DROBETA, Arheologie – Istorie, XXIII/2013, p. 9–28

PANDANTIVE DIN PIATRĂ ÎN CULTURA COŢOFENI

Cristian Ioan POPA

Cuvinte‑cheie: pandantive, Coţofeni, podoabe, ateliere.

Key words: adornments, Coţofeni, pendants, workshops.

IntroducereObiectele de podoabă purtate de membrii comunităţilor Coţofeni sunt încă

puţin cunoscute, raportat la aria vastă şi numărul mare al aşezărilor cunos-cute1. Pe de altă parte, nu sunt pe deplin lămurite unele aspecte privitoare la modalităţile de purtare a lor, tipologie, sursa materiei prime, centre de pro-ducţie, schimburi etc. Este principalul motiv pentru care am ales ca în această lucrare să ne aplecăm asupra unei categorii speciale de podoabe, ce pot fi con-siderate reprezentative pentru cultura Coţofeni: pandantivele din piatră2.

Lipsa unei abordări speciale a acestui subiect, ca și apariţia unor piese ine-dite în situl de la Cetea-Picuiata, menite să lămurească anumite aspecte legate de producerea locală a acestor podoabe, ne-au determinat să abordăm subiec-tul din perspectiva tuturor descoperirilor cunoscute.

Catalogul pandantivelor din piatră Coţofeni1. Ampoiţa-La Pietre ( jud. Alba). În nivelurile aparţinând culturii Coţofeni

au fost descoperite mai multe pandantive din gresie, unele neterminate, care ar sugera existenţa pe acest loc a unui atelier destinat confecţionării lor. Un alt pandantiv din gresie de formă ovală, perforat la partea superioară, aflat întâm-plător tot aici, a fost pusă în legătură cu locuirea Coţofeni. Bibl.: Ciugudean, Gligor 2003, p. 40; Sobaru, Andrei 2005, p. 36, pl. VI/1.1 Din bibliografia vastă în care sunt publicate piese de podoabă Coţofeni, ce include şi numer-

oase studii, facem trimitere doar la lucrările de sinteză apărute în ultimele decenii: Roman 1976, p. 17–18; Ciugudean 2000, p. 29, 31–32, 36–38; Beldiman et alii 2006, p. 9–28.

2 O variantă a acestui studiu a fost publicată, de curând, în limba engleză, în volumul Archaeological Small Finds and Their Significance, la Deva (Popa 2013). Între timp, descoperi-rea la Cetea a unui nou pandantiv, dintr-un tip necunoscut, ne oferă posibilitatea ca, versiu-nea în limba română, să cuprindă date suplimentare referitoare la aceste piese de podoabă Coţofeni.

10 | Cristian ioan PoPa

2. Băile Herculane-Peştera Hoţilor ( jud. Caraş-Severin). Din nivelurile I–VII provin două pandantive trapezoidale din marmură, perforate la partea superi-oară. Bibl.: Roman 1976, p. 18, pl. 52/32–33; Roman 1977, pl. 39/17; Ciugudean 2000, p.  31, pl.  132/10–11; Roman 2010, p.  26, fig.  57/15–16; Petrescu 2000, p. 62, pl. CIV/7–8.

3. Băile Herculane-Peştera Oilor ( jud. Caraş-Severin). De aici provine un pandantiv alungit din gresie micacee, cu colţurile rotunjite şi capătul perforat de formă tronconică. Bibl.: Petrescu, Popescu 1990, p.  64, pl.  XI/4; Petrescu 2000, p. 62; pl. CVIII/4; Ciugudean 2000, p. 31, pl. 132/1.

4. Cerişor-Peştera nr. 1 ( jud. Hunedoara). Din locuirea Coţofeni provine un pandantiv din marmură, de formă trapezoidală, cu marginile convexe şi colţu-rile rotunjite. Puţin mai sus de zona centrală, spre latura mai mare, piesa este perforată, printr-o rotaţie continuă, cu ajutorul unui sfredel. Atât marginile cât şi feţele piesei au fost fasonate prin abraziune pe un material dur. Bibl.: Roman et alii 2000, p. 12, 38, pl.  IX/1; Beldiman, Sztancs 2005a, p. 50–51, 57, 59, 68, tabele 1–2, fig. 1; 3/3–4; 10–12; Roman 2008, p. 113, fig. LXI/6.

5. Cetea-Picuiata ( jud. Alba). Cu prilejul cercetării ariei de depuneri rituale din acest loc au fost descoperite şi cinci pandantive din gresie, dintre care doar unul finit. O piesă este perforată, două au un început de perforare, iar alte două exemplare nu sunt perforate. Descoperiri inedite.

6. Gârlişte-Peştera Galaţ ( jud. Caraș-Severin). Din locuirea Coţofeni pro-vine o piesă, fragmentară, lucrată din rocă albă, cu perforaţie ce poate aparţine unui pandantiv. Bibl.: Rogozea 1986, pl. IX/3.

7. Peştera-Peştera Igriţa ( jud. Bihor). În inventarul unui mormânt de înhumaţie de copil (mormântul A) a fost descoperit şi un pandantiv din piatră calcar, îngrijit şlefuit, cu partea inferioară terminată în „coadă de rândunică”. Piesa este considerată amuletă. Bibl.: Emődi 1984, p. 406, fig. 4/11; Popa 2004, 122–124, pl. IV/8b.

8. Poiana Ampoiului-Piatra Corbului ( jud. Alba).Locuirii Coţofeni îi aparţin cinci pandantive din gresie finite şi alte două

aflate în diferite stadii de prelucrare, neperforate, sugerând ipoteza prezen-ţei pe acest loc a unui atelier destinat confecţionării lor. Se bănuieşte că aici a funcţionat un atelier de producere a pandantivelor. Bibl.: RepArhAlba 1995, p. 149; Ciugudean 2000, p. 31, pl. 132/2–6, 8–9.

