TRIBUNA 212

PANTONE portocaliu

PANTONE violet 11

Black

Black

3 lei

Judeþul Cluj

R e v i s t ã d e c u l t u r ã • s e r i e n o u ã • a n u l X • 1 - 11 5 i u l i e 2 0 1 1 TIFF 2011

Supliment Tribuna

Claviaturi

Com

entat d

e: Irina-M

argareta Nistor, L

ucian

Maier,

Alexan

dru

Jurcan

, Ad

rian Þ

ion, C

ãtãlin B

ogdan

,C

ristina Z

aharia, A

ngelo M

itchievici, L

ucian

Þion

,R

uxan

dra C

esereanu

, Ioan-Pavel A

zap

DanCulcer

Tudoran

Ilustraþia numãrului:Cãlin Raul Anton

Virgil Mihaiu

Festivalul Jazz Napocensis

Dialog cu Ion Pop

Poezia Angelei Marinescu

ww

w.r

ev

ista

trib

un

a.r

o

22 TRIBUNA • NR. 212 • 1-15 iulie 2011

bour

22

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

Consiliul consultativ al revistei de culturãTribuna:

Diana AdamekMihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMarius JucanVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Marc Maria Georgeta

Tehnoredactare:Virgil Mleºniþãªtefan Socaciu

Colaþionare ºi supervizare:L. G. Ilea

Redacþia ºi administraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: redactia@revistatribuna.ro Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

info

Responsabil de numãr: Claudiu Groza

Premiile TIFF 2011Trofeul Transilvania (15.000 de euro), oferit

de Institutul Cultural Român: Fãrã cale de-nntorss// Sin retorno (Argentina / Spania, 2010; r. Miguel Cohan)

Premiul pentru cea mai bunã regie (5.000 deeuro), oferit de Centrul Naþional alCinematografiei, ex-aequo: RRúúnar RRúúnarsssson,pentru regia filmului Vulcanul / Volcano(Islanda, 2011) ºi Consstantin Popesscu, pentruregia filmului Principii de viaþã (România, 2010)

Premiul Special al Juriului (1.500 de euro),oferit de Vodafone: O viaþã îînssemnatã / La vidautil (Uruguay / Spania, 2010; r. Federico Veiroj)

Premiul pentru cea mai bunã interpretare(1.000 de euro), oferit de Vitrina Advertising:actriþa Elodie Bouchez, pentru rolul din filmulImperialiºtii n-au murit! / The Imperialists AreStill Alive! (S.U.A., 2010; r. Zeina Durra)

Premiul pentru cel mai bun scenariu (1.500de euro), oferit de „Evenimentul zilei”: AAnaCohan ºi Miguel Cohan pentru scenariulfilmului Fãrã cale de-ntors / Sin retorno(Argentina / Spania, 2010; r. Miguel Cohan)

Premiul pentru cea mai bunã imagine (5.000de euro – cotã de peliculã Kodak Vision 3),oferit de Kodak Cinelabs România: LindaWassssberg, pentru imaginea filmului Maimuþe /She Monkeys (Suedia, 2011; r. Lisa Aschan)

Premiul FIPRESCI, oferit de juriul AsociaþieiPresei de Film Strãine: Muntele roººu / Tilva roš(Serbia, 2010; r. Nikola Lezaic)

Premiul publicului, oferit de Mastercard:Oxigen / Oxygen (Belgia, 2010; r. Hans VanNuffel)

Premiul de Excelenþã, oferit de Mercedes-Benz: regizorul Lucian Pintilie

Premiul Special pentru Contribuþia adusãCinematografiei Mondiale: actriþa JJacquelineBisssset

Premiul pentru întreaga carierã, oferit deBanca Transilvania: actorul George Motoi

Premiul pentru întreaga carierã oferit uneipersonalitãþi din cinematografia europeanã:actorul Michael Yorkk

Premiul pentru întreaga carierã oferit uneipersonalitãþi din cinematografia europeanã:actorul ºi regizorul Michele Placido

Premiul Special al celei de-aa 10-aa ediþii TIFF:producãtorul Marin KKarmitz

Premiul Special al celei de-aa 10-aa ediþii TIFF:directorul de imagine Oleg Mutu

Premiul Zilelor Filmului Românesc pentrusecþiunea lungmetraj (2.000 de euro), oferit deInstitutul Cultural Român: Morgen (România /Franþa / Ungaria, 2010; r. Marian Criºan)

Premiul Zilelor Filmului Românesc pentrusecþiunea scurtmetraj (1.500 de euro), oferit deL’Oreal: Bora Bora (România, 2010; r. BogdanMiricã)

Premiul Zilelor Filmului Românesc pentrudebut, oferit de „Ursus”: Bogdan George AApetri,pentru regia filmului Periferic (România /Austria, 2010)

Premiul pentru cel mai bun scurtmetraj dinsecþiunea Umbre, ex-aequo: Ninjja / Ninjjass(Brazilia, 2010; r. Dennison Ramalho) ºi DDannyBoy (Elveþia / Polonia, 2010; r. Marek Skrobecki)

Premiul Let’s Go Digital!, pentru cel mai bunfilm produs în cadrul atelierului de film pentru

adolescenþi: Gând+uri, realizat de Iulia Colban,Felicia Simion, Radu Sticlea

Premiul Competiþiei locale, oferit de Nokia,ex-aequo: JJatekksszer // JJucãria (r. Punkosti Laura)ºi Cassa Blanca 1 PM (r. Octavian Fedorovici)

Menþiune Specialã în cadrul Competiþieilocale, oferitã de Fabrica de Pensule: Odã (r. Anna Peter)

Premiul HBO pentru Cel mai bun scenariude lungmetraj din cadrul Concursului Naþionalde Scenarii organizat de HBO România înparteneriat cu TIFF (3.000 de dolari): PaulCioran, pentru scenariul De-aici vã descurcaþisinguri

Premiul HBO pentru Cel mai bun scenariude scurtmetraj din cadrul Concursului Naþionalde Scenarii organizat de HBO România înparteneriat cu TIFF (1.500 de dolari): MarianEnache, pentru scenariul Burnt Out

Premiul HBO pentru Cel mai bun scenariude documentar din cadrul Concursului Naþionalde Scenarii organizat de HBO România înparteneriat cu TIFF (2.000 de dolari): MateiAAlexandru Mocanu, pentru scenariul O crimãbanalã

Juriul pentru secþiunea „Competiþie” a fostformat din: Laurence Herszberg (director generalal Forum des Images, Paris, Franþa), CedomirKolar (producãtor, Franþa), Uberto Pasolini(producãtor ºi regizor, Marea Britanie), RaduMuntean (regizor, România), Vesela Kazakova(actriþã ºi regizoare, Bulgaria).

Juriul FIPRESCI a fost format din: NamrataJoshi (critic de film, India), Mike Naafs (critic defilm, Olanda), Andrei Creþulescu (critic de film,România).

Juriul pentru secþiunea „Umbre –scurtmetraje” a fost format din: Eric Dinkian(regizor), Jukka-Pekka Laakso (membru alAcademiei de Film Europene, director ºipreºedinte al Comisiei de administraþie aFestivalului de Film de la Tampere, Finlanda),Antonio Jose Navarro (critic ºi istoric de film,Spania).

Juriul pentru secþiunea „Zilele FilmuluiRomânesc” a fost format din: Nadia Paschetto(directoare ºi selecþionerã a Festival Internationaldu Film d’Arras, Franþa), Dana Enulescu (criticde film, Italia / România), Daniel Michel (criticde film, Mexic).

Juriul pentru secþiunea „Zilele FilmuluiRomânesc – scurtmetraje” a fost format din:Emre Akay (regizor, Turcia), Georgi MilenovAngelov (regizor, Bulgaria), Adrian Titieni (actor,România).

Ajuns la cea de a zecea ediþie, FestivalulInternaþional de Film Transilvania are unnou statut: la începutul acestui an TIFF-ul a

fost acreditat de Federaþia Internaþionalã aAsociaþiilor Producãtorilor de Film (FIAPF), ceeace înseamnã acceptarea în rândul celor maiprestigioase festivaluri de film din lume. În urmãcu nouã ani, la prima ediþie, a te gândi la aºa cevaîn România (cinematograficã) era o dulce utopie.Publicul ºi criticii români – cu excepþia lui ValerianSava (vor mai fi fiind, poate, ºi alþii, care dacã nusunt amintiþi aici de vinã e ignoranþa ºi nu reaua-voinþã a semnatarului rândurilor de faþã), care aprevãzut destul de exact evoluþia cinematografieiromâne dupã anul 2000 – erau, la începutuldeceniului trecut, sceptici, eufemistic vorbind, înce priveºte o eventualã relansare, o „renaºtere” afilmului românesc. Stând drept ºi judecând la fel,filmul care a lansat Noul val, respectiv Marfa ºibanii al lui Cristi Puiu, „dat” pe marile ecrane în2001, a fost – atunci – ca ºi inexistent pentru(mãria sa) marele public, în ciuda parcursuluiinternaþional mai mult decât onorabil ºi a primiriientuziaste pe care i-au fãcut-o majoritatea criticilorautohtoni (mã refer la cei care l-au vãzut într-adevãr). Cum „invizibil” a fost un alt extraordinardebut în filmul de cinema, tot din 2001, În fiecarezi Dumnezeu ne sãrutã pe gurã al lui SiniºaDragin, regizor care, din pãcate, în urmãtoareledouã filme, Faraonul (2004) ºi Dacã bobul numoare (2010, lansat în acest an la TIFF), nu s-amai ridicat la nivelul operei prima – fie cãambiþiile sale au fost prea mari, depãºindu-iputerile, fie cã subiectele nu i s-au potrivit. Dacãmai notãm cã Filantropica lui Nae Caranfil (2002)pãrea a fi un fel de O.Z.N. care a aterizat dingreºealã pe platourile (de filmare) din România,iar Occidentul lui Cristian Mungiu ºi Furia lui

Radu Muntean, ambii regizori aflaþi la debut, aufost lansate chiar în cadrul primelor ediþii aleFestivalului, e limpede cã neîncrederea ºiresemnarea publicului ºi a majoritãþii criticilorerau îndreptãþite. A iniþia un festival de film atâtde ambiþios în România în atari condiþii – ºi, maiales, nu la Bucureºti, ci în „provincie”! – pãrea a fimai degrabã rodul unei imaginaþii (mult) preabogate, atinsã de o uºoarã undã de nebunie, dacãnu chiar un gest suicidar al unor inºi despre carese putea foarte bine presupune cã trãiesc într-o cutotul altã þarã. Din fericire, timpul n-a mai avutrãbdare ºi în cincinalul care a urmat lansãrii TIFF-ului filmul românesc s-a impus în lume, atingândapogeul în 2007 când 4 luni, 3 sãptãmâni ºi douãzile al lui Cristian Mungiu a fost distins cu celmai prestigios premiu internaþional: Palme d’Or-ulcannez.

În doar câþiva ani, fãrã salturi bruºte, darcrescând constant de la o ediþie la alta, TIFF-ul adevenit unul dintre cele mai importanteevenimente culturale din România ºi un reper peharta internaþionalã a festivalurilor de profil. Nicielitist-exclusivist nici vulgarizator, Festivalul areuºit pânã acum sã pãstreze un echilibru (e dreptcã uneori pe muchie de cuþit) între þinuta esteticã,valoarea artisticã autenticã, ºi glamour-ul necesaroricãrei întreprinderi care se adreseazã – ºi filmuleste/a fost/ar trebui sã (mai) fie prin excelenþã unspectacol popular – marelui public. Oferta acrescut ºi s-a diversificat de la an la an acoperindtoate genurile ºi implicit toate preferinþelepublicului, a educat gustul spectatorilor, amodelat ºi a stimulat spiritul critic. Având dreptobiectiv declarat promovarea filmului românesc,începând cu a doua ediþie, când a existat o ofertãrealã, Festivalul s-a îmbogãþit cu o nouã secþiune,a cãrei pondere a crescut de la ediþie la ediþie:

Zilele Filmului Românesc. O altã secþiune ivitã peparcurs este EducaTIFF, lansatã în 2009 cu scopul,citez din caietul-program din acest an, „de a(re)aprinde pasiunea publicului tânãr ºi foartetânãr pentru magia artei cinematografice ºi de ainfluenþa crearea unei agende naþionale solide ºicoerente de programe ºcolare de educaþie media ºicinematograficã. [...] TIFF îºi asumã misiunea de aforma, începând de la o vârstã foarte tânãrã, unpublic de film avizat ºi îºi încadreazã eforturilealãturi de cele ale altor proiecte europene similare.[...] În 2011, platforma educaþionalã EducaTIFF seextinde cu primii paºi în formarea cadrelordidactice în educaþia media ºi cinematograficã,prin conferinþe ºi seminarii [...], furnizarea deoportunitãþi educaþionale elevilor prin workshop-uri de introducere în critica de film, susþinute decritici de film din România, ºi prin competiþiaºcolarã judeþeanã EducaTIFF – Tineri Critici deFilm.” (Dan Nãstãsoiu, manager de proiecteEducaTIFF). În condiþiile în care învãþãmântulpreuniversitar românesc ignorã cu superbie filmul,acest proiect este mai mult decât binevenit – esteabsolut necesar. De altfel, de-a lungul anilorsecþiunile s-au înmulþit ºi diversificat într-atât încâtputem spune, exagerând puþin, cã aproape le-ampierdut ºirul; în orice caz, nu te-ai putea descurcauºor prin „hãþiºul” ofertei fãrã caietul-program oristudierea atentã a site-ului TIFF. Pentru„compulsivi”, fiecare ediþie este un prilej deamarnicã suferinþã: cum este imposibil sã vezitoate filmele din Festival, trebuie sã alegi. Or, seºtie, a alege înseamnã (ºi) a renunþa, iardevoratorul de filme va fi întotdeauna convins cãa pierdut – dat fiind o nefericitã inspiraþie demoment – câteva perle ºi a vãzut mult prea multeeºecuri... Oricum, e de preferat sã ai de undealege, sã fii constrâns sã optezi, decât sã tânjeºtidupã ceva la care, altfel, nu ai avea acces. Casimplu exerciþiu – statistica îºi are ºi ea, uneori,rostul ei –, propun sã comparãm câteva cifre aleprimei ºi celei de-a zecea ediþii. În 2002 au rulat43 de filme din 15 þãri; în 2011 – peste 220 defilme din 45 de þãri. În 2002 au existat ºaptesecþiuni; în 2011 – 20 de secþiuni. În 2002Festivalul s-a derulat în douã cinematografe; în2011 – în peste 30 de locaþii din Cluj-Napoca ºidin afara lui. În 2002 a existat un singur juriu, celpentru Competiþie; în 2011 – ºase jurii:Competiþie, FIPRESCI, Umbre – scurtmetraje,Zilele Filmului Românesc, Zilele FilmuluiRomânesc – scurtmetraje, Competiþia localã. În2002 s-au acordat patru premii; în 2011 – 24 depremii. În 2002 s-au înregistrat aproximativ 9.000de spectatori; în 2011 – aproximativ 70.000 despectatori... Sunt cifre care vorbesc de la sine,orice comentariu fiind de prisos.

În încheiere vã invit sã citiþi în numãrulurmãtor al Tribunei o analizã pe secþiuni(Competiþie, 3x3, Zilele Filmului Românescº.a.m.d.) realizatã de semnatarului acestor rânduri,precum ºi rezultatele unei anchete vizând celemai bune, respectiv cele mai proaste trei filme aleediþiei 2011 a TIFF-ului (în funcþie de ce a vãzutfiecare respondent), anchetã cãreia i-au dat curs:Cãtãlin Bogdan, Victor Cubleºan, Mihai Fulger,Mihai Goþiu, Alexandru Jurcan, Doru Lupean,Lucian Maier, Adrian Marian, Angelo Mitchievici,Vlad Moldovan, Irina Margareta Nistor, AdrianÞion, Lucian Þion, Cristina Zaharia ºi, cu voiadumneavoastrã, sus-semnatul.

33

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNA • NR. 212 • 1-15 iulie 2011 33

editorial

TIFF. La aniversarãIoan-Pavel Azap

Dan ComanIrezistibilBucureºti, Editura Cartea Româneascã, 2010

Debutul sãu din 2003, volumul Anul cîrtiþeigalbene, a fost distins cu Premiul Naþional„Mihai Eminescu” ºi salutat entuziast de

criticul de poezie Al. Cistelecan. Influenþele ºiezitãrile primei cãrþi sînt deja topite ºi asimilate înghinga – capodopera de pînã acum, tipãritã laVinea în 2005. Urmeazã d great coman (excelentaantologie din 2007) ºi Dicþionarul Mara (Cartier,2009) – culegere de texte experimentale,cãftãnind, alãturi de Sebastian în vis, de RaduVancu, poetica pamperºilor în literatura românã.La nici 36 de ani, Dan Coman este unul dintrecei mai importanþi poeþi ai „generaþiei 2000” ºiparte de neînlocuit a unei adevãrate „falange”bistriþene (ce-i mai enumerã pe scriitorii MarinMãlaicu-Hondrari, Ana Dragu, Florin Partene,Ioana Bradea, Alexandru Vãsîieº). Personajul (ºivocea) poemelor e, de fapt, un oracol suprarealistce azvîrle-n jur minunate umbre ºi sclipiriexpresioniste: „gura mea nu s-a mai oprit de anide zile. nebunie curatã:/ ca o cloºcã stau cutrupul meu deasupra mea ºi tremur de bucurie./tot la douã minute îmi scot capul ºi mã privesc./casc gura la frumuseþea mea./ printre mari bucãþide aer mari bucãþi de corp în delir.” E aici duhnaumian reîncarnat (Dan este, asemeni lui Naum,leu zodiacal ºi falnic bãrbat) ºi mai sînt candoareaaia, mirarea ºi încîntarea cu care adolescentulploieºtean îºi privea cîndva mîinile.

A mirat ºi nu prea trecerea la roman (MMh ofãcuse cîþiva ani înainte, cartea tuturor intenþiilordevenind, în cel mai scurt timp, text-cult al noiigeneraþii!). Dan Coman confirmã, în Irezistibil(2010), o plãcere ºi disponibilitate totalã a jocului.Înscenãrilor suprarealiste (amuzante,detensionante) le adaugã, (cel mai adesea) în dozeoptime, grotesc ºi picaresc, o tãieturã a frazei detip sud-american.

Ceea ce numim erou traverseazã cap-coadã,pînã la automutilare – fizicã ºi mentalã – „acestvolum straniu ºi deconcertant”, prima„autoficþiune fantasticã” de la noi (bine observãTeodor Dunã pe coperta a patra). Dulcele-amarproces de alienare prin gloria literarã ar fi una dincheile lecturii, pentru cã Dan Rãþoi (sau Coman),marioneta predilectã a scriitorului evolueazã întreîmbujorãrile ºi stîngãciile debutului ºi cinismulprofesional al scriitorului consacrat: pîlpîiriledemente ale minþii scriitoriceºti sînt puse pe tapetîn Irezistibil, într-un scenariu tarantiniano-coenian.Primele douã capitole (din cele cinci) ale cãrþii,debut ºi o întîlnire cu cititorii pot funcþionaoricînd ca texte independente ºi pot figura cusucces în orice antologie: sublimul ºi penibilul,rîsul ºi plînsul îºi dau mîna în episoademagnetice, cum ar fi înmormîntarea fabuloasã abunicii, ritualul „pregãtirii” moartei, slujba þinutãde preot cãlare, drumul cu maºina pe coclauriiNãsãudului, ospitalitatea agresivã a notabilitãþilorrurale ºi, în fine, episodul de un suprarealismcurat, de-un comic fabulos, în care micuþii elevisînt condiþionaþi sã recite poeme complicate,luxuriante, inadecvate în faþa poetului sosit de laoraº, ca un extraterestru, în faþa lor. E aici cevafoarte greu de atins: tocmai inadecvarea copiilorla literatura aceasta produce revelaþia, senzaþia cã

poezia acþioneazã ca un clopot de vedenii, cã-iamplaseazã într-o altã ordine, pe care o pricepintuitiv, prelogic – spre deosebire de pãrinþii lor(primar, preot, ºofer, profesoraºi), devoraþi deospitaliatea tradiþionalã agresivã, chinuitoare.Episodul are greutate ºi evanescenþã, o mizãmetatextualã, îºi cucereºte propria libertate ºiluminozitate: îl pot plasa într-o familie cu Naumºi Beckett ºi John Fante etc. Insist asupra luipentru cã senzaþia mea este cã prima parte aromanului (mai densã ºi elaboratã) a fost scrisã înþarã ºi nu, asemenea celorlalte trei, urmare a uneiburse în Germania, la Akademie Schloss Solitude.

Romanul însã meritã citit pînã la capãt: Danreuºeºte, în acest prim exerciþiu narativ sãpãstreze tonul, identitatea personajelor(tipologicã, verbalã, vestimentarã etc.), revelîndu-ne cel puþin douã figuri memorabile. Mai întîi,(Viorel) Paraschivoiu, „ca un zeu dement tãindu-ne respiraþiile”, geniu provincial ºi instructoreficace al junilor poeþi, seducãtor ºi respingãtor(în funcþie de numãrul paharelor bãute). ApoiMMh, prietenul admirat ºi, în cele din urmã,intens invidiat: altminteri lumea aceasta ascriitorilor din Bistriþa-Nãsãud, cu proiecþiile ei„autoficþionale”, e comunã prozei lui MarinMãlaicu-Hondrari ºi Dan Coman, alcãtuind un soide arhipelag enigmatic, lesne numit Prietenie:

„De fapt, rãmãseserãm doar noi trei, MMh, euºi JFP. Paraschivoiu devenise o umbrã, îl evitamtot mai mult pentru cã agresivitatea lui crescuseºi vorbea tot mai des fãrã ca noi sã-l înþelegem,ne era fricã pentru el dar ne bucuram mult maimult pentru întîlnirile noastre teribile, pline deentuziasm, de liniºte ºi de încredere. Eram înacelaºi timp duri, intransigenþi, patetici ºi vii. Nuvorbeam decît despre literaturã, prietenia noastrãera bazatã strict pe literaturã, nu ne interesaaltceva, nu exista altceva. Cãutam sã fim cît maimult împreunã, colindam satele din judeþ ºifãceam cenacluri pe la bibliotecile comunale

citindu-le oamenilor tot felul de poezii, bîndbutoaie de cafele ºi stivuind tutunul cel mai grosprin plãmîni, citind ºi admirînd cu entuziasmtocmai de-acolo, de la Sângeorz, de la capãtullumii.”

De-ar fi numai asta, slalomul dement alnaratorului printre femei (Dana, Zinke), lecturipublice, burse, premii, emisiuni ºi cãrþi, de-ar finumai prietenii (Paraschivoiu, John, MMh,Teodor), de-ar fi numai expierea, decorporalizareadin final, dupã o fugã de douã sute de pagini, ºiromancierul Dan Coman ar merita, fericit, sã seodihneascã iar noi, curioºi ºi disponibili, sã-lcitim.

44

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

44 TRIBUNA • NR. 212 • 1-15 iulie 2011

Aproape d greatªtefan Manasia

cãrþi în actualitate

Cãlin Raul Anton Dimineaþa la Honfleur

Un „cocktail de genuri literare care relateazãîntâmplãri stranii ºi trãiri dintre cele maiintime legate de creºterea întru feminitate.

O feminitate pe care eu o privesc generic, cuetapele ei inevitabile, cu suferinþele ºi extazele ei,dar ºi cu posibilitatea pe care ea o oferã pentru caanumite «arhetipuri spirituale» sã se manifeste înfiinþa noastrã” – cum îl descrie autoarea însãºi –,Fem (Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, 2011,206 pagini) reviziteazã metaforele obsesive alepoetei, într-un proiect pe cât de frumos, pe atât deriscant, cãci nu egaleazã performanþele din poeme.Carte excelentã despre vârste feminine, ea îºirateazã oarecum þinta interpretatã fiind pe un tonmai sus decât îngãduie ambitusul ºi partituraspeciei, fie ea ºi compozitã. Nu exclud posibilitateaca tocmai aceasta sã fi fost intenþia autoarei – odezambiguizare obstinatã a sensurilor vitraliate depoeme pentru a demonstra ambiguitatea destinalãºi pestriþã a înaintãrii spre moarte. O de-tensionare,lucratã în acute ºi contrarii, a haosmosului captatde poeme. Pledoarie discretã pentru „locuireapoeticã”, singura formulã „valabilã” de traversat curost zãdãrnicia existenþei.

Scriam altãdatã despre „inteligenþa convulsivmodelatã de profunzimi” a poetei, evocând ºicuvintele Danei Dumitriu care i se potrivesc („Sãpriveºti lucrurile pânã când începe sã te înfioaremateria lor, forma ciudatã pe care natura le-adãruit-o”). Privirii imaginante i se adaugã, încã de lavolumul de debut – Hipermateria –, o constantãreferire visceralistã, cãci M. C. este o naturãexpansivã, dotatã generos cu o imaginaþiesenzualizatã prin propriile secreþii. Investigaþiametaforalã înainteazã într-o dezlãnþuire freneticãmenitã sã identifice esenþele „în valea de carne ºilut, / printre urme ºi resturi”. Poemele devinrepetatã decupare din haos, o decupareordonatoare, „haosmicã”, dupã legi inventate ad-hocºi susþinute prin vãz, vedere, vedenie, viziune. Unochi enorm, alunecos, aglutinat – „un singur Vãzgigantic / care se priveºte privind” – secretã viziunide o complexitate coºmarescã, ambigue,prevestitoare, paradoxale, lucrând în horbotãaberantã, suprarealistã „aburoasele pãienjeniºuri” alerealului. Trupul înceteazã a fi închisoare, sedeschide periscopic, se „cosmicizeazã” tot aºa cumcosmosul se îmblânzeºte antropomorfic, se înfioarã:„prin trup aº fi vrut sã aspir lumea întreagã / Roiullumii întreg sã intre în mine / prin piele, prinunghii, prin sânge” Ivit dintr-o împreunare cosmicã,eul se confundã cu lumea însãºi, cunoaºterea desine fiind totuna cu despuierea succesivã, febrilã auriaºei „matrioºti”. Cu totul excepþionalã forþaexpansivã a versurilor. Nãvãlitoare, convulsivã, denesfârºitã, crudã delicateþe, poezia sa tenteazã febrilunificarea personalitãþii (adicã „sã-ºi integreze‘filogenia’ culturalã irevocabilã în ‘ontogenia’conºtientã, liberã, a propriei sale individualitãþi” –cum sta scris în Poetrix, 2002).

Câteva dintre marginaliile la Fem dininterviurile Magdei Cârneci se întâlnesc cu ceea cecred eu însãmi despre amintire, memorie, vise (amscris despre asta pe larg în Despre locuri ºi locuiresau în serialul Cartea viselor). Da, „Memoria aremomentele ei de intensitate, aparte, inexplicabileprin logica simplã a vieþii, dar care infuzeazã,

bântuie prezentul, îi adaugã o adâncimevertiginoasã, ca o cutie de rezonanþã” (citez dininterviul acordat Andrei Rotaru pentru Luceafãrul).Am descoperit ºi eu cã pot lucra dupã plac cu undetaliu, cu un semn memorativ – dacã îmi fixezsuficient de mult privirea interioarã pe un obiectsau pe o secvenþã dintr-o întâmplare, ea genereazãîn jur, rând pe rând, celelalte obiecte, apoi altedetalii, sentimente, stãri, culori, mirosuri,transportându-mã acolo. Memoria are ochii aþipiþi,dar o privire aþintitã asupra trecutului îi poate trezi.Memoria, ca ºi visul, are funcþie interpretativã. Pecâteva detalii „reale”, poate lucra liber ºi legitim,deopotrivã, istorii întregi. Poate þine, la o adicã,locul Istoriei. Dar nu cred neapãrat cã existã „ceva”din interiorul tãu care „vrea sã irupã”, cã „un TUmai profund, mai autentic vrea sã se întâlneascã cutine”. Tu-ul din starea de veghe – cel integrat pemãsura consolidãrii personalitãþii tale în timp – ecel care conduce gesticulaþia complexã a unei maibune cunoaºteri de sine prin recuperareamomentelor fondatoare ºi reconsiderarea lor lucidã.Iarãºi da, „din însumarea acestor momente intense,aparte, se alcãtuieºte finalmente «imagineaesenþialã» a vieþii noastre, savoarea unicã ºi delicatã,timbrul de nerepetat al fiecãrei existenþeindividuale, acea micã «nuanþã» care suntem fiecaredin noi din umanul complet, din «omul universal»ºi care poate cã rãmâne dupã noi într-o memorieintemporalã a speciei.” Introspecþia asistatã deimaginaþie ºi slujitã de verb completeazã spaþiilegoale ori ceþoase ale portretului tãu. Ceea ce vezi,simþi, înþelegi, pe scurt, trãieºti în vis/prinintermediul viselor, dar ºi prin „privirea” ritualicã întrecut (vezi Pascal Lardellier, Teoria legãturiiritualice. Antropologie ºi comunicare) este oexperienþã de consistenþã ºi însemnãtate egale cuale experienþei diurne, în stare de veghe. ªiamintirile „tari”, ºi visele cu miez intrã în definireade sine, ºi ele lasã urme, ºi ele te construiesc. Dar evorba despre interpretãri subiective ºi largcondiþionate de contexte, ficþiuni la distanþã egalãde Adevãrul absolut, niciodatã nouã la îndemânã.În lectura vieþii diurne, a celei nocturne, a trecutuluiîncap oricând remanieri, re-lecturi, funcþie de datenoi, de o ºtiinþã/înþelegere mai adâncã a detaliilor.Sunt acte ale creierului tãu, o experienþã strictindividualã, o aventurã singuratecã ºi, de cele maimulte ori, neclarã ºi stranie chiar ºi pentrumemoratorul/visãtorul însuºi. Asta nu înseamnãnicidecum cã visul nu e parte din tine, dinenciclopedia ta personalã. Nu ºtiu cum apar visele,spunea Jung, dar, „dacã meditezi destul asupra lor,totdeauna iese ceva din ele…” Nu mã convingevarianta „spiritualã” a perspectivei ori ideea unei„prezenþe” superioare; prefer tremurãtoareanesiguranþã a gândului ce dibuie, în ritualul solitaral amintirii, o umbrã de certitudine în potopul deîntâmplãri, cãci întâmplãrile nu mai parîntâmplãtoare sub privirea aþintitã a gândului îndoit.Nu-i de neglijat componenta corporalã, deindefinibilã senzualitate, a rememorãrii –, înevocarea ta ºi a Celuilalt.

Revenind la carte, în Fem, poeta alege sãtraducã în prozã – fie ea ºi „prozã poeticã, aºa cume adevãrata prozã, adicã o scriiturã de sine (ca unaltul) exactã, vizionarã, iradiantã”, cum noteazã

Simona Sora în prefaþã – viziunile, fantasmele,dezlãnþuirile sale de imaginaþie ºi verb. Dacãpoemele haosmice îºi pãstreazã anume golurile încare poate interveni cititorul în recitiri succesive, aususpendãri, lacune, ochiuri rupte, „cioturi” (înlimbaj Wikipedia), cât sã te incite la o recuperare aurzelii pe cont propriu, de re-cunoaºtere, în prozapoematicã din Fem, avem de-a face cu excesivedesfãºurãri de epitete, cu revãrsãri de superlative, cuspume ºi garnituri care pun în primejdie mesajul.Poeta se lasã în voia genului „tãrãgãnat” ºi re-povesteºte adevãruri pe care poemele leaproximaserã reticent, avar, în ciuda dezlãnþuirii lorvisceral-reflexive. Feminitatea însãºi, verbalizatãacum insistent, îºi extenueazã atributele, cãci legonfleazã artificial. ªeherezada de bloc promite„întâmplãri mãrunte ºi totuºi stranii”, pe care leîmpotmoleºte în chiar ochiul enorm ºi avid cu carele capteazã: „Acum caut trãiri ºi viziuni. Sunt unvânãtor de stãri speciale, iradiante, sunt ocãutãtoare de imagini intense, puternice.” Cãutareaanume a stranietãþii realului pentru a atingeRealul/Realitatea (de neatins, poemele o ºtiau deja!)se lasã cititã în culisele la vedere ale paginii. Trãireaprin cuvânt e programaticã: „Eu nu repet ce-au spusalþii ºi nu copiez cuminte tehnici ºi ritualuri, euîncerc sã experiez. ªtiinþa mea e epidermicã,cunoaºterea mea e senzorialã. Metafizica mea estrict corporalã ºi psihicã, revelaþiile mele vin dinabisul celulelor. Eu nu vreau doar sã ºtiu, eu vreausã ºi fiu ceea ce ºtiu. Sau sã fiu în ceea ce ºtiu.”Experimentarea se petrece în momente de „luminãrazantã” provocate în laborator ºi sub privireahalucinatã a poetei travestite în „Narcis romancier”(cum ar spune Jean Rousset), care ºtie cã lucrurileascund semne tainice, cã lumea realã e una asuprafeþelor înºelãtoare, dincolo colcãind adevãratalume, cea Realã. Experierea are loc la nivelulpoveºtii, iar aceastã realitate reconstituitã foºneºteuscat, e una de hârtie scrisã, nu palpitã, nusângereazã. Cuprinderea prin gesturi tãioase aLumii, proprie Poemului, devine acum tatonare,îmbiere a sensurilor în lungi invocãri „magice”, îndesfãºurãri de vorbe sperând sã capteze Sensul.Vizionarã ºi poematicã, trãdându-ºi îndatoririle deprozã, ea rãmâne... prozã.

Altminteri, gãsim în carte cu totul remarcabile

55

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

55TRIBUNA • NR. 212 • 1-15 iulie 2011

Magda Cârneci ºi vârsteleUriaºei

Irina Petraº

comentarii

exerciþii de scrutare a amintirilor fulgurante alevârstelor succesive marcate de depãrtãri de centru,de matrice –„pierderea” mamei la naºterea altuicopil, ciclul, actul sexual, îndrãgostirea, moartea.Toate acestea se descriu ca experienþe fundamentalecu legãturi în istoria speciei ºi sub fine strãfulgerãriale inconºtientului colectiv, cu amestec de gesturibanale ºi altele imitând în transã gesturi arhetipale.Vocea se sparge, ici-colo, reuºind sã evidenþieze„minunea” viului ameninþat de moarte doar însecvenþe solitare (poeme ascunse în text?). Corpulmeu, de pildã, reconstituie prima asumare de sineºi senzaþia vizuinii strãine, a captivitãþii, dar orãtãceºte apoi în imagini prea apãsat „poetice”.Prima trezire e un poem al dependenþei calde deplacentã, de sân, de mlaºtina dulce a Mamei. Frazase rupe, sacadeazã ca la Zaharia Stancu. Sora abianãscutã îi retrage fetiþei privilegiile, Mama ereceptatã ca durere dulce-amarã, fetiþa vrea sãmoarã, o „milã vastã ºi o tandreþe enormã” ocopleºesc.

Recuperãrile parþiale ºi bogat-ornate epiteticignorã, la prima vedere, viaþa ca întreg. Lumea vastãºi adevãratã pe care secvenþele o pot reface rãmâneîn proiect, miºcarea de coagulare e împiedicatã depãstoase tuºe de penel. Toate clipele prin care aitrecut crescând, îmbãtrânind, oricât de pline ºi debune ºi oricât de rele ºi de pustii, sunt în tinepentru totdeauna, sunt chiar materia(lul) din careeºti construit. Eºti, pânã la urmã, un simplu (?) joccu matrioºti. Vârstele succesive sunt toate prezenteîn vârsta ta de acum, care le e rezultanta. În Fem,însã, secvenþele sunt decupate ca entitãþiindependente. Scenariul pubertãþii în floare eîncãrcat, monstruos, halucinant. Spaima e aproapenefireascã, durerea nu mai e experienþã, ci forþã rea,duºmãnoasã, care asediazã ºi distruge. Foarte bineprinºi în paginã primii fiori ai iubirii ca potenþatoral privirii, ca exacerbare a simþurilor ºi luare înposesie a lumii dintr-o datã grãitoare. Însã bãiatul elãsat anume în afara acestei revelaþii, se exaltãdiferenþele, nu asemãnãrile, chiar dacã femeile ºibãrbaþii sunt consideraþi pãrþi ale unui întreg, la felde neºtiutori de legea care i-a fãcut diferiþi ºi atraºiunul de celãlalt („semãn cu tine”). Tot acum, cuiubirea, se ivesc poezia ºi cântecul, un fel de discurs

îndrãgostit care are nevoie de cuvinte specialepentru a legitima constructul. O soluþie nu de totabilã mi se pare, apoi, întrerupereaamintirilor/poveºtilor vizionare prin mici texte-scrisori cãtre un iubit care o va pãrãsi pe eroinã lasfârºitul cãrþii. Apelativul dragule, stângaci ºi minor,e nepotrivit cu tonul didactic-eseistic al acestorîndemnuri periodice la introspecþie, rememorare,înþelegere („Dragule, încearcã sã-þi provoci contactulcu inteligenþa asta misterioasã ascunsã în adâncul ºiînaltul trupului tãu. Dacã eu pot, poþi ºi tu, acumºtii cã se poate. Acum ºtii cã asta e calea spreRealitate”). Invitaþia la scufundarea în „mareainterioarã”, la decuparea de secvenþe memorabiledin „filmul neclar, ceþos, adormit” al restului vieþii esubminatã sistematic de o coborâre repetatã aviziunilor în dansul domestic al relaþieimanipulatoare. Poemul se poate preface cã deþineAdevãrul, acesta e rostul lui în cele din urmã, deaici golurile insinuând cã au fost lãsate deopartesecvenþe oricând (niciodatã?) susceptibile decontinuãri. Proza, în schimb, e destinatã mãruntelorºi complexelor adevãruri relative. Când îºi arogãmari viziuni, cade în dogmã. Un Adevãr prearotund naºte suspiciuni. Iese din descriereaumanului.

Copleºitoare frecvenþa epitetelor vast, imens,ameþitor, intens, uriaº, total, nemãsurat, un soi deimperialism al conºtiinþei de sine. Prima iubire cabucurie calmã ºi vastã e un episod trecãtor, cãci„din când în când mã iau cu asalt imagini stranii,puternice, încãrcate de o energie excesivã, bizarã,viziuni care par sã urce dintr-un adânc mienecunoscut, sau par sã coboare de sus, dintr-un cerinterior al minþii sau chiar de mai departe.” Imaginipentru care e nevoie de o „minte dilatatã” sesucced bruiate de secvenþele înguste/anumeîngustate cu „dragule”. „Totul devine complicat,enigmatic, ca o înaintare bâjbâitã printr-un labirint,dar un labirint ciudat.” Vise despre sex ºi naºtere,traduse excelent în poeme, naufragiazã aici, înaceastã prozã stranie, în cãutarea unei „magiicoerente a lumii”. Cutremurul din 1977 aduce înprin plan moartea ca realitate implacabilã: „Moarteaeste”. Apocalipsa intrã în scenã zgomotos ºi strãin.În Luna, citesc un excelent poem lubric, o picturãînsângeratã a sexelor, dar de o autonomie seacã,

fãrã urmãri. Iubirea vastã ca lumea e exemplificatãprin spectacolul unui act sexual mecanic ºi curatsau prin evocarea unor scene de atracþie „interzisã”.Economia prozei ori a eseului e nesocotitã subdescãrcãri de fantasme în siajul unor senzaþiieterne, arhetipale, repetitive. Cartea e presãratã cucristale preþioase care se zbat în singurãtatea lorfrumoasã. „Poeme” splendide cum sunt cele despremãruntul dumnezeu ignorant din fiecare fiinþã;despre jocul de ºah cu sine, cu partea cealaltã, culumea, joc în care figurinele ºi jucãtorii sunt totuna;despre femeia enormã, rudã cu uriaºa lui Baudelaireetc. par stinghere, în exil scriptural. Cunoaºtereasenzorialã rãmâne ceþoasã, cãci apeleazã cuprecãdere la o „privire emoþionatã”.

Creºterea întru feminitate introduce ºiargumente greu de acceptat, dosarul seinstrumenteazã pãrtinitor, fãrã a avea nevoie depãrtinire. Femeia narcisiacã din text se opune unuibãrbat neapãrat de rând, impermeabil la viziuni ºiemoþii, unul care înghite leneº „gunoaie sonore ºivizuale”, aºezat în faþa televizorului „din care curgîn tine toate ororile ºi grozãviile lumii”. Apoi, nudoar trupul femeii devine, demonstraþia e falsãchiar ºi ca metaforã. Sunt exagerãri asupra cãroraM. C. revine, de altfel, cu remanieri în mãrturisiripost-factum: „Eu vorbesc în Fem despre femeie, darviziunile povestite vor sã stârneascã anumite stãri ºideschideri spirituale ºi în bãrbaþi, cãci abiaîmpreunã, femeile ºi bãrbaþii pot reconstitui omulintegral”. Femeia sub reflector nu e maicondiþionatã de legi ºi prejudecãþi decât bãrbatul,chiar dacã are mai marcate ritmurile lunare ºi dãnaºtere vieþii din trupul sãu. Dar nu despre aceastãdiferenþã vorbeºte cartea, ci despre o bolnãvicioasãemotivitate, indusã de comunitate ºi cultivatã cablazon, fãrã a fi, de fapt, aºa ceva. Vârstele Uriaºeisunt hãrþuite între sublim ºi banalitate într-o carte-manifest despre Adevãr ºi adevãruri. Evaluareaindividualã a matrioºtilor destinale componente cuacceptarea maleabilei lor implacabilitãþi poateconduce în cãrþile viitoare spre cuvenita integrarelucidã a pãrþilor. Cãci orice timp al tãu îþi esteaccesibil atâta vreme cât ai la îndemânã gândul,visul, cartea.

66

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

66 TRIBUNA • NR. 212 • 1-15 iulie 2011

Cãlin Raul Anton Carpe Diem

Pe cele douã linii esenþiale de acþiune pe carele-a urmat de-a lungul carierei sale exegetice,ºi anume explorarea avangardei istorice ºi

„critica de poezie” (cronicã de carte curentã,profiluri de autori, prefeþe, postfeþe º.a.m.d.), IonPop a avut iniþial în vedere douã perioaderestrînse: respectiva etapã radicalã din aventuramodernitãþii autohtone ºi prezentul imediat,postproletcultist. Pornind de aici, zonele sale deinteres s-au extins progresiv, în cercuriconcentrice: alãturi de volumul de debut,Avangardismul poetic românesc (Editura pentruliteraturã, 1969), s-au aºezat versiuni ulterioare ºidin ce în ce mai numeroase comentariicomplementare despre insurgenþele primeijumãtãþi a secolului XX, precum ºi pagini desprealþi autori din epocã, în articole precum celeculese în Transcrieri (Editura Dacia, 1976 – despreBlaga, Bacovia, Fundoianu, Vasile Voiculescu etc.)sau în Lecturi fragmentare (Editura Eminescu,1983 – primele trei texte din carte, despre Goga,Arghezi ºi Blaga), apoi o jumãtate din Joculpoeziei (Editura Cartea Româneascã, 1985; ediþiaa II-a, Casa Cãrþii de ºtiinþã, 2007 – analize latemã: Bacovia, Minulescu, Adrian Maniu,Arghezi, Ion Barbu, Emil Botta, Geo Dumitrescu,Tonegaru, Stelaru; dintre ei nu puteau lipsiavangardiºtii...), plus monografia Lucian Blaga.Universul liric (Editura Cartea Româneascã, 1981;ediþia a II-a, Editura Paralela 45, 1999); iarcronicile de întîmpinare ºi-au prelungit perioada de aplicaþie odatã cutrecerea timpului, ajungînd sã acopere aproape ojumãtate de secol, cu o atenþie suplimentarãacordatã – fireºte – celor trei-patru „valuri” deautori formaþi în jurul revistei Echinox, pe care ocondusese în etapa ei cea mai glorioasã deexistenþã (Ion Pop i-a fost director între 1973 ºi1983).

Pe aceste linii de continuitate, s-ar zice cã dela o vreme, de prin jurul anului 2000, dacã nuceva mai de dinainte, profesorul clujean a intratîntr-o etapã de resistematizare ºi de rearticulare înpanorame tot mai ample. Avangardismul poetic…fusese deja rescris ºi extins în Avangarda înliteratura românã (Editura Minerva, 1990). Aurmat o nouã versiune, publicatã mai întîi înlimba francezã, ca studiu introductiv la amplaculegere La Réhabilitation du rêve. Uneanthologie de l’Avant-garde roumaine (MauriceNadeau, Institutul Cultural Român, EST – SamuelTastet Éditeur, 2006, studiu ºi selecþie de Ion Pop,cu traduceri preluate), apoi ca Introducere înavangarda literarã româneascã (Institutul CulturalRomân, 2007). Pe cea din urmã o prezintã singurca pe „un fel de compendiu, de rezumat alcercetãrilor pe care le-am consacrat, în ultimelevreo patru decenii, acestui capitol din literaturanoastrã” (Introducere..., Argument, p. 5). E – defapt – o sintezã de maturitate deplinã, cuprinzînd„concluziile la care am ajuns ºi în care credem înacest moment de bilanþ personal”, dar care „au,din fericire, ºi procentul lor de provizorat,promiþãtor de noi dezvoltãri” (p. 6). Un eºantion– în traducere germanã, în enormul catalog alexpoziþiei Europa, Europa. Das Jahrhundert derAvantgarde in Mittel- und Osteuropa gãzduite deKunst- und Ausstellungshalle der BundesrepublikDeutschland din Bonn în perioada 27 mai-16octombrie 1994: Der Rumänische Surrealismus (în

Europa, Europa..., ed. Ryszard Stanislawski ºiChristoph Brockhaus, 4 vol., Bonn, 1994, Vol. 2,p. 82-83).

