RELAŢII INTERNAŢIONALE DIN PERSPECTIVĂ REGIONALĂ.CONSTANŢA ÎN VREME DE RĂZBOI (1916)

Mariana COJOC*

Regional Perspective for International Relations. The port of Constanta in the war time (1916), inNational Military Museum King Ferdinand – 90 years in The Service for The Military Historiography

and The Museology 1923-1213, Studia Collection, Olimpiu Manuel Glodarencu(coordinator), National Military Museum King Ferdinand Publishing House,

Bucharest, 2013, pp. 376-409.

Keywords: International Relations-Regional Level, World War I, Romania, Dobrudja,Constanţa

ABSTRACT:Based on the theoretical model for the analysis of IR, contoured by

Kegley – Wittkop (World Politics. Trend and Transformation: 1999), the defense ofDobrogea, Romanian region between the Danube and the Black Sea, can beanalyzed from regional level of analysis. In fact, each area/region involved inconflict, ongoing actions, decisions and repercussions throughout thesystem interact with contemporary event.

În economia timpului istoric, câţiva ani... înseamnă nimic sau... preapuţin. Amintirile, experienţa, „gustul” dulce sau amar al trecutului precumşi lecţiile sale pot fi însă trăsături determinante în definirea unuispaţiu, neam, ţară, aşezare, oameni... în fapt, mărturii ale treceriimileniilor de existenţă planetară. Astfel, anii de ocupaţie inamică dinPrimul Război Mondial pentru Constanţa, principalul oraş-port maritim alRomâniei la Marea Neagră, raportaţi la scara cronologică a Istoriei ar puteaînseamna... nimic sau totul... pentru că „Marele Război” ce a deschis unsecol greu şi dur de existenţă cum a fost secolul XX, secolul noului războitotal după cum scria Hans J. Morgenthau1, a marcat fiecare dimensiune a

1*conf.univ.dr., Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice, Universitatea „Ovidius”Constanţa. Hans J. Morgenthau, Politica între naţiuni. Lupta pentru putere şi lupta pentru pace, (Politics Among Nations.The Struggle for Power and Peace, Seventh Edition, The McGraw-Hill Companies, Inc., 2006), ediţierevăzută de Kenneth W. Thompson şi W. David Clinton, traducere: Oana Andreea Bosoi, AlinaAndreea Dragolea, Mihai Vladimir Zodian, Iaşi, Editura Polirom, 2007, pp. 393-408.

1

societalului prezent şi, desigur, viitor astfel încât, prin dramele şiexperienţele aduse, anii de conflict pot părea a fi eternităţi deexperienţă a umanităţii.

Abordare metodologică2

Barry Buzan şi Richard Little în lucrarea International System in WorldHistory. Remarking the Study of International Relations publicată în anul 20003 pornindde la metodologia individualistă a lui Gordon Willard Allport privindcercurile concentrice extensibile în analiza nivelurilor de analiză înRelaţiile Internaţionale (R.I.), în care primul cerc cuprindeindividul/indivizii, au reconceptualizat „setul extensibil de cercuriconcentrice ca o spirală ce se îngustează”4, la baza spiralei aflându-seindividul iar la polul opus, „colectivitatea statelor”5. Nivelurile deanaliză din R.I. sunt percepute de Buzan şi Little ca fiind în numar decinci, ultimul conturat de „indivizi – baza majorităţii analizelor dinştiinţele sociale”, în raport cu celelalte, respectiv: 1 – sistemulinternaţional; 2 – subsistemele internaţionale; 3 –unităţile; 4 – subunităţile6, dezbatereacu privire la nivelurilor de analiză aflâdu-se în prim-planul teorieiRelaţiilor Internaţionale şi, în special, interacţiunea dintre acestea.

În lucrarea semnată de Charles W. Kegley şi Jr., Eugene R. Wittkop,World Politics. Trend and Transformation7(1999), autorii au susţinut, în vedereacreionării analizei conceptuale pentru politica mondială, existenţa a treiniveluri în care primul face trimitere la individ - „individual level of analysis”,comportamentul cetăţeanului de factură medie, parte din sistemul RelaţiilorInternaţionale, prezentul şi viitorul acestuia depinzând direct demişcările sistemului. Cel de-al doilea – „state level of analysis” – este creat dedeciziile actorilor statali, politici publice, forma de guvernământ şimodul în care liderii statali sau liderii unor comunităţii gestioneazădiferitele situaţii apărute după implementarea deciziilor asumate, în timpce al treilea – „the global level of analysis” – prezintă interacţiunea pe marea

2Abordarea metodologică este parte din studiul: Mariana Cojoc, Repere teoretice în vederea creăriispaţiului comun al cercetării ştiinţifice. Dilemele definirii domeniilor de specialitate, în Studia varia in honoremProfessoris Panait I.Panait Octogenarii, coordonator Andreea Atanasiu-Croitoru, Constanţa, EdituraMuzeului Marinei Române, 2011, pp. 388- 412.3Barry Buzan, Richard Little, Sistemele internaţionale în istoria lumii. Reconfigurarea studiului RelaţiilorInternaţionale (International System in World History. Remarking the Study of International Relations, OxfordUniversity Press, 2000), traducere: Simona Soare, Iaşi, Editura Polirom, 2009.4 Ibidem, p. 85.5 Ibidem. 6 Ibidem, p. 86.7Charles W. Kegley, Jr., Eugene R. Wittkop, World Politics. Trend and Transformation, seventedition, 1999, pp. 11-12.

2

scenă globală a Relaţiilor Internaţionale a diferiţilor actori: statali,non-statali, cooperarea sau starea conflictuală a sistemului R.I.

Discuţia despre „niveluri de analiză”, după cum subliniază şi IonuţApahideanu în studiul intitulat Problema nivelurilor de analiză în Relaţiile Internaţionale(2006)8 a început să capete contur structurat din anul 1959, mai precisanul în care Kenneth N. Waltz a publicat lucrarea Omul, statul şi războiul – încare, deşi exprimate, nivelurile apar ca imagini în completarea categoriilor defactori ce pot determina un conflict armat. Sintagma „nivel de analiză” a fostconsacrată de David J. Singer, în formula tipurilor de „entităţi sociale caobiecte ale unor descrieri, explicaţii sau predicţii”9.

Oricare ar fi nivelul de analiză ales şi am în vedere modelul Kegley-Wittkop, influenţele sunt percepute automat de celelalte prininterconexiunile timpului istoric analizat. Dacă privim perioada supusăcercetării prin prisma teoriilor moderne ale Relaţiilor Internaţionale şi anoilor concepte ale principalelor teme de analiză, atunci securitatea10 cudimensiunea societală se poate plasa şi pentru acel timp drept noţiunecentrală spaţiului şi segmentului temporal avute în vedere. Astfel,aplicând modelul Kegley – Wittkop, putem descrie şi analiza situaţia PrimuluiRăzboi Mondial pornind de la prezentarea generală a conflictului şiîncadrarea în situaţia politică globală - „the global level of analysis” ajungândla nivelul: „state level of analysis” – ce ne permite analiza comportamentală astatului pe care se realizează studiul de caz în situaţia de faţă –România.

Ceea ce lipseşte modelului amintit poate fi definit de un palierintermediar sau chiar distinct, mai precis – regional level of analysis/nivelregional, plasat între primul şi cel de-al doilea după Kegley–Wittkop.Importanţa teoretică a acestuia se conturează prin modalitatea/modalităţileîn care anumite acţiuni/activităţi la nivelul comportamental al statului semodifică în funcţie de dimensiunile caracteristice ale regiunii aflate înatenţia studiului de caz. În paginile de faţă, este vorba de reproiectareadimensiunii securităţii statului român în anul 1916 în concordanţă curealităţile dinamice din Dobrogea, regiunea cuprinsă între Dunăre şi MareaNeagră. Fără a intra în amănuntele specifice teoretizării nivelului regional,subliniez faptul că de-a lungul timpului, pornind de la cadrul teoretic alR.I., au fost folosite diferite modalităţi de analiză a cauzelelordesfăşurării efectelor produse pe scena globală pe diferitele niveluri fie

8 Ionuţ Apahideanu, Problema nivelurilor de analiză în Relaţiile Internaţionale, în Andrei Miroiu, Radu-Sebastian Ungureanu (coordonatori), Manual de Relaţii Internaţionale, Iaşi, Editura Polirom, 2006,pp. 61-70.9 Ibidem, pp. 61-62.10 Ionel Nicu Sava, Studii de securitate, Bucureşti, Centrul Român de Studii Regionale, 2005.

3

de sus în jos, fie de jos în sus, (neo)realiştii localizând explicaţiileefectelor produse la nivel de sistem11.

„Individual level of analysis” – Regional level of analysis – „State level of analysis”12

Indiferent de ipoteza abordată cu privire la nivelurile de analiză dincadrul Relaţiilor Internaţionale, cel individual/comun se afla fie la bazaspiralei sau în vârful piramidei analitice. Astfel, importanţa fiecăruiindivid ce poate părea doar un simplu pion pe scena R.I. este, în fapt,definitorie prin modul în care nivelurile interacţionează, se completeazăsau determină acţiunile celuilat.

Pentru perioada Primului Război Mondial, România, Dobrogea – regiuneadintre Dunăre şi Marea Neagră dar şi principalul oraş-port maritim Constanţaau reprezentat fiecare în parte cercurile concetrice înscrise la rândullor, în cel global – proiecţia geostrategică a Antantei, unul dintreprincipalii actori participanţi la conflagraţia mondială. În fapt, fiecarezonă/regiune implicată în conflict, acţiunile în desfăşurare, deciziile şirepercusiunile au interacţionat şi au trasat/retrasat caracteristicile şidinamica sistemului contemporan desfăşurării evenimentului.

Astfel, Conform articolul II din Convenţia Militară încheiată la 4/17august 1916 între Franţa, Marea Britanie, Italia, Rusia şi România,începând cu 12 august 1916, Flota rusă13 urma să asigure securitateaportului Constanţa pentru a se împiedica debarcarea trupelor Puterilor Centralepe ţărmul românesc, precum şi orice incursiune pe Dunăre în amonte degurile fluviului. La rândul său, România recunoştea navelor ruseşti de laMarea Neagră dreptul de a folosi portul de război, Constanţa, şi de a luamăsurile necesare împotriva flotei submarine inamice.

Rusia se angaja, prin articolul III al Convenţiei amintite ca, înmomentul mobilizării armatei române, să trimită în Dobrogea două divizii deinfanterie şi o divizie de cavalerie, aflate sub ordinele ComandamentuluiArmatei Române (art. IX)14. De asemenea, la 30 septembrie 1916 au fost11 Barry Buzan, Richard Little, op.cit., p. 87; Kenneth Waltz, Man, the State, and War: A TheoreticalAnalysis, Columbia University Press, 1959.12 Prezentarea cadrului general şi specific pentru România şi oraşul-port Constanţa înPrimul Război Mondial în Mariana Cojoc, Constanţa – port internaţional. Comerţul exterior al României prinportul Constanţa (1878-1939), vol. 114 în Colecţia Românii în istoria universală. The Romanians in World History,Academia Română, Bucureşti, Editura Cartea Universitară, 2006.13 Pentru detalii privind tratativele cu Puterile Antantei, Anastasie Iordache, Reorientareapolitică a României şi neutralitatea armată 1914-1916, Bucureşti, Editura Paideia, 1998, pp. 212-235;H. Graf, La marine russe dans la guerre et dans la révolution 1914-1918, Paris, Payot, 1928. ComandanţiiFlotei ruse din Marea Neagră au fost în perioada 1916-1918: viceamiral A.V. Kolceak (iulie1916-iulie 1917), A. Nemitz (decembrie 1917-iunie 1918), M. P. Sabline (iunie 1918). 14 Marele Cartier General al Armatei Române. Documente 1916-1920, Bucureşti, Editura Machiavelli, 1994,pp. 41-42; Muzeul Marinei Române (M.M.R.), Fond Documentar, cdor. Pavel Popovăţ, Mss. 79,

4

închiriate guvernului rus cinci nave româneşti maritime de pasageri pentrua fi transformate în crucişătoare auxiliare ale Flotei ruseşti din MareaNeagră şi nouă vapoare de marfă pentru a fi întrebuinţate de ServiciulTransporturi al aceleiaşi flote, ulterior şi alte nave fiind predate înbaza unei convenţii încheiate de Ministerul de Război Român şi generalulSaharov15. Astfel, cu începere din prima zi a mobilizării armatei române,trebuia să sosească în Dobrogea, Corpul 47 al armatei ruse, condus degeneralul Zaiontchicovski, constituit din: Divizia 61 rusă, condusă degeneralul Pavlov, cu 16 batalioane, şase baterii şi 12 mortiere, Diviziasârbă, condusă de colonelul Hadgici, cu 12 batalioane şi trei baterii,Divizia 3 cavalerie rusă condusă de generalul Leontiev cu 24 escadroane şidouă baterii, toate cu un efectiv de 30.000 de oameni16.

