ucrainenilor in sensul lui principal : locul unde se pescuie^te. La ru$i insà (§i de aici $i la noi) mai denume^te §i intreaga operaie sau pregàtirea nàvodului pentru pescuit (v. Dal', IV 415, 0.741, DLRM, 865). La ucraineni prin ton'a se denume^te $i un loc primejdios unde existà posibili- tà|i de inec (H. IV 273). Se pare insà cà in prezent in limba rusà tóhh denume§te cu precèdere locul (amenajat special in acest scop) de pe cursul riului unde se face pescuitul1. Interesant in numàrarea pe^tilor prinî este termenul [bai] provenit din tàtarà [baska] ’cap’ §i ràmas in ruse^te doar ìn proverbul MeHHTb óaui Ha 6aui (Dal' I 56). P., il noteazà ca turcesc bas — cap, dind insà $i baska-cap, cap de pe$te, cap de^tept ; la H. si O. nu figureazà. Vorbind despre pescuitul cu capacul, un informator ne spune : [po 30 bas lóv'is... usamóm buyi'bn'ik'b yd'e kamys na dn'é].

ìmprumuturile ucrainene ìn terminologia pescuitului sint destul de rare. Am notat doar douà, dintre care unul [sandól'i] (H.IV, 101), este cunoscut sub acest nume $i de pescarii romini sandole sau {àpoaie (ostii) de Dunàre’. E un instrument format dintr-o pràjinà lungà la capàtul càreia se gàse^te un fel de furcà prevàzutà cu 2—3 dinti [zuby] bine ascutiti. Cu aceastà unealtà se vìneazà crapul in stufàrii si ape mici fi limpezi unde pe^tele se poate vedea. Se poate foiosi ìn tot timpul anului, dar lipovenii o folosesc in special toamna si iarna : [va^vr'ém'i. zimy-ós' bn'i rybt s'il'm. xavàibci.]. (la O., P. si Dal' nu figureazà). Un caz particular il prezintà [matùli] — termen ucr. denumind

1 v. A. F. Leskutkin §i V. G. Andreev, Jloe pbióbi penubiMU 3aKuÒHb!MU HeeodaMu e de.ibmc Bo.iìu ,I"lH[iienpoMH3,aaT. Moscova, 195).

126

intreaga retea a nàvodului in afarà de matita (H., I I 411). Antipa (op. cit., 491), vorbind despre nàvoade, spune cà rusìi (adicà ucrainenii — M.D. fi E.N.) le numesc mattua, iar lipovenii nevod. In momentul de fata, lipovenii folosesc matulb pentru a indica intregul ansamblu de opera^iuni legate de o forma specialà de pescuit cu nàvoadele : [matúly paidùt' sp'érvbyi>]. Probabil cà termenul a fost imprumutat odatà cu aceeastà formà de organizare a pescuitului cu nàvodul.

Din aceeasi categorie face parte fi kazulkb — ’ cazulcà, o undi^à specialà' (H. I I 266— K03yjiH fi dim. K03yjibKa). In nord, un instrument asemànàtor se numefte [ragulki,]. De remarcat cà fi in polonezà existà un fel de undi^à care se numefte kozulka (Br. 262).

Neclarà este insà provenienza termenului matica — sacul la nàvod. La Dal', O. fi P., nu figureazà. Ucrainenii folosesc MáTHH (H, I I 411). S-ar putea sà fie o formatie proprie.

Formaci proprii par a fi fi alte cuvinte : [sac'mà], [l'is'c'ótki,], [sv'et'flk-b], [brandúská].

[sac'má] — ’ prostovolul sau safmaua’ nu este atestat in niciuna din lucrà- rile lexicografice consultate. Dal' (IV, 129) fi P. (245) noteazà can ca unealtà de pescuit. In ucr. aceeafi unealtà poartà numele de caicyAH (H, IV 97).

Un semn de intrebare il constituie [l'is'è'otkb] — ’ lifciotka, cleftele de cirlige, ciscìci’ — un instrument scurt cu douà brate apropíate pentru afezarea cirligelor (la O.D.P. fi H. nu figureazà). Prezentàm pentru aceasta o etimologie probabilà : [dl'is'èóta] < l'is'c'óta < ^ k a < l'is'fi'ótki..

[sv'et'ilkt] — ’luminila — scinduricà pentru a face umbra in apà in timpul pescuitului la copcà’ (nu figureazà la Dal', O, Uf. H). Pare a fi o for- matiune proprie de la ceeruTb.

[brandúskt] — ’capul acului de undi|à’, làfit, de unde se leagà firul [d'e zav'àzyvaibs bambàk], Nu figureazà la Dal', O, P., fi H. 0 singurà referire gàsim la Srezn. (I 163) ópaau — Gpa/vtBb — ceKHpa, ascia, deci un obiect ascu|it, là^it. Forma sà fi condi|ionat aparifia acestui termen ?

In ceea ce privefte peftii, lipovenii pàstreazà numele rusefti1, doar citeva dintre eie fiind imprumutate de la romini datorità faptului cà acolo unde ifi plasau peftele, acesta era cerut in limba rominà. Àstfel, pe lingà [vi'ún], [b'el'izná] [sudák], [s'c'úkb] f.a. gàsim rom. — sau intrate prin intermediul limbii romine — krap (sàràn), ghiban, plàticà, falàu.

De altfel, pàtrunderea elementului romìnesc in sfera lexicului pescuitului se face din ce in ce mai simtità. Se inregistreazà destul de frecvent forme ca : [riemasurnbia rybi,] (pefte a càrui màsurà nu corespunde normelor fixate), [rybb na fircicap] (specialitate de pefte pràjit), [l'ipsa ryby], [rybi. n'e màikt' c'irkuláciiu], [etu pldsu d'érzis], [nailón — xarosT.it pasudt], [mom'entàl'nt slam'ili, pynzu] f.a. Lista imprumuturilor ar putea continua, dar asupra acestor clemente nu ne vom opri acum.

** *

Materialul analizat aci, defi incomplet, ne permite sà tragem unele concluzii partíale.

1 Pentru terminologia pescuitului v. $i V. V. Vakurov, H i ucm opuu p u ó o jo e u o s o n po

Mt*CAa e pyccKOM .u b ix e ( n a .\ tam epua.ie de .w eb ix naM /tm iiuK oe XIV-— X V I ee. in «BonpocM hctophh pyccKoro H3biKa», Moscova, 1959.

127

1. Conditile in care s-a dezvoltat graiul in ultímele douà secóle au dus, pe plan lexical, la schimbàri mai mult sau mai putin vizibile, dar in linii generale, fondul lexical rusesc s-a pàstrat foarte bine. Aceasta o confirma denumirile ce apartin regnului animai, vegetai, relatiilor sociale ale oamenilor s.a.m.d.

2. ín lexic se constata, pe lìngà fondul rusec, prezenta unui numàr mare de ucrainisme, ceea ce arata cà vorbitorii fie cà au fost in relatii strinse cu ucrainenii, fie cà au locuit vreme ìndelungatà pe teritoriu ucrainean.

3. ìmbogàtirea, làrgirea lexicului a avut loc in trecut (avem in vedere perioada care a trecut de la desprinderea graiului de masivul dialectal din care a fàcut parte si pina in 1944) pe baza „preluàrii“, „adoptàrii" unor termeni, denumiri noi, pentru obiectele pe care le importau (de ex. uneltele pentru pescuit de la Astrahan fi Nijni-Novgorod), pe baza imprumuturilor fàcute mai ales din limba rominà fi pe baza unor inova^ii locale, dialectale.

4. Problema imprumuturilor ramine deschisà, dar menfionàm cà eie au putut fi fàcute in diverse perioade, cà s-au putut face pe diferite cài fi cà eie la un loc cu fondul rusesc, reprezintà o bazà pentru derivare in cadrul graiului. ímprumuturile existente s-au adaptat sistemului fonetic si morfologie al graiului.

5. Inovajiile constatate nu sìnt prea numeroase, eie ìnsà reprezintà eie- mente stabile, create conform legilor interne ale graiului.

6. in cadrul graiului se constatà o nouà dezvoltare a sinonimici care are loc mai ales pe 'baza imprumuturilor fi inovatiilor realízate prin derivare.

7. Derivarea se realizeazà freevent prin sufixare cu ajutorul elementului-k8. Limba rominà exercità asupra graiului o puternicà influenza prin radio,

presà, turism, prin relatiile existente intre acest sat fi oraful Tulcea pe calea apei. Aceasta se reflecta in numàrul mare de cuvinte rominefti folosite freevent de vorbitori fie cà eie coexistà cu echivalentele rusesti sau, fiind denumiri ale unor elemente noi, nu au aceste echivalente.

9. Schimbàrilde de sens constatate sint normale, farà a fi prea freevente10. Maioritatea elementelor (atestate in lucàrile lexicografice principale

insolite de indicala „cunoscut pentru localitatea Sevsk“ sugereazà ipoteza originii graiului fi a apartenentei acestuia la masivul dialectal care cuprinde fi graiul cunoscut in localitatea amintità sau in apropierea acesteia.

** *

Consideràm cà n-am epuizat toate problemele pe care le ridicà lexicul graiului din satul Mila 23; materialul mai are nevoie sà fie ìmbogàtit fi completat, dar pentru aceasta sìnt necesare :

1. deplasarea suplimentarà in localitatea respectivà pentru verificarea fi compietarea unor date de care dispunem, fi

2. deplasarea in localitàtile de la nord de Dunàre (eventual la Vilkovo in R.S.S. Ucraineanà) pentru confruntarea materialului, aceasta pentru cà vorbitorii de graiul càrora ne cocupàm au locuit (ìnainte de a se stabili in aceste pàrti) multà vreme in acele locuri.

a b r e v ie r i , $yf

Br. — Aleksander Brückner, Slownik etymologiczny j^zyka polskiego, Warszawa, 1957D al' — B/iaflHMHp Usua, Tojikobmü, cnoBapb »«Boro BejiHKopyccKoro «bina, t. I —IV

MocKBa, 1955.D LRM — Dic^ionarul limbii romine moderne, Bue. 1958.

128

H. — OioBapb yxpaHHCKoro H3bnca, coopamibiii peflaKiiHeB xypnajia «KieBCKaa cTapHHa»PeaaKTHposaJTb, ct> floSaBJieHieMb co6cTBCHHbixb MaTeptanoBb E. JJ,. rpuHHeinco t . I— IV, K icbl, 1907— 1909.

M. — Vaclav Machek, Etymologicky slovnik jazyka isskeho a slovenskdho, Praha 1957.O. — C. H. OweroB, CnoBapb pyccKoro snbnta, MocKBa 1952.P. — A. IIpeo6pa*eHCKH8, STHMOJiormecKHft cjioBapb pyccsoro H3MKa, MocKBa 1910—

— 1914.Srezn. — H. H. Cpc3neBCKnS, Marepnajibi fljia cnoBapn apaBiiepyccKoro jnbnca, t . I—III

MocKBa 1958.Uf. — TojiKOBbiii cnoBapb pvccKoro muica, noa pea. npotj). 3- H. yiuaKOBa, t . I—IV,MocKBa

1935.A. — Antipa, Dr. Gr., Pcscaria $i psscuitul in Rominia, Buc. 1916.ALRM — Micul atlas lingvistic romin, Serie noui, vol. I, 1956.

FJ1EKCHKA p y c c K o ro rOBOPA CEJIA „Mila 23"

flOBPYA>KAHCKOH OBJIACTHj

( P E 3 1 0 M E )

B aaHHOH CTaTte aBTopw aHajnoHpyioT JieKCHKy pyccKoro roBopa cejia «Mila 23». MaTepnaji, co6paHHbiii b 3KcneAHunax 1959 h 1960 rr., pacnpeaejiaeTca no 6 rpynnaM: I. cjioBa, OTHocamaeca k khbothomy MHpy; II. cjioBa, oraoca- unieca k pacTHTejibHOMy MHpy; III. cjioBa, oTHocamneca k MaTepaajibHOH Kyjit- Type; IV. cjioBa, oTHocamneca k HejiOBenecKOMy Teny, 6ojie3HaM, HapoflHofi MeflH- UHHe, rHrneHe; V. cjioBa, CBa3aHHbie c oGinecTBeHHbiMH oTHomemiaMM jnoAefi; VI. cjioBa, OTHOcanineca k TepMHHOJiorHH pti6ojioBCTBa (pm6ojtobctbo — ochob- Hoe 3aHarae xurrejieii stoto cejia).

B npeaejiax sthx pa3/iejioB aBtopti cTapaioTca a) ycxaHOBHTt pyccKHii jieKCH-

HecKHii (J)OHfl, BjraaHHe yKpamicKoro a3biica, B03HHKinee b pc3yjibTaTe cobmccthom

npoinjiOH 3CH3HH jinnoBaH c yKpammaMH h BJiHaHHe pyMbiHCKoro a3biKa Ha aaHHbiii

roBop c jieKCHnecKOH tohkh 3peHHa; 6 ) BbiaejiHTb cneiiHiJjHHecKHe jieKCHiecKHe

3JieMeHTbi TOJibKO fljia flamioro roBopa h BOSHHKUiHe, b ycjiOBHax OTflejibHOH hch3hh

ero HocHTejiefi, b oTpbiBe o t flpyrax pyccKHX roBopoB; b) ycTaHOBHTb, HacKOJibKO

3TO B03M0vKH0, K KaKOMy TOBOpy, HJIH rpynne pyccKHX TOBOpOB, OTHOCHTCa, HJIH

oTHocHJica b npouiJioM, H3ynaeMbiH roBop.

B pe3yjn.TaTe BHHMaTenbHoro royHeHna HMeiomeroca Maxepnajia aBropw- npaxoAaT k Bbreoay o tom ,'h to 1. pyccKHii jieiccHHecKKH 4)OHA coxpaHHJica jickjik>-

HHTejibHO xopoino; 2. BJiHaHHe yKpamicKoro a3bnca npeaciaBJieHO niHpoKo; 3. bjih-

amie pyMbiHCKoro a3bnca oco6chho ycHJiHJiocb nocjie 1944 roaa; 4. T e H e M H o r o -

TOcjieHHbie HOBbie JieKcanecKHe sjieMenxbi, B03HHKniHe 3a nepnoa OTflejibHoro

cymecTBOBaHHa 3Toro roBopa, 06pa30BaHbi corjiacHo ero BHyrpeHHHM 3aKOHaM,

h b hhx BbmejiaeTca b KanecTBe caMoro npoayicTHBHoro cji0B006pa30BaTejibH0r0

3JievteHTa cycjj^HKc -k-; 5. MHorae jieiccHHecKHe sjieMeHTM 6buiH (corjiacHo aanHbiM

cjioBapeH Ream h IIpeoSpaaceHCKoro) xapaKTepHMMH .zpia CeBCKa. 3 to BeaeT k

HaCTHHHOMy BblBOay O TOM, HTO TOBOp 3THX JIHHOBaH, B 3HaHHTeJIbH0H C T e n e ilH

npn6jin>KaeTca k TOMy roBopy, KOTOpbiii 6biJi H3BecrreH ajih CeBCKa h ero cocejniHX MecTHocTea. Bonpoc ocraeTca oncpbrrbiM h MoaceT 6biTb oKOHHaTejibHO pa3pemea

TOJibKO nocjie BcecropoHHero myieHHa /laHHoro roBopa.

-1507129

LE LEXIQUE DU PARLER RUSSE DU VILLAGE DE MI LA 23

(Région de Dobroudja)

(Résumé)

Les auteurs de cet article présentent le lexique du parler russe en usage dans le village de Mila 23. Le matériel, enregistré lors de deux enquetes effectuées en 1959 et en 1960 est classé en 6 groupes : I) Mots relatifs au régne animal ; II) Mots relatifs au régne végétal ; III) Mots relatifs â la vie matérielle et culturelle ; IV) Mots relatif au corp, human, maladies traitement populaire, hygiène ; V) Mots relatifs aux relations sociales entre individus ; VI) La terminologie de la pêche.

Us s’efforcent d'y déterminer le fonds lexical russe ; l'influence ucrainienne résultant du contact que les individus utilisant ce parler ont eu avec les ucrainiens avant de se fixer dans les localités qu'ils occupent aujourd'hui ; l'influence du roumain sur ce lexique. Ils essayent également de délimiter les éléments propres q ce parler, ceux apparus dans le lexique dans les conditions d'isolement de son développement. Ils tentent aussi de préciser sur le plan lexical pareillement et dans le mesure du possible, le parler ou le groupe de parlers auquel ce parler a appartenu par le passé, durant le période qui a précédé la séparation.

L'étude du matériel dont ils disposent leur permet d'aboutir â la conclusion que : 1) le fonds lexical russe s'est excellemment conservé; 2) l'influence ucrainienne s'est fait sentir très fortement; 3) l'influence de la langue roumaine s'est particulièrement intensifiée depuis 1944 ; 4) les éléments lexicaux qui sont apparus au sein de ce parler et qui lui sont propres ne sont pas très nombreux, mais se sont formés conformément aux lois de développement du dit parler, notamment par suffixation, l'élément le plus fréquent étant —k— ;5) de nombreux éléments lexicaux de ce parler, q. eu juger d'après les indications fournies par les dictionnaires eu Dal' et de Preobrajenski, caractéristiques pour la localité de Sevsk. Ceci même a la conclusion partielle que le parler de ces Lipovénes s'approche dans une mesure appréciable de celui qui était en usage dans cette dernière localité et ses environs immédiats. Il appartient maintenant a l'étude phonétique et morphologique de le confirmer.

NOTE D E D IA L E C T O L O G IE SLAV O-ROM ÏN À

(Observatii asupra unui grai ucrainean çi asupra unui grai rusesc din R.P.R.)

A. VRACIU

I. INTRODUCERE

§ 1. Nótele de fa^à au la bazâ doua sondaje dialectale efectúate la populadle de limbâ ucraineanâ çi rusa din R.P.R. De aceea, mentionâm de la început câ faptele pe care le-am avut la îndemînâ n-au fost suficiente pentru a întocmi, pe baza lor, un studiu complet1. Deplasârile pe teren fiind de foarte scurtà duratâ, n-am reusit sa surprindem toate particularitàtile — poate nu le-am notât nici pe cele esentiale — specifice graiurilor respective. în viitor intentionàm a continua cercetârile pe teren în scopul de a realiza o descriere çi o analiza cît mai cuprinzâtoare a graiurilor de care ne-am ocupat. De altfel, pentru a pune în luminâ întreaga complexitate a structurii graiurilor slave de la noi, sînt necesare cercetâri monografice sau studii spéciale de felul celor întreprinse de acad. E. Petrovici pentru graiul caraço- venilor2, de I. Pâtrut pentru graiul hu^ulilor din valea Sucevei3 çi de E. Vra- bie pentru graiurile ruseçti4. Rezolvarea acestor sarcini este strîns legatâ de intensificarea studiilor de dialectologie slavo-romînâ preconizatâ de Asociaría Slavistilor din R.P.R. la conferinta din 27-28 iunie 19615.

§ 2. Comentariile de mai jos pomesc de la doua ánchete dialectale — prima asupra unui grai ucrainean, cealaltâ, asupra unuia rusesc (lipovenesc) efectúate în anii 1956 çi 1960 în regiunile Suceava si Iaçi. Ambele ánchete au fost organízate de cadre didactice de la Catedra de limbâ çi literaturà rusâ çi soviética a Universitâtii „Al. I. Cuza". La prima au participai

1 Cf. çi mârturia lui I. Pâtru{, Fonetica graiului huful din Valea Sucevei, Editura Academiei R.P.R., 1957, p. 3, care a studiai numai partea fonetica, lâsînd la o parte celelalte compartimente aie limbii pentru care n-a avut material suficient.

2 Graiul carasovenilor. Studiu de dialectologie slavâ meridionalâ, Bucureçti, 1935.3 Lucrarea lui I. Pâtrut a fostrecenzatâ de G. Mihâilâ, in SCL, IX (1958), nr. 2, p. 286 — 289

çi de A. ZacordoneÇ, în „Studii çi cercetâri çtiin^ifice ", Filologie, Academia R.P.R., Filiala Iaçi, IX (1958), fase. 1-2, p. 195-201.

4 Vezi Observafii asupra unui grai rus de pe teritoriul R .P .R ., „Romanoslavica", IV (1960), p. 107-129.

5 Vezi çi G. Mihâilâ, Slavistica romîneascà dupa 1944 si sarcinile ei actuale (Lucrârile de jingvisticà), „Romanoslavica", IV, p. 30 — 31.

131

tovarâçii lect. R. Priscornic çi lect. A. Vraciu, iar la cea de-a doua, initi- atâ cu sprijinul material al Asociatiei Slavistilor din R.P.R., conf. V. Harea, R. Priscornic, lect. P. Popa, lect. N. Costin si A. Vraciu.

Atît în primul, cît çi în cel de-al doilea caz am câutat sa stabilim ce fapte, care ar interesa deopotrivâ istoria çi dialectología slava sau problema influentelor exercitate de limba romînâ asupra graiurilor respective, pot fi scoase la ivealâ în urma cercetârilor pe teren1. Trebuie sa spunem însâ câ n-au lipsit nici preocupârile teoretice, de lingvisticâ generala, care apar în procesul de studiere a limbilor çi dialectelor în contact.2

Cu prilejul acestor ánchete subsemnatul a folosit din experienta cîs- tigatâ în vara anului 1953, cînd a participai, ca student, la o expedi|ie dialec- tologicà organizatâ de Catedra de limba rusa a Universitâtii „A.A.Jdanov“ din Leningrad asupra graiurilor ruseçti de tranzi^ie în vederea strîngerii materialului pentru Atlasul graiurilor ruseçti. De asemenea, am profitât de pe urma cercetârilor pe teren întreprinse în anul 1956 la Dumasca, împreu- nà cu R. Priscornic çi V. Arvinte, de unde am cules unele materiale discútate în studiul deja pomenit al lui V.Arvinte.

II. GRAIUL UCRAINEAN DIN BENEA, RAIONUL CÎMPULUNG,REGIUNEA SUCEAVA

§3. Prima anchetâ dialectalâ am întreprins-o în toamna anului 1956 în rîndul populatiei ucrainene din satul Benea, com. Moldova-Suli|;a, raionul Cîmpulung, regiunea Suceava3.

Satul Benea, cu anexa sa, câtunul Porcescu, e asezat pe rîul Moldova, la o depàrtare de 34 de km. de Cîmpulung. La nord se aflâ Moldova-Sulita, la sud — Breaza, la est -— Moldovita, iar la apus — Cîrlibaba çi Lucina. Benea este înconjuratâ de muntii Ràchitiç, Cocoçul, Gaina, Mînâilâ, Glodu, Prislop, Dere — Moxa (Dermoxa), Feredeul, Porcescul, Petrisul çi Vîjul Mare (Vejîi). Afarâ de rîul Moldova, sînt de mentionat pîraiele Benea, Tâtarca, Tâtârcuta, Paçcanu, Jecalo si pîrâul Dronenilor.

La întrebarea noastrâ de ce satul se numeste Benea, am primit urmâ- torul râspuns : ,,în Benea a fost o baie de argint, s-a sâpat. De aceea Benea, c-o fost baie". D in informatiile culese de la oamenii mai învîrstâ se confirma existenta unei mine de argint4.

§ 4. Cei mai vechi locuitori ai Benei se crede â ar fi familiile Droniuc çi Serghie. în ordine cronologica au venit familiile : Voucuk si Rotariuk. Pe moçia fostului boier Guber s-au stabilii familiile Cornei, Poliak, Polan-

1 Pentru influenza limbii romine asupra graiurilor lipovene^ti, vezi V. Arvinte, Un caz de bilingvism slavo-romìn. In legàturà cu elementele rominesti din graiul lipovenilor din Dumasca, SCL, IX (1958), nr. 1, p. 46 — 69, artieoi reprodus, in versiunea ruseascà, in „Revue de linguistique ", IV (1959), nr. 1, p. 71 — 94. E. Vrabie, Influenfa limbii romine asupra graiurilor rusepti („lipovenesti“) din R .P .R ., SCL, X I (I960), nr. 4, p. 927 — 956.

2 Vezi si E. Stankewicz, Towards a phonemic typology of the Slavic languages, 's- Graven- hage, 1958. H. Kuiera, Inquiry into coexistent phonemic systems in Slavic languages, 's — Graven- hage, 1958. Vezi $i articolul acad. E. Petrovici, Dezvoltarea studiilor de slavistica in (ara noastrà, in ultim ii 15 ani, SCL, X (1959), nr. 3, p. 340, unde se arata cà cercetarea graiurilor slave din R.P.R. constituie o problema de lingvisticà generala.

3 Paragrafele 3 —9 (p. 132 — 134) se sprijinà pe datele cuprinse In comunicarea Observafii asupra graiului ucrainean din Benea, prezentatà de A. Vraciu §i R. Priscornic la sesiunea stiin(:ificà a cadrelor didactice de la Universitatea „Al. I. Cuza“ din Iasi, in anul 1957.

4 Vezi mai jos.

132

ski, Marocku, Cenkaliuk, Setnuk, Motriuk çi Prokopi.uk. Din Cîmpulung au venit familiile Ursache, din Pâtrâuti-Turturenii, din Galitia-Iecek çi Nikiforeak, din Moldova-Sulita : Serafescuv (originar din Maramureç), apoi Bouliar, 2ekalo, Harasemuk, Kebencuk, Spetko ; din Putila — Kobelica, Kocerhan, Rozvadovski, Maciopa; din Breaza—Ungurean, Polohan, Maco- vei çi Bodnar; din Sadova— Chirilâ; din Pojorîta— Prundean; din Râdâ- uti — Hurjui; din Fundul Moldovei — Litu, iar din Cîrlibaba — Hilbert, în fine, poate fi semnalatâ prezenta în Benea a unor familii originare din Paçcani si parlile Iasilor.

§ 5. în timpul dominatici austriece numerosi galitieni pâtrundeau pînà în Benea, unde erau angajati la diferite munci sezoniere, mai aies la cosit1. Iarna nu rare sînt cazurile cînd o parte din populatia bâçtinaçâ — tîmplari priceputi din Benea — pleacâ la lucru prin Pojorîta, Cîrlibaba, Cîmpulung çi Râdâuî.

§ 6. Pînâ în anul 1816 Benea a fost o anexâ a comunei Fundul Moldovei; din 1816 pînâ în 1930 — a comunei Breaza; din 1930 pînâ în 1931 — a comunei Moldova — Sulita. Din mai pînâ în august 1931 satul Benea for- meazâ, împreunâ eu câtunul Porcescu, o comunâ de sine stâtâtoare, apoi trece din nou la Moldova — Sulita, în cadrul câreia continuâ sa figureze pînâ în prezent.

§ 7. într-o condicâ parohialâ, pe care am consultat-o, se spune câ satul Benea dateazâ de dinainte de 1224. în continuare, este citât numele profesorului cernâutean Victor Prelici, care considerâ Benea — pentru perioada de timp cuprinsâ între secolele X I I I si X IV — un apendice al minelor de argint din Rodna.

Condica parohialâ din Breaza (satul vecin) confine, între altele, o notâ cu privire la trecutul istorie al punctului cercetat. Potrivit acestei informaci, în anul 1565 o ceatâ de tàtari câlâri, nâvâlind în Benea, a incendiât satul si a exterminât populatia. De pe urma acestui pîrjol ar fi scâpat doar paz- nicul ramas de veghe la minâ. Sursa informatici de mai sus ar fi constituit-o un document adus în 1841 stâpînului minelor din Iacobeni — Venzeug, cavaler de Manz. Aflînd de existenta unor zâcâminte de argint în Benea, proprietarul minelor din Iacobeni trimise în acelaçi an un grup de 10 oameni, sub conducerea unui oarecare Johan Eder, sâ faeâ prospecfiuni la faâ locului. însâ sâpâturile efectuate pe pîrâul Benea au dat gres. N-ar fi exclus ca aceste zâcâminte sâ existe între Tâtarca çi Tâtârcufa, unde pâmîntul parc surpat în urma prâbusirii unor galerii.

§ 8. în documentele bucovinene n-am gâsit atestat numele satului Benea înainte de 1647. într-un act dat la curtea lui Vasile Lupu, în anul 1647, prin care se întârea Mânâstirii Putna braniçtea primitâ de la Çtefan cel Mare este pomenit pîrâul Benea. S-ar putea presupune câ la aceastâ datâ satul încâ nu se repopulase. Mina de argint pârâsitâ n-a favorizat — pentru o perioadâ de timp — aparitia de noi asezâri omenesti. Trebuie însâ cercetate arhivele pentru a se urmâri, pe bazâ de documente, existenta satului Benea înainte de anul 1565, daeâ ,bineînteles, invazia cetei de tàtari, pomenitâ mai sus, nu este cumva o legendâ.

1 I. PàtruÇ menîoneazà, op. cit., p. 11, câ fonetismul amestecat al graiului huful din Valea Sucevei a fost pricinuit ,,çi de adaosul continuu al elementului etnie nou din Galizia".

133

Din relatârile informatorilor mai vîrstnici (Ion Serghie, Gavrylo Pin- tiuk) reiese cà la sf irsi tul secolului trecut (pe la 1875) comuna era slab populata1.

§ 9. Ocupaba de bazà a locuitorilor din Benea a fost çi este creçterea vitelor si exploatarea lemnului. Dupa 23 August 1944 unii dintre ei ìnde- plinesc diverse functii administrative çi culturale ìn viata satului. Mai adau- gam ca atìt Moldova — Sulita, cìt si Benea au scoli cu limba de predare ucraineanà.

§ 10. Avìnd in vedere ca populatia din Benea este eterogenà, ca, pe de alta parte, aici s-au manifestat influente multiple, mai aies lexicale, romî- neçti, germane, ruseçti, polone si cà, în fine, graiul acesta a venit mereu în contact cu alte graiuri hutule, la care mai trebuie adâugatâ infiltrarea, permanentâ în trecut, a elementului etnie nou din Galicia, este de asteptat ca structura lui sa fie în multe privinte mixtâ. Fonetismul amestecat al graiului hutul din Valea Sucevei a fost relevât mai ales de I. PâtruÇ în opera citata, care, alàturi de monografia acad. E. Petrovici, Graiul carasovenilor, au deschis drumuri noi în dialectología slavo-romînâ.

Observatiile care urmeazâ se refera : a) la unele fapte mai caracteristice din sistemul consonatic si b) la vocabularul graiului ucrainean din Benea. Eie vor fi precedate de o scurtâ caracterizare generala a acestui grai.

1 Ion Serghie, In virstà de 88 de ani, redine de la tatàl sàu, care murise la 106 ani, cà bunicul (care ar fi tràit 150 de ani) pomenea adeseori de existenâ, in Benea, a unei mine de argint.

2 In privin(a stadiului actual al cercetàrii dialectelor ucrainene vezi F. T. Jilko, ffianeK-moAoziHHuù anim e yKpalncbKot mosu (IIpocneKT), Kiev, Editura Academieide Stringe a R.S.S.Ucrainene, 1952, p. 5—19. Id., Hadpucu 3 òia/teKmOAOzil yKpalncbKot mosu, Kiev, 1955. O heno-mopbix ocoSenHocmHX coepeMennoio iiiynetiun duaAeKmoe ynpairncKoio /ww/ca, «Bonpocu H3MK03HaHH», nr. 5/1957, p. 93—97. P. I. Gore^ki, liiynenue ynpauHCKoao albina e òo- coeemcKuù nepuoò, «Hsynenne yKpaHHCKoro h SejiopyccKoro h3mkob», Moscova, 1958, p. 5 — 43.I. K. Beloded, ìÌ3yHenue ynpauHCKOZO ,H3biKa e coeemcKUÙ nepuod, ibidem, p. 44 — 108.1. Panke- vici, 3aKapnamcbKuU òuaAeKmnuu eapianm yKpalncbKoì AÌmepamypHoi mobu X Y II—X Y III ee.,„Slavia", X X V II (1958), fase. 2, p. 171 — 181. Unele articole de dialectologie ucraineanà au fost publicate in volumul Thimanun icmopit i diaAeKmoAOiil exiÒHOCAOQ HHCbKUX mos, Editura Università^ de Stat din Cernàuî, 1958. O cercetare monografica a graiurilor urcrainene din Maramure? a intreprins N. Pavliuc in disertala sa pentru ob(inerea titlului de candidai in stiinte filologice. Vezi autoreferatul yKpauncKue eoeopbi MapaMopufUHbi (oÓAacmb Ba.i-Mape PyMbiiicKOU Hapodiioii PecnyÓAUKU), Harkov, 1958. Pentru bibliografia mai veche, vezi I. Pàtrut, op. cìt. Asupra stadiului actual al studierii graiurilor slave de pe teritoriul R.P.R., vezi articolul lui E. Vrabie in prezentul volum. Unele date statistice $i istorice in legatura cu istoria graiurilor slave din (ara noastrà sint cuprinse in comunicarea lui E. Vrabie, înutà la cea de-a Il-a sesiune a cadrelor didactice de la Institutul Pedagogie ,,M. Gorki" in zilele de 26 — 27 martie 1960. Vezi tezele referatului in programnl sesiunii, p. 12. De istoria „lipovenilor" vorbesjte V. Arvinte, in lucrarea citata.

8 Pentru materialul ucrainean am folosit nota la adoptatà in IJpoipaMa òah 36upamn MamepiaAie do òiaAeKmoAoziHHOZO amAaca ynpaiHCbKoì mosu, ed. a Il-a, Kiev, Editura Acade- miei de Stiinte a R.S.S. Ucrainene, 1949, p. 94 — 101. Vezi $i indicatiile cuprinse in brojura lui F.T. Jilko, JJiaAeKmoAoeiuHuù amAac yKpaiHCbKol Moeu (IIpocneKT), Kiev, 1952, p. 24—25. Pentru graiul lipovenilor am utilizai transcrip(ia din IlpoepaMMa codupanun ceedeuuu òah cocmae/ieHUH òua.'ieKmoAoeimecKozo amAaca pyccKoao n3bim , Editura Academiei de Stiinte a U.R.S.S., Moscova-Leningrad, 1947, p. 185—218 cu precizàrile din MemoòunecKue ynaìanun K

«IJpoepaMMe coóupanuA ceeòemù òah cocmaeAem.'i òuaneKmomemecKoao am.iaca pyccKoeo A3biKa», Moscova, Editura Academiei de §tiin|e a U.R.S.S., 1957, p. 14 — 18. Unele cazuri speciale de transcriere vor fi insolite de explicaîi.

134

§11. Dintre particularitâtile fonetice çi morfologice proprii graiului ucrainean din Benea mentionàm :

1. trecerea lui t la i, indiferent de locul accentului : n'imo „varà", c'îho „fin", ifiAuü „tôt, întreg“, y^KAyu'i ,,în surâ" ;

2. trecerea vocalelor c çi e, în silabâ închisâ, la i : e'i3 „cârutâ, telegà“, de’ip „curte“, k’/h’ „cal“, h’jV „noapte", nop'ix

3. pâstrarea vechiului e dupa suieràtoare çi4. afonizarea lui r : MÔpüa (sau MÔpa) „mare", ôÿpüa “furtunâ", 3opüd

„zori", na~~3opüâx „în zori de zi", nopüédoK „ordine" etc.;5. la pers. I a verbelor de conjugarea a Il-a consoanele d, t, z çi s nu

alterneazâ cu i (dz), 6, S : xód'y, cùd'y, Kpÿm'y (xpÿK'ÿ), eÔ3’y etc.2;6. cînd accentul cade pe temâ, verbele au, la prezent indicativ pers. I I I

sg., forme trunchiate : eÓ3e, KÔce, nóce, pó6e 3;7. t la prez. ind. pers. I I I sg. si pl. este dur : pôÔA'ym, zoeop'am,

npaifÿüym, cn'ieáüym, Mumâüym etc. ;8. utilizarea eu precâdere a desinentelor -oe’i, -ee'i la dat. sg. al sub-

stantivelor de declinarea a Il-a: ôdmKoe'i, ôpdmoe'i, 3y6óe’i, uoMcôe'i, Konée’i4 ç.a.§ 12. La consoane relevâm ceva mai pe larg unele aspecte specifice:1. Sub influença vocalelor din seria anterioarâ dentala surdà (t) trece

la k ' : x'ícmo, k'íchuü, ck'ího, k'íao „corp, trup", k'ímcko, K'eynyn.u. Dupa pârerea lui I. Pâtrut, acest fenomen nu s-a produs sub influença romîneascâ5.

2. La fel, dentala sonorâ (d), trece uneori la e sub influença lui i urmâtor : z'íao „treabâ", z'iyKa „fatâ".

3. înaintea consoanelor sau în pozitie finalâ v trece la u: eôyK, noyneü, cKa3ay etc.

4. în mod inconsecvent se observa prezenta lui v protetic : eÿjieifa, HaêÂeify, dar si ÿAuifa, eópéy „vultur", eôpu3 „orez", eopdme, eoxôma, eodén, „unu" etc.

5. Fonemul §6 apare foarte des (uneori chiar în locul grupului xe) : <f'icm, (fi'ípmxa, (fiacoAÍ, (fiamdmu, (fiapmÿx ç.a.

6. Am notât la Benea doua feluri de r vibrant : r dur (zpad, pana, zpamifa etc.) si r moale : ôyp'a (ôÿp’e), nop'ddoK (nop'edorc) (dar çi : ôÿpüa, nopüédoK), Kocâp\ uoôomdp', cexpernáp' etc.

7. Ca si r, laterala a se prezintâ sub doua aspecte : un l dur (de régula, înaintea vocalelor, în locul vechiului l velar : eaA, m c a h u k etc.) çi un l palatal (înaintea vocalelor i, a, o, y, e în locul vechiului l moale). De observât cà, înaintea consoanelor apare cînd 1, cînd l ’, fârâ a se putea stabili în aceastâ privintâ vreo lege. Cf. m ¿a h u k , ïyîîaku, tiuaho, dar cm uóuA ’y é ; m ¿a 'h u k , k 'u a 'k o , m 'ÍA 'KU , dar 6 ’ ía u i, ddA iue , nÚAifUM, c ú a h u ü , cm uóuA ijé , dÚA 'tue,

1 în pozitie finalâ prinx (ort. z) redàm fricativa velarà surdà (varianta laringalei sonore !)).2 Am notât insâ çi forme de tipul xÔMcy, céucy çi eoMcy.3 Trebuie însà sà menîonez, cà am înregistrat atît forme in -i (hócu, npócu, xôdu) cît çi

forme în - il (nócum, npócum, xôdum). Aceastâ instabilitate (variale) de la un vorbitor la altul ne-a frapat çi la Tg. Frumos.

4 Fenomenul este çi vechi, çi caracteristic. Vezi çi F. T. Jilko, O ueKomopbix ocoôeit - Hocm.ix coepeMeHHoeo u3yuenun dua.ieKmos yxpauHCKoeo nibiKa, «Bonpocbi snuKOSHanHSi», 1957. nr. 5, p. 97.

5 Op. cit., p. 53. La fel, pentru n velar. Cf. p. 56 : „originea romîneascâ a sunetului o din unele regiuni hulule este posibilà. însà atîta timp cît provenienza lui stràinâ din alte graiuri ucrainene nu este dovedità, Çinînd seama çi de faptul cà la hutuüi cei mai apropiaî de romîni « velar este o raritate, nu putem considera decît ca Indoielnicà aceastâ influença romîneascâ“.

135

ìiùa 'ho, nd/iipM etc. Spre deosebire de limba literarà §i de alte graiuri ucrainene, adeseori l epentetic lipsefte la Benea : AÓe'ùa {nóeùé), A'yóua (A'yóùé), AÓMùa (AÓMue). in schimb, uneori l epentetic apare in cuvinte care in limba literarà nu cunosc fenomenul : zoAyón'àma, 3ÒopóeA'a s.a.

N-am putut identifica prezen^a lui l semipalatal, despre care vorbesc J. Zi/ynski $i I. Patrut.

§ 13. Dupà cum s-a putut vedea din analiza rapidà a unor consoane din graiul ucrainean de la Benea, influenza limbii romìne in acest compartiment este neinsemnatà. Ca §i in alte graiuri slave de pe teritoriul {àrii noastre, influenza romineascà se resimte mai ales in materie de vocabular.

Constatàrile noastre concorda, asadar, cu cele la care au ajuns al|i cer- cetàtori ai graiurilor hu^ule : ,,N-am gàsit, dupà cum se vede, — afirmàI. Pàtru|: — , nici o tràsàturà caracteristicà fonetica stràinà limbii ucrainene. In fluente stràine, dintre care cea romineascà e mai accentuata, destul de insemnate in domeniul lexical, n-au alterat sistemul fonetic, ucrainean, al graiului hutul“ i. Prin urmare, studierea graiurilor slave prezintà importantà mai ales pentru fonetica fi dialectologia istoricà a limbilor respective. In vocabular, in sintaxà influenza romineascà este, in schimb, evidentà fi trebuie studiata in toatà intinderea.

§ 14. Lexicul graiurilor slave de la noi ifi revendicà dreptul de a fi cercetat in monografii speciale, de felul celor preconizate recent de R. I. Ava- nesov fi V. G. Orlova pentru dialectele velicoruse 2. Alàturi de elementul slav, trebuie urmàrit fi cel rominesc sau de alte origini. In materie de vocabular influenza romineascà asupra graiurilor ucrainene e destul de veche. Astfel, I. Pankevici 3 mentioneazà exemple ca mùu „ayace“ < rom. mai * si coKomnmb „cTepeacyn," < rom. a socoti, pàtrunse in graiurile ucrainene in sec. X V II—X V III, iar D. Scheludko — incà in sec. X I I I—X IV 5. Unele din aceste cuvinte au iefit din uz, o datà cu rinduielile vechi : npaxcuiia< pràjinà (la ucrainenii din Benea cu à trecut la a, fenomen caracteristic fi graiurilor rusesti, càci nici eie nu posedà fonemul), (fidAua< falce fi n'iefjà.ma (semiimprumut) etc.

§ 15. Elementele de vocabular notate de noi la Benea vor fi clasificate pe parti de vorbire. Vom insista insà mai mult asupra substantiveior, la care chiar dacà n-am fàcut rubrici aparte, am avut totusi in vedere si o anumità clasificare pe grupe semantice. De cele mai multe ori insà am pàstrat in expunerea materialului ordinea din chestionar (programà). Dintre diversele denumiri folosite in dialectele ucrainene pentru a desemna „curtea“ : caòùóa, gpyum, oó’iùcm'a, de'ip etc., la Benea am inregistrat numai ultimul termen.

Pentru „casà“ se folosefte cuvintul xàma (uneori ò'ìm)). Denumirile xÙMca, xaA^na si yocnóda nu se intilnesc.

Cu sensul „BoroHb, BorHHme" este utilizai termenul edmpa de origine romineascà.

1 Op. cit., p.80.2 In articolul K ouepeditbiM 3adavaM pyccKoù òua.ieKmo.ioeuu, „MaTepHaiibi h nccneflOBanna

no pyccKoft flHaneKTOJioiHH“, voi. I, Moscova, 1959, p. 5.8 In studiul precitat, p. 178.4 Asupra valorilor gramaticale, al càror purtàtor mai este, vezi studiul lui G. Ivànescu,

Din sintaxa propozifiilor exclamative, in voi. Omagiu lu i lorgu Iordan cu prilejul im plinirii a 70 de ani, Bucure?ti, 1958, p. 449, nota 2. in legatura cu acest cuvlnt in graiurile lipovene^ti, vezi artilcolul lui E. Vrabie, „Romanoslavica", voi. IV, p. 122.

5 Vezi I. Pàtru{, op. cit., p. 11, nota 8.

136

„Coful (hornul) sobei“ este denumit cu doi termeni : du.uáp fi hopn. Alti termeni ca eepx \ mpyOà, Sóydyp n-au fost inregistrati la Benea2.

„Griul“ se pàstreazà in haMÓdp, nu in lunùxA’ip sau cn'ÌMcdpn'a.Pentru „animale“ se folosefte termenul generic xyòóóa (mai rar moedp) ;

cKomùna nu apare.„Cocosul" este denumit K'yhym (nu KÓuem , nici kókouì). Recent a apàrut

fi se ràspindeste, probabil sub influenza limbii literare invaiate in fcoalà, fi termenul rìieetC.

„Rata“ poartà numele ra ra (nu ynma) ; pentru ,,rà{oi“ se folosefte termenul muyp (nu cèjie3en' fi nici cènex).

ín afarà de termeni care denumesc animatele domestice, am notat fi diverse denumiri pentru alte animate :

Astfel, pentru „vrabie“ am gàsit termenul hopoóéif (nu kohotiI/Chuk).„Ciocànitoarea“ este denumità Mcóyna sau òoyódn (nu d'amen).„Cucul“ poartà aceeafi denumire ca fi in limba literarà : 303$a'a (nu

KyKyAÙUKa, cum e in alte graiuri ucrainene).Pentru „veverità“ am inregistrat termenul 6'ÍAUifa < 6'íakü ; eue'ipna fi

Kaifa6$pKa, cu diversele lor variante fonetice, nu apar.„Fumicile“ sint numite Myp'axu (nu KOMaiun'd).Constructia in care sint adàpostite bovinele fi caii nu poartà nume

diferite. ¡j>i intr-un caz, fi in celàlalt se utilizeazà termenul gpaMcd ; pentru porci — Kymuétf < rom., iar^pentru oi — xoiuépa3 sau ok'ìa.

„Albinele“ stau in nac'iyKa sau wmyóéü.Locul de pe fesuri unde pasc vitele poartà numele noAomua, iar pàmintul

care n-a fost arat niciodatà — moAona (nu nepeA'ix fi nici ifiA'md).„Grapa" este denumità cu termenul rominesc zpana4.„Cìnepa" se bate cu mèpmifa (nu cu dumé.i'H'a, AOMÙma fi nici cu

3ÓùeaHKa.Pentru „cartof" se folosefte termenul óapaóyA’a (in limba ucraineanà

literarà apare numai KapmónAH). N-am inregistrat alte denumiri pentru aceastà legumà : 6yA'6a, Kapmóxu, 3e.un’aKÙ, p'ina fi nici KpyMnn'i sau ManòuóypKa (MandaOypKa) 5.

Pentru „fasole“ limba literarà are termenul kbocóah, iar graiul din Benea fiacÂ 'i.

Dupà cum a aràtat I. 0. Karpenko8, in cuvintul Auima „linte“ t se datorefte influentei rominefti.

„Càrarea (poteca)“ este numità crrìioKKa, cuvint foarte ràspindit in dialectele ucrainene.

1 In limba ucraineanà literarà intilnim atit pe duMÚp, cit ?i pe eepx.2 Pentru 6óedyp, eepx ?i duMdp vezi yKpalHCbKO-pociücKUÜ c/ioemn, voi. I., Editura

Academiei de §tiinê a R.S.S. Ucrainene, 1953, pp. 76, 124, 403. Pentru materialul lexical al limbii ucrainene foarte útil este CAoeapb yKpalncbKOi Moeu, I-IV, de B. P. Grincenko, Kiev, 1958 — 1959 (reprodus fotomecanic dupà ediîa din 1907 — 1909).

3 Termenul KOiuapa existà si In limba ucraineanà literarà, unde constituie denumirea genericà a adàpostului pentru vite. Vezi ?i yKpaiHCbKO-pociücKUü CAoenuK, voi. II, 1958, p. 386.

4 Vezi $i I. Pàtrut, op. cit., p. 74 (gr{dpa). Vezi $i recenzia lui V. M. Illici-Svitici §i G.K. Benediktov la voi. I. al Atlasului intocmit de I.O. Dzendzelivski, JlimaicmUHHUü anuac yKpalncbKux Hapodmx zoeopie SaKapnamcbKoi oó.iacmi YPCP {JlexcuKa), «Bonpocbi snbiK03iiannH», 1960, nr. 3, p. 117.

5 Asupra acestor termeni vezi I. O. Karpenko, JJcmkì iia3eu KyAbmypuux pocAun y 6yKO-euHbCKuxeoeipKaxin voi. «FlHTaHHH, icTopii i fliaJieKTcmorii cxiflHOCnoB’jmcbKHX MOB»,1958,p. 111.

• Op. cit., p. 110.

137

Apa se bea cu o cana care se cheama hopiui, hópua sau hopné. Am notat insá si al|i termeni: fii/CioKaHKa, /Cimpa si uaeyw}. N-am ínregistrat, in schimb, cuvintele : Kopéif (K'ípum) $i nici pe Kíyui (K'iyumm).

Pentru „felia (bucata) de píine" se folosesc urmátorii termeni: hp'ima' KycoK, uneori QyKáma < rom. sau OKp'yuAOK, dar niciodatá cKÚ6a, A'ycma' K^cen' (k$chuk), oKpáüeij ori tfi/i iuKa.

La „cociorvá" se spune Kouephá (nu Koif'yóá.Koe'ÍH'a, pohán, $i nici gúaomhuk sau eÚAKa).

Pentru „cámara" am notat termenul copówa; Koiu^A'a apare i n alte graiuri ucrainene 2.

„Briul femeiesc“ poartá numele n ó ü a c , iar cel bárbátesc, lucrat din piele (chimirul adicá) — nácoK .

„Fata de masa“ este denumitá cu termenul cKámepKa (nu nacm'ÍA'mK sau óópyc).

Pentru „traistá“ am notat cuvintul mópóa, dar si pe máücmpa < rom. (ultimul uzitat mai des).

„Fáinei" i se zice mj/kú (nu óópouuto si nici maúso).„Tatei“ i se spune mamo (nu ométf, Sám’KO, ded'o si nici nén'o ) 3. ByüKO

este „unchiul“ ; empuü ínseamná „mo^neag". Pentru „femeie“ se foloseste termenul mc'íhko (nu Koñ'íma < pol., care apare in únele graiuri ucrainene). „Gospodinei" i se spune za3dm'a si hocnodún'a.

Pentru „nuntá“ am notat termenul eec'ÍA'a, eec'ÍAu, dar nu ceád'óa.„Fierarul" este numit cind kobúa', cind Koeán, dar niciodatá Ky3hétf.Pentru „timp urit“ se foloseste expresia oxaÓAeue eepeuiCi, iar pentru

„timp frumos" — (fiaüme eepeMHu. „Curcubeul“ e denumit eecéAuifa, nu eecéAKa, nici páüdyha sau d$ha.

§ 16. Verbe. Pentru ,,a vedea" se folosesc douá verbe: ómumu $i eúd’imu; 3p'ímu nu este.

„A intilni“ se spune mai des 3dúóamu; 1-am intilnit insá si pe 3ycmp'ímu; críimmmu inseamná ,,a-si da intilnire“ ; cmp'mymu nu apare.

Imperativul verbului ,,a astepta“ este, de regula, riidoxcdú; se foloseste insá si nonmaü; empueáü lipse^te.

Unele verbe ínregistrate de noi se incadreazá la rubrica : „Cum fac animalele?“ Dám aici cíteva exemple:

„Calul“ : koh'í pxcym; „boul“ : goau peeym'; „vaca" : Kopóeu eupuKyüym (nu M</Kaüyni) ; „oaia" : e 'iy ifi ÓAuüym (nu 6é¡caüym' §i nici Méicaüym' ) ; „cúnele : coóaKu Speiuym (mai rar se foloseste insá $i verbul hayKaüym); „lupul“ : eoyKu euüym.

§ 17. Adverbe ?i prepozitii. „Repede“ se spune uieúdKo, np</ÓKo, 6óp3o sau cKÓpo; nu apar : xyMCKo si nici umápKO.

1 Kaeyrn ?i A'impa apar $i in alte graiuri ucrainene. Vezi $i M. V. Leonova, JJo xapaKme- pucmuKii zosipoK nieHUHHUx paitóme ÉyKoeunu, in vol. IlHTaHHH icTopii i fliaJieKTOJiorii exifl- HOCJlOB’HHCbKHX MOB, p. 100.

2 Cf. Ha hím KoutyAH, hk 6Ub, ói.ienbKa, hk ói/ieitbKa, 'ak Aucm mOHemKa, in «Haponnbie necHH TaiiHURoB h YropcKoft Pocchh“ (de I. F. Golove^ki), 1878. (Citat dupa ynpaincbKO- pociücKuit CAoenuK, vol. I I , p. 388).

s Ultimul apare cu sensul „tata" in únele graiuri bucovinene. Vezi M. V. Leonova, op. cit., p. 100.

138

Adverbul „primàvara" are aspectul naeecni (nu eecnóùy, o eecn'i sau no eecn'ì).

„Vara“ sunà eAÌ'm'i (nu A’imoM si nici erfiniKy).„Iarna“ este 63um’í (nu 3UMÓüy sau e3ÙMKy).ín sintagmele „farà marna“, „farà sorâ" n-am ìntìlnit prepozitia xpeM

ci oe3\ 6e3 Ma.ue, 6e3 cecmpù.Dupa aceste observatii sumare asupra graiului hutul din Benea urmeazà

sa facem unele comentarii asupra graiului lipovenesc de la Tg. Frumos.

I I I . GRAIUL LIPOVENILOR DE LA TG. FRUMOS

§ 18. La Tg. Frumos, ìn afarà de populatia romîneascâ, sìnt si vreo 200 de familii lipovenesti, ìn total 1050 — 1100 suflete. Ceea ce ne-a frapat aici este influenza extraordinar de putemicà exercitata de limba romìnà asupra acestui grai rusesc. Fenomenul este explicabil $i común tuturor graiurilor slave de pe teritoriul R .P .R. Impresia celui care asculta un lipovean vorbind ruseste este aceea a unei limbi mixte. Cìnd vorbesc ruseste, lipovenii de la Tg. Frumos, ca si cei din Dumasca, de la care am adunat un numar mare de exemple, introduc in graiul lor nu numai cuvinte, ci si sintagme, formule, expresii ìntregi ori propozitii incidente din limba romînâ i. Este vorba mai cu seama de neologisme, de cuvinte expresive, dar si de turnuri din limbajul cotidian, curent, uneori local (dialectal), pentru care graiul acestei popula^ii nu mai oferá vorbitorilor constructiile necesare, existente, in schimb, in limba comuna. De cele mai multe ori, in locul inovatiilor interne, vorbitorii de aici folosesc expresii-cliseu, luate pe de-antregul si de-a gata din limba romînâ2.

înainte de a trece la analiza unor fapte din graiul lipovenilor din punctul anchetat, as sublinia cà preocuparile de limba çi istoria acestor populatii se manifestà si in alte tàri. S-ar putea mentiona aici studiul publicat de Iryda Grek-Pabisowa într-un numàr din „Slavia Orientalis“ 3.

§ 19. Ìn observatiile care urmeazâ vom vorbi mai ìntìi de unele parti- cularitàti fonetice, morfologice si sintactice, iar apoi de influenza limbii romìne asupra graiului rusesc de la Tg. Frumos. Multe din faptele semnalate, prezintà, dupâ pârerea noastrâ, importantà pentru gramatica §i dialectología istoricâ a limbii ruse.

Mentionâm de la ìnceput ca una din trâsâturile caracteristice graiului de la Tg. Frumos, care tine in aceeaçi mâsurâ de foneticà si de morfologie, este prezenta lui m (/) velar (dur) la pers. I l i sg. ?i pi. a verbelor la modul indicativ : jud 'óm „merge", 3m jym „ei stiu“, yMupájbm „ei mor“ etc. 4. Fenomenul este specific si constituie o izoglosà a graiurilor ruseçti din Moldova. Ìn partea de sud-est a tàrii noastre (Galati, Braila si reg. Dobrogea) apare desinenta

1 Influenza asupra lexicului $i sintaxei se observa çi la „staroverii" din alte ^àri, de exemplu, la cei de pe teritoriul R. P. Polone. ìn legatura cu aceasta vezi articolul Niektóre wiadomoéci o slarovierach zamieszkalych na terenie Polshi, publicat de Iryda Grek-Pabisowa ìn „Slavia Orientalis", V II I (1959), nr. 4, p. 135 — 150 (Ìn p r iv ila influenfelor de care am pomenit vezi p. 150).

2 Un fapt similar am observât atìt la vorbitorii de limbâ idiç, cît çi în limbajul romilor de la noi. Este, de altfel, un fenomen general çi firesc.

* Autoarea ne informeazà cà a pregâtit pentru tipar o monografie consacrata „staroverilor" din R. p. Polonâ.

* Am notât o singurà data la pers. I I I sg. pe r, în exemplul cÿd’ur', dar se poate sà mà fi înçelat.

139

§ 20. Fonetisme. 1. Reflexele ocluzivei velare sonore.a. Ca fi in alte graiuri velicoruse meridionale, in locul ocluzivei velare

sonore z, lipovenii de la Tg. Frumos róstese spiranta y : yteap'ùji ,,am vorbit", mñ'syÁ’ú,, am fugit“, MHÓyb „mult“, yzpadÓK „oràsel“, òpyyùju „altii (aitele)“, yacnóm „domnul“, yadd (gen. sg.) „anului“ etc.

b. Trebuie sa precizez cà am notat in cuvintele rusesti si ocluziva velara sonora z : dea zódb ,,doi ani“, pesemne datorità faptului cà informatorul avea unele noîuni despre limba scrisà.

c. Pers. I-a a verbului moh\ Mazy „a putea, pot“ e pronuntatà cind cu y (M Ó y $ ), cind cu z (MÓotcy), desigur, prin analogie cu fórmele celorlalte persoane, càci la pers. I sg. vechiul z nu era succedat de j.

2. Pe lingà cazurile cind e trece la y : y'~'uiKÓjiy „la scoalà", y^npod^Kifbijy „in producale“, npdyda „adevàr", 3Òympa „miine", y'âycmp’ujdKb'y„ la aus- trieci“ etc., 1-am identificai fi pe e bilabial (in pozi|ie intervocalica) : ilipKbW'u (dat. sg.) „bisericii", jsm'u mp'u uipK'bw'u „aceste trei biserici".

3. Consoana a trece la y, dar nu peste tot. Cf. cKanày „am scàpat"< rom., in loc de cKandn, dar ybeap'ÙA f.a.

4. Prezenta lui j la inceputul pronumelui j uàntb „aceasta“ sau intre vocale inaintea lui u (t): ju3 Rac’ùju „din Rusia“ reprezintà un fenomen pe care 1-am notat fi in graiurile velicoruse de tranzitie.

5. In cuvintele de origine romineascà am inregistrat fonemele g fi l : K'up'ugùju, A,u3geudb (dar fi A,M3zu3HÒb, M,u3malyp'guK'u etc.

6. La lipovenii din Tg. Frumos vocala e se realizeazà in mai multe feluri. Astfel, e neaccentuat trece la 'a : m'anîp' „acum“ (dar fi man'u3p'— cu pierderea palatalizàrii) ; dar fi e accentuai poate da 'a : ifàpKbw'u ; uneori ìnsà e (’a) se pàstreazà ; m,u3n,u3p\ De regulà, e neaccentuat devine u : h'u Moy$ juM’ùm' ,,nu pot avea“ 1. Am notat pe e trecut la u fi la cazurile oblice ale substantivului Alò, Abdà ,,ghea|à“ la care in limba literarà o alter- neazà cu zero (efectul analogiei) : nb"a'udy H'uA'3 'á ,,pe gheatà nu se poate". íntr-un caz izolat 1-am inregistrat pe e accentuai trecut la w 2: KpiiCAb

juM ,H3jym.7. Am notat fenomenul pleufoniei la cuvintul „miercuri" pentru care

limba literarà are un slavonism : y'~'c'bp,u3d$ (acuz.).8. Relev metateza in corpul verbului „a se intoarce" (6b3epam’ùiji{b):

pb3epatrìùa'uc u3'~'Pac'uju ,,s-au intors din Rusia".9. Uneori accentui diferà de cel existent in limba comunà : cf. MÓzy

fi MÓDtcy, dar „corect" in MOMcy ; c'bp'u3Ò</ („in loc de" c'usp'u3dy)) ; la fel in sintagma c 54 yadd (n-am retinut cum a fost pronuntat numeralul).

§ 21. Morfologie ¿i sintaxà. 1. Ca fi in alte graiuri rusefti, la lipovenii din Tg. Frumos am gàsit la gen. sg. al unor substantive de declinarea I desinenza -y (-’y): ckóa’kò db'~'£’md3y e'operai „cite verste sà fie pìnà la Bicaz“ ?; 3Òapóe'y H,u3m „sànàtate nu mai este" etc.

2. La cazurile oblice substantivul ep'u3M'a „timp, vreme" a pierdut augmentul : np'u ju3eó ep'u3Miu. ,,pe vremea lui".

3. Unele substantive masculine au trecut la femmine, de ex. subst. „pahar" in sintagma na^MáA'un’xyjy cmaKáh\’uKy „cite un pàhàrel".

1 De?i graiul se caracterizeazà prin trecerea lui o, a la a („akanie"), in MOsy o nu se preface in a.

2 In privinâ accentului, vezi articolili lui V. Vascenco in prezentul volum.

140

4. La acuz. sg. al pronumelui ceo j am notat pierderea lui j si a lui 3 : ceoeó (cu o neaccentuat netrecut la a , defi graiul se caracterizeazà prin „akanie“).

5. La verbul juM,uém’ „a avea“ am notat pentru persoana a I I sg. (prez, indie, activ) forma ju M d ju u i ( ju M Ú ju iu a ' u d 'u3h 'z ’u ? „ai bani").

6. Verbul c y d 'ù m ' „a judeca“ se construiefte cu complementul in dativ, nu in acuzativ : c ^ d 'u m 'hom yacnóm „ne-o judeca domnul".

