ARHIVA SOMEŞ ANA

R E V I S T Ă I S T O R I C Ă - C U L T U R A L Ă

Nr. 27

Mănăstiri şi călugări în Valea Rodnei

V i r g i l Ş o t r o p a

Intenţindu-se pe la mijlocul secolului XVIII mişcările împo­

triva Unirii cu biserica Romei, curtea din Viena şi guberniul tran­

silvan emitea diverse ordine pentru înfrânarea acelor mişcări şi

apărarea Unirii primejduite. Organele statului erau somate să dea

cea mai mare atenţie instigaţiilor şi agitaţiilor religioase şi să ur­

mărească cu toată severitatea maicuseamă pe călugării neuniţi

vaganţi, cari în mod clandestin treceau din Moldova şi Muntenia

pe teritorul principatului ardelean.

Magistratul oraşului Bistriţa — care de altfel era bănuit că

nutreşte sentimente anticatolice — primia toate ordinele amintite

şi trebuia să se conformeze acelor, observând şi cercetând orice

incident de natură religioasă ivit în satele »vidicului valah« din

Valea Rodnei. In protocoalele magistratului bistriţan aflăm date

apreţiabile în această materie, care ne dau unele desluşiri asupra

situaţiei de ordin religios din acel timp, dar mai ales ne desco­

peră câte ceva despre unele mănăstiri din ţinutul nostru, despre

cari până azi avem prea puţine informaţii.

Astfel fiind somat de către amintitul magistrat să împărtă­

şească tot ce ştie despre călugării veniţi de curând din princi­

patele româneşti în ţinutul Năsăudului, protopopul din Năsăud

raportează în 7 Octomvrie 1752 următoarele: Călugării Dionizie,

Ion fiul Bărdanului şi Vasile a lui lacob, toţi din Feldru, au fost

pe la Rusaliile trecute în biserica din Năsăud, de unde au venit

1

să-l cerceteze şi pe el, protopopul, la locuinţa Iui. Cum şi când

au trecut aceia în Moldova şi cum au întors, n’o ştie, nu s’a in­

teresat de ei şi nici n’a anunţat superiorităţilor sosirea acelor.

— Asemenea a sosit în 4 c. în Sângeorz călugărul Vasile, fiul popii

Roşu, precum spune el: prin Maramureş. Acesta trecuse în Mol­

dova prin 1737 ori 1738.

In baza comunicărilor făcute de protopopul năsaudean, ma­

gistratul Bistriţii şi luă imediat măsurile necesare ca numiţii că­

lugări, precum şi încă alţi câţiva sosiţi între timp şi văzuţi prin

vidic, să fie aduşi în oraş, unde să se facă severe investigaţii

asupra vieţii şi scopului venirii lor în acest ţinut. Totodată din

nou li se ordonă protopopului şi celorlalţi preoţi din satele dis­

trictului năsăudean că neamânat să raporteze dacă vr’un »cleric«

trece în Moldova, ori întoarce de acolo, fie din ţinutul acesta ori

de altundeva. Ordinul guberniului publicat în această chestie să

fie foarte strict observat.

Despre investigaţiile şi interogatoriile săvârşite s’a redijat

proces verbal intitulat: Examen ratione Clericorum nonnullorum

Valachico — Schismaticorum diversis temporibus e Moidovia per

Regnum Hungáriáé Comitatumque Maramarusiensem Principatum

Transilvaniae consequenter, Districtum Bistricziensem Valahicum

ingresorum a ludicatu Lib. Reg. Civitatis Bistricziensis in praes.

Tit. Projudicis Steph. Seiverth de Rosenberg die 9 Octobris A.

1752 institutum.

N Primul călugăr interogat în 9 Octomvrie 1752 e din Sângeorz

şi depune următoarele: 11 cheamă Vasile a Popii Roşu, e căsătorit

de 20 ani cu o femeie din Maieru, care e acum în Moldova; are

2 fii şi 2 fete. A trecut fn Moldova înainte cu 10 ani, şi acum a

întors prin Maramureş cu paşaport (regia) iar nu prin pasul

Rodnei, căci aci ar fi trebuit să stea la contumaţă (carantină).

