Obiectivele si continutul procesului instructiv-educativ si recuperator pentruelevii cu deficiente mintale/de intelect; strategii de selectare, adaptare si

individualizare a continuturilor educatiei

Educatia speciala are ca si coordonate majore patru arii de dezvoltare:

-aria de dezvoltare fizica, avand ca obiectiv central miscarea cu componentele:motricitatea grosiera, imaginea corporala, fizioterapia;

-aria de dezvoltare perceptiva, avand ca obiectiv central perceptia motorie sicunoasterea senzoriala (vizuala, auditiva, gustativa, olfactiva,proprioceptiva);

-aria de dezvoltare intelectuala, avand ca obiectiv central formarea abilitatilorcognitive (abilitati logico-matematice, formarea conceptelor, intelegereasituatiilor, formarea proceselor cognitive), precum si a comunicarii(receptiva sau expresiva);

-aria de dezvoltare sociala si personala, avand ca obiectiv central independentacopilului in cadrul mediului, cu componentele: autonomia personala(autoservirea, autoingrijirea), autonomia sociala (adaptarea la viatacotidiana) si competentele sociale.

Plecand de la aceste patru mari arii, in cadrul invatamantului pentru eleviicu deficiente mentale s-au structurat o serie de terapii distincte, fiecaredintre ele avand obiective specifice.

I.TERAPIA COGNITIVA

Este inteleasa ca un proces complex de echilibrare mintala prin organizareaspecifica a cunoasterii la copiii C.E.S. al caror comportament cognitiv secaracterizeaza printr-un fenomen general de perturbare a organizariicunoasterii.

Se constituie din actiuni si programe compensatorii care faciliteazaintelegerea lucrurilor, fenomenelor, persoanelor si situatiilor de viata indimensiunea lor instrumental-integratoare. La copiii cu C.E.S. care prezintadeficienta mintala, presupune o structurare a complexului de stimuli exterioridupa niveluri adaptate unei largi tipologii de organizare mintala. Fenomenulde perturbare a comportamentului cognitiv la deficientul mintal se exprima fiela nivelul cunoasterii teoretice, fie la nivelul cunoasterii psihosociale,determinand schimbari fundamentale in personalitatea acestuia, motiv ptr careinterventia asupra comportamentului cognitiv si terapia cognitiva suntconsiderate a fi „cheia de bolta' a intregului sistem de terapie(re)educationala.

Cunoasterea senzoriala este o dimensiune ptr care fiecare copil isi creeazapropriul ritm, iar dupa o evaluare initiala in domeniul senzorialitatii se potdetermina nivelul achizitiilor si modalitatile de interventie ptr recuperareasa in domeniul cunoasterii senzoriale. Forma generala a exercitiilorsenzoriale se diferentiaza in functie de nivelul de dezvoltare atins de copilintr-un anumit domeniu al cunoasterii senzoriale. Astfel, modalitatile deinterventie pot fi grupate pe mai multe niveluri :

- nivelul I – se adreseaza copiilor aflati intr-un stadiu de percepere sincretic,global, nediferentiat; educarea simturilor se realizeaza intr-o forma cat maiapropiata de aceea pe care o iau, in mod spontan, exercitiile si jocurilecopiilor foarte mici, iar modul lor de organizare trebuie sa facilitezemanifestarea unor experiente multiple, in domenii variate, dar cat maifamiliare, care sa permita achizitia de informatii cu privire la forme,volume, culori, structura materialelor, echilibrul sau instabilitatea unorlucruri sau fenomene ; dominanta senzoriala este vizuala si tactila, iarexercitiile vor viza in special aceste domenii;

- nivelul II – educatia senzoriala devine o sursa de descentrari, de transferari,de comparatii, de transpuneri, de anticipari, de analize dinamice care rezultain urma activitatilor desfasurate cu copiii, folosind diverse obiecte,jucarii, materiale cat mai naturale posibil si valorificand anumite experientede ordin metodic;

- nivelul III – antreneaza copilul sa perceapa anumite raporturi intre marimi,greutati, volume, distante, pozitii si directii, prin intermediul unoractivitati organizate metodic care permit copilului observarea, analiza sisinteza informatiilor la nivelul tuturor analizatorilor, contribuind astfel ladezvoltarea capacitatii de sesizare a nuantelor si a detaliilor fine incontactul cu diverse obiecte si experiente senzoriale din jurul sau.

Exercitiile senzoriale trebuie sa se desfasoare zilnic, durata trebuie sa fiede 10, 20 sau 30 de minute, in functie de interesul pe care il trezesccopilului, ritmul exercitiilor nu trebuie sa fie prea rapid, ptr a favorizainvatarea. Exercitiile se desfasoara individual sau in grupe mici, deoareceexperienta senzoriala este intotdeauna personala, dupa un program care poateinclude fise individuale sau fise ptr o grupa mica de copii. In utilizareaobiectelor si materialelor se are in vedere modalitatea de prezentare, astfelincat acestea sa fie distincte fata de fundal ptr o mai buna discriminare,suprafata de expunere sa nu fie prea mare, iar materialele destinatecontrolului de insusire a exercitiului senzorial sa fie cat mai diverse siprezentate in diferite modalitati.

Avand in vedere diversitatea si particularitatile aferentelor senzoriale, sepot proiecta o multitudine de strategii sau structuri de activitati destinatecunoasterii senzoriale. Astfel, putem desfasura activitati ptr :

-cunoasterea si dezvoltarea sensibilitatii tactile ;

-cunoasterea si dezvoltarea sensibilitatii vizuale ;

-cunoasterea si dezvoltarea sensibilitatii gustative ;

-cunoasterea si dezvoltarea sensibilitatii olfactive ;

-cunoasterea si dezvoltarea sensibilitatii auditive ;

-corelatii intre sensibilitatea vizuala si sensibilitatea tactila ;

-corelatii intre sensibilitatea gustativa si sensibilitatea olfactiva.

Formarea abilitatilor vizual-perceptive include mai multe elemente, dintre care cele maiimportante sunt:

a) coordonarea vizual-motorie reprezinta capacitatea de a coordona vizualul cumiscarile corpului sau cu ale unei parti a corpului; este implicata inperceptia spatiilor, care fara o coordonare vizual-motorie nu ar fi posibila;un copil cu o slaba coordonare vizual-motorie va avea dificultati de adaptarela cerintele mediului (dificultati de miscare, de mentinere a echilibrului, deimbracare, de adaptare la jocurile colective, dificultati in actiunile demodelare, de desenare, de scriere, de orientare in spatiu etc.); recuperareacoordonarii motorii trebuie initiata in familie si continuata prin programulde gradinita care trebuie sa includa exercitii ptr fiecare grup de muschi,precedate de exercitii de miscare a ochilor, de dezvoltare a echilibruluistatic si dinamic, de perceptie corecta a unor imagini, de formare a schemeicorporale etc. ; acestea vor continua cu exercitii ptr dezvoltarea progresieistanga-dreapta, exercitii ptr stimularea vederii periferice, exercitii ptrfocalizarea ochilor cu miscarea capului urmate de focalizarea ochilor faramiscarea capului etc.;