7. Cu sensul adverbului ouenb , cuAbnee se folosefte la Tg. Frumos d MCb: ò MCb ybeap’ù! „vorbeste mai tare“ !; n'u dyvcb Xbpauió „nu-i prea bine", in loc de òap oM „degeaba“ apare 3 a '~ 'ò y p y sau 3aT^d^pHb\ H,u '~ 'c m ó ju m

3a~'d"!/py d 'u3Abirì „nu merita s-o faci degeaba“ ; n 'u '~ '3aò 'ypnb M 3 b w à jy m „nu degeaba se spune“.

8. Se observa la populaba anchetatà folosirea unor constinoci prepo- zifionale diferite de cele din limba comuna :

a. Prepozitia c + acuz. apare in loc de uepe3 -f- acuz. : c'~ 'H ,u3 d 'u3A,y

inseamnà „peste o sàptàminà“ sau „intr-o sàptàminà“ ;b. U3 + gen., in loc de c+gen. : jw T" cdM b j ó c 'u it 'u „toemai din toamnà“ ;c. no + prepoziîonalul, in loc de a -f prepozitionalul : na yc'uòx ybpaddx

ceàò'óa c My3biKbj „in toate oracele nunta (se face)—i cu muzicà“ ;d. m + prepozitional, in loc de n o + dat. : nam b í nbpb36u3McáA'uc n a

<$c'oM ce 'u3 m 'u „ai nostri" 1 s-au impràstiat in toatà lumea“.9. Prezenta conjunctiei nu „sau“ cu valoarea lui uau: kük bòi n 'ù u ib im ’u /

n a ~ 'p y M Ù n 'c ’K 'u n 'u ' n a '~ 'p y c ’K,u l ,,cum scrieti : rominefte sau rusente?“.10. 3aiumó „de ce" este folosit la lipovenii din Tg. Frumos in loc de

noueMy: 3aiumó iíu a '3’ú1 „de ce nu-i voie"?§ 22. Asupra unor influente lexicale romine§ti. Vom nota aici mai joso

parte din materialul lexical adunat cu prilejul sondajului, farà a mai face comentarii, càci fi afa influenza limbii romine asupra graiului lipovenesc de la Tg. Frumos este evidentà. Din romìnà au pàtruns urmàtorii termeni : „fierar" :

j u jm b h'u A,u3z,u3Hda[maK <f>'u3pdp ' ad'úh y b e a p ’ÙA „asta nu-i legendà; afa spunea un fierar“ ; „serviciu“ :y TyA'n'u j u M ,ué ju m c'u3p'e'ùn' „are serviciu la Tulcea“ ; „producîe“ : yon yxcb y ^ n p o d y K ifb i jy la Vi$au ,,de-acuma-i in producile la Vifeu" ; „palat“ : I l 'u3mpy Pdp'uui juM.'u3A n a n à m KÓAb ijb’pKe'u Petru Raref avea un palat lingà bisericà" ; „feoalà de adulti" : ómaù uiKoaAa 2 ò'u adÂ’ifbi „a fost o feoalà de adulti" ; „C.F.R." pronuntat, ca prin partea locului, „chefereu“ : yon p a ó ó m a A y^'K,u3fì’u3p'u$y ; „cazan“, „munte", „acti- vist", „mecanic", „gata", „ei bine", „hai“ (h a j n a ~ ^ A ,u ify ), „mai“ ( ju a j yM'u- p d jy m u c m a p 'u K 'ú ) , „poftà“ (<r~ 'nó(fim bj n a n y u ia ju m ) , „vie" ( u a j H'uMHÓuiKb

e 'ù ju ) , „a scàpa", „a se inmulti“ : n b 6 'u3yA’ ù m y d d de 'u3 — m p 'u (fia .u 'ÙA 'u j — e á m a jfn a m Ó M cfic'o MyAifbiÁ’u c '[yMHOOKÙA'uc' kok y b e a p 'd m ; „a infiinta“, „a se ghiftui“ fi multe aitele.

§ 23. Calcuri dupa expresii romine§ti. Fenomenul este, indeobfte, caracteristic si constituie, alàturi de lexic fi sintaxà, domeniul cel mai ufor trans- misibil de la o hmbà la alta. Vom infira aici doar cìteva din expresiile notate la lipovenii de care ne ocupàm : M o j ò 'u3m ju M ,u3A (in loc de eM y 6u a ó ) dea zoda; la fel in : yon j u m o m bc A 'u3m juM'u%jum\ naT 'py c 'K 'u a n 'ù n 'u 3H d jym n 'u e d m ’

1 E vorba de „staroveri".2 La acolasi vorbitor am notat ínsá $i forma farà diftong : UlAÓACi : ujuuuit.l’u pyc

kyjy uiKóJiy.

141

(în loe de He yMeiom); d'u3/ib/i cAÿotcôy c^h’um) (în loe de CAyoiCúA c hum) ; ceâd'ôbi d'u3Abjyififa mp'u du'a în loe de cnpaeAmomcn, npajdiiyiomcH).

Dupa modelul romînesc mai înainte a fost construit si adv. mn'u3p'u3m: Hbn'u3p'u3m A'unaeÚHbi c Tbipzy-OpyMÔc h'u daedÀ’u yu’úifijb; sau : dpyy'ùju ôôia’u Hbn'u3p'u3m.

IV. ÎNCHEIERE

Desi au un caracter mai mult provizoriu, observable de mai sus ne permit sa tragem totusi únele concluzii cu caracter general.

1. Dupa cum s-a vâzut, graiul ucrainean de la Benea çi cel lipovenesc de la Tg. Frumos au în multe privinte o evolutie asemânatoare. Cam aceeaçi este çi situala celorlalte graiuri slave de pe teritoriul R.P.R.

2. Coexistera diverselor sisteme lingvistice în acelasi grai constituie un fenomen, care nu mai lasa loe nici unei îndoielix. Un aspect al acestei coexistence îl constituie desele fluctuapi înregistrate de noi atît la ucraineni, cît çi la lipoveni.

3. Limba çi dialectele reprezintâ sisteme deschise în vocabular si sin- taxâ2 si aproape închise în fonetica si morfologie. Astfel, n-am gâsit îngraiurile cercetate sunete romîneçti decît în cu vintele împrumutate din limba noastrâ. Cînd inovafiile lingvistice nu mai sînt alimentate de limba comunâ, elementele lexicale pâtrund în masà din afarâ çi imprima o nota cu totul specifica graiurilor.

4. Cît priveçte identificarea elementelor arhaice sau pe cale de disparire, aceasta se va putea face numai dupa un studiu amânuntit, exhaustiv chiar, al tuturor particularitâjilor proprii graiurilor respective. Rezultatele vor trebui apoi confruntate eu ceea ce ne oferâ, pe de o parte, istoria limbilor slave, iar pe de alta, geografia lingvisticâ3. Aladar, cercetarea graiurilor slave de pe teritoriul R.P.R. continua sa râmînâ încâ una din sarcinile actúale ale slavisticii romîneçti.

3AMETKH 110 CJIABJIHO— PYMblHCKOH AHAJIEKTOJlOrHH

(I. 06 yKpaHHCKOM ro B o p e flepeBHH Bena, CynaBCKoii oôjracTH.II. O ro B o p e jiunoBaH T w p ry -O p y M o c , Æ cckoh o 6 jia cT n )

( P E 3 I O M E )

C raTbH ocHOBbiBaeTca Ha ziaHHbix flB yx AnajieKTOjiorHHecKHX aHKeT, npoB e- aeH iib ix aB TopoM b 1956 h 1960 r r . H a# cjiaBSHCKHMH roB opaM H , pacnpocTpaH eH - hm m h Ha TeppH TopH H PyMMHCKOii H a p o flH o ü P ecn yô jiH K H . B o 6 o h x c jiyn aax aBTop

1 în afarâ de lucràrile citate mai sus, vezi printre áltele çi C. Fries — K. Pike, Coexistent phonemic systems, „Language", XX V (1949). G. Francescato, A case of coexistence of phonemic systems, „Lingua", V II (1959), fase. 1, p. 78 — 86. Id., Systèmes coexistants ou systèmes diachroni- ques, „Neophilologus", 1961, fase. 1, p. 37—44.

2 Domeniul sintaxei este considérât sferà penetrabile de L. A. Bulahovski çi B. A. Serebren- nikov si impenetrabilâ de T. P. Lomtev, iar recent de I. A. Sprinceak. Vezi cartea acestuia din urmà : OuepK pyccKozo ucmopunecKOio cunmaKcuca, Kiev, 1960, p. 20.

8 Pentru istoricul dialectologiei ruse, ale càrei date trebuie neapàrat luate in considerale la cercetarea graiurilor lipoveneçti de la noi, vezi studiile cuprinse in volumi colectiv Hcmopu.i pyccKOÜ dua.iexmo.iocuu (redactor responsabil B. V. Gornung), Moscova, Editura Academiei de Çtiinte a U.R.S.S., 1961.

142

ncnojib30Baji ohmt oähoh flHajieicTOJiorHHecKOH 3KciieAnunn, 0praHH30Bann0H Kacê/ipo« pyccKoro a3biica JleHHHrpaacKoro YHHBepcHTeTa JieTOM 1953 r., b Bejin- KOJiyKCKOH OÖJiaCTH, 3KCneflHUHH, B KOTOpOH OH yHaCTBOBaJI, a TaKXCe OHBIT OflHOH aHKen>i 1956 r. b ücckoh oönacTH. IIomhmo hhcto /iHajieKTOJiornHecKnx Bonpo- COB, Hac HHTepecoBajiH h HeicoTopbie o6mejiHHrBHCTHHecKne npoöJieMbi, CBS3aiinbie ocoöeHHO c H3yneHHeM KOHraxTa Mesmy pa3JiHHHWMH a3biKaMH h pa3JiH4HbiMH roBopaMH.

H acToam aa paöoTa c o c to h t h3 flßyx nacTeii : b nepBOH paccMaTpHBaiOTca cj)OHeTHHecKHe, jiexcHHecKHe h, OTnacTH, h Mop(J)ojiornHecicne o co öch h oc th o flH oro yKpaHHCKoro roB opa, pacnpocrpaHHeHHoro b CynaBCKoñ oöJiacTH, a bo BTopoü — xapaKTepHbie nepTbi b (J)0HeTH4ecK0ii CHcreMe h rpaMMaiHnecKOM cTpoe (Mop<J)o- jiorHH h cHHTaKCHce) roB opa jiiinoBaH Tbipry — <l>pyMoc. 3/iecb see aBTop ocraHa- BJIHBaeTCH Ha BJIHHHHH, OKa33HHOM pyMbIHCKHM H3WK0M Ha JieKCHKy 3TOrO pyc- cK oro roBopa.

H3 ÔHeTHHeeKHX h M0p(J)0Ji0rHHecKHX ocoöennocTeii, BCTpenaiOLHHXca b H3yneHHOM HaMH yxpaHiicKOM roBope, otmcthm 3flecb cjie,ayiomHe: nepexoÆ -k b i, nepexoA o, e b i, coxpaHeHHe cTaporo e nocjie mmiamHx, orjiymeHHe coraac- Horo p, najiHiine TBepflbix h Maricnx p h a , nacToe ynoTpeÖJieHHe corjiacHoro f i,

nepexofl m’ h d’ b k’ h, cooTBeTCTBeHHO, b r’, n e p e x o a e > y, npoTeranecicoe e, TBepfloe m b III j i . e a . h mh.m. rjiarojioB b (jp o p M a x Hacroamero BpeMeHH n3baBn- TejibHoro naKJioHeHHH, la c r r o e ynoTpe6jieHHe (Juickchh — oe'i — ee'i b a a T .

n a z i. efl.H. n.\ieH cymecTBHTejibiibix h f lp .KpoMe 3Toro, b nepBoii xe nacTH noapoÖHO HccjiexioBan m Bonpoc o JieKCH-

‘lecKOM cocTaBe /laHHoro yKpaHHCKoro roBopa.

ü ep ex o fla ko BTopoñ nacTH, aBTop ocTaHaBJiHBaeTca cnepBa Ha t3khx (J)OHe- THHecKHX aBJieHHHx, KOTopbie cBOHCTBeHHbi h roB opy jinnoBaii c Tb ip ry — <t>pyMoc:

nepexo fl r b y \ « h ji b ÿ , HajiHHHe j b Hanajie cjxob nepefl rjiacHbiMH (juamb, ju3, jud'om, juM'um') h jih BHyTpn cjiOBa M ex a y rjiacHbiMH (Hanp. U3 Pac'uju) ; b cjioBax, 3anMCTBOBaHHbix H3 pyMbiHCKoro a3bnca, BCTpenaioTca corjiacHbie g h l ; 6e3yaapHoe e, a HHorâ h yziapnoe, n e p e x o f lH T b ’a : m'aríuep (h maríuep' c yTpaTOH MarKOCTH m’), ifapKbw'u2; Kaie npaBHJio, 6e3 yziapnoe e nepexoflHT b u (h’u Mori) juM'um'). B HeKOTopbix cjiynaax b roBope jinnoBan HMeioTca oco6en iiocTn b yaapeHHH cjiob : cp. MÓzy h MÓxcy, napa/iy c «npaBHJibHbiM» Mozy3), c’bp'u3dy c 54 zadá h ap.

HajiHHHe TBcpüoro m b III ji. e . h mh .m. rjiarojioB ( jud'óm, 3HÚjym, yu'upájym) cocTaBjiaeT o6myio H3orjioccy.

HhtepecHbiMH aBJiaiOTca TaKace Mop(J)OJiorH4ecKnc, CHHTaKCHHecKHC h JieK- CHHecKHe oco6eHHocTH roBopa. H3 hhx moxcho OTMeraTb (b o6jiacTH MopiJiojiorHH h CHHTaKCHca) : HajiHHHe 4>JieKCHH — y ('y) y cymecTBHTejibHbix I ckji.; OTcyTCTBHe HapameHHa y kocbchhwx nafleaceii cymecTBHTejibHoro «BpeMa»; nepexoa hcko- Topbix cymecTBHTejibHbix M.p. b ac.p. (cp. naTMan'uiCKyjy emanan’h’uKy); yTpaTa j h 3 b pofl. -BHH.naa. MecToHMeHHa «CBoii»: ceoeo\ y rjiarojia «hmctb» II Ji.efl.n. HacT.Bp. H3baBHT. HaKji. oÔHapyxcHJiH (JiopMy juMÙjuui; rjiaroji «cyAHn.» nocTpoeH c flononHeHHeM b ziaT. nazi.: cÿd'um hüm yac nom", co 3HaneHneM HapeHHH «oaenb»,

1 Ho HMeerca oflHaxo h coxpaHeHHe r: MÓzy; KpoMe Toro b I ji.efl.H. HacT. Bp. h3t>übh-TentHoro HaKJioHemia y rnarona «Moib» HaôJiwflaeTCH nepexoa z b * : MÔMcy, BepoüTHO noa BJÏHHHHeM 4>0PM II H III JI.efl.H. H I H II JI.MH.H.

3 Bce ace iiHor/ia e (’a) coxpaHaeTca: m’u3n'u3p'’3 XoTfl roBop h xapaKTepH3ycTCH axanbeM, TeM ne MeHee b 3tom chobc o He nepexo-

âht b a; cp. TaMKe MecT. ceoeô.

143

« c m ib H e e » b r o B o p e y n o T p e ô J ia e T c a dyMCb: dÿMCb '(beap ’ù , h ’u dyMcb Xbpaiuô\ bm ccto

« f la p o M » B b iC T y n a e T 3 0 ~ d y p y h j ih 3 a d ÿ p m >: h 'u c m o ju m 3 a d ÿ p y d 'u3/ibm ', h 'u 3ad\)pm

Hb3bieajym; f lO B O Jib H O n a c T O n p e Æ Jio r H T p e 6 y io T A p y r n x n a a e x œ i? : c + B H H .n a f l. , bm. uepe3 + bhh .: c t i 'u§d '3A ’y 3 H a H H T « n e p e 3 H e a e j i io » ; U3 + p o # . , bm. c + p o f l . : juc cuMbj ô c 'u h 'u ; « o + n p e f l j i . , bm. e + n p e f l j i . : n a ~ 'y c ’u x y b p a à â x ; Ha +

n p e f l j i . , bm. n o + f la T . : itautb i (T .e . C T a p o B e p b i) nbpb36 'u3M câ/i'uc n a çfic’oM ceuêm 'u

(bm . n o eceMy ceemÿ); cok>3 uu y n o T p e 6 j ia e T c a y jm n o B a H T b ip r y - O p y M O C H a p s m y c u au , a 3am no — b 3 H a n e H H H nonejviy.

B oôjiacTH jickchkh roB opa JinnoBan aBTop noflnepKHBaeT oco6eHHo bjihhhhc pyMbiHCKoro a3biKa, xoTopoe Bbipa>KacTCH b najiHHHH TaKHX cjiob h Kajieic: jierar «Ky3Heu», serviciu « c j iy * 6 a , p aS oTa», productie «npo^yK iiH a, np0H3B0acTB0», çcoala (c ah4)tohtom < pyM .), Hapaay co iukom, pofta «aneTHT», npn jiar. viu <okh- boh » , HeKOTopbie r jia ro jib i h nacTHua mai. OTHocHTejibHo Kajiex m o x h o yxa3aTb na ynorpcôjieHHe KOHCTpyKUHH « oh HMeeT cTojibKo-To jie T » ( b m . «eM y cro jibKo- to JieT») noA BJiHHHneM pyMbiHCKoii MOflejin: «a avea atîtia ani »; «ztenaTb cjiyacôy CKeM-HHÔyAb» ( b m . «cjiyacHTb c KeM -nn6yAb») < pyM. a face serviciul eu cineva «AenaTb CBaztbSy» ( b m . «cnpaBJiHTb CBaAbôy») < pyM. «a face nuntâ»; cjiohc- Hoe HapeMHe nbn'u3p'u3m ( b m . «paH b in e») 0Ôpa30BaH0 n o a bjihhhhcm pyM. « mai înainte» h ap .

B 3aKJiK)4eHHe aBTop noaiepKHBaeT HeKOTopbie o co ô ch h o c th , xapaKTepHbie

ZUIfl pa3BHTHH CJiaBSHCKHX TOBOpOB Ha TeppHTOpHH PHP, Cy,ZU>6a KOTOpblX B yCJIO-

BH3X OTpbIBa OT 06lHeHap0;1H0r 0 33HKa BO MHOrOM O^HHaKOBa (h jih CXOflHa). 06 3T0M H TOBOpHTCH B flaHHOH paÔOTe Ha npHMepe yKpaHHCKHX H pyCCKHX rOBOpOB.

CocymecrBOBaHHe b roBopax pa3JiHHtibix chc tcm HBjiaeTca éeccnopiibiM (j>aK- to m . OflHO H3 npoHBjieHHH s t o t o npouecca cocTaBjiaioT, Hanp., MHoroMHCJieHHbie

H3biK0Bbie BapnaHTbi, o tm c tch m c naMH b HccjieflOBaHHbix roBopax.HauiH HaôJiiOAeHHH noica3biBaioT, iito H3MKH h AHajieKTbi npeacTaBJiaroT

C0 60H CHCTeMbI, COBCeM OTKpbITe B JieKCHKe H CHHTaKCHCe H nOHTH 3aMKHyTbie (HenpoHHiiaeMbie) b cfjOHeranecKOM h M0p<j)0Ji0rHHecK0M OTHOiueHHH. Tax, b HCCJie- AOBaHHbix yxpaHHCKHx h pyccKHX roBopax pyMbiHCKHe (J)OHeMbi BbicTynaiOT TOJibKO B CJIOBaX, 3aHMCTB0BaHHbIX H3 pyMbIHCKOrO H3bIKa, B TO BpeMH KaK B JICKCHHeCKOM cocTaBe h CHHTaKOHiiecKOH CTpyKType TaKoe BJiHHHHe orpoMHo.

H3yneHHe apxaHHHbix ncpT hjih nepT, HCHe3aiomHx Ha HauiHx rjia3ax b cjiaB- HHCKHX roBopax Ha TeppHTOpHH PyMbIHHH, H BJIH eTCH OflHOH H3 3afla>I, KOTOpyiO npH3BaHbi peniHTb flajibHeHuiHe HCCJieflOBaHHH b 3 t o h oôjiacTH y Hac.

NOTES DE DIALECTOLOGIE SLAVO—ROUMAINE

(Observations sur un parler ucrainien et sur un parler russe de la R.P.R)

(Résumé)

Le présent article repose sur les données recueillies à l’occasion de deux enquêtes dialectales effectuées en 1956 et 1960 au sujet du parler ucrainien en usage à Benea (district de Cîmpulung, région de Suceava) et du parler russe („lipovène“) de la commune de Tîrgu-Frumos (district de Paçcani, région de Jassy). Dans les deux cas, l’auteur a mis à profit l’expérience acquise, en 1953 lors de l’expédition dialectologique entreprise dans la région de Velikie Luki (U.R.S.S.) et en 1956 dans le village de Dumasca (district de Vaslui, région de Jassy).

144

Outre les questions strictement dialectologiques, l ’auteur s’est également intéressé à des problèmes de linguistique générale qui apparaissent toujours lorsque l’on examine les langues et les dialectes en contact.

Son travail consiste en deux parties : la première analyse les particularités phonétiques, lexicales et, partiellement, morphologiques du parler ucrainien ; et la seconde, les traits caractéristiques du système phonétique et grammatical du langage lipovène mentionné ci-dessus. À cette occasion l’auteur examine aussi l’influence exercée par la langue roumaine sur le parler respectif.

Parmi les particularités phonétiques et morphologiques qui apparaissent dans le parler ucrainien de Benea, on note le passage de ■& a i, de o et e a i ; la conservation de l ’ancien e après des sifflantes; l’aphonisation de r ; l’existance des üquides r et l dures et molles ; l’emploi fréquent de la consonne f, le passage de t’ et d' à k’ et respectivement, a g’ ; le passage de v à u, la présence de v prothètique, t dur à la I I I personne du singulier et du pluriel de l’indicatif présent; l'utilisation fréquente des désinences -ov'i, -ev'i au datif sing. des substantifs etc. L ’auteur examine encore en détails dans la première partie la question de la composition lexicale du parler ucrainien de Benea.

Dans la seconde partie de son article, l'auteur s'arrête d'abord aux phénomènes phonétiques appartenant en propre au parler lipovène de Tg. Frumos. I l s'agit du passage de z à y1 de e à y, de l'existence du j au commencement des mots ou à l'intérieur en position intervocalique (cf. j jU3, jud'om, ;H3 Pacüju etc.; dans les mots empruntés au roumain apparaissent les consonnes ^ et / ; le e non accentué, et parfois même accentué, passe à 'a ; m'an’u3p’ (et man’u3p’), i{’âpKbw'u2 ; en règle générale, e non accentué passe à u (h'u .uoyÿ juM 'um '). Dans certains cas, on a noté des mots dont l’accent diffère de celui de la langue commune : cf. MÔzy et MÔMcy, à coté de la forme M oyÿ3, c'bp'uddy, c~‘54 yaàâ etc. La présence du m dur à la I I I pers. du singulier et du pluriel des verbes constitue une isoglose commune aux parlers lipovènes de Moldavie : jud'om, 3nâjym, yM'upâjym.

De même les particularités morphologiques, syntactiques et lexicales de ce parler russe sont intéréssantes. On peut citer en ce sens pour la phonétique et la morphologie, des phénomènes tels que la désinence — y (— ’y) au gén. sing. des substantifs de la Ièrs déclinaison ; l'absence de l'augment des cas obliques substantifs du type „BpeMH" ; le passage de certains substantifs du genre masculin dans la catégorie des féminins (cf. na^MUA'm'Kyjy cmamH'n'uKy) ; disparition de j et de 3 au gén. et acc. sing. du pronom „CBoii": ceoBo\ existence de la forme juMâjuiu à la I I personne du singulier du présent de l'indicatif du verbe „HMeîb“ ; le verbe „cyaHTb“ se construit avec un complément au datif ; cÿd'um naM yacnôm ; dyxcb est utilisé avec le sens des adverbes „oneHb, CHJibHee" ; par ex. àÿxcb ybeap’ü, n'u^dysicb xbpauiô; au lieu de „dapoM,, on a couramment noté 3a'~'flÿpy ou 3adÿpnb: H'u~ cmôjum 3a^dÿpy d'u3Abm', h'u

3adÿpm msbieajym; dans le parler des lipovènes de Tg. Frumos, les prépo

1 II existe cependant de cas ou e subsiste parfois dans les mêmes mots, par ex. Moey. On a noté, à la I-ère pers. du présent de l'indicatif du verbe „MO'ib" le passage de z à 31c, probablement par suite de l'analogie des formes des I I et I I I pers. sing. et I et I I pers. du pluriel.

2 Pourtant parfois e (a) subsiste; T’uen’nep’.3 Bine que le parler se caractérise par „akanie", cependant dans ce mot 0 ne passe pas à

a; cf. aussi le pronom ceoeo (gén. et acc. sing.).

1 0 -1507 145

sitions sont souvent construites avec d'autres cas que dans la langue commune. Ainsi, c + acc. au lieu de uepe3 + acc. ; c’H,u3d’uâji'y signifie ,,Hepe3 Heaejiio“ ; jH3 -f- gén. au lieu de c + gén. jue~câMhj ô c 'u h ' u ; no + le prépositionnel, au lieu de no + dat. ; miuu (c'est-à-dire „starovery“) mpb36’u3M:dA’uc na fie om ceuêm,u (au lieu de ,,no BceMy CBeTy“), la conjonction m est utilisée à coté de u a u , 3aiumo, au lieu de noueMy.

Dans le domaine du lexique, l'auteur souligne surtout l'influence de la langue roumaine sur le parler üpovène étudié ici (emprunts et calques linguistiques). Le roumain a fourni des mots tels que fierar, serviciu, productie, çcoala (avec diphtongue du roumain), à coté de iu k o a ü , fioftâ, viu, vie, mai et certains verbes. Au sujet des calques on mentionne des constructions comme , ,o h H M e e T C T O JitK O -T O j i e T “ (au lieu de ,,eMy c t o j i b k o - t o j i c t " ) sous l'influence du modèle roumain „a avea atîfia ani“ ; „deAamb cAyotcôy c KeM-nuôydb“ (au lieu de „ c j iy x c H T h " c K e M — H u 6 y,m » » ) < rom. „a face serviciul eu cineva“ ; „ A e j ia T b C B a f lb 6 y “ (au lieu de „ c n p a B J ia T L c B a ,m > 6 y " ) < rom. „a face nuntâ“ ; l'adverbe Hbn’u3p’uêm (au lieu de „paitbwe") est formé d'aprésle type de l'expression roumaine „mai mainte“, etc.

Dans sa conclusion, l'auteur met en évidence des particularités caractéristiques de l'évolution des parlers slaves du territorire de la R.P.R., dont le sort est, à de nombreux points de vue, ressemblant ou même identique.

L'analyse des faits permet de constater que le coexistence de divers systèmes linguistiques dans tel ou tel parler est un fait indiscutable. Une preuve en ce sens est constituée par les nombreuses fluctuations existant dans les parlers des populations ucrainienne et russe ayant fait l’objet de l’enquête en question.

Les observations de l’auteur montrent que les langues et les dialectes constituent des systèmes ouverts quant au vocabulaire et à la syntaxe, mais presque fermés quant à la phonétique et à la morphologie. Ainsi, dans les parlers étudiés on n’a trouvé des phonèmes roumains que dans les mots empruntés à la langue roumaine, tandis que le lexique et la syntaxe abondent en éléments de provenance roumaine.

L’étude des traits archaïques ou en voie de disparition propres aux parlers slaves du territoire de la R.P.R. constitue l’une des obligations qui incombent actuellement au slavistes roumains.

I n LEGATURA cu s is t e m u l f o n e t ic a l g r a iu l u i b u l g a r

DIN COMUNA CHIAJNA (REGIUNEA BUCURE§TI)

ZLATCA IUFFU

Introducere

Pe teritoriul Republicii Populare Romine locuiefte o popula|ie de origine bulgara care a emigrai la nord de Dunàre in timpul robiei turcesti. Provenind, in marea ei majoritate, din populatia ruralà, acefti „bàjenari“ s-au afezat in unele sate fi comune romìnesti sau au injghebat asezàii noi in cimpia Dunàrii, in imprejurimile Bucureftiului * fi in Banat2.

Izvoarele istorice arata cà bulgarii au ìnceput sa emigreze in masà la nord de Dunàre in ultimul pàtrar al secolului al XVIII-lea*.

Aceastà emigrare se intensifica indeosebi in perioada ràzboaielor ruso-turce din a doua jumàtate a secolului al XVIII-lea fi in primii 30 de ani ai secolului al XIX-lea4. De aproape 150—200 de ani acefti emigranti bulgari locuiesc farà intrerupere pe teritoriul R.P.R.

Populatia bulgarà care a format „linii sirbefti" — dupà cum le numesc localnicii 5— in satele fi comunele rominefti, s-a amestecat cu populatia lo- calnicà fi a dispàrut sau dispare treptat prin contopirea ei cu bàftinafii«.

1 Comunele Dude^ti-Cioplea, Popejti-Leordeni, Brànejti, Chiajna, Vàràjti, Bila, Dom- ne^ti, Iepurejti, Balenìi Sìrbi etc.

2 Beijenova Veche, Vinga, Brejtea, Denta, Colonia Bulgarà etc.* Hcmopun uà EbAaapu.H, voi. I, Sofia, 1954, p. 270; Stoiko Stoikov, EbAzapcKa òuaAeK-

moAoeun, Sofia, 1954, p. 107 ;P . Constantinescu-Ia?i, Emigrafia bulgarà la nordul Dunàrii, in „Studii istorice romino bulgare". Bue., 1956, p. 9—15; C. Velichi, Afezàmintele coloniftilor bulgari dm 1830, in „Romanoslavica", voi. 111,1958, p. 118. Incà in secolul al XlII-lea vine pe teritoriul {àrii noastre o populaîe de origine bulgarà, despre care se spune cà ar fi ajuns In Ardeal ca prizonieri luafi in timpul expediîilor regelui ijtefan V al Ungariei, care in 1261 ?i 1266 pàtrunsese cu armata sa pinà la Vidin §i Plevna (Vezi recenzia lui K. Jirecek asupra lucràrii lui Miletici CeÒMUepadcKUme óbAZapu in „Achiv fOr slavische Philologie", voi. XX , 1896, p. 115 — 116; I. Mu?lea, Scheii de la Cergàu fi folclorul lor, in „Dacoromania", voi. V, p. 3 ; P. Nikov, EbAeapo-ymapcKU omnouiemn in ,,C6ophhk Ha EwirapcicaTa aica/ieMM Ha HayKHTe ", voi. X I, p. 268. L. Miletici adoptà pàrerea lui Jirecek, renun^ìnd la vecheasa ipotezà cà ace?ti bulgari ar fi fo^ti bogomili?ti fugiî din Bulgaria intre sec. X I—X I I I , vezi CeÒMUzpad- CKume óbAeapu in „Cóopmnc 3a HapoflHH yM0TB0peHHa“ voi. X I I I , 1896, p. 153—257.

4 Ilcmopun Ha Ebmapun voi. I, p. 315, 319, 324,329; Const. Velichi, Afezàmintele colonis- tilor bulgari din 1830, p.118; P. Constantinescu-Iaî, Studii istorice Ramino-Bulgare, p. 13 —14 ;Stoiko Stoikov, EbAzapcKa duaAeKmoAozun p. 107.

6 Prin confuzia curentà. In trecut, la noi, ìntre bulgari $i sìrbi.* De exemplu, la iytefànejti, Afumaî, Roju, Giulejti etc. din regiunea Bucure^ti.

147

Acolo unde „bàjenarii“ bulgari au format afezàri separate, graiul lor s-a pàstrat bine, defi astàzi gàsim in satele fi comunele respective un numàr insemnat de romini. Astfel, in Befenova Veche fi in alte comune din regiunea Banat existà o populatie bulgara compactà care vorbefte dialectul bulgar pavlikean, afa cum 1-a vorbit fi acum 60 de ani, cìnd acest dialect a fost studiat de lingvistul bulgar L. Miletici1. Acelafi fenomen il observàm fi in comunele Chiajna, Popefti-Leordeni, Brànefti, Bila, Vàràfti etc. Ìn schimb, tineretul din comunele amintite folosefte tot mai mult limba rominà.

in lucrarea de fata ne vom ocupa de graiul bulgàresc din comuna Chiajna, oprindu-ne in special asupra sistemului fonetic. Vom incerca sa determinàm tipul dialectal al graiului2, precum fi unele particularitàti fonetice, care il deosebesc de limba bulgara literarà.

Comuna Chiajna este afezatà la sud-vestul orafului Bucurefti la o depàr- tare de 12 km de centrul capitalei, pe malul drept al Dimbovi|ei. Cele mai apropiate afezàri de Chiajna sint : Dragomirefti din Deal fi Dragomirefti din Vale — la o distanza de 2 km, Dudu — la 1 km, Giulefti — la 1,5 km f.a. §i in aceste comune gasim un numàr mie de bulgari.

Data intemeierii comunei Chiajna nu poate fi stabilità ìn mod exact. in Marele Dictionar Geografie al Rominiei3 Chiajna este menzionata ca fiind ìnfiintatà pe la 1828 de càtre emigranti bulgari. Unele date mai vechi ne indreptà^esc sa socotim ca inexactà aceastà informale.

In biserica din Chiajna se pàstreazà pìnà astàzi douà inscriptii pe piatrà : una deasupra intràrii ìn biserica, iar cealaltà in aitar, pe peretele din stinga. Textul primei inscriptii este scris in limba rominà cu litere chirilice fi are urmà- torul cuprins : „Aceasta sfintà bisericà ce sà cinstefte hramul Sf. Niculae fi Sf. Gheorghe, fost-a mai nainte fàcutà de lemn de làcuitorii acestui sat Chiajna dà bulgari, apoi invechindu-se de tot acum iaràsi s-au ridicat din temelie de zid tot din acefti bulgari de obfte..." Urmeazà ìn continuare numele preotilor fi numele unor ctitori. Inscriptia se incheie cu indicarea anului : 1831, iulie.

Cealaltà inscriptie din aitar poartà aceeafi datà — 1831. Este sàpatà in marmorà cu text in limba bulgara, scrisà cu litere chirilice. Textul este ceva mai scurt decit cel rominesc, aràtìndu-se cà biserica a fost construità de toti

1 KnuMcmuiama u e3UKCt uà ùanamcKume Gb.ieapu in «C6ophhk 3a iiapo/jim yMOTBopeHnsi» voi. XV I —XV II, 1900, p. 339 — 480. Vezi acum, !n urmà, Stoiko Stoikov roeopbm uà ce.io Eeiuenoe e Ea/tarn, &OHemuKa, in „EbAzapcm e3UK", voi. 2—3, 1961, p. 188 — 217; MopcfioAOZun ibidem, voi. 4, p. 320—331; JleKcma, ibidem, voi. 5, p. 385 — 401, si M3ne3eane Ha UMtiepcfieK- ma u aopuema, in «CjiaBHCTHHeH c6ophhk», voi. I, Sofia, 1958, p. 185 —207 ; CbpóoxbpeamcKO bau- HHtte ebpxy òanamemme zoeopu, in „EtJirapcKH e3HK", voi. 4 — 5, 1958, p. 357—370; PyMbHCKO eAiiMHue e AeKCUKama uà SbAzapcKua óauamcKU eoeop, in, „Omagiu lu i Iorgu lordati“. Bue., 1958, p. 812 — 830; ymapcKii 3aeMKU e OanamcKUH eoeop, in «E3hk h jnrrepaTypa», voi. 3, 1959, p. 176-190.

2 Graiurile bulgare de pe teritoriul R.P. Bulgaria se impart in douà grupe mari dupà felul de pronunciare al vocalei t> din slava veche (bulgara veche) ;

0) graiuri apusene, in care vocala t> a trecut in toate pozifiile in e : ¿oAe.u-zoAeMu;b) graiuri ràsàritene in care È, se redà in douà feluri :1) la sud-est prin 'a (n) sau è (è deschis) : zoa'omu, zoa£mu, GHau;2) la nord-est ’a (h) alterneazà cu e, alternanza condifionatà de accent ?i de caracterul

(palatalizat sau nepalatalizat) al consoanei urmatoare : zoa'um — zoacmu, 6'oa — 6eAU (V. Stoiko Stoikov, EbAzapcKa duaAeKmoAozuH, p. 47 — 48.)

3) Voi. II , Bucurefti, 1899, p. 360

148

bulgarii din comuna Chiajna. Aci apar aceleasi nume de ctitori ca fi in inscripta in limba romìnà1.

In prima inscriptie se spune dar cà inainte de construirea bisericii, a existat o alta bisericà fàcutà din lemn. Biserica nouà a fost ridicatà „dà... bulgari de obste" intrudi cea dinainte „fàcutà... dà bulgari “se „ìnvechise de tot“

Tinind seama de cele spuse in prima inscriptie, trebuie sà presupunem cà asezarea primului grup de bulgari in Chiajna a avut loc inainte de anul 1829.

Din lucrarea in manuscris a lui Const. Velichi, A$ezàrile bulgare in fa r a Romineascà, pe care autorul o pregatele pentru tipar, am extras urmàtoarele date : „In decembrie 1830 erau : 43 de familii (de bulgari) la Dragomirefti,11 la Ciorogirla, 7 la Dudu, 32 la Chiajna. Toate erau venite dupà ràzboiul din 1828— 1829 ín aceeafi lucrare se aratà cà unul dintre bulgarii din Dragomirefti „este bàgat la bir la rind cu bulgarii din sat, afezaî din vremuri m a i ve c h i “. Din ftirea aceasta reiese dar cà in partile acestea existau emigranti bulgari venifi aici inainte de anul 1830.

Este greu de stabilii de asemenea din ce regiuni ale Bulgariei au venit acesti emigranti. Locuitorii comunei nu au cunoftinê de acest lucru fi nici in documéntele aràtate nu gàsim vreo indicale in acest sens. Totufi se pot face unele presupuneri.

Acum 30—40 de ani, comuna Chiajna era imparità in trei pàr|i, ale càror nume corespundeau, probabil, numelor localitàtilor de unde au venit emigranti bulgari. Informatomi Ilie Cirlanul. in virstà de 89 ani, ifi aduce aminte cà eie se numeau Sliven, Cernovodene fi §tràclene. Pentru cei din partea numità Sliven, putem afirma cu siguran^à cà au provenit din oraful sau imprejurimile Slivenului. Pentru cei din pàrîle numite Stràclene fi Cernovodene putem presupune cà sint veniti din comunele cu acelafi nume care figureazà, prima pe harta de astàzi a Bulgariei in regiunea Ruse, iar a doua pe harta Rominiei, in Dobrogea (Cernavoda), afarà de cazul dacà nu cumba acum 150—200 de ani ar fi existat fi alte localitàti cu acelafi nume.

Lipsa pinà in prezent a unui atlas lingvistic bulgar, precum fi numàrul redus de lucràri monografice privitoare la graiurile bulgare nord-estice ingreuai- zà mult cercetarea dialectelor bulgare, mai ales a celor in afara teritoriului Bulgariei2.

1 Ta3H CBHTaa nepKOBb

fleTO ca HanpaBH Ha ceny

KeacHa HanpaBHxa a 6aji

rapeTe cenyTy ceTy c Texb hk) x apM ij o t fl-bBapi. nona

3Ba o t flony KTHType nepi>BH

Teopre epea o t 6penn>Ka npH3BHTepa

K ep iy epea Fyua npi3HTepa O rara

epe» M apna npH3BHTepa Eorflan Bo

p6a MBaH'b HBam . f lo ua , Paaa flHMHTpue

M apna, Teoprae CTaHa TbHace À p ira n a h

opflaH ry u a EoHa Bejnncy P a m IleTpe Pana

rieHa AparHa M apaa C tsh KoHCTaHflHm. Ty flo p a M jiae flHMHTpae Acnpa Pyce M apna

Teopre BaHa MLnie: Pyce 18312 Studii asupra graiurilor estice bulgare au scris : L. Miletici, Das Ostbulgarische, Wien,

1903, Die Rhodopenmundarten, Wien, 1912; B. Tanev, 3a U3momio6bmapcK.un eoKa.ìuibM, in Hcmopun Ha ób.mapcKuü e3UK, voi., I l i , Sofia, 1937, p. 110—193; KhM nodpoónama xapaKme- pucmuKa Ha inmoMnoób.ìzapcKume eoeopu : cfionemiiKa, Mopffio.ioeux, pemuK (nonpaBKH h flom>jiHeHHa

149

Graiul bulgar din comuna Chiajna1 s-a dezvoltat pe teritoriul tàrii noastre vreme de mai bine de un secol fi jumàtate, in mod independent, lipsit de orice contact cu graiurile de pe teritoriul Bulgariei. Cu toatà influenfa puternicà fi continua exercitatà de limba rominà, bulgarii din Chiajna fi-au pàstrat foarte bine limba materna. Astàzi ei vorbesc un singur grai, dar intr-un trecut mai indepàrtat probabil au vorbit graiuri deosebite unul de altul, cum rezultà din unele forme duble fi in special din unele particularitàti fonetice, care astàzi il fac sa nu semene intocmai cu nici unul din graiurile bulgare de pe teritoriul Bulgariei.

Procese asemànàtoare de incrucifàri dintre diferite graiuri din cauza amestecului de populatie, venità din diferite regiuni ale Bulgariei, au fost observate fi de lingviftii sovietici, care studiazà dialectele bulgare de pe teritoriul U.R.S.S.2.

Transcrierea fonética

ín lucrarea de fatá s-a pástrat transcrierea fonética recomandatá de f lp o a p a M a 3a C bdupane Ha M a re p u a A u 3a 6 -bAeapcKu d u aA e K Ten a r m e .

Vocalele de baza ale graiului studiat, pe care le gásim fi in limba búlgara literará, se noteazá cu literele obifnuite: &, a, o, y, e, u.

Semiinchiderea vocalelor a fi o neaccentuate se noteazá cu punct sub litera respectiva: a, o.

ínchiderea puternicá a vocalei a neaccentuate se noteazá cu &.

m fi consonantice cu ü, y .

Consoanele de baza se noteazá la fel ca fi in limba bulgará literará, afri- catele 03, ómc cu s , y, consoanele moi vor fi iedate cu ajutorul semnului' la urmárul drept al literei respective, de ex. : 6', e', a'.

kt>m MHJieTiraeBaTa KHiira „Das Ostbulgarische", in pfcmopu.H na óbAeapcmu e3UKb, voi. I I I . p. 19 —300; G. Popivanov, roeopbm na lOjicna JJoópodjtca, in „CmicaHHe na EuirapcicaTa aKaaeMHa Ha HayKHTe", voi. LXX1, 1950, p 1 161 — 182; P. Panaiotov, CAUsencKU eoeop, in «CóopHHK 3a napoAHH yMOTBopema», voi. XV II, 1901, p. 507—544; St. Mladenov; EbAeapcKU napoànu eoeopu e JIoeuaHCKO, Tporhcko u TemeaencKO in ,,C6ophhk JIoBeHH JIoBHaHCKo" voi. II , 1930, p. 108 — 116; npimoc KbM uiyuaeaìiemo uà GbAeapcKume eoeopu e u3momia u 3anadna Tpaicira in «TpaimiiCKH c6ophhk, voi. VI, 1935, p. 201 etc. Vezi ?i Stoiko Stoikov, Hoeu npoyneamiH ho ObAiapcnume eoeopu e CbeemcKUH Cbioy, in «H3BecTHH Ha HHCTmryTa 3a «EwirapcKH C3HK», voi. IV, 1956, p. 430. In ultimii ani au apàrut citeva monografii noi, dar nici una din eie nu studiazà vreunul din graiurile bulgare nord estice (Vezi «IÌ3BecTHH Ha MHCTHTyTa 3a 6tJirapcKH e3mc», voi. IV, 1956).

1 Pentru culegerea materialului am vizitat in anii 1958 ?i 1959 de 15 ori comuna Chiajna, de 5 ori Dudu fiosingurà data Dragomire$tii din Vale, ràminind de fiecare data cite o zi. Am folosit ca informatori peste 10 persoane de diferite virste si sexe, in tre 20 ?i 90 ani. To^i informatorii s-au nàscut ji au crescut in Chiajna. Nici unul din ei n-a urmat jcoala bulgara din Bucrefti, care existà din anul 1859, fi nici unul din ei nu a fost in Bulgaria.

Materialul a fost cules dupà KpambK oceedoMumeMH ebnpocnuK 3a npoyneane Ha 6b/ieap- cKume Mecmnu eoeopu, lucrare apàrutà la Sofia in anul 1954, sub redacfia prof. Stoiko Stoikov, precum fi dupà IIpoepaMa 3a cbóupane uà MamepuaAU Ha GbAeapcKU òuaAeKmen amAac ?i HncmpyKifuu KbM npoepauama 3a cbóupane uà MamepuaAu 3a SbAeapcKUH ÒuaAeKmen amAac, intocmite de prof. Stoiko Stoikov fi apàrute la Sofia in anul 1959

a Vezi E. V. Cefko, K ucmopuu KaùpaKAuUcKoeo eoeopa, in «Cran>H h MaTepHaJiM no 6oji- rapcKofi flHaJieKTOJioraH», v. 2, 1952, p. 21 — 75.

150

§ 1. Fonemele de baza ale graiului studiat sint in numár de 41 ía|á de 451 (44)z, cite are limba búlgara literará. Sase din ele sint vocale, iar 35 sint foneme consconantice fa^á de 39 (38) din limba búlgara literará3.

Vocalele: a, o, y, h, e.Consoanele :

6 B T f l — 3 — K J I M H n p C T

I I I I I I I I I I I I I I6' b' r'4 j¡! 3K 3' 8 k' ji, m' h' n' p' c' t'

4> u — — — s

l i l i l í — U' 4 ni 1/ —

!n graiul bulgar din comuna Chiajna nu gásim fonemele x, x’, <f¡’, fi s, existente in limba bulgará literará, iar fonemel eac, u, tu nu au perechi dure.

Vocala -fe din slava veche (búlgara veche) se redá cu ’a — e, alternará condifionantá de accent si de caracterul (palatalizat sau nepalatalizat) al’ consoanei urmátoare. Pe baza acestei particularitáti, graiul din Chiajna se incadreazá intre graiurile nord-estice bulgare.

Vocalismul

§ 2. Cele fase vocale de bazá nu se deosebesc in pozitie accentuatá, din punct de vedere al articulárii si al efectului acustic, de vocalele corespunzá- toare din limba bulgará literará.

ín pozitia neaccentuatá insá, vocalele deschise a, o, e se inchid —a <&(«), o> y (o), e> m®. ín felul acesta graiul posedá numai trei vocale (5 , y, u). Vocalele inchise nu sint foneme, ci numai variante.

§ 3. Vocala a. Cind este accentuatá se pástreazá ca vocalá posterioará, deschisá, nerotunjitá : mchhú (femeie), dbcKÚ (scindurá), mtjzaú (cea|á), zAádeti (flámind), KÚHb (cana), caáódb (sic) (nuntá).

Vocala a in pozitie neaccentuatá, in interiorul cuvintului fi ín majoritatea cazurilor in pozitie finalá, se inchide putemic trecind la &; KpbKÓ (piciorul), zpbdúnb (grádiná), cbñymb (simbátá). Dar, inchiderea vocalei a neaccentuate in pozitie finalá este uneori mai slabá (a). Exemplele analízate nu ne-au dat posibilitatea sá precizám cind anume a neaccentuat din pozitia finalá trece la a si cind in &. Unul si acelasi vorbitor pronun|á pe a final neaccentuat in acelafi cuvint, o datá cu b si altádatá ca a, de exemplu : KyKÓuiKb si KyKÓuiKa,

Aspecte din sistemul fonetic al graiului

1 L. Andreicin, K. Popov, M. Ivanov, CbepeMeuen 6bAzapcKU e3UK, v. I, Sofia, 1955,p. 109.2 Stoiko Stoikov, Yeod e Gb.Kapcxama (fioitemuKa, Sofia, 1955, p. 98.8 Gh. Bolocan semnaleaza In graiul bulgar din Brane^ti 34 consoane; vezi Cu privire la

corelatia de sonoritate in graiul bulgar din Branepti, in S.C.L., an. IX , vol. IV, 1958, p. 491—491.4 Consoana e" a fost Intilnita numai in cuvintul eepzboeden. In uepz'en (fl&cau) s urmat de

e are un caracter palatal mai pronuntat declt in alte cuvinte, in care el este urmata de e sau u, de exemplu aepa'oeden (?i zepz'eyden), Kyzu (cind), myzuc{atunci).

5 In graiul bulgar din Brane$ti ok,h, ut, if. sint intotdeuna dure — nu au corespondente moi; vezi Gh. Bolocan, op. c it., p. 491.

* Inchiderea putemica a vocalelor a, o. e in pozi^ia atoni, este un fenomen specific graiurilor bulgare de nord-est (balcanice).

151

KyKÓiuKbrm (gàinà), cínúb— CbAÓbmb— CbAotma (scarà), A'éwmb— A'euimbmb (linte) ; ó^ akó — 6$AKbmb (mireasa) etc.1.

Intrucít in majoritatea cazurilor exista o tendinea spre inchiderea puterni- cà a lui a neaccentuat la b, in tóate pozitiile, il vom nota in studiul de fata cu », deoarece indiferent de gradui de ínchidere, cuvintul nu-fi schimbá sensul.

O tràsàturà a graiului din Chiajna care-1 apropie de graiurile balcanice din regiunea Sliven, de graiul din ¡ptraclevo fi de graiurile sud-estice, dar il deosebefte de majoritatea graiurilor balcanice, este pàstrarea vocalei a accentuate in pozitie finalà fi anume, in desinenza substantivelor de genul feminin singular fi la persoana I-a singular a prezentului verbelor de conjugarea I-a f ia II-a, de exemplu : zAbeá (cap), ydá (apa), zypá (padure), Mcuná ; mumá (a crofeta), Hiimá (a citi), Kbnuá (a blestema), ebpá (a merge). ín Chiajna intilnim rar forme ca : y db', K03b' (capra), zypb', caracteristice multor graiuri balcanice, in care desinenza b provine din vocala x.2.

In graiul din Chiajna, ca fi in majoritatea graiurilor estice, 'a etimologie (h) urmat de consoanà palatala fi dupa ü, ote, h alterneazà cu e : nyA'ánb — nyAenu (poiana), nuüan — nuüemi (beat), Cmyüan — CmyüéHe, üácAb — üécAU (iesle), muib — uétuu (pahar), wcáób — otcéñu (broascà). Aceastà alternanti este rezultatul analogici aletrananfei 'a — e (din -fe)3.

§ 4. Vocala e accentuata in orice pozitie se pàstreazà ca vocalà deschisà anterioarà : cèAy (sat), cmydény (frig, rece), 3UAény (verde), uòùh (un).

Neaccentuatà insà trece in u fi foarte rar in & : acuità, cucmpa (sorà), u3uk (limbà), umipeb (cumnatà), 3bMbM (a lúa), kùo>a (fi KÚceÁ) (acru), Mb, m i, cb, Meni etc.

Exista citeva excepîi pe care le gàsim insà fi in unele graiuri bulgare din R.P.Bulgaria.

Vocala e neaccentuatà se pàstreazà :

1) in grupul uep-, ca in majoritatea graiurilor ràsàritene : nepeény rofu), uepeá (mate), nepKÓeiiy (bisericesc) etc. ín graiurile apusene fi in unele graiuri sud-estice intilnim ifbp- sau i/p. : ifbpeém (rofiu), ypn (negru) ;

2) in poziîe finalà la unele adverbe : zope (sus), òóac (jos), móne (de cind), 3Ópe (miine dimineatà), 'ySe (bine), meipde (foarte) etc;

3) in silaba finalà inchisà urmatà de cele mai multe ori de consoanele sonore (a, p, m, h), dar fi de alte consoane, de exemplu : ebpseÀ1 (nod), nétte a’ (cenufà), IlàeeA', eéuep (searà), yóceM (opt), cùpen' (brinzà), ebZAen ’(tàciune), zpèóen' (pieptene), n'epeeü (vierme), 6èAex (semn), cypeK (turmà), Aèóeif (piinicà) Mècey (lunà), dèeem (nouà), decerti (zece) etc.

ín forma pluralà sau articulatà a unora din cuvintele enumerate vocala e se pàstreazà, defi in felul acesta ràmìne in silabà interioarà deschisà : 6'eAeife, cypeye, Meceye, ubMecmeny (aranjat) etc.

1 P. Panaiotov in lucrarea citata aratä cä gradui de includere a lui a neaccentiat este déterminât de locul accentului. în cazul nostru închiderea nu este condiîonatà de locul accentului.

2 Despre originea çi râspîndirea aça-numitului casus generalis în limba bulgara veziB. Tonev, Hcmopua na èb.izapcKUÜ e3UKb, vol. 3, Sofia, 1937, p. 116 — 118; G. P. Klepikova- K eonpocy o npoucxoxcdemiu cßopMU casus generalis cymecmeumeMiibix otceucKozo poda eduu- emeemeo m ucaü a ocitoe e GoAzapcKOM n3biKe, în «CraTM h MaTepnajibi» v. 9, M. 1959, p. 91 —126.

3 B. "J'onev, Ibidem, vol. 3, p. 120; Stoiko Stoikov, EbAzapcKaòuaneKmoAOZuH, p. 125.

152

in majoritatea graiurilor ràsàritene, vocala e neaccentuatà se include, in conditine aràtate, in b (’5) sau e: epèo'bn', GoA'bit (bolnav) ; zpèóen 6óaen1.

4) in unele cuvinte ca : 6epà (dar u36ùpbM) (a stringe, a culege), nepà

(a spala rufe), KepAÓ (sic) (aripà), Kyveamb (cìinii), MyMineamb (bàie^ii) etc. ;5) intr-un numàr insemnat de substantive polisilabice de genul masculin,

care facpluralul in e in loc de u (cum este in limba bulgara literarà), de exemplu : zócm'e (musafirii), yen èpe (ciobani), vj6rfwe(ciobani), cy pei/e, nypàne (ciorapi), KbAtfyne (ciorapi), èyA'epe (boieri), 6uac (au fost), ópame (frati) etc. Desinenza e este un fenomen morfologie mai nou, pe care il intìlnim in graiurile apusene fi sud-estice 2.

6) Ìn forma de vocativ al numelor proprii masculine : MedHe, Cmyuène, nèmpe, dar fi la vocativul urmàtoarelor substantive comune feminine : muac, (marna), óijAe (fi 6yA’o), xyxÓHKe, zycnydÙHKe.

7) e provenit din ti in genere se pàstreazà (nu trece in u), de exemplu : e'enèif coroanà), e'emuAy (cununie), zH'e3dd (cuiburi), 6p'ezó (malul) se'e3Òa (stea), (fi 3B’e 3 flà , SB ’H 3 f là ), ZAaeum'e (capetele), dp'e0um'e (hainele), mède (pe tine), Mene (pe mine) (fi MeHt) etc.

Amestecul de populajie din diferize regiuni a facut ca in graiul chiejne- nilor sa existe forme duble, folosite la fel de freevent chiar de unul fi acelafi vorbitor. Astfel, alàturi de formele : dee (douà), òyópé (bine), Kbdé (unde), caracteristice graiuiilor balcanice centrale fi apusene, gàsim fi formele de'a dy6p'à, K7>à’d, caracteristice graiului din regiunea Sliven, (precum fi alte forme ca 6'acf) fi 6ay (fusei), <fiy6?>8ysiy6e, cum fi cmu (sintem), (Ò)se'e3àa-3e’e3àa), eùdb — eùd'b etc., farà sà putem determina regiunea lor de ràspindire)

§ 5. Vocala 0 se pàstreazà ca vocalà posterioarà deschisà rotunjità numai in pozi^ie accentuatà fi in unele forme de vocativ : co a' (sare), m uco (carne) KÓAKy (cit), KyKÓWK7>, cKOMen, (scaun), Mapuùo, numKàm.

In toate pozi|iile 0 neaccentuat se inchide in y : MA’dKy (lapte), nyiuma (noaptea), Cà6ymb, nuAU eyxyAÒey (pui deuliu).

0 initial accentuai se diftongheazà : yózbn' (foc), yóòbp (pai de scin- durà), yópeu (nuci), yóceM (opt), yócmbp ((ascutit).

ìntilnim 0 initial preiotat in : uymùdb (a se duce), ùycbdù (osindi), ùydd (apà), (fi ydà, ydt>'), uyMcyeu (a readuce la via|à, a invia) dar existà fi forme ca : yóààz (a spune), ymópb (a deschide), ypmye'bM (a vorbi), ypd (a ara).

Trecerea lui & la 0 se constata numai in cazul articolului substantivelor de genul masculin la singular : nycó (nasul), zbp6ó (spatele), Aucmó (frunzà), KpbKÓ, nAumó (gardul). In pozijie neaccentuatà acest 0 se inchide aproape regulat in y : yÓAy (boul) KÓn’y (calul), nyzón'y (pogonul) neneA'y (dar fi neneA’o (cenufà) 3

§ 6. Vocala & s-a pàstrat ca vocalà posterioarà inchisà nerotUnjità, ca fi in limba bulgarà literarà. Aceastà vocalà este foarte freeventà, deoarece

1 Stoiko Stoikov, EbAzapcKa dua.ieKmo.ioeun, p. 54.2 Stoiko Stoikov, ibidem, p. 135.3 Articolili o pentru substantívele de genul masculin la singular 11 gàsim astàzi in graiurile

apusene si ìn unele graiuri moesiene (vezi Stoiko Stoikov, EbAzapcKa dua.iCKììì0A02ii.‘ì, p. 55, 88 si G.P. Ivanov OcoOenocmu uà luyMeucKun zoeop in ,,«C6opHHK Ha 6i>jirapcKaTa aKaziCMHSi Ha HayKHTe», voi. X X IV , 1940, p. 359. Intr-un trecut mai indepàrtat, el a fost caracteristic ?i pentru unele graiuri balcanice, cum se vede din studierea graiurilor bulgare de pe teritoriul U.R.S.S. (Vezi S. B. Bernstein §i V. Ce?co, Onbim KAaccii(fiuKai{UU 6oAzapcmx zoeopoe CCCP, in «yqeHue 3anncKn HHCTHTyra CnaBsraoBeJieHHSi», voi. I, 1951, p. 327—353.

153

inlocuiefte nu numai pe b etimologie, dar fi pe k fi pe a, atunci cind acesta nu trece in e. ín afarà de aceasta a etimologie neaccentuat se inchide aproape regulat in

§ 7. Vocala y. ín graiul bulgar din Chiajna vocala y nu suferà schimbàri conditionate de accent. Ea se pronunta ca vocala posterioara inchisa rotun- jita : 6y/iKb, cfiypKT)’, furca), cy$ (uscat), dyiuá (suflet), KyKyeuif7> (cucu).

ín únele cuvinte, dupa consoana moale, y (’y) se delabializeazá : kauu (cheié),jiumú (usturá), nnúbM (a scuipa), nú6b (a iubi), Kuiue (col{), dar fi 3bA'y6uy, Á'yoowiuK (amant).

Trecerea lui y in u se intilnefte astàzi atit in graiurile bulgare ràsàritene, cit fi in cele apusene ca un fenomen farà prea mare extindere *.

§ 8. Vocala u. ín majoritatea cazurilor u ifi pàstreazà caracterul sàu de vocalà anterioarà inchisà, indiferent de accent : causò (prunà), MyMÙnu (fatà), pù6b (pefte), udii (dute), zydmu (ani).

Labializarea lui u in y are loc dupà mc, h, ut — uyny (fi HH y) (unchi), Mcycfi (vin), iiy$m (pereche), tuypÓKy (larg), wyobM (a lovi cu ceva).

§ 9. Sistemul consonantic

Sistemul consonantic al graiului din Chiajna coincide in linii generale cu sistemul consonantic din limba comuna. De exemplu :

1) consoanele finale sonore se asurzesc : À’an (pìine), 6p’ai< (mal), Kpbfjj (singe), zAam (foame), mòiu (bàrbat), dbui (ploaie) etc.;

2) consoanele surde se sonorizeazà inaintea celor sonore fi invers : 3Òèmu in loc de c(e)dènKu (fezàtori), pbci\b<f>mAy in loc de pbsybcfinbAy (inflorit), ucfiipjib (a arunca), mbpzócfinu (negustor), cnámicy (dulce):

3) consoanele se deosebesc intre eie formìnd corelatii de sonoritate (sonorà-surdà) fi de timbru (durà-palatalà) : 6on (fasole), non (popà), 3um (zid), cum (sàtul),dajM (a da), maM (acolo), zypd (pàdure), Kypd (coajà), xcùny (acuì albinei), luÙAy (sulà), d'ácny (dreapta), m'àaty (strimt), eap (var), e'dpb (credintà), 6d6b (bunicà), 6'ac (turbare), ddòoy (dàdui), d’dòy ((bunic), nndeb (a nota), nA'aeb (pleavà) etc.

4) Prezenta grupurilor ut in, okò : dbuimep’d (fiicà), Kbuimb (casà), ceèuimu (luminàri), ycètumbM (a simti), eèxcòu (sprincene), nyMuotcòi) (intre) zifMcdbM (a pune).