A venit să vadă pe mamă-sa şi rudeniile, şi să caute unde s’ar

putea aşeza, ca să-şi aducă la primăvară şi copiii, având ei moşie

în Sângeorz. Plecase spre Ardeal în tovărăşia unor Moldoveni îm­

brăcaţi în straie de cari poartă Valahii la Baia, şi a sosit aci în

3 c., iar în 4 c. s’a prezentat la Protopopul din Năsăud. In Mol­

dova femeia Iui a stat la călugăriţe în Pătrăuţ, iar el la Ilieşeşti la

călugări ca servitor timp de 7 ani. Ştie scrie şi ceti, a învăţat

încă în tinereţe în Moldova, iar acum a început să instruiască şi

copiii în district. Dealtfel nu e preot, deoarece a luat în căsătorie

o văduvă, deci nu poate fi spiritual (Oeistlicher). La călugări a

servit ca diac. Soţia lui s’a făcut călugăriţă, despărţindu-se ei de

bună voie de olaltă, iar el nu se mai poate căsători. Nu vrea

să se facă preot, ci a venit numai ca să încerce aşi aşeza

copiii la mamă-sa, căci în Moldova sunt grele contribuţiile; la

primăvară iarăşi va trece în Moldova. Amintitele mănăstiri stau în

depărtare de 4 ore una de alta.

/ iz Al doilea călugăr interogat este: Ion a Bărdanului din Feldru.

Are tată şi mamă în această comună. E căsătorit de 7 ani, dar

n’are copii. A trecut în Moldova în luna Octomvrie a anului

trecut, şi a întors la Rusalii a. c. A stat la mănăstirea Neamţului.

A învăţat în copilărie înainte cu 14 ani acolo un an a ceti. Apoi

a venit acasă, a trăit la tatăl său şi a învăţat mai departe. După

ce s’a însurat a plecat odată iarăşi la Moldova după 10 fl. ce-i

rămăsese cineva dator când se aflase acolo; plecase în societatea

unui anume Vasile. N ’au putut atunci întoarce din cauza zăpezii

mari, ci au petrecut la mănăstirea Putna, unde în postul Paştilor

a venit un vlădică din »Valahia«, care — pentru un fapt bun —

pe amintitul Vasile l-a sfinţit ca popă, iar pe el ca diacon, în care

calitate a servit la biserică. întorcând acum acasă, protopopul n’a

considerat ca legitimă ordonarea lui, care nu s’a făcut aci în ţară,

deci de atunci încoace n’a făcut slujbă aci în biserică. A venit

prin Maramureş, pe drumul ce duce mai aproape din Putna. Acuma

e un simplu sătean mirean; ar voi însă bucuros să se facă popă,

dacă i se va da ocazie.

Urmează interogarea lui Vasile a Iacob, originar tot din Feldtu:

A trecut în Moldova în Octomvrie 1^51. In timpul scumpetei din

1741 mai trecuse odată în Moldova, unde a studiat 7 ani la mănăs­

tirea Niamţului; apoi iarăşi s’a întors în casa tatălui său, s’a căsătorit

şi a plătit contribuţii ca şi ceilalţi săteni. înainte de întoarcere însă în

Moldova a împrumutat unor oameni cereale şi de aceea a mers acolo

anul trecut ca să le recapete; dar din cauza zăpezii n’a putnt întoarce

până acum la Rusalii. La întoarcere peste Putna a fost ordonat

acolo — spre a săvârşi un lucru bun — de către un vlădică din

Rădăuţi, ca popă. E însurat de 4 ani şi are o fiică. A venit prin

1*.

Maramureş cu cel interogat înaintea sa. Susamintitul vlădică se

chiamă M isail; acesta fusese mai de mult episcop în Rădăuţi care

rezidenţă a părăsit-o de bună voie şi a predat-o cu ştirea Voi­

vodului unui altuia. Apoi a plecat, a umblat încoace şi încolo,

mai ales pe teritor turcesc pe muntele »Zwetabora«, unde sunt

multe mănăstiri. Pe acolo a peregrinat, apoi prin »Valahia« şi

Sârbia, unde a stat câtva timp la un domn şi i-a instruit copiii.

