Management Financiar

25.09.2014

1

Management Financiar

Brainstorming

Ce intrebari aveti?

Ce vom studia?

Concepte cheie si abilitati

Cunoasterea tipurilor de baza a deciziilor si

rolul managerului financiar in cadrul

intreprinderii;

Cunoasterea scopului managementului

financiar;

Cunoasterea implicatiilor diverse a formelor

organizatorico-juridice;

Intelegerea conflictelor de interes ce se

intensifica intre proprietari si manageri

Tema 1 Conceptul de management financiar

Management financiar: definiţie, obiective,

atribuţii, funcţii

Teorii financiare

Decizia financiară − elementul fundamental al

gestiunii financiare a întreprinderii

Implicarea investitorilor instituţionali în

controlul managementului financiar

Modalităţi de soluţionare a conflictelor dintre

acţionari-manageri şi acţionari-creditori

TEMATICA REFERATELOR

1. Abordări teoretice privind managementul financiar

2. Evaluarea valorilor mobiliare: abordări teoretice si analiza comparativa a metodelor de evaluare

3. Gestiunea financiara pe termen scurt: abordări teoretice si metode de gestiune

4. Gestiunea activelor. Modelul Du Pont.

5. Gestiunea pasivelor stabile.

6. Costul si structura capitalului: decizii de finanţare

7. Decizii financiare pe termen lung

8. Finanţare prin acţiuni si obligaţiuni

9. Criza financiara si modalitati de gestiune. Analiza riscului.

10. Influenta cursului valutar asupra situaţiei financiare a întreprinderii

BIBLIOGRAFIE

Ion Stancu, „Finanţe: pieţe financiare şi gestiunea portofoliului, investiţiile reale şi finanţarea lor, analiza şi gestiunea financiară a întreprinderii” , Bucureşti, 2002

Dragotă V., Obreja L., Ciobanu A.,Dragota M. „Management financiar”, Ed. Economică, 2004 ;

Paul Halpern, „Finanţe manageriale”, Bucureşti, 1998

Г.Б. Поляк Финансовый менеджмент -Mосква «Финансы» изд. Объяденения «ЮНИТИ»,1997

Юджин Ф. Бригхэм, Луис Гапенски Финансовый менеджмент, Экономическая школа - Санкт Петербург,1997 в 2-х томах

http://www.mhhe.com/rwj

25.09.2014

2

Scopul managementului

Scopul mai multor companii pe pieţele Anglo-

Americane este maximizarea averii acţionarilor

– managementul companiei caută sa

maximizeze profiturile acţionarilor, influientind

majorarea preturilor si majorarea continua a

dividendelor.

Scopul mai multor intreprinderi japoneze si

europene este maximizarea valorii –luind in

considerare sanatatea financiara si sociala a

tuturor actorilor.

Managementul financiar

îşi asumă în cea mai mare parte

răspunderea pentru politica financiară

adoptată la nivel microeconomic, care

urmează a se aplica în vederea atingerii

obiectivelor urmărite de proprietarii şi/sau

administratorii resurselor financiare.

Managementul financiar

reprezintă un ansamblu de principii, metode,

tehnici, instrumente şi acţiuni prin intermediul

cărora se fundamentează deciziile financiare

în contextul realizării unor obiective

organizaţionale, formulate printr-o strategie

de întreprindere.

Obiectivul MF

a asigura eficienţa constituirii şi utilizării capitalului,

in scopul realizării suportului financiar pentru

maximizarea valorii de piaţă a întreprinderii şi, implicit,

creşterea averii acţionarilor.

Gestiunea financiară pe termen scurt are ca obiectiv

asigurarea echilibrului financiar între nevoile de

capitaluri circulante şi de trezorerie, pe de o parte, şi

sursele de capitaluri atrase temporar (inclusiv creditele

de trezorerie şi de scont), pe de altă parte.

Gestiunea financiară pe termen lung are ca obiectiv

alegerea unei strategii financiare de creştere şi

consolidare a valorii întreprinderii.

Atribuţii:

evaluează eforturile financiare ale tuturor acţiunilor care urmează a fi întreprinse într-o perioadă de gestiune dată;

asigură la momentul oportun, în structura şi condiţiile reclamate de necesităţi, capitalul, la un cost cât mai scăzut posibil;

urmăreşte modul de utilizare al capitalului şi gradul de influenţă al factorilor de decizie din celelalte centre de responsabilitate, în direcţia asigurării unei utilizări eficiente a tuturor fondurilor atrase în circuitele financiare;

asigură şi menţine echilibrul financiar pe termen scurt şi pe termen lung în concordanţă cu necesităţile întreprinderii;

urmăreşte obţinerea rezultatului financiar scontat şi îl repartizează pe destinaţii.

Decizia financiara

Se poate aprecia ca decizia financiara devine actul

fundamental al managementului financiar, fiind

rezultatul unui proces raţional de alegere constienta

din mai multe variante posibile, a unei solutii

considerate optime în planul activitatilor si

operatiunilor financiare. Fundamentarea corecta a

deciziilor financiare nu este posibila fara o analiza

financiara prealabila al carei obiectiv consta în

diagnosticarea starii de performanta financiara a

întreprinderii la încheierea exercitiului.

25.09.2014

3

Avantajele unui management financiar eficient sunt următoarele:

controlul mai uşor al fluxurilor de venituri şi cheltuieli;

adoptarea în cunoştinţă de cauză a deciziilor financiare importante pentru viitorul întreprinderii;

furnizarea către investitorii potenţiali, în orice moment, de informaţii despre planurile financiare ale întreprinderii;

întocmirea de rapoarte şi analize financiare profesioniste, bine fondate, care iau în considerare variabilele interne şi externe ale întreprinderii;

creşterea gradului de profitabilitate a afacerii.

2 Teorii financiare: Teoria de agent Teoria de agent (Modelul actionarilor):

Aceasta conceptie il are ca principal sustinator pe economistul american Milton Friedman. Potrivit acestuia, intr-o economie capitalista exista o singura responsabilitate a organizatiilor de afaceri: aceea de a utiliza resursele si de a se angaja in acele activitati care sa maximizeze profiturile pe termen lung cu respectarea legii si a competitiei libere.

Managerii sunt agenti ai actionarilor avand obligatia fiduciara (contractuala) de a actiona in sensul maximizarii satisfacerii intereselor actionarilor, acestia fiind proprietarii organizatiei si angajatorii managerilor.

Esenta teoriei de agent este aceea ca singura responsabilitatea a unei organizatii de afaceri este de a obtine beneficiul maxim in conditiile legii.

Obiectivul fundamental al firmei este acela de a gestiona procesul prin

care creditorii destinatori de obligaţiuni convertibile în acţiuni devin suficient de motivaţi, de activitatea firmei, sa devina acţionari ai firmei. Se bazeaza pe faptul ca agentul firmei este proprietarul care mandatează pe manager sa gestioneze firma.

TEORIA financiara

Teoria financiara (neoclasica): obiectivul

fundamental al firmei este acela de

maximizare a valorii firmei sau, ceea ce este

acelasi lucru, de maximizare a averii

proprietarilor firmei. Acest obiectiv poate fi

apreciat fie prin maximizarea profitului fie prin

maximizarea capitalizarii bursiere a firmei.