Dar in grai existà fi unele deosebiri fata de limba bulgarà literarà :1) graiul din Chiajna are un numàr mai redus de consoane (vezi p. 151);2) fuieràtoarele mc, h, ui, u, sint palatale : Mc'dób (ac'a6T>) u'diub, n'ama),

uh'muk (orz), MbAn'ay (tàcui), ui'yóbM ( m ¡y 6 t M ) (a lovi cu biciul) yon (U'on) (buzunar), myfdK (topor), dbpiid (a tine).

3) un jiumàr mie de consoane ifi pàstreazà la sfìrfitul cuvintelor caracterul palatal : koh', nyzon', yózbHzp'eoen', 3'erti (ginere), netti, dèeerti, nèneti (fibeyn', care articúlate sunà : KÓn’y, nyzótiy, yózr>tiy etc.

4) intr-un numàr insemnat de verbe de conjugarea a Il-a, consoana care precede desinenza verbalà la persoana I-a singular fi la a Ill-a plural ale timpului prezent fi-a pierdut caracterul palatal initial, devenind durà, de ex. : cna — cnbtn (a dormi), mbpnd-mbpnbin (a ràbda) (in limba bulgarà

1 K. Mircev, HcmopuvecKa cpaMamuKa na 6bA¿apcKun e3UK Sofia, 1958, p. 130.

154

literarà cnn — cnnm, ìmprin mtpnam. Foarte rar gàsim forme duble ca fìbpd fi ebp'á (a merge), eùòb fi eùd'b (a vedea).

5) instabilitate in rostirea fonemului x, care dispare sau trece in alta consianà (vezi mai jos).

§ 10. Consoana x se intilnefte numai in cuvinte stràine ca : muxac (rofii), nbxdpe, xbcyu (hamuri), mxip fi in cuvintele : AÚxmu (coate), hóxmu (unghi), pe lìngà Abifimo, jibcfiyèm’e, Hèia>m, néKmum'e.

In celelalte cuvinte x dispare sau trece in consoanele (fi, ù ,y.x dispare in pozifie ini^ialà inaintea unei vocale, cu excepta vocalelor o

fi y, precum fi inaintea consoanei lichide 1 : ùmbp in loc de xiimbp (firet), ajiócaH (scrintit la cap), aüdymu (haiduc), AÚnmifu (puft), n'an, jibifm (a sughita) 'yPKb{fi 4>ypK»).

In pozitie ini|;ialà inaintea vocalelor o fi y, precum fi la sfirfitul cuvintelor, x trece in : (fiopó (horà), (fiópb (oameni), cfiyoe (y6e), y.ìàifi (Bjiax), cmpa(fi (fricà).

In interiorul cuvintului, x intre douà vocale dispare sau trece in (fi : Mycfid (muscà), cycfiy (uscat), sdap (zahàr), cnqà (norà), yópeü (nuci), di)Mbb (au spus).

Consoana x din terminabile timpurilor aorist fi imperfect, la persoana I-a singular fi la persoana I-a, a Il-a fi a Ill-a plural trece in y consonantic (y) : 6'ay (fusei, am fost), nyüay (cintai), yóbpmy (intorsei), ydbpm’dy (imbà- trìnii), ydbpm'ydMU (imbàtriniràm), dar la oamenii mai in vìrstà fi in cintecele populare intilnim fi : 6'acfi, ydbpm'dcfi, ydbpm'acfiMU.

Pìnà in prezent in nici unul din graiurile studiate pe teritoriul U.R.S.S. nu a fost constatai acest fenomen. Trecerea consoanei x in y din terminatine timpurilor trecute simple, dà naftere la diftongii : ay (-by) (cmy- e'dy, yóbpmy), — ey (pdóymey (am lucrat) ; -oy (yy), (mc'aKoy) -uy (Kynuy).

ín unele cazuri, consoana x aflarà in interiorul cuvintului a trecut in « : uéÜAit (papuci), pb3' ójicdbM et) (a se plimba) in loc de uòxau, pa.3XOMcdaM ce 6büAd-6büAu (purece) (cu metatezà).

Disparitia lui x sau trecerea lui in <fi, mai rar in y fi ü, este fenomen cunoscut in unele graiuri estice bulgare l .

§ 11. Consoana e. ìn pozitie initialà, inaintea vocalelor posterioare o fi y, ca fi inaintea unor consoane (c, 3, m, d etc.), e dispare : ydd ìn loc de eoda, yduHÙifb (moarà), cuwy (totul), 3'e0 (luai), màpmiK (marti).

Excepte fac cuvintele : yoA (bou), yocbK (cearà) in care e iniziai inaintea lui o a trecut in y , sau se poate admite cà dupà disparitia lui e initial, o devenind initial fi fiind sub accent, s-a diftongat ìn ca fi in cuvintele : Vózbii, 'yóceM, T ókó (ochi).

Disparita lui e din interiorul cuvintelor inaintea unei vocale este frec- ventà : ò’dyA (divoi), coù (a sàu), cmbpeb (socrà).

Consoana e trece in (fi, indiferent de pozitia sa in cuvint : (fiA’à3b (a intra), mbpzocfiHu, Kpb(fi, duffi (sàlbatic).

ìntr-un numàr redus de cuvinte fi in sufixul-eajw e trece in y : òyop) (fi dop (curte), ceuyA7> (cBHBajia), rtA'dyb (pleavà), npayb (vacà) cmayOM (craBaM. HbnyùdyOM, vyyoM (nyBaM) (a auzi). in cuvintul baqx, e initial trece ìn y.yAacfi

1 Stoiko Stoikov, EbAzapcKa duaAeKmoAOZun, p. 129.

155

In graiul din Chiajna prepoziîa e nu se intilneste, fiind ìnlocuità regulat cu prepoziîa y : y d y o p y (in curte), y M bpeb (in cenufà).

§ 12. Consoanele tf., s se intìlnesc intr-un numàr redus de cazuri, de exemplu : yujíásy (fier), yon, 6bpt¡iu (repede), iia.u (geam), itbyàx (topor), óbm/idz — óbmnàse (butiu), óipsbM (a se gràbi), w>sani (in urmà) etc.

§ 13. Consoana ü apare in tóate pozitiile : ùècen (toamnà), üaÓAbKb (màr) Uy3bH (izmà), nyuèM (cìntàm), Moüy (al meu), mhü (afa), huü (noi).

§ 14. ín graiul bulgar din Chiajna se produce asimilarea ò h > h h > h : uno (eflHo) zAÚHb (rjia^Ha), uec CnHec), cém (ce^Ha) fenomen frecvent in graiurile ràsàritene.

** *

Dupà scurta prezentare a principalelor aspecte fonetice ale graiului bulgar din cimuna Chiajna, putem trage urmàtoarele concluzii :

1) Alternanza 'a—e (din -fe), caracterizeazà graiul din Chiajna ca un grai nord-estic bulgar.

2) Din cauza amestecului de populare venità din diferite regiuni ale Bulgariei nord-estice, in graiul studiai gàsim unele elemente caracteristice graiurilor moesiene, iar áltele specifice graiurilor balcanice din regiunea Sliven.

3) Sistemul fonetic al graiului bulgar din Chiajna comparai cu limba bulgara literarà, prezintà multe asemànàri, dar fi o serie de deosebiri ca : pàstrarea caracterului palatal al unor consoane la sfirfitul cuvìntului ((a ’ , h \ m '

a fuieràtoarelor mc, u, ui fi fricativa u. ; folosirea vocalei o ca artieoi ; inchiderea vocalelor deschise, lipsa unor consoane (<fi, x, x ’, s’) etc.

4) O tràsàturà specifica a graiului studiai este larga ràspindire a lui y

consonantic, provenit din x in terminabile timpurilor trecute simple, care cu vocala temei formeazà diftongii — ay (i>y), ey, oy (yy), uy.

K Bonpocy o «oohethhepkoh chcteme EOJirAPCKororTOBOPA CEJ1A KJW HA, fiyXAPECTCKOH OEJTACTH

(P E 3 IO M E)

B nepHOA TypeiiKoro ,'ocnoACTBa h, o c o 6 c h h o , nocjie pyccKOTypeuKHX boìih

XVIII BeKa h b nepBoe TpHfluaTHJieTne XIX BeKa pa3JiHHHbie n o h h c j ic h h o c th

rpynnbi Gojirap BbiHyxfleHbi 6bijiH 3M nrpnpoB aT b Ha ceBep no / l y n a i o . O f lH a H3

TaKHX rpynn Sourap oGocHOBanacb b ByxapecTCKOH o6jiacTH Ha MecTe Tenepem-

Hero cejia K a a c H a .B n e p B o ì i n a c T H p a 6 o T b i a B T o p nbuaeica o n p e a e j iH T b B p e tn a n p H x o a a 3th x

6e>KeH H O B b cejio K a a c H a H a 0 C H 0 B e AByx H a a n H c e i i H a K a M H e , HaìiaeHHbix b c e jib C K o f i HepKBH, a Taoce Ha ochobc BeaeuHÌi, nojiyîeiinbix o t XHTejieft cejia. IIp H y c ia - H O B jie H H H h x 6 o jie e p a H H e r o MecTOHCHTejibCTBa Mcnojib3yK>Tca 4>OHeTJiM ecKHe HBjie- H H H T O B O p a , H a K O T O p O M O HH rOBOpSIT.

KaK C B im e T e jib C T B y io T H a /in u c H H a K a M H e , cejio KaacHa, 6bijio ocuoBano paiiee

1828 rosa, a b 1828— 1829 rr. 3 / je c b nocejiHJiHCb H O Bbie 6ojibuine r p y n n b i 6ojirapc-

k h x 3 M H r p a H T 0 B . Ha ocHOBe a H a jiH 3 a H a 3 B a n H H p a 3 H H H H b ix nacTeìi cejia h <})OHe-

THHecKHX 0C06eHH0CTeñ roBopa yflajiocb ycTaHOBHTb, hto ohh npHGbijiH H3 pa3-

156

JIH4HHX HacejieHHM x nyHKTOB, pacnojio>KCHHbix n o K »KHOM y A y n a io . /Jajiee aHa- jiH 3n p y io T c a HeKOTopbie acneKTH (JjoneTHHecKoii CHCTeMbi ro B o p a c e jia KaacHa. A b - Top ycTaHaBUHBaeT b r o B o p e 41 (j)OHeMy (cp. 45 (44) (JjoHeMbi b jiHTepaTypHOM ôoJirapcKO M H3biKe), H3 KOTopbix b n iacH b ix (J)OHeM (a, o, y, &, u, e ) h 35 cor jia cH b ix

4>0HeM. B apTHKyjiaaHOHHOM OTHOiueHHH ôojibuiHHCTBa (jjoH ew ro B o p a coB na- aaeT c (})OHeMaMH J iH TepaTypH oro a3biica. B ro B o p e OTcyTCTBylOT cJjohcmh x , x \

h s’, a r ’ 6bu ia 3aperHCTpoBaHa to ju >ko b c jioB e eepe'oyden. B o tjih h h c o t J iH TepaTypH oro a3biica cor jia cH b ie mc, w, w, if, b nojiynaeM O M roBope h b jih io tch najiaTajibHbiM H.

XapaKTepHbiMH HepTaMH roBopa aBjiaroTca: nepeaoBaHHe 'a-e (< 1>), nepexoa oTKpbiTbix 6e3yaapHbix rjiaBHbix a, o, e b a (a), y (o), u; Hcn0Jib30BaHHe rjiacHoro -o- b KanecTBe apTHKJia npn HMeHax cymecTBHTeJibHbix MyaccKoro poâ b eflHHCT- BeHHOM HHCJie; ynoTpe6jieHHe OKOHâmia a npa cymecTBHTeJibHbix aceHCKoro pofla b eflHHCTBeHHOM HHCJie no a yzjapeHiie.vt h b nepBOM Jinue e/jHHCTBeHHoro HHCJia

rjiarojiOB I h II cnpaHcemia; HajiHHHe nepeaoBaHHa ’a — e (< ta) ; Heôojibiuoro KOJiHHecTBa najiaTajibHbix corjiacHbix b KOHue cjiob ; TBepfloCTb KOHeHHbix corjiacHbix rjiarojibHoii ochobh HacToamero BpeMeHH I JiHua efliiHCTBenHoro MHCJia II cnpaaceHHa; Hcn0Jib30BaHHe rjiacHoro e b KanecTBe oKOHHanna npH MHorocjioacHbix HMeHax cymecTBHTeJibHbix MyaccKoro poâ MHoacecTBeHHoro 4ncna; ^H(jjT0Hrn3auHa HanajibHoro yâpHoro o; nepexoA corjiacHoro .ïb $ , y hjih ü b cjiynae, Koraa oh He y rpanHBaeTca h t.æ.

Ha odioBe nepeaoBaHHa ’a — e (< <S) h nepexofla rjiacHbix a, o, e, b z>, y, u roBop cejia KaxcHa othochm k ceBepo-HCTOHHbiM ôojirapcKHM roBopaM. B pe3yjib- TaTe CMememia HacejieHHa, npHineaiuero b sto cejio H3 pa3JiHHHbix nacreii ceBepo- hctohhoh BojirapHH, b roBope HaSaeM paa 3neMeHT0B, xapaKTepHbix ana Me3nSc- KHX HJIH flJia 6aJIKaHCKHX rOBOpOB.

À PROPOS DU SYSTÈME PHONETIQUE DU PARLER BULGARE

DE LA COMMUNE DE CHIAJNA (RÉGION DE BUCAREST)

(Résumé)

De temps de la domination turque, et surtout après les guerres russo- turques du X V IIIe siècle et des trente premières années du X IX e siècle, des groupes plus ou moins compacts de Bulgares se virent contraints d’émigrer au nord du Danube. Ce fut les cas des premiérs Bulgares qui fondèrent la commune de Chiajna dans la région de Bucarest.

La premère partie du présent travail cherche à déterminer le moment de l’arrivée de ces immigrants à Chiajna en s’appuyant sur deux inscriptions de e’église du village et en se fondant sur les informations livrées par les habitants du village. Pour déterminer les régions d’origine de ces réfugiés on a recours aux particularités phonétiques de leur parler.

Il résulte des deux inscriptions mentionnées que le village de Chiajna a été fondé avant 1828 et qu’il a reçu en 1828— 1829 une nouvelle vague d’émigrants. Les dénominations des différentes parties du village ainsi que les particularités phonétiques de la langue permettent de constater que les réfugiés provenaint de plusieurs localités sises au sud du Danube.

L ’auteur analyse ensuite certains aspects du système phonétique du parler de Chiajna. Il reconnaît l’existance dans ce parler d’un nombre de

157

41 phonèmes (au lieu des 45 (44) du bulgare littéraire) dont 6 voyelles (a, e, y, b, u, e) et 35 consonnes. Du point de vue de l’articulation, la majorité des phonèmes coincide avec les phonèmes de la langue littéiaire. On n’y rencontre pas les phonèmes x, x’, (f> , et s’ ; quant à z’, on ne l’a enregistré que dans le mot zepz’oyden.. A la différence de la langue littéraire, les consonnes mc,

«, ui et ijl du parler en cause sont des palatales.Les caractéristiques de ce parler sont l’alternance 'a—e ( < i ) ; le passage

des voyelles ouverts non accentuées a, o, e à 6 (a), y (o), u; l’emploi de la voyelle o comme article pour les substantifs masculins singuliers; la désinence à chez les substantifs féminins au singulier et à la l ére personne du singulier des verbes de la lêre et de la I Ie conjugaisons; l’alternance ’a—e ( < h) ; un petit nombre de consonnes palatales à fin du mot; le caractère dure des consonnes qui précédent la désinence verbale à la première personne du singulier du présent des verbes de la II conjugaison ; l’emploi de la voyelle e comme désinence du pluriel des substantifs polisyllabiques masculins; la diphtongaison de o initial accentué en ; le passage de la consonne x à gü, y eu ü lorsqü elle ne disparaît pas etc.

L ’alternance ’a—e ( < G) et le passage des voyelles a, o, e, à. b, y, u permettent d’identifier le parler de la commune de Chiajna comme étant un parler bulgare du Nord- Est. Le mélange dans cette localité de populations venues des diverses régions du Nord-Est de la Bulgarie explique pourquoi on rencontre dans ce parler certains éléments caractéristiques des parlers mésiens ou des parlers balkaniques de la région de Sliven.

GRAIUL §1 FOLCLORUL POLONEZ DIN BULAI, RAIONUL SUCEAVA

I. C. CHIRIM IA fi ELENA DEBOVEANU-MÀLÀESCU

Satul Bulai face parte din comuna Moara fi este afezat la cca. 4 km. sud-vest de Suceava, in depresiunea dintre soselele Suceava-Fàlticeni fi Suceava-Liteni.

Schifa imprejurimilor satului Bulai. Scara 1 :200.000.

Cercetarea graiului populatiei pelone din Bulai s-a efectuat intre 18— 23 iunie 1960. La data respectiva populaba polonà din comuna Moara se com- punea din 79 de familii cu 281 de membri, cea mai mare parte fiind afezatà in satul Bulai.

159

Din cronica fcolii elementare intocmità de invaiatomi Ioan Viorescu, se observà cà „ìnainte de anul 1885“, pe vatra satului Bulai nu existau decìt 3-4 case ale unor familii coborìte din Maramures fi asezate pe mosia lui Sturdza (Miron Sava, Popovici, Tomoioagà). Mai tìrziu a sosit aci familia polonà Skowronski, originarà din Galitia, afezatà pentru lucru tot pe mofia lui Sturdza.

Andrzej Skowronski, in vìrstà de 78 de ani (n. 1882), spune cà stràbunii sài sìnt originari din regiunea Rzeszów (in Malopolska) fi au pomit exodul din regiunea natalà, fiindcà regimili austriac ii silea sa vorbeascà nemteste. Familiile Kolodziej fi 2ubr (in stare civilà azi „Cologe“ fi „Zubert“) sìnt originare — dupà spusele aceluiasi —• din regiunea Dgbica, la vest de Rzeszów. In fond, dupà cum vom vedea mai jos, fenomenele de limbà fi de culturà etnografica, descoperite la populatia polonà din Bulai, fixeazà vatra de dislocare : regiunea sud-esticà fi sudicà a Malopoloniei fi anume Rzeszów, Dgbica, Limanowa, Nowy-Targ.

in Bulai, populatia polonà s-a localizat masiv in special dupà primul ràzboi mondial, coborìnd progresiv dinspre Bucovina, pe linia centrelor de polonezi : Bainet, Vicfani, Mihoveni, etc. Iosif Tunia (n. 1914), venit din Miho- veni, vorbefte de deplasarea a zeci fi zeci de familii polone in càutarea unui rost mai bun, greu de gàsit sub exploatarea burghezo-mofierescà. Astàzi populatia polonà din Bulai constituie un grup compact, cu nume caracteristice de familie de tip popular : Bialek, Biesiada, Knurek, Lesniak, Macek, Zaraza, Ozimek, 2ubr, etc. sau generai polone : Bartkiewicz, Kozakiewicz, Dziminski, Kwiatkowski, Skowronski, Walaszczuk etc. 1.

ìncà din 1911, dupà cronica fcolii, a luat fiintà o fcoalà in limba polonà pentru polonezi. Actualmente pentru copiii populatiei poloneze existà ore de predare a limbii materne. Cu toatà invasatura in fcoalà fi mijloacele de difuzare a limbii polone literare prin presa fi radio, populatia polonà in generai fi copiii vorbesc in grai polon dialectal, cu unele folosiri incidentale de forme literare. Polonii locali sìnt bilingvi : cunosc fi limba romìnà.

Pentru cercetarea graiului si a unor date de culturà etnograficà, autorii prezentului referat au folosit proectul de Chestionar general-slav pentru cercetarea lexicului dialectal („Kwestionariusz ogólnoslowianski do badan slownictwa gwarowego"), un chestionar construit ad-hoc pentru cercetarea formelor fi problemelor de morfologie fi de sintaxà fi, de asemenea, au procedat la inregistrarea unor materiale folclorice, care s-au dovedit a pàstra, adeseori, cel mai bine fenomenele dialectale de limbà. Materialele folclorice prezintà in plus o valoare literarà.

Populatia polonà din Bulai se ocupà cu agricultura, incìt in legàturà cu acest fel de ocupatie fi instrumente de lucru lexicul prezintà in special bogàtie fi importanza. Pentru obiectele de culturà materialà cercetarea s-a fàcut cu obiectele in fatà.

ìn cercetare au fost interogate, au dat làmuriri fi au reprodus producjii folclorice persoane de vìrstà diferità, dintre care citàm pe : Rozalia Zubert de 59 ani, Jan Zubert de 70 ani, Ludwika Biesiada de 64 ani, necunoscàtoare de carte, Andrzej Skowronski de 78 de ani, Anton Walaszczuk de 48 ani, Maria Walaszczuk de 49 ani, Ana Faighel34 ani, Iosif Tunia 46 ani, Czeslawa

1 In actele comunale ?i in uzul scrisului numele sint ortografiate in mare màsura rominefte : Bialec, Le?neac, Bartchevici, Kozachevici, Geminschi, Kfiatcofschi, Scovronschi, Valajciuc etc.

160

Skowronski 13 ani, Mania Skowronski 10 ani, Matilda Faighel 9 ani, Teofilia Tunia 13 ani etc. Copiii s-au dovedit a avea predilectie fi talent in arta povestirii.

Graiul polonezilor din Baiai prezintà urmàtoarele particularitati lingvistice:

A. FONETICA

Vocalism

§ 1. Fonemele-vocale sint de douà feluri dupà gradui lor de deschidere sau de ìnchidere: deschise (jasne) a, e, i, o, u, y, fi inchise (pochylone, sciesnione) a, ò, è, + nazalele. Vocalele inchise au apàrut in limba polonà in secolul al XVI-lea in urma inchiderii fi reducerii vocalelor lungi, pàs- trìndu-se azi numai in graiurile populare.

§ 2. Vocalele i fi y ìnaintea consoanelor lichide fi nazale r, l, l, m, rii n, ri, prezintà un grad de deschidere mai mare. De aici pronuncia: derextor (dyrektor), muvemy (mówimy), za ncm (za nim).Aceasta este de altfel o carac- teristicà generala a graiurilor poloneze de pe teritoriul Republicii Populare Polone.1 Ca fi dialectul malopolon, graiul polonezilor din Bulai prezintà aceastà particularitate de deschidere a vocalei y ìnspre e fi in alte poziti : naucone tuoóek (nauczony czlowiek) éfirtek (swierszczyk) iendek (indyk). Se remarcà totufi o alternarla in deschiderea fi ìnchiderea lui y fi i chiar la acelafi vorbitor: iendek dar fi indyk (Tunia Iosif) éfirtek, alà- turi de éfiróyk (Biesiada Ludwika).

Deschiderea lui i ìnaintea lui r apare pe o scaià largà in Polonia incepìnd cu secolele al XV-lea fi al XVI-lea, inlocuindu-se astfel vechea pronuntare: émiré, umirac, siekira, prin émieré, umierai, siekiera2. In graiul din Bulai s-a ajuns la o reìnchidere a vocalei e, fenomen caracteristic dialectului malopolon3 : vybirac, éirpen, otfira, p irvy alàturi de formele evoluate : vyb'eraé, ¿erpeti, otf’era, pervy — nu numai la vorbitori diferiti dar fi in rostirea aceluiafi vorbitor.

Vocala u prezintà o sensibilà trecere spre labializare (“o) sau chiar dittongare (uo) : uomyc ée pentru utnyc sig : „1 kazau iàé ée uomyé i sprubovac pantofelka“ (Mania Skowroiiski). Fenomenul se intìlnefte, intre altele, fi in dialectul malopolon : „Jak ée vyjme -/lep s-peca, to-go ée uomyva vodom, bo gzyx '/Icba ne uomyc'14. In interoirul cuvintului, inainte de r, la unii informatori (ex. Tunia Iosif), gradui de deschidere al lui u ajunge pinà la confundarea acestuia cu o : pazory (pazury),la alti informatori atinge valoarea lui a : xmary (chmury) (Besiada L.). Acest proces reprezintà un stadiu mai

1 Vezi Barbara Bartnicka — Dabkowska, Podstawowe wiadomosci z dialektologii polskiej z cwiczeniami, Var^ovia, 1959, p. 34.

2 Z. Klemensewicz, T . L e h r -Spia,vidski, S. Urbanczyk, Gramatyha hisloryczna jgzyka polskiego, Var.jOvia, 1955, p. 69. Br. Wieczorkiewicz ?i Roxana Siaielnikoff, Elementy gramatyki historycznej jgzyka polskiego, Varjovia, 1959, p. 21 — 30.

3 K. Nitsch, Dialekty jgzyka polskiego, ed. I I Wroclaw, 1957, p. 32 —33. Stanislaw Urbanczyk, Zarys dialektologii polskiej, Var?ovia, 1953, p. 13.

* Cf. K. Nitsch, Wybàr polskich tekstów gwarowych, ed. II, Var^ovia, 1960, p. 131.

11-1507 161

ìnaintat fa|à de situala din graiurile de pe teritoriulR.P. Polone, unde vocala u inainte de r fi n nu depàsefte valoarea lui o : -/mora, fora pentru lit. chmura, fu ra 1.

§ 3. ìn rostirea polonezilor din Bulai o provenit din vechiul o scurt este pronun^at ca fi in limba literarà. Sint totufi cazuri cind aceastàvocalàeste dittongata in interiorul cuvintului : zuobocyu (zobaczyl) fi la inceput de cuvint : uoko (oko). Acest fenomen este caracteristic dialectelor malopolon, wielkopolon fi silezian, iar unde lipsefte, faptul este considerat, cel putin pentru- sud-estul Poloniei, ca o consecintà a influen^ei stràine (ucraineanà sau slo- vacà)2.Inainte de consoanele nazale m, n, vocala o se inchide foarte puternic : dumovy yleb (domowy cheb), kun (kon), pSypuminam sob’e (pizypominam sobie).

0 (pochylone) este pronuntat uneori ca u : ryby yuduio (ryby hoduj^), urmiani (Ormiani), kub’ita (kobieta). Aceastà pronuntare este intilnità in regiunea sudicà fi centrala a Poloniei.

§ 4. ìn graiul din Bulai à pochylone s-a pàstrat, prezentind trei grade de inchidere :

1 este redat printr-un sunet ìntre « s i o : gàdy, gàcsk.2 are o valoare egalà cu o. Acest reflex este foarte frecvent in graiul

din Bulai. in Polonia se intilnefte in dialectele centrale fi de sud. Exemple : godaua (gadala), gornuSki (garnuszki), mos (masz), mioq (miai), ne zostauo (nie "zostala), teroz (teraz), puakou (plakal), provde (prawd§), trova (trawa), kovol (kowal) pytoH se gospodoS (pytaì si§ gospodarz), nazod (nazad), ne suuyou (nie sluchal), kozau (kazal), stou (stai), odkuoda ocy (odklada oczy), guodno (glodna), gvizdoi (gwizdaj), gvizdou (gwizdal), gotovo (gotowa) brou Jbral) etc. etc. Inchiderea in acest al doilea caz atinge fi valoarea lui u : gudauy (gadaly), grubas (grabarz) etc.

3 a pochylone are uneori valore de u inaintea lui 1 : sukuu (szukal), zbiruu (zbieraì), pilnovuu (pilnowal), ubrwu (ubral), zaìeyuu (zajechal).

§* 5 . e precedat de consoanà moale fi provenit din e scurt alterneazà in unele cu vinte cu o : p l’ova (plewa), zobra (zebra). Alternanza e : o este in finità fi dupà consoane dure : zdoyne (zdechnie), pod oknom (pod oknem).

è pochylone se pronuntà ìn dependentà de consoana precedentà : cu valoare de y dupà o consoanà durà : ityry, (cztery) tyz, (tei) cyrvec (czer- wiec) ; cu valoare de i dupà o consoanà moale : ml’iko (mleko) zivuya (dziewucha), pSyuiéc (przywiezc), na sóiée (na swiecie) uriiice (umiecie), éfivac (épievaé), kamin (kamieri) mni (mnie), vi (wie), viS (wiesz), se mi sa (si? miesza) énik (énieg), poói'fr (powiedz), ni ma (nie ma), kob'ita fi kub'ita (kobieta).

§ 6. ìn ceea ce privefte tratamentul vocalelor nazale, se observà, pe de o parte, pàstrarea acestora, pe de alta, pierderea nazalità{ii intr-un grad mai mare decit in limba literarà (inaintea sonantelor, sau, in cazul lui g, la sfirfit de cuvint). Ìn cazul cind se pàstreazà, observàm :

1 g apare in locul lui q in cuvinte cu alternanza nazalà (g : q) : mgs (m^z) vg$ fi v q 5, ggéor fi ggéor; demp (di\Jb). Este un caz de reconstrucZie ana- logicà : vqì — v$za in loc de vqS — v$ìa etc.

2 q (redat prin on sau ori) apare uneori in loc de g (redat prin en, ert) : obcorigi obsorigi (obc§gi), paioncyna paiencyna (paj§czyna). Se constata

1 Ci. Stanislaw Urbanczyk, op. cit., p. 14.2 St. Urbanczyk, op. cit., p. 17.

162

deci o inchidere a nazalei g. Pierderea nazalitátii are loe in urmátoarele poziîi:

1. q in pozitie finalá, la timpul prezent al verbelor, pers. 3 pl., trece in o : iado, (jadg) zyio, (zyj3) ido (id§).

2. Aceeaji schimbare se observa la acuz. sg. al adj. feminine : suk' er¡ke b’ auo (sukienk§ bialfj.).

3. g se schimbá in vocala e in interiorul cuvintelor : recnik (rgeznik), óeksy (wi§kszy), pine^mi (pieni§dzmi), be^'e si bo 'e (b^dzie). Socotindcá de- nazalizarea lui g la sfirfitul cuvintului este general poloná, nu o mai exempli- ficám. Sint $i cazuri care reflecta tendinta de inlocuire a rezonantei nazale prin u, de ex. pineu$y (pienigdzy), mous (m^z), {euzyk (j§zyk).

Fafá de aceastá tendinta puternicá de denazalizare este interesantá existenâ in graiul din Bulai a unei situatii speciafice lócale : inainte de l, t, rezonanfa nazalá se contopefte, in cazul unor forme trecute ale verbelor m-qé, cu velara l sau lichida l avind drept rezultat consoana nazalá n : vzena pentru (wzi^la), vzon pentru (wziql), vzeni (wzi§li), ucena se palee (uci§- la si§ palee)1.

Nazala q pochylona in vorbirea polonezilor din Bulai se descompune, inainte de fricative, in grupul un : gauunsk’i (gal^zki), okrunZyuo (okr^zyla) si in om la instr. sing. al substantivelor si adjectivelor feminine : z drugom babom (z drugg. babg.), z iednom gruSkom (z jednéj gruszkg.), 2 iednom sludñom (z jednq. studnig.), feusivom (falszywq.), s suugom (z slugg), pot Sucavom (pod Sucza\d¿),poi kurom (pod kurgj, tom suoninom (tg, slonin^)2. Acest fenomen de disociere a nazalei finale n in vocalá si consoaná nazalá (om) este frecvent in dialectele polone, inclusiv dialectul malopolon: „psysuy po ñego z muzykom"3.

§ 7. Fonetismul graiului polonez din Bulai s-a imbogátit, sub influenza limbii romine, cu varianta 9 egalá cu d rominesc care apare uneori in locul vocalelor poloneze e, y cind nu sint sub accent: kl’iSca (kleszcze), iaia Z3 zabd (jaja z(e) ¿aby), gácdk (gacek).

§ 8. ín vorbirea informatorilor mai in virstá (Biesiada L., Tunia Iosif, Zubert Jan) este caracteristicá trecerea lui o la a dupá consoane m oi: per un (piorun), b’edry (biodry), oéeu (osiol), krul'eve (królow§), metua (miotla), obúese (obnios?), kaveuek (kawalek), feusivom (falszywq), pomarenóovy (pomarañczowy), po gurelsku (po góralsku).

§ 9. La generaría virstnicá apare frecvent fenomenul preiotafiei: iapteka (apteka), iaptekaS (aptekarz) si al labializárii sau diftongárii vocalei inifiale : uomy¿ se (umyc si§) uueyó (uczyc), uoko (oko), uoves (owies). Aceasta este o trásáturá dialectalá caracteristicá graiurilor polone.

Consonantism

§ 10. Spiranta x (ch) este slabá in graiul din Bulai. La sfirfit de cuvint sau in pozitie de consoaná finalá a temei, 7 este inlocuit cu /e \ v gurak (w górach), boÉ tam piua k'el’ikom (boé tam pila kielichq), na <ii$ku (na wie-

1 Se inttlne$te, de asemenea, fenomenul denumit in poloná wtórna nosowoéc (cea de a doua nazalizare, nazalizare supliraentará). Aceasta este o nazalizare nemotivatá din punct de vedere etimologic. Ex. jozoro (Tunia Iosif).

2 ín cazuri mai rare apare §i la verbe : idom (idq I. Acelafi rezultat dá §i in mijlocul unor cuvinte : somsad (sasiad). In cazuri mai puîn frecvente, se aude ca urn la instr. sg. al substantivelor feminine : vodum.

3 Cf. K. Nitsch, op. cit., p. 132.

163

rzchu). Acelafi tratament al lui / este caracteristic pentì u regiunea carpatica din Malopolska.

§ 11. Oclusiva surdá k se transforma in sonora (g) in cuvinte ca : yclgi, -a, -e (wielki, -a, -e), úelganoc (wielkanoc), ogrqzyli se vodum (okrqzyli si? wodg.), plizga (pliszka).

Este, de asemenea, de observat aparifia dentalei t in locul oclusivei k in adjectivul mentka (migkka).

§ 12. Consoanele fricative s, z, c, z sint reprezentate in graiul generatici virstnice din Bulai (Biesiada, Skowroñski Andrzej, Tunia, Zubert) prin s, z, c, j. : pSysed (przyszedl), psysua (przyszla), V else (bielsze), zeby (zeby), zamruzyc (zamruzyc), iuz (juz), ze (ze), razo (razq.), obcyéciua (obczyscila), cyie (czyje), vyskocy (wyskoczy) ,psepurecka (przepióreczka), recnik (rgcznik), karcma (karczma), obu^yu (obudzil), gye (gdzie). Acest fenomen poartà denumirea de mazurzenie fi este caracteristic pentru Mazovia, Malopolska, Silezia de nord.

§ 13. Velara Ì este pronuntatá in marea majoritate a cazurilor ca u. Articularea antero-lingualà a acestui sunet este sporadica : muúil (mówil), kwpil (kupil), kotk’i male (kotki male), skoly otvarly (szkoly otwarly). Redarea lui i prin u leaga graiul polonez din Bulái cu majoritatea graiurilor de pe teritoriul R.P. Polone, deosebindu-1 de acelea de la granila cu Moravia, Bielorusia, Ucraina, unde l apare ca antero-lingual (/).

§ 14. Notàm muierea lichidei l nu numai ínainte de i, dar fi inaintea altor vocale, fapt specific graiurilor poloneze de la granita cu Ucraina:

1. i ínainte de a : l'as (las), sabl'a (szabla), kol'ano (kolano) zel'asko (zelazko), mal’a i (malarz), kol’aS (kolarz), budovl’any (budowlany), kl'asa (klasa);

2. I ínainte de o: l'otnik (lotnik), pl'otkaS (plotkarz), koval'ova (kowalowa), vi’os (wlazl) ;

3. I ínainte de u : pl'uc (pluc).4. V apare, de asemenea, in pozi^ia finala: zaV, koval’, ul’, si inaintea unor

consoane : bul'va.§ 15.. ín limba polona rezultatul final al dezvoltárii vibrantei *r’ este

z(rz), fapt consemnat fi in graiul din Bulai. Apar totufi, ín vorbirea generatiei virstnice faze intermediare ín trecerea de la r’ la z1. Se intílnesc de exemplu forme ca: go r'auka (gorzalka), oruo, oreu (orzel), dar fi forma oTzeu care transmite elocvent o fazà arhaicà a fonetismului respectiv.

§ 16. Nazala moale n, ín vorbirea unor informatori (Tunia Iosif fi Skowroñski Andrzej) devine dura : kamin (kamieá), davnei (dawniej), ohopne (okropnie), ne bede (nie b?d§), o gen (ogieñ), tyton (tytuñ). Aceasta trecere a lui n la n reflecta o influenti germana. Faptul este explicabil, deoarece persoanele respective au trait o vreme pe teritoriul ocupat de austriaci (Skowroñski) sau au ínva^at de la vorbitori legati de acest mediu (Tunia). Pe teritoriul R.P. Polone fenomenul este atestat numai in citeva puñete din regiunea Mazuriilor unde limba germana a avut o anumitá ínriurire2.

§ 17. Exista cuvinte in care ín loe de labiodentala sonora v, apare u : podesua pentru lit. podeszwa. Alteori v trece la labiala sonora b : kabuecek (kawáieczek)3, care prezintà in acelafi timp reducerea lui a.

1 Dezvoltarea lu i *r este urmàtoarea : *f > *rj > > r i > rz > z.2 Cí. K. Nitsch, op. cit., p. 47. Stanislaw Urbaúczyk, op. cit., p. 26.8 Cf. Barbara Bartnicka — Dgbkowska, op. cit., p. 29.

164

§ 18. Labiodentala surdà / este ínlocuitá cu labiala surdà p in cuvintele kuper (kufer), irapié (trafié) in vocabularul Biesiadei : „a tam íest kuper s p e n e r i " ; „na évide moze se trapié taki cuovek íak on se nazyvou".

§ 19. Remarcàm, de asemenea, trecerea labialei m la dentala n : kun (kum), dar in cursul flexiunii aceasta reapare : kumuv (kumów). Acelafi lucru se petrece fi cu m palatal in verbele de tipul : vezúes (wezmiesz).

§ 20. Grupurile consonantice.

Ca fi in graiurile carpatice din Polonia, in graiul din Bulai existà tendinta simplificàrii grupurilor de consoane atit in interi orul, cit fi la sfirfitul cuvintelor. Astfel peScen, sl’as, kivou, pirüy corespund in limba literarà cuvintelor : pierszczen, szklarz, kìwnql. pierwszy, iar ieé, ie — formelor verbale : jesc, jest.

In studiile poloneze de dialectologie, se atesta fi pierderea unei consoane finale in cazul pàrtilor de vorbire neflexionare. Astfel, sint citate exemple ca zarà, terà — in limba literarà : zaraz, teraz 1. in graiul din Bulai apare la fel zarà. Frecventà este insà inexistenta sau disparitia semivocalei j : /¿ora, pozafcora, (wczoraj, pozawczoraj), vence (wi§cej), puzne (pózniej), bl'iie (blizej), naigoze (najgorzej), pu^emy (pójdziemy). De asemenea, dispare n in finalul unor substantive : ientmi (jgczmieñ), kìetni (krzemien).

Existà fi situala inversà, anume, aparitia unei consoane suplimentare : vilgnoc (wilgoé). ìn rindul accidentelor fonetice notam fi disimilarea r— r > r— l, cind vibranta r se gàsefte dupà labiala b : frybra >frybua ; srebra, srybra > srebua, srybua.

B. MORFOLOGIA

Substantive

§ 21. In ceea ce privefte declinarea substantivelor masculine, se observa urmàtoarele fenomene :

1. Schimbarea de gen : substantive masculine trecute la declinarea femi- ninà cmila pentru trzmiel (tàune), parxa pentru parch (riie), giyba in loc de grzyb (ciupercà), mol’ia pentru mól (molie), uopuxa in loc de lopuch (brusture) etc. Se observa fi substantive neutre trecute la feminin: jedna noz\a pentru nozdrze (nare). Tendinea de feminizare a substantivelor, cu intrebuintarea terminatiei -a, este foarte puternicà in graiul polonezilor din Bulai.

2. Terminatii deosebite la genitiv singular fa|à de limba literarà : potoka (lit. potoku).

3. Folosirea terminatiei -owi la dat. sg. fi la substantívele care in limba literarà au -u : panowi : ,,i panovi ostaviu skape“.

4. La instrumental sg. apare alàturi de -etn fi terminala -om, necunos- cutà azi limbii literare : „tyton kraie ée nozom" ; -om existà fi la substantive neutre : ,,pod oknom".

§ 22. in declinarea substantivelor femmine e de notat :1. Terminala vocalicà a la substantive care in limba literarà se terminà

in consoanà sau in altà vocalà : myia (mysz), ve sa (wesz), kravcyha (kra- wczyni).

1 St. Urbanczyk, op. cit., p. 29.

165

Declinarea substantivului my sa in graiul din Bulai :

Singular Plural

N. mysa (in loc de mys) my§ymyäuv (in loc de myS)myäommysy, myäuvmysarnymy§ax

G. my§y D. my§y

Ac. myseInstr. mysom Loc. (o) mySy

2. Acuzativul singular in -q (in limba lit. -<¿) la únele substantive de temá tare : xco vzoúc muzykq. ín graiurile poloneze de pe teritoriul Poloniei este cunoscutá terminatia q pentru substantívele in temá moale 1.

§ 23. La pluralul substantivelor masculine se poate constata o característica principalá : lipsa unei categorii distincte a genului personal, existent ín limba literará. Forme specifice genului personal se intilnesc in graiul din Bulai aláturi de forme nepersonale : mou tsy syny i te syny go poxovál’i ; dva posuañce; tak’e luzesq; ropcy; dva xuopy; dva luze; dva braca; suovak’i ; rolnik’i; dva naucyciele sq rumunsk’ie.

Inexistenta categoriei personale se vede si din íntrebuintarea la acuzativ plural a formelor de nominativ in loc de genitiv : mam dva syny. Acuzativul egal cu nominativul (la substantive de gen personal) este pástrat si in citeva puñete din sudul Poloniei. De asemenea, terminatia -owie, care in limba literará este specificá substantivelor de gen personal, in graiul de care ne ocupám apare la alte substantive, reproducind situaba din limba veche poloná : tSei ptaSkove.

Un fapt deosebit de caracteristic este tendinta de generalizare a genitivului plural in -ów la tóate declinárile substantivelor : suuguf, pscouuf, lampuf, Skouuf si $kuu, kl' asuf, í,ecuf si ^eéi, celentuf $i celont, pol’ «/. mozuf, iaikuf si iaiek, gazetuf $i gazet, poduoguf, bratuf §i braci ín schimb, substantivul oko apare cu genitivul plural ín temá : ni ma uc (lit. oczu sau oczów). La instrumental este frecventá terminaba -amy, my ín loc de -ami, -mi : nogamy, pscouamy, renkamy, lampamy, cielentamy, konmy si konmi.

§ 24. La declinarea adjectivelor e de notat :1. La genul feminin cazul nominativ, vocala -a este inchisá (pochylona).

Acest fenomen repiezintá o márturie a contragerii vechilor terminatii ale declinárii substantívale a adjectivelor cu fórmele pronumelui j i, ja, je. Astfel -á (pochylone, care in graiul din Bulai se aude ca o) reprezintá terminatia de nominativ a adjectivelor feminine -aja>-a (vysoka \-ja >vysokaja>vy- sokaa>vysokä>vysokä). ín Bu lai: corno kura, guodno kob’ita, ona ie gotovo.

2. La genitiv femininele au terminatia -y, cáreia in limba literará íi corespunde -e) : „kob’ita tego b ’idnego brata posua do til bogaty sfagrovy“ ; ,,a jivose j atkovy kozaua [baba]“.

3. La acuzativ singular, adjectivele au de obicei terminatia -e (<g) in loc de o sau om (<q) : maua suk’enke b’aue; cytauem uadne ksonske; posed

1 Cf. Barbara Bartnicka-Dgbkowska, op. cit., p. 51.2 Cf. K. Nitsch, op. cit., p. 67.

Adjective, pronume, numerale.

166

po babe panove. Aceastà terminatie (-e) se intilnefte in regiunile de la granila cu Ucraina fi Bielorusia, dar, uneori, si in alte pàr|i ».

4. O característica a graiului din Bulai, care reflecta influenza limbii romine, este folosirea particulei mai pentru formarea unui comparativ (de cele mai deseori pleonastic) al adjectivelor fi adverbelor : mai starSy syn ; mai faineisy ; mai b’eléy kolor ; mgz iest mai siarsy ode mne ; so mai muodéi ; troie mai vysa ; krova byua mai gruba ; mai dal’i, mai l'epi. Pentru superlativ se folosefte poi. naj.

§ 25. Pronumele nedefinit wszystek, wszystka, wszystko se folosefte ca in polona veche cu sensul de caly : „zuoto vsystko spsedau“ ; „vsystko ìejene byuo na recñiku“.

" E de semnalat, de asemenea, existenta pronumelui inacy, càruia in limba literarà ii corespunde inny : inacy ieuzyk.

§ 26. Numeralul jeden, cu rol de atribut, are la genitiv sing. feminin, aceeafi terminatie ca fi adjectivul fi anume -y : doiexau do iedny vody fi -e a ac. feminin : na iedne strone; mauy [edne ■fr'ivuxe.

Verbul

§ 27. In linii mari, conjugarea verbului nu prezintà deosebiri fata de limba literarà. Dintre particularitàtile constatate, notàm :

1. Pers. 1-a pi. prezent are pe lìngà -my fi terminala -wa pentru a desemna numàrul plural fi nu dualul : my muniva „sapa“. Desinenza -wa se folosefte fi pentru modul imperativ : ai, xoyiva spac\ iêva tutaj, do domu.

2. La generaría virstnicà, la pers. 1 pi. trecut, verbele nu cuprind vechea formà a auxliarului byc : obrab’ial’imy, pisalimy (obrabialismy, pisalismy). Acest fenomen se ìntìlneste fi in graiurile din partea de ràsàrit a Poloniei.

3. Observàm, de asemenea, lipsa desinenjelor persoanei 1-a plural timpul trecut : my zaleli, my zaceuy ; my xceli, my xcauy ; my napisal’i, my napisauy ; my zernei’i. Aceeafi situale se intilnefte uneori fi la pers. 2-a pi. : vy xcet’i, vy xcauy ; vy napisai’i, vy napisauy ; vy zernel’i fi chiar la pers. 1-a sg. : io zostaua; io iuS ée zamisou.

4. Persoana 3-a sg. prezent a verbului byc are forma ie. Forma aceasta existà fi in unele dialecte poloneze. In graiul din Bulai are o frecven|à mare, sustinutà fiind probabil fi de influenta limbii romine.

5. ìn’ceea ce privefte schimbàrile din temele verbale, notàm lipsa alternanti fonetice e : o la unele verbe ca, de exemplu, brac : ia b’ere (lit. ja bior§), onì Vero (oni biorg.).

Prepozitiile

§ 28. Referitor la folosirea fi sensul prepoziîilor remarcàm :1. Folosirea cu precàdere a prepozitiei od cu sensul „de“ : stado od koni

(lit. stado koni), ramka od okna (lit. ramka okna). Asemenea constructii sint sustinute fi de spiritul limbii romine.

2. Amestecarea prepozitiilor hez fi przez : ide bez pole (lit. id§ przez pole), bez cauo noe (lit. przez cala noe) ; io zostaua z ^ccmi pSez ieêña (lit. ja zostalam z dzieemi bez jedzenia).

1 Cf. Stanislaw Urbañczyk, op. cit., p. 38.

167

3. Folosirea prepozitiei bez cu acuzativul cu sensul de „despre", pe care nu-1 are limba literarà : ra^imy bez nase ¿efcyne (mówimy o naszej dziew- czynie).

4. Prepozitia za fi na cu sensul de „despre" : my rapmy za kob'ituf-, my razimy na %eci.

C. LEXIC

Lexicul graiului polonez din Bulai prezintà o importanza, deosebità, atìt prin termenii conservaci fi evolutia sensului unora dintre ei, cit fi prin posibilitatea pe care ne-o oferà de a stabili vatra polonà din care s-a desprins aceastà popula|ie polonezà ajunsà in Bulai.

K. Nitsch in lucrarea sa Z geografii wyrazów polskìch publicat „in „Rocznik Slawistyczny", V i l i (1918), p. 60— 148 1, a analizat o serie de termeni lingvistici caracteristici pentru anumite dialecte fi regiuni. Hàr|ile cu ariile fiecàrui termen sint elocvente. Pe baza lor putem sa facem unele corelatii ìntre graiul polonez din Bulai fi dialectele polone.

Pentru notiunea de „grangur" (oriolus galbula) populatia polonà din Bulai folosefte termenul wilga, care dominà in Malopolska. Dialectele centrale, nordice fi apusene cunosc wywielga, wiewiolga, zojija, zoina etc.2. Wilga a intrat fi in limba literarà.

Pentru „liliac" (vespertilio murinus), graiul polon din Bulai cunoafte termenul gacek (gacsk), existent numai in regiunea malopolonà Rzeszów- Limanowa — Nowy-Targ. Alte graiuri polone inspre nord fi vest folosesc niedoperz, gacoperz, kacoperz, latoperz, szgtoperz, mgtoperz etc.3. In limba literarà a intrat forma nietoperz.

In domeniul culturii materiale ne oprim la numele locului din furà (stodola) pe care se bàtea sau, cu un termen mai nou, se treiera grìul. in graiul polon din Bulai acestui loc i se spune boisko. La fel i se spune numai in partea sudicà a regiunii Malopolska, termenul cel mai ràspindit fiind klepisko (in centrul fi nordul Poloniei), urmind apoi bojowisko (in nordul regiunii Malopolska), bojewìca (in Wielkopolska) fi gumno (in Silezia)4. Termenul boisko are o arie restrinsà in Polonia fi delimiteazà fi mai bine locul de origine al populatiei fi graiului din Bulai.

De asemenea, este de amintit numele despàrtiturii din furà, in care se afeazà snopii sau eventual gràuntele. in Bulai aceastà despàr^iturà poarta denumirea sqsiek, asa cum se ìntìlnefte intr-o mica parte de sud a Malo- polski, restul din aceeafi regiune cunoscind termenul zapole fi din nou mai la nord fi in vest, revenind sqsiek, apoi zasiek, zastronie, szopa etc. etc.5,

Interesant este fi termenul kolowrót („vìrtejul" carului) existent in graiul din Bulai. Aria acestui termen este restrinsà la o zonà sudicà a Poloniei, inaintind spre Silezia, in rest fiind in uz termenii : ryczan, kierownik, obartel etc. 6.

1 Studiul reprodus in K. Nitsch, Wybór pism polonistycznych, t. II . Studia wyrazowe, Wroclaw-Kraków, 1955, p. 20—85.

2 K. Nitsch, Wybór pism polonistycznych, II , p. 27 (harta ariilor).8 Ibidem, p. 31 (harta ariilor).4 Ibidem, p. 61. Pentru delimitarea ariei termenului boisho vezi fi Józef Gajek, Zarys

etnograficzny zachodniej czgsci Podola, Lublin, 1947, p. 51.5 K. Nitsch, op. cit., p. 68.® Ibidem, p. 79.

168

Asadar, prin termenii de tipul wilga, gacek, boisko, kolowrót fi altii» graiul polonez din Bulai se leagà de vatra Rzeszów — Ugbice — Limanowa — Nowy-Targ, de care amintefte fi tradita orala, pàstratà de unii din cei mai bàtrini locuitori. Totufi in exodul ei, pe o direcjie aproximativà sud-est, populaba aceasta originara din Malopolska, cu demente in componenda ei, negrefit, fi din alte regiuni, a intìlnit in cale alte graiuri, alt mod de viafà fi demente noi de cultura materialà, in regiunea ràsàriteanà a Pocu^iei fi Podoliei fi apoi pe teritoriul rominesc, acceptind in limbà termeni fi forme noi.

Astfel, cultivarea porumbului pina inainte de ultimili ràzboi nu se practica intens decit in Podolia pina la o limita nu prea inaintatà spre nord. „Pàtulul" in care se depozita porumbul se numea aci kosznica, plecind de la faptul cà era de obicei impletit din nuiele. Termenul nu se gàsefte in nici unul din dialectele de bazà polone, dar apare in graiul polonezilor din Bulai pentru acelafi obiect.

De asemenea „soba" poartá ìntre áltele numele ucrainean de gruba cu forma diminutivalà grubka, ceea ce a dus la o simplificare, fiindcà in regiunea Podoliei fi a Pocutiei grubka, hrubka inseamná „soba mica", adicà „cenu- farul" *. Este insà cunoscut fi termenul común polon piec (sobà). In contact cu limba germana, in graiul polonez din Bulai a intrat fi termenul szparchat szpargat = cuptor), provenind din nemtescul Sparherd : „Patrzy do szparchatu a ogin dawno zgaszony " (Mania Skowroñski).

In lexicul polonez din Bulai se gàsesc cuvinte cu sensuri deosebite de cele din alte graiuri sau din limba comuna. De exemplu. in domeniul faunei termenul gady are sensul din rominefte de gadine, dihànii fi nu de reptile : „1 ta baba godala zeby pilnowala gady z lasu (Matilda Faighel) 2. Pentru „bufnifà" se spune bucha (probabil sub influenza limbii romine, buhà), fi sowa, dar nu puchacz, nici puszczyk. Nu se face disimele intre specii : bucha, puchacz (bubo, bubo, bufnità), sowa (athene noctua, cucuvea), puszczyk (strix oluco, huhurez) etc. Termenii cunoscu^i (bucha, sowa) sint sinonimi. La „fumica" se spune mrocka in loc de mrówka din limba comuna, dar fi kowale, in special in povefti („Jak zobocyla ona kowàlc w lesie...“, L. Bie- siada). In creatiile folclorice ràmin adeseori forme impietrite, arhaice, elocvente pentru dezvoltarea limbii.

IVieprzek (purcel) se aude rar, fiind folosit mai cu seamà termenul pacuk fi pacjucek, in legatura cu pac, rar fi el in dialectele polone, cu sensul uneori de szczur (fobolan). La „fobolan“, in schimb, i se spune in Bulai scur fi guzan (dupà limba rominà). Sensul de „purcel“ al lui pacuk exista fi in limba ucraineanà : naqwK, ca fi in chemarea purceilor : nau.HK, nauHKÍ

m o H K a - H a !s .

ìn terminologia regnului vegetai se constata, de asemenea, unele schim- bàri. Din cauza paralelismului rominesc màrgàritar, màrgàritàrele (convallaria majalis) fi margarite, margarete (bellis perennis), termenul polon konwalia (màrgàritar) ìncepe sà fie confundat fi inlocuit cu margaretki (Iosif Tunia),

1 Józef Gajek, op. cit., p. 14 —147.2 Vezi si K. Nitsch, Zapiski gwarowe w srodkowej Galiciji, in Wybór pisni polonistycznych,

IV, Wroclaw-Kraków, 1958, p. 162.3 Cf. B. D. Hrincenko, CAoeapb yKpalncKoi M oeu ed. I I I , Chiev, 1959, t. I l i , p. 103.

169

care ìnsà in alte graiuri polone (margieritki, margarytkì), in rusa si in ucrai- neanà (MaprapHTKH) au sensul nu de „màrgàritar“, ci de „margarite“ 1. ìn schimb, pentru „margarite“ in Bulai se foloseste termenul din limba polona comuna „stokrotki“ (beñis perennis)2, avind acelasi sens ca dialectalul mar- garytki. De asemenea, in loc de bratki, nume foarte vechi pentru „panselute“ (rezultate din incrucisarea florilor viola tricolor si viola lutea 3, apare termenul de aksamitki de la aksamit „catifea“ si deci cu sensul nuantat de „fiori catifelate“, „catifelute“, aceastà ultima denumire fiind folosità si de romini.

ín limbajul local la speciile de „gura-leului“ (linaria vulgaris) se spune cu un termen popular polon Iwia paszcza. Faptul cà floarea poartà nume identic (ca traducere) fi in rusà, ìn forma veche si nouà (jih bhh hh 3e6 fi JiHBHHaa nacTb), pune, alàturi de alte denumiri, interesante probleme de cultura etnografica pe arie larga.

Notàm ca interesant numele de, ostrega (rubus), foarte rar, dat „rugului de mure“, pentru care graiurile mazovian fi wielkopolon au termenul jezyna, iar graiul malopolon ostrgzyna fi ostrgènica*, in ucraineanà fi bielorusa exista forma ootcuna. ìn orice caz, forma ostrega se leagà de fórmele fi graiul malopolon. Ìn acelafi sens, termenul pentru „dovleac“, harbuz, se leagà de termenul malopolon arbuz cu acelafi ìnteles, in Mazovia fi o parte a Malo- poloniei fiind ìntrebuintat cuvìntul dynia (intrat fi ìn limba literarà), iar in Wielkopolska korbal. De fapt, arbuz s-a impus in limba polona comuna fi literarà cu sensul de „pepene verde“. Exceptia graiului din Bulai are deci ràdàcini in graiul de baftinà malopolon. Aceeafi demonstrare ne-o face, intr-un fel, numele „albàstrelelor" (centaurea cyanus), care in graiul mazovian este chaber, ìn cel wielkopolon modrak, iar in cel malopolon fi in graiul din Bulai blawatki.

ìntre cuvintele vechi fi rare (unele atestate in sec. al XV-lea), astàzi cu rarà ìntrebuintare dialectalà, notàm kadlub pentru dziupla (scorburà), st$pa pentru instrumentul de pisat arpacaful, meiul sau alte boabe, nume càutat ìn mod special de Chestionarul generai slav al lexicului dialectal la capitolul Pregàtirea mincàrurilor (Przygotowanie pokarmów), ìntrebarea 103, studzieniec, atestat ìncà la 1500, (de la studzic „a ràci“) pentru galaretka (piftii), brechun (palavragiu) pentru sinonimul klamca, inregistrat fi el in Bulai sub forma klamiec, frybla („trowa de frybly“) , care nu este decìt o nouà formà pentru dialectalul frybra, frebra, febra ( < lat. febra), folosit in locul ràspinditului malaria. E de amintit, de asemenea, modul vechi de luminai cu bete ràsinoase cunoscut aci sub numele luczywo, in alte graiuri polone drzazgi sau pyrgle. La „amnar“ se spune krzesadlo (ksesodlo), pentru krzesiwo, krzesidlo din alte graiuri, de la krzesac „a scoate scìntei“. Termenul din Bulai este mai aproape de etimon fi de modul de formatie veche al numelor de instrumente : krzesac : krzesadlo, kowac : kowadlo, spinac : spi-

1 A. G. Preobrajenski, 3muMOAO¿uwecKUÜ cjioeapb pyeCKOZO M3biKa ed. II, Moscova, 1958, p. 510. S. Hrabiec, P. Zwoliñski, Stownik ukraitisko-polshi, Varfovia, 1957, p. 445.

2 WI. Szafer, St. Kulczyñski, B. Pawlowski, Ro'sliny polskie, Varsovia, 1953, p. 660.3 Szafar, Kulczyñski, Pawlowski, op. cit., p. 213.4 Cf. K. Kitsch, Odrgbnosci slownikowe Poznania, Krakowa, Warszawy, in Jgzyk Polski,

I I (1914), p. 266 fi ín Wybór pism polonistycznych, II , Cracovia, 1955, p. 213.5 ín Malopolonia stempka, cf. K. Nitsch, Dwie gwary malopolskie, in Wybór pism polonis

tycznych', IV, Cracovia, 1958, p. 131.

170

uadlo (in schimb de la verbe de alta conjugare avem : kadzic : kadzidlo, myc : mydlo etc.). Pentru „chibrituri“ in loe de zapalki se spune siarniki, de la fabricaría din siarka „pucioasá“, „sodiu".

In graiul polonez din Bulai exista un insemnat numár de cuvinte noi sau cu sensuri diferite, uneori surprinzátoare. De pildá, termenul kolodziej, foarte vechi, existent si in alte limbi slave (ceh. kolodej), are in Bulai sensul de „fringhier“ §i nu de „rotar“, pentru care se folosefte kolarz1 (ceh. kolar). Kolarz insá in limba poloná si-a pierdut azi sensul vechi de „rotar“ §i a cápa- tat numai pe cel de „ciclist“. Pástrarea vechiului inteles a cuvintului kolarz, ca in alte limbi slave, este interesantá dar interesant este ¡¡si sensul nou de „fringhier“ al lui kolodziej. S-a ajuns probabil aci de la lucrul cu instrumentul de rásucit funii, el insuî in forma de roatá (kolo).

Termenul niedziela in limba literará $i poloná comuna cu ínfelesul de „duminecá“ are uneori in Bulai pe cel de „sáptánriná" ca in únele graiuri polone si in rusa : „i zasluzyl rok i szesc niedziel" spunea Mania Skowroñski povestind un basm.

La „símburii“ de pruna, sau de alte fructe asemánátoare, se spune koscie „oase“ si nu pestki: I jad! áliwki i rzucol ko&cie na ziemie". Acelaî sens al lui „os“ apare in romineste in graiul popular $i in rusa : xocmowa (si njiodá).

„Musuroiul de furnici" este desemnat prin „muûroiul de cirti^á" : krgtowisko (< krQt — cirtitá) si nu mrowisko. ín basme apare insá fi termenul „kupka kowoli“ (musuroi de furnici).

De asemenea, la „buboi", „furuncul" se spune éwiniak sau bolesnica si nu czyrak; paprye si paprykye la „mátreatá“ (probabil avind in minte seminóle de ardei) si nu lupiez. La „plugar“ se spune plugarz §i mai rar orac (oraez), pentru „morar“ se folose^te mieínik $i nu mlynarz, se aude mlynarecka pentru mlynarka (moráritá), poselnik pentru swat (pe|itor), szkolnik pentru uczen (elev, fcolar), sklepiarz pentru sprzedawca (vinzátor), gluchoc (gluchacz) pentru gluchy (surd) etc.

