1

Numele divine pe gemele gnostice AbrasaxPetru Adrian Danciu / Elisabeta ConstantinNici un proces invocator nu este posibil fără folosirea numelor lui Dumnezeu, angeliceori demonice. Atât magia cât şi gnosticismul care au preluat din prima şi au adoptat la nevoileproprii diferite tehnici de invocare, cunoşteau importanţa numirilor, ca elemente esenţiale,alături de altele despre care nu vom discuta aici. Să urmărim puţin, atât cât ne poate permiteaceastă scurtă introducere, ce se înţelegea în trecut prin puterea numirilor date divinităţii1.Nu mai miră pe nimeni astăzi faptul că magia de tip gnostic împrumută masiv dinreligiile păgâne şi chiar din creştinism, neexcluzând aici propriile inovaţii de care va trebui săţinem cont neapărat mai târziu. Gnosticismul preia nume din mozaism, ca Iao-Yahweh sau

Emmanuel, ori simboluri, precum cel al scării, găsite pe una din gemele Abrasax, semn caretrimite spre ideea de eliberare, spre ascensiunea spirituală2.Paul Cristian, un bun cercetător al magiei egiptene, a subliniat într-o interesantă lucraredespre magie3 un aspect foarte interesant pe care nu trebuie să-l trecem deloc cu vederea. Elsusţine, şi pe bună dreptate, că în timp „numele ebraic de Dumnezeu, îngeri, Abraham,Solomon, a înlocuit pe cele ale divinităţilor greceşti sau orientale, care figurau pe fylactere4sau abrasax5”.Importante nu sunt doar înlocuirile de care vorbea Paul Cristian, ci şi asocierile între unelement păgân şi unul creştin – sincretism – ultimul fiind în cele mai multe cazuri, unul dinnumele biblice ale lui Dumnezeu. Este o particularitate extrem de interesantă a magieigemelor Abrasax.Un creştin fundamentalist ar spune că reprezentarea (de pe gemă) nu este altceva decâticoana demonului iar numele divin care este scris alături este „un cod de acces”, o blasfemie,prin care reprezentatul poate fi chemat în lumea noastră din cea spiritual-malefică în care îşiduce damnata existenţă. Pare adevărat, cu deosebirea că un gnostic vede în icoana Abrasax şiîn numele divin unul şi aceeaşi fiinţă: Demiurgul.Pe de altă parte, prin coexistenţa între nume şi reprezentare, important rămâne faptul căgemele Abrasax au găsit posibilitatea de a pătrunde nestingherite în cele mai îndepărtatecolţuri ale imperiului roman6, pentru că numele evreieşti erau recunoscute de toţi creştinii.Prin confuzia creată, cu privire la originea iniţială, gema a fost acceptată ca un produs deprovenienţă creştină, în mediile creştine, iar în cele evreieşti ca o piesă-talisman. Numele luiDumnezeu ducea în eroare pe adoratorii creştini mai puţin cunoscători, la fel cum astăzi seîntâmplă când sunt folosite în practicile de „magie albă”.1.Numele lui Dumnezeu în uzul magicPreotul Nicolae Dănilă anunţa în anul 1987 descoperirea unei geme Abrasax pe teritoriulEparhiei Aradului. Obiectul cu pricina aparţine secolului III d.Hr. fiind o piesă care prezenta ofigură tipică abrasaxurilor, simplă ca reprezentări religioase: „un bust uman cu cap de cocoş,însoţit de… semnul sfintei cruci, încadrată de literele greceşti „EM”, a căror semnificaţie nu secunoaşte”8.Ţinând cont de faptul că reprezentarea religioasă folosea un simbol creştin – crucea –care era încadrată de iniţialele „EM”, asemănător cu alte piese de acelaşi tip, unde le găsim pe

2

„AO” (numele divin „Alfa şi Omega”), ne duce cu gândul la un nume divin aflat în VechiulTestament: Emmanuel – EM-manuel – „Cu noi este Dumnezeu”. Numele apare în carteaprofetului Isaia, indicându-L pe Mesia-Iisus Hristos. Astfel, după părerea noastră, iniţialele„EM” ar putea reprezenta numele divin amintit mai sus şi nu pe cel al purtătorului gemei. Deasemenea credem că se foloseşte în acest sens tehnica kabbalistică a notariconului, care apareca foarte veche şi în practicile magice.O expresie asemănătoare ne este oferită de H.Leclerq, fiind vorba de asemenea de uncuvânt transformat kabbalistic, descoperit tot pe o gemă de tip Abrasax: ABΛANAΘANAABA,care înseamnă – „Tată vino la noi”9. De reţinut este că uzanţa numelor divine din VechiulTestament e net superioară celor din Noul Testament, acesta fiind încă un aspect în favoareateoriei noastre expusă mai sus cu privire la „EM” care l-ar determina pe Hristos cu numeleprofetic Emmanuel.Din marea listă a cuvintelor gnostice cu un dovedit caracter magic descoperite pegemele Abrasax pe care ne-o oferă H.Leclerq, vom reţine doar pe acelea legate de apelativeledivine, excluzându-le pe cele angelice şi demonice. Astfel avem: ADONAI sau AADω, oriDOωNAI – adică Domn10; sau ADεEME, ceea ce ar trebui să însemne „Etern este numele Său”11,cu trimitere desigur la Dumnezeu. Sau avem AELA care ar însemna „Eu sunt”12 ori ANANIA – orugăciune (?) – „Dumnezeu împlineşte”13. Terminaţiile „IA” ar putea indica atunci când suntfolosite în numiri angelice numele lui Dumnezeu: YAHWEH, chiar dacă acest aspect nureprezintă o regulă chiar şi în acest caz. Cu sensul de „Eu sunt”14, îl mai avem pe ANAX. La fel,ANAXO şi ANOX, care nu deţin terminaţia „IA” ca în cazul ANANIA, putând fi identificat ca unjoc magic de cuvinte, numai de gnostici ştiut, însemnând: „Eu sunt”15. Îl avem pe „Dumnezeubiruitor al focului” în sitagma AHIC… EP.MIEC16. Ori, pur şi simplu, numele „Dumnezeu” îlgăsim sub forma AΛΛω17 care-l diferenţiază de formula Iaω. Apar de asemenea şi numiri care-L arată pe Dumnezeu ca Adonai al Vechiului Testament: DOMAPYNO – „Stăpânul meu”/alnostru/18; sau EΛOAI („Eloay”) ori EΛEOYE – „Dumnezeul meu”, conform biblicului ελοί, ελοί –Eli, Eli19. Mai avem şi formula EVAAMω – „Dumnezeul Universului”20 sau HPOYCEA=ηρως –„Iubirea lui Dumnezeu”21 ori ΘEONOHLI=(?) Oεόν, אל – „Dumnezeu puternic”22. Mai suntformule care imprimă o participare spirituală mai profundă din partea închinătorului. Aiciavem pe IΛAI – „Dumnezeul meu”23, ori IΛXIA(?) – care ar fi putut fi „devorat de Dumnezeu”24,ori KAΛKΛA –„Dumnezeu se hrăneşte”25 sau efectiv ΛEVKAD BAΛCO – „imaginea (icoana)Dumnezeului pur”26.Mai sunt şi numiri care arată caritatea Domnului, ca NAΘA NAEΛ = Nα Θαναελ –„Dumnezeu dă”27, nume care mai degrabă ne trimit la apelativul unui înger, un fel de „daimon”(paznic/păzitor), teorie de care gnosticii nu erau deloc străini, decât la Dumnezeu cel imaginatde creştini. Ori se indică o ascensiune în plan mistic ca în formula OΦΗC HΛH – οφις אל –„şarpele lui Dumnezeu”28; ori iluminarea perfectă ca în ΣAKIEΛ – „Dumnezeu pur”29, numiricare din nou ne trimit cu gânduri la fiinţe angelice. Cert este că Sabaoth /Savaoth apare şi eldes pe gemele Abrasax. Îl întâlnim alături de Iaω în formula ΣABAE Iaω – „Iao Sabaoth”30 sausub o alta, sigur de data aceasta, CAB OωN NΘE – „Sab(aoth)”31; sau chiar mai clar, sigur –ΣAKAωΘ – „Sabaoth”32. Predomină în general tipul de „formulă cheie” care indică atributeledivine pentru câştigarea încrederii totale a adoratorului în gemele Abrasax.Am putea spune că sunt forme de tip mantra, precum cele ce urmează: COYPIHA –„Piatra mea este Dumnezeu”33; ΣVPPATHA – „Imaginea (chipul) lui Dumnezeu”34; CΦPΛΓICΘΕΟΥ – „Pecetea (sigiliul) lui Dumnezeu”35; YAΛΛΛΙΛ – „”Dumnezeu cel înalt”36; ΦΛHNEΛ –

