1. LOGISTICA MARFURILOR

1. Cea mai complexă definiţie arată că logistica este:a) un proces triplu de planificare, aprovizionare şi onorare a unei comenzi; b) un proces simplu de planificare, aprovizionare şi onorare a unei comenzi; c) un proces amplu de planificare, aprovizionare şi onorare a unei comenzi; d) un proces dublu de planificare, aprovizionare şi onorare a unei comenzi care permite satisfacerea dorinţelor clientului.

2. Unul dintre aspectele fundamentale ale logisticii pune accentul pe:a) amploarea spaţială a distribuţiei fizice; b) integrarea serviciilor în activităţile logistice; c) scopul operaţiunilor de distribuţie fizică; d) fluxul fizic al materiilor prime.

3. Conceptul de logistică include toate activităţile necesare managementului fluxului de bunuri:a) între producţie şi asamblare; b) între componentele firmei; c) între furnizarea de materii prime şi utilizarea finală; d) între distribuţie şi clientul final

4. Unul dintre obiectivele fundamentale ale logisticii este:a) atingerea unui nivel scăzut de servire la cele mai scăzute costuri posibile; b) atingerea unui nivel ridicat de servire la cele mai mari costuri posibile; c) atingerea unui nivel ridicat de servire indifferent de costuri; d) atingerea unui nivel ridicat de servire la cele mai scăzute costuriposibile.

5. Misiunea logisticii este în esenţă furnizarea bunurilor către client:a) cu obţinerea unui profit minim; b) indiferent de profit; c) cu obţinerea unui profit maxim; d) cu obţinerea unui profit mediu.

2. SISTEME LOGISTICE

1. Conform definiţiei sale complexe, sistemul logistic:a) face posibilă vânzarea bunurilor; b) face posibil fluxul de bunuri; c) face posibil fluxul de persoane;d) face posibilă distribuţia bunuri..

2. Numărul firmelor care alcătuiesc un sistem logistic nu este dependent de îndeplinirea:a) funcţiei de transport; b) funcţiei de depozitare; c) funcției de distribuţie; d) funcției de procesare

3. În lanţul de aprovizionare livrare, fluxul de bunuri se poate desfăşura şi dinspre:a) bunul finit către materiile prime; b) clientul final către transportatori; c) clienţii finali către sursele de materii prime; d) distribuitori către materiile prime.

4. Valoarea care este oferită clientului reprezintă:a) diferenţa dintre valoarea totală pentru firmă şi costurile generatede obţinerea produsului; b) beneficiile pe care firma le oferă clientului; c) ansamblul beneficiilor pe care clientul le aşteaptă de la un produssau serviciu; d) diferenţa dintre valoarea totală pentru client şi costurile generate de evaluarea, obţinerea şi utilizarea bunului.

5. Canalul logistic reprezintă:a) un canal de distribuţie având ca scop livrarea bunurilor; b) un lanţ de aprovizionare-livrare având ca scop livrarea bunurilor; c) un sistem logistic având ca scop livrarea bunurilor;

d) un lanţ de distribuţie având ca scop livrarea bunurilor.

6. Nu reprezintă o componentă a sistemului logistic al unei firme:a) distribuţia fizică; b) activităţile de susţinere; c) transportul; d) aprovizionarea.

7. Operaţiunile logistice primare:a) urmăresc cumpărarea produselor de la furnizori sau producători; b) sprijină operaţiunile logistice secundare; c) se află la interfaţa dintre sistemul logistic al firmei şi furnizori; d) sunt implicate în mişcarea fizică a bunurilor.

8. În sistemul logistic al firmei, aprovizionarea se referă la:a) relaţiile cu furnizorii; b) relaţiile cu distribuitorii; c) relaţiile cu clienţii; d) relaţiile cu procesatorii.

9. În sistemul logistic al firmei, activităţile de susţinere a vânzărilor se referă numai la:a) fluxurile de bunuri şi materiale din exteriorul firmei; b) fluxurile de bunuri şi materiale din interiorul firmei; c) fluxurile de materiale dinspre furnizor spre firmă; d) fluxurile de bunuri dintre firmă şi clienţi.