Pentru „coada" sapei sau furcii se folose^te termenul styl („styl od sapy“ si „styl od widel“), din germ. Stiel.

Verbul robic cu sensul de ,,a face“, „a lucra" ceva concret se folosejte cu íntelesul de pracowac ,,a lucra", ,,a munci" in general: ,,i ta chlopowa dziwucha robila a ta babina siedziala" (Matilda Faighel). E folosit, de asemenea, in calc dupa limba rominá, cu sensul de „a se face", „a se preface" : „i wyciqgngla spirtu i sie robila ze pije". (Mania Skowroñski). ín poloná ín acest caz e folosit verbul „udac". Verbul robic este folosit $i cu sensul de „a se transforma" : „i z ptaka sie zrobil ji brat“ (idem), de asemenea, ca un calc dupá limba rominá.

Existá o serie de formatii, care se sprijiná pe limba rominá. Astfel, citám verbul swadzic, inexistent ín limba poloná, cu sensul de „a certa" : „A ona zacyna go (m§za) swadzic“ (L. Besiada). E o formaje dupá „a se sfádi". De asemenea, verbul turbowac are in poloná literará íntelesul de ,,a turbura", ,,a tracasa" pe cineva. ín Bulai se foloseste ca reflexiv cu sensul de ,,a se turbura“, „a se nelini^ti" : „1 on ji m ówi: nieturbuj sie teroz“ (Besiada). Pentru „corpul omenesc" nu este cunoscut cuvintul dalo, ci se spune trup, ca ín romineste (in cehá, sirbá trup = trunchi), deî in limba poloná trup ínseamná in general „hoit", „cadavru" (ca si in limba ucraineaná, sau rusá : mpyn).

1 Vezi si Alfred Zargba, Kwestionariusz do atlasii jgzykowego Slqska, Katowice, 1961, p. 9.

171

Pentru palié papierosa (a fuma o {igarà),care are la bazà sensul de „a aprinde“ o tigarà, in graiul polonez din Bulai se spune kurzyé cygare „a fuma o Jigara“, kurzyc (de la kurz, „praf“) pàstrind sensul mai vechi de „dymic“, „a fumega“, „a afuma“. E de notat cà termenul kurzyé cu intelesul de „a fuma“ apare fi in alte graiuri polone, de pildà in dialectul silezian1.

Intervin in vorbire fi termeni romìnefti sau semicalcuri ca : skapaé (a scapa) : ,,i mowili te zboje ze z ich ronk nie skapie (nie wyjdzie)“, apoi falsz pentru falce de pàmint, moszyja in loc de majqtek, burdel fi bordej (chalpa) : ,,mq.z siedzial w bordeju" JuduVny (fudul,mindru), blondny (blond), izekcji (zaszczyki) kalimarka (kalamarz), iandar („a ten sie bai ze go wyda do zandarów“), biesika (bàficà) pentru pgcherz etc.

Negrefit, nu lipsefte terminologia legata de viata nouà fi de institutiile social politice din tara noastrà. De la stai (in polonà panstwo) s-a format un adjectiv locai statowy : gospodarki statowe (gospodàrii de stat), zgromadzenie wiejskie (adunare sàteascà), pentru termenul tipie polonez zebranie gromadzkie (gromada — comunà), kvmin kultury (càmin cultural), „skomasowaé ziemie" (a comasa pàmintul) etc. De asemenea, se aude faktor pocztowy intru totul dupà rominescul factor poetai, ìn polonà circulìnd de fapt termenul listonosz, apoi pompiery pentru straz ogniowa, szofer pentru kierowea, prokuror ìn loc de prokurator etc.

Am prezentat mai sus un numàr de exemple, care dau o idee de importanza lexicului din graiul polonez din Bulai, in ce privefte existenta unor termeni specifici polonezi, vechimea fi schimbarea de sens a altora, formatii noi locale etc. Desigur, sìnt ìncà, in graiul respectiv, termeni in legàturà cu regnul animai fi regnul vegetai, in legàturà cu munca agricolà fi instruméntele de muncà : numele partilor componente ale carului, pàrtilor componente ale ràzboiului de tesut, instrumentelor anexe la ràzboiul de ^esut, termeni in legàturà cu prelucrarea lemnului fi fierului, cu constructiile, cu obiecte casnice, cu numele bolilor fi leacurile populare, care nu odatà sìnt revelatori pentru lexicología polonà. Mai jos, dàm, in ordinea intrebàrilor din Chestionarul general-slav pentru cercetarea lexicului dialectal, (Kwestionariusz ogólnoslowiañski do badañ slownietwa gwarowego), ràspunsurile care aruncà unele lumini in probleme de lexicologie dialectalà polonà. Pentru usurinta coordonàrii materi- alelor pàstràm intrebarea din chestionar fi dàm, unde este cazul, la regnul animai fi vegetai, numele latin al speciei, identificarea precisà fiind, in dese cazuri, absolut necesarà. Pentru fórmele dialectale din Bulai ìntrebuintàm transcrierea fonetica.

Regnul animai (Swiat zwierzgcy)

17 lasica Uaska (mustella nivalis) „nevàstuicà".24 szczur guzan (rattus) „guzgan".25 mysz mysa (mus domestica) „foarece".26 nietoperz gacak (chiroptera) „liliac“.32 ptak fruwa ptak furà, „pasàrea zboarà“.38 wilga vilga (oriolus gálbula) „grangur".57 orzel orzeu (aquila) „vultur".75 wróbel cwieka vrubel speva „vrabia ciripefte".

103 wgz pelza ves scogne „jarpele se tirante“.

1 Cf. Alfred Zarfba, Slownih Starych Siolkowic w powiecie opolskim, Cracovia, 1960, p. 62.

172

113 zaba rechocze zaba •ye se (drze sig) „broasca oràcàie".131 mrówka mrocka, „fumica".132 mrowisko krentowisko „musuroi de fumici", prin confuzie cu nnifuroiul de ctrti^à

(krgt).133 trzmiel cmila (bombus) „bondar“.137 konik polny saranca (orthoptera) „làcustà“.140 boza krówka maiova krufka (coccinela) „vaca lui dumnezeu".149 dzdzownica glizda (nu glisla) — lumbricus — ,,rtmà'' fi „limbric".164 wesz vesa „pàduche“.165 mól mola (tinea) „molie“.

Pescuit (Rybolóstwo)i karp krap „crap“.

III. Cresterea animalelor (Hodowla)10 sieczka sekarnà „secicà".

21 wót dzwiekuje wutl J veka „boul rumegà".51 ozór (u krowy) ifzyk „limba“ (la vacà).65 racice (u krowy) racyny „unghii" (la vacà).76 wgtróba votromba „ficat".

100 krowa linieje krova leni se „vaca nàpirle^te".103 krowa latuje sig krova b'ega se „vaca se gonefte".126 jalowica jalovka „vacà tlnàrà".127 ogierek zrebak, loSak (ucr. AOiuaK.) „cal tinàr", „cirlan".128 kobylka zrebica „iapà tinàrà".129 wieprzek pacjuceh „purcel“.130 kastrowanie (u konia) miskovani* „castrare".131 kastrowanie (u innych zwierzgt) krenconie (u wolu) „tntoarcere“ (la bou).132 kastrownik miskaS „castrator".133 byk cioUek „bic", „taur tinàr", (se face distinse deci intre cielg „vifel" fi ciolek

„gonitor“).149 pies skomle pes skovycy* „ciinele schiaunà".

194 jajko zepsute jaiko zase\ane „ouà stàtute" (calc).201 kaczgta kaluSki „pui de ra^à".211 pili, pili, pilu, pilu chemarea ra^elor.

V. Regnul vegetai (Swiat roslinny)

1 drzewo rosn^ce kìacek „làstar", „arbust“.2 korzenie kozen „ràdàcinà“.4 odziemek pen „trunchi".

30 dziupla kad'iup „scorburà".101 jezyna ostrega (rubus fruticosus, rubus caesius) ,,rug de mure“.117 konwalia margaretki „màrgàritar“, confuzie intre convallaria majalis fi bellis peren

nisi ■196 lnianka lya pasca (linaria vulgaris) „gura-leului".213 lopian ‘iopuxa (lappa major) „brusture".228 wiklina “oziì „ràchità", „lozà".

VI. Livada, gradina de legume fi fiori (Sad, ogród warzywny i kwiatowy)

2 jablon iab~onka ,,màr".19 szczepienie écipionka „altoire".23 agrest angresl (ribes grossularia) „agrif".27 porzeczki pozycki (ribes rubrum) „coacàze".51 dynia harbuzy (pi.) „dovleac".

53 flancowac salvie „a ràsàdi".

173

54 flanea rossada (rozsada) „rasad".71 plec plevic ,,a plivi".88 bratki aksamithi „panseluê".94 peonía pivonia (paeonia) „bujor".

114 georginia dalia (dahlia) „dalie".

VII. Agricultura (Rolnictwo)

7 odkladnia bluxa „corman" (la plug)10 lemiesz zelazo „fierul plugului".30 oraez p'iugas (plugarz) „plugar".37 skiba brazda „brazdá".38 bruzda bvuzda „rázorul" (brazdei).60 odlóg persoga (perloga) „pírloagá".62 wykarczowac korcovac ,,a defrifa".63 porgba vyromp lasu ,,laz", „curàturà".76 siewacz sa i „semanátor" ; siewnik" malina de semánat ,.nu „semànàtor" (om).94 gryka recka (pentru hrecka) ucr. xpuHKü (fagopyrum) „hrifcá".96 chaber b’iavatki (centaurea cyanus) „albástrele".

121 kanianka vylup (cuscuta epithymum) „tornei".152 prgt obrembek „muchea" de la pinza coasei.

V ili. Prelucrarea inului fi tesutul pinzei (Uprawa lnu i obróbka wlókna)

3 wyrwac (len) mykac „a smulge" (inul), sens foarte vechi al lui mykac.43 a krgzolek krenzel partea de sus a furcii de tors.77 lugowac zot’ic „a inalbi" (pinza).

116 czólnek lulno „suveicà".

X. Pjelucrarea fierului (Obróbka ¿elaza)

4 hak (do poprawiania ognia) pogiebac „vàtrai".6 dornik vybi¡ac „priboi".

16 hufnale do podków cf'eki, ucr. yeaK „caiele".18 kamieñ do ostrzenia brus „tocilà".

XI. Prelucrarea lemnului (Obróbka drzewa)

18 pila tracka Iracka „joagàr".30 hebel hybel „rindea".33 olsnik osnik „cufitoaie ". ín alte graiuri polone : strug.36 klepki bednarkì „doage" (nu „dogàrit").38 wqtorek vonlur „gardinà".39 watornik zacur „instrumentul de fàcut gardina".

XIV. Transport si comunicaîe (Transport i komunikacja)

86 W czym siedzg klonice ko'iovrut (in alte graiuri polone kierownik, ryczan) „virtej"

(la car).96 piasta g'iofka „capanna rotii“.

122 nalustki kul’esk (kóleczko?) „ghijer".145 resory spryzyny „arcuri".146 wachlarze ubrycki „aparàtori" (la roî).149 taczka tarabonca „tàràboan^à", „roabà".

XV. Construct» (Budownictwo)

65 okap strexa „jtreaînà.105 drzwi stodoly bramye „ujile“ (magaziei.)109 klepisko boisko, locul din §urà unde se bàtea girul.110 sqsiek sonàek locul din $urà unde se pàstrau gràun(ele.137 male drzwi w ptocie furtka. perpelag „pirleaz" (in polonà prezelaz = scindura de

pus piciorul la pirleaz).

XVI. Obiecte casnice (Sprzfty domowe)

90 szklo do lampy cylinder „sticla" de lampà.91 kominek (do lampy) capka „nuca macinìi de lampa“.

100 luczywo Uuiyvo beêle ràfinoase folosite pentru luminai (in vechime).103 Czy lampa sig swieci czy pali“? lampa pali „lampa arde “ (nu „lumineazà“).

XVII. Pregàtirea mincàrii (Przygotowanie pokarmów).

17 zapalki éarniki „chibrituri".18 krzesiwo kSesadUo „amnar".19 kamien (do krzesadla) /¡Semiti „cremene".20 huba pruxno „iascà".32 fajerki ku'ika „cercurile" de la plità.42 rondel rynka „tigaie".57 spodek p0 dstavek „farfurioarà"

✓81 dzieza yiSka (dziezka) „putinicà de fràmintat piinea".82 niecka •Aeiutki „copaie" (de piine).

103 narzgdzie do robienia kaszy stempa vas de lemn de pisat arpacajul $i meiul (termen polonez vechi).

126 tluczek laska „màtcà" (de putinei).202 kolacja veteia „cinà".

XVIII. ìmbràcàminte (Odziez)

37 heklowanie hackovac „a crojeta“.49 falbanki pliSki „volane“.63 powijak povoinik, poviiai „fajà" de infamai copilul.66 rondo (u kapelusza) daSek „bor" (la pàlàrie).89 sprzgczka Spgcka „cataramà".

120 zdejmowanie butów vyzuvaé, roz(z)uvac, „a descàlâ" ghetele.

XIX . Partile corpului omenesc (Czfsci ciala)

18 uszy uxy „urechi" (forma ca pentru „urechi" de vas).20 usta usta, gemba „gurà".31 gardlo garUo „git".47 pacha podpay.a $i pana „subsuoarà".63 Paznokcie paznoty „unghii“.

XX. Higena popularà (Higiena ludowa)

13 obciqc (wlosy) scyc ¿e „a se tunde“. In alte graiuri polone ostrzyc.36 maglownica magl'orka „scindurà cu jghebuleê de spàlat rufele .35 zmaglowaé zmagl'ovac" a spài a rufele la „magforka“.52 kurz prox „praf". ,57 wybieliò (sciany) vapnii „a vàrui „(pereîi). In polona comunà wapnic, wapmowac

..a stropi“ pomii, sau cerealele de sàmin^à.

175

X X I. Medicina populara (Lecznictwo ludowe)

9 zgaga zgoga „arsuri în gît“.20 czerwonka éa^ka §i iervonka „dezinterie".20 malaria fryb'ia (pentru frybra, febra din alte graiuri) „friguri" „malarie".44 jaglica (choroba oka) 'iuska (pentru luszczka din alte graiuri) „trahomà" (boala. la ochi).53 wrzodzianka viody, é'ii'Aak „buboi“.63 odcisk odbit „bàtaturà" (la picior).77 lupiez na glowie papry‘ „mâtreafà".87 apoteka /apteka „farmacie".88 aptekarz japtekai „farmacist".92 bariki ventuzy „ventuze".

109 kobieta ciçzarna kobita pSy nataci „femeie insàrcinatà".110 akuszerka moia „moaçâ".

XX II. Gradele de rudenie (Stopnie pokrewierïstwa)54 swat poselnik ,,pe{itor“.55 wuj u\ek „fratele mamei".56 wujenka upiâ „sofia fratelui mamei".60 stryj stryk „fratele tatei".61 stryjenka stryind „sofia fratelui tatei ,,U\ek ,u[n& stryk, stryinà çi în dialectul malopolon1

X X III. Caracteristici personale. Porecle. (Cechy osobwe, przezwiska).8 czlowiek gluchy gUu%oc ,,om surd"

13 czlowiek zezowaty czlow. èfìdrowaty ,,om saçiu".18 kuleje kula-ieìe(2sg kutavoi, 1 pi.kuta-ieiemy, 2pi kutaveiece, 3.pl. AwZ'avs/oJçchioapàtâ.19 cziowiek garbaty kiyvulec „om cocoçat".22 czlowiek bez zçbow, Sierbaty „om çtirb".23 czlowiek piegowaty pegaty „om pistruiat". Forma piegaty, fafâ de piegowaty, piçgowaty

este veche. Se gâseçte ìntr-o Esopie polonà din sec. al XVI-lea2.35 czlowiek pracujgcy lewq, rçkq levàk „stìngaci „ (de mìnà).41 leniuchowaó leAuxovac „a lenevi" ; în schimb lenic siç „a nâpîrli" (în loc de „a lenevi")

pentru liniec „a nâpîrli".42 czlowiek pracowity róbotny „om harnic".50 klamca brexun ,kliarhiec (ucr. rus. pop. :6pexyn) „palavragiu", „mincinos".51 klamaé zd’iuzyc (pentru „zludzió" ?) „a minti", „ a ìnsela".55a czlowiek który pyskuje pyshaliy ‘ „om limbut".63 czlowiek który lubi siç chwalié x'ìalec (în loc de chwalca) ) ,,om làudàros".63a kobieta która plotkuje plotkarka, baicarka" femeie care bîrfeçte".64 mçzczyzna który plotkuje plotkaS baicai „barbat care bîrfeçte".69 czlowiek wybrçdny w jedzeniu Skartny (zgardny) do lesena ,,om ligav la mîncare".

In unele graiuri polone garny, în texte vechi polone gardy : ,,kto gardy jadu chleb twardy" (îigavul mànìncà pìinea tare") s.

XXIV Profesiile si viata sodala (Zawody i zycie spoleczne).

17 hodowca kwiatów i warzyw ogrodAik" cultivatorul de fiori çi legume". în alte graiuri polone : zielnik.

53 murarz mutai „zidar".53 zdun mutai do pecuf „sobar". Zdun din dialectul mazovian necunoscut.59 kominiarz koiai (koszarz) ,,co§ar".

67 drwal rembec feva „tàietor de lemne"69 mysliwy scelec „vìnàtor".77 kolodziej kola-, „rotar".

1 Cf. K . Nitsch, Dwie gwary malopolskie, in „Wybór pism polonistycznych“ 11. IV , Cracovia, 1958, p. 131.2 Cf. AI. Brückner Ezopy polskie, Cracovia, 1902, p. 69.3 Cf. Al. Bückner, op. cit., p. 64.

176

95 mlynarz thelnik „morar".139 kalamarz kalimarka „càlimarà".142 obsadka roncha „toc".143 stalówka piuro „penila“,147 elementarz abecedUo „abecedar".170 znaczek listowny tnark'i „màrci poetale".172 listonosz faktor pocztovy „factor poetai".177 prokurator prokuror „procuror".185 wi?zenie kryminaU „inchisoare".190 strazacy pompery „pompieri".192 poborowy rekrut „recrut“.193 pobór do wojska asenteruk (<germ. Assentierung) „recrutare".

XXV. Credile si ritualuri (Wierzenia i obrzfdy)

98 jajka malowane kilkoma kolorami pisank’i „ouà incondeiate".176 zabawa taneczna na wsi grane ,,joc si cintec “ la sat.185 bgbenista dobaS ,,tobo?ar“.185 fujarka piscacha „fluier".196 papieros cygard „Rigare".197 palié papierosa kuìyc cygare „a fuma o Rigare".

XXVI. Formele de teren (Uksztaltowanie terenu).

37 wgski strumien plyn^cej wody potok „pirìu". In alte graiuri polone : struga.46 przezrocista (o wodzie) lysta „limpede" (despre apà).47 m§tna (o wodzie) montna „tulbure" (despre apà).67 podmokly teren (bagno) m'ioiara (ucr. MOnap, Hrincenko, II, 451) „mocirlà*'*

„mlastinà".

XXVII. Meteorologie, corpuri ceresti unitati de timp (Meteorolgia, ciala nie-bieskie, miary czasu).

12 piorun perun „tràznet".15 grzmot gìm i „tunà" („rycy vuu, s uyxaé go za sto gur ") 1.23 ulewa poxoii, vylef „puhoi", „ploaie mare".38 chmury xmary „nori".44 mgia mraka „cea^à", „negurà". Forma foarte rarà ; in polonà existà mrok ; mrak ;i

mraka (dialectal) existà in cehà.45 énieg énik „zàpada".48 burza sniezna zòdemka „viforni^à".

61 szron na drzewie osenfrehia „chiciurà".62 sople copie ,,(ur^uri de ghea^à". In alt grai polon cyple.69 slonce (deminutivum) s'ionho, s'ionecko. „soare".70 zaémienie slonca silonko émi „soarele se intunecà".86 pólnoc puttnocek „miezul nopfii".

104 kometa gvazda z v~osami „stea cu cosile". Ìnalt grai polon : gwiazda z warkoczem „stea cu coadà".

114 droga mleczczna droga bez nebo „drumul pe cer".122 rok rok, dva roki ,,an".133 wczoraj vcora „ieri".134 przedwczoraj pozaviora. „alaltàieri".137 pojutrze pozaiutro „poimiine".

1 Informatoarea L. Besiada a dat numele tunetului prin parafrazarea unei ghicitori polone. Vezi de p ild i „Ryczy wóu na sto gór„ (pentru „tràznet“) In comuna Bud/.iwój, regiunea Rzeszów, Malopoloma. Cf. >Vt. Dlugosz Zagadki z Rzeszowskiego, In Literatura ludowa, I, (1957)» nr. 3, p. 38.

12-1507 177

D. F O L C L O R

ìnregistrarea de piese folclorice in cercetàrile de dialectologie are o in- semnàtate deosebità. Aceste texte prezintà o dublà importanza fi anume din punct de vedere lingvistic fi din punct de vedere literar. Multe din exemplele date ca ilustrare a fonetismelor sau lexicului au fost scoase din inregistràrile de texte folclorice fàcute la Bulai. Creatiile folclorice sint capabile sa conserve locuiiuni impietrite, formulàri fi cuvinte care se repetà aidoma de la o genera^ie la alta sau de la un povestitor si cintàreZ la altul.

Bunàoarà in proverbul „Inso ves, inso pes" ca variantà paremiologicà pentru „Co kraj to obyczaj", „Cite bordeie atitea obiceie", se pàstreazà, cu „mazurzenie“ fi cu vocala a ìnchisà pinà la timbrai o, pronumele caracteristic vechi polon fi dialectal inszy insza, deci „Insza wies, insza piesn“ (alt sat, alt cìntec). Se observà, de asemenea, càderea lui n final din pieén, fenomen fonetic frecvent in graiul locai.

Piesele folclorice au insà fi o valoare literarà. Eie imbogàZesc tezaurul folcloric polon cu noi variante. De pildà, proverbul ,,M§dra glowa, wystarczy dwa slowa" e o variantà localà, deosebità de cea tradiZionalà polonà, care pàstreazà in formulare un vechi dual polon : „Mgdrej glowie starczy dwie slowie (corespondent rominesc : „Ajungà o màciucà la un car de oale“). De asemenea, „Mowa za wilka a wilk za plecami" este o variantà plastica la cunoscutul „Mowa o wilku a wilk tu“, „Vorbefti de lup fi lupul la ufà“. Interesante sint ca variante fi exprimare „Darowanemu koniowi nie zarzyra w zgby, „Calul de dar nu se cauta la dinZi“ sau „Pies psowi ogona nie uje (nie gryzie)“ , ca variantà la ideea „Kruk krukowi oczu nie wykole“.

Cu imagini poetice se prezintà ghicitorile :„Jest gQsty las

Kolo lasu pole Na tem polu so dwie k?py Kolo k§pu(w) dwa jeziora Mifdzy jeziorami pagórek".

(Ana Faighel)

Este ghicitoarea pentru „capul omului“ care in traducere sunà astfel : „Este o pàdure deasà, lingà pàdure e un cimp, pe cimp sint douà tufifuri, lingà tufifuri douà lacuri si intre lacuri este un deal“.

Sau despre „ciupercà“ :„Stoi przy drodze Nigdy sie nie rusza I przed nikiem nie zdejmuje Swego kapelusza" 1.

(Ana Faighel)

Versurile inregistrate sint de caracter lirico-epic. „Auzite din bàtrìni", conZin imagini caracteristice poeziei polone populare. Imaginea dintr-un Krakowiaczek, de exemplu,

„Kukuleczka kuka Serce we mnie puka..."

insoZind naraZiunea despre o fatà, care refuzà pe un „erou" interesat materia in càsnicie, este de o largà ràspìndire fi merge inapoi pinà la opera lui D. Knia- znin (1750— 1807) : Trzy gody.

1 Ìn traducere : „Sta lingà drum, | Din loc nu se miscà [ Si fata de nimeni | Filaria nu-si scoate".

178

Temele versurilor sint, in generai, vechi fi se grupeazà in jurul dragostei cu sfirfit nefericit. Formele de limbà caracteristice sau rare nu lipsesc.

Basmul este incà viu fi indràgit in mare màsurà de copii. Cu teme legate de creatia folclorica polonà sau de creatia folclorica romineascà, basmul pre- zintà variante interesante, uneori cu elemente noi. Sint frecvente temele cu caracter social, in care se dà lupta intre sàrac fi bogat, intre mofier fi argat sau intre mofier fi tàran. Elocvente in acest sens sint basmele Pan i sluga (cu elemente de tipul Danila Prepeleac), Pan i gospodarz spuse de Mania Sko- wronski de 10 ani, basmele Dwaj brada, Szcz^écie biednego brata povestite de bàtrina Ludwika Besiada sau Brada Wojtek i Madek (povestitor Jan Zubert, 70 de ani). Nu lipsesc alte teme de largà circulate in folclor. Basmul Dziewucha chlopa i dziewucha baby, povestit de Matilda Faighel de 9 ani, este o contaminare intre basmul polon Dwie siostry, dobra i zia (pastrat in numeroase variante)1 fi basmul rominesc Fata mofului cea cumxnte. In acest basm apar elemente noi fi un spirit realist de percepere a faptelor, farà Sf. Vineri din basmul rominesc sau Maica Domnului ori Sf. Petru din variantele polone.

Ìn Chlop i baba (povestitoare Mania Skowronski) se intrunefte motivul Cenufàreasa sau Vaca neagrà din basmele rominefti2 fi cel polon Kopciuszek® in care fata orfanà indeplinefte muncile grele date de mama vitregà cu ajutorul fratelui ucis (sau vacii ucise). Pinà la urmà printul, care o càuta, o identi- ficà dupà pantoful pierdut fi se càsàtorefte cu ea.

Existà fi basme cu circulatie rarà sau necunoscute la romini. intre eie este de citat Wieczna lampa (povestitoare Angnieszka Macek, 11 ani), care nu este decìt cunoscutul motiv din Lampa lui Aladin, cu mare ràspindire la alte popoare. De asemenea, este interesant basmul Zamzój, roztwórz si e (Agnieszka Macek) care reprezintà, de fapt, tema Deschide-te Sesame (Ali-Baba fi cei patruzeci de ho|i), inregistratà pe o scarà mare in folclorul polon, in diferite regiuni, sub forma fratelui sàrac care se imbogàjefte din comorile hofilor, pe cind cel bogat sfirfefte, in làcomia lui, dramatic4.

Dwaj brada (povestitoare Ludwika Biesiada) concine tema obiectelor miraculoase dobindite de un sàrac fi sustrase de un circimar : masa care se umple singurà de bunàtàti (sau fervetul), bàtul care bate singur fi cu ajutorul càruia sàracul obtine inapoi obiectele5. Din aceastà contaminare a rezultat o variantà revelatoare cu elemente noi in construc|ia basmului respectiv. in Szcz$écie biednego brata este vorba de o variantà interesantà fi rarà a motivu- lui norocului dezgropat de fratele sàrac. Ìn locul norocului ingroapà sàràcia, de care dà fratele bogat, care ajunge sà tràiascà din mila celui dintii. Fa|à de cele citeva numai variante inregistrate in Polonia in regiunea Liov-Rzeszów6, cea din Bulai aduce o defàfurare nouà fi bogatà a acfiunii.

1 Cf. J. Krzyzanowski, Polska bajka ludowa, Var§ovia, 1947, p. 88 nr. 480 A.* Vezi varianta Fata unchiasului din D. Stancescu, Basme, ed. I. C. Chtyimia-

Bucurejti 1955, p. 97 — 106.3 A. Saloni, Oglupi córce i orzechach ìn „Materialy antropologiczne, archeologiczne i

etnograficzne", V I (1903), nr. 34. Pentru variante, J. Krzyzanowski, op. cit., p. 100—101, nr. 510 A.

4 W. Kosinski, Sazami in „Zbiór wiadomosci do antropologii krajowej", V (1881), nr. 64.Numeroase variante notate de J. Krzyzanowski, op. cit, p. 157 — 158.

6 Este motivul Tischchen deck dich din colec^ia Grimm, trecut in indicele Aame-Thom- pson sub nr. 563.

* Cf. J. Krzyzanowski, op. cit., p.183, nr. 735.

179

0 preluare creatoare a basmelor se vede si in Jas Gluptas (Matilda Faighel), in care fratele cel mai mie, socotit ca „pràpàdit“ din trei, cu ajutorul calului nàzdràvan, cìftigat in veghea la mormìntul tatàlui, reuseste sà smulgà basmaua fiicei de ìmpàrat fi sà se càsàtoreascà cu ea. $i de aceastà datà, basmul respectiv contine elemente din basmele romìnesti de tipul Petru Cenufà (din colecfia Gh. Càtanà) fi din basmele polone1 de acelafi tip culese in mare numàr in diferite regiuni din Polonia. Mica povestitoare a incheiat cu o formulà finalà in spiritul basmelor romìnefti, spusà ingenuu fi cu toatà hotàrirea :

„1 zrobily wesele i jam byla na weselu i bylam za kucharke i sie mi przypo- lila zapraszka i ucieklam by mie nie nabili“2.

De altfel, este remarcat talentili cu care micii povestitori au desfàfurat naratiunea, fàrà nici o poticnire in timpul povestirii.

Folclorul din Bulai, pe lìngà elementele de limbà, aduce negrefit limpeziri in ce privefte creatia populará fi va putea fi valorificat prin publicarea in intregime fi in originai a textelor.

Considerai in generai, graiul populatiei poloneze din Bulai are caracteristici tipie polone. In cea mai mare màsurà se apropie, prin fenomenele de limbà, de dialectul malopolon fi anume de zona sudicà. Intre acestea notàm deschiderea lui y in pozitii noi fa£à de alte dialecte (naucone cuovek, iendek etc.), inchiderea mai mare lui à (pochylone), pierderea nazalitàtii in cele mai dese cazuri, trecerea lui eh la k (v gurak, na vizku), fenomenul caracteristic mazurzenie, aparitia dezinen|ei -wa la pers. 1. pi., lexic tipie malopolon. Graiul din Bulai contine elemente vechi de limbà polonà in domeniul fonetismului, care, defi izolate, sìnt totufi eloevente (vibranta intermediará r i existentà in sec. X V : orzeu). De asemenea, contine termeni vechi fi dialectali care completeazà datele pentru atlasul dialectal polon fi pentru atlasul etnografie polon.

Graiul din Bulai contine fi unele elemente noi ivite sub influenza limbii ucrainene (muierea lui l ìnaintea altor vocale afarà de i : l'as, kl'asa, magl'orka ; fórmele verbale la timpul trecut fàrà dezinente la pers. 1 fi 2 : io zostaua, my napisat i) fi sub influenza limbii romìne (apaiitia vocalei a (à) : za zaba, gacak), formarea pleonasticà a comparativului cu rom. mai : mai starsy, mai daN). In plus, are o serie de particularitàti de natura foneticà fi morfologicà, intre care amintim in primul rind tendinta de uniformizare a genitivului plural in -ów la toate substantivele, fàrà distinctie de gen, tendinta de feminizare a multor substantive masculine etc.

In sfirsit, textele de folclor sint importante atit din punct de vedere al limbii cìt fi al literaturii populare. Ele fac dovada unei cúrente circulatii a temelor fi motivelor, contin interesante forme de limbà in formulàri impietrite si au incà o vie functiune socialà in mediul respectiv. In basm spiritul creator se manifesta innoitor prin contaminare de motive polone si romìne.

E. ANEXE

Dàm mai jos un singui text in transcriere polonà strict foneticà. Restul textelor le dàm in transcriere dialectalà de tip literar, adoptatà in cercetàrile folclorice polone (vezi „Poradnik JQzykowy", 1953, nr. 7, „Lud“, 41 7T954),

1 Ibidem, p. 109 — 111. I. C. Chifimia,Faunaínbasmul románese, in „SCLF" V(195G), p. 541.2 In traducere : ,,§i au fàcut nuntà fi la nuntà am fost fi eu si am fost ca bucàtàreasà

fi mi s-a ars rintaful si am fugit ca sà nu mà batà".

180

p. 755 fi „Literatura ludowa", I (1957) nr. 1 si xirm.). ín anexe se dau numai citeva exemple din textele culese.

f

Zamzui rostfus se

Byli raz dva braéa. {edén byl b ’idny a drugi bogaty. Ten b ’idny Sed do bogatego zeby mu dau díeva. A ten bogaty ñe xéau mu daé. Muviu ñex i}'e do Iasu i ñex se pSyveíe. Onposéd i sb’iruV po lesie gaUnski. V iJ'a l 42 zbujuf. I vouali: „Zamzui rostfuá áe". Zamzui se rostfozyu i potem muvil : „Zamzui zapáyi áe". Tamok byuo zuota i árybua I potem te42 zboie vySri stamton. A ten cuovek b ’edny* byu ¿ekavy co tam ¡est. I zaéyna vouaé: „Zamzuj rostfus áe“. Zamzui áe rostfoíyu i on vraz do árodka País y a tamok tyla zuota i árebua. B ’ eíe ino zuoto bo zuoto byuo na viáku. I potem vyáed stamton. X on zrobil áe barzo bogaty, bo to zuoto vsystko spáedau. I páyxoj'i do ñego ten bogaty i pyta áe go skont on ma tak'e bogactfa. A on muvi le z Fasu. A ten bogaty muvil le i on pui5'edoPasu ííeby nazb’eráy i on bogactfa. I voua „Zamzui rostfuá áe". Zamzui áe rostfoíuu i on posed do srotka. Pacsy a tamok tyra zuota i áryeba. A on guupi b ’ eie sryebuo to cobyuo potspodem. I go zuapali te 42 zbuje. X muviri te zboje le z ich ronk ñe skajSe iyvy. I vzeñi go, pokraiali na ítery kavouki i potem te 42 zboie poáli. Pyta áe tego iona (co go pokraiali) Sfagra, co se stauo z ñem. A on muvi ze úe vi. Ale potem poáed do Iasu i voua: „Zamzui rostfuá áe ". Zamzui áe rostfozuy i on vrazu do árotka, víon to rfi^so z brata lego co go

pokraiali i v íon na vus, zakryu gaugiami i je Je. I a l dojexu do ¡ednego Sevca i pytau Se go cy mu úe zeáyje buty, ale ze zapartemi ‘ ocami. I áevc muvil le dobie : zeáyie i tak. Ten cuovek vion, J 'v i zamknou, okna zab’ iu deskami i temu áevcovi zavonzou ocy i muvi ñex syje buty". Ale on pocuu le syje c,uo’'eka. Zeáyu go. I vzon go na cmentaá i po- xovuu go i poáedu do dom.

Te 42 zbuie xo j'ifi pokaidei xaée. X pytafi áe tego Sevca, cy ñe Syu cuoveka, ale áevc zrazu muviu le ñe. Ale oni mu muvili „ñex povi pravde bo jak úe to mu guove utno".

I on pove JaW le áyu cuoveka. Te 42 zbuie pytari áe go Cy zna tego cuoveka. On muviu ze go

zna. I zaprovajiu go (ix) do dom g je on rfieáka. I te 42 zbuie pytaii áe go cegó on víon stamton tego cuoveka. Ale on áe ñe obzyvuu. I te 42 zboie v¿eñi go i pooáyli do iednei becki I tamok byli i áamiki Te 42 zboje zaspali a ten cuovek víon sarniki potporiu becke. I on stamton vysed. I se spolili te 42 zboie. I on posedu do dom. I íyu se dari dobie.

Agnieszka Macek, XX an¡Inregistrare: 32 iunie 1960.

Tam daleko na bloniu

Tam daleko na bloniu Jechol Jasiu na koniu Kasia za niem chodzila I dziecionko na renke nosila.

On ji mówi :„Rzuó to dzicie do w“ody Nie bedzies miala przeskody".Kasia dzicie rzucila I za glowe sie chyciía.W niedziele rano dzwone dzwonily Aby sie panienki schodzily.Wszyslcie panienki we wieniuszkach Wójtovva Kasia w lañeuszkach.Wszyskie panienki do domu

Wójtowa Kasia do suondu.„Poromcie mié i posijcie mnie Wyroánie na mnie rumianek Zaplace za mno kochanek Poromcie mnie i posijcie mni':Wyroánie na mnie lilia

1 zapalki.

181

Zaplace za mno rodzina Poromcie mie i posijcie mnie Wyroánie na mnie rózy kfiat Zaplace za mno caly swiat.

Ludwika Biesiada, 64 ani, ne§tiutoare de carte Inregistrare: 21 iunie i960.A ínváfat-o demult de la un romin care a fäcut armata Intr-o unitate polonä.

Syn kowol

Byl raz chíop i baba i mieli trzech synów. Dwa robily, chodzily oraó a ten trzeci siedzi na lózku w trzech poduszkach. I jadt áliwki i rzucol koácie na ziemie.

Przyszedl raz ojciec i sie go pyta czym chce sie nauczyó.I ojciec : moze krawcem? A on sie pyta co krawiec robi. A ojciec mu mówii ¿e szyje i kroi.

A syn mówil ze krawcem nie chce byé, bo se podzióbie palee i giba na plecach mu roánie. A ojciec go sie pyta : moze za szewca ? A syn sie pyta co robi szewc. A ojciec mu odpowiada ze szyje trzywiki. Syn mu mówi ze nie chce byé szewcem, bo se podzióbie palee.

— A to moze kowolem ?— A co kowol robi?— Kowol bije zelazo.

Wzieni trzy poduszki na fure i placka ze áliwkami i pojechali do kowala.Ojciec mówi kowalowi ¿eby nauczyl syna kowolem. A syn se likl w trzech poduszkach

patrzy co kowol robi.I zeszly trzy roki i trzy tygodnie i ojciec przyjechal po niego. I kowol synowi dal

zelaza i przyjechali do dom. I dwa bracia rozpalili ogieú i ten trzeci syn robií siekire. Bil, bil i az w zelazie zrobila sie dziura. I potem bracia mówili zeby robil sape1, bo na siekire za malo zelazo. I bil w zelazo zeby zrobil sape a w zelaze sie zrobila dziura. I ojciec mówi ze sie nie nie naucyl, bo lezal w trzech poduszkach.

I syn poszedl sam do kowala i nie wzion ani áiliwek ani poduszek.Poszedl do kowala i mówi ze nie sie nie naucyl. A teraz nie b^dzie lezat w poduszkach ino b^dzie bil i on zelazo.

Przyszedl jeden ehlop do ku¿ni zeby kowal zrobil mu karyte na wesele bez noc. A kowal mówi ze nie moze zrobió bez noc. A syn mówi do chlopa ze on zrobi do pónocka. Kowal poszed spaó a syn zrobil karyte do miesiq.ca 2. X nie mial trzech poduszek i se lik na kamieniu.

Przychodzi rano kowal a syn spi na kamieniu. Patrzy do szparchatu a ogieú dawno zgaszony. Budzisyna bo przyszed ehlop po karyte. I wzion se karyte. A syn wesol zyl trzy roki i trzy tygodnie. I poszedl do dom. I w domu juz robil siekire i sape i kul konie.

Manía Skovroúski, lo ani Inregistrare: 22 iunie i960.

Scensie bidnego brata

Bylo dwa bracia. I jeden byl bogaty a jeden byl bidny i ni miol co jesé. I bidny posedl do brata aby mu dol eos pieniedzy aby se kupil chleba. A on mówi tak :

— Nie dom ci, bracie, naprzód. Jak mi zerzniesz falsz 3 pszenice, to ci dom piniondze. I brat bidny zerznol calo ten falsz pszenicy. W niedziele sie chmuralo a on tej pszenicy

nie miol oviíjzane. I mówi do zony :— Pójdziemy do pszenicy wi^zaé, bo b?dze deszez. Bo jak deszcz pokropi pszenice, to

nam brat nie zaplaci.Oni obidwoje wigzali pszenice a dzieci chodzily po scielni (sic) i zbierali kusza 4, aby nie

zostalo na ácierni, bo „by nam brat nie zaplacil“.I z tego koñea przysed na ten koniec.I patrzy se on : na tamtem koñcu chodzil ktos i zbierol kusza. I on przychodzi do tego

czlowieka nieznajomego i pyta sie jego :— Coá ty za jeden?

1 Termen rominesc sapa pentru rydel.2 Pentru ksiayc „lunä“.s Termen rominesc: falce de pämint pentru mäsurä polonä de supraie^e de tipul tnorg.4 klosy.

182

A on mówi ze jest scenscie „brata twojego". A on jego zlápol pot szyje i pyta sie gdzie jego scensie. A on(o)siedzil(o)w ziemi :

— A to sciensie twoje jest u tego i u tego pana. Tarn jest, kolo bramy kopiec a w tym jest twoje ácienácie.

On przysed do domu. Dzieci i zona i on wybrali sie iáó w dr“oge. A on sobie zostawil w tij budzie chuodoki. I uszli kawelek drogi. I mówi on do zony ie on sie powróci po chodoki.

I jak sie powróci 1, ta bida jego “obuwala sie w chodoki. Jak go zuobocyla, wyskocyla mu na kark. I mówi mu tak ze go nie opuáci wience. I idzie do zony. Mówio dzieci;

— Marno, tata coá niesie na plecach.I przychodzi blisko. «ona mówi :— Co ty niesiesz?A on mówi.— Jak jo zased do burdela, ona sie uobuwala w moje chodoki i wyskocyla mnie na plecy»Mówi zona do tij bidy ze wstyd im niáó na plecach jq, bo jest bardzo chudo. I poszlido

miasta, kupili flaszke, kozali ji wleác do tij flaszki, tij bidzie. I bida wlazla do flaszki i zatkali j3 kurkiom. X ido dali. I przysli do jednego lasu. A tam zdybali kowole 1. I tam pokladli te flaszke z bidom i ido dali. I ido, ido, i zaszli do tego dwura, gdzie bylo ich ácensie. I on sie pyta tego pana cy on dostanie u niego shizbe. A on mówi do niego :

— Ty mozesz dostaé a twoja zona i dzieci nie.Bo to bylo jesieni. Kto w lecie robil to zostaje na zime u niego. A on mówi panu

ze on sobie wykopie burdel w tym kopcu. A pan mówi tak, ze on w ziemie siedzil i teroz te i bedzie tam siedzil, w ziemi.

I posed kopaé. Na jeden ryskol 2 ukopot i tam coá dzwoni. Kopie jesce dali. A tam jest kuper z piniedzmi. Odkopal go fajnie dookola. I przysed do niego pan i mówi jemu :

— Ty chcesz braé piniondze z mojego pola? Nie daje ci, zabiraj sie stont.I (na) te piniondze (pan) przyprowadzil swoich slugów. Jak te slugi przyszly kopáó,

piniondze padly w ziemie. I te pieniondze stoly az do jutra do roña. W nocy wysedl kuper do góry i bylo napisane zlote litery na wiszku. I bylo napisane : „kto wezmie te piniundze (i) pok- ladzie renke na kuper, to urwe mu glowe. To jest jego scensie, tego bidnego“.

Teroz pan co zrobil? Mowil tak;— Daj mi polowe tych piniendzy, to wszystko tobie oddom, calo moszyje 3. lo ze sobom

nie wezme nic, tylko kosz piniendzy, batu i konia, to wszysto. Moszyja cala jest twoja.I pan wyjechol a bidny zostal tam gospodarzem.Za rok napisal po swojego brata bogatego aby przyjechol na wesele do niego, bo wydaje

dziewczyne. A ta bratowa mówi :— Z cegó on wesele zrobi, jak on taki bidny?Upiekla chleba w piec jeden, i wziena masía i sera i jechali porom koni do niego na

wesele. I jado i jado. Przyjechali do tij wsi i widzili duzo chudoby. I pytali sie ludzi ze wsi czyja ta chudoba tam sie pasze. A te ludzie mówio ze tego a tego pana. X jado dali naprzód, widzo duzo áwiá. I pytajo sie cyje te áwinie so. A ta (sic) mówio ze tego i tego pana. A jado jesce mai dali. Widzo duzo g?si. I pytajo sie cyje te g?si so.

— Tego i tego pana.Zona tego mgza bogatego mówi do niego :— On sie tak nazywa jak i ty. Co to moze by¿?A on mówi do nij ze na áwicie moze sie trapi c4 taki czlowiek jak on sie nazywol.I przyjechali do tij wsi i pytajo sie gdzie i ten a ten clowiek siedzi 5. A oni pokazoli :— Ten dwór co tam jest. W ten dworze siedzi.Matko bosko, strasznie sie przelenkli. Przyjechali do bramy. Stróz tam stol nie chciol

ich puácié do árodka. A z»obocul brat brata i przysed po niego. Stugi jego wzieni od tego brata fure i konie i pochowali gdzieá. I wziol brat brata pot poche i zaprowadzil go do swoich pokojów. A ten brat nic nie mówil. Tylko zona tego brata strasznie byla felsiwom : skond on tyla mo wszystkiego.

I cymol ich brat tydzieá u siebie. zona tego bogatego brata strasznie sie pytala swojego m?za aby sie pytal brata skont on ma ten mají).tek.

Brat sie pytol :— Bracie, powidz ty mnie skont ty takis majontek wielgi masz?Brata to bardzo obrazilo :

1 mrówki „fumici“.2 Informatoarea a explicat : hirlec „sapá“.3 Termen romínesc mosxyja pentru m a jq te k ,* Pentru trafic sie „a se Intlmpla“.5 siedzié cu scusul dupS rom. a sta „a locai“.

183

— To ty sie nie cieszysz ze mnie pan bog do! takie scensie ?I mówi mu tak :— Jak pojedziesz do domu, to tam jest, w jednem lesie, kupka kowole'. Tam jest flaszka

i w tej flaszce jest tam twoje scensie.Zona ni mogla w nocy spac tak sie strasznie cieszyia. Rano wyjechali i jado, jado i patrzy

sie furt w las, aby tego, kupki kowoli nie przejechali. Jak zobocyla ona kow&le w lesie, przesko- cyia fure i poleciala do kowoli. I grzebie renkom. I zdybala flaszke z tom bidom A ta bida

mówi :— Ocho! nie opuszcze cie na wieki.Do domu nie dojechou oba konie zginely w drodze. Zajechol do domu, spolil sie mu dom

I sprzedal kowul 1 pola i wybudowol sie drugi raz. I spolil sie jesce roz. Taki zostal bidni jak ten jego brat byl, przez zazdrosé. I brat przyjol go do siebie z calcm jego familiom. I mówil mu :

— Popatrz sie, to nie jestem felsiwy día ciebie, jakis ty byl na mnie. Ja cie bede cymol do smierci twoji, ciebie i dzieci twoje.

Ludwika Besiada, 64 ani. Nu $tie carte. Inregistrare: 22 iunie i960. Auzitá *— spune informatoarea — de la un om batrin.

Paremiologie

Proverbe (Przyslowia)

Bez pracy nie ma kolacy.Nie kop dolka pod drugim bo sam w niego padasz.Darowanemu koniowi nie zarzyra w zemby.Nie kupuj kota we worku.Mowa za wilka a wilk za plecami.Inso wieá inso pieá[ú].Pies psowi ogona nie uje.Kruk krukowi oka nie wykoli.Wlazasz mi^dzy wrony, krakaj jak i one.M^dra glowa wystarczy dwa slowa.Gdzie kucharek szeáé tam nie ma co jeséGóra z górq. sie zderzy tym wigce czlowiek z czlowiekiem.Nie rób drugiemu co tobie nie dobrze.Nie ma jak komu a nam najlepiej w domu.

Ían Zubert, 70 ani. nregistrare: 21 iunie i960.

Ghicitori (Zagadki)

Na niebieskiej lij.ce Owieczek tysiqce A pasterz ubogi Czasem ma rogi.

(niebo, gwiazdy, ksi?iyc „cerul, stelele .luna")

Poszedl chlop do miasta Kupii konia bez ogona Przyszed do dom Przyprawil mu ogon.

(igia „acul")

Culeseede la Ana Faighel, 34 ani Inregistrare: 23 iunie i960.Auzite din b&trini.

Cztyry rogi, cztyry nogi Raz jest tani a raz drogi

(stói „masa“)

Agnieszka M acekj.ii ani.Inregistrare; 23 iunie i960.A u zitl de la mama.

1 kawal „bucati".

184

Jocuri de copii (folklor dzieci^cy)

Czyrwiec to czarodziej Znalazi o póhiocy Kwiat paproci Da go tabie, da go mnie Kiedy nocom, gdzies we snie

(Versuri pentru luna iunie)Czeslawa Skowroúski, 13 ani Snregistrate : 22 iunie 1960.

Czuczubaba (Baba oarbá)

— Kto tam ?— Bapka.— Co chce?— Ciasta.— Jakiego?— Cichutkiego— A na cem stoi bapka ?— Na becce (beczce).— A co í tij becce?— Kías.— To tapcie ñas.

Baba oarbá incepe sá caute pe cei liberi. Cel prins se face baba oarbá dupá acela§i diajog.

Manía Skowronski, xo ani.Matilda Faighei, 9 ani. inregistrare: 23 iunie 1960.

nOJlbCKMH TOBOP M <DOJ1bKJ10P CEJ1A EyjlAH,

CyHABCKOrO PAHOHA

(P E 310 M E)

M ccjie jioB au H e roBopa h (J)OJii.KJiopa nojibCKoro Hacejiemia cejia B y jia ñ CynaB- CKoro pañoHa 6hjio npoBeaeHO 18— 23 h io h h 1960 ro^a. ToBop, b o c h o b h o m , HMeeT nepTM MajionojibCKoro ¿m ajieKTa: loacHaa 30Ha xapaKTepH3yeTCH TaK Ha3biBaeMHM «M a3ypeH H eM », HajiHHHeM (Ju ic k c h h wa, b I Jirnie M HoacecTBenHoro HHCJia, oTeyTeTBH eM ( b 6ojii.uiHHCTBe c jiyn aeB ) hjih pa3jio>KeHneM h o c o b h x , HajianneM

M ajion oJ itcK H x ajieMeHTOB b cn oB ape h t .a .K Hiicjiy MecTHtix ajieMeHTOB othochm: cMflrneHHe 1 nepe/i -a- h -o- (l’as,

magl’orka), tchachumh k yTpaTe (jxneKCHií b (JjopMax npoiuefliuero BpeMeHH raa- rojia (jo zostala, ty zostala; my napisali, wy napisali) pacnpocrpaHeHHe4)jieKCHH — ów — poflHTejibHoro nafleaca MHoacecTBeHHoro HHCJia Ha Bce Tnnbi cicjiOHeHHH, BbipaBHHBaHHe cymecTBHTejrbHbix MyxccKoro h cpeAnero poaa noa xchckhh poA (trzmila, parcha, grzyba, nozdrza) najiiiHHe njieoHacTHHecKHx (J¡opM cpaBHHTejibHoií CTeneHH hmch npHJiaraTejibHbix h napewn¡í 06pa30BaHHbix c noMombio pyMbm. mai (mai starszy, mai dali). B cjioBape coxpaHHJiHCb HeKOTopwe ApeBHHe hjih pe/iKo ynoTpe6jifle.wbie b nojibCKOM H3biKe TepMHHbi ostrgga BMecTO jezyna, írybla bmccto malaria; studzieniec bmccto galaretka, siarniki bmccto zapalki, kolarz bmccto kolodziej h t.a.)-

í>ojibKJiopHbiií M aiepH aji HHTepeceH KaK c toh kh 3peHKa »3biKa, TaK h c tomkh 3peHHa coflepacaHHH — KaK jiHTepaTypHbiñ hctohhhk. B hcm npeflCTaBjieHO pazi peflKHX BapaaHTOB h tcm , b03hhkuihx b pe3yjibTaTe B3anMo,neiícTBH» nojibCKoro h pyM bracKoro 4>ojn>KJiopa (b o6jiacTH CKa3KH).

185

LE PARLER ET LE FOLKLORE POLONAIS DE BULAI

DISTRICT DE SUCEAVA)

(RÉSUMÉ)

La présente étude est le fruit de recherches effectuées à propos du parler et du folklore polonais du village de Bulai, district de Suceava (Buco- vina) du 18 au 23 juin 1960.

Le parler de la population locale conserve dans les grandes lignes les caractéristiques du dialecte de la Petite Pologne, à savoir que la zone du sud présente le phénoméne de la „mazurzenie“, l’apparition de la désinence - wa à la 1-ère personne du pluriel, la disparition, dans une grande mesure, ou la décomposition des nasales, des éléments lexicaux spécifiquement malo polonais.

Au nombre des caractéristiques locales on peut noter l mouillé devant a et o (l’as, magtorka), la tendence à la disparition qu’ont les désinences au passif (jo zostala, ty zostala ; my napisali, wy napisali), la tendence à l’uniformisation du génitif pluriel en -ôw à tous les substantifs, sans distinction de genre, la féminisation de nombreux substantifs masculins ou neutres (trzmila, parcha, grzyba, nozdrza), la formation pléonastique du comparatif des adjectifs et des adverbes à l’aide du roumain mat (plus) : mai starszy, mai dali). Le lexique renferme un grand nombre de termes polonais rares ou archaïques (ostrçga au lieu de jezyna, frybla au lieu de malaria ; studzieniec au lieu de galaretka, siarnikt au lieu de zapalki, kolarz au lieu de kolodziej etc.).

La folklore fournit des textes intéressants du point du vue de la langue et de la littérature. Il renferme des variantes rares ou bien des thèmes résultant de la contamination du folklore polonais par le folklore roumain (dans le domaine des contes).

I n LEGATURA CU ATLASUL LINGVISTIC SLAV

Acad. E. PETROYICI ?i E. V RABI E

Studierea proiectelor Chestionarului generai al Atlasului lingvistic slav, elaborate in ultimili timp ne-a sugerat citeva consideratii in legatura cu even- tualitatea folosirii in Atlas, ca material auxiliar, a unor date din graiurile limbilor neslave vorbite in tarile invecinate cu teritoriul lingvistic slav.

1. Despre chestionarul pentru lccalitàtile din {arile neslave.

Consideràm cà chestionarul pentru efectuarea anchetelor in loca litanie cu graiuri neslave trebuie sá fie un extras din Chestionarul generai, fi anume un extras adecvat, care sa tinà seamà de datele pe care le pot oferi pentru Atlas diversele graiuri din {arile neslave.

Sà ne oprim asupra elenientelor din graiurile rominesti care ar putea sa fie folosite ca material auxiliar in Atlasnl lingvistic slav.

Observàm cà ìntrebàrile prevàzute in „Proiectul de chestionar generai" (Nàvrh zkouskového dotazníku pro slovansky jazykov$ atlas, elaborai de slavistii cehoslovaci), sectiunea „Fonetica", sint, aproape toate, aplicabile si in púnetele romìnefti, dat fiind cà elementele de origine slava din limba rominà reflecta, ìntr-o màsurà sau alta, fenomenele a cáror studiere este prevàzutà de chestionar.

De exemplu, la ìntrebarea nr. 1 din „Proiectul de chestionar generai" „Ce sunet corespunde protoslavului è?" — in località^ile rominesti se poate prevedea obtinerea unor ràspunsuri comparabile cu cele primite in tarile slave pe baza unor cuvinte ca : (la pct. 1 aa) nevastà, neveste, nevàstuicà; s/at, sfetnie, sfàtui s.a. ; (la pct. lbb) deal, deluros : (la pct. lcc) teavà, tevi ; (la pct. ldd) leasà, lese; leat; hrean; (la pct. lb ) veac, veci s.a. La ìntrebarea nr. 2a din acelasi proiect de chestionar — „Ce sunet corespunde protoslavului r sonans dur?"— in púnetele rominesti se poate prevedea obtinerea unor ràspun- suri comparabile cu cele primite in tàrile slave, pe baza unor cuvinte ca girbov, tirg s.a. Pentru ìntrebarea nr. 2b — „Ce sunet corespunde protoslavului r sonans moale?“ cf. rom. dirjalà s.a.

Ìntrebàrile pe care le prevede „Proiectul de chestionar generai“ in sectiunea „Morfologia" nu sint aplicabile la graiurile rominesti, a càror structurà morfologicà este de tip romanic.

Cu toate acestea, consideràm cà la unele intrebàri pe care, probabil, le va prevedea Chestionarul generai, in púnetele rominesti se vor putea obline si in domeniul morfologiei date comparabile cu cele primite in tàrile slave.

187

De exemplu, vocativul singular in -o al numelor feminine rominefti (de tipul Ioano!, soro!) ar putea fi utilizat in Atlasul lingvistic slav ca material auxiliar pentru harta care va arata vocativul in -o din limbile slave.

Un alt exemplu. Datele ob^inute in púnetele rominefti in legatura cu procedeul de formare a viitorului cu auxiliarul avind sensul de „a voi" vor permite sa se stabileascà o arie mai intinsà a acestui fenomen, decit cea care s-ar obtine numai pe baza ràspunsurilor ob|inute in graiurile bulgare, macedonene fi sirbocroate, in care exista, un procedeu analog de formare a acestei categorii morfologice.

ín ceea ce prívente derivatici, in púnetele rominefti se poate prevedea, de asemenea, ob^inerea unui material comparabil cu cel cules in tarile slave.

De exemplu, intrebarea nr. 7a. din „Proiectul de chestionar generai" prevede obtinerea unor cuvinte cu sufixele -isko, ille. Cf. in limba romìnà iniste, cinepi$te, rariate, toporiste s.a.

Dupà cum se stie, in limba rominà exista un numàr mare de cuvinte cu radicai de origine slava sau neslavà, formate cu ajutorul unor sufixe sau, mai rar, al unor prefixe slave. De aceea, consideràm cà in Atlasul lingvistic slav s-ar putea foiosi, ca material auxiliar, fi alte fenomene rominefti din domeniul derivatici (Cf., de exemplu, asemenea sufixe rominefti de origine slava ca -enie, -ean, -nic, -ita f.a.).

Ìntrebàrile prevàzute de „Proiectul de chestionar generai" in sectiunea „Sintaxa" (ìntrebàrile nr. 8,9 fi 10) nu sint aplicabile in púnetele rominefti. Cu toa te acestea, credem cà Chestionar ni generai al A tlasului va permite alegerea fi pentru domeniul sintaxei a cìtorva intrebàri pe baza càrora sà se obtinà ràspunsuri comparabile cu cele culese in tarile slave.

In domeniul lexicul-ui, Chestionarul generai al Atlasului lingvistic slav, afa cum se contureazà el, judecìnd dupà proiectele de chestionar propunse pinà in prezent, ar putea fi aplicat in intregime fi in localitàtile cu graiuri rominefti, urmìnd sà fie reprezentate ìnsà in Atlas, ca material auxiliar, numai acele ràspunsuri, care presupun o legàturà, materialà sau semanticà, cu cuvintele corespunzàtoare obtinute in parile slave. Ar fi de prisos, credem, sà fie folosit, de pildà, la comentarii, cuvìntul romìnesc de origine latinà vaca. ìn Atlas va trebui sà se aibà in vedere insà acele cuvinte rominefti de origine neslavà, care au fost imprumutate de purtàtorii unor graiuri slave de la romìni (Cf., de exemplu, ràspunsurile probabile la intrebarea 128 din „Proiectul de chestionar nr. 3" pentru lexic, privitoare la denumirea brìnzei de oi : ceh. brynza, slov. bryndza, poi. bryndza, ucr. 6puHÒ3a, rus 6pbiH3a < rom. brinzà. ín unele cazuri, aria de ràspìndire a fenomenelor din domeniul vocabularului, comune graiurilor romìnesti fi slave, poate fi intregità fi cu ràspunsuri din alte tàri neslave in afarà de Rominia (Cf., de pildà, rom. masà, bulg., maced M aca , iar pe de altà parte magh. asztal fi s.-cr. acmaÀ).

2. Despre „Proiectul de chestionar nr. 3“

in ansamblu, socotim cà „Proiectul de chestionar nr. 3" pentru lexic este bine intoemit fi cà va putea sta la baza Chestionarului generai al Atlasului lingvistic slav 1.

1 Proiectul de chestionar nr. 3 — Kwestionariusz ogólnoslowiatiski do badati sloumictwa guiarowego, Warszawa, 1961, a fost elaborai in comun, de un colectiv format din lingvifti din R. P. Polonà fi R.S.F. Iugoslavia.

188

„Proiectul de chestionar nr. 3 cuprinde 1596 de întrebâri çi este alcâtuit dupà principili 1 ,,de la nominile la cuvînt" ìntrebàrile sìnt grupate in cadrul a 27 de teme : I. Animatele (87 de întrebâri); I I . Pescuitul (9 întrebâri); I I I . Pàstoritul (39 de tntrebàri) ; IV. Cresterea vitelor131 de întrebâri) V. Regnul vegetai (91) de întrebâri) etc.

în afara celor 27 de teme, „Proiectul de chestionar nr. 3“ concine un capitol (al XXVlII-lea) intitulât Diverse (37 de întrebâri), care prevede obînerea unor pronume, numerale, adverbe particule s.a. si un capitol (al XXlX-lea) intitulât Anexà onomastici.

Am avea de fâcut cîteva observajii çi propuneri mimai in legatura cu tema a Ill-a (Pàstoritul) çi cu tema a XXVI-a (Pormele de relief).

