„S RB TORILE DE SUFLET ALE ROMÂNILOR” - Scoala ...
-
Upload
khangminh22 -
Category
Documents
-
view
6 -
download
0
Transcript of „S RB TORILE DE SUFLET ALE ROMÂNILOR” - Scoala ...
Școala Gimnazial „George Enescu” Sinaia
„S RB TORILE DE SUFLET
ALE ROMÂNILOR” An. I, 2018
Coordonatori:
Crăciun Minodora
Stan Hortensia
Guzu Camelia
Cuprins
Atelierele lui Moș Crăciun 1 - 9 Rezultate - Atelierele lui Moș Crăciun 10 - 11 Dragobetele – Sărbătoarea iubirii 12 – 14 Rezultate - Dragobetele – Sărbătoarea iubirii 15 - 29 Mărtişorul românesc 30 – 34 Rezultate - Mărtişorul românesc 35 – 36 Hristos a Înviat! 37 – 41 Secțiune dedicată cadrelor didactice 42 - 64
„ATELIERELE LUI MO CR CIUN”
De ce este sfânta sărbătoare a Crăciunului atât de
magică?
pentru că ne îndeamnă să fim persoane mai bune;
pentru că ne deschide inimile pentru a dărui şi pentru a
primi;
pentru că ne apropie de familie şi ne împrospătează
iubirea faţă de cei apropiaţi;
pentru că, de fiecare dată când
împodobim bradul de Crăciun, se
trezeşte partea aceea jucăuşă din noi, care ştie să
aprecieze lucrurile mici, să râdă din inimă şi să
trăiască viaţa din plin;
și, nu în ultimul rând, pentru că ne aminteşte să fim copii din nou.
Moş Cr ciun, un personaj magic
Un personaj celebru legat de această sărbătoare este, fără
îndoială, Moş Crăciun. Trebuie să ştiţi că el a apărut, în forma în
care îl cunoaştem noi astăzi, prin secolul al XIX-lea. Americanii îl
numesc Santa Claus, iar francezii - Père Noël. În Japonia i se zice
Santa Oji-San, iar în China vecină - Sheng Dan Lao Ren.
Europenii au dat şi ei nume diferite celebrului personaj: olandezii
îi spun Sinterklaas, finlandezii - Joulupukki, iar polonezii îl
numesc Svaty Mikalas.
O importantă contribuție la imaginea lui
Moş Crăciun, cel de azi, a avut-o Thomas Nast.
Ilustratorul a publicat în revista Harper, timp de 20 de
ani, începând cu 1860, o serie de desene şi versuri în care
îl descrie pe Moş
Crăciun. Nast este cel ce
îl îmbrăca pe Moş într-o
tunică roşie îmblănită,
peste care este încins cu o
centură lată din piele.
Thomas Nast a contribuit nu numai la imaginea
Moşului ci, prin detaliile din versurile sale, şi la
legenda lui. Astfel, ilustratorul Nast povesteşte
cum acasă la Moş Crăciun, la Polul Nord, există
un atelier unde sunt făcute jucării şi cum Moşul are o
listă cu copiii cuminţi şi una cu cei care au făcut
năzdrăvănii.
La toate acestea, în 1886, scriitorul american
George P. Webster a adăugat - fabrica de jucării a lui
Moş Crăciun şi casa sa, care în timpul lungilor luni de
vară, sunt ascunse în gheaţă şi zăpadă de la Polul Nord.
Moş Crăciun, aşa cum îl ştim noi astăzi, s-a născut
abia în 1931. El este creaţia lui Haddon Sundblom care
l-a închipuit ca pe un omuleţ rotofei, cu o faţă jovială şi o
barbă mare. Această imagine a fost prezentată de artist în
reclamele pentru Compania Coca-Cola.
Casa lui Mo Cr ciun
În 1927, marele secret al adresei lui
Moş Crăciun a fost divulgat de Markus Rautio
care era gazda popularei emisiuni „Ora
Copiilor” la un post public de radio finlandez.
El a declarat că Moşul locuieşte în Munţii
Korvatunturi din Laponia, în apropiere
de graniţa cu Rusia.
Moşul se îndreaptă în fiecare an
către copiii care i-au scris în timpul
anului, pe adresa lui din localitatea
Napapirii, aflată în pădurea din
apropierea oraşului Rovaniemi din
Finlanda. Da, până să-şi ia sacul cu
daruri în spinare, Moş Crăciun are
obiceiul de a-şi aştepta oaspeţii în
propria lui casă, construită din
lemn de brad și plină de cărţi cu
poveşti pentru copii. Deşi nu are
“decât” 384 de ani, Moşul „cu
plete dalbe” este încă voinic şi în
putere, ca să încarce cât mai multe
daruri în sania lui fermecată.
Pentru aceasta, Moş Crăciun dă o fugă pâna la marele depozit de jucării care se
află într-un loc ascuns şi plin de taine pe care i 1-a lăsat moştenire tatăl lui,
primul Moş Crăciun.
Aici, ajutat de spiriduşi şi de zânele bune, Moşul alege fiecare dar
pentru copiii care i-au scris, profitând de
scurta zi polară, care nu ţine decât patru ore
şi jumătate, de la 10,00 la 14,30. Apoi dă o
raită şi pe la reni, să vadă dacă au mâncare de
ajuns şi apă, după care se retrage la gura
sobei, să citească ultimele mesaje primite de
la copii. Se ştie, de asemenea, că toţi copiii
cuminţi primesc darurile preferate în seara de
Ajun. La ceas de seară, îmbujoraţi de emoţia
revederii, prichindeii asteaptă lângă bradul
frumos împodobit, momentul în care
Moşul cel drag le va asculta cântecele
şi poeziile. Astăzi, imaginea lui Moş
Crăciun, cu barbă albă, burtică şi
veşminte roşii, călduroase, se află în
mintea oricui. Dar nu a fost
întotdeauna aşa. Povestea lui porneşte
de la “vărul” său, Moş Nicolae. Deși
este sărbătorit mai devreme, pe data de 6 decembrie, Moş Nicolae a fost primul
simbol al cadourilor. Tradiţia spune că Sfântul Nicolae făcea daruri săracilor, iar de
atunci obiceiul de a dărui cadouri de Sfantul Nicolae s-a extins. De aici şi până la
Moş Crăciun nu a mai fost decât un pas. Deoarece sărbătoarea Crăciunului, a
Naşterii Domnului, era mai însemnată, iar aluziile privind darurile magilor către
Fecioara Maria şi Pruncul ei impuneau daruri în această perioadă, s-a ajuns la ideea
că există şi Moş Crăciun, care e mult mai bătrân decât Moş Nicolae, şi care imparte
daruri mai bogate celor din jur, în special copiilor cuminţi. Având diverse denumiri
în fiecare limbă şi imagini care variază de la o zonă la alta, în funcţie de
amplasarea geografică sau de
cultura și specificul regiunii
respective, Moş Crăciun este
până la urmă unul şi acelaşi, chiar
dacă nu e mereu reprezentat
venind într-o sanie trasă de reni.
La noi, conform tradiţiei, sania lui
era trasă de cerbi, iar în emisfera
sudică, Moșul ajunge uneori pe o
placă de surf, în accepţiunea
modernă. În secolul al XIX-lea, au avut loc primele reprezentări ale Moşului: un
bătrânel simpatic, dolofan, care împarte cadouri din sania sa trasă de reni.
În România, imaginea lui Moş Crăciun a fost înlocuită, în timpul
comunismului, cu cea a lui Moş Gerilă, (Ded Moroz, adică varianta sa rusească).
Moşul nu era neapărat îmbrăcat în roşu, însă i s-au păstrat, subconştient, toate
atribuţiile sale de “moş” de până atunci.
Povestea lui Moş Crăciun nu pare să se oprească aici. El există cu adevărat
şi chiar îşi aşteaptă oaspeţii în căsuţa sa
de lemn din Laponia, înainte de a porni
să împartă darurile. De aceea, agenţiile
de turism organizează în fiecare an
excursii către căsuţa lui Moş Crăciun,
unde cei mici pot vedea atelierul său de
jucării, sania, renii şi, mai ales, îi pot
spune direct Moşului ce şi-ar dori de
Crăciun. Atunci copiii au dovada că el există şi vor aştepta cuminţi în fiecare an
venirea lui, ştiind că Moşul nu îi va dezamăgi.
Cei care nu cred sau nu mai cred în povestea lui, sunt la fel de emotionaţi
când vine Crăciunul. Aduse sau nu de Moş Crăciun, cadourile par că se aşează
singure sub brad, iar bucuria descoperirii lor este mare.
Povestea bradului de Cr ciun
O altă poveste mai puţin cunoscută legată de Crăciun
este faptul că, în secolul al VII-lea, călugării foloseau forma
triunghiulară a bradului pentru a descrie Sfânta Treime. În
jurul anului 1500, oamenii au început să vadă în bradul de
Crăciun un simbol al copacului din Paradis şi au atârnat în el
mere roşii, simbol al păcatului originar. În secolul al XVI-lea,
familiile creştine au început să decoreze brazii cu hârtie
colorată, fructe şi dulciuri. Dar mai înainte, în secolul al XII-lea, oamenii obişnuiau
să atârne brazii de Crăciun în tavan, cu vârful în jos, ca simbol al creştinătăţii.
Spiriduşii nu au fost mereu prietenii
Moşului
Cândva, spiriduşii furau cadourile de sub brad, nu le
aduceau. Ideea de spiriduşi de Crăciun vine din credinţa
străveche că gnomii păzeau casa omului de spiritele rele.
Spiriduşii au fost iubiţi şi urâţi, pentru că, deşi
uneori se purtau cu bunăvoinţă, puteau foarte uşor să se
transforme în fiinţe răutăcioase şi nesuferite, atunci când
nu erau trataţi cum se cuvine. Percepţia cea mai răspândită era că ei se purtau
precum persoana cu care aveau de-a face, fiind fie răutăcioşi, fie drăguţi.
În Evul Mediu, mai degrabă aşteptau
daruri decât să le facă. Abia pe la mijlocul
secolului al XIX-lea spiriduşii au devenit
prieteni ai lui Moş Crăciun.
Scriitorii scandinavi, cum ar fi Thile,
Toplius sau Rydberg, au combinat cele două
trăsături oarecum contradictorii ale
personajelor: ei îi prezentau pe spiriduşi puţin răutăcioşi, dar buni prieteni şi
ajutoare de nădejde ale lui Moşului. Unii spun că sunt 13 spiriduşi, alţii sunt
convinşi că este vorba de nouă, iar alţii de şase. Dar unde locuiesc?
Cum au ap rut renii şi casa din Laponia?