10. În sistemul logistic al firmei, distribuţia fizică urmăreşte:a) integrarea fizică a distribuitorilor în canalul de distribuţie; b) crearea canalelor de distribuţie; c) livrarea produselor de la furnizori; d) să pună bunurile la dispoziţia clienţilor.

3. LOGISTICA INTEGRATA

1. În cadrul logisticii integrate, accelerarea suplimentară a fluxuluide bunuri nu rezultă din:

a) optimizarea numărului şi a duratei proceselor; b) optimizarea utilizării mijloacelor de transport; c) optimizarea manipulării bunurilor; d) optimizarea utilizării depozitelor.

2. Scopurile logisticii integrate pot fi atinse prin coordonarea unitară a proceselor în cadrul:a) componentelor canalului logistic al firmei; b) componentelor sistemului logistic al firmei; c) componentelor canalului logistic; d) sistemului logistic.

3. În cadrul logisticii integrate, coordonarea unitară a proceselor urmăreşte:a) creşterea eficienţei fluxului; b) creşterea specifică a eficienţei activităţii firmei; c) creşterea globală a eficienţei activităţii firmei; d) creşterea eficienţei stocurilor.

4. Nu este un scop principal al logisticii integrate:a) reducerea mărimii stocurilor; b) accelerarea suplimentară a fluxului de bunuri; c) creșterea eficienţei funcţionării sistemului logistic; d) optimizarea utilizării mijloacelor de transport.

5. Costul logistic total reprezintă:a) suma costurilor generate de accelerarea fluxurilor; b) suma costurilor specifice operaţiunilor logistice; c) suma costurilor activităţilor logistice specifice; d) suma costurilor de stocare..

6. În ceea ce priveşte abordarea costurilor logistice, scopul unei firme trebuie să fie:a) reducerea costurilor de transport şi stocare; b) reducerea costului logistic de transport; c) reducerea separată a costurilor fiecărei activităţi logistice; d) reducerea costului logistic total.

7. Deciziile privitoare la reducerea costului logistic total nu sunt influenţate de:a) echilibrul dintre nivelul de servire şi transport;

b) puterea de negociere; c) obiectivele organizaţiei; d) nivelul concurenţei.

8. Eficienţa acţiunii logisticii în interiorul canalului logistic depinde şi de:a) coordonarea exclusivă a logisticii interne; b) integrarea sistemelor logistice ale firmelor; c) un ansamblu disparat şi fragmentat de activităţi; d) eliminarea redundanţelor în activităţile fiecărui departament.

9. Existenţa unui canal logistic total nu este determinată de:a) accelerarea fluxului de bunuri şi informaţii; b) o logistică integrată bazată pe cost total; c) corelaţia dintre logistica integrată în canalul logistic şi respectiv cea din cadrul firmelor; d) integrarea sistemelor logistice ale firmelor.

10. Conceptul de canal logistic total presupune abordarea logisticii:a) dintr-o perspectivă interfuncţională; b) ca un ansamblu disparat şi fragmentat de activităţi; c) ca o coordonare exclusivă a logisticii interne; d) ca o corelaţie între distribuţie şi aprovizionare.

4. ACTIVITATILE LOGISTICE

1. Nu este o decizie managerială specifică activităţii logistice de prelucrare a comenzilor:a) definirea ordinii de prioritate în prelucrarea comenzilor; b) consolidarea transporturilor; c) stabilirea procedurilor de primire a comenzilor; d) alegerea variantei de onorare a comenzii.

2. Transportul este adesea considerat ca fiind cea mai importantă componentă:a) unică în costul logistic general; b) multiplă în costul logistic total; c) unică în costul logistic total; d) secundară în costurile logistice generale.

3. Manipularea bunurilor şi materialelor nu include activităţi de mişcare a:a) bunurilor semifinite şi finite în interiorul depozitelor; b) materiilor prime în interiorul întreprinderilor; c) componentelor în interiorul întreprinderilor; d) personalului în interiorul depozitelor.