Dupa pârerea noastrà, terminologia pàstoreascâ din Carpazi, aça cum este ea oglinditâ în „Proiectul de chestionar nr. 3“, trebuie sâ fie inclusa pe de-a-ntregul în Chestionarul generai al Atlasului, data fiind râspîndirea teri- torialâ considerabilâ a unora dintre cuvintele prevâzute în cadrul acestei teme 2.

Am avea însâ de observât câ la întrebarea nr. 131 din cadrul acestei teme, „Jak siç nazywa serwatka z mleka owczego?" figureazâ cuvîntul poi. zçtyca. în realitate însâ zçtyca (rom. jintitâ) nu înseamnâ ,,zer din lapte de oaie" în generai, ci numai zerul fiert, din care încâ nu s-a extras „urda". (Cf. în aceastâ privintà çi B.D. Hrincenko, CAoeapb yxpauncxoeo .H3bixa, Kiev, 1907, vol. I, p. 259, unde citim: „eÿpda..., c b ip , B t iB a p e H H b ii i H3 c m b o p o t k h " .

De aceea, în locul întrebârilor 131 (v. mai sus) çi 132 — „Jak siç nazywa tlusciejsza zçtyca z wierzchu kotla?" (la care se are în vedere otyinerea cuvîntului poi. hurda si a cuvintelor s.-cr. cxopyn, xàj.uax am propune sà se formuleze urmâtoarele trei întrebâri :

131) Cum se nume^te zerul din lapte de oaie închegat? (rom. zer, rus. cbieopomKa, ucr. cupóeamxa, bui, cypoeâmxa, s.-cr. cypymxa).

131’) Cum se numeçte brînza extrasâ din zerul fiert? (rom. urda, ucr. eÿpda, poi. hurda, bulg. ypda’).

132) Cum se numeste zerul fiert din care încâ nu s-a extras urda? (rom. jintità, ucr. Mceiimûii.n, poi. zçtysa).

în cadrul temei a X XVI-a din „Proiectul de chestionar nr. 3" pentru lexic — Pormele de relief—-credem câ ar fi bine sâ se includâ încâ vreo cîteva întrebâri privitoare la formele de relief întîlnite în zona Carpaîlor çi a Balcanilor.

Astfel, observâm câ în „Proiect" nu figureazâ o întrebare pentru noî- unea denumitâ în limba rusâ eu cuvîntul yiyé.ibe (rom. cheie). De asemenea, lipseçte o întrebare pentru noîunea denumitâ în limba rusâ eu cuvîntul nepeeân rom, pas). în afarâ de aceasta, propunem sâ se includâ în chestionaro întrebare pentru notiunea de ,,rîu care dispare sub pàmînt" (în s.-cr. nôhtop- u u i f a ) si pentru notiunea de ,,loc în care un rîu dispare sub pàmînt" (în rom. ponor, cf. bulg. nonóp, s.-cr. nò/top).

2 Propunerea de a se restringe numàrul intrebàrilor privitoare la terminologia pü.storeascü. a fost formulata de A. NabovSt’ak (Bratislava) in cadrul discu(iilor despre Atlasul lingvistic slav organízate de revista «Bonpocu H3MK03nanna» (Vezi nr. 5. 1961, p. 67, pct. 3).

3 Vezi V. Deiev, CpeòmpodoncKo omapanao, in C 6 o p h h k 3 a H a p o f lH H y M 0T B 0p e n n n

n a y K a h KHH>KHHHa, Sofia, 1903, X IX , partea a d o u a , p. 8 $i 81

189

Considerâm câ proiectul de chestionar Lexicul (sectiunea „de la cuvînt la sens“ x) este bine întocmit si cà va putea sta la baza Chestionarului general al Atlasului linguistic slav

Proiectul cuprinde un mimar de 2G7 de cuvinte din slava comunâ (reconstruite), in parantez«t indicîndu-se cuvintele corespunzátoare din limbile slave. De ex. : Verbul bajati (rus. ôanmb, ôaumb, ucr. ôanmu, bielorus. ôa.niib, pol. bajac, luj. bac, bajas, ceh. biijiti, s.cr. 6àmu, sloven, bdjali, bulg. ûan).

în legâturà eu fiecare cuvînt se cere sá se ràspundà la urmàtoarele întrebâri formúlate la începutul listei : „Exista, la dvs. urmâtorul cuvînt? Dacâ exista — cum se rosiente si ce înfelesuri are?".

Intrebàrile pe baza cuvintelor din acest proiect de chestionar sînt în mare parte aplicabile si în localitâtile eu graiuri romînesti care ar urma sa fie reprezentate în Atlasul lingvistic slav. De exemplu, în legâturà eu râspîndirea, pronun^area si sensurile cuvintelor corespunzátoare substantivului sl.c. balvam (întrebarea a 2-a din proiect) va putea fi men^ionat, ca material auxiliar, çi cuvîntul romînesc bolovdn eu sensul sàu de „bulgàr mare“, „piatrâ“, eventual si cu alte sensuri.

Menjionàm câ si în chestionarul Atlasului lingvistic romîn au existât unele întrebâri „de la cuvînt la sens" si cà ele au dat rezultate destul de bune (Vezi, de ex., întrebarea Nr. 2240 „Ziceti sait? Ce înseamnà?“ çi râspunsurile primite, în ALR II, vol. I, p. 45).

Am vrea sà facem cîteva observafii de amânunt în legâturà eu proiectul de chestionar Lexicul (sectiunea „de la cuvînt la sens“).

a) La p. 52 (pet. 246) se cere sà se obtinà cuvintele corespunzátoare sub stantivuhii din sl.c. *vorxb, indicîndu-se în parantezà nu ma i variantele din limbile slave de râsàrit : rus. eopox, ucr. «opox bielorus. eopa.x. Adâogàm cà acest cuvînt existâ, sub forma epax, si în graiurile bulgare2, de unde a pàtruns în limba romînâ, cf. rom. vraf.

b) La p. 53 (pet. 252) se prevede obtinerea cuvintelor corespunzátoare verbului din sl.c. *zaverti. Poate cà ar fi mai indicat sà se cearâ cuvintele çi sensurile corespunzátoare verbului sl.c. *verti, tinînd seamà câ asemenea verbe existâ în unele graiuri slave (cf., de ex., bulg. epa). Ele ar putea forma în Atlas o arie comuna cu verbul romînesc a vîrî, care provine de la acelasi radical.

c) Se pot întîlni cazuri cînd în graiurile romînesti existâ cuvintele de origine slavà eu acelaçi radical ca si cele prevâzute în proiectul de chestionar, însâ numai însotite de afixe. De exemplu, observâm câ la p. 30 (pet. 98) proiectul de chestionar Lexicul (sectiunea „de la cuvînt la sens“) prevede obtinerea cuvintelor corespunzátoare substantivului sl.c. *kosa „pàrul de pe cap“, „coadâ împletitâ (pe cap)“, „coamâ la cai“. în graiurile romînesti nu este cunoscut un asemenea cuvînt. în schimb, în limba romînà existâ cuvîntul

1 BonpociuiK Ofiu/ec.iae.vHCKoeo jiumeucimiuecKoeo ant.iaca. JIckcuko. Paide.i «om c.ioea k HiaveHiiio», Editura Acad. de Çtiinfe a U.R.S.S., Moscova, 1961. Proiectul a fost elaborat sub auspiciile Institutului de limbà rusà al Academiei de Stiinfe a X'.R.S.S.

1 Vezi St. Mladenov. Eb.i?apcxu mb.iKoeeH peuHUK c o?.ieô Kb.u napobnume eoeopu,Sofia, 1951, p. 539.

3. Despre proiectul de chestionar Lexicul (sectiunea );de la cuvînt la sens“).

190

de origine slavá cosita „coadá impletitá (pe cap)", unde -itd, in prezent neanalizabil, este de origine sufixalá. ín Atlas acest cuvint ar putea, credem, sá fie mencionat la comentariile din anexa la harta ráspindirii in graiurile slave a cuvintelor corespunzátoare sl.c. *kosa.

4. Despre transcrierea fonética ín púnetele neslave reprezentate in anexa

la Atlasul lingvistic slav

Notarea ráspunsurilor obtinute in púnetele neslave reprezentate 111 anexa la Atlasul lingvistic slav va trebui, credem, sá aibá la bazá acela^i sistem de semne ca si cel folosit in púnetele slave. De pildá, cuvintele rominesti zori, deal, gradina, tirg, dírjalá, breasla, coasá, ceas, hagiu ar urma sá fie redate astfel (conform proiectului de transcriere foneticá polonez) : zor\ d'al, grfdino,

/ /tbirg, dbir'zah, 1br’ash, 'koasa, ¿as, ha'%iu.

Oh' OEIHECJIABHHCKOM JIMHTBMCTMHECKOM ATJIACE

PE 310 M E

C ra T b a co/iep>KHT HecKOJibKO coo6pa>KeHnñ h 3aMeHaHHH no BonpocaM, c bh - 3aHHbiM c H cno jib30BaH neM b 0 6 m e c jia B H H O K O M jim irBncTHHecKOM a T J ia c e ;ian-

HbfX HeCJiaBHHCKMX H3blKOB B006iUe H pyMbiHCKHX TOBOpOB B HaCTHOCTH.B nepBoií rjiaBe (O eonpocHUKe ó.i.h necAaemwKux Haceneiiubix nyHKtnoe) npo-

b o a h t c h M b ic j ib o tom , mto B o np o cH H K fljiH aHKeTwpoBaHHH HecjiaBsmcKnx nace- JiéHHbix nyHKTOB AOJieaceH 6b iT b n o c T p o e H Ha MaTepnajie o6m ero BonpocHnKa O ó m e c .ia B A H C K o ro ,nnH rBH CT H H ecK oro aTjiaca, c ynéT O M AaiiHbix, k o t o p w c M o ry x

npeaocTaB^aTb Te h.tch HHbie HeaiaBancKHe roBopbi. ripHBOAHTca npHMepbi, H3 KOTOpbix HBCTByeT, h t o Bonpocw n o (J)OHeTHKe, coaep>KauiHecH b npoeK T e o6uu,ero B o npo cH M K a Ndvrh zkouskového dotazmcu pro siovansky jazykovy atlas i io h t h

Bce M O ryT 6 b iT b Hcn0Jib30BaHbi h npn anKeTupoBaiuiH p y M b ih c k m x HaceJieHHbix nyHKTOB, T3K KaK CJiaBHHCKHe 3JieMeHTbl pyM bIH CKO rO M3bIKa B TOH HJ1H MHOH

Mepe OTpa5KaK)T aB JieH H ». wíyHeHHe Koropbix npeAycMOTpeHo B 0np0C H H K 0M .

Bonpocbi no MopcJjoJiorMH, npeAJiaraeMbie sth m npoeKTOM BonpocHHKa, He npHMeHHMbl K pyMblHCKHM rOBOpaM, HMeiOLUHM pOMaHCKHÜ THn MOp(|)OJIOrHlICCKOÍÍ crpyKTypbi. O ah3ko, cHHTaioT aBTopbi, Ha HeKOTopbre Bonpocbi, K0T0pbie, BepoaTHo, 6 yayT BKjiK>neHbi b oGiuhíí BonpocHHK, b pyMbiHCKHX nacejieHHbix nyHKTax mowho 6yAeT nojiy4aTb OTBeTbi, cpaBHHMbie c OTBeTaMH no cjiaBHHCKHM a3biKa\i, h b o6jiacTH MopcjjojiorHH (Hanp., BOKaTHB Ha -o, Gyaymee BpeMa c m arojiOM « xomemb» h A p .).

B o6 jiacT H cji0B006pa30BaH HH oTBeTbi, no jiyneHHbie b pyMbiHCKnx naceJiéHHbix

nyHKTax, TaKace CMoryT AaTb M aT epnaji, cpaBHH M biü co cjiaBHHCKHMH a ^ h h u m h .

C y a « n o TeM npoeKTaM , KOTOpbie 6 h j i h cocTaBjieHbi a o ch x n o p , aBTopbi

c r a T b H C H H T a io T , h t o b o6 jiacTH jie K C H K H o 6 i h h h BonpocHHK O S u ie C ^ a B H H C K O rO

JlH H rB H C T H H eC K O rO a T J ia C a CM05KeT 6bITb H CH0 J Ih 3 0 B a H UCJIHKOM H B p y M b iH C K H X

iia c e jr é H H b ix n y H K T a x , n p u H é M b K O M M e H ra p M H k K a p T a M c j ie A y e T B K jn o H H T b

T o jib K o T e « B ^ e H H fl, c o 6 p a H H b ie b p y M b iH C K H X H a c e jie H H b ix n y H K T a x , K 0 T 0 p b ie T a K

h j ih H u aw e ('r.e. M a T e p n a jib H O hjih cc M a H T H H H o ) CBjnaHbi c o T B e T a M H , nojiyneHHbiMH

B CJiaBSIHCKHX CTpaHax.BTopa» rjiaBa cTaTbH KacaeTca ripoeKTa JVg 3 BonpocHHKa. Abtopw iiejiatoT ot-

;ic/ibHbie 3aMCMaHHH h ripe/yioxcenHH, Kacaromneca IIlTeMbi npoeKTa (riacmymecmeo)

h XXVI TeMbi (PeAbecp).B rpeTbefi maBe CTaTbH yKa3biBaerca, h io boiipochhk no JieKCMKe (JleKcuna,

Pasde.i «om cjioea k 3H<memiw») uc jim kom npHMeHHM h k HecJiaBSHCKHM ro B o p a w ,

b tom HHCjxe pyMbiHCKHM. CjieayiOT OT/ie^bHbie 3aMeHaHMH h npeaJioaceHHa nacTHoro

xapaKTepa.B MeTBepTOH rjiaBe (O (fionemunecKou mpaucxpunijitu e iiec.iati.HiicKux nynKmax)

aBTopbi cLiHTaior, mto npn peracTpauHH otbctob b HccJiaBai:cxHx nynKTa* cjieflyeT

HCn0^b30BaTb Ty )Ke CHCTeMy 3HaKOB, MTO H AJI» CJiaBHHCKHX roBopoB.

À PRO PO S D E L ’ATLAS L IN G U IST IQ U E SLAVE

Cet article se livre à certaines considérations et propositions concernant les problèmes que soulève l’utilisation pour l’Atlas linguistique slave des données obtenues dans les pays non slaves et, notamment, en Roumanie.

Le premier chapitre (Du questionnaire pour les localités des pays non slaves) développe l’idée que le questionnaire destiné à l’enquête dans les pays non slaves doit représenter un extrait du questionnaire général, à savoir un extrait adéquat qui tienne compte des données que les divers parlers des pays non slaves peuvent offrir pour l’Atlas. Les auteurs produisent des exemples dont il ressort que les questions concernant la phonétique que renferme le projet de questionnaire général Ndvrh zkouskového dotazniku pro slovanskÿ jazykovÿ atlas s’appliquent presque toutes à l’enquête en territoire roumain, étant donné que les éléments slaves du roumain reflètent, d’une façon ou d’une autre, les phénomènes dont l’étude est prévue par le questionnaire.

Les questions relatives à la morphologie prévues par le dit projet ne s’appliquent pas aux parlers roumains, dont la structure morphologique est du type roman. Les auteurs considèrent toutefois que pour certaines questions que le questionnaire général va probablement prévoir, on pourra obtenir aussi, en ce que concerne les localités roumaines, des informations comparables à celles reçues des pays slaves (cf. par ex. le vocatif en -o, le futur exprimé à l’aide d’un auxiliare signifiant „vouloir“ etc.).

Dans le domaine de la dérivation, les réponses recueillies en territoire roumain pourront fournir également un matériel comparable à celui des pays slaves.

Quant au lexique, le questionnaire général, tel qu’il se dessine à en juger d’après les projets proposés jusqu’à present, pourra s’appliquer en entier aux localités roumaines aussi, à condition de mentionner dans les commentaires seulement les phénomènes qui ont rapport d’une manière ou d’une autre (c’est à-dire matériellement ou sémantiquement) avec les réponses recueillies dans les pays slaves.

Le second chapitre de cet article porte sur le Projet de questionnaire no. 3. Les auteurs se livrent à quelques observations et font quelques pro

192

positions au sujet du thème III du projet (Elevage) et au thème X X V I (Relief).

Le troisième chapitre montre comment le projet de Lexique, Section „Du mot au sens“ est appliquable aussi en entier aux localités non slaves, y compris les localités roumaines. Suivent quelques observations et propositions de détails concernant le dit projet.

Au chapitre IV (De la transcription phonétique dans les localités non slaves), les auteurs considèrent que la notation des réponses obtenues dans les localités non slaves devra se fonder sur le même système de signes que celui utilisé pour les localités slaves.

■

'

;

FONETISME ARHAICE ÌN GRAIURILE SÌRBOCROATE

DIN REGIUNEA BANAT

V. VESCU

In urina unor cercetàri recente asupra graiurilor sìrbocroate vorbite pe teritoriul R.P.R. s-a stabilii cà, in generai, acestea se grupeazà in fapte tipuri. Unele din eie prezintà o dezvoltare asemànàtoare cu majoritatea graiurilor dialectului stokavian, fie datorità vecinàtàtii lor cu graiuri care apartin aceluiafi dialect (este cazul graiului bànàfean propriu zis), fie datorità faptului cà s-au separai relativ recent de masa graiurilor dialectului ftokavian (aproximativ sec. X V II—X VIII). Altele insà, din cauza desprinderii fi izolàrii lor de celelalte graiuri ale dialectului càruia ii apartin ìntr-un stadiu mai vechi de dezvoltare al acestuia, au pàstrat unele tràsàturi arhaice atit in domeniul fonetic cit fi in cel morfologie fi lexical. Dintre acestea, cele mai reprezentative sìnt : a) graiul din Carafova fi b) graiul din Svinila. Unele arhaisme se gàsesc fi in graiurile din Recaf, Muntenegrul bànàtean, Clisura1.

Arhaismele conservate de aceste graiuri prezintà importanza nu numai pentru stabilirea mai precisà a originii lor, fi incadràrii in dialectul respectiv, ci mai ales pentru studiul istoriei limbii fi pentru dialectologia sirbocroatà in generai. Iatà citeva dintre acestea : pàstrarea vechiidui sistem de accentuare, pàstrarea unor forme arhaice in reflexul vechiului é, sau in reflexele ierurilor (t>, h), pàstrarea lui l (l vocalic), pàstrarea grupului cr, pàstrarea africatei d, in domeniul foneticii, pàstrarea vechii desinente a substantivelor masculine la nominativ plural (-e, -ove, -eve) fi a substantivelor feminine la dativ singular (-e) etc., in domeniul morfologici.

In lucrarea de fata ne propunem sà ne ocupàm numai de citeva arhaisme fonetice fi anume : tratamentul ierurilor, al lui l (l vocalic), l final, grupul cr fi africata d, existente in unele graiuri sìrbocroate din Banat.

1. Tratamentul ierurilor (&, &).Este cunoscut faptul cà in sirbocroatà ierurile in pozi^ie slabà au dis-

pàrut, iar cele in pozitie forte mai intii s-au unificai, iar apoi s-au vocalizat in a. Aceasta s-a petrecut spre sfìrfitul sec. al XlII-lea, iar dupà unii cerce- tàtori chiar fi mai devreme 2.

1 Forme arhaice prezintà fi graiul din Checea, dar cum acesta este un grai kajkavian, nu ne vom ocupa de el aici.

2 Vezi M. Pavlovió, IJpuMepu paieumna cpncKoxpeamcKoi jeiuxa, Belgrad, 1956, p. 17.

195

Unele graiuri ale dialectului ftokavian au ràmas insä la faza de trecere, adicä pästreazä semivocala rezultatà din ierurile in pozi|ie forte. Acest lucru se constata in graiurile dialectului prizreno-timocean, in unele graiuri ale dialectului zeto-sieniêan 1, iar pe teritoriul tärii noastre in graiul satelor din jurul Carafovei fi in graiul din Svinila. Problema semivocalei rezultatà din ieruri in graiurile sirbocroate de pe teritoriul Iugoslaviei a fost studiatà amà- nunît 2. In graiurile amintite mai sus nuanta vocalicà este variata. Faptul cä in sìrbocroatà comunà reflexul celor douà ieruri unificate este a, ne indrep- täêfte sä consideräm cä semivocala, ca formä de trecere la vocalä, a trebuit sä fie in majoritatea graiurilor dialectului ftokavian de nuanta a (i“)». Totufi in graiurile care mai pästreazä si astäzi semivocala, pe lingä nuan|a a (i“) este destul de frecventä si nuanta e (i‘) iar in unele graiuri si nuantele o fi u (i°, i ”), ba chiar fi forme intermediare (de pildä ä (i*) intre a fi e)* Astfel, in graiurile dialectului prizreno-timocean se intilnesc patru nuance ale semivocalei : mai frecvent i * fi V fi mai rar i° si i ” (stav, di’ske, osi°m, sedium), iar in >c!teva graiuri ale dialectului zeto-seinitean, aproape totdeauna numa i“ (miac, kiad, gVdljiv) 5. Desigur cä existä si cazuri cind semivocala s-a vocalizat compiei in a, e, o, u «.

in graiurile sirbocroate de pe teritoriul R.P.R., afa cum s-a arätat mai sus, semivocala este caracteristicä numai pentru satele din jurul Carafovei ji pentru graiul din Svinila.

ín satele carafovene fenomenul a fost inregistrat pentru prima datä (dar nu indeajuns studiai) de L. Miletic 7. Existenâ semivocalei a fost con- firmatä de acad. E. Petrovici in forme ca dobär, iedän*, kad*, kratäk*, mogäl* (1)*, etc. in Lupac, Clocotici, Vodnic fi Nermet. In unele cuvinte in locul semivocalei apare e : ket (ked) pentru kät (käd) in Ravnic fi Kuriacita (cartier al Carafovei) 8. In cercetärile intreprinse de noi am notat in Clocotici fi Nermet urmätoarele forme : stigVl, „am sosit“, momVk, „fläcäu", dian, „zi“, (dar fi dan) zvoni'c, „clopot", isial, „am plecat", reki“l, „am spus", kori^m, „stomac", loviac, „vinätor“, sudVc, „judecätor“, legi“l, „m-am culcat“, oti‘c, „tatä", riakiia, „rachiu“, li“k, „ufor“.

Vorbind despre graiul din Carafova, acad. E. Petrovici considerä cä 6 > a incä „din epoca aceea cind carafovenii erau in Peninsula Balcanicä" 9. Mai departe, insä D-sa presupune cä la venirea carafovenilor pe locurile unde sint afezafi astäzi 0 se afla pe o treaptä intermediará, intre b fi a, ceva ase- mänätor cu aä l0, ipotezä mai justä, pentru cä altfel nu s-ar putea explica existenâ semivocalei in graiul celorlalte sate din jurul Carafovei.

in graiul din Carafova b > a. Procesul s-a petrecut dupä venirea carafovenilor la noi. in ceea ce privefte graiul (sau graiurile) din celelalte sate din

1 Vezi P. Ivié, JJuja.ieKmo.ioeuja cpncKOxpeamcxoe jeiuxa. Novi Sad, 1956, p. 108 — 109, 159.2 Studiile cele mai competente au fost fäcute de A. Belié Sn special in lucrarea de dialec-

tologie -/Juja.ieKmii ucmouHe u jyjKne Cpßuje, in CpncKU duja.ieKmo.iouiKU 36opmiK, I, I I , Belgrad, 1905, 1911.

3 Vezi A. Belié, CpncKU dujaAeKmo.iouiku ìóopmiK, I, p. 89.4 Vezi A. Belié, CpncKU duja.ieKmo.ioiUKU 3ÓopnuK, I, p. 45 ?i urm.5 P. Ivié, op. cit., p. 159.• A. Belié, op. cit., p. 89; P. Ivié, op. cit., p. 159.7 Lj. Miletié, Ueber die Sprache und die Herkunft der sog. Krasovaner in Süd-Ungarn,

in „Archiv, für sl. Philol.“, X X V I, p. 163.8 E. Petrovici, Graiul carasovenilor, Bucuresti, 1935, p. 81, nota 3.9 Op. cit., p. 82.

10 Ibidem.

196

jurul Carasovei, aoestea s-au comportât ca niçte graiuri periferice fafà de centru. Trebuie subliniat, ìnsà, cà si aici uneori b > a. Am ìntìlnit forme paralele : dVn dva, ,,o zi, douà“ dar iedVn dan, ,,o zi“ oSdl si o$tal, ,,am plecat“ rekal $i rekï“l, ,,am spus“ etc.

în graiul din Svinila semivocala are douà nuance : V $i V. Din materialul de care dispunem rezultà cà sìnt mult mai numeroase cazurile cìnd semivocala are nuanta a (V) skobic", „uliu“, vrabiac, „vrabie", koriam, „stomac“, gusìak, „gìnsac“, lian, „in“, dìaska, „scìndurà“, grniac, „oalà“, drzi“k, „mìner“, katanVc, „cataramà", lï“.zica, „lingurâ“, noki“t, „unghie“, oti‘c, „tata“, tl'sta, „soacrà", etc. fata de e : zaix'c, „iepure“, petl'l, „cocoç“, ovi'sk, „ovaz", di'n, „zi“, Veligdì'n (dar Djtirdjevdan), pesì'k, „nisip“, velì'r, „vînt“, etc.

Considerînd normalâ aparifia semivocalei eu nuança a ca forma de trecere la vocala a, e necesar sa stabilim ce factori au determinai aparifia semivocalei eu nuanja e.

O. Broch înceacâ sa explice câ aparitia semivocalei eu nuanja a în graiurile dialectului prizreno-timocean se datoreçte caracterului consoanei precedente care trebuie sâ fie consoana velarâ k sau orice consoanâ labialâ, iar cazurile cînd în locul semivocalei apare e reprezintâ împrumuturi din limbile bulgarâ sau macedoneanâ1. O explicatie mai completa o dâ A. Belié. El considera câ semivocala eu nuanta e apare în graiurile dialectului prizreno- timocean cînd aceasta este accentuata, sau cînd se gâseçte înaintea sau în urma consoanelor palatale (atunci si vocala a trece la a-e) ; în celelalte cazuri semivocala se voealizeazâ în a sau o, sau capâtà nuança a sau o2. Mai tîrziu, comentînd observable lui O. Broch, Belié adaogâ câ semivocala trece la e, sau capâtâ nuanta e înaintea consoanelor d, t, çi z, s 3.

Analizînd formele din graiul din Svinila, notate mai sus, este uçor de constatai câ aceste explicafii corespund doar în parte. în aproape toate formele ï ‘ se gâseçte sub accent nu numai înaintea sau dupâ consoanele indicate de Belié. în schimb, în ceea ce priveçte Ie constatarea fâcutâ se aplicâ aproape întrutotul. Cu toate acestea trebuie sâ {inem seama çi de explica^ia datâ deO. Broch, deoarece acest reflex al ierurilor nu este caracteristic numai pentru graiurile sîrbo-croate. în dialectele macedonene de pildâ b > o sau a, iar b > e, (reflexe caracteristice pentru macedoneana literarâ 4). în graiul macedonean din Polog, care are çi alte trâsâturi comune cu graiurile vecine aie dialectului prizreno-timocean, pe lîngâ o çi e ca reflexe aie ierurilor, existâ çi semivocale cu nuança o çi e 5.

în graiurile bulgâreçti de apus ierurile s-au unificai în b, sau au trecut la vocalele o, e, a (sau la o vocalâ eu nuança a). Vocala o apare ca reflex al ambelor ieruri, vocala e în locul b, iar a de cele mai multe ori în locul b $i rareori în locul b 6.

1 A. Belic, O du ja .teK m o .w iuK o .u M am ep u jaA y O . E p o x a y kh>u3u, D ie D ia le k te des süd-

ichsten S e rb ien , in CpncKU dy ja .ieK m o .w iuK U 3ÖopnuK, II, Belgrad, 1911, p. 11—12.

2 A. Belic, JJuja.ieKmu. p. 46, 71, 78, 89.3 A. Belic, O M am ep u jaA y E p o x a , p. 11 — 12.4 B. Koneski, fp a M a m U K a Ha MaKedoHCKUom ja3U K , I. Skopje, 1952, p. 46.5 A. M. Seliscev, i lo A o e u eeo öo .irapcK oe i ia c e ie n u e , Sofia, 1929, p. 227 — 228.

8 T. Todorov, C e e e p o la n a d iw m e obAeapcKu so n o p u , « C 6 o p h h k 3a napo flH H yrnoTBopemm h HapoflonHC», X X II, Sofia, 1926, p. 48 — 72.

197

In graiurile bulgàrefti din regiunea Vidin si Lom ierurile s-au unificai in b, sau u > b" (ba) iar i > e. Numai in douà cazuri a trecut la ox.

In graiul din regiunea Ciustendil u > &, a, o iar i > &, e, a 2, etc.Deci, tinind seama de aceste fapte de limbà, precum si de acela càjgraiu-

rile dialectului prizreno-timocean, din care se pare cà face parte fi graiul din Svinita, se gàsesc in vecinàtatea graiurilor macedonene de nord fi bulgàrefti de apus, se poate admite o influenti a acestora din urmà in ceea ce priveste aparitia semivocalei cu nuanta e sau o sau a vocalei e sau o ca reflex al lui b.

Ìnsfirsit, ar mai trebui adàogat cà si in graiul din Svinita am ìntilnit unele cazuri (e drept foarte putine) de vocalizare completa a i in a : làkat, ,,cot", magia,, „cea{à“, sabrdla, ,,am adunai", opinak, „opincà", Sanac „sant" (in toate aceste cazuri a < ia* nu se gàseste sub accent) ; sau in e : osel, „ani “am plecat“ dosél, venit", (pe lingà oslel, dosìH).

!n concluzie, ca si in unele graiuri ale dialectelor prizreno-timocean fi zeto-sienijean, in unele graiuri sirbocroate din |ara noastrà evolufiaierurilor se aflà intr-un stadiu inapoiat fata de majoritatea celorlalte graiuri ale dialectului ftokavian fi anume ìntr-o fazà de trecere intre b fi a. Nuanta semivocalei este in generai a. Nuanta e constituie o inova^ie, (ca fi nuan|a o sau u) fi in aceastà privinta s-ar putea admite si o influenti a unor graiuri macedonene fi bulgàrefti, care au avut aproximativ aceeafi evolutie.

2. I (I vocalic).

Aproximativ in aceeafi perioadà a vocalizàrii ierurilor (see. al X II —X III) in majoritatea graiurilor dialectului ftokavian l a trecut la u (vuk, sùza, sunce). E1 se mentine, totu.si, neschimbat ìntr-o parte a dialectului prizreno- timocean (irai precis in subdialectul timoi o^hritean : vlk iablka, p in , slza, sau ifi pierde, in parte sau complet, caracterul vocalic, dezvoltind o semivocalà sau o vocalà posterioarà : li, lu (slince, dlng) 3, sau li (dlibok)*. Dintre graiurile sirbocroate din R.P.R., l fi-a pàstrat, complet sau in parte, caracterul vocalic in graiul din Carafova : blva, „purice", mlze, „mulge", size, „lacrimi", dar d“lbóka, „adincà", dHk, dslk, „lung", plln (pin „plin“) 5 etc. fi in graiul din Svinita : vHna, „lina“, zHt, „galben", sHnoó'ogled, „floarea soarelui", scinde, zHva, dHbokd, sHnce, bslva, malzi, etc. ®.

Prin urmare, in timp ce in graiul din Carafova existà unele forme cu /, in graiul din Svinila, in toate cazurile l intre doua consoane tinde sa dezvolte inaintea sa o vocalà redusà (o semivocalà). in Carafova aceasta este à sau i, in Svinila numai à. Tendinta de a dezvolta o vocalà redusà numai inaintea lui l reprezintà o caracteristicà a acestor graiuri si totodatà le deosebeste, in aceastà privintà, de alte graiuri care pàstreazà pe l.

A. Belié noteazà numai cìteva forme in dialectele sirbefti de est fi de sud : ja6hAka, jaó'nko, 3achmyjia ce, pe care nu le considera caracteristice.

1 T- Todorov, ToBopiT Ha rpaa J I o m , «C6ophhk», X X X V III , Sofia, 1930, p. 11 — 12.2 I. Zaharcev, KiocmeHÒu.acKO Kpaìiufe, «C6opHHK», X X X II , Sofia, 1918, p. 180 — 181.s P. Ivió, JJuja.-ieKmo.ioeuja, p. 109 si A. Belié, ffuja.ieKmu, p. 90 — 125.4 A. Belié, JJujcuieKmu, p. 122.5 E. Petrovici, op. cit., p. 84.6 In Clocotici am notat numai fórmele ddlg, d lge ; fàrà indoialà, Insà, cà pàstrarea lui

l este un fenomen freevent ?i In graiurile celorlalte sate din jurul Carafovei. Am notat tot aici fi fórmele múze, múzem, múzemo, consideràm, insà, cà subiectul a folosit in acest caz limba literarà. in graiul din Reca? existà forma dibok, l > i prin forma intermediará li (*dlibok). Vezi A. Belié, ffuja.aeKmu, p. 122.

198

lata ce spune el in aceastà privinta : „existà fi cazul invers, cind articulatia sunetului l nu se produce imediat in urma exploziei consoanei dupà care se gàsefte acesta, ci ìntìrzie putin; fi in acest caz apare inaintea lui l o semivocali (b) care insà nu trece la vocalà plinà (&), astfel cà l ramine vocalic. Am notat citeva asemenea cazuri fi cred cà nu au o ìnsemnàtate prea mare pentru aceste dialecte, dar sint totufi interesante pentru natura lui l vocalic“ 1.

Dintre limbile slave, bulgara cunoafte acest fenomen, dar numai in parte 2.Se poate deci considera cà dezvoltarea unei semivocale inaintea lui L

este o inovatie proprie graiurilor sirbefti de la noi. Si nu este exclus ca aceastà inova|:ie sà fie urmarea unei influente a limbii romine. Ipoteza capàtà temei dacà vom face o comparatie ìntre aceste cuvinte fi maniera de a se pronunta de càtre romìni imprumuturile slave care conjin pe r sau pe l : pile (*pblk), gilcà (*gblka), mire, tirbànos, girclean, mir§av 3, etc. din mrk, °trbnh, grkljan, mrSav.

3. I final.

In limba sirbocroatà comunà l consonantic a trecut la o atunci cind se gàsea la sfìrsitul silabei sau la sfìrfitul cuvìntului. Fenomenul s-a petrecut in sec. X IV —X V fi a cuprins majoritatea graiurilor dialectului ftokavian, exceptind unele graiuri ale dialectului prizreno-timocean 4.

In graiurile sirbefti de pe teritoriul, R.P.R., l final se pàstreazà in graiul din Svinita, in graiul carafovenilor fi, in parte, in graiul din Recaf.

Svinita : stélna, „stearpà“, telci, „vitei", stol, „masà", sol, „sare", se okisél, ,,s-a acrit", bil, „am fost“, kazál, „am spus", etc.

Carafova : kótal, u^dol, d§bgl, bel, popivài, ostai, pobilél, etc. *.Clocotici : pitál, ,,am intrebat", imdl, ,,am avut“, íuvál, ,,am pàzit",

kazál, umrl, etc.Nermet : bil, pitál, posial, osial, „ani plecat", etc.Fenomenul este normal pentru aceste graiuri, avìnd in vedere cà e ie

pàstreazà unele arhaisme a càror evolutie intregistratà in limba comunà este anterioarà acestuia cu cel pu^in douà secóle. De aceea, ne vom limita doar la semnalarea lui. Mai interesantà este, insà, situala lui l final in graiul din Recaf, despre care vom spune citeva cuvinte.

ìn capitolul „Graiuri cu ti neschimbat" in care se ocupà fi de Recaf, P. Ivic aratà cà in acest grai uneori l final se pronun|à ca un sunet bilabial (u ) i. ìn realitate, l final ìn graiul din Recaf se gàsefte in trei situatii :

1) se pàstreazà : okrùgal, „rotund", topal, „cald", vésel, bel, débel, „gros";2) a trecut la o : ie bacio, udario ;3) se pronuntà u : kupiu, uzeu, biu.Defi materialul de care dispunem nu ne permite sà tragem concluzii

definitive, se pare totu.fi cà l final se pàstreazà la adjective, a trecut la o la

1 A. Belié, ffuja.ieKmu, p. 91.2 Aceasta depinde de pozi^ia lui l : Ih trece la bl cînd e urmat de o consoanà. Vezi K.

Mircev, McmopmecKa zpaMamuKa Ha òbAeapcKUH e3UK, Sofia, 1958, p. 127—129, precum çi bibliografia citata pentru dialecte. Fenomenul este consemnat ìn locul respectiv de A. Belié dar farà sa se traga concluzii. A. Belié, op. cit., p. 110.

3 Ultímele patru exemple sînt dialectale. Vezi resp. ALR I I harta Nr. 275. ALR I I harta nr. 2214, ALR I harta Nr. 38, ALR I harta Nr. 62. Vezi çi mai jos grupul Ir.

4 Vezi P. Ivié, op. cit., p. 109.5 Vezi E. Petrovici, op. cit., p. 846 P. Ivié, op. cit., p. 210.

199

substantive fi uneori in forma participiului activ (radni pridev) la verbe, alteori in aceleasi forme se pronuntà u. Asadar l final in graiul din Recas se gàsefte in faza de trecere la o. In ceea ce priveste pe u, el reprezintà forma intermediarà intre l si o.

4) Grupul ór.

Trecerea grupului ór la cr este un fenomen foarte vechi, care a cuprins cea mai mare parte a dialectului ftokavian. Au ràmas inafara lui unele graiuri ale dialectului zeto-sienitean1, graiurile muntenegrene de sud-est2, iar la noi, graiurile din Svinita fi Carafova 3.

Sint pu^ine cazurile cind grupul cr se pàstreazà intact : c’rniac (Svinila), crna, órf (Carafova). De obicei intre cele douà sunete se introduce o vocalà redusà sau plinà dupà cum se va vedea din exemplele ce urmeazà.

Svinila : c':rv, ó'Wvèn, ó"‘rn, ó'ervena, 6'irevo ;Carafova : cirn, orvf, cervén, cerésn'e.

Introducerea vocalei recluse sau piine in mijlocul grupului a fost determinata de caracterul lui r din acest grup. Fenomenul a fost explicat de acad. E. Petrovici in felul urmàtor : dacà r este vocalic, atunci intre cele douà sunete se introduce o vocalà redusà (i) sau r ifi pàstreazà integrai acest caracter (de vocalà) ; in cazurile cind r este consoanà, intre ó fi r se intercaleazà un e 4 (in Svinila am ìntilnit un exemplu cu i : c'ir evo).

Afadar, cu excep|ia citorva cazuri, r din grupul ór tinde sà-fi piardà partial caracterul de vocalà si asemenea lui l , de care am vorbit mai sus, dezvoltà inaintea sa o vocalà redusà. c se pàstreazà in toate cazurile. Men- tionàm numai cà in Svinila acesta se pronuntà mai moale, dar se deosebeste de ó (1-am notat pretutindeni c').

5. africata d.

Africata sonora d, defi este un sunet foarte vechi, in comparale cu celelalte arhaisme de care am vorbit mai sus, are o arie de ràspindire foarte mare. Nu vom infira aici toate dialectele fi graiurile in care se intilnefte 5. in ceea ce privefte graiurile sirbocroate de la noi, aceasta se intilnefte in graiul din Svinila, graiul din Carafova, fi graiul bànàtean propriu zis :

Svinila : dvezda, „stea“, dvóno, disddi, kuknrùd. punddika, „fa^à de pernà", bude, budovina, madarika, prodébo, etc.

Carafova : dvézda, dvonar, dvrni, buda, kukuruda, spuda, etc.6.Graiul bànàtean propriu zis : bude, butìova, dindov, etc. Dupà cum se

vede d se pronuntà in locul lui z atìt in cuvintele sìrbefti (de origine slavà) cìt fi in imprumuturile rominefti. in cuvintele slave, dupà cum aratà P. Ivic, apari^ia lui d este determinatà de consoanele v sau r (dvezda, nadrem) sau cind consoana urmàtoare in cuvint este d (dadnji, didam) 7.

1 P. Ivié, op. cit., p. 158.2 I. Popovic, H c m o p u ja cpncK O xpea m cK oe Khbu3Keeno; je3U K a, Novi Sad, 1955, p. 88 — 89.3 în graiul bànàfean propriu zis se înt îlneste forma ferez, atestatà si în subdialectul

voivodean. P. Ivié, op. cit., p. 75. Vezi acolo çi explicaría.4 E. Petrovici, op. cit., p. 115. Explicaría este valabilà eu excepta formei cervén (în

SviniÇa am notat ô’ervenà).5 Vezi A. Belié, op. cit., 203 — 204 $i P. Ivié, op. cit., p. 112.6 E. Petrovici, op. cit., p. 115.5 P. Ivié, op. cit., p. 112.

2 0 0

în concluzie : arhaismele din unele graiuri sîrbocroate de la noi, — în spécial în graiul din Svinita si graiul carasovenilor — care s-au pâstrat dato- ritâ izolàrii acestora de masa graiurilor din care fâcean parte, dateazâ dintr-o perioadâ cînd încâ nu avuseserâ loc principalele transfonnâri fonetice în graiurile dialectului stokavian. Izolarea n-a atras însâ dupa sine stagnarea evolutiei acestor graiuri ci numai încetinirea ei în comparatie eu marea majoritate a celorlalte graiuri aie dialectului çtokavian. Au apà’rut si unele inovatii cum ar fi de pildâ tratamentul lui l çi a grupului cr, însâ linia de dezvoltare este în général aceeasi ca si a celorlalte graiuri stokaviene. Importanta arhaismelor pàstrate constâjn primul rînd în aceea câ ele ilustreazâ un moment al evolutiei limbii sîrbocroate si a dialectelor ei.

APXAHMECKME <DOHETH3MbI B CEPBOXOPBATCKHX TOBOPAX

OBJ1ACTM BAHAT

(PE3YOME)

B CTaTbe ocBem aeT ca tjiaKT HajiMHHa pa.ua apxaH3M OB, ôojibuiHHCTBo k o to p w x

OTHOCHTCH K OÔJiaCTH (J)OHeTHKH, B Cep60X0pBaTCKHX TOBOpaX Ha TeppHTOpHH PHP.3 t o s B j i f le T c a c j ie a c T B H e M Toro, hto H e K 0 T 0 p b ie c e p ô o x o p B a T C K H e r o B o p b i

( r o B o p C b h h h u m , r o B o p K a p a m o B b i h o ic p y a c a io m H X e r o c e j i ) B b if le jiH J iH C b b 6 o jie e a p e B H H H n e p n o a H 3 c e p ô o x o p B a T C K H X roBopoB, H 3 0 J in p y a c b ot h h x ; T e M ca M b iM H o p M a jib H o e p a 3 B H T H e p e a y u H p o B a H H b ix (i>, b ) 6 b i j io H a p y u ie H O , c o x p a H H j ic a l

c j io r o B o f i , l ■— K O H e H H b iü , r p y n n a ér k d .

B CBOeM pa3BHTHH peflyUHpOBaHHble B HaCTOaUJHH MOMeHT HaxOAHTCH B CTa-

Ahh nonyrjiacHoro c pa3HWMH OTTeHKaMH : b 6ojibUiHHCTBe cjiynaeB — 3TO ï “ h

b HeKOTopwx cjiyMaax — i ‘ . riojiyrjiacHbiH BCTpenaeTca b roBope Cbhhhuw h b

roBopax HeKOTopbix ceji okojio KapauioBbi. B roBope KapamoBbi h b Apyrwx tobo-

pax peAyUHpoBaHHbie npoacHHmcb b a.

Hapaay c r (r cJioroBbiM) roBopbi CBHHHUbi h KapauioBbi coxpaHaioT HHor/ia h 1(1 — cjioroBoii) h Bcer^a l KOHenubiii. ToBop PeKama naxoflHTca b cra^nn nepexo/ia l > o, Hcnojib3yeT (})opMbi c l KOHenHbiM (okrugal, bel) (j>opMbi cl > o (bacio, udario) h <})opMbi, b KOTopbix l — icoHeHHoe np0H3H0CHTca KaK 6Hjia6HajibHbiii 3Byx (uzeu, kufiiu).

B CBHHHiie h KapamoBoü rpynna corjiacHbix cr He nepeuuia b cr (c!rv, c'rn, cerven), a a<J)4>pHKaTa d noaBjiaeTca xaK b cnoBax pyMbiHCKoro, TaK h cep- 6oxopBaTCKoro npoHcxoac^enHa. Apna ee pacnpocTpaHeHHa ôojibuje; oxBaiieH

h coôcTBeHHO ôaHaTCKHH ro B o p (bude, budova, dindov).

PHONÉTISM ES ARCHAÏQUES DES PARLERS SERBO-CROATES DE LA RÉGION DU BANAT

(RÉZUMÈ)

L ’article met en évidence le fait que dans les parlers seibo-croates en usage sur le territoire de la R.P.R. il se maintient une série d’archaïsmes, dont la plupart ressortent du domaine de la phonétique.

Ceci est la conséquence du fait que certains parlers serbo-croates (ceux de Svinita, de Carasova ainsi que des villages environnants) se sont dégagés

20 1

de la masse des parlers serbo-croates à une période ancienne, tout en s’isolant entre eux, retardant de la sorte l’évolution normale des yers (,& b) maintenant le l (l vocalique) le l final, le groupe cr, ainsi que l’affriquée d.

L ’évolution des yers se trouve présentement au stade d’une demivoyelle à nuances différentes : dans la majorité des cas ia et en partie ïe . La demivoyelle se rencontre dans le parler de Svinita et dans celui de certains villages des alentours de Carasova. Dans ce parler et dans d’autres encore, les yers se sont vocalisée en a.

A coté de r (r vocalique), les parlers de Svinita et de Caraçova, maintiennent parfois aussi le l (l vocalique) et toujours le l final.

Le parler de Recaç se trouve à la phase de, transition l > o , employant des formes a l final (okrügal, bel), ainsi que des formes à / > o (bacio, udario) et des formes où le l final se prononce comme deux labiales (uzeu, kupiu).

À Svinita et à Carasova le groupe cr, n’est point passé à cr (c‘rv, &rn, cerven) et l’affriquée d apparaît dans les mots d’origine roumaine en même temps que dans les mots serbo-croates. Son aire d’expansion est plus vaste et comprend aussi le parler du Banat proprement dit (bude, budova, dindov).

ACCENTUL IN GRAIURILE SÌRBE§TI DIN CLISURA

B. BERIÒ

Obiectul cercetàrii de fata il constituie accentui in trei graiuri sìrbesti din Clisura, o valea ìngustà din regiunea Banat, care se intinde in lungul Dunàrii, de la Orsova pìnà la Bazias. Località^ile din care am cules materialul prezentat sint :

Svinita, la 60 de km de Orsova, sat cu populatie sirbeascà compactà (cele citeva familii rominesti care se gàsesc aici sint venite de curind), inconjurat de sate cu populatie romìneascà;

Liubcova (sber. Ljupkova), la 83 km de Orsova, sat cu populatie mixtà (predominìnd insà cea sirbeascà), de asemenea izolat de celelalte sate sirbesti ;

Moldova-Veche (sber. Stara Moldava), la 100 km de Orsova, cu populatie mixtà, predominìnd cea sirbeascà. Spre deosebire de primele douà sate, care sint izolate de restul satelor sìrbesti din Banat, Moldova-Veche e primul din sirul satelor sìrbesti (Màierici, Pojejena, Belobre^ca, Divici, Zlatifa $i Socol).

Locuitorii din aceste trei sate, in special bàrbari $i tineretul, sint bilingvi in timp ce majoritatea femeilor nu stiu romìneste «>i folosesc in toate impre- juràrile numai sirbocroata.

In 1959 ne-am deplasat in Clisura pentru o anchetà dialectalà $i, cu acest prilej, am ìnregistrat pe bandà de magnetofon trei basme populare :

Povestea fiului babei al mosului1 (motiv asemànàtor cu cel din ,,Po- vestea porcului“ de I. Creangà), Cenu§àreasa 2 §i Povestea apei v ii3.

** *Ìnainte de a prezenta situafia accentului in aceste trei graiuri, a^a cimi

reiese ea din materialul ìnregistrat de noi, vom face un scurt istorie al evolutiei accentului in sirbocroatà.

Dupà cum se ?tie, in limba sirbocroatà accentele sint muzicale $i mobile. Din slava comunà, sirbocroata a mo^tenit trei accente : douà cu intonalie descendentà §i anume unul scurt si altul lung, si un accent cu intonatie ascenderà, acut, din care mai tìrziu s-a dezvoltat „cakavski akut“, accentui lung

1 Povestità de Maksimovic Marija, din Svinila, in virstà de 15 ani.2 Povestità de Nistorovió Stana, din Liubcova, In virstà de 35 de ani.3 Povestità de Stankovié Nika, din Moldova-Veche, n virstà de 59 de ani.

•203

ascendent. Deoarece acest sistem de trei accente (r'òg, devòjka, govor'\li) s-a pàstrat bine in dialectul cakavian, el a càpàtat denumirea de accentuarea cakavianà. In acelafi timp sistemul mentionat aici este, dupà cum a aràtat incà A. Belic, fi accentuarea protosirbà x. Dealtfel, accentuarea ..cakavianà" se intilnefte fi in unele graiuri kaikaviene fi stokaviene.

in graiurile stokaviene acest sistem de accentuare a fost simplificat prin contopirea accentului ascendent, acut, cu accentui descendent : devòjka > dev’òjka. Astfel a apàrut sistemul de douà accente pàstrat mai ales in dialectul cosovo-resavian fi in graiurile dialectului zeto-sienifean, ca fi in graiurile ikaviene din Istria2. In afarà de graiurilor stokaviene cu douà accente, existà fi graiuri cakaviene cu acest sistem de accentuare 3.

Graiurile stokaviene din Serbia de est fi de sud au simplificat fi acest sistem de douà accente, prin reducerea lor la un singur accent scurt, care a suferit fi o transformare calitativà, devenind din accent muzical, accent expirator 4.

In limba sirbocroatà literarà fi in graiurile care stau la baza limbii literare existà afa numita accentuare neostokavianà, adicà sistemul de patru accente. Acest sistem de patru accente s-a dezvoltat din sistemul de douà accente, prin trecerea accentelor vechi (lung fi scurt) pe silaba precedentà : pisati > pi sali, devòjka >dèvòjka. In felul acesta, in afarà de cele douà accente vechi cu intonatia descendentà lungà: ròg fi scurtà k{sa, au apàrut incà douà accente, de data aceasta ascendente : lung, dacá silaba pe care accentui vechi s-a mutat era lungà, de ex. glàva < glav'à fi scurt, dacá silaba era scurtà, de ex. jiinak < jurQk, nòga < nog'à- Acest fenomen s-a petrecut in sec. X IV —.XV «.

In vorbire se constatà numeroase fluctua^ii in ceea ce privefte accentuarea. Sint, de pildà, graiuri, in care trecerea accentului pe silaba precedentà nu s-a produs in mod consecvent, precum sint fi graiuri in care, pe lingà accentele vechi conservate, apar fi cele douà accente noi etc. Vom vedea in cele ce urmeazà care este situatia accentului in graiurile sìrbocroate din Svinila, Liubcova fi Moldova-Veche.

Svinita

Graiul din Svinifa, care conserva mai multe tràsàturi arhaice ale limbii sìrbocroate, pàstreazà fi sistemul de accentuare veche, stokovian, adicà sistemul de douà accente, prezent in marea majoritate a exemplelor culese (circa 200 de cuvinte accentuate).

Accentui nou ascendent lung, apare intr-un numàr relativ mie de cuvintè fi anume :

bila (bili), potaste, glitve, nésam, némam ìnsà ka^n^mam, unde riamarti e accentuai ca in limba literarà.

1 V. A. Belie, AKifeHamcKe cm p y u je , I, Belgrad, 1910, p. 13 — 14.2 V. P. Iv ii, f fu ja . ie K m o . io iu ja cp n cK oxp ea m cK oe je ju n a . Novi Sad. 1958, p. 33, 58.3 V. M. Hraste, Dvoakcenatski sistem u hrvalskom ili srpskom jeziku, 3 6 op H U K 3a

tß u .io jio ru jy u u iu re u cm u ey , I, Novi Sad, 1957.4 A. Belie, JJuja.ieKmu ucmoHHe u jyxene Cpouje, Belgrad, 1905, p. 271 si urm.5 A. Beliö, CaepeM eH U cpncKO xpeam cKU K u iiM e e iiu je3U K, npeu deo : r .ia c o e u u aw/enam,

Belgrad, 1951, p. 119 — 120.

204

în ceea ce priveste cel de-al doilea accent nou, scurt ascendent, el apare •de asemenea într-un numâr de exemple limitât :

ièna (iènu, ièdnu), însà se întîlneçte si iena, iene, iedln;

kòlko; ònai; ima; òvo, însà si ova; l'inul si 6'inul; 'ideé, însà djjidem. Tinìnd seama de frecventa mica a íenomenului de aparifie a accentelor

noi, se poate presupune cà acest procès este în graiul din Svinita într-un stadiu incipient.

Accentui vechi scurt descendent s-a conservât bine ìn Svinila. El se pàstreazâ nu numai pe prima silabâ a cuvîntului, ca în limba literarâ, ci si pe oricare alta silaba. Astfel, poate sta pe silaba finali deschisà :

nistô y nesto; detè ; bustana < rom. bustean; mam ; Sene ; ova; pa taka ,,iar asa“ ; iena; mené etc.

pe silaba i'inalà ìnchisà :iedbn ; c’inul ; c'ove k ; osll; imam; osec'em, nônai ; kazal; iedbnput; zakol'al; videi si áltele,

în interiorul cuvîntului, pe silaba deschisà si închisà :vaikala; sekira; uc’metn; drugien; nnac‘e$ ; itdnoga, l'isàla; kole uku ; visoike.Accentui lung descendent în Svinila nu este atît de stabil ca cel scurt

descendent. Acest accent se gâseste, ca si în limba literarâ, numai pe prima silaba, sau în cu vintele monosilabice :

l'TSes; rastbl; iâko; ovee (acc. pl.); flûru ; ko^tate ti; f i ; on; breg; nemoi; vas etc.N-am luat în considerare exemplele top'dr (din rom. topôr), zakol'eé;

uputile ; starbe, în care în loc de accentui scurt descendent apare accentui lung descendent, din cauza lungirii emfatice în timpul povestirii.

Faptul cà în limba literarâ accentui lung descendent, ca $i cel scurt descendent, poate sta numai pe prima silabà, se datoreçte mutàrii accentelor vechi. Accentele descendente de pe prima silabâ n-au avut unde sà se mute (exceptînd acele cazuri cînd accentele tree pe prepoziîe) $i astfel s-au conservât pe locul vechi.

în graiul din Svinila însà, situala este alta. Aici, dupâ cum am vâzut, accentele vechi îsi pàstreazâ locul. Cuvintele cu accente noi sînt puîne. De aceea aici, cu toate cà rezultatul în ceea ce priveçte pàstrarea accentului lung descendent numai pe prima silabâ este acelaçi ca în limba literarâ, cauza acestui fenomen este alta. Este vorba de efectul scurtârii accentelor primare lungi. Aceastâ scurtare se produce în mod consecvent la acele accente lungi care nu se gâsesc pe prima silabà a cuvîntului :

kaîmam < kad imam; ova < ova ; iedonga < iednòga; iedbnput < iedbnput; koVeuku < koVevku çi áltele.Astfel, accentui lung a ràmas numai pe prima silabâ. Çi aici însà poate

inter veni scurtarea :tei < ibi; znêi < znâi.Si mai numeroase sînt exemplele eu accente pentru care, în primul moment

n-am putut sâ ne hotârîm daeà sînt lungi sau scurte. La o analizâ mai atentâ am observât câ acestea sînt accente lungi, însà scuriate, în aça fel încît se gâsesc între accentele lungi si cele scurte. Le-am notât eu semnul A :

stârcu; kâze; i â ; kaT~nêmas, ; lié; ôn ; mi; dvâ ; glúu; krângu < rom. creangâ; réd; iâko (adv. de mod); pût; v i.

205

Aceastà tendinea a egalàrii accentului lung cu cel scurt, tendinea care nu este incà dusà pina la capàt in graiul din Svinila, e realizatà inintregime in alte graiuri sirbocroate. Astfel de graiuri sint graiurile dialectului prizreno-timocean din Serbia de est fi de sud*. Acela.fi fenomen al reducerii accentelor la unul singur a fost observat de acad. E. Petrovici in graiul din Carafova 2.

in concluzie, pe baza celor spuse mai inainte, caracteristicele graiului din Svinila in ceea ce privefte accentui sint urmàtoarele :

1. Exista o tendinea puternicà de reducere a celor douà accente vechi descendente la unul singur. Dacà luàm in considerare cà exemplele cu accente noi, ascendente, sint puîne la numàr, putem spune cà graiul din Svinila tinde spre sistemul cu un singur accent. Din graiurile sirbefti un singur accent expirator pàstrat pe locul vechi il au numai graiurile dialectului prizreno- timocean. Un singur accent, cu unele exceptii, existà fi in graiul din Carafova, cu care graiul din Svinila se aseamànà foarte mult in ceea ce privefte accentui.

2. Locul accentului in graiul din Svinila este cel vechi. Accentui se pàstreazà fi pe silabele finale, fie eie inchise sau deschise, foste lungi sau scurte. Sint puîne cazurile cind accentui se mutà pe silaba precedentà. Aceeafi situale o gàsim fi in graiul din Carafova, cu deosebirea cà acolo mutarea accentului pare a fi mai pronunâtà 3.

Liubcova

Accentele noi, scurte fi lungi, nu sint necunoscute nici in graiul din Liubcova, insà fi aici numàrul exemplelor cu aceste accente este redus. Accentui scurt ascendent se gàsefte in cuvinte ca :

òne (pron. pers.); ì'edan ( ièdnu, ièdna, ni iènu, ni ièdnu); òna (pron. pers.); kàko; ùSlo; slùzba; iòpet; bòsa; po sèlu; òni (pron. pers.); badava-, tvòia. Un exemplu cu mutarea accentului pe

prepozi|ie : nà stranu.Accent lung ascendent au cuvintele :bile (bilo, bila); vrédna; prdld; dòdi; vikni; n’éna; das_obitc'e; vréme; na brigu (i < è !) ; Mara; pétu (subst.); n'énu, pétla (péto); kod n’óize;

na stranu; óvde; némam; nife; vesél’e; nisu ddli.In afarà de exempkle cu accent lung ascendent obtinut prin mutarea

accentului vechi pe o silabà artterioarà lungà, am intilnit fi citeva cazuri cind accentui se mutà pe silaba scurtà, insà re/.ultatul nu este un accent scurt ascendent, ci unul lung ascendent :

plákala; ímate; imano; zénu; zéna; ni sta ; ieddnput; iòpet; ne ide, — in loc de : plàkala ; ìmate ; ìmamo ; zènu ; nììta ; ièdanput ; iòpet ; ne ìde. Aceasta este afa numitul „kanovacki akcent" cunoscut graiurilor dia-

lectului cosovo-resavian 4.Sint exemple insà, cind fi in loc de " apare / : kráva; mdóiia; pére; pldc’e, insà plac’es ; poSdl’e; ndpol'e*.

1 A. Belié, JJuja.ieKniu, p. 272 fi urm.2 E. Petrovici, Graiul Carasovenilor, Bucurefti, 1935, p. 35 fi urm.3 Ibid., p. 30-35.* P. Ivió, op. cit., p. 87.* Fenomenul lungirii accentului este cunoscut dialectului kaikavian, iar rezultatul este

totdeauna „óakavski akut", v. A. Belié, Dr. Ferdinand Lieweher, Zur chronologie des serbokroatischen Akzentes, Prag, 1927, In JyxcHOCJTOBeHCKH (Jwjionor, V I, Belgrad, 1926 — 1927, p. 233

206

Dintre accentele scurte descendente si-au schimbat locul ninnai cele care stàteau pe silabele finale, deschise sau inchise :

tvòia < tvoia\ ièdan < iedan\ vrédna < vrednà etc.De aceea, la Liubcova nu exista silabe scurte accentaute la sfìrsitul

cuvintului. In ceea ce priveste silabele scurte nefinale acestea i$i pàstreazà accentui scurt nemutat :

sédele; oparvi; svréìla; opratila-, volila.; ostala-, spremala; rad ila ; zakol’e; ne mos ( < ne mdzeS); poslùSa; zakopa gi-, éuprìiu] gotova-, d^utekne-, probaiu; delibiie etc.Accentui scurt descendent pe prima silaba a cuvintului $i in cuvintele

monosilabice este obisnuit, ca §i in limba literarà :neke; prele-, vrlo-, Sta ; 'ùzme; sad; desan; zito etc.Mutarea accentului de pe silaba finalà scurtà este in graiul de la Liub

cova un fenomen normal. Aceasta este o tràsàturà característica §i pentru alte graiuri serbocroate, in special pentru cele ale dialectului cosovo-resavian 1.

Si in graiul din Carasova accentui se muta de pe ultima silaba scurtà, insà numai de pe silabele deschise, in timp ce silabele finale inchise scurte pàstreaza accentui 2.