Teoria manageriala (directoriala)

Teoria manageriala (directoriala): obiectivul fundamental al firmei este acela de a maximiza functia de utilitate a managerilor (conducatorilor întreprinderii). Aceasta teorie este specifica cazului în care managementul se autonomizeaza fata de proprietar ca urmare, de obicei, a diviziunii excesive a actionariatului. Maximizarea acestei functii de utilitate se face pe baza luarii în considerare a: a) salariilor managerilor; b) efectivului de personal; c) volumului investitiilor; d) nivelului costurilor; e) nivelului profitului. Din punct de vedere practic, atingerea acestui obiectiv se realizeaza prin maximizarea cifrei de afaceri;

Teoria behaviorista

Teoria behaviorista (comportamentala): obiectivul

fundamental al firmei este acela de a atinge un

anumit prag minim (de productie, de salarii, de

dividende, de piata detinuta etc.);

Teoria semnalului: obiectivul fundamental al firmei

este acela de a minimiza costul transmiterii de

semnale despre mersul întreprinderii (de catre

managerii ei) si acela al verificarii acestor semnale

(de catre proprietari, creditori, alti participanti la viata

firmei);

Teoria semnalului:

obiectivul fundamental al firmei este acela de

a minimiza costul transmiterii de semnale

despre mersul întreprinderii (de catre

managerii ei) si acela al verificarii acestor

semnale (de catre proprietari, creditori, alti

participanti la viata firmei);

25.09.2014

4

3. Decizia financiară − elementul fundamental al gestiunii financiare a

întreprinderii

A) după natura obiectivelor :

Deciziile strategice se raportează la angajarea unor obiective de mare amploare, având un conţinut complex şi un rol determinant în evoluţia întreprinderii. Ele stabilesc coordonatele majore ale strategiei financiare promovate pe termen lung. În unele opinii se consideră că de aceste decizii depinde supravieţuirea întreprinderii. Este vorba, de exemplu, de introducerea unui nou produs, de o investiţie costisitoare sau de o extindere în exterior prin achiziţia unei alte societăţi. Luarea unei asemenea decizii cere o analiză completă a întreprinderii şi a mediului său pentru limitarea riscului de eroare. Procesul decizional este în acest caz lung şi face apel la numeroase tehnici posibile (studii de piaţă, planuri de finanţare, analiza rentabilităţii investiţiilor) etc. O strategie reuşită trebuie să armonizeze în mod creator oportunităţile pieţei cu posibilităţile societăţii, etaloanele de valoare cu obligaţiile

Deciziile tactice

Deciziile tactice corespund realizării operaţiunilor financiare curente, sunt subordonate deciziilor strategice, reprezentând continuarea logică a acestora, pe care le vor detalia şi segmenta. Ele sunt mai numeroase, dar mai simple prin conţinut şi mai precis conturate. Este vorba, de exemplu, de întocmirea bugetelor sau de politica de aprovizionare. Aceste decizii cer informaţii limitate, dar care rămân importante.

Deciziile operaţionale

Deciziile operaţionale sunt cele mai numeroase. Este vorba de rezolvarea unei probleme de oprire a producţiei, ca urmare a defectării unui utilaj sau a unor disfuncţionalităţi în aprovizionare, care a generat o ruptură de stocuri. Asemenea decizii solicită un număr redus de informaţii, dar au o importanţă deosebită, întrucât de rapiditatea cu care se adoptă depind eficacitatea şi productivitatea întreprinderii.

b) după natura activităţilor care

generează fluxurile financiare

• decizii de investiţii, cu influenţă directă asupra

structurii activelor întreprinderii, deci asupra gradului

lor de lichiditate;

• decizii de finanţare care determină structura

pasivului şi exercită modificări în gradul de

exigibilitate al pasivelor şi în costul capitalului;

• decizii de repartizare a profitului care

influenţează modalităţile de repartizare a

dividendelor, exercitând implicaţii directe asupra

investiţiilor şi autofinanţării.

MODELE DE ADOPTARE A DECIZIILOR FINANCIARE MANAGERIALE

modelul rational se bazeaza pe o succesiune de pasi pe care managerul îi parcurge în mod obligatoriu cu scopul de a obtine un grad cât mai înalt de certitudine în privinta fenomenelor urmarite;

rationalitatea decidentului-se considera ca un factor de decizie e rational atât timp cât el

foloseste informatia valoroasa, oportuna care sa-i asigure eficienta pentru viitorul actiunii. În bazaacestor informatii managerul argumenteaza în mod logic, rational viitoarea decizie.

b)-rationalitatea deciziei adoptate care exprima în mod rational caile si mijloacele prin care, înbaza ei, managerul intentioneaza sa actioneze pentru a-si atinge obiectivele propuse si pentru a obtine rezultate maxime în contextul în care i-l confera mediul. În final, putem spune ca prin rationalitatea

deciziei se urmareste însasi eficienta actiunilor manageriale.

c)-rationalitatea procesului de adoptare a deciziei - ratiunea tehnicii adoptarii deciziei estesustinuta de o suita de pasi de baza ce urmeaza a fi urmati cu consecventa. Acestia

Pasii ratiunii tehnicii adoptarii deciziei

Cunoasterea problemei de rezolvat sau diagnoza situatiei existente ;

Stabilirea obiectivelor pentru actiunile de perspectiva ( expl. cresterea profitului) ;

Gasirea solutiilor alternative pentru a putea realiza obiectivele propuse ;

Evaluarea fiecarei solutii alternative în functie de particularitatile pe care le prezinta

Compararea rezultatelor aferente solutiilor alternative si alegerea solutiilor de implementat ;

Implementarea propriu - zisa ;

Urmarirea si controlul rezultatelor ca urmare a aplicarii deciziilor.(urmând un feed back)

25.09.2014

5

Modelul rationalitatii limitate Managerul în acest context prefera sa aleaga o varianta de

actiune cu un nivel mai scazut de eficienta decât eficienta maxima posibila ce ar putea rezulta. Ei vizeaza oportunitatea, surpriza,succesul imediat. Ei prefera sa se angajeze într-o cercetare limitata asupra solutiilor alternative si de identificare a factorilor de eficienta. Ei apreciaza drept adecvata o varianta limitata constienti fiind ca nu au fundamentat pe deplin. Accepta si ideea folosirii informatiilor insuficiente si renunta voit la controlul asupra tuturor factorilor de eficienta, îndeosebi cei incerti. Toate aceste duc spre o limita în ce priveste gasirea solutiei optime, cu rezultate maxime. De aici si caracteristica acestui tip de management numit day bay day (zi de zi). Managerii pun accent pe intuitie, accepta riscul, dar un risc limitat. Aceasta este explicatia data faptului ca managerii care dispun de aceleasi informatii si care opereaza cu ele în acelasi context si urmaresc aceleasi obiective, adopta în aceasi situatie decizii total diferite.

Caracteristici de baza ale modelului rationalitatii limitate

-satisfactia pe care i-o da în practica managementului de a se considera capabil sa selecteze o solutie

acceptabila printr-o mai usoara identificare a ei fara prea multe dificultati si fara sa i se impuna masuri de siguranta.

-cercetarea limitata a factorilor implicati de unde si sentimentul de economisire a timpului si banilor.

-un control limitat al factorilor ce influienteaza evolutia sistemelor. Managerii accepta faptul ca detin un control mai putin eficient asupra evolutiei, accepta si ideea de a interveni pe parcurs factori necunoscuti ce nu au putut fi relevati în momentul luarii deciziei.

Modelul politic

puterea e înteleasa ca fiind abilitatea acestora de a influienta si

controla deciziile luate de manager si implicit rezultatele obtinute ca

urmare a aplicarii lor. Acesti detinatori de putere pot fi dupa caz:

actionarii, obligatarii, creditorii, institutii guvernamentale, clientii,

furnizorii, toti fiind considerati fie factori externi fie factori interni (-

diferite departamente din interiorul firmei, grupuri profesionale din

cadrul departamentului, lucratorii, organizatiile de sindicat).

Factorii de putere exprima niste dorinte subiective care sunt mai

mult sau mai putin legate de cunoasterea obiectiva a fenomenenlor

si proceselor derulate în sistem. Managerul se va afla într-un

permanent conflict cu acesti factori si e supus unui stress continu.

Dimensiunea conflictului e în functie de natura obiectivelor generale,

de metodele de interventie în fazele procesului decizional,de

puterea relativa a fiecarui factor în parte.

Atentie!

Identificati care sunt

avantajele

managementului

financiar pentru

intreprinderea dvs?

Argumentati

raspunsul:

@societate pe actiuni din

sfera serviciilor,

industrie, comert

@companie de

consultanta

@institutie financiara

@societate de asigurari

!!! Care este opinia dvs privind

rezolvarea conflictelor dintre

acţionari şi creanţieri.

25.09.2014

6

!!! Care este opinia dvs privind

rezolvarea conflictelor dintre dintre

acţionari şi creanţieri.

