CRIMINOLOGIE GENERALĂNOTE DE CURS

Lucrare elaborată cu sprijinul şicontribuţia

prof.univ.dr. GEORGETA UNGUREANU

Cuprins

CAPITOLUL I.................................................................4EVOLUŢIA CRIMINOLOGIEI CA ŞTIINŢĂ..........................................41.1. Originile criminologiei...............................................41.2. Incursiune istorică...................................................51.3. Criminologia românească...............................................71.4. Criminologia – Noţiune, obiect, scop, funcţii.........................8

1.4.1. Obiectul criminologiei....................................................81.5. Caracterul pluridisciplinar al criminologiei.........................13

CAPITOLUL 2................................................................16METODE ŞI TEHNICI DE CERCETARE ÎN CRIMINOLOGIE.............................162.1. Metodele cercetării criminologice....................................162.2. Tehnici de cercetare criminologică...................................18

CAPITOLUL 3................................................................22PRINCIPALELE ORIENTĂRI, TEORII ŞI CURENTE ÎN CRIMINOLOGIE..................223.1. Orientarea biologică.................................................223.2. Orientarea psihologică...............................................24

3.2.1. Consideraţii generale....................................................243.2.2. Teoria psihanalitică a lui Sigmund Freud......................................27

3.3. Orientarea sociologică...............................................34CAPITOLUL 4................................................................38CAUZALITATEA ÎN CRIMINOLOGIE...............................................384.1. Cauzele fenomenului social al criminalităţii.........................38

4.1.1. Factorii criminogeni.....................................................384.2. Cauzele crimei ca act individual.....................................44

4.2.1. Definirea noţiunilor de infracţiune şi infractor...................................444.2.2. Personalitatea infractorului...............................................45

4.3. Situaţia preinfracţională............................................664.3.1. Influenţa mediului social în formarea personalităţii..............................664.3.2. Victima şi victimizarea...................................................67

4.4. Mecanismul trecerii la act...........................................724.4.1. Teoriile trecerii la act Modele particulare......................................72

CAPITOLUL 5................................................................74REACŢIA SOCIALĂ ÎMPOTRIVA CRIMINALITĂŢII...................................745.1. Modele de reacţie socială............................................74

5.1.1. Modelul represiv.......................................................745.1.2. Modelul preventiv......................................................755.1.3. Doctrina apărării sociale.................................................765.1.4. Modelul curativ........................................................76

5.2. Tendinţe moderne în politica penală..................................775.2.1. Tendinţa represivă, neoclasică.............................................775.2.2. Tendinţa moderată.....................................................78

5.3. Componenta preventivă a criminalităţii...............................795.3.1. Mijloacele de luptă împotriva criminalităţii în criminologia modernă.................79

5.4. Criminologia clinică.................................................795.4.1. Consideraţii generale....................................................795.4.2. Bazele criminologiei clinice................................................80

CAPITOLUL 6................................................................81TIPOLOGII DE CRIMINALITATE.................................................81

2

6.1. Criminalitatea organizată............................................816.1.1. Consideraţii generale privind crima organizată.................................816.1.2. Conceptul de crimă organizată în doctrina internaţională.........................856.1.3. Criminalitatea organizată în România........................................93

6.3. Traficul de persoane................................................1096.4. Criminalitatea informatică..........................................1286.5. Terorismul internaţional............................................133

6.5.1. Concept.............................................................1346.5.2. Personalitatea teroristului...............................................138

6.3. Delincvenţa juvenilă................................................1416.3.1. Devianţa. Comportament deviant..........................................1416.3.2. Delincvenţa juvenilă - formă a devianţei sociale................................1456.3.3. Concepţii şi teorii fundamentale în evaluarea cauzelor delincventei juvenile...........146

6.4. Potenţial delincvenţial a delincventei juvenile.....................1516.4.1. Aspecte privind potenţialul delincvenţial.....................................1516.4.2. Particularităţi ale metodologiei utilizate în evaluarea fenomenului de delincventă juvenilă........................................................1516.4.3. Metodologii de testare a propensiunii spre delincventă..........................1526.4.4. Metode şi tehnici de predicţie a delincventei juvenile............................1536.4.5. Evaluarea predictivă a raportului dintre predelincvenţă şi delincventă...............155

6.5. Politici sociale şi modalităţi de reinserţie a minorilor cu comportament delincvent.................................................157

6.5.1. Tipuri de politici sociale.................................................1576.5.2. Reintegrarea socială a minorilor delincvenţi..................................157

CAPITOLUL 7...............................................................159PREVENIREA CRIMINALITĂŢII.................................................1597.1. Terminologie – concepte.............................................159

7.1.2. Prevenirea criminalităţii - noţiune şi trăsături caracteristice......................1607.1.3. Cadrul juridic de organizare a activităţii de prevenire a criminalităţii................162

7.2. Organisme internaţionale de prevenire a criminalităţii..............1637.3. Structuri europene şi modele de prevenire a criminalităţii..........174

7.3.1. Generalităţi..........................................................1747.3.2. Structuri europene de prevenire a criminalităţii................................174

7.4. Modele contemporane de prevenire a criminalităţii..................1797.4.1. Modalităţi practice de prevenire a unor genuri de infracţiuni................180

7.5. Cooperarea unităţilor şi formaţiunilor de poliţie pe linia prevenirii şi combaterii criminalităţii.............................................183

BIBLIOGRAFIE..............................................................186

3

CAPITOLUL I EVOLUŢIA CRIMINOLOGIEI CA ŞTIINŢĂ

1.1. Originile criminologieiCriminologia este o disciplină fondată în ultimele decenii

ale secolului al XIX-lea, în Italia, de către un medic;ulterior, profesori de drept şi magistraţi, s-au preocupat înmod special de analizele sociologice, psihologico-morfologiceale criminalităţii în consonanţă cu descoperirile juridice1.

Chiar dacă această disciplină nu există decât de aproape unsecol, crima şi criminalul au suscitat întotdeauna interesul,încă de la apariţia umanităţii2.

Prin excelenţă o ştiinţă legată de nevoile practicii, deaplicarea cât mai rapidă a soluţiilor propuse de cercetareaştiinţifică în activitatea concretă de realizare a politiciipenale, criminologia este chemată să studieze fenomenulinfracţional, aşa cum acesta se manifestă în condiţiile uneianumite societăţi, într-o etapă istorică determinată.

Dotată cu o mare finalitate, criminologia se înfăţişează ca"o armă redutabilă de prevenire şi combatere a faptelorantisociale"3.

Pentru a dobândi asemenea valenţe, criminologia româneascătrebuie să-şi croiască un drum propriu, determinat de evoluţiaşi specificitatea fenomenului infracţional din ţara noastră.Oricât de interesante ar fi unele din concluziile pe careştiinţa criminologiei le oferă pe plan mondial în prezent, esteabsolut necesar ca acestea să fie verificate în condiţiilespecifice de dezvoltare ale ţării noastre. Desprinderealegităţilor şi sensurilor fenomenului infracţional, atendinţelor şi devenirilor sale presupune permanenta luiobservare, descriere şi explicare, reclamând totodată oexaminare aprofundată a corelaţiilor sale cu alte fenomenesociale.

Într-adevăr, delimitarea obiectului criminologiei,despărţirea ei de alte discipline care au tangenţă cu fenomenulcriminalităţii (dreptul penal, medicină legală, criminalistica)a fost urmată de un proces de integrare a criminologiei în

1 Lygia Negrier-Dormont, Criminologie, Editions Litec, Paris, 1992, p.1.2 Idem, op.cit., p.19.3 Rodica M.Stănoiu, metode şi tehnici de cercetare în criminology, Edituea Academiei, Bucureşti, 1981, p.13.

4

ansamblul disciplinelor care studiază omul şi comportamentulacestuia în mediul social.

Criminologia se înscrie astfel în cadrul unui procesprofund la care am asistat pe plan mondial în ultimele decenii,şi anume acela "de dialectizare a ştiinţei contemporane prinîntrepătrunderea şi integrarea diferitelor discipline, prinfolosirea metodelor unora de către altele"1.

Astfel, aplicarea în criminologie a unor metode decercetare ce au fost elaborate în vederea realizării altorscopuri decât acelea ale explicării fenomenului infracţional şiinterferenţa ce se produce între metodele proprii ştiinţelorsociale şi metode specifice unor alte domenii de cercetare(matematică, medicină, biologie) au drept consecinţă un anume"dualism", după cum se exprima R.M. Stănoiu, pentru a evidenţiacoexistenţa în cadrul aceleiaşi discipline a criminologiei, unormetode diferite de studiu a căror geneză este revendicată dediscipline ştiinţifice foarte diverse şi la prima vedere fărălegătură. Folosirea unor metode din alte ramuri ale ştiinţei înstudiul fenomenului infracţional face ca acestea să dobândească,în procesul aplicării lor concrete, trăsături, particularităţideosebite, în funcţie de obiectul cercetat. "Dacă există metodecomune pe ansamblul ştiinţelor sociale - arăta Albert Brimo -, nimeni nu poatenega că fiecare ştiinţă socială utilizează în mod specific aceste metode conformpropriului său obiect "2.

Criminologia, regina fără regat, cum o denumea ThorstenSellin3 în 1938, şi-a schimbat substanţial statutul în ultimulsfert de veac.

1.2. Incursiune istoricăCriminalitatea, ca fenomen social, a apărut odată cu

structurarea primelor forme de organizare socială. Anterioracestui fapt istoric nu se poate afirma existenţacriminalităţii, deoarece „acolo unde nu există morală şi normenu există crime".

Deşi criminalitatea nu a fost studiată în mod ştiinţificdecât relativ recent (în ultimele două secole), numeroaseizvoare prezente pe întreaga perioadă a evoluţiei umanităţiirelevă interesul pentru acest fenomen.

Data apariţiei criminologiei ca ştiinţă, ca şi în cazulaltor discipline sociale, nu poate fi precizată cu exactitate.1 Rodica M.Stănoiu, op.cit., p.12.2 A.Brimo, Les methods des sciences socials, paris, Editura Montehrestien, 1972, p.75.3 T.Sellin, Culture conflict and crime social science, Research Council, NY 1938, p.2.

5

Majoritatea istoricilor criminologiei îl consideră pe mediculmilitar italian Cesare Lombroso (1835-1909) drept întemeietorulacestei ştiinţe, recunoscând totodată meritele precursorilorsăi, un exemplu elocvent fiind Cesare Baccaria (1738-1794), prinimportanţa lucrării sale "Dei delitti e dellepene " (Despre infracţiuni şipedepse) apărută în anul 1764. Influenţat de lucrărilefilozofilor iluminişti Montesquieu (1689-1755) şi J.J. Rousseau(1712-1778), Beccaria a atacat virulent şi pertinent tirania şiarbitrariul care dominau justiţia italiană din acel timp,pledând împotriva dreptului "divin" (inchizitorial) şi înfavoarea dreptului "natural", în virtutea căruia toţi oamenii săfie egali în faţă legii1. Interesul său privind raportareapedepsei la pericolul social al faptei şi la vinovăţiafăptuitorului, precum şi opiniile referitoare la prevenireacriminalităţii constituie idei esenţiale ale şcolii clasice dedrept penal, cât şi importante puncte de plecare încriminologie.

Contemporan cu Beccaria, englezul Jeremy Bentham adezvoltat problematica penalogiei, făcând o serie de propuneride reformarea sistemului de legi şi pedepse, ce a avut un impactsocial real, fiind însuşite de structurile britanice, judiciareşi de putere2.

Abordarea filozofico-umanistă a fenomenului infracţional afost completată cu încercarea de a introduce ca metodă de studiudelincventa într-un sistem de cercetări experimentale. Laaceasta au contribuit antropologi şi medici de penitenciare.Franz Joseph Gali (1758-1828), cu lucrarea sa "Les Fonctions ducerveau ", este considerat întemeietorul antropologiei judiciare.Tot în acest sens se înscriu şi cercetările medicului scoţianThompson, care a publicat în "Journal of Mental Science" (1870)observaţiile sale asupra a peste 5.000 de deţinuţi, iar englezulNicolson a publicat studiile referitoare la viaţa publică ainfractorilor.

Aceste lucrări, majoritatea având caracter experimental şitratând cu preponderenţă problemele psihiatriei judiciare, austat la baza lucrării lui Lombroso. Acesta, într-un efortintegrator, folosind şi propriile sale cercetări, a publicat înanul 1876 lucrarea "L'uomo delinquente" (Omul delincvent). Susţinândcă ar fi găsit imaginea-model a infractorului, acesta fiind ofiinţă predestinată să comită delicte datorită unor stigmatefizice şi psihice înnăscute. Opera sa a avut un asemenea impact

1 Gh.Nistoreanu, C.Păun, Criminologie, Editura Europa Nova, Bucureşti, p.8.2 Bentham J., A fragment on Government, An introduction in the Principle of Morals and Legislation, Omaha, 1983, p.93.

6

asupra lumii ştiinţifice de la sfârşitul secolului al XIX-lea,încât Lombroso a fost supranumit părintele "criminologieiantropologice"1.

Un alt nume important de care se leagă naştereacriminologiei ştiinţifice este acela al lui Enrico Ferri (1856-1929), care în lucrarea sa "Sociologia criminale " (1881) a analizatrolul factorilor sociali în geneza criminalităţii, motiv pentrucare a fost considerat întemeietorul "criminologieisociologice".

Triada italiană a criminologiei de la sfârşitul secoluluial XIX-lea este încheiată de magistratul Raffaelo Garofalo(1851-1934), a cărui lucrare-fundamentală este intitulată"Criminologia " (Napoli, 1885). Încercând să depăşească greutăţile cucare se confruntă criminologia datorită dependenţei sale faţă deştiinţa dreptului penal, el a creat o teorie a "criminalităţiinaturale", independenţa în spaţiu şi timp, fapt care 1-a expusunor critici vehemente, mai ales din partea sociologilorfrancezi2.

Menţionăm că, deşi denumirea de "criminologie" esteasociată numelui lui Garofalo, datorită titlului celebru aloperei sale, folosirea în premieră a acestui cuvânt se pare căaparţine antropologului francez Paul Topinard3.

Antropologia criminologică nu a constituit singura cale decercetare criminologică în secolul al XIX-lea. Simultan,studiile cu privire la dinamica delincvenţei au dus laacumularea unui volum important de date statistice care audeterminat apariţia unui nou domeniu de cercetare. Lucrăriştiinţifice destinate examinării datelor statistice au fostefectuate de francezul Andre-Michel Guerry (1802-1866) - "Essai surla statistique morale de la France ", apărută în anul 1833, de belgianulLambert A.J. Quetelet (1796-1874) - "Sur l'homme et le developpement deses facultes ou Essai dephysique sociale ", apărută în 18354.

În aceeaşi direcţie s-au îndreptat studiile cercetătorilorgermani von Mayr -cu lucrarea "Statistik der Gerichhichen Polizei in KonigreichBayern und in eingen ander Landern " (1867) - şi von Oettingen - cu "Staticamorală şi importanţa sa pentru o etică socială creştină".

Tot în Germania, Franz von Liszt a militat cu energie înfavoarea cercetărilor criminologice şi aplicarea în practică arezultatelor. Von Liszt susţine necesitatea unei "ştiinţe totale1 J.Pinatel în P.Bouzat et J.Pinatel, Traite de droit penal et de criminologie, Tome III, Criminologie, Paris, p.61.2 Gh.Nistoreanu, C.Păun, op.cit., p.9.3 E.H.Jonson, Crime, Correction and Society, Southerm Illinois Third Edition, 1974, p.4.4 J.Pinatel, op.cit., p.63.

7

a dreptului penal", în care să fie incluse antropologia crimino-logică, psihologia criminologică şi statistică criminologică. Oasemenea abordare reprezintă o veritabilă revoluţie încriminologie. "În încercarea de a depăşi divergenţele de ideidintre teoreticienii francezi şi cei italieni, von Liszt a ajunsla teoria sintetică despre interacţiunea predispoziţiilor nativecu mediul înconjurător în comiterea faptelor antisociale"1.

Opiniile divergente exprimate în lumea ştiinţifică privindcriminalitatea au constituit un prilej favorabil pentruefectuarea de noi cercetări şi au determinat crearea unui cadruinstituţional adecvat, care a impulsionat studiul fenomenuluiinfracţional, prefigurând apariţia unei noi disciplineştiinţifice, criminologia.

La sfârşitul secolului ai XIX-lea şi începutul secoluluiXX, studiile criminologice au fost găzduite de alte disciplineştiinţifice. Starea şi dinamica fenomenului infracţional au foststudiate mai ales cu mijloace statistice, influenţa mediuluisocial asupra criminalităţii s-a dezvoltat în cadrulsociologiei, iar studiul persoanei infractorului a fost realizatantropologic, psihologic şi psihiatric.

Datorită influenţei exercitate de Lombroso, cât şi faptuluică publicaţia "Archives d'Antropologie criminelle et de sciencespenale ",înfiinţată la Lyon în 1886, a concentrat principalele preocupăriştiinţifice referitoare la criminalitate, criminologia a purtato perioadă numele de antropologie criminologică. De altfel, subaceastă denumire s-au desfăşurat şi congresele internaţionalecare au avut loc la Roma (1885), Paris (1889), Bruxelles (1892),Geneva (1896), Amsterdam (1901), Torino (1906) şi Koln(1911).

În această perioadă, "criminologia nu se constituise cadisciplină autonomă, ci se prezenta sub forma unor capitole încadrul altor ştiinţe care abordau fiecare, în domeniul lorpropriu, descrierea şi explicarea realităţii infracţionale"2.Prin acumularea de cunoştinţe referitoare la criminalitate s-ainiţiat un proces de structurare a unor "criminologiispecializate (biologică, psihologică, sociologică) independente,dar inevitabil tributare disciplinelor din care au provenit"3.

În anul 1934 s-a creat Societatea Internaţională deCriminologie, cu sediul la Paris, având ca principal obiectivpromovarea internaţională a studiului ştiinţific alcriminalităţii. Congresele acestei societăţi au abordat teme

1 H.Goppinger, Kriminologie, Munchen, Editura C.H.Beck, 1971, p.22.2 Rodica M.Stănoiu, Introducere în criminology, Editura Academiei, Bucureşti, 1989, p.13.3 J.Pinatel, Traite de droit, op.cit., Paris, 1963, p.10.

8

precum: crima organizată, criminalitatea "gulerelor albe",criminalitatea transnaţională, dar şi delincventa juvenilă etc.

Din anul 1952, societatea desfăşoară, sub egida O,N.U.,cursuri internaţionale de criminologie, în cadrul cărora seanalizează cadrul teoretic şi. conceptual, principiile generaleşi metodele ştiinţifice de studiere a criminalităţii, precum şiparticularităţile diferitelor regiuni ale lumii în planulfenomenului infracţional.

În anul 1950, Adunarea Generală a ONU a adoptat Rezoluţia415 (V), prin care atribuţiile Comisiei Internaţionale pentruPenitenciare au fost preluate de Consiliul Economic şi Social(ECOSOC): Fondurile ONU alocate studiului criminalităţii aufăcut posibilă organizarea unor congrese internaţionale ce auavut un rol deosebit în dezvoltarea criminologiei.

Suportul teoretic al criminologiei a fost întărit decrearea unor centre de cercetare ştiinţifică în domeniu.Menţionăm în acest sens Centrul Internaţional de Criminologiecomparată de la Montreal şi Centrul Internaţional deCriminologie

În anul 1968, sub egida ECOSOC s-a creat, la Roma,Institutul de Cercetări pentru Apărarea Socială (UNSDRI), careîn anul 1989 a fost transformat în Institutul Internaţional deCercetări asupra Crimei şi Justiţiei (UNICRI).

La nivel naţional, după o perioadă îndelungată de câtevadecenii, când studiile şi cercetările criminologice au avut uncaracter ocazional, în 1990 a fost înfiinţată Societatea Românăde Criminologie şi Criminalistică, afiliată la Societatea deCriminologie. În acelaşi timp a fost revitalizat învăţământuluniversitar de criminologie şi au fost înfiinţate colective decercetări criminologice în cadrul Inspectoratului General alPoliţiei Române, la Parchetul General, şi la AdministraţiaGenerală a Penitenciarelor din Ministerul de Justiţie.

"Opiniile teoreticienilor converg spre concluzia că saltulde la criminologiile specializate la criminologia generală sedovedeşte a fi dificil, iar eforturile integratoare ale unorreputaţi specialişti - J. Pinatel, H. Mannheim, D. Szabp, J., s-au soldat cu un succes limitat"1.

Această stare de fapt rezultă - aşa cum susţine şi RodicaM. Stănoiu - din complexitatea obiectului de cercetare, dindificultatea de a integra în planul explicaţiei cauzalediferite laturi ale acestui obiect, din "dependenţacriminologiei faţă de stadiul dezvoltării ştiinţelor despre om

1 Rodica M.Stănoiu, op.cit., p.15.

9

şi societate, de formarea unor specialişti în domeniu"1.Considerând criminalitatea un fenomen complex, "cu multiple

determinări, aflat în continuă evoluţie"2, "criminologiacontemporană tinde spre o orientare realistă şi pragmatică,urmărind adaptarea permanentă a cadrului său de referinţă şi amodelelor teoretice şi metodologice utilizate"3, ceea ce vacontribui, cu siguranţă, la îndeplinirea obiectivelor pe careaceastă ştiinţă şi le-a asumat.

1.3. Criminologia româneascăCa ştiinţă teoretico-explicativă, cu implicaţii de natură

practică, aplicativă şi prospectivă, criminologia româneascăare, asemeni ştiinţelor sociale, preocupări de testare şiexaminare aprofundată, care vizează componentele sistemului demăsuri de cercetare din domeniu, prevenire şi combatere acriminalităţii, în mod special, de tratament al delincvenţilor,pe baza unor metode şi tehnici de cercetare moderne.

Datorită faptului că rezultatele cercetării ştiinţifice dincriminologie sunt fragmentare; uneori chiar suferind dedogmatism şi eclectism, din aceste cercetări concrete rezultă căse mai manifestă unele păreri preconcepute cu privire lacriminalitate, ca fenomen socio-uman, mai ales cu privire lacauzele şi condiţiile care determină şi favorizează menţinereaacestui fenomen în societatea românească.

O direcţie prioritară în care trebuie să fie concentrateeforturile de cercetare în criminologia românească sematerializează în unificarea materialelor de evidenţă statisticăinterdepartamentale şi multiplicarea indicatorilor statisticiprivind criminalitatea în scopul prelucrării statistice adatelor cu metode moderne.

Este interesantă şi chiar importantă sugestia camultiplicarea indicatorilor statistici să fie perfecţionată înspiritul modelelor de indicatori statistici privindcriminalitatea, recomandate de experţii Naţiunilor Unite,indicatori a căror gamă implică şi indicatori penali dar şieconomici, sociali, culturali, demografici etc.

Modelele de cauzalitate privind infracţiunile se cer a fidiversificate şi elaborarea unor noi modele pentru a completaimaginea determinismului socio-uman al criminalităţii, prinintegrarea unor modele teoretice privind etiologia

1 Rodica M.Stănoiu, op.cit., p.16.2 Queloz, op.cit., pe larg.3 U.Zvekic, Introductiory notes, Essaya on crime and development, UNICRI, Publ. nr.36, Roma, 1990, p.3-21.

10

criminalităţii în diferite domenii de activitate economico-socială (comerţ, bănci, transporturi), pe zone geografice şialte entităţi sociale.

O altă direcţie importantă spre care trebuie să fieîndreptată cercetarea criminologică românească vizează înspecial şi cercetarea comportamentală a victimelor, precum şi ainterrelaţiilor şi influenţei acestora asupra conduiteiantisocială a delincvenţilor.

Exigenţele evoluţiei societăţii româneşti reclamă, mai multca oricând, în lupta împotriva criminalităţii, elaborarea unormodele de strategii întemeiate pe principiul planificăriiintegrate a prevenirii şi combaterii criminalităţii şi, maiales, a unor modele sociale de sisteme tactice de prevenire afaptelor infracţionale, inclusiv a unor modele de tratament aldelincvenţilor.

1.4. Criminologia – Noţiune, obiect, scop, funcţii1.4.1. Obiectul criminologieiEvoluţia criminologiei ca ştiinţa a fost marcata de

numeroase controverse teoretice care au vizat obiectul său decercetare, funcţiile, metodele şi tehnicile ştiinţifice deexplorare a criminalităţii, aptitudinea de a face aprecieripertinente asupra stării şi dinamicii fenomenului infracţionalşi capacitatea de a elabora măsuri adecvate pentru prevenirea şicombaterea acestuia.

Nu întâmplător, unul dintre punctele sensibile alecontroverselor ştiinţifice din domeniul criminologiei îlreprezintă obiectul sau de studiu.

În anul 1950, în Raportul general cu privire la "Aspectelesociologice ale criminalităţii", prezentat cu ocazia celui de-alII-lea Congres Internaţional de Criminologie, care s-adesfăşurat la Paris, sociologul american Thorsten Sellin afirmadespre criminologie că este un fel de "regina fără regat",subliniind astfel că problema obiectului criminologiei estedeparte de a fi rezolvată.

Contribuţia specialiştilor din acest domeniu a adusnumeroase clarificări, dar se poate afirma că şi în prezentexistă opinii divergente, preocupările ştiinţifice pe aceastătemă fiind mereu în actualitate. Aceasta situaţie esteconsecinţa obiectivă a modului în care a apărut şi s-a impus, caştiinţă, criminologia. Dezvoltarea temporară a acesteidiscipline în cadrul altor ştiinţe a avut ca efect utilizareaunor modele etiologice, sisteme de referinţa şi tehnici decercetare proprii acelor ştiinţe. Rezultatul a fost atât

11

fragmentarea obiectului de cercetare criminologică în diverselaturi şi aspecte ale fenomenului infracţional, cât şi o anumitălipsă de unitate între teoreticienii care abordau criminalitateade pe poziţiile unor discipline diferite.

Astfel, datorită faptului ca, la început, cercetareacriminologică a fost iniţiata de antropologi, aceştia aupreferat studiul infractorului.1

Orientarea cercetării ştiinţifice câtre subiectul activ alactului infracţional a constituit ulterior o constanta apoziţiilor teoretice care consideră personalitatea individualădrept cauza exclusivă sau prioritară în săvârşirea faptelorantisociale2.

Aceste teorii cuprind o arie largă de modele explicative,de la cele de tip ereditar, psihiatric, psihologic, până lateoriile "personalităţii criminale", în variantele lor moderne.În consecinţă, şi conceptele utilizate sunt diferite,infractorul, criminalul, deviantul sau anormalul fiind plasaţiîn zona centrala a obiectului criminologiei.

Opiniile potrivit cărora fapta antisocială constituieobiectul criminologiei sunt specifice, acelor specialişti careabordează criminalitatea de pe poziţiile sociologiei şipsihologiei sociale3. În cadrul acestei orientări, conceptului deinfracţiune i se conferă, uneori, o accepţiune care depăşeştesfera normativului juridic. Astfel, Thorsten Sellin, sociologamerican, înţelege prin crimă orice încălcare a normelor deconduită din societate, indiferent dacă acestea fac sau nuobiectul unor reglementari juridice4, iar criminologul germanHans Goppinger susţine că infracţiunea ca obiect alcriminologiei, trebuie considerată atât ca fenomen juridic, câtşi, în strânsa legătură cu religia, morala şi cultura5.

Criminalitatea ca fenomen social a constituit, iniţial,obiectul preocupărilor de ordin statistic. Ulterior, aceastaorientare s-a concretizat în diverse teorii sociologice, dintrecare amintim teoriile patologiei sociale, ale dezorganizăriisociale, ale conflictului de cultura etc. Într-o măsurăimportantă, fenomenul infracţional este inclus în formele mailargi de devianţă socială, astfel încât în această perspectivă,

1 J.Picca, Ou en est la criminologie, Revue internaţionale de criminologie et depolice technique, nr.4., 1985, p.386.2 R.M.Stânoiu, Introducere în criminologie, Ed.Academiei, Bucureşti, 1989, p.17. 3 G.Pisapia, Fondamento et oggetto delta criminologiei, Padova, Ed.Cedam, 1983, p. 14.4 Th.Sellin, Culture Conflict and Crime, New York, Social Science Research Council, 1983, pe larg.5 H.Goppinger, Kriminologie, Munchen, Ed.C.H.Beck, 1971, p.4-6.

12

criminologia se confundă cu sociologia devianţei1.Principala carenţa a teoriilor monocauzale consta în

abordarea unilaterala a problematicii criminologiei, care esteastfel lipsita de o perspectiva unificatoare cu privire laobiectul de cercetare, fapt care pune sub semnul întrebăriiautonomia disciplinei. Reducerea obiectului de cercetare lapersoana infractorului lasă în afara criminologiei fenomenulinfracţional, după cum abordarea criminalităţii fie dinperspectiva analizei cantitative, fie explicând "socialul prinsocial", neglijează parţial sau total personalitatea celui careîncălca legea penală2.

Modelele explicative mono-cauzale au început sa fieabandonate în favoarea unor modele mai complexe, care se bazeazăpe o analiza multifactorială a cauzelor criminalităţii.

Considerând că "...obiectul îl constituie factorii socialişi individuali care stau la baza comportamentului criminal"3,teoria multifactorială asupra cauzelor criminalităţii reprezintăun progres în raport cu poziţiile anterioare, dar ea nuconstituie o concepţie aptă să integreze diferitele niveluri deanaliza cauzală într-un model explicativ unitar ci, mai degrabă,o listă bogată de factori implicaţi în geneza crimei4.

Eforturile de sinteza susţinute de criminologii secoluluiXX au reuşit - fără un succes deplin - să depăşească stadiulunor simple adiţionări ale criminologiilor specializate;încercând o unificare, în planul obiectului de studiu, aproblematicii referitoare la crima, criminal şi criminalitate.

Intre exponenţii de seama ai criminologiei din aceastaperioada se detaşează HERMAIMN MANNHEIM şi JEAN PINATEL.

H.Mannheim susţine ca, prin criminologie, în sens restrâns,se înţelege studiul crimei, iar în sens larg, se includpenologia5, metodele de prevenire a criminalităţii, de tratamentsi resocializare a infractorilor6. Autorul consideră că esteabsolut necesară descoperirea cauzelor criminalităţii, în scopulidentificării măsurilor prin care societatea poate intervenipentru limitarea acestui fenomen.

La rândul său, criminologul francez J.Pinatel concepe

1 J.M. van Bemelen, Criminologie, Tjeck Willink Zwolle, 1942, citat de R.M.Stânoiu, op. cit., p. 18.2 R.M.Stânoiu, op.cit., p.18.3 S.Hurwitz, Criminology, London, Ed.George Allen and Unwin Ltd., 1952, p.2. 4 R.M.Stânoiu, op.cit., p. 19.5 Studiul pedepselor şi al modului de executare a acestora.6 H.Mannheim, Comparative Criminology, London, Ed.Routledge & Kegan Paul, 1965, p.3-14.

13

obiectul de studiu al criminologiei pe trei planuri1:- cel al crimei - care se ocupă de studiul actului criminal;- cel al criminalului - care studiază caracteristicile

infractorilor şi factorii care au influenţat formarea şievoluţia personalităţii acestora;

- cel al criminalităţii - care studiază ansamblul de actecriminale care se produc într-un anumit teritoriu, într-oanumită perioadă de timp.

Autorul surprinde corect obiectul complex de cercetarecriminologică, obiect ce reclamă o analiză diferenţiată adiverselor sale niveluri (infracţiune, infractor, fenomeninfracţional). Totuşi, faptul că J.Pinatel, în Tratatul său decriminologie, după ce relevă aceste diferenţe, împartedisciplina într-o "criminologie generală" (cu caracterenciclopedic, dar şi sintetic, ce urmăreşte să compare şi săunifice datele criminologiilor specializate) şi o "criminologieclinică" (având ca obiect abordarea multidisciplinară acazurilor individuale) este apreciat de unii autori2 ca fiind denatura să rupă individualul de fenomenul global alcriminalităţii, vitregind efortul de sinteza.

În ultimele două decenii ale secolului XX, evoluţiamodelelor teoretice în domeniul criminologiei a determinat noişi serioase dispute în legătură cu obiectul criminologiei.

Obiectul criminologiei - analiza sintetică. Considerânddrept corect şi fundamentat ştiinţific punctul de vedere"tradiţional" cu privire la obiectul criminologiei, trebuie săarătăm că acumularea treptata de cunoştinţe, pe măsuradezvoltării ştiinţifice, impune necesitatea unei permanentereconsiderări a conţinutului şi limitelor acestuia.

Totodată este necesar ca tratarea acestei probleme să fiefăcută în mod echilibrat şi judicios astfel încât obiectul destudiu al criminologiei - care îi conferă identitatea şi îistabileşte locul în sistemul ştiinţelor - să nu fie extrapolatla alte domenii de cercetare, dar nici restrâns nejustificat.

Având în vedere importantele acumulări ştiinţifice care auavut loc în domeniul criminologiei, precum şi problematicamajora analizata de pe poziţiile teoretice ale acesteidiscipline, consideram ca obiectul de studiu al criminologieiinclude: criminalitatea ca fenomen social, infracţiunea,infractorul, victima şi reacţia socială împotriva

1 J.Pinatel, în P.Bouzat et J.Pinatel, Trăite de droit penal et de criminologie, Tome III,Criminologie, Paris, Ed.Dalloz, 1963, p.38-52; J.Pinatel, La societe criminogene,Paris, Ed.Calmann-Levy, 1971, pe larg.2 R.M.Stănoiu, op.cit., p.19.

14

criminalităţii.3

a) Criminalitatea ca fenomen socialÎmbrăţişând opinia că obiectul sintetic al criminologiei îl

reprezintă criminalitatea ca fenomen social, considerăm că,pentru a transforma această noţiune într-un concept operaţionalcare să permită explicarea fenomenului studiat, este necesarăadoptarea unui model sistemic de analiza. Astfel, ca oricefenomen social, criminalitatea reprezintă un sistem cuproprietăţi şi funcţii proprii, distincte calitativ de cele aleelementelor componente.

Dacă avem în vedere dimensiunea criminalităţii ca fiindtotalitatea infracţiunilor săvârşite pe un anumit teritoriuîntr-o perioadă de timp dată, se pune în evidenţă doarcomponenţa cantitativă a fenomenului. Astfel, ţinând seama demăsura în care criminalitatea este cunoscută precum şi de măsuraîn care mijloacele de drept penal reacţionează împotrivaacesteia, poate fi împărţită în criminalitate reală, aparentă şilegală.

Criminalitatea reală reprezintă totalitatea faptelorinfracţionale săvârşite pe un anumit teritoriu, într-o perioadăde timp determinată. Acest lucru înseamnă că în practică, existătot timpul o diferenţă cantitativă între numărul infracţiunilorcomise în realitate şi numărul celor prevăzute de statisticilejudiciare.

Criminalitatea aparentă cuprinde totalitatea infracţiunilorsemnalate autorităţilor judiciare şi înregistrate ca atare.

Criminalitatea aparentă este diferită de criminalitateareală, deoarece aceasta nu poate fi cunoscută şi cuantificatădin următoarele motive:

nu toate faptele penale sunt aduse la cunoştinţaorganelor abilitate ale statului şi înregistrate ca atare(multe din faptele comise nu sunt sesizate din variatemotive: comoditate, lipsă de timp, neîncredere înautorităţi, prejudiciu mic, teamă etc.);

nu toate faptele penale sesizate în urma cercetărilor cufinalitate şi nu în toate cazurile se pronunţă o hotărârejudecătorească definitivă;

o bună parte din faptele sesizate rămân cu autorineidentificaţi.

Criminalitatea legală reprezintă totalitatea faptelorpenale pentru care s-au pronunţat hotărâri de condamnare râmasedefinitive.3 Gh.Nistoreanu, C.Păun – criminologia, Editura Europa Nova, Bucureşti, 1996, pag.23.

15

Diferenţa dintre criminalitatea reală şi criminalitateaaparentă este denumita cifra neagra a criminalităţii şireprezintă faptele antisociale care, din diverse motive, rămânnecunoscute organelor judiciare.

Obiectul criminologiei are în vedere criminalitatea reală,cercetarea ştiinţifica încercând să surprindă dimensiunileadevărate ale acestui fenomen.

b) InfracţiuneaInfracţiunea reprezintă manifestarea particulară a

fenomenului infracţional, având identitate, particularităţi sifuncţii proprii. Potrivit art. 17 C.pen., infracţiunea estefapta care prezintă pericol social, săvârşită cu vinovăţie şiprevăzută de legea penală.

Includerea faptelor antisociale în obiectul de studiu aicriminologiei trebuie să aibă la baza criteriul normei penale.Extinderea obiectului prin includerea fenomenului mai larg aldevianţei comportamentale, determină dificultăţi metodologice şiconceptuale1 precum şi o nedorită interferenţă cu altediscipline, cum ar fi sociologia şi psihologia socială.

Consacrat în cuprinsul unei norme juridice acest conceptreflecta aspectul material, uman, moral şi juridic alconţinutului infracţiunii, evidenţiind factorii de condiţionareşi determinare socială ai dreptului penal, fundamentul ontological acestuia2.

Având rolul instrumentului de cunoaştere ştiinţifică afenomenului infracţional, a proceselor dinamice care au unimpact semnificativ asupra acestui fenomen, criminologia îşiaduce contribuţia la procesul de perfecţionare a reglementăriijuridice, la realizarea unei mai bune concordanţe între legeapenală şi realitatea socială pe care o protejează.

InfractorulSub aspect juridic, infractorul este persoana care, cu

vinovăţie, săvârşeşte o faptă sancţionată de legea penală. Dinpunct de vedere criminologie, conceptul de infractor are osemnificaţie complexă datorită condiţionărilor bio-psiho-socialecare îl determina pe individ să încalce legea.