9. Rabicha-Peştera Magurata (Bulgaria). În cuprinsul locuirii Coţofeni a fost descoperit un pandantiv de marmură de formă pătrată, cu colţurile rotun-jite şi feţele convexe lustruite, perforată în zona centrală. Bibl.: Džambazov, Katinčarov 1974, fig. 9; Alexandrov 1990, p. 40, pl. 45/5.

10. Tureni-Rotogol ( jud. Cluj). Din acest loc provine un pandantiv de pia-tră găsit întâmplător, care ar putea aparţine culturii Coţofeni. Bibl.: Lazarovici, Kalmar 1985–1986, p. 733.

Pandantive din piatră în cultura Coţofeni | 11

Analiza descoperirilorI. Contexte

Cele mai multe pandantive din piatră Coţofeni provin din nivele de cul-tură, deci din contexte domestice (Ampoiţa, Băile Herculane-Peştera Hoţilor şi Peştera Oilor, Cerişor, Gârlişte, Poiana Ampoiului, Rabicha). Într-un singur caz putem vorbi de un context funerar, în Peştera Igriţa, acolo unde pandantivul din calcar aparţinea inventarului funerar al unui copil3. Un context mai puţin precis este oferit de descoperirile de la Cetea-Picuiata. Cele cinci pandantive (patru în curs de prelucrare, unul finit) provin din cadrul unor depuneri ritua-lice Coţofeni III, sub un tumul din bronzul timpuriu, în care au fost angrenate şi materiale din locuirea învecinată, astfel încât este greu de precizat dacă sunt parte a depunerilor intenţionate sau ajunse acolo întâmplător4. Din cercetări de suprafaţă provine doar un exemplar, cel de la Tureni-Rotogol.

II. Tipologie

Pandantivele Coţofeni lucrate din piatră aparţin, din punct de vedere tipo-logic, unor tipuri diferite, însă majoritatea se circumscriu unor forme de bază (migdaloidale şi trapezoidale) înrudite între ele, care au acoperit un spaţiu vast din aria culturii. Restul descoperirilor reprezintă tipuri izolate (pl. V).

Tip A. Pandantive de formă migdaloidalăSe cunosc de la Poiana Ampoiului-Piatra Corbului (pl.  I/1–2, 4, 8, 10,

15–16), Ampoiţa-La Pietre (pl.  I/3), Băile Herculane-Peştera Oilor (pl.  I/9) şi Cetea-Picuiata (pl.  I/11, 13 = II/1, 3). Două exemplare descoperite la Poiana Ampoiului-Piatra Corbului (pl. I/15–16) şi Cetea-Picuiata (pl. I/13 = II/3) sunt în curs de prelucrare, finisate dar neperforate.

Tip B. Pandantive de formă trapezoidalăProvin din cercetările de la Băile Herculane-Peştera Hoţilor (pl.  I/6–7)

Cerişor-Peştera nr. 1 (pl. I/5 = II/6) şi Cetea-Picuiata, de unde provin două exem-plare din gresie, aflate în curs de prelucrare (pl. I/12, 14 = II/2, 4).

Tip. C. Pandantive de formă pătrată Se cunoaşte un singur exemplar, cu colţurile rotunjite, din Peştera Magurata

de la Rabicha (Bulgaria) (pl. I/19).Tip D. Pandantive în formă de săgeată fără vârfAici includem piesa descoperită la Peştera-Peştera Igriţa, cu marginile

arcuite, partea superioară dreaptă iar partea opusă în forma coadei de rându-nică (pl. I/18).

Tip E. Pandantive cu corpul alungit și corpul îngroșat

3 Mormântul a fost atribuit culturii Baden (Emődi 1984, p. 406, fig. 4/11), însă în opinia noastră, exprimată deja în acest sens, descoperirea funerară trebuie atribuită fazei Coţofeni III (Popa 2004, p. 122–124, pl. IV/8b).

4 Popa et alii 2004, p. 183.

12 | Cristian ioan PoPa

Cunoaștem un singur pandantiv de acest tip descoperit la Cetea-Picuiata5. Piesa are secţiunea îngroşată, de formă ovală. Capătul superior este mai îngust, partea inferioară fiind ruptă. Remarcăm încercarea de perforare de ambele părţi laterale, în zona superioară, încercare în urma căreia au rezultat doar două adâncituri. Acest detaliu îi conferă un caracter de unicat în aria cul-turii Coţofeni (pl. II/6)6.

III. Materie primă, „ateliere” şi metode de confecţionare

Materia primă utilizată pentru realizarea acestor podoabe diferă: gresie, marmură, calcar. Alegerea rocii a fost, probabil, impusă de mai multe consi-derente, greu însă de precizat pentru fiecare piesă în parte: sursa avută la dis-poziţie, simbolistica rocii şi, nu în ultimul rând, aspectul estetic al piesei finite.

Pandantivele din gresie (pl.  I/1–4, 8, 10–16; II/1–4). Cele mai numeroase descoperiri, atât ca număr de piese (minim 157), cât şi ca situri din care provin, sunt pandantivele lucrate din gresie. Acestea se întâlnesc la Ampoiţa-La Pietre8, Băile Herculane-Peştera Oilor9, Cetea-Picuiata10 şi Poiana Ampoiului-Piatra Corbului11. Se constată o grupare a artefactelor în siturile de pe firul a două văi învecinate, aflate la poalele de răsărit a Munţilor Apuseni: Valea Ampoiului şi Valea Cetii. Izolată faţă de această arie este descoperirea din Banat, de la Băile Herculane.