Apoi a intrat prin părţile sudice în Ardeal, a venit în Distr ictul

valah la Sângeorz, unde a petrecut aproape 3 ani şi a clădit aci

mănăstireaJ). In fine înainte cu circa 2 ani a trecut iarăşi în Mol­

dova, unde trăeşte la mănăstirea Putna. In continuare, Vasile a

lacob depune despre sine, că e stabilit (haussăssig) în Feldru şi

aci plăteşte dările. Dacă protopopul ar dori să-l instaleze undeva

ca popă şi să-i legalizeze ordonarea, ar cerca să fie folositor

Acum nu serveşte la biserică, ci umblă la ea ca şi alţii, şi şi >n

Moldova a făcut servicii numai ca diac.

ik

In ziua aceasta deOOctomvrie slobodnicul Lazar din Năsaud

raportează magistratului bistriţan, că în Zagra mai este un călugăr,

fiul Popii »Selajre«, apoi asemenea un anume Mihăilă Barna.

%

Interogările continuă in ziua proximă, 10 Octomvrie, tot în prezenţa projudelui Seiverth.

Primul este interogat Origore a Popii Vasile a Cute. Depune

acestea: E căsătorit de 8 ani cu o femeie din Zagra; are un fiu

şi două fiice. A trecut în Moldova înainte de 5 ani pe la Crăciun;

acolo a studiat la Roman, unde e o şcoală Domnească şi o resi-

denţă vlădicească. A învăţat ceva carte şi acasă, dar numai în

Moldova s’a îndeletnicit mai mult cu învăţătura. A stat acolo

trei ani, şi a intors prin Maramureş, căci pe aci e drumul mai

scurt şi nu se ţine contumaţă. Preot nu s’a făcut, ci numai a

studiat. A intors înainte de Paşti le anului trecut. In sat n’a instruit

') Bătrânii satului Sângeorz spuneau, că mănăstirea a stat la Valea

Mărului, înconjurată de morminte, ale căror urme »s’ar vedea şi azi«. Clădirea

a fost mutată în sat »peste apă«.

123

copii. A servit în calitate de diac câteodată la biserica nouă unde

slujeşte popa Flore, şi anume ca diac fără plată. De altfel e sătean

de rând şi plăteşte dări. Protopopul îl cunoaşte şi l-a cunoscut

bine totdeauna. A şi fost la el de când a întors din Moldova,

şi l-a însoţit pe protopop şi cu ocasiunea sfinţirei bisericii din Vermiş.

Urmează apoi interogatorul Iui M ihăilâ a M afiei din Zagra.

Depune că e căsătorit de 9 ani cu o femeie din Mireş din co­

mitatul vecin; are o fiică. A trecut în Moldova înainte cu 5 ani

la Crăciun, ca să studieze, căci uitase puţinul ce a învăţat în co­

pilărie. A studiat în Roman cam cinci ani în »colegiul dominai«.

A întors înainte cu câteva săptămâni, prin Maramureş peste Teici,

la Zagra, şi a mers drept acasă, iar câteva zile după sosire l-a

văzut protopopul. In Moldova nu s’a făcut popă ci numai a studiat;

la zile de post şi rugăciuni, în unele Dumineci şi sărbători a

făcut câteodată servicii de diac la vechia biserică din Zagra, dar

fără plată. Altfel plăteşte contribuţii, pe cari şi în absenţa sa le-a

plătit regulat soţia sa.

*

Toţi aceşti călugări interogaţi se demit acasă, după ce che-

zăşuesc: 1) pentru Vasile a Popii Roş din Sângeorz: Pintilie Bu-

dişanul şi Todor Bursi, juraţi din Sângeorz; 2) pentru Ion Bărdan

şi Vasile a Iacob din Feldru: Nechita Bărdan, Vasile Luchi, An­

drei Popi, Todor Bogolinului, săteni din Feldru; 3) pentru Gri-

gore a Popii Vasile şi AAihăilă a Maftei din Zagra: Buscoi Ursul,

Sevei Bumbu, Sălvan Dumitru şi Drăgan Andrei, locuitori din Zagra.

*

In aceeaşi zi interveniseră câţiva Feldrihani pentru judele lor,

cărui i se ordonase să aducă în oraş pe călugărul Dionisie, întors

din Moldova şi domiciliat în Feldru. Judele adică n’a băgat seama

şi numitul călugăr a reuşit să fugă din mahalalele oraşului. Ju­

dele a fost arestat, acum însă promite că dacă va fi liberat va

năzui din toate puterile să-l prindă pe fugar. E demis cu garanţia

lui Nechita Bărdan, Andrei a Popii şi Todor Bogulin din Feldru.