Întrucât, până în prezent, nu s-a dovedit existenta unortrasaturi de ordin bio-antropologic care sa diferenţiezeinfractorul de non-infractor, persoana care încălca legea penalăeste considerată ca un eşec al procesului de socializare.1 Nu orice comportament deviant constituie infracţiune, după cum nu orice infracţiune poate fi considerata ca o faptă deviantă.2 R.M.Stănoiu, bp.cit., p.28; V.Dobrinoiu, Gh.Nistoreanu, I.Pascu, I.Molnar,V.Lazăr, A.Boroi, Drept penal, partea generala, Ed.Didactică şi Pedagogică,Bucureşti, 1992, p.67-114.

16

Criminologia a analizat şi continua să studiezecoordonatele biologice, psihologice, sociale, economice,culturale etc, care au relevanţa pentru alegerea conduiteiinfracţionale şi trecerea la actul infracţional.

Victima infracţiuniiÎn ultima vreme, s-a evidenţiat un aspect teoretic nou, de

real interes pentru obiectul criminologiei şi anume victimainfracţiunii. Pe buna dreptate s-a reproşat criminologilor căşi-au concentrat eforturile asupra problematicii referitoare lainfractor, neglijând aproape în totalitate studiul victimologic.Lucrările criminologice de data recenta au demonstrat existenţaunei relaţii complexe între făptuitor şi victima, constatându-secă, în producerea actului infracţional, contribuţia victimei nupoate fi exclusa din sfera unui model cauzal complex1.

Pe de altă parte, se susţine2 importanţa pe care studiile devictimizare o prezintă pentru identificarea dimensiuniicriminalităţii reale.

Reacţia socială împotriva criminalităţiiOrientata către identificarea modalităţilor prin care

fenomenul infracţional poate fi prevenit şi controlat,criminologia nu poate exclude, din obiectul său de studiu,reacţia socială formală şi informală asupra criminalităţii.

Reacţia socială intervine atât înaintea de săvârşireainfracţiunii, prin programe şi măsuri de prevenire, cât şi post-factum, prin înfăptuirea justiţiei, prin tratamentul,resocializarea şi reinserţia socială a infractorilor.

Includerea reacţiei sociale în obiectul de studiu alcriminologiei este determinata de necesitatea stabiliriinivelului de adecvare a acesteia la realitatea fenomenuluiinfracţional şi la tendinţele sale evolutive. Sesizareainadvertenţelor permite elaborarea unor studii utile atâtnivelului institutionalizat al politicii penale, cât şipersoanelor implicate în acţiunea concreta de prevenire şicombatere a criminalităţii.

În conformitate cu opţiunea teoretica prezentata, obiectulsintetic al criminologiei - fenomenul infracţional - integreazăelementele componente într-un ansamblu unitar ce se comportă caun întreg cu proprietăţi şi funcţii proprii, distincte calitativde proprietăţile şi funcţiile părţilor componente.Interacţiunile dintre aceste elemente, precum şi dintrefenomenul infracţional ca sistem şi sistemul social global,

1 16* Criminological Research Conference, Strasbourg,.26-29 Nov. 1984.2 Ph.Robert, Les comptes du crime, Paris, Ed. Le Sycomore, 1985, p.5; M.KilIias,op.cit., p.81-98;etc.

17

constituie obiective importante ale studiului criminologieiorientat spre identificarea cauzelor criminalităţii.Cauzalitatea apare însă în dubla ipostaza: aceea de scop alstudiului criminologie, dar şi de obiect al criminologiei. Deşi"paradigma etiologică" a fost vehiculată intens ca fiind parteintegrantă a obiectului criminologiei, trebuie evitatăincluderea sa ca entitate de sine stătătoare, întrucât studiereafenomenului infracţional, pe de o parte, şi a infracţiunii, pede alta parte, presupune şi analiza cauzelor care le determinaşi a condiţiilor favorizante.

În aceeaşi maniera, problematica reacţiei socialeconstituie obiect de studiu al criminologiei în măsura în careschimbarea socială accelerata determina rămânerea în urma asistemului de apărare antiinfractională, după cum elaborareaunei politici penale adecvate de prevenire şi control acriminalităţii constituie unul din scopurile acestei ştiinţe.

Scopul criminologieiCa şi obiectul său de studiu, scopul criminologiei a

devenit mai clar, mai bine precizat, o data cu evoluţiacercetărilor ştiinţifice în acest domeniu. Confruntata curealitatea infracţională, criminologia a trebuit să-şireconsidere şi să-şi reorienteze şi problematica referitoare lascop, în sensul includerii măsurilor de profilaxie acriminalităţii.

Scopul general al criminologiei îl constituie fundamenta-rea unei politici penale eficiente, în măsură să determineprevenirea şi combaterea criminalităţii.

Asemănător cu scopul ştiinţelor penale, scopul general alcriminologiei se deosebeşte prin modurile diferite deconcretizare, criminologia fiind o disciplină a fenomenuluiinfracţional, iar dreptul penal fiind o ştiinţă normativă.Această distincţie necesară nu exclude raporturile permanentedintre cele două discipline, ele susţinându-se reciproc şiconlucrând la elaborarea doctrinelor preventive şi represivecare se aplică în practica activităţii de combatere acriminalităţii.

Funcţiile criminologieiOpiniile teoretice cu privire la obiectul şi scopul

criminologiei se regăsesc şi în concepţiile despre funcţiileacesteia.

Astfel, cea mai mare parte a reprezentanţilor criminologieitradiţionale considera că aceasta are următoare funcţii:descriptivă, explicativă, predicativă şi profilactică.

Funcţia descriptivă – constă în studierea şi consemnarea

18

datelor privind volumul criminalităţii de pe un anumit teritoriuşi într-o anumită perioadă de timp; cunoaşterea tipologieicriminalităţii în funcţie de:

genurile de criminalitate (criminalitatea violentă,criminalitatea organizată din domeniul economico-financiar, criminalitatea juvenilă, corupţie etc.);

vârsta autorilor (minori, tineri, adolescenţi, vârstnicietc.);

locul săvârşirii (urban, rural, zona de frontieră etc.).Funcţia descriptivă utilizează concepte operaţionale cum

sunt: mediul, terenul, personalitatea şi actul .Conceptul de mediu vizează: mediul natural (fizic sau

geografic); mediul social (factori culturali, istorici,tradiţionali, instituţionali etc.) şi mediul personal saupsihosocial (climatul familial, relaţiile dintre oameni, mediulocazional-şcolar, profesional, mediul ales sau acceptat(anturajul) sau mediul impus (militar, penitenciar etc.).

Al doilea concept terenul este folosit pentru a desemnatrăsăturile de ordin biocobnstituţional al individului(ereditate, mutaţii genetice, congenitalul şi constituţionalul).

Personalitatea, semnifică subiectul uman considerat caunitate bio-psiho-socială. Chiar dacă individul se adaptează lamediul social, nu înseamnă că este în totalitate de acord cuacesta. Un dezacord există întotdeauna şi el poate evalua pânăla inadaptare şi conflict.

Situaţia premisă, reprezintă ansamblul de împrejurăriobiective şi subiective care precede actul criminal, în careeste implicată personalitatea individului.

Actul infracţional constituie răspunsul pe carepersonalitatea îl dă unei anumite situaţii.

Funcţia explicativăH.Manenheim, consideră că faptele nu au nici un înţeles

fără interpretare, evaluare şi o înţelegere generală. Explicareanaturii, a esenţei, a cauzelor care determină sau favorizeazăfenomenul infracţional, reprezintă scopul cercetăriicriminologice. Funcţia explicativă operează cu concepteoperaţionale cum sunt: cauza, condiţia, efectul, factorul,mobilul, indicele .

Cauza este elementul determinant în procedura fenomenului.Condiţia este un element favorizator.Factorul constituie orice element care într-o măsură mai

mare sau mai mică are legătură cu crima. Dacă factorulcriminogen este orice element obiectiv care intervine înproducerea infracţiunii, indicele este un simptom care permite

19

un diagnostic criminologic pus societăţii sau grupului studiat.1

Funcţia predictivă se întemeiază pe concepte operaţionalefoarte variate, de la cel matematic până la cel euristic.2

Cele mai utilizate concepte predictive sunt: prezent,viitor, probabilitate, similitudine, extrapolare, hazard, risc,prognoză etc. Funcţia predictivă presupune anticipareafenomenului infracţional în timp şi spaţiu.

Funcţia profilacticăScopul general al criminologiei este de neconceput fără

elaborarea unor metode şi tehnici de prevenire şi combatere acriminalităţii, pentru crearea unui climat de ordine şisiguranţă a comunităţii umane. În domeniul preventivcriminologia utilizează concepte precum: reacţia socială,controlul social, tratament, reintegrare, resocializare,prevenire primară, prevenire secundară şi prevenire terţială.

1.5. Caracterul pluridisciplinar al criminologieiPrimii oameni de ştiinţă care s-au preocupat de fenomenul

infracţional au fost matematicienii, care au utilizat„Statisticile criminale”.3

În procesul de cunoaştere a criminalităţii ca fenomensocio-uman, statistica, îndeosebi statistica penală (dar şistatistica industrială, agrară, comercială etc.) se arată a fiindispensabilă, deoarece criminalitatea constituie, în termenistatistici, un fenomen de masă, iar legităţile care o guverneazăsunt legităţi statistice.

Informaţiile furnizate prin demersul statistic, adică prinobservarea, prelucrarea şi analiza statistică a criminalităţii -în măsura în care se bazează pe date primare exacte şi complete,prelucrate cu procedee şi tehnici statistice, modeme - sunt înmăsură să ofere o viziune clară asupra laturii cantitative acriminalităţii: mărimea, volumul, ritmul, rata medie anuală,distribuţia teritorială, intensitatea etc, în circumstanţeconcrete socio-umane, de loc şi de timp. În elaborareaprogramelor de cercetare criminologică, în analiza şi evaluareastării, structurii şi dinamicii criminalităţii, ca şi înprognoza criminologică pe orice termen (scurt, mediu sau lung),statistica este cea care aduce o contribuţie considerabilă înasigurarea progresului aplicativ al cercetării criminologice.

Criminoiogia românească preia din statistică nu numai1 Gh.Nistoreanu, C.Păun – Criminologie, Editura Europa Nova, Bucureşti, 1996.2 Euristica este ştiinţa care studiază activitatea creatoare, tehnica şi inovaţia intelectuală.3 G.Stefani, G.Levasseur şi R.Jambu-Merlin, Criminologie şi ştiinţă penitenciară, ediţia a III-a, Editura Dalloz, 1972, p.36.

20

datele brute privind evenimentele statistice (de tipinfracţional săvârşite şi înregistrate în bazele de date) -observate, prelucrate şi analizate. Cercetările statisticeromâneşti în domeniul criminalităţii sunt similare "sondajelor".

Observarea, prelucrarea şi analiza statistică în domeniulactivităţilor de aplicare a legii penale, ca şi materialelestatistice privind executarea sancţiunilor penale, oferăposibilitatea cercetării ştiinţifice în criminologie să cunoascălatura cantitativă a procesului de apărare socială a valorilorsocietăţii şi, pe această bază, să examineze multilateral,calitativ, gradul de eficienţă al intervenţiilor preventiv-educative şi sancţionatoare şi să formuleze, cu un grad deprobabilitate ridicat, modele de intervenţie preventivă, învederea sporirii fermităţii în aplicarea legii penale.

CRIMINOLOGIA Şl SOCIOLOGIA JURIDICĂSociologia, ştiinţă a ansamblului fenomenelor şi realităţii

sociale sau ştiinţă a sistemului social global, a formelor deviaţă socială omeneşti, a devenit astăzi o ştiinţă complexă,diversificată în numeroase specialităţi, şi anume sociologii deramură - economică, politică, juridică etc. - care, fiindancorate în realităţile sociale concrete, au un caracteraplicativ, operaţional şi relativ previzional.

Cercetarea sociologică atribuie un rol importantinvestigării relaţiilor juridice. Sociologia juridică cerceteazăprocesul de elaborare şi aplicare a dreptului, condiţionareasocială a concepţiilor, principiilor, categoriilor şiinstituţiilor juridice, eficacitatea, legitimitatea şivaliditatea reglementărilor juridice, corelaţia dintre conţinutşi forma dreptului1.

Un capitol distinct de preocupări în sociologia juridică îlconstituie sociologia dreptului penal, care studiazăcondiţionarea şi implicaţiile sociale ale criminalităţii, câmpulşi structura relaţiilor sociale în care dreptul penal arevocaţia să intervină, problematica realităţilor socialeanterioare şi contemporane procesului de elaborare, aplicare şiorganizare a executării sancţiunilor de drept penal, precum şiproblematica conştiinţei juridice a maselor cu privire lafenomenul criminalităţii şi la acţiunea socială de apărareîmpotriva acestuia, factorii socio-culturali şi influenţa lor îndeterminarea naturii şi cuantumului acţiunii antiinfracţionale,costul şi timpul acţiunii sociale antiinfracţionale,problematica stabilităţii relative, mobilităţii şi eficacităţiisociale a sistemului dreptului penal.1 N.Popa, Prelegeri de sociologie juridică, TUB Bucureşti, 1983, p.62-63.

21

Datele sociologiei româneşti, ale sociologiei juridice şiale sociologiei dreptului penal sunt foarte importante pentrucercetarea criminologică, deoarece ele oferă principii, metodeşi tehnici care reprezintă cadrul de referinţă, axiomeleexplicaţiei ce contribuie la abordarea şi analiza cu adevăratştiinţifică a criminalităţii şi a activităţilor de prevenire şicombatere a manifestărilor contrare ordinii de drept.

CRIMINOLOGIA Şl PSIHOLOGIACriminologia împrumută din psihologie principii şi reguli

metodologice şi tehnice rezultate şi analizele proceselorpsihice umane; împrumută, de asemenea, interpretarea dialecticăa vieţii psihice, concepţiile privind psihologia conduitei şilegităţile acesteia etc. Concluziile criminologiei privindcauzalitatea fenomenului infracţional, cât şi cercetareacriminologică a resocializării celor condamnaţi suntcondiţionate de validitatea concepţiei teoretice a datelor şiconcluziilor psihologiei, îndeosebi ale psihologiei sociale.

CRIMINOLOGIA Şl ŞTIINŢA DREPTULUI PENALDreptul penal, ca ştiinţă juridică, abordează

criminalitatea, delincventa, prin referire la sistemul normelordreptului penal, dezvăluie conţinutul normativ şi social-political dreptului penal ca şi fundamentarea legităţilor obiective. Deasemenea, dreptul penal studiază atât circumstanţele obiectiveşi subiective care determină apărarea penală a anumitor valorişi relaţii sociale, explicând atât modul, cât şi mijloacele dereacţie socială faţă de săvârşirea unor fapte periculoase.

Criminologia abordează criminalitatea prin prisma stării,dinamicii şi, mai ales, a cauzalităţii socio-umane a acestuifenomen, precum şi prin viziunea mecanismului social alprevenirii şi combaterii criminalităţii, încercând a identificaansamblul şi funcţionalitatea metodelor, procedeelor şimijloacelor sociale, inclusiv al sancţiunilor de drept penalcare reprezintă mijlocul cel mai eficient de prevenire afaptelor interzise de legea penală.

CRIMINOLOGIA Şl CRIMINALISTICACriminalistica, disciplină a metodelor tehnice şi tactici

de investigare a faptelor de natură penală, intervine după cefapta s-a consumat şi ea se limitează la identificarea probelorcare să demonstreze vinovăţia sau nevinovăţia celui care a comisfapta infracţională.

Prin intermediul criminalisticii aflăm cum s-a produsfapta, iar prin intermediul criminologiei aflăm de ce s-a produsfapta.

Ambele discipline, atât criminalistica, cât şi criminologia

22

au în comun drept obiect de cercetare: infracţiunea, infractorulşi victima.

CRIMINOLOGIA Şl DREPTUL PROCESUAL PENALDreptul procesual penal, ca ştiinţă, studiază principiile,

categoriile, instituţiile şi normele care reglementează procesulpenal1 în întreaga complexitate şi în dinamica sa.

Criminologia îşi lărgeşte sfera explicaţiilor privindlegităţile luptei pentru prevenirea şi combatereacriminalităţii, integrând datele, rezultatele şi concluziileştiinţei dreptului procesual penal referitoare la căile,procedeele şi mijloacele juridice de sporire a eficacităţiiprocesului penal, în fiecare din fazele şi momentele desfăşu-rării lui, având la bază atât analiza cauzală a criminalităţiica fenomen socio-uman, cât şi cercetarea sistemului general demetode, procedee şi măsuri de prevenire a criminalităţii.

1 N.Volonciu, Drept procesual penal, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,1972, p.24.

23

CAPITOLUL 2 METODE ŞI TEHNICI DE CERCETARE ÎN CRIMINOLOGIE

2.1. Metodele cercetării criminologiceStudierea fenomenului infracţional existent într-o anumită

arie geografică (pe un anumit teritoriu) şi într-o anumităperioadă de timp, nu se poate realiza fără o cunoaştere profundăa dinamicii fenomenului. Cunoaşterea sub toate aspectele afenomenului infracţional se realizează apelând la anumite metodeca: observarea, experimentul, metode clinice etc.

I. Metoda observaţiei, constă în urmărirea atentă şisistematică a unor reacţii psihice a individului, cu scopul de asesiza aspectele lor esenţiale, studierea nemijlocită afenomenului infracţional şi reţinerea unor aspecte cantitativesau calitative ale acestuia.

Observarea ca metodă de cercetare criminologică poateîmbrăca două forme şi anume: forma empirică şi formaştiinţifică.

Observarea empirică ia naştere în mod spontan în contactulzilnic dintre individ şi mediul înconjurător, fiind limitată lasfera de interese ale individului la grupul social din care faceparte. Ea este incapabilă să ofere o imagine completă şicomplexă a fenomenului observat. De cele mai multe ori estesuperficială şi inexactă, reţinând numai aspectele spectaculoaseale evenimentului sau situaţiei observate. Are un caractersubiectiv deoarece observatorul este influenţat de propriilesale percepţii, de interesele sale sau prejudecăţi în raport cufenomenul observat.

Observarea ştiinţifică presupune cunoaşterea aprofundată afenomenului infracţional sub toate componentele sale(compartimentul individual al delicventului sau de grup,acţiunile prin care acesta se manifestă, reacţia socială faţă defaptele antisociale etc.).

Observarea, se regăseşte şi la metodele particulare deinvestigare a criminalităţii (clinică, tipologică, predictivă),aceasta reprezentând momentul contractului iniţial între celcare face cercetarea şi obiectul său de studiu.

II. Experimentul, este o metodă cu grad înalt degeneralitate, aplicată în cele mai diverse domenii ale ştiinţei.Ca metodă de investigare criminologică, experimentul constă înprovocarea unui fenomen psihic în condiţii determinate, cuscopul de a găsi sau verifica o ipoteză.

24

În conceperea şi desfăşurarea unui experiment, se potdistinge mai multe etape:

a) observaţia iniţială;b) elaborarea unei ipoteze în legătură cu soluţionarea

problemei studiate;c) desfăşurarea experimentului conform scenariului;d) prelucrarea statistică a datelor înregistrate şi

formularea concluziilor.Prin folosirea experimentului, se urmăreşte a se identifica

legăturile existente între diferite fenomene, dar mai ales să sedescopere legătura cauzală dintre acestea.

Există trei tipuri de experimente şi anume: experimentul de laborator, creează condiţii optime de

observare a fenomenului, eliminându-se factoriiperturbatori, însă subiectul se află în condiţiiartificiale, în faţa unor sarcini neobişnuite, fiinddificilă extinderea rezultatelor obţinute asupracomportării în condiţiile vieţii obişnuite:

experimentul standardizat, se desfăşoară într-o ambianţăobişnuită, însă subiectul este supus unor probe cucare nu este familiarizat, premisele acestora fiindstandardizate aplicate pentru toţi subiecţii;

experimentul natural, constă în a urmări (monitoriza) opersoană sau un grup de persoane în condiţiile vieţiisale obişnuite, în care a intervenit o modificare.

III. Metoda clinică. Metoda experimentală oferă, de regulă,posibilitatea unei explorări a infractorului în general şi maipuţin a unui infractor individualizat, procedând la fragmentareapersonalităţii acestuia în elemente singulare, izolate,susceptibile de a fi comparate prin grupul de control. Din acestmotiv, ea se cere a fi completată prin alte metode care săpermită o abordare a personalităţii infractorului în unitatea şidinamica sa. O astfel de metodă este metoda clinică.

Metoda clinică cercetează cazul individual în scopul formulării unuidiagnostic şi prescrierii unui tratament.

În privinţa mijloacelor de realizare, metoda clinica nuoperează: cu variabile ci se bazează pe anamneză (istoria cazuluisau studiul de caz).

În cadrul cercetării criminologice studiul personalităţiiinfractorului are o importanţă deosebită, motiv pentru caremetoda clinică este utilizată frecvent. Ea reprezintă calea princare se tinde către o cunoaştere multilaterală a personalităţiiinfractorului.

Pe baza unor tehnici complexe de investigare se poate

25

ajunge la evidenţierea unor trasaturi ale personalităţiiinfractorului care vor permite formularea unui diagnostic pebaza căruia criminologul urmează să evalueze conduita viitoare asubiectului şi să formuleze un prognostic social. Pornind de ladiagnosticul şi prognosticul formulat, se va elabora un programadecvat de tratament. Noţiunea de tratament îmbrăcă, încriminologia clinică, cel puţin două accepţiuni:

a) Prima accepţiune, se referă la modul de acţiune faţă deun delincvent, ca urmare a pronunţării unei sentinţe penale.Acest mod este condiţionat de natura sancţiunii aplicate(pedeapsa, măsura de siguranţă, măsura educativă) şi de cadrullegal ce stabileşte modul de executare a acesteia;

b) Într-o altă accepţiune, noţiunea de tratament desemneazăo acţiune individuală desfăşurată faţă de un delincvent învederea modelării personalităţii acestuia, în scopul de aînlătura factorii care-l determină să recidiveze şi săfavorizeze resocializarea.

Metoda clinică se realizează în practică printr-un complexde tehnici de investigare, cum sunt: observarea, studiereadocumentelor, testele psihologice, interviul clinic aprofundat,examene de laborator etc.

IV. Metoda tipologică este una din cele mai vechi metode decercetare criminologică şi a servit la:

- descrierea unui aşa-numit "tip criminal" în contrast cutipul noncriminal;

- descrierea unor tipuri particulare de criminali (deocazie, inteligent, pasional, violent, viclean etc);

- stabilirea unei tipologii criminologice a actuluiinfracţional.

Metoda tipologică a fost îmbrăţişată de partizaniitendinţei bio- antropologice în criminologie, preocupaţi săargumenteze existenta unui tip constituţional de infractor. Eaeste prezenta, însă, şi în criminologia de orientare sociologicăşi în cea de orientare psihologico-psihiatrică.

Metoda tipologică are la bază noţiunea de tip. Tipulreprezintă o combinaţie de trasaturi caracteristice pentrufenomenul studiat. O grupare de tipuri între care serepartizează diferitele trasaturi caracteristice ale fenomenuluistudiat constituie o tipologie.1

Diferitele tipologii se pot clasifica, pe de o parte, întipologii specifice şi în tipologii de împrumut, iar pe de altaparte, în tipologii constituţionale, psihologice, sociologice,în raport cu orientarea lor teoretica.1 C.Păun – Criminolgie, Editura Europa Nova, Bucureşti, 1996.

26

Cesare Lombroso şi Enrico Ferri sunt cei care au creatprimele tipologii specifice. Lombroso a încercat să demonstrezeexistenta unui tip unic de criminal înnăscut, prin reţinereaanumitor trasaturi, socotite stigmate ale crimei. Ulterior,Lombroso a realizat o tipologie mai diferenţiata, descriind şialte tipuri de criminal (pasional, bolnav mintal, epileptic).

Un alt exemplu de tipologie specifica este cel realizat decriminologul austriac Seeling, care retine opt tipuri decriminali:

- criminalii profesionişti care evita, în general, sămuncească, principala lor sursa de venit provenind dininfracţiune;

- criminalii contra proprietăţii;- criminalii agresivi;- criminalii cărora le lipseşte controlul sexual;- criminalii care într-o situaţie de criza nu găsesc decât

o soluţie "criminală";- criminalii caracterizaţi prin lipsa de disciplina

socială;- criminalii dezechilibraţi psihic;- criminalii care acţionează în baza unor reacţii

primitive. Cu ocazia celui de-al VII-lea Congres Internaţional de

Criminologie (Belgrad, 1973), s-au ridicat numeroase obiecţii cuprivire la valoarea metodei tipologice în criminologie şi s-aatras atenţia asupra pericolului pe care îl reprezintăinterpretarea extremista a unor cercetări întreprinse pe aceastabaza.

V. Metoda comparativă. Este utilizată în paralel sauasociată cu alte metode în toate fazele procesului de cercetarecriminologică, de la descrierea şi explicarea fenomenuluiinfracţional până la prognozarea acestuia, la toate nivelurilede interpretare - fenomen, fapta penală, făptuitor -, atât încercetarea cantitativa cât şi în cea calitativa.

O comparaţie presupune cel puţin două elemente care urmeazăa fi comparate. Într-o primă etapă se vor evidenţia asemănărileşi deosebirile dintre acestea, urmând ca în etapă următoare elesă fie explicate.

Procedeele de comparare sunt:a) procedeul concordanţei are în vedere producerea unui

anumit fenomen, precedată în timp de acţiunea altor fenomeneaparent fără legătura între ele. Pentru a se putea determinacauza, este necesar ca prin analiza fenomenelor anterioare, săse determine elementul comun;

27

b) procedeul diferenţelor presupune că ori de câte ori unfenomen se produce în cazul în care sunt întrunite anumitecondiţii, dar el nu se mai produce când una din aceste condiţiilipseşte, atunci această condiţie constituie cauza fenomenului;

c) procedeul variaţiilor concomitente - în măsura în caremai multe fenomene precedă un alt fenomen, acela dintrefenomenele precedente care variază în acelaşi fel cu fenomenulcare succede constituie cauza.

VI. Metode de predicţie. Cercetarea de tip previzional esteo problema foarte complexă, ea atingând în egală măsură dreptulpenal, politica penală, penologia şi criminologia.

Problemele legate de previziunea, ştiinţifică în domeniulcriminologiei privesc:

- raportul dintre legităţile statistice şi prognosticulfenomenului infracţional;

- opţiunea cu privire la factorii de predicţiede natura individuală;

- activitatea de planificare în domeniul prevenirii şicombaterii fenomenului infracţional.

In domeniul criminologiei, metodele de predicţie au urmăritîn principal două obiective:

a) formularea unor previziuni cu privire la evoluţiafenomenului infracţional pe o perioada de timp dată;

b) evaluarea probabilităţilor de delincventă.

2.2. Tehnici de cercetare criminologicăTehnicile de cercetare sunt procedeele practice prin care

criminologia aplică o metodă sau alta în cercetarea, cunoaştereaşi profilaxia fenomenului criminogen.

1) Observarea este recomandată în studierea unorcolectivităţi sau grupuri mai restrânse, a unor activităţideterminate, întrucât actele comportamentale ale eşantionuluiales sunt mai uşor de perceput, urmărit şi studiat.

Surprinderea, urmărirea şi examinarea manifestărilorcomportamentale prin tehnica observării se poate realiza, înfuncţie de scopul urmărit, asupra unor infractori sau grupuri deinfractori aflaţi în stare de libertate sau în stare legală dereţinere sau deţinere.

Sunt cunoscute şi folosite mai multe tipuri de observare şianume : a) în funcţie de relaţia observatorului cu realitatea,observarea poate fi directă (nemijlocită) sau indirectă (ex.studierea bazelor de date);

b) în funcţie de etapă cercetării, observarea poate figlobală, de familiarizare prealabilă cu tot complexul de

28

situaţii în care se manifestă persoanele vizate, sau parţială,axată pe o anumită tematică;

c) în raport cu obiectivele şi scopurile urmărite,observarea poate fi sistematizată (de tip cantitativ) şinesistematizată (de tip calitativ), cu precizarea ca, în cazulobservării ştiinţifice, termenul "nesistematizat" presupune osistematizare cu un grad mai redus.

În principiu, în cazul cercetărilor cu scop de explorare afenomenului, unde se urmăreşte o abordare globală, oidentificare a problemelor ce urmează a fi studiate, observareava fi aproape întotdeauna nesistematizată, în sensul că ea se varealiza în limitele unei scheme elastice, cu categorii largi,suple.

În cazul cercetărilor de diagnostic, în care ipotezele decercetare sunt elaborate din start, observarea va avea uncaracter sistematic. Ea se va limita la anumite aspecteconsiderate semnificative într-un context determinat şi înfuncţie de un obiectiv precis. Realizarea acestui tip deobservare reclama din partea cercetătorului o perfectă stăpânirea conceptelor (criminologice, juridice, psihologice etc.) cucare operează.

De altfel, utilizarea observării sistematizate este de datămai recentă în criminologie, ea înscriindu-se în cadrul unorpreocupări mai largi de organizare, de standardizare aproceselor studiate în vederea sporirii posibilităţilor decomparare, de identificare a unor constante şi chiar a anumitorlegităţi ale fenomenului infracţional.

d) în raport cu poziţia observatorului faţă de sistemulstudiat, observarea poate fi externa, observatorul rămânând înafara sistemului respectiv, sau interna, care implică oparticipare a observatorului la viata grupului studiat, motivpentru care mai poartă şi numele de observaţie participativă.Această participare poate fi pasivă sau activă, parţială sautotală.

Tipuri de observatori. Observarea se realizează de câtrecercetătorul individual sau de câtre echipa de cercetători. Deregula, observarea nesistematizată de tip participativ serealizează de un singur observator sau de o echipă restrânsă decercetare. Observarea cantitativa sistematizata presupune,dimpotrivă, colaborarea unui număr mare de specialişti.

Indiferent cărui tip va aparţine observatorul,personalitatea acestuia va juca un rol foarte important înreuşita cercetării pe care o desfăşoară. Caracteristicaprincipala a acestei tehnici constă în faptul că principalul

29

instrument de culegere şi evaluare a datelor este instrumentuluman, cercetătorul însuşi. Acesta trebuie să dispună de talentin sesizarea evenimentelor, a conexiunilor între fenomene, să seintegreze uşor în colectiv, să dispună de rigoare, precizie,luciditate şi obiectivitate. Nu în ultimul rând, observatorultrebuie să dispună de un bagaj teoretic corespunzător.

2) Chestionarul. Chestionarul reprezintă una din tehnicilede cercetare la care criminologii apelează destul de desîntrucât ea poate fi utilizata în cele mai diferite scopuri, peeşantioane mari, cu o structura eterogena, dispersateteritorial.

Chestionarul este folosit, în mod deosebit, în acelecercetări ce urmăresc să stabilească o evaluare de ansamblu afenomenului infracţional, în afara datelor statistice oficiale.Studiile de victimizare sau de autoportret se bazează pe tehnicachestionarului, pentru a se obţine cifra neagra acriminalităţii. Chestionarul este aplicat şi în studiile privindreintegrarea post-condamnatorie, predicţia comportamentuluidelincvent, reacţia socială faţă de faptele antisociale etc.

Eficienţa investigaţiei prin chestionar, depinde în maremăsură de formularea întrebărilor, modul în care acestea reuşescsă exprime cât mai exact obiectivele cercetării.

În structura chestionarului, întrebările vor fi prezentateîntr-o anumită succesiune, astfel încât să se obţină date câtmai exacte cu privire la o persoană sau un grup social.

Existe chestionare cu răspuns deschis, când subiectul arelibertatea de a răspunde cum crede de cuviinţă şi altele curăspuns închis, în care i se prezintă mai multe răspunsuriposibile, din care el îl alege pe cel considerat convenabil.Acest tip de chestionar are avantajul că se completează uşor decătre subiect şi poate fi cuantificat însă, are şi dezavantajulcă poate sugera răspunsuri la care cel chestionat nu s-ar figândit.

Aşadar, chestionarul reprezintă o succesiune de întrebărilogice sau de imagini grafice cu funcţii de stimul, în raport cuipotezele cercetării, care prin administrarea lor de cătreoperatorii de anchetă sau prin autoadministrare, determină dinpartea celui chestionat un comportament verbal sau nonverbal, ceurmează a fi înregistrat în scris.

3) Interviul. Interviul constituie o alta tehnicafundamentala de explorare ştiinţifica utilizata frecvent încriminologie. El s-a impus ca o tehnică mai flexibilă deinvestigare şi aprofundare a unor laturi sau trăsături legatenemijlocit de cunoaşterea faptelor şi de persoana infractorului

30

(opinii, atitudini, motivaţii). El se deosebeşte de chestionar,care este o tehnică adecvată mai ales cercetărilor efectuate lascară mare, studierii globale a fenomenului.

Interviul este o tehnică de cooperare verbală între două persoane, anchetatorulşi anchetatul, ce permite anchetatorului să culeagă de la anchetat anumite date cuprivire la o anumită temă.1

Clasificarea tipurilor de interviuA. În funcţie de gradul de formalism al interviului:a) Interviul formal se caracterizează prin faptul că

întrebările, numărul, ordinea şi formularea lor suntprestabilite.

Relaţia de comunicare între intervievat şi operatorul deancheta este destul de limitata, acesta din urma neavândlibertatea să schimbe formularea sau succesiunea întrebărilor.

b) Interviul neformal sau flexibil nu are la baza unchestionar cu întrebări prestabilite. El se caracterizeazăprintr-o mai mare libertate acordata operatorului de anchetaîn dirijarea cursului interviului.

c. Interviul conversaţie sau cazual se desfăşoară ca oconvorbire, un schimb de păreri între intervievat şi operator,cu privire la o temă cât mai concretă şi mai clar precizatăpentru intervievat. Rolul operatorului este activ.

d. Interviul ghidat sau concentric se apropie de interviulformal, dar fără a avea rigiditatea acestuia. Problemeleabordate sunt concentrate în jurul unei teme anume şi suntsistematizate de către operator, într-o listă de control sauîntr-un ghid de interviu. Acest ghid cuprinde punctele esenţialeîn jurul cărora se organizează interviul.

B. In raport cu modalitatea prin care sunt culese şiinterpretate datele, există:

- Interviul direct se bazează pe modalitatea directă depunere a întrebărilor şi de interpretare a rezultatelor,considerându-se că răspunsul reflectă exact ceea ce subiectula înţeles şi a dorit să exprime.

- Interviul indirect utilizează o cale ocolită, deculegere a datelor, întrebările puse urmăresc să obţină anumiteinformaţii de la cel intervievat pe o cale indirectă,ocolită.

C. Un tip aparte de interviu este considerat interviulclinic. Utilizat cu precădere în psihiatrie, el este folosit, înspecial, în criminologia clinică.

Examenul psihiatric al infractorului se bazează în specialpe interviul clinic, atât în varianta formala (dirijată) cât şi1 Gh.Nistoreanu, C.Păun, op.cit., pag. 74.

31

nedirijată. Prin intermediul interviului clinic, specialistulanalizează personalitatea infractorului, încercând a-ireconstitui trecutul pe baza mărturiilor sale.

Ancheta socială. Orice anchetă socială legată de problemelecriminalităţii, vizează caracteristicile demografice alepopulaţiei din rândul căreia provin participanţii la comitereade infracţiuni şi mediul în care aceştia şi-au desfăşuratactivitatea până la săvârşirea faptelor antisociale. Princonţinutul lor, anchetele sociale vizează criminalitatea princinci tipuri de probleme şi anume:

trăsăturile definitorii ale grupului de participanţila comiterea de infracţiuni;

mediul socio profesional de provenienţă aparticipanţilor;

activităţile infracţionale analizate, respectivvalorile sociale vătămate, modul, timpul şi mijloacelede comitere a infracţiunilor din eşantionulinvestigat, circumstanţele reale şi personale,consecinţele produse;

opiniile şi atitudinile participanţilor după rămânereadefinitivă a sentinţelor de condamnare;

consecinţele faptelor, soluţiilor de aplicare asancţiunilor penale, căile de resocializare acondamnaţilor.

Fiecare anchetă socială, trebuie să parcurgă următoareleetape:

- organizarea anchetei (stabilirea temei, redactarea şitestarea tehnicilor de lucru);

- culegerea şi înregistrarea informaţiilor prin tehnicilefolosite (observaţia, chestionarul, interviul, examinareadosarelor penale etc.);

- analiza datelor şi informaţiilor privind grupul dedelincvenţi;

- concluziile cercetării şi valorificarea acestora (măsuripreventive, perfecţionarea legislaţiei mşi a regimuluisancţionatar, eficienţa procesului de resocializareetc.).

32

CAPITOLUL 3PRINCIPALELE ORIENTĂRI, TEORII ŞI CURENTE ÎN CRIMINOLOGIE

3.1. Orientarea biologică. Originea acestei teorii o găsim în evoluţionismul lui

Darwin, în concepţia lui Morell asupra degenerescenţei1, înstudiile de fizionomie ale lui Lavataer şi de fenologie ale luiGall şi Spurzhein, precum şi în lucrările alieniştilorPritcnard, Mandsley şi alţii2.

Cesare Lombroso s-a născut la Veneţia (1835-1909) şi astudiat medicina; ca profesor universitar de medicină legală, laUniversitatea din Torino, a devenit cunoscut odată cu publicarealucrării; „L’uomo deliquente” (1876), în care susţinea despre criminalică sunt rămăşiţele biologice ale unui stadiu de dezvoltaretimpuriu. Această idee a fost iniţial sugerată de Darwin, careopina: „Bărbaţii cu nişte înclinaţii negative, care îşi fac ocazional apariţia în familiifără o cauză observabilă, pot fi rămăşiţe ale unei stări primitive din care ei nu auprogresat vreme de generaţii."3 Referitor la cauzele comportamentuluicriminal C.Lombroso a formulat ideea conform căreia factorulcauzal multiplu se datorează unor motive biologice, psihologiceşi de natură socială.