Accentui vechi lung este ìm Liubcova mult mai stabil. El se gaseóte nu numai ca in limba literarà, pe prima silaba :

d’ode; kaze; u c7kvu; to', zlato etc., ci poate sà stea pe oricare alta silabà. Astfel, il constatàm :

in interiorul cuvintului :devoike ; ozeni ; stogo dan] d^uradiS; istrebi-, ofìdne; odobralo; idauói; da odl?pi; singada ; po&al’e; kukure'ku 3. la sfinitili cuvintului pe silabà deschisà :takd ; obué"e ; izvede ; ovu ; seé’u ; peto, (in ultimul cuvint accentui este

lung din cauza contractiei vocalelor — do > o).La sfìrsitul cuvintului, pe silaba inchisà accentui lung descendent se

ìntilnejte in douà exemple : nemoi ; ondi.Am constatai un singur caz cu accent lung descendent in loc de lung

ascendent : ni mi d'ali. Ìnsà paralel cu acesta avem §i ni su ddli.Accentui pe silabele finale lungi se pàstreazà §i in Carasova, insà cu

tendinea de mutare a lu i4. Aceasta este o tràsàturà caracteristicà dialectului cosovo-resavian «, càruia ii apartine $i graiul din Liubcova.

Moldova-V eche

Accentuarea in graiul din Moldova-Veche este asemànàtoare accentuàri pe care am constatat-o in graiul din Liubcova. Mutarea accentului a dus $i aici la aparitia accentelor noi :

scuri ascendent :ièdan-, imo ; mòia-, vòda\ da mòg ( = da mogu); pùtovo; òpet\ òvai\ òtac; ko tòga-, ìde\ donèsi\ ispèc'e (prez.); tàko; òni\ dòneli; naimlàdega; kòìi ; ùzo ; pòkaze ; c'ovèka ;

1 A. Belié, AiciieHamcKje cmyduye, p. 25; P. Ivió, op. cit., p. 56 — 67, 87, 100.1 E. Petrovici, op. cit., p. 50—54.3 Acest cuvint 1-a Inregistrat acad. Petrovici in Carasova cu accentui lung ascendent

fi cu cantitate pe silaba finalà.4 E. Petrovici, op. cit., p. 52—54.5 P. Ivié, op. cit., p. 100.

207

ÿi luti g ascendent :vréme; protívio ; dvánes; bunára (gen. sing.) ; túna; slúzio; ni su.Acelasi accent se gaseóte §i în exemplele u véliku sunti; za zivu v'odu în

loc de u vêliku sitmu ; za zìvu vòdu. Aceastâ schimbare a accentului apare fârâ îndoialâ, din cauza pronuntârii emfatice.

Dispunem de doua exemple eu accent lung oscendent în loc de scurt oscendent : tàko ; védro. Ultimul se întîlneçte çi în alte graiuri sîrbesti din Banat cu accentui / . Pare-se, totuçi, câ în Moldova-Veche exista, ca si în Liubcova, „kanovacki akeenat".

Sînt puÇine exemplele cu accente lungi noi, cu tóate câ, în general, în limba sîrbocroatâ accentui se muta mai uçor pe silaba lunga decît pe cea scurtà1. însâ, deoarece tóate celelalte exemple cu accentui nemutat au silabe scurte ìnaintea accentului, numârul mie de exemple cu accentui lung nou nu ne poate duce la concluzii gresite.

Accentui scurt descendent poate sta pe prima silabâ, ca si ìn limba literarà :

bìo; car-, poetaros-, de co; traíala ; sìnovima; sv'àkem; l'a fu ; mene; iz bùrede; da ïma.Acest accent poate sta însâ $i pe orice alta silaba, în afara de ultima.

Am notât un singur exemplu cu " pe ultima silabà : danas.Exemplele cu accentui nemutat ìn interiorul cuvìntului sìnt destule : n'egovu ; na kapi ii ; imole ; rukama ; zavati; c'arâpu ; unì Stu ; ovoga ; iste- radu ;p utuìu ; izvadio ; osamnàes ; podgov orti ; ka^seprobudila ; naistariii. Deci accentui scurt descendent ì§i pàstreazà ìn Moldova-Veche locul

vechi, ìn afarà de cazul cìnd se gàseste pe ultima silabà, de unde ìl gàsim mutat pe silaba precedentà.

Accentui stà pe prima silabâ, ca si in limba literarà : stna; kaze; vâs\ cârski; n'înom-, tâi etc.

însâ, spre deosebire de limba literarà, acest accent poate sta $i pe oricare alta silabâ, inclusiv pe ultima. Exemple :

in interiorul cuvìntului :pomlâdim ; naie du; iednoga-, untitra-, izTde; poi'ubi; ukupa se; racunali; od dnu ; dopuSta ; onoga; koiega; pe silabà finalà deschisà :tak'd; ona Sèna; poso < posao ( Ho, od So, doso, uso); pe silaba finalà ìnchisà : pio niiedndg ednog; vodòm.în concluzie, in legàturà cu graiul din Liubcova si din Moldova-Veche

putem spune urmàtoarele :1 . în aceste douà graiuri sìnt prezente toate cele patru accente ale limbii

sìrbocroate comune. Accentele noi existà într-o mâsurà mai micà, dar sìnt ceva mai numeroase decìt in Svinila.

2. Accentui de pe silabele finale scurte este mutat $i, in generai, din acestea provin cele douà accente noi. în interiorul cuvìntului accentui vechi scurt îçi pàstreazà locul vechi.

3. Si mai bine se pàstreazà pe locul vechi accentui lung descendent. El nu se mutà nici de pe silabele din interiorul cuvîntiüui, nici de pe silabele finale.

J P. Ivi<5, op. cit., p. 56.

208

4. Afa numitul „kanovacki akcenat“ este cunoscut in Liubcova si se pare cà exista si in Moldova-Veche.

** *

Sistemul accentologic al limbii sirbocroate constituie una din cele mai importante caracteristice ale acestei limbi. Iar din punctul de vedere al dialectologiei, sistemul accentologic este unul din criteriile de bazà pentru clasi- ficarea dialectelor limbii sirbocroatex. Graiurile cu acelafi sistem accentologic formeazà o unitate fi in privinta altor tràsàturi fonetice fi morfologice. Sau, cu alte cuvinte, schimbarea sistemului de accentuare este totdeauna legata si de alte schimbàri fonetice fi morfologice.

Din aceastà cauzà, cercetarea accentelor celor trei graiuri sìrbefti din Clisura ne permite sa determinàm locul acestor graiuri intre dialectele sirbocroate.

Dupa cum am vàzut, graiurile din Liubcova fi Moldova-Veche auacelafi sistem accentologic. Aceasta este accentuarea ftokavianà mai veche, deoarece, defi aceste graiuri cunosc toate cele patru accente, ca fi limba literarà, mutarea accentelor nu se realizeazà consecvent, ca in graiurile ftokaviene care stau la baza limbii literare. Dintre graiurile ftokaviene cu pronuntarea ekavianào astfel de accentuare, o cunosc numai graiurile dialectului cosovo-resavian, de care, farà indoialà, aparan fi graiurile din Liubcova fi Moldova-Veche.

ìn ceea ce privefte Svinila, aici, dupà cum am vàzut, existà o tendintà puternicà de scurtare a accentului lung, tendinea care duce spre sistemul cu un singur accent. In acelafi timp accentui ìfi pàstreazà locul vechi. ìnsà aceastà simplificare a sistemului accentologic nu este incà realizatà (avem fi exemple pentru toate cele patru accente ale limbii sirbocroate) fi de aceea nu putem include graiul din Svinita in dialectul prizeno-timocean, singurul dialect ale limbii sirbocroate cu un singur accent pàstrat pe locul vechi. In multe privinte graiul din Svinila se aseamànà cu graiul din Carafova, afa cum 1-a descris acad. E. Petrovici. ìn orice caz, graiul din Svinila, atit ìn ceea ce privefte accentele cìt fi in privinta celorlalte tràsàturi, reprezintà un grai separai, cercetarea lui detailatà prezentind Ínteres deosebit pentru dialectología sirbocroatà.

yAAPEHHE B CEPECKHX TOBOPAX KJlHCyPbl

(PE3KDME)

A b t o p ycTaHOBHJi T pn HacejiéHHbix nymcTa b 6 aH a rcK o ii K jm cy p e , B flo jib

/lyHaa, rfle 5KHBéT cep6cK oe HaceneHHe: CBHHHua, J lK )6K 0B a h Crapa» Moji^oBa. Ha ocTOBe Tpèx H apoA H bix cica30K, 3aperHCTpHpoBaHHbix Ha MarHHT0(j)0He, aBTop

CTpeMHJica ycTaHOBHTb CHCTeMy yaapeH H ii b Tpéx BbiuieyKa3aHHbix HacejiéHHbix

nyHKTax.

Y c T a H O B J ie H O , h t o b c è j ia x J lK )O K O B a h C r a p a a M o jia o B a H c n o jib 3 y e T c a Ta

* e C H C T e M a y A a p e H H H . Y a a p e H H e b r o B o p a x 3t h x c e j i C T a p o e t u r o K a B C K o e , T a K K a K n e p e c T a H O B K a C T a p w x y a a p e H H H He o c y m e c T B J is re T C H n o c jie f lO B a T e iib H OK a K b u iT O K a B C K H X r o B o p a x , K 0 T 0 p b ie j ie jK a T b o c h o b c ^ H T e p a T y p H o r o « 3 b iK a , H e c-

2 Vezi P. Ivic, op. cìt., p. 54.

14 — 1507209

M O T p a Ha to , h to 3thm r o B o p a M (b J I io 6 K O B e h C r a p o f l M o jm o B e ) n p H C y iH H B C e n e ra p e y a a p e H H » c e p 6 o - x o p B a T c ic o r o JMTepaTypHoro JBbnca. C p e f lH u iT O K a B C K H x r o B o p o B 3 to y / ia p e H H e cbom ctbcho r o B o p a M K o c o B o -p e e a B C K H M .

Mto KacaeTca Tpertero HacejiëHHoro nyHKTa, Cbhhhhh, to 3jiecb npoaBjiaeTCH CHjibHaa TeHfleHUHH k coKpameHHio .aojiroro HHexoÆflmero y u a p e H H a . TaKoeaBJieHH B CBHHHHKOM TOBOpe BeAëT K CHCTeMe C OflHHM yflapeHHeM, TEK KaK Te flBa HOBbie BexoflHume yaapenHH (\, / ) Majio npeacTaBjieHbi b Cbhhhuc. B to ace Bpeina ynape- HHe coxpaHHeT CBoe crapoe MecTO.

C jie a y e T OTMeTHTb, h to 3 t o yn p om e iiH e c h c tc m h yn ap eH H » He ocym ecT B jieH o

HOJIHOCTbKJ H nOSTOMy M M He MOJKeM BKJHOHHTb CBHHHHKHH TOBOp B npH3peHCKO- THMOHCKHH flHaJieKT, eflHHCTBeHHHH flH ajieKT c ep ôo -xop B aT C K oro a3buca C OAHHM

yflapenHeM, coKpameHHbiM na CTapoM MecTe.B CBA3H C CHCTeMOH yflapeHH», BO MHOTHX OTHOIlieHHHX MbI HaXOflHM CXOflCTBa

Mencay c b h h h h k h m h KapauieBCKHM roBopaMH, b TaKOM BHfle, KaK e r o onncaji aKa^.

3. I le T p o B H H b H 3 B e cT H O M T p y f le Graiul Caraçovenilor (1935).

L ’ACCENT DANS LES PARLERS SERBES DE CLISURA

(RÉSUMÉ)

L’auteur à choisi trois localités, faisant partie de la Clisura de Banat établies à proximité du Danube et peuplées de serbes : Svinita, Liubcova et Moldova-Veche.

Sur la baze de trois contes populaires, enregistrés à l’aide d’un magnétophone, il s’est efforcé de déterminer le système des accents dans les parlers de ces trois localités.

Il à établi que dans les villages de Liubcova et de Moldova-Veche, on emploie le même système d’accentuation, c’est-à-dire l’ancien système sto- kavien, car bien que ces parlers connaissent tous les quatre accents, tout comme dans la langue littéraire, le changement des anciens accents (",—') ne se réalise pas d’une manière conséquente, comme dans les parlers sto- kaviens, à prononciation ekavienne, pareille accentuation n’étant connue que des parlers du dialecte cosovo-resavien auquel appartiennent sans doute aussi les parlers de Libcova et de Moldova Veche.

En ce qui concerne le troisième point, Svinita, il y existe une forte tendance à abreger l’accent long descendant, tendance qui conduit au système d’un seul accent, car les deux nouveaux accents ascendants (\ , / ) sont peu représentés à Svinita.

Vu que dans le parler de Svinita on n’a pas réalisé encore un système accentologique à un seul accent, nous ne pouvons inclure ce parler parmi ceux du dialecte de Prizren et du Timoc, le seul dialecte de la langue serbo- croate ayant un seul accent conservé à son ancienne place.

Sous beaucoup de rapports le parler de Svinita ressemble à celui de Caraçova, tel qu’il a été décrit par l ’académicien E. Petrovici dans son ouvrage bien connu „Le parler des Carasoveni (Graiul Caraçovenilor 1935,).

CANTITATEA VOCALICA ÌN GRAIURILE CEHE DIN BANAT

GH. CIPLEA

Dupä datele recensamìntului din anul 1956, in Banat traiesc 8887 1 cehi, numiti perni2 de cätre rominii bänäteni. Graiurile lor nu au fost studiate pina acum. Cercetarea lor va oferi indicaci pre^ioase pentru la murirea fi aprofundarea unor probleme de dialectologie cehä, de istorie a limbii cehe fi — ca urmare a relatiilor dintre cehi fi romini fi alte populatii (maghiari, germani etc.), mai "ales in localitä|ile mixte — chiar de lingvisticä generala.

ìn anii 1959—1960 am anchetat urmätoarele località^ din sudul Bana- tului : Eibenthal, Cozla, Bigär, Girnic, Sfinta Elena, Ogradena Nouä, Orfova, Ravensca, Sumita, Jupalnic fi Baile Herculane s. Dintre acestea unele sìnt locuite numai de cehi (Eibenthal, Bigär, Girnic, Sfinta Elena, Ravensca, Sumita), altele au populäre mixtä : cehi fi romini (Cozla, Ogradena Nouä, Baia Nouä, Jupalnic); cehi fi germani (Caransebeful Nou), cehi, romini, maghiari (Orfova).

Cehii din Banat au fost coloniza^i in locurile unde se gäsesc fi astäzi, la inceputul secolului al XIX-lea. „La cererea antreprenorului de lemne Georg Magyarly, au venit la lucru, intre 1823—1826, peste 80 de familii särace din Boemia ìn regiunea de granirà Alibek...“ 4.

Initial toti s-au indeletnicit cu exploatarea lemnului, scop pentru care au fi fost colonizati in aceastä regiune. Cu timpul descoperindu-se in unele parti locuite de ei zäcäminte de lignit fi de diferite minereuri (de ex. in Eiben- thal, Baia Nouä, Bigär, Cozla), locuitorii acestor afezäri au devenit mineri. Cei din celelalte localitäti se ocupä cu agricultura.

*

1 Recensämintul populafiei din 21 februarie 1956. Structura demografica a populafiei. Numärul fi repartizarea teritorialà a populafiei; starea civili ; nafionalitatea ; limba materna; nivel de instruire; familii (reg. Timido ara), [Bucurefti], p. 218.

2 Perni (= peni', perni) < germ. Böhmen. (Denumirea este datä de cätre germanii bänä- feni, de la care au auzit-o rominii).

3 Am mai fäcut anchete preliminare la cehii din alte pàrfi ale Banatului : Peregul Mare, Jupa etc.

4 Gedenk-Buch..., care se aflä la casa parohialà din Glmic, p. 4. Manuscrisul, In limba germana, cuprinde informafii referitoare la cehii din Banat de la venirea lor. Datele au fost Inserate in manuscris incepind cu anul 1853. Referitor la data venirii cehilor in Banat, Fr. Jiff Noska spune cà aceasta a avut loc intre 1820—1860. Cf. Minoriläfile cehoslovace in Transit- vania si Banat, in „Transilvania, Banatul, ( risana, Maramureful“, 1918 —1928, vol. X, Bucu- refti, Ì929, p. 661.

211

Materialul lingvistic 1-am adunai folosind chestionarele graiurilor celie intocmite de Institutul de limbà cehà al Academiei Cehoslovace de Stiinfe din Praga, de Filiala din Brno a acestui instituí §i de Scoala Superioarà Pedagogica din Olomouc 1. Am utilizai de asemenea si proiectul de chestionar pentru atlasul general slav, intocmit de Academia de Stiinte din Polonia 2. Aceste chestionare au fost completate cu un mie chestionar referitor la mi- nerit. Numàrul total al intrebàrilor este de aproximativ 4500—5000 si se referà la economia casnicà, la agricultura, silvicultura etc.

Pentru notarea materialului am utilizai, dupà indicabile acad. E. Pe- trovici, un sistem de transcriere bazat in general pe grafia limbii cehe. Am ìntrebuinfat relativ pujine semne fonetice speciale.

*

Mentionàm de la inceput cà accentui in aceste graiuri este fixat pe prima silaba, a$a cuín este $i in alte graiuri, cu excepta graiurilor lahe (lasskà nàreòi) din nord-estul Moraviei, a graiurilor din regiunile Opava centrala fi slovace de est, care au accentui pe penultima silabà 3.

In graiurile cehe de pe teritoriul Republicii Socialiste Cehoslovace, ca si in limba literara cehà, existà vocale lungi si vocale scurte.

B. Havránek imparte graiurile cehe, dupà criteriul cantitàîi Vocalice, in douà grupe : 1. graiuri cu canti tate vocalica (in care sint incluse graiurile din Cehia) ; 2. graiuri farà cantitate vocalicà (in care intra o parte din graiurile din Moravia centrala — hanace-hanácká — §i graiurile din Moravia nord-esticà, sileziene sau lahe) 4.

lntr-o monografie asupra graiurilor cehe centrale, J. Haller constata cà in aceste graiuri existà ¡ji vocale semilungi In citeva località^ de la poalele muntelui R ip5. Automi aratà cà vocalele scurte §i semilungi (in comparale cu cele din limba literarà) apar numai In pozitie neaccentuata. Cauza disparitici totale sau parziale a iungimii vocalice se pare cà este accentui. De asemenea existenâ vocalei lungi apropíate influenêazà vocalele vecine, care pierd cantitatea de tot sau pe jumàtate 8.

Jaroslav Voràé aminte^te sji el de existenâ unor particularitàti de cantitate in graiurile cehe sud-vestice (mai cu seamà in anumite grupuri sau forme ale substantivelor sau verbelor). El este de pàrere cà graiurile cehe se deosebesc únele de áltele prin faptul cà fórmele cantitativo vechi au fost nivelate in mod diferit. La aceastà nivelare s-a ajuns in decursul evoluîei istorice, mai cu seamà datorità acîunii analogiei in fórmele flexionare aleace- luia$i cuvint sau in grupuri de cuvinte apropíate intre eie din punct de vedere norfologic S-au generalizat in felul acesta forme cu vocale lungi sau cu vocale scurte, in locul vocalelor vechi 7. Graiurile cehe sud-vestice pàstreazà cantitatea veche numai acolo unde vocalele scurte au pàtruns in limba literarà $i in majoritatea graiurilor printr-o nivelare ulterioarà. A sa sint femininele bisilabice ca : pliva „pleavà", slina „salivà“, jiskra „scinteie", sdze, „funin- gine", kdSe „terci", rejba ,,pe$te", houba „ciupercà'', fafà de fórmele din graiurile cehe centrale pleva, slina, jiskra, saze, kaìe, riba, huba. In aceste graiuri, spune J. Voràé, s-au pastrat fórmele arhaice mai ales la generala virstnicà.

1 Dotaznik pro ndreli stredoleskd (Praga), Dotaznik pro leskd ndreli severovychodni (Praga) ZvldStni dotaznik pro okrajovd Uzemi severovfchodnich ndreli leskych (Praga), Slovnikovy dotaznik pro ndreli ¿eského jazyka Cást I, I I (Praga), Dotaznik pro ndreli moravskoslovenskd (Olomouc), Dotaznik pro ndreli hanackd, Dotaznik pro leskd nàteti laSskd.

2 Kwestìonariusz ogólnoslowiaùskich do badati slòwnictva gwirowigo (Projekt), Varsovia,1958.

3 O. Hujer, Vyvoj jazyka leskoslovenského, In „CeskOslovenská vlastivéda". III; Jazyk, Praga, 1934, p. 9; Arnost Lamprecht, Stfedoopavské ndreli, Praga, 1953, p. 35-36; A. M. Seliäcev, Slavjanskoe juzykoznanie, I. Moscova, 1941 p. 114-119.

* B. Havránek, Ndreli leskd, in Ceskoslovenskà vlastivéda, I I I , Jazyk, Praga, 1934) p. 102.

5 J. Haller, Popis a rozbor lidové mluvy v piti podtipskych obcich, Praga, 1932.8 Idem, ibid., p. 83.7 J. Voràé, Ceskd ndreli jihozdpadni, éàst prvni, Praha, Nakl. CSAV, 1955, p. 28. 1

2 1 2

> Intr-un studiu amànunfit asupra graiurilor ceho-morave, Slavorair Utèseny 1 analizeazi numeroase tipuri de cantitate vocalica in graiurile cehe fi morave fi, in genéral, in graiurile slave apusene care au menfinut cantitatea vocalica cu valoare fonologica. Astfel s-a generalizat la anumite tipuri de forme fie lungimea tn dauna scurtimei, fie Vocalele scurte In locul celor lungi din limba literari.

Vorbind de cantitatea vocalelor finale i ,ù, SI. Utèseny este de parere ci, in aria de trecere a graiurilor ceho-morave, i fi mai ales u, se realizeazi ca vocale semilungi, intocmai ca in graiurile cehe propriu-zise, sau apar fi sub formi de vocale scurte.

Majoritatea dialectologilor cehi explici vocalele semilùngì, pierderea cantiti(ii sau pàs- trarea acesteia la unele vocale prin cauze de naturi interni (analogie etc.). Fr. Kopeiny, in recenzia lucririi lui SI. Utèseny, ìsi exprimi pàrerea ci graiurile morave, 111 privinta cantitifii vocalice, trebuie incluse in aria graiurilor polono-slovacè 2.

Cantitatea in limba cehà literarà fi in graiurile cehe are valoare fonologica, de ex.: dal „a dat“, dàl „mai departe"; déla „tunuri", délá „face"; hadi „serpi", hadi „de farpe“ (adjectiv) ; kolar „rotar“, kolar ,,ho{ de ro^i" ; ràda „bucuroasà", rada „sfat"; slibuji ,,(eu) promit", slibuji ,,ei (eie) promit" 3.

* »

Dupà ce am vàzut pe scurt pàrerea unor dialectologi cehoslovaci in ceea ce privefte cantitatea vocalicà, sà revenim la problema cantitàtii vocalice in graiurile cehe din Banat. !n aceste graiuri apar forme cu vocale lungi, cu vocale scurte fi semilungi. In articolul de fata ne vom ocupa numai de vocalele lungi fi semilungi 4.

In majoritatea localitàtilor vocalele lungi apar aproape in aceleafi cazuri ca fi in limba literarà cehà. De ex. : patnàct „cincisprezece", màio ,,pu{in", rebícek „cuisor", prúvod „cortegiu", musime (munirne), ind. prez. pers. I pi. al verbului „a trebui", ráfki „rafuri", uvàza „va lega", misto „loe" etc. Foartè frecvent lungimea vocalicà e redatà prin diftongii ei, ou in loc de 3; — l, ù. De ex. : mladei „tinàr", cizei „stràin", outerei „marti“.. hlibokej, „adinc“ ,: zeitra „miine“, mnexei? ,,sac", moieix „ai mei“, ceixa „marcà", dobrei ,,bun“, veijka „inàltime“, mlein „moarà“ f.a. Uneori fi pentru è — á apare diftongul ei. De ex. : vo malei holce „despre o fatà micà", k velkei skod'e spre o stricà- ciune mare“ dar in aceste cazuri s-a dezvoltat pe cale analogicà (cu y — l, ù).

Vocalele lungi, pe care limba literarà 'le-a moftenit din vechea cehà, au devenit, in unele cazuri, scurte. S-au mentinut numai inaintea silabei cu vocala accentuata veche. !n silabà accentuata au ràmas lungi vocalele care au avut intonatie acutà (ascendentà) fi au devenit scurte cele care au avuj: intonale circumflexà (descendentà) 8.

In graiurile studiate de noi am notat vocale semilungi in urmàtoarele cuvinte : zbàn „canà", iàdro „nucleu“, màme posekàno, pers. I, pi. „(noi) am tàia+“, màme uklidìno „(noi) am cules“, màme zapalcìno „(noi) am plàtit“, prìst „a toarce“, bìla barva „culoare albà“, krik vot ptàkux (ftàkux) „ciripitul pàsàrilor“, iàma „groapà“, iìdlo „mincare“, iìst „a minea“, iìt „a merge", tata „tata", zice „lingurà“, vostàva „locuiefte", studànka „fintìnà“, hàiki

1 Slavomir Uttèseny, Nàteti prrechodneho pdsu Cesko-Moravského, I’raga, CSAV, 1960, p. 50.2 „Slovo a slovesnost", X X II (1961), nr. 2, p. 130-^136.3 Fr. Trávnícekm Mluvnice spisovné testiny, voi. I, Praga, 1951, p. 209; B. Hávránek —

‘A. Jcdlicka, Ceskd mluvnice, Praga, 1960, p. 17.4 Semilunigmea o notàm cu semnul\ deasupra vocalelor (= A, ù, i etc.), sp^e deosèbite

de lungime redati ca in limba cehi literari (d = a lung).5 O. Hujer, op. cit., p. 9 fi urm. •

213

„cobilita", postar „perinitâ", dàleic „mai departe“ na^Èupànku „la Juplanic",

vino „vin“, snìdani„dejun" dòle „jos“,pôle „cîmp“, bere „(el) ia“, rozvedenà zena „femeie divortatâ", horkà nomoc „tifos“, zalàtek iara „începutulprimâverii", re- menàr,,curelar", vus „cârutà", ràd'i bisme bidlili ,,am locui bucurosi", spivai „(ei, eie) cinta“, ai' ie re6 valaska (à) nebo ceska(-à) „fie câ este limba romînâ sau cehâ“, mà dva „are doi“, Hct „a zice“, levicàk „stingaci“, Seliaki d'iri „diferite gâuri (gropi)“, trilime „impuscàm", s pfàtelama „eu prietenii“, vo hoxàx „despre bâieti“, mà „are“, spìva „cinta“, levà ruka „mina stinga“, vàpno ,,var“, zàda „spate“, podràika „talpa", nìt'e „afa“, zlà nemoc „boalâ rea“, zaéàtek „inceput“, pfefeirem „alaltàieri“, kanàl „canal“, deSt'ovà „de ploaie“, snih „zâpadà“, hùra „pod“, biiàk „imblâciu“, pùl „jumàtate“, z màkem „eu mac", vixod „râsârit“, dàsni „gingii“ etc. în toate aceste cuvinte eu vocale semilungi in limba literarâ le corespund vocale lungi.

Sînt numeroase cazurile cînd am notât si vocale scurte acolo unde in limba literarâ cehâ sînt vocale lungi : xlif „grajd", xlivek „grâjdulej;“, slu- tiicko „soare", feminek „cureluçâ“, lhaf „mincinos", spitak „dinte canin“, povidat „a spune“, kozeni „de piele“, knoflik „nasture", polifka „supâ“, rohlik „corn“, po druhi vorat „a ara a doua oarà“, spatni cas „timp râu“, zebrak „cersetor", drat peri „a scârmâna pene“, dobri tro „bunâ dimineata", ôerveni vaiiéko „ouâ rosii“, rani „matinal“, falaf „preot“, su xi ovoce „fructe (poame) uscate“, pod'ivei se „uitâ-te", pfefeirem veôir „alaltàieri seara", kazdi „fiecare“, slibil „a promis", ¿trnact rokux „patrusprezece ani", iednim vokem „eu un ochi", vili „de lup", neivic „cel mai mule", vo klucix „despre bâiefi", pocasi piekne „timp frumos“, iasni nebe „cer senin“, topi se snih „se top este zâpada", p.isak „cioban de vite", prosiiak „cerseto ", zaseti „semànat" (vb.), zavorani „arat “(vb.), ci za iena „femeie strâinâ", hluboki „adîne", zice „lingurâ", febik „cui", zi zen „sete", marne dobriho licitele „avem invâtâtor bun", kamen „piatrà", ribnik „elesteu", staveni „constructie", hlirieni „de lut“, spiva „el (ea) cîntâ", spominat ,,a-si aminti“, he Sii „mai frumos", do roklax „în vîlcele", ripe", k voiakum „spre soldati", kapeenik „batistà", plice „plâmîni", svatetni „de sârbâtoare“, mladi „tînâr“, drubef „pasâre“, Itiseli „acru“, kameneni „de piatrâ“, pül druheho „jumâtate la doi" (orele 1 %), d'ira „gaurà", mu zi xod'i „oamenii merg", dlouhi noce „nopti lungi", k tim viecam „spre lucrurile acestea (acelea)", vo tix brejlix „despre ochelarii aceia", u cizix lid'ix „la oameni strâini", cizi zenska „femeie strâinâ", iist „a mînea", plecati „ovai“, pul tfet'iho „jumâtate la trei", vini „çtiu“, praminek „izvoras“, ie takova kisela zama kera ma „este aça o zeamâ acrâ, care are...", mlié „minge", tenii „mai îngust", Siroki „lat", taneéhik „dansator“, novi rok „anul nou", spatni „râu (stricat)“, barevni „colorât", hniske „scunde", velke „mari", mladi „tînâr", slabi „slab", praseêi „de porc“, zeli „varzâ", km in „chimion", stul „masâ", stari „bâtrîn“, vobliknout se „a se îmbrâca“.

în generai vocalele par a fi mai lungi în pozitie accentuatâ, dar am notât vocale semilungi si în silabe neaccentuate. în felul acesta suspi- ciunea câ am fi notât semilungimea numai din cauza accentului este înlâturatâ1

1 Referitor la raportul dintre cantitate çi accent cf. J. Haller, loc. cit., p. 84; acad. E. Petrovici a notât, pentru Atlasul lingvistic romîn, la huÇulii din Valea Sucevei, vocale semilungi numai în silabe accentuate. Vezi I. Pâtruf. Fonetica graiului huful din Valea Sucevei, Bue urenti, 1956, p. 46.

214

Constatind existen|a vocalelor semilungi in graiurile cehe de la noi, precum fi a pierderii cantità|ii, se pune ìntrebarea càrui fapt i se datorefte acest fenomen fi care vor fi fi sint consecintele lui pe pian fonologie.

Existà cuvinte in care vocalele lungi nu au valoare fonologica, in cazul acesta pierderea cantitàtii nu are repercusiuni de natura semantica sau morfologica. Cind insà cantitatea sau lipsa acesteia are valoare fonologica-, sensul cuvìntului este làmurit de context.

Existenta vocalelor semilungi din graiurile cehe din Banat poate avea urmàtoarele explicaîi : 1. fie cà eie sint mai vechi fi au fost aduse din Cehia :2 . fie cà sint o inovaîe de datà mai recentà fi au apàrut in mediul romìnesc. Ar putea fi insà fi o imbinare a acestor douà posibilitàfi : vocalele lungi sà fi devenit semilungi intr-o epocà mai indepàrtatà, incà pe teritoriul lingvistic ceh (in Cehia), fi apoi, sub inriurirea limbii romìne, eie sà-fi fi pierdut in unele cazuri lungimea, fenomen care pare cà se va generalizal . Noi credem cà semilungimea vocalelor din graiurile studiate este un stadiu de trecere spre disparitia totalà a cantitàtii vocalice, care s-a produs in parte fi sub influenza graiurilor rominefti. Motivul care ne face sà inclinàm spre aceastà pàrere este, pe de o parte, faptul cà vocalele semilungi sint mai freevente in generai in localitàtile mai apropiate de cele rominefti (Jupalnic, §umi{a, Cozla, Ogradena Nouà, Sfinta Elena, Gimic, Baia Nouà fi Eibenthal). Nu sint excluse, dupà cum se vede, nici alte località^ mai indepàrtate din punct de vedere geografie, insà care au relajii mai strinse cu mediul lingvistic rominesc. Pe de altà parte, eie apar mai cu seamà la „pernii" care vorbesc bine limba rominà, mai ales la bàrbari care au fàcut serviciul militar sau au tràit mai multà vreme in mediu rominesc. In Jupalnic, de pildà, existà cehi care nu mai vorbesc de loc limba matemà. Alfii mai vorbesc limba cehà dar, in generai, fàrà vocale lungi. Intr-un text de faptezeci de cuvinte, cules de la un astfel de informator, am notat de douà ori vocale semilungi in locul celor lungi : na ¿u-pànku „la Jupalnic", dàleic „mai departe", in fraza M i mluvimc valaski, protoze nemuzu mluvit s mim muzem Seski „noi vorbim rominefte, pentru cà nu pot vorbi cu so|ul meu in limba cehà", nici o vocalà nu apare lunga, defi in limba literarà cehà cuvintele mluvime, s m'ym au i (i, j?) lung.

Sint intilnite fi cazuri in care cantitatea vocalicà este intrebuinâtà grefit. De exemplu, sint rostite lung vocalele care in limba literarà sint scurte, sau sint semilungi vocalele lungi din limba literarà. In cuvintul mùzern (mù- zem), care in limba literarà are u scurt, informatomi nostru a rostit un ù (u) (lung). De altfel, pernii sint conftien|i cà unii dintre ei rostesc vocalele mai lungi decit altii fi de aceea cei mai multi tind sà le rosteascà mai scurt. Un informator din Eibenthal imi spunea, cu o nuan^à de ironie, cà locuitorii din Bigàr lungesc cuvintele : Voni tam na Bigru moc tàhaii „Cei din Bigàr lungesc mult". E1 ìnsufi a intrebuintat o vocalà semilungà atunci cind mi-a relatat cele de mai sus.

Pierderea lungimii vocalice in aceste graiuri se datoreazà fi influenti limbii romine, care nu deosebefte vocalele din punct de vedere cantitativ. Astfel, am constatat cà la femei, mai ales la cele care nu cunosc bine limba rominà, se mai pot incà observa deosebiri cantitative ale vocalelor. E de remarcat cà cele care tràiesc printre maghiari (ca muncitoare etc.) au pàstrat

1 Se çtie cà $i pe teritoriul Republicii Socialiste Cehoslovace ìn unele graiuri cehe existà vocale semilungi sau vocale care çi-au pierdut complet lungimea, aça cum am aràtat mai sus.

215

cantitatea vocalica, pe cind cele care träiesc printre romini tind sä rosteascä mai scurt vocalele lungi.

$i in alt grai slav de pe teritoriul Republicii Populare Romìne, in al carafovenilor, s-au scurtat vocalele lungi. Acad. E. Petrovici susine cä in acest grai cantitatea vocalica a dispärut sub influenza graiurilor invecinate, rominefti1. A. Belic, de asemenea, este de parere cä disparita cantitätii vocalice din graiurile din Serbia de sud-est se datoreazàunei influente externe 2

In graiurile cehe din Banat s-ar putea stabili o ierarhie a factorilor care au favorizat si cauzat pierderea partíala sau totalä a cantitätii vocalice, ín primul rind, un rol activ in aceaslä privintä il are fi limba rominä. E posibil insä ca tendinea spre disparita cantitä|ii vocalice sä fi existat in aceste graiuri, sau in únele din ele, incä inainte de afezarea cehilor in Banat. Faptul insä cä aceste graiuri sint in contact cu graiurile rominesti (färä cantitate vocalica) accelereazä mersul spre disparitia totalä a cantitätii vocalice.

Fäcind o statisticä a vocalelor smilungi din graiurile cehe din Banat, am constatai urmätoarele : sint semilungi mai ales vocalele a fi i, apoi e fi o, iar u apare extrem de rar in aceastä situale.

Dacä am adopta criteriul cantitätii vocalice, am putea crede cä graiurile din Banat, in care intilnim cazuri de disparire a cantitätii vocalice, ar apartine graiurilor cehe din Moravia de nord-est (sileziene-lahe), care nu deosebesc vocalele din punct de vedere cantitativ. Dar aceste graiuri au alte particu- laritäji lingvistice, care le deosebesc de toate celelalte graiuri cehe. Asfel, in graiurile Iahe accentui este pe penultima silabä 3. Cum in graiurile cehe din Banat accentui este pe prima silabä, sintern pe deplin indreptätiti sä afirmäm cä graiurile studiate de noi apartin graiurilor cehe propriu-zise (din Cehia)4.

Deocamdatä nu am incercat sä plasäm mai exact graiurile cehe din Banat in cadrul graiurilor cehe din República Socialistä Cehoslovacä (adicä in cadrul graiurilor cehe centrale, a graiurilor cehe sud-vestice, a graiurilor nord-estice etc.). Acest lucru ne propunem sä-1 facem dupä ce vom ancheta toate loca- litäjile in care se vorbefte limba cehä fi dupä ce vom studia fi alte probleme fi fenomene ale acest or graiuri.

KOJ1HHECTBO TJIACHblX B 4E1UCKMX TOBOPAX BAHATA

(PE3IOME)

riocjie MCTopHHecKoii MacxH, r/ie yKa3biBaeTca Ha aaBHOCTb noce.ieuHa nexoB

«IleM bi» b EaHaTe, h o63opa tohck 3peHiia HeKOTopbix HeuicKHX jiHHrBHCTOB, koto-

pbie HCCJieiiOBajiH ko/ihhcctbo rjiacHbix b pa3JiHHHbix nemcKHx roBopax, aBTop

npncTynaeT k anajiH3y nojiyAOJirHx h KpaTKHx rjiacHbix (b cpaBHeHHH c AOJirHMH

rjiacHbiMH jiHTepaTypHoro a3WKa) b hcuikhx roBopax BaHaTa.

B oömeM, b 6ojiBineH nacTH nacejieHHbix nyHKTOB, oGcjieaoBaunbix aBTopoM,

flojirae ruacHbie noaBjiaioTca iiomth b Tex »e cjiy^aax h to h b jiHTeparypHOM

H3biKe: musime (muSime), H3b>iBHT. HaKji. I jihho MHoac. m. m a ro la «aojiaceH-

1 E. Petrovici, Graiul carafovenilor, Bucure^ti, 1935, p. 34.2 A. Belió, Dialekti istocne i juzne Srbije, Belgrad, 1905, p. LXVIII.3 B. Havránek, op. cit., p. 116.4 ín graiurile din Cehia accentui este pe prima silabä. Cf. Zdzislav Stieber, Zarys dialek-

tologii jfzyków zachodnioslowiaúskich, Yarsovia, 1956, p. 74; B. Havránek, op. cit., p. 102.

216

CTBOBaTb», febîcek — «rB03AHK», râjki — «nojiKH», mîsto «mccto» h t.a- OneHb hecto Ao.aroTa rjiacabix nepeaaeTca flacjîTOHraMH ei ou BMecxoÿ — î —■ ü : mladei «Mojiofloii», outerei — «btophhk» hlibokei «rjiyôoKHH» t.a.

A b t o p O T M e T H ji n o j iy a o j i r H e r j ia c H b ie b ô o j ib in o M k o j ih w ê c t b c c j io b , b k o t o p j iH T e p a T y p H O M «3b iK c npe flC T aB JieH b i AOJirae m a c H b ie : jàdro — « a ,a p o » , fîrist —

« n p a c T b » , iidlo — «eaa», vostàva — « h c h b c t » , femenàf — «rnopHHK», biiàk — «uen» vixod — « b o c t o k » , deUôvà — « A O JK A e B a a , preféirem — « n o 3 a B 4 e p a » h t . a .

E h j i h oTMeHeHW KpaTKHe rjiacHbie TaM, rae b nemcKOM jiHTepaiypHOM H3biKe BCTpenaioTca AOJirae rjiacHbie: slunicko — «cojiHbiuiKo», lhar —«jiaceu», kozeni — «KoacaHbiii», cizi zenska — «^yxcaa HceHinHHa», katnen — «KaMeHb», novi rok — «HOBbiîi ro A » h t.a- HaJiHHHe nojiyAOJirHx rjiacHbix b nemcKHX ro B o p a x BaHaTa MoacHO o6acHHTb cneAyiomHM c>6pa30M: 1) h j ih o h h aBjiaiOTca 6ojiee ApeBHHMH h ôbiJiH 3aHeceHbi H3 MexHH, 2 ) h j ih a<e h b jih io tc h HHOBauneH HeAaBHero BpeMeHH h noaBHJiHCb b pyMMHCKOH cpeAe.

Abtop n p n x o A H T k BbiBOAy, hto b npouecce nacTHOH hjih nojiHoii yTpaTbi KOJiHHecTBa rjiacHHMH 3HaHHTeju>Hyio pojib «rpaji pyMbincKHü asbiK. Bepoarao, TeHAeHUHH k yTpaTe KOJiHHecTBa rjiacHbiMH HMejia MecTO b sthx r o B o p a x hjih b HeKOTopbix H3 hhx eme nepeA nocjieHHeM nexoB b BaHaTe. 3 th roBopw HaxoAHJiHCb B KOHTaKTe C p y M H H C K H M H TO BO paM H (He HMdOUlHMH KOJIHHeCTBa TJiaCHblx). A^H- HbiH (})aKTop cnoco6cTBOBaji ycHJieHHio npouecca n o n H o f i yTpaTbi KOJiHHecTBa rjiacHbiMH b HsyvaeMbix roBopax.

LA QUANTITÉ DES VOYELLES DANS LES PARLERS TCHÈQUES

DU BANAT

(RÉSUMÉ)

Après avoir donné quelques certaines informations historiques indiquant l’ancienneté des Tchèques ou „Pèmes“ dans le Banat et après avoir examiné l’opinion des linguistes tchèques qui ont étudié la longueur des voyelles dans les différents idiomes tchèques, l’auteur constate l ’existence des voyelles demi- longues et brèves (en regard des voyelles longues de la langue littéraire), dans les idiomes tchèques du Banat.

L’auteur constate, en général, que les voyelles longues se retrouvent dans la plupart des localités qui ont fait l’objet de ses recherches, dans les mêmes cas que dans la littérature tchèque, à savoir: musime (muSime), première personne du pluriel de l’indicatif présent du verbe „falloir“, febiôek „petit clou“, râfki „jantes en fer“, mîsto „lieu“ etc. Très souvant la longueur des voyelles est rendue par les diphtongues ei, ou, au lieu de ÿ-, -i, û : mladei „jeune", outerei „mardi", hlibokei „profond“ etc.

L’auteur a noté des voyelles demi-longues dans plusieurs vocables dans lesquels, dans la langue littéraire on trouve des voyelles longues : iàdro „noyau", ■prist „filer", iidlo „nourriture", vostàva „il habit“, remeàr „corroyeur", biiàk „fléau" (pour battre le blé), vixod „levant“, deStovà „de pluie“, preféirem „avant-hier" etc.

L ’auteur note aussi des voyelles courtes là où dans la langue littéraire on retrouve des voyelles longues: slunicko „soleil", lhar „menteur", kozeni „en cuir", cizi zenska „femme étrangère", kamen „pierre“, novi rok „nouvel an" etc.

217

L’existence des voyelles demi-longues dans les idiomes tchèques du Banat peut s’expliquer de deux manières : 1. — ou bien elles sont plus anciennes, ayant été importées de Bohême, 2. — ou bien elles constituent une innovation plus récente, parue dans le milieu roumaine.

L ’auteur conclut que la perte partielle ou totale de la longueur des voyelles est due en grande partie à la langue roumaine. Il est cependant possible que la tendance à la disparition de la longueur des voyelles ait existé dans ces idiomes ou dans certains d’entre eux, avant l ’établissement des tchèques dans le Banat.

Le fait que ces idiomes sont en contact avec les idiomes roumains (qui ne connaissent pas les voyelles longues) est de nature à accélérer la tendance vers la disparition totale des voyelles longues des idiomes étudiés.

DESPRE UN GRAI SLOVAC MIXT DIN REGIUNEA CRIÇANA

(Graiul din Borumlaca fi Vârzari)

GR. BENEDEK

Cercetarea graiurilor slovace din reg. Crisana1 stâ de cîtiva ani în centrul atentiei noastre. Am început adunarea materialului dialectal slovac în vara anului 1957 * în vederea întocmirii unei monografii despre aceste graiuri. Pînâ în prezent am întreprins ánchete în urmâtoarele 13 località^ : Borod- Seran, Valea-Ungurului, Sinteu, Huta-Voivozi, Socet, Sacalasâul-Nou, Borumlaca, Vârzari, Valea-Cerului, Budoiu, Tria, Fegernic fi Chioag3. Sînt cîteva comune (Budoiu, Borumlaca fi Vârzari) unde, pentru compietarea materialului fi verificarea datelor, am revenit de mai multe ori. Acest lucru a fost necesar fiindcâ în localitâtile respective se vorbesc graiuri influenzate unul de altul, ceea ce a necesitat ánchete mai temeinice. Primele ánchete au avut caracter de sondaj, dupâ care am trecut, pe baza unui chestionar compus din peste 4.000 de întrebâri, la ánchete mai complexe. Avînd la dispozitie materialul adunat eu oeazia primelor deplasâri, la întoemirea acestui chestionar au fost luate în considerale caracteristicile graiurilor. în el am mai inclus : chestionarul întoemit pentru Atlasul lingvistic slovac 4 fi chestionarul lexical, întoemit pentru Atlasul comun slav 5. în cîteva comune (Borumlaca, Vârzari, Budoiu fi Sacalasâul-Nou) am înregistrat pe banda de magnetofón texte fi o parte din râspunsurile informatorilor primite la întrebârile

1 In literatura lingvisticS. §i istorici aceastà regiune este amintità $i sub numele de „Bihor".* Planul mai amànun^it al cercetàrilor ?i rezultatele primelor ánchete a fost prezentat

lntr-un artieoi in „Studia universitatum V. Babe? et Bolyai", Tomus III , nr. 6, Series IV, 1958, p. 193—196.

8 ín aceste pàrfi au ramas numai 4 — 5 località^, cu un numàr restrins de familii sio» vace, in care pìnà acum incà nu au fost efectúate ánchete.

Anchetele au fost intreprinse in urmàtoarea ordine : !n vara anului 1957, — 11 zile, !n località^ile : Budoiu, Borumlaca, Sjinteu, Valea-Ungurului; !n vara anului 1959, — 18 zile, la Budoiu, Tria, Sacalasàul Nou, Borumlaca, Valea Cerului, Sjinteu, Valea Ungurului. (Primele douà ánchete au fost intreprinse impreunà cu tov. Ban Alexe) ; In toamna anului 1960,— 4 zile la Borod-Seran; In toamna anului 1961, — 11 zile la Fegeraic, Chioag ?i Budoiu; in februarie anului 1962, — 11 zile la §inteu, Socet ?i Huta-Voivozi.

4 Dotaznik pre vyskum slovenskych ndreli (Atlas slovenského jazyka). Sostavili univ. prof.Dr. E. Pauliny a Dr. Jozef Stole, riaditel’, JOSAVU. Vydala Slovenskà akadémia vied a umenf v Bratislave, 1947.

6 Kvuestionariusz ogólnoslowiaiiski do badali slownietwa gwarowego. (Projekt Nr. 3), czq'sc I —II, Warszawa, 1961.

219

fonetice ale chestionarului. Transcrierea fonetica a fost controlata in cadrul exercitiilor de notare (ascultind si notind textele ìnregistrate) de càtre acad. E. Petrovici fi coni. I. Pätrut, din partea càrora am primit in tot cursul lucrärilor un ajutor multilateral si precios. De asemenea, mi-au fost foarte utile indicatiile profesorului I. Márton, privitoare la unele probleme deme- todä in cercetärile de dialectologie. 0 parte din materialul inregistrat pe bandà de magnetofon, impreunà cu transcrierea fonetica a textelor, a fost trimisà, pentru verificarea notärii, la Institutul de limbä slovacä din Bratislava. ìn aceastä privinfä ne-a dat concursul A. Habovstiak, de la care am primit unele sugesiii fi observatii.

In transcrierea fonetica am intrebuintat semnele folosite in dialectología slovacä.

Däm mai jos numai valoarea acelor semne, care, pentru citirea corectä a exemplelor, necesitä eventuale explicatii :

u = 1) u nesilabic in diftongul uo;2) u nesilabic pronuntat in locul lui v, dupä vocale, la sfir-

fitul silabei ;3) u nesilabic pronuntat in locul lui l, dupä vocale, la sfirfitul

silabei ;i = i nesilabic in diftongii ie, ia, m 1; j = j — fricativa palatalä sonorä;ä = cea mai deschisä vocalä din seria anterioarä : i, e, ä ; d', t', ii, l' — d, t, n, l moi;£ = africatä palatalä surdä; j = africatä palatalä sonorä;l = fricativä palatalä surdä; z — fricativä palatalä sonorä; c — africatä alveolarä surdä;J = africatä alveolarä sonorä; h — fricativä laringalä sonorä; x = fricativä velarä surdä;l,r = l, r silabici

3 = vocalä de timbru posterior pronuntatä in unele cazuri in locul lui l silabic.

In afarä de adunarea materialului dialectal, referitor la istoria asezärilor cu populäre slovacä din regiunea Crisana, am fäcut cercetäri in diferite arhive : Arhivele statului (regiunea Crisana) din Oradea, Arhivele statuirli (regiunea Cluj), din Cluj fi Arhivele diecezei romano-catolice din Oradea.

** *

Defi in urma anchetelor efectúate dispunem de un material dialectal relativ bogat din aproape fiecare localitate slovacä din regiune, in cele ce urmeazä ne vom ocupa numai de graiul slovac din douä localitäti invecinate : Borum- laca si Värzari.

Prin aspectele sale fonetice fi morfologice, graiul de aici prezintä, fatä de celelalte graiuri slovace din regiune, o unitate. ln urma incrucisärii si

1 Acest i (vocalä scurtä, nesilabicä) nu trebuie confundatä cu j, consoañá fricativä. Pentru descrierea lui i vezi: E. Pauliny, — J. Stole, J. Ruzicka, Slovenskd gramatika, 1955. — N. P. Martin, p. 38-39. ' .

2 2 0

nivelàrii mai multor graiuri, in aceste douà comune se vorbeçte un grai slovac mixt. în limba populatiei slovace din Borumlaca çi Vârzari coexista doua sisteme dialectale : unul slovac central, çi unul slovac râsâritean. între cele douà sisteme are loc un procès de influenzare reciprocà : se observa tendinea de formare, din cele doua sisteme, existente inicial, a unui singur sistem, unie pentru toti vorbitorii. Din punct de vedere al originii, párale constitutive ale acestui nou sistem aparan atít tipului slovac central, cít $i tipului slovac râsâritean.

Coexistenta ín aceeasi localitate a elementelor care apartin diferitelor sisteme dialectale este caracteristicà nu numai graiului slovac din Borumlaca si Vàrzari. O trâsàturâ esentialà a graiurilor slovace din regiunea Criçana este toemai aceea cà ìn eie sînt prezente particularità|i ale diferitelor graiuri1, Inc ru ci ça re a diferitelor graiuri slovace, caracteristicà într-o mâsurâ sau alta pentru oricare grai slovac din regiune, a fost mai puternicà toemai la Borumlaca $i Vàrzari.

Imprejuràrile care au favorizat ìncruciârea graiurilor slovace din regiunea Criçana sînt urmâtoarele. Populaba slovacà s-a stabilii aici venind ìn mai multe valuri, din diferite pàrî ale Slovaciei2. ìn urma acestui fapt, in una §i aceeasi comuna se stabileau slovaci care vorbeau diferite graiuri. Din cauza coexistentei mai ìndelungate, aceste graiuri s-au influençât reciproc çi s-au nivelât. La aceasta a contribuii $i faptul cà, dupà stabilirea lor pe aceste locuri, ìn urma frecventelor mutàri dintr-o comunà in alta, amestecarea graiurilor a devenit $i mai puternicà $i a càpàtat un nou caracter.

Fiind vorba de ìncrucisare de graiuri, studiul problemei prezintà Ínteres çi pentru lingvistica generala. Avìnd ìn vedere cà la Borumlaca $i Vàrzari procesul de formare a unui grai mixt din diferite graiuri este ìncà ìn curs, devine cu putintà observarea nemijlocità a acestui procès lingvistic. Pot fi studiate multiple probleme, ca : a) motivul pentru care din douà forme dialectale coexistente ìn cele din urmà se impune una $i nu cealaltà; b) rolul analogici ìn ràspìndirea uneia sau alteia din cele douà forme dialectale initial coexistente ; c) soarta dubletelor de provenienfà slovacà centralà-ràsàriteanà ; d) proporla elementelor apartinìnd diferitelor sisteme intrate ìn contact ç.a.

*❖ *

Localitâtile Borumlaca çi Vârzari se aflâ la circa 2 km distan|â una de alta, în raionul Marghita, din regiunea Crisana, pe panta apuseanà a Mun- tilor Plopisului. în ambele localitâti existâ mine de lignit, deschise dupâ 23 August 1944. Ocupatia de bazâ a slovacilor de aici a fost, la început, exploatarea forestierà. Locurile unde s-au stabilii erau acoperite eu pàduri, dupà tâierea cârora s-a trecut la agriculturâ. Cu toate acestea, slovacii continuâ sâ lucreze si ca muncitori forestieri. Din cauzà câ pàmîntul neroditor nu le-a asigurat, de-a lungul timpului, cele necesare traiului, bârbatii au fost nevoiti sà-si caute de lucru în alte pàrti, muncind din toamnâ pînâ în primâvarà în pâdurile Carpatilor. în anii regimului democrat popular, aceastâ situatie

1 Vezi Pándele Olteanu, Particularitâtile graiurilor slovace din regiunea Crisana (în raa- nuscris). Bîneînêles cà în diverse localitâti au întrat în contact nu aceleaçi, ci diferite graiuri. în afarà de aceasta, gradui încruciçàrii în unele comune a fost mai mare, în altelë mai mie.

2 Referitor la stabilirea slovacilor în regiunea ('risana vezi R. Urbán, Cechoslováci v Ru- munsku, Bucureçti, 1930, capitolul „Criçana", p. 116 — 153.

s-a schimbat. Ìn urma industrializàrii regiunii, s-a ridicat mult nivelul de trai fi cultural al populafiei. In prezent, la Vàrzari, majoritatea bàrbafilor lucreazà in mina, iar la Borumlaca fi in agriculturà. In ambele localitàti, functioneaza fcoli cu limbà de predare slovacà si rominà. Populatia celordouà localitàti este mixtà : rominà fi slovacà. Bàrbatii slovaci cunosc bine limba rominà, femeile — slab. Influenta limbii romine asupra graiului slovac de aici se manifestà in deosebi in lexic.

Referitor la stabilirea slovacilor in aceste comune, am cercetat douà izvoare : unele materiale arhivistice1 si o scurtà istorie a parohiei romano- catolice din Borumlaca 2. Primul izvor cuprinde, printre altele, o petitie a slovacilor din Borumlaca, cu data de 2 decembrie 1833, adresatà episcopiei din Oradea, in care se amintefte cà in urmà cu doi ani din „Neograd“ (fostul judef Novohrad) au venit la Borumlaca 120 de suflete s. Ìntr-un recensàmint al populatiei din 16 iulie 1836 se mentioneazà chiar numele tàranilor, care s-au stabilit cu familiile lor la Vàrzari fi Borumlaca 4. Pupa acest recensàmint, locuitorii celor douà sate, in total 607 de suflete, au venit aici intre anii 1832 si 1836, din judetul „Zólyom" (Zvolen). In „Historia domus" a parohiei din Borumlaca se amintefte localitatea „Detvan Huta“ (fostul judet Zvolen), de unde au plecat slovacii stabiliti aici.

Afa dar, izvoarele istorice studiate amintesc 2 judefe invecinate de unde au venit slovacii : Novohrad fi Zvolen, ambele in Slovacia Centrala. Faptul cà diferitele izvoare istorice amintesc diferite locuri de unde au venit slovacii, nu este contradictoriu, ci inseamnà cà slovacii care s-au stabilit la Borumlaca si Vàrzari au pornit din diferite località^.

Faptele de limbà sint in concordanza cu datele istorice. Pe baza cerce- tàrii graiului se poate constata cà la baza lui, luind in consideratie ìn primul rind limba generatici mai in virstà, stà un grai de tip slovac centrai, mai precis slovac centrai de sud. In grai sint insà prezente numeroase elemente dialectale slovace ràsàritene, care se explicà prin incrucifarea graiului slovac centrai originar cu un grai de tip slovac de ràsàrit. ìn urma acestei incrucifàris-a constituit un grai, care nu este nici slovac centrai pur, nici slovac ràsàritean pur, ci unul de tranzitie : central-ràsàritean. Un asemenea grai nu existà pe teritoriul Slovaciei. Elementele constitutive ale graiului le gàsim insà in diferitele graiuri din Slovacia.

In felul de a vorbi al generatiei mai in virstà din Vàrzari graiul originar slovac centrai s-a pàstrat cu mai multà puritate. Graiul actual al majoritàtii localnicilor slovaci diferà insà considerabil de cel al bàtrinilor. Multi dintre informatorii noftri ìfi aduc aminte cà pàrintii fi bunicii lor vorbeau altfel decìt ei, fi.dau exemple concrete de felul cum pronuntau aceftia unele cu vinte. Reproducìnd asemenea cuvinte, informatorii le pronuntà cu particularitàti slovace centrale.

Ìn urma unui studiu minutios, am ajuns la concluzia cà la Borumlaca fi Vàrzari in locul graiului de tranzitie slovac-central slovac-ràsàritean vorbit

1 Arhivele diecezei romano-catolice din Oradea. Dosar Nr. 3042, Széplak-Baromlak (Suplacul de Barcáu — Bonimlaca).

2 „Historia domus", aflata la parohia romano-catolicá din Borumlaca.3 Arhivele diecezei rom. cat. din Oradea. Dosar Nr. 3042.4 Ibidem.

222

astâzi, în trecut se vorbea un grai slovac de tip central. Se pune întrebarea de ce provenientâ sînt elementele slovace râsâritene din graiul vorbit azi în cele doua comune?

Sînt posibile doua explicatii :1) Printre primii slovacii care s-au stabilit la Borumlaca çi Vârzari vor

fi fost çi slovaci originari din Slovacia de Râsârit, care vorbeau, deci, graiuri slovace râsâritene.

2) Elementele dialectale slovace râsâritene au putut sâ pâtrundâ în graiul initial slovac-central din Borumlaca çi Vârzari din localitâ^ile înveci- nate eu populatie slovacâ Socet, Huta-Voivozi, Çinteu çi Valea Tîrnei, în care se vorbesc graiuri slovace râsâritene1.

în legâturâ eu prima ipotezâ se poate admite câ o serie de elemente slovace râsâritene s-au râspîndit la Borumlaca çi Vârzari în urma venirii unor colonisti çi din Slovacia de Râsârit. Dupâ pârerea noastrâ însâ, în râspîn- direa elementelor dialectale slovace râsâritene în Borumlaca çi Vârzari un roi hotârîtor 1-a jucat nu acest factor, ci contactul permanent eu graiurile slovace râsâritene vorbite în localitâÇile învecinale : Socet, Huta-Voivozi ç.a. în sprijinul acestei explicatii pot fi invocate mai multe argumente.

a) Izvoarele istorice existente men|ioneazâ ca puncte de plecare aie întemeietorilor celor douâ comune numai località^ din Slovacia Centralâ.

b) Felul de a vorbi al generatici în vîrstâ aratâ câ în trecut graiul din aceste douâ comune avea un caracter slovac central mult mai accenluat, decît în prezent.

c) Toate particularitâtile de tip slovac-râsâritean existente la Borumlaca çi Vârzari se întîlnesc çi în graiurile de tip slovac râsâritean din comunele învecinate : Socet, Huta-Voivozi, Çinteu ç.a.

Influenta graiurilor slovace râsâritene din Socet, Huta-Voivozi çi din alte localitâti eu slovaci din Bihor asupra graiului slovac central vorbit la Borumlaca si Vârzari s-a exercitat în urma mutârii unei pârti a populatiei din Huta-Voivozi, Çinteu etc. în localitâti eu açezare çi sol mai favorabile, printre care se numârâ çi Borumlaca çi Vârzari. Acest procès are loc de altfel çi în prezent. Prin urmare, la Borumlaca çi Vârzari amestecul dintre graiurile slovace de tip central çi râsâritean nu s-a încheiat încâ. Se poate constata o tendinÇâ puternicâ de râspîndire çi întârire a elementelor slovace râsâritene. Parale! cu aceasta, o serie de trâsâturi dialectale de tip slovac central dispar treptat. Aceasta însâ nu înseamnâ câ graiul slovac central este înlocuit complet de graiurile slovace râsâritene. Multe elemente dialectale de tip slovac central manifestâ o puternicâ tendintâ de conservare.

** *

în rîndurile de fatâ vom enumera numai cîteva din trâsâturile dialectale aie graiurilor din Borumlaca si Vârzari, trâsâturi din care se vede câ în acest grai coexistâ douâ sisteme dialectale : unul slovac central si unul slovac râsâritean.

1 în graiurile slovace din comunele Socet, Huta-Voivozi, Çinteu, Valea Tîrnei se întîlnesc si particularità^i slovace centrale. Totuçi, în ceea ce priveçte caracterul lor general, graiurile din aceste localitâti sînt graiuri slovace râsâritene.