Pe parcurs – douã monografii: A scrie ºi a fi.Ilarie Voronca ºi metamorfozele poeziei (EdituraCartea Româneascã, 1993; ediþia a II-a, aceeaºiediturã, 2007) ºi Gellu Naum – poezia contraliteraturii (Casa Cãrþii de ªtiinþã, 2001). Deasemenea – ediþii îngrijite de el însuºi, precumIlarie Voronca, Act de prezenþã (Editura Dacia,1972), ªtefan Roll, Ospãþul de aur (EdituraMinerva, 1987), din nou Voronca, Zodiac. ScrieriI ºi Incantaþii. Scrieri II (aceeaºi editurã, 1992,1993), ªtiri despre Victor Valeriu Martinescu(Editura Cogito, 1995), Urmuz, Pagini bizare(Editura Dacia, 1999) sau Saºa Panã, Sadismuladevãrului (Editura Dacia, 2009), ºi prefeþe scrisela solicitare, ca specialist numãrul 1 în avangardã,la Ilarie Voronca, Interviul. 11 povestiri (EdituraCartea Româneascã, 1989), Gellu Naum, Copaculanimal urmat de Avantajul vertebrelor (EdituraDacia, 2000), M. Blecher mai puþin cunoscut(ed. Mãdãlina Lascu, Editura Hasefer, 2000) etc.

Parte dintre textele de mici dimensiuniadunate în timp sînt culese în Din avangardã spreariergardã (Editura Vinea, 2010). Cele mai multese ocupã de cîte un autor, de la Tzara la JacquesG. Costin, Virgil Gheorghiu, Moldov, GrigoreCugler, Ionathan X. Uranus, Sesto Pals º.a.Trateazã ºi autori conecºi: Blecher, Eugen Ionescu,Paul Celan; sau artiºti avangardiºti, precumMarcel Iancu ori Jules Perahim. Ocazia poate fianiversarã sau comemorativã (scrie noi rînduridespre Voronca la centenarul naºterii aceluia – cf.p. 63, apoi cînd se împlineºte suta similarã pentruStephan Roll – cf. p. 81, la dispariþia lui Perahim –cf. p. 236 etc.). Impulsul vine din conºtiinþaincompletitudinii: „Despre Jacques G. Costin […]n-am scris prea multe rînduri în glosele meleavangardiste de pînã acum”, noteazã undeva (p. 240), ºi gînduri similare vor fi declanºat ºi alteintervenþii. Uneori, Ion Pop face restituiridocumentare efective, iniþial comunicate în presaculturalã: dã lãmuririle necesare, apoi textele unorscrisori ale lui Blecher ºi ale lui Moldov cãtre GeoBogza (p. 109-117 ºi 273-286). În genere, senzaþiae cã foloseºte în multe locuri informaþii detaliate,extrase cu precãdere din publicaþiile din epocã, fierecurgînd la fiºele mai vechi, fie reluînd colecþiile(autorul a lucrat încã din perioada de pregãtire aAvangardismului poetic românesc în fabuloasaarhivã a lui Saºa Panã, ulterior preluatã de fiulacestuia, Vladimir Panã, ºi donatã la un momentdat Institutului pentru Cercetarea AvangardeiRomâneºti ºi Europene – ICARE, fondat în 1998).Nu uitã sã plaseze totul în contexteinternaþionale: în primul articol din carte e vorbadespre Marinetti ºi futurism, iar cãtre final sîntincluse note despre avangarda maghiarã, desprebelgianul Georges Linze, colaborator al revistelornoastre de avangardã Contimporanul ºi Punct, ºidespre „integralismul” lui Pessoa, alãturat celuidin acelaºi Punct ºi din Integral. Ultimul text,Avangarda dupã avangardã, aduce tema la zi,pînã la „întoarcerile” recente ale „extremismului”de altãdatã, între timp „relativizat”, integrat în„marea sintezã «postmodernã»” (p. 396).

De partea cealaltã, a poeziei noastre recente ºiactuale, anii din urmã îl gãsesc pe Ion Pop scriindîn ritm ºi mai susþinut decît alteori despre

producþia editorialã la zi (numãr de numãr înTribuna, cu colaborãri ºi la alte reviste), poatesingurul critic rãmas pe baricada cuprinderiipanoramice a „genului liric” (mã rog, ºi...„narativ-liric”!). Ar urma punerea în ordine amateriei astfel acumulate. O voinþãsistematizatoare se exprimase de la început, dinPoezia unei generaþii (a doua sa carte, EdituraDacia, 1973). Acum, autorul nostru trece larecapitularea echinoxismului, publicînd mai întîi oselecþie din versurile publicate în lunarulstudenþesc clujean, Poeþii revistei Echinox.Antologie (1968-2003) (Vol. I, Editura Dacia,2004), apoi o amplã culegere de texte ale saledespre aceiaºi autori, sub titlul „Echinox”. Vocilepoeziei (Editura Tribuna, 2008) – ºi ar trebui sãvinã la rînd alte experienþe postbelice, pe care le-atot urmãrit, le-a tot analizat. Poate cã sar altecîteva etape intermediare, însã sînt tentat sãîntrevãd pe atare direcþie o posibilã istorie apoeziei româneºti de dupã al Doilea Rãzboi saude dupã proletcultism sau a întregului secol XX,prelungit în XXI; dacã nu una generalã, de laînceputuri ºi pînã azi!

Sã adaug în context cã despre o viziuneintegratoare ne-ar putea oferi unele date ºitravaliul profesorului universitar, schiþele de epocidin cursurile sale ori din – bunãoarã – referatele lateze de doctorat îndrumate sau recenzate,coordonãrile ºi colaborãrile lexicografice, înprimul rînd cea pe care ºi-a asumat-o ca lider decolectiv, semnînd Dicþionarul analitic de opereliterare româneºti, publicat mai întîi în patruvolume succesive (Casa Cãrþii de ªtiinþã, 1998,1999, 2002, 2003), apoi compact, într-o a douaediþie, în douã tomuri masive (aceeaºi editurã,2007). Vezi ºi contribuþiile la dicþionarul Scriitoriromâni, coord. Mircea Zaciu, Marian Papahagi,Aurel Sasu, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã,1978 ºi versiunile ulterioare.

Cu sau fãrã o viitoare cuprindere globalã adomeniului, cercurile concentrice ale operei luiIon Pop tot despre o viaþã consacratã poezieivorbesc. Nu uit cã a scris cîteodatã ºi despre altegenuri, mai ales despre critici, cu spectaculoaselecontextualizãri europene – franceze, elveþiene... –din cele douã volume de Ore franceze (EdituraUnivers, 1979; Vol. II, Editura Polirom, 2002) ºidin nu puþine articole ºi studii conexe; mai sînt ºialte filiere laterale, intervenþii mai academice saueseuri diverse (de pildã analizele de jurnale ºiamintiri din Viaþã ºi texte, Editura Dacia, 2001),note de opinie ºi ce se mai adunã de-a lungulanilor ºi deceniilor; dar direcþia principalã rãmîneexegeza poeziei. Chiar ºi avangarda întreagã poatefi integratã – mãcar metaforic – genului, cãciprozele sau exerciþiile dramaturgice ale unorUrmuz & comp. sînt ºi ele „jucate”, excentrice oriabsurde, esenþialmente poetice, nu-i aºa?! Dupãcum nu trebuie uitat nicio clipã cã, de-a lunguldeceniilor, seriosul profesor ºi critic, sobrulcomentator al versificatorilor de ieri ºi de azi,calmul, echilibratul, aparent imperturbabilulexeget s-a manifestat constant ºi ca poet el însuºi,autor de volume de finã sensibilitate, confesiunicenzurate de o pudoare eufemizantã, dartransmiþînd – totuºi – certitudinea cã provin dintr-un fond de profunzimi patetice pe careautocontrolul intelectual îl pãstreazã departe deochii lumii, îngãduind doar emisii „onorabile”, cuelegante contururi.

Iatã – vasãzicã – o posibilã interpretare a uneiopere critice ºi a unei vieþi consacrate exegezei depoezie: soluþie de disimulare a propriei naturipoetice...

77

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNA • NR. 212 • 1-15 iulie 2011 77

Ion Bogdan Lefter

Cercuri concentrice pentrupoezie

„Adevãratul filosof nu doar speculeazã, el se transformã. Omul este propria lui

carte de studiu, trebuie sã-i întoarcã paginileºi sã-i descopere Autorul.”

Jean-Yves Leloup, A avea grijã de fiinþã, p. 55

Ofilosofie care nu ºtie sã devinãterapeuticã, ajunge sã se transforme maidevreme sau mai târziu în boalã. O boalã

a minþii, un exces de speculaþie care nu face decâtsã escamoteze în miºcãri laterale ºi paºi de dansincapacitatea de-a oferi gânduri pure, adicãefulgurãri iluminate cu ajutorul cãrora sã simþimintea instalatã în reþeaua armonicã universalã.Speculaþia – adicã cinetica înlãnþuirilor depropoziþii cu legãturã tematicã între ele încãutarea unui nucleu de sens, a unei idei care sãjustifice reþeaua articulãrii ºi compoziþiei – nueste, cum greºit ar dori sã insinueze marii eiperformeri, o dezvoltare sau desfãºurare analiticãa unui gând pentru a-l face mai uºor de priceput.Speculaþia este o coregrafie mentalã motivatã deexpresivitatea ei esteticã, respectiv kinestezicã, unjoc al cãrui mizã este derularea exuberantã apropriei structuri labirintice, din care la sfârºit sãnu mai simþi dorinþa de-a ieºi. Un joc a cãruiuimire de sine dezvoltã efectul narcotic al nevoiide repetiþie, o stare de autohipnozã dianoeticã.

Dar, în acelaºi timp, o astfel de filosofie poateajunge ºi o boalã culturalã, respectiv o modã uºorde deprins ºi imitat pentru anumite inteligenþe cueducaþie abstractã susþinutã ºi cu un puternicmimetism analitic, menitã a prezenta în concepteºi propoziþii rafinate toate reacþiile reflexive aleminþilor a cãror calitate primã este sagacitatea, iarnu puterea de pãtrundere intuitivã. Nicidecumvastitatea cuprinderii contemplative, care ar puteafi, corect înþeleasã ºi practicatã, cea mai utilã,precum ºi cea mai verace formã a activitãþiimentale. Ceea ce este vorbãria în planul expresiei,„bavardajul” de care amintea Heidegger, estespeculaþia abstractã în planul activitãþii mentale –un curent de gânduri formal corelate într-o reþeaargumentativã, întreþinut de o energie intenþionalãce ºi-a uitat sarcina originarã: menþinerea înunitatea Fiinþei sau, dacã îndepãrtarea/amnezia s-a produs, revenirea cât mai grabnicã pe caleacontemplaþiei la aceasta. Este, desigur, unpostulat, însã orice proiect teoretic, pentru a fiderulat sistematic are nevoie de postulate, în lipsacãrora viaþa mentalã n-ar fi decât un roi detentaþii oarbe, un balet de acrobaþii extravagante.

Cu un termen mai familiar, aceastã cinematicãvicioasã a gândirii speculative este numitãfilosofare, iar obiºnuinþa de-a filosofa a contribuit

semnificativ, poate decisiv la decadenþa modernãºi contemporanã a filosofiei. În loc sã contribuiela gãsirea unitãþii contemplative a lumii, adicã aFiinþei, aceste jocuri de filosofare ocazionate deteme diverse, în sine interesante multe dintre ele,nu au fãcut decât sã menþinã mintea încaptivitatea pasionatã a speculaþiei. Este ceea ceam putea considera o concupiscenþã retoricãinterioarã, o patologie de tip erotic, prinataºamentul obsesiv de teme ºi obiectecontingente, eventual la modã. Pe scurt, eºeculfilosofiei este chiar înclinaþia vicioasã a filosofãrii.Nu orice amator, dar nici mãcar profesioniºtiifilosofãrii nu sunt filosofi în înþelesul pe carevrem sã-l relevãm aici – acela dat de FilonAlexandrinul terapeuþilor, aºa cum apare încartea lui Jean-Yves Leloup, A avea grijã de fiinþã(Filon ºi terapeuþii din Alexandria), ed. ElenaFrancisc Publishing.

Cine sunt terapeuþii? Dupã ce ne împãcãm cugândul cã aceastã confrerie de adoratori metafiziciar putea fi imaginatã de gânditorul alexandrin,combinând modul de viaþã al esenienilor cu cel alpitagoreicilor ºi credinþa monoteistã profeticã alui Moise cu metafizica platonicianã a Unitãþii,putem merge mai departe în direcþia descrieriiprincipiilor lor de viaþã ºi activitate spiritualã. Înperspectivã istoricã este important de dovedit cão astfel de comunitate a existat, ceea ce dintratatul lui Filon ºi comentariul lui Jean-YvesLeloup încã nu rezultã convingãtor. Dar, subrezerva cã am putea avea de-a face cu o societateutopicã, rigoarea principiilor comportamentale ºiteoria pe care îºi construiesc stilul de viaþã meritãdin plin interesul nostru.

Despre terapeuþii din Alexandria, Filon nespune cã sunt o comunitate mixtã, compusã dinbãrbaþi ºi femei de toate vârstele care trãiesc înafara cetãþii, într-un loc prielnic vieþiicontemplative, degrevaþi de sarcini publice,eliberaþi de ambiþii ºi dorinþe. Locuinþele lor suntsimple, menite a-i feri de cãldurã ºi frig,îmbrãcãmintea austerã, iar hrana compusã doardin pâine, sare ºi apã. Nu mãnâncã niciodatãînainte de apusul soarelui, considerând cã luminazilei este menitã practicilor de naturã filosofic-contemplativã. Fiecare locuinþã are un fel de altar,un sanctuar în care fiecare se dedicã uneicelebrãri religioase individuale. Alcool nuconsumã deloc, iar de la un nivel în sus aldedicaþiei contemplative soþii nu mai trãiescîmpreunã, fiecare consacrându-ºi în totalitatetimpul ºi energia meditaþiei. Nu sunt asceþi însensul monastic, dar promoveazã castitatea în

cuplu ºi sunt convinºi cã rostul vieþii umane nueste înmulþirea trupeascã, ci naºterea de fiispirituali. Singurele serbãri la care participã încomunitate sunt un fel de banchete mistice,cuviincioase ºi sobre, la care se consumã doarpâine, sare, eventual ceva condimente, apã rece ºise celebreazã Unitatea dumnezeiascã în scopulreunificãrii sufletului cu aceasta.

În viaþa practicã terapeuþii pot face oricemeserie utilã pentru traiul simplu al comunitãþii.Activitatea lor practicã se înscrie într-un proiectde ecologie socialã, adicã într-o profilaxie eticã ºio terapeuticã integralã, unde trupul ºi sufletulindividuale sunt tratate prin dietã ºi contemplaþie,dar integrate trupului ºi sufletului colectiv. Nu sepoate obþine sãnãtatea trupului fãrã cea asufletului ºi nici cea individualã fãrã cea socialã. I-am putea spune, cu un termen de azi, medicinãholisticã, însã vom vedea cã este ceva mai multde atâta, deoarece scopul lor este incomparabilmai înalt decât întremarea vieþii – ei vizeazã unscop de tip ontologic. Ei promoveazã o terapie aFiinþei, convinºi cã orice maladie este semnulfisurii în relaþia cu Fiinþa divinã, deci o deficienþãonto/teologicã. Autorul alexandrin rezumã foarteconvingãtor filosofia de viaþã a terapeuþilor:„Dacã se numesc Terapeuþi, este ºi din cauzã cãau primit o educaþie în conformitate cu natura ºisfintele legi, ºi deoarece au grijã de Fiinþã(therapeuèn to on), care este mai bunã decâtBinele, mai purã decât Unul ºi anterioarãmonadei.” (p. 30)

Fiecare terapeut deþine în sanctuarul sãu Legilesfinte, cãrþi de oracole ºi imnuri sacre, cãrþileprofeþilor biblici, ºi cea mai mare parte a timpuluiºi-o dedicã interpretãrii alegorice a Torei, al cãreiechivalent cosmologic îl gãsesc în naturã, a cãreiversiune psihologicã o constituie lumea viziunilorºi viselor individuale. Scripturile, Natura ºiSufletul au acelaºi statut de semne ºi alegorii alevoinþei neºtiute a lui Dumnezeu (p 77). Deci,dezvãluirea adevãrului ºi apropierea deDumnezeu presupune interpretareacomprehensivã convergentã a celor trei registre încare e desfãºuratã Scriitura divinã. Comentatorulfrancez al lui Filon aratã o subtilitate apãtrunderii extrem de rafinatã, atunci cândasociazã sensului vieþii contemplative puterea deascultare ºi puterea viziunii, ambele meniterefacerii intimitãþii cu Logosul divin: „Pentru

88

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

88 TRIBUNA • NR. 212 • 1-15 iulie 2011

Vianu Mureºan

Terapeutica vieþii contemplative

Cãlin Raul Anton Dimineaþa la Saint Tropez

Factura expresionistã a poeziei AngeleiMarinescu s-a evidenþiat de timpuriu, încã de ladebutul din 1970, cu Sânge albastru. Poeta

afiºa atunci o figurã cumva hieraticã, exsanguã,atinsã parcã de o morbideþe prerafaelitã, printreumbre ºi melancolii de asfinþit ºi de noaptetrakliene. O senzualitate aprinsã, maladivã, tulburatotuºi în adânc toatã aceastã liricã în fond nervoasã,impulsivã, relativ controlatã tocmai prin efortul destilizare a gesticii proiectate pe orizont crepuscularºi cãpãtând o notã de ritualitate. Poeta se includeaîn familia “senzualilor”, o stranie culoare carnalãinfuza substanþele cele mai pure (“apa senzualã debotez”), sexualitatea era pusã îndrãzneþ învecinãtatea simbolurilor sacre (“Organul roz defetiþe/ Acum aprins, orbitor,/ Respirã liniºtit/ ca ocruce lângã o mãnãstire”), excesul de frumuseþechema nu mai puþin ºocante gesturi de maculare(memorabil exprimate), ca ºi cum faþa luminoasã alumii nu s-ar putea dispensa de fondul tulbure,anxios al fiinþei, ca ºi cum ea ar þine doar desuprafeþe ºi de aparenþe: “Dimineaþa aceasta e atâtde frumoasã/ Încât meritã sã fii josnic./ De pe floria început sã curgã, în valuri, vopseaua/ Însetaþii deluminã au nãvãlit sub cer”. Paloare, aur de luminãîn stingere, puritate a spaþiului ºi a trupului asociatesentimentului morþii, o atmosferã uºor halucinantã(“noi, palizi ºi halucinaþi”) trimiþând ºi la Poe oribalada romanticã germanã, pãsãri albe, lãsând înaer dâre de sânge, o “Sorã” ca ºi spectralã, umbra“geniului”, disimulau o viziune tensionatã, care-ºicãuta echilibrarea într-o geografie caligrafiatãgeometric, secesionist-decorativã, aptã pentruîncadrarea contemplaþiei melancolice. Regimuloximoronic al acestei viziuni (despre care vorbeºteMircea Martin în Postfaþa la antologia Problemepersonale, Ed. Paralela 45, 2010), era evident de laînceput: “O sãlbaticã rece ºi aprinsã sunt/ Cãciînþeleg lucruri barbare”, “O lege purã sunt.//Subterane tulburi, ca niºte fluvii, curg/ ºi peste totzãresc doar trupuri lungi ºi reci”, “Sã dansãm unmenuet lung/ Printre flori adânci ºi severe./Mormântul nostru va fi plin de flori”…

În Cearã, apoi în Poezii-le din 1974, se prelungeaaceastã ambivalenþã; “Numai carne ºi sunet,/Aprinsã, rãnitã”, “Absolutã ºi purã,/ Irealã ºi plinãde primejdii” – sunt alãturãri sugestive, care vor fiîmpinse mai târziu pânã la stridenþã, pentruaproximarea aceleiaºi stãri, de insolitã simbiozã întreo violenþã aproape autodistructivã a trãirii ºi ovoinþã nu mai puþin tranºant afirmatã de purificare,dintre tensiunea paroxisticã a conºtiinþei morþii ºireveria viziunea unei purificãri convieþuitoare cupângãrirea ºi macularea. În Poeme albe (1978),aceeaºi ecuaþie va fi reluatã – “Trupul înalt, capulerotic”… Oricum “spaþiul îngust al poeziei”, “joculpur ºi abstract” este programatic respins de peacum: “Eu strig rãtãcindu-mã, îndepãrtându-mãmereu/ De poezie, ca de un lanþ prea strâmt”.

Este aici o ars poetica semnificativã, care atragedeja atenþia ºi asupra procentului însemnat deprogramare a stãrii lirice, în sensul intensificãriiostentative, prin expresie hiperbolicã, a stãrilor despirit, a gesticulaþiei, a ambianþei scenice, cum se vavedea ºi mai limpede în Structura nopþii (1979),carte de cotiturã în scrisul poetei, tocmai prinaceastã afiºare a trãirilor, paroxistice cu voinþã: “Îmiprovoc eºecul, poezia ºi moartea,/ Extazul, verde ºinecuprins, îl las sã alerge/ Liber, îl smulg, sãdisparã, îmbrãþiºând timpul, intens” (Contra-extaz).

Sau, în altã parte: “Cine poate þipa? – Poetul.”, ori:“Paroxism al vieþii, Luminã!”.

Amplul poem ce dã titlul volumului se sprijinãîn primul rând pe o asemenea armãturã ideaticã,imperfect disimulatã, care atrage într-un discurspletoric o recuzitã expresionistã oarecumconvenþionalizatã, ce mai pãstreazã din poemele deecou traklian ale debutului prezenþe simboliceprecum “pelerinul îmbrãcat în haine zdrenþuite”,cãlugãri care mai “invocã farmecul întunecat” alnopþii, zborul de pãsãri stilizate sub “ochiulabsolut”, aurul, acum al unei gropi pe care ºi-o fac“chinul cu visul… în piaþa plinã de rãmãºiþele sfinteale vieþii”, - pe scurt, ceva din aerul hieratic,spiritualizat al mai vechilor peisaje devenite cadrepentru ritualuri cvasi-liturgice. Numai cã aici seclameazã un soi de manifest poetic întemeiat pecontraste radicale de culori tari, cu mult sânge ºinegru nocturn, cu poziþionãri foarte adeseaexclamative ale subiectului liric (“Fântânã rãmasã îndeºert!”, “Steag ireal!”, “Te salut, te primesc, suntpregãtitã pentru cele mai/ Adânci/ Împliniri ale tale.Noapte. Drum al iubirii veºnice”, “Columb închircit!Luminã ce piere!” etc. Depozitul expresionist deimagini e reciclat ºi distribuit între calificative aleeului ºi ale decorului în care are loc rostireaaccentuat retoricã, amestecând abstracþiuni (Rãul,neantul, nimicul, absolutul, fiinþa) ºi imagini cu liniideplasate grotesc: “guri schimonosite”, „braþul meuchircit pe lira otrãvitoare”, “voi toþi ce puneþi stavilãluptei cu întunericul, cu neantul,/ Cu nimicul cecreºte fãrã mãsurã”, “prietenii fug smintiþi”, “fiinþaîmi sapã cu propriile ei mâini în propriul piept caîntr-un infern/ Larg ºi întunecat”, “Pasãrea sfântãzvârcolindu-se-n praf înalþã un imn candorii”,“liniºtea se contopeºte cu trupul de foc al lupteicontinue/ Pentru desãvârºirea vieþii, pentrurenaºterea ei pânã la energie purã”…

Pe acelaºi parcurs, figura subiectului secontureazã în solidaritate cu aceste date alecadrului simbolic: fãptura poetei se propune ca“veºnic neliniºtitã, pe un þãrm pustiu”, “tãioasã ºirece ca oþelul în faþa propriului (sãu) întuneric”,regãsindu-ºi “pretutindeni… starea de neliniºte ºiarta de a (se) îndepãrta”… Numita relaþieoximoronicã a stãrilor de spirit ºi a imaginaruluicare o aproximeazã se regãseºte mereu în acesteversuri cu accentuat caracter de manifest, ce nuezitã sã mãrturiseascã tocmai aceastã “artã»,

99

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

99TRIBUNA • NR. 212 • 1-15 iulie 2011

Filon, a asculta o formã sensibilã oarecareînseamnã sã o percepi întotdeauna ca fiind ecoulunei voci mai tãcute ºi mai înalte. Urechea sa,lipitã de scoarþele ºi muºchiul de copac ale lumii,aude apropiindu-se pasul lui Dumnezeu. Naturareprezintã corpul Logosului, înveliºul de carne alCuvântului increat, a cãrui tãcere trebuie sã olãsãm sã rezoneze în noi, tãcere care ne vaconduce cãtre pridvoarele prãpãstiilor ceînconjoarã «unica Fiinþã». Atunci când Logosulnu-ºi vorbeºte decât lui însuºi sau propriei saleorigini, nu ia nicio formã; doar atunci când seîndreaptã spre Celãlalt sau spre un Altundevadevine lumesc ºi se întrupeazã.” (p. 75)

Ceea ce dã terapeuþilor prestanþã misticã ºiînãlþime spiritualã este faptul cã „Dumnezeu estemereu prezent în mintea lor” (p. 36). Aceastãafirmaþie filonianã ar putea fi derutantã dacã nuîncercãm sã o lãmurim puþin. Prezenþa unuilucru în minte presupune ca acesta sã ia o formãsau mai multe forme. Însã, conform credinþeimozaice pe care terapeuþii o îmbrãþiºeazã,Dumnezeul nu poate avea formã. Forma, pânã ºicea mentalã l-ar transforma în idol – un idolmetafizic. Cu toate acestea, ceva lipsit de formãdevine prezenþã în mintea terapeuþilor. Estevorba, desigur, de o cale apofaticã, adicã vianegativa prin care adoratorul mistic seîmpãrtãºeºte cu ceva pe care nu-l vede, nu-lreprezintã ºi nu-l înþelege, dar a cãrui prezenþãtranscendentã o resimte, cu atât mai acut cu câtnu încape într-o imagine, într-un cuvânt sauconcept. Filon exprimã prin douã apoftegmeintimitatea misticã a terapeutului cu unDumnezeu ireductibil a cãrui prezenþã îiconstituie preocupare constantã ºi crez: „A-latinge pe Dumnezeu înseamnã sã-l ºtii deneatins.” ºi „A-l vedea înseamnã sã vezi cã einvizibil.” (în De posteritate Caini, citat la p. 66).Rare sunt tezele misticii apofatice mai adânc ºicu miez formulate decât aici.

Într-un rezumat simplu, stilul de viaþã alterapeuþilor ar putea fi redat astfel: uitareaFiinþei, îndepãrtarea de Dumnezeu, Unicul ºiPrincipiul nu este doar ignoranþã, ci ºi boalã.Toate maladiiile sufletului, care antreneazã apoiboli ale corpului, derivã din aceastã boalãoriginarã. Este boala diviziunii, a smulgerii dinintegritatea principiului divin. Aceastã boalãdeopotrivã metafizicã, sufleteascã ºi trupeascã areun remediu. Remediul ei este viaþa contemplativãprin care se reface unitatea cu Dumnezeu,redobândindu-se în acelaºi timp armonia culumea ºi inteligibilitatea Logosului diseminatalegoric în viaþã, Scripturã ºi vise. De înþeles estefaptul cã viaþa contemplativã nu înseamnãpasivitate, ci chiar activitatea fundamentalã derestituire a naturii originare a omului, derestaurare a naturii vizionare, redobândire aacuitãþii sensibile la Limbajul lui Dumnezeu.Terapeutul ºtie cã viaþa lui este o alegorie în carepoate dezlega misterul ultim al vieþii princontemplaþie ºi interpretare. Actul contemplativ îlreintegreazã sursei sale divine, iar abilitateahermeneuticã îi lumineazã enigma existenþei. Eldevine sfânt ºi iluminat. Asta însemneazãdesãvârºire ºi mântuire pentru el. Grija de sine ºigrija de Dumnezeu sunt pentru el unul ºi acelaºigest. Este deopotrivã un terapeut al Fiinþei ºi unloc de consacrare a unitãþii omului cu universulºi cu Logosul din a cãrui activitate emanã. Nupoate exista un sens mai înalt, nici o îndeletniciremai respectabilã a filosofiei. Aceastã lecþie aterapeuþilor ar trebui mereu ºi mereu reamintitãºi, de ce nu, urmatã.

lecturi

Poezia Angelei Marinescu (I)Ion Pop

echivalent al calculului raþional al efectelor poetice:“Sã-þi înjumãtãþeºti fiinþa, adãugându-þi sensurile celemai reci” - de unde ºi motivul tãierii, ca acþiunespecificã acestui mod de a vedea lumea, cu oraþiune înfierbântatã, cu deschideri spre visceralitateºi imediate reorientãri cãtre ”absolutul”contemplaþiei detaºate: “Tãiºul cuþitului meu/Devine instrument spiritual perfect./ Setea îmidevine cel mai precis sentiment”; sau, ºi maiconcludent: “Tensiune, rupturã fãrã margini,însufleþit ochi albastru/ Tu eºti carnea din care mãhrãnesc,/ Cuþit spiritual,/ Creator ºi procreator, celcare naºte mereu geometrii./ Tensiune a creieruluimeu ajuns el însuºi/ Mormânt crucial/ Cu maribãtãi de aripi încremenite pentru totdeauna”; ºi încã:“Noapte, strig, lasã-mi mie triunghiurile, romburile,tetraedrele/ ºi figurile perfecte ale nesfârºitului tãucreier!/ Dã-mi mie energia ta îngheþatã, nu vreau sãfiu nici actor/ Nevãzut dar nici banalã rãtãcire, niciclovn obscen, dar nici/ Frumuseþe strict fizicã,/ Tueºti armonie a dizarmoniei, cuþit oportun ºiîntunecat!”. ªi e semnificativ cã asocieri precum:“energie întunecatã”, “splendoarea ºi liniilegeometriei negre” revin, învecinând aceeaºidezlãnþuire ca ºi senzualã a subiectului cu nevoia derigoare ºi ordine. Elocvent e ºi faptul cã, într-unpoem care este, în esenþã, un imn cãtre noapte(trimiterea la Novalis ºi chiar la Eminescu, fãcutã deMircea Martin, vine imediat în gând) a dispãrut caºi complet fiorul de sursã romanticã, trãireareculeasã a misterului nocturn, ºi cã imaginarulconfuziei cu întunericul tainic e înlocuit cu odetaºare raþionalã mãrturisitã direct, “noaptea” fiindatrasã mai degrabã în zona reflecþiei abstracte,devenind… “meta-noapte”: “Noapte, timp în sine,structurã a fiinþei mele,/ Meta-noapte ºi noapte

obiect, fã-mã sã pãtrund înþelesul/ Celor douã mariconfiguraþii ale vieþii mele:/ Cosmicitatea ei, rigoareaei cosmicã, amplu amfiteatru/ În care luptã ºi mordoar zei,/ Matematica ei absolutã,/ ªi tensiunea,puritatea în faþa stelei strãvezii/ Himeric spaþiunuclear, infinit rãu,/ Pierzanie tristã, cuib rãtãcit fãrãsens”.

În mod normal, astfel de propoziþii declarative,inserþii abstract-reflexive abia sprijinite pe câte ometaforã, mai curând dãuneazã poeticitãþii, cãcitraduc prea direct starea de spirit. Angela Marinescunu evitã acest pericol, de fapt dublu, – al unorhiperbolizãri retorice de atitudini întoarse cãtreemblematica expresionistã consacratã, ºi al acesteireflecþii ce expliciteazã mesajul –, însã pânã la urmãalchimia dã rezultate, discursul aluvionar, mixturade cugetare ºi imaginaþie liricã se inflameazã peparcurs, ramele programului suportã presiunibenefice din partea unei fantezii puternicevocatoare, încât din magma cu zgurã solidificatã cecurge pe versanþii textului se ridicã adesea,biruitoare, o flacãrã cu adevãrat imnicã, întreparametrii tensionali amintiþi. Am putea aproximastarea aceasta în formula “ardenþã programaticã”, –liniile cugetãrii meta-poetice se sudeazã tot maiorganic cu discursul confesiv, aproximând, poate,acea “poezie concretã” pe care poeta declarã într-un loc cã a început târziu s-o iubeascã, -“poemul care sã mã reprezinte” - ºi care îºi asumã,de fapt, mai puþin o autenticã prizã la “real”, ci parea interpreta “concretul” în înþelesul directeþii uneiconfesiuni-reflecþie, asumate spectacular, în tonuriapãsate, cu mijloace retorice în sprijin: “Stihieîntunecatã, acum când sensurile tale încep sãalunece!/ Imagine desfiguratã, culme descompusã,carne supraartisticã!/ Cãlãtoresc, cu ardoare, îndãrãt,îmi lipseºte/ Vela strãlucitoare ºi vântul puternic./

Chip ascuns printre mãºti imaginare, fiinþã însetatãºi arsã,/ Chip abia ghicit prin fumul zãrii senzuale,/Nimic nu poate fi mai plin de iubire ºi desenzualitate abstractã/ Decât spaþiul zãrii plin deceaþã./ Decât mâna chinuitã a cãlãtorului grãbit sã-þiofere/ Libertatea lui rãnitã. Iar mã cuprinde teama./Unde e pieptul meu sã-l mai sfârtec o datã,/ Undeîmi sunt mâinile sã le arunc la câini./ Vultur orb!Hoit alb!/ Urãsc acest popas nevãzut, reîntoarcereamã umple/ De patima ironiei”. Deschidereavizionarã apare tocmai la timp, subliniatã de versuriimpunãtoare care vin dupã formula revelatoare ºi ea,exclamativã, “Liturghie ezotericã!”: “Luminã, ia-miochii!/ Pe zãpada imaculatã urmele nopþii cad caniºte lupi de fier/ κi culcã boarea./ Se vãd acumviermii putrezi ºi sângele-nvierii./ Transparenþamorþii ºi viaþa cea opacã”.

Aºadar, “senzualitate abstractã”, care apare dupão “crucificare abstractã”, “floarea adâncã a luminiiîntunecate”, faþã în faþã cu, în alte pagini, “unpriveghi aprins, un pãtrat bântuit de patimi cereºtiºi senzuale”… Popoziþiile de manifest lirico-reflexivsunt prinse în cele din urmã în suita pasionatã deinvocaþii, dispuse anaforic, chematã sã întãreascã,supralicitând, sugestia finalã, de culoare imnicã:“Forþã a vieþii, seraficã, ritual sufocant,/ Început ºisfârºit, luptã continuã între posesiune ºi detaºare,/Între rafinament ºi echilibru, între sensibilitate ºiputere!/ Ritual al posesiunii! Ritual al detaºãrii!/Ritual ce ocoleºte creierul nopþii înflãcãrat,/ Ritualimprecis ca o sãmânþã umflatã,/ Imprecizie a vieþii,a forþei, cenuºã mãcinatã de vânt./ Luminã, tu eºtiînceputul discursului propriu-zis,/ Bucurie de a trãi”.Iar la capãtul poemului, încã o invocaþie,rezumativã: “Paroxism al vieþii, Luminã!”…

(continuare în numãrul urmãtor)

În 1935–36, pe când avea douãzeci ºi patrude ani, Emil Cioran fãcea critica fizionomicãa României, dupã cum formula Marta Petreu

în monografia Cioran sau un trecut deocheat(ed. a 3-a, Polirom, 2011, pp. 149-166). Elformula drastic cã suntem „un popor care n-areistorie”, cã „România este geografie, nu esteistorie”. Faptul îi stârnea stupori: „Doamne! cevom fi fãcut o mie de ani?! [...] O mie de ani s-a fãcut istoria peste noi; o mie de ani de sub-istorie”. Iar în alt loc revenea: „O tristeþeinfinitã mã cuprinde de câte ori mã gândesccum o mie ºi atâta de ani ne ascundeam prinpãduri ºi munþi de frica duºmanului, adicã depropria noastrã fricã” (E.M. Cioran, Schimbareala faþã a României). Tânãrul autor relua, defapt, o temã pe care chiar pe atunci, în 1936Lucian Blaga o dezvolta amplu, într-un eseurotund care devenea un capitol de mare impactal Spaþiului mioritic, volumul secund al Trilogieiculturii publicat chiar în acel an. Dupã Blaga,„Începuturile românismului coincid … cu o«retragere» din «istorie», ºi din toateposibilitãþile ei ritmice ºi dialectice, într-o viaþãnu lipsitã de culturã, nu despoiatã de forme, daranistoricã. Pentru câteva veacuri viaþa pre-româneascã ºi apoi româneascã a fost nevoitã,sub presiunea evenimentelor, ce se desfãºuraufulgerãtor pe drumurile ºi în vãzduhul Daciei, sãrenunþe la «istorie», sã se retragã adicã într-oexistenþã organicã-sufleteascã, oarecumatemporalã. […] Pre-românismul s-a retrasgasteropodic în scoica sa, unde în veacurile de

somn aveau sã se înfiripe întâiele determinanteale matricei sãteºti, mai adesea însã în cãtune demunte sau în stânile ciobãneºti. (L. Blaga,„Evoluþie ºi involuþie”, în Trilogia culturii,Bucureºti, EPL, 1969, p. 227)

Ideea argumentatã de filosoful trilogiilorplutea, în acel moment, fãrã îndoialã, în aer,cãci, acordând un interviu aniversar („LiviuRebreanu, cincizeci de ani de viaþã”) apãrutiniþial în publicaþia Credinþa, în partea secundãa acestuia – inclusã în nr. 603, din 30 noiembrie1935, la p. 5 -, romancierul ardelean observa cã„Poporul nostru e în momentul de faþã înipostaza lui Parsifal care se deºteaptã la luminã.Acum, dupã ce timp de o mie de ani o maremulþime de români au trãit sub pãmânt, abiaacum a ieºit la luminã” (L. Rebreanu, Opere, vol21, Bucureºti, Ed. Minerva, 2000, ed. de NiculaeGheran, p. 272). Trimiterea lui Rebreanu sefãcea, desigur, la stãpânirile strãine succesive înraport cu care românii se vãzuserã constrânºi lao existenþã subalternã. Abia unirea de la 1decembrie 1918 marcase punctul incandescent alsaltului în istorie, creând posibilitatea „ieºirii laluminã”, a creaþiei de civilizaþie, ca ºi a celeiculturale, în nume propriu, fãrã presiuni ºiconstrângeri exterioare, îngãduind actualizareapotenþialului ºi a latenþelor creative.

Emulaþie sau un laitmotiv al momentuluiistoric respectiv, plutind în aer, revenind pebuzele celor care încercau o reflecþie referitoarela prezent ºi viitor, sub impactul unei moºteniri

insuficient de recompensante a trecutului?Cercetãri ulterioare o vor elucida, poate.Deocamdatã, sã mai notez cã în deschidereaconferinþei þinute la Berlin, în iunie 1943, deConstantin Noica, sub titlul Ce e etern ºi ce eistoric în cultura româneascã (vezi C. Noica,Pagini despre sufletul românesc, Bucureºti, Ed.Humanitas, 2008, pp. 7-35), demersulinvestigativ pornea de la un citat dinSchimbarea la faþã a României care repuneaproblema dupã cum urmeazã: „De ce noi,românii, etnic vorbind mai omogeni decâtgermanii, a trebuit sã aºteptãm soarta o mie deani? Situaþia geograficã defavorabilã, neprielnicãcondiþiilor istorice, nãvãliri barbare, vecinisãlbateci? Dar acestea ar fi trebuit sã fie motiveîn plus de afirmare, elemente de mãrire proprie,dacã pornirea de a face istorie, pornirea oarbã ºiprimordialã, ne-ar fi aruncat irezistibil învârtejul universal. Astãzi la ce-am ajuns? Lavoinþa de a face istorie. Cine a înþeles acestlucru este lãmurit cu tragedia culturilor mici, cutot ceea ce e raþional, abstract, conºtient întragicul nostru”. În mod evident, Cioranrãspundea în acest fragment teoretizãriiîncercate de Blaga, dar pãrea sã îºi exprimescepticismul ºi faþã de gândul lui Rebreanu cãmomentul interbelic putea scoate România desub semnul unui destin rãu, marginal.

Procedând astfel, Cioran nu exprima doar oopþiune temperamentalã ºi caracterialã scepticã,alimentatã de lecturi din Schopenhauer ºiNietzsche. Ca fiu de preot, el dezvãluia ºi oconsonanþã – urmãritã lucid sau subconºtientã,greu de precizat – cu textul biblic. Aproximativîntre anii 626 – 586 î. Hr., profetul Ieremia îºinota mesajul divin dupã cum urmeazã: „Cã aºa

1100

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

1100 TRIBUNA • NR. 212 • 1-15 iulie 2011

imprimatur

Ovidiu Pecican

Subistoria cioranianã

1111

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

1111TRIBUNA • NR. 212 • 1-15 iulie 2011

a zis Domnul: „Toatã þara va fi pustiitã, dar nuo voi nimici de tot. […] De strigãtele cãlãreþilorºi ale arcaºilor þara întreagã este pusã pe fugã;toþi vor fugi în pãdurile cele dese ºi se vor suipe stânci; toate cetãþile vor fi pãrãsite ºi niciun locuitor nu va mai fi în acestea. ªi tu,pustiito, ce vei face?” (Ieremia, 4: 23-30)

Avem aici, nici mai mult, nici mai puþin,decât situaþia arhetipalã a scoaterii din istorie aunei populaþii pe o duratã determinatã. Nueste vorba despre nimicirea ei, dupã cumneechivoc se precizeazã, ci numai despretrecerea sa în… subistorie. Instrumentul acesteitreceri este inamicul, duºmanul, cuceritorii.Soluþia în faþa cavalcadei acestora seprofetizeazã cã va fi retragerea la munte ºi prinpãduri. Nimic mai… românesc decât asta!

Nu trebuie uitat cã Cioran era fiul unuipreot ortodox, al celui din Rãºinari. La fel, ºiBlaga provenea dintr-o familie sacerdotalã, ceaa pãrintelui Isidor Blaga, nemaivorbind cãLucian însuºi studiase teologia ortodoxã.Accesul la resursele biblice nu putea fi, înasemenea condiþii, decât la îndemânã, timpuriuºi suficient de intim pentru a întipãri bine înminþi puternicul mesaj al ieremiadei. Nici luiRebreanu, provenind din aceeaºi lumeardeleneascã pe care, cu o excelentã intuiþie,Nicolae Iorga o numise o lume de „sate ºipreoþi”, nu-i putea rãmâne strãin textulveterotestamentar de referinþã, ca fiu de dascãlrural din zona Nãsãudului ce se afla.

Rãmâne de remarcat cã, ardeleni cu osuficient de aprofundatã educaþie religioasã,toþi cei trei numiþi aici au preluat, întentativele lor de a înþelege ºi explica realitateapresupusã a „golului” istoric românesc de dura-tã milenarã, paradigma profeticã, aplicând-ovicisitudinilor migraþiilor ºi succesiunilor deputeri ºi dominaþii politice mai mult sau maipuþin efemere asupra românilor. Tentativãmetafizicã, întemeiatã pe o sensibilitate lateologie ºi cu apetit faþã de escatologie, teoriaretragerii în subistorie formulatã argumentat deLucian Blaga ºi exprimatã fulgurant ºi pateticde Emil Cioran contureazã o anumitã aºezareîn raport cu filosofia istoriei aplicatã trecutuluiromânesc.

Marta Petreu are dreptate sã constate cãtânãrul Cioran, autorul Schimbãrii la faþã aRomâniei rãstoarnã raportul dintre cauze ºiefecte atunci când spune cã „Deficienþeleactuale ale poporului român nu sunt produsul«istoriei» sale; ci istoria aceasta este produsulunor deficienþe psihologice structurale”,rezolvând chestiunea în cheie herderiano-spenglerianã (prin recursul la Volksgeist).Dincolo însã de situarea în rãspãr faþã de Blagaîn raport cu descifrarea enigmei tãcerii de omie de ani a românilor, ºi în rãspãr cuoptimismul – implicit – rebrenian, Cioranrãmâne cantonat în aceeaºi viziune asupratrecutului, alimentatã subteran de vituperãrileprofetului Ieremia.