*

124

In 21 Octomvrie senatorii Martin Dinges şi loachim Bedeus,

în casa primarului Georg Töckelt, ţin interogator cu călugărul

Dionisie, care fugise în 10 c. şi a fost prins în Maieru la căpi­

tanul »reformat« din Regimentul »Springer«, cu numele Fejér. Călugărul depune:

Mai înainte s’a chemat Dionizie, decând însă e călugăr a

primit numele Daniel. Aceasta trecere la călugărie s’a întâmplat în

»Pocrow«, o mănăstire din Munţii MoldoveiJ). El e din Feldru

ca şi tatăl său, iar mumă-sa din Năsăud; aceştia nu trăesc. E de

30 de ani, a trecut în Moldova înainte cu 19 ani, şi a stat la

Pocrouw. A trecut atunci peste Braşov — deoarece pasul rodnean

era închis — în societatea unui diac cu numele Irimie, originar

din câmpie. In Pocrouw a servit pe lângă un popă bătrân, iar

după un an s’a călugărit şi a studiat, precum şi mai de mult stu­

diase ceva. Înainte cu 5 ani l-a hirotonisit mitropolitul din Iaşi

cu numele Nechifor, şi despre aceasta are şi un atestat în locuinţa

sa. In Ardeal a venit la Rusaliile trecute prin Maramureş, peste

Teici, fiind drumul acesta mai apropiat. A venit la Feldru, însă

după ce călugărilor nu li-e permis să locuiască într’un sat, aşa a

mers la un frate al său care locueşte într’o casă la câmp, nu de­

parte dela mănăstire, şi a stat la acela, precum şi la mănăstire.

Imediat după întoarcere a mers mai întâi la Năsăud şi s’a prezentat

la Protopopul; de acolo a întors la Feldru, unde l-au văzut judele îm­

preună cu alţii, cari.au ştiut de el. Când s’a prezentat, protopopul i a

zis să se prezinte şi la episcop, îndată ce va sosi aci în Năsăud.

Pe acesta l-a tot aşteptat, ba a voit să plece chiar la Blaj; dar

nimeni nu l-a instruit că ce are de făcut, căci atunci s’ar fi pre-

zentat şi magistratului. A tot aşteptat şi sperat că va veni însuşi

episcopul în curând; de aceea nu s’a prezentat Vicarului episco-

pesc2). De când a venit, nici n’a slujit la biserică nici n ’a instruit

copiii, ci s’a rugat numai pentru sine şi a trăit din mila rudeniilor.

Drumul spre casă l-a dus şi peste Putna şi acolo a vorbit cu

episcopul M isail, care înainte cu 2 —3 ani a petrecut în Sângeorz în districtul de aci.

_____ La întrebarea că de ce a fugit în noaptea înainte de a fi

>) Schitul Pocrov din Munţii Neamţului.

2) Vicarul din Blaj fusese probabil în vizitaţie canonică.

125

interogat, find el citat la aceasta, şi nu a mai apărut, călugărul

răspunde, că în noaptea aceea a fost împreună cu protopopul

într’un cvartir în mahala, dar s’a dus cu calul la câmp şi apu-

cându-1 acolo frigurile, a plecat de pe câmp acasă, silit de boală.

Dup’aceea fiind întrebat primarul din Feldru Todor Trutu cu dea-

mănuntul despre împrejurările acestui călugăr, Truţa răspunde:

Călugărul de când a întors din Moldova nici n’a servit la biserică nici

n’a instruit copii, ci Ia ordinul în scris al protopopului i s’a avizat

(eingerăumt) la casa fretelui său în câmp un mic locşor pentru

o odăiţă, unde a petrecut. Ctitorii mănăstirii din apropiere l-au

chemat (berufen) şi i-au făcut nădejdi, că îl vor instala la amin­

tita mănăstire şi vor delătura pe călugărul de până acum de acolo,

ceeace însă nu s’a întâmplat. El, primarul, de aceea n’a raportat

faptul acesta magistratului, deoarece călugărul cu permisiunea pro­

topopului a rămas în Feldru şi el judele n’a fost prezent când s’a

publicat ordinul gubernial emanat »in hac materia«, deci nici n’a

ştiut de el.