b) exercitii de coordonare motrice generala - urmaresc dezvoltarea capacitatii decoordonare ptr miscari din ce in ce mai complexe ale corpului si se adreseazatuturor segmentelor anatomice, incluzand o mare diversitate de activitati cucaracter ludic, asociate cu elemente de senzorialitate (zgomotul vantului, alploii, fosnetul pomilor etc.) si cu reprezentari ale unor obiecte, forme,spatii si elemente din mediu, anterior cunoscute, care intregesc gama deexercitii si stimuleaza participarea activa a copiilor la efectuarea acestora

c) exercitii de coordonare a motricitatii fine - urmaresc dezvoltarea capacitatii decoordonare a musculaturii mainii in vederea efectuarii unor miscari fine siprecise ;

d) exercitii ptr formarea imaginii corporale si ptr cunoasterea schemei corporale - urmarescperceptia si identificarea corecta a segmentelor corpului aflat in pozitie

statica sau dinamica, cu o dispozitie spatiala variata a segmentelor corpului(brate ridicate, capul plecat inainte sau inapoi, picioarele departate sauapropiate etc.) si raportarea segmentelor corpului la elementele spatiale dinjur ;

e) exercitii ptr perceptia pozitiei in spatiu si a relatiilor spatiale - urmaresc perceptia corecta aobiectelor in raport cu propriul corp sau in raport cu alte obiecte si reperespatiale din jur prin valorificarea informatiilor venite pe cale vizuala,tactila sau auditiva; ulterior se urmaresc si perceptia relatiilor spatiale,pozitia a doua sau mai multe obiecte in raport cu propria persoana, relatiiledintre ele ; toate acestea au in vedere activitati desfasurate cu obiectetridimensionale si valorifica la maximum experienta copilului cu privire lacunoasterea corecta a propriului corp si a imaginii corporale in general.

Invatarea conceptelor fundamentale presupune efectuarea unor activitati precum:

-grupari de imagini sau obiecte dupa criterii date ;

-asociatii de imagini sau obiecte dupa criterii date ;

-corespondenta unu-la-unu a unor obiecte sau imagini ;

-ordinea numerica a unor obiecte ;

-stabilirea de relatii intre diferite obiecte sau imagini ;

-ordonarea imaginilor dintr-o povestire insotita de relatarea povestirii ;

-asocieri intre sunete si litere denumind obiecte si folosind diferite imagini;

-activitati de sortare a unor obiecte sau imagini dupa criterii date ;

-exercitii ptr sesizarea fenomenului de conservare a unor cantitati ;

-exercitii ptr compunerea unor lungimi etc.

Formarea si dezvoltarea proceselor psihice prin exercitii senzorio-motorii si perceptive tin deprocesul de formare a abilitatilor implicate in invatarea actului lexic,grafic, de calcul, de cunoastere in general si isi gaseste fundamentarea, inactivitatea senzorio-motorie.

Programul exercitiilor este structurat pe trei coordonate :

-exercitii perceptive si senzorio-motorii ptr atentie - acestea pot fi centrate in campulperceptiv pe date vizuale sau pe date auditive ori pot viza atentia ca forma

interna de manifestare folosind stimuli vizuali, verbali, auditivi sau tactili;

-exercitii perceptive si senzorio-motorii ptr memorie - ptr antrenarea memoriei derecunoastere, memoriei audiovizuale, memoriei vizual-grafice ;

-exercitii perceptive si senzorio-motorii ptr reprezentarea mintala - sub forma unorgrupari/clasari, asociatiilor verbale, povestirilor prezentate in dezordine,reversibilitatii unor fenomene sau momente/secvente dintr-un proces/activitateetc.

OBIECTIVE:

-Consolidarea, completarea, sistematizarea cunostintelor in vederea ridicariinivelului general al performantelor scolare;

-Largirea sferei de cunoastere ;

-Exersarea invatarii initiale prin lectii de organizare, indrumare, evaluare aexercitiului;

-Inlaturarea “decalajului” pedagogic prin organizarea rationala a muncii

-Utilizarea informatiilor existente in structura cognitiva a elevilor, inscopul extrapolarii achizitiilor insusite in activitatea de invatare incontexte cat mai variate.

A. Programul activitatilor de organizare a cunoasterii:

1.Rezolvarea temelor implicate de desfasurarea procesului instructional (cudeosebire la romana si matematica).

2.Activitati de recuperare, individualizare si diferentiere a procesului deinvatare, folosindu-se tehnologie variata: -teme si lectii diferentiale;materiale de invatare organizate secvential; fise de munca independente.

3.Activitati de cunoastere a mediului inconjurator si programe de invatare acomunicarii sociale (in functie de nivelul scolar, de interesele individualesau de grup).

B. Programul de restructurare al activitatilor psihice ale proceselor decunoastere:

1.Reprezentarea mentala.

2.Jocuri pentru dezvoltarea imaginatiei.

3.Exercitii pentru atentie.

4.Dezvoltarea memoriei. Recunoasterea.

5.Activitati ludice pentru dezvoltarea capacitatilor, operatiilor degandire:Analiza; Sinteza; Compararea; Abstractizarea; Generalizarea.

6.Jocuri pentru dezvoltarea perspicacitatii.

7.Activitati ludice pentru dezvoltarea proceselor de inhibitie voluntara si aautocontrolului asupra reactiilor motrice.

II.TERAPIA OCUPATIONALA

Terapia ocupationala se constituie intr-o activitate care valorificainformatii din domeniile anatomiei, fiziologiei, pedagogiei, psihologiei,sociologiei, antropologiei si, in general, cunostintele provenite de lamajoritatea stiintelor care studiaza comportamentul uman, realizand astfel osinteza informationala intre cunostintele provenite din diverse stiinteparticulare.

Cercetarile moderne au demonstrat ca randamentul strategiilor de terapieocupationala este cu atat mai mare cu cat se proiecteaza mai multe planuri derecuperare aplicabile in exteriorul unor institutii de diverse tipuri ; seprefera preponderent planuri de recuperare aplicabile chiar la domiciliul sauin comunitatea din care face parte subiectul.

Selectionarea si adaptarea echipamentului reclama din partea terapeutului un efortsubstantial de imaginatie, in vederea proiectarii unor mijloace si dispozitiveadaptate nevoilor copilului.

Evaluarea programelor de terapie ocupationala este o actiune necesara ptr a masuraeficienta interventiei procedurilor utilizate de terapeut. Frecvent, suntfolosite doua forme de evaluare: evaluarea intermediara si evaluarea finala.Se urmaresc in principal urmatoarele aspecte :

- eficienta planului terapeutic ;

- necesitatea modificarii/ameliorarii planului de interventie ;

- identificarea momentului cand se poate intrerupe aplicarea planului deinterventie ;

- analiza rezultatelor procesului terapeutic in ansamblul sau.

In terapia ocupationala moderna, ptr alegerea conditiilor de desfasurare aprocesului de interventie specialistii trebuie sa tina seama de specificul

diagnosticului subiectilor, caracteristicile spatiului in care se desfasoaraactivitatile terapeutice, tipul metodelor si mijloacelor folosite, componentaechipei de interventie, structura procedurilor de evaluare, naturaobiectivelor stabilite si coerenta planului de interventie.