Mentalitate democraticã peDîmboviþa (II)

Laszlo Alexandru

sare-n ochi

Avem, pe de altã parte, reacþiile UniuniiScriitorilor, care s-ar caracteriza, în opinia luiDaniel Cristea-Enache, prin free style. Umorile

preºedintelui ºi relaþiile sale personale cu cei vizaþi i-arcondiþiona atitudinile faþã de colaboraþioniºtii cuSecuritatea. În realitate lucrurile stau, însã, mainuanþat. Pînã cu ceva timp în urmã, NicolaeManolescu s-a ilustrat printr-o pasivitate tendenþioasã.A publicat în România literarã pagini de filaj ºidelaþiune care-i vizau pe unii scriitori (ca victime) –dar nu ºi pagini de turnãtorii ale scriitorilor (înipostaza de complici ai cãlãilor). A solicitat de laCNSAS limpezirea situaþiei celor din conducereaUniunii Scriitorilor. A primit unele rezultate la cererilesale, dar nu le-a adus la cunoºtinþa opiniei publice(vezi pe acest subiect ºi polemica mea Adevãruri, înTribuna, nr. 191/16-31 august 2010, p. 14).

Mai apoi lucrurile s-au precipitat, cînd în presã autranspirat, din direcþia CNSAS, informaþii privindturnãtoriile lui Ioan Groºan ºi Nicolae Breban. A maivenit ºi mãrturisirea lui Ioan Es. Pop. În aceastã ordinea lucrurilor, autorul Buneivestiri – reputat pentrustîngãciile sale nu doar lingvistice – a fãcut gafa de a-lataca (cot la cot cu partizanii sãi) pe N. Manolescu, însemn de reproº pentru insuficienta protecþie întinsã debreaslã. Iar Manolescu a replicat. Criticul literar nu s-avãdit deranjat, nici mãcar atunci, de josnicia turnãtori-ilor prestate la Securitate. El era ºocat doar de prelun-girea carnavalului ipocriziei. “Recunosc cã ceea ce m-aîmpins sã scriu aceste rînduri, ca ºi acelea despre IoanGroºan de acum cîteva sãptãmîni, n-a fost, la dreptvorbind, ceea ce am citit în dosarele lor de la CNSAS,ci felul în care cei trei s-au justificat. Groºan a continu-at sã mintã în interviul din Evenimentul. Nici usturoin-a mîncat, nici gura nu-i miroase. Breban s-a dat detrei ori peste cap, ca personajul din basmul luiPerrault, ºi s-a transformat în ditamai cãpcãunul anti-comunist dintr-un amãrît de ºoricel ronþãindu-ºilaºitatea la urechea generalului Pleºiþã. Singurul care,repet, obligat doar de propria conºtiinþã, ºi-a asumatvina de a fi colaborat cu Securitatea, a fost Ioan Es.Pop. Îi exprim aici toatã admiraþia mea. Oare îi vorurma ºi alþii exemplul?” (vezi România literarã, nr.16/22.04.2011).

Dacã e sã dãm crezare cuvintelor scrise de NicolaeManolescu, atitudinea lui a variat, în judecarea scriito-rilor colaboratori cu Securitatea, în funcþie de laºitateaunora de a-ºi prelungi pînã azi fãþãrnicia (chiar ºi înfaþa probelor evidente), respectiv iniþiativa altora de-ase confesa din proprie iniþiativã. Iatã, însã, cã vineDaniel Cristea-Enache ºi ne povesteºte cã variaþiile deapreciere ale lui Nicolae Manolescu s-au întemeiat perelaþiile personale ale acestuia, cu unul ºi altul. Pe cedovezi se bazeazã comentatorul? Mister.

Pentru lumea fascinatã de lenjeria intimã a relaþi-ilor personale, nu constituie un secret cã DanielCristea-Enache ºi-a pierdut rubrica de la România lite-rarã în urma unui diferend cu Nicolae Manolescu. Lafel de notoriu este faptul cã Daniel Cristea-Enacheîncaseazã (inclusiv) salariu de cercetãtor, în cadrulunui institut al Academiei Române, cu propteaua ge-neroasã a lui Eugen Simion. Luãm aºadar situaþiiledivergente din biografia analistului, le suprapunempeste percutanþa opiniilor sale publice ºi pricepembrusc de ce preºedintele U.S. devine personaj negativ,iar comunicatele atenuant-edulcorante ale Academieiconstituie un model civic de comportament.Stupefacþia se contureazã abia la ipoteza cã pînã ºitema gravã a turnãtoriei scriitorilor e manipulatã laplata de poliþe personale.

În acest context frãmîntat, sã urmãrim maideparte argumentele prin care Daniel Cristea-Enachese gîndeºte sã încurajeze deconspirarea scriitorilor careau turnat la Securitate. Lumina aruncatã asupra com-promisurilor individuale ale unuia sau altuia ar pune,vezi Doamne, o patã asupra întregii colectivitãþi.(“Prin ricoºeu sau printr-o bine gînditã sinecdocã,colaboraþionismul lui X sau al lui Y atinge întreagabreaslã scriitoriceascã, fãcînd din imaginea scriitoruluiromân ceva lamentabil.”) Comentatorul nu-ºiînchipuie cã, tocmai dimpotrivã, ascunderea cîtorvacolaboraþioniºti în marea masã a scriitorilor româniaruncã o patã asupra întregii bresle…

Printr-o inefabilã rãsturnare a ierarhiilor, analistulacuzã plasarea vinovãþiei turnãtorilor mai presus devinovãþiile generice ale mecanismului social. (“Într-unmod pentru mine, inacceptabil, vechea Securitate acîºtigat partida ºi în lumea veche, în anii ’50, sau ’60,sau ’70, sau ’80, dar ºi în lumea aceasta nouã, în carevinovatul principal e scos, din nou, intelectualul care acolaborat – iar nu Sistemul ce l-a constrîns sã o facã.”)În realitate, monstruozitatea mecanismului comunistn-a încetat sã fie o amplã temã de reflecþie în soci-etatea noastrã. La asta s-a adãugat, mai recent, medi-taþia asupra “tovarãºilor de drum”, care au pus umãrulla perpetuarea abuzurilor. Însã gazetarul cultural necere sã descriem maºina, fãcînd abstracþie de roþile ºiangrenajele care o pun în miºcare.

E bine sã ne amintim cã avem de-a face cu un scri-itor autodeclarat imun la scenaritã. Dupã care tot el selamenteazã, negru pe alb, de “blocarea accesului laconþinutul altor dosare, care ne-ar fi putut edifica. Uniisînt deconspiraþi deºi, poate, n-au fãcut niciodatãjocurile Securitãþii sau, dacã le-au fãcut, au fost«pasivi». Alþii sînt conspiraþi ºi bãgaþi în funcþii înaltetocmai pentru cã sînt în continuare activi. Se ajungeastfel la o aberaþie eticã.” Dar cine i-a blocat luiCristea-Enache accesul la dosare, în cadrul CNSAS? ºicine sînt scriitorii “în funcþii înalte”, care sînt protejaþipentru cã sînt “în continuare activi”? Cumva EugenSimion? Nu ºtim. Important e cã citim un tînãr autorcare, el, este neinfluenþat de conspiraþionisme. Darface efortul de-a ne muta atenþia, de la cazurile recentdezvãluite, spre cele din culise, care-ºi aºteaptã rîndulºi, e-hei, vor fi infinit mai zemoase…

ªi ce bun e Titu Maiorescu în casa omului prins laînghesuialã! Daniel Cristea-Enache mai face un hocus-pocus pentru a-ºi inocenta colegii de ºaibã.“Autonomia esteticului, reamintesc, presupune diso-cierea de valorile eticului ºi ale etnicului. Opera poatefi, desigur, «mîncatã» ºi alteratã din interiorul unuiprogram scriitoricesc angajat, dar acest fapt se con-statã de la prima lecturã a cãrþii, iar nu din parcur-gerea a cine ºtie ce document acum dezarhivat.”Singura precizare este cã Titu Maiorescu nu acceptainterferenþa criteriilor extra-estetice în judecarea creaþi-ilor estetice. Daniel Cristea-Enache, dimpotrivã, se strã-duieºte sã fluture judecata esteticã în sfera relaþiilorsociale. CNSAS n-a discutat despre valoarea literarã alui Nicolae Breban. În ocurenþã, Daniel Cristea-Enachede ce se opinteºte oare sã relativizeze – în numele“autonomiei esteticului” – gravitatea turnãtoriilor luiBreban pe lîngã Pleºiþã? Cine i-a ºoptit oare cã dosa-rele de la CNSAS pot fi rezolvate cu ºperaclul talen-tului literar?

Cînd simþim cã realitãþile ne iau de pe picioare ºine rãstoarnã din leagãnul “rezistenþei prin culturã” ºial sofist invocatei “autonomii a esteticului”, mai avemla dispoziþie tactica amînãrilor, a tragerii de timp. “Emai bine sã nu ne grãbim cu evaluãrile «definitive» ºi

(Continuare în pagina 28)

ªªtteeffaann MMaannaassiiaa:: – Stimate domnule Dan Culcer,conspectându-vã bio(biblio)grafia, n-am putut sã nuconstat datele unei vieþi aºezate – cu orgoliu ºi cu oanume tristeþe – sub zodia jurnalisticii. Co-fondator alrevistei Vatra (1971) ºi fondator, în exilul francez, alrevistei on line Asymetria (2000), aþi avut fãrã îndoialãºansa de a scana, cu maximã fidelitate, atît din interiorcît ºi din exterior, þesutul social românesc. Cum vãapare acesta astãzi, dupã „tranziþii succesive”?

DDaann CCuullcceerr:: – Dupã 1944 a fost distrusã o soci-etate cât de cât structuratã ºi polimorfã, constituitãdupã 20 de ani de democraþie aproximativã, combi-natã cu experienþe dictatoriale, condusã de oameniºcoliþi, cultivaþi, chiar dacã nu toþi cinstiþi.

Ea a fost înlocuitã de o societate dominatã ºi con-dusã de semidocþi de origine sãnãtoasã, de foste slugiaburcate în stãpâni, care au continuat exploatareaorganizatã de foºtii stãpâni — aceºtia aruncaþi la gunoi,în bãrãgane, la Canal ºi în închisori —, manipulate ºiorientate ideologic de minoritãþi coloniale exportate demetropola moscovitã, încuscrite cu elemente aleburgheziei locale „compradore”, pînã în jurul lui 1964.

Dar lupta dintre naþional-comuniºti ºicominterniºti începuse demult, taberele se redefineaufrecvent, imediat dupã 1944, cu discursul luiPãtrãºcanu de la Cluj, apoi reluatã dupã cãderea ºiuciderea acestuia, tensiunile cu privirea la Ardeal semanifestaserã între Ungaria ºi România, þãri comu-niste, dar diferite, între Gheorghiu-Dej ºi MatyasRakosi, apoi prin eliminarea Anei Pauker ºi prin acþiu-nile de temperare ale stângismului, marcate de pildã,în 1955, printr-un raport de tainã, al colaboraþionistu-lui Mihai Ralea, despre «atitudinea intelectualilor faþãde regim» ºi calitatea producþiei intelectuale, cãtre cine-va din conducerea PMR, probabil Gheorghiu-Dej,raport aflat în arhive accesibile azi.

Aceasta fiind situaþia, se pare cã e foarte greu deînþeles, pentru cãutãtorii adevãrurilor simple, cã ace-leaºi personaje publice pot avea un comportamentambiguu, contradictoriu, cu aspecte publice ºi secrete.E cazul tuturor celor mai sus pomeniþi.

De aceea cred cã trebuie depãºitã imaginea sche-maticã a epocii, în alb-negru. Studiind stenogrameleunor plenare ale Comitetului Central al PMR ale unordiscuþii din Biroul Politic, pe vremea lui Gheorghiu-Dej, texte publicate, mi-am dat seama cã nu am cititniciodatã o analizã calmã, nepolemicã a procedurilorconducerii de partid restrânse, în chestiuni economice

ºi relaþii externe, politice ºi economice, de stat.Fiindcã, dincolo de orice resentimente, România a fosttotuºi condusã într-un fel, vreme de 50 de ani de aces-te persoane iar modul de luare a deciziilor, natura„inteligenþei” semidocþilor deveniþi ºefi de þarã ar tre-bui sã ne intereseze pentru a le înþelege mobilurile ºiacþiunile, nu atât de simple ºi nici atât de liniare cumam vrea sã credem.

Perioada Dej, de cucerire violentã a puterii, deeliminare fizicã a opoziþiei necomuniste, sub controlsovietic, a fost urmatã o lume pragmaticã, condusã deingineri, cu visuri de un snobism din ce în ce maiagresiv, o burghezie roºie ghidatã nu doar de dorinþade a construi o lume industrialã, conformã dogmeicomuniste, ci ºi de tensiunea imitaþiei având ca modelburghezia antebelicã, într-o societate controlatã de unpartid-stat, prin agenþii sãi, activiºtii ºi securiºtii, dedata asta recrutaþi majoritar dintre autohtoni.

Dupã 1990 am ajuns sã fim conduºi de securiºtiromâni cu studii superioare, reciclaþi în oameni deafaceri capitaliºti sau în avocaþi, deveniþi parlamentari,ºi de descendenþii minoritãþilor coloniale, Ion Iliescu,Sergiu Celac, Petre Roman, cu semn schimbat, ajunºi,ca unii dintre membrii GDS, experþi sau consultanþi îndemocraþie (ziaristul scânteist Silviu Brucan, auto-proclamat politolog ºi susþinut de cercurile gedesiste),ºi-au impus «expertiza» ideologicã, de un dogmatismreversibil, promovaþi de agenþii neocolonizatori ai capi-talul financiar mondializat (Soros, de care ar fi trebuitsã ne ferim, dupã principiul Timeo Danaos et donaferentes).

Trãim acum într-un stat în care intereselemajoritãþii populaþiei, adicã ale românilor, nu mai suntapãrate ºi reprezentate cuvenit de cãtre instituþiile ºiadministraþiile care constituite scheletul þãrii.

Dacã doar, sau mai ales, „tristeþe” se vede dinspreviaþa mea, înseamnã cã am învãþat sã mã stãpânescpentru a nu se vedea mereu exasperarea, furia ºirefuzul tenace al unei astfel de înstãpâniri.

Veþi observa cã, dupã 1987, literatura, în sensul încare mã preocupa pe când trãiam în þarã, a devenitpentru mine o activitate secundã, dupã un soi de satu-raþie care dãduse semne de instalare încã înainte de1987, data desþãrãrii mele. De altfel, saturaþia îmi vineºi din convingerea cã printre sursele dezastrului, slãbi-ciunea rezistenþei culturale la presiunea modelatoare ºideformatoare, estropiantã, a comunismului cominter-nist ca ºi a celui dinastic, se aflã tocmai dominanta

literarã a formãrii ºi autorecrutãrii intelectualitãþiiactive ºi a scriitorimii române de dinainte de Zaverã.

Douã lucruri se pot nota despre rezistenþa propriu-zisã la comunism, rezistenþa activã, armatã saupoliticã, ambele ilegale. Intelectualii au fost sub-reprezentaþi în aceste acþiuni. Ca ºi minoritarii.

În orice caz, nu se vãd anticomuniºti unguri înmunþi, se vãd doar acþiuni politice sau armateantiromâneºti ale unor unguri ardeleni sau ale unoradin migranþii proveniþi în 1940 din Ungaria micã.

Evreii au fost victime în calitatea lor de sioniºti,adicã de naþionaliºti evrei ºi nu în calitate de antico-muniºti militanþi. În cîteva cazuri au cãzut victime aleacþiuni de naþionalizare a comunismului local, activiºtievrei comuniºti, într-o bãtãlie internã de partid, pentruputere. Belu Zilber, Ana Pauker, Mihail Roller, depildã. Restul au fost puºi pe linie politicã moartã darfãrã pierderi substanþiale de influenþã în alte zone, uni-versitare, ideologice. Câþiva – ca Leonte Rãutu, IonArdeleanu, ªtefan Voicu – au rezistat pînã la capãt,fãrã îndoialã pentru cã efectul combinat al oportunis-mului lor ºi al umbrelei cominterniste de care benefici-au, era cu adevãrat eficient. Sau printr-o reciclare posi-bilã, bazatã pe calitãþi intelectuale, profesionale reale,în cazul unor Paul Cornea, Ion Ianoºi, Ov. S. Crohmãlniceanu. Sigur, e vorba de nivelesociale ºi de putere, diferite dar care au rãmas în relaþiide colaborare ambigue, de atracþie-respingere, bazatepe solidaritãþi ideologice ºi etnice.

Colaboraþioniºtii timpurii, români sau de alte origi-ni, de genul Mihail Sadoveanu, Victor Eftimiu, PetreConstantinescu-Iaºi, ªtefan Voitec, Gala Galaction, N. D. Cocea, Saºa Panã, Geo Bogza, Geo Dumitrescu.Al. I. ªtefãnescu, Nina Cassian erau ºi au rãmasmediocritãþi. Chiar dacã vreme de o jumãtate de secols-a încercat sã li se creeze tuturor o aurã de mari scri-itori, apoi, unora, de mari opozanþi.

Intelectualii români care au cãzut victime ale repre-siunii politice au fost, în majoritatea lor, mai ales inte-lectuali potenþiali, studenþi legionari sau nu, care eraudeci militanþi nu în calitate de intelectuali ci în calitatede legionari sau anticomuniºti. Iar alþii, intelectuali cuoperã manifestatã, cum ar fi fost Constantin Noica,Mircea Vulcãnescu, Lucian Blaga, Vladimir Streinu, aufost trataþi ca duºmani potenþiali, de izolat sau distruspentru eventuala lor putere de modelare ideologicãanti-comunistã, nu neapãrat pentru actele lor de opo-ziþie activã, realã.

Trebuie spus clar, cultura românã nu a avut inte-lectuali de stânga importanþi. Poate cã dupã ce nevom debarasa de prejudecãþile induse de sistemul«nazional-comunist», cultura românã va avea tãria sãcreeze o linie socialã de stânga, combinatã cu creºtinis-mul social.

În acest cadru social, cei mai interesanþi, social-mente vorbind, scriitori din interior, chiar dacã nu toþidestul de împliniþi estetic, valoric, sunt prozatorii dedupã 1964 pânã la 1989, cei care vin din afara acestuicâmp al literaþilor. Alexandru Monciu-Sudinski, depildã. Sau I. D. Sîrbu, Alexandru Ivasiuc, AugustinBuzura, Nicolae Breban, Paul Goma, Ion Lãncrãnjan,Romulus Zaharia, Valentin ªerbu, Norman Manea, ªt. M. Gãbrian, ªtefan Agopian, Ion Iovan, BujorNedelcovici, Ion Lazu. Ingineri, mediciniºti, juriºti,tehnicieni, militari pensionaþi anticipat, foºti deþinuþipolitici. Completeazã peisajul cu diversitãþi animate,câteva excepþii — literaþi «literari» cu talent dar ºi cu omai marcatã orientare ºi distanþare deviantã faþã decanonul ideologic, precum M. H. Simionescu, RaduPetrescu, Mircea Ciobanu, Mihai Sin, Luca Piþu, DanPetrescu. În prozã se manifestã rudimentele uneigândiri sociale critice, melioristã, în majoritateacazurilor, solicitând corectarea exceselor, uneori, mairar, satiricã, ironicã, radicalã.

Citesc acum mai ales istorie, sociologie, faccercetãri de arhivã, activitate complicatã dar fascinan-tã. Aflu din mers cât de puþine ºtiam despre istorianeamului cãruia îi aparþin sau despre comportamentulreal al membrilor categoriei socioprofesionale în care

1122

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

1122 TRIBUNA • NR. 212 • 1-15 iulie 2011

dialog

„Aºteptarea venirii unei zileastrale este o iluzie în plus”(I)

de vorbã cu scriitorul ºi jurnalistul Dan Culcer

1133

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

1133TRIBUNA • NR. 212 • 1-15 iulie 2011

m-am încadrat prin scris. Mã simt oarecum ruºinat, cu atât mai mult cu cât

aveam, printre alte responsabilitãþi, la Vatra, aceea deredactor al paginilor suplimentului de istorieDocumentele continuitãþii. Contribuþia mea laredactarea acestor pagini a fost scoaterea lor din zonaamatorismului, în care fuseserã împinse de lipsa decalificare a unor colaboratori insistenþi, oportuniºti însens partinic, pentru a lãrgi paleta prin atragerea unormai tineri istoriografi, care mi se pãreau liberi deprejudecãþi ºi prea juni ca sã fi fost marcaþi de rol-lerism sau naþional-comunism, pe atunci.

În Documentele continuitãþii de la Vatra am mili-tat, fireºte, ºi pentru valorificarea arhivelor unornaþionaliºti români ardeleni, de genul Vasile Netea sauOnisifor Ghibu, cel ulterior luat în braþe, din motiveoportuniste, de regim, în întortocheatele manevre aleacestuia, un adevãrat „valse hesitation” al atitudinii ofi-cioase în chestiunea Basarabiei.

Scanarea þesutului social românesc, cum ziceþi,adicã privirea atentã, analiza criticã ºi depistarea desens, acolo unde poate nu se mai aflã uºor, mãmotiveazã. Poate, totuºi, existã pentru mine o finali-tate culturalã ºi politicã plauzibilã: cercetarea epurãriiºi cenzurii în comunismul real.

Scotocirea prin arhive o fac pe cont propriu. M-amangajat la realizarea unei teze de doctorat, a doua oarãîn viaþa mea, de data asta fãrã nicio necesitate prac-ticã, doar pe temeiul proverbului comunistogen:„Orice picior în cur este un pas înainte.” Piciorul mi-ldau singur. Nu mai existã Partidul în care intrasem înmomentul orbirii maxime, 1964, cu „declaraþia deindependenþã”. Prin conducerea voluntaristã aRomâniei, el îºi asumase rolul maºinii de dat picioareîn fund. PCR nu a dispãrut, cum se lamentau unii pemarginea gropii deschise, în care nu era niciun trup, afost absorbit de Restauraþie, dupã ce trecuse prin fazadescrisã de o ghicitoare, al cãrui haz este greu de apre-ciat acum, dupã ce industria României „socialiste” afost dizolvatã: „Ce este înaltã cât Carpaþii, lungã câtDunãrea, tricolorã ºi nu dã picioare în fund? Rãspuns:O maºinã româneascã de dat picioare în fund.”

Nu am pretenþii de originalitate stilisticã în jurna-listica pe care o practic – sunt prea mulþi stiliºtii ºi ori-ginalii în presa românã – ci doar dorinþa de a fi clar,de a crea, pe aceastã cale, o comunicare eficientã, prinreþele de solidaritate, acolo unde ºtiu cã existã posibi-litãþi ignorate sau negate, pentru oameni liberi, egali,activi, singurateci în cãutare de prieteni ºi de acþiunesocialã, pentru crearea unor curente în marele ocean allumii noastre din Europa de Est, care sã poarte spreþãrmuri corãbiile noastre rãtãcitoare, depunându-ne,vechi locuitori, reveniþi dupã rãtãciri, cu sau fãrã rost,pe terenurile de obârºie, pãrãsite ºi aproape uitate,pentru redescoperire, pentru reîntemeieri.

Am descris primul meu contact cu România dupãZaverã, într-un reportaj publicat iniþial în francezã,într-o revistã anarhistã, Iztok, sub titlul 1990. Périple àla redécouverte de mon pays - la Roumanie, republicatla adresa http://jurnalul-unui vulcanolog.blogspot.com/ 1990/12/1990-periple-la-redecouverte-de-mon-pays.html) Unele observaþii s-au confirmat.

Nu sunt, din fericire, singurul scriitor caregândeºte aºa. Zile trecute, în Cultura, Augustin Buzurapunea, sau repunea, cam acelaºi diagnostic.

Situaþia i se pare a fi „pedeapsa pentru naivitate acelor ce au uitat cã libertatea nu ne este datã pentrutotdeauna, ca ea trebuie apãratã mereu.” Buzura este„convins” cã boala este mult mai gravã ºi cã originileei trebuie cãutate mult mai profund. ªi în 1968, ºi laRevoluþie, am crezut cã va veni ºi o zi a noastrã, cãavem ºi noi dreptul mãcar la o „orã astralã“, ca sã-lcitez pe Zweig. Aveam, neepuizat, un imens stoc deiluzii. În cãlãtoriile prin þarã, am vãzut cu ochii meioameni de mare valoare, iubitori de adevãr ºi de per-formanþã; ºtiu de asemenea cã sunt mulþi, dar nu înþe-leg de ce nu se întâlnesc, de ce marile noastre elanuripatriotice nu dureazã nici trei zile. Nu îmi dau seamape unde se ascund în restul timpului ºi de ce tac.»

Cred cã oamenii la care se referã Buzura nu tac,

doar cã sistemul actual, dincolo de aparentã libertate aopiniei, de diversitatea suporturilor, fie suferã deautism, fie controleazã excesiv — prin metode care defapt sunt tot cenzurã, accesul la tribuna din înãlþimeacãreia pot fi auziþi doar cei care ºi-au plãtit locurile,care astfel par sã fie definitiv ocupate mai ales depalavragii ºi de oportuniºti, îmbogãþiþi pe cãi lãtural-nice.

Dar, repet, nu mai avem medici pentru aceste ma-ladii sociale. Iar aºteptarea venirii unei zile astrale esteo iluzie în plus. Dacã putem crede cã, prin scrisul sãu,romancierul Augustin Buzura a contribuit cândva,înainte de 1989, la construirea unei stãri de revoltãpotenþialã, ceea ce explicã succesul cãrþilor sale atunci,rolul acesta de trezire, de aþâþare la revolta lucidã, nu-lmai poate juca nici el, nici alþii ca el, fiindcã pur ºisimplu e vorba de bãtrâni pe care nu-i mai ascultãnimeni.

Scriitorii români actuali de succes, unii umflaþipeste poate de o critica mercenarã, eventual sub-venþionatã de editori, nu mai vreau, nu mai pot jucaastfel de roluri. Nu le-o cer nici critica, nici editurile,nici partidul, nici o majoritate din cititorii deveniþimâncãtori de cartofi prãjiþi la MacDo ºi spectatori latembelizor. Li s-a explicat cã e ruºinos ºi neproductivsã fii poeta vates, cã e demodat. Câþiva tineri din jurulrevistei Cultura, a blogului CriticAtac, sunt ceva maiactivi pe terenul teoriei sociale, levogire. Alþii, printrecare se aflã oameni foarte inteligenþi ºi curaþi, recon-struiesc o ideologie naþional-creºtinã. Orientãrile mi separe interesante. Prima, „ruptã de mase”, încã, cum sezicea, ne-ar permite sã ieºim din discursul univoc, alanticomunismului de paradã ºi al capitalismului caunicã soluþie glorioasã, sub protecþia globalizãrii,logicii economice supreme ºi a inteligenþei speculative.Pentru moment, tinerii care se manifestã în jurul revis-tei Cultura sau a CriticAtac, sunt mai ales ideologi,prea depãrtaþi de realitãþile sociale româneºti, cititori-imitatori ai unor gânditori strãini. Principiul emines-cian al evoluþiei organice pare sã fie foarte greu deintegrat în minþile acestora, fiindcã nu vãd cã ar existao colaborare cu economiºti, fãrã de care nicio analizãsocialã nu e posibilã. La noi, economiºtii tineri sunttotalmente supuºi decalogului ideologiei globaliste, vio-lent liberaliste. Cealaltã orientare construieºte pe târâmmoral ºi repune pilonii credinþei, dar e într-o relaþiebizarã cu credincioºii, fiindcã, am impresia cã întregânditori, prin intermediari, clerici, cãlugãri, este o dis-tanþã greu de strãbãtut, ca ºi între sindicaliºti ºi noua-stângã.

Existã intermediari, propagandiºti ai moralei ºicredinþei, inteligenþi ºi abili, de genul Dan Puric, con-ferenþiari ai „societãþii spectacolului”.

Alte personaje, cu o gândire socialã foarte vie ºicriticã, se manifestã în afara câmpului ideologic intern,dar în contact cu el, ca de pildã Ovidiu Hurduzeu, cuavantajul de a vedea cele douã versante ale colosuluiglobal. Faptul cã H. R. Patapievici îl atacã, deºi i-a pu-blicat texte în Idei în dialog, mã încredinþeazã cã Ov. Hurduzeu iese din schema ºoroºistã ºi deranjeazã,ceea ce este excelent.

Rolul noilor reþele paralele ºi libere, pe cale de con-stituire sau reconstituire, ar trebui sã fie încurajarea,susþinerea acþiunii de asanare moralã, de reformãsocialã, care ar face posibilã ieºirea din verbiajul impo-tent al analiºtilor care nu au vãzut un þãran decât lateleviziune, în filme istorice, ºi un minier în reporta-jele post-festum despre ciomãgarii de la mineriade.

Altã reformã socialã decât cea pe care, sub pretex-tul „revoluþiei”, a Restauraþiei, au acaparat-o, instru-mentalizat-o în folos propriu, toþi cei care s-au aflat lacârma României de atunci ºi pânã azi, fãrã excepþie.Scriu: fãrã excepþie. Mi se pot propune nume deoameni cinstiþi, dar cinstea lor nu este suficientã, fiindexcepþionalã.

Ioan Roºca, un mai tânãr prieten, dupã ce adescris în pagini revoltate, cu accente tãioase, acestefapte ºi consecinþele lor recente, a formulat o între-bare care poate avea un rãspuns, îndemn pentru ceicare mai au dramul necesar de luciditate ºi de spe-ranþã:

„În aceºti 15 ani s-au consumat, mai mult sau maipuþin observate, multe energii — dedicate EliberãriiRomâniei, de cãtre diverse persoane sau asociaþii. S-auirosit atâtea idei valoroase, s-au ratat atâtea ocazii, s-austins atâtea iniþiative, s-au uitat atâtea acte lãudabile…s-au blazat atâtea conºtiinte dezamãgite. Puse cap lacap, coagulate, coordonate, activitãþile noastre ar fidus undeva, ar fi construit progresiv o bazã pentrucontinuarea cãutãrii. Ele s-au irosit însã, ca o pierderetermicã (miºcare socialã brownianã). ExperienþaReþelei ºi inexperienþa noastrã ne-au impiedicat sã nepolarizãm agitaþia.”

„Era firesc sã se întâmple aºa – considerã IoanRoºca. E aproape paradoxal sã formezi o miºcarestructuratã (coerentã) de jos în sus, lãsând fiecãruialibertatea de a acþiona conform conºtiinþei lui, fãrãînregimentãri, fãrã obligaþii, fãrã motivaþii materiale.Sã împaci nevoia de profunzime cu cea de promptitu-dine. Sã organizezi fagurele, pe mãsurã ce albineleactive toarnã mierea pe unde pot.

Partea adversã, condusã din centri bine organizaþi,folosind aparatul statului ºi manipularea Media, bazatãpe înrolarea membrilor mafiei ºi folosirea mercenarilor– are cu totul alte ºanse. Cu ce putem contrabalansaacest handicap? Entuziasmul nu s-a dovedit suficient.Nu poate fi menþinut – mult timp ºi la mulþi – la tem-peratura necesarã. Mai devreme sau mai târziu, în faþagreutãþilor, ingratitudinilor, pierderilor materiale, zãdãr-niciei – cedeazã ºi ultimii încãpãþânaþi. ªi atunci? Cumscãpãm din înfundãturã? Cãutând sprijinitori externicare ne vor aservi ºi confisca – compromiþându-ne dinsâmbure ipoteticele victorii? Se pare deci cã, dupãoamenii de acþiune, pierdem în acest punct ºi pe ceicapabili de analizã, siliþi sã se plece în faþa evidenþei:maºinãria Puterii nu poate fi înfruntatã de jos în sus.”

Concluzie scepticã ºi pripitã – declarã mai departeIoan Roºca – provocarea devine interesantã pentrugânditorii capabili de meta-analizã: „Care e soluþiastructuralã a unei astfel de probleme? De-abia acumomul de acþiune e pus în faþa unei provocãri incitante:Cum sã acþionezi, strãpungând acest blocaj?”

Acum ne aflãm, aici, în faþa acestui CUM?Þesutul social al României este alterat, zdrenþuit,

peticit, gãurit, ars, destrãmat. În numele restauraþieivalorilor democratice s-a fãcut totul pentru a distruge,dezlâna, haotiza, devaloriza. Nicolae Manolescu, unfost critic literar, ins care avea pretenþia sã devinãpreºedintele cel bun al României, declara acum câþivaani, în Imposibila lustraþie, un editorial din Românialiterarã:

«Dupã aproape un deceniu ºi jumãtate, nu mai amnicio îndoialã cã securitatea ne-a salvat de comunism,ºi a preluat apoi puterea politicã ºi pe cea economicã.Rezistenþa la divulgarea de cãtre CNSAS a numelorofiþerilor este un argument teribil. ªi perfect explica-bilã. De informatori, nu i-a pãsat nimãnui. Dar cum sãdivulgi numele unor oameni care sînt în partide, parla-ment, guvern, administraþie localã, armatã, poliþie,SRI, SIE, în mai toate firmele (cu capital românesc saustrãin!) de oarecare însemnãtate economicã, în consiliide administraþie sau în posturi de conducere mai marisau mai mici din învãþãmînt, justiþie, ministerul publicºi din alte domenii? Blocada e totalã. Mai degrabã vafi desfiinþat CNSAS-ul decât sã se afle aceste nume.»

Ar fi putut sã facã preºedintele «Altceva», N. Manolescu, decât a fãcut sosia E. Constantinescu,cel care se declarase, dupã cãdere, înfrânt deSecuritate? Nu cred. Fiindcã diagnosticul luiManolescu era exact, fãrã îndoialã.

Diagnosticieni avem destui, ne lipsesc medicii.

A consemnat ªªtteeffaann MMaannaassiiaa

1144

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

1144 TRIBUNA • NR. 212 • 1-15 iulie 2011

Dnei L. F.

Escandorgue e un platou bazaltic dinextremitatea sudicã a marelui Masiv Central.Priveliºtea aduce, pe cât bãnui, cu „visul lui

Eschil”, – „éclos”, dupã Baudelaire (v. L’Idéal), „auclimat des autans”.

Pentru escamotarea unei acþiuni periculoase ºitemerare de comando se impuneau o serie detrucuri ºi eschive demne de Scapin sau Escobar.

Primul fusese tipu,-n commedia dell’ arte, alvaletului escroc, simpatic însã, prin ingeniozitate,ca alde Figaro.

Al doilea, o victimã a lui Pascal, în calitatea sade iezuit ºi, deci, în ochii unui jansenist, descamator al unei cazuistici mult prea abile ºisofisticate. – Din acest Pater Antonio Escobar (yMendoza, ca sã fim exacþi) provine, în francezã,un substantiv comun dezonorant.

Accidentatul Escandorgue nu oferea, cred,nicio pistã, în evul preelicopteric, de aterizare-decolare. Or, acolo se gãsea, pus sub escortã, unpersonaj britanic important, – nume de cod:WK301 Esq.

„Unde e Skorzeny?” se întreba, oftând,

Intelligent Service-ul, cu gândul la the mostdangerous man in Europe, salvatorul Duceluicaptiv într-un hotel, Campo Imperatore, de pegreu accesibilul Gran Sasso. În cazul operaþiuniide pominã, „Stejarul” (alias die UnternehmungEiche), aventurierul aerului folosise un escadronparaºutistic.

Ca sã acceadã, în sfârºit, la stâncile dinEscandorgue, abrupte (în limba þãrii: escarpées),RAF-ul ar fi avut nevoie de o escadrilã deavioane, din care, aruncându-se în gol, paraºutiºtiiar fi fost, apoi, capabili sã escaladeze, la nevoie,pantele sãlbaticului munte.

Pentru ca escadrila amintitã sã nu fiesurprinsã de inamic, pe radar, în clipa decolãrii depe pistele albioneze, se va fi recurs, într-un târziu,la urmãtoarea stratagemã: o escadrã de vapoareportavion, purtând însemnele ºi pavilionulinamic, sã pãtrundã-n gura fluviului Escaut (parte,atunci, a Reich-ului german), dupã care sã-lparcurgã în amonte, pânã acolo unde escadrila ºi-ar fi putut lua zboru,-n plinã noapte, cãtreEscandorgue, fãrã escalã.

Operaþiunii i s-a pus numele Excalibur (sau,fãrã x, Escalibur).

Au criticat-o foarte mulþi; cãci, susþineau (pedrept cuvânt) aceºtia, sã iei Escaut-ul în amonteca sã ajungi la Escandorgue, e ca ºi cum þi-aicãuta batista din buzunarul drept cu mânastângã.

N-au avut câºtig de cauzã, fireºte, deoarecerãzboiul, li s-a spus, implicã o sumã deescamotãri ºi de eschive contra firii.

„Est-que vous êtez content, mon capitainel?”fu întrebat, a doua zi, la prânz, ºeful escuadeimachizarde, de nu mai ºtiu ce subaltern al sãu.

„Merde!” mormãi întâiul, care purta, de-osãptãmânã, escarpeni, la sfatul esculapiculuifelcer, deoarece fãcuse o escarã la talpa stângã, deaspectul unei felii de escalop, prea fripte.

Acesta, felcerul, era un basc din Pirinei, cerareori vorbea în propriu-i grai, eskuara, idiom cedã de bãnuit, ºi azi, dacã-l vorbeºti în Escurial.

Cât despre cãpitanul nostru rãmas, dupãrãzboi, fãrã escuadã ºi tot mai amator, cu vremea,de escapade amoroase, îmbrãþiºã cauza (ºi viaþaumbratilã) a paºnicului escapism.

P. S.Ar mai fi de spus, în parantezã, cã principalul

job postbelic al amintitului esquire, anumeWK301, va fi constat, fãrã-ntreruperi, în cadrulColegiului britanic de diversiune ºi spionaj, încursuri privind „metode ºi tehnici ale evadãrii”, – mai pe scurt: escapologie.

E S Kªerban Foarþã

emoticon

Iatã ce se întâmplã când iubeºti

Stai aºa inert ºi inofensiv în odaia ta conversândcu spaþiul virtual, Prieteni de toate felurile îþi întreþin atmosfera cumpoftesc, cum cred ei cã e mai bine, iar tu îi iubeºti în felul tãu altruist:Împreunã la chefuri, discuþii, lecturi, confrerii,când brusc vezi solitudineacum te strigã, computerul hotãrât îþi rosteºtenumele indicând amical o identitate simþi crescând în braþele tale braþele altcuiva, înpiept torsul strãin,glas necunoscut îþi inundã melodios auzul,cuvinte noi ºi vechi foreazãîmpreunã o cavitate unde simþi cum bat douãfiinþe purtând aceleaºi nume îmbrãþiºate pânã la contopire.

Atunci ºtii cã eºti cãutat de un sentiment pe careîl uitaseºi sau pe care nu-l cunoºteai cu adevãrat. Celulelesufletului încinse danseazãpe deasupra ceþii, corpul îmbrãcat în luminã luminând la rându-i vocea ei acordatã pentru chemãri.

Vezi înflorind ramele monitorului, ca un plai înmiezul verii înainte de mângâierea coasei, aduniun buchet fragil ºi-l trimiþi prin tunelul eteric sã-ºiîmpodobeascã pãrul numai cârlionþi. Te miri ºi nucrezi cã totul e aievea, cã-ntâmplãtor sãgeatabãtrânului copil Eros strãbate timpul ºi-þipãtrunde prin aurã în fiordurile interstelare, de unde porneºte uimit

strigãtul tãu: Iatã ce se întâmplã când ºtii cã ai intrat în constelaþia perechilor cele-bre! Cum douã emisfere au implinit întregul prindragoste!Iatã ce se întâmplã când iubeºti!

Speranþã renãscutã

Stau aplecat peste cioburile din care îmi era con-struitã speranþa vieþii trecute, când nu ºtiam dacã trãiescun vis, ori visam tot ce mi se întâmplã pentru cãdragostea nu era o componentã a existenþei sufletului meu,renunþasem sã cred cã mai existã iubire, devreme ce nu maiputeam iubi..Nu-mi spusese nimeni când se terminã acest sen-timent,sau dacã existã cu adevãrat, confundam plãcerea, îmbrãþiºãrile pãtimaºe cu adevãrata dragoste.Poate pentru cã nu mi se divulgase formula ei decompoziþie, structura sentimentelor n-o cunoºteam, în afara celor pe care le aflam din lecturi necon-trolate ºi incomode.Niciuna dintre femeile care îmi erodaserã viaþa nuspuneadacã mã iubeºte, încât sã percep cutremuruldeclanºat de-o atari mãrturisire, iar eu nu ºtiam dacã ceeace simt e adevãrat.Când, în seara aceea de august, m-am pomenitasaltat de un fior

vãzând în fereastra virtualã un chip uimitorcare se oferã privirii, aºa cum stã scriind printreflori.Instantaneu, fluturele albastru îºi începu zborul prin atmosfera universului meu, ajunse în dreptulinimiidezgheþând prudent dialogul din care nu rãmã-sese decât nevoia de-a-i auzi glasul, de a-i percepeprivirea.Am întâlnit-o pe Ea, îmi strigam, bucurie ºi tristeþe întrupate deopotrivã, delicateþeºi forþã,Femeia care mi-a aprins în suflet foc necunoscut.Tãciinii mocnind s-au lãsat mângâiaþi de-o adiereºi-au început sã prindã strãlucire.Deodatã flãcãri misterioase pornirã sã încãlzeascãlãcaºul unde credeam cã nu mai existã nimic,locul de unde îºi ia putere arcaºul mic ºi poznaº.Eram uluit de-un sentiment care uitasem cãexistã,renãºtea într-un ungher al sufletului meu contor-sionat o fiinþã înlocuind zi dupã zi îmbãtrânita speranþã, care cãzuse în urmã cu ani ºi se fãcuseþãndãri. Ea, Femeia - Cântec al permanentei nostalgii,mi-a destãinuit cã mã aºteaptã demult,dintotdeauna, cum însumi pierzându-mã aºteptamsã aparã. Stau aplecat peste grãmãjoara din cioburi ºi râdcum n-am încercat demult.În faþa mea, dezinvolt - chipul speranþei,desprinsã din visul meu adolescentin,Doinã, miraculos cântec de dor întrupat înFemeie.

poezia

Viorel Tãutan

1155

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

1155TRIBUNA • NR. 212 • 1-15 iulie 2011

Totul a început cu peste zece ani în urmã, laInstitutul Francez, unde s-a þinut primaconferinþã de presã, despre un posibil festival,

în momentul în care nu exista deja decât DaKino,care pe atunci împlinea 10 ani. Îmi amintesc perfectcã au fost prezenþi Tudor Giurgiu, Mihai Chirilov,Lucian Georgescu ºi Ada Roseti. E interesant deurmãrit ºi încotro a mers cariera fiecãruia, în paralelcu TIFF-ul (cel a cãrui nume s-a inventat la o bereîmpreunã cu alþi câþiva specialiºti din regiune aduºipe scenã la final ºi care au afirmat cã fãrãTransilvania nu merge, prin urmare a cãpãtat unnume foarte sonor, ignorându-se cã mai existã douãcu aceeaºi siglã de pe continente diferite, cel de laTokyo ºi cel de la Toronto). Ada Roseti de la PROTV a trecut la TVR ºi acum este la Discovery, co-partener la aceastã ediþie, Lucian Georgescu de laGraffiti BBDO, deci din publicitate la avanpremierafilmului pentru care a semnat parþial scenariul ºiintegral regia: Tatãl fantomã. Mihai Chirilov de la„Cosmopolitan” la „Re:publik” – reviste, s-a ocupatde Zilele filmului britanic, trecând acum la Tribeca,Tudor Giurgiu a regizat Legãturi bolnãvicioase, aprodus ºi distribuit o mulþime de pelicule, a fostdirectorul TVR, ºi este din nou în producþie, s-aînsurat cu Oana ºi au un bãieþel hollywoodian.