3

„Dumnezeu al iteligenţei”37; XDΛXA PEI΄ - „Dumnezeu se hrăneşte (?)”38 şi în sfârşit ωZOAΛΛA- „Forţa mea este Dumnezeu (?)”39. Câtdespre celelalte nume ale îngerilor,sau mai degrabă ale demonilor, dincauza mulţimii lor nici nu se pune problema ale aminti aici40, aceasta fiind şi unul dinmotivele pentru care ne-am hotărâtdoar asupra apelativelor divine ale luiDumnezeu. Ceea ce rămâne clar estefaptul că nume de putere ca Iao, Sabaoth sauAdonai sunt extrem de favorabile înprocesul magic de invocare a forţelorspirituale angelice. Montfaucon oferă câteva exemple de geme în care numele lui Dumnezeustă alături de cele ale îngerilor (fig.1).Fig. 1

Leclerq care se ocupă de descifrarea textului inscripţionat pe gemă, ne spune că acestanu se înţelege decât pe jumătate. Iată totuşi ce se poate desprinde: „Iao, Sabao, Adonai Semeş,Eilam Zurratel Kramma, Kramma, Camaris… Michael Amorarachei, păzeşte-mă Moeano”42. Peo altă gemă întâlnim o formulare asemănătoare în care apar doar nume, la fel ca mai sus(fig.2): „Iisus Hristos, Gabriel, Ananias, Amen”43.Fig.2

Numele încrustate trebuiau să ferească de boală pe purtător, sau dacă acesta suferea devreuna, ele acţionau alungând demonul (bolii) pentru totdeauna44. Bineînţeles că nu toatepietrele de tip Abrasax deţin un rol curativ, chiar dacă majoritatea vin să indice acest aspect,cum ar fi formula Abracadabra despre care am discutat în numărul trecut. Sensul curativ dat3

„Dumnezeu al iteligenţei”37; XDΛXA PEI΄ - „Dumnezeu se hrăneşte (?)”38 şi în sfârşit ωZOAΛΛA- „Forţa mea este Dumnezeu (?)”39. Câtdespre celelalte nume ale îngerilor,sau mai degrabă ale demonilor, dincauza mulţimii lor nici nu se pune problema ale aminti aici40, aceasta fiind şi unul dinmotivele pentru care ne-am hotărâtdoar asupra apelativelor divine ale luiDumnezeu. Ceea ce rămâne clar estefaptul că nume de putere ca Iao, Sabaoth sauAdonai sunt extrem de favorabile înprocesul magic de invocare a forţelorspirituale angelice. Montfaucon oferă câteva exemple de geme în care numele lui Dumnezeustă alături de cele ale îngerilor (fig.1).Fig. 1

Leclerq care se ocupă de descifrarea textului inscripţionat pe gemă, ne spune că acestanu se înţelege decât pe jumătate. Iată totuşi ce se poate desprinde: „Iao, Sabao, Adonai Semeş,Eilam Zurratel Kramma, Kramma, Camaris… Michael Amorarachei, păzeşte-mă Moeano”42. Peo altă gemă întâlnim o formulare asemănătoare în care apar doar nume, la fel ca mai sus(fig.2): „Iisus Hristos, Gabriel, Ananias, Amen”43.Fig.2

Numele încrustate trebuiau să ferească de boală pe purtător, sau dacă acesta suferea devreuna, ele acţionau alungând demonul (bolii) pentru totdeauna44. Bineînţeles că nu toatepietrele de tip Abrasax deţin un rol curativ, chiar dacă majoritatea vin să indice acest aspect,cum ar fi formula Abracadabra despre care am discutat în numărul trecut. Sensul curativ dat3

„Dumnezeu al iteligenţei”37; XDΛXA PEI΄ - „Dumnezeu se hrăneşte (?)”38 şi în sfârşit ωZOAΛΛA- „Forţa mea este Dumnezeu (?)”39. Câtdespre celelalte nume ale îngerilor,sau mai degrabă ale demonilor, dincauza mulţimii lor nici nu se pune problema ale aminti aici40, aceasta fiind şi unul dinmotivele pentru care ne-am hotărâtdoar asupra apelativelor divine ale luiDumnezeu. Ceea ce rămâne clar estefaptul că nume de putere ca Iao, Sabaoth sauAdonai sunt extrem de favorabile înprocesul magic de invocare a forţelorspirituale angelice. Montfaucon oferă câteva exemple de geme în care numele lui Dumnezeustă alături de cele ale îngerilor (fig.1).Fig. 1

Leclerq care se ocupă de descifrarea textului inscripţionat pe gemă, ne spune că acestanu se înţelege decât pe jumătate. Iată totuşi ce se poate desprinde: „Iao, Sabao, Adonai Semeş,Eilam Zurratel Kramma, Kramma, Camaris… Michael Amorarachei, păzeşte-mă Moeano”42. Peo altă gemă întâlnim o formulare asemănătoare în care apar doar nume, la fel ca mai sus(fig.2): „Iisus Hristos, Gabriel, Ananias, Amen”43.Fig.2

Numele încrustate trebuiau să ferească de boală pe purtător, sau dacă acesta suferea devreuna, ele acţionau alungând demonul (bolii) pentru totdeauna44. Bineînţeles că nu toatepietrele de tip Abrasax deţin un rol curativ, chiar dacă majoritatea vin să indice acest aspect,cum ar fi formula Abracadabra despre care am discutat în numărul trecut. Sensul curativ dat

4

numelor lui Dumnezeu rămâne preponderent folosit în sfera exorcizării răului din trupul şisufletul gnosticului. Iată un text curativ care conţine, cum este de aşteptat, numiri divine:OIΓIE ΣωΤΟYAP Iaω Peω NAΦΟΝSanitas Salvator Iao Fluo Diviniae dator diviniarumAiω AIH TOΣΩai Maω HaωIωA Oyω OVEΩai YEA HIOAHE EEI YωYHaω AEY EωEΓHε EωI AEEΩha Ωhn IIΦIHΛω YHA AEYEMH AIA OΛYΔIH Hωω ωYHωω IHHEIH45Un serpentin (mineral) al Cabinetului de Antichităţi al Bibliotecii Naţionale Franceze(v.fig.3) prezintă un Abrasax întredouă monograme „N” şi „I”.

Fig.3

Poate că aceste iniţiale semnifică un alt nume divin: „Iisus din Nazaret”, la fel cum „EM”ar putea trimite la numele „Emmanuel”. Tot aici apar şi două semne care seamănă cu „XP”-ulcreştin, fapt care vine în ajutorul afirmaţiilor de mai sus46.4

numelor lui Dumnezeu rămâne preponderent folosit în sfera exorcizării răului din trupul şisufletul gnosticului. Iată un text curativ care conţine, cum este de aşteptat, numiri divine:OIΓIE ΣωΤΟYAP Iaω Peω NAΦΟΝSanitas Salvator Iao Fluo Diviniae dator diviniarumAiω AIH TOΣΩai Maω HaωIωA Oyω OVEΩai YEA HIOAHE EEI YωYHaω AEY EωEΓHε EωI AEEΩha Ωhn IIΦIHΛω YHA AEYEMH AIA OΛYΔIH Hωω ωYHωω IHHEIH45Un serpentin (mineral) al Cabinetului de Antichităţi al Bibliotecii Naţionale Franceze(v.fig.3) prezintă un Abrasax întredouă monograme „N” şi „I”.

Fig.3

Poate că aceste iniţiale semnifică un alt nume divin: „Iisus din Nazaret”, la fel cum „EM”ar putea trimite la numele „Emmanuel”. Tot aici apar şi două semne care seamănă cu „XP”-ulcreştin, fapt care vine în ajutorul afirmaţiilor de mai sus46.4

numelor lui Dumnezeu rămâne preponderent folosit în sfera exorcizării răului din trupul şisufletul gnosticului. Iată un text curativ care conţine, cum este de aşteptat, numiri divine:OIΓIE ΣωΤΟYAP Iaω Peω NAΦΟΝSanitas Salvator Iao Fluo Diviniae dator diviniarumAiω AIH TOΣΩai Maω HaωIωA Oyω OVEΩai YEA HIOAHE EEI YωYHaω AEY EωEΓHε EωI AEEΩha Ωhn IIΦIHΛω YHA AEYEMH AIA OΛYΔIH Hωω ωYHωω IHHEIH45Un serpentin (mineral) al Cabinetului de Antichităţi al Bibliotecii Naţionale Franceze(v.fig.3) prezintă un Abrasax întredouă monograme „N” şi „I”.

Fig.3

Poate că aceste iniţiale semnifică un alt nume divin: „Iisus din Nazaret”, la fel cum „EM”ar putea trimite la numele „Emmanuel”. Tot aici apar şi două semne care seamănă cu „XP”-ulcreştin, fapt care vine în ajutorul afirmaţiilor de mai sus46.