Într-o vreme se credea că Moş Crăciun şi spiriduşii săi se simt foarte bine
în casa lor de la Polul Nord. În 1822, poetul Clement Clark a publicat lucrarea „A
Visit From St. Nicholas” (cunoscută şi ca „The Night Before Christmas”) în care el
l-a descris pe Moş Crăciun ca fiind un spiriduş bătrân şi blând, care zboară în jurul
lumii într-o sanie trasă de opt reni.
În 1885, ilustratorul Thomas Nast a
desenat doi copii privind la o hartă a lumii şi
urmărind călătoria Moşului de la Polul Nord în
Statele Unite, deci se presupunea că acolo, în
îndepărtatul nord, locuieşte bătrânul cel bun.
Dar în 1925 s-a descoperit că nu există reni la
Polul Nord, aşa că toţi ochii s-au întors spre Finlanda, unde există multe astfel de
animale. În 1927, Markus Rautio, un prezentator de emisiuni pentru copii la postul
naţional de radio finlandez, a declarat că Moşul
locuieşte pe un munte în Laponia. Azi pare
aproape sigur, însă, că Moş Crăciun şi cei 11
spiriduşi ai lui stau bine ascunşi undeva pe
muntele Korvatunturi în Laponia, Finlanda, în
apropiere de graniţa cu Rusia.
Pepper Minstix, unul dintre spiriduşi,
este paznicul de credinţă al locului exact al
satului lui Moş Crăciun.
Cum reuşeşte acesta să se mişte atât de repede, într-o noapte, din Laponia
până în casele tuturor copiilor din lume? Cu foarte multă vreme în urmă, Moşul şi
spiriduşii săi au descoperit formula specială,
secretă, a prafului magic pentru reni, care îi face
să zboare. Acest praf magic este împrăştiat
peste fiecare ren cu puţin timp înainte de a
pleca din Laponia, în ajunul Crăciunului. Este
suficient pentru a-i face să zboare întreaga
noapte în jurul lumii. Zborul este, de altfel,
foarte rapid: aproape de viteza luminii de
Crăciun. Rudolph este cel mai cunoscut ren. El
este conducătorul celorlalţi opt, pe nume
Blitzen, Comet, Cupid, Dancer, Dasher, Donder, Prancer şi Vixen. Când Rudolph
era pui, nasul său a fost atins de Magia Crăciunului şi de atunci este strălucitor şi
roşu.
Nici elevii școlii noastre nu s-au
lăsat mai prejos și au sărbătorit magia
Crăciunului, participând cu mic, cu
mare, la Activitatea nr.1 din Proiectul
„Sărbătorile de suflet ale românilor”,
activitate desfășurată sub numele
„Atelierele lui Moș Crăciun”- Concurs
de creație artistică.
Înscriindu-se în număr mare, elevii enescieni și-au dăruit talentul și
recunoștința lor.
Juriul a fost pus în dificultate. Pe cine să premiezi, când toate lucrările au fost atât de
frumoase?
Felicitări, dragi elevi! Toți ați fost câștigători, iar cei care s-au evidențiat în mod deosebit
au fost:
Mihail Cristina Premiul I
Clasa a IV-a Prof. înv. primar Ene
Maria
Filote Daria Premiul I
Clasa a II-a B Prof. înv. primar Floştoiu Mihaela
Căuş Eduard Premiul I
Clasa CP A Prof. înv. primar
Ghiţă Cristina
Părăuţă Andreea Premiul I
Clasa a IV-a A Prof. Înv. primar Cobeanu Mihaela
Tudor Andrei Premiul I
Clasa a V-a A Prof. Duţă Daniela
Radu Eric Premiul II
Clasa a II-a B Prof. înv. primar Floştoiu
Mihaela
Dumitru Pavel Premiul II
Clasa a III-a A Prof. înv. primar Guzu
Camelia
Baţu Luca Premiul III Clasa CP B
Prof. Înv. primar Panaite Nicoleta
Păun Ana - Maria Premiul III Clasa I A
Prof. înv. primar Stan Hortensia
Frăţilă Denisa Buligă Valentina
Premiul II Clasa a IV-a A
Prof. Duţă Daniela
Stancu Antonia Premiul II
Clasa a IV-a Prof. înv. primar Ene Maria
Botoacă Radu Brînzea Ana Premiul II
Clasa a VII-a B Prof. Frîncu Daniela
Săftoiu Alin Premiul III Grupa Mare
Prof. înv. preşcolar Ştefan Liliana
Mătrescu Luca Premiul III Clasa I A
Prof. înv. primar Stan Hortensia
Anghel Raluca Premiul III
Clasa a VIII-a A Prof. Coţoapă Tatiana
„Dragobetele – Sărbătoarea iubirii”
Divinitate mitologică similară lui Eros sau
Cupidon, Dragobete este considerat a fi fiul Dochiei, un
bărbat chipeş şi iubăreţ nevoie mare. Nu blând ca Sfântul
Valentin, ci năvalnic, el era la daci zeul care, ca un “naş
cosmic”, oficia în cer, la
începutul primăverii, nunta tuturor vieţuitoarelor. În
decursul anilor această tradiţie s-a extins şi la oameni.
Astfel, de Dragobete, fetele şi băieţii se întâlnesc pentru ca
iubirea lor să ţină tot anul, precum a păsărilor ce se
“logodesc” în acestă zi.
Încă din perioada precreştină, existau deja
simboluri ce marcau ieşirea din iarnă şi bucuria iubirii şi a
revenirii la viaţă a întregii naturi. Românii au considerat
data de 24 februarie ca începutul sărbătorilor de
Dragobete, simbolul iubirii. Și, fie că se numeşte Dragobete,
sau în alte zone
Dragomir, simbolul
este acelaşi.
După legendă, el este fiul Babei Dochia.
Iovan Dragobete reprezintă, în opoziţie cu baba
Dochia, principiul pozitiv. El este purtătorul
dragostei, al bunei dispoziţii, păstrând unele atribuţii
ale lui Cupidon.
,,DRAGOBETELE – sărbătorit pe aceste meleaguri de milenii începând cu 24
februarie şi până la mijlocul lunii martie - reflectă pe tânărul surprins în taina purpurie a
purităţii, în sfielnica chemare pentru o lume cu bucuriile şi durerile ei. El vibrează la aceste
bucurii şi dureri, aducând cu el legătura tainică cu Neamul şi Universul. Dragobetele este
un tânăr – mire împodobit cu o mantie de raze ţesută din străfulgerarea de bucurie
divină.” (Gh. Nistoroiu)
Sărbătoarea de Dragobete este considerată
echivalentul românesc al sărbătorii Valentine`s Day sau
ziua Sfântului Valentin, sărbătoare a iubirii. Pe 24
februarie este ziua lui Dragobete, numit şi Năvalnicul
sau Logodnicul Păsărilor.
Considerat fiu al Babei Dochia, entitate magică
asemănătoare lui Eros sau Cupidon, Dragobetele se
diferenţiază de blajinul Sfânt Valentin din tradiţia
catolică, fiind un bărbat chipeş, un neastâmpărat şi
un năvalnic. Preluat de la vechii daci, unde
Dragobetele era un peţitor şi un naş al animalelor,
românii au transfigurat Dragobetele în protectorul
iubirii celor care se întâlnesc în ziua de Dragobete,
iubire care ţine tot anul, aşa cum şi păsările ,,se
logodesc" în această zi.
În această zi satele româneşti răsunau de veselia tinerilor şi de zicala: Dragobetele
sărută fetele.
Sunt multe credinţele populare cu referire la Dragobete. Astfel, se spunea că cine
participa la această sărbătoare avea să fie ferit de bolile
anului, şi mai ales de febră, şi că Dragobetele îi ajută pe
gospodari să aibă un an îmbelşugat. Îmbrăcaţi de
sărbătoare, fetele şi flăcăii se întâlneau în faţa bisericii şi
plecau să caute flori de primăvară, prin păduri şi
lunci.
În sudul României, fetele se întorceau în sat alergând, obicei numit zburătorit,
urmărite de câte un băiat căruia una dintre ele îi căzuse dragă. Dacă băiatul era iute de
picior şi o ajungea, iar fata îl plăcea, îl săruta în văzul tuturor. Sărutul acesta semnifica
logodna celor doi pentru un an sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej
pentru comunitate pentru a afla ce nunţi se mai
pregătesc pentru toamnă.
Nici oamenii mai în vârstă nu stăteau
degeaba, ziua Dragobetelui fiind ziua în care
trebuiau să aibă grijă de toate orătăniile din
ogradă, dar şi de păsările cerului. În această zi
nu se sacrificau animale, pentru că astfel s-ar fi
stricat rostul împerecherilor. Femeile obişnuiau
să atingă un bărbat din alt sat, pentru a fi drăgăstoase tot anul.
Fetele mari strângeau de cu seară ultimele
rămăşiţe de zăpadă, numită zăpada zânelor, iar apa
topită din omăt era folosită pe parcursul anului pentru
înfrumuseţare şi pentru diferite descântece de
dragoste.
O altă tradiţie spune că Dragobetele a fost
transformat într-o buruiană, numită Năvalnic, de
Maica Precistă, după ce nesăbuitul a îndrăznit să îi
încurce şi ei cărările.
Tradiţia mai spune că, în această zi,
când biserica creştină sărbătoreşte Aflarea
Capului Sfântului Ioan, oamenii îşi
întrerupeau toate muncile, curăţându-şi si
aranjându-şi casa, pentru a-l întâmpina cum
se cuvine pe zeul iubirii, care nu venea singur,
ci însoţit de aşa-numitele zâne Dragostele, ce
le şopteau vorbe de amor îndrăgostiţilor.
Fiecare avea grijă ca această zi să nu
îi prindă fără pereche, ceea ce ar fi reprezentat un semn rău, prevestitor de singurătate pe
întregul parcurs al anului, până la următoarea zi de Dragobete.
Juriul a fost pus în dificultate. Pe cine să premiezi, când toate lucrările au fost atât
de frumoase?