În primele ediţii ale lucrării „L’uomo deliquente”, Lambroso aextins concepţia lui Gall cu privire la corelaţia dintreanomaliile cutiei craniene şi funcţiile creierului şi la altetrăsături ale individului.

Efectuând examene antroponaetrice biologice, medicale şipsihologice pe 5.907 delincvenţi, el formulează ipotezaatavismului evoluţionist.

Potrivit acestei ipoteze, caracterele omului primitiv şiale animalelor inferioare pot apărea la anumiţi indivizi subforma unor "stigmate anatomice" (malformaţii) ale scheletului şicutiei craniene, şi anume: asimetrie bilaterală, dezvoltareamasivă a maxilarelor, anumite anomalii ale urechilor, ochilor,nasului, mâinilor, picioarelor, degetelor etc.

Anomaliile menţionate, mai ales cele de natură atavică,constituie după C. Lombroso, un criminal înnăscut (individ cuputernice înclinaţii criminogene, ce nu pot fi neutralizate prin1 Ch.Norel in Traite des degenerescences de l’spece humaine, Paris, 1957, citat de Rodica M.Stănoiu, criminology, vol.I, Editura Oscar Print Bucureşti,1995, p.137.2 R.M.Stănoiu, op.cit., p. 137.3 Ch.Darwin, în Strămoşul omului, John Muray, Lo0ndon 1871, p.137, citat de T.Amza în Criminologie, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p.88.

33

influenţa pozitivă a mediului).La început, C. Lombroso a estimat tipul de criminal

înnăscut la 65-70% din totalul criminalilor. După criticile ce is-au adus, C.Lombroso a redus acest procent la 30-35%, ocazie cucare el a expus o tipologie complexă de criminali, respectivtipurile: pasional, ocazional, epileptic şi din obişnuinţă.

Studiile de psihiatrie efectuate au arătat că ar existăsimilitudini între criminalul înnăscut şi nebunul moral.

La vremea respectivă, teoriile lui Lambroso au determinatreplici severe ale oamenilor de ştiinţă (Lacassagne, Manouvrier,Topinard şi Gabriel Tarde), care au evidenţiat limitele teorieilui C. Lombroso, subliniind lipsa de caracter ştiinţific aconceptelor folosite şi erorile de ordin metodologic.

Cel care a infirmat puternic teoria lombrosiană a fostcercetătorul englez Ch. Goring, care a efectuat un studiu pe uneşantion de 3.000 de deţinuţi recidivişti, sintetizând 96 detrăsături, iar rezultatele obţinute au fost comparate cu celeobţinute din alt experiment efectuat pe un grup reprezentativ,în mare parte studenţi la Cambridge şi Oxford.

Teoriile "eredităţii"Referitor la influenţa factorului ereditar în geneza

criminalităţii, Ch. Goring a impus o nouă orientare încercetarea etiologiei actului infracţional, anume: studiileefectuate asupra gemenilor, asupra arborelui genealogic şicercetările de antropologie comparată.

În legătură cu studiile efectuate pe gemeni monozigotici şidizigotici, un nume reprezentativ este cel al psihiatruluigerman Johannes Longe care a încercat să demonstrezepredispoziţia ereditară în comiterea infracţiunilor, în cazulgemenilor monozigotici.

În S.U.A., prin intermediul lui Richard Dugdale, Eastbrook,Davenport şi Henry Goddard s-au efectuat studii de arboregenealogic. Prin aceste cercetări s-a încercat a se demonstra căîn familii cu ascendenţi condamnaţi există un număr mai mare deinfractori datorită factorului ereditar şi mediul familial.

În 1939, A.S. Hooton a efectuat cercetări de antropologiecomparată pentru a demonstra că trăsăturile exterioare şicomportamentul sunt în strânsă legătură. Rezultatele au fostnegative, neexistând nici dovada implicării inferiorităţiibiologice în etiologia infracţionalităţii.

Teoriile biotipurilor criminaleCurentul biotipurilor criminale a fost susţinut de

reprezentanţi precum: Ernst Kretschmer în Germania, WiliamSheldon în S.U. A. şi N. Pende în Italia.

34

În lucrarea "Fizic şi caracter " (Physique and character) aîncercat să analizeze relaţiile existente între diferiteletipuri biologice şi anormalitatea mentală şi a caracterului.

Analizând conformaţia fizică a individului, Kretschmer astabilit următoarele tipuri, şi anume:

• Tipul astenic (leptosom, cu trăsături longiline, umeri înguştişi musculatură subdezvoltată; este vorba de tipul rece,rezervat, nesociabil), fiind asociat cu infracţiuni contraproprietăţii.

• Tipul atletic (robust, musculos, având o stabilitate psihică,cu tendinţe explozive), fiind asociat cu infracţiuni contrapersoanei.

• Tipul picnic (scund, având tendinţe spre îngrăşare; esteprietenos, sociabil), fiind asociat cu fraudele, escrocheriile.

• Tipul displastic (cu disfuncţionalităţi glandulare), fiindasociat cu infracţiuni sexuale.

Analizând dezvoltarea embrionului uman, W. Sheldon astabilit un raport între dezvoltarea corporală şi trăsăturileenergo-dinamice ale personalităţii, sens în care a evidenţiat:

• Tipul endomorf-viscerotonic, cu o puternică dezvoltare aorganelor interne.

• Tipul stomatotomic, cu musculatură dezvoltată puternic.• Tipul ectomorf-cerebrotonic, cu o dezvoltare pronunţată a

scoarţei cerebrale şi a inteligenţei.Constituţia biopsihologică şi inadaptarea socialăUn reprezentant de seamă al teoriei bioconstituţionale a

fost criminologul suedez Olof. Kinberg, cel care a fondat teoriainadaptării sociale,

În lucrarea " Basic problems ofCriminology ", în 1935,O. Kinberg aelaborat conceptul de constituţie biopsihologică.

O. Kinberg înţelege prin constituţie biopsihologicădispoziţiile ereditare normale şi caracterele fenotipicerezultate din acestea.

Structura biopsihologică cuprinde câteva trăsături:• Trăsături ereditare normale care formează nucleul

constituţional (fiind ansamblul tendinţelor reacţionale aleindividului);

• Trăsături ereditare patologice.În funcţie de aceste trăsături, O. Kinberg menţionează două

variante: constituţională şi patologică.Varianta constituţională cuprinde câţiva factori principali

ai constituţiei biopsihologice:• Capacitatea (inteligenţa )• Validitatea (energia cerebrală)

35

• Stabilitatea (echilibrul emoţional)• Soliditatea (capacitatea de integrare sau disociere)În conformitate cu aceşti factori, Kinberg clasifică

indivizii în: supercapabili, supervalizi, superstabili,supersolizi şi, respectiv, subcapabili, subvalizi, substabilişisubsolizi.

În cadrul acestei variante, O. Kinberg foloseşte conceptulde funcţie morală, care cuprinde ansamblul ideilor şi emoţiilorindividului, capacitatea acestuia de a evalua normele morale.

Inadaptarea, în concepţia lui O. Kinberg, reprezintăincapacitatea individului de a reacţiona normal la stimuli demediu.

Variaţia patologică se referă la bolile psihice,tulburările grave de inteligenţă datorate dispoziţiilor ereditarpatologice, traumatismelor cerebrale.

În concepţia lui Kinberg; omul rămâne o individualitatedistinctă.

Teoria constituţiei delincventeAceastă teorie aparţine italianului Benigno di Tulio, care

înţelege prin conceptul de constituţie acele demente ereditareşi congenitale dobândite în prima partea vieţii în special. Înopinia lui di Tulio, constituţia delincventă este o rezultantă aacestor elemente ce creează anumite tendinţe criminogene, carefavorizează comiterea unei infracţiuni de către un infractor.

Di Tulio subliniază că ceea ce îl determină pe individ săcomită actul infracţional este nivelul excitaţiilor exterioarecare formează un "prag" datorită căruia apare tendinţacriminogenă.

Limitele orientării biologiceOrientarea biologică a fost reprezentată de componenta

biologică, fiind considerată drept etalon de clasificare aindivizilor ca urmare a prezenţei anumitor anomaliibioconstituţionale. Chiar dacă au existat limite teoretice şimetodologice în cadrul orientării biologice, aceasta aînregistrat paşi importanţi în dezvoltarea criminologiei caştiinţă.

3.2. Orientarea psihologică3.2.1. Consideraţii generaleÎn cadrul orientării psihologice, sunt grupate principalele

teorii şi concepţii criminologice, a căror trăsătură comunărezidă în centrarea explicaţiei cauzale pe factori psihologici.Ceea ce le separă sunt, pe de o parte, caracterul mai mult saumai puţin exclusivist al determinismului psihologic.

36

Prin intermediul orientării psihologice sunt examinateteorii extreme care reduc geneza crimei la psihicul uman, ca şivariante mai nuanţate a căror linie de demarcaţie faţă deorientarea biologică şi sociologică este mai greu de trasat,apartenenţa rezultând în ultimă instanţă, din accentele puse peo categorie sau alta de factori.

Teoriile sau doctrinele psihologice au abordat diferiteaspecte ale vieţii psihice sau ale psihicului uman. Ele cuprindo sumă minimă de cunoştinţe privitoare la diferitele resorturipsihice, iar, pe de altă parte, analiza lor critică, efectuatăîn scopul dezvăluirii meritelor şi neajunsurilor pe care leprezintă, ne facilitează înţelegerea corectă atât a roluluimediului extern în determinarea vieţii psihice, cât şi a roluluipe care diferite laturi ale acestei vieţi îl au sau îl pot aveaîn explicarea unor comportamente.

Orientarea psihologică pleacă de la ideea că întrecomportamentul normal şi cel delincvent nu există o diferenţă denatură, ci de grad, încadrând devianţa în domeniul psihologieişi considerând-o ca rezultat al unui conflict între individulmarcat de anumite particularităţi psihice şi anturajul său.Această orientare înfăţişează merite, îndeosebi sub raportulmetodologic, întâlnim, astfel, un mod interesant de abordare aproblematicii infractorului, şi anume cel indisciplinar -psihologic, medical şi sociologic; reţinem, de asemenea,preocuparea pentru latura practică a problematiciiinfractorului, de valoarea pe care un diagnostic criminologie opoate avea atât în individualizarea pedepsei, cât şi în cea deresocializare a infractorilor.

Analiza comportamentului criminal implică suficienteelemente de ordin individual, strâns legate de personalitateafăptuitorului, pentru ca întreaga paletă de atitudini şi acţiunideviante să poată fi analizată în toată complexitatea şiprofunzimea lor numai în cadrul conflictului dintre individ şisocietate, între persoană şi autoritatea instituită.

În concluzie, prin analiza comportamentului se vehiculează,din unghiuri preponderent subiective, o diversitate de modelecare împing în prim-planul genezei delincventeiparticularităţile de ordin psihic şi deficienţele sau reacţiilede personalitate ale infractorului.

Iniţiatorii orientării psihologice. Teorii premergătoareStudiul psihologic asupra infractorului "normal" a luat

avânt în primele decenii ale secolului XX, odată cu trecereatreptată în planul secund a şcolii antropologic-criminologice.

În istoria criminologiei, Lombroso şi alţii din vremea

37

aceea au susţinut teza cu privire la criminal, potrivit căreiaacesta este un tip aparte şi, în plus, criminalii constituie ocategorie deosebită de oameni, care se deosebesc prin natura lorde noncriminali. Treptat-treptat, în măsura în care au avansatcercetările antropologice, psihologice şi sociologice,susţinerile lui Lombroso n-au rămas în esenţa lor în picioare.Cercetările lui Goring, Hooton şi alţii au arătat că multe dintrăsăturile criminalului se regăsesc şi la populaţianoncriminală.

Dovezi cu privire la existenţa unor trăsături specificecriminalilor provin şi din partea lui Garofalo, care, la dataaceea, a susţinut existenţa unei periculozităţi criminalespeciale la unii infractori. Aceasta provenea, pe de o parte, dela anumite trăsături psihice şi morale care inspirau neîncredereşi teamă în conduita acestuia (comportări brutale, lipsă demilă, indisciplină gravă) şi, pe de altă parte, de la felul deviaţă pe care îl duceau după liberare (parazitism, lipsă demuncă, conflicte cu alţi oameni). După aceste criterii,criminalul este o persoană care prezintă trăsături criminale,care arată o personalitate criminală, deosebită depersonalitatea noncriminală. Este adevărat că, de data aceasta,nu mai este o deosebire de natură, ci o deosebire cantitativă, odeosebire de grad. Aşa s-a ajuns la teoria personalităţiicriminale, reprezentată de criminologul francez J. Pinatel.

Garofalo a acceptat ca munca sa de cercetare să fieîncadrată în şcoala de antropologie, deşi nu s-a identificatcuLombroso, în numeroase rânduri criticând ideile acestuia, cucondiţia ca în lucrările sale "îi este garantat că ştiinţapsihologiei criminale este cel mai important capitol"1.

Pinatel a ţinut seama, în elaborarea teoriei sale, deteoriile biologice, psihologice şi sociologice din criminologiacontemporană, mai ales datele reţinute de criminologia clinică,unde teoria este verificată de practică. În acest domeniu,cercetările lui Kretschmer, Kinberg, de Greef, di Tulio, care auexaminat în mod riguros procesul de criminogeneză şi procesul decriminodinamică, au relevat trăsături de bază ale criminalului.

Ernest Kretschmer (1888-1864), psihiatru german, a observatexistenţa unei relaţii precise între unele tipuri morfologice şianumite tulburări psihice; pornind de la această observaţie, ela creat un sistem caracterologic complet. Principala lucrare alui Kretschmer ce interesează criminologia a fost "Structura corpului

1 Gh.Nistoreanu, C.Păun, Criminologie, Editura Europa Nova, Bucureşti, 2000, p.93.

38

şi caracterul".2

Kretschmer consideră că, în funcţie de constituţiacorporală, se pot distinge patru tipuri de indivizi, fiecarecategorie având o înclinaţie mai puternică spre comiterea unorinfracţiuni specifice:

- tipul picnicoform (sau picnic);- tipul leptomorf (sau astenic);- tipul atletomorf (sau atletic);- tipul displastic.Olof Kinberg a formulat teoria inadaptării bio-psihice,

teorie ce se regăseşte în doctrina criminologică fie subdenumirea "Teoria inadaptării" (J. Pinatel), fie sub denumirea "Teoriainadaptării biologice" (R. Gassin).

Pentru Kinberg, omul nu este o fiinţă doar biologică, ci şipsihologică şi socială, caracterizată prin "plasticitate", adicăprin facultatea de a-şi modifica reacţia nu numai în funcţie deinfluenţele fizice şi chimice, dar şi în funcţie de factoriipsihologici şi sociali. Dacă plasticitatea nu se corelează cuinfluenţele mediului, se creează o stare de inadaptare întreorganism şi mediu. Inadaptarea poate avea surse şi formediferite. Toate aceste forme de inadaptare pot, pe căi diferite,să ajungă la o inadaptare socială şi, cu sau fără alte simptome,la delict.

Manifestarea inadaptării sub forma unei încălcări a legiireprezintă, deci, o reacţie a individului la diverşi stimuli aimediului. Dar, cum individul reacţionează în general, în opinialui Kinberg, în funcţie de propria sa structură bio-psihică,rezultă că, pentru a stabili cauzele crimei, este necesar a serealiza structura bio-psihică a individului sau, altfel spus,personalitatea acestuia.

O altă teorie care a influenţat orientarea psihologică încriminologie este teoria constituţiei criminale a lui Benigno diTulio. Prin constituţie criminală, autorul înţelege o stare depredispoziţie specifică spre crimă, altfel spus, capacitateacare există în anumiţi indivizi de a comite acte criminale, îngeneral grave, în urma unor instigări exterioare ce rămân subpragul ce operează asupra generalităţii oamenilor.

Pentru di Tulio, studiul crimei nu poate fi exclusivbiologic ori exclusiv sociologic, ci totdeauna biosociologic. Inacelaşi timp, biologicul nu poate fi desprins de psihic,deoarece în realitatea organică a corpului uman nu există nici ofuncţie, afară de cele pur vegetative, care să se poată detaşa2 R.Garofalo, Criminologie, Little, Braum, Boston, 1914, p.132; Valeriu Cioclei, Manual de criminologie, Editura All Beck, Bucureşti, 1998, p.104.

39

de activitatea psihică. Rezultă că personalitatea individului nupoate fi corect apreciată decât după criterii biopsihologice.

Psihiatria ocupă un loc important în dezvoltarea şievoluţia teoriei psihanalitice a lui Freud, putând astfel ficonsiderată un punct de plecare al orientării psihologice.

Psihiatria, ca ştiinţă, a venit şi a îmbunătăţit metodelemedicale în tratarea problemelor de bază ale bolilor mentale.Controlul comportamentului periculos al mentalului şiemoţionalului a constituit o preocupare încă din cele mai vechitimpuri, în societăţile timpurii, când deontologia reprezenta unsistem de gândire, acesta a dat o explicaţie adecvată atâtpentru crima făcută, cât şi pentru starea de nesănătate a celuicare a comis-o: influenţa spiritelor rele sau a Diavolului1.

Trebuie recunoscut că aceasta era chiar un obiectiv alşcolii naturaliste de gândire medicală din Grecia antică aanului 600 î.e.n.

Gândirea respectivă se baza pe teoriile lui Pythagoras(580-510 î.e.n.), Alcmaeon (550-500 î.e.n.), Empedocles dinAgrigentum (490-430 î.e.n.) şiHippocrates, părintele medicinei,al cărui Jurământ este solemn asumat de toţi cei care practicăaceastă meserie.

Pythagoras şi elevul său Alcmaeon au identificat creierulca fiind organul minţii şi, plecând de aici, au precizat căbolile mintale sunt disfuncţii ale acestui organ.

Empedocles a introdus anumite principii explicative alepersonalităţii, care au fost folosite sute de ani şi care, deexemplu, explicau că delirul şi alte boli mentale sunt aspecteale funcţiilor speciale ale creierului. Isteria, nebunia şimelancolia erau descrise ştiinţific şi lor le erau asociatemoduri de tratament ca pentru orice altă afecţiune umană.

Orientarea psihologică a fost intens stimulată de apariţialucrărilor lui Sigmund Freud şi ale succesorilor săi, lucrări cuun impact remarcabil în domeniul studiului psihologic alinfractorului normal.

Scopul orientării psihologiceÎn ansamblul preocupărilor sale, criminologia are drept

scop general stabilirea unei politici eficiente de luptăîmpotriva criminalităţii, care să apere valorile fundamentaleale societăţii, să prevină fenomenul infracţional, iar atuncicând s-a comis o infracţiune, cei vinovaţi să fie traşi larăspundere penală.

Pe lângă scopul general există şi un scop particular şiimediat, acesta constituind criteriul de departajare dintre1 A.Dincu, Bazele criminologiei, Ed.Proarcadia, Bucureşti, 1993, p.192-193.

40

diferitele domenii ce se ocupă cu studiul criminalităţii.Criminologia tradiţională, studiind crima, criminalul şicriminalitatea, a urmărit relevarea cauzelor care îi determinăsă săvârşească atare acte reprobabile. În acest sens,criminologul francez J. Leaute consideră că scopul criminologieigenerale este să cerceteze raporturile în cadrul cărora seproduce fenomenul criminalităţii şi să desprindă acei factori cucaracter general care deosebesc delincventul de nondelmcvent, pecând scopul criminologiei clinice îl constituie reconstituireainteracţiunilor particulare (specifice) care au condus individulla comiterea crimei.

Indiferent de orientarea teoretică, "criminologiatradiţională" a fost dominată de paradigma etiologică (studiereacauzelor), deşi nu pot fi ignorate şi acele opinii care aususţinut că ştiinţa criminologiei nu se limitează numai lastudierea cauzelor, ci urmăreşte şi elaborarea unor măsuri deprofilaxie a criminalităţii1.

Orientarea psihologică urmăreşte aceeaşi linie a teoriilorcauzale şi, respectiv, a criminologiei tradiţionale, încercândsă ofere un tablou creionat în termeni psihologici al cauzelororientării antisociale a individului.

Orientarea psihologică are drept scop demonstrareaexistenţei unei personalităţi antisociale ce ţine de sferapsihologiei normale şi să explice mecanismul de formare aiacesteia.

3.2.2. Teoria psihanalitică a lui Sigmund FreudSigmund Freud şi psihanaliza. Sigmund Freud (1856-1939), medic neurolog şi psihiatru

vienez, este creatorul psihanalizei, care, după cum o numea elînsuşi, este a treia mare înfrângere a orgoliului uman: "Copernic aarătat că Pământul nu este centrul universului, Darwin că omul este un animal printrealtele şi psihanaliza demonstrează că «eul nu este stăpân la el acasă» ".

Psihanaliza este un set de idei extrem de complicat,deseori neunificate, fiindcă şi Freud însuşi şi-a revizuit decâteva ori ideile, iar urmaşii săi au continuat să propunărevizuiri şi extinderi ale acestora şi după moartea sa2. Ea aabordat domenii delicate ale vieţii umane (copilăria,sexualitatea, arta) în care imixtiunea lucidităţiiinvestigatoare se izbeşte, prin tradiţie, de multe prejudecăţi3.1 J.Pinatel, Traite de droit penal et criminologie, Dalloz, Paris, 1963, p.448.2 Tudor Amza, op.cit., p. 148.3 Victor Săhleanu, Psihanaliza; pro şi contra, în Lupta de clasă, Anul LI,5, 1971, p.76.

41

Freud consideră că forţele pulsionale fundamentale aleindividului sunt Erosul - ca sistem pulsional hedonic şi vital -şi Thanatosul - ca sistem distructiv; sau, altfel descrise,Erosul - ca instinctul vieţii sau al dragostei şi Thanatosul -ca instinctul urii şi al morţii.

El a fost primul care a operat radical asupra înţelegeriinoţiunii de inconştient psihologic într-un dublu sens: pe de oparte, circumscriindu-i cu precizie domeniul, pe de altă parte,stabilind modul şi finalitatea cunoaşterii ei.

Demersul cel mai caracteristic al freudismului constă înextinderea determinismului la întreaga viaţă psihică, sub formacauzalităţii absolute. întemeiat pe analiza a nenumărate cazuri,patologice şi normale, Freud afirmă, pentru prima oară în acestmod categoric, că în viaţa psihică nu există nimic arbitrar,nimic întâmplător şi nedeterminat, totul până la cele maiinsignifiante gesturi, cuvinte, idei, emoţii, având fie o cauzăconştientă, fie de cele mai multe ori o cauză ascunsă înstructurile adânci ale inconştientului, ca atunci când estevorba de uitări de nume, pierderi de obiecte, greşeli depronunţie, greşeli de scris, substituţii de cuvinte,intervertiri de expresii, fenomene pe care el le include înclasa manifestărilor de psihopatologie cotidiană. "Anumiteinsuficienţe ale psihicului nostru... - spune el - şi anumite acte în aparenţăneintenţionate se dovedesc, dacă le supunem examenului psihanalitic, ca fiind perfectmotivate şi determinate de factori ce scapă conştiinţei".

Prin studiile efectuate, Freud a încercat să demonstrezeexistenţa unei personalităţi antisociale ce ţine de sferapsihologiei normale şi să explice mecanismul de formare aacesteia. Pe bună dreptate se consideră că psihanaliza aconstituit punctul de trecere de la psihologia criminală lacriminologia patologică.

Teorii psihanalitice post-freudieneFreud nu a fost un criminolog. Preocupările sale în

legătură cu mecanismele psihologice care declanşeazăcomportamentul infracţional au fost mai degrabă episodice. Înschimb, viziunea sa asupra acestor mecanisme a influenţat înmare măsură cercetările criminologice ulterioare, rezultând unnumăr important de teorii al căror model etiologic estepsihanalitic sau psihologic.

August Aichorn, un psiholog orientat psihanalitic, susţineexistenţa mai multor surse alternative pentru declanşareaactului criminal, bazându-se pe anii de experienţă dininstituţiile pentru delincvenţi.

În urma studiilor întreprinse, a constatat că mulţi copii

42

din instituţia sa aveau supraeul subdezvoltat, astfel că, dinpunctul său de vedere, criminalitatea şi delincventa erau, înprincipal, expresii ale unui Sine neregulat. Aichorn a atribuitaceasta faptului că părinţii copiilor respectivi ori lipseau dinviaţa lor, ori nu-i iubeau, astfel că aceştia au eşuat înformarea ataşamentului intim necesar unei dezvoltări normale aSupraeului. El şi-a bazat tehnicile de tratament, pentru aceşticopii, pe crearea unui mediu plăcut şi fericit, în aşa fel încâtsă promoveze tipul de identificare cu adulţi pe care copiiieşuaseră să le exprime mai devreme.

Aichorn a utilizat noţiuni referitoare la nevroze şipsihoze pentru a explica anumite componente antisociale. Acestaconsideră că, deşi mediul social îl influenţează, individul nutrece la săvârşirea faptei penale decât dacă este predispus înaceastă direcţie. Această predispoziţie a numit-o "delincventălatentă".

Fr. Alexander şi H. Staub au elaborat cea mai cunoscutăvariantă a teoriei criminalului nevrotic, teorie expusă înlucrarea acestora "Criminalul şi judecătorii săi", publicată în anul 1929la Viena.

În viziunea celor doi cercetători, criminalitatea poate ficlasificată în următoarele trei categorii:

1. Criminalitatea imaginară, care transpare în vise, fantezii sauacte ratate;

2. Criminalitatea ocazională, specifică persoanelor şi situaţiilorîn care Supraeul suspendă instanţa sa morală, în urma uneivătămări sau ameninţări iminente pentru Eu (cazurile în careconduita criminală este consecutivă unui şantaj, uneiameninţări, ori unei stări apropiate de legitima apărare);

3. Criminalitatea obişnuită - această categorie cuprinde, la rândulei, trei tipuri de criminali:

a) criminali organici, a căror personalitate ţine depsihiatria clasică (bolnavi mintal care prezintă alterări alecapacităţii de discernământ ori lipsa acestuia);

b) criminali normali, caracterizaţi prin aceea că suntsănătoşi din punct de vedere psihic, dar sunt socialmenteanormali; aceştia fac parte, de regulă, dintr-o colectivitatecriminală şi se comportă conform moralei acesteia; nu reprezintăconflict între Eu şi Supraeu;

c) criminali nevrotici, respectiv cei care acţionează înfuncţie de mobiluri inconştiente; Eul este învins de Sine, carescapă determinării Supraeului; în aceste cazuri se constatăexistenţa unui sentiment de vinovăţie, însoţit de angoasapedepsei; criminalul nevrotic resimte pedeapsa ca pe o

43

justificare morală, ca o autorizare a recidivei; doar gândulcriminal este suficient pentru a dezvolta sentimentul deculpabilitate şi nevoia de pedeapsă.

Una dintre cele mai importante teorii psihanalitice pentruanaliza criminologică a comportamentului infracţional aparţinelui Alfred Alder (1870-1937), care-a devenit cunoscut în urmainventării conceptului de "complex de inferioritate".

Teoria lui Alder pleacă de la sentimentul de inferioritateal individului care declanşează dorinţa acestuia de a-şi depăşicondiţia proprie, în contextul unor relaţii de compensare sausupracompensare.

Complexul de inferioritate poate conduce la săvârşirea deinfracţiuni, deoarece aceasta este o cale extrem de facilă caindividul să atragă asupra sa atenţia opiniei publice, în acestfel compensându-şi psihologic propria inferioritate.

O anumită influenţă asupra criminologiei au avut şitipologiile constituite pe baze psihanalitice. Cari Gustav Jung(1875-1960) joacă un rol important în acest domeniu, înprincipal datorită introducerii tipului psihologic şiconceptelor sale de introvertit şi extrovertit.

C.G. Jung a fost unul dintre primii discipoli ai lui Freud.La puţin timp după ce cade sub influenţa psihologiei alderiene,Jung se separă însă de Freud şi iniţiază cercetări autoriomeprin care încearcă să dezvolte unele aspecte ale teoriei şipracticii psihanalitice.

În ceea ce priveşte tipologia intro-extraversiune, Jungpleacă de la consideraţia că Freud a limitat etiologianevrozelor la tulburări de ordin sexual, restrângândinconştientul la un conţinut refulat care priveşte sexualitatea.Jung recunoaşte valabilitatea teoriei sexualităţii, dar oconsideră ca exprimând un singur punct de vedere, printre alteleposibile. Într-adevăr, arată C.G. Jung, A. Alder a demonstratcă, în ceea ce priveşte dinamica persoanei şi inconştientul,realitatea şi explicaţia acestora pot fi întemeiate şi dinpunctul de vedere al trebuinţei de dominare.

Tipul introvertit se defineşte ca un caracter meditativ,rezervat, care nu abandonează uşor valorile intelectuale, moraleetc, dimpotrivă, le apără; tipul extravertit este tipul omului"deschis", adaptabil la cele mai diverse situaţii, impetuos etc.

O altă interpretare, influenţată de tipologia lui Jungaparţine lui H. Eysenck. încercând să demonstreze existenţa uneipersonalităţi specifice infractorului, Eysenck consideră căprincipala cauză a criminalităţii trebuie văzută în eşecul uneianumite componente a personalităţii de a se comporta acceptabil

44

din punct de vedere moral şi social. Eysenck ajunge la concluziacă tipul extravertit manifestă o mai redusă condiţionare şiapare mai frecvent printre infractori.

Teoria personalităţii criminale Conceptul de personalitate criminalăCriminologia - spre deosebire de alte discipline umaniste -

abordează personalitatea umană din perspectiva implicăriiacesteia în problematica etiologiei şi profilaxieimanifestărilor infracţionale, căutând să dea răspuns laîntrebări atât de dificile ca: cine e infractorul? cum apare şi,spre deosebire de alţii, adoptă modelul comportamentuluicriminal?. Conceptul de personalitate a infractorului a suferit,în evoluţia criminologiei, interpretări diferite, aproapefiecare autor având propria sa definiţie, propriul lui punct devedere asupra personalităţii1.

Din multiplele cercetări asupra criminalului, atât cele decriminologie generală, cât şi cele de criminologie specială(psihologie criminală), ori, mai ales, cele de criminologieclinică, rezultă că între criminal şi noncriminal nu suntdeosebiri de natură, ci de grad. Potrivit acesteia, şi unul, şialtul sunt împinşi la acţiuni şi activităţi de anumite nevoi,mobilul; şi unul, şi altul sunt ajutaţi sau neajutaţi de anumitecapacităţi, de anumite acte de voinţă etc. Aceste elementepsihice, fizice şi altele la criminali sunt uneori maiputernice, de exemplu, impulsurile, mobilurile - agresivitatea,sexualitatea; şi altele mai slabe - de exemplu, voinţa,stăpânirea de sine şi altele.

Pe această linie de gândire s-a observat că nu toate acesteelemente psihice stau pe acelaşi plan şi nu trebuie observate înmod izolat, ci pe ansamblu şi, îndeosebi, în felul cum segrupează, că mai importantă este "constelaţia" lor, spre exempluimpulsuri puternice şi voinţă slabă; asemenea constelaţii şistructurări au un anumit accent de durată şi stabilitate, deexemplu, la recidivişti aceste elemente sunt mai evidente. Semai constată că unii recidivişti comit uneori aceleaşi crime şică dovedesc precocitate în manifestările criminale; ei manifestăun fel de înclinaţie spre crimă şi, mai ales, spre anumitecrime; totodată, aceştia arată persistenţă pe caleacriminalităţii şi ocolirea muncii, neîncadrare în rânduloamenilor cinstiţi, dovedesc periculozitate socială, fiindcă auo înclinaţie şi pornire spre crimă.

Astfel de trăsături şi manifestări îi caracterizează pecriminali şi îi deosebesc de noncriminali. Dar deosebirea nu1 H.J.Eisen, Crime and personality, London, 1964, p.2-3.

45

este, după cum am mai spus, de natură, criminalii nu sunt o altăspeţă de oameni, ci o deosebire de grad sau de prag, carecaracterizează pe criminali.

Crima - spune Pinatel - este un act omenesc, iar criminaliisunt oameni ca şi noncriminalii, dar ei se disting de alţiideoarece comiterea crimei este expresia unei diferenţe de grad,deci cantitativă, şi nu calitativă; există o diferenţă de gradîntre psihismul criminalilor şi acelaşi noncriminalilor1.

Cercetarea criminologică trebuie să scoată în evidenţătocmai aceste deosebiri de grad, care caracterizează pecriminali. în felul acesta, criminalul este o persoană care sedeosebeşte totuşi de noncriminal, este o personalitate înclinatăspre crimă, adică o personalitate criminală.

Această problemă a trăsăturilor de bază şi specificecriminalilor a fost sesizată de mult în criminologie, îndeosebide criminologia clinică şi, în special, în problema etiologieicrimei. Autori ca Pinatel, di Tulio, Kinberg, de Greef şi alţiiau cercetat şi au formulat, pe baza acestor trăsături, teoriapersonalităţii criminale. S-au menţionat trăsături psihologicecaracteristice la criminali, cum sunt: agresivitatea,egocentrismul, indiferenţa afectivă, lipsa de inhibiţie şialtele.

La problema trăsăturilor personalităţii criminale s-a ajunsîn criminologie după ce s-a parcurs un drum lung şi ocolit. înştiinţa criminologiei s-a pus mereu întrebarea de ce infractorulnu se opreşte de la comiterea crimei nici de teama oprobriuluisocial, care înconjoară pe criminal, nici de teama pedepsei ceurmează după comiterea faptei. S-a răspuns: criminalul estelipsit de prevedere, criminalul nu are stăpânire de sine, nu areputere de inhibiţie a pornirilor sale antisociale etc. S-adovedit că aceste trăsături sau capacităţii psihice nu suntsuficiente ca să oprească pornirea criminală. Criminologiamodernă, îndeosebi criminologia clinică, au scos în evidenţătrăsături ale criminalului care sunt mai puternice decât lipsade prevedere, inhibiţia etc. şi datorită cărora criminalul nu seopreşte de la comiterea faptei criminale, trăsături cum sunt:agresivitatea, egoismul sau altele de natura acestora din urmă,care, împreună, fac ca un criminal să prezinte o stare depericol social, în sensul că acesta este înclinat să comităcrime.

Conţinutul teoriei personalităţii criminale a lui J.Pinatel

Cea mai ambiţioasă dintre ipotezele avansate în cadrul1 J.Pinatel, op.cit., p. 391.

46

orientării psihologice aparţine criminologului francez JeanPinatel.

Preluând ceea ce, în opinia autorului, constituieelementele pozitive ale teoriilor despre criminal, mai alesviziunea dinamică asupra instanţelor personalităţii de lapsihanaliză şi abordarea diferenţială a mecanismelor şiproceselor criminogene ale trecerii la act din variantapsihomorală, J. Pinatel construieşte o teorie explicativăcentrată în jurul conceptului de personalitate criminală.

J. Pinatel respinge însă teza existenţei unei diferenţe denatură între infractor şi noninfractor. După cum am arătat însecţiunea anterioară, J. Pinatel susţine existenţa uneidiferenţe de grad între personalitatea infractorului şipersonalitatea noninfractorului ca şi între diferitele categoriide infractori de la ocazional la recidivistul înrăit. Sub acestaspect, teoria lui J. Pinatel este ceva mai moderată decât apredecesorilor săi.

Pentru a se pune în lumină această diferenţă de grad estenecesar să se evidenţieze acele trăsături psihologice caredetermină transformarea asentimentului temperat în asentimenttolerat şi mai apoi trecerea la act.

Sintetizând ceea ce cercetările criminologice relevaserăpână atunci, J. Pinatel consideră că nici una din trăsăturilefrecvent întâlnite la infractori nu este suficientă prin eaînsăşi să imprime o anumită orientare antisocialăpersonalităţii. Numai o reuniune a unor astfel de trăsăturiîntr-o constelaţie conferă personalităţii un caracter specificşi îi imprimă o anumită orientare.

Această constelaţie de trăsături ar reprezenta nucleulcentral al personalităţii criminale, care apare ca o rezultantă,şi nu ca un destin. Autorul consideră că trăsăturile frecventîntâlnite la infractori sunt: egocentrismul, labilitateapsihică, agresivitatea, indiferenţa afectivă.

În cele din urmă, vom analiza, în lumina concepţiei luiPinatel, aceste trăsături care stau la baza personalităţiicriminale.

A. EGOCENTRISMUL. Egocentrismul, ca trăsătură a persoanei,se caracterizează prin tendinţa de a raporta totul la propriapersoană, atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv. Înanumite limite, egocentrismul priveşte conservarea de sine,afirmarea de sine. Sub raport mintal, persoana îşi face oimagine pozitivă despre sine, ea considerând că propria persoanăeste punctul de reper pentru toate sentimentele, emoţiile, toateraportându-se la sine şi pentru sine. Dar, procedând astfel,

47

omul se rupe de realitatea imediată şi cade în subiectivism,nerecunoscând importanţa lumii înconjurătoare, îndeosebi lumeasocială, ceilalţi oameni.

Egocentricul îşi minimalizează defectele şi insuccesele,îşi maximizează calităţile şi insuccesele, iar atunci cândgreşeşte, în loc să-şi reconsidere poziţia, atacă cu virulenţă.

Sub raport afectiv, se dezvoltă exagerat sentimentul deafirmare proprie, iar când acesta nu reuşeşte, se dezvoltăinvidia şi mânia pentru ceilalţi oameni. Se ajunge lasentimentul de frustrare, disperare, orgoliu, vanitate, totatâtea stări afective care împing pe om la izolare sau conflictcu oamenii1.