223

i

ín graiul din Borumlaca si Várzari, ca fi in graiurile slovace rásáritene1, vocalele nu se deosebesc din punct de vedere al cantitátii: pretutindeni se pronuntá numai vocale scurte. De ex. : ohi rospravaju „ei povestesc“ ; oh i idu ,,ei merg"; rukaf „minecá"; kabat „hainá"; dobri „bun“ etc.

2Ca fi in graiurile slovace rásáritene, accentul cade pe silaba penultimá 2.

De ex. rospravaju ,,ei povestesc"; sinóvja ,,fii“ ; rozümja „ei infeleg"; strebórni „de argint" etc.

3

Nivelarea celor douá graiuri in cazul diftongilor ie, ia, iu, uo din limba literará fi din graiurile slovace centrale3 a dus la rezultate pe care le pre- zentám mai jos.

a) Sub influenfa graiurilor slovace rásáritene, in graiul slovac din Borumlaca fi Várzari *, diftongii nu se mai pronuntá. Rostirea cu ie, ja, uo se mai aude uneori, dar ea nu mai are caracter de sistem. Compromisul intre cele douá graiuri se manifestá in felul urmátor : in únele cuvinte, pozifii si forme gramaticale, in loe de ie, ia se pronuntá e, a (in loe de tu am auzit in mod constant u, iar in loe de uo, cu rare excepfii, am notat o). Aceasta este o particularitate slovacá rásáriteaná 4. ín graiurile slovace din localitáfile apropiate, ca Socet, §inteu, Valea Ungurului etc., se pronuntá de asemenea e, a, a, o.

b) In alte cuvinte, pozifii fi forme gramaticale, in loe de ie, ia se pro- nunfá je, ja. In aceste cazuri, diftongii nu au fost inlocuifi cu fórmele slovace rásáritene e, a, ci i semivocalic a trecut la j, deci in loe de i + vocala se pro- nunfá j + vocala. Aladar, fórmele preiotate je, ja pot fi considérate o mos- tenire slovacá centralá.

Corespondentele diftongilor in diferite pozifii, forme gramaticale fi cuvinte, prezintá urmátorul tablou *

1) Diftongul uo, respectiv vo, 1-am notat numai in urmltoarele cuvinte : kuora, kvora, kvorka, „scoarfá"; kuoh „cal" dar fi kuotie „cai" (in loe de koñej paralel cu koíi fi koiíé\ muoj „al msu", pe lingá moj, uosmi fi osmi „al optulea". ín tóate celelalte cazuri in loe de uo am notat o : post „post"; stol „masá"; kostka „glezná"; vol „bou"; skor „mai repede"; nos „cufit"; id'em do hor ,,má duc in munfi"; potoóek „piriiaf" etc. 5.

1 V. Vázny, Ndreíi slovenská, harta nr. 47. Ceskoslovenská Vlastivéda III . Jazyk, Praga, 1934; J. Stole, Náreíie troch slovenskych ostrovov v Mad'arsku. Bratislava, 1949, p. 452; St. Tóbik, Prechodná jazyková oblast’ slredoslovcnsko-vychodoslvvenskd. Sbomík Matice Slovenskej, XV, 1937, p. 104-105.

2 V. Váí.ny, op. cit., harta nr. 48; J. Stoic, op. cit., p. 452.3 V. Vázny, Ndreíi slovenská, p. 275 fi hár^ile nr. 51, 52; J. Stole, NáreCie troch..., p. 290.* Abrevien pentru Borumlaca fi Várzari: Bl, Vz.4 V. Vázny, op. cit., harta nr. 51, 51; J. Liska, K otdzke póvodu vychodoslovenskych ndreíí.

Ture. Sv. Martin, 1944, p. 40 fi harta, izoglosele Nr. 10, 11.5 Avlnd ín vedere cá majoritatea exemplelor enumerate ln_cele douá comune le-am notat

in aceiafi formá, nu men^ionez dacá cúvintul respectiv provine din Borumlaca sau Várzari. Vorbind despre graiul slovac din Várzari, am In vedere numai graiul acelor íamilii care sínt báftinafe. (Restul locuitorilor au venit in aceastá comuná numai acum 10 — 15 ani).

224

2) ín loe de iu se pronuntà u : o lupaàu „despre cojire" ; o fi po prad'erìu „despre, dupa tors"; o lamarìu „despre rupere"; po pisaiiu „dupà scriere“ ; po cestovahu „dupà càlàtorie“ ; parìu „pe doamna“ §.a.; ju am notat numaio singurà datà : v dobrim zdravju je „este sànàtos".

3. a) Pronunârea diftongilor cu t nesilabic, cum s-a amintit mai sus, nu este caracteristicà graiului. O parte din cuvintele auzite cu ie, ia le-am notat si cu je, ja. i nesilabic se poate considera ca o variantà de pronuntare a lui j. Diftongii au fost notati in cuvinte ca : zriedlo „izvor“ ; povrieslo „ìegàtoare“ ; d'iera „gaurà“ ; sa ut'ieram „ma sterg" ; àie ,,nu‘‘ ; miera „màsurà“ ; zomiera ,,e in agonie“ ; sviecka „luminare" ; sviet'i „lumineazà“ ; rosievam „risipesc“ ; xl'iep „pìine“ ; ml'ieko „lapte“ ; tie „acelea" ; siedmi „al âptelea" ; miesja ,,ei plàmàdesc“ ; ciel'i „ocheste" ; driek „trunchi“ ; rieka ,,rìu" ; povicm „voi spune" ; viem „jtiu"; vieter „vint"; potpieraju ,,ei proptesc" ; papier „hìrtie" ; piesrii „cìntece“ ; spieva „cìntà" ; piesku „nisipului" ; vravia ,,ei vorbesc" ; drEa ,,ei {in“ ; pal'ia ,,ei ard" ; pil'ia ,,ei taie (cu fieràstràul)" ; xod'ia ,,ei umblà" ; sinovia ,,fii“ ; mesiacna „luminai de lunà" ; sed’ia ,,ei ?ed" ; vid'ia ,,ei vàd" ; bl'aóia „behàie“, motta ,,ei tópese (cìnepa)"; robia ,,ei lucreazà" ; v magiari „in piulità" ; ziak „elev“ ; rozumia ,,ei ìnteleg".

3. b) Sint o serie de cuvinte in care in locul diftongilor ie, ia se pronunci in mod consecvent je, ja. De ex. : zomjera, umjera „este in agonie“ ; mjera „màsurà"; bjel'it „a albi"; bjedni „sàrac"; podiìebje „cerul gurii"; papjer „hìrtie" ; pjera „pene" ; pjeseii „cintec" ; potpjerat' „a propti", vjera ,,credin{a" ; ovocje „fruct“ ; rosjevam „risipesc“ ; rosjevat „semànàtor" ; rjecica „ciur" ; drjek „trunchi" ; rjeka „riu" ; rjeóka „rìulet" ; pjati „cinci“ ; d'evjati ,,$ase‘‘ ; zemjan „nobil“ ; stavjaha „construye, clàdire“ ; povjazal'i ,,au legat" ; uvjazani „legat“ ; zdravja „sànàtate“ ; svjatek „sàrbàtoare" ; vjanoce „cràciun"; svja- tost' „sfintenie“ ; vjac „mai mult"; gazdovja „stàpini"; kmotrovja „cumetri"; rod'icja „parinti“ ; àeporjadek „desordine“ ; rjat „veselà"; prjat'el’ja „prie- teni" ; sused'ja „vecini" $.a.

3. c) In alte cuvinte, in locul diftongilor ie, ia se pronunci in mod consecvent e/'e/, a/'aj. De ex. : smesni „ridicol, caraghios" ; pereóko „peniôarà" ; hvezda „stea“ ; zvera „animai“ ; prepast' „pràpastie“ ; prelox „paraginà“ ; trezvi „treaz“ ; strel'a ,,el trage /cu arma/“ ; streblo, sreblo „argint" ; streborni „de argint" ; xl'ef „cocina“ ; xl'evec „cotet" ; l'evik „pilnie" ; l'ek „medicament“ ; sl'epka „gàinà" ; pol'efka „supà" ; l'efó „leucà" ; Vetadlo „avión" ; gol'er „guler" ; l ’eskove oreSki „alune" ; Veskofee „alune" ; kl'eWe „elette" ; tei „de asemenea" ; d'et'a „copil" ; d'eza „ciubàr" ; d’erka „gàurice“ ; hnezdo „cuib" ; hrhec „oalà" ; tañer „farfurie"; ve/ìec „cununà"; koàec „sfìrsit" ; zacatek „inceput"; capka „âpcà"; prsa „piept"; straSak „sperietoare" ; pozar „incendiu"; zara „zori“ ; zaden „nici unul" ; trast' „a scutura" ; zaprahnut' „a inhàma“ ; l'aca ,,hà|;uri“ ; m il’ar „fotograf“ ; okul'are „ochelari“ ; brat'a ,,fra£i“ ; kreWaha „cremini“ ; penas ,,ban“ $.a.

3. d) Sint cuvinte pe care multi vorbitori le pronuntà o datà cu je, ja, altà datà cu e/'e/, a/'a/. De ex. ; mjesi - mesi „plàmide^te“ ; povrjeslo - poureslo „Ìegàtoare" ; vjeter - veter „vint" ; xl'jep - xl'ep „pìine" ; svjet'i - svet'i „lumineazà" ; ml'jeko - ml'eko „lapte“ ; svjecka - svecka „luminare“ ; trjeda - treda „clasà“ ; vjem - vem ,,$tiu“ ; mesjac - mesac „lunà“ ; hrjesni - hresni „pàcàtos“ ; zjak - zak „elev“ ; sjedmi - sedmi „al âptelea" ; kal'ja - kal'a ,,ei vàruiesc“ ; sjesti - Sesti „al saselea" ; sed'ja - sed'a ,,ei sed“ ; tie - te „acelea" ; vid'ja - vid'a ,,ei vàd" ; zrjedlo - zredlo „izvor“ s.a.

15 =1307225

ínlocuirea diftongilor je, ja cu je, ja sau e, a intr-o parte a cazurilor are loe farà regularitate. Se poate observa in acelasi timp tendinea ca prezenfa sau lipsa lui j sà depindà de consoana precedentà. Dupà consoanele bilabiale b, m, p in majoritatea cazurilor se rostefte je, ja. Dupà consoanele moi d', t', ri, V se pronuntà mai ales e, a. Dupà celelalte consoane se pronuntà fie je, ja, fie e, a.

Sint categorii gramaticale in care, prin analogie, se rostefte numai e, a.La substantívele cu sufix diminutival : kamenok „pietricicà" ; ret'aska

„làn{ifor“ ; lastka „pàrticicà" ; pecka „mie cuptor“ ; pecenka „fripturà“ ; kvetko „floricicà“ ; sadelko „slàninicà" ; jaderko „sàmintà" ; kridelko „aripioarà" ; drefko „lemn" ; prasatko „purceluf" ; kurlatko „puisor" ; jahnatko „mielufel" ; husatko „boboc" f.a.

La genitivul plural al substantivelor de tip „zena" „ulica“ fi „mesto" in locul lui je se pronuntà e : hruSek „a perelor“ ; ceresen „a cirefelor" ; jader „a seminfelor" ; ovec „a oilor“ ; sl'ivek „a prunelor" ; t'ehel „a càràmizilor" ; stovek „a s u te lo rvidei „a furcilor“. (Trebuie sà remarcàm cà de regula substantívele au la genitiv plural terminaría -ox : xlapox „a bàrbatilor" ; gazdox „a stàpinilor" ; kohox „a cailor“ ; dubox „a stejarilor“ ; zenox „a femeilor" ; pal'icox „a betelor" ; kost'ox „a oaselor“ ; vajcox „a ouàlor“ etc. Genitive ca hruSek, lereSen etc., care se intrebuinteazà paralel cu hniskox, ceresrìox etc. sint spora dice fi reprezintà fórmele slovace centrale mai vechi ale acestui grai).

Substantívele de tip vajee „ou“ la nominativ plural se terminà in loc de -ia in -a : vajea „ouà" : p l’eca „umeri"; i¡reca „sari" f.a.

La terminabile adjectivelor de tip moale, in loc de je, ja se pronuntà e, a: cu-fta „stràin", cu%e, cu^eho, cu^emir, boza „dumnezeiesc", boze, boSeho, bozemu, ftale „de pasàre“ ; rahajie „de diminea|;à“ ; velerie „de searà" ; najl'aksa „cea mai ufoarà" ; of lace „de oaie“ ; sl'eplace „de gàinà“ ; vjale „mai mare" ; tret'e „al treilea“ ; kalace „de ra|à“ ; zajala „de iepure“ ; dlukse „mai lung"; lastovilkihe „de rìndunea"; rjele „mai rar"; bjelUe „mai alb" f.a.

La infinitiv, in loc de je se pronuntà e : Sed'ivet’ „a incàrunfi" ; rozumet' „a intelege" ; tulhet „a se ingràfa" ; leriìet' „a se innegri" ; lujtret' „a fterge“ ; zemret' „a muri“ ; udret' „a lovi“ ; podepret' „a propti“ ; zapret' „a incuia“ ; vistret' „a afterne“ ; vid'et „a vedea“ ; boi'et „a durea“ ; misi'et '„a gindi “ ; vravet' „a vorbi"; vedet' „a fti"; trpet' „a ràbda“ ; horet' „a arde" f.a.

La infinitivul fi trecutul verbelor de tipul pieci' se pronuntà e, a : pcst' „a coace" - pekol ; obi'est' „a imbraca" - obl'ekol ; vi'est' „a tiri", - vl'ekol ; t'est' „a curge" - t'ekol ; trast' „a scutura" - trasol ; hest' „a aduce" - ñesol; pi'est' „a ìmpleti" - pl'etol ; prast' „a toarce" - pradol.

La prezent, in locul lui je se pronuntà e : hesem „aduc" ; vezetn „transport" ; pl'et'em „impletesc"; pelem „eoe"; t'ele „curge"; tlulem-tllem ,,eu sparg"; obl'elem ,,eu voi imbràca" ; navi'eleni ,,eu bag atà in ac" ; l'ezem ,,eu tiràsc" ; hrizem ,,eu rod" ; pasem „eu pasc"; prad'em ,,eu tore" ; miñem „eu cheltuiesc" ; hiàe „el piere" ; trem „sterg“ ; zemrem „eu voi muri" ; udrem ,,eu voi lovi" ; podeprem ,,eu proptesc" ; vistrem ,,eu aftern" ; ber cm ,,eu iau" ; Sere ,,el mi- nincà" ; d'ere „el jupoaie" ; iene ,,el gonefte" ; mel'e ,,el macinà" ; ore dar fi orje ,,el ara".

La terminala prezentului de tip „volat'", in loc de -ja se rostefte -a : mera „el màsoarà" ; cica „el suge" ; veceram „eu cinez" ; sa mi vraca „imi vine sà vomez"; pozicam „eu ìmprumut" etc. Exceptie prezintà verbul

226

stavjam ,,eu clàdesc“, care se conjugà cu ja si la pers.3 prez., la infinitiv .si la perfect : stavjaju, stavjat', stavjal'i.

La verbele iterative, in loc de -ieva — se pronuntà -eva — xod'evam ,,eu umblu“ ; robevam ,,eu lucrez“ etc.

Sint categorii gramaticale in care, pe lìngà e, se intilne^te si forma pre- iotatà je.

La verbele imperfecte : dozrjeva „se coace" ; rosjevam „risipesc“ ; spjevam- spevam „cint“ ; umjera, zomjera „este in agonie" ; potpjeram - potperam „proptesc"; ut'jeram sa „ma fterg" ; zbera „culege".

Verbul vieni se pronuntà in trei feluri : vjern „jtiu", vjes „stii", etc. ; vem, veH etc.; in derivatele: povim „voi spune", heoptovim ,,nu ràspund“.

La persoana a treia plural a timpului prezent verbele de tipul vidiet', robit', drzat' primesc de regulà terminatia ja : krmja „hrànesc" ; sa dimja „fumegà" ; robja „lucreazà" ; svrbja ,,mà mànincà (de ex. pálmele)", farbja „coloreazà" ; ít'epja „vaccineazà“ ; kupja „cumpàrà"; spja „dorm"; trpja „rabdà" ; oblapja „prind" ; popravja „aranjeazà" ; natrafja „nimeresc" ; faj£ja „fumeazà" ; ucja „invada" ; bl’acja ..behàie" ; jojéja „se vaietà" ; riéja „mugesc" ; kvicja „guità" ; vrcja „mìriie" ; ml'auója „miorlàie" ; sicja „sisiie" ; huéja ,,fac zgomot“ ; tlacja ,,ei apasà“ ; krocja „palese" ; sa koncja „se termina" ; stacja „sint de ajuns" ; vlacja „tirase" ; brusja „ascut" ; kosja „cosesc" ; mjesja ,,pla- màdesc“ ; hasja „sting" ; musja ,,ei trebuie" ; prosja „roagà" ; nosja „aduc“ ; savesja „agata" ; cus)a „tac" ; hresja „pàcàtuiesc" ; l ’ezja „stau culcati" ; sluzja „slujesc" ; prazja „pràjesc“ ; horja ,,ard" ; sa iskrja „scinteiazà" ; potkurja „incàlzesc" ; varja „fierb" ; brahja „gràpeazà"; naplhja „umplu"; sa l'erija „nàpirlesc“ §.a.

Dupà consoanele d', t', l' se pronuntà ja sau a :ja : sa hol'ja „se bàrbieresc" ; bel'ja „albesc".a : strel'a „trag cu arma" ; sa modi a „se roagà" ; kal'a ,,ei vàruiesc" ;

cjel'a „ochesc".ja : mlat’ja „treierà“ ; sa host'ja „se ospàteazà" ; mut'ja „tulburà" ; sa

pot'ja „transpirà“ ; krut'ja „sucesc“ ; l'et'ja „zboarà" ; sa okot'ja „fatà" (oile) ; xit'ja „prind" ; cit'ja „simt" ; post'ja „postese" ; krst'ja ,,ei boteazà".

a : cist'a ,,curà|à“ ; svet'a „lumineazà"; mlat'a „treierà“ ;ja : xod'ja „umblà" ; ced'ja ,,ei strecoarà" ; ud'ja „afumà" ; hl'ed'ja

„cautà“.a : smrd'a „miros" ; poved'a „spun" ; ved'a „conduc" ; sed'a ,,^ed" ; sud'a

„judecà"; vid'a „vàd"; hod'a „aruncà"; vod'a „due".Sint cuvinte pe care le-am auzit si cu ja si cu a : ma bol'ja - ma boi'a

,,mà dor"; pai'ja - pai'a ,,ei ard"; p iija - pii'a ,,ei taie (cu fieràstràul)“ ; jed'a - jed'ja „mànincà"; hi'ad'ja - hi'ad'a „cautà".

i in loc de ie am auzit numai in urmàtoarele cuvinte : rozd’il, pe lingà rozd'el „deosebire"; rozumim „ìnteleg", rozumiS „intelegi" ; povim pe lingà povem si povjem ,,eu spun" ; d'ifka, pe lingà d'efka si d'ouka „fatà" ; pastir „pàstor".

Concluzii. Fórmele care corespund lui uo, tu se intilnesc in acest grai ìntr-un numàr restrins de cuvinte. in schimb, pentru corespondentele lui ie, ia avem numeroase exemple. De aceea, analiza acestora ne prezintà un tablou mai amplu al graiului.

Cu exceptia cazurilor, cind je, ja sau e, a se intilnesc fàrà regularitate, pronuntarea unei sau alteia din aceste forme depinde de urmàtoarele conditii :

227

1) De cuvintul in care se intilnefte. In unele cuvinte se pronuntà numai forme preiotate je, ja (mjera, papjer, vjera, prjat'el' etc.), in áltele numaie, a (hvezda, trezvi, xl'ef, hnezdo, prsa, zaden etc.). Sxnt insà cuvinte pe care acelafi vorbitor le pronuntà si cu je, ja si cu e, a (vjeter - veter, hrjesni - hresni, mesjac - mesac, zjak - zak, etc.).

2. De consoana precedentà. Dupà consoanele labiale b, m, p, in parte fi dupà v, se pronuntà de obicei forme cu j (umjera, bjel'it', pjera, vjera etc.), iar dupà consoanele d', t', r i, l ' in majoritatea cazurilor se pronuntà e, a ’l'efc, d'et'a, tañer etc.). Dupi celelalte consoane vorbitorii oscileazà intre rostirea cu je, ja fi e, a.

3) De categoria gramaticalà. ìntr-o serie de categorii gramaticale, ca in desinentele substantivelor, adjectivelor fi verbelor, cu rare exceptii, se pronuntà numai e fi a. De ex. kamenok, éastka, pl'eca, cuâ, civê, cuêho, éed'ivet', pest' pekol, pecem, berem, veceram etc.

4

ín loc de *§ din slava comunà, in silabà scurtà dupà consoane labiale la Vàrzari se rostefte e sau a, de provenienza slovacà centralà1 fi ja, caracteristic anumitor graiuri slovace din Spis2 (Slovacia de Est), Gemer 3 fi Orava4 (Slovacia Centralà). a fatà de e se intilnefte mai frecvent in graiul generatiei virstnice iar e fi mai ales ja , in graiul generatici mai tiñere. De ex. a fi e : nepamacem ,,nu-mi aduc aminte", pamdt' „memorie", make „moale“ ; napàtek „toc“ ; pàt' fi pet' „cinti“ ; ja : vjadnu „se ofilesc“ ; vjaci „mai mare" ; smjat „sete“ ; ja som smjadni ,,mi-e sete"; hovjado „vità".

Sìnt cuvinte pe care le-am notat fi cu e (a) fi cu ja : d'evat' - d'evet' - d'evjat' „nouà", pàst' - pjast' „pumn" ; zmak - zmjak „dezghet" ; maso - meso - mjaso „carne".

La Borumlaca este ràspìndità pronuntarea cu ja : hovjado, mjaso, pjast' ovjadnu f.a., e 1-am notat numai in urmàtoarele cuvinte : pet' dar fi pjat' ; vedi, pe lìngà vjaii. La Vàrzari se intìlneste mai frecvent pronuntarea cu e (a).

In loc de v la sfìrfitul silabei, se pronuntà u nesilabic caracteristic graiurilor slovace centrale 5, paralel cu v, resp. /, caracteristice graiurilor slovace ràsàritene. u se intilnefte mai frecvent la Vàrzari fi mai rar la Borumlaca. Pronuntarea lui u este pe cale de disparitie.

Unele cuvinte le-am notat cu u : rouni „neted" ; pouras „fringhie" ; paunica „cratità" ; mraupe „fumici“ ; orna „oaie“ ; vo xl'euci „in cotet“ ; uujazeme

1 V. Váiny, Náfeóí slovenská, harta Nr. 30.3 J. Fedák, Zo ¡arüského hldskoslovia, Sbornik na pocost’ Jozefa Skultétyho, T. Sv.

Martin, 1933, p. 512; J. Stolc, Dialektické llenenie spüskych ndreil. Lingüistica Slovaca, I —II, 1939 — 1940, Bratislava, p. 193.

3 Tóbik, op. cit., p. 110; V. Váíny, NdreU slovenská, harta Nr. 45.4 V. VáJny, Slovenské náreíia v Orave, Sborn. Mat. SIov., I, 1922; V. VáZny, Náreíí

slovenská, subcapitolul „O jednotlivych náreíích anebo náreiovych skupinách na oblastistredného Slovenská".

6 V. Váíny, Náreíi slovenská, p. 261 ?i harta Nr. 20; J. Stolc, Náreíie troch..., p. 290.

228

„noi legäm“ ; pokriuka „capac (pt. vas)“ ; borsou „mazäre"; rukau „minecä“ ; kreu „singe"; bratoumu sinovi „fiului, fratelui"; Vz; l'ouc „leucä‘r; gazdoustvo „gospodärie“ ; beléou „leagän"; potkou „potcoavä" Bf; bohou sin „fiuT lui dumnezeu“ ; otcou brat „fratele tatälui<r; hadou xvost „coadä deârpe", Bl, Vz.

Alte cuvinte le-am notat cu v ,f : prevjazeme „noi legäm“ ; sl'ifka „prunä“ ; rosprajka „poveste“ ; stofka „sutar"; d'efca „fatä"; bratof sin „fiul fratelui“ ; £erf „vierme“ Vz; pokrifka „capac"; usilovni „harnic“ ; rovna „neted“ ; vrstovfiik „de aceiasi virstä"; povd'acni „recunoscätor"; rukaf „minecä"; krf „singe“ ; braf „vier“ Bl.

Multe cuvinte le-am auzit, de la acelaî sau de la diferiti vorbitori, $i cu u $i cu v, resp. / : pol'euka - pol'efka, pol'ofka „supä“ ; poureslo - povreslo, povrieslo, „legätoare“ ; d'ouka - d'efka, d’ijka „fatä"; prauda - pravda „adevär"; dauno - davno „de m ult"; pol'ouhik - pol'ovñik „vinätor"; obuu - obuf „incäl- täminte"; krauske - krafske „de vacä“ ; valou - valof „jgheab, iesle“ ; sl'iuka- sl'ifka „prunä"; rosprauka - rosprajka „poveste“ ; d'euia - d'eßa „fatä‘r B l; sa pouje - sa povje „se spune"; piuhica - pivnica „pivni|ä“ ; kolourat - kolovrat „masinä de tors"; gazdoustvo - gazdofstvo „gospodärie"; l'out - l'oß „leucä“ ; bratouho - bratovho „a fratelui“ ; poureslo - povreslo „legatoare“ ; prauda- pravda „adevär"; dauno - davno „de mult“ Vz.

6In loe de l la sfirîtul silabei pe lingä l, obi^nuit in acest grai (ca in

graiurile slave räsäritene), se intilneste sporadic si u (caracteristic graiurilor slovace centrale) 1. Astfel, la sfirsitul cuvintului: bou „a fost“ ; robiu „a muncit"; ukradou „a furat"; vid'eu „a väzut"; spadnuu „a cäzut"; iSou „a plecat"; spau „a dormit"; vécerau „a cinat"; prSeu „a plouat“ ; l ’ezau „a stat culcat"; kriceu „a strigat^; poziéau „a imprumutat"; kostou „bisericä"; stou „masä";. In interiorul cuvintului : poudila dar $i poldha „o jumätate de zi“ ; povl'itra „o jumätate de litru“. In Bl, cu foarte rare exceptii, in loe de l, nu se aude u.

7

Consoanelor silabice l, r (< *&r, *br, *rb, *rb, *bl, *bbl, *lb, *lb) caracteristice graiurilor slovace centrale1 le corespund urmätoarele rostiri:

-l silabic se pronuntä in cuvintele : sha „lacrima"; pln i „plin“ ; hlboki „adinc"; zlte „galben“ ; zltko „gälbenu^“ ; vlna „linä“ ; blxa „purice" jabliko „mär"; vlk „ lup"; vlci „lupi"; vlxki „umed"; klbasa „cirnat" ; klpko „ghem"; slnko „soare“ Bl, Vz; dlhi „lung“ ; tlsti „gras“ ; dlzen „dator"; stlp „stilp"; tlcek „pisälog“ ; tlcem „pisez, sparg“Vz; slza „lacrima"; klska „alunecos"; jablko „mär"; bablna „vatä"; vlki „lupi“ ; slnecni „insorit“ Bl;

-l devine nesilabic, fiind insorit de o vocalä (particularitate slovacä räsäriteanä) 1 in urmätoarele cuvinte : dluzoba „datorie" Vz, Bl; jablokove „de mär“ Vz; dluhi „lung“ ; potlukol „a pisat"; hezadluho „in curind“ ; potlusc- potlust' - utlust' „a pisa"; shp - slup „stilp“ ; dluzni „dator“.

1 V. Vásíny, Náfeci slovenská, harta Nr. 33.2 V. \é.ínf, Náreéí slovenská, p. 425, harta Nr. 50; St. Tóbik, op. eil., p. 107—109 ?i

harta, izoglosa Nr. 3, 4.3 Ibidem.

229

In cuvintul oskubat' - oskubac „a curala de p€ne" (Bl), l este inlocuit cu vocala u.

Sìnt cuvinte care au pronun|are dublà, cu [ (silabic) si cu l (nesilabic) : klpko - klupko ; blxi - blexa : tisi’ „a pisa", dar in derivate am notât potlust’, potlusc, utlust', zite - zolte „galben" Vz.

în unele cazuri, mai aies la Vz, se poate observa câ l silabic este deformale incompleta, virful limbii nu atinge dintii de sus fi produce impresia unei vocale de timbru posterior : jaìfko ,,màr“ ; ìf xa „purice" ; h’bina fi hlbina „adincime" ; v'k. (prin l ridicat deasupra rindului este notât un l de formale incompleta).

r silabic s-a pastrat cu consecvenjà in ambele comune : smrt' „moarte“ ; Stvrt' „sfert“ ; prvi „primul“ ; krf „singe"; krvavi „insìngerat"; kr£ „crampà"; vrba „salde"; srna „caprioarà"; hrbati „cocofat“ ; trhat' „a sfisia, a rupe“ s.a. Bl, Vz; hrst' „pumn, palma, mina"; hrdlo „gît“ ; mrtvi „mort“ ; krdcl' ftaókox „stol de pâsâri“ Vz; tvrde „tare, dur"; vrkoe „chicâ, coadà de par"; strbavi „ftirb"; pokrm ,,nutre|, furaj"; vrstovnik „de aceiafi virstà" ; zlrznute ml'eko „lapte covàsit"; zamrznuti „inghetat", Bl;

în concluzie, se poate constata cà l fi r silabice sìnt caracteristice pentru ambele comune, iar rostirea de tip slovac râsàritean cu l inso^it de o vocala se intilnefte doar sporadic, mai aies la Vz.

8

La Bl fi Vz, pe lingà o fi a (din *&, *6 din slava comunà sau o fi a ej éntetici sau de alta provenienza,) caracteristici pentru graiurile slovace centrale, se intilnefte fi e, caracteristic graiurilor slovace ràsàritene l .

în radicalul cuvintului, in sufixe fi in ultima silabà : o, a : ìoptat' „a fopti" Vz, Bl; zobrak „cerfetor“ ; smolana „smintinà"

Vz ; daska „scindurà" Bl ; naratnni „urias" ; darobni „zadarnic" ; statotm „cinstit" Vz, Bl; spravodl'ivi „drept, just"; sreborni „ de argini"; Bl ; vjelor „vînt" ; kostol „bisericà" ; cintar „cimitir", Vz, Bl ; blazon „nebun" ; ovos „ovàz" Vz; potom „apoi" Bl;

e : deska Vz, Bl; zebrak Bl; smetana, uzitecni „util" Bl ; jamecka „groppa" ; satelka „batista"; cuker „zahar"; ocet „o{et" ; xrbet „spate"; uhel „colf, Vz, Bl; Svager „cumnat"; svoker „socru"; kmoter „cumatru" ; Svegerina ,,cum- natà"; oves „ovàz"; buben „tobà"; osel „magar"; orel „vultur" ; popel „cenufà" ; kufer „geamantan" ; uzel ,,nod" ; blazen „nebun" ; kotel „cazan, ceaun"; iater „fatra" Bl.

Sìnt cuvinte care se intìlnesc sub dona forme : vjetor - vjeter, veter „vint" ; kotol - kotel Vz; vjetor, vetor - veter, soptat - Septat' „a fopti" ; zdoxnut' - zdexnut „a muri (despre animai)" ; daska deska, podosva - podesva „talpa" Bl.

în sufixul -ok : pond'elok „luni" ; statok „vita" ; Vz ; jarmok „tirg" ; lalok „pielea de sub bàrbia vitei" Vz., Bl; kamenok „pietricica" Bl;

1 S. Czarabel, Slovenskd rei a jej mieslo v rodine slovanskych jazyhov. Turi. Sv. Martin, 1906, p. 579; V. Vàzny, Nàfeti slovenskd, p. 275; J. Fedàk, Zo SanSského hldskoslovia, Sbomik, na poòest’ J. Skultétyho Ture. Sv. Martin, 1933, p. 516; St. Tóbik, Prechodnd..., p. 117 — 118 si harta, izoglosa Nr. 16; J. Stole, Ndfelie troch..., p. 290, 426.

230

-ek : mlatek „ciocan"; Stvrtek ,,joi"; fieporjadek „desordine“ ; pjatek „vineri“ ; pond'elek „luni“ ; zaludek „stomac"; utcrek ,,mar|i“ ; napjatek „toc“ Bl, Vz ; sredek „miez“ ; nozicek „mie cutit“ Vz ; zacatek „inceput" ; svjatek „sârbâtoare" ; obrazek „tablou" ; poskrobek „aluat, aluàtel" ; l'istek „frunzulità“ ; zadek vozu „spatele càrutei“ ; podbradek „bàrbie (dublà)“ ; jarek „piriu"; majetek „avere“ ; naprstek „degetar" Bl. De asemenea am notât çi rostiri diferite : pjesok çi pesek „nisip“ Bl.

Substantívele de genul masculin si neutru la cazul instr. sing. primesc de regula terminatia -em : pluhem „cu plugul“ ; nozetn „cu cutitul“ ; s ocem „cu tatàl" ; s ucitel'em „cu invàtàtorul“ ; z bratem „cu fratele“ ; s kl'ucem „cu cheia" etc. Terminala -om am intilnit-o numai in cìteva cazuri : pluhom s xlapom „cu bàrbatul" Vz; pot stoloni „sub masà“ ; s koriom „cu calul"; z biconi „cu biciul"; z ut'eracom „cu stergami“ Bl.

La Vz., in prepozitii si préfixé se aude o çi e, la Bl. — numai e. în prepozitii :vo : vo Skol'e „in çcoalà“ ; vo vetri „in vintul“ ; vo mi'ine „in moarà";

vo xl'etici „in cotet".ve : ve vod'e „in apà“ ; ve vajci „in ouà" ; ve fajke „in pipa“ ; ve voze „in

càrutà“ Vz; ve ime „in intuneric"; ve o/si „in ovàz“ ; ve praxu „in praf“ ; ve mi'ine „in moarà“ ; ve vod'e, ve Varzal'u „in Vàrzari“ ; ve studili „in fintinà“ ; ve hrncu „in oalà“ ; ve hhezd'e „in cuib“ ; ve oct'e „in o{et"; ve Skol'e „in çcoalà" Bl.

zo, so, podo : zo zel'eza „din fier“ ; zo slami „din paie“ ; zo studhi „din fintinà ; zo Singl'ox „din çindrile“ ; zo sebu „cu sine" ; zo zlata „din aur" ; zo sl'ivek „din prune"; zo srebla „din argint"; zo slamu „cu paie"; zo Stiroma ,,cu patru"; zo sebu „cu sine"; so mnou, zose tnnu „cu mine"; podo mnu, dar çi pode mnu „sub mine", Vz.

ze, se pode, preze, ode : ze zahradi „din gràdinà" ; ze stromu „din pom, de pe pom“ ; ze sekriha „din dulap“ ; ze sinem „cu fiul“, Vz; pode mnu, ode mña „de la mine“, Vz. Bl; preze mria „fàra mine"; ze sebu „cu sine"; se tnnu ,,cu mine" Bl.

în préfixé :

o : je podopreti „este proptit“ ; dar sa podeprel ,,s-a proptit" ; zomrem ,,eu voi muri" ; zomreti „mort" ; vopxal dar çi vepxal „a bàgat", Vz ;

e: odehnal „a alungat"; zehnal „a dat jos"; zeml'et „a màcina"; zet'at' „a tàia (copac)"; zedrat' „a jupui"; zehàe sa „se apleacà"; zeSol „a coborit“ ; je zezata „este secerat" ; vepxal „a bàgat“ ; odeSl'i ,,au plecat" ; podeprel „a proptit"; rozepnut' „a descheia (haina)"; zemrcl „a murit", Bl.

Dublete : zomrel - zemrel Vz, Bl.

In pronume $i adverbe, am notât o numai la Vz : komu „cui" ; comu, paralel cu kemu, cernu.

în toate celelalte cazuri, in ambele comune am notât e : ot kehoì „de la cine?"; ot ceho? „de la ce?"; kemu? „cui?"; ku cemu? „spre ce?"; ot teho „de la aceasta" ; ku temu „spre aceasta“ ; keri, kera, kere „care“ ; ot kereho „de la care" ; ku keremu „spre care" ; o kerim „despre care" ; kel'o „cit" ; tel'o „atit".

Din exemplele enumerate se poate constata cà o se înlocuieçte din ce in ce mai mult cu e, aceastà vocalà ràspindindu-se mai repede in fórmele gramaticale in care se poate exercita analogia çi anume : in sufixe, in -er, -el,

231

-et, -en final, in terminala -etti a substantivelor de genul masculin fi neutru la instr., in prepozifii si préfixé, o- se au de mai ales in graiul generatici mai virstnice ; o se întîlneçte mai frecvent la Vz si mai rar la Bl.

9

Grupurilor iniziale *oft-, *olt-, din slava comuna le corespund, ca fi in graiurile slovace centrale, rat-, lat- 1 : razeà „frigare" ; razvora „bratele de lemn fixate pe osia din dârât fi crucif de inima càrufei" ; rakita „grozamà, ràchità“, razd'e „vreascuri, gàteje" Bl, Vz; rasca „chimen" Vz; rassa „chimen" Bl; vlaài „in anul trecut"; vlanski „de anul trecut"; laxet’ ,,cot" Bl, Vz.

rot-, caracteristic graiurilor slovace ràsaritene 2, 1-am intilnit numai in cuvintul rosporek „tàietura din partea de sus a fustei" Bl;

lot-, nu 1-am intilnit in niciun caz.

10

Grupului *cer- iniziai din slava comuna la Vz ii corespunde ere- (particularitate slovaca centrala) fi £ere- (particularitate slovacà ràsàriteanà) : crep - terep ,,|iglà" ; crevo - cerevo „ma^" ; cerenove zubi „másele“ ; ¿eresio „bràzdar". La Bl am intilnit numai 1er e- : cerep, éereva, cerenove zubi, cereslo.

11

Ca fi in unele graiuri slovace centrale s, la Bl fi Vz in locul consoanelor duble din alte graiuri fi din limba literarà se pronunfa consoane scurte : make „moale“ ; pana „virginà"; kameni „de piatrà"; à i si „mai jos"; rane „de diminea|â" Vz; jacmena muka „fàinà de orz"; je vi Si „mai inalt"; Wisi „maiaproape" ; mjaki „moale" Vz, Bl; odix „odihnà"; povinost' indatorire"; odavna „de mult" ; rosipat' „a risipi" ; veci, vjaci „mai mare" ; mlaci „mai tinàr"; Ana „Ana“ Bl; Consoane lungi am notât numai in cuvintele : jama vapenna „groapà de var“ ; oddavna „de mult" ; d'enna „de zi" Bl.

12

La Vz am notât grupul de consoane st', caracteristic graiurilor slovace centrale. La Bl, pe lîngâ St' se intilnefte fi Sè. caracteristic graiurilor slovace ràsaritene 4.

St': eSt'e „inca" ; St’est'a „noroc" ; sfasi1 ive „norocos" ; st'efan „Çtefan", Vz; kuSt'ik „bucàticà" ; St'ipat' „a pifea" ; st'ipl'avi „usturàtor, in|epàtor“ ; sa bl’iSt'i „stràlucefte" ; puSt'at’ „a làsa" ; daSt'ióka „scinduricà" ; sfava „macrif" ; St'etka „pàmatuf" ; St'ena „pui, càtel“ Bl ;

Se : fl'aSéicka „sticlutà" \jaScurica „sopirla" ; dase „ploaie" ; S cult a „ftiucà" ; roSíepif „a despica, a crapa" Bl; Am intilnit o serie de cuvinte care se

1 V. Váíny, Ndfeli slovenskd, p. 261 si harta Nr. 19; J. Stole, Ndrelie troch..., p. 2902 V. Vâznÿ, Ndfeli slovenskd, p. 301 ; J. Stole, Nárecie troch..., p. 426; St. Tóbik, op. cit.,

p. 106-107.3 J. Stole, Ndrelie troch..., p. 243, 290-291, 294.4 V. Vázny, Ndfeli slovenskd, p. 261 çi harta Nr. 21; J. Stole, Ndfelie troch..., p. 290.

232

pronuntà si cu st' fi cu sé : pisi' elka-piscalka „fluier, tilincà“ ; st'epit’- scepit' „a vaccina“ ; st'ast'e - scest'a „noroc“ ; frist'ejsi - friscejsi „mai iute“ ;

est'e, est'i - esce „incà“ ; St'efan - Scejan. In locul lui vst' se pronuntà et' in cuvintul naòt'ivit' „a vizita“ Bl.

13

Cuvintele de tipul zdravie, la nominativ singular, in Vz, primesc terminatia -ja, -a (de provenienza slovacà centrala3) sau ~je, (de originà slovacà ràsàriteanà 2). De ex. : a : poludña „amiazà" ; je, e : ovoeje „fructe“ ; podñebje „cerul gurii"; mlat'ene, mlat'enje „treierat“ ; razd'e, suSkaue „soptire“.

Sint cuvinte care au douà variante : zdravja - zdravje „sànàtate" ; uhi'a - uhi’e „càrbuni" ; pozehnana-pozehnane „binecuvintare", dojeña - dojeñe „muls, mulgere".

Dupà cum se vede din exemplele enumerate, la Vz. fórmele slovace ràsàritene sint preponderente.

In schimb la Bl am notat numai a, ja : zdravja, stavjaña „clàdire“ ; cestovana „càlàtorie", jed'eha „mineare"; spevaña „cintare“ ; l'ist'a „frunze"; hnojena „gunoire“ ; dojeña „muís"; post'elaña „a^ternut"; mut'ena „bàtutul (untului)“ ; prad'eña „toarcere"; sjat'a „semànat“ ; razd'a „vreascuri, gàteje".

14

Substantívele de tip srdee la nom. acc. sing. se terminà in e (particularitate slovacà centralà3 sau in o (particularitate slovacà ràsàriteanà4: e: sree „inimà"; oje „oi^te" ; poi'e „cimp"; more „mare" Vz. ; o: vreco „sac“, Vz, Bl.

Unele cuvinte se pronuntà fi cu -o fi cu -e : vajee - vajeo „ouà" ; pl'ece - pl'eco „umàr", Bl, Vz.

15

Substantívele de tipul l ’udia, otcovia la nominativ plural primesc terminabile -ja, -a fi -ovja, de originà slovacà centralà 5 : rod'iéja „pàrinti" l'ud'a - l'ud'ja „oameni“ brat'a „frati" sused'ja „verini" ; zat'ja „gineri" ; ucitel'ja „ìnvàtàtori" Bl ; sinojva „fiii“ ; ocovja ,,ta|i, pàrinti" ; zat'ovja „gineri“ ; gazdovja „gospodari“ ; kmotrovja „cumetri“, Bl, Vz.

16

In cazul genitiv fi locativ plural al substantivelor de toate trei genurile, la Bl fi Vz este ràspindità terminatia -ox, obifnuità in graiurile slovace ràsà-

1 V. Vázny, Káreíí slovenská..., p. 261 $i harta Nr. 26.2 Ibidetn.3 V. VáZny, Nárecí slovenská, p. 261 $i harta Nr. 25 ; J. Fedák, Zo ¡ariíského hláskoslavia.

Sborník Skultétyho, p. 512; St. Tóbik, op. cit., p. 110 ?i harta, izoglosa Nr. 6.4 V. Vázny, NáreH slovenská, p. 261 $i harta Nr. 25; J. Fedák, Zo Sarüskeho hláskoslovia.

Sbornik Skultétyho, p. 512; St. Tóbik, op. cit., p. 110 $i harta izoglosa Nr. 6.6 V. Váiny, NáreH slovenská, p. 261 ?i haría Nr. 23.

233

ritene1: sinox „a fiilor“ ; metlox „a máturilor"; ditsox ,,a sufletelor“ ; do dlaíiox ,,ín palme"; slovox ,,a cuvintelor“ ; ve vajcox ,,in ouá“ ; na husl'ox „pe vioará“ ; do prsox ,,in piept“ etc.

La genitiv plural fórmele caracteristice graiurilor slovace centrale le-am auzit sporadic. De ex. : zo sl'ivek „din prune"; vjacej sl'epek „mai multe gáini"; Stvoro topanok „patru pantofi“ ; do ruk dar fi z rukox „in m iini"; do prsi, do hor $i do horox ,,in munî"; s t'ehel si t'ehlox „din cárámizi"; 5 vajee si 5 vajcox „5 ouá“ ; do usi „in urechi“ ; vel'a peñazi „multi bani“ ; do dveri ,,in u$á" Vz; ot kohi „de la cai"; bkraf „cinci vite“ ; 10 kridel „10 aripi"; z hruSek „din pere"; z ovec si ofeox „din oi“ ; 5 sl'ivek „5 prune“ ; 5 t'ehel „5 cárámizi“ ; vel'a l'ud'i „mulî oameni“ ; od videl si od vidlox „de la furci“ ; do hrabl'i „in greblá" Bl.

La locativul plural al substantivelor de genul feminin terminaba -ax caracteristicá graiurilor slovace centrale am notat-o, numai intr-un singur caz : na lukax „pe cimpuri“ Bl.

%

17

La dativ plural substantívele de tóate cele trei genuri primesc terminaba -om (particularitate slovacá rásáriteaná) : sinom „fiilor"; k usom „la urechi“ ; d'efcatom „fetelor“ ; ku prsom „la piept“ ; g dverom „la usa"; ku zenom „la femei $.a. Vz, Bl.

18

La instrumental plural substantívele de tóate trei genuri primesc terminaría -ami, ráspinditá in graiurile slovace rásáritene : s kofiami „cu caii"; s xlapami „cu bárba|ii"; meî kostolami „intre biserici"; za usami „dupa, urechi" Bl, Vz. Am intilnit excepfii numai in urmátoarele cazuri; s vojakmi, „cu soldaî"; s xlapi „cu bárbaîi" Vz; z vojaci „cu soldatii“ ; z l'icama „cu fe{ele", Bl.

19

Substantívele, adjectivele, pronumele si numeralele la instr. sing. fem. in locul lui -ou din graiurile slovace centrale 2 primesc terminatia -u, ráspinditá in graiurile slovace rásáritene 3 : z jednu Senu „cu o femeie"; pret tu izbu „in fa{a casei aceleia" ; piSu krejdu „ei scriu cu cretá"; z dobru zenu „cu femeia buná" ; pod lavicu „sub bancá" ; podo mnu „sub mine"; zose mnu „cu mine"; s t'ebu, „cu tiñe"; s ñu „cu ea"; zo sebu „cu sine“, etc. Vz. pina z vodu „plin de apá"; z hlavu „cu capul"; z moju sestru „cu sora mea"; se mnu „cu mine" ; s t'ebu „cu tiñe“ ; pode mnu „sub mine"; s ñu „cu ea" etc. Bl.

Terminatia -ou am intílnit-o numai in trei cazuri: so mnou, id'eme dol'inou „mergem in jos (spre vale)“ Vz. nad zemou „deasupra pámintului" Bl.

1 Ibidem, p. 303 harta Nr. 253; J. Fedák, op. cit., p. 66, 68 — 69; St. Tóbik, op. cit., p. 114 — 115 ?i harta izoglosa Nr. 12.

2 V. Vá2n^, Ndreli slovenskd, p. 261 $i harta Nr. 22.3 Ibidem.

234

2 0

Substantívele de tipul „lúka„noha" , „mucha“ la locativ sg. primesc terminatia -i, ráspinditá in únele graiuri slovace centrale 1 : v ruki ,,in mina“ ; na nohi „pe picior"; na luki „pe cimp“ ; na muxi „pe musca“ etc. Bl, Vz.

21

Adjectivele, pronumele si numeralele de genul masculin si neutru, la cazul propozitional singular, primesc terminaría -i ni (particularitate slovaca de est) : o dobrim „despre bun", o mojim „despre al meu“ ; o ñim „despre e l"; o tim „despre acela“ ; o kim ? „despre cine""; o cim ? „despre ce“ ?; o kerim ? „despre care“ ?; o nasim „despre al nostru"; o jednim „despre unul“ Vz, Bl.

** *

Graiul slovac din Borumlaca Várzari mai are o serie de particularitáfi, care, din punctul de vedere al originii, aparan diferitelor graiuri (graiuri slovace centrale si graiuri slovace rásáritene). In articolul de fa^á am urmarit doar prezentarea citorva trásáturi, care ilustreazá coexistenta in graiul de la Borumlaca si Várzari a douá sisteme dialectale.

Presupunerea cá elementele slovace rásáritene au pátruns in Bl $i Vz din comunele slovace invecinate este indreptá^itá mai ales dacá luám in considerare faptul cá tóate elementele slovace rásáritene existente in graiul din Bl si Vz se gásesc $i in graiurile slovace din Socet, Huta-Voivozi pintenf.a. Pentru graiurile din aceste comune sínt caracteristice, intre áltele, urmá- toarele trásáturi dialectale de tip slovac rásáritean :

1) In loe de din slava comuná, in silaba scurtá, dupá consoanele labiale, se pronunfá ja : mjaso, pjast, hovjado etc.

2) ín loe de / silabic in aceleasi cuvinte ca $i la Bl si Vz, la Socet, Sinteu, etc. se pronuntá l nesilabic insotit de vocalá : klupko, potlust', dluhe 5.a.

3) Vocalelor *1 , *b in pozi^ie forte din slovaca comuná le corespunde in genere c : jarek, darebni, xrbct, preze mita, ve vod'e, kost'el, jamecka, zemret', deska §.a.

4) Substantívele de tipul srce se termina la nom sg. in -o : srco, pl'eco, vajeo, vreco, ojo $.a.

5) La genitiv si locativ plural tóate substantívele primesc terminatia ox : jasl'ox, sluhox s.a.

6) La instr. sing. substantívele adjectivele, pronumele $i numeralele de genul feminin primesc terminatia -u : z dobru zenu, s t'ebu, z jednu £.a.

Trebuie sá remarcám insá cá nici graiurile slovace din Socet, Huta- Voivozi si Sinteu nu sint graiuri slovace pur rásáritene. In limba vorbitorilor din aceste comune gásim multe trásáturi slovace centrale.

Astfel, intr-o parte a cazurilor l — r silabici s-au pástrat; in loe de *ort-,

*oW- din slava comuná, pe lingá rot-, lot- se pronuntá si rat-, lat-; ín locul consoanelor dublé din limba literará se pronuntá consoane simple; in cuvintele de tipul zdravie, in afará de -e ín terminatie se pronuntá, si a, ja ; verbul auxiliar byt' la prezent persoana 3 plural are forma sa : ohi sa ,,ei sint“ ; cuvintele

1 V. Vázny, Ndfelí slovenská, p. 281, harta Nr. 35; E. Jóna, O povahe velar v strednej slnvenHne. SMS X III, 1935, p. 36; St. Tóbik, op. cot., p. 116-117 si harta, izoglosa Nr. 15.

23.5

snech, nech, nechat, chcem din limba literarà se pronuntà in forma slovacà centrala: siiax, „zàpadà“ ; nax „fie"; nahat' „a làsa“ ; kcem „vreau".

Proportia elementelor slovace centrale in graiurile comunelor Socet, Huta-Voivozi, Sinteu este insà mica. Graiurile acestor localitàti prin caracterul lor generai, sint graiuri de tip ràsàritean.

Prezenta elementelor slovace centrale in graiurile din Socet fi din celelalte località^ se explicà prin faptul cà slovacii care s-au stabilit in aceste comune au venit nu numai din Slovacia de Ràsàrit \ ci fi din Slovacia Centrala 2, fi din Gemer, cu graiuri slovace de tranzitie, central-ràsàritene.

Dacà comparàm graiul slovac din B1 fi Vz cu graiurile slovace din Slovacia fi incercàm sa stabilim pe baza faptelor dialectale, din ce parti ale Slovaciei au putut veni coloniftii slovaci in aceste douà comune, ajungem la urmàtoarea concluzie : graiul slovac din B1 fi Vz are o serie de particula- ritàti 3 care sint proprii graiurilor slovace centrale de sud (in fostele judete Hont, Novohrad, Zvolen fi in parte Gemer). De ex., cuvintul chcem ..eu vreau“ din limba literarà se pronuntà la B1 fi Vz in forma kcem 4.

Pentru graiul din cele douà comune este caracteristic grupul iniziai de consoane sr- in cuvinte ca sreda „miercuri", sreborni „de argint“ 5 f-a.

Cuvintul snech „zàpadà" din limba literarà, la B1 fi Vz se pronunfà „siiax" 6.

La dativ fi locativ cuvintele de tip ruka, noha, mucha, la B1 fi Vz au terminatia -i : ruki, nohi, muxi 7.

Ìn graiul slovac din B1 fi Vz nu se pronuntà consoane duble, ci numai consoane simple 8 : jacmeni, pana, rane f.a.

In loc de l, la sfirfitul silabei la Vz adeseori se pronuntà u nesilabic : koslou, bou som, beucou 9.

Ìn ceie douà comune se pronuntà d'ouka „fatà"; l'ouc „leucà"; pol'ouka „supà", de provenienza slovacà centralà de sud1®.

Aceste particularitàti dialectale aratà cà slovacii care s-au stabilit in cele douà comune au venit din Slovacia Centralà de sud.

OB OflHOM CMEUIAHHOM, CJIOBAUKOM TOBOPE KPHUIAHCKOHOBJIACTH

(T obop ccji BopyMJiaKa h B3p3apb)

(PE3IOME)

B nepBOH Hacra cTaTbH aBTop H3JiaraeT pe3yjn>TaTi,i cbohx HccjieflOBanHii,

npeanpHHflTtix c uejibio co3/iann5i M0H0rpacj)HH o cjioBauKHX roBopax KparnaH-

ckoh o6jiacTH. HaiHHaa c 1957 ro^a, 6mjih 06cjieA0BaHbi c^eayiomne cejia, nace-

1 Urbàn, op. cit., p. 116 — 153.a Ibidem.3 Dàm aici ?i unele trasàturi care n-au fost amintite in artieoi, dar care ne pot servi

la stabilirea locului de unde au venit slovacii.4 J. Stole, Ndfelie Iroch..., p. 298; P. Ondrus, op. cit., p. 187.5 J. Stole, op. cit., p. 290.6 P. Ondrus, op. cit., p. 189.7 V. Và2ny, Nàreli slovenskd, p. 281, harta Nr. 35; E. Jóna, O povahe..., p. 36.8 J. Stole, Ndfelie troch..., p. 243, 290—291, 294.9 V. Và2ny, Nàteli slovenskd, harta nr. 33.

10 J. Stole, Ndfelie troch..., p. 298.

236

jiQHHbie cjiOBaKaMH: Eopoa-IIIepaH, Bajia-YHrypyjiyH, Bajia-Tbipneñ, IÜHHTey, XyTa-B0HB03b, ConeT, CaKajiacsyji-Hoy, EopyMJiaica, Bspsapb, Bajia-Hepyjiyií, Byfloio, Tpna, OeA>KepHHK h Knoar.

CjiOBaKH npHinjiH b 3th MecTa b nepBbie ziecaTHJieTHH XIX Be Ka H3 pa3Jinimbix

nacTeñ CjioBaKHH (6ojibiue Bcero H3 U,eHTpajibHoií h Boctomhoh CjiOBaKHn). B pe-

3yjibTaTe hx flJiHTeitbHoro coBMecraoro npoaCHBaHHa roBopbi noABeprjiHCb B33H-

MHOMy bjihhhhk) h HHBejiHpoBKe, o6pa3ya CMeiuaHHbie roBopbi. Ha TaKOM cMernaH-

hom cjiOBaiiKOM roBope roBopsiT 3 cejiax BopyMJiaKa m Bspsapb MaprHTCKoro

pañona. B COOTBeTCTBHH C HCTOpHHeCKHMH HCTOHHHKaMH, CJIOBaKH npHLUJlH B 3TH

cejia Meac/iy 1832 h 1836 roaaMH H3 ye3flOB 3bojich h HoBorpaa (ye3flbi c u,eH-

TpanbHbiMH cjioBanKHMH roBopaMH). Ha 0CH0Be H3yneHHoro MaTcpnaJia mo>kho CAeJiaTb BbIBOA o TOM, HTO TOBOp, KOTOpbXH ynOTpeÓJiaeTCa B 3THX AByX HaeeJieH-

Hbix nyHKTax, bocxoaht k citOBan,KOMy roBopy K>ro-ueHTpajibHoro runa. B nac-

Toamee BpeMa, oflHaKO, b s to t roBop nponnKJin MHoroHHCJiemibie boctohho-

cjioBauKHe sjieMeHTbi, hto , no mhchhio aBTopa, oGtacnaeTca cHJibHbiM bjihhhhcm B0CT0HH0-cji0BauK0r0 roBopa, Ha kotopom roBopaT b coceflHHX HacejieHHbix

nyHKTax: Cohct, XyTa-B0HB03b, IÜHHTey h T.fl. B pe3yjibTaTe CKpemHBaHHa h hhbc- jihpobkh flByx roBopoB b BopyMJiaKe h Bspsapb o6pa30Bajica CMeuianHbiü cjio- BaHKHH rOBOp — HeiITpajIbHO-BOCTOHHblH. flponecc (JjOpMHpOBaHHa 3TOTO CMe-

maHHoro roBopa eme He 3aBepmeH. n o cpaBHeHHK» c BopyMJiaKoñ b B33apb b H3LiKe npeACTaBHTejieñ CTapiuero noKOjieHHa nepBHHHbiií HeHTpajibHbiñ cjiOBau-

KHH TOBOP COXpaHHJICa B 6ojIbHieH HHCTOTe.

B CTaTbe nepeHHCJieH paa tj)oneTHliecKHX h M0p({)0Ji0rn4ecKHX aBJieiiHH, kotopbie n0Ka3biBaK>T,HT0 b «Byx cejiax roBopaT na CMemaHHOM cjiOBanKOM roBope:

rTp0H3H0caTca TOJibKO KpaTKwe rjiacHbie. HanpHMep, idu, rukaf, dobri.YaapeHHe na/jaeT Ha npe£íiocjie,aHHH cjior. HanpHMep, rospraváju.

BviecTo ah4>tohtob ie, ia, ynoTpeSjiaeMbix b jiHTepaTypHOM a3biKe h nen- rpajibHux cjiOBaiiKHx roBopax, b hckotophx nojioxeHHax np0H3H0CHTca je, ja, a b apyrnx no3Hunax h cjiOBax — e, a (BOCTonno-cjioBanKoro npoHCXoayieHHa). HanpHMep mjera, papjer, pjati, vjac, fajcja, srnesni, trezvi, d'et'a kamcnok, pecenka, hruSek, jader, cu^eho, rozumet', obl'est', pecem, ret'aska, prasatko, veóeram.

B M e c T O oómecjiaBaHCKoro *g b K p a T K O M cuore nocjie ry6noro corjiacHoro n p 0 H 3 H 0 C H T c a , c oflHoií C T o p o H b i, e h j i h a (ueHTpanbHocjioBauKaa HcpTa), a, c Apyroñ C T o p o H b i, ja (n p o H 3 H o m e H H e , x a p a K T e p H o e .zy ia r o B o p o B Cnnuia, Feiviepa h OpaBbi) HanpHMep, pet', pat', pjat', maso, meso, mjaso.

Bmccto v b KOHii,e cjiora peace npoH3HocHTca HecjioroBoe u (neHTpajibHo-cjio- BauKaa nepTa), name v, cootbct. / (B0CT04H0-cji0BauKaa nepTa). HanpHMep, rouna rukau, sl’ifka, usilovni. Bmccto l b KOHue cjiora peace np0H3H0CHTCa HecjioroBoe u (HeHTpajibHO-cjioBaHKaa nepTa), na me — l (B0CT0HH0C.Ji0BaHKaa HepTa). HanpHMep, vid'eu, spadnuu, poudña; robil, poldña.

I cjiotoboh b HeKOTopbix cjiynaax coxpaHaeTca (ueHTpajibno-cjioBanKaa nepTa), b ApyrHx — eTaHOBHTea HecjioroBbiM b coneTaHHH c rjiacHbiM (BocronnocjioBan- Kaa nepTa). HanpHMep, plni, vlk, dluzoba, potlust'.

BMeCTO 06lHeCJiaBaHCKHX peflyUHpOBaHHbXX Z>, 6 B CHKbHOÜ n03HUHH npoH3- HocHTca o h a (neHTpajibHOCuoBaHKaa nepTa) hjih e (BocroHuocjiaBancKaa nepTa). HanpHMep, daska, vjetor, potom, blazon, lalok, s xlapom vo skol'e podo mnu, zo sebu vopxal podoprel; potem, cuker, ocet, xrbet, blazen, veter, mlatek, s ucitel'em, ve vajci, pode mnu, ze sinem, vepxal, podeprel.

237

OÔmeCJiaBHHCKHM HaHaJlbHblM COM eTaHHHM *0~rt-, *0~lt, K a K H B UeHTpajIbHblX

cjioBau.Knx roBopax, cooTBCTCTByioT (j)opMbi rat-, lat, HanpHMep, razen, razd'e, vlani, laxet'.

KaK H B H e K O T O p b lX U e H T p a jIb H b lX C JIO B a U K H X T O B O p a X , BM eCTO A B O H H b lX co- r j ia c H b ix , ynoTpe6jiaeMbix b apyrax roBopax h b jiHTepaTypHOM a3biKe, npoH3Ho- caTca KpaTKHe corjiacubie: jacmeni, odix.