Divizia navală rusă pentru România, condusă de contraamiral Patton, aajuns la Constanţa la 14 august 1916, orele 16.0017. Căpitănia portuluiConstanţa, împreună cu Serviciul Porturilor Maritime, au pus la dispoziţiaFlotei ruse atelierele proprii pentru executarea reparaţiilor necesare,întregul aparat de navigaţiune, şalupe, nave-dragă, precum şi întregulmaterial combustibil, produsele petrolifere necesare navelor fluviale şimaritime ruseşti18.

Escadra Rusă cuprindea cuirasatul Rostislav19, submarinele Karp şi Karass şişase nave dragă – mine. Potrivit Ordinului Nr. 301 din 14 august 1916înaintat Comandamentului Marinei Militare, în noaptea de 14/15 august,Escadra Rusă, cu mijloace proprii, urma a executa baraje de mine pentru

Mss. 80; Arhivele Militare Române (A.M.R.), fond 1. 683, dosar 145, f. 78. Conform art.IV, puterile Antantei se angajau să furnizeze României şi materialul de război necesar,acesta urmând a fi transportate de navele româneşti sau aliate şi tranzitate prin Rusia.De asemenea, în conformitate cu Ordinul Înaltului Comandament Nr. 280, în noiembrie 1916 afost predat ruşilor întregul parc de transporturi fluviale: 12 remorchere, 43 şlepuripuntate, 68 şlepuri nepuntate. 15 „Marea Noastră”, An IV, Nr. 2-3, februarie-martie 1935, pp. 30-31; Marian Sârbu, MarinaRomână în primul război mondial 1914 – 1918, Constanţa, Editura Academiei Navale „Mircea celBătrân”, 2002, pp. 124-130; Carmen Atanasiu, Acorduri şi convenţii internaţionale privind navigaţia peDunăre (1919-1948), în Carmen Atanasiu, Mariana Cojoc, Andreea Atanasiu, Navigaţie şi…politică,Editura Muntenia&Leda, Constanţa, 2001, pp. 11-12. 16 România în războiul mondial, vol. I, capitolele I-VIII, Imprimeria Naţională, 1934, pp. 435-436. 17 Marele Cartier General…, pp. 45-46; Generalul Radu R. Rosetti, Mărturisiri (1914-1919), Bucureşti,Editura Modelism, 1997, p. 136. La 19 septembrie 1916, viceamiralul A. V. Kolcak,comandantul Flotei ruse din Marea Neagră a vizitat Constanţa, subliniind necesitateaapărării oraşului-port cu mai multe contratorpiloare. 18 A.M.R., fond 1. 683, dosar 209, ff. 70-75. Memoriul căderii portului Constanţa întocmit delocotenent-comandorul Mihuţu pe 16 octombrie 1916. 19 Matila Ghyka, Curcubeie, vol. II, Fericit ca Ulise…, Bucureşti, Editura Curtea Veche, 2003,traducere de Georgeta Filitti, pp. 13-15.

5

apărarea Constanţei de bombardamentele inamice. Sub ordinele amiraluluiPatton urmau a se instala baterii de coastă şi baterii antiaeriene,căpitan-comandorul A. Frunzianescu, comandantul Apărări Portului Constanţa,împreună cu tot personalul din ordinea de bătaie a unităţii sale, trecândla ordinele aceluiaşi amiral, care devenea astfel, comandantul şef alApărării Maritime şi al Portului Constanţa, fără oraş, căpitan-comandorulFrunzianescu asigurând legătura între Apărarea Maritimă şi ComandamentulTeritorial20.

Puternica ofensivă peste Carpaţi a armatei române, odată intratăRomânia în război, nu a însemnat, însă, o apărare bine definită a frontuluisău sudic. Astfel, căderea Bazargicului (23 august 1916) precum şi cădereaTurtucaiei (24 august 1916) au reprezentat preluarea controlului linieidobrogene până la Marea Neagră de către trupele centralilor. Au urmatCaliacra, Balcic şi Silistra (27 august 1916), astfel încât, în douăsăptămâni, întreg Cadrilaterul a fost ocupat. Greşelile sistemului defensivpe frontul din Sud, armamentul inferior şi insuficient de care dispuneaarmata română21 sau lipsa unei susţineri reale din partea aliaţilor dupăcum au declarat oficialii români, „plângerile” acestora fiind subliniate şide generalul Henri Berthelot în memoriile sale (în fapt, punctul celălalt devedere necesar într-o prezentare obiectivă)22, au făcut ca şi încercarea deapărare a flancului drept de pe frontul sudic român, şi anume Cernavodă -Lipniţa să nu ducă la obţinerea unor rezultate pozitive23.

Odată începute luptele din Dobrogea, o parte din locuitorii Constanţeis-au refugiat dincolo de Dunăre, o mare parte din ei ajungând la Brăila24,unde, pentru familiile venite din ţară, conform Ordinului Ministerului deInterne nr. 57.333/13 septembrie 1916, s-a constituit un comitet restrâns

20 A.M.R., fond 5.554, dosar 82, f. 94. 21 L’Album de la guerre, histoire photographique et documentaire reconstituée chronologiquement à l’aide de clichés etde dessins publiés par ,,L’Illustration”, de 1914 a 1921, Paris, 1927, p. 3; Ibidem, Tome second, pp.565, 592; M.M.R., Fond Documentar, Mss. 166, Lt. Mihai Constantinescu, Jurnal de bord personal;Arhivele Naţionale Istorice Centrale (A.N.I.C.), fond Microfilme-Franţa, r. 175, c. 10;Notes du capitaine de Maleissye, 2-eme Bureau, Officier émisaire en Russie et Roumanie. 22General Henri Berthelot, Memorii şi corespondenţă (1916-1919), traducere: Mona Iosif, Bucureşti,Editura Militară, 2012, pp. 96-97. „11 noiembrie 1916. ... Este o ocazie perfectă caAverescu să reproşeze din nou insuficienţa întăririlor. De unde să le luăm? Nu se maisatură! Pricepe oare ceva? Spirit îngust, suspicios, indisciplinat, genul de generalpolitician. Campania din 1913 l-a înălţat pe un piedestal. Imaginează-ţi! Să câştigi unrăzboi fără să tragi măcar un foc de armă! Mă tem că acel război, împotriva unui inamicdeja învins, să nu fi fost o experienţă nepotrivită pentru armata română … L-am văzut şipe Brătianu, căruia îi spun părerea mea despre Averescu: Acest om este un pericol pentru România!Asta cred şi eu, îmi răspunde el”. 23 „Actualitatea”, An VIII, Nr. 2, februarie 1920, pp. 3-4. 24 Arhivele Naţionale Brăila (A.N.Br.), fond Prefectura Brăila, dosar 5/1916, f. 217.

6

pentru a rezolva problemele legate de cazare şi hrană25. Cei plecaţi dinDobrogea s-au confruntat cu o serie întreagă de greutăţi: epidemii, lipsalocuinţelor, chiriile prea mari etc. De aceea, o mare parte dintre cei careau ajuns la Brăila, la începutul lunii septembrie 1916, au cerut ajutorPrimăriei pentru a se întoarce acasă26.

Încă din 14 august 1916, principalul port maritim românesc a fostînconjurat de două baraje de mine (operaţiunea a fost condusă de cdor. A.Frunzianescu, comandantul Apărării portului), şase zile mai târziu, la ora8 dimineaţa, oraşul şi portul Constanţa fiind bombardate de trei aeroplaneinamice, bateria rusească şi cea locală trăgând asupra lor. Cele mai multebombe au fost lansate în port, patru dintre ele vizând Staţia de petrol.Din fericire, una a atins un depozit gol, celelalte trei ratând ţinteleurmărite. Atacul, care a durat o oră, s-a soldat cu 15 morţi (nouă ruşi,şase români), îngropaţi la 21 august 1916, slujba oficiindu-se la Catedralaortodoxă din oraş, atât în limba română cât şi în cea rusă. Erau primelevictime ale Constanţei.

Al doilea asalt aerian asupra oraşului a avut loc la 22 august (ora8.00) şi de data aceasta, portul fiind cel vizat, mai precis, aceeaşiStaţie de petrol, păcura din două depozite fiind pierdută. Spre deosebirede atacul precedent, nu s-au mai înregistrat victime, bombardamentelecontinuând pe tot parcursul lunilor august, septembrie şi începutul luniioctombrie 191627. Pagube mari au fost produse oraşului şi portuluidobrogean la 6 octombrie28, când a fost atins şi Cazinoul, deşi acesta eraamenajat spital de campanie, Crucea Roşie fiindu-i inscripţionată peacoperiş, precum şi Palatul Administrativ, Hotelul Palas sau clădirea Primăriei,trecându-se la transportarea arhivei la Brăila29. În aceste condiţii,autorităţile locale au cerut în repetate rânduri, telegrafic, instrucţiuniprivind evacuarea oraşului, neprimind nici un răspuns. La 8 septembrie afost totuşi evacuat Serviciul Sanitar, răniţii continuând, totuşi, săsosească la Constanţa. În acea zi şi în noaptea următoare au părăsit oraşul25 Ibidem, f. 168. Din comisia formată la nivelul ministerului de resort făcea parte şi G.Mumuianu, prefect al Constanţei. 26 Ibidem, fond Primăria Brăila, dosar 4/1916, ff. 3-19. 27 M.M.R., Fond Documentar, Mss. 9, cdor. A. Frunzianescu, Note de război (13 august-6 octombrie1916), ff. 3-8. 28 Pamfil Şeicaru, România în marele război, Bucureşti, Editura Eminescu, 1994, p. 267; ColonelV. Mocanu, Timp al îndârjirilor eroice 1916-1917, Bucureşti, Editura Militară, 1986, p. 53; GeorgetaBorandă, Note de război despre portul Constanţa, august–octombrie 1916, în „Anuarul Muzeului MarineiRomâne”, tom I, Constanţa, 1998, p. 69. La 6 octombrie 1916 atacul a fost dat de Armata217 germană, împotriva flancului stâng al frontului român. Bătălia din acea zi a debutat,conform tacticii germane, printr-un bombardament de artilerie, fără precedent până atunciîn Dobrogea. 29 Arhivele Naţionale Constanţa (A.N.C.), fond Primăria Constanţa, dosar 46/1919, f. 159.

7

11 trenuri sanitare, fiecare transportând de la 600 la 1.200 răniţi. Înaceste condiţii, amiralul Patton a lăsat la latitudinea comandantuluiApărării Portului, căpitan-comandorul A. Frunzianescu, alegerea soluţieiîntr-o eventuală dar imposibilă, pentru moment, retragere30.

În ceea ce priveşte situaţia portului, căpitanul acestuia, locotenent-comandorul Mihuţu nu a primit răspuns de la acelaşi amiralPatton, ,,indispus” în acele momente. Comandorul a hotărât ca, la plecareadin portul Constanţa a ultimelor trupe armate, să dea drumul benzinei dinrezervoare, astfel încât, bombardându-se, să explodeze totul de sus în jos.Şeful de Stat Major, Volkovitzky, în seara de 8 octombrie, a fost însăferm: „Nu va fi părăsit oraşul. Cât priveşte portul nu-l vom părăsi nicidupă căderea Constanţei. În cazul cel mai rău, portul va ţine cel puţin ozi. De altfel, trupele mele sunt în aşteptare. În port totul să funcţionezeîn mod normal”31. La 8 octombrie a părăsit oraşul şi Statul Major alCorpului V Armată (partea sedentară) precum şi o mare parte a populaţieiromâne. În jurul orei 16.00 a sosit la Constanţa, pentru a restabilifrontul, generalul rus Pavlov. Era, însă, prea târziu.

A doua zi, încă amiralul Patton credea că va putea „ţine” portul pânănoaptea târziu. Totuşi, la ora 12.00, pe şoseaua spre Anadalchioi, se puteavedea cum frontul dădea înapoi. Bombardată, şoseaua era plină de coloane demaşini ce se retrăgeau în dezordine, răniţi şi populaţie civilă. Multecăruţe au fost răsturnate îndeosebi de armata rusă pornită într-o fugănebună din momentul declanşării bombardamentului. În jurul orei 13.00,armata rusă era trecută deja de Mamaia32.

Pentru a se asigura retragerea armatei şi populaţiei civile, undetaşament român a încercat, având în dotare doar o mitralieră şi câtevaarme foc cu foc, să opună rezistenţă în zona străzii Ţepeş Vodă, arteră cefăcea legătura cu centrul oraşului. Masacrul a fost total. Cei care s-auopus au fost ucişi, trupurile rămânând neîngropate 10 zile. Unii au fostdecapitaţi, alţii desfiguraţi33. Pentru cei aflaţi pe frontul sudic,numărul mare al vagoanelor cu refugiaţi venind dinspre Constanţa le arătaclar că „oraşul căzuse”34. Căderea Constanţei a fost anunţată în zilele

30 A.M.R., fond 1. 683, dosar 209, f. 63. 31 Ibidem, f. 72. 32 Ibidem, ff. 59-69. Căpitan-comandor A. Frunzianescu, comandantul Apărării PortuluiConstanţa, Memoriu relativ la activitatea Apărării Portului Constanţa până la evacuare. La 11. 30 a fostordonată evacuarea generală. Consulii Marii Britanii, ai Franţei şi Rusiei au fostîmbarcaţi pe transportorul rus Nr. 68 şi duşi la Odessa. 33 A.N.Br., fond Prefectura Brăila, dosar 24/1916, ff. 23-27; „Actualitatea”, An VIII,aprilie 1920, p. 9; M.M.R., Fond Documentar, Mss. 169; Constantin Argetoianu, Pentru cei demâine. Amintiri din vremea celor de ieri august 1916-iunie 1917, Bucureşti, Editura Albatros, 1993, p. 57.