4. Nu este o funcţie logistică a ambalajului:a) promovarea bunurilor; b) protecţia în timpul transportului şi stocării; c) de a permite produselor să ajungă la clienţi, în condiţiile solicitate de aceştia; d) protecţia şi păstrare a bunurilor.

5. Nivelul de servire nu determină:a) proiectarea şi funcţionarea întregului sistemului logistic; b) nivelul ieşirilor sistemului logistic; c) automatizarea sistemului logistic; d) nivelul de performanţă pe care îl oferă organizaţia clienților săi.

6. Complexitatea gestiunii retururilor de mărfuri nu este determinată de:a) intrarea bunurilor în sistem în sens opus fluxului normal de bunurifinite; b) intrarea bunurilor în sistem în mod neregulat; c) cantităţile reduse de bunuri intrate; d) distribuția inversă.

7. Distribuţia inversă nu implică:a) preluarea bunurilor rămase în urma vânzării; b) ridicarea deşeurilor rezultate din producţie; c) eliminarea deşeurilor rezultate din ambalare; d) ridicarea resturilor rezultate din vânzare.

8. Fluxul de informaţii nu asigură comunicarea între:a) cercetare dezvoltare, contabilitate, marketing şi producţie; b) sistemul logistic şi canalul logistic; c) activităţile manageriale specifice logisticii; d) diferitele componente canalului logistic.

9. Nu este o activitate specifică managementului informaţiilor:a) culegerea şi prelucrarea datelor; b) analiza informaţiilor; c) evaluarea percepţiei clienţilor; d) stabilirea unor proceduri de stocare a datelor.

10. Distribuţia inversă nu poate presupune:a) reprocesare şi/sau reciclare; b) refolosire; c) depozitare temporară; d) circulație temporară.

5. COSTURILE LOGISTICE

1. Mixul logistic este considerat a fi un ansamblu de acţiuni intercorelate necesar:a) optimizării profitabilităţii în raport cu costul logistic total; b) optimizării rentabilităţii în raport cu costul logistic total; c) optimizării eficacităţii în raport cu costul logistic general; d) creșterii rentabilităţii în raport cu costul logistic total

2. Scopul mixului logistic este în esenţă atingerea unui nivel de servire:a) cu un cost logistic total acceptabil; b) minim cu un cost logistic total maxim; c) mediu cu un cost logistic total mediu; d) maxim cu un cost logistic total minim acceptabil.

3. În structura mixului logistic nu sunt incluse:a) costurile depozitării; b) costurile stocării; c) costurile informatizării; d) costurile manipulării bunurilor şi materialelor.

4. Costurile cu cea mai mare pondere în activitatea logistică şi în cea a firmei sunt:a) costurile transportului, stocării, depozitării şi manipulării; b) costurile transportului şi prelucrării comenzilor; c) costurile servirii clienţilor, stocării şi depozitării; d) costurile depozitării şi manipulării.

5. Costurile vânzărilor pierdute reprezintă intrările financiare:a) potenţiale pierdute datorită nemulţumirii unui client; b) viitoare pierdute datorită nemulţumirii unui client; c) actuale pierdute datorită nemulţumirii unui client; d) actuale şi viitoare pierdute datorită nemulţumirii unui client.

6. Costul transportului nu variază în funcţie de:a) distanţa care trebuie parcursă; b) mijloacele de transport utilizate; c) mărimea vânzătorului; d) destinaţie.

7. În cadrul costurilor stocării, cele generate de pierderi nu sunt cauzate de:a) uzura fizică şi morală a bunurilor; b) furturi şi sustrageri; c) deplasarea excesivă a bunurilor în sistem; d) plata taxelor şi asigurărilor.

8. Costurile stocării nu includ costurile generate de activităţile care reprezintă obiectul:a) distribuţiei inverse; b) managementului ambalării; c) prelucrării comenzilor; d) managementului stocurilor.