In literatura romaneasca de specialitate, E. Verza considera ca terapiileocupationale sunt variate, dar, ptr persoanele cu deficiente, cele maisemnificative se refera la ludoterapie, muzicoterapie, terapie prin dans siergoterapie. Popescu A., arata ca terapia ocupationala propriu-zisacuprinde: artterapia, ludoterapia, meloterapia, biblioterapia, terapia recreationala, cultura fizicamedicala, ocupatiile usoare ca lutterapia(procedee de modelare alutului), broderia etc., ce implica afectivitate, simt estetic, beneficiueconomic. De asemenea, el defineste ergoterapia ca fiind terapia prin muncaremunerata si asigurata, pe cat posibil, pe baza de autofinantare. Ininvatamant, mai ales in scolile profesionale, unde cointeresarea materiala aelevilor lipseste, ergoterapia este inteleasa in alt mod, accentul fiind puspe o pregatire cat mai buna a cursantilor in vederea integrarii profesionaleulterioare, existand un alt mod de organizare a recompenselor acordateelevilor. Intregul ansamblu al domeniilor subsumate terapiei ocupationale,care includ la randul lor metode si procedee specifice, contribuie in final larealizarea unor obiective comune ce se refera la recuperarea, adaptarea siintegrarea profesionala a persoanelor bolnave sau cu diferite tipuri dedeficiente.

Majoritatea specialistilor, atat din domeniul medical, cat si din celeducational, considera ca principalele forme de ocupatii ale fiintei umanesunt: munca, jocul si activitatile de viata cotidiana.

Activitatile de munca includ toate formele de activitati productive, indiferentdaca sunt recompensate sau nu. Prin specificul lor, contribuie la structurareastatutului si rolului persoanei in viata sociala, determinand instalarea unuiechilibru psihic, cresterea increderii in sine si constientizarea valorizariisociale ca urmare a utilitatii rezultatului muncii in comunitatea din careface parte. Efectele pozitive ale activitatilor de munca sunt vizibile si lapersoanele cu diferite tipuri de dizabilitati, unde procesul de recuperare adeficientelor acestora trebuie sa includa si activitati de munca si deprofesionalizare, iar mai tarziu, in cazul imposibilitatii integrarii lorprofesionale, este necesar sa fie mentinute in cadrul unor activitati deergoterapie.

Utilizarea jocului ca activitate organizata de terapie ocupationala a fostsubliniata de numeroase cercetari, avand efecte remarcabile in dezvoltareasenzoriala, motrice, cognitiva si sociala a copilului. Jocul, ca activitate,este constituit dintr-o gama diversa de actiuni si comportamente ludicespecifice, care se desfasoara de la varsta copilariei pana la batranete, avandun rol esential in procesul de socializare a persoanei, in vederea integrariiei optime in societate.

Activitatile de viata cotidiana cuprind o gama larga de actiuni necesare in vedereaadaptarii persoanei la mediul sau de viata. Acestea includ formarea decomportamente implicate in ingrijirea propriului corp, intretinerea spatiuluide locuit, precum si folosirea serviciilor din comunitate, asigurandu-seastfel realizarea sarcinilor curente ale existentei, indispensabilesupravietuirii individului.

OBIECTIVE:

-Stimularea responsabilitatilor in diverse situatii de viata;

-Formarea deprinderilor de autoingrijire si igiena personala;

-Cultivarea deprinderilor de munca;

-Organizarea de jocuri si distractii;

-Formarea imaginii de sine si stimularea ingrederii in propria persoana;

-Cultivarea autocontrolului si expresivitatii personale;

-Educarea capacitatilor cognitive;

-Educarea capacitatii de reactie la diferite situatii de viata;

-Antrenarea functiei neuromusculare;

-Antrenarea integrarii senzoriale;

-Sprijinirea relatiilor interpersonale;

-Educarea capacitatii de actiune, in functie de constrangerile si resursele demediu.

Activitati terapie ocupationala:

-Competitii inter-scolare si intra-scolare cu caracter artistic si sportiv;

-Activitati de relationarea micro si macro- grupala;

-Conduita cognitiv-ludica si organizarea cunoasterii prin jocuri de dezvoltareprin jocuri de: comparare, asociere, ordonare, clasificare, seriere etc.

-Activitati ludice de terapie prin miscare si munca prin jocuri de manipulare,constructie, asamblare etc.

-Activitati de: auto-servire, auto-alimentare, auto-igiena;

-Deprinderea normelor de comportament civilizat;

D.m. au , in general , o abilitate  manuala scazuta in directia coordonariiconstiente , economice , a finetei miscarilor si a controlului vizual asupramiscarilor.

Prin orele de abilitate manuala se obtin :

-competente de ordin psihomotric

-competente de ordin cognitiv

-competente privind socializarea

Programa

Competente de ordin psihomotric

-Cunoasterea schemei corporale si coordonarea propriilor miscari

-Formarea abilitatilor motrice

-Coordonarea motrica a palmelor , a mainilor , oculo-manuala

-Utilizarea , in mod corect a diferitelor unelte , instrumente pentru ascrie , a trasa

-Obtinerea indemanarii manuale in vederea pregatirii copilului pentru scris

-Implicarea in activitati gospodaresti , ingrijirea plantelor , etc.

a)                Competente de ordin cognitiv

-Formarea capacitatii de a tria , a ordona diferite materiale , unelte

-Formarea notiunilor de spatiu , timp , formele geometrice

-Verbalizarea –dezvoltarea limbajului

Competente privind socializarea

         1. cooperarea

         2. respectarea altei pareri

         3. capacitatea de a comunica , de a-si spune parerea

         4. respectarea regulilor

Abilitatea manuala reprezinta capacitatea unei persoane de a efectua lucruricare solicita precizie , dexteritate , dibacie, o adaptare eficienta.

     Deficientii mintal au ,in general , o abilitate manuala scazuta indirectia coordonarii constiente , economice , a finetei miscarilor si acontrolului vizual asupra miscarilor.

     Formarea abilitatilor manuale impune – educarea schemei corporale ,cunoasterea propriului corp, integrarea miscarilor proprii in relatia cumediu, perceptiei tactile si kinestezica , precum si formarea unor priceperisi deprinderi care sa contribuie la formarea acestor abilitati .

Exemplu:

1.pentru a observa caracteristici ale unor materiale ( forme, culori,dimensiuni)

-excursii in parc, paduri

-gruparea obiectelor dupa caracteristici ( forma, culoare , dimensiuni)

2.utilizarea unor operatii simple

-exercitii-joc de modelare a plastelinei = operatii de modelare

-confectionarea de avioane din hartie = operatii de indoire

-activitati specifice intr-o gospodarie ( joc de rol)

-exercitii de realizare a unor jucarii , operatii de asamblare

-lucru in grup , teatru de papusi

-flori-pentru presare, uscare, lipire

-colaje , jucarii simple

-insirarea margelelor – pentru fetite-operatii de insirare

-trecerea firului pe bucati de carton ( rame pentru tablouri) – snuruirea

-taierea unor cartoane – figuri geometrice – operatii de taiere

-impletirea in 2,3 fire – cordon , snur

-cusaturi pe diferite materiale – semne de carte , felicitare, batiste

-La orele de abilitate manuala se formeaza competentele motrice si conduiteleperceptiv-motrice.