Pandantivele din marmură (pl.  I/5–7, 19; II/6). Urmând ca număr celor din gresie, pandantivele confecţionate din marmură se cunosc prin patru exemplare provenind din zone diferite: Transilvania (Cerişor-Peştera nr. 112), Banat (Băile Herculane-Peştera Hoţilor – 2 exemplare13) nord-vestul Bulgariei (Rabicha-Peştera Magurata14).

5 Pandantivul a fost descoperit de Teodor Muntean, în anul 2013, în pământul rezultat din nivelarea recentă a unui drum, care a deranjat mormântul tumular cercetat arheologic şi un altul, presupus de noi, aflat lângă acesta, spre panta dealului.

6 Pandantive din piatră de formă ușor trapezoidală şi îngroşate, ce a condus a interpretarea lor ca amulete, văzute drept imitaţii ale unor unelte, se cunosc din aria culturii Sălcuţa (Radu 2002, p. 170, pl. 15/14; 16/4).

7 Cifra de 14 pandantive din gresie reprezintă numărul sigur repertoriat, din siturile amintite aici. La acestea se adaugă numărul necunoscut al pieselor descoperite la Ampoiţa-La Pietre, care aparţinând unui bănuit atelier, trebuie urce numărul total al descoperirilor la minim 15 artefacte.

8 Ciugudean, Gligor 2003, p. 40; Sobaru, Andrei 2005, p. 36, pl. VI/1.9 Petrescu, Popescu 1990, p. 64, pl. XI/4; vezi şi Ciugudean 2000, p. 31, pl. 132/1.10 Material inedit. Săpături Cristian I. Popa, Cristinel Plantos (2005).11 RepArhAlba 1995, p. 149; Ciugudean 2000, p. 31, pl. 132/2–6, 8–9.12 Piesa este confecţionată din marmură de culoare gri-lăptos; Roman et alii 2000, p.  12;

Beldiman, Sztancs 2005a, p. 50–51, 57, 59, 68, tabele 1–2, fig. 1; 3/3–4; 10–12; Roman 2008, p. 113, fig. LXI/6.

13 Roman 1976, p. 18, pl. 52/32–33; Roman 1977 a, pl. 39/17; Roman 2010, p. 26, fig. 57/15–16.14 Džambazov, Katinčarov 1974, fig. 9; Alexandrov 1990, p. 40, pl. 45/5.

Pandantive din piatră în cultura Coţofeni | 13

Pandantivele din calcar (pl. I/9, 18). Utilizarea acestei roci ca materie primă pentru pandative este ilustrată printr-o piesă finită găsită în Peştera Igriţa, în Bihor15. Pandantivul lucrat din „rocă albă” descoperit în locuirea Coţofeni de la Gârlişte-Peştera Galaţ16, ar putea, probabil, aparţine tot acestei categorii.

De remarcat faptul că nicio piesă cunoscută până în prezent nu este orna-mentată, indiferent de materia primă folosită, suprafaţa pandantivelor fiind doar atent finisată17.

Cele mai numeroase pandantive, cele confecţionate din gresie, credem că erau şi cele despre care putem afirma cu certitudine că erau produse local. H. Ciugudean emitea ipoteza existenţei la Poiana Ampoiului a unui loc de confec-ţionare a pandantivelor din gresie. Îşi susţinea afirmaţia pe numărul mare de obiecte finite (pl. I/1–2, 4, 8, 10), dar mai ales pe prezenţa unor piese netermi-nate18 (pl. I/15–16). La scurt timp, o descoperire similară de pe aceeași vale a Ampoiului, din aşezarea Coţofeni de la Ampoiţa-La Pietri îl determină pe acelaşi autor să ridice problema dacă aceste obiecte de podoabă erau confecţionate în ateliere diferite sau proveneau din acelaşi atelier19.

Descoperirile noastre de la Cetea-Picuiata, unde au fost găsite cinci piese, dintre care patru aflate în curs de prelucrare (pl. I/12–14; II/6) şi doar una finită (pl. I/11), ne permite să avansăm ipoteza confecţionării pandantivelor din gre-sie în locuri diferite. Materia primă pentru podoabele de la Cetea poate proveni din sedimentele de gresie aflate în vecinătatea sitului, pe Valea Cetiţei, vale aflată în line dreaptă la cca. 1  km de Picuiata. Confecţionarea pe loc a pan-dantivelor este susţinută şi de găsirea în cadrul sitului de la Cetea a unor mici bucăţi de gresie, de acelaşi tip, de grosimi şi formă apropiate celor din care urmau să fie realizate pandantivele (pl.  II/5). Cel puţin în acest caz, prezenţa acestei materii prime în cadrul acestui sit este una intenţionată, zona fiind una calcaroasă. Şi pentru pandantivul din gresie descoperit în locuirea Coţofeni de la Băile Herculane-Peştera Oilor este presupusă, de asemenea, o sursă locală, identificată la cca. 1 km de peşteră20.

În cazul pandantivelor realizate din calcar, ilustrate cert prin exemplarul din Peştera Igriţa, materia primă se afla, de asemenea, la îndemâna comunităţi de aici, deci îi putem bănui o origine locală.

Sursele pentru pandantivele de marmură nu au fost precizate, astfel încât este greu să ne pronunţăm dacă avem de-a face cu artefacte confecţionate pe plan local sau vehiculate pe calea schimburilor. Asemănările morfologice între 15 Emődi 1984, p. 406, fig. 4/11.16 Rogozea 1986, pl. IX/3.17 H. Ciugudean afirmă că pandantivul din Peștera Igrița este decorat cu linii hașurate

(Ciugudean 2000, p. 32). Aşa-zisul decor reprezintă, de fapt, în desenul lui I. Emödi, secţiunea prin profilul piesei.