Aceste stări pot evolua într-o direcţie psihotică, spremânie, paranoia etc. De multe ori, egocentrismul se poate asociacu egoismul, care înseamnă punerea intereselor proprii maipresus de interesele altora, ale celorlalţi oameni, alesocietăţii.

Egoismul înseamnă lipsa sentimentului de simpatie şigenerozitate faţă de alţi oameni. Egocentricul, marcat şi deegoism, ajunge uşor la conflict cu ceilalţi membri ai societăţiişi la comiterea de infracţiuni, fie infracţiuni contra persoanei- ameninţare, vătămări corporale, ale moralei, fie infracţiunicontra patrimoniului, furturi, înşelăciuni, falsuri etc.

Egocentrismul, bazat pe tendinţa de afirmare de sine şi aintereselor proprii, se poate asocia şi cu diferite trăsături dela alte tipuri de infractori, cum este infractorul agresiv,infractorul lacom, doritor de înavuţire etc, iar tendinţele sprecomitere de infracţiuni devin tot mai puternice, îndeosebiinfracţiunile contra persoanei. Chiar şi la tipurile deinfractori sexuali, infractori profesionali - recidivişti - etc,egocentrismul joacă un rol stimulator şi declanşator deinfracţiuni.

În ceea ce priveşte rolul egocentrismului (şi egoismului)în stimularea, declanşarea şi trecerea la comiterea crimei, esteevident că tendinţa egocentristă (şi egoistă) este mai puternicăşi învinge orice tendinţă de opunere la crimă, orice tendinţă dereţinere de teama oprobriului social sau de teama ameninţării cupedeapsa. Teama de oprobriu sau de pedeapsă este mai mică încomparaţie cu orgoliul, vanitatea, tendinţa de dominare,intoleranţă ori aroganţă, alimentate de egocentrismulcriminalului.

B. LABILITATEA. Trecerea la comiterea unei crime estefavorizată şi stimulată de o altă trăsătură de bază a1 J.Pinatel, op.cit., p.480.

48

criminalului, anume labilitatea. Denumirea acestei trăsăturiprovine de la cuvântul latin "labilis", care înseamnă ceva ce"se ţine într-un fir de păr", a fi gata să cadă, a se rupe, aaluneca. Este vorba de o structură psihică şi morală care esteopusă structurii solide, structurii stabile.

Structura labilă este o structură slabă, schimbătoare, cuvoinţă slabă, cu putere de stăpânire slabă şi nestatornică. Oasemenea structură poate să cuprindă mai multe planuri, cum arfi: afectivitatea, supusă unor fluctuaţii; prevederea redusă şinesigură; iniţiativa, însoţită de renunţare; puterea de voinţă şovăi-toare şi schimbătoare; influenţabilitate şi sugestibilitate pronunţate; luareade hotărâri pripite şi apoi părăsite; relaţii de prietenie cu alţi oameni,trecătoare şi schimbătoare; labilul este ca un lichid fără formăcare ia forma vasului în care se toarnă.

Labilitatea este influenţată şi de tipurile de criminali.La criminalul normal, neafectat de tulburări psihice deosebite,labilitatea se manifestă în anumite limite acceptabile, dar lacriminalii cu tulburări emoţionale şi la care nici nivelul deinteligenţă nu este ridicat labilitatea este mai slabă şitrecerea la comiterea unei crime este mai uşoară. Ea estepronunţată şi la tipul de criminal impulsiv; de asemenea, seconstată şi o lipsă de control al stărilor emoţionale. Încazurile de stări psihopatice, nevrotice, de asemenea,labilitatea este slabă, iar trecerea la comiterea unei crimeeste mai uşoară.

C. AGRESIVITATEA. În procesul de trecere la comiterea uneiinfracţiuni (crime), trăsătura agresivităţii infractorului joacăun rol important. De regulă, cele mai multe infracţiuni constauîntr-o faptă pozitivă -, se face ceva - într-o acţiune comisivă(se loveşte, se sustrage), care presupune trei etape (luareahotărârii, înlăturarea temerii de oprobriul opiniei publice şide pedeapsa prevăzută de lege), agresivitatea intervine în etapaa treia, etapă ultimă, adică trecerea la săvârşirea concretă afaptei (când se loveşte, se sustrage un bun etc). Atare acţiunipresupun forţă şi acte de agresiune.

Agresivitatea este o formă de manifestare a unei tendinţe,a unui instinct existent în lumea animală şi cea umană, anumetendinţa sau instinctul de combatere (combativ), care constă înacte de înlăturare a unor obstacole ce intervin în momentele deîmpiedicare a animalului sau omului de a-şi consuma hrana, apaetc, pentru satisfacerea unei nevoi (foame, sete, apărare de unpericol etc). În atare situaţii, agresivitatea este utilă înlimite necesare. În cazul comiterii unei crime, agresivitatea sefoloseşte în limite depăşite şi în scopuri antisociale.

49

Agresivitatea devine un factor de pericol social, manifestându-se printr-un comportament violent şi distructiv.

Agresivitatea este, după teoria criminologică, de mai multefeluri: autoagresivitate, ce constă în îndreptarea caracteruluiagresiv spre propria persoană exprimându-se prin automutilări,tendinţe de sinucidere; agresivitate fiziologică (adică forţafizică, forţa fiziologică a omului), care este influenţată deemoţii mari, pasiuni, de factori sociali (conflicte socialeetc); agresivitatea patologică, în cazul persoanelor psihopaticesau psihotice (epilepsie, beţie, în cazul unor maladii mintale).

Pinatel mai distinge două forme ale agresivităţii:ocazională şi profesională. Agresivitatea ocazională secaracterizează prin spontaneitate şi violenţă; este întâlnită cuprecădere în crimele pasionale. Agresivitatea profesională secaracterizează printr-un comportament violent durabil, care serelevă ca o constantă a personalităţii infractorului, acestamanifestându-se agresiv în mod deliberat, constant.

Agresivitatea se dezvoltă în cazul împiedicăriisatisfacerii unor trebuinţe, dorinţe (când nu se poate ajunge laobiectul care ar satisface acea dorinţă). O asemeneaobstrucţionare provoacă emoţii vii, tulburare, mânie şi, prinaceasta, agresivitatea creşte. Nu sunt lipsite de importanţăcazurile de frustrări, de lipsire violentă de un obiect care arsatisface unele nevoi (materiale sau morale), care conduc apoila tulburări morale mai intense. Agresivitatea, ca structurăpsiho-fizică, devine un motiv şi o mijlocire de comitere deinfracţiuni.

D. INDIFERENŢA AFECTIVĂ. Indiferenţa afectivă este o starefizico-psihică ce devine o trăsătură caracteristică a unorCriminali, stare care favorizează trecerea la săvârşirea uneicrime. Ea constă în absenţa unor emoţii şi sentimente de omeniece privesc relaţiile dintre oameni. Este vorba de emoţii şisentimente de simpatie, prietenie între oameni, datorită căroraoamenii nu-şi fac rău unul altuia sau unii altora. Acesteacreează o sensibilitate a omului faţă de semenul său, emoţii şisentimente de participare la bucuria şi durerea altuia, dar maiales o sensibilitate morală, adică o sensibilitate la ceea ceeste bine şi rău pentru altul. Aceste stări afective suntmijloace de solidaritate primară între oameni şi mijloace denetrecere la săvârşirea de infracţiuni.

Criminologia modernă, mai ales criminologia clinică, prinJ. Pinatel, a dezvăluit că o trăsătură importantă a criminaluluieste lipsa acestor stări afective, este aşa-numita indiferenţăafectivă, inclusiv indiferenţa morală a criminalului, trăsături

50

care generează sau favorizează săvârşirea de infracţiuni. Adică,în cazul în care infractorul a învins oprobriul public faţă decomiterea unei infracţiuni, dacă a învins teama de pedeapsa ceîl ameninţă, el ar putea să se reţină de la comitere, datorităsentimentului de milă faţă de victimă, datorită rezistenţei saleafective (durerea, suferinţa victimei). Dar, în cazulcriminalului stăpânit de indiferenţa afectivă, stăpânit de lipsăde milă, el nu mai întâlneşte nici o piedică emotiv-morală şitrece la săvârşirea infracţiunii.

Indiferenţa afectivă relevă ideea că infractorul estelipsit de inhibiţia necesară pentru a se opri de la comitereacrimei, inhibiţie pe care o aduce suferinţa altuia. Cercetărilepsihiatrice au arătat că la tipurile de criminali perverşiexistă o răutate, o inafectivitate.

Originile indiferenţei afective pot fi un deficit bio-constituţional moştenit. Perversiunea criminalului izvorăşte dinplăcerea morbidă ce i-o provoacă suferinţa altuia. Dar acesteorigini pot fi şi de ordin educativ şi datorate mediului social.în familiile în care părinţii au atitudini şi comportări dure,cu acte de violenţă frecvente, copiii seamănă cu părinţii. DeGreef a cercetat cazuri patologice unde, fiind vorba de crimegrave (pasionale), criminalul îşi impune un proces de inhibiţieafectivă, un proces care înăbuşă manifestarea emoţiilor şisentimentelor de simpatie şi milă pentru alţii, ca apoi să poatăsăvârşi fapta mai uşor. Este un proces de stingere a emoţiilorşi sentimentelor de bine pentru oameni, un proces de"sălbăticire" afectivă1.

Referindu-se la rolul fiecăreia dintre cele patrucomponente ale nucleului personalităţii, Pinatel le atribuieurmătoarea distribuţie: agresivitatea joacă un rol de incitare,fiind o componentă activă, celelalte trei - egocentrismul,labilitatea, indiferenţa afectivă - au rol de a neutralizainhibiţia trecerii la act prin împiedicarea subiecţilor de a luacorect în considerare aprecierea socială ori sentimentul decompasiune şi simpatie pentru altul.

Cu alte cuvinte, rolul lor este de a da cale liberă demanifestare a agresivităţii. Pe bună dreptate, Pinatel observăcă, în general, există tendinţa de a se atribui totulagresivităţii, trecându-se în umbră rolul negativ al tuturorcelorlalte componente ale personalităţii, deşi, în realitate,comportamentul delincvenţional devine de cele mai multe oriposibil tocmai inexistenţei frânelor care, în mod obişnuit,inhibă la indivizi normali starea de agresivitate.1 J.Pinatel, op.cit., p. 512.

51

El mai observă, de asemenea, în mod întemeiat, că fiecaredin cele patru componente negative ale personalităţii se potînfăţişa cu grade de intensitate diferite: în hiper-, mezo- sauhipo-, fără a viza prin aceasta domeniul patologiei mentale,deci fără a interesa sectorul psihiatric.

Pinatel susţine că existenţa personalităţii criminale estesupusă la două condiţii: o primă condiţie, care deja am sesizat-o, întrunirea tuturor trăsăturilor de mai sus (egocentrism,agresivitate, labilitate, indiferenţă afectivă); şi o a douăcondiţie, persoana respectivă să prezinte o stare de pericolsocial, o stare periculoasă. Autorul menţionează că în 15% dincazuri pentru infractori starea periculoasă este episodică,trecătoare, că pentru 20% ea este cronică, iar pentru 55% eaeste marginală; din această categorie se recrutează cei maimulţi infractori recidivişti sau ocazionali.

Studiile realizate de Pinatel au reliefat şi alte aspectepsihologice ale criminalului care vin să întregească conceptulde persbnalitate criminală.

În primul rând, sunt evocate trăsăturile emotiv-active, cumsunt trebuinţele şi tendinţele, care sunt elemente dinamice,elemente determinante la acţiuni şi activităţi; aici trebuiemenţionate diferite mobiluri şi motive psihice. în aceastăprivinţă, se afirmă cu putere că atât criminalii, cât şinoncriminalii surit împinşi la fapte de trebuinţe şi tendinţe(foame, afirmare de sine, combativitate, teamă, mânie, senti-mente, pasiuni etc). Dar ceea ce îl caracterizează pe criminaleste că la acesta aceste trăsături sunt excesive, nestăpânite,datorită cărora criminalul nu se poate stăpâni. Mai este şivoinţa slabă, lipsa de putere de inhibiţie. În plus, criminaliisunt caracterizaţi şi prin trăsături de temperament excesive:impulsivitate, insensibilitate, excitabilitate etc, tot atâţiafactori subiectivi care conduc la crimă. Tot aici amintimtrăsăturile psihopatice şi neurotice, care la criminali sunt maifrecvente decât la noncriminali.

O trăsătură de bază, caracteristică criminalului, este şinivelul scăzut de inteligenţă. în cercetările asupracriminalului se subliniază în mod constant nivelul mintal redus.După felul crimelor, se constată: cei ce comit furturi, 34% suntdebili şi 26% sunt înapoiaţi mintal; că cei ce comit omoruri,47% sunt debili mintali şi 26% sunt mărginiţi; că cei ce comitvioluri, 50% sunt debili mintali şi 50% sunt înapoiaţi mintal.

Aspectul psihologic al criminalului, susţine J. Pinatel,trebuie completat şi cu alte elemente. Astfel, nivelul decunoştinţe, nivelul de instrucţie a criminalului este, în

52

general, scăzut. Acest lucru se exprimă în numărul mare deanalfabeţi în rândurile criminalilor, numărul mare de absolvenţide numai 1-3 clase şcolare elementare, în numărul mare dedelincvenţi care au întrerupt sau abandonat şcoala. De aici,unele consecinţe negative privind nivelul scăzut de cunoştinţereferitoare la normele de conduită socială, nivelul scăzut depregătire profesională şi altele.

S-au abordat şi alte aspecte privind viaţa psihică acriminalului. Pinatel menţionează unele forme de evoluţiepsihică şi socială, în sensul că persoana umană parcurge, îndezvoltarea şi maturizarea sa, un proces care conduce la deplinamaturizare. Or, la unii criminali se observă o stare deimaturitate socială, ce se manifestă prin: neînţelegerea şinecunoaşterea răspunderii sale faţă de alţi oameni, prinneluarea în seamă a intereselor altora, refuzul admiterii cădorinţele lor au unele limite, anume dorinţele, interesele altorpersoane; hoţul, agresivul, violatorul nu înţeleg, nu admit căşi victima are anumite drepturi.

Pinatel susţine că există anumite componente psihice comunela infractori, şi anume: nesuportarea vreunei constrângeri şiordini în viaţa lor, control de sine slab, impulsuri puterniceşi nestăpânite, egoism, absenţa oricărei bunăvoinţe pentru alţioameni, nerecunoaşterea crimei comise. La acestea se mai adaugăinstabilitatea afectivă şi sărăcia intelectuală.

Criminalii, după comiterea faptei criminale, sunt urmăriţişi cercetaţi penal, sunt traşi la răspundere penală. Tragerea larăspundere presupune, mai întâi, responsabilitate, anumecapacitatea mintală de a-şi da seama de fapta făcută, apoiculpabilitate, adică înţelegerea că-i vinovat, apoiimputabilitate, adică înţelegerea că atribuirea faptei criminalei se face lui fiindcă el a săvârşit-o, că fapta săvârşită i seimpută, se pune pe seama celui care a comis-o, că acesta trebuiesă răspundă penal, adică trebuie să suporte pedeapsa ce i seaplică şi să o execute. Or, criminalii, ca trăsături specifice,nu văd şi nu înţeleg aceste procese şi stări psihice, cum leînţeleg oamenii necriminali, organele de urmărire penală şijudecătoreşti. Criminalii le înţeleg aşa cum le-au trăit ei,adică subiectiv, nu obiectiv, aşa cum s-au desfăşurat şipetrecut. Criminalii, în general, au responsabilitatea, aucapacitatea mintală, dar mai socotesc că fapta săvârşită de eieste o faptă de "facere de dreptate", cu de la sine putere, căei au suferit frustrări, de aceea au comis crima, că nu suntvinovaţi, că nu se poate şi că nu-i drept să li se impute faptaşi să răspundă penal. Din acest punct de vedere, criminalii

53

resping reproşul, imputabilitatea, vinovăţia şi răspundereapenală.

Cum spune Pinatel, viaţa interioară a criminalului, aşa cumeste trăită de acesta, nu coincide cu viaţa acestuia văzută dealţii - autorităţi sau societate. Din păcate, în anumite cazuridramatice, de exemplu, în caz de condamnare pe nedrept, aceştiauneori au dreptate.

3.3. Orientarea sociologicăA. Considerate generaleÎn timp ce reprezentanţii orientării biologice, ai

orientării psihologice au abordat etiologia de ordin endogen acriminalităţii, adepţii orientării sociologice au preferatanaliza cauzelor de ordin exogen, acordând o deosebită importanţădeterminărilor de ordin social.

Primele explicaţii etiologice de tip sociologic au fostgrupate sub denumirea generică de Şcoala franco-belgiană amediului social45.

Şcoala cartografică (geografică)Reprezentanţii de seamă ai acestei şcoli au fost Lambert

A.J. Quetelet (1796-1874) şi Andre-Michel Guerry (1802-1S66),care au realizat o analiză statistică a criminalităţii.

Quetelet, ca specialist în ştiinţele sociale, a utilizatmetode statistice şi matematice pentru a analiza influenţafactorilor sociali şi individuali în etiologia crimei.Rezultatele cercetărilor întreprinse menţionau despre:

- vârstă, că ar avea cea mai mare influenţă în comitereacrimei (faptele erau săvârşite cu violenţă contra persoanei, întinereţe, şi contra proprietăţii odată cu înaintarea în vârstă);

- sex (bărbaţii erau mai uşor vulnerabili în ceea cepriveşte predilecţia spre comiterea de infracţiuni); femeileavând o frecvenţă infracţională mai mică şi se orientau spreinfracţiuni contra proprietăţii);

- anotimpul (vara se comitea un număr mai mare deinfracţiuni contra persoanei, iar iarna predominau aceleinfracţiuni contra proprietăţii);

- climatul (cel din sud stimula săvârşirea infracţiunilorcontra persoanei, iar cel din nord stimula contra proprietăţii);

- eterogenitatea socială, ca rezultat al imigrării,determina discriminare, inegalitate socială şi violenţă;

- profesia are un anumit impact asupra tipului de delictcomis;

- sărăcia, ca şi consecinţă a trecerii de la confort ladisconfort);

54

- alcoolismul influenţează săvârşirea infracţiunilor cuviolenţă.

Şcoala sociologică. Teoria lui DurkheimEmile Durkheim (1858-1917), considerat ca fiind unul dintre

pilonii sociologiei ca ştiinţă, are merite deosebite în analizacriminologică a fenomenului infracţional. Durkheim considera căînsăşi criminalitatea este un fenomen social normal, care semanifestă inevitabil în toate societăţile. De aici rezultă căinfracţionalitatea nu este determinată de cauze excepţionale,ci, în primul rând, de structura socioculturală căreia îiaparţine.

Crima, afirmă Durkheim, constituie un factor de sănătatepublică. În planul analizei criminologice, Durkheim a elaboratconceptul de anomie (a nomos - fără norme), care desemnează ostare obiectivă a mediului social, caracterizată printr-odereglare a normelor sociale, datorită unor schimbări bruşte(războaie, revoluţii, crize economice etc).

Şcoala mediului social (sau şcoala lioneză)A fost fondată de A. Lacassagne (1843-1924) şi L.

Manouvrier (1850-1922), promovând teoria conform căreia mediulsocial are un rol determinant în geneza criminalităţii.

Teoria lui Lacassagne cuprindea două noi idei, şi anume:- "societăţile nu au decât criminalii pe care îi merită";- "mediul social este mediul de cultură al criminalităţii,

iar microbul este infractorul". De aici, leitmotivulcriminologiei sociologice care susţine că "fiecare societate conţinetipurile de infracţiuni şi de infractori care corespund condiţiilor economice, culturale,morale şi sociale proprii".

Şcoala interpsihologicăA fost reprezentată de Gabriel Tarde (1843-1904), asociat

şi prieten al lui Lacassagne, care face din sociologie ointerpsihologie47. în concepţia acestuia, socialul este guvernatde relaţiile psihologice dintre indivizi, bazate pe legeaimitaţiei. Imitaţia constituie, astfel, principala cauză acriminalităţii. Tarde, în urma studiului întreprins, evidenţiazăexistenţa unor infractori de profesie care se caracterizeazăprin limbaj (argou), semne de recunoaştere (tatuaje) şi regulide asociere (grupuri de răufăcători). Spre deosebire deDurkheim, Tarde consideră infractorul ca fiind un parazitsocial, refuzând să considere crima ca pe un fenomen normal alvieţii sociale.

Teoria sociologică multifactorialăConsiderat drept fondatorul criminologiei sociologice,

EnricO Ferri (1856-1929) acceptă determinismul endogen al

55

maestrului său prin cercetările sale asupra cauzelor exogene,socio-economice ale fenomenului infracţional. E. Ferri consideradelictul un fenomen complex, cu determinare multiplă, atâtfizico-socială, cât şi biologică, în modalităţi şi gradediferite, în funcţie de caracteristicile persoanei implicate,ale locului şi timpului comiterii faptei penale.

E. Ferri a realizat o clasificare a factorilor criminogeni48

astfel: - factori antropologici (endogeni) specifici constituţiei organice a

infractorului, cei specifici constituţiei sale psihice şi, înultimul rând, caracteristicile personale (vârstă, sex etc);

- factori fizici sau cosmo-telurici (climatul, natura solului,anotimpurile, condiţiile atmosferice etc);

- factorii mediului social: densitatea populaţiei, familia, educaţia,opinia publică, producţia industrială, alcoolismul, organizareaeconomică şi politică etc.

B. Tendinţe moderneTeoria "asociaţiei diferenţiale" şi teoria "conflictului de

culturi"Teoria "asociaţiei diferenţiale", în criminologia americană

contemporană, cunoaşte răspândire mare; ea aparţine lui EdwinSutherland, în lucrarea intitulată "Introducere în criminologie ".

În concepţia teoriei "asociaţiei diferenţiale", conflictulculturilor este principalul temei al explicării criminalităţii;se susţine că delincvenţii au valori diferite faţă de cele alenedelincvenţilor, că, prin urmare, subgrupurile în conflict apardin cauza diferenţierii sociale ocazionate de industrializare.De altfel, susţinătorii acestei teorii au avansat teza că ratacriminalităţii este mai ridicată în acele subgrupe sociale cuputernice tradiţii infracţionale.

Demersul teoretic al concepţiei "asociaţiei diferenţiale"consideră comportamentul infracţional ca un comportament"învăţat" sau contractat în alt mod, în interacţiune cu altepersoane, în cadrul unui proces de comunicare verbală şineverbală şi implicit de deprindere a unor tehnici de săvârşirea infracţiunilor şi a unor concepţii favorabile încălcăriilegislaţiei penale1.

Teoria "asociaţiei diferenţiale" a inspirat şi teoria"conflictului de culturi", cercetată de Thorsten Sellin ("CultureConflict and Crime ", New York, 1938), potrivit căreia, în cadrul"subculturii delincvente" se stabileşte un sistem de norme şivalori distincte de cultură dominată sau centrală; odatăconstituită, subcultura respectă aceste norme şi impune o1 A.Dincu, op.cit., p.62.

56

conduită determinată membrilor ei. În acest sens, potrivitopiniei teoreticienilor "subculturii delincvente", membrii seintegrează grupului pe măsură ce se deprind să adopte tipul decomportament valorificat de către grup. În acest sens,criminalitatea apare ca un fel de limbaj care exprimă valorileşi modurile de comportare ale acestor grupuri; comportamentulinfracţional apare, cu alte cuvinte, ca un comportament dobânditcare este apreciat ca satisfăcător de individ, deoarece îipermite să fie recunoscut ca membru al unui grup.

Limitele teoriei "asociaţiei diferenţiale " şi ale teoriei conflictului de culturiNici teoreticienii "conflictului de culturi" nu definesc în

mod explicit conceptele de "cultură" şi de "structură socială"cu care operează. De asemenea, teoria "asociaţiei diferenţiale"denaturează cauzalitatea criminalităţii americane prezentând,spre exemplu, criminalitatea imigranţilor în SUA ca un fenomenpe care, inevitabil, îl învaţă şi aparţin imigranţilor, ca ofatalitate ce se transmite din generaţie în generaţie.

Aceste teorii referitoare la criminalitate suntsubiectiviste: dintr-un fenomen social, concret-istoric,criminalitatea ajunge să fie o chestiune a fiecărui individ careînvaţă comportamentul preluând tradiţiile delincvente ale unuigrup sub-cultural.

Teoria anomieiE. Durkheim a fost cel care a folosit prima dată termenul

de anomie pentru a desemna o relaţie dezorganizată sau alteratăîntre ordinea socială şi aspiraţiile sau aşteptărileindividuale. Anomia, din perspectiva lui E. Durkheim, este pusăpe seama societăţii care, ca rezultat al dezorganizăriinormative, vede reducându-i-se posibilităţile de control asupraindividului şi activităţii sale.

R. Merton, în mod substanţial, a răspândit teoria anomiei,arătând că în societatea americană există un set de valoridominante, fundamentale - cum ar fi prosperitatea, libertatea,achiziţia -, acceptate de întreaga populaţie printr-un consenspe care legea penală îl consacră; mijloacele de realizare aacestor valori nu sunt însă la dispoziţia tuturor membrilorsocietăţii, împrejurare care generează o stare de anomie, unsentiment de nedreptate, de imposibilitate de a atingeobiectivele şi de a satisface aspiraţiile sociale, ceea ceconduce la folosirea mijloacelor ilicite de realizare, laapariţia devianţei, inclusiv a criminalităţii. Teoria anomieiconcepe astfel devianţa, inclusiv delincventa şi criminalitateaca o reacţie - dezvoltată sub imperiul unei tensiuni şianxietăţi psihologic considerabile - a unor indivizi

57

înstrăinaţi, dezarmaţi, în neputinţă de a-şi realiza aspiraţiilecare, în aceste condiţii, au sentimentul că sunt izolaţi, căsocietatea este "blocată", că mijloacele legale sunt ineficacepentru atingerea obiectivelor de progres: oriunde existăprăpastia dintre aspiraţii şi posibilităţi de realizare seiveşte devianţa şi, deci, delincventa.

Limitele teoriei anomieiDacă însăşi criminalitatea este expresia unei tensiuni,

autorii americani ai anomiei merg până acolo încât identificăchiar tipuri de tensiuni psihice în care discrepanţa dintreaspiraţii şi posibilităţi apare mai vădit, este mai frecventă,mai intensă - a unor sentimente de frustrare, de nedreptate, aindivizilor ce se văd în imposibilitatea de a-şi atingescopurile cu mijloacele legale de care dispun, atuncicriminalitatea încetează a fi un fenomen social, convertindu-seîntr-un fenomen individual; impasul în subiectivism al teorieieste considerabil.

Dar, totuşi, teoria anomiei nu este lipsită de unelemerite, şi anume demersurile cercetătorilor americani deexplorare a zonei subiective a comportamentului infracţional auidentificat şi unele motivaţii individuale reale, în cazul unorinfracţiuni.

Teoria clinicăAceastă concepţie are drept obiectiv esenţial studiul

"trecerii la act" şi se sprijină pe metode de tipologie adelincvenţilor pentru a face accesibile observaţiile clinice; eaîşi propune să examineze personalitatea delincventului învederea prevenirii în special a recidivei şi, în general,pledează pentru resocializarea condamnaţilor. Promotoriiorientării clinice susţin, potrivit metodei lor de diagnosticcriminologic, că un individ relevă o "stare periculoasă" şi,deci, un potenţial criminogen mai ridicat de "trecere la act" cucât sunt mai pronunţate trăsăturile de egocentrism, labilitate,agresivitate şi indiferenţă afectivă şi invers.

Limitele concepţiei cliniceTeoreticienii acestei concepţii încearcă a desluşi

etiologia (cauzalitatea) unui fenomen prin excelenţă social, cumeste cel al criminalităţii, în termeni biopsihologici. Astfel,Pinatel admite în etiologia actului criminal şi factori sociali,ca dovadă că ei preconizează că diagnosticul criminologic alconduitei infracţionale se compune din combinarea influenţelorbiologice cu cele sociale.

Construcţia teoretică a criminologiei clinice acordă oinsuficientă atenţie dimensiunii sociale a cauzalităţii

58

comportamentului infracţional.Teoria interacţionistăInteracţionismul a apărut în doctrina americană a anilor

1960, ca o replică împotriva concepţiilor care ignorau reacţiasocială, care nesocoteau valoarea şi relaţia dintre reacţiasocială şi criminalitate; doctrina americana ainteracţionismului s-a născut în condiţiile de criză a vieţiiamericane instituţionale - criză manifestată în special încreşterea instituţiilor birocratice de control social şiamestecul din ce în ce mai puternic al acestora în viaţaindivizilor.

Interacţioniştii doresc să schimbe ceva în ortodoxismuldominant anterior în doctrina americană asupra cauzalităţii careconsidera că "răul generează rău"; de aceea, ei au părăsitdomeniul de cercetare a cauzalităţii criminalităţii şi austudiat procesul calificării ("etichetării") unei persoane cainfractor, urmărind să descopere modul în care, prin intermediulorganelor de control al criminalităţii, este "stigmatizată" opersoană ca infractor.

În formula clasică, aşa cum a fost formulată încriminologia americană de Lemert, Chamblis şi Becker, Erikson şiCohen, teoria interacţionistă consideră comportamentele umane cafiind infracţionale datorită împrejurării că grupurile socialedominate în societate le califică ca fiind deviante; altfelspus, în concepţia interacţionistă punctul de plecare alcalificării unui comportament uman ca fiind infracţional este"reacţia societăţii", mai exact a grupului dominant sub raporteconomic şi politic, care aplică "stigmatul" de infractor.

59

CAPITOLUL 4 CAUZALITATEA ÎN CRIMINOLOGIE

4.1. Cauzele fenomenului social al criminalităţii 4.1.1. Factorii criminogeniAbordarea individuală a factorilor criminogeni trebuie

canalizată spre un anumit scop, şi anume acela de a relevacorelaţiile existente între o condiţie sau o diversitate decondiţii şi criminalitate.

J. Pinatel clasifica factorii criminogeni în factorigeografici, economici, culturali şi politici. R. Gassin estesceptic cu privire la faptul că mediul geografic ar constitui unfactor criminogen relevant la nivelul fenomenului infracţional.H. Mannheim tratează cauzele de ordin social ale criminalităţii.

D. Szabo analizează problema cauzalităţii, neevidenţiindcauzele criminalităţii ca fenomen social şi cauzele actuluiinfracţional concret.

Din perspectiva celor afirmate, în ceea ce priveşte analizafactorilor care determină criminalitatea ca fenomen social,aceştia se pot clasifica în factori economici, demografici,culturali şi politici.

Factori economiciStarea economică a unui stat, a unei zone mai restrânse,

poate determina sau influenţa anumite comportamente umane,inclusiv comportamentul infracţional. Factorii economici ce potfi consideraţi cu conţinut criminogen sunt industrializarea,şomajul, nivelul de trai şi crizele economice.

Industrializarea este cea care oferă locuri de muncă,posibilităţi de instruire şi specializare oferind creştereanivelului de trai al oamenilor. Fenomenul de industrializareproduce unele efecte secundare, cum ar fi:

- creşterea masivă a mobilităţii orizontale a unei întregipopulaţii rurale, care se deplasează spre zoneleindustrializate. Înlocuirea mediului social rural cu cel urban,în care individul a devenit un necunoscut, este de natură săproducă efecte negative asupra acestei categorii de oameni,provocând modificări în structura lor de personalitate;

- industrializarea produce o specializare cu efecte deînstrăinare;

- industrializarea afectează grav echilibrul ecologic,producând efecte care accentuează starea de stres a muncitorilorşi a celorlalţi membrii ai societăţii.

60

Şomajul exercită o influenţă negativă prin scăderea niveluluide trai, dar şi prin instabilitatea emoţională pe care odetermină, îl pune pe individ să nu-şi mai poată realiza, prinmijloace legale, aspiraţiile sale.

Şomajul are implicaţii şi asupra structurii familiale.Autoritatea tatălui scade, rolul său de "cap" al familiei fiindalterat.

Nivelul de trai. Sărăcia nu are doar o dimensiune economicăobiectivă, ci şi o dimensiune spirituală. Dimensiunea obiectivăse raportează la un nivel de trai mediu într-o societate dată.Dimensiunea subiectivă se referă la percepţia individuală, laevaluarea personală pe care individul o face statutului săueconomic. Astfel, acelaşi salariu poate fi considerat foarte bunde unele persoane, în timp ce altele îl pot considerainsuficient pentru un trai decent. Alături de sărăcie, care îipoate determina pe unii indivizi să comită infracţiuni, seadaugă şi dorinţa de îmbogăţire, care, şi ea, poate împinge spredelincvenţă.

Crizele economice. Scăderea nivelului de trai al păturilorsociale defavorizate se accentuează în timpul crizeloreconomice, care afectează atât producţia, cât şi nivelulsalariilor şi rata şomajului. În lipsa unei protecţii sociale,persoanele afectate pot fi foarte vulnerabile în ceea cepriveşte predilecţia spre criminalitate.

Factorii demograficiStatistic, s-a constatat că exploziile în rata natalităţii,

structura demografică a sexelor, mobilitatea geografică şisocială a populaţiei reprezintă factori criminogeni importanţi.

Relaţia existentă între rata natalităţii şi criminalitateeste de natură indirectă, la amplificarea delincventei juvenilecontribuind o multitudine de alţi factori, între care putemevidenţia structura familială, carenţele instructiv-educative,rolul negativ al mass-media ş.a.

Mobilitatea socială şi urbanizareaMobilitatea socială este determinată cel mai adesea de

urbanizare şi are astfel consecinţe criminogene certe.Mobilitatea conduce la dezorganizarea instituţiilor socialeexistente şi la crearea altora noi.

Creşterea rapidă a mediului urban care nu permiteamenajarea cartierelor; mediul tehnic urban, manifestat în formemultiple, cu structuri modificate permanent; rapiditateatransformărilor social-culturale; toate acestea supunpersonalitatea umană la perturbaţii evidente.

Scăderea controlului social atât informal, cât şi formal

61

determină creşterea delincventei.Factorii socio-culturali"În sens larg, cultura reprezintă totalitatea valorilor

materiale şi spirituale create de societatea omenească de-alungul istoriei. În criminologie interesează în mod deosebitacei factori culturali care au un rol predominant însocializarea pozitivă sau negativă a indivizilor şi care,finalmente, îi conduc la săvârşirea faptelor antisociale"1.

FamiliaFamilia este un grup care îşi are originea în căsătorie,

fiind alcătuită din soţ-soţie şi copiii născuţi din unirea lor(grup căruia i se pot adăuga şi alte rude), pe care îi unescdrepturi şi obligaţii morale, juridice, economice, religioase şisociale.

Astăzi, familia tinde tot mai mult să se reducă la un cupluorientat unidirecţional spre viitor, chiar dacă acest viitor aremulte incertitudini. Simbolismul casei strămoşeşti este locsacru unde se reînnoiesc şi întăresc legăturile de rudenie; estedin ce în ce mai puţin perceput în aglomerările urbane. Odată cumobilitatea societăţii moderne, casa copilăriei rămâne până laurmă o simplă amintire.

Opiniile asupra familiei sunt însoţite de numeroaseparadoxuri şi contradicţii. O parte din studiile pe aceastătemă, precum şi presa, televiziunea repetau obsesiv: "dispariţiafamiliei", "familia în bucăţi", "familie asistată", "familiadestrămată", accentuând asocierea între familie şi criză. Rămânetotuşi o certitudine că familia contemporană şi-a micşorat atâtdimensiunile, cât şi rolurile, restrângându-se în bună parte lacuplul conjugal. Din punct de vedere economic, ea a încetat sădevină o comunitate de producţie, fiind doar una de consum. Demenţionat faptul că nici funcţia de asistenţă pe care o realizaaltădată: îngrijirea bătrânilor, a rudelor bolnave, astăzifamilia nu o mai îndeplineşte, fiind alarmantă situaţia în careRomânia, se pare, nu este pregătită să suporte o astfel deschimbare a raporturilor sociale interfamiliale.

Remarcat este că funcţia pe care o păstrează, totuşi (darchiar şi aceasta este împărţită cu alte instituţii), în ponderedestul de mare, este aceea de socializare şi educare a copiilor.

"Astfel, una din cele mai importante funcţii ale familieiconstă în educarea şi formarea tinerilor, în vederea integrăriilor optime în viaţa şi activitatea socială".

După cum am observat, familia, celula de bază a societăţii,cum a mai fost numită, are o serie de valenţe, rolul de1 Gh.Nistoreanu, C.Păun, op.cit., p.151.

62

socializare imprimând copilului un anumit standard valoric,precum şi atitudini de aderare ori de lipsă de cooperare faţă deanumite valori sociale.

"Familia asigură copilului siguranţa indispensabilăatingerii maturităţii intelectuale, sociale şi culturale, precumşi o identitate proprie în baza căreia va fi acceptat capartener social"1.

În ultimul timp însă, un asemenea punct de vedere a fostdepăşit, considerân-du-se că, de fapt, în cazul familiilordezorganizate, nu structura familiei ca atare se face vinovatăde apariţia conduitelor deviante, ci marile ei lipsuri: "carenţafamiliei constând în incapacitatea ei psihologică, pedagogică şimorală".

"Ce este de fapt familia dezorganizată? Este familia careîşi pierde integritatea ca urmare a separării părinţilordatorită unor motive precum: desfacerea căsătoriei prin divorţ,decesul unuia din părinţi".