Ca de fiecare datã, când am ajuns la Cluj amînceput-o de lunea ca sã-mi pot face emisiunea îndirect Vocea Filmelor, de la Radio Guerrilla. Cum în2010 am avut o experienþã extrem de neplãcutã cuCFR-ul, care a fãcut 12 ore pânã în capitalaTransilvaniei, anul acesta am ales TAROM-ul,profitând ºi de o sponsorizare din partea FundaþieiSoros, care a prezentat un film documentar pe care l-a ºi produs (24 gãleþi, 7 ºoareci, 18 ani...). Zborurileinterne mai nou se fac tot de pe Otopeni, respectivHenri Coandã, pe care nimeni nu ºtie sã-l pronunþeºi îi zice Hari, (oare de la Mata-Hari?) unde trebuiesã strãbaþi un lung tunel, fãrã suficiente indicatoare,dar poate cã sunt la început ºi se mai dreg maiîncolo. Odatã aterizatã, am luat un taxi mai costisitordecât la Bucureºti ºi am ajuns la Hotelul Victoria,care mi-e tare drag pentru cã e vintage ºi aºezat idealfaþã de sãlile de proiecþii. Deºi în continuare mi-artrebui un GPS ca sã le gãsesc din prima, pentru cãîntrebatul pe stradã de multe ori se sfârºeºte prinsimple indicaþii nonverbale. În centru anul acestaerau mai multe corturi ca niciodatã ºi un Welcome-point unde îþi cãpãtai de îndatã badge-ul (însubtitrare sau dublaj: legitimaþia) ºi un sac foartenostim, ca de fiecare datã de la TV5 cu programul,pe care îl aºteptai cu nerãbdare sã-l rãsfoieºti). Sejurulcinematografic a început cu un prânz într-un decorideal pentru un film. Nu ajunsesem pânã acum la„Pârâul casei” de la Mãriºel, la vreo 45 de kilometride Cluj, undeva în munte, unde în iarba un picstropitã de o ploaie de varã puteai culege Fragiisãlbatici ai lui Ingmar Bergman. Am avut norocul sãcãlãtoresc pânã acolo în maºinã cu un tânãr cineastromân stabilit în Elveþia ºi cu una dintre figurileemblematice ale TIFF-ului britanicul octogenar DavidRobinson, specialist în Chaplin, nelipsit de la marile

evenimente ale celei de-a ºaptea arte: Berlin, Cannesetc. El ne-a împãrtãºit, cu mult umor impresiile de laHotelul Napoca, pe vremuri cel mai grozav din oraº,care a pãstrat la propriu parfumul estului socialist. M-am întors la vizionãri cu colegul meu de-o viaþã,Tudor Caranfil, într-un Mercedes splendid, pe care-lconducea un domn care ºtia enorm de multe poveºti.Prima peliculã vãzutã a fost Imperialiºtii n-au murit,dar aº adãuga ne-au plictisit (vezi topul), dupã caream fost rãsplãtitã cu Cinema Komunisto, un sârbescdin cadrul secþiunii „Ce se întâmplã,documentarule?” (S-a proiectat în curtea InstitutuluiFrancez, cel care acum aproape 20 de ani organizauna dintre primele sesiuni de comunicãri peprobleme de ziaristicã, unde am venit cu un titlu lafel de actual ºi acum „Faux et l’usage du faux” ºi ammers însoþitã de un student în Pãdurea paranormalãBaciu despre care acum se vorbeºte mult prea puþin.ºi acasã la Doina Cornea cu un buchet de flori capalid omagiu pentru curajul pe care ni l-a dat). MiraTuraljic a reuºit sã adune ºi sã îmbine strãlucitmateriale de arhivã prin care sã ilustreze viaþa ºiepoca lui Tito, mareºalul cinefil care a vãzut peste8000 de titluri ºi prefera westernurile, exact caCeauºescu. Surprinzãtoare este întâlnirea dintreOrson Welles ºi ºeful statului vecin, dar mai ales ceacu Richard Burton care l-a întruchipat pe Iosip Brozîn Sudjeska (1973), tratându-l cu destul de multãdetaºare, ba chiar aº spune cu un binemeritat dispreþ,deºi declara cã l-a admirat enorm ºi a vrut sã-lprezinte într-o variantã favorabilã. Fizionomia ºigesturile sale dovedeau cu totul altceva. Marþi amvãzut Îngerul, o coproducþie nordicã, Norvegia-Suedia-Finlanda, la recentul rebotezatul cinematograf„Florin Piersic”, unde am descoperit pe ecran mare ºifoarte izbutita introducere semnatã Marian Criºan cuumorul din A fost sau n-a fost? ºi cu aceeaºidistribuþie, mutatã în lumea fotbalului. The Angeleste o dramã a unei dependente de heroinã, binerealizatã de Margreth Oli, dar, fireºte, cumplit desumbrã. Dupã o pauzã la „Mãrgelatul”, la un

„Trandafir galben”, un cocteil din rodii ºi portocale,am intrat la Misiunea londonezã, care s-a pututulterior vedea la Bucureºti, la Studio. La rândul sãuun cocteil ca producþie: Bulgaria, Ungaria, Macedoniaºi Marea Britanie. O ambasadã în capitala englezã,unde se trag multe sfori, se face un mic trafic laDuty-Free, puþinã prostituþie ºi fireºte multã politicã.Scopul fiind o întâlnire dacã se poate oficialã întrenevasta preºedintelui bulgar ºi Regina. Nu lipsescraþele cu cip-uri, lebedele, programul folcloric, plachiade crap, sandviºurile neeuropene, pãlãriile ridicole aleblondei Prime Doame ºi aluzii, nu foarte prieteneºti,la adresa românilor ºi mai ales un actor fermecãtor,în rolul ambasadorului: Julian Vergov. O sã ignorBaladã tristã de trompetã/ Balade triste de trompetaprezent în topul nefericit ºi am sã mã îndrept spredouã filme ale lui Pierre Etaix, Pretendentul ºiscurtmetrajul La mulþi ani! pentru care a luatOscarul. O adevãratã încântare ºi o întoarcere întimp când pe vremuri puteai vedea aºa ceva doar lacinematecã. Apropo, una dintre cele mai frumoasepoveºti care a luat ºi un premiu la final esteuruguaianul O viaþã însemnatã pe care-l vãzusem laSan Sebastian ºi m-am bucurat cã l-a adus Chirilov ºipe plaiurile noastre. Dupã o recepþie Grupama foarteoccidentalã, oferitã de cei care au restaurat peliculelefranþuzeºti, s-a mers la Castelul Banfi de la Bonþidapentru a vedea Odessa în flãcãri, o producþie clarpropagandisticã, din 1942, rãsplãtitã la Veneþia cu unpremiu în plinã perioadã musolinianã, care se petreceîn Basarabia, în rolul principal fiind cântãreaþa deoperã Maria Cebotari. Cu toate pãcatele sale trebuievãzut, mai ales cã multã vreme copia a fostconsideratã pierdutã. Dacã te uitai atent, descopereaiºi lucruri tulburãtoare care aveau sã þinã aproape 50de ani, cum ar fi impunerea scoaterii icoanelor deprin casele oamenilor de cãtre cotropitorul rus.Miercuri, mai multe evenimente. Demascarea undocumentar despre fenomenul Piteºti, semnat de unexpert în trista istorie a închisorii româneºti: NicolaeMãrgineanu, însoþit de un tânãr, Alin Mureºan, careºi-a dat lucrarea de diplomã pe acest subiect ºi asemnat ºi scenariul. Ne-a dat tuturor speranþa cãoribilul trecut nu va fi uitat întru totul. A fost unmoment extrem de emoþionant, mai ales cã în salã se

TIFF 2011EDIÞIA A X-A, CLUJ-NAPOCA, 3 - 12 IUNIE

Amintiri de la deceniul TIFFIrina-Margareta Nistor

(continuare în pagina 20)

Competiþia TIFF din acest an nu m-aîncîntat la fel de mult precum cea de anultrecut, cînd am vãzut cel puþin cinci

producþii pe care mi-ar plãcea sã le am acasã,filme pe care le-aº putea revedea cu plãcereoricînd. Mundane History, filmul thailandez carea cîºtigat Trofelul Transilvania anul trecut ºi care,la douã luni dupã TIFF, avea sã cîºtige un altfestival important, Era New Horizons dinPolonia; sau R, povestea danezã care abordeazã otemã similarã celei din Un prophète, doar cã oface mult mai realist, fãrã concesii de tiphollywoodian folositoare pe pieþele comerciale;sau Nothing Personal, drama irlandezã în careistoria de pe ecran ºi modul cinematografic de a orosti se subminau reciproc pentru a ridicatensiunea în timpul vizionãrii; sau Rewers, în carecomunismul polonez al anilor cincizeci erarecuperat în mod ironic în stilul filmului noir,într-un joc relaxat ºi relaxant, plin de citate dinfilme celebre; sau Altiplano, un film hibrid,documentar antropologic ºi ficþiune cu ºi despretradiþiile din Peru. Spre deosebire de ediþiatrecutã, din competiþia actualã mi-a plãcut unsingur film, La vida util. O sã îl amîn mai sprefinalul relatãrii, pînã atunci o sã discut puþindespre premiile acestei ediþii.

Sin Retorno a primit Trofeul Transilvania, anulacesta în valoare de 15.000 de euro. E realizat deMiguel Cohan ºi e o coproducþie argentiniano-spaniolã. Are toate ingredientele unui film desuspans american. Ca realizare, filmul ruleazã înritmul ºi stilul producþiilor americane, cu odeosebire: cu toate cã moral personajele ajung sãîºi clarifice poziþiile, responsabilitatea ºi vina,rãzbunarea propriu-zisã nu are loc. Schemanarativã clasicã (propusã de Tzvetan Todorov) încare existã trei puncte cheie – ordine, dezordine ºirestabilirea ordinii – e respectatã, numai cãrestabilirea finalã e numai pe jumãtate înfãptuitã.

Unul dintre cele trei personaje de prim-plan eFederico Samaniego, un bãrbat de vîrstã mijlociepe care justiþia îl condamnã pentru o faptã decare nu este vinovat. El îºi gãseºte împãcareasufleteascã, ajunge sã punã faþã în faþã personajelecare i-au distrus viaþa - tatãl unui tînãr omorît înaccident de maºinã ºi vinovatul real, un bãiat devreo douãzeci de ani. Însã din punct de vederesocial (în ceea ce priveºte sistemul socio-politic,aºadar), ordinea nu îºi aflã rezoluþia cuvenitã,dreptatea nu e înfãptuitã deplin (cel puþin nuvedem asta pe ecran).

Spectatorul e aºezat în poziþie omniscientã,astfel cã devine judecãtorul tuturor personajelor.Ele reacþioneazã natural, sînt credibile în posturape care o îmbracã, dar cusãtura dramaticã afilmului rãzbate prin poveste ºi spectatorul poateintui cum va curge istoria. De asemenea, tocmaifiindcã existã discrepanþe clare între personaje,delimitãri clare între bine ºi rãu, spectatorul elesne prins în poveste din punct de vedere moral,iar setea sa de dreptate ºi de rãzbunare e lesnealimentatã de autorul filmului. Astfel, filmul nudepãºeºte ramele unei mici povestiri morale, îngenul filmelor uºoare ale lui Hitchcock, însã fãrãa intui în spatele proiectului amprenta unui mareautor, care, dincolo de trupul personajelor saletrage cu ochiul ºi spre societate ºi spre cinema.

Sin Retorno, nu e mai bun decît La vida util,care a fost distins cu Premiul Special al Juriului.Filmul argentinian mi-a amintit de o producþie dinSerbia pe care am vãzut-o la TIFF acum vreo

patru ani, Klopka (The Trap/Capcana), a luiSrdan Golubovic. Ambele discutau problememorale, ambele erau construite în genul filmeloramericane de suspans, ambele conduceau bineenergiile spectatorului în timpul vizionãrii.Nicicare, însã, nu e un film ieºit din comun.

She-Monkeys e un film suedez realizat de LisaAschan. Îl urmãreºti cu plãcere, fiindcã ai peecran douã actriþe frumoase, pe MathildaParadeiser ºi pe Linda Molin, ambeleneprofesioniste. Camera stãruie asupra celor douãfete ºi felul în care se descoperã una pe cealaltãdevine pentru spectator un expozeu al feminitãþii.Camera exploreazã trupurile celor douã fete, intrãîn intimitatea lor cît e necesar pentru a încãrcaecranul cu un erotism mocnit, ºi, în acelaºi timp,pãstreazã suficientã distanþã încît sã nu fie nimicpornografic în acest exerciþiu. Filmul urmãreºterelaþia fetelor, una care slãbeºte treptat din cauzamodului autoritar în care Cassandra (Molin)înþelege sã rezolve problemele care apar între ele.Filmul a meritat Premiul pentru Imagine.

Premiul de Interpretare a fost acordatpersoanei care îl merita cel mai mult, ElodieBouchez, pentru filmul The Imperialists Are StillAlive! Filmul graviteazã în jurul personajuluiîntruchipat de actriþã ºi, prin ea, descoperi opersoanã, un om care are probleme, care eîndrãgostit, care încearcã sã îºi facã proiecteleartistice, care încearcã sã rãzbatã prin aparenþeleºi ifosele specifice lumii artei. Lejeritatea cu care econstruit filmul, îmbinarea fragmentelor de viaþãcu fragmente de visare, critica socialã, toateacestea invitã la relaxare ºi, ca spectator, te þinîntr-un spaþiu comod. Astfel, tentaþia de a teapropia de personajul Elodiei Bouchez e mare. Deaceea, la final, personajul ei ajunge sã îþi fie un felde prietenã.

Cele mai nostime alegeri au fost cele dindreptul Premiului pentru Regie. Principii de viaþãºi Volcano sînt filmele în care prezenþa regiei(Constantin Popescu ºi Runar Runarsson) estedãunãtoare din punct de vedere cinematografic.Ambele filme sînt didactice, ambele folosescrealismul pentru a planta idei în minteaspectatorului, ambele însceneazã lecþii de viaþã.Ambele abuzeazã atît de personaje cît ºi despectator – de cele dintîi pentru cã le transformãîn simple ºtachete prin care sã fie obþinutã oanumitã moralã (care împlineºte lecþia de viaþã),cel din urmã fiindcã e sedus cu ajutorul expuneriirealiste, pentru ca, la final, sã îi fie servite ideiprestabilite.

Cum Principii de viaþã ne e un film maiapropiat, e made in Romania ºi a fost prezenþaromîneascã în competiþie, voi stãrui asupra lui.Noului film al lui Constantin Popescu, îi lipseºtepersonalitatea. Treabã care vine la pachet cu unparcurs chinuit, în care simþi cazna autorilor(scenariºti ºi regizor) de a gãsi un drum în urmacãruia lecþia de viaþã pe care vor sã o predea sãaibã o susþinere cît mai trainicã. Filmul e cusut cuaþã albã, realizezi asta urmãrind goanapersonajului principal, Emilian Velicanu,interpretat de Vlad Ivanov, care în douãzeci ºipatru de ore din viaþa sa trebuie sã bifezesuficiente check point-uri încît sã motiveze reacþiasa din final, cea în care sînt vizibile principiile deviaþã în toatã nuditatea lor. Demersul luiConstantin Popescu e similar celui din Poliþist,adjectiv din punct de vedere al fabricãrii. Simþi cãîn spatele formei de expunere realiste se aflã o

anumitã idee pe care autorii vor sã o transmitã.Simþi cã filmul e nevoit sã adune evenimentele depe ecran pentru a reuºi sã ofere un oarecareschelet ideei din spatele ecranului. ªi în filmul luiPorumboiu, ºi în filmul acesta, realitateaprezentatã de autor e deja mutilatã de sensurilelivrate prin intermediul ei.

Spectatorul e pus la mijloc ºi e nevoit sãînghitã o realitate deja digeratã de cei care aurealizat filmul, o realitate care se închide imediatce autorii încheie raþionamentul. Ceea ce vor sãtransmitã autorii e cã fericirea omului nu e directproporþionalã cu banii pe care îi are ºi cã liniºteacãminului e mai importantã decît siguranþamaterialã. În demonstraþia sa, Poliþist, adjectivluptã cu o mentalitate româneascã bineîmpãmîntenitã - faptul cã legea e, aºa, un fleac.Atunci cînd Anghelache (Vlad Ivanov) ciocãneºtespectatorul în cap cu DEX-ul, ideea e de a îi arãtacã acolo unde apare legea, realitatea pe careaceasta o acoperã nu mai e discutabilã. Demersullui Porumboiu, chiar dacã formal e tot artificial,cu sensuri prealabile poveºtii, are un mare avantajînaintea Principiilor de viaþã: nu este cliºeatic. Înfilmul lui Constantin Popescu ºi concluzia estecliºeu, ºi susþinerea ei se bazeazã tot pe situaþii-cliºeu.

Filmul meu preferat, La vida util, e o produc-þie uruguaiano-spaniolã realizat de Federico Veiroj.Unul dintre puþinele filme care ajunge sã prezinteun discurs viabil despre cinema - atît o criticã aideologiei prezente în cinema, cît ºi un omagiuadus expunerii cinematografice, fie ea hollywoo-dianã, fie ea de sorginte nouvelle vague -, unulintegrat în mod natural în istoria de pe ecran.Filmul prezintã întîmplãri imaginare din viaþaCinematecii uruguaiene, frînturi din activitateacotidianã a angajaþilor de acolo, probleme pe carele întîmpinã, programe pe care le deruleazã. E caun jurnal de bord, în care pasiunea pentru filmdã nas în nas cu urgenþele vitale ºi în care viaþapersonajelor de pe ecranul Cinematecii cuprindeviaþa personajelor din cinematecã, atît în ceea cepriveºte optimismul visului american (privit cumultã ironie) cît ºi în ceea ce priveºte tristeþeainerentã unui sfîrºit iminent.

Celelalte filme din competiþie, V subbotu/Osîmbãtã obiºnuitã, Das letzte Schweigen/Tãcerea,sau The Untitled Kartik Krishnan Project, pot fitrecute cu vederea.

1166

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

1166 TRIBUNA • NR. 212 • 1-15 iulie 2011

Competiþie ºi premiiLucian Maier

TIFF, a zecea ediþie. Pentru zece zile nimeninu mai vorbeºte despre facturi oridescoperiri de card. Lauda cea mare se

axeazã pe câte filme ai vãzut. Tot e ceva într-unsecol bolnav de pragmatism. Clujul devine unspaþiu cinematografic ameþitor. Poate cã nu aplãcut marele afiº din acest an. Prea trimitea cugândul la fotbal. Însã TIFF nãvãleºte în stilul sãu,cu o adrenalinã purã, covârºitoare. Te „locuieºte”,te inspirã, te aspirã. Broºuri, reviste, recomandãri,locaþii noi... Inclusiv o proiecþie la castelul de laBonþida. Pe când niºte proiecþii la castelul Gogade la Ciucea, într-o naturã falnicã?

La prima rãsfoire a revistei nu vezi ce artrebui vãzut. Eºti prea emoþionat, repezit. La adoua, încercuieºti filme. La a treia, remarciregizori ºi actori. Apoi începe alergarea. Holul,cafelele, personalitãþile, dezbaterile, pronosticurile,nesomnul, invazia narcoticã de imagini. Pânã latranºanta decelare mai este. Analogii, amintiri,lapsusuri, proiecþii nocturne, taxiuri adormite,fervoare, extaz. TIFF-ul se încarcã de epitete,eufemisme, invidii, speranþe. Creºte mereu într-unoraº tot mai cultural, râvnit, rafinat.

Am alergat la Misterele Lisabonei de RaulRuiz, dupã romanul de o mie de pagini scris deCamilo Castelo Branco în secolul 19. Putea ieºiun film comercial, zgomotos, facil. Numai cã

asistãm la o ecranizare topitã într-un rafinamentde clasã, unde misterele se dezleagã în timp ceapar altele, într-un puzzle inteligent. Picturalultrimite la Velasquez, iar destãinuirile au „carne”,vorbe. Epicul nu se grãbeºte, însoþit de foºnetulcopacilor, de plângerea ploii.

L-am vãzut pe Matias Bize prezentându-ºifilmul Viaþa peºtilor cu Bianca Lewin ºi SantiagoCabrera. Da, totul se petrece într-o noapte, iarpersonajele se miºcã precum peºtii într-un acvariu.O spectatoare îi spune lui Bize cã peºtii nu aumemorie. În filmul En la cama din 2005, MatiasBize îºi duce personajele direct în patul erotic,apoi le dã rãgaz sã se cunoascã, ºtiind cã relaþianu are niciun viitor, dar „tu eºti pauza dinainteaînceputului restului vieþii mele”. Un personaj dinLa vida de los peces are o tentaþie: „sã trag cuochiul la o altã viaþã”. Mi-ar plãcea sã fie replicade faþã un generic al TIFF-ului, al cinemaului,unde – în sala egalizatoare – ne uitãm problemele,visãm, construim, trãim vieþi paralele ºi subteranenedeclarate.

O surprizã nesperatã a venit din Islanda, prinfilmul lui Oscarsdottir – Aleea regalã. Un demersunitar, o lume în derivã, sub semnul lui Godot,cu personaje marcante. Foca aceea moartã, scoasãla plimbare, devine o metaforã a pierderiireperelor într-o lume debusolatã. M-a impresionat

ºi pelicula lui Agusti Vila – Plasa de þânþari – cuGeraldine Chaplin, unde problemele decomunicare sunt premonitorii pentru degradãrileumane. Filmul Susanei Bier, recompensat cu unOscar 2011 – Haevnen – atacã problema violenþei,inserând detalii poetice, trãgând semnale dealarmã, sugerând cã pãcatele ºi neîmplinirileadulþilor se transmit la copii.

Convinge filmul lui Constantin Popescu –Principii de viaþã – cu Vlad Ivanov ºi RodicaLazãr, într-o gradaþie fãrã cusur, apelând la unfinal neaºteptat, dar sperat, deoarece – vorbaregizorului prezent la discuþii – „arta îºi permitesã exorcizeze”. Nu pot uita cererea de bilete laLoverboy de Cãtãlin Mitulescu, cu GeorgePiºtereanu ºi Ada Condeescu. Succes de casã, darnu numai atât, deoarece Mitulescu strecoarã unfior inedit, verosimil, de calitate. Nu m-a convinsfilmul lui Lucian Georgescu, Tatãl fantomã, cuMarcel Iureº, deoarece mi se pare puþin haotic, cuaccente apãsate, cu lungimi... pitoreºti. FilmulUrsul de Dan Chiºu mi-a displãcut. Scenepenibile, tendinþe de pastiºã, mult zgomot pentrunimic ºi un amatorism zgomotos.

Am vãzut 30 de filme. A le prezenta în goanãar însemna sã le minimalizez, sã plictisesc cu oenumeraþie ce poate fi gãsitã în orice broºurã aTIFF-ului. La filmul portughez Misterele Lisaboneinu puteam sã nu mã gândesc la Pessoa, care scriacã „fiecare dintre noi are propriul sãu alcool”.Atunci aleg cu precizie fascinaþiacinematografului!

1177

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

1177TRIBUNA • NR. 212 • 1-15 iulie 2011

„Sã trag cu ochiul la o altã viaþã”Alexandru Jurcan

Dacã ar fi sã-i credem pe cei din industriamodei, turcoazul a fost culoarea anului 2010,an în care s-a filmat Turcoaz/ Turquaze al

regizorului Kadir Balci. Numai cã, în ton cuzodiacul, creatorii de modã gãsesc tuturor nuanþelorposibile justificãri pe mãsurã. Ba mai mult, în fiecarean turcoazul poate sã fie „o culoare plinã deenergie” iar piatra de aceeaºi culoare „sã revitalizeze”ºi „sã ajute la regenerarea organismului”, depinde cescopuri urmãrim. Nu ºtiu dacã realizatorii peliculeiprezentate la secþiunea Focus Belgia au avut învedere aceste sugestii de optimizare permanentã aprivitorilor sau au transcris franþuzismul din titlu casimplu element de identificare pentru cei nãscuþi subsemnul semilunii. Fapt e cã filmul atinge, volensnolens, ºi aceastã dimensiune conotativã. Imigranþiiaduc vitalitatea marginalilor în uzanþele prãfuitelorcomunitãþi din Vest.

Aºadar, turcoaz poate fi ºi culoarea anului 2011pentru cei care au vãzut coproducþia Belgia-Turcia alui Kadir Balci adusã la TIFF, chiar dacã DoinaLevintza nu împãrtãºeºte aceastã pãrere. Normal.Costumele ei din filme, scoase de la naftalinã ºiexpuse în pãrãginitul Continental rezonau maidegrabã cu trecutul, având un aer vetust, pe cândfilmul lui Kadir Balci respirã prin toþi porii unprezent tot mai trepidant. Mã opresc asupra luiTurcoaz pentru cã mi se pare cel mai normal filmde dragoste vãzut de mine la actuala ediþie, printrebãlþi imunde de ciudãþenii ºi scabroºenii greuimaginabile. La replica „asta e lumea de azi”,rãspund promt: „ºi Turcoaz oglindeºte lumea deazi”. Aduce duioºie, cãldurã ºi tandreþe printreviolenþe, nevolnicii, ameninþãri sinistre ºi demenþe detot felul. E un film curat, o melodramã discretã dinseria celor reuºite, aproape fãrã legãturã cufestivalurile de profil, deºi a participat la câtevadintre ele (Montreal, Palm Spring, Hong Kong). Deobicei, filmele de festival trebuie sã epateze prin

noutatea limbajului, sã rupã gura târgului princurajul tematicii abordate sau prin excentricitãþi nude puþine ori macabre. Dacã nu-i cu inversiunisexuale sau cu încãlecarea pânã la confuzie totalã aplanurilor narative, dacã nu ºocheazã cu orice chipînseamnã cã e din categoria filmelor istorice. Greºit!Total greºit! De aceea, sunt convins, mulþi vor fidezamãgiþi vãzând cã iau în discuþie un film atât decuminte ºi nu unul avangardist. Îmi asum riscul,deoarece pelicula trateazã subiecte atât de actuale alelumii europene cu participarea unei empatice ºieficiente camere-martor, încât meritã cel puþin oconsemnare succintã.

Idila dintre Timur (Burak Balci) ºi Sarah(Charlotte Vendermeersch) e punctatã cu scene deun discret realism social. Actorii nu sunt frumoºiitelenovelelor, ci convingãtori îndrãgostiþi de etniidiferite, întâlniþi pe trotuarele oraºelor europene. Eise plimbã pe strãzile din orãºelul Ghent, dupã ceTimur a participat la înmormântarea tatãlui sãu laIstanbul. Familia de imigranþi turci (din care faceparte Timur) cautã acomodarea ºi integrarea însocietatea belgianã, fãrã a renunþa la tradiþiile deacasã. Timur e custode într-un muzeu ºi vrea sã seafirme ca trompetist într-o fanfarã pentru a împlinidorinþa tatãlui sãu. Fratele cel mare, Ediz, lucreazãîntr-un service auto ºi se considerã conducãtorulclanului. Despotic în relaþiile de familie, el vrea sãpãstreze cutumele impunând reguli, dar e primulcare le încalcã. Fratele mai mic se apucã de furat,aducând prejudicii eforturilor de integrare în þaraadoptivã. E o lume în schimbare atât pentruimigranþi cât ºi pentru autohtoni. Transformãrileacestea sunt trecute prin sensibilitatea celor doiîndrãgostiþi deasupra cãrora atârnã sabia unuiDamocles al despãrþirii. Pãrinþii lui Sarah strâmbãdin nas când aflã cã Timur e imigrant. Un fel deGhici cine vine la cinã? al zilelor noastre în carepretinsa superioritate a familiei belgiene, evident mai

bine situatã material ºi social, din Ghent, esteanulatã printr-o gafã subtil plasatã, ilarã. La concert,mama lui Sarah aplaudã tocmai atunci când nutrebuie, dându-ºi arama superioritãþii ei de rang înaltpe faþã. Dar fata ignorã conservatorismul rãsuflat alpãrinþilor, continuând sã-l iubeascã pe Timur.Sensibil, afectat de actuala situaþie ivitã ºi încã legatsufleteºte de o altã iubitã care a murit într-unaccident, Timur, dezechilibrat sufleteºte, se întoarcela Istanbul. Fãrã sã stea prea mult pe gânduri, Sarahaterizeazã la Istanbul dupã el, pentru clarificarealegãturii ºi a sentimentelor, prilej pentru operator dea trage câteva cadre de pe Bosfor ºi de a adãuga pecoloana sonorã câteva acorduri orientale.

Primirea lui Timur în fanfarã echivaleazã cu oposibilã reuºitã a integrãrii în comunitatea doritã,dar ºi o împãcare cu sine. Izbândã transmisã pe notemuzicale iubitei. Finalul înmoaie melodramaticinima spectatorului.

O idilã ºi douã culturiAdrian Þion

Lui a.l.º. nu-i plãcea filmul iranian. Îl considerarural – într-un fel de variantã asiaticã asãmãnãtorismului –, redundant în

minimalismul sãu, fãrã amploare esteticã. Un moft,altfel spus, valoros doar în ochii unei gauche caviara criticii occidentale. Filmele lui Asghar Farghadi îlcontrazic, fie ºi doar pentru specificul strict urbanal personajelor sale, reprezentanþii unei burgheziide capitalã, fie ea asiaticã ºi islamicã. În afara unoramãnunte vestimentare ºi a unor discrete nuanþereligioase, acþiunile filmelor sale ar putea fi uºortransplantate în decorul unor drame de familie/ degrup europene. Dacã Despre Elly – într-o ierarhiesubiectivã, cel mai bun film acum doi ani la TIFF–,analiza versatilitatea moralã ºi perversa dinamicã adisculpãrii, Nader ºi Simin, o despãrþire încearcã sãdescoasã iþele motivaþiilor unui divorþ. Nu pare a fivorba de infidelitate conjugalã, nici de reflexulunui mal de vivre otrãvitor, ori de simpla cedaresub povara responsabilitãþilor. Derularea filmului eîncadratã de douã înfãþiºãri la tribunal, cu unjudecãtor a cãrui autoritate – o simplã voce, înfond exterioarã dramei – descurajatoare sedovedeºte neputincioasã a opri dorita despãrþire. Lafinal subþirile motivaþii invocate la început nudevin mai convingãtoare, dar sentimentulspectatorului – iar aici judecãtorul invizibil joacãrolul unui observator generic – e cel deinexorabilitate. Personajul principal al filmului estetocmai despãrþirea – iar fiica celor doi capãtãconsistenþa unui simbol al dinamicii mariajului –,dar savanta þesãturã a scenariului o plaseazã într-oaparentã surdinã. Drama conjugalã lasã locul unuithriller casnic, în care bãrbatul îºi riscã libertateaori chiar viaþa fiind acuzat de o crimã prinimprudenþã. Maniera filmãrii are – mai ales când evorba de un flux uman mai dens – un dinamismparticular: o miºcare aparent brownianã apersonajelor, de fapt o þesãturã complicatã deintenþionalitãþi contradictorii, care redau nu doarconfruntãrile între diverºi, ci mai ales pe celeinterioare, proprii fiecãruia în parte. Arta regizoralãconstã tocmai din îmbinarea acestor registre deconflictualitate, astfel încât atitudinile personalesunt urmarea acestei subtile – ºi deseoriinconfortabile – simbioze. Fibra moralã a omului ede o extremã versatilitate, iatã mesajul regizoruluiiranian. Dacã în filmul precedent bunãvoinþeiiniþiale îi lua locul – pe fondul unei conjuncturitragice – surprinzãtoarea solidaritate a calomniei,

aici jocul e mai subtil, caracterele devoalându-sedoar parþial ºi în orice caz nu decisiv. Nu aflãm cumult mai mult despre sursele crizei conjugale,dincolo de acuza de tendinþã spre abandonadresatã soþiei ºi impresia de încãpãþânare oarbãasociabilã soþului. Deja relaþiile dintre cei doi suntaproape exclusiv mediate de grija faþã de fiicã.Astfel încât ceea ce ar fi trebuit sã fie semnul uneiresponsabile afecþiuni devine indiciul unui impasmajor. Evenimentul cu nuanþe penale – bãrbatul echiar arestat pentru scurt timp – nu-i reapropie pesoþi, ci potenþeazã un subtil joc al suspiciunii.Însãºi fiica, aflatã la vârsta criticã din praguladolescenþei, se lasã condusã, din imaturitate, peterenul glisant al îndoielii. Ca-ntr-un veritabilpolicier, suspansul treptatei dezvãluiri a unoramãnunte iniþial ocultate oferã prilejuri pentrurepoziþionãri morale, iar fiica-simbol intrã într-odureroasã pendulare interioarã. În final, decizia saîn favoarea unuia dintre pãrinþi ca tutore doritrãmâne – cel puþin la nivelul semnificaþiei – unainefabilã, cu o aurã de mister incomunicabil. DarAsghar Farhadi e ºi o variantã de Lars von Trieriranian. Construcþia intrigii ca succesiune demomente sub semnul unui diabolic ceas rãu îiapropie pe cei doi regizori, chiar dacã iranianul nuconferã luciri apocaliptice tramelor sale.Contestând implicit orice raþionalism moral,iranianul vede derapajele subite ale realitãþii dreptrevelatoare pentru viaþa moralã a persoanei prinseîn vârtejul unor imperative opþiuni. Dacã laregizorul danez Rãul are ultimul cuvânt, confratelesãu iranian nu are o perspectivã maniheicã – deºi oanumitã tradiþie culturalã l-ar predispune la aceasta.Rãutatea are multe faþete, începând cu ceainconºtientã a fetiþei – care se joacã cu aparatul deoxigen la care e racordat bãtrânul –, cea egoistã asoþiei, care cautã motive suplimentare pentrudespãrþire, cea fricoasã a femeii care-ºi retragedepoziþia judiciarã în urma presiunilor, cea violentãa bãrbatului menajerei de-o zi, ori chiar cea subtilrãzbunãtoare a fiicei. E aici o mostrã de consecventrealism moral. Interesant e ºi modul în care filmulreuºeºte sã schiþeze o frescã socialã complexã. Unconflict social în surdinã – cele douã cupluri înconflict aparþin de douã medii sociale care nuexclud concurenþa ºi implicitele resentimente -precum ºi discreta sugestie a rolului religiei îndeciziile morale. Aflãm astfel nu doar de impactulinsidios al ºomajului, cu efecte devastatoare chiar

la nivelul cuplului – deºi violenþa conjugalã nu ereducþionist circumscrisã unor cauze sociale –, ci ºide conflictele nãscute pe fondul unor interdicþiireligioase cu marjã de interpretare. Dificultãþiiinerente anumitor responsabilitãþi – în acest caz,îngrijirea unui bãtrân senil asociatã cu menajulpentru un bãrbat singur, în pragul divorþului – i seasociazã micile drame de conºtiinþã, accentuate deîndoieli religioase: inevitabila asistare a bãtrânuluichiar ºi dezbrãcat, precum ºi evitarea înºtiinþãriisoþului de munca de menaj pentru un celibatar defacto, care deja trãieºte fãrã soþie. Chiar ºirãsturnarea de situaþie din final, când femeia îºimãrturiseºte minciuna – aflatã la baza întreguluiconflict –, se datoreazã resorturilor religioase aleconºtiinþei. Coranul joacã rolul de aliat moral:bãrbatul vrea sã-ºi salveze onoarea în faþa fiicei –pe care simte cã o pierde în perspectiva divorþului,iar femeia nu poate evita adevãrul. Dacã înDogville asistam la un mãcel cu pretenþiipurificatoare, în Nader ºi Simin, o despãrþiretragismul e însã mult mai subtil, nefiind doaropera unui demonism scãpat de sub control. Înþesãtura finã de covor persan a realitãþii morale,firele se pot rupe sub pecetea tainei.

1188 TRIBUNA • NR. 212 • 1-15 iulie 2011

Festivalul a împlinit 10 ani ºi a crescut vizibil, dela o ediþie la alta, ca numãr de filme, ca numãrde voluntari ºi de locaþii. Din pãcate, pentru cã

programul nu îmi permite, eu apuc sã vãd din eldoar ultimele patru zile, de când încep ZileleFilmului Românesc. Aºa s-a întâmplat anul trecut, lafel ºi acum. Dar, spre deosebire de ediþia din 2010,când oferta de film românesc a fost una cu totul ºicu totul glorioasã, cu cel puþin douã capodopere carestau deja într-un clasament de top zece cu cele maibune filme de la noi, anul acesta – ºi aceasta era ºifrica organizatorilor – secþiunea a fost slãbuþã.Oricum, nu avea cum sã întreacã ºi nici sã egalezeregalul de anul trecut. Chiar ºi aºa, în secþiuneaamintitã au intrat foarte multe scurt metraje ºidestule lungmetraje.

Unele au rulat deja în reþea – vezi minunatul

Periferic al lui Apetri, specialul ºi reuºituldocumentar Metrobranding, savurosul Morgen saucãlduþul numãrul 2 al lui Dan Chiºu, Ursul –, alteleîn premierã absolutã ºi despre acestea voi ºi vorbi.Am vãzut cu mare interes cel de-al doilea film al luiConstantin Popescu, Principii de viaþã, dupã lentul,kilomentricul Portretul luptãtorului la tinereþe. ªi,pentru cã Rãzvan Rãdulescu semneazã iar scenariul,filmul poate ºi el sã intre ca stil sub umbrelasintagmei controversate a „Noului Val”. Filmul aobþinut Premiul pentru Regie, dar sincer nu înþelegde ce. Nu cred în Constantin Popescu ca regizor, iarfaptul cã el a apelat cu fricã la Rãdulescu, ca propteasigurã pentru replici ºi înjurãturi care sã facã sala sãºi râdã îmi accentueazã acest gând. ªtiu deja cã maiam puþin ºi ating limita suportabilitãþii faptelor micide viaþã, expandarea micului cotidian din poveºtile

cinematografiei tinere. Regia nu se simte, recunoºtiînsã pânã la epuizare stilul, tãieturile, replicilescenaristului. Dacã filmul conteazã pentru cevaanume este strict pentru a-l urmãri pe Vlad Ivanov,aici pentru prima datã ca protagonist. Actorulexplodeazã în mii de nuanþe ºi calmul i seîmpleteºte aproape în acelaºi cuvânt cu furia ºiexasperarea celui pornit într-o cursã contracronometru. Nu ºtiu cât a avut voie sã improvizeze,dar Ivanov pare cã se joacã ºi cã gãseºte rezolvãri lafaþa locului, pe mãsurã ce personajul e implicat într-o situaþie sau alta. Avem ºi o scenã de seminuditateºi un dans în bucãtãrie la care râzi larg, scenã carepoate funcþiona ea singurã ca un scurt metraj. Credcã nu are competitor la premiul pentru cel mai bunrol masculin la urmãtoarele Gopo.

Tot cu mare curiozitate am aºteptat debutul înlungmetraj ºi în regia de film a lui Lucian Georgescu,om de publicitate ºi de litere, un filmolog care scriefoarte bine, cu scenarii de scurt metraj interesante ºinostime. Scenariul creat de el la Tatãl fantomã, bunpentru un film epic ºi liric, are toate datele sã placã.

TIFF 10Cristina Zaharia

Rupturi subtileCãtãlin Bogdan

1199TRIBUNA • NR. 212 • 1-15 iulie 2011

Dintr-o suflareAngelo Mitchievici

Oxigen (Adem, 2010); Regia: Hans Van Nuffel;Cu: Wouter Hendrickx, Gijs Scholten vanAschat, Marie Vinck; Genul filmului: Dramã;

Durata: 98 minute; Produs de: A Private View;Distribuitorul internaþional: Kinepolis Film Distribution(KFD)

Sunt câteva filme remarcabile care trateazãcazurile unor maladii terminale, care devin croniciale unor morþi anunþate. Am în minte Philadelphia(1993) lui Jonathan Demme, Anonimul veneþian(1970) al lui Enrico Maria Salerno, dar ºi Ikiru(1952) al lui Akira Kurosawa sau Pãrãsind LasVegas-ul (1995) al lui Mike Figgis ºi aceastaextrãgând aproape la întâmplare câteva posibilitãþi.Cei care sunt pe punctul de a muri, descoperãviaþa într-o luminã nu neapãrat dramaticã, dar cuo tensiune care-i relevã frumuseþea, acele noteinefabile surdinizate fie de inerþiile rutinei, fie decacofoniile agitaþiei cotidiene. Proximitatea morþiiface sã tacã zgomotul, oferã ocazia unei reflecþii, aprivirii care descoperã, ne capteazã atenþia. Încartea ei de o mare sensiblitate analiticã, Boala cametaforã; Sida ºi metaforele ei, Susan Sontag estede pãrere cã existã un întreg imaginar pe care oboalã îl invocã ºi cã bolile de plãmâni, în specialpneumonia, au fost luate drept corelatul maladival unor sensibilitãþi ºi afinitãþi artistice. În opiniaaceleiaºi autoare, imaginarul informat culturalconvoacã ipostaze nobile atribuite anumitormaladii precum ftizia ºi ipostaze ignobile pe carele reclamã alte maladii precum lepra sau cancerul.Chipurile de o paliditate de exsangvinaþi aletinerilor din Oxigen, tineri care suferã de fibrozãchisticã au o certã nobleþe. Aerul pe care-l potrespira cei doi fraþi Tom (Stef Aerts) ºi Lucas(Maarten Mertens) este condiþionat de capacitatealimitatã de absorbþie a plãmânilor lor, de aceeaaceºti tineri depind de inhalaþiile cu oxigen ºi destaþionarea într-un spital. Existã un moment alconstatãrii maladiei evocat nu pe firul memorieipersonajului principal Tom, cum ne-am aºtepta, ciprin memoria unui invizibil narator. În faþa uneisãli pline de medici, sunt aduºi doi copii care auaceastã boalã rarã. În chiloþi, evident jenaþi deprezenþa unui amfiteatru întreg plin de halatealbe, cei doi sunt expuºi asemeni unor curiozitãþiºtiinþifice. Cel mai mic dintre ei face gestul de apleca, cel mai mare îl reþine protector, exponatelese oferã privirii clinice care îi analizeazã fãrã aacorda nici cea mai micã atenþie emoþiilor lor.Dacã între fraþi existã o permanentã ricanare, unjoc vechi cu reguli subînþelese, cu cruzimicutumiare, abia întâlnirea dintre Xavier (WouterHendrickx) ºi Tom aduce în prim plan nu doardouã temperamente diferite, dar ºi douã moduride a vedea situaþia. Pentru Tom, boala reprezintãdoar stagnare ºi aºteptare într-un orizont indefinit,existenþa ºi evoluþia sa fiind provizoriususpendate. Pentru Xavier care ºi-a distrus completun plãmân din cauza unei scufundãri defectuoase,viaþa trebuie trãitã din plin, cu motoarele turate lamaximum, fãcând abstracþie de cronometrajulpatologic. Nici atunci când iubita îl pãrãseºte,Xavier nu-ºi pierde umorul, ironia fiind liantulîntre cei doi, o fraternitate provizorie a celor carefac parte dintr-un segment defavorizat pe uncriteriu foarte special de selecþie. Aceºti tineri îºipetec timpul aºteptând ocazia unui transplantpulmonar, singura posibilitate de a-ºi prelungiviaþa. Spitalul nu presupune o detenþie ermeticã,dimpotrivã, în ciuda restricþiilor, el devine un

spaþiu care meritã explorat, aºa cum tatuajul uneiasistente evocã o lume exoticã dincolo de ziduricu palpitul ei libidinal. O anumitã libertaterezidualã însoþeºte acest provizorat existenþial.Dincolo de relaþia fraternã, prietenia dintre Tom ºirecalcitrantul Jimmy (Rik Verheye) scoate înevidenþã un intersant compensatoriu mecanismpsihologic. Jimmy aduce în relaþie un fel deignoranþã a situaþiei lui Tom, o vitalitatedebordantã ºi dezorientatã. Pentru Jimmy, boalalui Tom este ceva abstract, periferic, de aceea îl ºitrateazã ca pe un om aproape sãnãtos, ceea cereprezintã un fel reconfortant de a fi pentru Tom.Este cu atât mai interesant acest personaj, cu câtel nu pare legat de nimeni altcineva decât de Tom,ataºamentul sãu având ceva din indicibilullegãturilor dintre carnasiere ºi oameni. În ceea ce-lpriveºte pe Xavier, lucrurile stau diferit, acestaposedã inteligenþã ºi umor, capacitate analiticã ºiun anumit echilibru, deºi nu este scutit de ieºiritemperamentale. Cei doi se angajeazã într-ocompetiþie fictivã având drept criteriu dedepartajare labilitatea pe care maladia o creeazã.Van Nuffel nu extrage nicio lacrimã din toateaceste situaþii, evitã cu abilitate cãderea înmelodramã ºi cultivã rapelul ironic. Toate acesteexistenþe suspendate, ieºite din timpul uneiexistenþe normale cautã acest fir al normalitãþii.Pentru Tom, normalitatea o constituie temporar opacientã, Anneleen (Marie Vinck), cu o infecþiecare nu vrea sã cedeze, complet izolatã ca într-ocuºcã de sticlã. Dragostea îi reactiveazã reflexelesociale, îl ajutã sã reconsidere noþiunea timpului,sã se plaseze într-un viitor altul decât cel al uneiaºteptãri fãrã obiect. În acelaºi timp, ea presupunesublimarea în comunicare a imposibilitãþiicontactului, a izolãrii, a atingerii suspendate, iarregizorul se foloseºte cu mult rafinament de acestcontext pentru a construi dialogul între cei doiîndrãgostiþi pe un alt plan, printr-o serie dedramatizãri ironice ºi tandre în acelaºi timp.Pierderea fratelui pentru care transplantul nureuºeºte, eºecul în iubire generat de lipsa deexperienþã conduce la o altã suspendare aexistenþei între acoladele carcerale ale spitalului,pentru ca revenirea vocii de dincolo a iubitei sãtrezeascã speranþa. Deznodãmântul estesuspendat, nu vom ºti dacã operaþia lui Tom areuºit, dar ºtim cã el vrea sã trãiascã pânã laultima suflare.

Povestea americanului care îºi ia un an sabatic ca sã-ºi caute singurele rude în viaþã ºi vine în Bucovinaca sã-ºi gãseascã fericirea putea sã fie conceputãoricum. Ca un film poliþist, ca un film istoric, ca unpoem, ca o comedie dulce-amãruie sau film dedragoste. Ei bine, Lucian ºi-a dorit toate acestea ºide aceea le-a înghesuit pe toate aici. Chiar dacã sesimte cã e film de debut, cã are burþi ºi câtevastridenþe, filmul acesta, un road movie, dacã vreþi,are un aer neaºteptat de dulce, nostalgic, în genulfilmelor italiene despre apusul vremurilor vechi, cala Ettore Scola în Splendor, dacã permiteþi. Mai alescã ºi aici existã un cinematograf. Este ºi meritul luiBarry Gifford care i-a donat ideea lui cu noteautobiografice, a protagonistului interpretat de unMarcel Iureº la maxim de potenþial ºi a lui ValerDellakeza într-unul din cele mai înduioºãtoare roluriale sale. Veþi vedea, actorul, prea modest cu apariþiasa în film, reuºeºte sã te convingã doar printr-ungest când îºi aºeazã mâna pe braþul bãrbatului venitde peste ocean.