5

O altă piatră prezentă „un trofeu” aşezat pe un „butoi” (?), deasupra regăsindu-se semnul„X”, iar pe avers stă scris: NEIXAPO ΠAHI. Traduşi aceşti te rmeni ar trebui să însemne:„Plenitudinea graţiei”47.După cum se ştie, şi teritoriul Daciei a cunoscut gemele Abrasax, numirile divine fiindfolosite şi în cazul pietrelor descoperite la noi.Silviu Sanie este acela care ne face o introducere generală în aria dacică, spaţiu în caregemele au circulat destul de mult pentru a ne face o părere asupra lor48. Cercetătorul româncrede că „între pietrele relativ numeroase, magice şi gnostice, din Dacia, care necesită a fimenţionate pentru obiectul studiului, sunt: gema de la Romula (?)49, plăcuţa de aur de laDierna50 şi o gemă de la Porolissum”51.Pentru început ne vom ocupa de gema presupus descoperită la Romula, urmându-i ceadescoperită la Porolissum, urmând ca în final, atunci când vom discuta despre numele divinIao, să luăm în seamă datele oferite de cercetători despre plăcuţa gnostică de la Dierna, care –ţinând de scopul acestui studiu – ni se pare cea mai interesantă. Tot acum este important demenţionat faptul că „în afară de Iαω, care apare pe mai multe inscripţii magice şi gnostice dinDacia şi Moesia Inferior, întâlnim cuvintele Athoni pentru Adoni (dominus meus)52 şi Athonaiîn loc de Adonai (domini mei)53, dar şi cu sensul Adoneinei „dominus noster”54.Gema de la Romula, „cu o probabilă origine romuleansă, are pe avers reprezentareafiinţei fantastice anguipedo-alectorocefale cu biciul în mâna dreaptă şi cu scutul în stânga şiînsemnarea ABRACAΞ”55. Este clar că avem în discuţie o gemă de tip Abrasax (fig.4), cu atâtmai mult cu cât încă o confirmare o primim de la textul gravat pe spatele (aversul) ei:„A/BΛΛN/AΘANA/ ΛBAXA/PEY în centru şi IAΩ MARIA pe circumferinţă” 56.Iată cum comentează Silviu Sanie aceste grupuri de cuvinte: „Unele cuvinte sau formulemagice întâlnite în textele sau pe gemele cu papiruşi sunt ebraice, aramaice, syriene sau coptetranscrise cu litere greceşti. Vom consemna pe cele ebraice: AB(΄b)ΛAN (ln), AΘA(΄th)NAΛBA(n΄lb΄) – Pater ad nos veni este o formulă cu o frecvenţă notabilă, iar XAPEY este o fragmentaredin Aκραμαμμαχαρευ întâlnită pe triunghiurile şi romburile magice. De remarcat că primaparte a textului este un palidrom mistic obişnuit care funcţionează însă şi cu adăugirea acesteiultime vocale: YE-PAXAB-ΛAN-AΘA NAΛBA. Cât despre MAPIA, poate fi parte din alt cuvânt întextele magice Marmarioth (dominus dominorum), compus din MAP „domn”, MAPI „domnulmeu” şi IA segment in tetragramă57 sau pentru o perioadă mai târzie foarte probabil cănumele Maria, ca şi Virgo Caelestis să fi fost asociată în gnosticism cu cercul Lunii”58.Fig.3

Cu referire la „cercul lunii” o avem pe zeiţa akkadiană Lilith (luna neagră) într-o formulăpe un Abrasax: IBVIΛIΛIV –„Ibis Lilith”59, argument care ar putea întări indirect credinţa căLilith nu este altcineva decât „MAPIA”. Un nume divin (IAO) lângă cel al Fecioarei oferă un5

O altă piatră prezentă „un trofeu” aşezat pe un „butoi” (?), deasupra regăsindu-se semnul„X”, iar pe avers stă scris: NEIXAPO ΠAHI. Traduşi aceşti termeni ar trebui să însemne:„Plenitudinea graţiei”47.După cum se ştie, şi teritoriul Daciei a cunoscut gemele Abrasax, numirile divine fiindfolosite şi în cazul pietrelor descoperite la noi.Silviu Sanie este acela care ne face o introducere generală în aria dacică, spaţiu în caregemele au circulat destul de mult pentru a ne face o părere asupra lor48. Cercetătorul româncrede că „între pietrele relativ numeroase, magice şi gnostice, din Dacia, care necesită a fimenţionate pentru obiectul studiului, sunt: gema de la Romula (?)49, plăcuţa de aur de laDierna50 şi o gemă de la Porolissum”51.Pentru început ne vom ocupa de gema presupus descoperită la Romula, urmându-i ceadescoperită la Porolissum, urmând ca în final, atunci când vom discuta despre numele divinIao, să luăm în seamă datele oferite de cercetători despre plăcuţa gnostică de la Dierna, care –ţinând de scopul acestui studiu – ni se pare cea mai interesantă. Tot acum este important demenţionat faptul că „în afară de Iαω, care apare pe mai multe inscripţii magice şi gnostice dinDacia şi Moesia Inferior, întâlnim cuvintele Athoni pentru Adoni (dominus meus)52 şi Athonaiîn loc de Adonai (domini mei)53, dar şi cu sensul Adoneinei „dominus noster”54.Gema de la Romula, „cu o probabilă origine romuleansă, are pe avers reprezentareafiinţei fantastice anguipedo-alectorocefale cu biciul în mâna dreaptă şi cu scutul în stânga şiînsemnarea ABRACAΞ”55. Este clar că avem în discuţie o gemă de tip Abrasax (fig.4), cu atâtmai mult cu cât încă o confirmare o primim de la textul gravat pe spatele (aversul) ei:„A/BΛΛN/AΘANA/ ΛBAXA/PEY în centru şi IAΩ MARIA pe circumferinţă” 56.Iată cum comentează Silviu Sanie aceste grupuri de cuvinte: „Unele cuvinte sau formulemagice întâlnite în textele sau pe gemele cu papiruşi sunt ebraice, aramaice, syriene sau coptetranscrise cu litere greceşti. Vom consemna pe cele ebraice: AB(΄b)ΛAN (ln), AΘA(΄th)NAΛBA(n΄lb΄) – Pater ad nos veni este o formulă cu o frecvenţă notabilă, iar XAPEY este o fragmentaredin Aκραμαμμαχαρευ întâlnită pe triunghiurile şi romburile magice. De remarcat că primaparte a textului este un palidrom mistic obişnuit care funcţionează însă şi cu adăugirea acesteiultime vocale: YE-PAXAB-ΛAN-AΘA NAΛBA. Cât despre MAPIA, poate fi parte din alt cuvânt întextele magice Marmarioth (dominus dominorum), compus din MAP „domn”, MAPI „domnulmeu” şi IA segment in tetragramă57 sau pentru o perioadă mai târzie foarte probabil cănumele Maria, ca şi Virgo Caelestis să fi fost asociată în gnosticism cu cercul Lunii”58.Fig.3

Cu referire la „cercul lunii” o avem pe zeiţa akkadiană Lilith (luna neagră) într-o formulăpe un Abrasax: IBVIΛIΛIV –„Ibis Lilith”59, argument care ar putea întări indirect credinţa căLilith nu este altcineva decât „MAPIA”. Un nume divin (IAO) lângă cel al Fecioarei oferă un5

O altă piatră prezentă „un trofeu” aşezat pe un „butoi” (?), deasupra regăsindu-se semnul„X”, iar pe avers stă scris: NEIXAPO ΠAHI. Traduşi aceşti termeni ar trebui să însemne:„Plenitudinea graţiei”47.După cum se ştie, şi teritoriul Daciei a cunoscut gemele Abrasax, numirile divine fiindfolosite şi în cazul pietrelor descoperite la noi.Silviu Sanie este acela care ne face o introducere generală în aria dacică, spaţiu în caregemele au circulat destul de mult pentru a ne face o părere asupra lor48. Cercetătorul româncrede că „între pietrele relativ numeroase, magice şi gnostice, din Dacia, care necesită a fimenţionate pentru obiectul studiului, sunt: gema de la Romula (?)49, plăcuţa de aur de laDierna50 şi o gemă de la Porolissum”51.Pentru început ne vom ocupa de gema presupus descoperită la Romula, urmându-i ceadescoperită la Porolissum, urmând ca în final, atunci când vom discuta despre numele divinIao, să luăm în seamă datele oferite de cercetători despre plăcuţa gnostică de la Dierna, care –ţinând de scopul acestui studiu – ni se pare cea mai interesantă. Tot acum este important demenţionat faptul că „în afară de Iαω, care apare pe mai multe inscripţii magice şi gnostice dinDacia şi Moesia Inferior, întâlnim cuvintele Athoni pentru Adoni (dominus meus)52 şi Athonaiîn loc de Adonai (domini mei)53, dar şi cu sensul Adoneinei „dominus noster”54.Gema de la Romula, „cu o probabilă origine romuleansă, are pe avers reprezentareafiinţei fantastice anguipedo-alectorocefale cu biciul în mâna dreaptă şi cu scutul în stânga şiînsemnarea ABRACAΞ”55. Este clar că avem în discuţie o gemă de tip Abrasax (fig.4), cu atâtmai mult cu cât încă o confirmare o primim de la textul gravat pe spatele (aversul) ei:„A/BΛΛN/AΘANA/ ΛBAXA/PEY în centru şi IAΩ MARIA pe circumferinţă” 56.Iată cum comentează Silviu Sanie aceste grupuri de cuvinte: „Unele cuvinte sau formulemagice întâlnite în textele sau pe gemele cu papiruşi sunt ebraice, aramaice, syriene sau coptetranscrise cu litere greceşti. Vom consemna pe cele ebraice: AB(΄b)ΛAN (ln), AΘA(΄th)NAΛBA(n΄lb΄) – Pater ad nos veni este o formulă cu o frecvenţă notabilă, iar XAPEY este o fragmentaredin Aκραμαμμαχαρευ întâlnită pe triunghiurile şi romburile magice. De remarcat că primaparte a textului este un palidrom mistic obişnuit care funcţionează însă şi cu adăugirea acesteiultime vocale: YE-PAXAB-ΛAN-AΘA NAΛBA. Cât despre MAPIA, poate fi parte din alt cuvânt întextele magice Marmarioth (dominus dominorum), compus din MAP „domn”, MAPI „domnulmeu” şi IA segment in tetragramă57 sau pentru o perioadă mai târzie foarte probabil cănumele Maria, ca şi Virgo Caelestis să fi fost asociată în gnosticism cu cercul Lunii”58.Fig.3