18 Ciugudean 2000, p. 31.19 Ciugudean, Gligor 2003, p. 40.20 Petrescu, Popescu 1990, p. 64.

14 | Cristian ioan PoPa

pandantivele incluse de noi în tipul B (pl. I/5–7) i-a determinat pe C. Beldiman şi D.-M. Sztancs să avanseze ipoteza provenienţei lor comune, dintr-un atelier specializat21. Remarcăm însă faptul că această materie primă este singura rocă utilizată de comunităţile Coţofeni sud-dunărene pentru obţinerea pandantive-lor, cunoscute în acest teritoriu doar prin tipul C22.

Confecţionarea pandantivelor se realiza din bucăţile de rocă (gresie, mar-mură, calcar), cel mai probabil alese special după dimensiunile apropiate pie-sei ce urma să fie realizată. Primul pas tehnologic consta în decuparea formei dorite, urmat de finisarea pandantivului şi, apoi, perforararea acestuia, care se realiza cu ajutorul unui sfredel, prin rotaţie rapidă (pl. III). În cazul pandantivu-lui din marmură de la Cerişor s-a putut stabili faptul că marginile şi feţele sale au fost, iniţial, fasonate, iar apoi finisate23. Dificultatea/uşurinţa perforării era dată de materia primă utilizată, gresiile şi calcarul fiind rocile cele mai moi şi mai uşor de prelucrat. Modalităţile tehnice de perforare diferă. Acolo unde am putut studia în mod direct podoabele sau desenele sunt suficient de suges-tive am putut identifica două modalităţi de perforare: perforare dintr-o singură parte (pl. I/3–4) şi perforare din ambele părţi (pl. I/2, 9–10).

IV. Datare

Cele mai timpurii pandantive din piatră sunt cele lucrate din marmură. Ele îşi fac apariţia în mediul Coţofeni în faza a II-a, în nivelul eI–VII de la Băile Herculane-Peştera Hoţilor şi într-unul din nivelele Coţofeni de la Cerişor-Peştera nr. 1. Probabil de la finalul acestei faze datează un alt pandantiv, de asemenea din marmură, descoperit în Peştera Magurata (Bulgaria). Restul pandantivelor din piatră, lucrate din gresie şi calcar, cele mai multe, pot fi încadrate în faza Coţofeni III24.

21 Beldiman, Sztancs 2005a, p. 57.22 Încercările pentru stabilirea sursei rocilor folosite pentru multe pandantive din această

perioadă, sau imediat următoare, sunt destul de modeste. De pildă, porfirul roşu din care a fost realizat un pandantiv dintr-un mormânt de la Mala Gruda (cultura Ljubljana), în Muntengru, poate proveni atât din Balcani, cât şi din Munţii Carpaţi (Horváth et alii 2013, p. 27, nota 4).

23 Roman 2008, p. 113.24 Două descoperiri plasate la nivelul fazei Coţofeni II, credem că necesită rectificări sau

nuanţări de datare. Mormântul A din Peştera Igriţa, atribuit culturii Baden (Emődi 1984, p.  406, fig.  4/11), credem că aparţine culturii Coţofeni (faza a III-a) (Popa 2004, 122–124, pl. IV/8b). Respectiv, depunerile Coţofeni din Peştera nr. 1 de la Cauce, considerate ca fiind majoritare de tip Coţofeni II „plin” (Roman 2008, p.  58, 103–106, 113, 177, 179, 211, 277–278, pl. LXIX-LXXX), după aspectul general al ceramicii pot fi datate, de asemenea, şi în faza Coţofeni III, în sit fiind, de altfel, prezente acest gen de materiale (Roman 2008, p. 107). Ar fi fost important de precizat, în acest caz, din care nivel Coţofeni (din cele două identificate în săpătură) provine podoaba.

Pandantive din piatră în cultura Coţofeni | 15

ConcluziiDin cele expuse mai sus putem remarca existenţa, totuşi, utilizarea în număr

redus a pandantivelor din piatră de către comunităţile Coţofeni, în condiţiile în care nici numărul pandativelor confecţionate din canini de animale25, os, corn26 sau lut27 nu este ridicat. Un pandantiv similar celor din piatră de tipul A a fost transpus şi în metal în cazul unei piese descoperite în locuirea Coţofeni III de la Băniţa-Peştera Bolii28. Este posibil ca unele pandantive de formă migdaloidală (tipul A) să reprezinte imitaţii după canini reziduali de cerb29. Cu toate că lip-sesc contextele funerare care să ne permită o concluzie fermă în privinţa modu-lui de purtate a acestor podoabe, cel mai probabil pandantivele erau purtate la gât, atârnate în mod individual de un fir din material vegetal, textil sau piele (pl. IV/A-B), dar puteau, în egală măsură, să fie cusute ca aplice30 pe îmbrăcăminte (pl. IVB/2). Este greu de precizat în cazul pandantivelor Coţofeni dacă avem de-a face cu simple podoabe sau amulete cu rol magico-religios. Analogiile cu soci-etăţile arhaice ne sugerează o utilizare a podoabelor de acest gen31 ca simbo-luri de distincţie personală, tribală ori o utilitate ceremonială32, fiind în uz încă din paleoliticul superior, cele 20 de pandantive, dintre care 14 formau un mare colier, descoperite în peştera de la Deba fiind un bun exemplu în acest sens33. Descoperirea unui pandantiv trapezoidal din porfir roşu în mormântul tumular „princiar” din Bronzul timpuriu de la Mala Gruda34 întăreşte o astfel de supoziţie.25 Cunoaştem nouă situri Coţofeni din care provin astfel de podoabe: Băile Herculane-Peştera