A . Formarea miscarilor fundamentale

1. Prehensiunea

-ex. practice de prindere

-ex.de sortare , grupare ( in cutii , vase diferite)

-ex . de ordonare ( dupa marime)

Materiale: papusi , jucarii, cuburi, betisoare, margele, seminte, materialetextile ( obiectele vor fi de marimi dif. de la foarte mari la f. Mici).

2. Manipulare

-ex. practice de manipulare

-ex. practice asociate cu operatii de identificare , ordonare

Materiale: obiecte scolare, esantioane de textile.

3. Coordonare oculomanuala

- ex. de ordonare in sir sau prin suprapunere

Materiale: cuburi de la jocuri de constructie

B. Formarea conduitelor perceptiv-motrice

1. Forma si culoare

-denumire adecvata a culorii si formei

-discriminarea unei culori

-asemanari , deosebiri

-sortari dupa diferite criterii

Materiale : cuburi de diferite culori, seturi de textile , plastice , hartiede forme si culori diferite, betisoare.

2. Conduita si structura perceptiv motrica de orientare , organizare sistructurare spatiala

1. activitati de manipulare si grupare de obiecte cu localizare spatiala

2. exercitii pentru aprecierea directiilor si pozitiilor spatiale:

notiuni spatiale – stanga-dreapta, inainte-inapoi

notiuni de pozitie- culcat, orizontal, vertical, unul dupa altul, fata in fata

notiuni de miscare – a urca, a cobori, a intinde

notiuni de marime-mare-mic, lung-scurt, gros-subtire

notiuni de cantitate- mult-putin , greu-usor, plin-gol.

3. exersarea unor deprinderi de lucru specifice:

montare-demontare , insurubare, desurubare

Principalele directii in care se desfasoara pregatirea practica pentru muncamanuala , a elevilor d.m. sunt : lenjeria – croiala , tesutul de covoare ,tamplaria , lacatuseria , prelucrarea hartiei, zugravi, etc.

Oricare din aceste directii ca , de altfel si alte domenii ale activitatiipractice manuale , presupune efectuarea unor operatii elementare de :

-masurare

-aplicarea sabloane ( croitul)

-taiere si asamblare 

 Dificultati intampinate de d.m.

-incapacitatea de a executa cu suficienta precizie , chiar si operatiilesimple ( masurare + taiere)

Cauza : operatiile de masurare , de aplicare a unui model schematic( croitul )operatia de asamblare a partilor decupate devin accesibile numai carezultat al dezvoltarii mintale care face posibila operarea cu relatiilespatiale :

-lungimi

-suprafata

-volum

1.   Stim ca la d.m. usor  - nivelul maxim al dezvoltarii mintale = operatiilogice concrete

B. Inhelder a demonstrat ca datorita vasgozitatii genetice , adica datoritaalunecarii spre reactii proprii unor stadii anterioare ale dezvoltarii , d.m.usor prezinta o accentuata instabilitate a achizitiilor ( inclusiv adeprinderilor de masurare , taiere sau a altor deprinderi psihomotorii) care ,la un moment dat puteau sa para consolidate.

      O alta explicatie a unor dificultati importante in efectuarea acestoroperatii ar fi si : tulburarea ritmului lor de activitate , ritm incetinitfata de normal .

2.  Acesta este un aspect al „ heterocroniei dezvoltarii def.mintal” .

     Zozzo : heterocronia rezulta din decalajul dintre dezvoltarea somatica –dezvoltarea aparent normala sau foarte aproape de normal si dezvoltareapsihica intarziata , dizarmonica.

3.  Intalnim insuficiente accentuate la nivelul psihomotricitatii , indeosebiinstabilitatea motorie si dificultatile de coordonare a miscarilor manuale.

      Acestea influenteaza randamentul d.m. in activitatile manuale , mai alesprin aceea ce R.Zazzo numeste diminuarea autoreglarii intre ritmul si vitezade lucru si calitatea executiei.

Concluzia cercetarii :

     In activitatea practica a d.m. , o sarcina centrala o constituie formareadeprinderii de a executa diferite sarcini simple de munca ( ex. taiere,masurare) la un nivel calitativ acceptabil si intr-un ritm care sa nu ramanaprea mult in urma , comparativ cu ritmul mediu de executie a acelorasioperatii simple de catre elevii normali.     Cu alte cuvinte:

Preocuparea de baza : echilibrul treptat a raportului dintre cei doiparametrii esentiali si eficienti: calitatea produsului si ritmul executiei.

Aceasta presupune:

-consolidarea temeinica a acestor achizitii realizate , la nivelul calitativatins , in conditiile pastrarii unui ritm optim pentru fiecare copil

-imbunatatirea treptata a calitatii executiei , pe fondul pastrarii aceluiasiritm  o anumita perioada , apoi sa se incerce cresterea treptata a ritmului

conditii obligatorie :

-temenica exersare a acestor operatii inca din primele clase , din etapaabilitatilor manuale ( chiar de la gradinita).

Concluzii la d.m

     Automatizarea activitatii , mai ales a celor practice , manuale deautoservire , de invatare , este foarte importanta. Cheia abordariicompensatorii prin automatizare sa-i formam deprinderi .

= a-i forma deprinderi inseamna a-l socializa .

Cauzele dificile:

-relatii spatiale rudimentare si inexacte

-operatii motrice mai lente si dezorganizate

-instabilitatea si regresul frecvent al achizitiilor motorii

-manifestari concrete ale heterocroniei dezvoltarii d.m.

-vascozitatea genetica

-fragilitatea personalitatii

 La d.m. activitatea practica nu este coordonata de limbaj.

Pe copilul normal verbalizarea il ajuta sa faca si mai bine .La d.m.randamentul scade.

Cu alte cuvinte , raportul dintre activitatea practica si cea de limbaj.

La omul obisnuit al doilea sistem de semnalizare al limbajului joaca un rolcoordonator . La d.m. se pierde rolul coordonator al limajului. La d.m. rebuiesa faci apel la stereotipii dar fara exagerari.

Este important gasirea modalitatilor de-a asigura un echilibru intre cei doiparametrii de eficienta a acestei activitati:

-ritmul de lucru si calitatea executiei

Este necesara realizarea unui echilibru , prin solicitari succesive deameliorare treptata cand a vitezei de lucru , cand a calitatii executiei.

Se impune , deci , strategia unor pasi minutiosi esalonati si corelati intreei.

O.S.P. la d.m. nu se face numai in raport cu capacitatile pastrate , citrebuie sa cunoastem si contradictiile , interdictiile.

La d.m. viteza de reactie este scazuta = interzisa este meseria de sofer sauzidarie in cazul epilepsiei.

Meserii

d.m. – zugravi , croitori, vopsitori, tesatori covoare , agricultori,tamplari, tapiteri

III.MELOTERAPIA

Meloterapia se incadreaza in vasta arie a psihoterapiei prin arta. Valoareaterapeutica a muzicii rezulta din multiplele influente pe care le are asuprapsihicului uman datorita complexitatii fenomenului muzical.