9. Costurile de capital aferente stocurilor sunt:a) cauzate de pierderea de valoare; b) costurile capitalului investit în stocuri; c) determinate de uzura fizică şi morală a bunurilor; d) costurile capitalului investit în depozite.

10. Costul transportului nu poate fi influenţat de:a) mărimea sortimentală; b) prestator;

c) mijloacele de transport utilizate; d) distanţa care trebuie parcursă.

6. MANAGEMENTUL ACHIZITIEI

1. Achiziţia urmăreşte cumpărarea bunurilor la un cost:a) la un cost minim şi indiferent de surse; b) minim şi din surse competente şi sigure; c) optim şi indiferent de surse; d) optim şi din surse competente şi sigure.

2. Dintre intrările care fac obiectul achiziţiei nu se regăsesc în bunul finit:a) componentele; b) serviciile; c) articolele de întreţinere; d) materiile prime.

3. Dintre intrările care fac obiectul achiziţiei se regăsesc în bunul finit:a) serviciile; b) articolele de întreţinere; c) articolele de reparaţii; d) echipamentele de birotică.

4. Nu reprezintă obiectul achiziţiei procurarea de:a) bunuri semifinite; b) bunuri imobiliare; c) articole de întreţinere; d) piese de schimb pentru utilaje

5. Printre caracteristicile achiziției de bunuri nu se distinge:a) cumpărarea la cel mai favorabil cost; b) necesitatea unei selecţii atente a surselor; c) caracterul necesar; d) raționalizarea operațiunilor specifice.

6. Deciziile specifice managementului achiziției nu urmăresc:a) alegerea punctelor de recepţie a mărfii; b) stabilirea necesităţilor de aprovizionare; c) proiectarea strategiei de achiziție; d) selectarea celor mai convenabile metode de transport.

7. Conform cu obiectivele fundamentale şi misiunea logisticii mărfurilor, printre obiectivele managementului achiziţiei nu se regăsește:a) stabilirea echilibrului între calitate, preţ, serviciu şi termene de livrare; b) aprovizionarea firmei cu produse; c) asigurarea produselor şi serviciilor necesare la momentul optim; d) reducerea la minimum a costurilor legate de stocuri.

8. Creșterea profitabilității activității firmelor nu poate rezulta din îmbunătăţirea managementuluiachiziţiei prin:a) evitarea supraevaluării importanţei preţului; b) identificarea unor substituenţi la prețuri mai avantajoase; c) obţinerea unor preţuri de achiziţie mai favorabile; d) contribuţia la reducerea costurilor bunurilor şi materialelor.

9. Pentru contribuția achiziției la profit, obţinerea unor preţuri de achiziţie mai favorabile nu se poate face prin:a) comandarea unor cantităţi mai mari de produse de la furnizori; b) negocierea unor reduceri de preţuri cu furnizorii; c) obţinerea de la furnizor a unor condiţii de plată mai bune; d) includerea în contractele cu furnizorii a unor clauze de protecţie a preţurilor.

10. Pentru contribuția achiziției la profit, negocierea unor condiţii de plată mai avantajoase nu presupune:a) obţinerea de la furnizor a unor condiţii de plată mai bune; b) achiziţia anticipată a produselor pentru care se estimează o creştere importantă de preţ; c) negocierea unui anumit interval de decontare cu vânzătorul; d) condiții avantajoase de plată negociate cu furnizorul.

7. STRATEGIA DE ACHIZITIE

1. Una dintre etapele strategiei de achiziţie este:a) elaborarea unei strategii privind sursele de aprovizionare; b) elaborarea unei strategii privind sursele de vânzare; c) elaborarea unei strategii privind direcţiile de aprovizionare; d) elaborarea unei politici privind sursele de aprovizionare.

2. Nu este un criteriu de elaborare a unei strategii privind sursele de aprovizionare:a) piaţa de provenienţă a furnizorilor; b) numărul furnizorilor; c) apropierea furnizorilor; d) natura furnizorilor.