Studiile asupra delincventei juvenile au arătat că, în maremăsură, atmosfera din familiile dezorganizate, lipsa autorităţiipărinteşti, a controlului, precum şi a afecţiunii acestora, caurmare a divorţului, i-au determinat pe copii la adoptarea unoracte antisociale. Astfel, divorţul, care duce la dezorganizareafamiliei, poate contura serioase tulburări afective şi tulburăricomportamentale, ce conduc la neadaptarea socială.

Numeroase date de anchetă efectuată pe copii delincvenţidemonstrează faptul că, în mare măsură, comportamentul devianteste determinat de dezorganizarea vieţii familiale ca oconsecinţă a divorţului.

Nu de puţine ori, copiii care resimt puternic influenţeleclimatului conflictual familial fug de acasă şi caută săgăsească diferite grupuri de apartenenţă care, la rândul lor,pot fi orientate antisocial. Situaţia este mult mai dramatică încazul în care, în cadrul familiei, sunt cazuri de alcoolism,imoralitate şi promiscuitate. Astfel, după unii cercetători,alcoolismul în familiile din care provin delincvenţii semanifestă într-o proporţie de aproape trei ori mai mare decât încelelalte familii.

Familiile caracterizate printr-un potenţial conflictogenridicat şi puternic carenţiale din punct de vedere psihoafectivşi psihomoral afectează în cea mai mare măsură procesul dematurizare psihologică şi psihosocială a personalităţiicopiilor. Fuga de acasă a copiilor, asociată cu lipsa desupraveghere parentală, îi determină să adere la unele medii şi1 Gh.Nistoreanu, C.Păun, op.cit., p. 152.

63

grupuri extrafamiliale cu un mare potenţial delincvenţial. Eşecuri privind integrarea şcolarăChiar dacă nu în totalitate, un mod de validare a

strategiilor educaţionale utilizate în cadrul familiei îlconstituie adaptarea şi integrarea şcolară. Nivelul de adaptareşi integrare şcolară, la rândul lui, poate fi analizat înfuncţie de doi indicatori mai importanţi:

a) randamentul şcolar (note, medii, rezultate, performanţe etc);b) gradul de satisfacţie resimţit de elev (motivaţie, interese, atitudini

pozitive, atracţie-preferinţă în raport cu viaţa şi activitateaşcolară).

Copiii inadaptaţi şcolar intră în categoria "copiilorproblemă", care adoptă o conduită deviantă în raport cucerinţele vieţii şi activităţii şcolare.

"Aceşti copii se caracterizează de obicei prin:insubordonare în raport cu regulile şi normele şcolare; lipsa deinteres faţă de cerinţele şi obligaţiile şcolare; absenteismul,frecvenţa redusă; repetenţia; conduita agresivă în raport cucolegii şi cadrele didactice".

Cercetările efectuate confirmă faptul că există o corelaţieîntre conduita delincventă şi nivelul pregătirii şcolare, însensul că delincvenţii minori, de regulă, prezintă un nivel depregătire şcolară foarte scăzută.

Impactul activităţilor din timpul liberMajoritatea minorilor infractori prezintă serioase

deficienţe de socializare familială şi şcolară, concretizateprin fuga de acasă, abandon şcolar, vagabondaj, consumul dealcool, anturaje negative, care, accentuate cu labilitateapsihică, morală şi afectivă, se structurează în comportamentespecifice delincvenţilor. În cadrul acestui proces, timpul liberreprezintă un factor important ce poate face diferenţa înformarea caracterului şi personalităţii între cele normale şicele delincvente.

Pentru copiii şi tinerii din România, o mare parte atimpului liber îl constituie: vacanţele şcolare, sărbătorile,zilele nelucrătoare, dar şi timpul liber zilnic. Jocul esteactivitatea fundamentală a copilului până la intrarea în şcoală.Interesul pentru joc satisface şi impregnează distanţa întrerealitate şi posibilitate cu activităţi şi conduite, trăiriintense şi un fel de fericire a acestora.

Interesele culturale (faţă de produsele culturii) sedezvoltă şi sub influenţa mass-media, prin cărţile cu poveşti,povestiri, teatru. Odată cu introducerea televiziunii princablu, singura modalitate de a petrece timpul liber de către

64

mulţi copii o constituie programele TV, internetul etc.Un alt centru de interes, mult mai benefic decât

televizorul, îl constituie calculatorul. Puţini însă beneficiazăde calculator personal.

Timpul liber este petrecut din ce în ce mai puţin în cadrulfamiliei. De asemenea, au fost identificate noi şi potenţialpericuloase forme de petrecere a timpului liber, cum ar fiasocierea în grupuri care se angajează deliberat în comiterea deinfracţiuni. Cercetătorii afirmă că aceste fapte trebuie văzuteca formă de infracţiune între tineri, altfel spus, ca o formă dea petrece timpul liber împreună.

Impactul mijloacelor de informare în masăMijloacele de informare în masă moderne permit nu numai

influenţarea unui mare număr de indivizi, ci şi difuzarea unorştiri proaspete din cele mai diferite domenii şi ariigeografice. Această rapiditate este un extraordinar mijloc deseducţie, iar celor care s-au obişnuit cu ea le vine adesea greuîn absenţa ei. Totodată, rapiditatea plăteşte tributsuperficialităţii în materie de control a surselor şi uşurinţeiîn aprecierile făcute asupra evenimentelor. În plus, ea producecreşterea considerabilă a numărului de informaţii, fie şi numaipentru a satisface cererile unui public devenit exigent,antrenând astfel riscul suprainformării. Publicul pare că adevenit sensibil la plăcerea simultană pe care i-o produce unanumit ritual al informării şi caracterul surprinzător al ştiriicare i se transmite. Veridicitatea şi importanţa faptelor trec(în afara unor excepţii) pe plan secundar, în timp ce o anumitădramatizare a subiectului, oricare ar fi acesta, focalizeazăimediat atenţia.

a) Radioul, care a fost unul din primele suporturi de masăpentru informare, a înregistrat o creştere considerabilă înimportanţă odată cu apariţia receptoarelor portative,performante şi uşoare.

b) Televiziunea este, de departe, cel mai popular mijloc deinformare în masă, deşi se pare că este apreciată mai mult casursă de distracţii şi de cultură decât ca vector informaţional.Principala sa deficienţă constă în volumul şi greutatea relativmare a mijloacelor de înregistrare. Imaginile nu sunt decâtpuncte de vedere parţiale ale evenimentelor, care adesea nu potfi "prinse" decât cu condiţia ca evenimentul respectiv să fifost prevăzut.

c) Presa scrisă pare, totuşi, să fi păstrat serioase avantaje.Diversitatea reprezintă atuul principal al presei scrise şi, sănu uităm, foarte des ilustrate. Cotidianele, publicaţiile

65

săptămânale, lunare sau trimestriale, chiar şi atunci cândtratează subiecte asemănătoare, o fac în moduri diferite. Maimulte decât concurentul lor audiovizual, publicaţiile au oposibilitate de retragere şi, deci, de critică mai serioasă, maibine argumentată. În acelaşi ziar sunt întâlnite modalităţidiferite de prezentare: scurte informaţii de actualitate,reportaje aprofundate, cronici mai mult sau mai puţinspecializate, editoriale, comentarii, articole de popularizare,care sunt oferite împreună cititorului, lăsându-i posibilitateade a alege ceea ce-1 interesează.

Studiile efectuate au relevat influenţa, deseori negativă,exercitată de mijloacele de informare în masă. Criminologiioccidentali au menţionat pe primele locuri violenţa în mass-media şi, în special, video-violenţa.

Cercetările s-au concentrat asupra acestui aspect,rezultând că violenţa pe micul sau marele ecran furnizeazămodelele de comportament negativ. Este demn de remarcat căaceste filme sunt comerciale, făcute pentru a se obţine cât maimulţi bani din vânzarea lor şi, în consecinţă, abordează fărănici o reţinere acele teme cu efecte în planul instinctului, alinconştientului uman. influenţa este mai puternică asupraspectatorului tânăr. Totodată, se observă creşterea niveluluiagresiv în rândul celor ce urmăresc asemenea filme sau emisiuni,desensibilizarea acestora cu privire la gravele prejudicii pecare le produce violenţa. Programele "violente" determină o"dezinhibaţie" a privitorului şi îl scot din real, determinându-1 să săvârşească, pe calea imitaţiei, fapte violente, spontaneşi neplanificate.

În totalitatea lor, mass-media pot reprezenta un factordeterminant în evoluţia delincventei juvenile, fiind formatoarede concepţii, idei şi modele sociale, contribuind la realizareaunei culturi de masă.

Cercetările psihosociologice au relevat faptul căreceptarea mesajelor mass-media se realizează şi interpreteazăîn funcţie de propriile nevoi, atitudini şi imagini despre lume,astfel că aceste mesaje vor produce efecte doar asupra celorcare au înclinaţii spre actul delictual, deci trebuie avuţi învedere şi ceilalţi factori implicaţi.

ToxicomaniaRegistrul infracţional cunoaşte, pe zi ce trece, o

diversificare tot mai largă."Delincvenţa, mai mult decât orice alt fenomen, se dezvoltă

şi pătrunde în zone şi medii de mare subtilitate umană, în

66

principal în mediul adolescenţilor şi tinerilor"1.În ultima perioadă, alături de celelalte infracţiuni îşi

anunţă tot mai insistent prezenţa, pe spaţiul naţional, un nouflagel, extrem de "perfid şi periculos" - consumul de droguri.

Cei vizaţi direct sunt în primul rând tinerii, care, pefondul unor particularităţi ale vârstei - teribilism,curiozitate, discernământ atenuat, tendinţa de a imita, anumiteprobleme sociale inerente, cât şi o anumită fragilitate psihică-, cedează tentaţiei de a consuma droguri, după care devindependenţi. Când realizează dimensiunea dezastrului fizic şipsihic pe care şi l-au autoadministrat, de foarte multe ori esteprea târziu pentru a se reface şi a reveni la normal.

Alcoolismul este o tulburare cronică a comportamentului,manifestată prin preocuparea continuă pentru consumul de alcool,în detrimentul sănătăţii fizice şi mentale.

Alcoolismul intervine în viaţa de familie perturbândlegăturile şi relaţiile stabilite prin căsătorie, afectândme4diul familial şi comunicarea în relaţiile interpersonale. Ceimai importanţi factori psiho-familiali care sunt incriminaţi înmotivarea consumului abuziv de băuturi alcoolice: neînţelegeriîntre partenerii conjugali, pierderi de bunuri, lipsurimateriale, decese, divorţuri, despărţiri, situaţiipsihotraumatizante etc.

Pe de altă parte, alcoolismul, prin crearea unor relaţiiinterfamiliale neconfortabile şi pline de tensiune, influenţeazăîn mod negativ persoanele apropiate alcoolicilor (soţie, copii).Copiii proveniţi din mediul familial alcoolic pot prezentatulburări de comportament, iniţial la nivel familial,extinzându-se mai apoi şi în sfera socială. Familia alcoolică nuface faţă decât parţial şi deficitar funcţiilor sale de bază.

Alcoolismul se află deseori la geneza actelor imputabile şia infracţiunilor de toate categoriile, cu pierderi materiale şide vieţi omeneşti. Intoxicaţia alcoolică acută sau cronică, prindiminuarea până la abolirea simţului uman şi social, cucreşterea iritabilităţii şi exacerbarea impulsivităţiiinstinctuale, devine sursă de conflicte şi agresiuni prinscăderea criticii faţă de propriul comportament, realizând uncomportament patologic.

Un rol important în instalarea şi menţinerea consumuluicronic şi abuziv de băuturi alcoolice îl deţine structura depersonalitate, personalităţile cu o adaptabilitate optimă laansamblul influenţelor stresante ale mediului intern sau externutilizează alcoolul în cantitate mică (moderată) comparativ cu1 I.Toarbă, V.Brânză, op.cit., p.79.

67

personalităţi inadaptate vieţii socio-familiale şi careutilizează abuziv alcoolul ca modalitate de relaxare a stărilorde recădere psihică, a anxietăţii, a devierii morale şi adiverselor stări conflictuale.

Alcoolismul poate fi definit ca "ingerinţa intermitentă şipermanentă de alcool, ce conduce la dependenţă şi antreneazăefecte nefaste"1. Formele clinice de manifestare depind decantitatea, calitatea şi durata utilizării toxicului. Ele se potclasifica:

- intoxicaţie etilică acută - definită ca fiind starea de beţiecompletă, cu un grad avansat de paralizare a energiei fizice şide intoxicare a funcţiilor psihice, cu lipsa temporară acapacităţii de a înţelege şi de a discerne, datoritătulburărilor psihice produse de alcool;

- intoxicaţia alcoolică supraacută - produsă prin ingestia rapidă aunei cantităţi mari de alcool, în scop de suicid sau accidental,se manifesta prin agitaţie psihomotorie însoţită de amnezietotală;

- intoxicaţia etilică cronică - caracterizată prin consumul abuziv şicronic de băuturi alcoolice care, în evoluţia sa dinamică, ducela dependenţă cu degradare fizică şi psihică.

În evoluţia fenomenului infracţional se observă o creşterea ponderii delincventei juvenile, iar alcoolismul a fostidentificat şi menţionat din ce în ce mai des ca fiind un factorimportant în influenţarea negativă a comportamentului minorilorşi tinerilor. S-a observat că cei ce provin din familiialcoolice sunt predispuşi la consumul de băuturi, din aceastăcategorie având mai apoi o atitudine antisocială, devenind chiarautori ale unor astfel de fapte.

Flagelul drogurilor este unul dintre fenomenele cele maicomplexe, mai profunde şi mai tragice ale lumii contemporane. Ande an, miliarde de dolari sunt deturnaţi spre scopuriantisociale, umflă buzunarele unor traficanţi şi bande decriminali care sfidează autorităţile şi legile. An de an,milioane de oameni cad pradă drogurilor şi o proporţie mereu maimare dintre ei sunt cu desăvârşire pierduţi pentru societate. Ande an se înmulţesc apelurile, întrunirile, conferinţele care îşipropun să găsească cele mai adecvate metode pentru a pune capătflagelului drogurilor. Pe măsură ce se agravează, situaţiadevine şi mai cunoscută sub toate aspectele ei.

Referindu-ne la zona României, reţinem că, datorităpoziţiei sale geografice şi conflictelor militare din fostaIugoslavie, a devenit un segment important al "Rutei Balcanice"1 I.Toarbă, V.Brânză, op.cit., p.81.

68

de traficare a drogurilor, cu precădere pe varianta nordică aacesteia, respectiv Iran, Turcia, Bulgaria, România, Ungaria,Slovacia, Cehia, Germania, Olanda şi chiar mai departe. Acestfapt prezintă un pericol pentru societatea românească, care adevenit de câţiva ani consumatoare, piaţa de desfacere peteritoriul României devenind profitabilă datorită puterii decumpărare a unor persoane cu posibilităţi materiale".

Pentru prevenirea eficientă a consumului şi traficului dedroguri şi implicit pentru protejarea minorilor de efectelestupefiantelor este necesară cunoaşterea principalelor tipuri desubstanţe de această natură prezente în traficul intern.

Heroina: este un drog care creează o dependenţă foarteputernică, provine din morfină. Afectează centrul cerebral alplăcerii şi capacitatea creierului de a percepe durerea.

Cocaina: este un drog obţinut din frunzele de coca. Stimuleazăfoarte puternic creierul şi creează cea mai puternicădependenţă.

Marijuana: obţinută din frunzele şi florile plantei de cânepă;în stradă este vândută ca un amestec de frunze mărunţite.

L.S.D.: drog halucinogen care se obţine din acid lisergic,care, la rândul său, se prepară dintr-o ciupercă dezvoltată pespicele de secară. Se vinde sub formă de tablete colorate,lichid, sau pe diferite suporturi.

Factorii politiciExistă două situaţii specifice, şi anume: războiul şi

revoluţia, care determină influenţa factorilor politici încrimiriogeneză.

RăzboiulIndiferent de natura conflictului (fie politică, etnică sau

religioasă), în timpul războiului civil1 se creează centriantagonici de putere, sistemul legislativ fiind ignorat seinstaurează haosul, anarhia socială şi economică, violenţaînregistrând cotele cele mai înalte. În acest context, profitândde disoluţia autorităţilor, infractorii găsesc condiţiiprielnice de acţiune.

Ca formă a luptei pentru putere, în împrejurărilemenţionate îşi face apariţia terorismul, cu implicaţiile saledevastatoare.

Revoluţia reprezintă acea stare de criză politică de mareamploare care se finalizează pe cale conflictuală, urmărindu-se

1 Războiul civil constituie cea mai înaltă expresia a unei crize politice pe teritoriul unui stat producând efecte criminogene. Războiul convenţional estemai puţin criminogen, datorită reglementărilor speciale în domeniul penalului(legii marţiale).

69

înlăturarea de la putere a unui grup conducător, cucerireaputerii politice şi schimbarea orânduirii sociale.

Momentul de criză creat prin intermediul revoluţiei arerepercusiuni grave asupra întregului sistem legislativ, care,nemaifiind respectat, împiedică autorităţile să-şi mai poatăexercita atribuţiile, care uneori pot fi uşor eliminate.

Perioada din timpul revoluţiei, cât şi cea de tranziţieconferă criminalităţii oportunităţi de creştere la cotealarmante.

Nu lipsite de importanţă rămân acele eforturi substanţialecare vizează readaptarea structurilor de personalitate aindivizilor.

4.2. Cauzele crimei ca act individual 4.2.1. Definirea noţiunilor de infracţiune şi infractor.Infractorul nu este altceva decât individul obişnuit care

este dispus, în anumite împrejurări, să comită infracţiuni.Infractorul poate fi şi un om bolnav, situaţie în care trebuieanalizat în alte circumstanţe.

Fiecare individ are o personalitate proprie, care seexprimă prin specificul bio-psiho-social. Din ansamblulcercetărilor nu se poate reţine că infractorul are trăsăturispecifice sau că se distinge net de ceilalţi oameni.

Nu există şabloane în care să fie încadraţi indivizii, înaşa fel încât să se stabilească imediat cine este infractor saupredispus la comiterea de infracţiuni şi cine este un omobişnuit. Oricum, personalitatea indivizilor trebuie studiatăşi, de asemenea, ansamblul factorilor care pot contribui laformarea şi modificarea ei.

Din studiul făcut până în prezent, factorii principali deinfluenţare a oricărui individ sunt cei biologici, psihici şisociali. Fiecare dintre aceştia poate crea o varietate numeroasăde tipuri umane.

Vârsta infractoruluiDin punct de vedere criminologie, vârsta este un element

obiectiv important, care exprimă ansamblul manifestărilor unuiindivid la un moment dat, maturitatea acţiunilor acestuia,particularizarea genurilor de criminalitate în funcţie devârstă. În mod normal, individul parcurge la anumite vârstediferite etape în pregătirea sa şcolară, socială, familială.

În studiile făcute, din punctul de vedere al vârstei,persoanele au fost grupate astfel: 0 - 12 ani copilăria; 12 - 18ani adolescenţa; 18 - 22 ani tinereţea timpurie; 22 - 35 anitinereţea; 35 - 65 ani vârsta adultă; peste 65 ani - vârsta a

70

treia.Este firesc ca vârsta să fie extrem de importantă pentru o

cercetare criminologică, deoarece şi infracţiunile pot figrupate în funcţie de aceasta. Fiecărei vârste îi sunt specificeanumite fapte. În general, adolescenţa şi tinereţea suntcaracterizate, în multe situaţii, ca fiind perioade ale vieţiicăror le sunt specifice acţiunile periculoase, bazate pe forţafizică sau pe risc. Perioada maturităţii presupune deja o altăorientare faţă de infracţiune, aici apărând factori careîncearcă să elimine riscurile, dând o mai mare importanţăraţiunii, calculelor şi analizei.

Chestiunea delicată este însă aceea a infractorilor minori.Nenumăraţii factori existenţi în mass media, în dezorganizareavieţii de familie, în anturaj, au creat un anumit gen debrutalitate, de spirit de aventură care s-a difuzat, aşa cumspunea Gabriel Trade, prin imitaţie. Imitarea anumitor personajedin cinematografie, în special, a dus la o lipsă desensibilitate, cu totul opusă faţă de sentimentele pe care înmod firesc ar trebui să le aibă un copil. Toate acestea s-aumaterializat într-o largă paletă de infracţiuni, de la cele maiuşoare până la cele mai grave, .de cele mai multe ori neexistândnici o motivaţie pentru comiterea lor.

Codul penal defineşte infracţiunea în art. 17, alin. 1 cafiind "fapta care prezintă pericol social, săvârşită cuvinovăţie şi prevăzută de legea penală". De asemenea, art. 17alin.2 prevede că "infracţiunea este singurul temei alrăspunderii penale", sau, cu alte cuvinte, săvârşirea oricăreiinfracţiuni atrage, pentru cel care a comis-o, o pedeapsă care,la rândul ei, presupune din partea celui ce o suportărăspunderea penală pentru fapta săvârşită.

Pentru existenţa infracţiunii, elementele sale (pericolulsocial, vinovăţia şi prevederea faptei în legea penală) trebuiesă existe în mod cumulativ, lipsa uneia din ele făcând sădispară caracterul infracţional al faptei.

Trebuie subliniat că infracţiunea este privită atât cafenomen social, cât şi ca fenomen juridic; orice infracţiuneeste o faptă socială datorită materialităţii şi rezonanţei salesociale şi faptului că exprimă o anumită poziţie a făptuitoruluifaţă de ordinea socială, constituind în esenţă un act deconduită socială; ca fenomen juridic, infracţiunea este o faptă,constând într-o acţiune sau omisiune, imputabilă autorului săuşi sancţionată potrivit legii. Caracteristic infracţiunii, cafenomen juridic, este, pe de o parte, incriminarea acţiuniisocialmente periculoase şi, pe de altă parte, prevederea legală

71

a unei pedepse pentru săvârşirea ei.Codul penal nu dă o definiţie a infractorului. Noţiunea de

infractor are o sferă largă de cuprindere, însă, în mod curent,desemnează persoana care a săvârşit o infracţiune. În Codulpenal, alături de termenul de infractor mai întâlnim şi pe acelade făptuitor. Sfera acestor termeni nu coincide, făptuitorulavând un sens mai larg, desemnând orice persoană care a săvârşito faptă prevăzută de legea penală, indiferent dacă răspundepenal sau nu. Deoarece făptuitorul nu răspunde întotdeaunapenal, subiect de drept al răspunderii penale poate deveni numaicel ce răspunde penal1 în condiţiile legii.

Din punct de vedere juridic, infractorul (criminalul) esteacea persoană care a comis o infracţiune cu vinovăţie sau lacare a participat ca autor, complice sau instigator. Calitateade infractor impune cunoaşterea aprofundată a mecanismelor şifactorilor care influenţează conduita criminală.

Infractorul trebuie cunoscut şi analizat în profunzime,acordându-se atenţie structurii sale psihologice, factorilor cedetermină conduita acestuia, atât în ceea ce priveşte explicareamanifestărilor sale negative, cât şi pentru alegerea celor maieficiente mijloace de corectare. Deşi aprecierea gravităţiifaptelor şi calificarea acestora drept infracţiuni revinpoliticii coercitive a statului, totuşi cercetarea infracţiuniipresupune şi studierea infractorului, a factorilor endogeni şiexogeni care acţionează asupra comportării sale. Meritulcriminologiei constă în aducerea în prim-plan a infractorului, apersonalităţii sale, ca prin studii şi investigaţii aprofundatesă se stabilească cele mai potrivite mijloace de prevenire ainfracţiunilor.

Din punct de vedere criminologie, ceea ce caracterizeazăîntr-o manieră originală dezvoltarea studiilor privind pecriminali este trecerea de la o cunoaştere obiectivă la unasubiectivă.

4.2.2. Personalitatea infractoruluiNoţiunea de personalitateTeoriile care au avut drept temă centrală personalitatea au

cunoscut o diversitate remarcabilă datorită abordărilor extremde variate a diverşilor autori.

a) Teoriile genetice: în raport cu acestea, personalitatea este unprodus al dezvoltării istorice şi maturizării, constând înorganizarea internă a persoanei caracterizată prin complexitate,1 V.Dobrinoiu, Gh.Nistoreanu, Drept penal. Partea specială, Editura Europa Nova, Bucureşti, 1997, p.24.

72

libertatea structurilor şi cicluri funcţionale. Un reprezentantal acestui curent, P. Janet vede în personalitate o construcţiece angajează o ierarhie de niveluri şi de planuri de trăire, unedificiu funcţional de "conduite" interne şi sociale, ce sesuprapune acţiunii elementelor şi prin intermediul căreia sedistinge şi identifică personajul.

b) Teoria psihanalitică a genezei şi funcţiunii Eului. După Freud,organizarea psihică se efectuează din adâncime la suprafaţă,prin aceasta delimitându-se trei instanţe psihice: Sinele, Eulşi Supraeul. Sinele reprezintă matricea personalităţii, fiindconceput ca o instanţă a organismului, conţinând tendinţelesexual-libidinale şi cele agresive.

c) Teoria personalităţii în psihologia analitică a lui Jung,conform căreia, personalitatea constituie un tot de energie,parţial închis, relativ stabilizat, suferind continuu influenţeşi modificări din exterior, având în autoactualizare scopuldezvoltării.

d) Teoria personalităţii în psihologia individuală a lui AlfredAdler. După acesta, Eul, eminamente creator, acţionând asupralumii, transformă omul într-o personalitate subiectivă,personală, dinamică şi unic stilizată.

e) Teorii sociale neofreudiste. H.S. Sulivan admite că personalitateaeste un model "de durată relativă a situaţiilor periodiceinterpersonale care caracterizează viaţa umană, depinzând detrei procese principale: cel al dinamismelor ei, cel alpersonificării (imaginea pe care individul şi-o face despre elşi despre alţii), de procesele cognitive.

f) Personologia dinamică anglo-saxonă. H. A.Murray identificăpersonalitatea cu o formă integratoare şi organizatoare,angajată atât pe plan intern (rezolvarea problemelor), cât şiextern (interacţiunea cu persoane şi lucruri).

g) În psihologia umanistă a lui Allport, personalitatea estevăzută ca o organizare dinamică în sânul individului a acelorsisteme psihologice care determină adaptarea sa specifică laambianţă.

Teorii cu punctul de greutate pus pe comportament1

- Behaviorismul concepe personalitatea ca rezultat alcondiţionării şi învăţării, o serie de reacţii individuale faţăde stimulii specifici. După Watson, personalitatea este o sumăde activităţi comportamentale de-a lungul unei perioade de timp,un produs al sistemelor noastre de deprinderi.

- Concepţia factorială, încercând o clasificare cu sens amodurilor de comportament, vede în aceasta o serie de variabile1 I.Alexandrescu, Persoană, personalitate, personaj, op.cit., p. 194-210.

73

sau factori specifici. Eysenck, spre exemplu, studiazăcomportamentul prin intermediul trăsăturilor şi al tipurilor,considerând personalitatea ca "o predicţie a ceea ce o persoană va face într-osituaţie dată ". Guilford defineşte personalitatea ca un edificiu cutrei niveluri: hexitc sau înnăscut, nivelul trăsăturilor primareşi nivelul tipului de personalitate.

- Teoriile socio-culturale despre personalitate pun accent pe roluldeosebit în modelarea personalităţii, rezultând că o mare partedin comportament este un produs al culturii.

- Teoria rolului, având în G.H. Mead un reprezentant important,înţelege personalitatea ca o sumă de roiuri, prin intermediulcărora Eul devine capabil de adaptări multiple şi de extensiune.

- Dintre autorii români poate fi citat C. Rădulescu Motru,care fundamentează personalitatea pe Eu, afirmând că "personalitateaeste Eul ataşat în structura experienţei sociale ".

- Sociologul D. Gusti rezumă personalitatea la unitatea de"armonie concentrată dintre afectele fundamentale ale voinţei (iubire de sine, simpatieşi respect) şi voinţa cea mai lungă ".

Componentele personalităţiiPe baza cunoaşterii structurilor de personalitate se pot

face previziuni asupra reacţiilor şi conduitei subiectului într-o situaţie dată sau în faţă unei sarcini ce i se încredinţeazăsau a unei situaţii-limită.

Persoana normală poate fi privită în funcţie de treinivele: biologic, intelectual şi spiritual, cu interferenţeîntre ele.

Ceea ce interesează criminologia sunt cele trei elementecomponente ale personalităţii. Acestea sunt considerate a fi:temperamentul, aptitudinile şi caracterul1.

Temperamentul. Latură dinamico-energetică a personalităţiiTemperamentul (firea) este una din laturile sau

subsistemele personalităţii, fiind relativ uşor de observat, elexteriorizându-se în manifestările de comportament.

Din comportamentul unei persoane se pot obţine informaţiidespre:

- dinamica activităţilor psihice, respectiv cât de iute saulentă, mobilă sau rigidă, accelerată sau domoală, uniformă sauneuniformă este conduita subiectului;

- nivelul energetic sau cantitatea de energie de caredispune subiectul şi mai ales felul în care o consumă. Astfel,unele persoane dispun de un surplus energetic, iar altele secaracterizează prin deficit energetic; unele persoane se1 P.P.Neveanu, Mielu Zlate, Tinca Creţu, Psihologie, Editura Didactică şi Pedagogie, Bucureşti, 1988, p.160.

74

descarcă exploziv, iar altele îşi consumă energia în modechilibrat făcând economie.

Constatăm astfel că între oameni există diferenţe decomportament care sunt determinate de diferenţele de dinamism şipotenţial energetic, deci diferenţele de temperament.

Clasificarea temperamentului:- sangvin (predomină sângele); - flegmatic (predomină flegma);- coleric (predomină fierea neagră); - melancolic (predomină fierea galbenă).Portrete temperamentale1

Colericul este puternic, neechilibrat, instabil şi extrovertit.Având un sistem nervos puternic, prezintă o mare capacitate demuncă, dar, fiind neechilibrat, el este inegal în desfăşurareamanifestărilor sale.

Astfel, colericul nu cunoaşte linia de mijloc, căci estefie eruptiv, năvalnic, nestăpânit, fie dezarmat. El trece de lainiţiativa de o cutezanţă uluitoare la abandon, de ladesfăşurarea neobişnuită de forţe, la stagnare totală.

Faptul că inhibiţia nu reuşeşte să dirijeze cpntinuu fluxulexcitativ face ca temperamentul coleric să facă investiţii deenergie neeconomicoase, lucru care explică de ce periodic,oricât de mare ar fi energia sistemului nervos, apare epuizarea.El nu are un ritm uniform de activitate. Temperamentul îidictează activităţi în salturi, uneori cu efecte surprinzătoareîntr-un interval minim de timp, după cum urmează inevitabil untimp prelungit de odihnă sau evoluţii în alt tip de activitate.

Colericul acţionează foarte bine numai sub impulsul unorscopuri de mare însemnătate pentru el şi este înclinat spreexagerarea acţiunilor pe care le întreprinde. Nu este deloccapabil să desfăşoare acţiuni care presupun răbdare, rezolvăride detaliu, uniformitate. Dacă activitatea are o semnificaţiepentru el, o poate finaliza cu rezultate foarte bune.

Colericul este omul marilor iniţiative, este un foarte bunorganizator de colectivităţi umane, un organizator energic,calculat. în relaţiile cu oamenii, colericul este inegal şirelaţia depinde în mare măsură de starea afectivă în care seaflă.

Se supune greu normelor, regulilor, în general, este unindisciplinat, dar poate fi disciplinat dacă este făcutrăspunzător de disciplina altora.

Fiind un extrovert, este comunicativ şi, ca şi sangvinul,este orientat spre prezent şi viitor. în relaţiile de prietenie1 P.P.Neveanu, Mielu Zlate, op.cit., p.165.

75

este foarte statornic, deşi conduita nu o dovedeşte întotdeauna.Sangvinul este puternic, echilibrat, mobil, extrovert şi

stabil. Are o mare capacitate de muncă şi, fiind echivalent, areun ritm egal de activitate. îşi dozează foarte bine, economicoschiar, energia de care dispune, alternând perioadele deactivitate cu cele de refacere.

Sangvinul se caracterizează prin vioiciune, rapiditate înmişcări şi vorbire, efervescenţă emoţională. Este temperamentulbunei-dispoziţii, al adaptabilităţii prompte şi economicoase.Dincolo de vioiciune şi exuberanţă, se descoperă calmul şistăpânirea de sine. Nu este înclinat să se avânte în acţiuni şise angajează în acţiuni energice numai dacă este solicitat. N-are spirit de iniţiativă, dar şi-1 poate forma prin educaţie.Formează uşor prietenii, dar tot aşa de uşor renunţă la ele. Nuse afirmă ca un ambiţios, dar nici nu este pasiv sau indiferent.

Flegmaticul este puternic, echilibrat, inert, stabil şiintrovertit Are putere de muncă, dar, fiind inert, are un ritmfoarte lent. Este neobişnuit de calm şi are reacţii lente caredenotă aparent indiferenţă. Când se angajează într-o activitateeste foarte meticulos.

Nu ocoleşte detaliile şi nu abandonează activitatea până nuajunge la un rezultat satisfăcător.

Deşi cheltuieşte de două-trei ori mai mult timp decâtcolericul sau sangvinul în desfăşurarea unei activităţi, ellucrează cu nădejde, temeinic şi ajunge la performanţeexcepţionale. Se adaptează greu la situaţii noi, trece greu dela un soi de activitate la altul şi nu renunţă uşor laobişnuinţele şi deprinderile sale, care sunt foarte puternice.

În relaţiile cu oamenii leagă greu prietenii, dar estefoarte statornic. Este foarte răbdător şi îşi iese foarte rardin fire, dar, atunci când o face, tinde să prelungească multfuria şi nemulţumirea.

În genere, este foarte realist, cumpătat, practic şi aresimţul măsurii. Este foarte interiorizat şi, aparent, nu esteafectat de problemele grupului; în realitate însă, problemelegrupului au un ecou puternic în forul său intern.

Melancolicul este un tip nervos, slab, introvertit şi instabil.În limbajul curent, prin a fi melancolic se înţelege a fi

trist şi pesimist, or, această stare de spirit nu esteîntotdeauna un efect al temperamentului. Pesimismul, tristeţeasau deprinderea pot proveni datorită diverselor cauze sociale,culturale şi se pot imprima pe orice temperament. Tot aşa,temperamentul slab poate evita starea de spirit melancolică înanumite condiţii care să îi determine o orientare optimistă.

76

Este adevărat însă că temperamentul slab, deci mai puţinrezistent nervos, este supus mai des stărilor melancolice, maiales atunci când apar suprasolicitări, obstacole ce nu pot fidepăşite decât printr-o considerabilă mobilizare de energie. Dealtfel, numai în aceste situaţii critice slăbiciunea acestuitemperament devine evidentă. În rest, reprezentanţiitemperamentului slab ni se recomandă ea fiind mai degrabă mobilişi echilibraţi.

Aptitudinile. Latura instrumental-operaţională a personalităţii1

Valoarea aptitudinilor trebuie pusă în legătură directă cueficienţa, calitatea şi modul de îmbinare a operaţiilor.

Aptitudinile sunt subsisteme sau sisteme operaţionalesuperior dezvoltate care mijlocesc performanţele supramedii înactivitate. Aptitudinile arată ce poate individul, iar nu ceeace ştie el, şi, de aceea, un om va fi considerat inteligent cândva fi în măsură să extragă dintr-un minimum de cunoştinţe unmaximum de efect2.

Dicţionarul de psihologie3 face o distincţie întreaptitudine care rezultă dintr-un potenţial şi se demonstreazăprin facilitate în învăţare şi execuţie şi capacitate ca oaptitudine împlinită care s-a consolidat prin deprinderirezultate din exerciţiu şi s-a îmbogăţit cu o serie decunoştinţe adecvate.

Pentru ca potenţialul să fie valorificat şi dezvoltat ca unsistem operaţional, sunt necesare:

- maturizarea organismului şi a sistemului nervos central;- adaptarea la mediul natural şi social în condiţiile unor

necontenite interacţiuni dintre subiect şi ambianţă;- activitatea şi învăţarea prin care sistemele

operaţionale se organizează progresiv şi se construiesc ladiverse niveluri calitative.

În cadrul aptitudinilor, un rol deosebit îl au aptitudinilegenerale, iar dintre acestea se remarcă inteligenţa.

Termenul de inteligenţă provine din latinescul "inteligere"care înseamnă a relaţiona, a organiza, şi de la cuvântul"interlegere", care desemnează stabilirea de relaţii întrerelaţii. Astfel, chiar terminologia sugerează faptul căinteligenţa depăşeşte gândirea care se limitează la stabilireade relaţii între însuşirile esenţiale ale obiectelor şi nu sereferă la relaţiile între relaţii.1 P.P.Neveanu, M.Zlate, op.cit., p. 172-179.2 D.Aurel, Introducere în psihologie, Editura Luceafărul, Cluj Napoca, 1969, p.74-76.3 P.P.Neveanu, Dicţionar de psihologie, Editura Academiei Române, 1976, p. 214.

77

Atunci Când vorbim de inteligenţă ca "un sistem complex deoperaţii care condiţionează mediul general de abordare şisoluţionare acelor mai diverse sarcini şi situaţii problematice"se au în vedere operaţii ca:

- adaptarea la situaţii noi;- generalizarea şi deducţia;- anticiparea consecinţelor;- compararea rapidă a variantelor de acţiune şi alegerea

celei optime;- rezolvarea uşoară şi rapidă a unor probleme cu grad

ridicat de dificultate. Toate acestea relevă cel puţin treicaracteristici fundamentale ale inteligenţei:

- capacitatea de a soluţiona situaţii noi, căci cele vechi,familiarizate, sunt soluţionate cu ajutorul deprinderilor şiobişnuinţelor;

- rapiditatea, supleţea, mobilitatea inteligenţei;- adaptabilitatea adecvată şi eficientă în împrejurări noi.Prin aceste însuşiri, inteligenţa apare ca o calitate a

întregii activităţi mintale, ca o expresie a organizăriisuperioare a tuturor proceselor psihice (intelectuale, afectivmotivaţionale, volitive).