…? 1 . Obiectivul intreprinderii ar trebui sa fie:

a Maximizarea vinzarilor

b Maximizarea profiturilor

c Maximizarea averii actionarilor pe termen lung

2 . Companiile sunt falimentare datorita faptului ca:

nu tin o evidenta contabila veridica ;

nu elaboreaza planuri finaciare;

nu dispun de mijloace banesti;

3 . Care din urmatoarele nu reprezinta un activ real al

intreprinderii?

Depozitele bancare

Patenta

Automobile

…?

4 . Care din urmatoarele nu vor fi parte componenta a listei de responsabilitati a managerului financiar?

confruntarea pe piata de capital

relatiile cu clientii

gestiunea fluxului de numerar

5 . Care din urmatoarele investitii in mod normal vor genera cea mai inalta rentabilitate?

Investitiile speculative in firme mici;

Investitiile in companii falimentare

Obligatiuni corporative ale companiilor bine cunoscute?

6 . Conceptiile teoriei de agent vizeaza compania ca pe o retea de:

Proiecte

Contracte

Persoane

…?

7 . Care din urmatoarele reprezinta o decizie financiara?

Uzura mijloacelor fixe

Emisiunea obligatiunilor pe un termen de 5 ani

Asigurarea pentru creante incerte

8 . Majoritatea managerilor sunt:

Neutri fata de risc

Accepta/ Solicitanti de risc

Impotriva/Potrivnici de risc

1. Obiectivul intreprinderii este de a maximiza profitul! (A/F)

2. Cele doua forme principale de decizie sunt decizia de producţie şi decizia de investiţii (A/F)

3. Atunci când riscul perceput este mai mare ne aşteptăm la un profit mai mare. (A/F)

4. Pentru majoritatea întreprinderilor mari proprietarii şi managerii sunt aceiasi oameni (A/F)

5. O investitie de succes creste valoarea firmei. (A/F)

6. Investiţiile sociale nu pot fi creatoare de avere. (A/F)

7. Modelul economic tradiţional a comportamentului uman presupune că managerii sunt pe termen scurt maximalisti in ceea ce priveste pretul. (A/F)

8. Asimetria informaţională implică faptul că o parte este mai informata decât celelalte. (A/F)

9. Managerul financiar ar trebui să gestioneze expunerea firmei la risc. (A/F)

10. În cazul în care valoarea prezentă netă este negativă, o oportunitate de investitie: - nu are niciun impact asupra valorii ;- creează valoare ;- distruge valoarea

Valoarea in timp a banilor

Valoarea prezenta

Valoarea viitoare

!!! Argumentati importanta valorii in timp a

banilor in activitatea decizionala a

intreprinterii prin formularea unui exemplu si

solutii de rezolvare.

25.09.2014

7

Axa temporala si pozitionarea fluxurilor de numerar

CF0 CF1 CF3 CF2

0 1 2 3

i%

Punctele indica sfirsitul perioadei

Timpul 0 este astazi; Timpul 1 este sfirsitul perioadei 1 sau inceputul perioadei 2.

Rata dobinzii

Flux de numerar

Procesul de determinare a FV (deplasindu ne spre dreapta pe linie

reprezinta) compunere.

Care este FV a $100 peste 3 ani daca r = 10%?

FV = ? 100

0 1 2 3

10%

Valoare Viitoare

O singura suma - FV & PV

Se investeste PV la o rata a dobinzii i pentru a obtine FV

Si cazul invers determinarea valorii prezente P V a unei sume viitoareFV.

1 2 3 0

FV1 = (1+i)PV

FV3 = (1+i)3PV

PV

FV2 = (1+i)2PV

1 2 3 0

PV = FV1/(1+i)

FV1

PV = FV2/(1+i)2

FV2

PV = FV3/(1+i)3

FV3

PV =

FV

1+ i = FV

1

1+ in

n n

n

FVn = PV(1 + i )n

$100 = 0.7513 = $75.13. 1.10

PV = $100 1

3

PV -$100 obtinuti peste 3 ani

daca r= 10%

Suma unica – FV & PV Formule:

Perpetuitati

Perpetuitatile sunt serii de plati constante, A, in fiecare perioada.

1 2 3 4 5 6 7

A

0

A A A A A A

P V a perpetuitatii este o valoare ce poate fi investita astazi la o rata a

dobinzii r ce se refera la plata A pentru fiecare an, fara a afecta valoarea

investitiei initiale.

PVperpetuie = [A/(1+r)t] = A [1/(1+r)t] = A/r

PV1 = A/(1+r)

PV2 = A/(1+r)2

PV3 = A/(1+r)3

PV4 = A/(1+r)4

etc. etc.

Anuitatea a $100 pentru 3 ani.

$100 $100 $100

0 1 2 3 r%

Anuitate ordinara

25.09.2014

8

A A

0 1 2 3 i%

A

Anuitate speciala

PV FV

Anuitate ordinara

A A A

0 1 2 3 i%

Diferenta intre anuitatea ordinara si cea speciala?

Anuitate ordinara vs. Annuitate Speciala

PV = [ 1/(1+r) ]t FVt

PV = $100/(1.14) + $200/(1.14)2 +

$300/(1.14)3

PV = $87.72 + $153.89 + $202.49

PV = $444.10

$100 $300 $200

0 1 2 3 r%

Fluxuri inegale

Perioade de compunere

Anual: FV3 = $100(1.10)3 = $133.10.

Semianual: FV6 = $100(1.05)6 = $134.01.

0 1 2 3 10%

100 133.10

0 1 2 3

5%

4 5 6

134.01

1 2 3 0

100

Principii de bază utilizate în investiţii

1. Valoarea în timp a banilor

2. Fluxuri de venit

Valoarea în timp a banilor

Există 2 principii importante:

1. Un leu astăzi valorează mai mult decât un

leu mâine;

2. Un leu sigur valorează mai mult decât un leu

mai riscant.


1. Valoarea prezentă şi valoarea viitoare

Dacă notăm:

VP = valoarea prezentă

VV = valoarea viitoare

FD = factor de discount

FC = factor de capitalizare

r = rata dobânzii pentru o perioadă

t = timpul (în perioade)

tr1

1

tr1

25.09.2014

9


Atunci se deduc următoarele relaţii:

(1.1) VP = VV x FD = VV x 1/(1+r)t

(1.2) VV = VP x FC = VP x (1+r)t


De reţinut:

1. Valoarea prezentă reprezintă valoarea cu

discount a unui flux financiar viitor;

2. Valoarea viitoare se află prin capitalizarea valorii

prezente;

3. Factorul de discount reprezintă valoarea

prezentă a unui leu care va fi primit în viitor;

4. Factorul de capitalizare reprezintă valoarea

viitoare a unui leu investit în prezent.

Fluxuri de venit

Anuităţile

reprezintă sume de bani care se plătesc periodic, în legătură cu anumite investiţii care generează fluxuri financiare constante şi definite în timp: ipoteci, împrumuturi cu plăţi constante etc.

Există:

anuităţi ordinare (plătite la sfârşitul perioadei)

anuităţi plătite anticipat (plătite la începutul perioadei)

Fluxuri de venit

Perpetuităţile

reprezintă sume de bani care se plătesc periodic şi

se întâlnesc în cazul investiţiilor care au o durată

nedeterminată în timp sau generează fluxuri

financiare pentru o perioadă nedeterminată.

Fluxuri de venit

Factorul de capitalizare se poate manifesta sub două moduri: discret sau continuu.

Capitalizarea discretă presupune faptul că dobânda este calculată periodic, la anumite intervale bine definite în timp şi evidenţiabile;

Capitalizarea continuă presupune faptul că dobânda este calculată pentru un număr de intervale de timp infinite.

Fluxuri de venit

Formula de calcul pentru capitalizare discretă:

VV = VP x (1+r/m)mt

unde: r = rata anuală a dobânzii

m = numărul de perioade de capitalizare dintr-un an

t = numărul de ani

25.09.2014

10

Fluxuri de venit

Formula de calcul pentru capitalizare continuă:

VV = VP x (1+r/∞∞t

unde: r = rata anuală a dobânzii

t = numărul de ani

Fluxuri de venit

Relaţia (1+r/x)xt tinde la ert dacă x tinde la

infinit, iar e = 2,71828

Aşadar relaţia devine:VV = VP x ert

Fluxuri de venit

Exemplu:

Valoarea iniţială: 100 USD (VP)

Rata nominală a dobânzii: 10% (r)

Perioada de plată a dobânzii: trimestrial (m)

Valoarea cu capitalizare discretă:

VV(d) = 100 (1+0,1/4)4 = 110,38

Valoarea cu capitalizare continuă:

VV(c) = 100 x e0,1 = 110,52

Fluxuri de venit

Randamentul unei investiţii poate fi exprimat în două

moduri: nominal şi efectiv.