8

următoare şi în mediile diplomatice ale vremii, situaţia întregului ţinutdintre Dunăre şi Mare fiind legată de această înfrângere35.

Atât Franţa cât şi Marea Britanie au intervenit la curtea ţaristăpentru a trimite noi trupe pe frontul dobrogean36, conflictul urmându-şicalea iar rezultatul său a depins de foarte mulţi factori ce auinteracţionat la nivelurile diferite de analiză a R.I. pentru perioadaprezentată. În fapt, secolul XX cu toate ororile şi experienţele sale, abiaîncepuse...

Din perspectiva celui de-al doilea nivel de analiză din cadrul R.I.propus de Kegley-Wittkop dar şi prin faptul că deciziile autorităţii stataleau influenţat şi influenţează celelalte două paliere, consider importantecele trei memorii aflate în depozitele Arhivelor Militare Române redactatede locotenent-colonel Mihuţu, căpitanul portului Constanţa, căpitan-comandor Frunzianescu, comandantul Apărării Portului Constanţa precum şicel al căpitanului Costiescu Matila Ghika cu privire la luptele desfăşurateîn zilele de 6, 7, 8 şi 9 octombrie 1916 pentru apărarea oraşului şiportului Constanţa37.

Concluziile documentelor explică toate pierderile suferite decetăţenii şi armata statului român dar şi „dictatura” (neo)realistă pescena R.I., nepercepută la acel timp de autorităţile aceluiaşi stat. Pentrua sublinia însă realităţile vremii, menţionez proverbul notat de HenriBerthelot în memoriile sale cu referire la situaţia din România toamneianului 1916 când „plângerile” autorităţilor române păreau... interminabile:„Ajută-te singur şi Cerul te va ajuta”38.

În fapt, rolul documentelor de/din arhivă, a fost şi rămâneprincipalul instrument de lucru pentru Istoria ce aşteaptă mereu să fiescrisă... trasând, în cazul de faţă, harta conştiinţei unui oraş aflat laînceputul devenirii sale ca şi pe cea a secolului ce tocmai a trecut.

34 M.M.R., Fond Documentar, Mss. 145, Jurnal de război august 1916-decembrie 1916 al comandantuluiNicolae Mărăcineanu, f. 29; „Actualitatea”, An VIII, Nr. 8, august 1920, p. 4. MareşalulAlexandru Averescu, Notiţe zilnice de război (1916-1919), Bucureşti, Editura „Cultura Naţională”, f.a., p. 73. La 11 octombrie 1916, trupele germano-bulgare au ocupat Rasova, Cernavodă câtşi linia Constanţa-Cernavodă. La 1 decembrie, Statul Major Rus a ordonat retragereatrupelor sale din Dobrogea. După 21 decembrie 1916, întregul ţinut românesc dintre Dunăreşi Mare, era sub stăpânire inamică. 35 A.N.I.C., fond Microfilme Franţa, r. 89, c. 130. Telegrama Nr. 915 din 24 octombrie1916. Barrere către Ministerul Afacerilor Externe din Paris. 36 Ibidem, c. 133-134. Telegrama Nr. 1. 094 din 24 octombrie 1916. 37 Documente publicate în Mariana Cojoc, Constanta...., pp. 478-503.38 General Henri Berthelot, op.cit., p. 81.

9

1.1916 octombrie 16 – Memoriul locotenent-comandorului Mihuţu, căpitanul portului Constanţa, cu privire laapărarea portului Constanţa39.

MEMORIUDe la începutul declarărei stării de război, acţiunea în portul Constanţa s-

a limitat în chestiuni propriu zis de Căpitănie şi de ordin administrativ, atâtîn ceea ce priveşte juridicţiunea şi poliţia portului ca şi a navigaţiunei şi înce priveşte relaţiunile mele cu Escadra Rusă.

În legătură perfectă cu serviciul de consrtrucţiune a Porturilor Maritimedin Constanţa, am pus la dispoziţia flotei ruse toate atelierele sale care auputut executa la timp toate reparaţiunile şi nevoile Escadrei ca şi ale Armateide uscat, întregul aparat de navigaţiune, şaloane, gruiuri şi drage care auexecutat diferite servicii de pilotaj, sanitar etc., întregul materialcombustibil, produse petrolifere din rezervoare din port şi de la Pallas,aprovizionând escadra şi armata rusă ca şi vasele de pe Dunăre cu păcură şibenzină.

În legătură cu Prefectura oraşului, am completat toate rechiziţiile ruse detransport de trupe şi alte nevoi ca şi toate materialele de construcţiuni în lemnpentru staţiuni de radiografie, telegrafie etc. şi parcuri de aviaţie.

În legătură cu apărarea Portului, am stabilit buna funcţionare a gărzilor şia întregului personal poliţienesc din port, pe apă şi pe uscat.

În ceea ce priveşte vasele sub pavilion beligerant constând de mai multevase cu pânze turce şi bulgare şi două vase cu aburi, ambele sub pavilion otoman,conform ordinilor Marelui Cartier General al Armatei, le-am aplicat cuvenitulsechestru.

În legătură cu Parchetul Militar Român, am înregistrat toate decesele şidistrugerile accidentale şi de răsboi etc.

În acest interval de timp am avut de înregistrat avarii şi accidente caacelea ale scufundării remorcherului Ovidiu al Seviciului Maritim Român (S.M.R.)provocată de explozia unei mine de baraj roman şi cauzând moartea unui ofiţer,locotenent Stoicescu din Marină, a pilotului Stan Ştefan şi a doi fochişti aiS.M.R. din vina ofiţerului care a greşit drumul; ale bombardării portului cubombe aruncate de aeroplane, constând din 30 de zile de bombardare în timp de 55de zile de război şi provocând moartea unei santinele de miliţieni şi a unuisergent şef de post miliţian din garda portului, a unui muncitor şi a mai multormilitari ruşi din marină şi de uscat dintre care şi a unui ofiţer rus şi a foartemulţi cai; distrugerea în parte a magaziilor, atelierelor din port a infermerieiportului şi avarii de case din port, dintre care una şi a subsemnatului;incendierea depozitului de petrol în bidoane şi benzină în butoaie în cantitatetotală de aproape 100 vagoane aparţinând la diferite societăţi, grava avarie acontratorpilorului rus Bespokonie de 1300 tone, provocată de explozia prin lovire adouă mine de baraj roman, dar din vina autorităţii ruse care a dat un drum deintrare a vaselor prin baraj ce nu exista; distrugerea a două rezervoare goale

39 A.M.R., fond 1.683, dosar 209, ff. 70-75.10

din care unul a S.M. şi altul al Administraţiei Portului şi avarierea mai multoralte rezervoare provacată din schijele bombelor.

Măsuri mai importante luate cu această ocazie au fost acelea pentruacoperirea cu estacade a rezervoarelor de benzină şi învelirea lor cu cu o cămaşăde cărămidă sau saci de pământ până la o înălţime oarecare şi ridicareaparapetelor de pământ pentru ferirea lor în caz de incendiu precum şi inundarealor cu apă din mare.

Ridicarea întregului material explosibil de benzină şi petrol aflat pecheuri, de 70 vagoane şi transportarea lor pe timp deschis la staţia Pallas, undes-au dat în paza unui post militar.

Mijloace de apărare în contra aeroplanelor am avut două tunele găsiteîntâmplător de pe timpul englezilor de lângă atelierele C.F.R., tunelul de pe totlungul cheului de canalizare a cablurilor şi mici estacade improvizate şiconstând din traverse de căi ferate acoperite cu şine şi nisip.

La început, accidentele mortale prin bombe de aeroplane erau mai numeroase,dar cu timpul am reuşit a obişnui toată lumea portului cu aceste ascunzători.

Escadra Rusă intrată în port din ziua declarării răsboiului a executatmişcări numai de torpiloare mai cu seamă după luarea Mangaliei şi constând dinbombardări de coastă foarte rare.

Tralerele şi vedetele au lucrat continuu pentru inspectarea barajului rus şidragarea drumului de navigaţie.

Vedetele au lucrat şi la ridicarea barajului român ridicând întreaga linienord-sud.

Comandantul Apărării a încercat ca să se ridice şi să distrugă cablulConstanţa-Constantinopol dar nu s-a reuşit.

Cuirasatul rus n-a mişcat nicio dată timp de 55 de zile de război. În ultimele zile ale căderii portului Constanţa sau mai bine zis la opt zile

înainte de luarea ofensivei inamice, torpilorul Baranov, comandant Hildebrand larecunoaşterea făcută pe lângă Totlageac, inamicul atacându-l cu hidroplane şisubmarine s-a demascat, bormbardându-l cu artileria grea.

Acest brav ofiţer exclusiv întrebuinţat în bombardarea coastei, asistat şide ofiţerul nostru delegat, căpitan Costiescu Ghika a raportat acest lucruAmiralului Patton, arătându-i rolul său acum. Ce este şi mai mult acest ofiţer aîncercat a raporta aceasta şi Generalului Zaiancicovsky, dar n-a reuşit din cauzaunei bombardări inamice înverşunate de aroplane la Medgidia.

Artileria grea inamică dela Totlagealac a fost recunoscută atunci şi deuscat de locotenentul Reiner ofiţer de recunoaştere de pe cuirasatul Rostislav, carea atras atenţiune Amiralului Patton de a interveni imediat cu artileria sa grea.

După opt zile însă de la acest eveniment, inamicul conspectându-şiformaţiunea sa, joi 6 octombrie, ora 5.30 diminiaţa a început un atac înverşunatde artilerie grea, pe această parte a frontului, extremul sud, durând toată ziuaşi toată noaptea. Cuirasatul Rostislav totuşi nu a intervenit.

De altfel, dacă ne este permis a expune, după declaraţia ofiţerului nostrude legătură căpitan Costiescu Ghika, Amiralul în această zi a fost indispus, dela patronul Regimentului Cernamorsky de cavalerie, a Tareviciukui de la Medgidia.

11

În această zi a fost şi bombardarea cu aeroplane a oraşului Constanţa,distrugând aripa dreaptă a Cazinoului, omorând mai mulţi răniţi şi incendiindBanca Comercială.

Vineri 7 octombrie, ruşii bătând în retragere la Tuzla, locotenentul Popofîmpreună cu căpitan Costiescu care au fost în recunoaştere la faţa locului şicare abia s-au putut retrage, în mijlocul bombelor de aeroplane şi de proiectilea mitralierelor inamice, au raportat cel dintâi Amiralului Patton şi cel de aldoilea subsemnatului că „de la Tuzla la Constanţa trupele noastre în completăretragere, drumul inamicului era deschis şi liber pentru orice invazie inamică”.

De asemenea, „că inamicul are trupe puţine şi avansează cu prudenţă, ceeace, dacă ar fi fost un corp de trupă cu o conducere energică iar da îndărăt cusiguranţă”.

Imediat m-am transportat la garnizoană şi am raportat aceasta D-lui GeneralDancov şi D-lui Colonel Butunoi, Şeful Statului Major al Corpului V Armată,partea sedentară.

Lucrul acesta a fost confirmat apoi şi de domnul căpitan-comandorFrunzianescu care a fost până la Lasmahale.

Nu ştiu ce măsuri se vor fi luat pe uscat, dar D-l Colonel Butunoi am auzitcă s-a arătat foarte supărat, exprimându-se că raportul căpitanului CostiescuGhika a fost o ştire falsă.

Cuirasatul a deschis şi el focul după amiază, dar din port şi asupra satuluiTuzla.

În seara de vineri, fără ştirea mea, a plecat corpul de gardă de Vânători dela rezervoarele de petrol, iar sâmbătă diminiaţa când am aflat, raportând cazultelefonic garnizoanei, D-lui Colonel Butunoi mi-a comunicat că se făcuse dinordinul său şi că pleacă şi D-lui, evacuând garnizoana. Sâmbătă diminiaţă amremarcat că lipsea şi secţia de tunuri de 75 m/m contra aeroplanelor deasupraCăpităniei care s-a retras cu garnizoana. Situaţiunea fiind gravă, am fost la D-lAmiral de Patton cerându-i instrucţiuni în caz de evacuare, stabilind un program.Şeful său de Stat Major, colonel-indescifrabil-n.n., mi-a spus ceva evaziv că vorbombarda rezervoarele de petrol, dar să rămână cineva locului să dea derumuluibenzinei, dar nimic mai mult.

Atunci am stabilit singur un program adică de la plecarea din port să se deadrumul benzinei de la rezervoarele din Port şi de la Pallas, astfel că,bombardând apoi să explodeze totul de sus până jos; refugiaţii să fie ambarcaţipe vasele din port în număr de trei, pe care le-am armat cu echipaje civile;tralerele sau torpiloarele să escorteze vasele cu refugiaţi; vasele cu velerămase să fie incendiate etc.