Muzica da posibilitatea de a exprima sentimente si idei cu ajutorul sunetelorcombinate intr-o maniera specifica, declansand procese afective dintre celemai variate si neasteptate, de la emotia muzicala, cu o gama larga demanifestare (bucurie, traire interioara, sentimentul armoniei, inaltarespirituala), pana la descarcari explozive de exaltare colerica. Fiind cea maicomplexa arta si fiind accesibila tuturor oamenilor, muzica dispune de cel maifin si penetrant limbaj artistic - sunetul muzical - ca element sonor fundamentalcu care opereaza.

Principalele forme de organizare a activitatilor educational-terapeutice dinsfera meloterapiei sunt:

a) cantecul are impactul cel mai puternic asupra dezvoltarii proceselorpsihice ale copilului; datorita accesibilitatii si continutului variat, princantec se dezvolta si vocea, auzul muzical, se formeaza deprinderea de a cantaindividual sau in grup, se dezvolta simtul ritmic si interesul ptr activitateadesfasurata ;

b) jocurile muzicale - sunt folosite cu precadere la copiii de varsta mica,ptr dezvoltarea simtului ritmic; aceste jocuri au la baza ritmarea unorversuri prin batai din palme, marcarea ritmului cu ajutorul instrumentelor depercutie sau prin combinarea miscarilor ritmice mana-picior; jocurile muzicalepot fi si jocuri desfasurate dupa o melodie cunoscuta, jocuri de recunoastere

a unor cantece sau ritmuri melodice si jocuri bazate pe unele sarcini saucomenzi date de educator ;

c) jocurile muzicale-exercitiu - au scopul de a forma deprinderile elementarede percepere, recunoastere si redare a calitatilor sunetului muzical; inaceasta categorie sunt incluse exercitiile de reglare a echilibruluiinspiratie-expiratie, flexibilizarea vocii prin emisia de sunete muzicale dedurata si inaltimi diferite, pronuntarea corecta a silabelor din text etc. ;

d) jocurile cu text si cantec - imbina intr-o structura unitara atat melodiacu textul, cat si miscarea corespunzatoare continutului literar; comparativ cucelelalte tipuri de activitati de tip muzical, jocurile cu cantec si textasigura intr-o mai mare masura coordonarea miscarilor cu caracterul linieimelodice, favorizand intelegerea legaturii dintre text si melodie; astfel,copiii sunt pregatiti ptr o activitate interpretativa mai complexa si le estesatisfacuta nevoia de miscare ;

e) auditiile muzicale - contribuie la formarea gustului artistic, ainteresului ptr muzica, intarirea capacitatii de concentrare auditiva,instalarea unei stari de relaxare si confort psihic; ptr ca auditia sa-siatinga obiectivele propuse, este necesar sa se respecte anumite conditii:cantecele sa fie accesibile, raportate la particularitatile varstei, sa fieinterpretate vocal cat mai expresiv ptr a emotiona si sa fie realizateartistic ptr a impresiona placut si pozitiv auditorul.

Pe baza receptivitatii analizatorului auditiv, prin intermediul muzicii sedezvolta calitativ perceptiile si reprezentarile. Pornind de la acestea, toateprocesele psihice de cunoastere urmeaza o evolutie favorabila.

O terapie educationala adecvata si sistematica favorizeaza priceperea,recunoasterea si reproducerea cu usurinta a jocurilor muzicale si acantecelor. Prin meloterapie, copiii isi formeaza capacitatea de a analiza sidiferentia din ce in ce mai exact sunetele muzicale, structurile ritmico-melodice, participand activ si constient la interpretarea lor. Muzica trezestesi intretine pe o durata mai mare de timp atentia copiilor, fie prin ritm saulinie melodica, fie prin armonie sau text, determinand emotii profunde, trairiinterioare puternice sau create spontan. Memoria se dezvolta prin reflectareaexperientei anterioare, prin fixarea, pastrarea, recunoasterea si reproducereamaterialului sonor, a textului, a ideilor, a starilor afective sau amiscarilor asimilate. Prin reglarea echilibrului dintre inspiratie siexpiratie, prin dezvoltarea auzului fonematic si prin coordonarea dintrerespiratie, pronuntie, miscare, activitatile de meloterapie au un rol foarteimportant si in dezvoltarea limbajului, a pronuntiei corecte a sunetelor sicuvintelor.

Meloterapia  corespunde nevoii spontane de joc, miscare si relaxare acopiilor; interventiile educatorului pretind o foarte buna pregatire

profesionala, mult tact si cunoasterea particularitatilor fiecarui copil,astfel incat terapia educationala sa fie cat mai eficienta.

Activitati de expresie grafica si plastica

In ceea ce priveste continutul activitatilor de expresie grafica si plastica,acesta este bogat si cuprinde urmatoarele:

- modelajul,

- desenul,

- pictura,

- sculptura.

Prin intermediul lor se realizeaza multiple obiective, printre care amintim:asimilarea principalelor elemente de limbaj plastic care ajuta copilul sa seexprime, uneori mai repede si mai usor decat prin comunicarea verbala. Prinintermediul reprezentarilor grafice si plastice, copilul isi proiecteaza oparte dintre experientele, trairile si atitudinile sale, adesea inconstiente,toate acestea constituindu-se in informatii utile intelegerii unor aspecte aleconduitei sale, determinand si un efect de relaxare, de linistire ptr copil,consecutiv executarii unui desen sau a unui produs de modelaj.

Acest tip de terapie are o valoare formativa, conducand la aparitia desituatii de invatare valoroase care vor evidentia, pe langa incarcaturaestetica, si pe cea etica si sociala a continuturilor temelor plastice. Prinselectionarea, esentializarea si concretizarea acestora, prin subiecteaplicative adecvate temelor plastice, precum si prin activizarea elevilor,cresc valoarea si eficienta terapiei si a caracterului sau compensator. Deasemenea, prin aceasta terapie se intregeste personalitatea copilului, sedezvolta simtul estetic si se constientizeaza nevoia de frumos in viata siactivitatea elevului.

OBIECTIVE:

-Dezvoltarea interesului fata de activitatile muzicale;

-Formarea si dezvoltarea auzului muzical;

-Educarea vocii ca principal mijloc de redare a muzicii;

-Educarea deprinderilor de a asculta muzica;

-Formarea unor deprinderi practice muzicale;

-Cultivarea imaginatiei si creativitatii;

-Echilibrarea intregii personalitati a copilului prin cultivarea unortrasaturi de caracter pozitiv;

-Integrarea unitatilor de invatamant special in viata artistica.

Activitati meloterapetice:

-Audierea si interpretarea de melodii: atat in cadrul clasei, in cadrulconcursurilor intra si interscolare pe teme muzicale, cat si a activitatilorde parteneriat cu alte institutii (scoli, cluburi scolare, teatre etc.)

-Jocuri de ritm, Jocuri muzicale (ritm si melodie)

-Folosirea instrumentelor muzicale, ansamblu instrumental si coral.