Hoţilor (Roman 1976, p.  18, pl.  52/22, 37–39; Roman 2010, p.  27, fig.  57/18, 20–22; Băniţa-Peştera Bolii (Burnaz 1989, p. 235); Cerişor-Peştera Cauce (Luca et alii 2004, p. 77–78, pl.  VII/7–8; Beldiman et alii 2004, p.  87; Beldiman et alii 2005a, p.  482, tabel 3; Beldiman, Sztancs 2005a, p. 47–48, 57, 59, tabele 1–2, fig. 1; 5/2; 10–12; Ciugudean et alii 2005, p. 12); Giurtelecu Şimleului-Coasta lui Damian (Bejinariu 2005, p. 52, 55, pl. V/3); Prihodişte-Peştera Prihodişte (Rişcuţa et alii 2012, p. 65, pl. V/2); Rabicha-Peştera Magurata (Alexandrov 1990, p.  40); Rogova-La Cărămizi (Crăciunescu 1996, p.  100); Şeuşa-Gorgan (Beldiman, Sztancs 2005b, p. 370–371, tabel 9; Beldiman et alii 2005b, p. 29–31, 33–34, tabel 2, pl. 7/14–16, 32; Beldiman et alii 2006, p. 11–12, fig. 1–4).

26 Podoabe cunoscute de la Băile Herculane-Peştera Hoţilor (Roman 1976, p. 18, pl. 52/17, 21, 25–26; Roman 2010, p. 27, fig. 57/19); Coţofeni-Botu Mare (Roman 1976, p. 18, pl. 52/25–26); Ohaha Ponor-Peştera Bordu Mare (Beldiman, Sztancs 2005a, p.  55, 57–59, 68, tabele 1–2, fig. 1; 9–12; la care se adaugă o altă piesă – Luca et alii 1997, p. 17, pl. I/1 – posibil tot Coţofeni); Rabicha-Peştera Magurata (Alexandrov 1990, p. 40).

27 Păunescu 1979, p. 46; Lazăr 1995, p. 195; Ciută et alii 2007, p. 357; Dima, Oargă 2004, p. 50–51, pl. V/9.

28 Popa 2011, p. 40–41, fig. 1/2.29 De pildă, numeroase pandantive din os descoperite în câteva depozite de piese de prestigiu

descoperite în aria culturii Cucuteni imită, mai mult sau mai puţin fidel, canini reziduali de cerb (Beldiman, Sztancs 2000–2006, p. 3–19, fig. 1, 6–8, 11–12, 14).

30 Beldiman, Sztancs 2005a, p. 57, fig. 3/4.31 Vezi Moorehead 1917, p. 46, fig. 4, 22, 27.32 Hodge 1907, p. 16–20.33 Peñalver et alii 2006.34 Baković, Govedarica 2009, p. 19, fig. 7/1.

16 | Cristian ioan PoPa

În momentul de faţă se conturează o concentrare a siturilor cu „ateliere” de producere a pandantivelor de gresie Coţofeni, pe văile Ampoiului şi Cetei, unde sunt cunoscute până acum trei staţiuni cu piese finite, dar şi în curs de prelu-crare: Poiana Ampoiului-Piatra Corbului, Ampoiţa-La Pietre şi Cetea-Picuiata.

Deocamdată, în mediile culturale contemporane, podoabe de acest gen lucrate din piatră sunt foarte rare. Putem exemplifica aici cu un pandantiv, similar celor Coţofeni din tipul A, descoperit în aşezarea culturii Baden de la Budapesta-Andor utcai, la care se poate observa o reperforare a piesei35. Tot din mediul Baden avem un pandantiv din rocă de culoare neagră, aparţrinând unui tip necunoscut în cultura Coţofeni, descoperit la Muhi (Ungaria)36. Un pan-dantiv lucrat din gresie cunoaştem şi din aşezarea Vučedol de la Sarvaš37, iar un pandantiv din porfir roşu provine din tumulul „princiar” post-vućedolian de la Mala Gruda, deja amintit, aparţinând culturii Ljubljana38. Nu lipsesc exemplare din gresie nici din cultura Cetina, în vestul Balcanilor39. Pandantive confecţi-onate din lut, piatră şi os se regăsesc şi în epoca bronzului40, zona nordică a Europei oferind și piese lucrate din chihlimbar. Exemplare similare se regăsesc, tot mai rar, până în prima epocă a fierului41.

STONE PENDANTS DATED FROM COŢOFENI CULTURE(Abstract)

The article presents the stone pendants used as adornments by the Coţofeni com-munities. The contexts of manufacture of the pieces, their typology, the raw materi-als used for this purpose, workshops and raw materials sources, wearing, chronology etc. are the main aspects approached in this article. The most of the pieces belong to the final phase of the culture (Coţofeni III). Only a few of them were recovered from Coţofeni II contexts, some of them only from depositions in caves.

35 Endrődi 1997, p. 130, fig. 45/8; Tézer, Endrődi 2004, p. 60, nr. cat. 108.36 Hellenbrandt 2008, p. 46, fig. 16/9.37 Balen 2005, p. 58, pl. 70/268.38 Baković, Govedarica 2009, p. 19, fig. 7/1.39 Govedarica 2006, p. 34, pl. 2/6.40 Chidioşan 1980, p. 24, fig. 7/10a-b (Derşida); Emődi 1997, p. 487, fig. 13/24 (Peştera Ungurului);

Kacsó 2003, p. 82, fig. 5/1 (Lăpuş). Un exemplar din piatră, cu început de perforare din ambele părţi, este cunoscut de la Peşteniţa (jud. Hunedoara) (Tatu et alii 1988–1991, 98, fig. 10/11). Din gresie sunt confecţionate două pandantive de la Viişoara (jud. Bistriţa-Năsăud), găsite fiind într-o aşezare cu materiale Coţofeni, Wietenberg şi Noua (Marinescu 1983–1984, p. 32, pl. XXIX).