La toate acestea răspunsul Şefului de Stat Major Rus a fost tot aşa deevaziv, comunicându-mi că „Nu va fi părăsit oraşul”. Cât priveşte portul nu-l vorpărăsi nici după căderea Constanţei. În cazul cel mai rău portul va ţine celpuţin o zi. De altfel, trupele ruse sunt în aşteptare. În port totul săfuncţioneze normal”.

Am convenit ca cel puţin piesele atelierului portului care nu sunt necesareEscadrei să fie demontate, cea ce am şi făcut şi Şeful său D-l Inginer Mihalopola putut expedia cinci vagoane din acestea.

12

Inamicul apropriind-se şi trecând de hotelul Principesa Maria (km 15), panicaîn oraş a fost foarte mare.

După-amiază, am surprins pe grăniceri gata de plecare cu 10 posturi ridicateşi două căruţe cu efecte deja expediate.

I-am întors îndărăt făcând responsabil plutonierul, şeful lor. Pe timpul nopţii dimpreună cu locotenentul Constantinescu din Marină am

organizat un serviciu de patrulare din marinari până la tranşeele noastre de laAgigea.

Prima patrulă care mi-a raportat la 12 noaptea şi pe care am trimis-o şi laRostislav să raporteze şi căpitanului nostru Costiescu, care, la rândul său acomunicat Şefului de Stat Major Bulcovisky „că linia de tranşee Agigea Osman esteocupată numai din regimente române, resturile rămase, dar dacă vor fi atacatediminiaţa, ca de obiceiu de inamic ele nu vor putea rezista”.

Am aflat că Generalul Pavlof a venit pentru apărarea Constanţei, dar nu ştiudacă Şeful de Stat Major Vulkovisky i-a comunicat această stare de lucruri delafront.

Cuirasatul a bombardat toată ziua de sâmbătă dar tot din port. Duminică 9 octombrie, am aflat că Escadra Rusă expediase deja vedetele şi

cele trei aeroplane rămase la Sulina. Şeful de Stat Major a Escadrei nu mi-a dat nici o ştire şi nicio

instrucţiune nici de astă dată. Refugiaţii veneau mereu şi din iniţiativa mea i-am lăsat să se ambarce pe

vasele sus arătate, oprind numai pe lucrătorii atelierului, angajându-mă de a-iambarca la momentul oportun.

Am comunicat mecanicului Vasiliu de la rezervoarele de petrol ca să fie gatala momentul oportun, când îl voi anunţa să facă să se dea drumul atât din portcât şi dela rezervoarele de la Pallas.

La ora 10.30-11.00 se vedea artileria noastră de câmp care trăgea dindreptul crestei coastei de la Vii. Aveam ânsă toată încrederea că GeneralulPavlof va interveni dintr-un moment într-altul. Totuşi transporturi nesfârşiteruse se vedeau venind de pe şoseaua viilor retrâgîndu-se spre canal.

La 11.30 căpitanul Costiescu Ghika ne-a comunicat că „D-l Amiral Patton adat ordin de retragere cu condiţiunea ca totul să rămână intact şi aşa cum segăseşte în port specificând ca să nu se dea drumul benzinei mai cu seamă, căciConstanţa va fi reluată de a doua zi”.

Comandantul Apărărei Portului, D-l căpitan-comandor Frunzianescu întrunit înConsiliu intim cu toţi ofiţerii a hotărât retragerea gărzei grănicerilor şi adetaşamentului de Marină pe uscat. De asemenea, a luat dispoziţiuni ca ţevile şimuniţiunele turelelor de 53 m/m de pe dig să fie transportate şi ambarcate petransportul rus No. 68. Ceea ce s-a şi făcut de sublocotenentul Tănăsescu ajutat deun remorcher al nostru şi un şaland ducând-o la numitul transport.

Nu ştiu însă dacă s-a putut salva toată deoarece spărturile de şrapnelele auînceput să cadă în port şi cuirasatul Rostislav se gătea de plecare.

Eu rămas singur în port m-am ocupat de retragerea lucrătorilor din port, decomunicarea ordinului mecanicului Vasiliu de a nu da drumul benzinei apoi de

13

retragerea vaselor cu refugiaţi şi salvarea remorcherelor; ceea ce s-a făcut înperfectă ordine după plecarea flotei, nerămânând niciun om în port.

Acest lucru era cu atât mai important cu cât D-l Amiral Patton mi-a datordin „să nu las să plece nici un vas cu pânză de orice naţionalitate subameninţarea că în caz contrar vor fi masacrate şi incendiate de tralere”; ceea ceîmi era frică că în asemenea circumstanţe să nu încerce vreunul ca să iasăîmpiedicând manevra sau plecarea Escadrei.

Consulii Angliei, Rusiei şi Franţei au fost ambarcaţi pe un transport rusNo. 68.

Astfel, au putut pleca din port, vaporul Şucran, fost pavilion turc, Jeanne,fără pavilion, Kerchira pavilion elin şi remorcherele Amarillis şi Juliettê.

Pe fiecare din aceste vase am instalat câte un pilot. Au mai fost însă în port, vasele Vattan de 65 t, pavilion otoman, armat cu

fostul echipaj al S.M.R. Ovidiu, care în ultimul moment ne-a comunicat, mecanicul,că nu poate merge fiindu-i maşina avariată; Kilkis, motor grec de 20 t., paviliongrec căreia i-a dezertat şoferul.

N-am luat măsuri de distrugerea lor fiindcă aveam ordinul precis alAmiralului de a nu mă atinge de nimic, trebuind a relua imediat Constanţa.

Ţin a remarca, cu această ocazie că remorcherele Amarilis şi Juliettê s-au condusperfect de bine executând ordinele mele şi ajutând vasele la plecare sub ploaiaspărturilor de şrapnele.

În acest moment am văzut în spatele meu căzând un obuz calibru mare îndreptul Căpităniei Portului şi căpitanul Costiescu Ghika care a venit şi m-a luatpe cuirasatul Rotislav, prin spărturile şrapnelelor.

La cuirasat a venit un ofiţer român din infanterie cu gradul de căpitanrănit şi dus de ordonanţa sa.

Cuirasatul însă nu l-a primit şi eu, în grabă, l-am trimis la transportulNo. 68 rus care l-a dus la Odessa.

Cuirasatul apoi a dezlegat şi virat repede sub spărturile şrapnelelor, iarla ora 1.00 p.m. eram travers cu farul mare.

Cam la un sfert de milă însă de acest far a început să ne vie şi obuzelemari dinspre Vii.

Tot convoiul a fost bombardat fără efect. La staţia Pallas ardea un rezervor de păcură atins de întâmplare de un obuz

inamic, iar în oraş localul Diviziei de Mare arzând din toate părţile. În oraş nu se mai observa nicio mişcare de oameni. Inamicul însă îşi instalase deja artileria grea pe şoseaua de la Vii de unde

ne bombarda cu una sau două guri de foc cel mult. Rotislav s-a îndreptat apoi nesupărat de nimeni spre Sevastopol unde am ajuns

a treia zi, marţi 11 octombrie după-amiază. Transportul No. 68 s-a dus la Odessa şi convoiul de vase de refugiaţi la

Sulina, sub escorta unui torpilor şi un traler. La Sevastopol am aflat tristul eveniment al exploziei depozitelor de muniţii

şi scufundări prin răsturnare a primului. Am văzut pe Şeful de Stat Major al Amiralităţii Ruse căruia i-am comunicat

întreaga această stare de lucruri din Constanţa cu convingerea că dacă s-ar fi14

bombardat din timp şi cu artileria grea şoseaua Tuzlei pe care se formase şiînaintase artileria grea inamică sau dacă ajutorul Generalului Pavlof ar fi venitcu un ceas mai înainte, poate, situaţia Constanţei va fi fost salvată.

De asemenea, că dacă ar fi fost o legătură mai mare între armate de uscat şiflotă şi dacă serviciul de recunoaştere de aeroplane ar fi existat sau dacă s-arfi efectuat mai eficace (fiindcă cele câteva aeroplane cari au existat nu prea audat rezultate bune fie că n-au funcţionat ele sau că aviatorii n-au putut) poateşi situaţia întregului front ar fi avut o altă soartă.

Am arătat că întreaga cantitate de benzină şi petrol lăsată în port şi lastaţia Pallas reprezenta cantitatea enormă de peste 20.000 vagoane, produsepetrolifere. Am constatat însă cu surprindere că Amiralitatea nu avea cunoştinţăde existenţa liniei Mircea Vodă-Bazargic.

Am văzut şi pe domnul Amiral Kolceak, Comandantul Flotei Ruse, care mi-aconfirmat că a fost ordinul său „de a nu se atinge de produsele petroliere dinport ca şi de nimic altceva din Constanţa, fiindcă avea încrederea de reluareaConstanţei de a doua zi, dar acum chestiunea fiind gravă va da ordin debombardarea rezervoarelor de benzină”; ceea ce l-am văzut făcând-o chiar înainteamea, către divizia de Torpiloare a Cneazului Trubescoi.

Joi 13 octombrie am plecat din Sevastopol cu un vas port-mine Xenia, directla Reni prin Sulina, având la bord pe contramiralul englez Filimon.

Căpitanul Costiescu Ghika a fost reţinut la Sevastopol, Divizia de CuirasateRostislav şi Pantelimon fiind formată.

CONCLUZIUNI:Escadra Rusă ca şi armata de uscat rusă a avut tot concursul nostru în port

şi constând în: reparaţiuni de vase şi maşini din care cele mai importante aufost reparaţia definitivă a două vedete cari au avut toată pupa demontată acontratorpilorului Qespoconie, grav avariat de explozia a două mine spre a putealua Marea la Sevastopol; demontarea tunurilor şi tuburilor de lans-torpile aleacestui torpilor, aprovizionarea cu produse petrolifere a întregei escadre dinConstanţa, benzină pentru Medgidia şi două trenuri cu păcură de 900 de tonepentru vasele ruse din Brăila; Serviciul de Pilotaj şi toate corvezile din portau fost făcute numai de vasele noastre; contratorpilor sus arătat dacă a putut fisalvat numai graţie măsurilor şi mijloacelor repezi date de noi; toatetransporturile pe uscat cum a fost parcul de aeroplane, convoiurile de trupe şiaprovizionarile lor s-au făcut prin richiziţiile noastre; s-a rechiziţionat şi unvapor român Elena care n-a mai fost întors în port.

Transporturi ruse prin port mai importante, au fost cele două brigăzi deinfanterie rusă cu aprovizionările lor.

Poliţia Portului s-a făcut cu trupe de uscat române constând din miliţienigrăniceri, un detaşament de miliţieni din Regimentul 74 şi unul din Batalionul 9Vânători. La început, aceste gărzi din oameni scutiţi din serviciul militar şineinstruiţi au putut provoca accidente ca cele de împuşcări între santinele prinimprudenţă, cu două victime mortale a doi soldaţi, unul miliţian şi altulgrănicer activ.

15

Garnizoana ne-a retras detaşamentul de gardă de vânători în seara de 8octombrie, lăsând rezervoarele de pertol fără pază şi fără ştirea mea sub motivcă a primit ordin de evacuare şi numai era nevoie de pază; după cum ne-acomunicat a doua zi D-l Colonel Butunoi, Şeful Statului Major al Corpului 5.

La plecarea noastră nu s-au luat măsuri de distrugere a materialelor rămasefiindcă escadra Rusă ne-a oprit sub motiv că Constanţa va fi reluată dintr-unmoment într-altul. Din iniţiativa mea însă şi a inginerului Mihaolopol s-a pututsalva piese mai importante din atelierul portului, precum şi vasele Sucran fostpavilion turc, Jeanne fără pavilion şi Kirkira pavilion elin cu foarte mulţirefugiaţi şi lucrători ai atelierului portului. Am salvat şi cele două remorchereale portului cu care făcând un convoi, l-am trimis la Sulina sub escortă. Escadraînsăşi, graţie măsurilor luate de mine şi a concursului remorcherelor portului s-au putut retrage în perfectă ordine. Am lăsat în port toate corăbiile subpavilion turc, dar care nu erau în stare de a funcţiona imediat fiindcă dinordinul Marelui Cuartie General le luasem deja tot ce era parâmă de sărmăancorate şi lanţuri. Au rămas însă şi corăbii în stare de navigabilitate, vreozece greceşti şi 33 româneşti mai mici. A rămas vasul Vattan, mic, care puteafuncţiona anevoie şi un remorcher al construcţiei care nu putea funcţiona. Douănave-dragă din care una în stare bună de funcţionare.