Felicitări, dragi elevi! Toți ați fost câ tigători, iar cei care s-au evidențiat în mod
deosebit au fost:
Buruiană Ana Maria
Premiul I
Clasa a IV-a A
coala Gimnazială „Nestor Urechea” Bu teni Prof. Duțu Silvia
Brânzea Ana Maria
Banica Ela
Premiul I
clasa a VII-a B
coala Gimnazială „George Enescu” Sinaia
Prof. Frîncu Daniela
Mocanu Andreea
Premiul II
Clasa a VIII-a A
coala Gimnazială „George Enescu” Sinaia
Prof. Crăciun Minodora
Hența Daria
Topliceanu Maria
Premiul III
Clasa a VII-a A
coala Gimnazială „George Enescu” Sinaia
Prof. Frîncu Daniela
Mocanu Andreea
Premiul III
Clasa a VI-a B
coala Gimnazială „George Enescu” Sinaia
Prof. Crăciun Minodora
Nicula Lucia
Stanciu Ana Maria
Menţiune Clasa a VI-a A
coala Gimnazială „George Enescu” Sinaia
Prof. Frîncu Daniela
Manea Cristina Andreea
Menţiune Clasa a III-a B
coala Gimnazială „Nestor Urechea” Buşteni
Prof. Borlan Maria Adela
orici Bianca
Premiul I
Clasa a III-a B
coala Gimnazială ”George Enescu” Sinaia
Prof Tudorie Georgeta
Deleanu Amalia
Premiul I
Clasa a II-a A
coala Gimnazială ”George Enescu” Sinaia
Prof Ivănica-Nedelcu Otilia
Avram Razvan
Premiul I
Clasa a III-a A
coala Gimnazială „Nestor
Urechea” Bu teni Prof. Nistorică Constantin
Sotir Sofia
Premiul I
Clasa a III-a A
coala Gimnazială „Nestor Urechea” Bu teni
Prof. Nistorica Constantin
Burduloi Eva
Premiul I
Clasa a III-a B
coala Gimnazială ”George Enescu” Sinaia
Prof Tudorie Georgeta
Toader Matei
Premiul I
Grupa Spiridusii
Gradinita ”George Enescu” Sinaia
Prof. Constantinescu Valentina
Stăicuț Arianna
Premiul II
Clasa I
coala Gimnazială „Nestor Urechea” Bu teni
Prof. Trică Arabela
Cîrstea Maria
Premiul II
Clasa a III-a A
coala Gimnazială „Nestor Urechea” Bu teni
Prof. Nistorica Constantin
Toader Ilinca
Premiul II
Grupa Spiriduşii - Grădiniţa
„George Enescu” Sinaia
Prof. Constantinescu Valentina
u u Andrei
Premiul II
Clasa a III-a A
coala Gimnazială „Nestor
Urechea” Bu teni Prof. Nistorică Constantin
Doncev Radu
PremiuL III
Clasa I
coala Gimnazială „Nestor Urechea” Bu teni
Prof. Trică Arabela
Ostache Rebeca
Premiul III
Clasa a III-a A
coala Gimnazială ”George
Enescu” Sinaia
Prof. Guzu Camelia
Pu cas Denis
Premiul III
Clasa a II-a A
coala Gimnazială „Nestor Urechea” Bu teni
Prof. Săcuiu Carmen
Daianu Alexandru
CPA
Menţiune coala Gimnazială” George
Enescu” Sinaia
Prof. Ghiță Cristina
Stohr Darius
Menţiune Clasa pregătitoare
coala Gimnazială „Nestor Urechea” Bu teni
Prof. Brie Ion
Ionescu Ana
Menţiune
clasa a II-a B
coala Gimnazială ”George Enescu” Sinaia
Prof. Flostoiu Mihaela
Muscalu Denisa
clasa a I-a A
coala Gimnazială ”George
Enescu” Sinaia
Prof. Stan Hortensia
„Mărtişorul românesc”
Povestea măr işorului a supravie uit în diferite forme
până în prezent, de la firul simplu răsucit în alb şi roşu până
la cel virtual. Mărţişor, Mărţişug sau Marţ era consemnat de
etnologii începutului de secol XX, ca obicei, de 1 martie,
prezent nu numai la români, dar şi la bulgarii şi albanezii din
Balcani. ăranii păstrau obiceiul în fiecare început de
primăvară, ca semn protector împotriva bolilor şi a
nenorocului.
Copiilor li se lega o monedă de argint la mână, cu un fir răsucit de lână sau de bumbac
alb şi roşu ca să fie feri i de boală și după 12 zile îl legau de ramura unui pom pentru ca pomul să
fie roditor. Vitelor li se agă a fir roşu cu alb ca să fie sănătoase şi la fel, bune de rod, potrivit
cercetătorilor de la Muzeul Na ional al ăranului Român.
Preluat de lumea urbană şi devenit modă, firul de
bumbac, uneori fir de argint sau de aur, este purtat drept
colier şi podoabă, inut la piept, primit ca suvenir şi, mai
nou, drept cadou.
O altă variantă de măr işor autentic presupunea ca
şnurul bicolor să
fie decorat la
capete cu câte un ciucure: unul alb, sub forma unei
reprezentări antropomorfe masculine, şi unul roşu, sub
forma unei siluete feminine. Unirea masculinului, prin
intermediul şnurului, cu femininul reprezintă, în
context, reconcilierea principiilor contrare la nivel
teluric şi cosmic, după cum afirma cercetătoarea
Sabina Ispas.
În unele sate din Moldova, şnurul era
confec ionat doar din lână roşie sau neagră, amintind de amuleta folosită împotriva deochiului,
destul de răspândită în trecut.
În alte localită i s-a constatat şi existen a
măr işorului tricolor, în două variante cromatice - roşu,
alb şi verde sau roşu, alb şi negru, aşa cum reiese din
informa iile oferite de localnici din satul Hagi-Curda, o
localitate cu popula ie preponderent românească, aflată în
prezent în Ucraina. Şi moldovenii stabili i în nordul
Caucazului, la mijlocul secolului al XIX-lea, au păstrat
varianta măr işorului tricolor, cu firul negru.
"Diferen ele dintre măr işorul din sat şi cel din oraş s-au accentuat în ultimele două sute
de ani. La 1800 era şnur şi monedă - atât la oraş, cât şi la sat. Urmează moda brelocurilor de aur,
de argint, pentru cei mai amărâ i de dublé. Brelocuri cu semne de noroc: trifoi cu patru foi,
purceluşi, căr i de joc, zaruri", scria Irina Nicolau.
Conform studiilor etnologice, măr işorul este strâns
legat de tradi iile Anului Nou, sărbătorit în trecut în luna
martie, ca formă primitivă de celebrare a Anului Agrar,
corelat cu ciclurile vegetative şi astronomice.
La români, măr işorul, ca obiect simbolic, a fost
alăturat Dochiei, personaj mitologic, a cărei zi era sărbătorită
la 1 martie.
Cercetătorul
Ion Ghinoiu spune
despre şnurul de
măr işor că este o funie
a timpului, de 365 sau 366 de zile, toarsă de însăşi
legendara Dochie, în timp ce urca cu oile la munte.
Asemănător ursitoarelor care torc firul vie ii copilului la
naştere, Dochia toarce firul anului primăvara, la naşterea
timpului calendaristic.
O altă poveste legată de Măr işor spune că Soarele
a coborât pe Pământ în chip de fată frumoasă, pe care un zmeu a furat-o şi a închis-o în palatul
său, astfel că lumea întreagă a căzut în mâhnire. Văzând ce se întâmplă fără Soare, un tânăr
curajos a pornit spre palatul zmeului să
elibereze fata. Tânărul a învins zmeul în
luptă şi a eliberat fata, care s-a urcat
înapoi pe Cer, în chip de Soare. A venit
primăvara, oamenii şi-au recăpătat
veselia, însă nimeni nu şi-a amintit de
tânărul luptător care zăcea în palatul
zmeului, după luptele grele ce le dusese.
Sângele cald al tânărului s-a scurs pe zăpadă, până când el a rămas fără suflare, iar în locurile în
care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei - vestitori ai primăverii.
Potrivit unui mit din Moldova legat de măr işor, în prima zi a lunii martie, frumoasa
Primăvară a ieşit la marginea pădurii şi a observat că într-o
poiană, sub o tufă de porumbari, de sub zăpadă, răsare un
ghiocel. Ea s-a hotărât să îl ajute şi a început să dea la o parte
zăpada şi să rupă ramurile spinoase. Iarna s-a înfuriat şi a
chemat vântul şi gerul să distrugă floarea. Primăvara a acoperit
ghiocelul cu mâinile ei, dar s-a rănit la un deget din cauza
mărăcinilor. O picătură de sânge
fierbinte a căzut peste floare şi a
făcut-o să reînvie. În acest fel,
Primăvara a învins Iarna, iar
culorile măr işorului simbolizează
sângele ei roşu pe zăpada albă.
Cercetările arheologice efectuate pe teritoriul României
au scos la iveală amulete asemănătoare cu măr işorul, datând din urmă cu aproximativ 8.000 de
ani. Amuletele reprezintă nişte pietricele perforate şi purtate la gât sub formă de coliere.
Pietricele amuletelor erau vopsite în alb şi roşu, aranjate alternativ. Etnologul Irina Nicolau scria
în "Căr işor de măr işor” că "măr işorul face parte din calendar. De aici toată complica ia. Există
specialişti care pretind că a existat un calendar vechi care începea primăvara, de 1 martie.
Principalul lor argument este numele unor luni: septembrie, octombrie, noiembrie,
decembrie, adică a şaptea, a opta, a noua şi a zecea
socotind din luna martie. (...) Toate începuturile sunt
făcute dintr-un timp puternic şi bun”.
"Măr işorul este un obiect de recuzită folosit în
cadrul unui obicei care, la fel ca alte obiceiuri, se
bazează pe credin e şi practici. Credin ele şi practicile
diferă de la o zonă la alta. Zicala câte bordeie, atâtea
obiceie exagerează, dar nu foarte mult. Punând claie
peste grămadă date etnografice din zone şi epoci
diferite, căr ile falsifică”.
"După Revolu ie, în primii doi ani, interesul
pentru măr işor a scăzut. Deşi, să nu uităm, în 1990 se
vinde măr işorul cu portretul lui Petre Roman. După
1993, afacerea începe să meargă din nou. S-a încheiat
cariera măr işorului de cooperativă, vândut la stat. S-a
încheiat şi cu magia. Măr işorul a devenit joc şi
ocazie de a da plocon cuiva care altfel ar primi greu.
E vremea lui orice şi a lui oricum. Oamenii se
refugiază în afaceri şi joacă. Cândva, credeau în
puterea magică a măr işorului. Acum nu mai cred. Cândva, oamenii credeau că o babă a urcat la
munte cu 12 cojoace şi a înghe at. Acum nu mai cred. Şi
nici nu vor mai crede vreodată. Tot ce pot e să cunoască
povestea. Atât", a notat Irina Nicolau în 1997, în
"Măr işor de căr işor".
Tudor Arghezi scria despre Măr işor: "... La
început, atunci când va fi fost acest început, măr işorul
nici nu era măr işor şi poate că nici nu se chema, dar
fetele şi nevestele, care ineau la nevinovă ia obrazului
încă dinainte de acest început, au băgat de seamă că vântul de primăvară le pătează pielea, şi nu
era niciun leac şi niciun suliman. Acum vreo sută de ani,
credin a că adierea primăverii pătează era în toiul ei.