IV.TERAPIA DE EXPRESIE GRAFICA SI PLASTICA

OBIECTIVE:

-Imbogatirea vocabularului plastic;

-Consolidarea cunostintelor despre anumite teme plastice;

-Solicitarea gandirii creatoare si valorificarea la maximum a posibilitatilorintelectuale ale elevilor;

-Educarea vointei, atentiei voluntare, a spiritului de ordine si disciplina;

-Formarea si dezvoltarea capacitatii de a intelege si aprcia frumosul,autenticul;

-Dezvoltarea gandirii artistico-plastice,

-Dezvoltarea sensibilitatii;

-Initierea in descifrarea actului creatiei;

-Intelegerea operei de arta;

-Dezvoltarea imaginatiei creatoare.

Activitati de expresie grafica si plastica:

-Jocuri de formare structurilor si conduitelor perceptiv-motrice de culoare,forma, orientare-organizare-structurare spatio-temporala;

-Jocuri de culoare si forma;

-Organizarea si participarea la concursuri si competitii inta si interscolare;

-Organizarea si participare la activitati de vizionare a operelor de arta:vizite la muzee, expozitii etc.

V.LUDOTERAPIA

Jocul ca modalitate de relatie intre individ si lumea obiectelor si arelatiilor constituie formula primara a actiunii umane, o forma de organizarea cognitiei si o cale de organizare a cunoasterii.

Copiii (de la 3 la 5 ani) care se angajeaza frecvent in jocuri sociodramaticesau constructive tind sa aiba rezultate mai bune la testele de inteligentadecat ceilalti copii de aceeasi varsta care sunt inclinati sa se joace intr-omaniera senzorio-motorie. Copiii care se joaca frecvent intr-o manieraconstructiva sunt eficienti in rezolvarea problemelor convergente. Copiii carese joaca frecvent intr-o maniera sociodramatica sunt eficienti in rezolvareaproblemelor divergente.

Cercetarile au evidentiat mai multe forme de joc (ca forme de invatare) :

a) jocul explorator-manipulativ - are 1a baza explorarea prin manipulare a obiectelorlumii inconjuratoare care constituie sursa principala de stimularecaracterizata printr-un grad ridicat de eterogenitate ; organizarea mintala apersoanei este rezultatul antrenamentului pe care aceasta il face in cadrulprocesului de organizare a stimulilor, in mai multe faze :

- receptia si recunoasterea dimensiunilor stimulatorii ale obiectelor ;

- diferentierea obiectelor dupa unele insusiri ;        

- identificarea obiectelor in functie de anumite criterii propuse ;

b) jocul reprezentativ – („jocul de-a”), apare in momentul cand obiectele dejacunoscute pot substitui alte obiecte care lipsesc; mecanismul acesta decomutare are la baza functia semiotica a comunicarii si exprima gradul deorganizare mintala a individului;

c) jocul cu reguli - incepe cu formele de activitate ludica in care suntvalorificate legile de asemanare, deosebire, asamblare, succesiune, asezarespatiala etc.; ulterior, apare o alta categorie de reguli care se refera la

modul de utilizare si restructurare a realitatii prin integrarea valoriiconferite in context social rolurilor si comportamentelor umane.

In cadrul activitatilor de terapie educationala, un loc aparte il ocupaconceptul de joc didactic. Jocul didactic constituie o forma de activitateprin care se rezolva una sau mai multe sarcini didactice prin imbinareatehnicilor de realizare a acestor sarcini cu elementul de joc. Folosim adeseajocul didactic in diverse forme ptr a stimula elevii sa rezolve o sarcinadidactica intr-o forma cat mai atractiva, stiut fiind faptul ca invatarea careimplica jocul devine mai placuta si reconfortanta. Jocurile devin metode deinstruire in cazul in care ele sunt organizate si se succed conform logiciicunoasterii si invatarii.

Fiecare joc didactic cuprinde urmatoarele elemente constitutive, prin care sedeosebeste de celelalte jocuri si activitati ludice :

- continutul - include cunostinte insusite anterior in cadrul activitatilorcomune cu intreaga clasa; acestea se refera la cunostinte matematice, elementede limba materna, plante, animale, anotimpuri, activitatile oamenilor etc.;

- sarcina didactica - poate sa apara sub forma unei probleme de gandire, derecunoastere, denumire, reconstituire, comparatie, identificare etc. ; desijocurile didactice pot avea acelasi continut, ele pot dobandi mereu altcaracter datorita diversitatii formelor pe care le poate lua sarcinadidactica; din acest motiv jocul apare in forme noi, neprevazute, interesantesi atractive ptr copil ;

- regulile jocului - indeplinesc o importanta functie reglatoare asuprarelatiilor dintre copii, aratandu-le cum sa se joace, cum sa rezolve problemarespectiva, cum se distribuie responsabilitatile in grup etc. ;

- actiunea de joc - cuprinde momentele de asteptare, surpriza, ghicire,intrecere etc., care fac ca rezolvarea sarcinii didactice sa fie placuta siatractiva ptr elevi.

Contributia jocului didactic la stimularea si dezvoltarea capacitatilorcognitive ale copilului, educarea trasaturilor de personalitate si realizareaobiectivelor de cunoastere ale procesului de predare-invatare este evidenta;prin jocul didactic, elevul isi angajeaza intregul potential psihic, isiascute observatia, isi cultiva initiativa, inventivitatea, flexibilitateagandirii, isi dezvolta spiritul de cooperare, de echipa.

Conditii de organizare a jocului didactic :

-jocul sa se constituie pe fondul activitatii dominante, urmarindu-se scopulsi continutul lectiei

-sa fie variat, atractiv, sa imbine forma de divertisment cu cea de invatare ;

-sa fie bine pregatit de educator in directia utilizarii eficiente amaterialului folosit ;

-sa antreneze toti copiii in activitatea de joc ;

-sa creeze momente de relaxare, de odihna si sa se foloseasca mai ales atuncicand copiii dau semne de oboseala ;

-sa fie proportionat cu activitatea prevazuta de programa si structurat inraport cu tipul si scopul lectiei desfasurate ;

-sa urmareasca formarea deprinderii de munca independenta ;

-sa solicite gandirea creatoare si sa valorifice cu maximum de eficientaposibilitatile intelectuale ale elevilor ;

activitatile in completare prin joc sa fie introduse in orice moment allectiei si sa fie repartizate in diferite secvente, sarcinile didactice alejocului avand caracter progresiv;

-indicatiile privind desfasurarea activitatii, precum si regulile jocului safie clare, corecte, precise, sa fie constientizate de catre elevi si sa lecreeze o motivatie ptr activitate ;

- activitatile de joc sa se desfasoare intr-un cadru activ, stimulator sidinamic, urmarindu-se atent respectarea regulilor de catre elevii participantila joc;

- jocurile sa nu fie nici prea usoare, nici prea grele si sa determine stariemotionale care sa intretina interesul si participarea copiilor.

Folosirea jocurilor didactice in toata varietatea lor constituie prima treaptain realizarea invatamantului formativ, care urmareste sa dezvolte activismulintelectual, deprinderile de munca intelectuala, de conduita morala, deactivitate fizica, urmarind ca toate aceste deprinderi active sa se dezvolteprin valorificarea resurselor psihice si fizice proprii.