La Sevastopol, Amiralitatea Rusă nu ştia de existenţa liniei Mircea Vodă–Bazargic, ceea ce poate ar fi contribuit mai mult la darea ordinului de a nu seatinge de produsele petrolifere. Dacă îmi este permis a face oarecare reflecţiunipersonale, cred, că dacă cuirasatul Rostislav ar fi contribuit cu artileria sa greade pe mare bombardând şoseaua Tuzlei, unde s-a format artileria grea inamică şipe unde s-a rupt frontul nostru de sud poate nu s-ar fi putut grăbi predareaConstanţei. Cuirasatul n-a ieşit niciodată din port şi când a ieşit la retragerea plecat direct la Sevastopol fără a se opri în urma sa şi fără a protejaretragerea de pe uscat. Timp de trei zile cât a durat atacul inamic nu a venitniciun ajutor la Constanţa nici de pe mare nici de pe uscat. Generalul Pavlof avenit prea târziu.

Populaţia Constanţei s-a salvat mai mult graţie recunoaşterei locotenentPopof de pe Rostislav şi a căpitanului Costiescu Ghika, care au raportat adevăratasituaţie a frontului dar care au fost ascultaţi prea puţin de autorităţilemilitare, flotă şi uscat.

Îmi permit a recomanda binevoitoarei atenţiuni pe Comandantul Hildebrand alcontratorpilorului Baranov, care a recunoscut primul artileria grea inamică cu optzile înainte de atac şi care a încercat toate mijloacele de a decide o acţiuneîncontra ei de pe mare sau de pe uscat; a sublocotenentului Reimer tot de peRostislav care a făcut o recunoaştere de pe uscat şi a confirmat pe cea făcută detorpilorul Baranov, a locotenentului Popof de pe Rostislav care, de asemenea, aservit ca ofiţer de recunoaştere în tot timpul şi mai cu seamă în cele trei zilede atac ale inamicului din urmă, expunându-şi viaţa cu toată abnegaţiunea şiaducând servicii reale; a căpitanului Costiescu Ghika care, ca ofiţer român, înadevăratul său rol ca ofiţer delegat pe Rostislav, a luat parte atât larecunoaşterile torpilorului Baranov cât şi a locotenentului Popof raportândautorităţilor române situaţia critică a Constanţei şi contribuind prin aceasta la

16

salvarea populaţiunei liniştite; a echipajelor remorcherelor Amarilis şi Juliette cariau servit până în ultimul moment în perfectă regulă şi sub spărturileşrapnelelor. Subsemnatul, rămânând singur în port pentru organizarea retragereipe uscat şi pe apă, căpitanul Costiescu Ghika a fost singurul care a venit şi m-asalvat luându-mă pe cuirasatul Rostislav, în mijlocul spărturilor de şrapnele. Acestofiţer plin de calităţi ar fi o măsură dreaptă să fie răsplătit cu gradulsuperior ce i se cuvine.

Am salvat întregul personal al Căpităniei şi cu toată arhiva sa pe uscat darîn drum mi s-a raportat că a murit, mai mult fiind suferind, pilotul MihăilescuGheorghe. Eu, însă, n-am putut salva nici îmbrăcămintea mea.

Subsemnatul, cu întregul meu personal de biurou de pilotaj şi poliţienescmobilizat pe loc, mă aflu la Galaţi pe lângă Inspectorul Porturilor funcţionândcu oficiul de Căpitănie, în ceea ce priveşte actele juridice ale PortuluiConstanţa, rămânând la dispoziţia Marinei şi armatei când mă vor chema.

Căpitanul Portului Constanţa,Lt-Comandor (ss) MihuţuGalaţi 16. X-916

2. 1916 octombrie – Memoriul relativ la activitatea apărării portului Constanţa întocmit de căpitan-comandorului Frunzianescu, comandantul Apărării Portului Constanţa40.

M E M O R I Urelativ la activitatea Apărării Portului Constanţa până la evacuare

Dându-mi bine seamă de necesitatea cooperării flotei ruseşti cu armatanoastră din Dobrogea prin susţinerea aripii stângi m-am dus în ziua de 6septembrie cu şeful de stat major al Escadrei Ruse, căpitan-comandor-indescifrabil-n.n., la Musurat, unde am stabilit împreună cu comandantulsectorului, maior Chiriacescu, ca flota să bombardeze localităţile indicate de elca fiind ocupate de inamic. Pentru a avea o legătură continuă cu armata de uscats-a cerut un ofiţer de legătură şi s-a instalat un post de telegrafie fără fir laMusurat. Ca ofiţer de legătură a fost destinat sublocotenetul de artilerie Liciu.

În ziua de 7 septembrie, contratorpilorul Baranov a şi bombardat localitateaindicată de maiorul Chiriacescu-Tatlageacul Mare cu deplin succes, gonind trupelebulgare de acolo. Vasul a executat tragerea indirectă, iar postul de observaţiese găsea la farul Tuzla, unde mă dusesem şi eu cu doi ofiţeri ruşi.

De atunci, contratorpiloarele au ieşit deseori borbardând localităţileocupate de inamic.

Cuirasatul Rostislav însă n-a ieşit niciodată, o singură dată făcuse presiunepentru a bombarda Perveli, dar tocmai în această zi nu rămăsese disponibil niciun

40 Ibidem, dosar 209, ff. 59-69.17

contratorpilor, având alte misiuni de îndeplinit şi neputând ieşi fără ele dincauza submarinelor inamice, a renunţat la această bombardare.

Cu ocazia venirii comandantului Flotilei ruseşti din Marea Neagră, Vice-Amiralul Kolceak, la Constanţa în ziua de 19 septembrie, am mulţumit Excelenţei-Sale pentru concursul dat de contratorpiloarea ruseşti aripii stângi a armateinoastre din Dobrogea prin bormbardarea localităţilor ocupate de inamic:Tatlageac, Perveli, Comorova etc. Totodată, mi-am permis a spune că acest preţiosconcurs ar fi şi mai eficace, dacă borbardarea s-ar face cu un vas mai mare,deoarece contratorpiloarele tip Baranov nu aveau decât tunuri de 120 m/m şi pentruaceasta ar fi indicat să mai vină unul sau două cuirasate. Amiralul mi-a răspunscă aceasta s-ar putea face, dacă adâncimea portului permite şi chiar Rostislav artrebui să iasă pentru bombardare. Am asigurat pe Excelenţa-Sa că cuirasatele tipIon Slatust având un pescaj de 8,2 m ar putea să intre în port, care are o adâncimede 8,5 m şi, de altfel, s-ar mai putea draga. Încă înaintea sosirei AmiraluluiKolceak spusesem Amiralului Patton, că ar fi de dorit să se mai aducă şi altecuirasate. Amiralul însă a replicat, că chiar Ministerul nostru a apus că pentrualte cuirasate decât Rostislav nu este adâncimea necesară în port. Imediat dupăplecarea lui Kolceak, am fost chemat la Rostislav şi Amiralul Patton m-a întrebatdacă am mijloace de dragat portul, pentru ca să mai vie şi alte cuirasate. Amrăspuns că în patru zile o dragă va fi în stare să înceapă dragarea portului.După stăruinţa mea şi cu concursul Amiralului Patton, care în mod foarte amabilmi-a pus la dispoziţie personalul necesar format din mecanici ruşi, draga care detrei ani nu mai lucrase, a fost pusă repede în stare de funcţionare şi după cincizile a început să lucreze. A dragat însă numai o zi, căci din nenorocire, celedouă şalandre-clapeuri au fost scufundate printr-o bombă aruncată de un hidro-avion inamic.

Am încercat cu inginerul Mihailopol de a goli alte şalandre fără clapeuricare au fost întrebuinţate de dragă în locul celor înecate, de molozul dragat înele cu ajutorul unei centrifuge, însă rezultatul a fost negativ. În urmă ampropus Amiralului Patton ca să ne servim de toate corăbiile turceşti aflătoare înport, pentru a pune în ele molozul dragat. Amiralul mi-a răspuns însă că a cerutla Sevastopol de a i se trimite şalandre-clapeuri care însă n-au venit.

În ziua de 7 octombrie, farul Tuzla a telefonat că armata noastră s-a retrasspre Techirghiol şi că detaşamentul de marină – 70 de oameni – a rămas singur,cerând instrucţiuni. Le-am răspuns să ocupe tranşeele aflătoare la sud de far şisă să ţină fartul cât timp va fi cu putinţă. Am cerut Corpului de Armată unautomobil, pentru a mă duce la Tuzla şi la orele 1.00 p.m. am plecat cusublocotenentul Tănăsescu şi cu locotenent-colonelul Cernescu, comandantulPieţei, care a venit şi el cu noi, spre a vedea, care este situaţia pe front.Abia ieşiţi din oraş, am întâlnit un automobil rus, în care erau căpitanulCostiescu Ghika şi locotenentul din marina rusă Popof, întorcându-se de la farîmpreună cu marinarii ruşi de acolo, zicându-ne că inamicul a ajuns laTechirghiol şi mare. Aproape în acelaşi timp însă a venit un ordin telefonic dela Medgidia la Prefectură, de a se evacua spitalurile, ceea ce s-a începutimediat şi toată noaptea au plecat trenuri sanitare cu personalul sanitarnecesar.

18

Comandantul Corpului de Armată şi Prefectul au cerut telegrafic, dacătrebuie evacuat şi oraşul însă n-au primit niciun răspuns. Am cerut şi obţinutcinci vagoane pentru a transporta arhivele, biblioteca, materialul de studiu,efectele şi mobilierul Diviziei de Mare şi a Şcoalelor de Marină. Aceste vagoaneau plecat în ziua de 8 septembrie la orele 9 seara şi au ajuns la Galaţi.

În ziua de 8 septembrie, după ce se evacuaseră toate spitalurile împreună cuserviciul sanitar, au sosit răniţi încontinuu şi nu se ştia unde să fie puşi,lipsind tot personalul sanitar şi fiind rămas numai dr. Pilescu, care singur nuputea să dea ajutorul medical la atâţia răniţi. Acest doctor a muncit fără pregetpână la ultimul moment fiind ajutat de câteva doamne de la Crucea Roşie. Am ceruttelegrafic fie Marelui Cartier General ca să trimită urgent medici chirurgi,deoarece veneau mulţi grav răniţi, care riscau să moară fără intervenţiachirurgicală imediată. În acelaşi timp, am intervenit telegrafic şi la Cartierulde la Medgidia pentru a dispune, ca răniţii să nu mai fie trimişi la Constanţa,unde spitalurile erau evacuate.

În ziua de 8 octombrie şi toată noaptea spre 9 octombrie au plecat 11trenuri sanitare de evacuare, cu câte 600 până la 1.200 răniţi de fiecare tren,aşa încât toţi răniţi au putut pleca.

În ziua de 8 octombrie la orele 10.00 seara, m-am dus cu căpitan-comandorOprişan la cuirasatul Rostislav, unde am spus Şefului de Stat Major, căpitan-comandor Volkovitzky (succesorul lui Cholodowski), că eu consider situaţia gravăşi am întrebat, dacă nu vin alte vase de răsboi. El mi-a răspuns, că nu vede niciun pericol pentru Constanţa şi, dacă va fi necesar, vor mai veni alte vase.Nefiind liniştit m-am dus la gară şi am cerut pentru a doua zi un vagon, pentru aîncărca în ele toată muniţia de infanterie, ce nu încăpea în căruţe.

În noaptea de 8 spre 9 octombrie la orele 3.00 a.m. am fost chemat decăpitan-comandor Oprişan la Poştă, unde venise ştirea telefonică, că poşta de laMurfatlar are ordin să predea serviciul armatei sârbe. Ştirea însă nu s-aadeverit. Plecând de la poştă am dat ordin căpitan-comandorului Oprişan, să seocupe de dimineaţă de bateria de 53 m/m, să demonteze ţevile şi să salvezemuniţia şi în cazul de situaţia s-ar îmbunătăţi, să monteze ţevile iar la loc. Ela comunicat acest ordin personal locotenentului Dinu Apostolache, comandantulbateriei de 53 m/m la 8 dimineaţa în ziua de 9 octombrie.

Detaşamentul de Marină, retras de la farul Tuzla de la Vii a înfiinţat unserviciu de patrulare spre Larmahale şi raporta din două în două ore situaţiaofiţerului de serviciu în port. Acest serviciu de siguranţă s-a înfiinţat pentrua nu fi surprinşi în timpul nopţei printr-o eventuală năvălire a inamicului înoraş, în caz când trupele noastre n-au mai rezistat în tranşeele făcute întreAgigea şi Lasmahale.

În ziua de 9 octombrie la orele 8.00 a.m. m-am dus la gară pentru a avedea,dacă s-a dat vagonul promis. Şeful gării mi-a promis de a lua acest vagon cuultimul tren. Am dat atunci ordin căpitanului Ciudiu, care venise cu mine la garăsă încarce căruţele, ce s-au putut găsi, cu muniţie, efecte şi provizii pentrudouă zile, iar restul muniţiei, efectelor şi proviziilor să le încarce imediat învagonul obţinut. Din neferice, nu s-au putut aduna multe căruţe cu toate că dejacu două zile înainte Poliţia îmi promisese 50 de căruţe, fiindcă un convoi de 150

19

de căruţe, ce trebuia să vie de la un sat vecin, a fost împrăştiat prin bombe deaeroplane, astfel că jandarmul, care însoţea convoiul, nu adusese decât 30, careau fost repartizate şi pentru Poştă, Poliţie şi Prefectură.