Dupã o pauzã lungã ºi nemeritatã, Siniºa Draginiese iar la rampã cu o premierã. Dacã bobul numoare, profund, mistic, emoþionant, liric ºimelodramatic, vine sã rupã cu tot ce s-a fãcut înultimul timp. Plin de metafore ºi de cadre foartefrumoase din punct de vedere plastic, filmul sãuurmãreºte dramatic un schimb între români ºi sârbi,douã poveºti împletite în suferinþã, pe fundalulanilor rãzboiului din Kosovo. ªi, la ororile ºidramele personajelor, regizorul lipeºte legenda uneibiserici scufundate. Cadrele cu bisericuþamaramureºeanã de lemn purtatã de oameni pestedealuri ºi vãi, trasã de boi sau de funii, prin noroi,pe gheaþã ºi prin apã sunt la fel de dramatice ºiimpresionante ca cele din filmul american „ShippingNews”, când asistãm la o mutare asemãnãtoare.Fãrã efecte ca acolo, dar cu mai multã emoþie. Înartã e loc pentru toatã lumea. ªi, chiar dacãregizorul poate sã fie acuzat de scene liricoide saucare miros a Tarkovski ºi Kusturica, filmul nu telasã rece. Atipic ºi împotriva curentului, regizorul îºiurmeazã ºi de data aceasta sufletul, dupã maiincoerentul În fiecare zi Dumnezeu ne sãrutã pegurã.

Am lãsat la final surpriza pe care mi-a oferit-ofestivalul, un surprinzãtor film de debut, Visul luiAdalbert despre viaþa în comunism, despre oamenimãrunþi forþaþi sã se descurce. Cu un comic coroziv,plus rezolvãri inteligente ºi originale, filmul luiGabriel Achim va amuza publicul din toamnã.Gabriel Spahiu în rol principal, delicios, vorbãreþ ºicumsecade, este cireaºa de pe tort.

Pe lângã cele câteva filme nominalizate la Oscar– dinamicul 127 de ore, Winter’s Bone ºi RabbitHole, toate cu poveºti originale ºi care te þin cuochii pe ecran, vãzutele la Festivalul FilmuluiEuropean – Nader ºi Simin, Undeva, Baladã tristã detrompetã, TIFF 2011 mi-a adus ºi mici întâmplãri,momente din acelea pe care sã le povesteºti ulterior.Filmul Pernillei August, doamna care a jucat atât laBergman, a fost prezentat la Bucureºti. Însã nudespre Dincolo vreau sã vã spun în încheiere, cidespre faptul cã am stat alãturi de dumneai lasemafor ºi cã m-am speriat când s-a împiedicat uºor.La fel de surprinsã am fost ºi la expoziþia soþiei luiMichael York, Pat York. Cu pozele unor actoricelebri pe care vestita artistã a lucrat de-a lungultimpului, prinºi relaxaþi în pauzã pe platou sau înviaþa realã. ªi, în timp ce mã îndreptam maiaproape de una din ele, alãturi, o voce vag familiarãa rostit „He is the greatest” ºi când am întors capul,era Jacqueline Bisset într-o clipã de bucurie privatã.Nu e magic un asemenea festival?

afla ºi un fost coleg de celulã al tatãlui regizorului,al profesorului Mãrgineanu, despre care existã unfilm, pe care l-am prezentat la Montreal cu unincontestabil succes. Seara, dupã o discuþie extremde agreabilã de o jumãtate de orã în studioulaproape în aer liber al Realitãþii Cluj, a venit rândulUrsului lui Dan Chiºu sã înfrunte vreo 1400 despectatori (dupã cum îi aprecia cu o destulãexactitate Monica Bârlãdeanu, prezentã printrevedetele adevãrate de la petrecerea organizatã dedelegaþia comunitãþii franceze din Belgia). Publicul areacþionat bine la povestea de la circ, cu vânãtori ºipersonaje pitoreºti din care se detaºa net MihaiConstantin (venit ºi cu adorabilii lui copilaºi).Surprinzãtor cã pe clovn îl chema Ceacanica,regizorul asigurându-mã cã era numele unui circar ºinu o aluzie la celebrul legionar. Uluitor s-a dovedit afi Axel Mustache, pe care l-am descoperit cândva înfilmul lui Radu Gabrea Cocoºul decapitat, neamþuldevenind acum un þigan, pardon rom, foartecredibil. Muzica lui Bregovici încântã la propriu ºim-am distrat cã atunci când i-am povestit unui criticde la „Positif” cine e compozitorul, nu i-a venit acrede cã a fãcut chiar el coloana sonorã ºi nu e doaro imitaþie... Joi dimineaþa, extra festival, am asistat lahotel Belvedere la o conferinþã despre cum n-artrebui niciodatã sã ne lãsãm de învãþãturã, moderatãîntre alþii, sau mai bine zis între altele de foartecarismaticul Dragoº Bucurenci. Dupã o fugã pânã laBucureºti, într-o navetã mai ceva ca a unui prim-ministru, am revenit pentru Tatãl fantomã, categoriccel mai reuºit rol al ºarmantului Marcel Iureº, într-opoveste de dragoste verosimilã alãturi de MihaelaSârbu, din pãcate însã, înconjuraþi de un storyadiacent banal ºi grotesc (vezi scena cu piscina careaminteºte de Glissando a lui Mircea Daneliuc). Searaam ºters-o de la petrecerea Kodak, care în modtradiþional se þine pe malul lacului ºi unde chiar teîntâlneºti cu toatã lumea bunã (am ratat-o pe cea dela Diesel, cea legendarã a HBO-ului, dar n-am reuºitsã fiu ubicuã) ºi am vãzut împreunã cu KristinaCepraga o comedie italieneascã în care joacã: Gianniºi femeile, amintind de succesul peliculelor de gendin anii ’60-’70. Alãturi de ea o nonagenarã absolutadorabilã, care inspirã pe oricine vrea sã se apuce demeserie, indiferent de vârstã. Nu trebuie uitate nicilansãrile de carte, Afiºele din filmele româneºti,apãrutã la editura NOI ºi în variantã franco-spaniolã,de astã datã în prezenþa nu numai a autorului,americanul Christopher Landry, ci ºi a Klarei Tamaºvenitã special de la New York, în decorul splendid alcostumelor Doinei Levinþa expuse în hotelulContinental, pe care artista sugera sã-l transforme ceidoi „T” – Tudor ºi TIFF-ul (gãselniþa de iniþiale îmiaparþine) – într-un muzeu al filmului. Sâmbãtãdimineaþã, pe un frig cumplit, au fost douãevenimente de neuitat. Lansãrile cãrþilor Vârstelepeliculei, volumul 4, semnat de Tudor Caranfil,extrem de intervievat, amuzant ºi tãios în acelaºitimp, care refuzã apelativul de procuror al Pe aripilorvântului preferându-l pe cel de detectiv, dar ºi cartealui Ioan-Pavel Azap, pe care l-am descoperit, în Prim-planul sãu, cu cronici pertinente ºi originale dinTribuna de Cluj, care la Bucureºti e mai greu degãsit decât „Première”. ªi apoi master-class-ul luiMarin Karmitz, care ne-a þinut o lecþie practicã deiubire de cinema ºi de profesionalism, ca producãtorºi distribuitor de neuitat. ªi uite aºa am ajuns laGalã, la Teatrul Naþional, la Jacqueline Bisset, starulserii, ºi la întoarcerea la Bucureºti, nu înainte de arãmâne fãrã mini-briceagul confiscat la aeroport, unsemn clar, cã e musai sã revin ºi la ediþia a 11-a!

2200

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

2200 TRIBUNA • NR. 212 • 1-15 iulie 2011

(urmare din pagina 15)

O ediþie proaspãtãLucian Þion

M-am mai înveselit puþin de la ediþiaprecedentã. Dacã anul trecut consideramcã TIFF-ul a devenit nepotrivit de depresiv,

în acest an, selecþia d-lui Chirilov mi s-a pãrut maivariatã, mai puþin sumbrã ºi mai plãcutã. Dar nicipe departe superficialã, dacã ar putea fi acestcuvânt asociat vreodatã cu acest festival. Nu,dimpotrivã. TIFF-ul în acest an a crescut înconformitate cu acreditarea primitã de la FIAPF(Federaþia Internaþionalã a Producãtorilor de Film)care îl situeazã în rândul primelor 40 de festivaluridin lume. ªi din discuþiile cu câþiva dintre regizoriiinvitaþi anul acesta am ajuns la concluzia cã într-adevãr TIFF-ul se plaseazã pe planuri cel puþinconcurenþiale cu un Karlovy Vary (deºi cu oexperienþã mai micã) sau cu un Sarajevo. Deasemenea la numãrul de spectatori, iatã cã cei60.000 de cinefili care cresc pentru 10 zile cu cevapopulaþia Clujului plaseazã TIFF-ul undeva înrândul festivalurilor de la Bruxelles, Cairo sauLocarno. Ceea ce nu e puþin pentru un festivaliniþiat acum 10 ani în mijlocul pustiuluicinematografic est-european de atunci...

Cât despre structura sã zicem artisticã afestivalului, mi-a plãcut enorm includerea unei Zilea diversitãþii, care a fost anul acesta derulatãexclusiv în cadrul intim de la Muzeul de Artã.Consider cã o ridicare la rang de secþiune a acesteiiniþiative ar fi extrem de valoroasã pentru festival.În cadrul acestei zile am vãzut de fapt douã dintrefilmele pe care le consider cele mai emoþionante ºioriginale de anul acesta: Romany Tears în regiaLuminiþei Cioabã ºi Sã spui Kadish ºi sã pleci înregia lui Zoltan Turner. De ce? Pentru cã ambelefilme aduc în discuþie în sfârºit douã subiecte carenu mai puteau fi amânate: genocidul evreilor dinTransnistria ºi genocidul ºi deportarea romilor înlagãrele din Transnistria. Holocaustul romilorrãmâne în continuare un subiect foarte puþin tratatatât în cinematografia românã cât ºi ceainternaþionalã. Este lãudabil efortul regizoareiLuminiþa Cioabã de a realiza în Romany un filmdocumentar bazat exclusiv pe mãrturii ale

supravieþuitorilor acestei tragedii. La sub o orã, atâtfilmul d-nei Cioabã cât ºi cel al d-lui Turner suntdocumentare investigative care ne apropie foarterepede ºi foarte puternic de subiecte prinsimplitatea cu care sunt construite. Sã spui Kadishºi sã pleci este povestea unei femei venite din Israelsã îºi caute rãdãcinile în Transnistria. Ceea cegãseºte acolo, pe cât de emoþionant pe atât detragic, este subiectul unui scenariu de documentarsimplu ºi de maximã eficienþã.

Deºi pleacã tot de la întâmplãri adevãrate, Piccoal tânãrului regizor german Philip Koch nu este undocumentar, dar îºi atinge þelul la fel de eficient.Bazat pe un numãr de crime care au avut loc încentre de detenþie pentru tineri din Germania,Picco este un tur de forþã în ceea ce nu se poatenumi decât partea întunecatã a fiecãruia dintre noi.Rotindu-se mai bine de jumãtate din timp asuprasubiectului final ca un vultur asupra prãzii, înulimele 25 de minute pelicula d-lui Koch se repedesurprinzãtor de precis asupra crimei pe care osurprinde cu o minuþiozitate ºi un realism de-adreptul înspãimântãtoare. Surprinzând extrem debine psihologia ierarhiei puterii în cercurile mici ºiînchise, filmul este de altfel un comentariu (destulde pesimist) la adresa societãþii per ansamblu.Partea pozitivã este cã, din destãinuirile dinsesiunea de Q&A cu autorul, am aflat cã filmul,proiectat tocmai în centrele de detenþie în careaceste fapte oribile au fost comise, a ajutat sãschimbe întrucâtva mentalitatea machismuluiomniprezent ºi a homofobiei care sunt de altfelchiar motivele care au dus la perpetuarea crimelor.

Aºadar, o ediþie proaspãtã din mai multe punctede vedere în care miza calitãþii continuã sã creascã,în care noul val românesc continuã sã se ridice ºiîn care festivalul pare a creºte tot mai mult în ochiilumii; o lume a cinematografului european care nueste tocmai uºor de convins ºi care pleacã tot maimult urechea spre oportunitãþile pe care le oferãspaþiul cinematografic românesc.

Amintiri de la deceniu TIFF

Luminiþa Cioabã (centru), la TIFF 2011

Dupã ce am vãzut la TIFF, 2011 e un angreu. Film pentru prieteni al lui Radu Judee greu de crezut cã va intra în

cinematografe în regim normal; ºi dacã trecempeste violenþa istoriei prezentate, pelicula arenumai o orã, ar putea fi refuzat de cinematografelede mall. Astfel, singurul proiect de vãzut e Visullui Adalbert, debutul lui Gabriel Achim. DesprePrincipii de viaþã am vorbit în discuþia desprecompetiþia ediþiei a zecea a festivalului, aºa cã nu osã mai amintesc despre el aici. Rãmîne sã vorbescdespre Loverboy, Dacã bobul nu moare ºi despreVisul lui Adalbert. Tatãl fantomã nu l-am vãzut, latoamnã doar, dacã va intra pe ecrane.

Loverboy e chinuitor, un film cu personajeabuzate de dragul de a obþine ºituaþii ºocante. Eplin de momente gratuite ºi de replici neinspirate,plasate într-o lume care are feþe suficient de diferiteîncît sã fie vizibil faptul cã situaþiile respective sîntpuse acolo de dragul de a avea acþiune, nu fiindcãar avea vreun sens laolaltã (treceri de la manele, cuþigãneala specificã, la muzicã pop de bun gust,pentru a sublinia diferenþa de þinutã sufleteascã aaceloraºi personaje, de exemplu; personaje puse înmod artificial într-un anumit context – Veli numaia fatã de oier nu aratã – pentru a ieºi joculdramatic gîndit de autor).

Curgerea filmului este platã, emoþiile ºitensiunea nu apar pe ecran, astfel cã n-au de undesã coboare în sala de cinema. Actorii îºi rostescreplicile maºinal, nu par sã creadã foarte mult înlumea pe care ar trebui sã o reprezinte, cãreia artrebui sã îi dea viaþã. În Eu cînd vreau sã fluier,fluier unele dintre secvenþele mai puþin credibileerau tocmai cele în care cei doi tineri interpretaþide George Piºtereanu ºi Ada Condeescu trebuie sãlege o complicitate amoroasã de care sã fie ºi eiconºtienþi ºi care sã þinã ºi publicul în prizã. Oridacã acolo nu reuºesc sã fie cu adevãratconvingãtori, cu toate cã aveau un cadru coerent înpoveste, aici cu atît mai puþin vor reuºi sã o facã.Unele replici pe care le rostesc personajele atingpenibilul – încercînd sã atragã atenþia asupracondiþiei sale, el îi spune cã în orice rãu e un bineºi în orice bine e un rãu, sau, dupã ce o violeazã,el îi spune cã nu ºtia cã e virginã, ca ºi cum ea arfi trebuit sã îi atragã atenþia cu pancarte, cã nu eratotul clar din atitudinea ei. Cuvintele acesteaconcureazã cu una dintre cele mai comice replici(involuntar comice) de pe ecranele noastre, cea încare Maia Morgenstern, în Orient Express, îi spunelui Sergiu Nicolaescu M-ai tulburat, prinþe! ºi îºiaruncã haina de pe umeri.

Uneori istoria este simplã. Ai o lume realã, încare existã peºti, în care existã fete traficate. Olume în care miºunã maneliºtii ºi fetele fãrã minte,care acceptã drept avansuri ºi drept dragoste toateinepþiile care ies pe gurile unor troglodiþi. Chiardacã în realitate existã toate acestea ºi sînt vizibilela tot pasul, nu înseamnã cã reconstrucþia peplatou a acestor realitãþi este viabilã în mãsura încare pãstrazã aceleaºi coordonate (limbaj ºi gesturiºi feþe). Pe platou important e sã se petrecã acþiunicare sã poatã semnifica realitãþile vizate. Filmul nupoate sã redea o realitate fiindcã el nu are încorpul sãu materia realitãþii. Totul este construcþieîn cinema. ªi cu asta realitatea s-a terminat. Filmulnu are spontaneitatea ºi naturaleþea realitãþii. Eletrebuie construite. Ele sînt o impresie construitã, oiluzie construitã. În Loverboy iluzia aceasta nuapare. În acest context, finalul filmului estedezgustãtor. ªi nu din cauza atitudinii personajului

masculin din poveste, care îºi conduce iubita spreprostituþie. Ci datoritã lipsei unor motivaþii princare atitudinea fetei sã fie credibilã. Nu ºtiu dacã ofatã îndrãgostitã (fata asta din film!) alege cuseninãtate calea prostituþiei pentru a-l ajuta peiubitul ei sã se refacã financiar. În Breaking theWaves e un parcurs similar. Soþul paralizat îi ceresoþiei sã se culce cu alþi bãrbaþi ºi sã îi povesteascãscenele sexuale, pentru cã asta crede cã l-ar ajutasã-ºi revinã. Personajul lui Emily Watson nuacceptã cu braþele deschise propunerea, iar faptulcã îi va da curs o chinuie enorm ºi o distrugeiremediabil. La von Trier avem o imagine coerentãa ceea ce înseamnã pasiune vs. situaþie disperatã ºiacþiuni împotriva firii, împotriva instinctului deconservare. Autorul danez redã personaje în carneºi oase, iar faptul cã ajungi sã le consideri persoanete face sã crezi cã alegerile sînt ale lor, ale vieþii lor,oricît de aberante sau împotriva firii pot pãreaalegerile respective dacã ar fi raportate laexperienþa proprie. Aici, însã, totul e gratuit. Amputea accepta cã Veli ajunge sã se prostituezefiindcã îi place sexul, însã Mitulescu o prezintã cape o fatã îndrãgostitã, care þine la casa în care seaflã. Putem accepta cã o face din dragoste pentruLuca, însã atunci e total necredibilã lipsafrãmîntãrilor ei, e total necredibil acceptul ei.

De aceeaºi problemã – a lipsei de viaþã, decredibilitate, însã într-o formã ºi o formulã ºi maiacutã – suferã pelicula lui Siniºa Dragin. Filmulînainteazã pe douã planuri. Unul real, dinprezentul povestirii, în care un tatã român îºi cautãfiica rãpitã ºi forþatã sã se prostitueze în Kosovo,iar un tatã sîrb îºi cautã fiul mort în România într-un accident. Celãlalt plan, unul simbolic,recupereazã o poveste de pe la începutul secoluluial nouãsprezecelea, în care niºte þãrani români s-austrãduit sã mute o bisericã de lemn pe coasta unuimunte. Au fost nevoiþi sã traverseze un lacîngheþat, însã gheaþa a cedat, biserica a rãmasblocatã în acea spãrturã ºi primãvara a coborît înadîncul apelor. Legenda spune cã biserica respectivãmai apare pe suprafaþa lacului din cînd în cînd, cao nãlucã. Cele douã planuri ajung sã se îmbrãþiºezeîn întîlnirea simbolicã a celor doi copii cãutaþi înrealitatea de pe ecran.

Dacã am putea secþiona filmul, dacã am puteadespãrþi secvenþele sale încît sã nu le judecãm prinprisma rolului pe care îl au în ceea ce înseamnãfilmul acesta ca întreg, atunci am putea reþine cevadin demersul lui Dragin. Traversarea unor pãrþi alelegendei bisericii blestemate aratã bine în imagine.Þãranii sînt strînºi în jurul bisericii cu animalele detracþiune alãturi ºi au în mîini rude din lemn cuajutorul cãrora cautã sã ridice ºi sã urneascã lãcaºulde cult. Avem aici un sîmbure de magie, imaginicare pot fura ochiul ºi care îndeamnã la visare. Însãºi aceste imagini sînt exploatate fãrã inteligenþã înfilm, în timp ce restul imaginilor constituie oadunãturã de momente ratate, dezgustãtoare, înspatele cãrora pot fi citite o mulþime de pretenþiicare vor sã fie acceptate drept împliniri artistice.

Continuînd ceea ce spuneam în cazul Loverboydespre relaþia dintre realitate ºi film, în acesta dinurmã nu corespondenþa cu realitatea trebuiecãutatã, nu gesturile care sã copieze unu la unuîntîmplãrile din realitate. Ceea ce trebuie sãconstruiascã autorii de film e o realitate-document,una a proiectului pe care îl propun, o lume care nutrebuie sã aibã semnele cotidianului, ci trebuie sãaibã propriile semne, între care sã existe coeziune.Odatã ce are o naturã bine implementatã,

realitatea de pe ecran poate viza ºi poatedetermina realitatea curentã. Pînã atunci doar vaoripila. Iar filmul lui Siniºa Dragin o face în modabsolut. Atunci cînd Nicu o violeazã pe Ina, fiicasa, în timp ce lãutarul îi cîntã frenetic la ureche,atunci cînd Ina se aruncã în rîu ºi apa acestuia seînroºeºte, atunci cînd pe ecran vedem tot felul decorespondenþe ridicole (în debutul filmului bisericapluteºte pe lac ºi, prin cadrul uºii ei, vedemîntinderea de apã; mai tîrziu vedem o altãîntindere de apã, fragmentatã de cadrul uºii unuicloset de þarã, ca sã înþelegm mai bine diferenþadintre sfinþenie ºi mocirlã, dintre suflet ºi trup),atunci cînd licuricii lumineazã calea spectatoruluicãtre lãcaºul sufletelor mutilate.

Rãmîne în picioare numai Visul lui Adalbert.Are o realizare teribilistã (unde teribilismul trebuieprivit ca propunere ludicã postmodernã), caremerge de la prezenþa filmului-în-film, cu accent peutilizarea filmului ca material de propagandã(acþiunea se petrece în ultima parte a ereiCeauºescu), pînã la sublinierea prezenþei aparatuluide filmat în poveste, prin alunecãri ale camereicare simuleazã miºcãrile ochiului din stadiul celmai profund al somnului, R.E.M. Aºadar nu e unteribilism deranjant, precum în Nuntã mutã, nu eo abordare kitsch a rostului cinematografiei ºi amijloacelor sale de lucru. În acelaºi timp, nici nuinvitã la mari analize ale acestui mediureprezentaþional. Rostul lui e de a înfãþiºa povesteaîntr-o manierã ºtrengãreascã.

Astfel, acest arsenal de zvîcniri teribiliste devineironie (în relaþie cu istoria, cu era comunistã) ºiautoironie (ca diferenþã între stilul de prezentare alîntîmplãrilor de pe ecran ºi importanþa realã pecare aceste întîmplãri o au – în film fiind vorbadespre persoane mutilate în acele vremuri ºi desprefelul în care statul rãspundea acestor situaþii). Înunele momente filmul devine caricatural (ºedinþadin fabricã, de exemplu) ºi stãruie destul de multîn acele locuri, de aceea ajunge sã fie uºorderanjant. Dar asta numai dacã dorim neapãrat sã-icãutãm hibe. Lucru la care nu prea invitã oexprimare atît de uºoarã ºi atît de lãsatã la vedereprecum cea din Visul lui Adalbert. Filmul estedistractiv, ca un joc cochet în care eºti complice cuautorul în toate întîmplãrile asupra cãrora cel dinurmã îþi atrage atenþia – unele dintre ele parte dinviaþa personajelor, altele parte din viaþacinematograficã.

2211

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

2211TRIBUNA • NR. 212 • 1-15 iulie 2011

Zilele filmului românescLucian Maier

Nu voi comenta reclama de anul acesta laTIFF, întrucât microbismul, real sausimbolic, nu m-a preocupat decât în ceea ce

priveºte semifinalele ºi finalele la campionatelemondiale, în rest – Apage! Iar cu eventualulmicrobism filmic nu am prea multe de împãrtãºit.Oricum, anul acesta nu am reuºit sã vãd mai multde zece filme, din pricina examenelor, banchetelor,comisiilor ºi plecãrilor-sosirilor de tot soiul.

Aºa încât voi împãrtãºi pe fugã ce am vãzut,mai mult gurmeþind, decât degustând pe îndelete.

Am fost fascinatã întotdeauna de demenþa careare o mizã culturalã, drept care am þinut morþiº sãrevãd capodopera lui Werner Herzog, Fitzcarraldo,pe ecran mare. Mania grandorii este aproapeingurgitabilã atunci când are ca reper un constructcultural aberant precum cel propus de filmul luiHerzog. Un teatru de operã râvnit în junglã, unvapor transportat, pe pãmânt, de pe o coastã pealta, de pe un mal pe altul, Wagner cântat în delirîn canoe ºi pe vapor, ca o ultimã serenadã adusãlumii mult prea trupelnice ºi despiritualizate. Unporc negru (de facto) care e meloman ºi meritã sãstea într-un fotoliu de catifea roºie ca sã asculteoperã. ªi un actor exotic precum regizorul sãudemiurg, Klaus Kinski ºi pãrul lui galben-dement.Un film despre aporii ºi frustrãri ºi paranoia, dargândit într-o tonalitate miºcãtoare. ConstantinNoica aproape cã ar fi adorat acest film.

Into Eternity. Documentar de Michael Madsen.Onkalo este proiectul finlandez grandios dedepozitare subteranã a deºeurilor radioactive, într-un tunel sãpat la 500 de metri adâncime (într-un oraº sumbru, prãfos, ca într-un thriller), undereziduurile sunt pãstrate în tancuri de apã. ProiectulOnkalo va fi definitivat doar în 2100 (adicã peste89 de ani), miza sa fiind ca depozitarea respectivãsã dureze mãcar 1000 de ani. Ce vor înþelege ceidin viitorul îndepãrtat din aceastã depozitare? Fievor pricepe sensul deºeurilor (la un nivelsupramundan ºi tehnic, care ne va depãºi, iarperformanþa lor va fi sã surclaseze deºeurile prinsoluþii pe care astãzi nu le posedãm ºtiinþific), fie,în urma rãzboaielor nucleare, Terra va fi readusã lanivelul comunei primitive. Cei din proiectul Onkalopun, însã, o a treia posibilitate: dacã viitorulîndepãrtat va fi populat cu fãpturi obiºnuite (decalibrul actual), nu cumva ele vor pricepe depozitulde reziduuri nucleare ca pe un mormânt sacru(precum piramidele egiptene) sau, în alt registrureligios, ca pe o comoarã arhetipalã? Mãrturisesc cãam fost ºocatã, pe de o parte, de infantilismulpropunerii, pe de altã parte de miza fantasmaticã acelei de-a treia posibilitãþi. Documentarul estegândit socratic ºi meritã vãzut, dar cu rezervemetafizice.

Pânã la miezul nopþii am halucinat cu ochelari3D la Peºtera viselor uitate (documentar de WernerHerzog despre peºtera Chauvet, unde, în 1994, s-audescoperit cele mai vechi desene paleoliticerupestre). Din pricina nopþii ºi a ochelarilor, ºi maiales din pricina imaginilor miºcãtoare inclusiv înpeºtera cu pereþi inegali, parcã am asistat la undelir. Delir, însã, paradisiac, despre animaleglorioase ºi femeia-Gaia (plus Venus, grãsanafecundã). Un film tocmai potrivit ca sã salþi directîn somn dupã aceea (în imagine, leii mei favoriþidin peºterã, atipici, însã, întrucât sunt fãrã coamã –nu e nicio confuzie, nu e vorba de leoaice!).

Poezie (regia: Lee Chang-dong). O mixturã

despre un atelier de scriere creatoare, apoi despreboala Alzheimer a unei bunici doritoare sã înveþe sãscrie poezie (frumoasa ºi înþeleapta bunicã Mija)tocmai fiindcã va uita în curând substantivele ºiverbele limbii pe care o vorbeºte. Pe lângã acesteingrediente, se adaugã suicidul unei fete violate ºiculpabilitatea grupului de adolescenþi care aucatalizat acest fapt. Deºi filmul captiveazã, iarfluxul acþiunii are nerv (mai ales prin viaþacotidianã a bunicii, inclusiv cu picanteriile ei – eaeste menajera unui bãtrân paralizat care o doreºtesenzual; ea este cea care trãieºte mai degrabã silitîntr-o lume de bãrbaþi – nepotul ei, apoi stãpânulparalizat, apoi taþii adolescenþilor violatori), istoriapoeziei este, fie primitiv tratatã (simplist), fieexcesiv liric (redundant ori pleonastic, adicã).Bunica Mija va fi singura participantã la atelier careva izbuti sã scrie un poem, iar acest poem va fichiar viaþa ºi sinuciderea adolescentei violate.Suprapunerea cu pricina din final este ingenioasã caidee, dar nu soluþioneazã estetic filmul, nefiindofertantã ca materializare poeticã. Pânã la urmã,poezia e, în stilul chinezesc al filmului, ceva ce ºtimde multã vreme: picãturile de ploaie, o patã pe uncaiet, iarba, vântul de searã etc.; iar bunica Mija nuface altceva decât sã se concentreze asupra acestorlucruri, ca un fel de rãmas bun, viaþã lucidã! Poeziee un film bun ºi atât. Eu m-am dus sã-l vãd doardin pricina titlului.

Venus neagrã (regia: Abdelatiff Kechiche). Ceamai fellinianã mulatrã (mai degrabã, decât negresã)pe care am vãzut-o vreodatã, cel mai senzual ºistrivitor corp urieºesc de femeie, cele maiînspãimântãtoare dimensiuni genitale feminine –posedate de Venus hotentota, la începutul secoluluial nouãsprezecelea, fenomen exportat din Africa laLondra ºi Paris (ºi experimentat, fie ca spectacol decirc pentru plebe, fie ca spectacol afrodisiac intenspentru aristocraþia râvnitoare de lascivitãþi interzise).Înãlþarea ºi decãderea lui Venus hotentota esteînfãþiºatã, însã, atât de tendenþios încât filmulsuferã de un grotesc primar ºi nevalidabil estetic.De victime ºi cãlãi ne-am sãturat cu toþii, dacãlucrurile nu sunt nuanþate, ci livrate fundamentalist-primitiv. Mai interesant ar fi fost un discurs filmicdespre ideea de monstru ºi speculaþia fascinaþieiomului alb (rasist, grandoman, fetiºist) faþã deaceastã idee, dar pelicula Venus neagrã nu atingedecât minimal aceastã chestiune. Ar fi putut fi unfilm teribil, dar n-a fost sã fie.

Pânã la urmã m-am obiºnuit cu ºi cãlit lareclama de anul acesta de la TIFF, mãcar pentrufaptul cã filmul (porumboiesc) A fost sau n-a fost?face parte din triada bãºtinaºã de peliculepostcomuniste pe care le consider a fi aproapecapodopere (aici mai intrã Balanþa lui Pintilie ºiPatul conjugal regizat de Daneliuc)! Ce-am maivãzut? Uhhh: Baladã tristã de trompetã (în regia luiAlex de la Iglesia – ce titlu grozav ºi ce film prost!),un rateu caraghios, amestec de It (Stephen King),Frumoasa ºi bestia (ºi bestiile, mai exact), Joker dinBatman, thriller, Fantoma de la Operã, un potpuriuridicol ºi neavenit, regizat ºi gândit aþos de teatral ºifals. Doi clovni ºi doi actori, imitându-i în zadar peHeath Ledger ori pe Jack Nicholson! ªi în acest caz(precum în Venus neagrã), zarurile ar fi putut fimai norocoase cu ceva mai multã atenþie laaruncarea lor ºi la managerierea lor artisticã: darprostul gust, dramatismul exagerat ºi hilar, grotesculkitsch – au fãcut din Baladã tristã de trompetã un

film de nedigerat. Spectatorii din spatele meuhohoteau pe bunã dreptate, în timp ce eu pufneamiritatã.

Aº fi vrut, de fapt, sã merg la mult mai multefilme la TIFF, dar Venus neagrã ºi mai ales Baladãtristã de trompetã m-au secãtuit ºi decepþionatexcesiv. Aºa cã am renunþat la Gandu, deºi aveambiletul cumpãrat. Totuºi, în ziua urmãtoare, m-amrevigorat cu Tilva Ros (Muntele roºu, regizat deNikola Lezaic) ºi mai ales cu Kill Me Please (regizatde belgianul Olias Barco). Tilva Ros, un Ken Parksârbesc foarte bine lucrat psihologic ºi, din fericire,fãrã ingredientele americane superflue (sex ºi drog):o trupã de adolescenþi skatebordiºti careexperimenteazã viaþa la minimum ºi maximum,mai mult ca sã aplice un dostoievskianism adaptatla mileniul trei, decât sã încerce binele ºi rãul înformele lui oarecare. Pelicula e bine lucratã pementalul adolescenþilor boemi ºi frondeuri, care îºiinterpreteazã propriile roluri din viaþã.

Cireaºa de pe tort a fost, însã, Kill Me Please,un film în stil Quentin Tarantino, despre o clinicãunde sinucigaºilor dornici sã moarã legal ºi frumosli se asigurã condiþiile necesare, medical ºi omeneºtevorbind. O comedie neagrã excelent fãcutã, cu spiritcaustic adorabil. Musai de vãzut, dar fãrã vreunmalentendu, aºa cum s-a petrecut la finalul filmului,când un spectator l-a mustrat pe regizor fiindcã arfi sarcastic ºi neînþelegãtor faþã de sinucigaºi!

Am mai vãzut un singur film ºi gata: The Milland the Cross (regizat de Lech Majewski, artist decare m-am mai ciocnit tentant ºi provocator ºi laBienala de la Veneþia din 2007). A fost vorba maimult de un album de artã decât de un film, dar ameritat chiar ºi aºa.

Aº mai fi vrut sã vãd, dar nu am ajuns, dinvarii motive obiective: Pina (Wim Wenders), Caluldin Torino (Bela Tarr – un regizor maghiar pe carel-am descoperit recent), Pruncul Iisus din Flandra(Van den Berghe), Duºmanul meu cel mai bun(Werner Herzog), Ruine (Manuel Mozas), DubluHitchcock (Johan Grimonprez), Vitus(Fredi M. Murer), Mitul adolescentului american(David Robert Mitchell), Morgen (Marian Criºan),Kaspar Hauser (Werner Herzog) ºi MistereleLisabonei (Raul Ruiz).

2222

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

2222 TRIBUNA • NR. 212 • 1-15 iulie 2011

Goool-Tiff(amalgam)Ruxandra Cesereanu

Paginile TIFF 2011 au fost coordonate deIoan-PPavel Azap

Elementele caracteristice ale experienþeiumane au fost concentrate chiar de laînceputul civilizaþiilor în discurs, muzicã,

dans, ritual ºi artele plastice. Treptat, ele au fostîncorporate în alte forme culturale, care devin însecolul XX o adevãratã industrie culturalã (dacãfolosim termenul propus de Theodore Adorno ºiMax Horkheimer în anii ’30), cuprinzând: filmul,radioul, înregistrãrile muzicale, telviziunea,turismul global, marile centre comerciale,parcurile tematice, moda, sportul, bucãtãria,mallurile culturale, centrele de sãnãtate ºi recreere,realitãþile virtuale permise de dezvoltarea noilortehnologii. Accesul ºi ºansele de manifestare suntegale pentru toþi într-o piaþã globalã, vãzutã deacum mai mult ca ºi câmp de acþiune deopotrivãpentru marii investitori economici internaþionali ºinumeroºii competitori apãruþi odatã cuposibilitatea de a derula afceri online. Pentrujurnalistul american Thomas L. Friedman (TheWorld is Flat: A Brief History of the Twenty FirstCentury, 2005) egalitatea de ºanse este formulatãîn metafora aplatizãrii lumii, o lume în caredimensiunea istoricã ºi geograficã devinirelevante. Importantã este acum ºtergereadistanþelor ºi comunicarea în timp real. Apariþiacomputerului personal care a permis indivizilor sãse conecteze unii cu alþii ºi sã-ºi creeze propriulconþinut ºi a reþelelor care au fãcut internetulaccesibil tuturor a favorizat crearea unui mijlocstandard de comunicare ºi a unei platformepentru forme multiple de colaborare. Acumproducþia media putea fi accesatã ºi manipulatãde oameni pe întreg mapamondul, iar artamigreazã din domeniul culturii unde funcþiona, înmod tradiþional, ca ºi comunicator al valorilorîmpãrtãºite ale comunitãþii, pe piaþa de consum,unde era folositã de advertiseri, arhitecþi,specialiºti în relaþii publice, designeri pentru avinde un stil de viaþã, pentru a crea culturaconsumului. Astfel, din adversar al valorilorpieþei, arta devenea primul comunicator alacestora. Iar folosirea noilor tehnologii decomunicare pentru producerea ºi comercializareaartei oferea pieþei de consum un mare avantajfaþã de mediul cultural tradiþional care invocaartele frumoase, festivalurile, teatrul, muzica ºidansul, sportul pentru a reproduce ºi comunicaexperienþele împãrtãºite ale comunitãþii. Dupãopinia lui Jeremy Rifkin (The Age of Access,2000), mediul electronic permite eºalonareaculturii în fragmente, rãspândirea acestora repedeºi la distanþe uriaºe ceea ce uneºte indivizi dinspaþii foarte diferite prin experienþe culturalesimulate, seducãtoare ºi distractive. Formeletradiþionale de artã sunt forþate sã concureze cuforme de artã generate electronic, iar arta ºicultura localã rezistã cu greu avalanºei de formeartistice ºi culturale standardizate, lipsite de ovoce suficient de puternicã care sã interpreteze, sãreproducã ºi sã-ºi creeze propriile semnificaþii.Reproducerile dupã opere de artã celebre,executate de artiºti licenþiaþi în arte plastice saureplici totale sau parþiale ale unor monumente dearhitecturã s-au bucurat de succes pe piaþaglobalã, fiind un fenomen firesc al culturii demasã. Aceste forme de artã aveau rolul de amobila, decora oraºele, parcurile, imobilele,centrele comerciale ºi de divertisment ºi de aconfigura un stil de viaþã conform cu gustul,educaþia ºi puterea de cumpãrare a

consumatorilor.Dupã opinia lui Thomas Friedman (Hot, Flat

and Crowded: Why We Need a Green Revolution– And How It Can Renew America, 2008),aceastã lume a libertãþii, abundenþei ºioportunitãþilor nu are egal în timp, chiar dacãbeneficiarii ei reprezintã doar o parte a populaþieiglobului. Dar aceastã lume a excesului a fostconstruitã de generaþia celor nãscuþi dupã anii’50, în care tinerii sunt doar o generaþie deconsumatori. Aceastã piaþã a dispãrut însã odatãcu apariþia crizei economice, cam prin 2008.Omenirea se confruntã cu necesitatea întoarceriila probleme acute – creºterea numãruluipopulaþiei, poluarea, sursele de energie,dezvoltarea noilor tehnologii. Jurnalistul americancrede cã generaþia copiilor noºtri poate preluarezolvarea problemelor, va încerca sã gãseascãsoluþii propunând un nou model de creºtere astandardelor de viaþã prin interactivitate cunatura. Ei vor alege tot ceea ce este sustenabil,sãnãtos, sigur, drept, creativ ºi o mulþime deoportunitãþi pentru cât mai mulþi oameni ºi depretutindeni. Revoluþia verde se referã la mediulîn care vor trãi copiii noºtri, la sãnãtate, laexcluderea bunurilor toxice în lumea finanþelor ºiîn cea naturalã, deopotrivã. Problemele sunt graveºi proiectul de gãsire a soluþiilor viabile nu suferãamânare.

Întrebarea fireascã pentru demersul nostru sereferã la locul ºi rolul artei, al culturii în general,în acest context. Devenitã un bun de consum, pepiaþa globalã, arta ºi ºtiinþa ilustreazã chestiunilede care sunt preocupaþi potenþialii cumpãrãtori.Este deja evident succesul de care se bucurã caseleecologice, folsirea materialelor naturale înconstrucþii, decoraþiuni ºi utilizarea metodelortradiþionale, produsele alimentare ecologice,tratamentele naturiste. Acest trend esteacompaniat, de ceva vreme, de cercetãrispecializate în agriculturã, biologie, arhitecturã,design, construcþii de maºini ºi multe altedomenii de activitate care încearcã sã-ºiacomodeze vechile practici cu noile tendinþe. Înmod firesc, producþia media preia acestepreocupãri construind subiecte care cuceresc unpublic tot mai numeros. Programele deteleviziune includ emisiuni care propunexperimentarea vechilor tehnici de construcþie aclãdirilor sau a mijloacelor de transport,concursuri ce presupun supravieþuireaparticipanþilor în condiþii naturale extreme, fãrãajutorul aparatelor moderne cu care suntem

obiºnuiþi. Alteori specialiºti din varii domeniiaratã ºi explicã influenþa beneficã a armoniei ºifrumuseþii naturale sau a celei create de artiºtiasupra modului de viaþã al oamenilor. Astfel,parcurile naturale, monumentele de arhitecturã,proprietãþi particulare realizate dupã noiletendinþe, galerii de artã, muzee, destinaþii exotice,monumente religioase, oaze de tratament ºiînfrumuseþare pãtrund în casele unui public dince în ce mai dornic sã beneficieze de bunuri ºiservicii legate de cadrul natural. Cinematografia apãtruns ºi ea pe piaþã cu o ofertã bogatã de filmeal cãror mesaj susþine dorinþa indivizilor de ainteracþiona cu natura într-un mod firesc.Producþia de carte propune un numãrimpresionant de volume care, dincolo de noimodele de afaceri, discutã despre dezvoltareapersonalã, despre gestionarea relaþiilorinterumane, despre colaborarea indivizilor ºicompaniilor cu alte departamente sau companiipentru a adãuga valoare, creaþie ºi inovaþie îndomeniul vizat. Unii autori discutã despreconvergenþa jucãtorilor de pe piaþa globalã întermenii unui plus de inteligenþã, de capacitãþicreatoare.

Cea mai mare parte a acestor realitãþi suntmediate graþie dezvoltãrii noilor tehnologii. Înacest context, revoluþia digitalã permitecunoaºterea ºi trãirea în timp real a numeroaseexperienþe propuse de producãtori, unindnumeroºi indivizi în jurul noului model culturalce se configureazã sub ochii noºtri. În realitateavirtualã producþia culturalã eclipseazã producþiaindustrialã, dimensiunea geograficã ºi noþiunea deproprietate sunt irelevante, toatã experienþaumanã poate fi accesatã oriunde ºi de de cãtre unnumãr tot mai mare de oameni. Iar consumuluriaº de media începând cu anii ’90 este martorulacestui fenomen. Dacã dezvoltarea tehnologiilortot mai sofisticate ºi a reþelelor de socializareînseamnã accesul tuturor la întreaga experienþãumanã trecutã, prezentã ºi viitoare, cu toateschimbãrile ºi noile tendinþe pe care le aduceprogresul civilizaþiei noastre, putem acceptaconfortabil ideea cã noile tehnologii decomunicaþie definesc modelul cultural al noii ereîn care trãim.

2233

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

2233TRIBUNA • NR. 212 • 1-15 iulie 2011

Noi tendinþe în producþia culturalãElena Abrudan

strategie & patrimoniu cultural

Cãlin Raul Anton Mãnãstirea San Giminiano

Cãlin Raul Anton Veneþia

„Va veni o zi în care voi francezi, voi ruºi, voiitalieni, voi englezi, voi germani, voi toate naþiunile

continentului, fãrã sã vã pierdeþi calitãþile distincte ºiglorioasa individualitate veþi fonda împreunã o uniune

superioarã ºi veþi constitui fraternitatea europeanã”.Victor Hugo

Povestea Uniunii Europene este foarteinteresantã, un proiect deosebit, care acãpãtat aripi de-a lungul timpului. Visul unei

Europe Unite a pulsat de-a lungul secolelor îninimile împãraþilor ºi scriitorilor, iar în 1949,freamãtul de aripi al visului zvâcneºte prin creareaConsiliului Europei. Împãrtãºind pasiuneaoamenilor politici europeni pentru Europa Unitã,voi introspecta în cele ce urmeazã, cu ajutorulmetodei diacronice, contextul istoric, orientãrile ºipreocupãrile actuale ale organizaþieiinterguvernamentale infuzate de nobleþea pãcii ºicooperãrii, drepturilor omului ºi democraþiei –Consiliul Europei.

Intransigenþa idealului Statelor Unite aleEuropei a prins viaþã mai întâi în discursuriepocale. Victor Hugo spunea cã „va veni o zicând vom vedea aceste douã grupuri imense,Statele Unite ale Americii ºi Statele Unite aleEuropei, unul în faþa celuilalt, întinzându-ºimâinile peste mãri, schimbând produse, comerþ,industrie, arte, genii”. Sintagma utilizatã de VictorHugo, „Statele Unite ale Europei”, s-a regãsit ºi îndiscursul politic al lui Churchill, care susþinea cã„trebuie sã recreem familia europeanã într-uncadrul regional care se va numi, poate, StateleUnite ale Europei”. Similar, Konrad Adenauerafirma cã „obiectivul meu este sã visez cã, într-ozi, vom putea aplauda Statele Unite ale Europei”.