3. Un avantaj pe termen scurt al achiziţiei de la un furnizor unic este:a) perfecţionarea activităţilor logistice; b) creşterea riscurilor pentru cumpărător; c) posibilitatea obţinerii unor preţuri mai reduse; d) un grad mai redus de variaţie a caracteristicilor produsului.

4. Un dezavantaj pe termen scurt al achiziţiei de la un furnizor unic este:a) pierderea potenţială a accesului la informaţii privind piaţa; b) scăderea calităţii bunurilor; c) imposibilitatea obţinerii unor preţuri mai reduse; d) comunicarea prea bună cu furnizorul.

5. În cazul achiziţiei de la doi furnizori se recomandă ca aceştia să aibă:a) ponderi fixe în volumul tranzacţiilor; b) ponderi variabile în volumul tranzacţiilor; c) ponderi egale în volumul tranzacţiilor; d) ponderi inegale în volumul tranzacţiilor.

6. În cazul achiziţiei de la mai mulţi furnizori, se evită:a) apariţia nemulţumirii unora dintre furnizori;

b) creşterea riscului; c) expunerea la problemele furnizorilor; d) scăderea calităţii.

7. În cazul achiziţiei de la mai mulţi furnizori, creşterea siguranţeiîn aprovizionare rezultă din:a) creşterea presiunii competitive între furnizori; b) evitarea dependenţei de un singur furnizor; c) apariţia nemulţumirii unora dintre furnizori; d) posibilitatea comparării performanţelor furnizorilor.

8. Caracterul local al unei surse de achiziţie poate fi definit prin:a) uşurinţa transportului şi a comunicării; b) reducerea costurilor depozitării; c) frecvenţa campaniilor promoţionale; d) mărimea firmei.

9. Nu este un motiv al achiziţiei de la surse externe:a) inexistenţa bunurilor pe piaţa internă; b) disponibilitatea redusă a bunurilor; c) nivelul scăzut al calităţii bunurilor oferite de furnizorii interni; d) specificului cultural apropiat.

10. Variantele strategice de achiziţie nu se stabilesc în funcţie de:a) durata intervalului de livrare; b) mărimea comenzilor; c) scurtarea termenelor de livrare; d) cantitatea de bunuri

8. MANAGEMENTUL STOCARII

1. Nu se regăseşte între activităţile pe care le presupune managementul stocării:a) elaborarea politicilor privind stocurile; b) stabilirea ponderii diferitelor bunuri; c) stabilirea necesităţilor de aprovizionare;

d) determinarea stocului de siguranţă.

2. Costurile stocării şi profitabilitatea logisticii sunt influenţate direct de:a) staţionarea şi deplasarea bunurilor; b) fabricaţia bunurilor; c) mărimea depozitelor utilizate; d) tipul sortimental..

3. Scopul managementului stocării este de a determina nivelul stocurilor corespunzător:a) costului de transport minim; b) costului logistic total minim; c) costurilor minime de depozitare; d) costurilor minime de stocare.

4. Un management al stocurilor eficient nu se bazează pe:a) importanţa relativă a clienţilor; b) flexibilitatea proceselor de fabricaţie; c) politicile concurenţilor;d) politicile referitoare la depozitare.

5. Rolul stocurilor de bunuri, în sistemul logistic al unei firme, nu poate fi definit prin contribuția la:a) politicile referitoare la depozitare; b) reducerea costurilor; c) îmbunătăţirea satisfacerii cereri; d) scăderea incertitudinii.

6. Stocul poate fi definit ca reprezentând:a) un spațiu de păstrare a bunurilor; b) o cantitate de bunuri menținută în depozite; c) numărul de bunuri vândute din depozit; d) o rezervă de bunuri care nu este desitnată vânzării.

7. Prin prisma logisticii mărfurilor se consideră necesară:a) păstrarea unor stocuri indiferent de situație; b) menținerea unor stocuri rezonabile ; c) reducerea sau chiar eliminarea stocurilor; d) formarea de stocuri mari.