Cu referire la „cercul lunii” o avem pe zeiţa akkadiană Lilith (luna neagră) într-o formulăpe un Abrasax: IBVIΛIΛIV –„Ibis Lilith”59, argument care ar putea întări indirect credinţa căLilith nu este altcineva decât „MAPIA”. Un nume divin (IAO) lângă cel al Fecioarei oferă un

6

subiect profund de meditaţie şi protecţie. În fine, un alt atribut al lui Dumnezeu, cel alunicităţii divine, este folosit pe o gemă găsită la Porolissum, care ca şi celelalte aveareprezentarea fantastică anguipedo-alectorocefală, iar pe revers inscripţia EICA abia în timpajunsă la „o lectură corectă”65. Eίς este un aribut al unicităţii care mai este întâlnit la un numărmare de divinităţi: Eίς Zευς, εις Aυδης, εις Hλιος, εις Διονυσος etc. – „este totuşi frecvent laDumnezeul iudaic”61, ne asigură Silviu Sanie.Rămânând în acest cadrul al unicităţii lui Dumnezeu vom trece la cea mai importantăparte a studiului de faţă şi anume la analiza numelui divin IAO, în care cercetătorii îl recunoscpe Dumnezeu al Vechiului Testament, Yahweh, nume revelat lui Moise pe Muntele Sinai (cf.Ex.III, 14).2.Iao /Yahweh/ pe gemele AbrasaxHermes Mercurius Trismegistul în a V-a carte a sa vorbeşte despre Zeu ca fiindnemanifestat şi totuşi pe deplin manifestat. El, Zeul, se află în toate lucrurile şi „de aceea, nespune Hermes, el are Nume, pentru că el este Părintele Unic; şi de aceea el nu are Nume, căcieste Tatăl tuturor”62.În Tratatul de iniţiere, Hermes îi spune discipolului său Asclepios următoarele lucruri cuprivire la nume: „Un nume, compus dintr-un anumit număr de silabe, serveşte drept elementde legătură între grai şi ureche şi mai mult, este o senzaţie, respiraţie, aer, toate sunt legate deel şi sunt necesare exprimării sale. Ele transmit acest nume al Zeului şi nu cred că un nume,oricât de complex ar fi, este în stare să desemneze principiul întregii măreţii care estePărintele şi Stăpânul tuturor lucrurilor. Cu toate acestea, este necesar să-i dăm un nume, maidegrabă, orice nume, întrucât El este unul şi totul; de aceea trebuie să spunem fie că Totul estenumele Său, fie să-l chemăm cu numele tuturor lucrurilor”63. Găsim aici cele mai clare idei alegnosticismului cu privire la divinitate, Basilides preluându-le în parte în interpretările sale. Înacest fel, prin continue transformări, Abrasaxurile au ajuns să semnifice Fiinţa Supremă64.Pe aceste piese apăreau adesea numele Iao sau Iαω. Despre el, unii cred că e „numelezeului suprem la vechii caldeeni, la fenicieni, la gnostici”65. El reprezintă sinteza celor şapteforţe creatoare, sau cei şapte mari Arhonţi care în principiu sunt aceştia: Ia, Astaphaios,Adonai, Ailoiaos, Horaios, Sabaoth şi Iadablaoth66.Când Origen vorbeşte de vrăjitori şi magie el aminteşte că gnosticii „din magie l-au luatpe Ialdablaoth, pe Astafaios şi pe Horaios, iar din Scripturile expuse au luat pe Cel numit deevrei cu grupul de litere „Iao” sau „Io”, cum sunt Savaoth, Adonai sau Eloaios”67. Pe de altăparte însă, avem numeroase dovezi că acest nume a fost folosit şi în vechime. De exemplu,Diodor din Sicilia, istoric de pe vremea lui August, îl rostea sub forma Iao (I,94): παρα τοις,΄Ioυδαιοις τον ΄Iαω επιχαλουμενον Θεον”68.Mai târziu, Tertulian „o include corect atunci când îi relatează istoria, susţinând că Iaoeste un produs al Scripturii”69, iar Clement din Alexandria pronunţă Iαου70. Origen în „textulcel mai clar din Ioan furnizează forma Iαω”71, pe când în „alt loc, Origen garantează că orfiţiiau folosit la magie numele IALDABAOTH etc.”72 Alte cărţi „sacre evreieşti îl numeşte Yahweh –Iαωια”73.La rândul lui, Grotius, prezintă citirea Iαωηια74, pe când Baudisin, „fără a mai adăugaceva important spune foarte simplu: τον, ΄Ιαω, ΄Ια παρ ‛Εζραιοις ονομαςομενον – Orfiţiireproduc în cărţile sfinte Ιαω pe care evreii îl pronunţă ’Ια”75. Eusebiu de Cezareea crede că şiultima variantă (Ια ) este importantă, fiind credibilă şi deci demnă de luat în seamă 76. Epifanie

7

aminteşte de un interesant aspect: „calculul numelor divine ’Ια care îl traduce prin Kυριος şiIαζε, şi-l interpretează: ος ην χαι εστι χαι αει ων”77.Pe o gemă oferită de Montfaucon, vedem un Abrasax (fig.5) prezentat ca fiind unpersonaj înaripat (un înger), susţinător al unei coroane regale, călărind un cal alb. În spatelesău litera „IA”, iar în faţă litera Omega. OrientareaFig.5

arată scurgerea timpului în lumea creată, proces proniat de Arhontele Abrasax. Vedemcum elementele grevate (calul şi călăreţul), împreună cu numele divin Iao oferă un înţelesascuns asupra dogmelor gnostice, vrând în acelaşi timp să prezinte pe Abrasax ca singurulcreator şi proniator al tuturor, în timp ce creştinii ar putea vedea în el reprezentarea christicăa celei de-a doua veniri (Parusia).Fericitul Ieronim ne „vorbeşte adesea despre Tetragramă, fără însă a lămuri în întregimepronunţia ei”78. Apoi Origen în Hexaplas arată că în mod sigur „inteligenţii greci se înşeală prinanalogia caracterelor, căci ei citesc Π Ι Π Ι, numele sacru pe când în ;79”יהוה Breviarul la Psalmi,atribuie greşit Fericitului Ieronim „faptul că acesta permite pronunţarea cuvântului Iao”80. Larândul său, Teodoret ne arată că „pronunţia Tetragramei la samariteni este Ιαζε iar la evreiAια (sau varianta ΄Ια)”81. Macrobius, în secolul V „citează acest verset dintr-un oracol al luiApollon Claros: Φραζεο τον παντων υπατον Οεον εμμεν Ιαω”82. Se crede că oracolul ar fi pututfi „compus sau retuşat printr-o mână creştină sau evreiască, IAO ar fi mai mare decât toţidumnezeii şi se numeşte Hades (Plouton) al iernii, Zeus (Jupiter) al primăverii, Helios(Soarele) care ar fi IAO al toamnei”83.Mai jos (fig.6) acelaşi Montfaucon ne prezintă o piatră Abrasax care are toate„comportamentele” tipice ale acestui tip de gemă gnostică.Fig.6