Caracterul. Latură relaţional-valorică a personalităţii1 în greaca veche,"caracter" înseamnă tipar, pecete, iar cu aplicare la omsemnifică fizionomia, înfăţişarea individului, luat sub aspectultrăsăturilor sale psihice spirituale, pe care le deducem dinmodelul său propriu de a se comporta în activităţile şi înrelaţiile sale sociale. Este, deci, o fizionomie spirituală princare omul se prezintă ca o individualitate irepetabilă, ce-1deosebeşte de alţii, aşa cum se deosebeşte prin înfăţişarea safizică.

Particularităţile de caracter prezintă o anumită constanţăsau stabilitate, altfel chiar existenţa caracterului ar ficontrazisă.

În sens larg, caracterul este un mod de a fi un ansamblu departicularităţi psiho-individuale ce apare ca un portret psihicglobal. În această viziune, termenul de caracter ne aparesinonim cu cel de personalitate.

Caracterul însumează trăsături sau particularităţi privindrelaţiile pe care subiectul le are cu lumea şi valorile dupăcare el se conduce. Este un sistem relaţional-valoric şi deautoreglaj.

În sistemul de personalitate, caracterul reprezintă laturarelaţional valorică, este, în principal, un ansamblu de1 P.P.Neveanu, M.Zlate, op.cit., p. 172-179.

78

atitudini şi valori. Corespunzător identificăm şi patru tipuride atitudini:

- atitudinea faţă de lume (patriotismul);- atitudinea faţă de muncă (hărnicie);- atitudinea faţă de proprie persoană (demnitatea, exigenţa

faţă de sine);- atitudinea faţă de oameni (încrederea în oameni).Relaţii între structurile de personalitate1

Relaţia temperament-caracter a fost considerată diferit:a) unii autori, neputându-le diferenţia, au recurs la

amestecul lor;b) alţii, considerându-le total diferite, le-au separat,

afirmând că între ele nu există relaţii;c) alţii au făcut referire la legătura dintre ele;d) ultimii au considerat că influenţarea reciprocă se

manifestă astfel:1. Temperamentul influenţează caracterul în următoarele

situaţii tipice:- temperamentul corelează modul de exprimare, de

manifestare în temperament a trăsăturilor caracteriale; deexemplu, exigenţa faţă de sine este o trăsătură de caracterîntr-un fel manifestată la coleric şi în altul la sangvinic;

- temperamentul predispune la anumite manifestăricaracteriale; în cazul tipului coleric este evidentăpredispunerea la o anumită instabilitate caracterială;

- temperamentul avantajează sau provoacă dificultăţi înformarea unor trăsături de caracter; echilibrul sangvinului şiflegmaticului influenţează pozitiv formarea unor trăsături decaracter, în timp ce neechilibrul excitativ al colericuluiacţionează negativ asupra formării trăsăturilor de caracter.

2. Influenţa caracterului asupra temperamentului constă, înprincipal, în controlarea şi reglarea acestuia din urmă, înurmătoarele situaţii:

- caracterul reţine, inhibă anumite însuşiritemperamentale, mai ales pe acelea care au în plancomportamental efecte diferite;

- caracterul maschează şi compensează temporar trăsăturiletemperamentale care au efecte negative în plan comportamental;

- caracterul valorifică la maximum trăsăturile detemperament care în plan comportamental au efecte pozitive.

În concluzie, cele două subsisteme ale personalităţii deţinfiecare o anumită putere asupra celeilalte.

Relaţia aptitudini-caracter, ca relaţie de influenţare reciprocă:1 A.G.Kovaler, op.cit., p. 89-104.

79

1. Caracterul, prin sistemul său atitudinal, favorizeazăsau defavorizează punerea în valoare a capacităţilor.

Nu de puţine ori, datorita lipsei unui caracter bineformat, multe potenţialităţi, sau premise rămân în stare latentăsau cele existente deja nu sunt valorificat maximal; prinurmare, caracterul valorizează aptitudinile. Când atitudinilesunt adecvate aptitudinilor, atunci influenţa este pozitivă,aptitudinile realizându-se la un nivel performanţial.

2. Influenţa aptitudinilor asupra caracterului.Aptitudinile modifică atitudinile caracteriale. Acest fapt

are loc atunci când ele sunt integrate în caracter. Dacă un omîşi identifică, fie şi accidental, înclinaţiile spre o anumităactivitate, uşurinţa cu care o poate realiza, plăcerea pe care oresimte în urma rezultatelor obţinute îi va schimba totalatitudinea faţă de acea activitate.

Relaţia temperament-aptitudini, ca relaţie de influenţarereciprocă:

1. Temperamentul nu constituie decât o premisă extrem degenerală în raport cu aptitudinile.

Temperamentul nu predispune sau predetermină aptitudinile,dovada fiind formarea uneia şi aceleiaşi aptitudini pentru oricetemperament sau a mai multor aptitudini pe acelaşi temperament.Cu toate acestea, temperamentul poate avantaja sau provocadificultăţi în formarea aptitudinilor, acestea din urmă putândfi depăşite prin antrenament sau compensare. Pe de altă parte,modificarea manifestărilor temperamentale este de natură săconducă la manifestarea aptitudinilor.

În concluzie, se consideră că între structurilepersonalităţii există următoarele tipuri de relaţii:

- ierarhizare cu dominanţă clară a caracterului asupracelorlalte două şi cu capacitatea acestuia de a le regla şivalorifica maximal;

- interinfluenţare;- rol de compensare: aptitudini-caracter;- feed-back: efectele produse de o latură în alta se

repercutează chiar asupra laturii care le-a generat.Bolile psihice ale infractorului1 Omul este alcătuit din trup şi suflet, care se întrepătrund

şi se intercondiţionează. În viaţa sa normală, psihicul estecoordonatorul vieţii persoanei umane. Rezultă că orice atingeri(tulburare sau boală) ale acestuia pot avea grave consecinţeasupra manifestărilor exterioare.1 B.Tiberiu, Probleme de psihologie judiciară, Editura Ştiinţifică, Bucureşti,1973, p. 23-24.

80

Apare atunci evident că trebuie definită sănătatea, princare suntem atât de particular şi imperativ legaţi de existenţă.

Vechea definiţie - echilibru între organism şi factorii demediu - este ambiguă. S-a relevat în acest sens că definireaunei noţiuni nu are sens să fie făcută prin alte trei conceptela fel de abstracte. După E. Pamfil şi D. Odogescu, "cota denormalitate din fiecare individ se numeşte sănătate ". S-a observat că spirituleste mult mai vulnerabil decât corpul şi că bolile mintale (alespiritului) sunt mai numeroase decât bolile trupeşti. Bolilepsihice ale infractorului pot afecta responsabilitatea acestuiaşi de aceea se impune trecerea lor în revistă cu indicarea celorcare înlătură răspunderea penală.

Nevrozele1

Nevrozele reprezintă tulburări psihopatologice deintensitate medie, însă cu o durată semnificativă (luni, ani).Ele se manifestă prin intense suferinţe subiective, inhibiţiivariate şi tendinţa la dependenţă. Simptomele sunt: anxietate,fobie, obsesie, depresie, astenii. În geneza lor îşi fac loc oserie de cumulări ale factorilor psihosociali specifici:eşecuri, frustrări, conflicte intrapsihice, stres interpersonalcontinuu, lipsa de satisfacţii. Mai contribuie şi alţi factori:epuizarea biopsihică recentă (câteodată cu slăbirea sistemuluinervos vegetativ), ciclurile vieţii şi crizele acestora,cumularea de traume.

De regulă, nevroza este progresivă în raport cu instalarea,ceea ce o condiţionează, nefiind sesizabil decât parţial atâtpentru bolnav, cât şi pentru pacient. Formele de nevroză sunt:neurastenia (corespunzând nevrozei fobico-obsesive, în prezentdescrise ca două entităţi separate: nevroza fobică şi ceaobsesivă), isteria.

Nevrozele, când sunt la originea unor tulburări decomportament, se consideră că bolnavul este în cvasitotalitateacazurilor responsabil.

Psihopatiile2

Psihopatia este o boală a personalităţii care se manifestăprin tulburări de afectivitate, comportament sau caracter.Psihopatiile sunt situate între nevroze şi psihoze, în evoluţiacărora se asistă, pe lângă suferinţă, la manifestări deinadaptabilitate socială. Anormalitatea psihopatului estedeterminată de comportamentul său anormal şi antisocial, elnerespectând normele sociale şi etice impuse de societate. Dacăacela care este afectat de o nevroză îşi trăieşte suferinţa1 Marţian Iovan, op.cit., p. 119.2 Marţian Iovan, op.cit., p. 119.

81

datorită conflictelor interioare, psihopatul o aruncă asupraaltora, făcându-i pe aceştia să sufere.

Din diversitatea de simptome care caracterizeazăpsihopatia, putem să ne oprim asupra a patru esenţiale1:

- inadaptabilitatea la norme şi la constrângerilesocietăţii printr-o instabilitate funciară şi incapacitateasuportării lor;

- reactivitatea impulsivă, dezordonată şi imprevizibilă;- incapacitatea de a valorifica experienţele anterioare

triste, existând astfel tendinţa repetării actului antisocial;- existenţa unei stări de disconfort somato-psihic care se

vrea depăşită prin comportamente sociopate: drogare, care ducela toxicomanie, sau căutarea unor senzaţii inedite şi violente.

Săvârşind faptele cu discernământ, psihopatul nu poate fiexonerat de răspunderea penală. Forme de psihopatii: astenică,cicloidă, paranoidă, isterică, schizoidă etc.

PsihozelePsihoza constituie o boală psihică ale cărei manifestări

sunt grave tulburări ale afectivităţii, gândirii saucomportamentului, de care cel în cauză nu este conştient.Psihozele endogene, cum mai sunt denumite, apar fără să aibă unsuport actual evident. Cu toate acestea, nu poate fi exclusdeterminismul, care nu poate fi încadrat în schema tipică,liniar-carteziană, a cauzalităţii. Ipotezele care au consideratfactorii genetici responsabili nu pot fi înlăturate, aceştiajucând un rol, însă corelaţia factori genetici-boală nu a fostclarificată până astăzi.

Predispoziţia pentru psihoză este întipărită profund înstructura persoanei. Persoana devine vulnerabilă în urma unuiproces în care se cumulează progresiv, în timpul ontogenezei,diverşi factori, de la cei genetici până la influenţelesubliminare. Simptomele acesteia sunt:

- delir (convingere patologică într-o idee aberantă şi carenu poate fi modificată prin argumente, ea acapareazăpreocupările şi determină un comportament anormal);

- halucinaţie;- depresie, însă una gravă, căreia i se alătură modificări

de bioritm;- stare maniacală, contrară celei precedente;

depersonalizare;- lipsa de interese, dorinţe, iniţiative spontane;- indiferenţă faţă de tot şi de toate (de sine, de lume);

1 V.Dragomirescu, Unele aspecte privind specificul infracţional la psihopaţi, Editura Medicală, Bucureşti, 1971, p.94-104.

82

- dezorganizare în planul ideilor, al vorbirii şicomportamentală.

Forme: psihozele schizofrene, psihozele delirante (psihozaparanoidă, parafrenii, paranoia), psihozele afective periodice.Din cauza gravelor tulburări (de cunoaştere, de psihoze nu potînţelege şi nici aprecia starea în care se găsesc, nu potstabili relaţii cu mediul, iar comportamentul lor este aproapeîn totalitate destructurat.

Clasificarea infractorilor. Tipologii Cei care au studiat problemele criminalităţii s-au

preocupat în mod deosebit de elaborarea unor tipologii,ajungându-se ca de numele fiecărui criminolog remarcabil să selege o clasificare proprie. Aceste clasificări sunt instrumentede lucru, mijloace care ajută la o anumită direcţionare aactivităţii; de prevenire şi combaterea comportamentelorcriminale, precum şi la individualizarea proceselor de reeducareşi reintegrare socială.

Sub aspect normativ-juridic ar putea fi amintite mai multeclasificări influenţate de:

a) gradul de conştientizare şi control al comportamentului criminal:- infractori normali; - infractori anormali; b) vârsta infractorului: - infractori minori; - infractori majori; c) repetabilitatea actelor criminale: - infractori primari sau nerecidivişti;- infractori recidivişti. Infractorii ocazionali sau situaţionali sunt: socialmente,

adaptaţi şi nu au de-a face cu justiţia decât printr-un concursparticular de împrejurări, marea lor majoritate reintegrându-sesocial şi nerecidivând. Principala deosebire dintre infractoriide carieră şi cei ocazionali este că prima caută şi provoacăsituaţiile infracţionale, pe când ocazionalul este, de obicei,produsul circumstanţelor.

Caracteristicile generale ale criminalilor situaţionalisunt:

- individul a fost confruntat cu o situaţie care asolicitat acţiunea;

- individul a ales acţiunea care constituia violarea legii;- persoana a fost prinsă, judecată, condamnată primind

statutul de criminal;- până la comiterea infracţiunii, criminalul s-a supus

sistemului judiciar al societăţii.

83

În funcţie de caracteristicile contextuale se potdiferenţia trei grupe de infractori:

- datorită unei situaţii emoţionale: crimă pasională saudin gelozie;

- datorită unei situaţii financiarei fraude, delapidări,fâlfalsificări;siftcân;

- datorită unor situaţii politice.Infractorii de carieră se caracterizează prin

antisocialitate, inadaptabilitate socială şi preocuparea de a-şiorganiza metodic actul infracţional. Nu de puţine ori, asemeneainfractori sunt inteligenţi, prevăzători, activi. Sub aspecttemperamental şi caracterial sunt plini de iniţiativă, calmihotărâţi, iar în ceea ce priveşte afectivitatea sunt reci,insensibili emoţional, sunt permanent nesatisfăcuţi şi nu-şi potamâna satisfacţiile imediate. Criminalii de carieră sunt, deobicei, formaţi şi socializaţi în direcţia comiterii crimei,într-un sistem de valori, norme, reguli şi "definiţii" ale unoracte comportamentale diferite de cel utilizat de majoritateapopulaţiei.

În cadrul categoriei criminalilor de carieră se poateproduce o ''specializare", în sensul că unii criminali devin"profesionişti" în comiterea unui anumit gen de infracţiuni.Caracteristicile principale ale criminalului de carierăprofesionist sunt:

- infracţiunea este modul său de câştigare a existenţei,din acest punct de vedere nediferenţiindu-se de criminalul decarieră ordinar; obiectivul său principal îl constituiecâştigurile financiare şi, de aceea, nu se implică în săvârşireacrimelor cu violenţă, cu excepţia cazului când violenţa estespecialitatea sa;

- este un specialist, spre deosebire de criminalul ordinar;deoarece este înalt specializat, este capabil să-şi planificeacţiunile, să-şi aleagă victimele, să şteargă urmele şi să-şiîndeplinească planul de comitere a infracţiunilor în aşa felîncât să evite depistarea ei;

- este "format", având deprinderi şi abilităţi ca urmare aunui proces de formare de specialitate; "profesorii" lui sunt,de obicei, infractori profesionişti mai vârstnici;

- este foarte probabil recrutat din rândul ocupaţiilortehnice şi profesionale, decât din rândul infractorilor decarieră sau al delincvenţilor juvenili;

- este, de obicei, normal din punct de vedere psihologic,între el şi populaţia normală existând diferenţe nesemnificativeîn planul reacţiilor şi atitudinilor emoţional-afective; este,

84

în general, pregătit pentru arest şi judecată; în mod probabilcunoaşte un avocat, putând avea sume de bani puse deopartepentru plata acestuia şi a cheltuielilor de judecată;

- planifică acţiunea infracţională mult mai amplu decât oface criminalul de carieră ordinar; studiază cu atenţie locurilecalculează riscurile, elaborează strategii.

În ceea ce priveşte crima prin violenţă, Yablonski1

consideră că pot fi diferenţiate patru categorii de violenţă;- violenţa legală, raţională, aprobată, de exemplu acţiunile

militarilor în război, ofiţerii şi cadrele din poliţie,jucătorii unor sporturi dure, agresive;

- violenţa ilegală, raţională şi aprobată, în acest caz un rolimportant îl joacă sancţiunea şi suportul social; mulţi tind săaprobe violenţa unui soţ înşelat asupra concubinului soţiei,răspunsul la o insultă sau la acţiunile de pătare a onoarei,răspunsul agresiv al unei soţii asupra soţului care oterorizează pe ea sau pe ceilalţi membri ai familiei;

- violenţa ilegală, neaprobată, raţională, constând în fapte ilegale,neaprobate, dar care au o anumită raţiune în contextul criminal(omuciderea în cadrul unor crime organizate poate avea o raţiunepentru făptuitori).

- violenţa ilegală, neaprobată, iraţională, prezentă în cazul crimelorbizare, lipsite de sens.

Levis Yablonski, folosind drept criteriu modul în carepersonalitatea infractorului afectează comportamentul luicriminal, diferenţiază patru categorii de criminali:

1. criminali socializaţi;2. criminali nevrotici;3. criminali psihotici;4. criminali sociopaţi.Criminalii socializaţi sunt cei care prezintă tulburări

emoţionale mai mari decât orice persoană care nu a comisinfracţiuni; ei devin criminali datorită impactului contextuluisocial în cadrul căreia învaţă reguli şi valori deviante. Aceşticriminali se îndreaptă cu predilecţie spre violareaproprietăţii.

Criminalii nevrotici comit, în general, acte infracţionaledatorită convulsiilor nevrotice; spre deosebire de psihotic,nevroticul nu vede lumea în mod distorsionat, el fiind conştientcă există ceva râu în comportamentul şi gândirea sa. Principalulsimptom al nevrozei este anxietatea exprimată direct sauindirect, prin manifestări ca: orbirea, surzenia, istovirea,frica inexplicabilă faţă de unele obiecte sau situaţii, în forma1 L.Yabloski, op.cit., p. 168-69.

85

unor activităţi compulsive, precum comiterea unor infracţiuni detipul cleptomaniei, piromaniei, furtul din magazine, prinurmare, criminalii neurotici devin criminali datoritădistorsiunilor ce există la nivelul personalităţii acestora,precum şi perceperii, deformate a lumii din jurul lor.

Criminalii psihotici sunt indivizi cu serioase probleme depersonalitate care au o percepţie complet distorsionată asuprarealităţii sociale şi lumii din jurul lor. Spre deosebire decriminalii socializaţi, psihoticii nu-şi planifică crimele, dar,datorită percepţiei greşite asupra realităţii, gândurilor loriluzorii şi înşelătoare, sunt determinaţi să comită crime.Înclinaţia acestora spre acte de violenţă, inclusiv omorul, îidetermină să comită cele mai bizare şi lipsite de sens acteantisociale.

Criminalii sociopaţi sunt caracterizaţi ca având opersonalitate egocentrică. Ei au o compasiune limitată faţă dealţii sau nu au deloc şi de aceea pot victimiza pe alţii fără săsimtă, un minim de sentiment de anxietate sau de vinovăţie.

Inspirându-se din analiza psihiatrică clasică, V.Dragomirescu1 consideră că personalitatea poate fi încadrată înuna din următoarele cinci categorii:

- personalitatea matură sau imatură;- personalitatea nevrotică;- personalitatea psihopatică sau dizarmonică; - personalitatea psihotică;- personalitatea demenţială.Unele din aceste categorii pot prezenta un grad mare de

risc social în ceea ce priveşte orientarea comportamentului îndirecţie antisocială.

Jean Pinatel încearcă o clasificare a infractorilor dinpunct de vedere fenomenologic în homotropi şi politropi.

Homotropii sunt infractorii care comit aceleaşi infracţiunişi folosesc acelaşi mod de operare2. Aici se încadreazărecidiviştii profesionişti, pentru care infracţiunea a devenit oprofesie, iar riscul de a fi prins este considerat un riscprofesional.

Politropii sunt infractori care comit diferite infracţiuniîn modalităţi diferite. Una dintre tipologii distingeurmătoarele categorii de infractori:

1. Cei cuprinşi în tipuri nedefinite:1 V.Dragomirescu, Psihosociologia comportamentului deviant, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976, p.18-30.2 Modalitate specifică infractorilor în a comite un gen de infracţiuni (împrietenire cu victima, escaladare, chei potrivite, uzurpare de calităţi oficiale etc.).

86

- caracteriali, a căror trăsătură esenţială o constituietulburările de conduită, de natură educaţională, psihopatică sauneuropatică;

- perverşii, caracterizaţi prin lipsă de afectivitate, demoralitate, de intimidare, cât şi prin nevoia de a face rău dinplăcere, prin egocentrism, orgoliu nelimitat, gelozie;

- debilii mintali, care nu depăşesc din punct de vedereintelectual vârsta de zece ani): idioţii au vârsta intelectualăde 0-2 ani, imbecilii - de 3-6 ani, debilii - de 7-10 ani);debilii se caracterizează prin instabilitatea atenţiei, lipsadiscernământului, credulitate; sugestibilitate; din aceastăcategorie, cei pasivi nu au relevanţă, spre deosebire de ceiactivi şi agresivi;

- alcoolicii sau toxicomanii.2. Cei cuprinşi în tipuri definite:- profesioniştii, echilibraţi temperamental, cu o dotare

aptitudinală care le permite să facă faţă unor situaţiicomplexe, iar din punct de vedere afectiv -caracterizaţi prinsuperstabilitate, insensibilitate, egocentrism;

- ocazionalii, indivizi socialmente adaptaţi, nu ajung să aibăde-a face cu justiţia decât în situaţii deosebite, în generalaceştia nu recidivează. Acest grup se subdivide înpseudocriminali, indivizi care comit delicte involuntare, dinneglijenţă, ignoranţă sau în mod fortuit, şi criminalipasionali.

Aspectul cel mai important legat de încercarea de asurprinde caracteristicile tipice ale personalităţii criminalevizează dificultatea diferenţierii nete între personalitateainfractorului şi cea a noninfractorului, întrucât personalitateaindividului uman, indiferent de statutul ei din punct de vederejuridic (infractor sau noninfractor), este mai mult sau maipuţin contradictoriu structurată, trăsăturile negativecoexistând cu cele pozitive.

Dar, aşa cum ar părea la prima vedere, proporţia acestortrăsături nu corelează întotdeauna pozitiv cu "statutul" juridical persoanei: este posibil ca la nivelul unei persoane, chiardacă a comis o infracţiune, proporţia trăsăturilor pozitive sădomine şi, pe de altă parte, este posibil ca la nivelul alteipersoane care nu încalcă legea penală suma trăsăturilor negative(agresivitatea, impulsivitatea, nesinceritatea) să predomine şiea să fie foarte activă în a încălca normele juridice nonpenale:contravenţii, sancţiuni disciplinare şi aşa mai departe.

Pentru exemplificare, se vor detalia câteva din cele maisemnificative tipuri:

87

Criminalul agresiv (violent)Un tip de criminal despre care în criminologie s-a scris şi

se scrie mult este criminalul agresiv, autor de crime violente,brutale şi cu consecinţe individuale şi sociale multiple (deexemplu, omoruri simple ori calificate, lovituri cauzatoare demoarte, vătămări corporale simple sau grave etc), aparţinacestei categorii şi faptele de distrugeri de bunuri, cauzatoarede pagube materiale şi morale grave (incendieri, inundăriintenţionate etc), se socotesc acte de violenţă şi agresiunileşi actele cu caracter moral care, lovind în demnitatea omului,lovesc în moralul şi conştiinţa profundă a omului (de exemplu,unele calomnii grave, unele violenţe morale continue, careîmping victima spre sinucidere).

Unii autori vorbesc despre un tip de criminal, numindu-1criminal pervers. Nu există certitudinea că este vorba de unulşi acelaşi tip de criminal - cu două denumiri. Criminalulagresiv s-ar defini prin acte criminale comise prinagresivitate, pe când criminalul pervers s-ar defini prin acteperverse, acte care au la bază o perversiune, care este, înunele privinţe, ceva de natură anormală şi uneori patologică. Înaceastă ipoteză există, pe de o parte, criminalul agresiv, careeste un tip, în mai multe privinţe, emotiv-activ, mintal,oarecum un om normal, cu tendinţe agresive, violente şi autor decrime simple, comune, şi, pe de altă parte, criminalul pervers,care este un tip în multe privinţe emotiv-activ cu tulburăricaracteriale, cu tendinţe perverse şi autor de crime grave şideosebit de grave, cum este omorul prin cruzime, omor al maimultor persoane deodată.

Criminalul achizitivÎn dreptul penal, în legătură cu comiterea diferitelor

tipuri de infracţiuni, un loc important îl deţine criminalul,mai exact criminalii care comit crime contra proprietăţii,contra bunurilor, valorilor băneşti etc.

Acceptându-se mai multe tipuri de criminali, aici estevorba de criminalii care comit diferite furturi (furt simplu,furt calificat), tâlhărie (simplă ori calificată), abuzul deîncredere (însuşirea, dispunerea ori refuzul de a restitui unbun mobil al altuia), înşelăciunea (inducerea în eroare înscopul obţinerii unui folos material), tulburarea de posesie aunui imobil (ocuparea, desfiinţarea ori strămutarea semnelor dehotar) aflat în posesia altuia, delapidarea (însuşirea,folosirea ori traficarea) de către un funcţionar ori salariat debani, valori sau alte bunuri. Tot aici cităm şi infracţiunile defals (falsificarea de monede, titluri de credit, cecuri ori alte

88

valori asemănătoare etc, falsificarea de timbre, mărci, valoristrăine), deţinerea de instrumente în vederea falsificării devalori. Am putea adăuga aici, de asemenea, infracţiunile de falsmaterial în înscrisuri oficiale (falsul, contrafacerea scrieriiori a subscrierii ori alterarea lor), falsul intelectual(atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoareadevărului), falsificarea de înscrisuri sub semnătură privată.Menţionăm şi unele infracţiuni la regimul stabilit pentruanumite activităţi economice (speculă, înşelăciune lamăsurătoare, înşelăciune la calitatea mărfurilor). În sfârşit,aparţin aici unele infracţiuni de serviciu sau în legătură cuserviciul, precum sunt: luarea de mită (fapta funcţionaruluicare pretinde, primeşte bani ori altfel de foloase) în scopul dea îndeplini ori a nu îndeplini un act de serviciu, darea de mită(promisiune, oferirea sau darea de bani, foloase), în modurileşi scopurile de mai sus.

În ştiinţa dreptului penal şi în practica judiciară penală,ca şi în criminologie, autorii acestor crime (infracţiuni) auprimit denumiri după numele crimei săvârşite, anume: hoţi(pentru furt), tâlhar (pentru tâlhărie), şarlatan (pentruînşelăciune), delapidator (delapidare), falsificator (pentrufals), mituitor, traficant de influenţă, mituit, speculant etc.(pentru acte de corupţie). în criminologie şi în psihologiecriminală, unii din aceşti criminali au şi denumiri şi maidetaliate, precum hoţi de buzunare, hoţ de bijuterii, hoţi dinhoteluri şi altele. Despre unii din aceste tipuri de criminali,în criminologie s-au făcut studii interesante şi meritorii,anume despre tipul hoţului.

Toţi autorii acestor crime au câteva trăsături comune,anume:

- efectuează acţiuni ce privesc bunurile, valorilemateriale;

- acţiunile constau în luarea, însuşirea, folosireaacestora;

- în scop de câştig, de apropriere în folos propriu; acestlucru este valabil pentru furturi, delapidări, falsificări,cumpărători şi aşa mai departe.

Aşa fiind, toţi criminalii aceştia trebuie să secaracterizeze nu numai prin obiectul infracţiunii (bun mobil,valori), ci prin trăsăturile, prin motivele care stau la bazaacestor crime. Din acest punct de vedere, toţi aceşti criminalise aseamănă şi formează un tip de criminal, caracterizat printendinţa de luare, de achiziţionare de bunuri, valori. Resortulcomun şi principal la acest tip de criminal este tendinţa de

89

luare, adunare, însuşire de bunuri de tot felul. Acest tip decriminal se numeşte tipul criminalului achizitiv, criminalulcare îşi adună bunuri în scop personal, în scop de câştig, înscop de întreţinere, îmbogăţire etc.

Tendinţa de a aduna bunuri (alimente, de a avea adăpostetc.) este o tendinţă biologică importantă şi este comunăanimalelor (cele ce adună alimente) şi oamenilor (provizii, banietc). Ea este o tendinţă a tuturor oamenilor, cinstiţi şinecinstiţi, criminali şi necriminali, cu menţiunea că la oameniicinstiţi, necriminali, această tendinţă are anumite limite, pecând la criminali ea nu respectă asemenea limite, aceştiaoperând cu metode neadmise de conştiinţa socială, juridică şi delege, prin înşelăciune, prin violenţă, tâlhărie, prin abuz deîncredere, prin falsificare etc. În această situaţie putem vorbide tipul criminalului achizitiv ca tip comun, ca gen, şi detipuri de tâlhar, hoţ, şarlatan, falsificator, mituitor şi altesubtipuri, ca specii de criminal achizitiv.

Criminalul caracterialÎn criminologia contemporană, alături de criminalul

agresiv, nervos, alţi autori citează şi menţionează criminalulcaracterial. În psihologie şi în criminologie, prin caracter seînţelege o anumită structură a afectivităţii, o anumităstructură a "tendinţelor de natură afectivă, care dirijeazăreacţiile şi activitatea individului în condiţiile mediului".Este vorba de organizarea, de aşezarea vieţii psihice afective,a diferitelor tendinţe, impulsuri, sentimente. Aceasta înseamnăcă fiecare om, inclusiv criminalul, are, mai întâi, un caracterpsihologic, în funcţie de tendinţa afectivă dominantă; deexemplu, caracterul egoist, avar, achizitiv al celui ce adună,achiziţionează bani, bunuri, în mod exagerat, caracterul agresival celui care domină şi combate, caracterul erotic la caredomină tendinţa sexuală erotică etc.

În literatura de specialitate, criminalii caracteriali suntde mai multe feluri:

a) criminali psihopatici care, la rândul lor, sunt: tipulorgolios (paranoic), caracterizat prin orgoliu, vanitate,trufie, încredere oarbă în sine, desconsiderare a altor oameni,revendicativ, suspicios şi în conflict cu alţi oameni, comiteacte de violenţă etc; tipul pervers, nemilos, lipsit deafectivitate şi în conflict cu alte persoane, comite acteinfracţionale de cruzime; tipul nervos (hiperemotiv),caracterizat prin excitabilitate, iritabilitate excesivă şi greude adaptat social, comite acte de conflict (certuri, calomniietc); tipul oscilant, agitat şi schimbător (cicloid),

90

caracterizat prin multă mişcare, de la agitaţie la stăridepresive, în societate nu inspiră încredere şi comite acte deviolenţă oii neglijenţă; tipul schizoid (introvertit), retras şipasiv, comite acte de imprudenţă;

b) criminali psihonevrotici care, la rândul lor, sunt demai multe feluri, şi anume: tipul psihastenie, caracterizat prinstări de îndoială, teamă, inacţiune, omisiuni penale; tipulneurastenic, cunoscut ca om sensibil la oboseală, durericorporale, insomnie, ipohondru, tipul isteric bolnăvicios, crizenervoase etc.

Criminalul lipsit de frâne sexualeInfracţiunile în legătură cu viaţa sexuală sunt dintre cele

mai periculoase şi cu urmări individuale şi sociale la fel depericuloase. Violul, adică raport sexual cu o persoană princonstrângerea acesteia ori aflată în imposibilitate de a seapăra sau de a-şi exprima voinţa (art.197 C.pen.), raportulsexual cu o minoră, incestul ori corupţia sexuală producindignare şi proteste. Astfel de fapte sunt comise de persoanelipsite de simţ moral şi grijă faţă de victimă, de cătrepersoane brutale şi lipsite de puterea de stăpânire a impulsuluisexual. Ele alcătuiesc un tip special de criminal, denumit deSeeling criminal lipsit de frâne sexuale. Criminalii careaparţin acestui tip sunt numai aceia care comit acte legate deviaţa sexuală, de exemplu un act de viol, de incest, de sadismetc. Nu aparţine acestei categorii criminalul care comite unomor din gelozie sau un ultraj contra bunelor moravuri.

Viaţa sexuală este legată de instinctul, de impulsulsexual, care vizează o persoană de sex opus sau de acelaşi sex şicare este o necesitate firească şi permisă. Dar ea este, într-osocietate civilizată, reglementată în aşa fel încât să-şiîndeplinească funcţiile fireşti, continuitatea speciei umane. Eaeste permisă între bărbat şi femeie, pe bază de liberconsimţământ. Raportul sexual nu este permis faţă de o minorăori faţă de rude (fraţi-surori, părinţi-copii). Nu este permisîntre persoane de acelaşi sex sau acte nefireşti ori prinmijloace brutale, sadice etc. Cei ce încalcă asemeneainterdicţii devin criminali prin lipsă de frâne sexuale.

Criminalii aceştia sunt de mai multe feluri şi secaracterizează prin anumite trăsături biologice şi psihologicespecifice. În regula generală, exercitarea funcţiei sexuale estefirească, liberă şi permisă. Ea este însă reglementată şi i seaduc unele limite, unele opriri, care sunt de două feluri: unelecu privire la anumite persoane (minori, rude apropiate, persoanăde acelaşi sex etc.) şi altele cu privire la mijloacele de

91

exercitare a actului sexual (de exemplu, nu-i permisăconstrângerea, brutalitatea, perversiunea) sau cu privire laobiect (persoane de acelaşi sex).

În acest cadru de permisiuni şi interdicţii de exercitare atrebuinţei sexuale, persoanele care încalcă un asemenea cadru sedelimitează, apărând mai multe categorii de infractori sexuali,şi anume:

- cei ce săvârşesc fapta faţă de minore până la 14 ani,unde este vorba de o nematurizare completă a minorei, într-obună măsură încă un copil; infractorul se caracterizează prinviolenţă, brutalitate, care, la rândul ei, se datorează unorimpulsuri oarbe, unei lipse de afectivitate, milă faţă de copiişi, mai ales, unei lipse de frâne sexuale, de stăpânire de sineşi de voinţă. S-ar putea ca exercitarea instinctului sexual faţăde minore să se datoreze unei tulburări caracteriale privindpreferinţa pentru persoane minore, unei stări patologice înpersoana violatorului;

- cei ce săvârşesc fapta faţă de persoane profitând deimposibilitatea de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa; şiaici este vorba de lipsă de milă, de brutalitate şi de lipsă defrâne sexuale;

- cei ce săvârşesc fapta faţă de rude apropiate (tată -fiică, frate - soră), unde explicaţia poate să consiste încondiţii familiale de creştere (în condiţii de promiscuitate,dormitul în acelaşi pat, condiţii de educaţie negativă etc.),care i-au apropiat pe parteneri la actul sexual. Aici se potdezvolta unele complexe psihice care să ducă la stări anormale,chiar patologice. În aceste cazuri nu există nici frâne sexuale,nici acte de voinţă şi stăpânire de sine;

- cei ce săvârşesc fapta faţă de un partener de acelaşi sex(homosexualitate, lesbianism); aici este vorba de o deviereanormală a instinctului sexual de la un partener de sex opus laun partener de acelaşi sex; cercetările psihiatrice în aceastămaterie n-au emis o ipoteză ereditară, care ar avea o explicaţieclară, deşi aşa ceva nu este exclus; se pare, totuşi, că ipotezadobândirii unei astfel de devieri este mai credibilă în totcazul, este vorba de ceva patologic;

- o ultimă categorie este formată din criminalii caresăvârşesc crime contra vieţii sexuale prin procedee şi mijloacecu totul anormale, patologice, anume:

- sadicul, prin care se înţelege individul care poate satisfaceimpulsul lui sexual numai făcând pe partenerul lui sexual săsufere (să fie bătut, chinuit etc); este vorba mai întâi desuferinţe fizice (bătăi, flagelări), dar şi de suferinţe morale

92

(umiliri, torturi morale); uneori, sadicul îşi poate consumaactul sexual prin omorârea partenerei;

- masochistul, care poate avea raport sexual numai dacă elînsuşi est, chinuit, torturat, dacă este făcut să sufere (să fierănit, însângerat etc.) sau, la instigarea lui, un altul aplicăunui terţ torturi, răniri.

Criminalul profesionalÎn teoria şi practica dreptului penal se vorbeşte adesea

despre criminalul de profesie, desemnat astfel prin aceea căface din infracţiune un mijloc de existenţă, îndeletnicire (deexemplu, escrocul profesional, hoţul de buzunare, prostituateetc). Problema a fost preluată de criminologie, iar astăzi, încadrul tipurilor de criminali, s-a cuprins şi criminalulprofesional. În societatea zilelor noastre, existenţa crimeiorganizate, ca şi criminalitatea legată de droguri cuprind mulţicriminali-profesionali.

Criminalul profesional este persoana refractară munciiîntr-un cadru legal, care săvârşeşte infracţiuni în modsistematic în scopul câştigării resurselor de trai. Seelingnumeşte acest tip de criminal, criminal refractar muncii.Refuzul muncii cinstite şi legale apare ca o trăsătură esenţialăa acestui tip de criminal. Criminalii profesionali sunt de douăfeluri: criminalul profesional pasiv sau parazit social şicriminalul profesional activ, dinamic şi organizat. Criminalulprofesional pasiv este persoana care nu munceşte şi nu-şicâştigă existenţa din muncă, ci din săvârşirea de infracţiuni,prin practicarea unor activităţi parazitare, precum cerşetoria,vagabondajul, prostituţia, jocuri de noroc etc.