Ducându-mă la Prefectură, n-am putut afla nimic nou despre situaţia de pefront, iar la 9.00 a.m. am fost la Rostislav, unde am cerut Amiralului Patton ordinepentru o eventuală retragere. Mi s-a lăsat latitudinea de a mă retrage, când vafi necesar, ori pe uscat, ori pe apă îmbarcând oamenii pe tralere, adică niştevase mici de comerţ cu mică viteză, amenajate pentru pescuitul minelor, armate cutunuri mici. Am întrebat dacă aceste vase vor fi escortate de contratorpiloare şimi s-a răspuns, că din contra-tralerele vor escorta vasele de transport. Am cerutAmiralului Patton autorizaţia de a îmbarca imediat pe Rostislav torpilele şiproiectoarele, dar nu mi s-a dat voie zicând cela ne vaut pas de peine, il faut jeter tout dansl’ea.

L-am rugat atunci cu insistenţă să-mi permită cel puţin îmbarcarea ţevilorşi muniţiilor de la bateria de 53 mm pe transportul No. 68; această cerere mi-afost admisă. Amiralul fiind cam suferind, m-am dus la Şeful de Stat Major,comunicându-i cele spuse de Amiralul Patton şi cerându-i un ordin în scris cătretransportul No. 68, ca să primească ţevile şi muniţiile de la bateria 53 mm. Pecând a scris acest ordin, i-am spus din nou, că eu consider situaţia ca foartegravă şi l-am întrebat, dacă nu vin alte vase în ajutor. În timpul acesta vasulRostislav trăgea cu tunurile de 250 m/m şi 150 m/m cu direcţia sud-vest asuprafrontului inamic. Rostislav trăsese şi în zilele de 7 şi 8 octombrie asupra satuluiTuzla şi asupra localităţilor Techirghiol şi Carmen Sylva. Căpitan-comandorVolkovitzki îmi răspundea „ROSTISLAV SUFFIT” şi cum ştiam, că generalul Pavlov,succesorul generalului Raşcu, fusese în aceeaşi dimineaţă la Constanţa l-am maiîntrebat, dacă generalul crede că va putea ţine Constanţa. Il croit que oui, a fostrăspunsul lui. Întrebându-l dacă generalul Pavlov i-a spus exact, care este linianoastră de front, mi-a zis: Ne sait pas.

Plecând de la vasul Rostislav am dat locotenentului Constantinescu, care măînsoţise la bord, ordinul înscris pentru transportul No. 68, ca să-l predea imediatprin sublocotentul Tănăsescu, locotenentului Dinu Apostolache, comandantulbateriei de 53 m/m. Sublocotenentul Tănăsescu ca ofiţer de marină trebuia să deatot concursul pentru a-i provoca mijloace de transport până la vas. LocotenentulConstantinescu a mai primit ordin de la mine ca să se ocupe imediat de sectorullui, având torpilele şi tunurile de 37 m/m sub ordinele sale. Plecând,locotenentul Constantinescu se ducea să execute ordinele mele, am întrunitceilalţi oficeri la Comandamentul Apărărei în consiliu şi le-am spus că, dupăpărerea mea, situaţia e foarte gravă cu toate asigurările optimiste din parteaŞefului de Stat Major al Escadrei Ruse şi că trebuie să ne gândim la o eventualăretragere. Le-am spus că sunt de părere de a ne retrage pe uscat din următoarelemotive:

1. Tralerele având viteza mică şi nefiind escortate de contratorpiloare erauexpuse unui atac din partea submarinelor inamice;

2. Având o baterie de 75 m/m model vechiu, care după ordinul meu pornise dediminiaţă la Cicracci, unde aştepta noi ordine, preferam să am toate trupele

20

laolaltă. Bateria primise ordin de a porni de diminiaţă la Cicracci, deoareceavând cai puţini şi slabi nu făcea decât 3 km/h.

3. Plecând în ultimul moment puteam să apăr coloanele de refugiaţi în contraunui atac din partea cavaleriei inamice.

Toţi ofiţerii au declarat în unanimitate, că după cele expuse de mine seimpune retragerea pe uscat.

În urmă, am dat ordin de a se lua imediat toate măsurile necesare, adicăfiecare ofiţer să procedeze conform regulamentelor militare, să scape totmaterialul militar şi în caz de nu se va putea să fie distrus. Ora retrageriirămâne să hotărăsc ulterior ulterior.

Ducându-mă la Prefectură şi la Gară, spre a afla ştiri asupra situaţiei pefront, la Prefectură nu se ştia nimic, iar la Gară personalul era gata de plecareaşteptând ordine de la Medgidia.

La ora 11.00 a.m. întorcându-mă în port, căpitanul Costiescu Ghika mi-acomunicat din partea Amiralului Patton că dacă eram să mă retrag pe uscat, atuncis-o face cel mai târziu până la orele 12.00 a.m., având credinţa că Rostislav nu vamai putea ţine portul până seara.

În acelaşi timp a venit şi Ordinul telefonic de la Medgidia cu următorulcuprins: Toate trenurile cu călători, toată garnizoana să plece imediat, comandantul garnizoanei va daordine ca toate magaziile precum şi cele din port să li se dea foc. Această ştire primită printelefonul Comandamentului Apărării a fost confirmată personal de locotenent-colonel Cernescu, comandantul garnizoanei, care venise la această oră în port şicare afirma, că dându-se ordin de a da foc depozitelor de făină.

Depozitele de petrol din port n-au fost incendiate conform ordinuluiAmiralului Patton, cele de la Pallas au fost incendiate de de focul artilerieiinamice.

Am dat ordin locotenentului-comandor Mihuţu, să rămâie în port până laplecarea tuturor vaselor, iar în urmă să plece cu cuirasatul Rostislav.

Căpitanului Ciudiu am dat ordin să pornească cu trupă, iar eu m-am dus culocotentul Constantinescu la Gară şi la Prefectură unde n-am mai găsit pe nimeni.

La 12 ½ am pornit spre Anadalchioi, de unde am urmărit lupta. Se vedealinie, cum frontul nostru dădea înapoi, iar şoseaua a început să fie bombardată.Ea a fost umplută de coloane de subsistenţă înghesuite care se retrăgeau îndezordine, de răniţi şi de populaţia ce fugea. În această învălmăşeală eraimposibil de a păstra convoiul nostru de Marină unit, multe căruţe au fostresturnate mai cu seamă de către convoiurile ruseşti, care porniseră într-o fugănebună, când şoseaua a început să fie bombardată. Ajungând în dreptul Mamaiei,cam pe la 2,5 p.m. am văzut toată escadra rusească de la Constanţa în dreptulnostru mergând spre nord. Prin urmare, ieşise cam pe la 1.00 p.m., cu toate căAmiralul Patton spusese că va rămâne în port până seara.

La Cicracci, am ajuns bateria de 75 m/m şi noaptea am stat cu toţii în satulTariverde; lipseau căpitan-comandor Oprişan şi sublocotenentul Tănăsescu, careurcându-se la Constanţa într-un automobil sanitar împreună cu locotenent-colonelCernescu, dr. Bălescu şi directorul Prefecturii au pornit spre Caramurat-Hârşova.

A doua zi, 10 octombrie s-a continuat drumul spre Babadag unde s-a petrecutnoaptea.

21

A treia zi, 11 octombrie am ajuns la Tulcea, unde credeam să găsesc în urmacererei mele telegrafice mijloacele de transport pe apă.

În Tulcea domnea o panică cu totul nejustificată. Noaptea la orele 1.5,generalul Marcu mi-a cerut prin căpitanul Coandă, să-i las un detaşament demarinari, deoarece primind ordine de evacuare, îi este teamă de o mişcarerevoluţionară a populaţiei bulgare. Puţin în urmă a revocat această cerere,deoarece ordinul de evacuare fusese greşit interpretat. Ducându-mă la douănoaptea la Prefectură, unde se găseau generalul Marcu şi Prefectul şi văzând cădomnea o mare nelinişte, am spus autorităţilor că las 75 marinari sub ordinelelocotenentului Constantinescu pentru paza oraşului. Atât generalul Marcu cât şiPrefectul au primit cu mare bucurie şi vii mulţumiri această dispoziţie şi, defapt, acest detaşament a adus servicii mari în urma plecărei autorităţilor,cruţând oraşul de o devastare completă.

Înainte de a pleca am asigurat autorităţile că nu există nici un pericoliminent, inamicul fiind la cel puţin 80 km depărtare.

La 12 octombrie, nesocotind şlepurile aşteptate, am plecat la Isaccea, undeam stat noaptea. Aici voind să dau un ordin telefonic locotenentuluiConstantinescu la Tulcea, spre marea surprindere n-am mai putut vorbi, firulfiind tăiat şi oraşul evacuat de autorităţi.

Timpul fiind ploios m-am hotărât a doua zi să nu continuu drumul prin Reni,ci prin Măcin, Gheceşti unde am trecut Dunărea petrecând noaptea de 13 spre 14octombrie în Brăila.

Caii de la bateria de 75 m/m fiind foarte obosiţi am dat ordin comandantuluiei, locot. Delsideciuia de a face un popas de două zile la Isaccea şi apoi să seretragă la Brăila, unde se găsesc părţile sedentare ale Regimentelor 13 şi 18 aleArtileriei.

În ziua de 14 octombrie am plecat din Brăila, iar la prânz am ajuns laŢiglina, unde a rămas trupa.

În total s-au făcut 224 km în cinci zile. Pierderi suferite. Ofiţeri şi trupăDispăruţi: locotenent de artilerie din rezervă, Dinu Apostolache,

comandantul bateriei de 53 m/m şi 40 de grade inferioare din aceiaşi armă. Esteînsă probabil, că acest personal să se găsească pe vasul de transport rusesc No.68, care s-a dus la Odessa.

Transportul 68 a sosit la Reni cu tot personalul bateriei de 53 m/m, însăfără material.

Din trupa de Marină, având un efectiv de 266 oameni lipsesc trei sergenţi,trei caporali şi 16 soldaţi. Dintre aceştia câţivă să găsesc probabil pe vaseleruseşti, alţii poate au fost ucişi sau răniţi, când şoseaua a fost bombardată.

Arme şi muniţii de infanterieDin 306 arme lipsesc 44. O parte se găsesc asupra dispăruţilor care o parte

s-a predat, când câteva căruţe încărcate cu arme şi efecte au fost sfărâmate dechesoanele ruseşti, care porniseră într-o fugă mare, când şoseaua a fostbombardată.

Din 300.000 cartuşe lipsesc 233.300 care au fost distruse, neputând fi încărcate în căruţe, unde au încăput numai 67.000. Cartuşele distruse trebuiau

22

încărcate în vagonul obţinut de subsemnatul în acest scop şi să începuse dejaaceastă operaţie, când căpitan-comandor Oprişan a contramandat telefonic acestordin fără ştirea cuiva, crezând că vagonul nu va putea să mai plece cu ultimultren împreună cu personalul de la C.F.R. şi fără această intervenţienejustificată toată muniţia de infanterie ar fi fost scăpată.

Bateria de 6 tunuri de 53 m/m în tureleAceastă baterie a primit ordin diminiaţă de a demonta ţevile şi a le îmbarca

împreună cu muniţia pe transportul rus No. 68. La 11 dimineaţa, sublocotenentulTănăsescu din Marină, trimis de subsemnatul, a văzut că ţevile şi o parte dinmuniţie erau îmbarcate pe un salandru care urma să fie remorcat la vasul detransport. Nu se ştie, dacă din cauza plecării grăbite a transportului acestmaterial a fost îmbarcat. Mecanicul Filip de la portul Constanţa susţine că avăzut un şalandru acostat la sus numitul transport care însă primind obuzeinamice a tăiat legăturile salandrului plecând în grabă. Nu s-a putut stabilidacă acest şalandru a fost cel cu muniţia şi în caz afirmativ, dacă ţevile şimuniţia se îmbarcaseră deja pe vas.

Bateria de 6 tunuri de 75 m/m şi 4 chesoane cu 96 şrapnele obuzeToată bateria a sosit fără pierderi de material la Brăila graţie faptului că

a fost pornită diminiaţă la Cicrecci, unde trebuia să aştepte noi ordine.Neputând face mai mult de 3 km/h, ar fi fost cu siguranţă prinsă de cavalerieinamică, dacă ar fi pornit abia la ordinul de evacuare.

Două tunuri de 37 m/m şi 4 tunuri revolver 37 m/mNu au putut fi salvate din lipsă de timp. Închizătoarele au fost aruncate în Mare. Două tuburi lanstorpile cu 3 torpile Whitehcad şi 4 proiectoareN-au putut fi nici ele salvate, deoarece Amiralul Pattom refusase a le lua

pe bordul lui Rostislav, care se găsea în imediata apropriere, iar pentru a letransporta pe un alt vas, n-a mai fost timp, distanţa fiind prea mare. Totmaterialul a fost făcut de neîntrebuinţat. Oglinzile au fost luate şi ele încăruţele sfărâmate de chesoanele ruseşti.