7

aminteşte de un interesant aspect: „calculul numelor divine ’Ια care îl traduce prin Kυριος şiIαζε, şi-l interpretează: ος ην χαι εστι χαι αει ων”77.Pe o gemă oferită de Montfaucon, vedem un Abrasax (fig.5) prezentat ca fiind unpersonaj înaripat (un înger), susţinător al unei coroane regale, călărind un cal alb. În spatelesău litera „IA”, iar în faţă litera Omega. OrientareaFig.5

arată scurgerea timpului în lumea creată, proces proniat de Arhontele Abrasax. Vedemcum elementele grevate (calul şi călăreţul), împreună cu numele divin Iao oferă un înţelesascuns asupra dogmelor gnostice, vrând în acelaşi timp să prezinte pe Abrasax ca singurulcreator şi proniator al tuturor, în timp ce creştinii ar putea vedea în el reprezentarea christicăa celei de-a doua veniri (Parusia).Fericitul Ieronim ne „vorbeşte adesea despre Tetragramă, fără însă a lămuri în întregimepronunţia ei”78. Apoi Origen în Hexaplas arată că în mod sigur „inteligenţii greci se înşeală prinanalogia caracterelor, căci ei citesc Π Ι Π Ι, numele sacru pe când în ;79”יהוה Breviarul la Psalmi,atribuie greşit Fericitului Ieronim „faptul că acesta permite pronunţarea cuvântului Iao”80. Larândul său, Teodoret ne arată că „pronunţia Tetragramei la samariteni este Ιαζε iar la evreiAια (sau varianta ΄Ια)”81. Macrobius, în secolul V „citează acest verset dintr-un oracol al luiApollon Claros: Φραζεο τον παντων υπατον Οεον εμμεν Ιαω”82. Se crede că oracolul ar fi pututfi „compus sau retuşat printr-o mână creştină sau evreiască, IAO ar fi mai mare decât toţidumnezeii şi se numeşte Hades (Plouton) al iernii, Zeus (Jupiter) al primăverii, Helios(Soarele) care ar fi IAO al toamnei”83.Mai jos (fig.6) acelaşi Montfaucon ne prezintă o piatră Abrasax care are toate„comportamentele” tipice ale acestui tip de gemă gnostică.Fig.6

7

aminteşte de un interesant aspect: „calculul numelor divine ’Ια care îl traduce prin Kυριος şiIαζε, şi-l interpretează: ος ην χαι εστι χαι αει ων”77.Pe o gemă oferită de Montfaucon, vedem un Abrasax (fig.5) prezentat ca fiind unpersonaj înaripat (un înger), susţinător al unei coroane regale, călărind un cal alb. În spatelesău litera „IA”, iar în faţă litera Omega. OrientareaFig.5

arată scurgerea timpului în lumea creată, proces proniat de Arhontele Abrasax. Vedemcum elementele grevate (calul şi călăreţul), împreună cu numele divin Iao oferă un înţelesascuns asupra dogmelor gnostice, vrând în acelaşi timp să prezinte pe Abrasax ca singurulcreator şi proniator al tuturor, în timp ce creştinii ar putea vedea în el reprezentarea christicăa celei de-a doua veniri (Parusia).Fericitul Ieronim ne „vorbeşte adesea despre Tetragramă, fără însă a lămuri în întregimepronunţia ei”78. Apoi Origen în Hexaplas arată că în mod sigur „inteligenţii greci se înşeală prinanalogia caracterelor, căci ei citesc Π Ι Π Ι, numele sacru pe când în ;79”יהוה Breviarul la Psalmi,atribuie greşit Fericitului Ieronim „faptul că acesta permite pronunţarea cuvântului Iao”80. Larândul său, Teodoret ne arată că „pronunţia Tetragramei la samariteni este Ιαζε iar la evreiAια (sau varianta ΄Ια)”81. Macrobius, în secolul V „citează acest verset dintr-un oracol al luiApollon Claros: Φραζεο τον παντων υπατον Οεον εμμεν Ιαω”82. Se crede că oracolul ar fi pututfi „compus sau retuşat printr-o mână creştină sau evreiască, IAO ar fi mai mare decât toţidumnezeii şi se numeşte Hades (Plouton) al iernii, Zeus (Jupiter) al primăverii, Helios(Soarele) care ar fi IAO al toamnei”83.Mai jos (fig.6) acelaşi Montfaucon ne prezintă o piatră Abrasax care are toate„comportamentele” tipice ale acestui tip de gemă gnostică.Fig.6

8

Cele şapte stele sunt şapte planete sau reprezentările lor divine: Arhonţii de care amamintit mai sus. Clasica reprezentare a omului cu cap de cocoş, care în dreapta ţine biciul(instrument al exorcizării forţelor malefice din univers), iar în stânga are un scut, care peinteriorul lui are, deasupra literele „IA”, iar dedesubt, din nou, litera omega. Priveşte în sus,semn al puterii divine, între a doua şi a treia stea. Trecând mai departe, în conformitate cunotele „editate prin E. Nestle în anul 1878 în Zeitschrift der deutschenmorg Gesellschaft ,Jacques Edesse, după ce a dispreţuit pe grecii inculţi care au transcris numele divin prin Π Ι ΠΙ, adaugă faptul că Tetragrama sacră semnifică „A fi” şi se pronunţă Iehieh”84. E evident căinterpretarea este „origenistă”.Mai găsim un alt Abrasax cu cap de cocoş, deasupra fiind situat un oştean războinic, careîn dreapta ţine o lance, iar pe stânga şi-o ţine rezemată de un scut.Un alt abrasax ţine în mâna dreaptă un bici gata să lovească, iar în stânga se află un scutde apărare, ţinut într-o poziţie defensivă. Dedesubt se află numele ωAI scris invers. La fel seexecută şi citirea lui, ori, mai sigur, este vorba de o permutare de litere ale apelativului divinIAO.Fig.7

Pe reversul gemei, într-o încadratură ovală se găsesc inscripţionate în greacăurmătoarele cuvinte: Iaω BPACAΣ. Este încă greu de priceput motivul pentru care se apela lascrierea inversă a cuvintelor. Oricum se credea într-un posibil efect magic al acestui procedeu.În altă parte85, G. Bareille aminteşte de o piatră basilideană (fig.7) care pe o parte arescris: Iαω, Aζρασζ, ΣαζαωΘ, etc. iar pe cealaltă parte: „Daţi-mi mie farmecul şi izbândă,deoarece eu am pronunţat numele vostru tăinuit şi nespus”86.

8

Cele şapte stele sunt şapte planete sau reprezentările lor divine: Arhonţii de care amamintit mai sus. Clasica reprezentare a omului cu cap de cocoş, care în dreapta ţine biciul(instrument al exorcizării forţelor malefice din univers), iar în stânga are un scut, care peinteriorul lui are, deasupra literele „IA”, iar dedesubt, din nou, litera omega. Priveşte în sus,semn al puterii divine, între a doua şi a treia stea. Trecând mai departe, în conformitate cunotele „editate prin E. Nestle în anul 1878 în Zeitschrift der deutschenmorg Gesellschaft ,Jacques Edesse, după ce a dispreţuit pe grecii inculţi care au transcris numele divin prin Π Ι ΠΙ, adaugă faptul că Tetragrama sacră semnifică „A fi” şi se pronunţă Iehieh”84. E evident căinterpretarea este „origenistă”.Mai găsim un alt Abrasax cu cap de cocoş, deasupra fiind situat un oştean războinic, careîn dreapta ţine o lance, iar pe stânga şi-o ţine rezemată de un scut.Un alt abrasax ţine în mâna dreaptă un bici gata să lovească, iar în stânga se află un scutde apărare, ţinut într-o poziţie defensivă. Dedesubt se află numele ωAI scris invers. La fel seexecută şi citirea lui, ori, mai sigur, este vorba de o permutare de litere ale apelativului divinIAO.Fig.7

Pe reversul gemei, într-o încadratură ovală se găsesc inscripţionate în greacăurmătoarele cuvinte: Iaω BPACAΣ. Este încă greu de priceput motivul pentru care se apela lascrierea inversă a cuvintelor. Oricum se credea într-un posibil efect magic al acestui procedeu.În altă parte85, G. Bareille aminteşte de o piatră basilideană (fig.7) care pe o parte arescris: Iαω, Aζρασζ, ΣαζαωΘ, etc. iar pe cealaltă parte: „Daţi-mi mie farmecul şi izbândă,deoarece eu am pronunţat numele vostru tăinuit şi nespus”86.