Sã privim retrospectiv pentru a avea o imagineclarã asupra evoluþiei istorice a ConsiliuluiEuropei. O datã de o apodicticã importanþã este19 septembrie 1946, datã la care WinstonChurchill pledeazã cu impetuozitate pentruimperativul construirii Statelor Unite ale Europei.Autorul îi proiecteazã Consiliului Europeimisiunea de a „transforma în întregime situaþia ºi,pe parcursul câtorva ani, va conferi Europeiaceeaºi libertate ºi fericire ca cea de astãzi dinElveþia… Noi trebuie sã edificãm Statele Unite aleEuropei”. Churchill a fost preºedintele de onoareal Congresului de la Haga din mai 1948, Congrescare agregã expectanþele oamenilor politici pentruþelul unitãþii europene, pentru construcþia uneifamilii europene, bazatã pe un set axiologiccomun. O mie de delegaþi ai Congresului audesenat un contur comun pentru obiectivele carevor defini Consiliul Europei, sau mai precis,precum ne învaþã literatura de specialitate,„apãrarea drepturilor omului, promovareademocraþiei pluraliste ºi realizarea uniunii politiceîn Europa”. Statutul semnat la Londra, la 5 mai1949 ºi intrat în vigoare la 3 august 1949,consfinþeºte crearea Consiliului Europei, melanjîntre curentul federalist, pe de o parte, apanaj alunei unitãþi în care statele-naþiune sunt entitãþifederate, iar pe de altã parte, abordareainterguvernamentalistã, care statueazã cooperareadintre state-naþiune drept pilonul Europei Unite.

Continuãm etapizarea cu Reuniunea la vârf dela Strasbourg, din 10-11 octombrie 1997, unde

ºefii de stat ºi de guvern ai statelor membre auadoptat o Declaraþie care sã fie paloº pentrudemocraþiile europene. În Declaraþie se enunþãlapidar un set de postulate, simbol al unei sinergiia statelor membre pentru cooperare ºi pentrusecuritatea Bãtrânului Continent. Printre acestea,amintim „elaborarea de norme în domeniuldrepturilor omului”, „dezvoltarea dreptuluiinternaþional prin convenþii europene”, „întãrireaprogramelor de cooperare pentru consolidareademocraþiei în Europa”, „construirea unei societãþieuropene mai libere, mai tolerante ºi mai juste”,„intensificarea contribuþiei la coeziunea,stabilitatea ºi securitatea în Europa”.

Declaraþia de la Budapesta - adoptatã deConsiliul de Miniºtri - care succede Declaraþiei dela Strasbourg, postuleazã o taxonomie aobiectivelor strategice ale Consiliului Europei.Acestea prescriu cu vehemenþã „asigurarearespectãrii preeminenþei dreptului, promovareatoleranþei, coeziunii sociale, a identitãþii culturaleeuropene”, „dezvoltarea instituþiilor ºiprocedurilor democratice la nivel naþional,regional sau local”, „promovarea respectãriidrepturilor omului în toate statele membre pe obazã nediscriminatorie”.

În cele ce urmeazã, aducem în discuþie piloniicare definesc arhitectura instituþionalã aConsiliului Europei. Din doctrinã aflãm cã primuldintre acesta este Comitetul Miniºtrilor, caresubsumeazã miniºtrii de externe ai fiecãrui statmembru, având competenþe în încheierea deconvenþii, emiterea de recomandãri cãtreguvernele statelor membre sau reglementeazã închip definitiv problemele interne ºi de organizare,înlesnind executarea hotãrârilor judecãtoreºti aleCurþii de Justiþie Europene a Drepturilor Omului.Consecutiv, reiterãm faptul cã AdunareaParlamentarã constituie organul deliberativ alConsiliului Europei ºi subsumeazã reprezentanþiiparlamentelor naþionale ale statelor membre.Taxonomia categoriilor de texte pe care le adoptãAdunarea insereazã recomandãrile, rezoluþiile,avizele ºi directivele. Al treilea pilon estereprezentat de Congresul Autoritãþilor Locale ºiRegionale, care se întruneºte o datã pe an laStrasbourg, agregând delegaþiile organizaþiiloreuropene.

Un aspect novator asupra cãruia atragematenþia este crearea, în 1999, a funcþiei deComisar pentru Drepturile Omului, care nudispune însã de atribuþii jurisdicþionale,competenþele sale subscriindu-se consultanþei ºiinformãrii în sfera ocrotirii drepturilor omului ºi apreîntâmpinãrii abuzurilor acestora. Totodatã, încadrul Consiliului Europei activeazã Comisiaeuropeanã împotriva rasismului ºi intoleranþei,care vitupereazã xenofobia, antisemitismul ºifaþetele intoleranþei.

Pertractãrile din dreptul unional subliniazãprodigioasele înfãptuiri ale Consiliului Europei înmateria drepturilor omului. O sinteticã etapizarea acestora reliefeazã în primul rând ConvenþiaEuropeanã a drepturilor omului, asupra cãreiavegheazã Comisia Europeanã a DrepturilorOmului ºi Curtea Europeanã a DrepturilorOmului. Afirmãm cã aceastã Convenþie reprezintã

ºablon axiologic pentru alte sisteme ale lumii,spre exemplu Convenþia Americanã a DrepturilorOmului. Extrapolând mecanismul de protecþie adrepturilor omului în plan social ºi economic,identificãm garanþia acestora în Carta SocialãEuropeanã, care dispune de reglementareinternaþionalã. Addendumul de instrumente pealtarul cãrora se înalþã drepturile ºi libertãþilefundamentale include totodatã ConvenþiaEuropeanã pentru prevenirea torturii, atratamentelor ºi a pedepselor inumane saudegradante ºi Convenþia Cadru pentru protecþiaminoritãþilor naþionale.

Imperative de menþionat sunt protimiilecontemporane ale Consiliului Europei, simbol alcoeziunii europene. Directivele imperioase aleConsiliului statueazã atât solidificarea relaþiilor cuOrganizaþia Naþiunilor Unite, cât ºiinstituþionalizarea unui parteneriat politic ºijuridic cu Uniunea Europeanã, pornind de la þelulimpetuos al înfãptuirii unitãþii europene. Exegezaevoluþiei Consiliului Europei deceleazã printretendinþele ºi orientãrile Consiliului Europeiafirmarea sa ca o instituþie paneuropeanã înpromovarea preceptelor democratice ºi adrepturilor omului, amplificarea rolului deelaborare de norme care sã certifice aplicareaneîndoielnicã a standardelor ºi principiilorasumate, ºi, nu în ultimul rând, ameliorareaprocedurilor de monitorizare printr-o convergenþãa acþiunii interguvernamentale a Consiliului ºiprogramele de cooperare. Totodatã, prioritarã înviziunea Consiliului este consolidarea ONG-urilorºi a societãþii civile ºi valorizarea democraþieiparticipative.

Interesant este în acest context faptul cã ideeaeuropeanã, consfinþitã de Consiliul Europei, îºipoartã semeþia prin istorie încã din 1923, cândcontele austriac Richard Coudenhove-Kalergi scrialucrarea „Paneuropa”, care sã personificeunificarea Europei, a cãrei reprezentare finalã sãfie construirea Statelor Unite ale Europei, dupãprototipul Statelor Unite ale Americii. Mirajulcooperãrii statelor europene a prins viaþã ºi înplanurile politice ale miniºtrilor acelor timpuri,printre care ºi Aristide Briand, preºedinte deonoare al ligii paneuropene ºi deþinãtor alPremiului Nobel pentru pace, cel care a elaborat,în anul 1930, un plan pentru o FederaþieEuropeanã, în care statele europene prezervãatributele suveranitãþii lor. Având în vedereacestea, consider cã literatura a fost ºi va fiîntotdeauna o breºã pentru împlinirea marilorambiþii ale lumii, pentru cã pasiunea oamenilorva transforma lutul ideilor, al sentimentelor ºi alreflecþiilor în proiecte politice concrete, pe care sesprijinã pilonii societãþii noastre.

Credinþa mea este cã principiile care definescarhitectura Consiliului Europei poartã veºmântulintransigenþei faþã de intruziunea ilicitã îndrepturile omului, dar ºi al reverenþei pentrudemocraþie. Imaginez Consiliul Europei ca unteatru pe a cãrui scenã maiestuoasã se dã o luptãneostoitã a muºchetarilor dreptãþii pentrutriumful unitãþii, concordiei ºi al drepturilorfundamentale. Sub paladiul Consiliului Europei,cetãþenii se simt împuterniciþi. Iar dincolo deprescripþii ºi reglementãri juridice, existã olegãturã organicã, însufleþitã între cetãþeni ºiConsiliul Europei, pentru cã Europa Unitã este anoastrã, a tuturor.

2244

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

2244 TRIBUNA • NR. 212 • 1-15 iulie 2011

Consiliul Europei. Adeverireavisului „Europei Unite”

Oana Albescu

dezbateri & idei

2255

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

2255TRIBUNA • NR. 212 • 1-15 iulie 2011

IIII.. TTeerrooaarreeaa ccoonntteemmppoorraannãã aa ssppeeccttaaccoolleelloorrSchimbarea de perspectivã, survenitã în

secolul al XVII-lea, din teatrul ca reprezentare alumii în lumea ca reprezentare teatralã, estesolidarã ºi cu aceea de metamorfozare apersonajului (actorul ipocrit care poartã o mascã)în individul înþeles ca persoanã! Într-adevãrnoþiunea de „persoanã”, care avea sã fie asociatãcu ideea de conºtiinþã ºi de identitate personalã,îºi are rãdãcina etimologicã în ideea de personajteatral, ºi se impune tot în secolul al XVII-lea (cuJohn Locke). Nu întâmplãtor filosofia minþii ºifilosofia moralã sunt confruntate cu tot felul dedileme conceptuale legate de chiar definiþia„persoanei”. Acest concept de persoanã a pãstratceva din ambiguitatea mãºtii de teatru. Astfel,întâlnim printre noi, în epoca contemporanã,personaje de tot felul, care joacã diverse roluri,care se dau în spectacol pe stradã, la locul demuncã, în instituþii, la televiziune, careîndeplinesc diferite funcþii, într-un fel demultiplicare infinitã a reprezentãrilor actoriceºti,un fel de „teroare dramaturgicã”.

Vechea concepþie anticã a „spectacoluluitotal”, unde actori ºi spectatori participau încomun la un acelaºi eveniment (vezi superbarealizare a lui Andrei ªerban, Trilogia anticã), s-atranspus în prezent, a degenerat în viaþacotidianã, prin ideea „spectacolului totalitar” (veziregizarea catastroficã a revoluþiei din decembrie,de Sergiu Nicolaescu). Nu existã formã detotalitarism (intelectual, cultural, ideologic,religios, sportiv, militar, economic, financiar etc.),care sã nu-ºi gãseascã o expresie adecvatãdramaturgicã, un stil, o reprezentare teatralã. Înepoca contemporanã, Lenin, Stalin ºi alþii deaceeaºi teapã, au folosit toate resursele ºiregistrele teatrale ºi cinematografice alespectacolului, pentru exersarea puterii tiranice,pentru mistificarea ºi distrugerea lumii. Cum afost posibil aºa ceva?

Frontierele convenþionale, care delimitau scenaºi jocul actorilor de sala de spectacol, unde seaflau spectatorii, au fost eliminate. S-a produsastfel „o infuzie” teatralã, o confuzie de situaþii(între ficþiune ºi realitate), profitabilã în primulrând actorului. Actorii au investit, de fapt auinfiltrat ca o a cincea coloanã, lumea realã. Deaceea spectatorul veritabil riscã sã disparãdefinitiv, nu mai existã. Cine mai poate pretindecã dispune de aceastã situaþie confortabilã, de aprivi spectacolul lumii cu simþ critic, detaºat, de arãmâne neimplicat în evenimentele actualitãþii?Cine se mai poate pretinde veritabil filosof,observator, obiectiv, sceptic (gr. skeptikos)?

Evenimentele catastrofice declanºate, însecolul trecut, în Statele Unite, de Orson Welles,printr-o piesã de teatru radiofonicã, nu reprezintão simplã anecdotã actoriceascã. Popularul actor aabuzat în mod conºtient de puterea magicã arolului sãu, care i-a permis sã suprime limiteledintre ficþiune ºi realitate, ºi astfel sã dea iluziaunei invazii extraterestre, chipurile transmisã îndirect la radio de un jurnalist. Actorul, care poateavea tot ce-ºi doreºte (iubirea, gloria, bogãþia,puterea), este în acelaºi timp principalulbeneficiar, dar ºi principala victimã a acestei stãri

de lucruri. Semnalãm aici, în trecere, doar câtevadin gravele probleme cu care se confruntã acesta.

a) Schizofrenia. Meseria de actor este singuracare practicã ºi încurajeazã una dintre cele mairãspândite nevroze: schizofrenia. Astfel conferãvaloare în mod oficial, profesional, unei forme dealienare. Prin urmare, activitatea actoriceascã estesursã de nevroze sociale, intelectuale, culturale,politice etc. Sursã de alienare culturalã.Schizofrenia, înþeleasã la propriu ºi la figurat, esteo disoluþie a conºtiinþei, o fragmentare a acesteia,o divizare în multiple pãrþi, adeseoricontradictorii. Generatoare de conflicte interne ºideci de suferinþã, aceastã nevrozã duce la depresiepsihologicã ºi prin extensie la depresiuneeconomicã, socialã, culturalã etc. Pierderea unitãþiiinterne poate merge pânã la sinucidere; iar atuncicând violenþa nu este orientatã cãtre sine însuºi,ea se canalizeazã cãtre ceilalþi; de unde anarhia,revoluþiile, rãzboaiele civile, distrugerea valoriloretc. Vechile ceremonii ºi ritualuri de iniþiere aleomului arhaic erau înþelese ca practici simbolice(lat. symbolum, gr. sumbolon) de unificare; întimp ce spectacolele contemporane au devenitforme de diviziune (lat. diabolus, gr. diabolos),anti-simbolice, adicã diabolice.

b) Depersonalizarea este tot o tarã originalã.Actorul nu este numai un individ, lipsit depersonalitate sau cu o personalitate precarã, carepoartã o mascã. Ci chiar ºi atunci când, în afararolurilor interpretate, are capacitatea de a semanifesta prin el însuºi, sã devinã el însuºi, esteameninþat de acest proces de descompunere, dedizolvare a propriei personalitãþi, asaltat fiind dediferitele personaje interpretate. Astfel îºi pierdeidentitatea personalã ºi are nevoie de una desubstituþie. Deturnarea de identitate devine ceva„natural” în cazul actorului; astfel el este capabilsã se substituie medicului, profesorului, omuluipolitic, avocatului, inginerului, arhitectului,ofiþerului, poliþistului etc. Exemplele sunt inutile,cãci lista este lungã, a actorilor deveniþipreºedinþi, senatori, profesori, filosofi, savanþi,scriitori, teologi etc. Cele mai mari imposturiintelectuale, sau imposturi pur ºi simplu, serealizeazã astfel.

c) Mimetismul ºi imitaþia. Acestea sunt douãdintre tehnicile folosite pentru crearea iluziei ºi aconfuziei dintre rolul interpretat (personajul jucat)ºi actorul respectiv, individul, care existã în carneºi oase. Altfel spus, prin aceastã tehnicã dedisoluþie a convenþiilor estetice ºi artistice,spectatorul este prada unei orbiri, a unorfarmece, care-l fac sã confunde ficþiunea curealitatea, domeniul posibilitãþii cu domeniulactualitãþii, scena cu strada etc. Actorul face apella tot felul de tehnici de deghizare, de mistificare,de machiaj, altfel spus, umblã cu cioara vopsitã ºireuºeºte sã confere prin imitaþie iluzia perfectã arolului interpretat. De aceea, pentru publicul larg,este foarte greu sã deosebeascã între þânþar ºiarmãsar, între purici ºi arici, între cioara vopsitã ºipupãza nesulemenitã. Totuºi, sunt ºi situaþii maievidente, ca broasca din fabula lui La Fontaine,care voia sã fie la fel de mare cât un bou ºi s-atot umflat cu aer, pânã când a explodat. Jung arfi vorbit de inflaþie psihologicã, o nevrozã care

pare sã-i caracterizeze în special pe actori.d) Demagogia, ca tehnicã discursivã

reprobabilã se utilizeazã cu scopul explicit alcâºtigãrii simpatiei publicului. Ea se adugã latehnicile actoriceºti, care permit trecerea de la unregistru discursiv la altul, tot timpul spre plãcereapublicului, în vederea câºtigãrii adeziunii, aacceptabilitãþii acestuia, altfel spus, pentruobþinerea puterii „democratice”. Odatã îndepliniteaceste condiþii, actorul poate face apel laideologiile cele mai periculoase, la ideile cele maistupide, cãci publicul îl va ovaþiona fãrã ezitare.Magia, amuzamentul, plãcerea, tehnicile retoriceîi sunt la îndemânã pentru exersarea puteriimalefice asupra imaginarului colectiv. Nuîntâmplãtor, cele mai importante ideologiicontemporane, cele mai radicale, fac apel la actoripentru difuzarea lor.

Dacã ar fi sã refacem o scarã axiologicã, oscarã a valorilor contemporane de tot felul, am fisurprinºi sã constatãm cã, oricare ar fi criteriilede evaluare, actorul, starul de muzicã, de cinema,ocupã locurile cele mai înalte. Un fel de semizeu,de demiurg al epocii contemporane, careexceleazã prin vidul interior, prin lipsa de valoare,prin lipsa de conþinut, prin lipsa de inteligenþã, adevenit simbolul societãþii occidentale; simboltotalitar „al formelor fãrã fond”, cum spunea TituMaiorescu. Termenul de divã, consacrat în operã,care trimite la ideea de divin, confirmã acest fapt.

Pe scurt, eliminarea convenþiilor artistice, afrontierelor dintre scenã ºi salã, dintre actor ºispectator, dintre lumea teatralã ºi lumeamundanã, a dus de la spectacolul antic total, laun spectacol postmodern totalitar. Se poate decijuca teatru dincolo de limitele convenþionale, cãcirolul spectatorului se confundã cu cel alactorului; altfel spus, actorul a penetrat în modsubversiv viaþa publicã a societãþii civile. Pe scaravalorilor sociale, actorul a devenit probabil omulcel mai admirat, adulat, favorizat. Star-urile suntprintre personajele cele mai respectate ºi bogatedin lumea întreagã; chiar dacã nu au talent, sauchiar dacã acest talent este minor, simpla lorimagine este susceptibilã de idolatrie. Relaþiamagicã instauratã cu publicul a devenit astfel orelaþie de putere destructivã, de posesie a lumii.Ce diferenþã mai existã între personaje caIronman ºi Stalin? În fond niºte pseudonime, careînseamnã în englezã, respectiv în rusã, acelaºilucru: „omul de fier”. Sã nu uitãm deci, cãreprezentãrile teatrale extreme sunt execuþiilecapitale în masã; acestea au avut ºi au loc întimpurile noastre: sunt fotografiate, filmate ºireprezentate.

În concluzie, ca sã încheiem rotund, ca înpoveºti, dacã ar fi sã ne luãm dupã proverbulturcesc „Pentru un purice nu-þi arzi plapuma!”,toatã aceastã chestiune nu ar fi meritat discuþia.Însã noi ºtim cã „ºi câinele de rasã poate facepurici”, cã de asemenea „Cine doarme cu câiniise scoalã plin de purici” ºi mai ales cã: „Unpurice nu vine niciodatã singur”. Ultimul îmiaparþine, aºa cã: Plaudite, cives! Cetãþeni,aplaudaþi, cum spuneau romanii! Precizãm cãorice asemãnare cu personaje sau cu situaþii realeeste pur întâmplãtoare, o simplã coincidenþã, decinulã ºi neavenitã.

Pont-de l’Arche, Haute-Normandie, martie2011

remarci filosofice

Teatrul ºi filosofia: elogiulactorului (II)

Jean-Loup d’Autrecourt

2266

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

2266 TRIBUNA • NR. 212 • 1-15 iulie 2011

Arundhati Roy, una dintre cele mai cunoscutereprezentante ale romanului indian de limbaenglezã, câºtigãtoare a prestigiosului Booker

Prize pentru romanul ei de debut Zeul lucrurilormãrunte (The Good of Small Things), poate ficonsideratã un adevãrat icon pentrumulticulturalitatea subcontinentului undefuncþioneazã cea mai populatã democraþie aglobului.

Roy s-a nãscut în Kerala, provincie din colþul desud-vest al subcontinentului Indian, care a fost, detimpuriu, un amalgam de populaþii. Aici ausupravieþuit tamilii, primii locuitori ai Indiei,împinºi spre sud, pe mãsurã ce noi valuri depopulaþie intrau în India dinspre Nord. Kerala afost printre primele provincii indiene care a avutrelaþii comerciale cu lumea din afarã. Evreii,romanii, arabii, apoi portughezii, olandezii, ºibritanicii au trecut prin Kerala în valuri, în calitatede negustori unii, soldaþi alþii. În anul 1741aristocraþia localã reuºeºte sã îi alunge pe olandezi,dar este integratã în 1766 în regatul de Mysorecare duce patru rãzboaie grele cu agresiva BritishEast India Company pentru a-ºi pãstraindependenþa. Relaþia cu coroana britanicã devineuna de aservire prin coruperea aristocraþiei locale.

Legenda spune cã Apostolul Toma ar fi vizitatKerala în anul 52 d. Ch. pentru a propovãduicreºtinismul printre evrei. Musulmanii care s-austabilit în Kerala dupã sec. al VIII-lea d. Ch. auadus cu ei islamul, iar portughezii au contribuit laimportul de creºtinism în varianta sa occidentalã.Kerala este ºi patria uneia dintre cele mai vechibiserici creºtine: biserica siriacã. Formatã în jurulAntiochiei (astãzi Antakya, în Turcia), ea estesingura bisericã creºtinã în care se slujeºte într-olimbã apropiatã de aramaicã, limba vorbitã deIisus.

Arundhati Roy este ea însãºi produsulinfluenþelor multiculturale ºi interculturale dinKerala. S-a nãscut în 1961 în Kerala. Mama ei estecreºtinã siriacã, militantã pentru drepturilefemeilor, tatãl ei este hindus din Bengal. ªi-aînceput studiile la ºcolile creºtine din Kerala, apoi astudiat arhitectura la New Delhi. Prin legãturi defamilie este înruditã cu elita indianã.

Romanul ei de debut, Zeul lucrurilor mãrunte,este localizat în Ayemenem, o localitate deprovincie reprezentativã pentru multiplele influenþecare marcheazã viaþa ºi mentalitatea localnicilor:hinduismul, islamul, creºtinismul, marxismul.Acþiunea romanului se petrece în anii ’60. Ammudã naºtere gemenilor Estha ºi Rahel, personajeleprin care sunt percepute majoritatea evenimentelordin roman, în 1962, anul când izbucneºte rãzboiuldintre China ºi India pentru delimitareafrontierelor în zona Munþilor Himalaya. Este operioadã când comuniºtii devin extrem de influenþiîn treburile interne ale statului Kerala. Ideologiile,religiile sunt într-o competiþie acerbã pentrucâºtigarea sufletelor, minþilor ºi inimilor oamenilordin Kerala. Dar dincolo de aceste sisteme de idei ºisentimente sistematizate în perioade istorice relativtinere, dacã ne gândim la modul în care semãsoarã istoria în India, existã încã în aceastã þarãun sistem care se încãpãþâneazã sã influenþezeviaþa oamenilor de mii de ani: sistemul castelor.Cei care provin din aºa-numitele comunitãþi deparia, oameni care nu pot fi atinºi de cei “curaþi”rãmân ostracizaþi cu toate eforturile egalitare ale

creºtinismului sau ale marxismului.Romanul are o structurã concentricã. El începe

ºi se terminã cu un accident nefericit. Sophie Mol,veriºoara gemenilor, venitã din Anglia pentru a-ºicunoaºte tatãl, pe Chacko, abulicul unchi algemenilor ºi fratele mamei lor, Ammu, a venit dinAnglia pentru a-ºi cunoaºte tatãl ºi pentru a-ºi gãsisfârºitul. Am putea sã ne întrebãm de ce gãsireatatãlui indian coincide cu moartea fizicã apersonajului. Certitudinea originii ucide oricetensiune care ar face posibilã continuarea vieþii?Sau problema nu se pune atât de abstractepistemic, ci strict din punct de vedere rasial. Toatepersonajele care se cãsãtoresc sau nuntesc în afaracercului strict al comunitãþii lor se despart sauaduc moartea partenerului. Creºtina Ammu sedesparte de soþul ei hindus. Chacko divorþeazã desoþia lui britanicã. Creºtina Ammu aduce moarteaiubitului ei Velutha, un paria care nu poate fi atinsde cei “curaþi”. Acesta este ºi cel de-al doileaeveniment tragic în jurul cãruia se construieºteacþiunea romanului. Mai bine zis, cititorul estechemat sã o (re-)construiascã deoarece romanulrefuzã un centru narativ bine conturat. Existã ovoce narativã, dar ea este mai degrabã voceaspiritului care defineºte evenimentele, situaþiile cuo plasticitate remarcabilã. Numeroase pagini aleromanului sunt adevãrate poeme în prozã în careortografia, sintaxa originalã sunt folosite pentru areda viziunea specialã a copiilor asupraevenimentelor.

Toate evenimentele narative sunt marcate desuferinþa infantilã. Rahel ºi Estha sunt copiii unuicuplu asortat prin disjuncþie. Ea este creºtinãsiriacã, el este hindus. Inocenþa îi duce în pragulpãcatului. În acest fel, autoritatea, prejudecata sedescotorosesc de un paria inteligent ºi incomod.Cei doi gemeni sunt despãrþiþi, fetiþa, Rahel,rãmâne cu mama, bãiatul, Estha, e trimis la tatãcare îl returneazã la rândul lui, precum un pachet.Motivul dublului, al gemenilor este utilizat aici învederea potenþãrii perspectivei infantile. Este vorbade acea prospeþime a copilãriei pentru totdeaunapierdutã, mai savantã, mai subtilã ca maturitateaîngâmfatã ºi, de fapt, oarbã la adevãratul joc alsentimentelor ori nuanþelor. Autoarea anglofonãreia aici unul din locurile comune ale romantis-mului britanic cultivat de Wordsworth ºi Blake.

Pe de altã parte, faptul cã Arundhati Roy puneîn centrul naraþiunii sale inocenþa infantilã nu esteun fapt neobiºnuit pentru romanul post-colonial.Poate un anume sentiment al neîmplinirii naþionaledin cauza impunerilor coloniale, poate o anumeprospeþime, o anume nevinovãþie a perspectivei pecare imperiile nu au permis-o acestor culturi, poateo anume reprezentare metaforicã a ceea ce aceºtiscriitori cred cã spun ºi a modului în care o spun,toate acestea ar putea fi explicaþia acesteipreferinþe.

Copilul care se întoarce acasã în fostul spaþiucolonial, acum stat independent, e unul dinimportantele toposuri ale acestui roman. ArundhatiRoy nu se dezice de aceastã preferinþã a confraþilorei postcoloniali. Despãrþiþi în urma morþii luiSophie Mol ºi a participãrii lor involuntare lamuºamalizarea investigaþiei omorului lui Velutha,cei doi copii de altãdatã, Estha ºi Rahel, se regãsescpentru a re-gândi trecutul, de data aceasta cumaturitatea vârstei.

Între cele douã tragedii se contureazã portretul

unei comunitãþi, al unei familii de creºtini siriaci.Menajul bunicului Pappachi ºi a bunicii Mamachieste unul dintre cele mai tradiþionale intervalenarative. El este un soþ abuziv, ea este o mamãpãrtinitoare, ascunzând aventurile amoroase alefiului ei, Chacko, dar prigonindu-ºi fiica, pe Ammuale cãrei traume sufleteºti nu le înþelege. Tragediacotidianului este întotdeauna privitã atât prinprisma poeticitãþii care vrea sã redea frumuseþeavieþii indiferent de greutãþile ei, cât ºi cu ajutorulumorului care relaxeazã atmosfera prin efectulbinefãcãtor al râsului. Pappachi a fost toatã viaþaentomolog imperial la Institutul din Pusa.Independenþa îl transformã din entomolog imperialîn co-director. Încununarea carierei sale estedescoperirea unei molii care a fost identificatãdrept o rasã uºor neobiºnuitã a unei speciibinecunoscute. Doisprezece ani mai târziu, caurmare a unei re-evaluãri taxonomice, molia luiPappachi va fi recunoscutã drept specie nouã. Întretimp, însã, Pappachi se pensionase ºi ironia vieþiiface ca molia sã ia numele directorului actual alDepartamentului de Entomologie, un tânãr pe carePappachi îl antipatizase întotdeauna.

Familia se întreþine din veniturile aduse de omicã întreprindere de familie “Murãturile &conservele ‘Paradis’” pe care tovarãºul Pillai, ºefullocal al Partidului Comunist, o aduce la falimentmanipulând muncitorii ale cãror drepturi nu ar fi –pasã-mi-te – asigurate. În realitate, Pillai îºiurmãreºte doar mercantilele interese.

Un caz deosebit de interesant este BabyKochamma, mãtuºa din partea bunicilor, agemenilor. Fatã bãtrânã, ale cãrei impulsuri eroticenesatisfãcute faþã de Pãrintele Mulligan setransformã în porniri tiranice faþã de propriafamilie, Baby Kochamma este fata bãtrânã care îºiiroseºte feminitatea în visuri deºarte. Odatãdepãºitã bariera hormonalã a menopauzei eadevine un soi de fãpturã androginã dincolo degenurile biologice ori sociale, aprigã apãrãtoare aconvenþiilor ºi prejudecãþilor. Intervenþiei einefericite i se datoreazã, mãcar în parte, ucidereatalentatului mecanic, Velutha. El este educat laºcoala pentru paria deschisã de un strãmoº alfamiliei. Dar aceeaºi familie îi deschide larg porþilemorþii. Idelogiile egalitare, creºtine sau marxiste, numerg pânã la a accepta dragostea dintre Ammu ºiVelutha. Restul îl fac poliþiºtii brutali.

Unchiul Chacko, fratele lui Ammu ºi unchiullui Rahel ºi Estha, devine un soi de expatriat înpropria þarã. Pleacã în Anglia pentru a-ºi facestudiile la Colegiul Balliol de la Oxford, secãsãtoreºte cu englezoaica Margaret, darmatrimoniul eºueazã ºi Chacko revine în India.Încercarea lui de a reînoi legãtura cu familia sabritanicã se soldeazã, tragic, cu moartea fiicei saleSophie. Chacko îºi ia lumea în cap, emigrând înCanada. Un subiect nomad pentru care Kerala estedoar spaþiul între douã experienþe avortate de a seîmpãmânteni undeva, acesta este Chacko.

Unul dintre cele mai fascinante personaje aleromanului este Velutha, Dumnezeul lucrurilormãrunte, un mecanic talentat care ar fi pututdeveni inginer dacã nu ar fi fost un paria.

Unul dintre cele mai interesante spaþii aleromanului este Casa Istoriei, o locuinþã pãrãsitã,fosta proprietate a unui englez homosexual care sesinucide atunci când familia îi ia iubitul ºi îl trimitela ºcoalã. Tot aici se consumã ºi întâlnirile dedragoste dintre Ammu ºi Velutha, sau cele pline deduioºie paternã dintre Velutha ºi copiii lipsiþi detatã ai lui Ammu. Istoria mare a popoarelor ºiistoria micã a oamenilor se întâlnesc în acest spaþiu

Mihaela Mudure

India multiculturalãrãstalmãciri

2277

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

2277TRIBUNA • NR. 212 • 1-15 iulie 2011

unde ºoaptele trecutului contureazã un prezent încare nimic nu s-a schimbat, în ciuda aparenþelor.

Umorul autoarei este cuceritor. Tovarãºul Pillaiare un fiu, pe Lenin, care ajunge sã locuiascã ºi sãmunceascã la New Delhi. Este zugravul,instalatorul ºi electricianul ambasadei germane ºiolandeze. Curat evoluþie de proletar!

Luana Stoica, traducãtoarea romanului înromâneºte, reuºeºte, în general, sã iasã învingãtoaredin lupta dreapã cu asemenea pasaje, chiar dacãjocul de cuvinte di-vorced/die-vorced nu poate fitranslat cititorului român decât printr-o notã desubsol (p. 131). Aºadar: „They looked cheerful inthe photographs, Lenin and his wife. As thoughthey had a new refrigerator in their drawing room,and a down payment on a DDA flat” (125) setransformã, adecvat, în: „Pãreau veseli în fotografii,Lenin ºi soþia lui. De parcã ar fi avut un frigidernou în sufragerie ºi un avans dat pentru unapartament cu credit” (132).

Romanul lui Arundhati Roy nu este kathakali,una dintre acele mari poveºti, în care, conformpropriei ei expresii, ºtii cine va muri ºi cine va trãi,cine îºi va gãsi iubirea ºi cine nu ºi-o va gãsi, ºi pecare totuºi o asculþi ca ºi cum nu ai ºti. Romanulei nu este una dintre aceste mari mituri de careavem nevoie pentru a funcþiona ca oameni. Dinvorbele oamenilor din Kerala ea a iscat, însã, opoveste de dragoste care fascineazã prin poeziazisului ei, ºi care încântã prin umorul iscat defãpturile care o populeazã. Iar dincolo de eternapoveste de iubire dintre doi oameni care nu ar fitrebuit sã se iubeascã, sunt plãsmuirile nevinovateale copiilor obligaþi sã trãiascã într-o lume vinovatã.Acesta este primul roman al lui Arundhati Roy. Sãvedem ce va urma, deoarece din 1997 ºi pânã înprezent vocea scriitoarei a amuþit acoperitã devocea militantei pentru independenþa Kashmiruluiºi de vocea eseistei, campioanã a tot felul de cauzepe care le considerã generoase.

Stilul de o remarcabilã plasticitate al luiArundhati Roy pune probleme deosebitetraducãtorilor. Luana Stoica nu reuºeºteîntotdeauna sã treacã aceste bariere. Savoarea,suculenþa de fruct tropical a originalului e parþialredatã, iar jocurile de cuvinte nu ies întotdeauna.Iatã de exemplu: „a viable die-able age” (5) devine„o vârstã numai bunã de trãit-murit” (11). „Raheldrifted into marriage like a passanger driftstowards an un-occupied chair in an airport loungeWith a Sitting Down sense. She returned with himto Boston” (19) se transformã în „Rahel se lãsãpurtatã în cãsnicie aºa cum migreazã pasagerulcãtre locul liber dintr-o salã de aºteptare de laaeroport. Din dorinþa de A Sta Jos. Se întoarse cuel la Boston” (26). Luana Stoica nu respectãrepetiþia verbului „drift” din original, element cuvaloare stilisticã deosebitã ºi nici nu îi gãseºteechivalenþe foarte potrivite. Traducãtoarea nu a fostsuficient de atentã la a reda anumite nuanþe carese referã la capacitatea de acþiune, de alegere afemeii deºi emanciparea femeii, respectareadreptului ei la dragoste, la alegerea parteneruluieste o componentã esenþialã a cãrþii.Confruntându-se în primul rând cu aceastãproblemã, prejudecãþile, stereotipiile, parþialitãþilepersonajelor ies cu atât mai în evidenþã. Ammu, deexemplu, „said that choosing between herhusband’s name and her father’s name didn’t givea woman too much of a choice” (37). În limbaromânã Ammu este de pãrere cã „o femeie nu preaavea de ales cãnd trebuia sã opteze între numelesoþului ºi acela al tatãlui” (42). Traducãtoarea afãcut din femeie subiectul propoziþiei, oferindu-i,deci, un anume nivel de importanþã. În original,lipsa capacitãþii de alegere este subliniatã prinpoziþia subiectivalã a gerunziului. Este vorba,

desigur, aici ºi de un mesaj adresat cititoruluioccidental mai sensibil ca cel român la lipsaposibilitãþii de a alege (no choice), dar acestenuanþe sunt markeri culturali extrem de importanþicare trebuie puºi în evidenþã, ca atare.

Nuanþele nu sunt întotdeauna respectate. Deexemplu, în pasajul urmãtor consecinþa,conclusivitatea lui „therefore” devine în româneºtecauzalul „de aceea”. Poate cã un conectiv de soiullui „aºadar’ ar fi fost mai potrivit dacã ne gândimcã în cultura ºi tradiþia indianã obiceiurileimplacabile încremenite de secole impun, nemilos,anumite coordonate destinelor umane. Ele suntmai puþin o cauzalitate, cât un cadru structuralimplacabil în care actele vieþii trebuie sã se petreacãîntr-o anume succesiune ºi conform unei anumeprocedurii pe care prea puþini le supun scrutinuluiîndoielii. A se compara, deci: „Rahel grew upwithout a brief. Without anybody to arrange amarriage for her. Without anybody who wouldpay her a dowry and therefore without anobligatory husband looming on her horizon” (18)cu: „Rahel crescu fãrã instructaj” (25). Oare „fãrãpic de instruire” nu ar fi fost mai potrivit? „Fãrãcineva care sã îi aranjeze o cãsãtorie. Fãrã cinevacare sã îi asigure o dotã ºi, de aceea, fãrã un soþobligatoriu la orizont” (25).

Poate cã un plus de rafinament ar fi fost posibilºi în urmãtorul pasaj. „A friendship that,unfortunately, would be left dangling. Incomplete.Flailing in the air with no foothold. A friendshipthat never circled around into a story, which iswhy, far more quickly than ever should havehappened. Sophie Mol became a Memory, whileThe Loss of Sophie Mol grew robust and alive.Like a fruit in season. Every season” (253) devine,sub condeiul Luanei Stoica: „O prietenie care, dinnefericire, avea sã fie lãsatã în suspensie1.Incompletã. Rãtãcind prin aer fãrã vreun punct desprijin. O prietenie care nu se încheagã într-opoveste, motiv pentru care, mult mai repede decâtar fi trebuit sã se întâmple vreodatã, Sophie Moldeveni o amintire, în timp ce Pierderea lui SophieMol deveni viguroasã ºi vie. Ca un fruct în plinsezon. În fiecare sezon” (262)2.

Deosebit de reuºitã, ca translare între douãcondeie, douã sensibilitãþi limbi, douã culturi estescena de dragoste dintre Ammu ºi Velutha, pasajpentru care autoarea a fost acuzatã de pornografieatât pentru cã ea lega un paria de o femeie dintr-un grup social considerat superior, dar ºi pentru cãface referinþã la sãrut. În tradiþia indianã, schimbulde salivã nu este de acceptat. „Clouded eyes heldclouded in a steady gaze and a luminous womanopened herself to a luminous man. She was aswide and deep as a river in a spate. He sailed onher waters. She could feel him moving deeper anddeeper into her. Frantic. Frenzied. Asking to be letin her further. Further. Stopped only by the shapeof her. The shape of him. And when he wasrefused, when he had touched the deepest depthsof her, with a sobbing, shuddering sigh, hedrowned” (318) devine: „Ochi împãienjeniþisusþineau ochi împãienjeniþi într-o privire fermã, ºio femeie luminoasã se deschise unui bãrbatluminos. Ea era la fel de profundã ºi de largã ca unrâu în revãrsare. El naviga pe apele ei. Ea îl puteasimþi miºcându-se tot mai adânc ºi mai adânc înînãuntrul ei. Nebuneºte. Frenetic. Cerând sã fielãsat mai departe. Mai departe. Oprit doar deforma ei. Forma lui. Iar când fu refuzat, cândatinsese profunzimile ei cele mai adânci, oftândhohotit, cutremurãtor se înecã” (327).

Poeticul excurs oferit de Roy în istoria Indiei ºia legilor lui Manu, legile care au consfinþitstructurile castelor, este redat în toatã frumuseþeaºi rafinamentul lui cu o singurã observaþie. Oare ce

s-ar fi întâmplat dacã gerunziul „riding” ar fidevenit pur ºi simplu „cãlãrind” fãrã pronumelegreoi ºi inutil din versiunea româneascã? Aºadar„Equally, it could be argued that it actually beganthousands of years ago. Long before the Marxistscame. Before the British took Malabar, before theDutch Ascendency, before Vasco da Gama arrived,before the Zamorin’s conquest of Calicut. Beforethree purple-robed Syrian bishops murdered by thePortuguese were found floating in the sea, withcoiled sea serpents riding on their chests andoysters knotted in their tangled beards. It could beargued that it began long before Christianityarrived in a boat and seeped into Kerala like teafrom a teabag” (33) devine: „În aceeaºi mãsurã, s-ar putea afirma cã totul a început de fapt cu miide ani în urmã. Cu mult înainte de venireamarxiºtilor. Înainte ca britanicii sã cucereascãMalabarul, înaintea Dominaþiei olandeze, înaintede sosirea lui Vasco da Gama, înainte de cucerireaCalicutului de cãtre Zamorin. Înainte ca treiepiscopi sirieni în robe purpurii, uciºi deportughezi, sã fie gãsiþi plutind pe mare, cu ºerpide mare cãlãtorindu-le, încolãciþi, pe piept ºi stridiiînnodate în bãrbile încolãcite. S-ar putea susþine cãa început mult înainte ca creºtinismul sã soseascãîntr-o barcã ºi sã se rãspândeascã în Kerala, precumceaiul dintr-un pliculeþ de ceai” (39).

Luana Stoica reuºeºte, de cele mai multe ori, sãalunce printre particularitãþile gramaticale ale celordouã limbi jucându-se cu categoriile gramaticale aºacum convine limbii þintã. Astfel, aflând desprecãsãtoria „inter-comunitarã” a lui Ammu, mãtuºaBaby Kochamma, fatã bãtrânã dezamãgitã cãPãrintele Mulligan nu s-a ridicat la nivelul la careea l-a idolatrizat, „alese, tremurând, sã pãstrezetãcerea asupra acestui subiect” (51). Gerunziul„tremurând” redã, foarte reuºit, un adverb dinorginal: „Baby Kochamma chose to remainquiveringly silent on the subject” (45).

Dincolo de observaþiile care s-ar mai putea face– traducerea fiind, prin excelenþã, o lucrareperfectibilã – cititorul român poate sã îºi dea seamade frumuseþea ºi complexitatea Indieimulticulturale. ªi acesta este, în ultimã instanþãlucrul cel mai important. Chiar ºi ortografiilealternative folosite de autoare pentru a provoca,sfida centrul rigid care ne dã reguli despre ce ºicum sã folosim limba sunt, de regulã, redateadecvat.

Bun venit Arundhati Roy în limba românã!

Referinþe

Roy, Arundhati, The God of Small Things. NewYork: HarperCollins Publishers, 1997.

Roy, Arundhati, Dumnezeul lucrurilor mãrunte, trad. Luana Stoica. Note: Luana Stoica ºi AdelinaPatrichi. Bucureºti: Humanitas, 2004.

Note:1 De ce nu „în aer” sau „plutind în aer”? Poate cã „sus-pensie” e prea tehnic. Ori referinþa e aici la funigeiicare plutesc în aer în cãutarea unui punct ferm unde sepot lãsa ºi rodi. 2 Brutalitatea morþii ar fi putut fi redatã ºi mai binefãrã prepoziþia „în” cu atât mai mult cu cât aceeaºistructurã eliptice e folositã ºi de Roy.

2288

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

2288 TRIBUNA • NR. 212 • 1-15 iulie 2011

Excelenþa” e pe cale sã omoare ºtiinþa. Primede excelenþã, catedre de excelenþã,echipamente de excelenþã, laboratoare de

excelenþã, iniþiative de excelenþã, arii de excelenþã,poli de excelenþã. Atenþie, un „laborator deexcelenþã” nu e doar un laborator ci un grup delaboratoare supus unei logici de putere mascatã înlogicã ºtiinþificã: logica excelenþei. Cu forþa nu s-aputut; ceea ce a vrut puterea sã înlãture încãpersistã. Cu frumosul s-ar putea sã meargã. Sefinanþeazã, se stimuleazã, perpendicular cuvechile structuri, ºi se culeg roadele.

Sã luãm de pildã apelul pentru proiecte carepromite „iniþiative de excelenþã” pentruuniversitãþile franceze. Acesta are loc cu ocaziaunui împrumut de stat, „marele împrumut”, destaturã cvasi-prezidenþialã. Citim fraze smintite, înnovlimbã (1), de genul: „O Iniþiativã de excelenþãasigurã promovarea ºi dezvoltarea unui perimetrude excelenþã ºi stimuleazã în jurul acestuia odinamicã de structurare a resurselor prin punereaîn practicã a unor acþiuni de cercetare ºi formarenovatoare în cadrul unei guvernãri reînnoite ºiperformante.” Bâlbâiala reapare în celebrareainfantilã a „nivelului”: „Candidaturile, care vor fievaluate de cãtre un juriu internaþional de calibru,vor trebui sã facã dovada competenþelor loractuale dar ºi a nivelului de ambiþie viitoare ºi acapacitãþii de a-ºi pune în practicã strategia.”