Cărturăresele de pe vremuri, după care au venit
cărturarii, făcând farmece şi făcând de dragoste, au
învă at fetele cu pistrui să-şi încingă grumazul cu un fir
de mătase răsucit. Firul a fost atât de bun, încât
cucoanele din mahala şi centru ieşeau în martie cu firul
la gât. Dacă ştie ce spune chivu a, vântul uşurel de
martie, care împestri a pleoapele, nasul şi bărbia, se numea măr işor şi, ca să fie luat răul în pripă,
şnurul de mătase era pus la zântâi de mart. Un giuvaergiu, ca să-şi vândă firele vindecătoare mai
iute, avu ideea să atârne de ele câte o mărturie, care a intrat în pre . Pe când se plătea firul,
bijuteria era gratuită. Regula s-a stricat când bijuteria începu să fie vândută, devenind gratuit firul
de mătase. (...)
În nicio ară, pe unde am trecut, n-am văzut
zîtâiul de martie sărbătorit, nici în călindar, nici cu
firimituri scumpe spânzurate la gâtul fetelor şi la
mâna lor. Pandantivul e altceva, şi amuleta aşijderea.
Profesorul de istorie ar fi fost îndreptă it să-mi
răspundă că originea măr işorului ar fi salba ori
cercelul urechii. Între doi cercei, anina i acolo, i se
cuvine şi Radei şi Domni ei un al treilea strop de
diamant, dedesubtul bărbiei şi în despicătura sânilor
din horbotă şi cămaşe”.
Sărbătoarea Măr işorului se mai întâlneşte la aromâni, la bulgari, care o numesc
Marteniţa, dar şi în Macedonia şi Albania.
Felicitări, dragi elevi! Toți ați fost câștigători, iar cei care s-au evidențiat în mod deosebit au fost:
Axinia Daria
PremiuL I
Clasa a IV-a
Liceul Teoretic Azuga
Prof. Cirstea Maria
Părăuță Sara
Premiul I
Clasa IA
Şcoala Gimnazială “George Enescu”, Sinaia
Prof. Stan Hortensia
Păun Maria
Premiul I Clasa a II-a A
Şcoala Gimnazială “George Enescu”, Sinaia
Prof. Ivanica – Nedelcu Otilia
Neagoe Darius
Premiul I
Clasa a III-a A
Liceul Teoretic Azuga
Prof. Rechitean Tatiana
Czika Stefan
Premiul al II-lea
Clasa a II-a B
Liceul Teoretic Azuga
Prof. Paun Mariana
Păun Ana Maria
Premiul al II-lea
Clasa a II-a A
Şcoala Gimnazială “George Enescu” Sinaia,
Prof. Stan Hortensia
Piticas Daria
Premiul al III-lea
Clasa a III-a A
Liceul Teoretic Azuga
Prof. Rechitean Tatiana
Ursu Patricia
Mențiune
Clasa a II-a B
Şcoala Gimnazială “George Enescu” Sinaia
Prof. Floștoiu Mihaela
Bijgoiu Raluca
Premiul al III-lea
Clasa a IV-a
Liceul Teoretic Azuga
prof. Cirstea Maria
Popa Iulia
Mențiune
Clasa a III-a B
Liceul Teoretic Azuga
Prof. Prioteasa Oana
Badea Madalina
Premiul I
clasa III A
Liceul Teoretic Azuga
Prof.Rechitean Tatiana
Jitaru Sarah
Premiul I
Clasa I B
Liceul Teoretic Azuga
Prof.Ghetea Maria
Lazăr Tudor Mihai Premiul al II-lea
CP
Liceul Teoretic Azuga
Prof. Lazar Maria Raluca
Bijgoiu Raluca
Premiul al II-lea
clasa IV-a
Liceul Teoretic Azuga
Prof.Cirstea Maria
Huzui Alecsia
Premiul al III-lea
Clasa a III-a B
Liceul Teoretic Azuga
Prof. Prioteasa Oana
Căpriță Casandra
Premiul al III-lea
CP
Liceul Teoretic Azuga
Prof. Lazar Maria Raluca
Manole Anna
Menţiune
Clasa a II-a B
Liceul Teoretic Azuga
Prof.Ghetea Maria
Petroiu Teodor
Menţiune
Clasa I B
Liceul Teoretic Azuga
Prof. Ghetea Maria
HRISTOS A ÎNVIAT!
Sărbătoarea Paştelui este încărcată de simboluri şi
tradiţii, păstrate cu sfinţenie de-a lungul timpului. Pentru copii,
Paştele înseamnă venirea Iepuraşului cu multe cadouri, mai ales
dacă au fost cuminţi. Iepuraşul le aduce ouă şi iepuraşi de ciocolată, jucării, hăinuţe şi pantofiori
noi. Pentru a-l primi aşa cum se cuvine, copiii se pregătesc din timp: cu ouă pictate, cu mai
puţine boacăne, cu ajutor dat mămicilor la gătirea casei de sărbătoare şi cu sufletul curat, aşa cum
numai copiii îl au.
Iepuraşul ...
Orice sărbătoare, religioasă sau nu, este un bun prilej
pentru a oferi cadouri celor dragi. Tradiţia iepuraşului de Paşte s-a
născut în Germania iar originea ei se regăseşte în sărbătorile pre-
creştine ale fertilităţii, dedicate zeiţei Eostre, zeiţa Lunii în ţările din nordul Europei.
O veche legendă spune că zeiţa Eostre a găsit într-o iarnă o pasăre rănită pe câmp, în
zăpadă. Zeiţa a vrut să o salveze de la moarte şi a transformat-o
într-o iepuroaică ce şi-a păstrat posibilitatea de a depune ouă. În
semn de mulţumire pentru binefăcatoarea sa, iepuroaica obişnuia
să decoreze ouăle făcute şi să le dăruiască zeiţei.
Aşa a apărut această tradiţie a iepuraşului care aduce
daruri copiilor în pragul primăverii. Şi, nu este deloc
întâmplătoare alegerea lui ca reprezentare. Cunoscut ca unul
dintre cele mai prolifice animale, iepurele simbolizează în
multe culturi viaţa nouă care renaşte primăvara şi bucuria de a
avea mulţi urmaşi.
Începând din 1682, iepuraşul este cel care aduce
ouăle vopsite în Germania. Lucrul acesta i se datorează unui
doctor din Heidelberg care, în respectivul an, a răspândit multe
cărţi şi ilustrate înfăţisând iepurele de Paşte.
În America, această tradiţie a apărut pe la 1700,
odată cu sosirea în Pennsylvania a primilor colonişti
germani, dar s-a răspândit cu adevarat abia dupa 1865,
când au început şi aici să se celebreze sărbătorile pascale.
În acele vremuri, copiii americani obişnuiau să îşi
confecţioneze singuri un fel de coşuleţ, pe care îl
ascundeau în casă, în hambar sau în grădină. Uneori băieţii îşi foloseau şepcile, iar fetiţele,
bonetele pentru a realiza acel cuib special care urma să se
umple de ouă roţii.
Cu timpul, împodobirea coşuleţelor a completat
tradiţia iniţială, şi a adus un plus de farmec acestui obicei.
Pe la 1800 au început să apară şi să se
comercializeze şi primele dulciuri în formă de iepuraş, din
aluat şi zahăr. Bineînţeles, tot în Germania. În aceeaşi perioada, în Franţa şi Germania au apărut
şi primele ouă în întregime din ciocolată.
Chiar dacă nu este un animal impozant, iepurele apare în multe alte culturi ca un
mesager sacru al divinităţii.
Dacă Moş Crăciun locuieşte în Laponia, iepuraşul
unde stă?
Puţini ştiu că, aşa cum Moş Crăciun are o reşedinţă
oficială, în Laponia, şi o adresă exactă la care primeşte mii şi
mii de scrisori, şi Iepuraşul de Paşte poate fi găsit de copiii
cuminţi, care îi pot solicita cam tot ce le trece prin cap.
Ei bine, oficial puteţi trimite scrisori iepuraşului în
localitatea germană Ostereistedt, “Oraşul ouălelor de Paşti”,
din Saxonia Inferioară, acolo unde “urecheatului” i-a fost
ridicată propria căsuţă.
Pereţii ei sunt plini de desene şi poezii trimise de
copii, iar prin încăperi sunt maldăre de epistole şi cărţi poştale.
Iepuraşul are şi ... telefon, la care răspunde cu multă
gentilețe, Hans-Hermann Dunker, un fost poştaş care a ieşit la pensie.
Potrivit revistei germane Spiegel”, zeci de mii de
scrisori, unele însoţite de desene “explicative”, sosesc pe
această adresă anual, copiii asigurându-l pe iepuraş că au fost
cuminţi şi cerându-i diverse cadouri, de la ouă cu surprize
până la elicoptere sofisticate.
De uriaşa corespondenţă se ocupă cei 12
“colaboratori ai iepuraşului”, care se asigură că toţi micuţii vor
primi un răspuns scris ce conţine o felicitare standard, însoţită de piese din care se poate
confecţiona o ghirlandă de Paşti şi două cărţi poştale de colorat.
Adresa la care copiii i se pot adresa Iepuraşului este: Hanni Hase, Am Waldrand 12,
27404 Ostereistedt, Germania.
Ouăle încondeiate - o tradiţie străveche românească
Încondeierea ouălelor de Paşte, este o tradiţie
străveche, de origine precreştină, practicată în Europa
centrală şi estică. Ouăle încondeiate simbolizează sosirea
primăverii şi renaşterea naturii.
În tradiţia populară românească, ouăle de Paşte sunt
considerate un simbol al regenerării şi al purificării, ce
protejează animalele din gospodărie. Motivele ornamentaţiei
ouălelor încondeiate se diferenţiază în funcţie de regiune și se
prezintă în mai multe variante.
În prezent sunt folosite mai multe culori la încondeierea
ouălelor, fiecare dintre ele având un anume simbol, astfel:
albul este simbol al purităţii, roşul semnifică viaţa, albastrul
este culoarea cerului şi a apei, iar negrul reprezintă fertilitatea,
galbenul reprezintă soarele şi aurul, însă liniile pictate pe ouă simbolizează eternitatea. Ouăle, în
trecut, se vopseau în culori vegetale, însă astăzi se utilizează mai des cele sintetice, chimice.
Culorile vegetale sunt preparate după reţete străvechi, care au la bază o mare varietate de
procedee şi tehnici, astfel: culoarea roşie se obţine din coaja de măr dulce, frunze şi flori de măr
dulce, flori de sovârf, coaja de măceş, albastrul se obţine din flori de
viorele, galben se obţine din coji de ceapă, coaja de lemn pădureţ,
coaja de lemnul câinelui, verdele poate fi obţinut din frunze de nuc,
floarea-soarelui, negru se obţine din coaja verde a nucilor.