OBIECTIVE:

-Organizarea activitatilor ludice ca modalitati de terapie cu caracterpermanent;

-Formarea unor conduite cognitiv-ludice care sa valorifice continuturileprogramelor scolare, atat sub aspect informational cat mai ales sub aspect alformarii unor operatii concrete;

-Initierea comportamentelor ludice complexe care sa conduca la valorificareastructurilor operationale de natura perceptiva, senzorio-motrica, verbala,afectiva, intelectuala, expresiva, de integrare sociala;

-Solicitarea gandirii creatoare si valorificarea la maximum a posibilitatilorintelectuale ale elevilor;

-Crearea momentelor de relaxare, in vederea recuperarii energiei nervoase aelevilor.

Activitati ludice:

1.Jocuri de conditionare pozitiva operanta.

2.Conduita cognitiv-ludica si organizarea cunoasterii prin jocuri de pre-invatare

2.1.Jocuri senzorio-motrice de invatare a gesturilor elementare, de imitare agesturilor adultilor.

2.2.Jocuri de manipulare a materialelor didactice.

2.3.Jocuri de invatare a unor notiuni primare privind proprietatile diverselorobiecte.

2.4.Jocuri de formare structurilor si conduitelor perceptiv-motrice deculoare, forma, orientare-organizare-structurare spatio-temporala.

3.Conduita cognitiv-ludica si organizarea cunoasterii prin jocuri de invatare

3.1.Jocuri pentru cunoasterea conceptelor fundamentale.

3.2.Jocuri reprezentative, cu reguli.

4.Conduita cognitiv-ludica si organizarea cunoasterii prin jocuri de post-invatare

4.1Jocuri de divertisment.

4.2.Jocuri logice.

4.3.Jocuri de societate.

5.Conduita cognitiv-ludica si organizarea cunoasterii prin jocuri dedezvoltare

5.1.Jocuri de:  -comparare; asociere; ordonare; clasificare; seriere.

6.Activitati ludice de terapie prin miscare si munca

6.1.Jocuri de manipulare.

6.2.Jocuri de constructie.

6.3.Jocuri de asamblare.

7.Activitati ludice de terapie de expresie

7.1.Jocuri grafice: preliminarii si divertisment.

7.2.Jocuri de culoare si forma.

7.3.Jocuri de ritm.

7.4.Jocuri muzicale (ritm si melodie).

8.Activitati ludice pentru psihoterapia de grup si socializare

8.1.Jocuri cu roluri psihometrice.

8.2.Jocuri cu roluri sociale

VI.TERAPIA PSIHOMOTRICITATII

Se refera in principal la activitatile destinate recuperarii, ameliorarii,dezvoltarii si antrenarii conduitelor si structurilor perceptiv-motrice(schema corporala, lateralitate, orientare, organizare si structurarespatio-temporala, realizare motrice).

Continutul programelor de terapie si educare a psihomotricitatii includemetode, procedee si tehnici ptr :

-recuperarea intarzierilor in dezvoltarea motrice ;

-influentarea pozitiva a reprezentarii schemei corporale ;

-recuperarea tulburarilor de lateralitate ;

-recuperarea tulburarilor de orientare, organizare si structurarespatiala ;

-recuperarea tulburarilor de orientare si structurare temporala ;

-identificarea si discriminarea structurilor perceptive de forma siculoare ;

-recuperarea instabilitatii psihomotorii ;

-recuperarea tulburarilor de tipul disgrafiei, dispraxiei, apraxiei ;

-recuperarea tulburarilor de echilibru si coordonare ;

-recuperarea tulburarilor de sensibilitate ;

- activitati practice, de relaxare, sportive, de comunicare si de expresiecorporala (dans, gimnastica ritmica, aerobica etc.).

 Taxonomia obiectivelor programului de recuperare psihomotrice estestructurata pe trei categorii de obiective generale, fiecare cuprinzand unnumar de subniveluri, obiective operationale si exemple de activitati careconduc la realizarea obiectivelor operationale. Cele trei categorii deobiective generale si subnivelurile respective sunt :

a) - organizarea si coordonarea motorie generala , abilitarea motrice generala, cusubnivelurile :

-formarea si dezvoltarea miscarilor fundamentale (gestul rectiliniu, rotativ,polimorf) ;

-formarea si dezvoltarea capacitatilor fizice (forta, viteza, rezistenta,precizie, coordonare, indemanare, automatizare) ;

-formarea, dezvoltarea si coordonarea miscarilor fundamentale ale membrelorsuperioare si inferioare, precum si ale diferitelor parti ale corpului ;

-formarea si dezvoltarea activitatilor motrice de manipulare a obiectelor si aabilitatilor de comunicare nonverbala ;

-formarea si dezvoltarea capacitatii de comunicare verbala  ;

-formarea si dezvoltarea activitatii motorii de exprimare a afectivitatii;

b) organizarea conduitelor si structurilor perceptiv-motrice, cu subnivelurile :

-organizarea schemei corporale si a lateralitatii ;

-conduita si structura perceptiv-motrice de culoare ;

-conduita si structura perceptiv-motrice de forma ;

-orientarea, structurarea si organizarea spatiala care cuprinde dezvoltareacapacitatilor perceptive legate de spatiu si dezvoltarea conduitei perceptiv-motrice spatiale ;

-orientarea, organizarea si structurarea temporala ;

c) organizarea actiunilor, cu subnivelurile :

-organizarea miscarilor in actiuni eficiente ;

-dezvoltarea deprinderilor de lucru.

Responsabilitatea alcatuirii programelor de terapie si educatie psihomotricerevine educatorilor specializati care isi structureaza aceste activitati peunitati de timp bine precizate si in functie de nivelul achizitiilorpsihomotrice ale fiecarui elev in parte.

OBIECTIVE:

-Formarea si dezvoltarea miscarilor fundamentale (gesturile rectiliniu,rotativ, polimorf);

-Formarea capacitatilor fizice(forta, apasare, efort, viteza, amplitudine,agilitate, precizie, coordonare, automatizare);

-Formarea si dezvoltarea miscarilor fundamentale ale membrelor superioare siinferioare (coordonare);

-Formarea si dezvoltarea aactivitatilor motrice de manipulare si acomportamentului nonverbal;

-Formarea si dezvoltarea comportamentului verbal (miscarea organelorfonatorii, coordonarea sunet-gest);

-Formarea si dezvoltarea activitatii motorii de exprimare a afectivitatii(exprimarea de atitudini, emotii si sentimente prin gesturi);

-Formarea si dezvoltarea schemei corporale si a lateraleitatii;

-Formarea si dezvoltarea conduitelor si structurilor perceptiv-motrice deforma si culoare;

-Formarea si dezvoltarea conduitei perceptiv-motrice de spatiu;

-Formarea si dezvoltarea eficientei in miscare;

-Formarea si dezvoltarea deprinderilor de lucru.