Randamentul nominal pentru o investiţie este

cunoscut din datele iniţiale;

Randamentul efectiv al unei investiţii va fi calculat în

funcţie de valorile prezente şi viitoare ale acelei

investiţii.

Fluxuri de venit

Fluxuri de venit cu rată de creştere

reprezintă acele fluxuri financiare succesive generate de o investiţie, care cresc de la o perioadă la alta.

Cel mai frecvent în domeniul financiar sunt întâlnite fluxurile de venit cu rată constantă de creştere.

Fluxuri de venit

cu rată constantă de creştere

1. Anuităţi cu rată constantă de creştere (g):

VP =

unde:

C = cash-flow (flux de venit)

r = rata dobânzii

13

2

21

1...

1

1

1

1

1

n

n

r

gC

r

gC

r

gC

r

C

25.09.2014

11

Fluxuri de venit


2. Perpetuităţi cu rată constantă de creştere (g):

VP =

unde:

C = cash-flow

r = rata dobânzii

r

gC

r

gC

r

gC

r

C

1

1...

1

1

1

1

13

2

2

Fluxuri de venit


Cunoscându-se variabilele:

r = rata de actualizare pentru o perioadă

g = rata de creştere pentru o perioadă (g<r)

C = suma de plată la sfârşitul perioadei (fluxul

financiar)

N = numărul total de anuităţi de plată

t = perioada de plată

se pot calcula următoarele relaţii:

Fluxuri de venit


1) Anuităţi:

C1 = C2 = Ct = ... = CN

VP =

N

tNtt

t

rrrC

r

C

1 1

11

1

Nrr

C

1

11

Fluxuri de venit


2) Perpetuităţi:

VP =

r

C

r

C

tt

t

1 1

Fluxuri de venit


3) Perpetuităţi cu rată constantă de creştere (g):

VP =

gr

C

r

gC

tt

t

t

1

1

1

1

Fluxuri de venit


4) Anuităţi cu rată constantă de creştere (g):

(1.12) VP =

Atenţie !!!

formulele 1.9 – 1.12 pot fi transformate pentru

calculul valorii viitoare prin înmulţirea cu (1+r)t

N

r

g

gr

C

1

11

25.09.2014

12

Luarea deciziei de investire

“Banii nu încep niciodată o idee. Este întotdeauna ideea ce porneşte banul“ (Owen Laughlin)

I. Identificarea produsului sau serviciului necesar societăţii (sau

a unei părţi dintr-o localitate) pentru care oferta actuală este

deficitară sau nesatisfăcătoare şi oferirea cel puţin a anui

avantaj faţă de concureţi;

II. Identificarea resurselor informaţionale, umane, materiale,

financiare necesare afacerii (necesarului de investiţii)

III. Evaluarea eficienţei investiţiei

Luarea deciziei de investire

Calculul necesităţilor de investiţii

Necesităţile de investiţii vor reflecta priorităţile de cheltuire a banilor, costurile aşteptate şi cheltuielile. El trebuie să includă următoarele:

Utilaj,

Imobil,

Chirie

Personal,

Asigurări,

Depreciere,

Plata împrumuturilor,

Publicitate si promovare,

Contabilitate,

Cheltuieli neprevăzute,

Taxe,

Reparaţii.

Metode de evaluare a eficienţei investiţiilor

Eficienţa economică reflectă, în modul cel mai

cuprinzător, rezultatele obţinute într-o activitate

economică, evaluate prin prisma resurselor consumate

pentru desfăşurarea acesteia în condiţii de eficienţă

maximă.

Practica ne pune la dispoziţie mai multe metode de

apreciere a eficienţei investiţiilor, printre care:

- Termenul de recuperare (Tr) Perioada de aşteptare

- Valoarea actualizată netă (VAN) Câştigul

- Rentabilitatea investiţiei (R) Efect/Efort


1. Termenul de recuperare reprezintă perioada de timp (calculată de la

momentul în care investiţia se pune în funcţiune) în care se recuperează

valoarea investită pe seama fluxurilor de numerar anuale. Este de preferat

un proiect care asigură o recuperare cât mai rapidă a cheltuielilor

investiţionale.

Tr = Valoarea investiţiei / Flux net mediu anual actualizat

Flux net de numerar = Total încasări de mijloace băneşti

(din vânzarea producţiei, prestarea serviciilor, din alte activităţi) –

Total plăţi de mijloace băneşti (pentru procurarea materiei

prime, chirie, rambursarea creditului, plata dobânzilor, impozite,

taxe ş.a cu excepţia investiţiei iniţiale)


Deoarece banii au proprietatea de a se devaloriza, este necesar

de a actualiza toate sumele pe care preconizăm să le obţinem în

viitor. Actualizarea presupune determinarea puterii de

cumpărare reale a banilor.

Flux net de numerar actualizat = Flux net de numerar *

unde:

r – rata de actualizare (de obicei rata dobânzii care include rata inflaţiei)

i – numărul de ordine a anului pentru care se facre actualizarea

ir)(1

1


2. Valoarea actualizată netă – reprezintă diferenţa dintre valorile

actualizate ale fluxurilor de numerar viitoare actualizate şi investiţia iniţială,

adică cîştigul “curat” al investitorului după recuperarea investiţiei.

initiala Investitiaeactualizatnumerar de FluxurilorVAN

Regula VAN: acceptă dacă VAN > 0 şi respinge dacă VAN <0

3. Rentabilitatea investiţiei caracterizează nivelul raportului dintre VAN

şi investiţia iniţială, adică cîştigul “curat” la o unitate monetară investită.

Un proiect investiţional independent urmează să fie acceptat doar dacă R

este mai mare decât 0, şi trebuie respins, dacă R este mai mic decât 0.

100tI

VANR

25.09.2014

13

Pragul de rentabilitate – metodă de măsurare a riscului economic (baza asigurării profitabilităţii afacerii)

Venit – Cost = Profit/Pierdere

Venituri Costuri

Costuri fixe

Costuri variabile

Prag de

rentabilitate

Marja de siguranţă

unitare variabileCheltuieli -unitar Pret

fixe Cheltuieli aterentabilit de Pragul

Marja de siguranţă = Venituri – Pragul de rentabilitate

DE REŢINUT: CU CÂT ESTE MAI ÎNALT PRAGUL, CU ATÂT

MAI GREU ESTE DE A-L DEPĂŞI!

Sursele şi formele de finanţare ale investiţiilor

La ce surse de finanţare poate face apel antreprenorul începător?

1. Surse de finanţare "neoficiale":

- mijloacele băneşti ale cămătarilor

- banii temporar liberi ai rudelor, prietenilor, clienţilor potenţiali, furnizorilor.

2. Rezerve interne:

- vânzarea unor elemente ale patrimoniului propriu, care pentru moment nu sunt necesare

- vânzarea sau darea în arendă a suprafeţelor, utilajelor, etc., temporar nefolosite sau care sunt în surplus.

3. "Economia resurselor băneşti" apărută în urma:

- disponibilizării mijloacelor financiare din afacerile stopate

- închirierii de spaţii la preţ cât mai rezonabil

- oferirii în arendă a unei părţi din propriile suprafeţe de producţie sau a localului, temporar liber

4. Surse externe de finanţare:

- Participarea antreprenorului la diverse programe şi proiecte, înaintate de stat sau de subiecţi străini

- Finanţarea prin diverse linii de "creditare" pentru micul business, gestionate de instituţii bancare şi nonbancare.