Tehnica încondeierii urmează un scenariu bine stabilit şi
anume: se spală cu grijă coaja şi se şterge cu oţet, se fierb la foc
domol aşezate culcat în apa vasului şi apoi se introduc în baia de
vopsea. Cele mai frumoase ouă
de Paşte sunt ouăle închistrite,
numite impropriu ouă incondeiate. Tehnica utilizată este
aceea a păstrării culorii de fond şi constă în trasarea pe ou a
unor desene, cu ajutorul cerii de albine topită, şi scufundarea
succesivă în băi de culoare (galbenă, roşie şi neagră).
Unealta folosită se numeşte chişiţă şi este un betişor de lemn ce are fixată la unul din capete o
pâlnie minusculă confecţionată din alamă, prin care este
petrecut un fir de păr de porc. La sfârşit, după scriere şi
îmbăiere, oul se încălzeşte puţin şi, cu ajutorul unei cârpe, de
asemenea uşor încălzită, se îndepărtează straturile de ceară,
punându-se în evidenţă desenul. Dacă dorim ca oul să fie
multicolor, atunci se cufundă succesiv în culori din ce în ce
mai închise, dupa ce s-au scris motivele cu ceara, tot succesiv. Pentru a îndepărta ceara, se pune
oul aproape de o sursă de căldură şi se şterge cu o pânză, apoi se unge cu ulei sau grăsime pentru
a-i da strălucire.
După o iarnă albă, friguroasă, iată, că soarele se
arată vesel, trimițând razele sale calde și magice către
pământul doritor de vreme frumoasă.
Odată cu trezirea naturii la viață, omenirea întreagă
se bucură de Sărbătorile Pascale, amintindu-și de ceea ce
Dumnezeu a făcut pentru fiecare, trimițându-l pe Fiul Său,
Iisus Hristos, să ridice păcatul lumii, să moară și să triumfe asupra morții. Cu bucurie și
recunoștință, toți rostesc într-un glas: ”Hristos a înviat!”
Nici elevii școlii noastre nu s-au lăsat mai prejos și au
sărbătorit Învierea Domnului, participând cu mic, cu mare, la
Activitatea nr. 4 din Proiectul „Sărbătorile de suflet ale
românilor”, activitate desfășurată sub numele „Hristos a
înviat!”- Concurs de
creație artistică.
Înscriindu-se în număr mare la cele trei secțiuni de lucru ale
activității (decorațiuni de Paște, felicitări și încondeiere
ouă), elevii enescieni și-au pus în valoare talentul,
confecționând decorațiuni minunate, felicitări vesele și ouă
care mai de care mai încondeiate și mai colorate.
PROIECT DIDACTIC
Data: 1 martie 2017
Clasa: I A Propunător: STAN STELIANA HORTENSIA Aria curriculară: Arte și tehnologii Obiectul: Arte vizuale și abilități practice Subiectul: Primăvara- Mărțișorul Tipul lecţiei: Evaluare de cunoșținte, priceperi și deprinderi; Scopul lecţiei: - Consolidarea deprinderilor de muncă individuală și în echipă;
Competenţe specifice: Arte vizuale şi abilităţi practice
2.1 – identificarea și utilizarea unor materiale și tehnici simple de lucru; 2.3 - realizarea unui mărțișor dulce, folosind materiale ușor de prelucrat și tehnici accesibile; - utilizarea corecta a instrumentelor și materialelor de lucru; 2.6 - participarea la activități integrate adaptate nivelului de vârstă.
Activităţi integrate: Comunicare în limba română 3.1 Citirea unor cuvinte şi propoziţii, scrise cu litere de tipar; 3.2 Scrierea unor cuvinte şi propoziţii scurte, cu literele învățate. Matematică şi explorarea mediului 1.4 Efectuarea de adunări şi scăderi, mental şi în scris, în concentrul 0-100; 1.5 Rezolvarea de probleme cu o operație; 3.3Manifestarea grijii pentru comportarea corectă cu mediul natural. Muzică şi mişcare
2.1 Cântarea individuală sau în grup, asociind mişcarea sugerată de text şi de ritm; 3.1 Manifestarea liberă, adecvată, pe muzică, apelând la diverse forme de exprimare. Dezvoltare personală
2.1 Asocierea emoţiilor de bază cu elemente simple de limbaj nonverbal şi paraverbal.
Obiective operaţionale: Pe parcursul lecției, elevul va fi capabil: O.1 - să scrie lunile de primăvară; O.2 - să denumească trei simboluri de primăvară; O.3 - să interpreteze corect și expresiv cântece și poezii cunoscute legate de tema lecției; O.4 - să identifice cuvintele potrivite pentru completarea și ordonarea lor într-un enunț ce exprimă un sfat al Primăverii; O.5 - să rezolve probleme-ghicitori cu și despre elemente de primăvară; O.6 - să realizeze „Mărțișorul dulce”, folosind tehnicile simple: asamblare cereale, lipire cu miere; O.7- să interpreteze corect melodia ” Mărțișoare, mărțișoare”, executând și celelalte elemente de mișcare, sugerate de cântec.
Strategii didactice:
Procedurale:
a) de comunicare orală: expozitive : observaţia, explicaţia conversative : conversaţia,
b) de acţiune reală :
demonstrația exerciţiul
c) de acțiune simulativa :
jocul didactic, concursul ; munca independentă; munca în echipă;
Resurse:
Materiale: informativ demonstrative: imagini, planşe,
PC,combina muzicală, magneți, flipchart, materiale decorative de Primăvară, ,flori, păsari ;
de exersare şi informare : fișe cu sarcini de lucru, plicuri, șorțuri, bonete, cereale, bombonele, biscuiti, miere;
Temporale: 45 minute Umane: 17 elevi Spaţiale: sala de clasă Forme de organizare:
individuală frontală pe grupe/echipe
Forme de evaluare: activ – participativă, continuă.
Bibliografice :
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Curriculum pentru clasa I, Bucureşti, 2013;
SCENARIUL DIDACTIC
Secvențele lecţiei
Ob. op.
Conţinut instructiv-educativ Strategia didactică
Evaluare Metode și procedee
Mijloace didactice
Forme de organizare
Moment organizatoric
1 min.
cer elevilor să se așeze în bănci în formula dinainte cunoscută, pe 2 echipe creez fondul aperceptiv și cadrul de lucru în clasă; îndrum acomodarea elevilor cu ambientul; solicit elevilor să fie atenți la ceea ce urmează să lucrăm;
conversaţia
activitate frontală
Captarea atenţiei 2 min.
Le povestesc, că dimineață, în drum spre școală, m-am întâlnit cu poștărița, care mi-a înmânat un plic mare. Extrag plicul din geantă și le cer să recunoască expeditorul- Primăvara, îl deschid și le arăt scrisorica ei, le citesc mesajul, pentru a afla ,,dorințele” Zânei Primăvara; (Anexa 1).
Împart elevii în 2 echipe, numite: Echipa „Ghioceilor” și echipa ” Viorelelor” ;
Fiecare echipă se prezintă.
conversaţia
explicaţia
plic Anexa 1-Mesajul Zânei Primăvara
activitate frontală
Anunţarea temei şi enunţarea obiectivelor
2 min.
Anunț tema lecției de Arte vizuale și abilități practice ce urmează a fi parcursă: „Mărțișorul dulce” și scriu titlul pe tablă;
Anunț elevii că, spre bucuria Primăverii, lecția se va desfășura sub forma jocului-concurs între echipe, joc propus de Primăvara ;
Concursul va fi câștigat de echipa care va rezolva sarcinile de lucru și la sfârșitul orei va strânge cele mai multe bulinuțe magnetice, la panoul echipelor (care este afișat în fața clasei).
expun obiectivele de urmărit specifice elevilor; le voi spune că, până la finalul concursului, ei trebuie să demonstreze atât mie, musafirilor, cât și Primăverii, că știu să scrie și să citească corect, să socotească, să lucreze individual și în echipă, știu să comporte civilizat unul cu celălalt, să recite și să cânte corect și expresiv, în funcție de cerințe.
conversaţia
explicaţia expunerea
Plicuri cu cerintele jocului
activitate frontală
Prezentarea situațiilor de
învățare 2 min
pun întrebări elevilor în vederea pregătirii teoretice privind rezolvarea corectă a sarcinilor ce urmează în lecție:
- Ce anotimp sărbătorim astăzi? De ce?
Pentru că știu cât vă plac jocurile și se pare că și Primăvara a aflat lucrul acesta, propun să începem jocul-concurs. Veți avea mai multe sarcini de lucru. Vă amintesc că:
Toți elevii participă la rezolvarea sarcinilor, colaborând în cadrul echipelor ;
Se trage la sorți ordinea în care echipele răspund la sarcini (folosind o mărgică);
Toate sarcinile sunt în plicurile numerotate, pe care le așez pe măsuța voastră; .
Pe rând, fiecare echipă își va desemna un reprezentant să extragă plicul,
Explicaţia
Exerciţiul Conversația Explicaţia
Exerciţiul
activitate frontală
Observare sistematică
alegând numărul cerut și va citi tare coechipierilor, sarcina scrisă pe bilețelul din plic, găsind, pe loc, sau consultându-se cu colegii
lui, rezolvarea;
Răspunsurile corecte se răsplătesc pe panou, cu câte o bulinuță
magnetică, de culoarea echipei; Echipa care a acumulat, la sfârșit, mai multe bulinuțe, este declarată
câștigătoare.
Dirijarea învățării și obținerea
performanței
30 min
O1
O2
O3
O4 O5
O6
Urmăresc și coordonez activitatea elevilor și dau explicații suplimentare atunci când este necesar;
Un elev citește colegilor de echipă, de pe bilețel, cerința, se consultă și răspunde;
ascult răspunsurile date de un elev din fiecare grupă ; pentru fiecare răspuns corect, fiecare echipă primește câte o bulinuță
colorată; Prima cerință(CLR): Scrie lunile de primăvară!
Cerința a II-a (MEM): Denumește 3 simboluri ale primăverii; Cerința a IV-a (CLR): Recită o poezie de primăvară ; Cerința a V-a (M.M.) Interpretează împreună cu echipa ta, un cântec de
primăvară!; Cerința a VI-a (CLR/DP): Identifică cuvintele din plic și ordonează-le
corect și logic, pentru a descoperi SFATUL Primăverii. Copiii aranjează cuvintele în ordinea corectă și citesc enunțul comentând,
pe scurt . (Anexa 2). Cerința a VII-a(MEM):
Fiecare echipă, citește și rezolvă o problemă - ghicitoare prin operațiile învățate: adunare sau scădere. (Anexa 3);
Cerinţa a VI-a (AVAP): Confecționare „Mărțișorul dulce”. Fiecare copil din grupă lucrează pe farfuria proprie cu biscuiți, cereale, bombonele, folosind miere pe post de liant între elemente.