Activitati psihomotrice:

-Jocuri senzorio-motrice de invatare a gesturilor elementare, de imitare agesturilor adultilor;

-Jocuri de manipulare a materialelor didactice, comparare, asociere, ordonare,clasificare, seriere;

-Jocuri de invatare a unor notiuni primare privind proprietatile diverselorobiecte;

-Jocuri de formare structurilor si conduitelor perceptiv-motrice de culoare,forma, orientare-organizare-structurare spatio-temporala;

-Jocuri de formare si dezvoltare a proceselor de inhibitie voluntara si aautocontrolului asupra reactiilor motrice.

-Tehnici si procedee de dezvoltare si intretinere a masei musculare.

VII.FORMAREA SI ORGANIZAREA AUTONOMIEI PERSONALE

Adaptarea sociala este procesul prin care o persoana sau un grup social devinecapabil sa traiasca intr-un nou mediu social, ajustandu-si comportamentul dupacerintele noului mediu. Integrarea este o actiune exercitata asupra uneipersoane, implicand o continua transformare si restructurare a potentialuluisi insusirilor individuale ptr a permite familiarizarea cu mediul, modificareaunor stereotipuri vechi si punerea lor in acord cu o noua situatie,cunoasterea si acomodarea cu specificul locului de munca etc. Procesulintegrarii constituie o actiune complexa care genereaza o fuziune intreelementele sistemului personalitatii si elementele sistemului social,determinand o dinamica de dezvoltare prin intermediul unor factori purtatoride valori morale, spirituale, culturale (familia, scoala, institutiile publicedin comunitate etc.) apartinand grupului social.

In ceea ce priveste comunitatea, aceasta trebuie sa intervina, acceptandcopilul cu deficienta, fara a-l judeca. In mod frecvent, copilul cu deficientefizice, parintii si fratii acestuia sunt victime ale prejudecatilor sicriticilor. Aceste reactii apar datorita ignorantei si fricii publice, iarspecialistilor le revine sarcina de a interveni in rezolvarea acestorcontradictii.

Abilitatile si competentele necesare adaptarii si integrarii sociale suntrezultatul unui proces continuu de invatare si antrenament al deprinderilorcopilului in situatii diverse de viata. Aceste consideratii generale privindprocesul adaptarii si integrarii sociale permit analiza si proiectareaprogramelor educationale raportate la specificul si particularitatileindividuale ale copilului. Copilul cu CES va beneficia de programe

educationale care sa asigure in primul rand terapia si recuperarea, facilitandastfel adaptarea si integrarea sa in societate. Structura programului generalde autonomie personala si sociala are la baza urmatoarele obiective generale :

-formarea si dezvoltarea abilitatilor sociale care sa conduca la un grad inaltde maturitate psihosociala ;

-formarea si dezvoltarea competentelor psihomotrice si de manualitate care saconsolideze autonomia personala ;

-perceperea corecta, obiectiva si exacta a propriei persoane ;

-educarea sensibilitatii si a echilibrului afectiv ptr a garanta siguranta desine si exprimarea propriilor emotii si sentimente in relatiile cu cei din jur;

-manifestarea acceptarii si respectului fata de alte persoane in contextesociale diferite ;

-organizarea si programarea de activitati care sa permita exersareaautocontrolului si invatarea folosirii corecte si civilizate a utilitatilor siserviciilor publice.

Metodologia ptr invatarea, formarea si dezvoltarea comportamentelor deautonomie personala si sociala se structureaza pe urmatoarele coordonate :

-stabilirea domeniilor de formare/dezvoltare a comportamentelor de autonomiepersonala si sociala (comportamente de autoservire si autoingrijire,comportamente de adaptare la viata cotidiana, comportamente sociale) ;

-formularea obiectivelor educational-terapeutice ptr fiecare domeniu inparte ;

-elaborarea programelor de interventie educational-terapeutica ptr fiecaredomeniu, in functie de varsta cronologica si nivelul sau etapa de dezvoltare acopilului ;

-programarea activitatilor si sarcinilor de lucru ptr fiecare copil ;

-evaluarea (initiala, continua/intermediara, finala) ;

-propuneri de ameliorare a activitatilor viitoare.

In concluzie, principiul integrativ al actiunii educational-terapeutice obligaca activitatile educationale sa fie valorificate sub toate aspectele, caurmare a faptului ca aceste categorii terapeutice nu pot fi abordate separat.Educatorul care desfasoara activitati cu elevii care prezinta cerinte speciale

in educatie trebuie sa apeleze la toate tehnicile terapeutice care utilizeazaactul insusirii cunostintelor si formarii deprinderilor in sfera educatieiintelectuale, la cele care utilizeaza miscarea ca factor terapeutic in sferaeducatiei fizice, artterapia si meloterapia satisfacand principiile educatieiestetice. Asa se explica si delimitarea dintre procesele de interventieeducational-terapeutica desfasurate de psihologul clinician din reteauasanitara, de psihologul scolar din institutiile scolare sau de educatorul-terapeut care trebuie sa valorifice tehnicile terapeutice in contexteducational.

OBIECTIVE:

-Perceperea cat mai corecta si obiectiva a propriei persoane, acceptarea desine si a celorlalti;

-Formarea si dezvoltarea propriilor abilitati care sa structurezepersonalitatea, facilitand echilibrul si -maturitatea psihosociala;

-Formarea si dezvoltarea componentelor de ordin social, psihomotor care saconsolideze simtul fundamental al increderii si initiativei;

-Educarea sensibilitati si a echilibrului afectiv prin siguranta de sine inmanifestarea anumitor impulsuri educationale,

-Formarea, organizarea si programarea posibilitatilor de care se dispune infunctie de activitatile solicitante.

Activitati de formarea autonomiei personale.

-Cunoasterea mediului social.

-Auto-servirea.

-Auto-alimentarea.

-Auto-igiena.

-Autonomia in afara clasei si a scolii.

-Deplasarea cu ajutorul mijloacelor de transport.

-Deprinderea normelor de comportament civilizat.

-Autonomia in manipularea financiara.

-Relationarea inter-sexe. Educatie sexuala.

-Viata de familie.

VIII. FORMAREA SI ORGANIZAREA AUTONOMIEI SOCIALE

OBIECTIVE:

-Dezvoltarea capacitatii de a detasa, de a capata independenta in contextulmediului inconjurator;

-Formarea si dezvoltarea autonomiei scolare;

-Formarea si dezvoltarea autonomiei in afara scolii;

-Formarea si dezvoltarea autonomiei in folosirea mijloacelor de transport incomun;

-Formarea si dezvoltarea autonomiei in manipularea financiara;

-Formarea si dezvoltarea normelor de comportament civilizat;

-Formarea si dezvoltarea relatiilor de adaptare-integrare in micro simacrogrupurile sociale;

-Formarea si dezvoltarea relatiilor intre sexe;

-Organizarea si programarea posibilitatilor de care se dispune in functie deactivitatile solicitante, care sa permita: auto-servirea, auto-controlul,auto-conducerea, componente ale conduitei sociale.

Activitati de socializare.

-Cunoasterea mediului social.

-Vizite in parcuri, magazine, societati comerciale si prestatoare de servicii.

-Excursii pe teme prevazute de programa scolara.

-Vizionari de filme, teatre, spectacole, intreceri sportive.

-Competitii inter-scolare si intra-scolare cu caracter artistic si sportiv.

-Relationarea micro si macro- grupala.