8. Nu reprezintă un plan de definire a rolului stocurilor în sistemul logistic al unei firme:

a) scăderea incertitudinii; b) îmbunătăţirea satisfacerii cererii; c) menţinerea echilibrului cerere – ofertă; d) semnificația economică a diferitelor bunuri.

9. Prin îmbunătăţirea satisfacerii cererii stocarea urmăreşte:a) reducerile de preţ cantitative ce pot fi obţinute de la furnizori; b) reducerea sau chiar eliminarea decalajului temporal între cerere şiofertă; c) crearea şi menţinerea la un nivel ridicat a disponibilităţii bunurilor.d) reducerea frecvenţei aprovizionărilor;

10. Prin menţinerea echilibrului cerere – ofertă stocarea urmăreşte:a) crearea şi menţinerea la un nivel ridicat a disponibilităţii bunurilor; b) reducerea sau chiar eliminarea decalajului temporal între cerere şiofertă; c) reducerile de preţ cantitative ce pot fi obţinute de la furnizori; d) reducerea frecvenţei aprovizionărilor.

9. TIPOLOGIA STOCURILORILOR ÎN SISTEMELE LOGISTICE ALE FIRMELOR

1. Stocul de bază reprezintă:a) o cantitate de bunuri stocată în vederea comercializării; b) o cantitate de bunuri destinată protecţiei;c) bunuri destinate acoperirii rupturilor de stoc; d) bunuri achiziţionate anticipat.

2. Nu este un factor de influenţă a mărimii stocului de ciclic:a) mărimea comenzii; b) tipul de marfă; c) numărul surselor de achiziţie; d) posibilitatea obţinerii de reduceri de preţ.

3. Stocul în tranzit este format din:

a) bunuri periculoase; b) bunuri aflate în depozitul furnizorului; c) bunuri aflate în depozitul clientului;d) bunuri aflate în mişcare sau aşteptare.

4. Mărimea incertitudinii legate de stocurile în tranzit este:a) direct proporţională cu viteza de deplasare a mărfurilor; b) direct proporţională cu distanţa faţă de furnizor; c) invers proporţională cu distanţa faţă de furnizor; d) independentă de distanţa faţă de furnizor.

5. Stocul de siguranţă reprezintă:a) o modalitate de protecţie faţă de certitudinea cererii; b) o modalitate de protecţie faţă de incertitudinea stocului; c) o modalitate de protecţie faţă de incertitudinea cererii; d) o modalitate de protecţie faţă de certitudinea livrărilor.

6. În vederea micşorării stocurilor de siguranţă, incertitudinea cererii poate fi redusă prin:a) creşterea preciziei previziunii; b) creşterea stocului de bază; c) scăderea stocului în tranzit; d) eliminarea stocurilor.

7. Stocul speculativ poate avea ca scop:a) valorificarea scăderii preţului de vânzare a bunurilor; b) valorificarea reducerilor de preţ cantitative;c) valorificarea creşterii preţului de cumpărare; d) creşterea stocului mediu.

8. Stocul sezonier rezultă din:a) achiziţia anticipată în sezon; b) achiziţia speculativă în extrasezon; c) achiziţia speculativă în sezon;d) achiziţia anticipată în extrasezon.

9. Stocurile nevandabile reprezintă:a) bunuri care nu s-au vândut şi sunt uzate moral; b) bunuri imposibil de comercializat; c) bunuri alterate şi deteriorate; d) bunuri expirate şi imposibil de comercializat.

10. Stocul mediu este necesar:a) protecţiei faţă de fluctuaţiile stocurilor; b) eliminării celorlalte tipuri de stocuri; c) calculării mărimii stocurilor; d) reducerii eficace a costurilor de stocare.

10. MANAGEMENTUL DEPOZITARII

1. Nu este un plan de manifestare a rolului depozitelor în sistemul logistic al unei firme:a) atingerea unor obiective de marketing; b) coordonarea ofertei cu cererea; c) reducerea costurilor logistice; d) consolidarea livrărilor.