Apreciem lucrările , aplicând pe panoul cu buline bulina corespunzătoare probei practice, apoi numărăm bulinele fiecărei echipe.
Ce am lucrat astăzi? Cum se numește lucrarea noastră? De ce?
Conversația Explicaţia
Demonstrația
Exerciţiul
Exercițiul
Problematizarea
Exercițiul Observația Lucrul individual Exercițiul
Anexa 2- cuvinte decupate, Anexa 3-jetoane cu probleme-ghicitori, Farfurie și linguriță de plastic biscuiți, cereale, bombonele, miere
activitate pe echipe activitate pe echipe activitate individuală activitate frontală
observare sistematică evaluare reciprocă autoevaluare observare sistematică evaluare reciprocă autoevaluare observare sistematică evaluare reciprocă Autoevaluare
Asigurarea feed-back-ului
3 min
discut cu elevii despre dificultățile înlâlnite în exerciții și le cer alte variante de rezolvare;
echipele își notează punctajul obținut. Ce credeti copii, Primăvara a rămas cu o impresie bună despre voi? Oare a fost mulţumită de felul cum aţi raspuns la lecţia de astăzi?
Fiecare echipă primește o diplomă prin care i se recunoaște locul obținut în concurs.
Conversatia Explicaţia
Anexa 4- Diplome
activitate pe echipe activitate frontală
Observarea sistematică
Autoevaluare
REFLECTIA 5 min.
Retenția și transferul
2 min
Chestionez elevii asupra principalelor probleme atinse în lecție; Expun foarte pe scurt problematica abordată;
Conversatia Explicaţia
activitate frontală
Observare sistematică Autoevaluare
Aprecieri finale 3 min.
O7
Fac aprecieri asupra activității pe echipe și individuale cu exemplificări pozitive;
Pentru că astăzi am confecționat mărțișoare dulci, propun să ne bucurăm de un cântecel. Ce credeți că s-ar potrivi acestui moment ?
Toți elevii interpretează melodia „Mărțișoare, marțișoare” executând și celelalte elemente de mișcare, sugerate de cântec.
Activitatea se încheie cu degustarea „Mărțișorului dulce”.
Conversatia Explicaţia
„Mărțișorul dulce”
activitate frontală
,
COALA GIMNAZIAL ,,GEORGE ENESCU’’ SINAIA DATA: 02.03.2017 CLASA: a II-a B PROF. ÎNV. PRIMAR : Flo toiu Mihaela ARIA CURRICULAR : Tehnologii DISCIPLINA: ARTE VIZUALE I ABILIT I PRACTICE UNITATEA DE INV ARE: Activit i cu materiale sintetice SUBIECTUL: M r i oare TIPUL LEC IEI: formare de priceperi şi deprinderi
Obiective opera ionale:
a) cognitive:
O1- s observe caracteristici ale unor materiale utilizate în orele de educa ie tehnologic (hârtie: forma, culoarea; carton; scoici, diverse bilu e i pietricele); O2- s recunoasc şi s utilizeze operaţii simple de lucru cu materialele prezentate ( decup ri, asamblare, lipire); O3- s redescopere etapele realiz rii unor produse simple din diferite materiale; O4- s redea lucrarea într-o form artistic ; b) afectiv- atitudinale:
O5- s aprecieze corect propriile lucr ri sau pe ale colegilor; O6- s lucreze cu pl cere dezvoltându-şi sensibilitatea pentru educa ia tehnologic c) psihomotorii:
O8- s utilizeze corect materialele didactice primite.
Elemente de strategie didactic :
Resurse procedurale: observaţia, conversaţia, explica ia, demonstraţia, expunerea,
exerciţiul, munca independent ;
Resurse materiale: jetoane din carton colorat, scoici, lipici, nur, diverse bile i m rgele;
Forme de organizare: frontal, individual, pe grupe.
Durata: 45 minute
Bibliografie:
„Îndrum ri metodice pentru predarea îndeletnicirilor la clasele I-IV,” E.D.P.Bucureşti, 1998;
„Abilit ţi practice. Ghid metodologic privind proiectarea şi desf şurarea activit ţilor de predare-înv ţare-evaluare. Clasele I-IV”, Ed. Aramis, 2003;
www.didactic.ro;
„Abilit ţi practice, cls.I şi a II-a”, Ed. Sigma, Bucureşti, 2003; „Abilit ţi practice, clasa I”, Ed.Aramis, Bucureşti, 2001; „Abilit ţi practice, clasa a II-a”, Ed.Aramis, Bucureşti, 2002; „Abilit ţi practice, clasa a IV-a”, Ed.Aramis, Bucureşti, 2003.
Nr. crt.
Secven ele instruirii
Ob. Op.
Con inutul informa ional şi demersul didactic Elemente de strategie didactic Evaluare
Activitatea înv torului
Activitatea elevilor
Metode şi procedee
Material didactic
Forme de organizare
1. Moment organizatoric ( 1min)
Asigur condiţiile optime pentru buna desf şurare a lecţiei
Se preg tesc pentru ora de limba şi literatura român .
conversaţia
materialele necesare la lecţie
Frontal
2. Captarea atenţiei ( 5 min )
-Voi începe lec ia print-o discu ie despre anotimpul prim vara: „În ce anotimp suntem acum?” „Ce anotimp urmeaz ?” „Spune i câteva caracteristici ale anotimpului prim vara!” „Ce cântece despre prim var am înv at?” La alegerea elevilor se va cânta unul dintre aceste cântecele. -În continuare voi cere s se precizeze s rb torile anotimpului prim vara: M r i orul, 8 Martie, Pa tele. „Ce se întâmpl de M r i or?” -Ajungându-se la m r i oare voi citi elevilor, Legendele M r i orului (ANEXA 1)
... iarna ... prim vara ...ies ghioceii, înmuguresc i înfloresc copacii, vin p s rile din
rile calde, înverse te iarba, ies animalele s lbatice din ascunz tori, apar gâzele, fluturii, albinele ... Vine, vine prim vara i Înfloresc gr dinile ... b ie ii dau m r i oare fetelor
conversa ia conversa ia exerci iul conversa ia expunerea observarea
Frontal Individual
Observa ia sistematic
Anexa 1
3. Anunţarea temei şi a obiectivelor ( 1min )
Ast zi la ora de educa ie tehnologic (abilit i practice), vom confec iona m r i oare cu ajutorul unui carton colorat, , scoici, lipici, nur, diverse bile i m rgele pe care trebuie s le asambl m sub diferite forme, realizând modele de m r i oare.”
Elevii recepţioneaz mesajul.
conversa ia
__________ Frontal individual
4. Dirijarea înv ţ rii ( 15 min )
O1 O1
a) Prezentarea şi intuirea materialului -Le voi prezenta elevilor diverse m r i oare: un panou cu m r i oare cump rate, modele de m r i oare confec ionate de al i elevi. - Se vor adresa întreb ri: Ce materialele se folosesc pentru
confecționarea mărțișoarelor?
Ce reprezintă fiecare mărțișor? b) Explica ia şi demonstra ia modului de lucru - Le voi explica modul de lucru în timp ce le i demonstrez acolo unde este cazul: pe un col al cartona ului colorat se pune lipici, pe acesta se a eaz scoica i se preseaz u or cu degetele
pentru a se lipi; în scoic se pune lipici incolor (silipici/ lipici cu
... materiale plastice, hârtie, nur, etc.
... co arul reprezint noroc. Elevii vor fi aten i.
expunerea observarea conversa ia observarea conversa ia explica ia
M r i oare jetoane din carton colorat, scoici, lipici, nur, diverse
bile i m rgele
Frontal Individual
aprecieri verbale
O2
silicon) dup care se va lipi o m rgea colorat . c) Executarea lucr rii de c tre elevi
Dup explicarea i demonstrarea modului de lucru, se începe executarea lucr rii de c tre elevi. -În timp ce elevii lucreaz le voi aminti şi le voi ar ta cum se procedeaz , acolo unde este cazul; Voi supraveghea si voi urm ri activitatea lor trecând printre b nci având în vedere urm toarele: -m sura în care au înţeles şi şi-au însuşit îndrum rile primite; -dacã mânuiesc corect instrumentele de lucru; -acolo unde e cazul voi acorda sprijinul necesar explicând sau arând din nou.
Elevii vor executa lucr rile.
explica ia demonstra-ia
conversa ia exerci iul munc pe grupe munc independent explica ia demonstra-ia
jetoane din carton colorat, scoici, lipici, nur, diverse
bile i m rgele
5. Evaluarea lucr rilor ( 1 min )
a) Anun area încet rii lucrului -În vederea preg tirii elevilor pentru terminarea lucr rilor, voi da un semnal cu 5 minute înainte. b) Analiza lucr rilor
conversa ia expunerea
__________ frontal Aprecierea verbal
-Voi anunţa încetarea lucrului , apoi voi trece printre b nci pentru a lua toate lucr rile. M r isoarele ob inute de elevi vor fi afi ate pe un panou, realizându-se cu ajutorul lor o mini expozi ie.
Se discut despre tema realizat . „ Ce am realizat?” „ Ce materiale am utilizat?”
-Împreun cu elevii se analizeaz câteva lucrãri, r spunzându-se la întreb rile:
„Ce îţi place sau nu î i place la aceastã lucrare?” „De ce îţi place sau nu îţi place aceastã lucrare?”
-Aceste m r i oare vor sta pân la 1 martie la expozi ie, apoi vor fi înapoiate copiilor pentru a le d rui m micilor cu ocazia „M r i orului”.
... m r i oare ... carton colorat, m rgele, lipici , scoici, nur.
conversa ia explica ia
Legenda M rțișorului
A fost odat ca niciodat , o vreme în care Soarele, întruchipat într-un b rbat chipe , obi nuia s coboare pe p mânt pentru a dansa hora în sate. tiind care este noua pasiune a Soarelui, un dragon l-a urm rit i, într-una dintre aceste incursiuni pe p mânt, l-a r pit i l-a aruncat într-un beci, în castelul s u.
P s rile au încetat s cânte, iar copiii nu mai puteau s râd , dar nimeni nu îndr znea s -l înfrunte pe dragon.
Într-una dintre zile, un tân r curajos a decis s coboare în beci i s salveze Soarele. Majoritatea oamenilor l-au înso it, dându-i tân rului din puterea lor, pentru a reu i s înving puternicul dragon.
C l toria sa a durat trei anotimpuri: vara, toamna i iarna. La sfâr itul ultimului, tân rul a reu it s g seasc castelul dragonului, unde era întemni at Soarele i a început lupta, care a durat zile, pân când dragonul a fost înfrânt.