După aceasta sunt interogaţi şi bătrânii din Sângeorzul rom.,

cu numele: Opre Pintelesc subjude, Andrieş a Oeorge şi Todor

a lui Berci, cari depun că : Mănăstirea de pe hotarul lor au clădit-o

popa »Tinău« şi un fost vlădică din Moldova cu numele M isail.

Au terminat clădirea înainte cu 3 ani şi tot circa timp de 3 ani

s’a lucrat la ea. Mănăstirea a fost consacrată de amintitul episcop

împreună cu protopopul în prezenţa multor altor popi şi mireni

săteni. La sfinţirea bisericii din Ilva încă a fost prezent acel episcop

precum şi protopopul. A fost de faţă însă şi »der hierlăndige Vi-

carius«1); dar ei, martorii, nu ştiu dacă acesta I-a cunoscut pe

vlădică şi dacă a ştiut ceva despre el. Nici aceia n’o ştiu, dacă

acel vlădică a îndeplinit atunci acolo ceva funcţii bisericeşti. Mai

târziu numitul vlădică a trecut în Moldova.

In continuare sunt interogaţi sătenii din Feldru, că pentru

ce au tolerat ei la sine pe amintitul călugăr şi n’au raportat nimic

despre el?

Feldrihanii răspund unanim, că dupăce cu permisiunea căpă­

tată s’a clădit mănăstirea de lângă sat, (bei ihrem Dorf), n’au

avut în ea alţi călugări decât Ruşi şi alţi străini, pe cari nici nu-i

>) Vicarul episcopal din.Blaj.

126

cunoşteau bine. De aceea mai bine ar fi voit să conferă o astfel

de slujbă (Station) unui din copiii săteni ai lor, de aceea !-au che­

mat pe Dionizie şi încă înainte cu un an, mai ales că atunci înca

nu se publicaseră astfel de ordine şi oprelişti.

Dup’acestea senatorii voiau să-l încarcereze pe călugăr până

Lunia viitoare şi atunci să raporteze chestia magistratului. Locui­

torii din Feldru interveniră insă cu cea mai mare insistenţă (auf’s

alleraiisserste) pentru călugăr şi se rugară că acesta să poată ră­

mânea aci, însă nu în carceră, ci la o gazdă (auf der Herberge

in »Haus-Arest«) sub paza lui Precup Ghirigan şi Petraşcu lui

Todor şi să fie prezentat apoi de ei la proxima şedinţă. — »Con-

ceditur«, şi aceşti doi săteni din Feldru sunt acceptaţi ca chezeşi

pentru călugăr.

In 23 Octomvrie, călugărul Daniil (Dionizie) împreună cu

bătrânii satului Feldru sunt din nou citaţi şi interogaţi în faţa

magistratului. La întrebarea dacă vrea să treacă la unire, Daniil

răspunde, că a ştiut că aci în ţinut trebue să fie unit, de aceea

e invoit să devină unit, precum sunt alţi popi de aci.

Locuitorii din Feldru adaogă la aceasta: Nu poate ocupa

mănăstirea nici un neunit, deaceea au chemat pe călugăr cu scopul,

ca să treacă la unire; şi dupăce ei au auzit că »vlădica valah

ardelean« vine aci (în Bistriţa) pe la târgul de ţară din ziua Sf.

Vartolomei, au aşteptat cu trecerea la unire a acestui călugăr până

la sosirea episcopului. Mai departe spun acei săteni că l-au che­

mat pe călugăr cu intenţia să între el în serviciul mănăstirii, iar

pe celalalt călugăr, care de prezent se află acolo, să-l înlăture.

La întrebarea, dacă au ei puterea să înlăture pe călugărul

unit care se află de prezent în mănăstire, Feldrihanii răspund, că

mănăstirea e a lor şi e construită pe hotarul lor.

Atunci călugărul Daniil adaogă, că el fusese de părere, să

trăească în mănăstire împreună cu călugărul unit, care acum se

află acolo. Iar la întrebarea: cât de bătrân e acel călugăr, răspunde

că pe timpul năvălirii Tătarilor a fost încă copil mic.