2. Posibilitatea coordonării ofertei cu cererea constă în:a) asigurarea cantităţilor de produse necesare pentru satisfacerea cererii; b) coordonarea managementul achiziţie şi al transporturilor; c) posibilitatea reducerii timpului de livrare; d) crearea unor spații care să permită suplimentarea stocurilor de bază cu stocuri de siguranţă.

3. Contribuţia depozitării la reducerea costurilor logistice se materializează prin:a) asigurarea cantităţilor de produse necesare pentru satisfacerea cererii; b) coordonarea managementul achiziţie şi al transporturilor; c) posibilitatea reducerii timpului de livrare; d) crearea unor spații care să permită suplimentarea stocurilor de bază cu stocuri de siguranţă.

4. Contribuţia depozitării la atingerea unor obiective de marketing seconcretizează prin:

a) asigurarea cantităţilor de produse necesare pentru satisfacerea cererii; b) coordonarea managementul achiziţie şi al transporturilor; c) posibilitatea reducerii timpului de livrare; d) crearea unor spații care să permită suplimentarea stocurilor de bază cu stocuri de siguranţă.

5. Durata de păstrare a bunurilor în depozite, presupune:a) menținerea produselor pe termen lung, sezonier şi temporar; b) reunirea produselor provenind de la mai multe surse de aprovizionare într-un singur transport; c) reunirea bunurilor provenite de la depozite diferite ale aceluiaşi furnizor; d) obţinerea unor avantaje cum ar fi reducerea costurilor de depozitare.

6. Consolidarea livrărilor presupune:a) menținerea produselor pe termen lung, sezonier şi temporar; b) reunirea produselor provenind de la mai multe surse de aprovizionare într-un singur transport; c) reunirea bunurilor provenite de la depozite diferite ale aceluiaşi furnizor; d) obţinerea unor avantaje cum ar fi reducerea costurilor de depozitare.

7. Structurarea sortimentală la nivelul depozitelor se poate realiza prin:a) menținerea produselor pe termen lung, sezonier şi temporar; b) reunirea produselor provenind de la mai multe surse de aprovizionare într-un singur transport; c) reunirea bunurilor provenite de la depozite diferite ale aceluiaşi furnizor; d) obţinerea unor avantaje cum ar fi reducerea costurilor de depozitare.

8. Oferirea de servicii cu valoare adăugată prin funcționarea unui depozit, permite:a) menținerea produselor pe termen lung, sezonier şi temporar; b) reunirea produselor provenind de la mai multe surse de aprovizionare într-un singur transport;

c) reunirea bunurilor provenite de la depozite diferite ale aceluiaşi furnizor; d) obţinerea unor avantaje cum ar fi reducerea costurilor de depozitare.

9. Nu este o operaţiune de manipulare necesară îndeplinirii funcţiilordepozitelor:a) executarea comenzilor mici; b) încărcarea şi descărcarea; c) deplasarea bunurilor; d) prelucrarea comenzilor.

10. Încărcarea şi descărcarea bunurilor este precedată de:a) activităţi de sortare şi control; b) deplasarea bunurilor; c) stivuirea produselor; d) verificarea finală a conţinutului comenzii.

11. TIPOLOGIA DEPOZITELOR ÎN SISTEMELE LOGISTICE ALE FIRMELOR

1. În funcţie de tipul de marfă şi condiţiile de depozitare, unul dintre tipurile de depozit este:a) depozitul pe termen lung; b) depozitul pentru mărfuri generale; c) depozitul de stocare; d) depozitul contractual.

2. Depozitele pentru produse generale permit păstrarea:a) numai a unor bunuri care necesită condiţii speciale; b) unei game variate de stocuri; c) unei game restrânse de produse; d) unei game variate de bunuri.

3. Depozitele specializate permit păstrarea:a) unui anumit bun sau a unei grupe de bunuri; b) unei game variate de bunuri; c) unei cantităţi variate de produse; d) numai a unor bunuri care nu necesită condiţii speciale.