Baraj de mineS-au trimis 35 de mine la Crenavoda, opt au făcut explozie iar 57 au rămas

nescoase în batajul de sud. Ordinul de evacuare s-a comunicat prea târziu, adică la orele 11.00 a.m. în

ziua de 9 otombrie. Numai graţie măsrilor luate de subsemnatul la timp cu toateasigurările optimiste ale Amiralului şi şefului de Stat Major al escadrei ruse s-a putut salva aproape tot personalul şi o parte din material. S-ar fi putut salvamai mult material, dacă Amiralul Patton ar fi permis îmbarcarea lui pe Rostislav.

Cu câteva săptămâni înainte de evacuare cerusem voie Amiralului Patton de ademonta toată sticlăria de la farul Tuzla şi convenisem cu inginerul Mihalopolasupra modului de transportat lentilele cu ajutorul unor lăzi speciale. Am fostînsă refuzat şi la obiecţiunea mea că în caz de distrugere această sticlărie nupoate fi înlocuită decât după război, mi s-a replicat că se va trimite din Rusia,unde sunt destule faruri.

De asemenea, s-a opus Amiralul Patton la demontarea şi expediereaatelierelor de Construcţie şi abia la 8 octombrie a admis că o parte să fie

23

demontată astfel în cât atelierele să fie în stare să lucreze până în ultimulmoment pentru Escada Rusă, iar în caz de evacuare maşinele să fie făcute deneîntrebuinţat prin scoaterea câtorva piese principale.

Am comunicat aceasta inginerului Mihalopol, încă în aceiaşi zi şi, de fapt,atelierele au lucrat încă în dimineaţa de 9 octombrie pentru Escadra Rusă.

Comandantul Apărării Portului Constanţa,Căpitan-comandor (ss) Frunzianescu

3. 1916 noiembrie 5 – Memoriul căpitanului Costiescu Matila Ghika cu privire la luptele desfăşurate în zilele de6, 7, 8 şi 9 octombrie 1916 pentru apărarea oraşului şi portului Constanţa41.

No. 1. 3781916, noiembrie, 5

MARELE CARTIER GENERALSERVICIUL MARINEI

CătreMarele Cartier GeneralSecţia Operaţiilor

Am onoarea a înainta memoriul alăturat al Căpitanului (r) de marinăCostiescu Matila, care a funcţionat ca ofiţer de legătură pe bordul vasuluiamiral Rostislav la Constanţa. Memoriul prezintă un deosebit interes, completând şi confirmând rapoarteleanterior înaintate ale căpitanului-comandor Frunzianescu şi locotenent-comandorului Mihuţu, cei doi ofiţeri superiori ai portului care şi-au împlinitînsărcinările cu sfinţenie şi cu pricepere, până în ultimul moment când au primitordine de evacuare de la amiralul (indescifrabil-n.n.), şeful lor superior. Căpitanul Costiescu merită, de asemenea, toată lauda întrucât nu s-amărginit la simplul rol de organ de legătura ci a făcut tot ceia ce i-a stat inputinţă pentru a provoca o mai eficace intervenţie a Escadrei Ruse în apărareaConstanţei.

ŞEFUL SERVICIULUI MARINEI din M. C. G. Ss/indescifrabil

Căpitanul Costiescu Ghikacătre

41 Ibidem, dosar 138, ff. 76-82.

24

Amiralul Bălescu

Am onoarea a vă înainta aici alăturata dare de seama, asupraîmprejurărilor care au precedat şi însoţit căderea portului Constanţa în mâinileinamicului pe ziua de 10 octombrie a. c., fiind îmbarcat pe vasul amiral rusescRosislav de la 25 septembrie la 25 octombrie.

Căpitan Costiescu Ghika Lucrare foarte importantă completează-confirmându-le rapoartele căpitan-comandorFrunzianescu şi locotenent-comandorul Mihuţu. Se va înainta în original SecţieiOperaţiilor, oprindu-se copia.

ŞEFUL SERVICIULUI MARINEI din M.C.G. Amiral Bălescu

Memoriuasupra unor împrejurări care au precedat şi însoţit căderea oraşului Constanţa la 9 octombrie 1916

Joi, 6 octombrieAtacul forţelor germano-bulgare asupra poziţiunilor ruso-româneşti care

apărau linia ferată Cernavodă-Constanţa s-a manifestat întâi în sectorulConstanţa printr-o bombardare intensă de artilerie grea şi uşoară care a ţinuttoată ziua de joi 6 octombrie. La sfârşitul zilei statul major al Diviziuneinavale ruseşti staţionată în apele române (compusă din vechiul Rostislav şi un numărvariabil de contratorpiloare, torpiloare, vedete şi tralere) primise de laCartierul General Dobrogean (Medgidia) ştirea că inamicul atacase cu forţesuperioare şi înaintase în regiunea flancului de mare aşa că, pentru a doua a zi,se cerea ajutorul artileriei vaselor ruseşti în acest sector.

Seara, fiind îngrijorat de a nu afla exact până unde înaintase inamicul, amcăutat pe la 10.00 p.m. să comunic telefonic cu farul Tuzla şi obţinândcomunicaţia cu marinarii noştri observatori din far, am aflat de la dânşii căinamicul înaintase în direcţia farului dar se găsea încă – după estimaţia lor –la vreo 3 km., informaţie pe care am comunicat-o Şefului de Stat Major pe vasulAmiral unde mă aflam îmbarcat. La 1 noaptea, locotenentul de vas Popof mă anunţăcă având a se duce la 4 dimineaţa cu postul portativ automobil de radiotelegrafiepe frontul de uscat pentru a controla tirul vaselor, îmi cere de a-l însoţi cainterpret.

Vineri 7 Octombrie La ora 4 si 30 a.m. plec în automobil cu locotenentul Popof şi o excortă demarinari în direcţia Tuzla; la Hotelul Principesa Maria (Techirghiol) găsimautomobilul camion de radiotelegrafie şi căutăm a telefona de la hotel spre frontpentru a afla situaţia exactă a frontului de mare, însă răspunde că telefonul nufuncţionează în nici o direcţie, firele fiind tăiate din ordin (?) vreo zece zileînainte. Plecăm cu camionul automobil spre Tuzla şi ajungând în satul cu acestnume, îl găsim ocupat de Cavaleria rusească (un escadron sau două), o bateriecălăreaţă rusească, una românească, şi un mare număr de trăsuri şi căruţe de tren

25

militar. Întrebând cine este şi unde se găseşte Comandantul militar local, nuputem obţine nici un răspuns până când în casa Primăriei găsim trei ofiţeri ruşi.Întrebaţi la ce distanţă aproximativă se găseşte frontul şi care este situaţia,ei răspund astfel foarte sinceri – că n-au nici o informaţiune şi că n-au cu cinecomunica pentru a obţine această informaţie; încercând aparatul telefonic dinlocalul Primăriei constatăm că nu funcţionează nici spre front şi nici spreConstanţa. În momentul când eram să ieşim din Primărie, o salvă de obuze inamicecade în sat urmată de un bombardament al satului la care lua parte şi unaeroplan. Convoiul de trăsuri, căruţe etc., se strânge şi iese din sat îndirecţiunea Constanţa, urmat într-un timp foarte scurt de cele două baterii şi decavaleria rusească; urcându-ne pe camion ieşim şi noi în urma convoiului. După unaccident (se rupsese lanţul de transmisiune şi a putut să fie reparat numai cumare greutate) care ne-a ţinut pe loc vreo ½ ora, pornim iar, trecem pe lângă olinie subţire de infanterişti români culcaţi în tiralieri (la stânga noastrăîntre şosea şi o colină de pe creasta căreia se coborau soldaţi români în caretrăgea o mitralieră inamică) şi ajungem în coada convoiului; (8 a.m.) trecemşoseaua îngustă între Mare şi lacul Techirghiol fără a fi încă bombardaţi şigăsim pe malul Ghiolului, adăpostiţi sub copaci în unghiul între lac şi şosea,înşirate de a ajunge la Hotelul Principesa Maria, cavaleria şi bateria rusească careieşise cu noi din Tuzla. După ce încercasem iar în zadar să obţinem informaţiunimai precise asupra situaţiei - în particular: dacă se mai găseau trupe româneştipe partea sud a lacului afară de linia de tiralieri pe care o trecusem.Locotenentul Popof ne opri la Hotelul Principesa Maria şi ordonă ridicarea staţiuniiradiografice în curtea hotelului aşa că, peste vreun sfert de ceas, eram înmăsură să raportăm vasului Amiral situaţia. În acelaş timp, observa şi cel puţinîn aparenţă destul de critică în acest punct atât de important trecerea îngustăîntre mare şi lac. Acelaşi lucru se comunica torpiloarelor cu instrucţia de aîmpiedica trecerea trupelor inamice pe părţile şoselei Tuzla-Principesa Maria – pecare le puteau observa. După câtva timp, lt. Popof pleacă spre câmp în direcţiasatului Techirghiol, pentru a afla dacă era posibil situaţia pe extremitatea vesta lacului; din spusele câtorva răniţi, aveam impresia ca inamicul ajunsese lamalul sud şi încercă ocolirea colţului de vest al ghiolului. Eu pornesc pe jos peşosea vreo 500 m în direcţia Tuzlei când (aprox. 10 şi 30 a.m.) o salvă de obuzecade înaintea mea pe partea cea mai îngustă a sistemului, urmată de un barajintermitent (cu o baterie de campanie) în această zona a şoselei pe care şoseauarăniţi şi câte o căruţă rătăcită. Bateria inamică era probabil pe ţărmul opus(sud) al ghiolului. Întorcându-mă la Principesa Maria aştept pe locotenent Popof carese întoarce peste vreo 20 minute fără ca să fi întâlnit pe nimeni în direcţiasatului Techirghiol. Dânsul dă ordin ca să se strângă staţiunea pe camion şi pela 11.00 a.m. pornim spre Agigea. Ajunşi acolo găsim un mare convoi de tren(probabil acel care evacuase Tuzla cu noi), într-o casă mai importantă a satuluivreo trei ofiţeri români care nici ei n-aveau nici o legătură telefonică cufrontul sau Constanţa şi un automobil cu un medic (doctorul Slătineanu) caresosea de la Constanţa pentru a inspecta serviciul sanitar la front şi cu maresurpriză învaţă de la noi că situaţia era mai mult decât anormală.

26

Locotenentul Popof dădu iar ordinul de a monta staţiunea de radiotelegrafie,la sudul ghiolului Agigea; ezităm încă de a cere să bată sistemul cu tunurile luigrele (putea deja să tragă din port) nefiind siguri că nu mai sunt truperomâneşti în retragere pe acolo. Avizând un sublocotenent din armata română carese găsea cu trăsură regimentară, îl rog de a încăleca împreună cu un soldat de aînainta în direcţia Principesa Maria până când obţine o informaţiune precisă despresituaţia acolo şi de a-mi trimite sau aduce rezultatul. Peste un sfert de oră, unalt sublocotenent călăre soseşte de pe direcţia frontului însă spune că aîntâlnit pe cel care îl trimesesem şi îmi aduce prima informaţie clară care amprimit-o în această zi: inamicul ocupase satul Tuzla pe la 8 şi 30 înaintase peşosea spre Principesa Maria şi în momentul de faţă bătea cu tunuri grele şi de câmptrupele noastre (restul din două regimente româneşti care luptase 24 ore şicavaleria rusească descălecată) care erau în tranşee între Principesa Maria şi istm,însoţite numai de o baterie de companie rusească. Locotenentul Popof ruga imediattelegrafic torpiloarele de a bate şoseaua de la Tuzla până la istm cu artilerialor şi atunci vasul amiral începu din port să tragă cu piesele lui grele. Amcerut locotenentului Popof de a telegrafia Amiralului ca după impresiuneanoastră, situaţia pe linia Tuzla – Constanţa era foarte critică (aprox. 11 şi30). Pe la ora 12.00 fiind rechemaţi de Amiral pentru a raporta verbal strângemstaţiunea şi plecăm spre Constanţa.

Între Tuzla - Mabala şi Constanţa întâlnim într-un automobil pe colonelCernescu (Comandantul Pieţei Constanţa) şi căpitan-comandorul Frunzianescu(Comandantul Apărării Maritime a Portului) cari venind din Constanţa, învaţă dela noi prima ştire despre gravitatea situaţiei. Comandorul Frunzianescu mă roagăde a raporta imediat Amiralului şi Statului Major al Corpului I Armata.

1.00 p.m. - Ajunşi la Constanţa, raportez faptele verbal Amiralului şitelefonic Corpului de Armată, adăugând că după impresia mea personală, ataculpărea a fi găsit o lipsă absolută de dispoziţiuni şi de legătura şi că dacă nu seaduc reînforţări, inamicul putea (dacă ştia) să intre în aceiaşi seară înConstanţa.

Amiralul dădu ordin ca să se telegrafieze imediat la Medgidia cerândreînforţări.

Seara, aflu de la aghiotantul Amiralului că se trimite în sectorul Constanţageneralul Paolo cu 8 regimente ruseşti care erau în rezervă la Ciulniţa.