BcTpenaeTca KaK coneTaHHe c o r j ia c H b ix W (ueHTpajibH0-cji0BauKaa MepTa), raK h sc (BOCTOMHocjioBancKaa MepTa). HanpHMep, cH'e - esce, st'epit - scepit'.

C j iO B a T H n a zdravie nojiynaioT b HMeHHTejibHOM naaeace eflHHCTBenHoro HHCJia OKOHwaHHa ja , -a (uenTpajibHocjioBauKoro npoHcxo^KfleHHa) h je, e (B0CT0HH0CJi0BauK0r0 npoHCxox/ieHHa). HanpHMep, poludna, zdravja ; podhebje, mlat'ehe.

C y m e c T B H T e j ib H b ie r n r ia srdce o K a H H H B a iO T c a b H M e H H Te jib H O M u BHHHrejib- hom n a f le a c a x e f lH H C T B e H H o r o M HCJia H a e (u e H T p a jib H O C J iO B a u K a a M ep Ta ) hjth H ao (B O C T O H H O C Jia B a H C K a a M ep Ta). H a n p H M e p , srce, oje, vajce - vajco.

C y m e c T B H T e j ib H b ie T H n a l'udia, otcovia n o j i y i a i o T b H M e H H Te jib H O M mho- 5 K e c T B e H H o ro H H C jia O KO HM âHH a -ja, a, h -ovja, u e n T p a jT b H o c j io B a n K o r o n p o n c - xoacfleHHa. H a n p H M e p , rod'icja, brat'a ocovja.

B p o A H T e jib H O M h M ecTH O M na/ie:>Kax M n o x e c T B e H H o r o MHCJia cynieciBHTejib- H b ix B c e x T p e x p o ^ o B p a c n p o c T p a H e H o OKO HM aHHe ox, ynoTpeôJiaeMoe b b o c t o h h o - cjiOBanKHx roBopax. HanpHMep, sinox, metlox, dusox, vajcox, do prsox.

C y m e c T B H T e j ib H b ie , n p H J ia r a T e jib H b ie , M e c T o h m c h H a h M n c jiH T e jib H b ie n o j i y - n a iO T b T B o p H T e jib H O M n a /iea ce e/muciBeunoro HHCJia » e n c K o r o p o ^ a b m c c t o -ou, p a c n p o c T p a H e H H o r o b u e H T p a j ib H b ix c j io B a u K H x r o B o p a x , OKOHM aHHe h , x a p a K - T e p H o e fljia BO CTO M H bix c j io B a u K H x r o B o p o B . H a n p H M e p , z jednu zenu: podo mnu, z moju sestru.

n p H J ia r a T e j ib H b ie , M e c ro H M e H H a h H H C JiH T e jib H b ie M y > K C K o ro h c p e j iH e r o p o ^ a n o j iy n a io T b n p e ^ J i0 » C H 0 M n a a e a c e e f lH H C T B e H n o r o M HCJia O K O H ia H H e -im (b o c t o m - H O C JiO B a u K a a n e p r a ) . H a n p H M e p , o dobrim, o mojim, o him.

SUR UN DIALECTE SLOVAQUE MIXTE DE LA RÉGION

DE CRISANA

(Les parlers de Borumlaca et de Vàrzari)

(RÉSUMÉ)

Dans la première partie de l ’article l’auteur expose les recherches qu’il a faites dans le but d’établir une monographie des parlers slovaques de la région de Crisana. Depuis l’année 1957 il a entrepris des enquêtes dans les communes suivantes habitées par des Slovaques : Borod-Seran, Yalea Ungu- rului, Valea Tîrnei, Çinteu, Huta-Voivozi, Socet, Sacalasàul-Nou, Borumlaca Vàrzari, Valea Cerului, Budoiu, Tria, Fegernic et Chioag. Les Slovaques sont arrivées dans ces localités au cours des premières décennies du XIXe siècle, venant de différentes parties de la Slovaquie (surtout de la Slovaquie Centrale et Orientale). Par suite d’une coexistence assez longue, leurs parlcis se sont influencés réciproquement et se sont nivelés en donnant naissance à des parlers mixtes.

Un parler slovaque de ce genre est en usage à Borumlaca et à Vàrzari localités voisines, du district de Marghita. D ’après les données fournies par

238

les sources historiques, les Slovaques y sont arrivés, entre 1832 et 1836, des départements de Zvolen et de Novohrad, départements parlant des dialectes de la Slovaquie centrale. Les recherches entreprises ont permis à l’auteur de constater que l’idiome utilisé dans ces deux localités dérive d’un langage slovaque de type centro-méridional. Mais à présent ce langage, a reçu de nombreux éléments slovaques orientaux ce qui, selon lui, s’explique par la forte influence de l’idiome slovaque oriental parlé dans les localités avoisi- nantes : Socet, Huta-Voivozi, Sinteu, etc. Par suite de l’entrecroisement et du nivellement de deux langages, un parler slovaque mixte, centro-oriental, s’est constitué à Borumlaca et à Vârzari. Mais ce parler mixte suit une évolution qui n’est pas encore terminée. Par rapport à Borumlaca la langue parlée à Vârzari par les personnes âgées a conservé plus pur le parler originaire slovaque.

L’article énumère une série de phénomènes phonétiques et morphologiques qui prouvent que dans ces deux communes on parle un idiome slovaque mixte.

On ne prononce que les voyelles courtes, p. ex. : idu, rukaf, dobri.L’accent tombe sur l’avant-dernière syllabe. P. ex. rospravàju.A la place des diphtongues ie, ia de la langue littéraire et des idiomes

de la Slovaquie centrale, on prononce, dans certaines situations, je, ja et dans d’autres ainsi que dans des mots e, a (d’origine slovaque orientale). P. ex. : mjera, papjer, pjati, vjac, fajija , smeSni, trezvi, d'et'a kamenok, peéenka, hrnsek, jader, cu^eho, rozumet', obi est', petem, rct'aska, prasatko, veceram.

Au lieu de*v' de la langue slave commune, dans la syllabe courte on prononce, après des consonnes labiales, d’une part e ou a (trait centro-s.lovaque) et d’autre part ja (prononciation caractéristique à certains parler de Spii, Gemer et Orava). Par ex. pet', pjat', maso, meso, mjaso.

A la fin de la syllabe, au lieu de v on prononce plus rarement u non- syllabique (trait centro-slovaque) et plus fréquemment v, resp. / (trait slovaque oriental). Par ex. rouna, rukau, slifka, usiloni.

Au lieu de l, à la fin de la syllabe on prononce plus rarement u non-syllabique (particularité centro-slovaque) et plus fréquement l (particularité slovaque orientale). Par exemple vid'eu, spadnuu, poudha; robil, fioldna.

L’1 syllabique est conservé dans certains cas (particularité centro-slovaque, dans d’autre, il devient non-syllabique, étant accompagné d’une voyelle (particularité slovaque orientale). Par ex. : plni, vlk, dluzoba, potlust'.

Au lieu des *7>, *b de la langue slave commune, on prononce, en position forte, o et a (particularité centro-slovaque) ou e (particularité slovaque orientale). Par ex. : daska, vjetor, potom, blazon, lalok, s xlapom vo skol'e podo mnu, zo sebu vopxal, podoprel ; potem, cuker, ocet, xrbet, blazen, veter, mlatek, s u6i~ tel'em, ve vajci, pode mmi, ze sinem, vepxal, podeprel.

Aux groupes initiaux *o7t-, *oJt- de la langue slave commune correspondent, tout comme dans les idiomes centro-slovaques, les formes rat, lat-. Par ex. : razen, razd'e, vlani, laxet'.

De même que dans certains langages centro-slovaques, à la place des consonnes doubles d’autres idiomes et de la langue littéraire on prononce des consonnes courtes : jacmeni, odix.

On rencontre aussi bien dans le groupe de consonnes st (particularité centro-slovaque) que §c (particularité slovaque orientale).

Par. ex. eSt’e - e§ce, st'epit - siepit'.

239

Des mots du type zdravie reçoivent au nominatif singulier les termina- sons -ja, -a (de provenance centro-slovaque) et je, e (d’origine slovaque orientale). Par ex. poludna, zdravja, podnebje, mlat'ehe.

Les substantifs du type srdce se terminent au nominatif et à l’accusatif singulier en e (particularité centro-slovaque) ou en o (particularité slovaque orientale). Par ex. srce, oje, vajce, -vajco.

Les substantifs du type l'udia, octovia reçoivent au nominatif pluriel les terminaisons -ja, -a et ovja d’origine centro-slovaque. Par ex. rod'iôja, brat'a, ocovja.

Aux génitii et locatif pluriels des substantifs des trois genres on trouve la terminaison -ox, habituelle aux parlers slovaques orientaux. Par ex. sinox, meltox, duSox, vajcox, do prsox.

Les substantifs, les adjectifs qualificatifs, les pronoms et les adjectifs numéraux reçoivent à l’instrumental féminin singulier, au lieu du -ou des dialectes centro-slovaques, la terminaison -u, répandue dans les idiomes slovaques orientaux. Par ex. z jednu zenu, podo mnu, z moju sestru.

Les adjectifs qualificatifs, les pronoms et les adjectifs numéraux masculins et neutres reçoivent au prépositionnel singulier la terminaison -im (particularité slovaque orientale). Par ex. : o dobrim, o mojim, o him.

CINCI ANI DE ACTIVITATE A ASOCIAJIEI SLAVIÇTILOR DIN R.P.R. ( 1956— 1961)

La 6 octombrie 1961 s-au ìmplinit 5 ani de la îniiinfarea AsociaÇiei Slavistilor din R.P.R., sub auspiciile Ministeralui Învàtàmîntului, pe baza actului constitutiv intocmit în sedinÇa de roganizare a Asociali, care a avut locìnziuade 13 septembrie acclami an. Creati din iniziativa acad. Emil Petrovici, membra in Comitetul International al Slavistilor, a acad. Al. Rosetti ?i a unui grup de alÇi 20 de slavisti, aceastà asociale çtiinÇificâ corespundea unei necesitàÇi de mult simtità in çtiin^a noastrà. Constituirea Asociali Slavistilor din R.P.R. a fost salutati ca un pas important spre desfiçurarea unei activitiçi çtiinÇifice organizate in domeniu 1 cercetirilor lingvistice, literare çi istorice slavo-romìne.

Climatul international care a favorizat organizarea noii asociali 1-au constituit intensificarea relaÇiilor stiintifice între slaviçtii din toate tarile — în primul rînd din girile slave — , convocarea Confermai internationale a slavistilor de la Belgrad (15 — 21 sept. 1955) çi pregi- tirea celui de al IV-lea Congres international al slavistilor, care s-a desfiçurat ulterior la Moscova, în zilele de 1 — 10 septembrie 1958.

în legàturà eu aceastà aniversare, Asociatia Slavistilor a tinut la 19 decembrie 1961 o adunare generali festivi, în cadrai cireia acad. E. Petrovici a vorbit despre activitalea A sodatici în cei 5 ani de la înfiinfare si sarcinile slavistilor romîni în vederea celui de al V-lea Congres international al slavistilor (Sofia, 15 — 22 sept. 1963).

Activitatea Asocia^ei Slavistilor — a aràtat acad. Emil Petrovici — a fost orientati încâ de la început spre pregàtirea contributiilor romîneçti în cinstea congresului international al slavistilor. Au început sà fie tinute eu regularitate comunicàri stiintifice în cadrul Asociali si s-au pregitit primele trei volume „Romanoslavica", care cuprindeau în primul rînd textele comunicârilor ce urmau sà fie prezentate la congresul de la Moscova. Aceasta a fost prima etapi a activitâtii Asociali Slavistilor, încununatà de participarea delegatiei romînesti la congres eu un numir de 8 referate çi comunicàri, care s-au bucurat de o bunà apreciere în cadrul sectiilor congresului.

A doua etapà a activitâtii Asociali Slavistilor a fost marcatà prin làrgirea rîndurilor membrilor ei si organizarea în 1959 a celor trei sectii — de lingvisticà, literaturà si istorie — Si înfiintarea filialelor din alte douà centre universitare — Cluj si Iaçi. Pe baza unor pla- nuri de muncâ anuale, s-au tinut în continuare numercase comunicàri stiintifice, atît la Bucu- resti, cît si la Cluj si lasi, ?i s-au organizat sedinte de comunicàri axate pe anumite teme sau prilejuite de aniversàri ale unor mari personalità^. Printre acestea pot fi citate sedicele festive consacrate aniversàrii marelui scriitor rus A. P. Cehov, comemoririi marelui scriitor ucrainean T. G. Sevcenko, ìmplinirii a 100 de ani de studii slavo-romìne, precum si prima conferintà de dialectologie slavo-romînà. în acest ràstimp a apàrut vol. IV „Romanoslavica" si au fost date la tipar volumele V (Istorie) si VI (Filologie), urmate de voi. V II (Dialectologie). In planul de activitate a Asociali Slavistilor sìnt prevàzute o serie de alte activitàti stiintifice, participarea activa la lucririle comisiilor internationale de pe lîngà C. I. S. si pregàtirea lucràrilor slavistilor romîni în vederea celui de al V-lea Congres international al slavistilor, care se va desfà- Sura la Sofia ìn septembrie 1963.

ìn continuare, acad. E. Petrovici a prezentat mjmbrilor Asociatiei rezu Itatele conferintei Comitetului International al Slavistilor (Belgrad — Skopje — Ohrida, 9 — 15 oct. 1961), la

6 =1507241

care a participât împreunà cu prof. M. Novicov. Conferirla a definitivat tematica çi structura congresului, precum çi ancheta çtiinÇificâ adresatâ participanîlor la congres, luînd de asemeneao serie de hotàrîri organizatorice.

în vederea congresului, Comitetul Asocia iei Slaviçtilor a stabilit, în urma consultàrilor cu numeroçi membri, un proiect de tematica a lucràrilor pe care le vor pregàti slaviçtii romîni çi care vor fi publícate în preajma congresului.

Lista acestor lucràri a fost prezentatà de coni. G. Mihàilà, care a aràtat cà au fost fixate pînà acum o serie de lucràri axate pe tematica congresului, în special referitoare la relaçiile lingvistice, literare çi istorice slavo-romîne, dar çi la alte problème generale de slavistica. O serie de membri ai Asociali s-au angajat sà prezinte aceste lucràri la timp, pentru ca ele sà poatà fi tipàrite în volumele „Romanoslavica" dedicate congresului.

Pe marginea acestei informàri au luat cuvîntul mai mul£i membri ai Asocia iei, care au fàcut unele completàri çi precizàri sau au propus teme noi, care au fost consemnate în redac- tarea definitiva a tematicii.

în continuare, conf. I. C. Chirimía a dat citire planului Asocia iei Slavistilor pe anul 1962 çi a comunicai adunàrii numele membriJor primiî în Asociale de la ultima adunare generala (1 aprilie 1961) : prin noile primiri de membri, numàrul lor a crescut de la 98 la 115. Planurile filialelor din Cluj çi Iaçi au fost prezentate de conf. I. PàtruÇ çi conf. Al. ZacordoneÇ.

Participanîi la discucii au aprobat planurile expuse, aducînd unele completàri çi sugestii privind activitatea viitoare a Asociatiei Slaviçtilor din R.P.R. Realizarea lor — a spus acad. E. Petrovici în încheiere — depinde de activitatea susÇinutà a tuturor membrilor Asociatiei. Rezultatele obînute în primii cinci ani dp activitate, cu tóate dificultadle inerente începutului, sînt o garantie a succeselor viitoare. Avînd în permanenza sprijinul Ministerului Invà^àmìntului, Asociaba Slaviçtilor din R.P.R. va depune o activitate din ce în ce mai intensa pentru rezolvarea sarcinilor de cinste ce-i stau în fa^à pe tàrîmul cercetàrii relaîilor slavo-romîne çi al strìngerli legàturilor de prietenie çi colaborare cu slaviçtii din U.R.S.S., din celelalte àri slave çi din tóate parile în care se cultivà slavistica.

** *

Potrivit tradirei stabilite, prezentàm mai jos activitatea membrilor Asociatiei Slaviçtilor din R. P.R. în cadrul çedinêlor de comunicàri, care au avut loc ìn lunile aprilie — decembrie 19611 :

La Bucureçti

1) 5 mai K61 : X. Holban, Din relafiile romino-polone. Misiunea iezuiti din 1589.2) 19 mai 1961 : ¡¡¡edinfi festivi inchinata împlinirii a o suti de ani de la moartea

marelui scriitor ucrainean Taras Grigorievici Sevcenko (1814—1861).— Conf. Ecaterina Fodor, Cuvìnt de deschidere.— Conf. I. C. Chiîmia, Legàturile lui T. § eveenko cu scriitorii si revolufionarii poloni.— Lect. Magdalena Laszlo, C. Dobrogeanu-Gherea despre marele scriitor ucrainean T. G.

$evcenko.— Lect. N. Pavliuc, T. §eveenko si limba literari ucraineanà.— Asist. Gr. Stelian Jajentiuc, Imaginea mundi in creafia lui Sevcenko.3) 15 iunie 1961 : Dan Zamfirescu, „Invàfàturile lui Neagoe Basarab cifre fiul sàu Teodosie".

Problema autenticiti(ii.4) 23 iunie 1961 : Acad. Emil Petrovici, Toponimice slave cu polnoglasie pe teritoriul

R.P.R.5) 27—28 iunie 1961 : Conferinfa de dialectologie slavo-romînâ.*6) 18 noiembrie 1961 : Prof. P. Dinekov (Universitatea din Sofia), Unele probleme de

poetici a cintecului popular bulgar actual.7) 5 decembrie 1961 : Lect. Magdalena Laszlo, B. P. Hasdeu despre folclorul ucrainean.8) 19 decembrie 1961 : A dunarea generala festivi consacrati împlinirii a 5 ani de la ìnfiin-

farea Asociafiei Slavistilor din R.P.R.

1 Titlurile comunicàrilor precedente, din 1956 pînâ ìn aprilie 1961, sìnt menzionate in Rsl, I I I , p. 337— 338; IV , p. 408— 409; V I, p. 319— 321.

2 Lucràrile sìnt menzionate in articolili introductiv din volum ulde iati, p. 5— 6.

242

1) 30 aprilie 1961 : N. Dunàre, cercetàtor principal, Din preocupàrile etnografilor polonezi, celli fi slovaci.

2) 25 mai 1961 : Acad. E. Petrovici, Probleme discutale la conferinfa de la Sofia (od. 1950) a Comitetului International al Slavistilor.

3) 21 iunie 1961 :— Acad. E. Petrovici, Informarea asupra confer in fei de la Praga (iunie 1961) a Comisiei

internationale pentru Atlasul lingvislic slav.— Asist. Gr. Benedek, Träsäturi caraderistice ale graiului slovac din Vàrzari fi Borumlaca

(reg. Crisana).— Asist. Gh. Ciplea, Despre cantitatea vocalelor ìn graiurile ceke din Banal.4) 3 noiembrie 1961 : Acad. E. Petrovici, Informare asupra conferirei Comitetului Inter

national al Slavistilor (Belgrad — Skopje — Ohrida, od. 1961) s* asupra conferinfei Comisiei de onomasticä slavä (Berlin, od. 1961).

5) 1 decembrie 1961 : Conf. I. PâtruÇ, Considerata în legäturä cu vocativul romînesc în -o.

La filíala din Iaçi

1) 8 septembrie 1961 :— Lect. A. Vraciu, Recenzii asupra cârÇiior : T. Lehr-Splawiàski çi Czeslaw Bartula,

Zarys gramatyki jçzyka staro-cerkieumo-slowiaiiskiego na tie porównawczym (ed. IV, Wroclaw- Kraków, 1959); St. Stoianov çi M. Ianakiev, CrapoôzAaapcKU e3UK. TeKCTOee u pemuic (ed. II, Sofia, 1960).

— Asist. M. Trocin, Recenzie asupra cär{ii : N. M. Iolkina, CrapocAaaaHCKUU H3uk, (Moscova, 1960).

2) 11 septembrie 1961 : Lect. A. Vraciu, Problema vechilor raporturi lingvistice dintre balto-slavâ si germanica.

3) 26 septembrie 1961 :— Lect. Natalia Costin, Pe marginea traducerilor din poezia lui M. Beniuc în limba rusa.— Lect. A. Vraciu çi asist. V. Rotundu, Observaîi la cartea lui G. Mihäilä, Imprumuturi

vechi sud-slave în limba romînà (Bucureçti, 1960).4) 29 septembrie 1961 :— Lect. A. Vraciu, Prima conferinfa de dialectologie slavo-romînà.— Asist. M. Lozbà, Observafii asupra graiului velicorus (lipovenesc) din salul Mila 23,

reg. Dobrogea (substantivul).Comunicârile prezentate în cele trei centre au fost urmârite cu mult Ínteres de numerosi

participan^. Discuoile purtate pe marginea lor au permis un larg schimb de pàreri asupra problemelor dezbàtute. O serie din aceste comunicàri au fost pregàtite ulterior pentru a fi publícate în „Romanoslavica" çi în alte reviste.

La Bucureçti, çedinj:ele s-au înut în sala Muzeului de istorie a oraçului Bucureçti, iar la Cluj çi Iaçi la Facultàîle de filologie ale Universitäîlor „Babe? — Bolyai" $i „Alexadru loan Cuza". Comitetul Asociali Slavistilor aduce pe aceastà cale mul$umirile sale DirecÇiei Muzeului çi Decanatelor celor douà facilitaci.

La filíala din Cluj

G. M.

.

'

.

*

■

■

.i

. ï .

INDICE DE NUME PROPRII

A

Adrianopol, pacea de la, 82 Afuma^i, comuni, 147 Alecsandri, V., 90 Ale?d, comuni, 81 Aleus, comuni, 81 Alexandria, ora?, 83 Ampeium, azi Zlatna, 12 Andreev, V. G., 126 Antipa, Gr„ 124, 125, 127, 129 Apulum, azi Bàlgrad, 12 Arad, ora?, 80Arbore, Al. P., 77, 79, 98, 124 Argel, comuna, 77Arvinte, V., 5, 8, 57, 98, 104, 132, 134 Astrahan, localitate Sn U.R.S.S., 128 Atirnafi, comuni, 82 Au?eu, comuni, 81Avanesov, R. I., 23, 24, 64, 66, 95, 96, 113,

136

B

Baia-Nouà, comuni, 83, 211, 215 Biile Herculane, comuni, 211 Biile?ti, comuni, 82 Bakovar, comuni, 81 Balabancea, comuni, 77 Bilan, T., 84 Bilciu^i, comuni, 77 Bilenii Sirbi, comuni, 82, 147 Bilgrad, 12, 15, 18, toponimie, 91 Balta-Lungi, comuni, 82 Bilue^ti, comuni, 78 Bineasa, comuni 82 Ban, Alexe, 219Bartnicka — Dqbkowska, Barbara, 161, 164,

166Ba?iu, toponimie, 18Bazia?, comuni, 203Becicherecul-Mic, comuni, 80Belareca, toponimie, 18Belic, A., 196-200, 204, 206, 207, 216Béliò, Jaromir, 20Belobresca, sat, 80, 203Beloded, 1. K., 134Benea, sat, 57, 132-137, 139, 142, 144, 145

Benedek, Gr„ 6, 7, 9, 55, 59, 60, 219, 243Benediktov, G. K., 137Beniuc, M., 243Beregsiul-Mic, comuni, 80Berié, B„ 6, 7, 9, 59, 103Bernstein, S.B., 23, 26, 40, 95, 96 153Berzasca, comuni, 83Be?enova-Veche, comuni, 6, 20, 58, 81, 82,

147, 148

Bicaci, comuni, 81Biesiada, Ludowika, 160, 161, 163 — 165,

171, 177, 179, 182, 184 Bigir, comuni, 83, 211, 215 Bila, comuni, 82, 147, 148 Bilca, toponimie, 18 Bistra, comuni, 76 Boanta, comuni, 82 Bocicoiul — Mare, comuni, 76 Bodin, sat, raion Beclean, 67 Boinc^ti, comuni, 81 Bolocan, Gh., 5, 8, 57, 58, 151 Bordu?ani, sat, 78 Borod, comuni in Bihor, 59, 81 Borod-§eran, comuni, 219, 238 Bor?a, comuni, 76Borumlaca, comuni reg. Cri?ana, 6, 59, 81,

219, 221-224, 228, 235, 238, 239, 243 Bosanci, comuni, 84 Boscovici, Ioseph, 79 Botofani, ora?, 77 Boto$enita — Mare, comuni, 77 Bourciez, E., 87 Bozovici, comuni, 83 Briila, ora?, 82, 99 Briilita, carrier din Briila, 78, 97 Brancovici, Gheorghe, 80 Brine?ti, comuni, 58, 78, 82, 83, 147, 148,

151Brazua, vezi Breazova, 12, 18 Breaza, comuni, 77, 132, 133 Breazova, toponimie, 12, 18 Brebenii- Sirbi, comuni, 83 Bre?tea, comuni, 81, 147 Brestovit, comuni, 81 Broch, O., 197Brodina, localitate, 56, 61, 77

254

Brückner, Al., 176 Brusturi, comunà, 81Budoi, locaütate In Bihor, 59, 81, 219, 238 Budziwój, comunà In Polonia, 177 Bulahovski, L.A., 142Bulai, comunà, raion Suceava, 6, 60, 62,

84, 159-172, 178-180, 186 Bulgàr, Gh„ 67 Bulgàru?, comunà, 81 Buninî, comunà, 84 Butcule$ti, comunà, 82 Buteni, comunà, 81 Buzàu, ora?, 82

C

Cacica, comunà, 62, 77 Càline^tii-lui-Cuparenco, comunà, 77 Càlinejtii-lui-Enache, comunà, 77 Càline^tii-lui-Vasilache, comunà. 77 Calomfire^ti, comunà, 82 Camàr, comunà, 81Candrea, I.A., 50, 65, 90, dicîonarul lui, 67 Capidan, Th., 89 — 91 Caransebeûl Nou, comunà, 211 Caraôva, comunà, 8, 56, 61, 79, 195—202,

206, 207, 210 Cara vanesi, comunà, 82 Carcaliu, comunà, 78, 95 Catalina, Ilie, 83 Càtanà, Gh„ 180 Cazacu, B., 26 Ceaca, sat, raion Dej, 67 Ceacova, comunà, 81 Ceacu, sat, raion Càlàra?i, 67, 82 Ceatalchioi, comunà, 77 Cehov, A. P„ 241 Cenadul-Mare, comunà, 80 Cenei, comunà, 80 Cemojevici, patriarhul, 80 Certeze, comunà, 81 Ce?ko, E. V., 150, 153 Checea, comunà, 80, 195 Chege, comunà, 81 Cherelu?, comunà, 81Chiajna, comunà, 6, 58, 82, 147—152, 154,

156-158 Chilia-Veche, comunà, 78 Chinezul, Pavel, 80 Cliioag, comunà, 81, 219, 238 Chirii intemeietor al culturii slave, 65 Chirimía, I. C„ 6, 7, 9, 55, 60, 159, 179, 180,

242

Chivescu, R., 95Cìmpia, comunà, 80CSmpina, 15Cimpulung, 132, 133Cimpulung-la-IXisa, comunà, 76Cindefti-Unu, comunà, 77Cioplea, comunà, 82Cioroglrla, comunà, 82, 149Ciplea, Gh., 6, 7, 9, 55, 60, 64, 211, 243Ciprovàt, ràscoala de la 82

Cirejul, comunà, 77 Clrlanul, Ilie, 149 Ctrlibaba, comunà, 77, 132, 133 Ciucurova, comunà, 77 Ciumàrna, comunà, 77 Ciustendil, regiunea, 198 Ciutelc, comunà, 81 Ciutura, comunà, 82 Cleanov, toponimie, 91Climàuti, comunà, reg. Suceava, 62, 77 79 Clisura, comunà, reg. Banat, 6, 59, 195, 203,

209, 210

Clocotici, comunà lingà Carajova-Banat, 6,79, 191, 196, 198, 199

Clopodia, comunà, 83 Codreni, comunà, 82 Coloman I Càrturarul (1095 — 1116) 43 Colonia-Bulgarà. comunà, vezi Telep, 81,

147Constantinescu-Ia$i, P., 147 Constantinopol, 124, 125 Copàcele, comunà, 77 Copaci, comunà, 82 Corlàte$ti-Sìrbi, comunà, 82 Co$buc, Gh., 90 Costileava, càtun, 77 Costin, Natalia, 132, 243 Coûjtea, toponimie, 18, 91 Coteanu, I., 25, 26, 50 Cozla, comunà, 83, 211, 215 Cràciunejti, comunà, 76 Craiova, toponimie, 18 Cralovàt, comunà, 80 Crasna, comunà, 76 Creangà, I., 88, 90, 203 Criciova, comunà, 77 Crijan, comunà, 77 Cuie$d, comunà, 81 Cunuschi, càtun, 77 Cuzap, comunà, 81 Czakovar, comunà, 81 Czambel, S., 203 Czoernig, Karl von, 76, 81

D

Danila, comunà, 77Dàrmàne^ti, comunà, 77Dealul, toponimie, 28D^bica, reg. In Polonia, 160Deboveanu-Màlàescu, Elena, 6, 7, 60, 159Deéev, V., 189Demàcufja, comunà, 77Demetriu, Dan. 78, 98Densusianu, O., 87, 90, 92Denta, comunà, 80, 81, 147Dermendzin, A., 65Detvan Huta, localitate In Cehoslovacia, 222Dìmbovita, 15Dinekov, P., 242Dinia?, comunà, 79Divici, sat, 80, 203Dlugosz, Wl., 177

246

Docan, N., 79Doftana, toponimie, 18Domnejti, comuna, 82, 147Dorohoi, toponimie, 18Doroszewski, W., 23Dostean, I.S., 80Douà-Mai, comuni, 78Dragomirefti din Deal, comunà, 148, 149Dragomire^ti din Vale, comuna, 148 — 150Drajna, 15Dudefti-Cioplea, comuna, 147 Dudu, comunà, 148 — 150 Dujòev, Ivan, 82 Dumasca, sat, 57, 78, 139, 144 Dumbrava, toponimie, 28 Dumitrescu, Maria, 6, 7, 9, 58, 113 Dunàre, N., 243 Dunavàû, comunà, 77 Dzendzelivski, I. O., 61, 137

E

Ebendorf, comunà,vezi ¡Jtiucà, 81 Eder, Johan, 133 Edu, comunà, 77 Ehri^te, càtun, 77Eibental, comunà, raion Or?ova, 64, 83, 211,

215Epurejti, comunà, 82

F

Faighel, Ana, 160, 169, 178, 184Faighel, Matilda, 161, 171, 179, 180, 185Fedák, J., 228, 230, 233, 234Fegemic, comunà, 81, 219, 238Felnac, comunà, 81Filip, secta lui, 98Fluturica, comunà, 77Focuri, comunà, 78Fodor, Ecaterina, 242Francescato, G., 142Fràsinet, comunà, 82Fries, C., 142Frumoasa, comunà, 82Frumu$ani, comunà, 82Fundulea, comunà, 82Fundul Moldovei, comunà, 133

G

Gad, comunà, 80 Gajek, Józef, 168, 169 Galiîa-Iecek, comunà, 133 Gàlàbov, Iv., 26 Gàuriei, comunà, 82 Gàureni, comunà, 77 Ceaferca-Rusà, comunà, 77 Gelu, comunà, 80 Gemenea, comunà, 77Gemer, localitate in Slovacia Centrala, 228,

236, 239beza I (1074 — 1077, rege ungur, 43 Ghindàre?ti, comunà, 78, 79

Gilliéron, J., 28 Giulefjti, comunà, 147, 148 Giurgiu, ora?, 82 Gimbu^, toponimie, 18 Girnie, comunà, 83, 211, 215 Gladna, toponimie. 91 Glimboaca, toponimie, 91 Glimboca, toponimie, 91 Goehlert, I. V. 98 Golove^ki, I. F., 138 Gore^ki, I., 134 Gornung, B.V., 142 Gostavà^, sat, 82 Gottlob, sat, 81 Gratia, comunà, 82 Gratia-Dràghinejti, comunà, 83 Gràdinile, comunà, 82 Grek-Pabisowa, Iryda, 139 Gropeni, comunà, 77 Gro$i. comunà, 81

H

Habovstiak, A., 189, 220 Haller, J„ 212, 214 Halmà?d, comunà, 81 Hamcearea, comunà, 77 Harea, V., 132 Havrànek, B., 212, 213, 216 Hepa, càtun, 77 Herneacova, comunà, 81 Holban, T., 242 Honorici, comunà, 77 Hont, jude^ !n Slovacia, 236 Horodnic, toponimie, 18 Hrabiec, S., 170 Hraste, M., 204Hrincenko, B.D., 63, 65, 105, 137, 169, 177,

189, dicîonarul lui, 67.Hujer, O., 212, 213 Huipi, óra?, 82Huta-Voivozi, comunà, 81, 219, 223, 235

236, 238, 239 Hutor, numirea de càtre lipoveni a cartie-

rului Bràiliâ, 97 Huâni, comunà, 77

I

Iacobeni, comunà, 133 Ianakiev, M., 243Ia?i, cartier lipovenesc din, 78, pacea de la, 82lajentiuc, Gr. Stelian, 242Iaz, comunà, 81Iepure^ti, comunà, 147Ilganii-de-Sus, comunà, 77Mici- Svitici, V. M., 61, 64, 137Ioachimescu, I. §t., 81Iolkina, N. M., 243Iordan, Iorgu, 26, 2§, 87, 90, 92Iorga, Nicolae, 82Ip, comunà, 81

247

Ipotefti, comunä, 77 Isaccea, comunä, 78 Istrate, N., 81 Xstria, 204Iuffu, Zlatca, 6, 7, 9, 58, 147 Ivanda, comunä, 80 Ivanov, G. P., 153 Ivanov, M., 151 Ivanov, V.V., 108, 113, 124 Ivänescu, G., 136Iviö, P. 24, 66, 196, 198 -200, 204, 206 - 209 Izlaz, comunä, 97 Izvoarele-Sucevii, comunä, 77

JJakubowski, Wiktor, 77 JedliCka, A., 213 Jilava, comunä, 82Jilko, F. X., 61, 62, 65, 66, 77, 134, 135 Jireöek, K., 27, 147 Jirmunski, V. M., 59 Jivcovici, M., 59 Jöna, E., 235, 236 Jupa, comunä, 81, 83, 211 Jupalnic, comunä, 211, 214, 215 Jurilovca, comunä reg. Dobrogea, 6, 9, 58,

64, 78, 79

K

Kdddr, Joszef, 67Kalinovici, M. I., 61Karasev, V. G., 80Karpenko, I. O., 137Keindl, R.F., 98Kiräly, P. 23Kilometrul 14, cätun, 77Kiprianov, Olga, 97Klemensewicz, Z., 161Klepikova, G. P., 152Kneieviö, episcop, 82Kniaznin, D., 178Kniezsa, Istvan, 12, 15Koneski, B., 197Konnovaia, V. F., 24KopeCn^, Fr. 213Kosciuszko, T., 84Kosinski, W., 179Krzyianowski, J., 179Kuiera, H., 132Kudrnak, A., 81Kulczyhski, St., 170Kuriaci^a, cartier al Carajovei, 196Kuznefov, P. S., 66, 100, 107, 108

L

Ladislau I (1077-1095), 43 Lamprecht, Amoät, 24, 212 Lascär-Catargiu, comunä, 77 Laszlo Magdalena, 242

Lehr- Splawiúski, T., 161, 243Leonova, M. V., 138Leordina, comuna, 76Lescovtya, comunà, 80Leskutkin, A. F., 126Lespezi, comunà, 78Letea, comunà, 77Licuriciul, comunà, 82, 83Limanowa, reg. In Polonia, 160Lipoveni, sat, numire veche, vezi Socolinti.

57, 62, 63, 66, 78 Li§ka, J., 224Liubcova, comunà, 80, 203, 204, 206—210Lom, regiunea, 198Lomtev, T.P., 142Lovrin, comunà, 81Lozbà, M.. 243Lucina, comunà, 77, 132Luga?, comunà, 81Lukács, Ladislau, 6, 9, 55, 58Lukasik, Stanislas, 84Lunca, toponimie, 28, 77Lunca-la-Tisa, comunà, 76Luncfoara, comunà, 81Lupac, sat, 79, 196Lupeina, càtun, 77Lupu, Vasile, domnul Moldovei, 133

M

Macejowice, lupta de la, 10. X. 1794, 84Macek, Angnieszaka, 179, 181, 184Màce?ti, comunà, 80Màcin, comunà 78Macrea, D., 87Màgura, càtun, 77, comunà, 77Magyarly, George, 211Mahmudia, comunà, 78Màierici, sat, 203Maksimovié, Marija, 203Malecki, M., 25, 26Manolea, comunà, 77, 78Màrgineni, comunà, 82Margita, comunà, 81Mància-Mare, comunà, 77Màriteia-Micà, comunà, 77Martin, N. P„ 220Márton, I., 220Màrzànesti, comunà, 82Mehadia, ora?, 83Melchisedek, Episcop, 78, 98Mercina, comunà, 81Mestica, Enrico, 65Metodiu, intemeietor al culturii slave, 65 Mihàilà, G., 6, 7, 9, 11, 15, 17, 23, 55, 56,

95, 131, 242, 243 Mihalyi, loan, 76Mihoveni, localitate in Polonia, 84. 160 Miklosich, Fr., 87Mila 23, sat, 6, 58, 78, 116, 119, 120, 122,

M & a S V 147-149, 196

Milifeuî, comuna, 77 Mircev, K., 154, 199 Mirza, comunà, 82 Mitocul-Dragomimei, comunà, 78 Mladenov, St., 150, 190 Moara, comunà, 84, 159 Mocrea, comunà, 81 Moigrad, 12, 15, 18 Moldova-Nouà, comunà, 84 Moldova-Suliâ, comunà, 77, 132 — 134 Moldova-Veche, comunà, 79, 203, 204,

207-210 Moldoviâ, comunà, 77, 84 Murighiol, comunà, 77 Mu?lea, I., 88, 147 Muthnuk, toponimie, 18

N

Nàdlac, comunà, 81Nagy Magdalena, 6, 9, 55, 58Nàvodari, comunà, 78Neculce, Ion, 27Negostina, comunà, 77Negreipti, comunà, 81Neograd, localitate in Cehoslovacia, 222Nermet, sat, 79, 196, 199Nestorescu, A., 57Nicon, patriarh, 98Nijni-Novgorod, localitate in U.R.S.S., 128Nikov, P„ 147Nima, sat in Gherla, 67Nisipitu, càtun, 77Nistor, Ion I., 63, 78, 81, 84, 98Nistorovic, Stana, 203Nitsch, K„ 161, 163 164, 166, 168-170, 176. Noska, Fr. Jiri, 211 Novicicov, E., 6, 7, 9, 58, 113 Novicov, M., 242Novohrad, j udet: in Slovacia, 222, 236, 239 Nowy-Targ, reg. in Polonia, 160

O

Orgradena-Nouà, comunà, 83, 211, 215 Olteanu, Pándele, 6, 9, 55, 76, 81, 221 Olteni, comunà, 82 Ondru?, P., 236Orava, localitate in Slovacia Centralà, 228,

239Orlova, V. G., 136 Orifova, ora?, 83, 84, 203, 211 Otelu-Ro§u, comunà, 81

P

Pàdurea Neagrà, comunà, 81 Panaitescu, P. P., 84 Panaiotov, P., 150, 152 Panaiova, comunà, 77 Paúkevyí, I., 90, 134, 136 Papabagi, T., 88 Pardina, comunà, 77 Pàrteftii-de-Sus, comunà, 84

Paszternàk, Clara, 6, 9, 55, 58 Pàfal, comunà, 81Pàtrut, I., 5, 7, 26, 56, 61, 66, 67, 87, 90,

131, 133-135, 137, 214, 220, 242, 243 Pàtràuî, comunà, 77 Pàtràufii-Sucevei, sat, 68 Pàtràuî-Turturenii, comunà, 133 Pauliny, E., 219, 220Pavliuc, N.. 5, 6, 8, 9, 55-57, 134, 242Pavlovié, M., 24, 195Pawlowski, B., 170Pecica, comunà, 81Percosova, comunà, 80Pereg, sat, 59Peregul-Mare, comunà, 81, 83, 211 Pereni, I., 77Periprava, sat, 78, 79, 119, 122 Pesterà, toponimie, 18, 28 Pesterò toponimie, 18 Pe?te$, toponimie, 18 Pe?ti$, toponimie, 18, 81 Petr, Jan, 20 Petrova, comunà, 76 Petrovaselo, comunà, 80 Petrovici, Emil, 5 — 9, 11, 12, 24 — 28, 35,

43, 45, 46, 50, 51, 55, 56, 58, 61, 76, 79,80, 83, 90-93, 99, 100, 121, 132, 134, 187, 196, 198, 199, 220, 241, 242, 243

Piatra-Neamt, cartier lipovenese din, 78 Piatra-Olt, ora, 82 Pike, K„ 142 Pincota, comunà, 81 Pintiuk, Gavrylo, 134 Piriul — Berzei, comunà, 77 Pirlita, comunà, 77, 82Pise, sat, raionul Bràila, 6, 58, 78, 95, 97,

99, 102, 107, 108, 111 Plàtàreijti, comunà, 82 Ple?a, comunà, 84 Pieter, T., 60 Plevna, 147 Ploe^ti, oras, 82 Plopana, sat, 78 Plopi?, comunà, 81Ploskoie, sat din raionul Velikomihailovsk,

reg. Odesa, 79

Poiana-Micului, comunà, 84 Poienele-de-sub-Munte, comunà, 76, 191 Pojejena, sat, 203 Pojejena-de-Sud, comunà, 80 Pojorita, comunà, 133 Polek, I., 98 Polog, localitate, 197 Pop, S., 25 Popa, P., 132Popeipti-Leordeni, comunà, 82, 147, 148, 191Popivanov, G., 150Popov, K., 151Popovió, I., 15, 26, 200Popp, Nicolae, M„ 80-82, 84Porcescu, càtun, 77, 132, 133Porolissum, vezi Moigrad, 12

249

Po?ta, comuni, 77Prahova, 15Prelici, Victor, 133Preobrajenski, A. G., 170Pricop, Ecaterina, informator, 97Priscomic, R., 132Pruni?or, comuni, 81Puntea cu Greci, comuni, 82Pu?cariu, S., 25, 26, 35, 39, 46, 89 — 91Putila, comuni, 133Putna, comuni, 84, ministire, 133, topo

nimie, 18

R

Ridiuî, comuni, 18, 77, 133 Radimna, comuni, 80 Rafnic, sat, 79 Ravensca, comuni, 83, 211 Ravnic, comuni, 196Reca?, comuni, 80, 81, 195, 198 — 200, 202Redange, ofiêr austriac, 79Reichenkron, G., 26Remeî, comuni, 76Repedea, comuni, 76Ri?ca, toponimie, 18Rogoje$ti, comuni, 77Roman, cartierul lipovenesc din, 78Romanski, §t., 83, 65, 67.Rona-de-Sus, comuni, 76Resetti, Al., 24, 26, 40, 51, 87. 92, 241Ro?u, comuni, 147Rotundu, V., 243Rudeanu, V., 57Rudna, comuni, 80Ruginos, comuni, 77Runcul, comuni, 82Ruscova, comuni, 76Ruíióka, J., 220Rzetów, regiune In Polonia, 160

S

Sicilisiu, comuni in Bihor, 59, 81Sacalasiul-Nou, comuni, 219, 238Sadiu, citun, 77, toponimie, 18Sadova, comuni, 133Salai, M„ 26, 49Sili?te, comuni, 81Saloni, A., 179Sandfeld, Kr„ 87, 92Siptàrei, comuni, 82Siriuad, comuni, 76Saravale, comuni, 80Sarichioi, comuni, reg. Dobrogea, 6, 9, 58,

64, 78, 79Satu-Mare, comuni in reg. Pecica, 80Sava, Miron, 160Sciiu?, comuni, 81, 83Scheludko, D., 65, 135Seca?, comuni, 77Sebi?, comuni, 81Sedláíek, Jan, 20Seidel, E.. 87, 92

Seli?cev, A. M., 11, 197, 212 Seli?tioara, comuni, 82 ,Semlac, comuni, 81 Serebrennikov, A.B., 63, 142 Serghie, Ion, 134 Sevastos, Cf., 83 Sevastos, M., 83Sevsk, locaiitate in U.R.S.S., 115, 128, 130 Sfinta-Elena, comuni, 211, 215 Sfintul-Gheorghe, comuni, 77 Sfi?tofca, comuni, 78, 79 Sici, toponimie, 18 Sicrie?-Putna, comuni, 77 Sighet, comuni, 76 Siminicea, comuni, 77 Simpetru-Mare, comuni, 79 Siniuî, comuni, 77 Sinielnikoff, Roxana, 161 Sinmartinul-Sirbesc, comuni, 79 Sinnicolaul-Mare, comuni, 80 Sintelena, comuni, 83 Sirbenii-de-Jos, comuni, 82 Sirbenii-de-Sus, comuni, 82 Sirbi, comuni, 82 Sirbii-Migura, comuni, 82 Sirbi-Sfiniti, comuni, 83 Siret, comuni, 77 Showronski, Andrzej, 160, 164 Skowroàski, Czeslawa, 161, 185 Skowronski, Mania, 161, 169, 171, 179, 182,

185Skultétyho, J., 230 Slatina, toponimie, 28 Slava-Cherchezi, comuni, 64, 78 Slava-Rusi, comuni, 64, 78, 79, 95 Slawski, Fr., 71Sliven, locaiitate in Bulgaria. 149 Slivenul-Nou, comuni, 83 Smadovifa, toponimie, 18 Snagov, 15Spis, locaiitate in Slovacia de Est, 228, 239 Sprinceak, I., 142 Soca, comuni, 80Socet, comuni in Bihor, 59, 81, 219, 223,

224, 235, 236, 238, 239

Socol, sat, 79, 203Socolinti, sat, vezi Lipoveni, 77, 78 Solone , comuni, 77 Solone^-Maidan, comuni, 84 Soutzo, Nicolas, 82 Stànescu, D., 179 Stanciova, comuni, 80 Stankewicz, E., 132 Stankovié, Nika, 203 Starobàneasa, comuni, 82 Stieber, Zdzislav, 23, 95, 216 Stoianov, St., 243Stoikov, Stoica, 12, 58, 62, 82, 147, 148

150-153, 155

Stoine?ti, comuni, 82Stole, Dr. Jozef, 219, 220, 224, 228, 230,

232, 236

250

Suceava, comunà reg. Suceava, 62, 77 Sulina, comunà, 78, 95 Suplacul-de-Barcàu, comunà, 81 Suplacul-de-Barcàu-Borumblaca, comunà, 222 Surducul-Mare, comunà, 81 Surlari, comunà, 82Svinila, comunà In Banat, 6, 20, 80, 191,

195-206, 208-210

Sviijtovca, sat, 119, 120, 122 Szafar, W„ 170

?

ijeinoiu, comunà, 82 Seitin, comunà, 81 ijeran, comunà In Bihor, 59 $erbàu$i, comunà, 77 §esan, M. P., 76 §evcenko, T. G., 241¡jinteu, comunà Sn Bihor, 59, 81, 219, 223,

224, 235, 236, 238, 239

§i?tov, localitate In Bulgaria, 83 ijtefan cel Mare, domnul Moldovei, 78, 133 ijtefan V al Ungariei, 147 $tefàne?ti, comunà, 147 §tiucà, comunà, 81 Stridevo, localitate In Bulgaria, 152 ¡juhevici, Volodimir, 65—67 §umiâ, comunà, 83, 211, 215

T

Tàtarca, toponimie, 133 Tàtàrcuâ, toponimie, 133 Tàut, comunà, 81 Teceul-Mic, comunà, 76 Tecuci, ora?, 82Telep, comunà, vezi colonia Bulgarà, 81Telila, comunà, 77Teodore?ti, comunà, 84Te?, comunà, 81Tihomirova, M., 79Timi?oara, ora?, 79Tirgovi?te, ora?, 82Tg. Frumos, ora?, 58, 78, 139, 140, 142, 144,

145Tima-Mare, comunà, 76Tirnava, comunà, 82Tóbik, St., 224, 228-230, 232-235Todire?ti, comunà, 77Todoran, Romulus, 100Todorov, J., 197, 198Tome?ti, comunà, 81Tomoioagà, 160Tràvnifiek, Fr„ 213Tria, localitate in Bihor, 59, 219, 238Trie, comunà, 81Trocin, M., 243Trubaciov, O. N., 28, 62Tulcea, comunà, 78Tunari, comunà, 82Tunia, Iosif, 160, 161, 163, 164

Tunia, Teofilia, 161, 164 Turòiansky Sv. Martin, localitate. 230 Tumu-Màgurele, ora?, 82 Tusa, comunà, 81 Tusta, vezi Tu?tea, 12 Tu?tea, toponimie, 12

T

Tigàne?tii-de-Cri?, comunà, 81 Tonev, B„ 149, 152 "jlpar, comunà, 81

U

Udler, R. I., 96 Ulma, comunà, 77 Unbegaun, B., 26 Upenik, V. A., 80 Urbàn, R„ 221, 236Urbanczyk, Stanislaw, 23, 161, 162, 164, 165,

167

Urzicuâ, comunà, 82 UteSeny, Slavomir, 213 Uzlina, comunà, 77

V

Vadul-Anei, comunà, 83 Vakurov, V. V., 127 Vama, comunà, 81 Valea-Almàjului, comunà, 83 Valea-Boului, comunà, 77 Valea-Cerului, comunà in Bihor, 59, 81, 219,

238Valea-Sucevei, localitate, 131, 133, 134, 214 Valea-Tirnei, comunà, 81, 223, 238 Valea-Ungurului, comunà in Bihor, 59, 81,

219, 224, 238

Valea-Vi?eului, comunà, 76 Vàrà?ti, comunà, 147, 148 Varia?, comunà, 79Vàrzari, comunà in reg. Cri?ana, 6, 59, 81,

221-224, 228, 231, 235, 238, 239, 243

Và?càufi, comunà, 77 Vascenco, V., 6, 7, 9, 27, 95, 140 Vasiliu, Laura, 88, 90Vaslui, ora?, 82, cartier lipovenesc din, 78Vàtàne?ti, comunà, 82Vatra-Domei, comunà, 77Và2n}r, V., 224, 228-230, 232-234, 236Vecshàsa, comunà, in districtul Krassà, 81Velichi, C„ 147, 149Velikie Luki, localitate in U.R.S.S., 144Venediktov, G. K., 61, 64Vescu, V„ 6, 7, 9, 59, 195Vic?ani, comunà, 84Vidin, regiune, 147, 198Vilcov, comunà, 79Vilkovo, localitate in U.R.S.S., 128Vinga, comunà, 81, 82, 147

Viorescu, Ioan, 160 Viri^-raort, comunà, 76 Vijeul-de-Sus, comunà, 76 Vodnic, sat, 79, 196 Voivodina, colonie !n Banat, 77 Voräö, Jaroslav, 212 Vorobkevici, Isidor, 78 Vrabie, E., 5-9, 55, 57, 58, 60, 75, 131,

132, 134. 136, 187 Vraciu, Ariton, 6, 7. 9, 57. 59, 131, 132,

243Vran, comunà, 81 Vucova, toponimie, 18, 83

W

Walaszczuk, Maria, 160 Walaszczuk, Anton, 160 Weigand, G., 67, 83. 89 Wieczorkiewicz, Br., 161

Z

Zacordonet, Al., 131, 242ZagoriJ, Gh. 83Zagra, toponimie, 15, 18Zaharcev, I., 198Zalnoc, comunà, 81Zamfirescu, Dan, 242Zar^ba, Alfred, 171, 172Zdrenghea, M„ 89Zilynski, J., 136ZIasd, vezi Zla?ti, 12Zla?ti, toponimie, 12, 91Zlatita, sat, 80, 83, 203Zlatna, 12 15, 18Zorile, comunà, 77Zubert, Jan, 160, 163, 164, 179, 184Zubert, Rozalia, 160Zvolen, judet In Slovacia, 222, 236, 239Zwoliiiski, P., 170

CUPRINSUL

Pag.

Conferinâ de dialectologie slavo-romînâ........................................................................... 5A cad. Emil Petrovici, Raportul dintre izoglosele dialectale slave çi izoglosele elementelor

slave aie limbii romîne (în legäturä eu Atlasul lingvistic slav).................. 11G. Mihàilà, Contribuai la studierea geografiei împrumuturilor slave în limba romînâ (pe

baza „Atlasului lingvistic romîn")................................................................ 23Emil Vrabie, Stadiul actual çi sarcinile cercetàrii graiurilor slave din República Populará

Romînâ........................................................................................................... 55Emil Vrabie, Privire asupra localitâîlor eu graiuri slave din República Populará Romînâ. 75I. Pätruf, Consideraba în legäturä eu vocativul romînesc în -o.......................................... 87Victor Vascenco, Observaîi asupra graiului rusesc al lipovenilor din satul Pise, raionul

Bràila ............................................................................................................ 95Maria Dumitrescu si Eugen Novicicov, Lexicul graiului rusesc din satul Mila 23 (reg.

Dobrogea) .................................................................................................... 113Ariton Vraciu, Note de dialectologie slavo-romînâ (ObservaÇii asupra unui grai ucrai-

nean çi a unui grai rusesc din R.P.R.)........................................................ 131Zlatca Iuffu, ln legäturä cu sistemul fonetic al graiului bulgar din comuna Chiajna (reg.

Bucureçti)....................................................................................................... 147Ion C. Chifimia çi Elena Deboveanu-Mdldescu, Graiul ?i folclorul polonez din Balai, raionul

Suceava........................................................................................................... 159A cad. E. Petrovici çi E. Vrabie, în legäturä eu Atlasul lingvistic slav............................. 187V. Vescu, Fonetisme arhaice în graiurile sîrbocroate din regiunea Banat................ 195B. Beric, Accentul în graiurile sîrbeçti din Clisura ................................................ 203Gh. Ciplea, Cantitatea vocalicâ în graiurile cehe din Banat...................................... 211Gr. Benedek, Despre un grai slovac mixt din regiunea Criçana (graiul din Borumlaca

çi Värzari).................................................................................................... 219Cinci ani de activitate a AsociaÇiei Slaviçtilor din R.P.K. ((1956 — 1961) (G. M.) ......... 241Indice................................................................................................................................ 245

COAEP>KAHME

Orp.

KoHêpeHtpaa no cnaB&HO-pyMBiHCKOä AnaJieicTonornn........... ............................................... 5AKadeMUK 3 muaò IJempoeuu, CooTHomemie cnaBsmcKHX imaneKTHbix H3ornocc h œornocc

CJiaBHHCKHX 3JieM6HTOB pyMHHCKOrO H3BUCa (B CBH3H C 06lUeCJiaBHHCKHM JIHHT-BHCTHHeCKHM aTJiaCOM).......................................................................................... 11

r . MuxauA3, K H3yieHHK> reorpacjiHHecKoro pacnpocTpaHenHH cnaBracKHX 3anMCTBOBanHÍib pyMhiHCKOM H3biKe (Ha MaTepaane «PyMMHCKoro jiHHTBHCTHMecKoro axnaca»), 23

3 muaò Bpaòue, CoBpeMeHHoe cocTOHHHe h 3aaaim royueHra cnaBHHcrax roBopoB Ha Teppn-TOpHH PHP.......................................................................................................................... 55

3 muaò Bpaòue, 063op cjiaBancKHx roBopoB uà TeppHTopiua PyMbiHCKofl HapoflHoM Pecny-GjIHKH................................................................................................... .................. 75

H. IJdmpyi/, HeKOTopbie Bonpocbi cjiaBHiio-pyMbiiicKoK hctophhcckoH wiaiieKTOJiormi........... 87B. BacneHKo, 3aiueTKH o pyccKOM roBope jxnnoBaH cena Hhck, Epaancicoro pafloHa...........Mapun ffyMumpecKy— E. HoeuuKoe, JleKCHKa pyccKoro roBopa cena «Mila 23», flo6pyn- 95

SKaHCKOñ o6jiacTH................................................................................................. 113Apumon Bpauy, 3aMencH no cjiaBano-pyMbmcKOfl .zmaneKTonorHH...................................... 1313AamKa Ktififfiy, K Bonpocy o <j)OHeTHHecKoä cHCTeMe 6onrapcKoro roBopa cena Kasma, Ey-

xapecTCKoft o6nac™.............................................................................................. 147H. K. Kuifujuun u EAena JJeuoemiy-MaAaecny, FIoJibCKHft roBop h ôjibkjiop cena Eynaä,

CynaBCKoro pafioHa............................................... , ............................................. 159AKadeMUK 3 . nempoeuH u 3 . Bpaôue, B cbh3h c oSmecnaBiiHCKHM niiurBHCTHiecKHM aTnacoM 187B. BecKy, ApxaHnecKHe 4>0HeTH3Mbi b cep6oxopBaTCKHX roBopax BaHarcKoit o6nacrn 195E. Eepun, yâpenHe b cepScKHX roBopax KnHcypw............................................................. 203rp . EeneòeK, O CMcmanHOM cnoBamcoM roBope ÌCpHiuancKOìi oönacTH (roBop cen Eopyiu-

naKa h B3p3apb) ................................................................................................ 211r . HuriA.n, KonHHecTBO rnacHbix b neincKux roBopax EaHaTa......................................... 219naTb neT AeaTejibHocTH Acconnaipra cnaBHCTOB PHP (1956—1961) (r. M ) .............. 241yKa3aTem> ........ ............................. ........................... .. ........ ............... ................................... 245

SOMMAIRE

Pages

La conférence de dialectologie slavo-roumaine..................................... ......................... 5A cad. Emil Petrovici, Le rapport des isoglosses dialectales slaves et des isoglosses des élé

ments slaves de la langue roumaine (À propos de l’Atlas linguistique général slave).............................................................. .............. ........................... 11

G. Mihâilà, Contributions à l'étude de la géographie des emprunts slaves en roumain(d’aprés l’„Atlas linguistique roumain") ............................... ................. 23

Emil Vrabie, L’état actuel et les tâches de l’étude des parlers slaves de la RépubliquePopulaire Roumaine................................................................................... 55

Emil Vrabie, Coup d’oeil sur les localités à parlers slaves de la République PopulaireRoumaine................................................ . . ....................... .......................... 75

I . Pâlruf, Considérations sur le vocatif roumain en -o................................................ 87Victor Vascenco, Observations sur le pârler grand-russe des Lipovènes du village de Pisc,

district de Bràila.................................. ................................... . . .............. 95Maria Dumitrescu et Eugen Novicicov, Le lexique du parler russe du village de Mila 23

(région de Dobroudja).............................................................................. 113Ariton Vraciu, Notes de dialectologie slavo-roumaine. (Observations sur un parler ukrai

nien et sur un parler russe de la R.P.R.)....................................................... 131Zlatca Iuffu, À propos du système phonétique du parler bulgare de la commune de Chiajna

(région de Bucarest). ...................... .......................................................... 147Ion C. Chifimia et Elena Deboveanu-Màlâescu, Le parler et le folklore polonais de Bulai

(district de Suceava).................................................. .............................. . 159Acad. E. Petrovici et E. Vrabie, À propos de l’Atlas linguistique général slave.............. 187V. Vescu, Phonétismes archaïques des parler« serbo-croates de la région de Banat 195B. Beric, L’accent dans les parlers serbes de Clisura .............................................. 203Gh. Ciplea, La quantité das voyelles dans les parlers tcheques du B ana t......... 211Gr. Benedek, Sur un dialecte slovaque mixte de la région da Criçana (Les parlers

de Borumlaca et de Vârzari) .................................................................... 219inq ans d’activité de l ’Association des Slavistes de la R.P.R. (1956 — 1S61) (G. M). 241 Index ............................................................................................................................... 245

R O M A N O S L A V IC A

/u apàrut

Vol. I, 1958 — legat lei 18,80

II, 1958 — epuizat

III , 1958 - legat lei 20,70

IV, 1960 — broçat lei 21

IV, 1960 - legat lei 26

V, 1962 — Istorie (broçat) lei 11,60

V, 1962 — Istorie (legat) lei 17,90

VI, 1962 — Filologie (broçat) lei 14,80

VI, 1962 — Filologie (legat) lei 21

VII, 1963 — Dialectologie (broçat) lei 12

VII, 1963 — Dialectologie (legat) ; lei 17

Sub tipar

Volumul V ili.

Voltimele apàrate, cu excep ia volumului II, pot fi comandate direct la

sediul Asociali Slavijtilor din R.P.R., str. Pitar Mo? nr. 7 — 15, raion 30 De-

cembrie, Bucureyti.

Manuscrisele nepublicate nu se restituie.

E D IT U R A Ç T IN J IF IC À

Tiparul exécutât sub comanda nr. 1507 la

Intreprinderea Poligraficà „13 Decem-

brie 1918“, ’str. .Grigore Alexandrescu

93—95, Bucure^ti —R.P.R.

E R A T A

Pag. ríndul ln loe de: se va citi :

Harta dintrep. 46-47 Harta 25

191 17 ’ 'br'ah ' br'ashv v

hd^iu A í í ' J i w

c 1507 — Romanoslavica, V II.

din v ina:

redac^iei

redactiei

Untitled - Archivio Studi Adriatici

Documents

Transcript of Untitled - Archivio Studi Adriatici