4. Depozitele de stocare sunt destinate:a) menţinerii stocurilor de bază pe termen scurt; b) menţinerii stocurilor speculative pe termen lung; c) menţinerii stocurilor de bază pe termen lung; d) menţinerii stocurilor de siguranţă pe termen scurt.

5. Funcţionarea depozitelor de distribuţie presupune:a) staţionarea unei cantităţi mari de bunuri; b) circulaţia unei cantităţi mari de bunuri; c) circulaţia unei cantităţi mici de bunuri; d) păstrarea în condiţii speciale.

6. Depozitele private aparţin:a) utilizatorilor; b) unor firme specializate în depozitare; c) persoanelor particulare; d) proprietarului mărfurilor stocate.

7. Nu reprezintă un avantaj al depozitelor publice:a) condiţiile de păstrare generale; b) flexibilitatea mare în relaţie cu cererea; c) oferta numeroasă de servicii; d) costurile reduse ale operării.

8. Depozitele contractuale sunt:a) o variantă a depozitelor private; b) o variantă a depozitelor publice; c) o variantă a depozitelor generale; d) o variantă a depozitelor de distribuţie.

9. Depozitele private pot fi în acelaşi timp:a) depozite de stocare specializate; b) depozite de distribuţie specializate; c) depozite de stocare contractuale; d) depozite de distribuţie generale.

10. Depozitele publice pot fi în acelaşi timp:a) depozite de stocare generale; b) depozite de distribuţie contractuale; c) depozite de distribuţie generale; d) depozite de stocare contractuale.

12. DISTRIBUȚIA MĂRFURILOR

1. Termenul de „distribuţie” desemnează:a) ansamblul tranzacţiilor; b) un ansamblu de bunuri; c) un ansamblu de servicii; d) un ansamblu de funcţii ale firmei.

2. Distribuţia este practicată de:a) transportatori specializaţi în activitatea de distribuţie; b) intermediari specializaţi în activitatea de distribuţie; c) firme specializate în comerţ; d) comercianţi cu amănuntul.

3. Nu reprezintă un avantaj al utilizării distribuitorilor:a) reducerea costurilor de depozitare; b) reducerea costurilor de stocare; c) reducerea costurilor de transport; d) reducerea costurilor de producţie.

4. Prin logistică, distribuţia urmăreşte:a) creşterea eficienţei; b) scăderea stocurilor; c) eficienţa transportului; d) eliminarea depozitelor.

5. Canalul de distribuţie este:a) traseul bunului de la producător la distribuitor; b) deplasarea bunului prin sistemul de distribuţie; c) traseul bunului de la producător la clientul final; d) traseul bunului de distribuitor la client.

6. În general, distribuitorii pot fi clasificaţi în trei categorii:a) dealeri, brokeri şi agenţi; b) agenţi de vânzări, intermediari şi unităţi cu amănuntul; c) agenţi de vânzări, comercianţi cu ridicata şi producători; d) vânzători cu amănuntul, cu ridicata şi mici comercianţi.

7. Canalele de distribuţie se împart în două mari categorii:

a) pentru bunuri de consum respectiv industriale; b) pentru bunuri industriale respectiv pentru consumabile; c) pentru bunuri de consum respectiv pentru materiale; d) pentru bunuri şi pentru materii prime.

8. Modelul 1 de canal de distribuţie este format din:a) fabricant, detailist şi client; b) fabricant, agent de vânzări şi client; c) fabricant, grosist şi client; d) fabricant şi client.

9. În canalele de distribuţie destinate bunurilor industriale:a) clientul poate fi o firmă sau o persoană; b) clientul este cel mai adesea o firmă; c) clientul este o persoană; d) clientul nu există.

10. Modelul 5 de canal de distribuţie este utilizat:a) pentru bunuri comercializate în cantităţi foarte mici; b) pentru bunuri de consum; c) pentru materii prime, componente, echipamente etc.; d) exclusiv pentru bunuri de valoare foarte mică.