5. Creditele băncilor. Aproximativ 90% de împrumuturi antreprenorii şi întreprinderile mici le primesc de la bănci.

“Afacerile care urmează bunele

practici beneficiază de succes…"

Estimarea valorilor

mobiliare

Valoarea intrinseca a unui titlul financiar se determina prin calcul si este functie de rezultatele plasamentului, de veniturile viitoare posibile ale investitiei. Totalitatea titlurilor financiare care fac obiectul tranzactiilor pe piata de capital, în speta la bursa, se mai numesc produse bursiere. Din punct de vedere al modului în care acestea sunt create, se împart în mai multe categorii: primare, secundare si sintetice. Titlurile primare sunt cele emise de utilizatorii de fonduri pentru mobilizarea capitalului propriu si cele folosite pentru atragerea capitalului de împrumut. În prima categorie intra actiunile, iar în cea de a doua obligatiunile. Caracteristica definitorie pentru titlurile primare este ca acestea, pe de o parte, asigura mobilizarea de capital pe termen lung de catre utilizatorii de fonduri, iar pe de alta parte, dau detinatorilor lor drepturi asupra veniturilor banesti nete ale emitentului.

Titlurile derivate sunt produse bursiere rezultate din contracte încheiate între emitent (vânzător) şi beneficiar (cumpărător) şi care dau acestuia din urmă drepturi asupra unor active reale, la o anumită scadenţă viitoare, în condiţiile stabilite prin contract.

ACŢIUNI OBLIGAŢIUNI

Avantaje conservă mai bine puterea

de cumpărare a capitalului

investit, prin integrarea mai

operativă a inflaţiei în preţuri;

mai puţin riscante, datorită

termenelor ferme de determinare şi de

plată

- a dobânzilor şi

- a valorii de rambursat

Dezavantaje mai riscante (volatile),

datorită caracterului variabil

- al dividendelor şi

- al preţului de răscumpărare

mai puţin conservative pentru

puterea de cumpărare a capitalului

investit prin volatilitatea ca preţ la

variaţiile ratei dobânzii de piaţă

25.09.2014

14

Evaluarea obligatiunii

Obligatiunile – titluri de valoare negociabile reprezentand un drept

de creanta al obligatarilor asupra capitalurilor imprumutate unei

societati

Obligatiunile - valori mobiliare emise cu dobanda prin care

emitentul se obliga sa plateasca detinatorului, la anumite intervale de

timp, o anumita suma de bani, numita dobanda (cupon), precum si sa

restituie principalul la maturitate

Obligatiunile pot fi emise de stat (government bonds), municipalitati

(municipal bonds or "munies"), de societati comerciale (corporate

bonds or "corporates").

Obligatiunile nu afecteaza dreptul de proprietate al actionarilor.

Obligatiunile nu confera detinatorilor putere de decizie in societate si

nici nu dau dreptul de a beneficia de cresterea societatii ca in cazul

actiunilor.

Elementele tehnice ale imprumutului obligatar

• Valoarea nominala (VN) – valoarea de referinta (inscrisa pe

titlu), baza de calcul pentru dobanda

• Pretul de emisiune (PE) – pretul de vanzare (suma efectiv

platita de cumparator)

• Pretul de rambursare (PR) – suma platita de emitent

obligatarului la rambursarea imprumutului

• Prima de rambursare = Pretul de rambursare – Pretul de

emisiune

• Dobanda - platibila la anumite date stabilite

Dobanda absoluta= Valoarea nominala * Rata nominala

a dobanzi

Daca PE < VN, Rata reala a dobanzii = Dobanda absoluta

/Valoarea de emisiune

Modalitati de rambursare a imprumuturilor obligatare

a.Rambursarea prin amortizari constante si anuitati

variabile

Presupune rambursarea periodica (anuala) a unui numar

constant de obligatiuni

Nr.oblig.ramb.anual = Nr.total oblig./Durata imprumutului

Amortizarea este constanta, dobanda variaza descrescator,

anuitatea variaza descrescator

Amortizarea anuala = K/Durata imprumutului

b.Rambursarea integrala la scadenta

Societatea dispune de capitalul imprumutat pe toata durata

imprumutului

Aceasta modalitate de rambursare protejeaza trezoreria

societatii, care, pe durata imprumutului, este afectata doar

de plata dobanzilor

Modalitati de rambursare a imprumuturilor obligatare

c. Rambursarea prin anuitati constante

Periodic (anual) se ramburseaza prin tragere la sorti un

anumit numar de obligatiuni

Anuitatea (a) = Amortizare (A) + Dobanda (D)

Pentru ca anuitatile sa fie constante, amortizarile variaza

crescator, iar dobanzile variaza descrescator si

compensator cu variatia amortizarii

Anuitatea constanta se stabieste prin tehnica actualizarii

Rambursarea se poate realiza

La paritate, cand PE=PR=VN

Cu prima, cand PE<PR

Numarul de obligatiuni rambursate anual = Amortizarea

anuala/ Valoarea nominala

in

iKa

11*

Etapele emisiunii de titluri

Mărimea cuponului depinde de:

Condițiile pieței financiare (nivelul LIBOR are rolul de reper pe piața

eurovalutelor);

Credibilitatea emitentului (cu cât este mai mică, cu atât crește marja peste

LIBOR);

Rata inflației în momentul emisiunii și în perspectivă;

Domeniul de activitate al firmei;

Moneda în care este denominat împrumutul, prin cupon acoperindu-se și gradul

de depreciere monetară;

Prețul de emisiune

o Ad pari (la valoarea nominală) – comisioanele sun incluse în calculul

cuponului.

o Sub pari (sub valoarea nominală) – diferența dintre prețul de emisiune și valoarea nominală fiind comisioanele participanților la subscriere.

4. Părțile semnează și acordul de subscriere – specifică termenii și condițiile în

care emisiunea va fi cumpărată de la emitent de grupul de subscriere;

5. Memorandumul de emisiune – document cu rol de informare și promovare a

emisiunii;

25.09.2014

15

Prețul de emisiune

Într-o nouă emisiune de obligațiuni sau acțiuni

preferențiale, prețul se bazează pe randamentele de

la închiderea pieței.

Prețul unei emisiuni de acțiuni comune, ale unei

companii care are acțiuni în circulație, se bazează

pe prețul de închidere al acțiunilor la data aprobării

finale a prospectului de emisiune.

Când o companie “iese în public” (oferta publică

inițială - IPO) pentru prima dată, banca manager și

emitentul negociează prețul conform principiilor de

evaluare a titlurilor mobiliare.

Comisioane

Comisionul brut de subscriere, pentru o obligațiune = diferența

dintre prețul de emisiune și suma încasată de emitent pentru un

titlu.

Grupul de banking cumpără partea sa din emisiune de la grupul

de subscriere la un preț specificat = rezultă comisionul grupului

de subscriere;

Grupul de banking vinde apoi celor din lista exceptată, grupului

de vânzare și propriilor clienți la prețuri stabilite = rezultă

comisionul grupului de banking;

Din vânzarea emisiunii de către grupul de vânzare la prețul de

emisiune, rezultă comisionul grupului de vânzare.

Clasificarea obligațiunilor

A. După plata cuponului: obișnuite, cupon variabil, cupon zero,

indexate, de venit.

B. După perioada de rambursare: obișnuite, fără scadență, cu

opțiune put/call, extensibile, retractabile, convertibile în acțiuni.

C. După emitent: municipale, gurvernamentale, corporative

(generale, ipotecare, negarantate)

D. După monedă: locale, internaționale (străine, euroobligațiuni)

E. După riscul de neplată: fără risc, cu risc ridicat, legate de active

(cu acoperire în mărfuri, cu warante)

5

51 1 1

B t it i

i B B

CP FVP PV CF

k k

Evaluarea obligatiunii =fluxuri

Timpul = 0

1 2 3 4 5 6 7

Valoarea

obligatiunii, PBt

Rata cuponului, CP Valoare nominala

Care e valoarea obligatiunii n= 3-ani, 10% rata couponului

daca rata de rentabilitate kd = 8%; VN- $1000?

$100 $100 $100 + $1,000 VB = ?

0 1 2 10 10% ...

= $90.91 + . . . + $38.55 + $385.54

= $1,000.