Dup’acestea călugărul Daniil (Dionizie), din cauza stării sale

trupeşti bolnave, este dus în camera călăului (lictoris), iar ca asi­

gurare că nu va fugi, pentru el chezeşuesc sătenii Feldrihani:

Nechita Bardan, Ştefan Danci, Precup Grigoraş, Ion Niamţ şi Za-

127

liarie Tălharul, fiecare cu gajul (sub vinculo) de 40 fl., până când

va sosi hotărîrea guberniului în chestie.

Bătrânii Feldrului mai sunt odată citaţi şi atunci depun că

între fundatorii mănăstirei este şi protopopul, iar călugărul Dionizie

a fost chemat atât cu ştirea protopopului, cât şi a întregului sat.

In urma acestei mărturisiri, magistratul arestează pe trei dintre

bătrânii Feldrihani, cari sunt şi fundatori ai mănăstirii, cu moti­

varea că împotriva ordinului gubernial publicat, l-au chemat pe

Dionizie din Moldova şi n’au raportat nimic despre acest fapt.

In ziua următoare, 24 Octomvrie 1752, călugărul arestat

DaniiI, împreună cu chezeşii săi, e dus în casa primarului Georg

Teckelt, iar de aci — conform promisiunei sale făcute ieri că va

trece la unire — e transportat în biserica Piariştilor, unde în pre­

zenţa senatorilor Martin Dinges şi Georg Decani, a superiorului

Piariştilor şi celorlalţi călugări piarişti, apoi a Protopopului din

Năsăud precum şi a popilor valahi districtuali, numiţi mai jos ca

chezeşi, depune jurământul de trecere Ia unire. După săvârşirea

acestui’ act, părintele Dionizie este liberat din închisoare cu con­

diţia, ca nici să nu fugă şi nici să nu slujească ca popă, până

când nu va primi permisie spre acest scop dela Episcopul valah,

ori dela Vicarul acestui.

Pentru persoana şi ţinuta demisului călugăr chezeşuesc ur­

mătorii : Protopopul Tănase din Năsăud, popa Ion din Salva, popa

Ion din Feldru, popa Vasile din Salva, popa Mitru din Năsăud,

popa Andrei din Feldru şi Ignat diac jurat din Rebrişoara; apoi

sătenii Nechita Bărdan, Oniţă a lui Andrieş, Ştefan Danci şi Pe-

traşcu lui Todor din Feldru.

*

Despre toate cele expuse mai sus magistratul Bistriţii, într’un

raport lung d. d. 28 Octomvrie 1792, informă amănunţit pe guber­

nátorul transilvan de atunci, contele Ioan Haller de Hallerstein.

Acesta întro scrisoare din 7 Noemvrie luă la cunoştinţă cele ra­

portate şi ceru să i-se trimită guberniului procesul verbal redijat

în chestie, adaugând că va dispune ulterior cu privire Ia călugării

interogaţi.

Pagini din vieaţa lui Alexandru Bohăţel

I o an V a i d a

I

Două misiuni politice ale deputatului Bohăţel în 1848 si 1849»

Cu privire la antecedentele ce au determinat alegerea de căpitan suprem a lui Bohăţel din partea Năsăudenilor,

fie-mi permis şi mie a comunica unele date şi precizări

ca unuia, care deşi am fost prea tânăr şi prea nepregătit

de a pricepe atunci întreg trecutul politic al moşului meu, totuş mi-a fost dat de a scrie încă sub controlul său per­

sonal scurta sa biografie din »Enciclopedia Română« apă­

rută în Sibiu.

Chiar înainte de 1848 a avut Bohăţel ocasiune să

cunoască năcazurile grăniţerilor români ardeleni. In îndru­

marea ce i-au dat alegătorii oraşului Haţeg sunt înşirate

sub punctele 4 şi 5 plânsorile şi dorinţele grăniţerilor. C u­

noscând bine mentalitatea acestora, Bohăţel ca deputat în

Pesta numai de silă a primit, alăturea de colegul său de­

putat Szaplonczai, misiunea la Leopoldstadt. Szaplonczai,

nobil maramureşan, român de origină dar maghiarizat, trecut

chiar la confesiunea calvină, deputat al oraşului Sighet din

Maramureş, era descendent al familiei Stan de Săpânţa (Szaploncza); numele său familiar maghiar e transformarea