8

Cele şapte stele sunt şapte planete sau reprezentările lor divine: Arhonţii de care amamintit mai sus. Clasica reprezentare a omului cu cap de cocoş, care în dreapta ţine biciul(instrument al exorcizării forţelor malefice din univers), iar în stânga are un scut, care peinteriorul lui are, deasupra literele „IA”, iar dedesubt, din nou, litera omega. Priveşte în sus,semn al puterii divine, între a doua şi a treia stea. Trecând mai departe, în conformitate cunotele „editate prin E. Nestle în anul 1878 în Zeitschrift der deutschenmorg Gesellschaft ,Jacques Edesse, după ce a dispreţuit pe grecii inculţi care au transcris numele divin prin Π Ι ΠΙ, adaugă faptul că Tetragrama sacră semnifică „A fi” şi se pronunţă Iehieh”84. E evident căinterpretarea este „origenistă”.Mai găsim un alt Abrasax cu cap de cocoş, deasupra fiind situat un oştean războinic, careîn dreapta ţine o lance, iar pe stânga şi-o ţine rezemată de un scut.Un alt abrasax ţine în mâna dreaptă un bici gata să lovească, iar în stânga se află un scutde apărare, ţinut într-o poziţie defensivă. Dedesubt se află numele ωAI scris invers. La fel seexecută şi citirea lui, ori, mai sigur, este vorba de o permutare de litere ale apelativului divinIAO.Fig.7

Pe reversul gemei, într-o încadratură ovală se găsesc inscripţionate în greacăurmătoarele cuvinte: Iaω BPACAΣ. Este încă greu de priceput motivul pentru care se apela lascrierea inversă a cuvintelor. Oricum se credea într-un posibil efect magic al acestui procedeu.În altă parte85, G. Bareille aminteşte de o piatră basilideană (fig.7) care pe o parte arescris: Iαω, Aζρασζ, ΣαζαωΘ, etc. iar pe cealaltă parte: „Daţi-mi mie farmecul şi izbândă,deoarece eu am pronunţat numele vostru tăinuit şi nespus”86.

9

Fig.8Fig.9

Chiar dacă pe aceste piese (fig.8-9) se găsesc cuvinte scrise cu caractere greceşti, iarnumele divin Yahweh apare scris Iαω, ele sunt totuşi străine Greciei. Pentru Robert Turcan,şarpele Abrasax se identifică cu IAO, prin însăşi asocierea clară la care sunt supuse acestedouă simboluri, „semne” ale Demiurgul-şarpele. Mai mult: „… (pe şarpe - n.n.) îl găsim asociatcu legenda Iao sau Abrasax, căreia îi corespunde din punct de vedere isopsefic precumAbrasax numărului de zile ale anului”87. Mai mult chiar, „aceste nume (Iao, Abrasax)desemnează un geniu cu cap de cocoş căruia doi şerpi îi ţin loc de picioare”88.Toate formele sub care el este reprezentat pe gemele menţionate, aparţin „şarpelui” Iaosau marelui Aion: „Eu sunt cel care dă naştere la viaţă”89. La fel de bine, în concepţie gnostică,Iao ar putea fi combinaţia a două apelative divine. Primul din această combinaţie, „I”, îldetermină pe Yahweh – Dumnezeul Vechiului Testament, pe când următoarele două, „AO”, sătrimită la Iisus Hristos, la cartea Apocalipsei inclusă în Noului Testament (cf. Apoc. I, 8).9

Fig.8Fig.9

Chiar dacă pe aceste piese (fig.8-9) se găsesc cuvinte scrise cu caractere greceşti, iarnumele divin Yahweh apare scris Iαω, ele sunt totuşi străine Greciei. Pentru Robert Turcan,şarpele Abrasax se identifică cu IAO, prin însăşi asocierea clară la care sunt supuse acestedouă simboluri, „semne” ale Demiurgul-şarpele. Mai mult: „… (pe şarpe - n.n.) îl găsim asociatcu legenda Iao sau Abrasax, căreia îi corespunde din punct de vedere isopsefic precumAbrasax numărului de zile ale anului”87. Mai mult chiar, „aceste nume (Iao, Abrasax)desemnează un geniu cu cap de cocoş căruia doi şerpi îi ţin loc de picioare”88.Toate formele sub care el este reprezentat pe gemele menţionate, aparţin „şarpelui” Iaosau marelui Aion: „Eu sunt cel care dă naştere la viaţă”89. La fel de bine, în concepţie gnostică,Iao ar putea fi combinaţia a două apelative divine. Primul din această combinaţie, „I”, îldetermină pe Yahweh – Dumnezeul Vechiului Testament, pe când următoarele două, „AO”, sătrimită la Iisus Hristos, la cartea Apocalipsei inclusă în Noului Testament (cf. Apoc. I, 8).9

Fig.8Fig.9

Chiar dacă pe aceste piese (fig.8-9) se găsesc cuvinte scrise cu caractere greceşti, iarnumele divin Yahweh apare scris Iαω, ele sunt totuşi străine Greciei. Pentru Robert Turcan,şarpele Abrasax se identifică cu IAO, prin însăşi asocierea clară la care sunt supuse acestedouă simboluri, „semne” ale Demiurgul-şarpele. Mai mult: „… (pe şarpe - n.n.) îl găsim asociatcu legenda Iao sau Abrasax, căreia îi corespunde din punct de vedere isopsefic precumAbrasax numărului de zile ale anului”87. Mai mult chiar, „aceste nume (Iao, Abrasax)desemnează un geniu cu cap de cocoş căruia doi şerpi îi ţin loc de picioare”88.Toate formele sub care el este reprezentat pe gemele menţionate, aparţin „şarpelui” Iaosau marelui Aion: „Eu sunt cel care dă naştere la viaţă”89. La fel de bine, în concepţie gnostică,Iao ar putea fi combinaţia a două apelative divine. Primul din această combinaţie, „I”, îldetermină pe Yahweh – Dumnezeul Vechiului Testament, pe când următoarele două, „AO”, sătrimită la Iisus Hristos, la cartea Apocalipsei inclusă în Noului Testament (cf. Apoc. I, 8).

10

Astfel, la gnostici, Abrasax se revelează ca Tată-Creator (Demiurgul) şi Fiu-Mântuitor(Şarpele Aion sau Uroboros, care „se consumă pe sine”, mâncându-şi din veşnicie în veşniciecoada), de fapt, una şi aceeaşi persoană, prezentă în două ipostaze diferite în istoria umanităţii(Biblia). Din această perspectivă ni se pare normal ca Abrasax, stăpân al celor 365 de ceruri, allumii nevăzute90 şi implicit al celei văzute, să fie IAO (I-AO), singurul care poate da naşterevieţii şi care o poate controla, de ordinea divină ţinând toate cele create.Vechii greci, cunoscuţi prin împrumuturile efectuate din alte religii, ştiau că „spre a seorienta în practica sa cultică, credinciosul trebuie deci să ţină seama de ordinea ierarhică cedomină în lumea de dincolo”91. La fel se întâmplă şi în cazul gnosticilor. Spre exemplu, greciiştiau că „la vârf se află teoi mari şi mici, care formează neamul preafericiţilor nemuritori”92 şimai apoi vin muritorii de rând, fără prea multă importanţă. Deasupra celor dintâi se găseşteZeus – tatăl tuturor – care-l „continuă direct pe marele zeu indo-european al cerului”93.Gnosticismul lui Basilides s-a folosit de Iao păstrând ierarhizarea prin numărul (365)cerurilor asupra cărora Abrasax îşi întinde puterea.Numele Iaω sau Io94 face referire la aceeaşi Fiinţă („Cel ce există”95) despre care şicreştinii credeau că este Dumnezeu, doar dogmele gnostice şi respectiv creştine diferind înacest sens. Aici apare confuzia şi conflictul pe tema numirilor divine între creştinism şignosticism. Sub aspectul interpretării apelativelor, pentru a observa diferenţa dintrecreştinism şi gnosticism, iată ce înţelege Teodoret, episcop de Cir, prin „existenţă-fiinţă”: „…Fiinţa în sine (το ον) se înfăţişează ca ceva opus celor ce au fost făcute din ceea ce nu există(din nimic) şi totodată foarte deosebită”96 de ele. La rândul lor gnosticii nu văd în YAO decât ofiinţă creată de un Dumnezeu indiferent; el este Aion-Demiurgul, regele care înainte de cădere(motivul este ignoranţa şi nu mândria) nu ştia că are deasupra sa un Dumnezeu veşnic,proclamându-se pe sine „Eu sunt”. Demiurgul este „Dumnezeu” pentru această lume şi deaceea, pentru ea, el poartă numele de „Iao/Abrasax”. Fiind o creatură, magia numelor pare să-şi facă efectul, căci de creaturi ne putem şi noi folosi dacă ştim cum anume să le invocăm,adică ce nume de putere să folosim.Încheiem studiul nostru cu expunerea datelor pe care le deţinem cu referire ladescoperirea făcută în Dacia, ultima din cele trei despre care vorbeam mai sus.De această dată este vorba de o plăcuţă de aur de dimensiuni: 41x33xo,5 mm,descoperită la Orşova Veche (Dierna) într-un sarcofag de cărămidă care proteja un sicriu deplumb cu scheletul unui copil (fig.10). În acelaşi mormânt a fost găsit şi un medalion cu gemape care era gravată reprezentarea Sol în quadrigă. O parte din literele primelor două rânduricu dispunerea lor mai curioasă au derutat cercetătorii descoperii97, lectura fiind mai apoi uşorcorectată.Fig.10