41 Emődi 2000, p. 98, fig. 2/11; Harding 2004, p. 64, pl. 36/3; Bátora, Rassmann 2007, p. 39, Abb. 11/3.

Pandantive din piatră în cultura Coţofeni | 17

Explicaţia planșelor/ Explanation of the plates Pl. I. Pandantive Coţofeni lucrate din: gresie (1–4, 8, 10–16), marmură (5–7, 19), calcar

(9, 18): Poiana Ampoiului-Piatra Corbului (1–2, 4, 8, 10, 15–16); Ampoiţa-La Pietri (3); Cerişor-Peştera nr. 1 (5); Băile Herculane-Peştera Hoţilor (6–7); Băile Herculane-Peştera Oilor (9); Cetea-Picuiata (11–14); Gârlişte-Peştera Galaţ (17); Peştera-Peştera Igriţa (18); Rabicha-Peştera Magurata (19) (apud Ciugudean 2000 – 1–2, 4, 8, 10, 15–16; Roman 1976 – 6–7; Petrescu 2000 – 9; Rogozea 1986 – 17; Emödi 1984 – 17; Alexandrov 1990 – 19) / Coţofeni pendants made of: tiles (1–4, 8, 10–16), marble (5–7, 19), limestone (9, 18): Poiana Ampoiului-Stone Raven (1–2, 4, 8, 10, 15–16) Ampoiţa-Stone (3); Cerişor-cave no. 1 (5) Herculane Thieves Cave (6–7) Sheep Cave Herculane (9) Cetea-Picuiata (11–14) Gârlişte-Galaţ Cave (17) Cave-Igriţa Cave (18); Rabicha-Magurata Cave (19) (cited Ciugudean 2000 – 1–2, 4, 8, 10, 15–16, Roman, 1976 – 6–7, Petrescu 2000–9; Rogozea 1986–1917; Emőd 1984–1917; Alexandrov 1990 – 19).

Pl. II. Pandantive Coţofeni din gresie de la Cetea-Picuiata: piesă finită (1), piese în curs de prelucrare (2–4, 6) şi materie primă (5) (1–6 – inedit; 7 – apud Beldiman, Sztancs 2005a) / Pl.  II. Coţofeni pendants tiles from Cetea-Picuiata: finished piece (1), parts in process (2–4, 6) and raw materials (5) (1–6 – unique, 7 – cited Beldiman, Sztancs 2005a).

Pl. III. Procedeu de perforare a pandantivelor prin rotaţie continuă cu ajutorul sfredelului (după Beldiman, Sztancs 2000–2006) / Pl. III. Pendentives perforation continues process with rotating drill (after Beldiman, Sztancs 2000–2006).

Pl. IV. Propuneri pentru modul de purtare al pandantivelor din piatră Coţofeni (1– apud Popa 2011; 2 – apud Beldiman, Sztancs 2005a) / Pl. IV. Suggestions for how to wear the stone pendentives Coţofeni (1 – cited Popa 2011; 2 – cited Beldiman, Sztancs 2005a).

Pl. V. Tipologia şi cronologia pandantivelor din piatră Coţofeni / Pl. V. Typology and chronology Coţofeni stone pendentives.

Pl. VI. Hartă cu răspândirea pandantivelor de piatră Coţofeni / Pl. VI. Map of spreading Coţofeni stone pendants.

Bibliografie / Bibliography

Alexandrov 1990 - S. Alexandrov, Cultura Coţofeni în Bulgaria (teza de doctorat, coord. D. Berciu), Bucureşti, 1990 (mss.).

Balen 2005 - J. Balen, Sarvaš – Neolitičko i eneolitičko naselje, Musei Archaeologici Zagrabiensis Catalogi et Monographiae Catalogues and monographs of the Archaeological Museum in Zagreb, vol. II, Zagreb, 2005.

Baković, Govedarica 2009

- M. Baković, B. Govedarica, „Nalazi iz kneževskog tumula Gruda Boljevića u Podgorici, Crna Gora [Findings from the Princely Tomb of Gruda Boljevića in Podgorica, Montenegro]”, în Godišnjak, 38, 2009, p. 5–19.

18 | Cristian ioan PoPa

Bátora, Rassmann 2007 - I. Bátora, Knut Rassmann, „Nález železného nožíka v objekte zo záveru doby bronzovej v Rybníku”, în Doba popelnicových polí a doba halštattská. Príspevky z 9. konference, Bučovice 3.–6. 10. 2006, Brno, 2007, p. 35–51.

Bejinariu 2005 - I. Bejinariu, „Cercetările arheologice de la Giurtelecu Şimleului-„Coasta lui Damian” (III)”. Descoperirile culturii Coţofeni, în Sargetia, XXXIII, 2005, p. 51–93.

Beldiman et alii 2004 - C. Beldiman, Sabin A. Luca, Cristian Roman, Dragoş Diaconescu, „Cerişor, com. Lelese, jud. Hunedoara. Punct: Peştera Cauce”, în CCA, 2003, p. 85–94.

Beldiman et alii 2005a - C. Beldiman, S. A. Luca, D. M. Sztancs, C. Roman, D. Diaconescu, „Cerişor, com. Lelese, jud. Hunedoara. Punct: Peştera de la Cauce”, în CCA, 2004, p. 112–120.

Beldiman et alii 2005b - C. Beldiman, M. M. Ciută, D. M. Sztancs, „Industria materiilor dure animale în preistoria Transilvaniei: descoperirile aparţinând epocii eneolitice de la Şeuşa-„Gorgan”, com. Ciugud, jud. Alba”, în Apulum, XLII, 2005, p. 27–52.

Beldiman, Sztancs 2005a

- C. Beldiman, D. M. Sztancs, „Piese preistorice de podoabă descoperite în peşteri hunedorene”, în Corviniana, IX, 2005, p. 41–80.