Ceea ce caracterizează pe acest infractor, sub aspectele depersonalitate, sunt:

- un nivel de inteligenţă scăzut, capacitate redusă derezolvare a dificultăţilor zilnice de viaţă; nivelul deinteligenţă se acordează cu nivelul de instrucţie şcolară, carese rezumă la şcoala întreruptă ori la câteva clase elementare.Prezintă o structură caracterială labilă, pronunţată, fiind şitendinţa spre supunere şi ascultare faţă de alte persoane; înplus, o voinţă slabă şi stăpânire de sine oscilantă.

Criminalul profesional activ şi organizat, care, deasemenea, îşi câştigă existenţa din săvârşirea de infracţiuni,dar din infracţiuni de altă natură şi mai complexe, cum sunt:infracţiunea de furt de buzunare, traficul de persoane,falsificarea de bani sau înscrisuri, uz de fals etc; aceştiinfractori, de cele mai multe ori, comit infracţiuni în modorganizat, în grup unde se cer pricepere şi metode tehnice (ex.

93

furturi prin spargere şi chei potrivite, atacuri de camionete depoştă, de bănci, furturi în trenuri, furturi în magazine,furturi prin efracţie, furturi de autovehicule, de mopede,escroci, "şoareci" de hoteluri, trişori, escroci în industrieşi comerţ, contrabandă pe piaţa neagră, spargeri de case de banietc).

Ca trăsături de personalitate, acest tip de criminal estecu un nivel de inteligenţă normal sau chiar ridicat, dar, dinpunctul de vedere al laturii afective, este insensibil şi lipsitde simpatie, milă pentru alţii, este egocentric, neîncrezător şichiar pervers, incapabil de renunţare la o satisfacţie imediată,insuficienţa controlului de sine, de judecată, de utilizare aexperienţei trecute, impulsiv etc. În ceea ce priveşteabilitatea de a acţiona, aptitudinile sale tehnice, el leposedă, le-a învăţat şi s-a ataşat de astfel de activităţi.Apucarea însă pe drumul crimei profesionale este ceva alesdeliberat şi în mod liber, dar poate fi şi "o sfidare, unrefugiu, ca urmare a unei deziluzii, a unei frustrări, ca odorinţă de răzbunare".

Personalitatea criminalului profesional activ este şirezultatul unor date ale structurii sale biologice abilitate,aptitudini, îndrăzneală, răceală afectivă, desconsiderare faţăde semeni şi ale influenţelor de mediu. De regulă, criminalulprofesional a crescut într-un mediu infracţional sau antisocial,într-un mediu de afaceri şi petreceri.

Criminalul ocazionalÎn cadrul tipurilor de criminali este menţionat cu

insistenţă, de majoritatea criminologilor, criminalul ocazional.El este indicat de reprezentanţii şcolii pozitiviste (LombrosoGarofalo, Ferri), de reprezentanţii şcolii sociologice(Lacassagne, Tarde, Pop) şi este menţionat de criminologiicontemporani (J. Pinatel, Sellin, Sutherland, Tulio, de Greefetc),

Pinatel spune despre criminalul ocazional că este un omadaptat social, cu o conduită conformistă, dar care comite oinfracţiune "ca urmare a unui concurs particular decircumstanţe". Criminalul ocazional comite o faptă criminalăîmpins fiind de factori exteriori, de ocazii speciale. Este,bunăoară, criminal ocazional cel care nimerind într-o ambuscadă,într-o încăierare, loveşte şi el; cel care, lăsându-se antrenatde alţii, comite un furt, un fals etc

Trăsăturile caracteristice ale infractorului ocazionalsunt:

- conduită bună, conformă până la comiterea unei crime;

94

- aceasta se comite ca urmare a unor împrejurări, factoriexteriori, ocazionali;

- criminalul ocazional nu recidivează; această ultimătrăsătură ar fi, de asemenea, un criteriu de deosebire acriminalului ocazional de alţi criminali, cum este criminalulprofesional ori cel din obişnuinţă;

- în sfârşit, criminalii ocazionali reprezintă încă unprocent ridicat între criminali, anume 70-80% din totalulcriminalilor.

Criminalul ocazional este cel care comite fapta datorităunei împrejurări; situaţii exterioare unei ocazii, însă nutrebuie absolutizată, această idee fiindcă nu toţi cei care segăsesc într-o împrejurare critică comit infracţiuni, că uniirezistă şi se pot stăpâni.

Criminalul ocazional este de multe feluri şi există o gamăîntinsă de criminali ocazionali, după felul ocaziilor, dupăfelul, crimelor săvârşite şi aşa mai departe, încercările de aface unele delimitări şi subdiviziuni n-au lipsit, deşi ele suntcriticate.

Astfel, J. Pinatel aminteşte următoarele feluri deinfractori ocazionali:

a) delincventul de ocazie comun care, sub presiunea unornevoi imediate şi în prezenţa unor circumstanţe defavorabile,comite furturi din magazine, încalcă ordinea publică ori, pentruobţinerea unor beneficii ilegale, comite acţiuni frauduloase;

b) delincventul care comite unele infracţiuni sub presiuneaunor stări emotive puternice cărora nu le poate rezista (deexemplu, mânie, furie, jignire etc);

c) delincventul care, urmare a unor condiţii defavorabile,sustrage o sumă de bani din casieria instituţiei unde lucrează;

d) delincventul care comite un delict din neprevedere (deexemplu, automobilistul care încalcă semnele de circulaţie,etc).

Criminalul debil mintalDupă cum o demonstrează ştiinţa psihologiei, nivelul de

dezvoltare a capacităţii mintale este de trei feluri: nivelulnormal, nivelul subnormal şi nivelul peste normal sau superior.Psihologia experimentală a reuşit să măsoare cu mijloaceştiinţifice (testele psihologice?) aceste niveluri şi să leexprime numeric prin coeficienţi de inteligenţă. În linii maris-a stabilit că, în populaţia generală; 50% sunt cu ointeligenţă normală, 25% - cu o inteligenţă slabă, debilă, şi25%- cu o inteligenţă superioară. Tot ştiinţele psihologică şicriminologică au mai stabilit că procentul debililor mintali

95

este ridicat în populaţia penală, motiv pentru care aceasta esteo cauză la producerea criminalităţii şi, totodată, existenţaunui tip special, anume tipul debilului mintal.

Debilitatea mintală este de mai multe feluri sau grade:una, debilitatea gravă, unde se plasează debilii mintali cugradul cel mai de jos de inteligenţă (idioţii şi imbecilii), cuun coeficient de inteligenţă până la 50, adică egal cu nivelulde inteligenţă al unui copil până la zece ani; alta, debilitateamintală uşoară (mărginiţii şi submediocrii), coeficient deinteligenţă până la 90, în vecinătatea inteligenţei normale,egal cu nivelul de inteligenţă al unui copil până la 12-13 ani.

Potrivit numeroaselor date statistice, se dovedeşte căîntre criminali este un procent mai mare de debili mintali decâtîntre necriminali.

S-au făcut şi unele corelaţii între nivelul de inteligenţăşi natura infracţiunilor comise. Astfel, debilii mintali comitmulte incendii (29%), delicte sexuale (21,7%); dimpotrivă,infracţiuni de omor mai puţine (16%); la furtul simplu -14,9%,la furtul calificat-12,9%. Pentru înţelegerea infracţionalităţiidebililor mintali trebuie sase ţină seama şi de alte aspecte alepersonalităţii lor, nu numai de latura mintală. Instabilul,dinamicul ajunge mai uşor în conflict cu alţii şi comiteinfracţiuni; o trăsătură specifică debilului constă în limitelerestrânse de a ţine seama de alţi oameni, de reacţiile acestora.El nu prevede că alţii pot gândi mai bine, că pot reacţiona maiprompt, motiv pentru care el nu se poate adapta. Infractoruldebil, odată prins asupra infracţiunii, neagă realitatea,neputându-şi da seama că alţii ştiu şi înţeleg mai mult. Eljudecă lumea după nivelul de înţelegere, după cum omul normal ojudecă după nivelul lui mai ridicat.

O altă caracteristică este lipsa capacităţii de prevedere adebilului asupra săvârşirii şi urmărilor crimei, lipsă ceizvorăşte şi din lipsa noţiunii de durată în timp a faptei,noţiune care la el este restrânsă; cum s-a spus, el are un"orizont temporal" restrâns, el lucrând pe durate scurte, pezile, săptămâni, nu pe ani. Din această cauză, el nu prevedeexact consecinţele faptelor sale.

Văzut mai de aproape, el are, în bună măsură, o gândireinfantilă, concretă; el se descurcă greu în activitatea sa şiare nevoie de sprijin; viaţa lui afectivă, de asemenea, esterestrânsă, limitată. El este redus ca viaţă mintală, la elpredomină "achiziţia" de cunoştinţe, dar nu prelucrarea şielaborarea de soluţii proprii în diferitele situaţii noi şicomplicate ale vieţii. El este egocentric, vede totul prin

96

prisma proprie, dar nu se poate transpune în situaţia altuia şinu poate gândi în situaţia altuia. Apoi, nu este conştient desine, nu-şi dă seama de limitele restrânse ale judecăţiiproprii. Atenţia, memoria, reprezentarea sunt sărace, limitate;nu are control de sine, este credul şi sugestibil. Pentru toateacestea nu se poate adapta uşor la viaţa socială. De regulă, laaceste deficienţe mintale se adaugă deficienţe caracteriale,instabilitate emotivă şi slabă stăpânire de sine. De aceea, eldevine mai uşor un infractor.

Criminalul recidivistCriminalul recidivist este caracterizat, în general, prin

aceea că el comite în mod repetat crime. După comiterea uneicrime, descoperit şi pedepsit, comite din nou alte crime. Eldevine un fel de profesionist în criminalitate. Fenomenulrecidivismului, adică existenţa unei criminalităţi săvârşite depersoane care au mai săvârşit înainte alte crime, devine o parteimportantă a criminalităţii generale. Recidivismul constituiepartea cea mai periculoasă a criminalităţii, iar recidiviştiireprezintă partea cea mai periculoasă a criminalilor.Recidiviştii constituie, oarecum, o parte permanentă, un fel de"armată permanentă" a criminalilor.

După lege, recidiviştii sunt de două feluri: unii care,după ce au fost condamnaţi pentru prime infracţiuni, săvârşescdin nou alte infracţiuni (recidivişti postcondamnatorii) şialţii, după ce au executat pedepse pentru prime infracţiuni,comit din nou alte infracţiuni (recidivişti postexecutorii).

Câteva date statistice, cu titlu de exemplu, cu privire larecidivişti, sunt necesare. Astfel, E. Ferri, citat de Pinatel,susţine că criminalitatea recidiviştilor în Europa, înperioadele studiate, ocupă 50%-60%, în cadrul criminalităţiigenerale. M. van Benimelen, criminolog olandez din zilelenoastre, susţine că recidivismul reprezintă 30%-35% dincriminalitatea generală.

Ca şi în cazul celorlalte tipuri de criminali, este necesarsă indicăm trăsăturile caracteristice ale criminaluluirecidivist.

Prima trăsătură după care se poate identifica recidivistuleste aceea că recidivistul este o persoană care a mai comisinfracţiuni, care se pot dovedi cu actul de condamnare, cuînscrierea în registrul de cazier judiciar sau cu deţinere lapenitenciar. Dar această trăsătură nu este suficientă; estenecesar a fi cunoscute şi trăsăturile de personalitate şicondiţiile de dezvoltare ale recidivismului, care să explicecauzele persistenţei pe drumul comiterii de crime.

97

În această privinţă, punctul de vedere al criminologieieste că şi la recidivist există, ca şi la infractorul primar,anumite cauze personale, ereditare ori dobândite, şi cauzesociale, de mediu, cu menţiunea că la recidivist aceste cauzesunt mai puternice. În afară de acestea, la recidivişti, la felca la infractorii primari, există tipuri diferite de criminali:criminal agresiv, criminal pervers şi aşa mai departe. Deci seva ţine seama, în explicarea etiologică a recidivistului, detoate aceste aspecte.

Teoria şi practica criminologică recunoaşte că unii oameniajung să săvârşească infracţiuni prin formarea unei asemeneaobişnuinţe. Existenţa infractorului recidivist confirmă formareaobişnuinţei criminale. Obişnuinţa nu se confundă cu deprinderea,deşi au unele elemente comune.

Obişnuinţa este o formă de activitate mai complexă, eacuprinzând zone psihofizice mai largi şi mai profunde (ex.,obişnuinţa de a munci ori obişnuinţa de a nu munci, obişnuinţade a fura etc.).

Obişnuinţa, se formează şi se consolidează prin exerciţiurepetat; săvârşirea repetată de infracţiuni creează o obişnuinţăinfracţională serioasă; în sfârşit, obişnuinţa odată formată,capătă o anumită stabilitate şi durată, ceea ce se întâmplă şila recidivişti. Concluzionând, tipul criminalului recidivist areo existenţă la care trebuie să se ţină seama şi de obişnuinţă.

Criminalul ideologic (politic)În dreptul penal şi criminologia ţărilor europene s-a admis

mai de mult ideea că criminalul ideologic (politic) nu seconfundă cu criminalul de drept comun. Criminalul ideologic estepersoana care, având anumite idei şi convingeri politice,ştiinţifice ori religioase, comite, datorită acestor idei, faptecare aduc atingere legilor existente într-un stat, inclusivlegilor penale şi i se aplică pedeapsă penală. De regulă,criminalul politic este un militant care propagă şi luptă pentruanumite reforme şi prefaceri sociale, economice, ştiinţificeetc. Asemenea idei şi acţiuni, de cele mai multe ori, vin înconflict cu unele legi, inclusiv cele penale, existente înstatul respectiv, motiv pentru care el poate fi ori esteconsiderat adversar, criminal şi este sancţionat. Dar, dupăscopurile urmărite prin acţiunile sale, acesta nu este uncriminal de drept comun, ci un criminal politic.

În Codurile penale din ţările occidentale se recunoaştecriminalul politic (prin ideologie) pentru următoareleargumente:

a) mobilul faptelor săvârşite de acesta este un mobil

98

generos, social, cum sunt dorinţa şi voinţa de schimbare în binea unui regim politic; el nu este determinat în faptele lui demobiluri personale (îmbogăţite etc.), ci de dorinţa de a facebine altora, de a înlătura suferinţe şi nedreptăţi sociale;

b) criminalul politic socoteşte că, luptând pentru ideipolitice, religioase, ştiinţifice, el îşi face o datorie;

c) experienţa istorică arată că mulţi disidenţi,consideraţi la un moment dat ca duşmani şi criminali, pedepsiţichiar, ulterior, ideile lor au triumfat, iar aceştia au fostconsideraţi apoi eroi şi aplaudaţi de popor;

d) există o excepţie, anume lupta politică însoţită deacte de asasinat, catastrofe etc, cu victime omeneştinevinovate. Persoanele care săvârşesc asemenea fapte răspundpenal şi nu se consideră criminali politici. De asemenea, nu seconsideră criminali politici cei care se organizează şi comit,în zilele noastre, acte de terorism.

Criminalul alienatDupă cum se ştie, infracţiuni săvârşesc nu numai oamenii

normali din punct de vedere mintal, ci şi unii oameni anormalisau bolnavi psihic. Sunt unele infracţiuni, cum sunt cele dedistrugere, incendiere, omor, vătămări corporale grave, caresunt comise de asemenea persoane. Acestea, din punct de vederejuridic, nu răspund penal şi nu li se pot aplica pedepse.Acestora li se aplică unele măsuri de siguranţă, mai exact unelemăsuri medicale prevăzute de lege.

Din punct de vedere criminologie, criminalul alienat nueste lăsat în afara cercetării ştiinţifice criminologice. Uneledate privind felurile categoriile şi trăsăturile caracteristicealienaţilor sunt necesare a fi cunoscute, după cum sunt necesareşi unele informaţii ştiinţifice privind cauzele care determinăalienarea, felul infracţiunilor pe care alienaţii le săvârşescşi cauzele acestora etc.

Criminalul alienat se caracterizează, în general, printulburări grave, care cuprind întreaga lor viaţă psihică,începând cu viaţa lor emotiv-activă, continuând cu funcţiile decunoaştere, memorie, gândire etc. şi terminând cu acţiunile,activitatea şi condiţia socială. Criminalul alienat estestăpânit de temere ori mânie pronunţată, de emoţii şi alte stăriafective, nestăpânire, gândire haotică, stăpânit de idei fixeori lipsă de gândire, de impulsuri şi acţiuni străine derealitatea în care trăieşte. Pe scurt, infractorul alienat nueste stăpân pe dorinţele şi emoţiile sale, nu este conştient şilucid despre starea lui şi despre ceea ce face, nu are controlde sine şi nici conştiinţa stării sale. Pentru aceasta, el este

99

un iresponsabil şi nu răspunde penal.Criminalul alienat (psihotic) se deosebeşte de criminalul

caracterial (psihopatie ori nevropatic) prin aceea că la ultimuleste vorba de o tulburare psihică parţială, dar el este lucid,conştient de el şi de realitatea în care trăieşte. Aceştia auresponsabilitate şi răspund penal.

Criminalul alienat este de mai multe feluri, în funcţie decauza, psihoza sau boala de care suferă şi care i-a determinatalienarea. Amintim cele mai importante feluri de alienaţi:criminalul paranoic, care are la bază psihoza paranoică,criminalul epileptic, bolnav de epilepsie, criminalulschizofrenic, determinat de boala schizofrenică, criminalulmaniaco-depresiv, urmare a psihozei maniaco-depresive,criminalul grav alcoolic ori toxicoman, determinat deintoxicaţie cu alcool ori substanţe toxice, droguri, criminalulinfectat, al cărui sistem nervos este atins de sifilis ori altăinfecţie similară, criminalul traumatizat puternic fizic oripsihic, care are atins sistemul nervos central, criminalulsenil, urmare a unei arterioscleroze senile.

La felurile de criminali alienaţi menţionaţi mai sus seadaugă o altă categorie şi anume criminali alienaţi din cauzeorganice, din cauze de infecţii puternice, îmbolnăviri grave,toate acestea aduc atingere, într-un fel sau altul, sistemuluinervos, îndeosebi sistemului nervos central.

Sub raport social, bolnavul pierde legătura cu societatea,nu mai caută relaţii sociale (cu familia, prietenii,profesiunea), producându-se un pronunţat proces de înstrăinareşi de însingurare. În aceste stări morale şi psiho-sociale,comportarea bolnavului devine curioasă, dificilă şi asocială.Simţirea lui este deplasată, dorinţele lui sunt contrarerelaţiilor sociale şi, în cazuri excepţionale, omul se dedă laacte antisociale, chiar la infracţiuni.

Comiterea de crime apare deodată, prin surprindere, peneaşteptate, din senin; multe crime sunt deosebit de brutale,crude şi fără cauze; sunt frecvente crimele de incendiu, dar şicele de omor. Cea mai frapantă trăsătură a criminalului alienatconstă în aceea că crimele săvârşite de acesta cele mai multesunt absurde, de neînţeles (mobilul bizar).

Personalitatea infractoruluiPrincipala problemă care se ridică în legătură cu

personalitatea infractorului este aceea dacă între infractori şineinfractori există diferenţe esenţiale şi, dacă există, prin cese deosebesc, sub aspect psihologic, unii de ceilalţi.

Cele mai serioase investigaţii nu au găsit diferenţe

100

semnificative decât la nivelul conduitei, al comportamentului,în modul de a acţiona şi reacţiona în spaţiul psihosocial şi,implicit, modul de a rezolva situaţiile conflictuale care aparîn acest spaţiu, astfel că cele mai elaborate studii nu s-ausoldat decât cel mult cu inventarierea mai mult sau mai puţincomplexă de caracteristici şi trăsături stabile înregistrate lamajoritatea celor care încalcă în mod frecvent legea.

Astfel una dintre cele mai frecvente particularităţipsihice ale delincvenţilor o constituie instabilitatea de ordinemotiv-acţional. (T.Bogdan, 1973). Accepţia termenului deinstabilitate este foarte eterogenă şi trebuie considerată cuprudenţă Nu trebuie înţeles din acest context că omul normal,nedelincvent, are o stabilitate totală a atitudinilor şireacţiilor emotiv-afective pentru că acest fapt ar intra încontradicţie cu principiul adaptării continue la multiplelesolicitări ale ambianţei. La omul normal, stabilitateareacţiilor la mediu are totuşi un caracter de relativitate,realizându-se prin durata reacţiilor sale reglate voit şiconştient, prin continuitatea lor, prin lipsa de oscilaţiiexcesive şi prin constanţa lor care rămân atât din punct devedere cantitativ, cât şi calitativ adecvate la stimulii carele-au declanşat.

În opoziţie cu acesta, delincventul trădează înmanifestările sale discontinuitate, salturi nemotivate de la oextremă la alta, inconstanţă şi imprevizibilitate în reacţiilesale fată de stimuli.

O altă particularitate o constituie incapacitatea de a seconforma cerinţelor sociale exprimate prin norme şi reguli careimpun o anumită conduita. Inadaptabili sunt refractari la oriceinfluenţe social-educative organizate, sunt greu educabilicreând permanent probleme în grupurile lor de apartenenţă.Familia acestora, este şi ea, la rândul ei, de cele mai multeori o „familie problemă” anamnezele relevând fie deficienţele destructură, lipsa unui părinte ca urmare a decesului,abandonului, condamnării sau divorţului, fie deficienţefuncţionale când familia este structural intactă, dar lipseştepriceperea, interesul sau preocuparea de a educa în modcorespunzător copilul, ca urmare a nivelului socio-economic şicultural scăzut, a alcoolismului unuia sau ambilor părinţi, apreocupărilor cu tentă infracţională ş.a. Fără a considera căsituaţiile de acest gen constituie o fatalitate, astfel defamilii oferă totuşi un procent semnificativ de devianţi. Nutrebuie excluse din context nici familiile bine structurate, cunivel economic şi cultural ridicat, dar in care se consideră că

101

educaţia copilului merge de la sine, eliminându-se orice grijăşi orice control asupra evoluţiei acestuia, survenind cel multeventuale corecţii şi sancţiuni sporadice, din când în când, şinumai când conduita depăşeşte anumite limite. Aproape unanim seapreciază că acolo unde nu se acordă atenţia cuvenită normelor,regimului zilnic de viaţă al individului, îndeosebi etapelorincipiente ale vârstei, se pun pe nesimţite bazele uneiinadaptări.

Deprinderea de a merge de timpuriu în consens, încontrasens sau pe lângă linia impusă de normele sociale estedecisivă, deoarece începând cu primii ani ai dezvoltării umanese fixează primele repere ale conduitei. Dacă, spre exemplu inperioada preşcolară şi cea şcolară, copilul are libertatea săvagabondeze, atunci prin natura lucrurilor i se oferăposibilitatea de a parcurge evoluţia infracţională de la micilefurturi până la crimele agresive.

Particularităţi psihologice ale unor tipuri de infractoria) Particularităţi ale psihicului infractorilor profesionişti O notă dominantă a infractorilor profesionişti

(multirecidiviştilor, a criminalilor prin obişnuinţă) este aceeacă demonstrează capacitate psihică, în special calităţi devoinţă, de a desfăşura profesii de utilitate socială. Carieralor se va situa sub aspect valoric la antipodul profesiiloracceptate de societate; incapacitatea de a desfăşura o muncăutilă are drept componentă atitudinală a personalităţii lordispreţuirea celor ce muncesc, imaginea negativă despre lumeasocială din care fac parte, considerată ca un duşman personal,ca principala responsabilă pentru situaţia în care au ajuns.Aici trebuie căutată sursa principală a multiplelor justificăripentru atitudinile şi comportamentele lor antisociale. Proceselepsihice (gândire, memorie, imaginaţie, atenţie superioară lacondiţiile variate şi imprevizibile survenite în situaţia încare se va produce infracţiunea sau delictul) au o dexteritatedeosebită. Astfel de calităţi se formează prin învăţare, prinexerciţiu îndelungat şi devin caracteristici ale infractorilorde carieră.

Viaţa afectivă a infractorilor este compusă din pasiuni,vicii, plăceri inferioare: desfrâul, sexul, consumul destupefiante, de droguri, consumul de artă vulgară, spectacole demahala etc.

Alte caracteristici fundamentale ale infractorilor decarieră sunt minciuna şi egoismul (duplicitatea moral-caracterială). Inadaptarea socială, neacceptarea coerciţieimoral-sociale, lipsa de aderenţă la valorile colectivităţii

102

generează infractorului o atitudine de indiferenţă faţă deviitor, faţă de propriul destin. De aici va rezultainsensibilitatea sa morală, labilitatea afectiv-caracterială.Numeroşi infractori au ca dominantă atitudinală egoismul, caredevine un factor de anihilare a compasiunii pentru victimă, aempatiei sau a atitudinii simpatetice. De aceea, fiind neutriafectiv, vor putea comite fără reţineri acte antisociale,indiferent de condiţia socială, materială, morală a victimei,vor putea executa cu uşurinţă acte de mare cruzime.

Şi societatea poate avea o vină a ei în activareamecanismelor psihice ale comportamentelor antisociale, deoareceuneori reprimă personalitatea fără a avea un suficient temei,alteori etichetează, ironizează, sancţionează, marginalizeazăanumiţi indivizi când nu este cazul.

Trăsăturile, presupuse generale, ale infractorilor au ovalabilitate statistică. Ele se asociază cu trăsăturiparticulare, individuale, actul infracţional este unic şiirepetabil prin însuşirile sale individuale de conţinut, de locşi de timp. Dar orice act individual este încadrabil într-un tipgeneral, aşa cum poate rezulta deja din explicaţiile anterioare.

b) Portrete psihologice ale unor tipuri de infractori:Vagabonzii şi cerşetorii sunt dispreţuiţi nu numai de

societate în ansamblul ei, ci chiar şi de lumea interlopă dincare fac parte, fiind consideraţi speţa inferioară ainfractorilor, paraziţii lumii marginalizate. Ambele tipuri deinfractori au reprezentanţi începând de la cele mai mici etapede vârstă (în unele cazuri de la ciclul preşcolar).

Atâta vreme cât vagabonzii nu lucrează, motivaţiaprincipală a comportamentului lor o constituie condiţiaeconomică. Din statutul ei de vagabond, persoana nu poate trăi.De aceea, în mod necesar vagabondajul se va asocia cu furtul,cerşetoria şi alte infracţiuni aducătoare de mijloace desubzistenţă, de obicei nonviolente.

Vagabondajul, început în copilărie sau în tinereţe, estedoar o etapă pregătire şi de specializare într-o viitoarecarieră infracţională.

Sunt psihologi care consideră vagabondajul ca având cauzepsihopatologice, care produc diverse manifestări maniace detipul drumo-maniilor. În realitate, analizându-se un număr marede cazuri de vagabonzi, se pot distinge cu greu; graniţeledintre multiplele categorii de cauze şi factori de influenţare aoriginii vagabondajului. Sunt cauze socio-economice, culturale,psihice, neurofiziologice, în reacţia socială faţă deinfractori.

103

Hoţul este autorul celei mai primitive infracţiuni: furtul,care constituie o acţiune făcută cu dexteritate manuală, pentrucaptarea, dosirea şi apoi îndepărtarea obiectului de la loculfaptei, pentru a-1 însuşi şi valorifica. Hoţia apare de laprimele vârste, fiind cea mai veche, dar şi mai răspândită speţăinfracţională. Atenţia hoţului se concentrează asupra moduluisubtil de operare, de înstrăinare a obiectului, apoi pentru a seîndepărta grăbit de la locul infracţiunii; totodată, şi asupraştergerii urmelor, pentru a nu putea fi descoperit de organelede cercetare.

Există şi furturi mai complexe, care presupun, depăşireaunor obstacole dificile (deschiderea de case de bani, a unorsisteme perfecţionate de închidere şi de asigurare), grijapentru a nu lăsa urme, dar cleptomanii, cei mai mulţi, opereazăfoarte simplu, după ce au pregătit mintal situaţia şi audobândit deprinderea, abilităţile de operare, pe baza efectuăriiunor numeroase exerciţii. Mecanismul lor de operare se bazeazăpe rapiditate în execuţie, precizie, adaptabilitate manuală şifizică. Aceasta presupune o dezvoltare superioara aanalizatorilor senzoriali-receptivi, o mobilitate optimă aproceselor nervoase superioare (excitaţia şi inhibiţia), spiritde observaţie, calităţi superioare ale atenţiei. Dibăcia şirapiditatea executării operaţiei de furt poate înlocui la hoţmomentul anticipativ şi de luare a deciziei. De aceea se spunedespre cleptomani că "fură fără să vrea", dacă găsesc ocaziafavorizantă.

Pe plan psihic, hoţii posedă un spirit de observaţie extremde ascuţit; adaptabilitate manuală şi fizică rapidă, precisă înfuncţie de ocazie şi corespunzătoare uneia dintre strategiile deacţiune pe care le posedă în experienţă. Mijloacele de operareale hoţilor, deşi unele sunt foarte ingenioase, sunt limitate şipuţin variabile. Uneori li se întâmplă ca o procedură fixă săfie aplicată în situaţii nepotrivite, ceea ce favorizeazădescoperirea făptaşului furtului. Tehnicile de operare suntdobândite, în general, prin imitaţie, dar există însă şi hoţiautodidacţi. Inteligenţa hoţilor este variabilă după criteriulindividual. Furtul nu solicită o gândire deosebită, aptitudinişi performanţe înalte în planul inteligenţei. Dar ceea ce estecaracteristic profesiei de hoţ constă în faptul că inteligenţaacestora este valorificată din plin în asigurarea reuşitei înspecialitatea lor, indiferent de coeficientul de inteligenţă.Gândirea, inteligenţa sunt doar un mijloc al hoţiei, impulsulspre furt provine din structura bio-psiho-socio-culturală apersonalităţii, corelată cu oportunităţile prezente în situaţia

104

în care va fi comis actul.Operaţiunile de furt, ca orice act infracţional, conţin

înăuntrul lor diverse fisuri (sunt lăsate amprente, sunt incluseelemente artificiale, apar unele lacune etc). Acestea, de multeori, sunt cauzate de tensiunea psihică maximă pe care o suportăinfractorul în act şi care este generată de teama de a nu greşi,de grija de a nu lăsa urme.

Ca şi ceilalţi infractori, şi hoţii, în repetate rânduri,lucrează după scheme mintale simple, după reţete fixe.Veniturile obţinute sunt folosite în scopuri personale, fiindînclinaţi spre viaţă frivolă, lipsindu-le voinţa şi puterea de arespecta normele etico-juridice. Această tentă a personalităţiilor îi va împinge, adesea, spre fapte al căror risc este foartemare, ei ştiind bine că şansa de a nu fi identificaţi esteextrem de mică sau chiar că nu există. Surprinşi în exerciţiu,hoţii se debarasează de obiectul furat; arma lor este fuga, modde apărare tipic pentru hoţ. Eşecul în acţiune, mai ales pefondul asigurării tuturor factorilor de camuflare, îi conduce,de regulă, spre o atitudine mistică, unii fiind superstiţioşi.

Hoţii sunt maeştri ai minciunii şi ai prefăcătoriei,dominante caracteriale valabile şi pentru spărgător. Toţiaceştia le utilizează pentru camuflare, apărare ca arme princare vor să şteargă orice urmă, orice posibilitate care ar puteaconduce la descoperirea lor de către organele de cercetare.Spărgătorul este un tip special de hoţ, având o clasă aparte. Eloperează de multe ori în bandă şi, la nevoie, utilizează forţadacă este surprins în fapt. Inteligenţa şi cultura tehnică, înspecial cele legate de aparatură, de mijloacele necesarespecificului spargerilor la care va recurge, sunt superioarehoţilor obişnuiţi. Ei pot fi foarte buni tehnicieni, depanatori,mecanici, şoferi, electricieni, informaticieni, fizicieni,mânuitori de arme etc.

Ingeniozitatea, flerul, deprinderile tehnice, gândireaspărgătorilor ating cotele cele mai înalte în clanulrăufăcătorilor. Lor le sunt cerute în timpul operării şi altecalităţi: sânge rece, calm, curaj, perseverenţă, adaptabilitate,toate fiind integrate funcţional în realizarea efectivă a unuiplan.

Tâlharii (bandiţii) sunt un alt tip de hoţi care folosescviolenţa fizică pentru a obţine valori (bunuri) materiale.Recurgerea la folosirea forţei presupune o constituţie somaticăsolidă, atletică. Tâlharii posedă o bună motricitate, curaj,îndrăzneală, uneori cruzime, chiar dacă în mod obişnuit nu suntpredispuşi să recurgă la asasinarea victimei. Spre deosebire de

105

hoţ, tâlharul aplică cu hotărâre planul, acţionând cu curaj,recurgând la violenţă pentru a-şi realiza scopul.

Tâlharii acţionează în bande, au o viaţă nomadă, implicând-o frecvent pe aceea de vagabond. Există şi tâlhari solitari,extrem de periculoşi prin agresivitatea fizică la care recurg.

Cerşetorii, hoţii, spărgătorii, tâlharii, gangsterii îşiînsuşesc bunurile în mod direct. Există însă şi infractori careintră în posesia valorilor dorite în mod indirect, pe o cale"intelectuală": cazul falsificatorilor, escrocilor,şantajiştilor, martorilor falşi, traficanţi de influenţă etc.Aceştia se numesc infractori intelectuali, întrucât utilizeazămijloace mai perfecţionate, mai complexe din punctul de vedereal performanţelor intelectuale implicate în sensul acaparăriiilicite a unor valori. O tehnică larg utilizată de aceştiaconstă în asumarea unor statusuri şi jucarea rolurilorcorespunzătoare cu o perspicace deosebită (de pildă: escrocii,şantajiştii, martorii mincinoşi etc), alteori tehnica utilizatăpresupune şi o dexteritate manuală, abilităţi deosebite(trişorii la cărţi, şmenarii etc).

La infractorii intelectuali, forţa fizică are o importanţămai mică; înşelarea, inducerea în eroare, distragerea atenţiei,sunt realizate pe cale verbală. Majoritatea posedă un mare debitverbal şi cunoştinţe într-o ramură în care se profilează tipullor de infracţiune, ştiind să le valorifice în exercitarearolului profesional de care au nevoie (rolul de patron, deinspector, director, finanţe, liber întreprinzător, medic etc),pentru a convinge şi a-şi atinge scopul. Rolul pe care îl joacădă expresie unei dedublări a personalităţii, are la bază otranspoziţie actoricească bine pusă la punct, prin care semanifestă o latură a conduitei lor duplicitare. Unealta lorprincipală este minciuna perfect integrată în rol. Logicăutilizată este simplă, preponderent dominată de imaginaţie şi seadaptează cerinţelor situaţiei, psihicului victimei,valorificând orice înclinaţie victimală, orice oportunitate careapare în raporturile cu obiectul infracţiunii lor.

Escrocii şi şantajiştii au supleţe în gândire, intuiţie,adaptabilitate mare, reuşind să descopere rapid slăbiciunilevictimei. Gândirea lor flexibilă şi divergentă, tatonările,explorările subtile ale psihicului victimei sunt premise pe carele vor valorifica cu dibăcie în vederea realizării scopuluiinfracţional.

Falsificatorii, trişorii recurg la minciuna scrisă, princorespondenţă, la diverse tehnici prin care se reproduc hârtiide valoare, bancnote sau se creează forme credibile pentru a

106

deturna fonduri, a obţine avantaje materiale şi morale.Infractorii de moravuri (practicanţii incestului,

pedofilii, corupătorii de minori, prostituatele, proxeneţii,sadiştii, exhibiţioniştii etc.) au personalitatea clădită pedeficienţe educaţionale, pe mobiluri materiale, dar, mai ales,pe absenţa frânelor inhibitorii în situaţia în care aparestimulul specific sau ocazia. Tentaţia lor consta în obţinereaplăcerii senzuale prin pervertire, invertire sau pe altă calecontrară bunelor moravuri. Cu cât cauzele acţiunii lor sunt maiapropiate de patologic, cu atât mobilizarea lor psihică pentrua-şi atinge ţinta va fi mai mare. Majoritatea acestor infractorisunt nevoiţi să comită şi alte categorii de infracţiuni (sărecurgă la violenţă fizică, escrocherie, mită, furt, tâlhărieetc) pentru a-şi realiza plăcerile.

Asasinii prezintă cel mai mare pericol social, sunt tipulde infractori odioşi. În literatura de specialitate suntdistinse două grupe: cel ce loveşte mortal şi cel ce ucidepremeditat. în prima grupă se ajunge, la crimă printr-unaccident. Motivele asasinilor sunt foarte diferite (gelozie,răzbunare, vendetta, jaful, obţinerea unor foloase, politice,fanatism religios etc).

Cunoscând motivaţia unui asasinat şi mecanismulîntrebuinţat de asasin, vom putea deduce din ce grupă acestaface parte şi ce grad de "normalitate" a avut acţiunea lui.

Pe planul vieţii psihice, asasinii se caracterizează prinaceea că posedă o "plăcere" a omorului. Aceasta rezultă dindescărcarea sau încetarea unei tensiuni psihice foarte mari pecare o aveau înainte de crimă. Asasinarea efectivă constituieultima etapă într-un şirag de acte antiumane în care a mai fostutilizată forţa, violenţa fiind consecinţa unei continuedecăderi morale. Crima premeditată presupune un antrenamentprealabil impulsiv, o sporire a conflictului, a tensiuniipsihice, dar şi un temperament impulsiv. Asasinatul esterăspândit la oamenii maturi, la minori apărând cu o frecvenţămai mică.