10

Astfel, la gnostici, Abrasax se revelează ca Tată-Creator (Demiurgul) şi Fiu-Mântuitor(Şarpele Aion sau Uroboros, care „se consumă pe sine”, mâncându-şi din veşnicie în veşniciecoada), de fapt, una şi aceeaşi persoană, prezentă în două ipostaze diferite în istoria umanităţii(Biblia). Din această perspectivă ni se pare normal ca Abrasax, stăpân al celor 365 de ceruri, allumii nevăzute90 şi implicit al celei văzute, să fie IAO (I-AO), singurul care poate da naşterevieţii şi care o poate controla, de ordinea divină ţinând toate cele create.Vechii greci, cunoscuţi prin împrumuturile efectuate din alte religii, ştiau că „spre a seorienta în practica sa cultică, credinciosul trebuie deci să ţină seama de ordinea ierarhică cedomină în lumea de dincolo”91. La fel se întâmplă şi în cazul gnosticilor. Spre exemplu, greciiştiau că „la vârf se află teoi mari şi mici, care formează neamul preafericiţilor nemuritori”92 şimai apoi vin muritorii de rând, fără prea multă importanţă. Deasupra celor dintâi se găseşteZeus – tatăl tuturor – care-l „continuă direct pe marele zeu indo-european al cerului”93.Gnosticismul lui Basilides s-a folosit de Iao păstrând ierarhizarea prin numărul (365)cerurilor asupra cărora Abrasax îşi întinde puterea.Numele Iaω sau Io94 face referire la aceeaşi Fiinţă („Cel ce există”95) despre care şicreştinii credeau că este Dumnezeu, doar dogmele gnostice şi respectiv creştine diferind înacest sens. Aici apare confuzia şi conflictul pe tema numirilor divine între creştinism şignosticism. Sub aspectul interpretării apelativelor, pentru a observa diferenţa dintrecreştinism şi gnosticism, iată ce înţelege Teodoret, episcop de Cir, prin „existenţă-fiinţă”: „…Fiinţa în sine (το ον) se înfăţişează ca ceva opus celor ce au fost făcute din ceea ce nu există(din nimic) şi totodată foarte deosebită”96 de ele. La rândul lor gnosticii nu văd în YAO decât ofiinţă creată de un Dumnezeu indiferent; el este Aion-Demiurgul, regele care înainte de cădere(motivul este ignoranţa şi nu mândria) nu ştia că are deasupra sa un Dumnezeu veşnic,proclamându-se pe sine „Eu sunt”. Demiurgul este „Dumnezeu” pentru această lume şi deaceea, pentru ea, el poartă numele de „Iao/Abrasax”. Fiind o creatură, magia numelor pare să-şi facă efectul, căci de creaturi ne putem şi noi folosi dacă ştim cum anume să le invocăm,adică ce nume de putere să folosim.Încheiem studiul nostru cu expunerea datelor pe care le deţinem cu referire ladescoperirea făcută în Dacia, ultima din cele trei despre care vorbeam mai sus.De această dată este vorba de o plăcuţă de aur de dimensiuni: 41x33xo,5 mm,descoperită la Orşova Veche (Dierna) într-un sarcofag de cărămidă care proteja un sicriu deplumb cu scheletul unui copil (fig.10). În acelaşi mormânt a fost găsit şi un medalion cu gemape care era gravată reprezentarea Sol în quadrigă. O parte din literele primelor două rânduricu dispunerea lor mai curioasă au derutat cercetătorii descoperii97, lectura fiind mai apoi uşorcorectată.Fig.10

10

Astfel, la gnostici, Abrasax se revelează ca Tată-Creator (Demiurgul) şi Fiu-Mântuitor(Şarpele Aion sau Uroboros, care „se consumă pe sine”, mâncându-şi din veşnicie în veşniciecoada), de fapt, una şi aceeaşi persoană, prezentă în două ipostaze diferite în istoria umanităţii(Biblia). Din această perspectivă ni se pare normal ca Abrasax, stăpân al celor 365 de ceruri, allumii nevăzute90 şi implicit al celei văzute, să fie IAO (I-AO), singurul care poate da naşterevieţii şi care o poate controla, de ordinea divină ţinând toate cele create.Vechii greci, cunoscuţi prin împrumuturile efectuate din alte religii, ştiau că „spre a seorienta în practica sa cultică, credinciosul trebuie deci să ţină seama de ordinea ierarhică cedomină în lumea de dincolo”91. La fel se întâmplă şi în cazul gnosticilor. Spre exemplu, greciiştiau că „la vârf se află teoi mari şi mici, care formează neamul preafericiţilor nemuritori”92 şimai apoi vin muritorii de rând, fără prea multă importanţă. Deasupra celor dintâi se găseşteZeus – tatăl tuturor – care-l „continuă direct pe marele zeu indo-european al cerului”93.Gnosticismul lui Basilides s-a folosit de Iao păstrând ierarhizarea prin numărul (365)cerurilor asupra cărora Abrasax îşi întinde puterea.Numele Iaω sau Io94 face referire la aceeaşi Fiinţă („Cel ce există”95) despre care şicreştinii credeau că este Dumnezeu, doar dogmele gnostice şi respectiv creştine diferind înacest sens. Aici apare confuzia şi conflictul pe tema numirilor divine între creştinism şignosticism. Sub aspectul interpretării apelativelor, pentru a observa diferenţa dintrecreştinism şi gnosticism, iată ce înţelege Teodoret, episcop de Cir, prin „existenţă-fiinţă”: „…Fiinţa în sine (το ον) se înfăţişează ca ceva opus celor ce au fost făcute din ceea ce nu există(din nimic) şi totodată foarte deosebită”96 de ele. La rândul lor gnosticii nu văd în YAO decât ofiinţă creată de un Dumnezeu indiferent; el este Aion-Demiurgul, regele care înainte de cădere(motivul este ignoranţa şi nu mândria) nu ştia că are deasupra sa un Dumnezeu veşnic,proclamându-se pe sine „Eu sunt”. Demiurgul este „Dumnezeu” pentru această lume şi deaceea, pentru ea, el poartă numele de „Iao/Abrasax”. Fiind o creatură, magia numelor pare să-şi facă efectul, căci de creaturi ne putem şi noi folosi dacă ştim cum anume să le invocăm,adică ce nume de putere să folosim.Încheiem studiul nostru cu expunerea datelor pe care le deţinem cu referire ladescoperirea făcută în Dacia, ultima din cele trei despre care vorbeam mai sus.De această dată este vorba de o plăcuţă de aur de dimensiuni: 41x33xo,5 mm,descoperită la Orşova Veche (Dierna) într-un sarcofag de cărămidă care proteja un sicriu deplumb cu scheletul unui copil (fig.10). În acelaşi mormânt a fost găsit şi un medalion cu gemape care era gravată reprezentarea Sol în quadrigă. O parte din literele primelor două rânduricu dispunerea lor mai curioasă au derutat cercetătorii descoperii97, lectura fiind mai apoi uşorcorectată.Fig.10

11

Silviu Sanie consemnează faptul că „în rândul doi este scris Iaω cu IA într-o legătură maipuţin obişnuită şi în acelaşi rând apare semnul ◙ nemarcat până acum, dar vizibil înfotografiile plăcuţei”98. Este de asemenea de observat şi faptul că „acest pătrat cu punct înmijloc este echivalentul pentru ο ομα ονοματα prin care este indicată reprezentareacuvintelor magice precedente sau a vocabulei υεος”99.Conţinutul inscripţiei100 este următorul: r.1 – IAΩ AΘ ONII; r.2 - IAΩ cu dublă repetare;r.3 - IAΩ AΘ ONAI şi r.4 – probabil IΩIΩ.Alături de apelativul IAO apare şi Adonai, „substitutul” ebraic al Tetragramei YHWH.Combinaţia IAO-Adonai este atestată „până în prezent în Dacia doar pe plăcuţa de aur laDierna”101. În fine, Sanie presupune că „alăturarea pe însemnarea diernesă a lui IAO şi Adonai,cele două apelative ale Dumnezeului iudaic, să fi fost executată de magicianul grecofon lasolicitarea vreunui personaj de origine iudaică”102, fapt care, după părerea noastră, rămânedoar o presupunere.Bibliografie:1În acest caz, dar şi aici înainte, prin folosirea sintagmei „nume divin” vom face referire directă laapelativele date lui Dumnezeu.2Cf. Mircea Eliade, Mituri, vise şi mistere, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti 19953Paul Cristian, Magia egipteană şi puterea de a schimba destinul, Ed. Antet, Bcuureşti 19954Benzi de piele de animal sau pânză lungă înfăşurată în jurul umărului şi a mâinii, folosită de către rabiniîn timpul rugăciunilor şi la diferite invocaţii. Aceste panglici pot fi catalogate în rândul talismanelor, deşiatributele lor sunt mult mai numeroase.5Paul Cristian, op. cit., p.118-1196Chiar mai mult decât atât, Jacques de Marqueritte arată că „la congresul internaţional de istoria religiilorde la Oxford, au fost semnalate trei cazuri de utilizare a numelui şcolii alexandrine Abrasax în textele buddhistejaponeze… „ (Mistica, Ed. Herald, Bucureşti 1996, p.74), lucru care desigur că ne uimeşte .7Se ştie astăzi despre un cunoscut oficiant al cultului satanic cu numele Abrasax-Belzebut că „nu acceptă săstea la marile hoteluri decât în camere cu numărul 666” (Marc Dem, 666 Antihrist, Ed. Domino, 1997, p.15).8Pr.Nicolae Dănilă, „Materiale arheologice paleocreştine descoperite pe teritoriul Eparhiei Aradului”, înrev. Mitropolia Banatului, (XXXVII), nr.3/mai-iunie 1987, p.459Dictionnaire d`archeologie chrétienne et de liturgie, t.I-1, Paris 1924, col.13710Ibidem,11Ibidem,12Ibidem, col.13813Ibidem,14Ibidem,15 Ibidem,16Ibidem,17 Ibidem,18 Ibidem, col.13919 Ibidem, col.14020 Ibidem,