Genuni ale inteligenþei guvernamentale:Valérie Pécresse declara recent pentru Libérationcã „excelenþa e ceea ce poate exista mai bun”.Excelenþa e numele unui enorm truism ºi al unuidezastru ºtiinþific. Laboratoare bune ºi foartebune s-au desfiinþat, ºi-au destrãmat echipele, ºi-auschimbat programele, i-au exclus pe uniicercetãtori ºi i-au concediat pe alþii, toate pentru aintra într-un „laborator de excelenþã”. Pentrufermecãtorul titlu de „Pol de excelenþã”,universitãþile se regrupeazã în monºtrii deineficacitate care amintesc de vechile combinate.Proiectele pe care le redacteazã au eleganþa unuidicþionar de idei primite de-a gata (2), pun

problema nanotehnologiei ºi a provocãrilorviitorului, cuvinte pe placul sub-prefecþilor.

Toate acestea au loc de mai puþin de ºase luni,sub atenta supraveghere a ministerelor, într-opanicã ºi o opacitate nemaiîntâlnite: ºase lunipentru a cumpãra zece ani de cercetare; zece anide ierarhii încremenite. Excelenþa se expediazã.Puþin conteazã cã excelenþii de azi vor înceta sãmai fie excelenþi ºi mâine. Ceea ce conteazã e caputerea sã aibã ultimul cuvânt asupra excelenþei.Experþii, comisiile, criteriile ºi grilele n-au nicioimportanþã; nimeni nu se preface cã le acordãîncredere. Excelenþa se decreteazã acolo unde secuvine. Aproape cã se cunosc fericiþii câºtigãtori.Franþa lui Sarkozy e o þarã unde agitaþia puteriiduce la calitatea ºtiinþificã. Oamenii de ºtiinþã -transformaþi în funcþionari ocupaþi cu dosareinutile pline de Work package, Crack reckords,target-uri ºi dislocãri - deznãdãjduiesc, în timp cebirourile de redactare, traducãtori în globish (3) ºiconsultanþi manageri prosperã.

Excelenþa e un nume de cod. Cîndva sevorbea de planuri sociale pentru a nu vorbi deconcedieri. Eufemismul evolueazã. Ia mai nouforma superlativului: excelent, cel mai bun. Darniciodatã nu e vorba de identificareasingularitãþilor, oriunde s-ar afla ele. E vorba de a-i da afarã pe cei mai mulþi, de reducere.Excelenþa e planul social al ºtiinþei.

Panica marelui împrumut are o poveste lungã,cea a exploatãrii sistematice a universitãþiieuropene de cãtre „economia cunoaºterii”.Cercetãtorii ºi universitarii au fost încredinþaþi cãnu au altã soluþie decât sã rãspundã la acesteapeluri pentru proiecte care realizeazã, ca în ºcoli,spitale ºi oriunde altundeva, restructurarea-destructurarea mediului lor de lucru. Când nuaveþi mai nimic, ºi situaþia dureazã de cevavreme, loteria e ultima speranþã. Desigur, loteria îisãrãceºte pe majoritatea jucãtorilor. Deja înlaboratoare ºi universitãþi scad bugetele ºi începfalimentele. Trebuie sã ramburseze un împrumut

ale cãrui sume nu au fost încã vãrsate. Perdanþiiexcelenþei cotizeazã pentru câºtigãtori.

Ceea ce e în joc acum e tocmai meserianoastrã de cercetãtori ºi ideea pe care ne-o facemdespre ea. Cei care mormãie cã „excelenþa e totce poate fi mai bun”, cei care ne obligã sãcompletãm cât e ziua de lungã grile ºi maiabsconse decât ei, ºtiu oare oamenii aceºtia unlucru cât de mic despre ºtiinþã? Ce raport existãîntre excelenþa lor ºi muncã, descoperire, rigoare,deschidere, aptitudine ºi invenþie? Cât timp vamai trece fãrã ca noi sã facem acel lucru cãruiane-am consacrat viiaþa?

***Novlimba (novlangue în francezã) e, în

romanul politico-fantastic 1984 de GeorgeOrwell, o limbã fictivã, agramatã ºi „curãþatã” detoþi termenii susceptibili de a da de gânditvorbitorilor ºi cititorilor, îndeosebi de cei care arputea vehicula noþiuni de moralã sau idei criticedespre regimul politic totalitar din roman, numit„Oceania”. Novlimba are rolul de a înlocuiFostlimba (Ancilangue în francezã). Una dincaracteristicile novlimbii e dubla semnificaþie acuvintelor, care împiedicã orice gândirespeculativã ºi, prin urmare, orice argument critic.Altã caracteristicã a novlimbii este asociereasistematicã a douã cuvinte diferite într-unulsingur, astfel încât conceptul unuia sã nu maipoatã fi disociat de celãlalt.

Dictionnaire des idées reçues : operãneterminatã a lui Gustave Flaubert care grupeazãsub forma de dicþionar definiþii ºi aforismeimaginare.

Cuvânt telescopat (global + English); limbajconþinând aproximativ 1500 cuvinte folosite devorbitorii de limba englezã ne-nativi în contextulafacerilor internaþionale.

Articol apãrut în Libération, 2 decembrie2010.

Traducere de Ana-MMaria Suciu

excelsiorPhilippe Büttgen ºi Barbara Cassin

Excelenþa - planul social al ºtiinþei

cum se spunea în 1990. Dar între apariþia pe piaþãa unui aspect decupat dintr-un dosar, o bucãþicã(aparent) compromiþãtoare din dosarul unui scriitor, ºievaluarea noastrã, ar trebui sã lãsãm un interval dereflecþie ºi analizã.” Curat “nu-i momentul”! Dacã, lapeste 20 de ani de la cãderea comunismului, DanielCristea-Enache mai cere încã timp de reflecþie pentru ajudeca trecutul recent, ce ne va spune oare peste 40 deani? Cã de-acum încolo e deja prea tîrziu?

La urma urmelor, se ºtie prea bine cã, în sectoruldîmboviþean al judecãþilor de eticã publicã, realitãþilesînt rãsturnate adesea cu roþile în sus. Cei care solicitãtransparenþã socialã, responsabilitate ºi deconspirare atrecutului jegos sînt apreciaþi a fi niºte fiinþe barbare,lipsite de suflet, care aruncã în semenii lor cu bolova-nul. Ex-turbulentul Ion Vianu, confruntat cu darea învileag a unui prozator faþã de care avea niscaiva obli-gaþii personale, nu ezitã sã-ºi intituleze bombasticluarea de cuvînt: Trebuie lapidat Breban? (vezi rev. 22din 3 mai 2011). Fireºte cã nu. Criticul literar Paul

Cernat îi desemneazã, recent, pe unii dintre cei cepretind mai multã luminã cu graþioasa expresie “ceicare aruncã piatra” (vezi Observator cultural, nr. 575din 20 mai 2011). Aferim! Iatã-l ºi pe Daniel Cristea-Enache asigurîndu-ne cã “voi fi întotdeauna la o dis-tanþã anume luatã faþã de cei ce se grãbesc sã aruncecu piatra”. Vai-vai, ce suferinþã fizicã le produce piatrapracticilor democratice unor lideri de opinie de pemalurile Dîmboviþei…

Pentru ca lucrurile sã fie clare pentru toatã lumea,Daniel Cristea-Enache îºi încheie sec articolul de mili-tantism public: “Voi fi convins mai degrabã de ade-vãrul lor, al scriitorilor acuzaþi, decît de adevãrul înbucãþele al Securitãþii. ªi voi fi, pe mai departe, criticliterar: «nici mai mult, nici mai puþin decît atît»”. Ei,mãcar ºtim în sfîrºit cît e ceasul! Pentru a-ºi face accep-tatã poziþia reacþionarã, analistul îºi inventeazã un falsadversar (actualul CNSAS = vechea Securitate), iarapoi le ia pe faþã apãrarea scriitorilor colaboraþioniºti,în numele talentului literar. ªi pentru cã toate acesteatrebuiau sã poarte o devizã, mai recurge ºi la citatuldin E. Lovinescu (de parcã pãrintele viitoarei comba-tante anticomuniste de la Europa liberã ºi-ar fi îndem-nat, vezi Doamne, contemporanii la compromisuri ºiambiguitate!).

Dacã privim o secundã peste umãr, ne îngrozimde ceea ce gãsim în aceastã revoltãtoare luare decuvînt a lui Daniel Cristea-Enache. Gazetarul pretinde

c-ar fi dorit sã vadã toate dosarele tuturor scriitorilor,concomitent ºi integral, pe internet, în numele trans-parenþei absolute. Întrucît acest lucru nu s-a fãcut, elîºi ciopleºte succesiv pretenþiile de transparenþã: 1) vechea Securitate e comanditara acþiunilor destabi-lizatoare, pentru a macula marile noastre nume dereferinþã; 2) culpele savanþilor trebuie contextualizateartistic ºi explicitate bibliografic; 3) nu-i o problemãdacã – dupã atîta contextualizare atenuantã – uitãm peparcurs despre cine vorbim ºi despre ce discutãm (casã ne cantonãm, mai bine, în cazuisticã); 4) deconspi-rarea colaboraþioniºtilor X sau Y afecteazã imagineaîntregii comunitãþi scriitoriceºti; 5) nu turnãtorii sîntvinovaþi, ca atare, ci mai curînd societatea care i-a pro-dus; 6) dosarele importante sînt ascunse în continuare,în plasa presei cade doar plevuºca; 7) oricum nu sîntprea importante porcãriile trecutului, fiindcã noi tre-buie sã jurãm doar pe valoarea esteticã (dupã cumºtim de la Maiorescu); 8) e totuºi încã prea devremesã ne pronunþãm pe tema asta delicatã, sã mai aºtep-tãm un timp, “nu-i momentul”; 9) cei care militeazãpentru etica publicã “se grãbesc sã arunce cu piatra”;10) scriitorii acuzaþi sînt mai legitimi, în adevãrul lorîntortocheat, decît litera documentelor publicate.

Iar omul cu asemenea piruete de argumentaþievine ºi ne face nouã decaloguri de deconspirare aturnãtorilor comuniºti…

Mentalitate democraticã peDîmboviþa (II)(Urmare din pagina 11)

Un numãr al lunarului Lire dedicatromanului poliþist – Spécial polar. Unadevãrat festin pentru împãtimiþii genului.

Recenzii, anchete, interviuri, clasamente, chiar ºihãrþi cu semnalarea punctelor de pe mapamondunde au rãsãrit autori notabili de romanecriminale. O scurtã istorie a genului, de la Iliadapânã la Ed McBain ºi James Ellroy. Profiluriînsumate ale celor care soluþioneazã enigmele, dela logicianul singuratic (Auguste Dupin, SherlockHolmes) la doamnele bãtrâne (Miss Marple), ladetectivii particulari (Philip Marlowe, LewArcher), la avocaþii justiþiari (Perry Mason) ºi laîntreaga forþã de poliþie (în sub-genul numit policeprocedural). Alte profiluri însumate ale asasinilor(de la geniile rãului, ca Dr Fu Manchu al lui SaxRohmer sau Hannibal Lecter al lui ThomasHarris, la cutare asasin în serie). Polarul este ojunglã deasã – e uºor sã te rãtãceºti în imperiullui, foarte greu sã distingi valoarea de non-valoare.Numãrul special îºi propune sã demonstrezecondiþia actualã a romanului poliþist, care, înciuda imperialismului lingvistic anglo-american, arfi scãpat de tirania modelelor atlantice,„mondializându-se”. „Acest numãr din Lire vãprezintã o cartografiere a romanului poliþistmondial”, scrie Francois Busnel în editorial. „Veþivedea cã nu numai pe strãzile din Manhattan seþes cele mai palpitante intrigi imaginabile. Ce ºtiþidespre polarul nicaraguan?” Romanul poliþist armai fi ºi o afacere femininã. Parþial corect, dacãne gândim la Agatha Christie, Dorothy L. Sayers,Ngaio Marsh, P. D. James, Sara Paretski oriPatricia Cornwell. Revista ilustreazã aceastãaserþiune cu materiale despre britanica Mo Hyderºi franþuzoaica Fred Vargas, cea despre carevorbeam în numãrul trecut.

Conform promisiunii, redãm fragmente dininterviul acordat de autoarea francezã de romanepoliþiste revistei Lire:

Întrebare: L’Armée furieuse, iatã un titlu deroman care i se potriveºte perfect autoarei Vargas:o istorie din secolul al XII-lea cu rezonanþe înzilele noastre.

Rãspuns: Pentru prima oarã am avut titlulchiar înainte de a aºterne cartea pe hârtie. Omicã precizare, totuºi: n-a fost gãselniþa mea.Cunoºteam legenda Mesnie Hellequin1, cãreia i sespune mai frecvent L’Armée furieuse. E foartemedievalã, ºtiu, dar juxtapunerea substantivuluicu adjectivul era irezistibilã.

Întrebare: O întoarcere la Evul de Mijloc?Rãspuns: La început, mi-am spus cã ideea asta

trebuia abandonatã. Cum sã procedezi, dinpunctul de vedere al scenaristului, ca armata astafurioasã sã vinã în cãutarea unor oameni aflaþiîncã în viaþã ºi sã-i prindã într-o cavalcadãnocturnã? Dimineaþa, indivizii sunt încã printrenoi, dar sucombã rând pe rând în sãptãmânileurmãtoare. Acest anunþ fãcut unor rãufãcãtori eraun scenariu imposibil de pãstrat într-un polarcontemporan. Fireºte, în Evul Mediu existaudestule cazuri de oameni anunþaþi, într-un fel saualtul, de seniorul din Hellequin cã vor muri,întrucât comiseserã nedreptãþi. Corupþiamagistraþilor exista deja. Dar azi, cum sã scoþicãmaºa? Cine sã-i omoare pe toþi aceºti vinovaþi,cum sã rãmâi raþional, sã nu plonjezi în fantastic,ceea ce eu nu fac niciodatã? N-a fost simplu.

Întrebare: Aþi început acest roman având în

minte numai titlul ºi aceastã poveste despreMesnie Hellequin?

Rãspuns: Când am început sã scriu cartea,aveam o idee foarte vagã despre asasin ºi mobilullui. Dar întotdeauna mi se întâmplã la fel. Înfiecare searã, înainte de culcare, reflectez la ointrigã. De data asta, n-am reuºit sã-mi scot dincap expresia „Armata furioasã”. Sunt captivatã deprima idee care mi se instaleazã în minte. Cuurmãtorul roman, lucrurile se petrec la fel.

Întrebare: Urmãtorul, deja! Când ãsta abia aapãrut ºi nu publicaþi decât o datã la doi sau treiani?

Rãspuns: Am început sã mã gândesc laurmãtorul chiar în seara când am isprãvitL’Armée furieuse. E o formã de angoasã. ªi iatã-mã iarãºi condiþionatã de ceva ce revine ...obsesiv. Mereu aceeaºi situaþie. În precedentulroman, Un lieu incertain, am demarat cu opoveste cu vampiri. În cel de dinainte, Dans lesbois éternelles, porneam de la osciorul care arexista în inima cerbului. De fiecare datã, un fleacdin ãsta. ªi ºtiu de la început cã mã voi supune,fatalmente.

Întrebare: Dar încotro vã îndreptaþi?Rãspuns: Nu posed o reþetã verificatã pentru

fabricarea de povestiri. Când sunt pe punctul de aadormi, mã pomenesc imaginându-mi un dialogpe care nu mi-l notez niciodatã. E legea luiDarwin, rãmâne ce rãmâne a doua zi dimineaþa.Seara, când meditez la istorisirea mea, nu noteznimic niciodatã, uit optzeci la sutã din ea.

Întrebare: Care sunt primele semne cã puteþiîncepe sã scrieþi?

Rãspuns: La început pentru L’Armée furieuseam deci un asasin, dar niciun fel de mobil.Totuºi, nu pot începe sã scriu un roman poliþistfãrã sã am asasinul. Mai ºtiu ºi cã unul dintrepersonaje va avea ºase degete la o mânã. Dar lace-mi va servi acest detaliu? Mister. ªi cum sã-lintroduc în povestire? Nicio idee. Numai cã, dacãnu am astfel de lucruri ca sã demarez, nu mã potconcentra.

Întrebare: Dar dupã aceea cum scrieþi? Rapid,lent, în rafale?

Rãspuns: Termin cartea în trei sãptãmâni. Mise declanºeazã un film în cap – parcã vãd totulderulându-se în faþa ochilor. Nu am spaimapaginii virgine. Dupã ce am scris douã, treicapitole, tot ce am de fãcut este sã urmãrescfilmul. Dar abia dupã aceea vine treaba autorului,cum se spune. Ai impresia cã totul se rezolvãfoarte repede, dar urmeazã ºase luni de revizuiri.

Întrebare: ªase luni de revizuiri pentru carteîn ansamblul ei?

Rãspuns: Ceea ce scriu în trei sãptãmâni nuseamãnã cu nimic: materialul nu e satisfãcãtor,tonul nu corespunde. Trebuie sã reiau totul. Deregulã, prima scenã nu-mi iese aºa cum amconceput-o. Am nevoie de revizuire pentru caideile ºi urmarea povestirii sã se înlãnþuie firesc.Încetul cu încetul elementele se aºazã la locul lor.De exemplu, îmi place sã am o intrigã secundarã.Pe lângã trama poliþistã, e bine sã existe ceva deordin afectiv. Ceea ce este un element clasic la unpolar. Vedem ºi în serialele TV de searã. De dataasta am ales antagonismul dintre Danglard ºiVeyrenc [douã personaje din anturajulComisarului Adamsberg, n. n.].

Întrebare: Cu ce seamãnã prima variantã a

unui roman semnat Fred Vargas?Rãspuns: Fred Vargas? Dar nu ºtiu cine este

Fred Vargas. Poate cã este o impostoare. Or, eusunt exigentã. Din prima ciornã rãmâne doarscenariul. Dar prima versiune nu e cititã denimeni. N-o dau nici mãcar surorii mele, Jo,prima mea cititoare, pentru cã nu are nicicoerenþã, nici stil. Scriu repede, repede, iar seara,înainte de culcare, pregãtesc mental capitolele deredactat a doua zi. Când aºterni pe hârtieîntreaga istorie în douãzeci ºi una de zile, dupãrevizuiri nu multe fraze rãmân cum au fostiniþial. Corectez la nebunie: un mãcel de cuvinte.Elimin pasaje întregi, fiindcã sunt proaste sauinutile.

Întrebare: De ce, de câþiva ani, ComisarulAdamsberg rãmâne protagonistul tuturorromanelor dumneavoastrã?

Rãspuns: Pentru moment, Adamsberg esteaici. Nu s-a schimbat, abia dacã a îmbãtrânit.Dacã existã un om cu un temperament constant,el e. Poate deveni chiar jenant prin capacitatea sade distanþare. Nu schimb caracterul luiAdamsberg, fiindcã ceea ce mã intereseazã estenonºalanþa, nepãsarea lui contemplativã. El mãsprijinã, îmi dã siguranþã. Când îmi propun sãscriu un polar cu Adamsberg, îl cunosc atât debine încât îmi face plãcere sã-l pun în paginã, numã satur de el. Îl iubesc ºi nu l-aº omorî, cum afãcut Conan Doyle cu Sherlock Holmes.

Întrebare: A distra timp de douã ore – oambiþie oarecum modestã?

Rãspuns: N-am alt proiect decât acela de apovesti o istorisire bine fãcutã. Trebuie sã fii înformã ca sã depeni o poveste, sã-l distrezi pecititor timp de douã ore. Nu posed niciun fel dediscurs teoretic despre romanul poliþist. Expresia„rompol” pe care o folosesc este o abreviere defiºier. Romanul poliþist este tipul de lecturã careface bine. Cât timp îl citeºti, eºti în altã parte, iarla sfârºit te simþi excelent. Nu încerc, zicând asta,sã depreciez literatura poliþistã, care este unaarhaicã.

Întrebare: Lectura unui roman poliþist are unefect anxiolitic?

Rãspuns: Dintre miile de ramuri ale literaturii,romanul poliþist este una foarte anxioliticã. Cumzicea Michel Lebrun: aveþi o problemã, luaþi unroman poliþist – în el este de asemenea oproblemã, care se rezolvã ºi atunci dormiþi liniºtit.Dacã omagiem catharsis-ul grec, de ce n-amomagia ºi romanul poliþist?

Note:1 Mesnie Hellequin (the Wild Hunt) – legendãmedievalã occidentalã despre cavalcada nocturnã astafiilor rãzbunãtoare, vestitoare de catastrofe. Ceiaflaþi în calea cãlãreþilor puteau fi duºi în lumeamorþilor.

2299

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

2299TRIBUNA • NR. 212 • 1-15 iulie 2011

Polarul la ora femininãVirgil Stanciu

flash meridian

Cãlin Raul Anton Arles

Titlul acestui nou episod poate pãrea ciudat,însã nu am gãsit nicio altã soluþie maipotrivitã pentru a-l evoca pe pur ºi simplu

excepþionalul Duke Ellington. „La ºicul elegant” era,de fapt, inscripþia cel puþin ciudatã, care figura pevremuri pe firma unei croitorii de lux; pentru mine,sintagma aceasta oglindeºte cum nu se poate maibine impresia pe care o lãsa orice apariþie a duceluifie cã evolua în public sau cã îºi supraveghea ºiconducea spre noi ... culmi faimosul sãu big band.

Astãzi ne vine greu sã credem cã a existatcândva o perioadã de câþiva ani când o bunã partedin încercãrile sale de a se impune ºi de a pãtrundeîn lumea bunã a muzicienilor de top au fost parcãsitematic sortite eºecului. Grupului intitulat TheWashingtonians, pe care îl alcãtuise cum s-a priceputel mai bine în vederea luãrii cu asalt a sceneimuzicale newyorkeze a anilor ‘20, i-au trebuit câþivaani pentru a convinge ºi a fi luat finalmente înseamã. În anul de graþie 1923, îi vom gãsi însã peveneticii din Washigton instalaþi cu arme ºi bagajeîn buricul lumii jazzului; e drept, însã, cã de marefolos le-a fost ajutorul incomparabilului pianist FatsWaller. Foarte curând, primele compoziþii aleducelui (era vorba de atât de impresionanteleCreole Love Call ºi de Black and Tan Fantasy!) îlvor propulsa printre favoriþii ºi rãsfãþaþiimomentului surprinzând pe picior greºit, prinprospeþime ºi nenumãrate inovaþii formale, lumeaacelor ani aflatã într-o destul de anostã cãutare denoi formule viabile, însã negãsind soluþii pentruevitarea unor stereotipuri obositoare ºi cam ... fade.

Lumea entertainement-ului va renaºte odatã cuapariþia lui Ellington care, multã vreme, va dominaautoritar tot ce avea sã însemne jazzul, mergândfãrã greº din succes în succes. Inventivitatea ºicreativitatea sa par inepuizabile ºi vom avea prilejulsã asistãm în toþi aceºti ani (cu adevãrat ... nebuni)la naºterea stilului jungle (ilustrat prin compoziþiicelebre cum ar fi Mood Indigo sau, în anul 1931,albumul de pominã intitulat Creole Rhapsody) saula primul turneu european de mare succes din 1933.Dupã ce - timp de mai bine de cinci ani (1927-1932) - a pus stãpânire pe faimosul Cotton Club,avea sã recurgã la nume noi, întãrindcompartimentul de suflãtori cu Johnny Hodges,Barney Bigard ºi Cootie Williams (pentru care nu vasta pe gânduri sã scrie o seamã de piese absolutformidabile!) ºi, în 1939, va întreprinde un nouturneu triumfal în Europa. Între timp, o seamã decompoziþii (Clarinet Lament, Echoes of Harlem, In

a Sentimental Mood, Sophisticated Lady sauSolitude) devin literalmente celebre ºi - de ce ne-amteme de cliºee? - sunt pe toate buzele.

Probabil cã Duke Ellington avea un simþ apartecare-i ºoptea la rãstimpuri ce schimbãri ar mai fi defãcut, cãci iatã-l incluzându-i în orchestrã ºi pecontrabasistul (deschizãtor de drumuri!) care avea sãse dovedeascã Jimmy Blanton sau pe Ben Webster,unul dintre cei mai impresionanþi ºi mai importanþisaxofoniºti ai tuturor timpurilor; s-ar prea putea însãca ducele însuºi sã fi simþit la un moment dat cã acam început sã batã ºi el pasul pe loc (nu vã miraþi,se mai întâmplã chiar ºi-n cele mai bune familii!) ºicã – pe undeva – se cam simte nevoia de... sângeproaspãt. Culmea e cã avea sã gãseascã – parcãbãtând din palme! - omul potrivit. Acesta se numeaBilly Strayhorn, era un fel de eminenþã cenuºie aducelui o dublurã, dacã nu cumva chiar egalul sãuîn toate cele. Oamenii noi de o calitate excepþionalã,un pianist (suplimentar, dublat de un aranjor dintrecei mai inspiraþi) cu un potenþial creativ nelimitat ºiperseverarea cu acelaºi har a „bãtrânului” întrucompoziþie, vor da aripi precum ºi un nou elanmiracolului ellingtonian care-ºi va continua la modultriumfal drumul sãu neabãtut spre noi culmi (decivilizaþie?). Roadele se vor vedea/auzi de îndatã înnoi capodopere care de astã datã poartã numele deTake the „A” Train, Johnny Come Lately, Jump forJoy sau Beggars Holiday.

Uneori, în funcþie de structura ºi personalulorchestrei, care se va dovedi tot mai mult a fi unacu geometrie variabilã, impresia pe care þi-o lasã estemai degrabã cea de jazz simfonic, însã omul cuºicul elegant rãmâne acelaºi inepuizabil alergãtor decursã lungã ºi „nãscoceºte” noi ºi noi giumbuºlucurisau trucuri geniale, în care îþi ia ochii dacã nucumva te chiar ... sufocã cu tot soiul de gãselniþe,abia într-un târziu putând sã realizezi cã eºti înprezenþa unei noi manifestãri de excepþie a geniuluiellingtonian. Vom aminti doar piesa de maridimensiuni Black Brown and Beige, dar ºicompoziþiile uluitoare care se vor dovedi a fi DeepSouth Suite, Blutopia, Harlem ori Night Creature.

În anii maturitãþii târzii, Ellington nu maipridideºte cu „satisfacerea” comenzilor speciale dince în ce mai sofisticate, însã va gãsi totuºi timp sãfacã turnee, sã primeascã distincþii dintre cele maiimportante ºi – poate, de departe, dupã cumrecunoaºte el însuºi, þinând în fapt de cel maiimportant aspect al activitãþii sale – sã compunãimpresionante compoziþii religioase pe care le va

prezenta publicului cu prilejul faimoaselor saleconcerte de muzicã sacrã. Din pãcate anii ºioboseala, dar ºi faptul cã mulþi dintre tovarãºii dedrum îl vor fi pãrãsit sau vor fi murit, îºi vor punepeceta pe finalul unei vieþi ºi cariere excepþionalecãruia îi va lipsi de acum strãlucirea de odinioarã.Ducele va înceta din viaþã la vârsta de 75 de ani,însã, The Duke Ellington Orchestra îºi va prelungiexistenþa sub bagheta fratelui sãu Mercer.

La începutul anilor ‘70, bigband-ul ducelui acântat ºi la Bucureºti: a fost un prilej unic sã poþiauzi ºi vedea în toatã splendoarea sa de atunci (atâtcât mai rãmãsese, din pãcate, din tot ce fusesecândva!) aceastã bijuterie condusã încã de Ellingtonhimself chiar dacã – ºi sper sã nu greºesc! - celebrul,marele saxofonist Paul Gonzalves se nimerise sã fiebeat-mort.

Pentru mine, cele mai spectaculoase momente(poate chiar vârfuri!) ale carierei sale stau înextraordinara performanþã de a înregistra This One’sfor Blanton (cu Ray Brown) sau Money Jungle cuMingus & Max Roach, dacã nu mai punem lasocotealã faptul cã – împotriva voinþei orchestreisale! - avea sã-l invite sã cânte cu el/ei pe însuºirevoluþionarul radical care a fost pe vremurisaxofonistul Archie Shepp.

Dupã cum v-am obiºnuit ºi în episoadeleprecedente, am sã vã recomand în cele ce urmeazãcâteva dintre înregistrãrile esenþiale ale lui Ellington.E vorba, aºadar, de :

Early Ellington – Blue Bird;Swing 1930 to 1938 – BBC;Great Original Performances – BBC;The Complete Duke Ellington (1925-1940) –

CBS;The Indispensable Duke Ellington (1927-1940)-

RCAMasterpieces (1950) – CBS;Such Sweet Thunder (1956-1957) – CBS;Black, Brown and Beige (1958) – CBS;Back to Back (1960) – Verve;Duke Ellington and John Coltrane (1962) –

Impulse;Money Jungle (1962) – Blue Note;This One’s for Blanton (1973) – Pablo;The Far East Suite (1966) – RCA;The Complete 1947-1952 – Sony Music;Ellington at Newport – Sony Music.

3300

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

3300 TRIBUNA • NR. 212 • 1-15 iulie 2011

jazz story

La ºicul elegantIoan Muºlea

Jimmy Blanton

Count Basie ºi Duke Ellington

3311TRIBUNA • NR. 212 • 1-15 iulie 2011

Dupã un bun ºi fãrã de vârstã obicei, leaturilede liceeni se adunã cam o datã la zece ani.Sã se revadã, sã se recunoascã (din ce în ce

mai greu), sã se laude (rar), sã se plângã (mult maides), sã se numere (de la o vreme), sã depeneamintiri de pominã sau, dupã ce deceniile încep a seînmulþi, sã se bucure (mai discret sau mai pe faþã) lagândul cã încã trãiesc. Prin urmare, revederile seîntâmplã la scurgerea a 10 ani, a 20 ºi tot aºa. Mairar la... 38! Dar se-ntâmplã ºi-asemenea ciudãþenii.Nu ºtiu dacã de spaimã cã s-ar putea sã nu apucãmîntâlnirea de 40 de ani – vine-ntre timp 2012 (!) – saupentru simplul fapt cã mai mulþi dintre colegi urmausã revinã în Clujul natal pentru scurte sejururi, noi,supravieþuitorii promoþiei 1973 a Liceului de Muzicãdin prima urbe someºanã, ne-am dat rendez-vousacum câteva zile, neglijând rotunjimea deceniilor.

Nu ºtiu alþii cum or fi fost dar eu, când mãgândeam cã, prin forþa hazardului, nu fusesem lanicio întâlnire de pân-acum, aveam un tremur lãun-tric de nestãpânit. ªtiam bine cã, oricum, de fiecaredatã când pãºesc sub boltele mãnãstirii franciscanedin inima cetãþii, mã nãpãdesc emoþii de toatefelurile. De data aceasta însã, toate simþirile aveau sãfie mai adânci. În sfârºit, mi-am luat inima-n dinþi ºim-am dus. Nici n-am intrat bine pe poartã ºi-am ºizãrit primul grup de tovarãºi de suferinþã. Prevãzãtor(ºi, probabil, cu un zâmbet tâmp pe chip), m-amapropiat încet, ca sã am cât mai mult timp pentruidentificãri de urgenþã. Recunoscînd pe datã o figurã,m-am repezit la persoana în cauzã, chemând-o penume si strângând-o îndelung la piept, în vreme cerotiþele mi se-nvârteau frenetic, rãsfoind prinmemoria ºtirbã dupã apelative familiare pentruceilalþi. Dar panica s-a risipit îndatã, cãci mi-am datseama iute cã ºi ei, sãracii, mã priveau holbaþi, mulþineºtiind de unde sã mã ia. Totul s-a lãsat cu un râsmânzesc, un fel de „ce-am fost ºi ce-am ajuns”... Ne-am alãturat celorlalþi ºi nu ne-a luat mult sã neîmbrãþiºãm cu toþii, fiindcã eram doar o mânã deoameni. Am intrat în sala mare, locul atâtor supliciicu cântec ºi ne-am aºezat între coloana goticã dinmijloc ºi amvonul din perete. O numãrãtoare tãcutãmi-a adus o tresãrire ºi-un zîmbet ºters – eramdoisprezece! Doisprezece neºtiuþi apostoli ai luiEutherpe. Odatã trecut primul val, au începutflecãrelile mãrunte de acomodare, vreme în care, maipe-ascuns, ne-am cercetat pe-ndelete. Cu o seamã,credincioºii locului, mã mai vãzusem între timp, pealþii îi redescopeream, într-o învãlmãºire de cugetãrinãtãfleþe despre cruzimea timpului. Pe ici pe colourme de frumuseþe; râs tonic ºi sincer la câþiva;distincþie bine purtatã la una din mândrele anului;bonomie surâzãtoare la vreo doi-trei; scofâlcealã ºiresemnare la cei cãlcaþi de tãvãlug.

S-a strigat apoi catalogul. Mulþi absenþi: uniimutaþi de-acum din lumea aceasta, alþii sãlãºluinddincolo de hotare prea îndepãrtate sau prinºi fiindcu treburi de tot felul. S-au plecat ochii la amintireacelor care nu vor mai rãspunde niciodatã „prezent”,s-au mai lãmurit dintre istoriile înstrãinaþilor, dupãcare toþi cei de faþã ºi-au spus povestea. Aici aînceput fascinaþia, uneori incredibilul, pe alocuriridicolul, prea des drama. Încercãrile vieþii sunt, înmare privind lucrurile, aceleaºi pentru toþi muritoriidar artiºtii (mici sau mari) le trãiesc altfel, fiindcãsunt plãmãdiþi dintr-un aluat aparte ºi seîmpuþineazã zi de zi, dãruindu-se altora, adicãcrescând fiinþe de aceeaºi gingãºie a simþirii sauurcând pe scene în faþa mulþimilor. Întâmplãri care îi

lasã reci pe oamenii de rând au reverberaþii adânci însufletele bântuiþilor de muze, lumânarea lor arde cuflacãrã mai vie ºi se topeºte mai iute. ªi-apoi, undemai pui truda? Ceasuri, sãptãmâni, luni ºi ani decorvoadã, uneori cu lacrimi în geanã, în timp cecopiii de aceeaºi vîrstã se joacã zgomotoºi afarã, întimp ce adolescenþii de aceeaºi generaþie se plimbãînlãnþuiþi pe sub bolte de frunziº, în timp ce oameniimaturi de acelaºi leat (slujbaºi mãrunþi care ºi-auîndeplinit fãrã mare zoalã îndatoririle zilnice cãtreobºte) îºi trãiesc viaþa. Cine poate înþelege calvarulinstrumentistului? Îi mai aud pe unii vorbind desprecomplexitatea meseriei de medic. Am fatã medic ºi-am vãzut-o crescând ºi citind îngheboºatã orelungi, fãrã numãr. ªtiu cã o paºte învãþarea pe viaþã,dar nu pot sã nu vãd cã nici nu se comparã travaliulei cu al meu. Mai vãd în unele filme cum americanii(cei plini de ei dar destul de sãrãcuþi la mansardã)ridicã în slãvi iscusinþa piloþilor de vânãtoare cu fãlcilate ºi frunte-ngustã. Vreau sa-i râd în nas oricãruiaviator, spunându-i pe ºleau cã deciziile unuiviolonist se iau în fracþiuni de secundã incomparabilmai scurte decât timpii sãi de reacþie, iar distanþelede pe umila tastierã a viorii se mãsoarã, în poziþiileînalte, în fire de pãr! Nicio manºã miºcatã cu câþivamicroni nu produce efecte în þinuta avionului dar lamine, ceteraºul neºtiut, câþiva microni însemnãdiferenþa dintre curat ºi fals. E-adevãrat cã un pilotînvaþã o multitudine de date dar la douãzeci ºi cevade ani el trebuie sã fi acumulat tot volumul deinformaþie, fiindcã la treizeci e terminat. Unviolonist învaþã toatã viaþa (pe aceeaºi minusculãlimbã de scripcã) distanþe, apãsãri, viteze, gesturifulgerãtoare despãrþite prin intervale de timpinfinitezimale. Baºca sute de mii de profilurimelodice. Mai are la rãboj ºi deprinderea unuilimbaj, scris-citit-vorbit (cel al notelor), la fel decomplicat ca chineza sau japoneza, de pildã. Camasta e crucea cordarilor ºi a pianiºtilor ºi a multoraltor muzicieni cãrora cerbicia uneltei le-a rupt hãlcimari din viaþã ºi i-a încãrunþit înainte de vreme. Darce ºtie lumea? Lumea care vede în gesturile exagerateºi ostentative ale chitariºtilor dezgoliþi ºi asudaþi dinconcertele rock suprema expresie a virtuozitãþii...Când trec de-a lungul coridoarelor întunecoase ºi reciale liceului nostru, cu ungherele lor tainice în carefoºneºte încã zvon târºâit de sandale cãlugãreºti, prinfaþa uºilor ferecate ale chiliilor prefãcute în camerede torturã (a se citi sãli de studiu), mã gândescîntotdeauna la chinurile facerii instrumentistului.Chinuri care, la cei cu adevãrat dãruiþi vocaþiei, nuse sfârºesc niciodatã. Pentru cã ars longa, vitabrevis...

Trecute istorisirile dintâi, ne-am schimbat cuibul,poposind într-un locºor intim în care se mãnâncãbine, ca acasã ºi se pot înºira amintiri în liniºte. Cuinimile mai uºoare de-acum, lângã un pahar, limbiles-au dezlegat, mãrturisiri mai adânci ieºind la vedere,cu toate ale lor: greºeli, remuºcãri, neîmpliniri,renunþãri, nenorociri nu puþine. Soarta potrivnicã ageneraþiei noastre, nãscutã ºi crescutã sub bolºevismiar dupã aceea spoliatã de tranziþie (tranziþie sprece?) s-a dezgolit în toatã vitregia ei. Oameni nevoiþisã-ºi lase þara ca sã nu mai sufere umilinþa lefiimizere, oameni siliþi sã uite de propriul talent,devenind medici, informaticieni sau (Doamne apãrãºi pãzeºte!) contabili. Mai rar, oameni care ºi-audescoperit alte chemãri – unul dintre noi, oboistpare-mi-se, devenind predicator (!) ºi nu unul dintreaceia care zãpãceºte de cap oile Domului ci unul cu

mare har oratoric, autor a vreo 40 de volume deexegezã biblicã. S-a întrezãrit ºi morala fabulei LeLievre et la Tortue, multe þestoase din rândurilenoastre ajungând cu bine la finiºul iluzoriu alîmplinirii, în timp ce o seamã de iepuri (subsemnatuly compris) n-au apucat niciodatã la linia de sosire(care line de sosire?), moþãind ei bine-merci toatãtinereþea ºi luînd-o la picior târzior ºi inutil... S-a mairevãrsat ºi fierea tristeþilor de tot felul, începând cuboacãnele pruncilor zvãpãiaþi ºi nebãtuþi la vreme(nu ne mai îngãduie educaþia non-autoritarã) ºisfârºind cu lovituri crunte ale soartei - infirmitãþi,înnãmoliri în mocirla viciului sau însingurãri veniteînainte de vreme. Ascultam tãcut la toate acestea ºinimic nu-mi era strãin. La o vreme s-a fãcut târziu,aºa cã ne-am mai îmbrãþiºat o datã ºi ne-amîmprãºtiat. Nu bãnuiam cã greul abia urma. Amplecat spre casã dar n-am ajuns multã vreme,conducând fãrã þel prin ploaia stârnitã între timp.Îmi stãruia în minte imaginea Tamarei Buciuceanucu un refren pe o melodie de flaºnetã: Unde eiluziile mele / Care le-am avut? În mod incredibil,realizam pentru prima datã zãdãrnicia zbuciumuluide-o viaþã. La ce bun? Dar, sãgetãtor cum sunt,reversul a venit fulgerãtor: ce gânduri sunt astea?Cum adicã „la ce bun”? Cât timp mai zvâcneºtidintr-o aripã, mai poþi agãþa o notã pe un portativ,mai poþi îmbia pe cineva cu o fãrâmã de frumos.Dacã ai dreptul la ceva, acela este sentimentulrevoltei. Cum se poate ca, dupã atâtea sacrificii ºidupã atâtea clipe alese oferite celor din jur, artiºtiidin pãtura mijlocie sã trãiascã atât de modest în þaraaceasta? Replicile cu giganþi care au trãit în mizerienu-mi închid gura. Într-o lume modernã ºi raþionalã,ar trebui sã ne bucurãm de echitatea unei preþuiridirect proporþionale cu asperitãþile drumuluistrãbãtut cu tãlpile însângerate. Sau... echitatea nu-ipentru... cãþei? Atunci nu-mi rãmâne decât sã atârnîn cui buna-cuviinþã ºi sã-mi laud, cu limbã demoarte, propria breaslã, amintind lumii cã legiunilenoastre din umbrã au soarta lui Sisif. Când vedeþi pestradã un ucenic cãrând de toartã un instrumentmuzical, trimiteþi-i cel puþin o undã de compasiune.Dacã vã întâlniþi cu un instrumentist adult de rând –un pãlmaº din orchestrele filarmonice, de operã, oriun profesor de liceu, adresaþi-i mãcar un gândadmirativ ºi plecaþi-vã scurt capul ca japonezii. Iardacã aveþi privilegiul de-a vã afla în preajma unuimare instrumentist, faceþi o plecãciune în toatãregula ºi scoateþi-vã pãlãria. Acela este un erou, uncavaler al riscului, un ales al zeilor! ªi, faceþi bine, numai amestecaþi instrumentiºtii cu cântãreþii: gloriaacestora din urmã e nedreaptã ºi se datoreazãignoranþei gloatelor.

Am plecat de la doisprezece apostoli anonimi ºiuite unde-am ajuns. M-am înfierbântat, sã-mi fie cuiertare. Deºi, pânã la urmã, n-am fãcut altceva decâtsã zugrãvesc o stare de fapt. O tristã ºi probabileternã (la noi) stare de fapt. Când am plecat de laliceu spre locul de taifas, una dintre colege, dãscãliþãacolo, ne-a zis: „haideþi sã vã arãt tabloul promoþieinoastre”. În holul gotic, undeva prea sus, printrearcade, parcã anume puse sã nu le vadã nimeni, atâr-nau într-o ramã prãfuitã chipurile noastre, aºa cumzâmbeau ele, încrezãtor, acum 38 de ani. Atunci m-acam nemulþumit surghiunirea aceea; acum, scriindrândurile de faþã, mã gândesc cã ea ilustreazã perfectsoarta valurilor mici din imensul ocean al zeiþei culirã.

Prânzul cel de tainãMugurel Scutãreanu

muzica

3322

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

3322 TRIBUNA • NR. 212 • 1-15 iulie 2011

În pofida timpurilor deloc blânde,infatigabilul ªtefan Vannai - unul dintrestâlpii comunitãþii jazzistice din România - a

reuºit performanþa de a duce la capãt cu succeso nouã ediþie a Festivalului internaþionalstudenþesc Jazz Napocensis. Începând din anii1980, Vannai menþine în stare de funcþionareunicul big band de tineret (evident, cu ocomponenþã în permanentã schimbare) din þaranoastrã. În condiþiile libertãþii recâºtigate dupã1989, distinsul ºef de orchestrã s-a numãratprintre cei mai inimoºi promotori ai ideii unuifestival clujean de jazz. Din 1997, când laAcademia de Muzicã G. Dima fu inauguratModulul de Jazz, dl. Vannai a binevoit sã-ºipunã în serviciul acestei instituþii vasta saexperienþã profesionalã, iar ansamblul creat deel sub denumirea Gaio s-a transformat într-unlaborator muzical pentru studenþii cu înclinaþiijazzistice.

Deºi impedimentele cu care s-a confruntatfrumoasa tradiþie festivalierã clujeanã pãreauinsurmontabile, chiar ºi în anul de crizã 2011curajosul profesor/dirijor/aranjor/impresar agãsit o modalitate de salvgardare. Aceasta avenit chiar din partea instituþiei ce adãposteºtebig band-ul Gaio: Casa de Culturã a Studenþilordin Cluj-Napoca, coordonatã cu multã eficienþãºi lãudabilã deschidere culturalã de cãtredirectorul Adam Laszlo. Aºa se face cã, înintervalul 23-26 mai 2011, Clujul avu parte deun festival pe scena cãruia au evoluataproximativ 150 de muzicieni, în marea lormajoritate tineri.