F r puteri i r nit, tân rul a eliberat Soarele, reu ind s fac ferici i pe to i cei care- i puseser ultimele speran e în el. Natura a reînviat, oamenii au început s zâmbeasc din nou, doar fl c ul nu a mai apucat s vad primavara venind. Sângele cald din r nile sale c dea pe z pad .
În timp ce z pada se topea, flori albe, numite ghiocei, mesageri ai prim verii, r s reau din p mântul des elenit. Când ultimul strop de sânge al tân rului s-a scurs pe z pada imaculat , a murit fericit c via a sa a servit unui scop atât de nobil.
De atunci, oamenii obi nuiesc s împleteasc doi ciucuri: unul alb i altul ro u. La începutul lunii martie, barba ii ofer aceast amulet , numita mărțișor, fetelor pe care le iubesc.
Culoarea ro ie reprezint dragostea pentru tot ceea ce e frumos i r mâne simbolul sângelui bravului tân r. Albul simbolizeaz puritatea, s n tatea i ghiocelul, prima floare care apare prim vara. Semnifica ia literar a m r i orului este: micul martie. Un martie mai mic pe care s -l purt m la piepturile noastre, pentru ca iarna s fie uitat i noul an s înceap .
Vine, vine prim vara! Vine, vine prim vara Înflore te toat ara, Floricele pe câmpii Hai s le-adun m copii! Cre te, cre te iarba verde Ciocârlia-n nori se pierde Mieii zburd pe câmpii Haide i s -i vedem copii!!
Înfloresc gr dinile Înfloresc gr dinile Ceru-i ca oglinda Prin livezi, albinele
i-au pornit colinda. Cânt ciocârliile Imn de veselie Fluturii cu miile Joac pe câmpie Joac fete i b ie i Hora-n b t tur Ah, de ce n-am zece vie i S te cânt, natur ? Ah, de ce n-am zece vie ï S te cânt, natur ?
Legenda mărțișorului
Prof. înv. primar Ghi ă Cristina
coala Gimnazială „George Enescu” Sinaia
Tradi iile române ti sunt vechi de peste 8.000 de ani i au fost descoperite în zona
Mehedin i. Istoria măr i orului datează încă de pe vremea Ge ilor, iar legenda spune că femeile
purtau pe vremea aceea monezi sau pietricele la care exista obiceiul de a adăuga fire de lână
ro ie i albă.
Mărțișor, numele popular al lunii martie, este de origine latină - Martius. După
vechiul calendar roman, 1 martie era prima zi din an, când se celebra sărbătoarea Matronalia. În
această zi aveau loc serbările lui Marte, zeul for elor naturii, al primăverii i agriculturii,
ocrotitor al câmpului i turmelor.
La vechii traci, acelea i atribute le avea zeul Marsias, inventatorul fluierului, un fel de
duh al vegeta iei i al fecundită ii. Acestui zeu îi erau închinate sărbătorile primăverii, ale florilor
i fecundită ii naturii. Se pare că sărbătoarea tracică s-a suprapus cu legendele, având legătură cu
sărbătoarea Dragobetelui, pe 24 februarie.
Dragobetele este simbolul erosului la români, un fel de zeu care une te masculinitatea
i feminitatea, la tot ce este viu, de la om la plante. În unele zone din România, aceste două
sărbători, Mărțișorul i Dragobetele, sunt suprapuse.
Dacă despre Dragobete datele nu pot fi ob inute decât din tradi ia populară
românească, despre Marsias se tie din legendele răspândite în Antichitate, în nordul Mării
Mediterane, de la traci i greci, la etrusci i romani.
Cea mai răspândită legendă a Mărțișorului vorbe te despre o bătrână răutăcioasă, pe
nume Dochia, care avea un singur fiu, pe Dragobete. Acesta s-a căsătorit, iar nora Dochiei a avut
de suportat nenumărate răută i din partea soacrei.
Într-o zi geroasă de iarnă, i-a trimis nora să culeagă căp une coapte din pădurea
înzăpezită. Nora a plecat, plângând, în pădure. Atunci a apărut un bărbat care se numea Măr i or
i a întrebat-o de ce plânge.
Femeia i-a spus, iar Măr i or, cu puterile sale magice, a ajutat-o să-i ducă Dochiei
fructele dorite. Văzând căp unele, bătrâna a crezut că a venit deja vara i a plecat cu oile pe
munte. Pe drum s-a făcut cald i a început să- i dea jos, pe rând, cele nouă cojoace. Un frig aspru
a prins-o, însă, în vârful muntelui i a înghe at-o, împreună cu animalele.
Trupurile lor, transformate în stană de piatră, sunt identificate de localnici în mai multe
masive carpatice: Ceahlău, Vama Buzăului, Caraiman, Izvorul Râului Doamnei, Retezat,
Semenic i altele.
Se spune că, pe drumul către munte, Dochia a împletit un nur din lână albă i ro ie.
Acest nur a rămas un simbol al momentului de trecere din iarnă în primăvară. În general,
Dochia este cea mai răspândită variantă a legendelor despre Măr i or.
O altă legendă leagă tradiția mărțișorului de o eclipsă solară din vremea ocupa iei
romane, din Dacia.
Odată, soarele coborî într-un sat, la horă, luând chipul unui fecior. Un zmeu l-a pândit
i l-a răpit dintre oameni, închizându-l într-o temni ă. Lumea se întristase. Păsările nu mai
cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte pe
zmeu.
Dar, într-o zi, un tânăr voinic s-a hotărât să plece, să salveze soarele. Mul i dintre
pământeni l-au condus i i-au dat din puterile lor ca să-l ajute să-l biruie pe zmeu i să elibereze
soarele.
Drumul lui a durat toată iarna. A găsit castelul zmeului i au început lupta.
S-au înfruntat zile întregi până când zmeul fu doborât. Slăbit de puteri i rănit, tânărul eliberă
Soarele. Acesta s-a ridicat pe cer, înveselind i bucurând lumea.
A reînviat natura, oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns să vadă primăvara. Sângele cald
din răni i s-a scurs în zăpadă. Pe când acesta se topea, răsăreau flori albe, ghioceii, vestitorii
primăverii. Până i ultima picătură de sânge se scurse în zăpada imaculată. Muri.
De atunci, tinerii împletesc doi ciucura i: unul alb i unul ro u. Ei le oferă fetelor pe
care le iubesc sau celor apropia i. Ro ul înseamnă dragoste pentru tot ceea ce este frumos,
amintind de culoarea sângelui voinicului. Albul simbolizează sănătatea i puritatea ghiocelului,
prima floare a primăverii.
Crăiesele este o legendă populară legată de tradi ia măr i orului prin preluarea unei
teme populare. La marginea unui sat trăiau, într-o colibă sărăcăcioasă, o femeie cu fiica ei. Ca să
câ tige pâinea de zi cu zi i câ iva bănu i, femeia se îndeletnicea cu torsul lânii pentru oamenii
din sat. Dar tot ce câ tiga, dădea pe doctorii pentru fata ei care era tare bolnavă.
Într-o zi, pe când torcea i plângea de mila fiicei sale, femeia văzu o calea că de foc trecând cu
iu eală dinspre pădure spre sat. Era Crăiasa Primăvară care, auzind-o, s-a oprit i a întrebat-o de
ce este a a de necăjită. Aflând de boala copilei, Crăiasa a zis:
- ine caierul acesta de foc i toarce-l firicel sub ire, apoi leagă o fundi ă i prinde-o de
pieptul copilei. Puterile mele o vor trezi la via ă, a a cum se treze te la via ă întreaga natură după
trecerea mea.
Femeia mul umi i se apucă de lucru. Dar caierul îi ardea degetele i-i era cu neputin ă
să răsucească un firicel cât de mic. Începu să plângă cu lacrimi grele i aproape că nu băgă de
seamă când o altă calea că de zăpadă se opri în dreptul colibei. Era Crăiasa Iarnă, care dispărea
cu iu eală dinspre sat spre pădure i care, auzind necazul femeii, zise:
- ine caierul acesta de zăpadă. Răcoarea lui va potoli fierbin eala celui de foc.
Răsuce te-le laolaltă, poate a a i i pot fi de folos i eu. Femeia multumi din tot sufletul i se puse
pe tors. Torcea laolaltă fir ro u de foc cu fir alb de zăpadă i, astfel, isprăvi de tors cele două
caiere. Iar, după ce duse la capăt lucrul, legă o fundi ă de pieptul feti ei. Aceasta îndată prinse
putere i culoare în obrăjori, sări din pat i- i îmbră i ă cu drag mama. De atunci, în fiecare prag
de primăvară, femeia împletea fundi e alb-ro ii, împăr indu-le oamenilor din sat, să le aducă
sănătate i bucurii.
La sfâr itul secolului al XIX-lea, Măr i orul era primit de copii, fete i băie i, fără
deosebire, de la părin i în diminea a zilei de 1 martie, înainte de răsăritul soarelui.
Măr i orul de care se agă a o monedă metalică de argint i, uneori, de aur, se purta
legat la mână, uneori prins în piept sau la gât. El era scos, în raport de zona etnografică, la o
anumită sărbătoare a primăverii (Măcinici, Florii, Paște, Arminden) sau la înflorirea unor arbu ti
i pomi fructiferi (măce , porumbar, trandafir, păducel, vi in, zarzăr, cire etc) i agă at pe
ramurile înflorite. Se credea că purtătorii Măr i orului vor fi sănăto i i frumo i ca florile,
plăcu i i drăgăsto i, boga i i noroco i, feri i de boli i de deochi. Dincolo de obiceiuri i
simboluri legate de măr i or, el rămâne ca o întrupare a bucuriei de a trăi, a dragostei de via ă, un
semn prin care noi, oamenii salutăm rena terea naturii odată cu venirea primăverii. Măr i orul
rămâne, peste timp, simbolul soarelui atotputernic i al purită ii suflete ti.
POVESTEA LUI DRAGOBETE
Prof. Crăciun Minodora
Şcoala Gimnazială „George Enescu” Sinaia
Legenda spune că, la nașterea sa, Dragobete a avut patru ursitoare, iar fiecare dintre
ele i-a adus în dar ceea ce a crezut că este mai frumos şi util în viaţă. Primăvara i-a semănat în
inimă iubirea, dăruindu-i prospeţimea florilor şi tinereţea fără bătrâneţe. Vara nu s-a lăsat mai
prejos, şi i-a dăruit copilului, căldura iubirii, împlinirea dragostei şi dulceaţa fructelor. Zâna
Toamnă i-a adus în dar un fluier care să-i ţină de urât, dar care să-i şi înveselească pe oameni
cu cântecele lui, iar naşa-Iarnă i-a ţesut un strai alb cu sclipiri de diamante. Ca cingătoare, i-a
dăruit un brâu roşu cusut cu perle. Straiul era astfel conceput încât creştea odată cu flăcăul,
rămânând alb ca neaua, oricât l-ar fi purtat.