12

21 Ibidem,22 Ibidem, col.14123 Ibidem,24 Ibidem,25 Ibidem, col.14226 Ibidem,27 Ibidem, col.14328 Ibidem, col.14429 Ibidem,30 Ibidem,31 Ibidem,32 Ibidem,33 Ibidem, col.14534 Ibidem,35 Ibidem,36 Ibidem,37 Ibidem,38 Ibidem, col.14639 Ibidem, cf. Ex. VI, 1840Ibidem,col.146-15041 Ibidem, col.15042 Ibidem, col.15143 Ibidem,44Avem forme ca: ΠAVCATE MOI TON ΠONON THΦOPOYCH CEN – „Eliberează-mă de suferinţele mele, pemine care port (această piatră) Sen (tia)” (Ibidem); sau altele ca DN IHVXPS DEI FILIVS – „Domnului nostru IisusHristos, Fiul lui Dumnezeu” (Ibidem); ori TAΛA APAIω Ωapaopo ntoko n bai – „Pentru marea pace, sufletul meuvrea împărăţia lui Iao” (Ibidem).45Ibidem, col.151-15246cf. Ibidem, col.15247Ibidem,48Cf. Coord. Silviu Sanie/dr.Dumitru Vitcu, Studia et acta historiae iudaeorum romaniae, vol.I, Ed. Hasefer,Bucureşti 199649Vezi, D. Barnea, Revista Muzeelor, nr.4/1972, p.346 şi urm.; D.Slusanschi, Studii şi cercetări de istorieveche şi arheologie (SCIVA), vol.XXXII, nr.4/1981, p.541; S.Sanie, „Clasica et orientalia” (IV)”, în SCIVA, vol.XXXVII,nr.1/1986, p.76-7950D. Barnea/A.Şchiopu, „Un mormânt gnostic de la Dierna”, în Acta Musei Napocensis (MN), XI, 1974,p.115-125; N.Vlassa, „Interpretarea plăcuţelor de aur de la Dierna”, Acta MN, XI, 1974, p.125-14151Coord. S.Sanie/dr.D.Vitcu, op.cit., vol.I, p.11. Vezi de asemenea şi L.Ţepelea, „Un nou Abrasax laPorolissum”, SCIVA, vol.X, nr.2/1959, p.463-467; E.Lakó/N.Gudea, „Despre o gemă gnostică cu inscripţie dinMuzeul de Istorie şi Artă din Zalău”, în Acta Musei Porolissum (MP), vol.II, 1979, p.449-450; N.Vlassa, „Despreinscripţia unei geme magice de la Porolissum”, în Marisia, vol.X, 1980, p.65-68.52Vezi Ibidem, p.21, n.9353Ibidem, p.21, n.9454Ibidem, p.1255Ibidem, p.1156Ibidem57Vezi M.J.Lagrange, Etudes sur les religious sémitiques, Paris 1905, p.8758Ibidem, p.11-12; Vezi şi C.IbidBonner, „Miscellany of Engraved Storeg”, în Hesperia, XXIII, nr.2/1954,p.333 sq.59Dic. d’arch., t.I-1, col.14960Coord.S.Sanie/D.Vitcu, op. cit., vol.I, p.1361Ibidem62Hermes Mercurius Trismegistul, Filosofia hermetică, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti 1995, p.4463Idem, op. cit., p.154 (în „Tratatul de iniţiere sau Asclepios”, vol.VIII)

13

64Dicţionar. Teosofie-esoterism-metafizică-masonerie, Ed. Herald, Bucureşti 1995, p.865Ibidem,66Alexandrian, Istoria filosofiei oculte, Ed. Humanitas, Bucureşti 1994, p.5367Origen, „Contra lui Celsus”, VI, XXXII, vezi şi VI, XXXI, I, XXIV în Scrieri alese, partea a II-a, col. PSB, col.VIII,EIB, Bucureşti 198468Dictionaire de la Bible, t.III-2, Paris 1926, col.122569Ibidem, cf. Tertulian, „Adv. Valentin”, XIV, t.II, col.56570Ibidem, Clement Alexandrinul, „Stromate”, V,6 , t.IX, col.6071Ibidem, Origen, Ioan, II,1; XIV, col. 10572Ibidem, Origen, Contra Cels., VI, XXXII, t.XI, col.134573Ibidem,74Ibidem, Grotius, Criticile sacre, t.VI, col.76275Ibidem, Baudisin, Studien, Leipzig1876, t.I, p.18376Ibidem, Eusebiu de Cezareea, Praep.ev. ,I,9, t.XXI, col.68577Ibidem, Sf.Epifanie, Adv.haer., I,III,40, t.XLI, col.68578 Ibidem,Fer.Ieronim, Epist, XV79Ibidem, col.1226, Origen, Epist., XXV80Ibidem, Origen, ad.Marcell, t.XXVI, col.8381Ibidem, Teodoret, In Exod quaest.,Xv, t.LXXX, col.22482Ibidem, Macrobe, Saturn, I,1883 Ibidem,84Ibidem, cf.Lamy în cap. Numele divin Iehova sau Yahweh din studiul Ştiinţa catolica, 1891, p.15685Dictionnaire de Théologie Catolique, t.I-1, Paris 193086Ibidem, t.I-1, col.12287Robert Turcan, Cultele Orientale în lumea romană, Ed. Enciclopedia, Bucureşti 1998, p.29988Idem, op.cit, pp.299-30089Ibidem, p.301 „Câte o dată are cap de măgar sau de câine. Îmbrăcat cu platoşa romană, el ţine, asemeneaSoarelui, un bici, dar şi un scut în formă de roată (atribut al Fortunei şi a lui Nemesis). Acest alectorocefalanguiped ce cumulează şi combină, pare-se, puteri asupra cerului şi pământului, trebuie să fie menit săocrotească contra pericolelor: de-a lungul vieţii şi fără îndoială după moarte, căci între pământ şi cer sufletul esteexpus demonilor aerului pe care biciul lui Abrasax poate servi să-i îndepărteze! Ne gândim la cei şapte arhonţizoomorfi cu cap de leu, de urs , de câine sau de măgar pe care gnosticii orfici îi imaginau ca pe uşierii sau vameşiicerului în faimoasa lor diagrama explicată de către Origen (Contr.Cels., Vi,30; VIII,40); (Ibid.,p.300).90Numele de îngeri criptate pe pietrele Abrasax indică o conlucrare, o supunere faţă de Demiurg; animatoal gemei, protejându-l pe purtător.91Jean-Pierre Vernant, Mit şi religie în gândirea greacă, Ed. Meridiane, Bucureşti 1995, p.5992Idem, op.cit.,93Ibidem, p.3794A nu se confunda cu IO din mitologia greacă. Vezi Anca Balaci, Mic dicţionar mitologic grec-roman,Ed.Ştiinţifică, Bucureşti 1966, p.21295Ştefan Voinescu, n lucrarea lui Nae Ionescu, Curs de istorie a metafizicii, Ed.Anastasia 1996, p.57; vezi maiales cap. Probleme de metafizică, la p.8396Teodoret, Episcopul Cirului, Isoria Bisericească, I,4,18, în Scrieri, part. a II-a, col. PSB, vol.XLIV, E.I.B.,Bucureşti 199597 Cf. D. Barnea/A.Şchiopu, op.cit., vol.I, p.1298Coord.dr.S.Sanie/dr.D.Vitcu, op.cit., vol.I, p.1299Ibidem,100Ibidem,101Ibidem,102Ibidem, p. 12-13