Recunosc cã nu pot scrie acest text cudetaºarea cronicarului de serviciu. Nu de alta,dar am trãit evenimentul în posturã deprezentator, iar mulþi dintre instrumentiºtiiprezenþi pe scenã sunt studenþi ai Modulului deJazz al Academiei clujene de Muzicã, undesubsemnatul susþine Cursul de Estetica Jazzului.Cu toate astea, aflându-mã de cinci ani înmisiune diplomaticã pe coasta de Vest aEuropei, cred ca dispun - cu prisosinþã - dedistanþarea necesarã spre a evalua cum secuvine cea de-a 14-a ediþie a festivalului JazzNapocensis. Programarea gânditã de ªtefanVannai a reuºit sã îmbine valoarea artisticã arecitalurilor cu elemente complementare,preponderent de ordin didactic ºi educativ.Astfel, însuºi momentul inaugural a implicatvalenþe complexe: a fost aleasã o piesã crucialãdin repertoriul secolului XX, Rhapsody in Blue,anume acea compoziþie prin care GeorgeGershwin demonstrase în 1924 cã nãbãdãiosuljazz, abia nãscut, era pe deplin compatibil cuspiritul marii muzici. (Lucrarea a fost compusãaproape simultan cu capodopera literarã TheGreat Gatsby, a scriitorului F. Scott Fitzgerald,creatorul sintagmei The Jazz Age, ca denumiregenericã a respectivei perioade din istoriaculturalã a Statelor Unite). Dar binecunoscuta„Rapsodie albastrã” a avut parte, de dataaceasta, de o interpetare ineditã: ca solistã,pianista ruso-româno-americanã în plinãafirmare internaþionalã Olga Kleiankina (amrelatat în Tribuna despre succesele ei din varatrecutã în Portugalia), acompaniatã de orchestraAcademiei de Muzicã G. Dima (alcãtuitã dinstudenþii anilor II, IV, plus anii de masterat I ºiII), sub bagheta unuia dintre cei mai remarcabili

tineri dirijori apãruþi în România secolului 21,Matei Pop. Deºi cei peste 50 de tineri artiºtiimplicaþi au avut la dispoziþie pentru repetiþiiun timp foarte scurt, rezultatul final i-a încântatpe auditori: o versiune sprinþarã, mustind deenergii primaverale, ale cãrei lejere impreciziuniputeau fi ºi ele luate drept un reflex alnonºalantei expresivitãþi jazzistice. Impresiaglobalã a fost aceea a unei întregi promoþii destudenþi extrem de talentaþi, coagulaþi deluciditatea dirijoralã într-un angrenaj orchestralde aleasã simþire muzicalã, suplu, capabil sãasimileze spiritul jazzului-simfonic cu o precocematuritate. Cât despre Olga Kleiankina,impresiile de dupã turneul ei lusitan mi-au fostconfirmate: o pianisticã precisã ºi agilã, plenarãºi luminoasã, cu fin control asupra frazãrii ºiintensitãþilor, coroboratã cu o torenþialãrevãrsare de forþã, de-a dreptul uimitoare dinpartea unei fãpturi aparent atât de fragile.

La finele mult-aplaudatului act inaugural, aavut loc o ceremonie prin care organizatorii auþinut sã-i recompenseze moralmente pe toþiparticipanþii la festival, oferindu-le diplomemenite sã fixeze în timp acest moment festiv alcarierei lor. Totodatã le-au fost înmânatediplome de excelenþã unor personalitãþi legatede cultivarea artei jazzistice, cu precãdere înspaþiul transilvan: etern-junele decan de vârstã aljazzofililor, Iosif Viehmann, fondatorul clubuluide Jazz al Casei de Culturã a Studenþilor Cluj(anno 1968!); Emil Simon, apreciatul dirijor alFilarmonicii Transilvania; Adrian Pop, rectorulAcademiei de Muzicã G. Dima din Cluj;violoncelistul Vasile Jucan, iniþiatorul orchestreice-i delectase pe spectatori cu capodopera luiGershwin; trombonistul Mircea Neamþu,patronul noilor generaþii de suflãtori; FlorianLungu, cel mai cunoscut promotor de jazz înmass-media din România ºi Mircea Tiberian,ºeful catedrei de jazz de la UniversitateaNaþionalã de Muzicã Bucureºti (nãscut la Cluj) -ultimii doi, foºti lectori ai Modulului de Jazzclujean º.a.

O bunã parte a galelor a fost consacratãcelor mai noi grupuri de jazz apãrute pe planlocal. Multitudinea numelor promiþãtoare mãîmpiedicã sã le menþionez exhaustiv. Nu pottrece cu vederea, în primul rând, apariþia unuipianist de forþã ºi talent - Paul Pintilie,actualmente student în anul întâi al Academieide Muzicã din Cluj. Nu doar faptul cã provinedin Nordul Moldovei ºi înfãþiºarea sa bãlaie mi-au reamintit, peste decenii, debutul sibian almarelui nostru jazzman Ion Baciu Jr., ciîndeosebi prestaþia sa muzicalã. Deocamdatã,Paul se aflã în faza cãutãrilor: la fel cumantecesorul sãu ieºean nu putea scãpa demodelul Bill Evans, nici bucovineanul nu sepoate dezlipi, deocamdatã, de fascinaþiaexercitatã de Michel Camilo; pe de altã parte,am impresia cã am detectat în colegul sãu destudii ºi de scenã, Marton Toth, un contrabasistempatic, cu care P.P. ar putea lega o colaborareproductivã. Impresii similare de bun augur mi-au stârnit vocalista Oana Mureºan, grupulfeminin Hot Vocal Quartet (amintind deambiþiosul sextet cu care ex-studenta Academieinoastre, Olga Kleiankina, reuºise sã farmecepublicul Festivalului de la Korinthos pe la

începutul deceniului trecut), pianistul FlaviusIanchiº, bateristul Tobias Tonea, precum ºiadmirabilul sextet Transilvania Brass (cu a saincitantã paletã sonorã compusã din douãtrompete, trombon, corn, baterie ºi tubã), iniþiatºi condus de trompetistul Marius Beteag. Pãcatcã alt supertalent pianistico-jazzistic al noiigeneraþii, sãlãjeanul Mihai Groza, a absentat dela apel. O veritabilã revelaþie a fost juna(basarabeancã stabilitã la Bucureºti), NadiaTrohin. De mult timp nu mi-a fost dat sãaplaud o vocalistã autohtonã atât de înzestratãcu calitãþi native caracteristice jazzului:autenticã artã improvizatoricã, expresivitatevocalã (fãrã performanþe de virtuozitate, darsplendid pliatã pe esenþele muzicii ºi aletextului), feeling ºi dezinvolturã rarissime,interacþiune cu companionii de scenã etc.Aceºtia din urmã - pianistul Sorin Zlat ºicontrabasistul Adrian Flautistu - au demonstratcã nici capitala nu ºi-a epuizat resursele detalent. Mã refer îndeosebi la versatilul Zlat(recent laureat al concursului Europa Fest), unatlet al claviaturii din spiþa lui Marian Petrescu,parcã mai puþin afectat de copleºitoareainfluenþã a lui Oscar Peterson decât colegul sãustabilit în Scandinavia.

Dupã cum era de aºteptat, recitalul big band-ului Gaio a încântat prin strãlucirea prestaþieicolective, dinamism ºi swing-ul contaminant,suveran coordonate de maestrul ªtefan Vannai.Pe lângã studenþii majoritari, componenþaorchestrei a fost întãritã de câþiva muzicienimaturi, cum ar fi saxofoniºtii Nicu Vãcar,Gheorghe Pardãu ºi invitatul Jan Kopcak (elev alliderului cunoscutului Big Band Graz, Heinrichvon Kalnein).

O desincronizare de programare ne-a oferitºansa nesperatã de a savura un mini-recital depian solo al lui Mircea Tiberian, pe linia maivechilor sale preocupãri stilistice de facturãneoromanticã, dupã care muzicianului i s-aualãturat poliinstrumentistul Liviu LaurenþiuButoi (sax sopranino, sopran, tenor & flaut) ºisobra vocalistã Luiza Zan.

Partea internaþionalã a festivalului a fostasiguratã printr-un singur grup, alcãtuit însã dinmuzicieni (ºi ei foarte tineri) proveniþi din patruþãri: Slovacia, Austria, Polonia ºi Ucraina. Jan

O ºansã pentru tânãra generaþieFestivalul Jazz Napocensis

Virgil Mihaiu

ªtefan Vannai

3333

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

3333TRIBUNA • NR. 212 • 1-15 iulie 2011

Kopcak Quartet a propus o suitã „all inclusive”,amintind parcã de tehnica realismului-fantasticdin literatura latino-americanã, transpusã însãmuzical pe coordonate central-europene. Un„flux al conºtiinþei” extrem de ambiþios ºicuprinzãtor, realizat conform legitãþilor supe-rioare ale artei sunetelor, deºi cei patru inter-preþi sunt încã la etatea studenþiei. Cvartetulare în liderul sãu - saxofonistul slovac JanKopcak - ºi în proteicul baterist polon PiotrPawlak, doi redutabili piloni de susþinere. Poatecã unicul reproº ce li s’ar putea aduce înzes-traþilor componenþi ai formaþiei e excesiva lordorinþã (justificatã la aceastã vârstã) de ademonstra cât de multe ºtiu. Însã, exceptândlungimea exageratã a suitei, conþinutul ei a fostrealmente fermecãtor ºi i-a reþinut în scaune pemelomanii fideli, pânã la o orã târzie.

Gala a treia a festivalului a fost dedicatãprelegerilor (combinate cu audiþii ºi vizionãri),în prezentarea lui Florian Lungu, arhicunoscutulrealizator de emisiuni radio-TV pe teme jazzis-tice, ºi a medicului Mircea Cazacu, fondatorulunicului club de jazz cu funcþionare regulatãdin Cluj, denumit Dr. Jazz. În fine, a existat ºio a 18-a ediþie (!) a Concursului debutanþilor înjazz, organizatã graþie bunei colaborãri cuªcoala Popularã de Artã Tudor Jarda din Cluj,ºi soldatã cu o apreciabilã „recoltã” de foartetinere talente. Astfel, la secþiunea jazz vocalpremiantele au fost Alice Pocneþ, AlexandraGhioc ºi Alexandra Sidor; dintre instrumentiºtis-au evidenþiat pianiºtii clujeni CristianStegerean, Horaþiu Roman ºi Flavius Ianchiº,precum ºi saxofonistul Florin Micu din SfântuGheorghe; de asemenea, au fost recompensatecu premii formaþiile Fever ºi Trio Andreas. Numai e necesar sã insist asupra importanþei pecare o are pentru viitorul jazzului nostrumenþinerea în viaþã a unor asemenea eveni-mente anuale. Foarte mulþi dintre protagoniºtiiactuali ai scenei noastre jazzistice au fãcutprimii paºi pe acest tãrâm prin participarea laJazz Napocensis ºi/sau la concursul debu-tanþilor. Felicitãri tuturor celor ce ºi-au sacrificatliniºtea, spre a ne oferi acest festival într-adevãrprimãvãratic!

sport & culturã

Despre importanþa exerciþiilorfizice ºi a jocurilor în“Sãnãtatea copiilor”

Demostene ªofron

Publicaþiile de artã ºi culturã sau cele despecialitate - medicale, învãþãmînt,tehnice,... - au avut la sfîrºit de secol al XIX-

lea, apariþii meteorice, explicabile prin fluctuaþiileeconomice ale societãþii româneºti.

În acest context se înscrie ºi “Sãnãtatea copi-ilor. Revistã medicalã popularã”, apãrutã laBucureºti, în 1895, publicaþie de specialitate cudoar doi ani de apariþie. Dar doi ani plini, mar-caþi de articole de mare interes pediatric, practic,un istoric al evoluþiei medicinii pediatrice înRomânia.

“Sãnãtatea copiilor” apare în 1895, miercuri,15 noiembrie, înregistrîndu-se primul numãr.Editorialul semnat Dr. Rappaport, “Cãtre mume”,este eclovent în direcþia pe care ºi-o doreºte colec-tivul redacþional, citez, “... mã mãgulesc cu sper-anþa cã mumele de la care depinde sãnãtateacopiilor lor, ele, care vegheazã necontenit în jurullor, ºi ce dãruiesc toatã afecþiunea, îmi vor dapuþinã atenþiune ºi vor urmãri cu interes micilesfaturi pe care le voi procura în aceastã revistã. ªidacã uneori voi spune adevãruri crude, sã nu iaîn nume de rãu, cãci þinta mea va fi totdeauna sãaduc foloase copilaºilor lor. Voiesc sã fiu citit, darvoiu sã ºi conving (...) Voi indica rolul mumelorînainte de sosirea medicului ºi voi da instrucþiunicum sã se administreze medicamentele la copii.Oricare mumã, armatã cu asemenea mijloace vaputea vedea spre bucuria ei, copii totdeauna sãnã-toºi, pe cei bolnavi vor ºti sã-i îngrijeascã ºi menssana in corpore sano adicã: într-un corp sãnãtos,o minte sãnãtoasã”.

Ciudat sau nu, articolele nu sînt semnate maideloc, ceea ce duce la ideea cã sînt scrise de dr.Rappaport. E o supoziþie doar. Am regãsit cîtevaarticole semnate Dr. Hip, respectiv A. D. Xenopolîn al doilea an de apariþie al revistei, atît ºi nimicmai mult.

Importante sînt informaþiile oferite. ªi cîtevaarticole îmi reþin atenþia, tema fiind importanþaexerciþiilor fizice ºi a jocurilor la copii, începîndde la cea mai fragedã vîrstã.

Primul articol este în primul numãr, anul I,numãrul 1, 15 noiembrie, 1895, “Jocurile ca exer-ciþiu la copii”. Indicaþiile se îndreaptã spre atenþiace trebuie acordatã creºterii corporale la copii,“partea cea mai neglijatã ºi te cuprinde mila cîndvezi copii slabi, gãlbejiþi, graþie vieþii sedentare celi se procurã, cultivîndu-se mai mult spiritul, fãrãa se gîndi la fizicul lor, cu care vor avea de luptatmai tãrziu pentru existenþã. Cãci la ce ar servi ominte agerã într-un corp infirm?!” (pag. 8 – 9)

Al doilea articol care reþine atenþia, are untitlu sugestiv, “Despre exerciþiile fizice.Gimnastica”, analizã amplã a fenomenului în soci-etatea româneascã, un accent pus pe importanþagimnasticii în viaþa bãieþilor ºi a fetelordeopotrivã. Vã supun atenþiei rîndurile urmãtoare:“Desigur cã nici unii din noi nu s-ar apuca devreun meºteºug fãrã sã-l fi învãþat. Toþi însã necredem foarte competenþi în a creºte copii ºi neapucãm de aceastã treabã cu cea mai mare seninã-tate, fãrã ca sã bãnuim mãcar cã ºi pentru aceasta

avem nevoie de oarecare pregãtire. Oare corpul ºisufletul unui copil ar fi niºte cuceriri cu mult maisimple decît orice obiect de industrie? E firesc caîn asemenea împrejurãri sã facem o mulþime degreºeli ºi cã bietele fiinþe care ne servesc dreptexperienþã sã aibã de suferit o mulþime de chi-nuri. Dupã cum greºesc pãrinþii cînd e vorba deîmbrãcãmintea ºi hrana copiilor, tot aºa se întîm-plã ºi cu exerciþiile fizice (...) Programele ºcolaresînt încãrcate cu tot felul de materii plicticoase ºinefolositoare, care nu au nici un raport cu viaþazilnicã, iar gimnastica ºi jocurile care ar trebui sãocupe un plan de cãpetenie, sînt lãsate pe planulal ºaptelea (...) Oricum ar fi, bãieþii au mai multãlibertate decît fetele (...) Rari sînt pãrinþii careopresc bãieþii lor sã se joace cu sãniuþa, sã se deape gheaþã, sã cãlãreascã, sã se joace cu mingeasau sã facã gimnasticã la aparate. Mai rãu e însãcu fetele. Atît în familie, cît ºi la ºcoalã ele sîntþinute foarte din scurt. Gimnastica artificialã ºitoate jocurile atît de binefãcãtoare bãieþilor, lor lesînt oprite! (...) De ce oare aceastã deosebire?Oare organismul fetelor e aºa de deosebit de albãieþilor? Oare sîngele circulã mai repede la bãieþica la fete? E oare o aºa de mare deosebire de ce-rinþele organice ale copiilor de sex diferit? Dupãtoate datele ºtiinþifice putem rãspunde cã nu.Trebuie lãsatã aceaºi libertate fetelor, ca ºibãieþilor dacã voim sã cãpãtãm generaþii sãnãtoase(...) Copiii nu trebuie sã fie jucãria pãrinþilor. Nuîmbrãcaþi copiii cochet, în haine luxoase ºi nu-isiliþi sã stea mereu în casã ºi cu cartea în mînã.Daþi-le haine comode, potrivite, lãsaþi-i sã alergepe afarã, sã se batã cu zãpadã, faceþi-le aparate degimnasticã ºi lãsaþi-i sã facã exerciþii. Numai aºaveþi scoate dintrînºii oameni sãnãtoºi, care sãpoatã fi într-adevãr folositori societãþii (...) Mairãmîne de lãmurit o chestie: care gimnasticã e depreferat. Gimnastica naturalã, adicã diferite jocurisau gimnastica artificialã la o parte (...) Jocurilepun în miºcare tot coprul ºi influenþeazã asupratuturor organelor” (pag. 21- 22)

În fine, ultimul articol de profil este cel dindecembrie 1896, anul II, duminicã, 1 decembrie,“Exerciþiile fizice la copii” (pag. 219 – 220), axattot pe importanþa jocurilor în viaþa copiilor, citez,“Toatã lumea ºtie cã jocurile pentru copiii maimari trebuie sã fie atractive, adicã sã placã ºi sãfie libere, nu e mai puþin adevãrat însã cã trebuiesã fie supravegheate. Sînt jocuri care favorizeazãdezvoltarea ºi armonia muºchilor, care-i fac pecopii iuþi ºi îndemînatici, le dã oarecare graþie ºile face educaþia simþurilor (...) Unele jocuri au cal-itatea de a dezvolta în acelaºi timp ºi muºchii ºicopiilor ºi agilitatea, astfel sînt jocurile cu mingea,cu smeul, etc. De acea mumele vor avea grijã pede o parte de a evita copiilor mici osteneli, carele-ar putea fi vãtãmãtoare ºi pe de altã parte vorcãuta a procura copiilor exerciþii ºi jocuri care vorcontribui la pãstrarea sãnãtãþii ºi la dezvoltareacorpului lor”. De reþinut ºi mai ales, de luataminte...

Cãlin Raul Anton Nicolas

Timiºoara gãzduieºte, de vreo câþiva ani,unul dintre cele mai neconvenþionale –prin program ºi atmosferã – evenimente

teatrale din România: TESZT – FestivalulEuroregional de Teatru, organizat de TeatrulMaghiar de Stat „Csiky Gergely”. Festivalul eaxat în principal pe producþii de teatru demiºcare, teatru-dans sau proiecte independente,numitorul comun al acestora fiind originalitateaconcepþiei scenice. Totodatã, datoritã atmosfereiexpansive ºi destinse a momentelor de„socializare” – completatã de concertele muzicale– TESZT este ºi un prilej excelent de cunoaºterereciprocã a participanþilor, de „schimburi deexperienþã” ºi iniþiere a unor proiecte comune.

Ediþia din acest an a festivalului, derulatãîntre 22 ºi 27 mai, a reunit la Timiºoaracompanii din Ungaria, Serbia, Franþa ºi România.Aria reprezentaþiilor a fost extrem de diversã, deo calitate unitarã peste medie, chiar dacã unelepropuneri s-au dovedit uneori prea focalizate dinperspectiva receptãrii publice. Principalulcâºtigãtor a fost publicul timiºorean, pentru careTESZT este o „panoramã” a teatrului dinregiunile proxime Banatului.

Seria spectacolelor de teatru-dans a fostdeschisã de Banchet (Ansamblul TranzDanz,Budapesta), un „baleiaj” oniric ºi strãlucitor-opulent al interacþiunilor umane, un fel de „bal”în rãspãr, bazat pe performanþa interpreþilor, cuadevãrat expresivã ºi convingãtoare. Banchet esteo construcþie secvenþialã, un „menuet” în careprotagoniºtii – Kantor Kata, Venekei Marianna,Gera Anita, Bora Gabor ºi Katona Gabor Baka –îºi leapãdã sclipitoarele bijuterii, devenite unmorman de cioburi aurii, pentru a se „lupta”laolaltã. Ceva din aerul aristocratic-decadent al

barocului transpare în acest spectacol, de ovirtuozitate impresionantã a evoluþiei scenice ºiun control impecabil. Coregrafia imaginatã deKovacs Gerzson Peter este întregitã de excelentamuzicã live a lui DJ Palotai (DJ Wondawulf, penumele de scenã), dinamicã, ritmatã, potenþândimpactul dansului. Banchet este un spectacolpregnant-vizual, o creaþie de sugestie vizual-auditivã.

Teatrul-gazdã a prezentat la TESZT douãspectacole de facturi diferite. Primul, Efectesecundare, pune în scenã, pentru prima datã înRomânia, din câte ºtiu, „poetica” unuia dintrecei mai paradoxali ºi originali cineaºti ai lumii,Woody Allen. Într-un spaþiu de joc alb,asemãnãtor unei pufoase camere de balamuc –decorul lui Albert Alpar pãcãtuieºte prin„vãtuire”, care blocheazã fluenþa jocului – cincipersonaje ne înfãþiºeazã toate „obsesiile”alleniene, de la colapsul conjugal la neîmplinireaeroticã, de la aspiraþia nãucã la ludicul exhibat.Frigiditatea masculinã, „swingerismul”,intelectualismul, lipsa de „corectitudine politicã”,snobismul profesional, toatã poleiala uneisocietãþi pentru care codurile sunt maiimportante decât substanþa relaþiilor umane aparîn acest spectacol amuzant-amãrui, care prindeperfect spiritul lui Woody. Efecte secundare e unspectacol de miºcare ºi text, iar actorii timiºoreni– coordonaþi de regizorul-coregraf Katona Gabor– au redat cu plãcere ºi expresivitate contextuldramatic, semn cã sunt cu toþii fani aicineastului american. Laszlo Pecka Peter, AszalosGeza, Magyari Etelka, Tokai Andrea ºi BandiAndras Zsolt ºi-au schimbat pe rând „mãºtile”,compunând împreunã un univers deºucheat ºimic-burghez, intelectual ºi parodic, iconoclast

precum „aforismele” lui Woody Allen, presãrateîn foaierul teatrului ºi în sala de spectacol, spredeliciul amuzat al spectatorilor. Cred cã lui Alleni-ar plãcea sã vadã Efecte secundare, cu totsubtextul sãu de larmã omeneascã. Pentru cã,zice autoironic Woody, „Dumnezeu tace. Cebine ar fi dacã ar tãcea ºi omul!”

Regizorul Puskas Zoltan ºi colegii sãi de laTeatrul din Novi Sad (Serbia) au concentrat într-o orã, într-o reprezentaþie de mareingeniozitate, opulenþã vizualã ºi rafinament,celebrul Visul unei nopþi de varã de Shakespeare.Cu un ecleraj, niºte costume ºi o muzicãexcelent armonizate, actorii au redat princoregrafia lui Gyenes Ildiko, Bobis Laszlo ºiBudai Laszlo întreaga intrigã a piesei, fãcând-ointeligibilã chiar ºi unui spectator nefamiliarizatcu textul. Muzica creatã special pentru acestspectacol de Andres Mariano Ortega a combinatsonoritãþi clasice (tango, de pildã) ºi de music-hall, cu momente de dans remarcabile,precum cel al lui Puck cu spiriduºii sau cel almeºterilor, cu ritm exploziv, ºi pânã la picturali-tatea dansurilor din secvenþele cu îndrãgostiþii.Visul... este un conglomerat artistic de uimitorrafinament, interpretat impecabil de toþiprotagoniºtii, din care îi menþionez, din raþiunide spaþiu, doar pe Elor Emina (de o graþieinubliabilã în rolul lui Puck) ºi pe Laszlo Sandor(Theseu, Oberon) ºi Banka Livia (Hyppolita,Titania). Întreaga distribuþie, însã, ca ºi toþicreatorii acestui spectacol superlativ meritãadmiraþie. Nu rataþi Visul... de la Novi Sad dacãaveþi ocazia de a-l vedea.

Un spirit ludic uºor condimentat grotesc acaracterizat Schiþe (Ansamblul „Tunet”,Budapesta, regia Szabo Reka), o trecere înrevistã, prin mijloacele teatrului non-verbal, a aabsurdului cotidian dintr-o conurbaþiecontemporanã. ªi în Schiþe, ca în destuleproducþii de teatru-dans, tema recurentã e cea ainteracþiunilor umane, cu doza lor de alienare.

Teatrul Municipal din Turda a oferit, nudemult, spectatorilor sãi fideli un dar de marepreþ, invitând-o pe Melania Ursu (mulþi ani

prima doamnã a Naþionalului clujean), sã joace(regal, ca-ntotdeauna!) ºi alãturi de actorii turdeni.

Un alt dar, la fel de preþios, a fost iniþiat deconducerea teatrului prin semnarea unui proiect decolaborare cu o companie japonezã. Între douãcapitale, cea culturalã de la Sibiu (la FestivalulInternaþional de Teatru din acest an) ºi cea a þãrii,Bucureºti (la Teatrul Odeon), compania de teatruYamanoteJijosha din Japonia a oferit ºi spectatorilorturdeni o surprinzãtoare întâlnire cu arta orientalã.Surprinzãtor a fost mai ales faptul cã piesaprezentatã nu era montatã în stilul tradiþional No,cunoscut pânã acum în România, ºi nici în stilbunraku sau kabuki, mai des practicate în Japonia.Stilul Yojo-han este un experiment al acesteicompanii de teatru, care presupune derulareaspectacolului printr-o permanentã miºcare lentã aactorilor, cu opriri pe replicã (un stil propriu depatru tatami ºi jumãtate). Poziþia actorilor înclinatãîn mod nefiresc, prin devierea centrului de greutate

al corpului, are darul de a sublinia ºi de a transmitespectatorilor starea sufleteascã a personajelor,redând totodatã starea psihicã ºi gândirea sofisticatãa omului din zilele noastre. Timp de douã ore, înfaþa spectatorilor s-au derulat încântãtoare imaginiplastice (realizate prin continua regrupare apersonajelor), amintind scene din vechile stampejaponeze.

Piesa de teatru Keisei Hangonko a fost scrisã derenumitul dramaturg clasic japonez ChikamatsuMonzaemon ºi a fost pusã în scenã de regizorulMasahiro Yasuda, cel care a fondat în 1984 aceastãcompanie împreunã cu studenþii universitãþiiWaseda din Tokyo.

Textul are ca subiect o poveste de dragoste dinepoca Muromachi, în care pictorul Kano Motonobuse îndrãgosteºte de o prostituatã pe nume Miya.Aceasta este fiica unui alt redutabil pictor, a cãruifamilie a decãzut pentru cã a intrat în conflict cuconducãtorii oficiali ai vremii prin intrigile unorpoliticieni dornici de parvenire. De fapt, prininteligenta concepþie regizoralã a lui MasahiroYasuda, piesa devine o metaforã filosoficã despre

strãdania artistului de a atinge perfecþiunea, desprespiritul de sacrificiu al femeii ºi rolul artistului însocietate. Puterea dragostei o face pe Miya sã sereîntrupeze pentru a putea trãi, chiar ºi dupãmoarte, câteva zile fericite ca soþie alãturi de iubitulei. Pictorul creeazã în acest timp capodopera vieþiisale în care este ziditã în final (ca Ana lui Manole)ºi imaginea femeii iubite.

Jocul oaspeþilor japonezi poate constitui unmodel de desãvârºire a artei actoriceºti. Calitãþilevocale, dicþia, expresia feþei, miºcãrile contorsionateºi precizia în execuþie au fost dobândite, desigur,dupã foarte multe ore de antrenament greu, dar ºiprintr-o judicioasã analizã psihologicã apersonajelor. Altfel ele n-ar fi putut avea atâtaputere de exprimare încât sã fie uºor savurate ºi despectatorii obiºnuiþi cu un altfel de teatru.

Iniþiativa meritã toate laudele, deoareceCompania de teatru YamanoteJijosha a oferitpublicului turdean (ca ºi celui bucureºtean sauparticipanþilor la Festivalul de la Sibiu) un spectacolcât se poate de modern din punct de vedereeuropean, în stilul perfecþionist al artei japoneze.Spectacolul s-a bucurat de aprecierile superlative alespectatorilor, ale criticilor ºi ale artiºtilor care ºi-auexprimat dorinþa de a-i revedea pe japonezi ºi înalte spectacole de acest fel.

3344

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

3344 TRIBUNA • NR. 212 • 1-15 iulie 2011

teatru

Tes(z)t teatralClaudiu Groza

Compania YamanoteJijosha,din Japonia, la Turda

Gabriela Leoveanu

3355

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

3355TRIBUNA • NR. 212 • 1-15 iulie 2011

Furulyas Dora, Goz Istvan, Szabo Reka, KovesdiLaszlo ºi Szasz Daniel au compus cu savoaremici secvenþe de viaþã, de la cãlãtoria cuautobuzul la shopping, privitul pe fereastrã sauchiar defecaþia, toate privite „în dungã”, adicã îndimensiunea lor de acte cu expunere publicã, darconsumate excesiv, maniacal. Se râde mult laSchiþe, iar asta confirmã inventivitatea ºiautenticitatea reprezentaþiei.

Trei dintre cei mai mari actori maghiari aimomentului, Mucsi Zoltan, Scherer Peter ºiThuroczy Szabolcs, au fost protagoniºtii celuimai gustat spectacol din TESZT, Origineaspeciilor (Academia Spectatorului S.R.L.,Budapesta, regia Domotor Tamas). Dupã cum îiaratã ºi titlul, producþia este o parodie suculentãºi deseori „fãrã perdea” a evoluþiei specieiumane, dar ºi a „artei” ºi implicit a condiþieicreatorului. O sumedenie de „tipare” teatralesunt utilizate de cei trei interpreþi, de la clasicele„gaguri” în care cel mai firav dintre ei carã celemai mari bagaje la dansuri lascive precum celedin Full Monty ori de la dialoguri cretin-intelectuale la momente de improvizaþie cu„vorbe grele”. Pretextul autoironic al scenariuluieste realizarea unui film... pentru pui, adicãîmpotriva agresivitãþii pãsãrilor de fermã. „Puii n-au reacþionat la telenovele, Fellini le-a atrasatenþia un timp”, aºa cã unui cineast camfamelic i se comandã un film despre, evident,originea speciilor, dat fiind cã puii au devenitpuiºori urmãrind primul sãu scurt-metraj. Iarrezultatul e o delicioasã ºi hohotitor-amuzantãtrecere în revistã a lumii, fãrã niciun fel deinhibiþii, cu aurolaci ºi artiºti, cu „aforisme”aspre („Cel care e bogat, celebru ºi tânãr f**e celmai mult. Pentru rataþi s-a inventat Dumnezeu”),cu „incorectitudini politice” flagrante ºi tocmaide aceea savuroase, cu momente de improvizaþieuimitoare (cum e „furtul” unui tomberon de la,cicã, localul din colþ, din care aurolacii seînfruptã boiereºte), cu replici memorabile ºi ointerpretare de neuitat, cu trei actori de oexpresivitate ºi dedicare într-adevãr deosebite.Despre Originea speciilor cârcotaºii au spus cãare o mizã prea micã, cã e un soi de comedioarãieftinã. Dimpotrivã, eu cred cã este una din celemai inteligente ºi fine maniere de a spargebarierele receptãrii, construind un spectacol cuaccesibilitate generalã, dar ºi cu un subtext demare profunzime, chiar dacã nu le e dat tuturorsã-l sesizeze. Originea speciilor e un spectacolextraordinar despre artã ºi despre om ca histrion,în orice ipostazã socialã a sa.

Boem, pictural, foarte bine jucat ºi în-spirit-shakespearian s-a dovedit al doilea spectacol din

TESZT al Teatrului Maghiar „Csiky Gergely”,Cum vã place, în regia lui Koltai M. Gabor.Regizorul transpune intriga într-un contextgeneral-contemporan, pãstrându-i însã doza defeerie ºi mister. Cea mai mare parte a acþiuniiare loc într-o pãdure „garnisitã” cu obiecte dincele mai diverse, de la o caroserie de maºinãcare închipuie „bordeiul” localnicilor la diverseunelte gospodãreºti, totul cu un aer de mixturãdevãlmaºã. În acest decor silvestru-improvizat(reuºita scenografie îi aparþine lui Kalmar Bence)se deruleazã întreaga poveste a iubirilordramatice ºi amuzante, condimentatã de songuriºi de cinismul fin al lui Jaques Melancolicul. Înaceastã versiune, Cum vã place este o baladãteatralã despre dragoste ºi valorile umane,încãrcatã de o prospeþime a concepþiei regizoraleºi a interpretãrii care pune excelent în valoaretextul shakespearian, respectat cu fidelitate.Dincolo de prima scenã, cam convenþional-uscatã, dincolo de unele momente muzicaleoarecum romanþioase (din perspectiva unuispectator cu referent cultural diferit, trebuie sãprecizez), dincolo de o gafã scenograficã:paravanul cu peisaj bucolic ce apare uneori înfundal, spectacolul are o robusteþe, un firesc ºi oalonjã izbutite, potenþate de pofta de jocdoveditã de toþi actorii. Am reþinut destulemomente admirabile de joc, menþionez doarfoarte echilibratul monolog al lui Balazs Attila înrolul lui Jaques. Cum vã place e o creaþie deechipã, în care dozajul e aproape mereu perfect,în ciuda duratei spectacolului. O propunereinteresantã ºi reuºitã prin naturaleþea foarteaccesibilã ºi convingãtoare a interpretãriiregizorale ºi actoriceºti. E, în cele din urmã, opoveste de dragoste care s-a întâmplat poatechiar ieri.

Resursele actoriceºti ºi un notabil „ambitus”profesional au fost puse în valoare în onewoman show-ul lui Beres Marta intitulat ghiduºOne girl show (Teatrul „Kosztolanyi Dezso” dinSubotica, Serbia, regia Urban Andras). Cu oforþã, o sinceritate ºi o ºtiinþã a nuanþeisurprinzãtoare, Marta a întruchipat destinul uneimari actriþe ajunse la zenitul carierei, cu toatãîncãrcãtura de mistificare a memoriei, dehistrionism ce cade uneori în cabotinism, deflash-uri autobiografice traumatice, de duritate adespãrþirii ºi de retrãire dureroasã a culpelor, caîntr-un soi de auto-mutilare sufleteascã. Pozaexterioarã ºi denudarea intimã au fost elementeleprincipale care au dat acestei reprezentaþii odimensiune cuceritoare, aducând în faþaspectatorilor o actriþã admirabilã.

N-am reuºit sã mã integrez foarte bine în

atmosfera pregnant-vizualului poem teatralTrandafirul din Chiºinãu (acelaºi teatru dinSubotica, tot în regia lui Urban Andras), dincauza textului fragmentat ºi oarecum incoerent,cu toate cã textul încifrat al lui Tolnai Otto ºi-agãsit o interpretare scenicã de mare plasticitate.Derulat sub formula recitativului, cu zone amplede miºcare actoriceascã ºi un ansamblu deelemente scenografice compunând admirabiluniversul foarte personal-oniric al autorului,Trandafirul... e un spectacol aparte, o alegorie avieþii care duce spre zone insondabile alesufletului omenesc. Inapetenþa mea a fostcontrazisã de empatia publicului, care a rezonatpermanent cu evoluþia actorilor Beres Marta,Erdely Andrea, Hajdu Tamas, Meszaros Arpad,Meszaros Gabor ºi Mikes Imre-Elek. Am reþinut,cerebral ºi intim, ultima imagine a spectacolului,a lacului-oglindã, pe care plutesc ibiºi, ca niºtesuflete în derivã.

Nora de Ibsen (Teatrul Popular din Subotica,Trupa Maghiarã) a fost piesa excentricã, dinpãcate, a festivalului. Regizorul Szekeres Csaban-a reuºit sã se sustragã unei convenþiihermeneutice îmbâcsite, deºi a încercat (ajutat ºide decorul pastelat al lui Szilagyi Nandor), sãimagineze exact universul de „casã de pãpuºi”sugerat de autor. Rezultatul a fost însãdezamãgitor. Nora e un spectacol banal, prãfuit,jucat stângaci de unii actori (Mess Attila a fostun Helmer stânjenit ºi adesea exterior rolului),ºters de alþii (Kalmar Zsuzsa – Nora ºi KormociPetronella – dna Linde), abia dr. Rank (SzilagyiNandor) ºi Krogstad (Peter Ferenc) fiind partituricu prezenþã scenicã – acesta din urmã imaginatingenios ca un fel de pirat schilod ºi hirsut,ameninþãtor ºi neîndurãtor. Spectacolul nu aredin pãcate nici o sclipire, fiind numai încã omontare a unui text clasic. Iar umbraspectacologiei ibseniene e îndeajuns de deasãpentru a-l estompa de tot.

În fine, o altã demonstraþie impecabilã deresurse interpretative a fost Five for two (Kobez,Centre Memoire du Corps, Toulouse, Franþa), unspectacol nonverbal de dans conceput ºi jucat deDobrei Denes ºi Varga Heni. Five for two e unspectacol de sugestii, stãri ºi interacþiuni decuplu, interpretat cu o densitate a miºcãrii ºi unrafinament vizual de excepþie. O sfoarã cedevine pânza de pãianjen a înlãnþuirii afective, opungã cu apã ce se transformã în mareacontopirii senzuale sunt elementele folosite decei doi protagoniºti pentru a contura senzaþii ºimesaje. Remarcabilã forþa de expresie corporalã adansatorilor, într-un spectacol cu secvenþefotografic-semnificative.

TESZT-ul organizat de Teatrul Maghiar deStat „Csiky Gergely” a fost în cel mai corectsens al cuvântului un test de mijloace actoriceºti,de imaginaþie regizoralã ºi tehnologii scenice,care demonstreazã cã, în secolul nostru, actorulnu mai e un ins care, la rampã, recitã un text, ciun dansator-acrobat-histrion, îndrãgostit decuvinte, dar exprimându-le în maniera saspecificã, cu corpul, mimica, expresia sa totalãde om ce se transfigureazã radical, ce se expunefãrã rezervã în faþa altora. Festivalul de laTimiºoara e un eveniment avangardist, tocmaipentru cã exploateazã o direcþie în plin progres ateatrului contemporan.

Cum vã place Foto: Biro Marton

3366

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

info

Premiile TIFF 2011 2

editorial

Ioan-Pavel Azap TIFF. La aniversarã 3

cãrþi în actualitate

ªtefan Manasia Aproape d great 4

comentarii

Irina Petraº Magda Cârneci ºi vârstele Uriaºei 5

Ion Bogdan Lefter Cercuri concentrice pentru poezie 7

Vianu Mureºan Terapeutica vieþii contemplative 8

lecturi

Ion PopPoezia Angelei Marinescu (I) 9

imprimatur

Ovidiu Pecican Subistoria cioranianã 10

sare-n ochi

Laszlo Alexandru Mentalitate democraticã pe

Dîmboviþa (II) 11

dialog

de vorbã cu scriitorul ºi jurnalistul Dan Culcer "Aºteptarea venirii unei zile astrale este o iluzie în plus"(I)

12

poezia

Viorel Tãutan 14

emoticon

ªerban Foarþã E S K 14

TIFF 2010, EDIÞIA A X-A, CLUJ-NAPOCA, 3 - 12 IUNIE

Irina-Margareta Nistor Amintiri de la deceniul TIFF 15

Lucian Maier Competiþie ºi premii 16

Alexandru Jurcan "Sã trag cu ochiul la o altã viaþã" 17

Adrian Þion O idilã ºi douã culturi 17

Cãtãlin Bogdan Rupturi subtile 18

Cristina Zaharia TIFF 10 18

Angelo Mitchievici Dintr-o suflare 19

Lucian Þion O ediþie proaspãtã 20

Lucian Maier Zilele filmului românesc 21

Ruxandra Cesereanu Goool-Tiff 22

strategie & patrimoniu cultural

Elena Abrudan Noi tendinþe în producþia culturalã 23

dezbateri & idei

Oana Albescu Consiliul Europei. Adeverirea visului

"Europei Unite" 24

remarci filosofice

Jean-Loup d'Autrecourt Teatrul ºi filosofia: elogiul

actorului (II) 25

rãstalmãciri

Mihaela Mudure India multiculturalã 26

excelsior

Philippe Büttgen ºi Barbara Cassin Excelenþa - planul

social al ºtiinþei 28

flash meridian

Virgil Stanciu Polarul la ora femininã 29

jazz story

Ioan Muºlea La ºicul elegant 30

muzica

Mugurel Scutãreanu Prânzul cel de tainã 31

Virgil Mihaiu O ºansã pentru tânãra generaþie

Festivalul Jazz Napocensis 32

sport & culturã

Demostene ªofron Despre importanþa exerciþiilor fizice ºi

a jocurilor în "Sãnãtatea copiilor" 33

teatru

Gabriela Leoveanu Compania YamanoteJijosha, din

Japonia, la Turda 34

Claudiu Groza Tes(z)t teatral 34

plastica

Vasile Radu Pictorul, de la un soare la altul 36

plasticasumar

Tipar executat la Imprimeria Ardealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

Pictorul, de la un soare la altul

ABONAMENTE: Prin toate oficiile poºtale din þarã, revista având codul 19232 în catalogul Poºtei Române sau Cu ridicare de la redacþie: 18 lei – trimestru, 36 lei – semestru, 72 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 27 lei – trimestru, 54 lei – semestru, 108 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã oexpedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

Vasile Radu

Sintagma De la un Soare la altul evocãcrâmpeiele unei promenade aventuroasetrãite recent de artist prin câteva þãri latine:

Italia, Franþa, România. Preferinþa pentru sudulînsorit consacrã pictura sa - pînã la un punctrealistã - ca o evocare a spaþiului mediteranean -con solare, cu soare, însorit - cum ar spuneitalienii. Pitorescul intrinsec al peisajului sealãturã altor determinãri ale spaþiului pictural, camãrturie a unui itinerar spiritual, ca expresie de atrãi spiritual, pe deplin, Europa. Este o abordarela faþa locului a „misterului” picturii europene într-un alt mod decât cel uzitat de pictoriiromâni, mai ales de cãtre aceia care au studiat înFranþa sau Italia.

Întorcîndu-se în þarã, aceºti artiºti - fie cã eravorba de Nicolae Petraºcu, Nicolae Dãrãscu,Theodor Pallady, Aurel Ciupe sau Corneliu Baba -s-au strãduit sã uite specificul pictural al acestorspaþii pentru a nu altera sensibilitatea româneascãºi pentru a obþine acea unitate de stil care s-arputea citi ca specific naþional românesc. Înprimele decenii ale secolului trecut, marea lecþie apicturii româneºti a constat tocmai în aceastãstãruinþã care a pornit de la Grigorescu ºiAndreescu în a defini o specificitate naþionalã,lucrurile fiind duse mai departe sub panafilosofilor ºi a poeþilor, coagulându-se teoretic,explicit sub semnãturile lui Lucian Blaga ºi TudorVianu. Peisajele „franceze” ale acestor pictoriconstituie actul de naºtere al peisagisticiiromâneºti moderne, ca o „unitate de mãsurã” atalentului naþional.

Cãlin-Raul Anton urmeazã o altã cale, frecventîntâlnitã în arta contemporanã: o abordare adintegrum a lumii europene, cu datele uneiexpresivitãþi individuale, o relativã abandonare a„amprentei” româneºti ºi o cuprindere a lumiieuropene, mai ales a celei sudice, o asumare dinperspectiva cetãþeanului european care suferãaceleaºi dependenþe structurale, indiferent cum s-ar numi locul din Europa unde a vãzut lumina

soarelui. Prin aceasta au cãzut grãniþuirile etnice,locul lor fiind luat de potenþialitãþi nu deînvecinare ºi împrumut, ci de însuºirea unei laturicomunitare supranaþionale a talentului individual.Prin aceasta, reîntoarcerea în sânul Europeiînceteazã a mai fi o simplã vorbã goalã.

Uºurinþa cãlãtoriei pan-europene, legitimitateastatalã, apartenenþa la fondul unei culturi comunedevin evidente ºi sunt recunoscute ca atare ºi deiubitorii de artã vest-europeni. Altãdatã, artaromâneascã era legitimatã pe pieþele culturale aleVestului prin stãruinþa unui Henri Focillon, caredescoperea afinitãþile artei româneºti cu artafrancezã nu numai ca un efect al educaþiei, ci ºica o componentã specificã a spiritului europeande sorginte mediteraneanã, aflat la PorþileOrientului. Aceastã picturã a pierdut astãzi umbrasa romanticã, moºtenitã din secolul al XIX-lea,recomandându-se ca o picturã europeanã,sincronã epocii noastre - pentru a evoca o altãteorie, cea a lui Eugen Lovinescu, care areverberat pânã recent din paginile sale scrise înperioada interbelicã.

Putem vorbi aici de virtuozitatea cu careartistul abordeazã stilistic lumi ºi reliefuri diferite,într-o manierã distinctã, proprie ca paletã, facturãa tuºei, texturã a suprafeþelor etc. Cãlin-RaulAnton cocheteazã cu aceeaºi uºurinþã în planulsimbolic, recuperînd adesea din recuzitasuprarealismului acea atmosferã metafisica, încare lumina este pretutindeni, umbrele sunt cutotul alungate din spaþiul pictural, asemeniacelora din tablourile semnate de maeºtrii genului- De Chirico sau Paul Delvaux. Nu e cazul sãdeplângem aceastã „internaþionalizare” a artei,pentru cã ea ne aratã tocmai valoareaindependenþei autorului faþã de modelele picturiitradiþionale româneºti ºi desprinderea de miciimaeºtri ai unei arte provinciale.

Aceasta este singura formã de consacrareinternaþionalã a picturii româneºti pe carepictorul o urmeazã plin de curaj. Cã lucrurilestau aºa, o dovedesc lucrãrile sale vândute în Vestºi cotele atinse la Casa de Licitaþie parizianãDrouot!

Cãlin Raul Anton Sibiu. Pasajul scãrilor

Cãlin Raul Anton