10.00 p.m. - Pe la 10.00 p.m. torpiloarele telegrafiază că duşmanul n-a pututsă debuseze spre istm şi că trupele noastre au înaintat chiar puţin între PrincipesaMaria şi Movila. Sâmbătă 8 octombrie la 7.00 a.m. sunt deşteptat de locotenent-comandor Mihuţu, CăpitanulPortului Constanţa. Fiind dată nesiguranţa situaţiunei a venit să cearăcăpitanului –indescifrabil-n.n. – Şef de Stat Major al Diviziunei Navale ruseşti,dacă în caz de evacuare precipitată a portului exista un plan pentru distrugereamaterialului important aflat în rezervoare şi silozuri (petrol, uleiuri, benzină,cereale). Şeful de Stat Major îi răspunse foarte brusc că nu era încă momentul dea se gândi la aşa ceva şi că în orice caz planul se va întocmi. Nemulţumit cuacest răspuns, locotenent-comandorul Mihuţu îmi cere să insist încă odată pentrua cere instrucţiuni precise în chestia distrugerii eventuală de materiale şi

27

aprovizionare; Amiralul întrebă dacă tot în caz de evacuare dânsul (CăpitanulPortului) va putea dispune de patru nave mici cu aburi ce se găseau în portpentru a evacua personalul român de la atelierele portului etc., care avea ordinsă rămână la lucru până la ultimul moment.

Ducându-mă la Şeful de Stat Major primesc acelaşi răspuns: că nu e chestiade evacuare, că în cazul cel mai rău o să avem două sau trei săptămâni derezistenţă şi că va fi tot timpul pentru distrugerea eventuală a portului etc şi,în ceea ce priveşte soarta funcţionarilor din port, transportul rusesc care seaflă în radă i-ar primi în caz de nevoie; vasele româneşti sus menţionate trebuieţinute la dispoziţia autorităţilor ruseşti.

Comunicând acest răspuns nesatisfăcător lt. Mihuţu, îl rog de a întocmi elsingur un plan practic pentru distrugerea materialului imflamabil din rezervoare,aşa că la caz de nevoie să se poată executa imediat şi tot aşa pentru cele patruvase din port, de a le echipa şi aproviziona pentru mare. În cursul acestei ziletoţi răniţii mi se pare din iniţiativa doctorului Slătineanu au fost evacuaţi dinspitalurile oraşului, răniţii aduşi direct de pe câmpul de luptă fiind pansaţi lagară şi evacuaţi progresiv graţie muncii neobosite a dr. Pilescu, mediculoraşului. Cea mai mare parte din populaţiunea românească a oraşului a plecat înaceiaşi zi. Tot aşa au plecat Statul Major al Corpului.

3.00 p.m. - V Armata (partea sedentară) rămânând ca singură garnizoană vreosută de militari la dispoziţia colonelului Cernescu (Comandantul Pieţei) şi vreosută de marinari sub ordinele d-lui căpitan-comandor Frunzianescu, ComandantulApărării Maritime a Portului.

În tot timpul zilei Rostislav a tras cu tunurile de 240 m/m pentru a ajutatrupele ce ţineau istmul la Principesa Maria; spre seară inamicul izbuti să debuşezetrupele noastre istovite (cele două regimente româneşti, adică rămăşiţele lor, seluptau de trei zile) retrăgându-se spre Agigea. Pe la 6.00 p.m. soseşte laConstanţa generalul Pavlov, numit de Cartierul rusesc pentru a restabilisituaţia. Imediat, statul major de pe vasul Amiral desfăşura un mare optimism,zicând că se aşteapta opt regimente proaspete ruseşti care vor sosi noaptea şi adoua zi şi că situaţia e mai liniştitoare. Cu toate acestea, ştiind dupăexperienţa mea, a zilei precedente, că nu exista nici o legatură serioasă întrefrontul (acum foarte apropiat) şi oraşul Constanţa, decid de acord cu colonelulCernescu ca miliţienii lui şi marinarii români să fie întrebuinţaţi în timpulnopţii pentru a patrula toate şoselele spre sud şi vest până la front, raportândsituaţia şi orice schimbare la intervale apropiate. Din partea Marinei,locotenentul Constantinescu a dirijat acest serviciu de recunoaştere. La 1noaptea un caporal din patrula îmi raportează situaţia în mod următor: trupelenoastre (tot acele elemente care se luptau de trei zile şi puţina cavalerierusească descălicată) ocupau o linie de treanşee trecând prin Agigea spre Sud deHagi - Duzluch, neavând nici un sprijin de artilerie până la acest punct; noapteaera absolut liniştită în privinţa focului de artilerie, însă oamenii din tranşeedeclarau că dacă inamicul îi atacă a doua zi dimineaţa cu artilerie grea n-o săpoată ţine linia fără reînforţări şi protecţie de artilerie. Am scris acestraport al patrulei şi l-am trimis imediat aghiotantului de serviciu.

28

1.00 a.m. Duminică 9 Octombrie – Dimineaţa, Statul Major destul de optimist: auînceput să sosească trupele Generalului Pavlov. Într-adevăr de la 10.00 a.m. sevăd trupe de cavalerie şi artilerie în rezerva pe poalele viilor. Vasul Amiraltrage în continua cu tunurile de 240 m/m. Mă duc la uscat unde găsesc pe ofiţeriinoştri de Marină. Locotenent-comandor Mihuţu îmi spune că urmând sfatul meu aîntocmit cu inginerii portului un plan efectiv pentru distrugerea rapidă amaterialului de petrol şi benzină din rezervoare şi că personalul necesar e şipostat în caz când situaţia s-ar schimba brusc în rău. Cele patru vapoareromâneşti din port erau sub presiune cu personalul necesar. Tot aşa, comandorulFrunzianescu luase dispoziţiuni pentru ridicarea imediată sau distrugereamaterialului militar (câteva tunuri, muniţiuni, torpile) depinzând de dânsul. Pela 10 şi 30, colonelul Cernescu vine în port şi ne spune că a primit ordintelefonic de la Medgidia ca să se evacueze imediat Constanţa şi că ultimiifuncţionari (C.F.R. şi Poşta) să plece cu ultimul tren ţinut sub presiune îngară. Mă duc imediat la bordul vasului Amiral, găsesc pe şeful de Stat Major şiîl întreb dacă într-adevăr a venit ordin de evacuare. Îmi răspunde afirmativ.

Întrebându-l dacă evacuarea se face imediat, îmi răspunde că inamicul nu vaputea să intre în oraş decât seara. Atunci îi comunic că Căpitanul Portului luasetoate măsurile pentru distrugerea materialului de rezervoare, întrebându-l dacăpot să transmit ordinul de execuţie. Răspuns: Non! Ordin de l'Amiral: rien detruire; nouslaissons tout intact iar nous reprendre la ville dans 2 à 3 jours. Întrebând dacă pot să ducimediat ordinul de evacuare ofiţerilor de Marină care cu trupa lor aşteptauordinele Amiralului şi dacă cele patru vase româneşti pot îmbarca pe funcţionariiportului şi alte elemente române rămase în oraş îmi răspunde: ,,Cu toate căoraşul nu va cădea până seara, comandorul Frunzianescu cu ofiţerii şi trupa luipot pleca imediat. Personalul român se poate îmbarca şi pe transportul rusesccare va fi escortat de torpiloare. Vasul Amiral va ieşi imediat la mare, pentru atrage de la larg în flancul inamic, însă se va întoarce spre seară pentru aproteja sau asigura plecarea persoanelor care ar rămâne.

11 şi 30 a.m. - Mă duc imediat la uscat, găsesc pe comandorul Frunzianescu şilocotenent-comandorul Mihuţu şi le transmit instrucţiunile: Ordin formal de a nudistruge materialul din rezervoare şi permisiunea celor ce pleacă pe uscat de apleca imediat, rolul lor fiind terminat. Pe la 11 şi 45 comandorul Frunzianescucu trupa lui pleacă din port împreună cu Dr. Pilescu şi locotenent-comandorulMihuţu, astfel rămaşi până la ultimul moment.

Îl rog pe locotenent-comandor Mihuţu de a rămâne cu mine pentru a dirijaultimele operaţiuni din port şi neevacuarea vaselor române, ceea ce primeşte.

Locotenent-comandor Mihuţu dă ordin pilotinei să colecteze pe toţifuncţionarii rămaşi (în special cei desemnaţi pentru distrugerea petrolului etc.,care erau la postul lor) şi să îi ducă pe vasele româneşti care aveau să seconformeze mişcărilor transportului rus. La 12.00, primul obuz cade tocmai la uşaportului, înaintea Casei Căpitaniei, urmat de altele a căror majoritate cădeau înapă lângă dragă.

Locotenent-comandor Mihuţu se îmbarcă cu mine pe cuirasatul care făceaultimele pregătiri de plecare. Pe la 12 şi 30 preparativele erau terminate şi la1.00 fix, Rostislav trecea între farurile de pe capul digelor, urmat la un interval

29

de un sfert de ceas de transportul rus, de cele patru vase şi pilotineleromâneşti. Atunci inamicul începu să tragă în noi cu două tunuri de 15 (pânăatunci trăgea cu tunuri de companie) fără a ne atinge cuirasatul răspunzând şi elcu tunuri de 15. După câtva timp bateria inamică îşi concentra focul asupratransportului care rămăsese mult în urmă cu vasele mici, escortat de un torpilormic (Zawidny). Cuirasatul porni spre largul mării, transportul spre Odessa, vaselemici spre Sulina. După 24 ore de navigaţie în diferite direcţiuni cuirasatul cuescorta lui de torpiloare primeşte ordinul de a veni la Sevastopol, unde soşesteîn dimineaţa de marţi, 11 octombrie.

La Sevastopol, locotenent-comandorul Mihuţu cu subsemnatul am insistat pânăcând am obţinut să fim primiţi de către Amiralul KolceaK, Comandant Şef al FloteiMărei Negre, ceia ce mi s-a acordat peste două zile. Locotenent-comandorul Mihuţuîntrebă pe Amiral dacă câteva date statistice asupra materialului abandonat laConstanţa îl pot interesa şi după invitaţia afirmativă a Amiralului îi comunicăîn detaliu cantitatea enormă de material lăsată acolo insistând asupra faptuluică luasem toate dispoziţiunile pentru distrugere şi că fusesem opriţi de AmiralulPatton.

Amiralul Kolceak ne confirmă că chiar el dăduse ordinul telegrafic formal casă nu se distrugă acest material crezând după informaţiunile primite de laMedgidia că oraşul va fi într-adevăr reluat peste două-trei zile. Mais, maintenant,vous avez raison, il font bombarder ce matériel. Şi chiar în acea seară o divizie decontratorpiloare plecă pentru a bombarda rezervoarele din Constanţa.

Locotenent-comandor Mihuţu şi subsemnatul după ce am atras atenţiuneaAmiralului asupra importanţei portului Constanţa ca bază strategică în MareaNeagră, ne-am permis de a face un comentar destul de critic asupra modului cum seapărase Constanţa şi modul cum s-ar fi putut apăra. Locotenent-comandorul Mihuţua menţionat faptul că Amiralul Patton fusese sfătuit de mai multe ori chiar deofiţerul lui (în special ofiţerul cu artileria, ofiţerul observator al tirului deartilerie şi comandantul contratorpilorului Baranof care în cursul uneirecunoaşteri făcută vreo zece zile înainte, cu subsemnatul la bord şi pentruprima dată cu tunuri lungi de 15) de a ieşi la mare cu cuirasatul Rostislav pentru abombarda el însuşi flancul de mare al inamicului şi că totdeauna refuzase.Amiralul Kolceak ne-a ascultat cu mare atenţie şi bunăvoinţă. Peste două zile amaflat confidenţial că Amiralul Patton va fi scos din escadra şi trimis într-unport pe uscat ceea ce s-a şi făcut peste zece zile.

În ce priveşte bombardarea rezervoarelor decisă de către Amiralul Kolceak,intâia încercare n-a dat rezultate, marea fiind prea rea pentru contratorpiloare.Atunci s-a transmis de la Sevastopol crucişătorul Pamyat Mercuria care după spuseleofiţerilor de pe bord a făcut un bombardament destul de satisfăcător, flacărarezervoarelor puse în foc rămânând vizibilă noaptea până la 70 mile în mare.

Observaţiuni: Părerea subsemnatului este că căderea bruscă a Constanţei care ar fi pututfi evitată se datoreşte nu numai faptului că nu era nici o rezervă mobilă înapropiere dar şi:

30

1. Lipsei absolute de aeroplane pentru recunoaşteri şi controlulartileriei pe acest sector al frontului; 2. Lipsei de colaborare serioasă între armată şi flotă (aici intervineincapacitatea absolută atât a Amiralului Pattov cât şi a şefului său de StatMajor în timpul operaţiunilor din Constanţa – Căpitanul –indescifrabil-n.n.; 3. Lipsei de legătură între trupele româneşti şi ruseşti (în general,lipsa de telefoane era uimitoare). Trupelor româneşti care au luptat în aceste trei zile de 7, 8 şi 9octombrie în contra unui inamic atât de superior în material şi în împrejurăriatât de nefericite, îmi permit de a aduce omagiul de adânc respect al unui martorocular.

Căpitan Costiescu Ghika, din Marina Militară

31