V k k

B

d d

$100 $1 ,

(1

000

(1 1 10 10

. . . + $100

(1 + k d

+ + + + ) ) )

Evaluarea obligatiunii Exemplu Definitii Regulamentul CNPF: Valoarea de piaţă a valorilor mobiliare – preţul mediu ponderat înregistrat

în cadrul tranzacţiilor efectuate în regim de licitaţii pe piaţa bursieră. Valori mobiliare derivate – valori mobiliare al căror preţ depinde de preţul altor

valori mobiliare. Emisiunea şi circulaţia valorilor mobiliare derivate se reglementează de actele normative ale Comisiei Naţionale şi ale bursei de valori;

Valori mobiliare de stat – titluri financiare emise în formă de contract de împrumut, exprimat în valută naţională sau în altă valută legitimă, încheiat între Republica Moldova, în calitate de debitor, şi persoane juridice sau fizice, în calitate de creditor;

Valori mobiliare materializate – titluri financiare care există sub formă de certificate ale valorilor mobiliare. Proprietarul valorilor mobiliare materializate se identifică conform certificatului valorilor mobiliare perfectat în modul stabilit sau, în cazul în care certificatul este transmis deţinătorului nominal, conform înscrierii făcute în documentele de evidenţă ale acestuia;

Valori mobiliare nominative nematerializate – titluri financiare care există în formă de înscrieri făcute în conturi. Proprietarul valorilor mobiliare nominative nematerializate se identifică conform înscrierii făcute în registrul deţinătorilor unor astfel de valori mobiliare sau, în cazul transmiterii acestor valori deţinătorului nominal, conform înscrierii făcute în documentele de evidenţă ale acestuia;

Valori mobiliare nominative – titluri financiare care conţin numele (denumirea) proprietarului;

Valori mobiliare străine – titluri financiare înregistrate în state străine ale emitenţilor înregistraţi în statele respective.

25.09.2014

16

Temeiuri pentru efectuarea estimării :

a) la reorganizarea societăţii prin fuziune sau dezmembrare;

b) în cazul răscumpărării de către societatea pe acţiuni (cu excepţia fondurilor de investiţii mutuale şi fondurilor de investiţii pe intervale) sau achiziţionării de către societatea pe acţiuni a acţiunilor proprii;

c) în cazul efectuării ofertei tender în conformitate cu actele legislative şi normative în vigoare;

d) în cazul depunerii valorilor mobiliare ca aport la capitalul social al unei societăţi comerciale;

e) benevol, din iniţiativa clientului;

f) în cazul donaţiei valorilor mobiliare, cu excepţia contractelor de donaţie încheiate între rude de gradul I, II şi III cu exceptii prevazute in legislatie.

Contractul pentru serviciile de estimare între estimator şi client poate să prevadă efectuarea de către estimatorul respectiv a estimării unui obiect concret, mai multor obiecte sau deservirea pe termen lung a clientului, conform cererilor acestuia.

Metodele de estimare :

a) metoda fluxurilor financiare;

b) metoda de piaţă;

c) metoda activelor la valoarea de piaţă

Metoda fluxurilor financiare

a) metoda capitalizării, care se aplică pentru emitenţii care au o evoluţie stabilă

din an în an. Formula de calculare a veniturilor prin metoda capitalizării

este următoarea:

V = CF(1+g)/ r - g

b)metoda actualizării fluxurilor financiare, care se aplică la estimarea

emitenţilor cu fluxuri financiare neregulate.

Determinarea fluxurilor financiare se efectuează după următoarea formulă: CF

= (PB-CE-A) x (1-I)+A-IC, unde: CF - fluxul financiar prognozat pentru

anul respectiv; PB - profit brut, calculat ca diferenţa între volumul

vînzărilor şi costul lor; CE - cheltuieli de exploatare (fără amortizare şi

uzură); A - amortizarea şi uzura, calculate în anul respectiv; I - impozitul pe

profit; IC - investiţiile capitale (în capital imobilizat) efectuate pe parcursul

anului respectiv.

Evaluarea actiunilor

Actiunile

Actiunile reprezinta titluri de proprietate asupra unei parti a

capitalului unei intreprinderi.Proprietarul unei actiuni devine actionar al intreprinderii.Pe baza capitalului subscris , cu care participa la capitalul firmei, actionarii primesc un certificat de actionar, care reflecta numarul de actiuni detinute .Aceste actiuni pot fi cumparate sau vandute , operatiuni ce se pot realiza in cadrul bursei de valori.Actionarii beneficiaza de anumite drepturi , intre care acela de a primi o parte din profitul realizat , adica divideDividentul reprezinta, deci, partea din profitul unei societati pe actiuni care se repartizeaza anual actionarilor , calculata procentual fata de capitalul subscris.Marimea dividentului este conditionata de rezultatele financiare obtinute de societatea emitenta.

Sunt cotate si tranzactionate la bursa numai

actiunile emise de societatile comerciale ce

intrunesc anumite conditii de performanta si

care difuzeaza pe piata un numar mare de actiuni.

Dupa forma de prezentare exista :

Actiuni nominative :care au inscris numele detinatorului

Actiuni la purtator :care nu au inscris numele si pot fi instrainate fara nici o conditie , posesorul lor devenind actionar.

Acţiunea este definită prin evidenţierea a două elemente:

- dreptul de acţionar, care exprimă drepturile deţinătorului asupra societăţii emitente şi este reprezentat printr-un document numit certificat de acţionar;

- unitatea dreptului acţionarului care reprezintă o parte indivizibilă de valoare egală din capitalul social al firmei emitente.

Din punct de vedere al drepturilor pe care le conferă, acţiunile se împart în acţiuni comune şi preferenţiale.

Acţiunile comune dau deţinătorului lor legal dreptul la vot în adunarea generală a acţionarilor, ceea ce înseamnă participarea la managementul societăţii emitente şi de asemenea dreptul la dividende.

Acţiunile preferenţiale dau dreptul la un dividend fix, ce este plătit înain-tea dividendului pentru acţiunile comune; în schimb ele nu dau drept la vot.

25.09.2014

17

97

ACTIUNI ORDINARE

Actiunile ordinare reprezinta unitatile de baza ale proprietatii unei S.A. Valoarea lor nominala a fost stabilita la fondarea societatii. Valoarea de piata la un moment dat rezulta din cererea la Bursa.

Posesorii de actiuni ordinare Au drepturi: pot primi dividend, pot vota hotarari ale Adunarii Actionarilor

Isi iau riscuri, sunt expusi sa piarda o parte sau tot capitalul investit, in cazul esecului firmei.

Emisiunea de actiuni ordinare pentru colectarea de capital se face la un pret apropiat de cel al pietei. De obicei aceste actiuni suplimentare sunt vandute investitorilor interesati la bursa.

Costurile pentru firma ale acestui capital sunt mari (pana la 10%): Costuri directe: pentru banca si / sau brokerul emisiunii, costuri legale, costuri contabile,

costuri de prospect

Costul legat de castigul asteptat de investitori, corespunzator riscului pe care si-l asuma

Prin emisiune se dilueaza controlul actionarilor existenti.

98

ACTIUNI PREFERENTIALE

Actiunile preferentiale sunt valori imobiliare care ofera investitorilor castiguri mai mici si riscuri mai mici decat actiunile ordinare.

Posesorii de actiuni preferentiale : Pot primi dividend fix, inainte actionarilor ordinari, nu au drept de vot

Dividendul fix inseamna ca nu pot beneficia de veniturile extraordinare ale firmei

Riscurile sunt mai mici, in cazul falimentului fiind prioritari in recuperarea banilor investiti fata de actionarii ordinari

Emisiunea de actiuni preferentiale este modul de atragere de capital cand gradul de indatorare al firmei este deja mare si nu poate obtine imprumuturi ieftine. Are costuri mari, ca si emisiunea de actiuni ordinare

Dividendele nu se pot deduce la impozite

Prin emisiune nu se dilueaza controlul actionarilor existenti.

Pe piata, actiunile preferentiale sunt mai putin volatile decat cele ordinare.

In prezent, reprezinta o sursa de finantare mai putin utilizata.

Evaluarea actiunii simple

Timpul = 0

1 2 3 4 5 6 7

Valoarea

actiunii, PSt

Dividendul asteptat, Dt+i

Modelul de actualizare a dividendului

Valoarea curenta a actiunii = PV a fluxurilor

asteptate sub forma de dividend la o rata ceruta

de rentabilitate, kS.