Beldiman, Sztancs 2005b

- C. Beldiman, D. M. Sztancs, „Şeuşa, com. Ciugud, jud. Alba. Punct: Gorgan. Date privind industria preistorică a materiilor dure animale”, în CCA, 2005, p. 370–374.

Beldiman,Sztancs 2000–2006

- C. Beldiman, D. M. Sztancs, „Depozitele de obiecte de prestigiu aparţinând culturii Cucuteni. Studiul artefactelor din materii dure animale”, în MCA S. N., II, 2000–2006, p. 1–58.

Beldiman et alii 2006 - C. Beldiman, M. M. Ciută, D. M. Sztancs, „Contribuţii la cunoaşterea patrimoniului arheologic mobil apulens: podoabe din materii dure animale descoperite în aşezarea aparţinând culturii Coţofeni de la Şeuşa – „Gorgan” ”, în PA, V–VI, 2006, p. 9–28.

Burnaz 1989 - S. Burnaz, „Analiza materialului osteologic descoperit în aşezarea de tip Coţofeni din Peştera Bolii (comuna Băniţa, judeţul Hunedoara)”, în Symposia Thracologica, 7, Tulcea, 1989, p. 235.

Ciugudean 2000 - H. Ciugudean, Eneoliticul final în Transilvania şi Banat: cultura Coţofeni, Bibliotheca Historica et Archaeologica Banatica, Timişoara, 2000.

Ciugudean, Gligor 2003 - H. Ciugudean, A. Gligor, „Ampoiţa, com. Meteş, jud. Alba. Punct: La Pietri”, în CCA, 2003, p. 40.

Pandantive din piatră în cultura Coţofeni | 19

Ciugudean et alii 2005 - H. Ciugudean, C. Roman, D. Diaconescu, S. A. Luca, în S. A. Luca, C. Roman, D. Diaconescu, H. Ciugudean, G. El Susi, C. Beldiman, Cercetările arheologice în Peştera Cauce (II) (sat Cerişor, comuna Lelese, judeţul Hunedoara), Bibliotheca Septemcastrensis, V, Sibiu, 2005.

Ciută et alii 2007 - M. M. Ciută, A. Marc, B. Ciută, „Şeuşa, com. Ciugud, jud. Alba. Punct: Gorgan”, în CCA, p. 357–358.

Crăciunescu 1996 - G. Crăciunescu, „Rogova”, jud. Mehedinţi, în CCA,1996, p. 99–100.

Dima, Oargă 2004 - C. Dima, C. Oargă, „Descoperiri Coţofeni din periegheză la Şeuşa şi Drâmbar (jud. Alba)”, în PA, IV, 2004, p. 49–62.

Džambazov, Katinčarov 1974

- N. Džambazov, R. Katinčarov, „Razkopki v peštera Magura prez 1971, (Les fouilles de la grotte Magura en 1971)”, în Bulletin de l’Institut d’ archéologie, XXXIV, 1974, p. 107–138.

Emődi 1984 - I. Emődi, „Descoperiri ale culturilor Coţofeni şi Baden în peşterile Igriţa şi Izbândiş”, în ActaMN, XXI, 1984, p. 405–431.

Emődi 1997 - I. Emődi, „Descoperiri de la sfârşitul epocii bronzului din Peştera Ungurului (jud. Bihor)”, în ActaMN, 34/I, 1997, p. 485–504.

Emődi 2000 - J. Emődi, Történeti adatok Nagyvárad múltjából. I., Oradea, 2000.

Endrődi 1997 - A. Endrődi, „A késő rézkori bádeni kultúra Budapest, Andor utcai telepanyaga a kulturális kapcsolatok tükrében”, în Budapest régiségei, 31, 1997, p. 121–175.

Govedarica 2006 - B. Govedarica, „Finds of the Cetina type in the Western Balkans hinterland and the issue of culture-historical interpretation in the prehistoric archaeology”, in VAHD, 99, 2006, p. 27–41.

Harding 2004 - A. Harding, Sobiejuchy. A fortified Site of the Early Iron Age in Poland, Warsaw, 2004.

Hellebrandt-Magdolna 2008

- B. Hellebrandt-Magdolna, „Rézkori élet nyomai Mezőkeresztes, Novajidrány és Muhi lelőhelyeken”, în A Herman Ottó Múzeum évkönyve, XLVII, 2008, p. 29–51.

Horváth et alii 2013 - T. Horváth, K. Gherdán, G. Kulcsár, G. Sipos, M. Tóth, „An Enigmatic Funnel Find of the Somogyvár-Vinkovci Culture from Balatonőszöd-Temetői dűlő in Transdanubia, Hungary”, în Interdisciplinaria Archaeologica. Natural Sciences in Archaeology, IV, 1, 2013, p. 23–38.

Lazarovici,Kalmar 1985–1986

- Gh. Lazarovici, Z. Kalmar, „Prospecţiuni şi cercetări arheologice de salvare pe teritoriul municipiului şi judeţului Cluj”, în ActaMN, XXII–XXIII, 1985–1986, p. 723–752.

Lazăr 1995 - V. Lazăr, Repertoriul arheologic al judeţului Mureş, Târgu Mureş, 1995.

20 | Cristian ioan PoPa

Luca et alii 2004 - S. A. Luca, C. Roman, A. Georgescu, „Cercetări arheologice în Peştera Cauce (I) (sat Cerişor, comuna Lelese, judeţul Hunedoara)”, Bibliotheca Septemcastrensis, IV, Sibiu, 2004.

Luca et alii 1997 - S. A. Luca, C. Roman, M. Baicoană, „Materiale arheologice din peşteri ale judeţului Hunedoara (I)”, în Corviniana, III, 1997, p. 17–32.