Pe la 19 ani, Dragobete avea părul negru ca noaptea şi ochii verzi precum iarba
mătăsoasă de pe munte, vorba îi era dulce ca mierea, iar sărutul îi frigea ca jarul. Era un flăcău
vesel ce cânta din fluier şi iubea fetele care îl priveau ca pe un zeu. Fecioarele, care îl
întâlneau şi îi simţeau privirea vrăjită, uneori chiar sărutul de foc, se jurau că el venise de pe
alt tărâm. Apoi, se spune, că băiatul a dispărut....nimeni nu l-a mai văzut.
În creierul muntelui, într-o peşteră pe ai cărei pereţi creşteau flori-de-piatră în
buchete albe, albastre, cenuşii, roz şi violet, trăia un bătrân înţelept. Pe când păştea oiţele în
poiană, băiatul s-a pomenit faţă în faţă cu acest bătrân care i-a spus pe nume şi l-a îndemnat
să-l urmeze. Înmărmurit de surpriză, Dragobete l-a urmat fără a spune o vorbă. Devenindu-i
ucenic, el a deprins învăţătura tainică de a citi în Cartea secretă a Naturii. Astfel, recunoştea
plantele de leac, ştia limbajul păsărilor, înţelegea semnele magice ale pădurii, nemaifiindu-i
frică de fiarele sălbatice.
Când a revenit în lume, aceasta l-a primit cu braţele deschise. Mai mult ca oricând,
trezea iubirea în inima fetelor. Călătorea cu viteza gândului şi se înfăţişa acolo unde era
chemat.
Legenda spune că, după sute de ani de vieţuire pe pământ, timp în care oamenii
acestor meleaguri învăţaseră a iubi, iar învăţătura se transmitea din tată în fiu şi de la mamă la
fiică, Spiritul Muntelui şi-a chemat copilul la pieptul lui. La cererea tatălui, Maica Domnului,
l-a transformat într-o plantă magică, numită Năvalnic. Astfel, Dragobete zis şi Năvalnic,
renaște în fiecare primăvară…
Elevii din școala noastră s-au întrecut în realizarea unor mărțișoare și
felicitări deosebite, cu care să poată participa la concurs. Au decupat, au asamblat, au
lipit, cei mai mărișori au folosit tehnica Quilling, totul fiind făcut cu drag și voioșie.
Datorită nerăbdării caracteristice copiilor, așteptarea a fost lungă, dar momentul
înmânării diplomelor a fost o bucurie sinceră pentru toți.
Vă mulțumim pentru invitație și aștepăm cu drag și următoarele ediții!
Prof. înv. primar,
Prioteasa Oana Cristina
Liceul Teoretic, Orașul Azuga
Mă numesc Tudorie Georgeta şi sunt învăţătoare la Şcoala Gimnazială ,,George Enescu”, Sinaia. În anul şcolar 2016-2017, am participat împreună cu elevii cls.a III-a B la prima ediţie a Proiectului educaţional cultural –artistic ,,Sărbătorile de suflet ale românilor’’, organizat în şcoala noastră. M-am bucurat că aşa pot cultiva interesul, respectul şi dragostea copiilor faţă de obiceiurile şi tradiţiile poporului român. Păstrând la loc de cinste aceste tradiţii şi datini, practicându-le alături de elevii mei, voi păstra vie spiritualitatea românească, ca pe un izvor de
bună creştere.
Copiii au participat cu mult entuziasm la acest proiect, unii au realizat felicitări sau decoraţiuni din materiale reciclabile, alţii au încondeiat ouă. Fiecare a muncit cu dăruire şi pricepere să realizeze câte o lucrare deosebită, originală, prin care să-şi exprime bucuria că este român. Proiectul s-a bucurat de un real succes, mai ales că în rândul câştigătorilor au fost şi câţiva elevi din cls. a III-a B.
Cu siguranţă vom participa şi la următoarea ediţie!
Proiect Educaţional „Sărbătorile de suflet ale românilor”
Motto: ,,...datinile, proverbele, muzica şi poezia sunt
arhivele popoarelor, iar cu ele se poate constitui trecutul lor îndepărtat. Căci nu există bucurii mai de preţ ca averea de cuget şi simţire inclusă şi păstrată cu sfântă grijă de-a lungul vremurilor în adâncul sufletului
românesc, al moşilor şi strămoşilor noştri.” (Alexandru Vlahuţă) Proiectul educațional județean „Sărbătorile de suflet ale
românilor”, inclus în CAEJ 2017, aflat la prima ediţie, desfăşurat în perioada decembrie – aprilie, are ca obiectiv esenţial valorificarea tradițiilor/obiceiurilor specifice sărbătorilor de Crăciun, Dragobete, Mărți or, Pa te, prin creații artistico-plastice sau literare. Unitatea
şcolară care a propus acest proiect este coala Gimnazială „George Enescu” Sinaia, reprezentată de doamna professor Tudor Elena Simona – director al unităţii şcolare aplicante i coordonatorii proiectului: prof. Crăciun Minodora, prof. înv. primar Stan Hortensia i prof. înv. primar Guzu
Camelia.
„Atelierele lui Moș Crăciun”
Crăciunul nu este o perioadă, nici un sezon, ci o stare de
spirit. Adevăratul spirit al Crăciunului înseamnă să preţuieşti pacea şi
bunăvoinţa, să oferi, din plin, compasiune.
Ziua de 22
decembrie 2016, a fost
pentru şcoala noastră o
bucurie cum doar o dată pe
an o poţi simţi, o bucurie a
Crăciunului. Fără să cugetăm şi să răstălmăcim sensul
cuvântului Crăciun, fiecăruia dintre noi i se
implementează, acel zâmbet natural, ce descrie
imensitatea bucuriei lăuntrice pe care o reflectă
sărbătoarea. Primul fulg de nea devine o curiozitate, apoi ceilalţi, solitari, încântă natura prin
specificul lor, pare un dans cu o coregrafie nouă de fiecare dată, atrăgând precum un magnet
privirile curioase. Cu un ţel bine definit acestea dau contur unei dumnezeieşti poveşti şi parcă,
printr-o minune, vieţile noastre nasc precum acei ghiocei gingaşi şi firavi.
„Dragobetele - Sărbătoarea iubirii”
Ziua de 24 februarie 2017 a fost una specială pentru
şcoala noastră şi Şcoala Gimnazială „Nestor Urechia” Buşteni.
Elevii participanți, coordonați de doamnele profesoare şi
doamnele învăţătoare, au demonstrat
că trecutul, datinile, obiceiuri
străvechi pot fi îmbinate cu poezia şi
arta.
A fost o adevărată sărbătoare a prieteniei i a dragostei, prin
care s-a celebrat venirea primăverii, dragostea i buna dispoziție.
Prin acest concurs elevii au aflat ce înseamnă prietenia, dragostea şi respectul.
Activitatea „Mărţişorul românesc” s-a derulat în parteneriat cu Liceul Teoretic Azuga.
Despre istoricul mărţişorului, Tudor Arghezi afirma în volumul “Cu bastonul prin Bucuresti”,
conform calendarortodox.ro: “…La început, atunci când va
fi fost acest început, mărţisorul nu era mărţisor şi poate că
nici nu se chema, dar fetele şi nevestele, care ţineau la
nevinovăţia obrazului încă înainte de acest început, au
băgat de seamă că vântul de primavara le pătează pielea şi
nu era nici un leac. Cărturăresele de pe vremuri, după care
au venit cărturarii, făcând “farmece”
au învăţat fetele cu pistrui să-şi
încingă grumazul cu un fir de
mătase răsucit. Firul a fost atât de
bun încât toate cucoanele din mahala şi centru ieşeau în martie cu firul la
gât. …Vântul uşurel de martie, care impestriţa pleoapele, nasul şi bărbia,
se numea mărţisor şi, ca să fie luat răul în pripă, şnurul de mătase era pus
la zinţii de mart. Dacă mai spunem că firul era şi roşu, întelegem că el ferea şi de vânt, dar şi de
deochi.”
Tematica activității desfăşurate ne-a permis organizarea, la initiative elevilor, a unei
campanii umanitare - ”Din suflet pentru Raluca”.
Concursul „Sărbătoarea Paştelui la români” a
fost organizat în data de 13 aprilie 2017, într-o
atmosferă veselă, de sărbătoare, iar, ca de fiecare dată,
elevii şcolii au demonstrat creativitate, îndemânare, simţ
artistic, realizând lucrări minunate.
De fiecare dată când ne privesc ochi de stele
pământene - narcise sau ne învăluie parfum de liliac şi
albina munceşte de zor, iar păsările înalţă triluri, ştim
că ea, natura (şi unii oameni) îmbracă straiele
ÎNVIERII. Atunci gândul nostru fuge tiptil şi
îngenunchează lângă icoana bucuriei din copilărie.
Acolo… deodată, apare IEPURAŞUL cu coşul împletit
din răchită, încărcat cu ouă roşii, cu cozonac şi pască,
ba chiar îngeraşul veghează din înalt şi tămâia scaldă în
curăţenie toată căsuţa sufletului, limpezită de lumina
sfântă adusă de la biserică în candela
familiei, de bunica, pentru a lumina drumul
nostru până la primăvara viitoare…
Păstrând la loc de cinste aceste
datini, tradiţii şi credinţe, practicându-le
alături de copiii noştrii, vom păstra vie
spiritulitatea românească, ca pe un izvor de
bună creştere.
Cultura unui popor este definită tocmai de tradițiile i obiceiurile sale, de felul în care
sunt respectate i promovate unele dintre cele mai frumoase, dar i importante sărbători, fie ele
cre tine sau laice.
Proiectul educațional „Sărbători de suflet ale românilor” este conceput pentru a
valorifica deosebitele tradiții române ti, pentru a aduce în atenția copiilor, părinților i
profesorilor importanța cunoa terii i înțelegerii propriilor sărbători, definitorii pentru identitatea
românilor. Sărbători precum Crăciunul, Dragobetele, Mărți orul i Pa tele constituie bogăția
spirituală ce caracterizează poporul nostru,
astfel că, prin intermediul acestui proiect ne
dorim să înviem tradiții i obiceiuri care
reflectă veselia i frumusețea acestora.
De asemenea, dorim să stimulăm
creativitatea copiilor i spiritul lor competitiv
prin activități placate, ce le vor dezvolta atât
capacitatea de înțelegere a datinilor strămo e ti,
cât i respectul i admirația față de tradițiile
specifice unora dintre cele mai importante
sărbători române ti.” (din Argumentul Proiectului educațional județean „Sărbătorile de suflet ale
românilor”).
Prof. înv. primar,
Guzu Camelia - coordonator proiect