1 1

es e t i

t ii s

DP PV CF

k

P

D

k

D

k

D

k

D

ks s s s

0

1

1

2

2

3

3

1 1 1 1

. . .

Cresterea constanta

• cresterea dividendelor cu o rata constanta , g.

• firma plateste profituri constante sub forma de dividend

• i.e. Dt = k x Et unde k =rata platilor

Valoarea actiunii = PV a dividendelor

http://www.cfin.ru/finanalysis/an_limits.shtml

Pentru o crestere constanta

1

1 0

2

2 0

0

1

1

1t

t

D D g

D D g

D D g

0 10

1ˆ

s s

D g DP

k g k g

Daca g este constant, atunci:

Care e valoarea de piata a actiunii daca D0 = 2.00, ks =

13%, g = 6%?

Modelul de crestere constanta

0 10

1ˆ

s s

D g DP

k g k g

= = = $30.29. 0.13 - 0.06

$2.12 $2.12

0.07

25.09.2014

18

g = 6%

Cresterea supernormala…

3.0453

46.1135

0 1 2 3 4 ks=13%

g = 30% g = 30% g = 30%

D0 = 2.00 2.60 3.38 4.394 4.6576

54.1067 = P0 ^

5371.66$06.013.0

6576.4$P̂

3

2.3009

2.6470

PV1

PV2

PV3

PV4

…?

Valoarea in timp a banilor

O anuitate este o serie de plăţi egale primite la intervale egale de timp. (A/F)

Principalul motiv pentru care se modifică valoarea in timp este ca fondurile ar putea fi folosite în altă parte pentru a se câştiga un profit. A/F

Dobinda compusa reprezinta dobinda unei investitii plus fondurile accumulate de la investitia precedenta (anterioara). A/F

O perpetuitate un flux egal cu o suma de bani care urmează să fie primită la intervale egale de timp pentru totdeauna. (A/F)

Investirea fondurilor de la 6 %, dobânda simpla, va produce mai mult decât investiţiile la 6 %, dobândă compusă. A/F

Daca factorul de actualizare creste valoarea prezenta descreste. A/F

Decizia de a investi in active financiare In procesul de luare a deciziei de a economisi o parte din venitul prezent,

oamenii se confrunta cu cerinta de a face un compromis intre consumul curent si consumul viitor. Cantitatea suplimentara de bunuri de consum pe care un individ o poate obtine in viitoare prin reducerea consumului prezent este determinata de rata reala a dobanzii.

Rata reala a dobanzii = rata nominal a dobanzii – rata inflatiei

Efectuarea de calcule in acest process opereaza cu conceptul de valoare prezenta actualizata, deoarece acela care ia decizii de investitii trebuie sa fie capabil sa aprecieze valoarea banilor pe care ii va primi peste 1, 2, 3 sau mai multi ani.

Valoarea prezenta actualizata a unei unitati monetare (dolar, euro, etc.) obtinuta peste un an = 1 (dolar,euro etc.) / 1 + rata dobanzii

Un dolar primit in viitor valoreaza mai putin decat un

dolar primit azi.

Valoarea prezenta actualizata a 100 dolari (euro)

peste un an este suma pe care am platit-o azi ca sa avem

100 dolari (euro) peste un an. Daca rata dobanzii este de

5% trebuie sa depunem la banca (azi) 95,24 de dolari,

care, impreuna cu dobanda de 4,76 de dolari ca dobanda

vor insemna 100 dolari peste un an.

Cei ce economisesc o parte din venituri si doresc sa fructifice economiile pe pietele financiare, au mai multe posibilitati. Cateva dintre acestea sunt:

-Conturi de depozite si economii la banci comerciale;

-Titluri de stat (certificate de trezorerie, obligatiuni s.a.);

-Obligatiuni emise de societatile comerciale;

-Actiuni ale societatilor comerciale;

-Fonduri mutuale;

-Conturi curente la banci;

-Active imobiliare (locuinte, terenuri s.a.)

Fiecare dintre solutii comporta si

dezavantaje. Pentru a alege trebuie sa se tina

seama de mai multe criterii:

1.lichiditatea sau disponibilitatea de a-si folosi banii in orice moment pentru cheltuieli;

2.rentabilitatea sau venitul obtinut sub forma de dobanda, dividend, renta rezultat din diferenta de pret la vanzare pe piata;

3.riscul de piata – sansele de a redobandi sumele investite;

4.veniturile suplimentare sau pierderile posibile din diferenta dintre suma plasata si cea recuperata din vanzarea pe piata financiara

5.fiscalitatea, care poate reduce veniturile.

Investitia ideala ar fi cea care este foarte sigura, aduce cel mai mare venit si este oricand disponibila pentru cheltuieli.

O investitie ideala nu exista. Unele sunt foarte lichide – conturile curente la banci-, dar slab remunerate, dobanda fiind cea mai mica, in timp ce conturile de depozit pe termen mai lung sunt purta-toare de dobanzi mari, dar mai putin lichide. I

Investitiile in titluri de stat sunt cele mai sigure, si, in general mai bine remunerate, in timp ce investitiile in actiuni sau la fondurile mutuale pot aduce venituri importante, dar comporta si riscuri mari.

Investitiile imobiliare sunt mai sigure si mai profitabile in conditiile in care cererea este mare si preturile cresc, dar gradul de lichiditate este redus.

In general, intre lichiditate si rentabilitate exista o relatie inversa, adica cu cat lichiditatea este mai mare cu atat rentabilitatea este mai mica si reciproc. Unele concluzii se pot formula:

1.detinand active puternic diversificate,

investitorii pot evita multe dintre

riscurile asociate unor active specifice,

dar nu si riscurile asociate pietei ca intreg;

2.preturile activelor pe pietele financiare variaza si pot evolua in functie de numerosi factori: raportul dintre cerere si oferta, mediul economic, asteptarile agentilor economici privind preturile activelor in viitor s.a.

TEMA

Evaluarea riscului

25.09.2014

19

Evaluarea riscului

Riscul se traduce prin variabilitatea

rezultatului, afectând rentabilitatea activelor

şi, în consecinţă, a capitalului investit.

Această fluctuaţie poate fi cu atât mai bine

stăpânită de întreprindere cu cât posedă un

anumit grad de flexibilitate, prin care se

adaptează mediului.

Riscul operaţiunilor financiare

Riscul operaţiunilor financiare pe termen

scurt poate fi evidenţiat prin următoarele

trei categorii de riscuri: riscul lipsei de

lichiditate, riscul lipsei de rentabilitate, riscul

de îngheţare (blocaj).

Riscul lipsei de lichiditate

Riscul lipsei de lichiditate este riscul ruinării

clientului şi, deci, al pierderii împrumuturilor de către

bancă. Depozitele din bilanţ pot deveni sursa unor

litigii multiple, în măsura în care întreprinderea intră

în lichidare. Prin urmare, după declanşarea

procedurii de faliment, creditele vor fi „îngheţate”,

depozitele bancare folosite ca garanţii vor fi

executate silit, fapt care va duce la reducerea

mărimii sau chiar la lichidarea lor.

Riscul de „îngheţare” (blocare)

apare atunci când întreprinderea este incapabilă să

ramburseze creditele la scadenţa prevăzută, astfel că banca va suspenda procedura de

continuare a creditării şi va mobiliza fondurile proprii ale întreprinderii constituite ca depozite. În

acest caz, diagnosticul financiar va ţine seama de cuantumul fondurilor proprii, mărimea fondului

de rulment, credibilitatea financiară a managerilor. De asemenea, trebuie prevăzute resursele şi

nevoile de finanţare viitoare, pornind de la datele actuale şi cele previzionate.

Riscul lipsei de rentabilitate

se manifestă în cazul debitorilor care nu sunt capabili să-şi achite dobânzile la credite decât apelând la credite bancare suplimentare şi este posibil atunci când întreprinderea înregistrează o criză de trezorerie.

Pentru a evalua acest risc se verifică dacă: veniturile cresc mai rapid decât cheltuielile; îndatorarea rămâne suportabilă atât ca mărime, cât şi ca rată; excedentul de trezorerie al exploatării este superior impozitului, cheltuielilor financiare şi rambursării majorităţii împrumuturilor.