Kopieva 2009 - T. A. Kopieva, „РАННИЙ ЭТАП КАТАКОМБНОЙ КУЛЬТУРЫ В КРЫМУ: ХРОНОЛОГИЧЕСКИЙ АСПЕКТ [The Early Stage of the Catacomb Culture in Crimea: the Chronological Aspects]”, în V. P. Chabai (red.), The Top Issues of the Eastern European Prehistoric Archaeology Volume of Collected Papers, Arch. Almanac, 20, Donetsk, 2009, p. 309–326.

Moorehead 1917 - W. K. Moorehead, Stone Ornaments Used by Indians in the United States and Canada, Andover, 1917.

Păunescu 1979 - A. Păunescu, „Cercetările arheologice de la Cuina Turcului-Dubova (jud. Mehedinţi)”, în Tibiscus, 5, 1979, p. 11–56.

Peñalver et alii 2006 - X. Peñalver, S. San Jose, J. A. Mujika, A. X. Otero, Praileaitz I haitzuloko (Deba) Madeleine aldiko zintzilikarioak, Gipuzkoako Foru Aldundia, Kultura Zuzendaritza Nagusia = Diputación Foral de Gipuzkoa, Dirección General de Cultura, 2006.

Petrescu 2000 - S. M. Petrescu, Locuirea umană a peşterilor din Banat până în epoca romană, Timişoara, 2000.

Petrescu, Popescu 1990 - S. M. Petrescu, O. Popescu, „Cercetări de arheologie speologică în Valea Cernei (I)”, în Banatica, 10, 1990, p. 59–80.

Popa 2004 - C. I. Popa, „Reprezentări speciale pe ceramica de tip Coţofeni. Aspecte ale cultului urano-solar în preistorie”, în Apulum, XLI, 2004, p. 113–145.

Popa 2011 - C. I. Popa, „Obiecte din metal din locuirea Coţofeni de la Băniţa-Peştera Bolii ( jud. Hunedoara)”, în Crisia, XLI, 2011, p. 37–51.

Popa 2013 - C. I. Popa, „Stone Pendants from Coţofeni Culture”, în Iosif V. Ferencz, Nicolae C. Rișcuţa, Oana Tutilă Bărbat (ed.), Archaeological Small Finds and Their Significance, Deva, 2013, p. 31–42.

Popa et alii 2006 - C. I. Popa, C. Plantos, E. Kolbe, T. Rabsilber, V. Deleanu, R. Totoianu, V. Ştefu, „Raport de cercetare arheologică pe şantierul Cetea-La Pietri. Campania 2005”, în PA, V–VI, 2006, p. 181–191.

Radu 2002 - A. Radu, Cultura Sălcuţa în Banat, Reşiţa, 2002.RepArhAlba 1995 - Repertoriul arheologic al judeţului Alba, V. Moga, H. Ciugudean

(ed.), Bibliotheca Musei Apulensis, II, Alba Iulia, 1995.

Pandantive din piatră în cultura Coţofeni | 21

Rişcuţa et alii 2012 - N. C. Riscuţa, M. Cosac, R. Pavel, „Cercetările arheologice din Peştera Prihodişte (com. Vaţa de Jos, jud. Hunedoara) şi câteva consideraţii privind etapa finală a culturii Coţofeni”, în Sargetia S. N., III, 2012, p. 59–89.

Rogozea 1986 - P. Rogozea, „Peşteri din judeţul Caraş-Severin – cercetări arheologice (III)”, în Tibiscum, VI, 1986, p. 173–198.

Roman 1976 - P. Roman, Cultura Coţofeni, Biblioteca de arheologie, XXVI, Bucureşti, 1976.

Roman 1977 - P. Roman, „Die Coţofeni-Kultur”, în PZ, 52, 2, 1977, p. 189–198.Roman 2008 - C. C. Roman, „Habitatul uman în peşterile din sud-vestul

Transilvaniei”, în BB, XXV, Sibiu, 2008.Roman 2010 - P. Roman, Săpături arheologice în bazinul dunărean al Porţilor

de Fier, Bucureşti, 2010.Roman et alii 2000 - C. C. Roman, Dragoş Diaconescu, Sabin A. Luca, „Săpături

arheologice în Peştera nr. 1 (Peştera Mare) de la Cerişor (jud. Hunedoara)”, în Corviniana, VI, 2000, p. 7–59.

Sobaru, Andrei 2005 - L. Sobaru, R. M. Andrei, „Noi informaţii privind locuirea preistorică de la Ampoiţa – „La Pietre” ”, în BCŞS, 11, 2005, p. 35–44.

Tatu et alii 1988–1991 - H. Tatu, O. Popa, Z. Kalmar, „Contribuţii la repertoriul arheologic al Ţării Haţegului (judeţul Hunedoara)”, în Sargetia, XXI–XXIV, 1988–1991, p. 93–119.

Tézer, Endrődi 2004 - Zita Tézer, Anna Endrődi, „Catalogue of objects”, în Everyday life and spirituality at the end of the Cooper Age. 5000 years old remains of teh Baden culture in Budapest, Budapest, 2004, p. 35–63.

22 | Cristian ioan PoPa

Pl. I.

21 3 4

5 6 7

8 9 10 11 12

13 14 15 16

17 18 19

Pandantive din piatră în cultura Coţofeni | 23

Pl. II.

1

4

2 3

5

76

1-4

0 5

5-6

0 5

24 | Cristian ioan PoPa

Pl. III.

Pandantive din piatră în cultura Coţofeni | 25

A

B

Pl. IV.

21

26 | Cristian ioan PoPa

Pl. V.

Pandantive din piatră în cultura Coţofeni | 27

Pl. VI.