…riscul operatiunilor financiare pe

termen lung urmăreste ca

dezechilibrele să nu devină structurale. De

aceea pentru o firmă este important să se

asigure că funcţionarea sa şi riscul

proiectelor derulate nu antrenează o

degradare a structurii pasivului şi dispariţia

fondurilor proprii.

Pentru a garanta solvabilitatea finală,

întreprinderea trebuie să rămână rentabilă.

25.09.2014

20

riscului conjunctural…

Riscul conjunctural este evenimentul care

întotdeauna poate să apară, iar pentru a face

faţă neprevăzutului, întreprinderea va trebui

să aibă capacitatea de a mobiliza resurse

excedentare.


Va fi necesară analiza bilanţului şi contului de profit

şi pierderi, pentru a pune în evidenţă lichiditatea şi

solvabilitatea firmei. Aceste analize vor trebui

completate prin: compararea riscurilor creditelor

bancare cu cele acceptate de către întreprindere;

compararea mărimii creditelor bancare amortizate

cu mărimea nevoii de fond de rulment al exploatării;

examinarea mişcărilor înregistrate în conturile

bancare, a ratelor de rambursare a creditelor şi a

datelor privind situaţia riscurilor.

Evaluarea riscului

Riscul se traduce prin variabilitatea

rezultatului, afectând rentabilitatea activelor

şi, în consecinţă, a capitalului investit.

Această fluctuaţie poate fi cu atât mai bine

stăpânită de întreprindere cu cât posedă un

anumit grad de flexibilitate, prin care se

adaptează mediului.

Riscul operaţiunilor financiare

Riscul operaţiunilor financiare pe termen

scurt poate fi evidenţiat prin următoarele

trei categorii de riscuri: riscul lipsei de

lichiditate, riscul lipsei de rentabilitate, riscul

de îngheţare (blocaj).

Riscul lipsei de lichiditate

Riscul lipsei de lichiditate este riscul ruinării

clientului şi, deci, al pierderii împrumuturilor

de către bancă. Depozitele din bilanţ pot

deveni sursa unor litigii multiple, în măsura în

care întreprinderea intră în lichidare.

Prin urmare, după declanşarea procedurii de

faliment, creditele vor fi „îngheţate”,

depozitele bancare folosite ca garanţii vor fi

executate silit, fapt care va duce la reducerea

mărimii sau chiar la lichidarea lor.

Riscul de „îngheţare” (blocare)

apare atunci când întreprinderea este incapabilă să

ramburseze creditele la scadenţa prevăzută, astfel că banca va suspenda procedura de continuare a creditării şi va mobiliza fondurile proprii ale întreprinderii constituite ca depozite. În acest caz, diagnosticul financiar va ţine seama de cuantumul fondurilor proprii, mărimea fondului de rulment, credibilitatea financiară a managerilor.

De asemenea, trebuie prevăzute resursele şi nevoile de finanţare viitoare, pornind de la datele actuale şi cele previzionate.

25.09.2014

21

Riscul lipsei de rentabilitate

se manifestă în cazul debitorilor care nu sunt capabili să-şi achite dobânzile la credite decât apelând la credite bancare suplimentare şi este posibil atunci când întreprinderea înregistrează o criză de trezorerie.

Pentru a evalua acest risc se verifică dacă: veniturile cresc mai rapid decât cheltuielile; îndatorarea rămâne suportabilă atât ca mărime, cât şi ca rată; excedentul de trezorerie al exploatării este superior impozitului, cheltuielilor financiare şi rambursării majorităţii împrumuturilor.

…riscul operatiunilor financiare pe

termen lung urmăreste ca

dezechilibrele să nu devină structurale.

De aceea pentru o firmă este important să se

asigure că funcţionarea sa şi riscul

proiectelor derulate nu antrenează o

degradare a structurii pasivului şi dispariţia

fondurilor proprii.

Pentru a garanta solvabilitatea finală,

întreprinderea trebuie să rămână rentabilă.


Riscul conjunctural este evenimentul care

întotdeauna poate să apară, iar pentru a face

faţă neprevăzutului, întreprinderea va trebui

să aibă capacitatea de a mobiliza resurse

excedentare.


Va fi necesară analiza bilanţului şi contului de

profit şi pierderi, pentru a pune în evidenţă

lichiditatea şi solvabilitatea firmei. Aceste analize

vor trebui completate prin: compararea riscurilor

creditelor bancare cu cele acceptate de către

întreprindere; compararea mărimii creditelor

bancare amortizate cu mărimea nevoii de fond

de rulment al exploatării; examinarea mişcărilor

înregistrate în conturile bancare, a ratelor de

rambursare a creditelor şi a datelor privind

situaţia riscurilor.

125

Riscul de antreprenoriat

Riscul de antreprenoriat – probabilitatea

apariţiei pierderilor cauzate de desfăşurarea

activităţii de antreprenoriat

Riscul – probabilitatea că rentabilitatea

aşteptă să difere de rentabilitatea estimată

126

Riscul antreprenoriat depinde de

Probabilitate

Desfăşurarea activităţii de antreprenoriat

Volumul pierderilor

Disponibilitatea informaţiilor

Anticiparea viitorului

Aşteptările evaluatorului riscului

25.09.2014

22

127

Riscul financiar

O parte componentă a riscului de

antreprenoriat

Este cauzat de finanţarea întreprinderilor cu

capital împrumutat

Întreprinderile care au datorii au risc de

antreprenoriat mai mare

Toate întreprinderile au risc financiar

Riscul unic poate fi generat de

următorii factori:

programe de marketing fără succes

variabilitate în vînzări

pierderi de contracte

efectul competiţiei

sau alte evenimente din interiorul oricărei companii

Un portofoliu este eficient daca:

…pentru o deviere standard dată nu există

un alt portofoliu cu un venit aşteptat mai

mare, sau dacă pentru un venit aşteptat fix,

nu există un alt portofoliu cu o deviere

standard mai mică.

Masurarea riscului

Deviatia standard

N

i

ii pkk1

22 ˆ

Coeficientul de variatie

ateRentabilit

RiskVariatie de ulCoeficient

Rentabilitatea portofoliului

n

i

iinnp kwkwkwkwk1

2211ˆˆˆˆˆ

25.09.2014

23

Rentabilitatea portofoliului - Exemplu

Portofoliul de actiuni:

Rentabilitatea Riscul

asteptata

w i

A 30% 0,7

B 15% 0,1

C 12% 0,1

D 8% 0,1

1,0

k

%5.24

%)8(1.0%)12(1.0%)15(1.0%)30(7.0ˆ

pk

Modelul CAPM

CAMP este o teorie care poate fi utilizată în

determinarea ratei rentabilităţii activelor

financiare şi materiale. CAMP presupune o

relaţie liniară între costul capitalului propriu şi

riscul sistematic

CAPM

bj –coeficientul beta.

Daca bj = 1,

jFMF

jFj

RkR

Rk

b

b

ˆ

risc de Prima

Riscul Portofoliul/Rentabilitatea

Definitia termenilor:

RF = rentabilitatea fara risc.

bj = Coeficientul beta.

kM = rata asteptata a rentabilitatii.

(kM – RF) = prima de risc a petei.

Coeficientul b a portofoliului

n

i

ii

nnp

w

www

1

2211

b

bbbb

Beta Portofoliului

Riscul Ponderea actiunilor

sistemic in portofoliu

b i w i

2 0,7

1 0,1

0,8 0,1

0,6 0,1

1,0

64.1

)6.0(1.0)8.0(1.0)1(1.0)2(7.0

pb

25.09.2014

24

Portfolio Risk/Return

Rentabilitatea asteptata.

n

i

iip kwk1

ˆˆ

Rentabilitatea necesara a portofoliului.

jFMFj RkRk b ˆ

Modelul APT

Modelul APT se concentrează asupra

specificării unor factori şi bariere care în final

formează rentabilitatea unui titlu.

Rentabilitatea = a +b1r1 + b2r2 + b3r3 + ....

Modelul APT este util doar dacă:

vom putea determina o listă acceptabilă de

factori macroeconomici;

vom putea evalua primele de risc aferente

fiecărui risc în parte;

determinăm sensibilitatea fiecărei acţiuni la

aceşti factori.

Management Financiar

Documents

Transcript of Management Financiar