O caracterizare psihologică foarte sugestivă asasinului afăcut-o Lombroso1: "Criminalii sunt insensibili la dureri fizice şi de aceea suntlipsiţi, şi de compasiune faţă de alţii. Moartea le este indiferentă, iar distrugerea uneivieţi este lipsită de importanţă în ochii lor. Faţă de străini, în mod aparent manifestăcompasiune sunt flexibili şi liniştiţi. Alcoolul este mai puţin gustat de ei decât jocurile denoroc sau plăcerile senzuale. Sunt mândri de isprăvile lor, în care dau dovadă de maipuţină inteligenţă decât de forţă fizică şi curaj. Ceea apare la ei ca mare abilitate nueste altceva decât efectul unui îndelungat exerciţiu. La toate acestea se poate adăugacă cei mai mulţi criminali au putere de judecată şi de anticipare redusă, voinţa lor este

107

slabă, iar viaţa afectivă este centrată pe efecte foarte puternice (mânie, sete derăzbunare, invidie, ură), care le domină conduita. Trăirile simpatetice sunt o raritate,iar dacă apar, atunci vor avea o semnificaţie practică minoră ".

În concluzie, putem constata că există numeroase tipuri deinfractori şi de infracţiuni, cu cauze extrem de complexe şinereproductibile în totalitate în diferitele acte antisocialeconcrete.

Cunoaşterea cauzelor şi caracteristicilor psihologice alecrimelor, delictelor şi infracţiunilor face posibilă explicareacomportamentului deviant pentru a găsi căi de prevenire,depistare, eradicare a acestuia, a găsi tehnici potrivite pentrureeducarea şi reintegrarea socială a celor care au săvârşitdevianţe.

Activitatea infracţională vastă, nedescoperită în cazulunor făptaşi, constituie un mediu favorabil perfecţionăriiacesteia, măririi performanţelor, implicit în planul camuflăriiacţiunii. Nu inteligenţa, nici gândirea, memoria, imaginaţia,limbajul caracteristic persoanei sunt cauzele psihologice aleinfracţionalităţii, ci resorturi mult mai profunde alepersonalităţii: dominantele afective, motivaţionale, caractericcare, la rândul lor, au fost generate nu numai de factoriereditari, biologici, ci şi de factori ce ţin de educaţie,socializare, cultură şi, mai ales, de mediul socio-economictraversat de individ. Atitudinile antisociale ale individuluiinfractor devin eficiente prin dobândirea unor instrumenteadecvate, a unor stereotipuri, priceperi, deprinderi, abilităţicare vor permite obţinerea unei eficienţe în operare. Acesteavor conduce, mai devreme sau mai târziu, la specializareainfractorului într-o anumită profesie criminală.

4.3. Situaţia preinfracţională4.3.1. Influenţa mediului social în formarea personalităţiiDintre componentele mediului psihosocial care exercită o

influenţă deosebită asupra formării personalităţii individului,atenţia criminologilor s-a îndreptat mai ales asupra familiei,şcolii şi locului de muncă sau profesiei.

FamiliaFără doar şi poate, familia are o influenţă covârşitoare în

modelarea personalităţii fiecărui om. S-a susţinut că rolul eieste superior oricărui grup social.

Considerată drept prima şcoală atât pentru omenire, cât şipentru copil, ea reprezenta pentru cel din urmă modelul exemplarîn formarea sa. De aceea, carenţele existente în sânul ei aurepercusiuni dintre cele mai variate, de la traume psihice la

108

delincventă.Influenţa timpurie şi aproape exclusivă a familiei, aceasta

constituind multă vreme singurul univers social al copilului, lacare se adaugă şi timpul relativ îndelungat în care se petrece,câţiva ani, reprezintă tot atâtea argumente în favoarea roluluideterminant pe care îl are "celula de bază a societăţii" însocializarea persoanei.

Modul de a fi al părinţilor este idealul oricărui copil(până la un punct, până la o vârstă). Deci mortalitateaîndoielnică parentală, coroborată cu lipsa de preocupare faţă dedevenirea, împlinirea ca persoană a copilului (şi care nu serezumă la a-i da tot ce are nevoie din punct de vedere material)conduc la deformările de conştiinţă ale minorului, cu efectedirecte şi dureroase nu numai asupra societăţii (devianţa-delincvenţa-infracţionalitatea), ci şi asupra celor caretrebuiau să îi ofere altceva decât surogate educaţionale.

Două sisteme de comportament ale părinţilor se întrec în adistruge personalitatea copilului: cel paternalist şi cellaxist, opuse unul altuia în esenţă, dar paradoxal extremele seating.

În primul, tot ce comandă adultul trebuie executatnecondiţionat de către minor. Astfel, cu personalitateastrivită, timid şi nesigur, cel din urmă nu va cunoaşte ce şicum este libertatea, creativitatea lui va fi anulată.

În a două situaţie, inexistenţa limitelor impuse de cătrepărinte determină insuficienta dezvoltare a conştiinţei moralepentru că, repetăm, nu există oprelişti şi totul i se cuvine.

Sensibilitatea specifică vârstei îl determină pe copil săsufere şi să rămână marcat nu doar de divorţul sau moarteapărinţilor, ci şi de relaţiile interconjugale încordate chiardacă ele nu sunt exteriorizate, ele fiind simţite din plin.

Alte suporturi ale influenţei negative din partea familieisunt despărţirea în fapt a părinţilor (asimilabilă divorţului),ignorarea şi încălcarea sistemului normativ al societăţii,alcoolismul, consumul de droguri etc.

Dacă astăzi se vorbeşte mereu de o criză a societăţii, cusiguranţă că în aceeaşi măsură se cuvine să fie menţionată şicriza familiei, care trebuie înţeleasă nu neapărat şi imediat cao disoluţie a instituţiei în sine, cât ca o abdicare de laanumite funcţii de socializare şi de educaţie morală.

ŞcoalaLa şcoală copilul merge cu "cei şapte ani de acasă" şi,

după majoritatea cercetărilor în domeniu, cu un caracterconturat şi structurat.

109

În intervalul de timp rămas pentru instruire, de regulă nuse mai produc transformări radicale de personalitate, ci au locadăugări, amplificări sau înlăturări parţiale. Şi aşa, şcoalareprezintă un pilon de bază în devenirea personalităţii umane.

Învăţământul poate constitui un obstacol în socializareacopiilor sau o poate perturba prin:

- procesul de învăţământ scăzut din punct de vederecalitativ (incompetenţa sau indiferenţa cadrelor didactice);

- acceptarea actelor de indisciplină, deci nesancţionareaconduitelor deviante, în primă instanţă, şi delincvenţeulterioare;

- existenţa unor greşeli grosolane în aprecierea niveluluide cunoştinţe (severitate nemăsurată, mai rar astăzi, sauindulgenţă sterilă);

- numărul mare de elevi cuprinşi într-o clasă, ceea ce facemai grea misiunea lucrului cu elevii în ansamblu şi cu fiecareîn parte;

- lipsa unui contact rezonabil cu familiile care au copii-problemă (indisciplinaţi notorii, slabi şi foarte slabi laînvăţătură, cu tendinţe antisociale persistente etc).

Cunoştinţele, în sine, nu determină o persoană să devinăinfractor dacă nu le are. Nu acesta este criteriul carediferenţiază infractorul de noninfractor, ci moralitatea.Astfel, instrucţia dublată de moralitate poate să determineabandonarea devianţei, în primă instanţă. După E. Durkheim, estemoral tot ceea ce reprezintă o sursă de solidaritate socială,tot ceea ce leagă indivizii între ei, tot ceea ce îi limiteazăîn libertatea lor absolută pentru a-i face dependenţi unul decelălalt în cadrul aceleiaşi societăţi.

Locul de muncă La rândul său, locul de muncă exercită o influenţă

manifestată asupra fiecărei persoane. Elementele de coeziunecare există între membrii unui colectiv de muncă transformăgrupul într-o a două familie. Din această cauză nu surprindeafirmaţia făcută de mulţi infractori că au dobândit comportăriantisociale la locul de muncă.

Fiecare loc de muncă, prin specificul său, poate aveaconsecinţe particular criminogene. Astfel, munca prestată înzgomot mare poate slăbi psihicul omului; caracterul moral poatefi slăbit în cazul în care se munceşte în anumite localuri deconsumaţie (baruri); mediile comerciale şi de afaceri,caracterizate prin "setea de aur", prin îmbogăţiri rapide,afectează negativ moralitatea unora.

Trebuie să spunem că, de regulă, infractorii, mulţi dintre

110

ei, nu se adaptează mediului de la locul de muncă: comit abateridisciplinare, întârzie sau lipsesc, întrerupe sau modificăprogramul de muncă, au loc conflicte cu colegii, uneori comitinfracţiuni la locul de muncă.

4.3.2. Victima şi victimizareaÎn cadrul legislaţiei noastre, atât în Codul penal, cât şi

în Codul de procedură penală, privitor la raportul infractor-victimă, atenţia este concentrată maximal asupra celui cesăvârşeşte fapta antisocială şi mult mai puţin asupra celui cesuportă efectele directe ale comiterii infracţiunii, mai ales încazul infracţiunilor de violenţă, (omor, lovitură cauzatoare demoarte, viol, tâlhărie etc).

Deşi victimei i s-a acordat mai puţină atenţie din partealegiuitorului, analiza şi cunoaşterea locului şi rolului pe careacesta îl ocupă atât în activitatea infracţională cât şi în ceajudiciară (depistarea şi sancţionarea infractorului) contribuie,pe de o parte, la formarea unor recomandări pentru conduitapreventivă şi autoprotecţie.

În raport cu pericolul victimizării, şi, pe de altă parte,la o mai rapidă şi mai corectă aplicare a legii în cazulsăvârşirii infracţiunilor. Prin victimă înţelegem "oricepersoană umană care suferă direct sau indirect consecinţelefizice materiale sau morale ale unei acţiuni sau inacţiunicriminale"1.

După cum reiese din această definiţie, precum şi dinprecizările altor autori, victima înseamnă întotdeauna fiinţaumană, deşi este necesar să se facă o serie de precizări şi înacest sens. Victima este persoana care, "fără să-şi fi asumatconştient riscul, deci fără să vrea, ajunge să fie jertfită înurma unei acţiuni sau inacţiuni criminale"2. Sunt asemeneaexemple: poliţişti care, în îndeplinirea misiunilor, suntultragiaţi sau îşi pierd viaţa; luptători în confruntărimilitare; iniţiatorul acţiunii criminale care îşi pierde viaţa;infractorul ce îşi pierde viaţa în cazul legitimei apărări etc.

Deşi există mai multe aspecte ce ţin de relaţia infractor-victimă de care se intersectează victimologii, cel mai importantdintre ele se referă la faptul dacă victimele pot sau nu săîmpartă într-o anumită măsură responsabilitatea cu infractoriice comit fapte de natură antisocială împotriva lor.

Introducând noţiunea de "victimă activantă", prin care

1 T.Bogdan şi colab., Comportamentul uman în procesul judiciar, M.I., Serviciul editorial şi cinematografic, Bucureşti, 1983, p.93.2 T.Bogdan şi colab., op.cit., p. 93.

111

înţelege rolul jucat de victimă în declanşarea mecanismelorlatente ale infractorilor, von Hentig ajunge la concluzia că,direct sau indirect, şi victima poartă o parte din vină îndesfăşurarea acţiunii infracţionale1. Pe linia susţinerii ideiică victima poartă o anumită răspundere în desfăşurareaactivităţii infracţionale a apărut şi conceptul de "potenţial dereceptivitate victimală", propus de B. Mendelsohn (1956), careînseamnă gradul de vulnerabilitate victimală a unui individ,acesta fiind condiţionat de o multitudine de factori, precum:vârsta, sexul, aspect bio-constituţional, pregătire socio-culturală, caracteristici psiho-comportamentale. De exemplu,neglijenţa, superficialitatea, exagerarea eului etc. pot corelacu valori crescute ale nivelului vulnerabilităţii victimale.

Gradul de vulnerabilitate victimală poate fi precizat prinintermediul a două categorii de factori:

a) factori personali; retardaţii mintali sau cei normali, dar cu ovaloare mai scăzută a coeficientului de inteligenţă, imigranţiinoi, indivizi cu achiziţii modeste pe linia educaţională sau ceicu o redusă experienţă socială şi interacţională pot fi uşorvictimizaţi de infractori, care folosesc minciuna şi frauda;indivizii care sunt handicapaţi fizic, persoanele foarte învârstă sau fragile, minorii, femeile; este posibil ca ei să fiedestul de frecvent ţinta atacului infractorilor violenţi;

b) factori situaţionali; unii indivizi sunt în mai mare măsurăsusceptibili de a fi victimizaţi decât alţii, în anumiteperioade de timp sau când se află în anumite situaţii. Deexemplu, turiştii constituie un grup vulnerabil, infractoriiatacându-i fără teamă, ştiind că datorită unor consideraţiilegate de timp, bani etc, puţini dintre aceştia sunt dispuşi săparticipe la rezolvarea cazurilor de către sistemul judiciar.

Diverşi autori s-au străduit să realizeze clasificări înfuncţie de o serie de criterii. Un prim criteriu îl poateconstitui, desigur, categoria infracţională, în urma căreia opersoană sau mai multe sunt victimizate. Astfel, putemdiferenţia:

- victime ale infracţiunii de omor;;

- victime ale infracţiunii de vătămare corporală;- victime ale infracţiunii de lovituri cauzatoare de

moarte;- victime ale infracţiunii de viol;- victime ale infracţiunii de tâlhărie;- victime ale infracţiunii de furt etc.

1 T.Bogdan şi colab., op.cit., p.94.

112

Cele mai multe clasificări însă iau în atenţie gradul deimplicare şi de responsabilitate a victimelor în comitereainfracţiunii. Astfel, în 1956, Mendelsohn, diferenţiazăurmătoarele categorii:

- complet inocent;- având o vinovăţie minoră;- la fel de vinovat ca şi infractorul;- mai vinovat ca şi infractorul;- cel mai vinovat, responsabilitate totală în comiterea

infracţiunii;- simulant sau confabulator.Această tipologie foloseşte, practic, o scală gradată

privitoare la răspunderea ce revine celor doi "parteneri" aicuplului penal privind comiterea infracţiunii. La o extremitatea ei se află nevinovăţia, iar la cealaltă, întreagaresponsabilitate a victimei.

În 1967, Fattah diferenţiază următoarele categorii devictime, ţinând seama de gradul de participare şi de implicareîn comiterea actelor infracţionale:

- nonparticipare;- latent; predispus;- provocator;- participant; - fals.O foarte interesantă clasificare o realizează Shelez

(1979):- infractor activ-victimă;- infractor activ-victimă semiactivă;- infractor activ-victimă activă;- infractor semipasiv-victimă activă;- infractor pasiv-victimă activă.Această tipologie scoate în evidenţă mult mai clar care

este rolul pe care îl poate juca victima, ca membru al cupluluipenal, în comiterea infracţiunii.

Hans von Hentig, plecând de la diferenţierea victimelorînnăscute (born victims), de victimele societăţii (society-madevictims), în ultimele sale lucrări, utilizând drept criteriifactori psihologici, biologici şi sociali, contureazătreisprezece categorii de victime1:

1. Vârstele fragede constituie o categorie care devine uşorvictimă a agresorilor. Fiind neevoluaţi fizic, naivi şi fărăexperienţă sub aspect mintal, copiii pot fi uşor victimizaţi.1 T.Bogdan, I.Sântea, Analiza psihosocială a victimei. Rolul ei în procesul judiciar, M.I., Serv.editorial şi cinematografic, Bucureşti, 1988, p.41-45.

113

Printre cele mai frecvente forme de victimizare, Hentigmenţionează: răpirea lor, mai ales dacă părinţii sunt bogaţi sauau asigurare de viaţă; utilizarea lor de către infractoriiadulţi drept complici la diferite infracţiuni, maltratarea şiabuzul sexual.

2. Femeile, ca victimă, apar mai ales în cazulinfracţiunilor de ordin sexual. Desigur, această situaţie estevalabilă în primul rând pentru femeile tinere. În cazul femeilorîn vârstă, mai ales dacă acestea au un statut economic ridicat,devin victime ale unor acţiuni infracţionale motivate material(tâlhărie, furt, înşelăciune).

3. Vârstnicii pot deveni victime ale unor infractori care,pe de o parte, îi bănuiesc că au o anumită avere (banii adunaţipentru "zile negre") şi, pe de altă parte, profită deslăbiciunea lor fizică şi de imposibilitatea de apărare.

4. Consumatorii de alcool şi stupefiante, faţă de altecategorii de victime, sunt în cea mai mare măsură expuşi.Astfel, autorul arată că, din totalul bărbaţilor asasinaţi într-o anumită perioadă, 66,6% erau alcoolici. Foarte frecvent,consumatorii de alcool, mai ales, sunt expuşi acţiunilorvictimizante ale hoţilor de buzunare, cartoforilor, tâlhariloretc, iar consumatorii de droguri sunt expuşi în specialpericolului de autovictimizare.

5. Imigranţii pot să cadă uşor pradă victimizării, deoareceimigraţia constituie o reducere temporară la un grad extrem deneajutorare, în domeniul relaţiilor umane vitale, necunoaşterealimbii în noua "patrie", lipsa de mijloace materiale, ca şiostilitatea băştinaşilor constituie un complex ce reprezintăatractivitate pentru infractori, care exploatează starea demizerie şi de credulitate a noului venit.

6. Minorităţile etnice pot apărea în calitate de victimemai ales datorită activităţii bazate pe discriminarea rasială.

7. Indivizii normali, dar cu o inteligenţă redusă, înconcepţia lui Hentig, sunt născuţi spre a fi victime, deoarecestupizenia victimelor, şi nu mintea briliantă a escrocilor facesă se succeadă manevrele lor, în fond foarte transparente.

8. Indivizii (temporar) deprimaţi, datorită niveluluiscăzut al reactivităţii fizice şi psihice, pot să cadă uşorpradă victimizării.

9. Indivizii achizitivi, adică cei care, în oriceîmprejurare, caută să profite şi să-şi mărească câştigurile.Această tendinţă însă nu duce numai la crimă, ci, adesea, lavictimizare. Astfel, după cum remarcă Hentig, cei săraci, darhrăpăreţi caută prin câştiguri să-şi dobândească o mai mare

114

securitate, hrăpăreţii din clasele mijlocii doresc să obţinăbunuri de lux, iar bogătaşi hrăpăreţi sunt foarte dornici să-şimărească averea. Aceştia din urmă sunt cei mai expuşivictimizării.

10. Indivizii destrăbălaţi şi desfrânaţi sunt cei care, dinpricina indiferenţei şi a dispreţului faţă de legi, devin foartevulnerabili faţă de manevrele iscusite ale infractorilor.

11. Indivizi singuratici şi cu "inima zdrobită" suntvulnerabili la victimizare deoarece cu greu pot suportasingurătatea şi frustrările, mai ales sentimentale, la care i-asupus viaţa. Starea lor psihica generală le conferă ocredulitate mărită, expunându-i la mărite pericole devictimizare, precum: furturi, fraude, înşelătorii şi chiarcrime.

12. Chinuitorii sunt cei care în urma chinurilor prelungitela care supun unele persoane, mai ales în cadrul familiei, ajungjertfa reacţiilor agresive ale acestora. De exemplu, un tatăcare, alcoolic fiind, îşi chinuise familia multă vreme, pânăcând, în cele din urmă, a ajuns să fie ucis de propriul copil.

13. Indivizii blocaţi şi cei nesupuşi. Individul blocateste cel încurcat în fel de fel de datorii. Este cazul oamenilorde afaceri sau al bancherilor faliţi care nu mai pot face faţăsituaţiei lor pe căi legale şi foarte uşor cad victime unor"binevoitori" care le oferă "soluţii". În categoria celor"nesupuşi" intră aceia care, atacaţi fiind, nu se lasă lesnevictimizaţi, astfel încât constituie o grupă de victime dificile faţăde cei care se lasă victimizaţi cu uşurinţă, victime uşoare.

Una dintre clasificările cele mai valoroase şi mai utiledin punct de vedere ştiinţific este cea a lui Stephen Schafer(1977). Folosind drept criteriu gradul de participare şi, derăspundere a victimei în comiterea infracţiunii, Schaferdiferenţiază următoarele şapte categorii de victime:

1. Victime care anterior faptului infracţional nu au avutnici o legătură cu făptaşul. "Întâlnirea" dintre victimă şiinfractor la locul infracţiunii este întâmplătoare. Este cazulfuncţionarului de la ghişeul unei bănci care cade victimă unuiinfractor, ucidere din culpă etc.

2. Victime provocatoare sunt cele care, anteriorvictimizării lor, au comis ceva, conştient sau inconştient, faţăde infractor. Asemenea cazuri pot fi întâlnite atunci când opersoană (victima ulterioară) se comportă arogant faţă deviitorul infractor sau dacă nu-şi ţine o promisiune dată solemn,ori dacă intră în legături amoroase cu iubita infractorului.

3. Victime care precipită declanşarea acţiunii

115

răufăcătorului. Este cazul persoanelor care, prin conduita lor,influenţează răufăcătorii în a comite infracţiuni; deşi între einu a existat niciodată vreo legătură. Astfel, ca exemple, se potcita: persoana care trânteşte portiera maşinii, dar uită să oîncuie; femeia care umblă seara prin locuri puţin frecventate cuo costumaţie provocatoare etc.

4. Victime slabe sub aspect biologic. Este cazulpersoanelor ce reprezintă slăbiciuni din punct de vedere psihicsau fizic şi, din această cauză, sunt uşor victimizate. Dacă,totuşi, se pune problema vinovăţiei, răspunderea revine înprimul rând persoanelor care sunt obligate, să le supraveghezeşi să le asigure paza juridica (rude, îngrijitori, surori decaritate etc).

5. Victime slabe sub aspect social sunt acele persoanecare aparţin unor grupuri minoritare etnice, sexuale saureligioase neagreate de către comunitate. Fără să aibă nici unfel de vină, asemenea persoane pot să cadă frecvent victime alediscriminării sau agresiunii manifestate de către reprezentanţiicomunităţii.

6. Victime autovictimizante sunt acele persoane careorientează agresiunea către propria persoană. Drogomaniile,suicidul, jocurile de noroc, inversiunile sexuale, etc. suntacele acte deviate sau chiar criminale în care cel lezat joacăatât rolul de criminal, cât şi pe cel de victimă.

7. Victime politice sunt persoane care au de suferit dincauza convingerilor lor, convingeri care nu trebuie să sematerializeze neapărat în acţiuni.

Cunoaşterea psihologiei victimeiEste foarte greu de operat cu diferenţieri clare pe linia

responsabilităţii celor doi membri ai cuplului penal (infractorşi victimă) în comiterea infracţiunii.

Din punct de vedere strict juridic, precizarea statutuluicelor doi membri ai cuplului se face atât în baza stabiliriiiniţiativei în a comite o faptă antisocială, cât şi în bazaefectelor acesteia. Persoana ucisă, vătămată corporal, violatăapare în calitate de victimă, iar cea care a ucis, a vătămatcorporal sau a violat apare îţi calitate de infractor.

Deşi există şi cazuri în care între infractor şi victimă nua existat nici un fel de legătură anterioară, considerăm că,privind din perspectivă strict psihologică, nici o victimă nupoate fi absolvită integral de o anumită răspundere legată deactul infracţional. Victima unui viol într-un parc în timpulnopţii poartă vina ignorării pericolelor posibile atunci cândîncearcă să se plimbe singură prin parc la ore târzii. Poştaşul

116

cu bani mulţi asupra sa nu se asigură deloc că este atacat înscop de jaf. Victima unui atac nocturn la domiciliu se poateface vinovată de "publicitatea" exagerată privind achiziţionareaunor bunuri de valoare.

Chiar şi în cazul unor minori, victime ale unorinfracţiuni, un anumit grad de vinovăţie aparţine părinţilor saupersoanelor ce-1 au în pază juridică (cadre didactice, personalde îngrijire etc).

În cazul în care, între victimă şi infractor există anumitelegături anterioare, plecându-se de la cunoaşterea victimei(modul său de viaţă, preferinţe, trăsături psihomorale şipsihocomportamentale), se poate "reconstitui" fizionomiaparticulară a relaţionării interpersonale infractor-victimă şi,în felul acesta, se poate identifica cel ce a comis faptacriminală.

Această situaţie este valabilă pentru cazul în care victimaeste o persoană decedată. În cazul în care victima nu decedează,apare problema măsurii în care ea este dispusă, voluntar sauinvoluntar, să-1 demaşte pe infractor. Dacă teama de reacţiileacestuia este extrem de mare, este posibil să evite complet îna-1 demasca sau este posibil să încerce să găsească alte"explicaţii" ori, pur şi simplu, să nege comiterea infracţiunii.În toate aceste cazuri, modul de reacţie a victimei, psihologiaei vor "informa" asupra unor caracteristici psihice şicomportamentale ale infractorului. Din marea varietate a datelorde interes pentru cunoaşterea victimelor, T. Bogdan a făcut oselecţie a celor pe care le-a apreciat ca având o semnificaţiedeosebită, în procesul identificării autorilor, şi anume:

- datele referitoare la determinarea naturii juridice acazului pentru a stabili dacă în speţă este vorba de un omor,sinucidere ori moarte accidentală;

- datele privind stabilirea celui mai plauzibil mobil alsăvârşirii infracţiunii;

- datele relative la precizarea circumstanţelor esenţialeale evenimentului (de loc, timp, mod de comitere, surprindereavictimei ori acceptarea pătrunderii autorilor în locuinţă), alteîmprejurări semnificative (tentative de alarmare sau de apărarea victimelor);

- datele care definesc personalitatea victimei, înprincipal cele privind concepţia şi modul de viaţă,materializate în nivelul de cultură şi educaţie, atitudini,calităţi morale, temperamentale şi caracteriale, credinţe şiobiceiuri, anumite tabieturi, dorinţe nesatisfăcute, starea deechilibru psihic ori manifestarea unor tendinţe spre

117

agresivitate, izolare socială sau depresiune, anumite tare sauvicii ascunse (jocuri de noroc, consum excesiv de alcool,relaţii extraconjugale ori de inversiune sau perversiunesexuală);

- cercul de relaţii ale victimei (de familie, de rudenie,vecinătate, de serviciu, de distracţie), mediile şi locurile saulocalurile publice frecventate. De o importanţă deosebită înacest sens sunt precizarea naturii relaţiilor victimei (deamiciţie, duşmănie, indiferenţă) şi, mai ales, identificarea şiconturarea tuturor stărilor tensionale ori conflictuale maivechi sau apărute recent (neînţelegeri familiale, conflictepentru moştenire, motive de răzbunare sau gelozie etc), precumşi a celor care privesc legătura cu persoane bănuite decomiterea faptei sau cu cercuri afaceriste ori de infractori,care ar putea sugera preocuparea victimei pentru obţinerea unorvenituri pe căi ilicite;

- informaţiile privind mişcarea în timp şi spaţiu avictimei, cu accent deosebit pe perioada imediată, aevenimentului, care pot avea relevanţă deosebită;

- datele privind bunurile deţinute de victimă, mai ales alecelor de valoare şi cele privind dispariţia unora dintre acesteaori a unor documente;

- informaţiile privind antecedentele morale, medicale,penale şi contravenţionale ale victimei.

Desigur, există foarte multe variante posibile ale relaţieiinfractor-victimă, în special în cazul infracţiunilor cuviolenţă. Având în vedere poziţia şi situaţia victimei dupăcomiterea infracţiunii, putem diferenţia mai multe varianteposibile, precum:

a) victime dispărute, sesizarea fiind făcută de persoanecunoscute şi, nu de puţine ori, chiar de către infractor, cum arfi cazul soţului ucigaş;

b) victime ce nu supravieţuiesc agresiunii (decedate), care"oferă" în principal informaţii asupra infractorului, plecând dela modul în care a procedat acesta (în ce loc, cu cruzime saufără, încercând sau nu să acopere urmele, jefuind sau nu victimaetc);

C) victimele ce supravieţuiesc agresiunii, dar nu potidentifica infractorul din motive obiective (fapta s-a comis peîntuneric, infractorul era mascat, victima a fost mai întâilegată la ochi, prin surprindere etc). În asemenea cazuri,victima poate oferi informaţii în legătură cu unelecaracteristici fizice sau psihice ale infractorului (eventualvocea, aspecte vestimentare, nervozitate, precipitare etc);

118

d) victime ce supravieţuiesc agresiunii şi care cunoscinfractorul, însă nu-1 denunţă, din motive ce ţin de teama derăzbunare a acestuia (de exemplu, victima cunoaşte ameninţareainfractorului că, în cazul în care va fi denunţat, se va răzbunape copii);

e) victime care supravieţuiesc agresiunii, care cunoscinfractorul, dar pe care nu-1 denunţă din motive ce ţin de viaţalor particulară (de exemplu, agresorul este concubinul victimeicăsătorite);

f) victime care supravieţuiesc agresiunii, care cunoscinfractorul, dar care, în loc să-1 denunţe, încearcă să oferealte explicaţii, inclusiv autoacuzându-se, protejându-1deliberat pe infractor (este cazul, desigur, mai rar, alvictimei care în acest fel consideră că oferă "dovezi dedragoste" infractorului pe care-1 iubeşte);

g) victime care supravieţuiesc agresiunii şi care, deşicunosc infractorul adevărat, acuză o altă persoană pe care vorsă se răzbune;

h) victime care supravieţuiesc agresiunii, care cunoscinfractorul, însă, profitând de situaţie, încearcă să pună înseama acestuia şi fapte pe care nu le-a comis (de exemplu,reclamă dispariţia unor lucruri de valoare sau bani pe care, înmod real, infractorul, care s-a rezumat numai la violarea ei, nuşi le-a însuşit);

i) victime care profită de o anumită situaţie, reclamând o"infracţiune" comisă asupra lor cu intenţia de a sancţiona opersoană sau de a profita de pe urmă ei (de exemplu, simulareavoluntară şi regizarea corespunzătoare pentru a transforma orelaţie sexuală în viol).

Desigur, practica judiciară este mult mai complexă, ceea ceface ca eforturile noastre de sistematizare să nu-i corespundăîntru-totul.

4.4. Mecanismul trecerii la act4.4.1. Teoriile trecerii la act Modele particulareÎn această categorie poate fi inclus unul dintre primele

modele de trecere la act, ce aparţine criminologului belgianEtienne de Greef. Acesta considera că "procesul criminogen"trebuie raportat la actul infracţional. El foloseşte ca modelprocesul de convertire parcurs de indivizi aparţinândcomunităţilor recivilizate, proces descris de un alt autor.Aplicând acea schemă generală la actul criminal (în sens deomor), de Greef consideră că sunt parcurse, în principal, decătre delincvent trei etape:

119

Prima etapă, cea a asentimentului ineficace, reprezintă o perioadămai degrabă subconştientă, susţinută de numeroase elementeinconştiente. În această etapă, la un moment dat, trăirilesubterane ce tind spre crimă apar spontan în zona conştientului:apare ideea "dispariţiei" eventualei victime. Această "prise de con-science " poate fi declanşată de stimuli exteriori ori interiorimultipli, de natură diversă. O asemenea etapă poate fiîntâlnită, în principiu, în viaţa oricui. În general, individul,sub influenţa factorilor morali afectivi, va îndepărta ideeacriminală. Viitorul infractor va trece însă la cea de-a douăetapă.

A două etapă este denumită etapă asentimentului formulat. Deşiprocesele subconştiente nu au dispărut, în această fază"lucrurile se petrec în mare parte de o manieră conştientă".Individul acceptă ideea că o anumită persoană trebuie să disparăşi oscilează între dorinţa ca această "dispariţie" să seîndeplinească fără contribuţia sa şi ideea că ar putea "ajuta"la această dispariţie. Este o etapă contradictorie, de ezitări:"Progresia nu se face de o manieră univocă. Există în sufletmişcări pentru şi contra. Ideea se conturează în mod lent, prinavansări şi reculuri. Greşelile victimei au tendinţa de a fiexagerate, motivele de a o vedea dispărută au tendinţa de a fiînnobilate".

Pericolele şi inconvenientele de a face să dispară,decăderea, abjectul constituie rezistenţa interioară. "Estevorba de a rupe cu totul trecutul, de a se pune în afarasocietăţii...".

Se întâmplă uneori în această etapă, când decizia de acomite crima nu este încă luată, ca un eveniment accidental(spre exemplu beţia) să declanşeze totuşi actul criminal. înaceste cazuri asistăm la o pregătire deficitară, la o executareimprecisă, la o lipsă totală de precauţii pentru asigurareaimpunităţii.

Cea de-a treia etapă, criza, presupune ca dispariţia să fie decisă."Principiul morţii fiind admis, nu rămâne decât să accepte, săse coboare personal la act, să-i accepte ruşinea şi riscul(...)". Criminalul se găseşte în acest moment într-o staremorală şi fizică acută. Sensibilitatea sa este exasperată,emotivitatea- dezechilibrată, judecata sa este obsedată destarea de criză şi de luptă şi se întâmplă să fie pentru momentdelirant.

Explozia este iminentă. Poate să fie, eventual, încăîmpiedicată, dar cu siguranţă că nimic nu poate să o elibereze.Drumul spre crimă poate fi oprit în oricare dintre cele trei

120

etape, prin acţiunea forţelor de inhibiţie interioare, care potfi eventual stimulate de împrejurări externe. În acelaşi timp,trecerea la act se poate face înainte de a se ajunge la o"decizie propriu-zisă" şi, în acest caz, executarea fiind răupregătită, crima are toate şansele să eşueze ori să fierealizată de o manieră improprie. Rezultă că procesul de trecerela act este, în opinia lui de Greef, este rezultatul luptei unortendinţe (mobile) opuse, ce pot să apară sau nu în zonaconştientului, în funcţie de etapele ce sunt ori nu parcurse;configuraţia psiho-morală a individului joacă un rol esenţial;în plus, pot să apară anumiţi factori conjugali care săfaciliteze ori pot să apară anumiţi factori conjuncturali caresă faciliteze ori, dimpotrivă, să îngreuneze drumul spre crimă.

În sfârşit, trebuie remarcat că în opinia lui de Greefexistă şi acte criminale ce se realizează total în afara schemeipropuse, fără parcurgerea niciuneia din etapele descrise. Înasemenea situaţii, "uşurinţa" de a comite fapta este foartemare, criminalul fiind cu atât mai periculos cu cât crima estecomisă ca şi un act banal lipsit de gravitate.

Modelul de trecere la act, conceput de J. Pinatel şi,respectiv, H. Becker, este considerat a fi obiectiv, în sensulcă el descrie actul criminal, aşa cum acesta este perceput dinexterior de către un observator care analizează "dinamicapersonalităţii agentului". Prin aceasta el se deosebeşte demodelul lui de Greef, care este considerat "subiectiv", însensul că descrie trecerea la act, aşa cum aceasta este trăităde subiectul însuşi.

Pentru J. Pinatel trecerea la act se explică prin acţiuneaconjugată a celor patru trăsături psihice esenţiale cealcătuiesc "nucleul personalităţii criminale".

Pentru ca un subiect să treacă la act trebuie să nu fiereţinut de oprobriul social care este asociat răufăcătorului;acest proces de "autolegitimare subiectivă" este asigurat deegocentrism. Faptul că subiectul nu va fi reţinut de ameninţareapedepsei este explicat prin labilitate. Obstacolele materialesusceptibile să împiedice executarea crimei sunt învinse prinagresivitate. În ultimă instanţă, când subiectul ajunge în situaţiade a comite crima, este necesar ca el să nu fie reţinut desentimentul că produce un rău aproapelui său, atentând lapersoana ori bunurile acesteia. Indiferenţa afectivă asigură aceastăultimă etapă a trecerii la act.

Ca şi în explicaţiile privind structura personalităţiicriminale în modelul de trecere la act conceput de J. Pinatel,factorul afectiv joacă un rol esenţial.

121

CAPITOLUL 5REACŢIA SOCIALĂ ÎMPOTRIVA CRIMINALITĂŢII

5.1. Modele de reacţie socială Reacţia socială împotriva criminalităţii este asociată cu

denumirea luptei împotriva criminalităţii prin mijloacespecifice apărării valorilor sociale, şi anume prin mijloacejuridice penale.

Ceea ce frapează în ansamblul mijloacelor folosite pentru acombate criminalitatea este faptul că ele au fost puse înaplicare fără să existe o veritabilă preocupare de cunoaştere pebaze ştiinţifice a izvoarelor acestui fenomen complex1.

Cuvântul "reacţie" desemnează atât un mod de a reacţiona, de arăspunde la o acţiune venită din afară, cât şi un mod de a răspunde unei reacţiuni ca ocontrareacţiune necesară.

Pentru a combate un rău este necesar să se lovească înizvoarele sale, adică în cauzele acelui rău.

5.1.1. Modelul represivFoarte mult timp, reacţia socială antiinfracţională a avut

un caracter strict represiv. În acest sens, sunt relevante acelereglementări juridice inscripţionate care confirmă atâtexistenţa răzbunării private nelimitate, cât şi forme alerăzbunării private limitate şi ale compoziţiei.

Cutumele justiţiei private consideră că ofensa adusă unuigrup, trebuie să se repercuteze automat asupra clanului din careface parte, responsabilitatea ripostei aparţinând întreguluigrup. De asemenea, responsabilitatea individuală pentru faptacomisă devine colectivă.

Răzbunarea privată limitată restrânge riposta de la nivelulgrupului, concentrând-o asupra făptuitorului, fiind echivalentăcu răul provocat (legea talionului "ochi pentru ochi").

Sub imperiul "răzbunării divine", conducătorul (mai târziu,judecătorul) putea impune aplicarea legii. În acest sens,edificator a fost "Codul lui Hammurabi", cod preluat şi de altelegislaţii penale orientale (egiptene şi ebraice).

În Europa, civilizaţia antică a avut mari influenţe asuprasistemelor de justiţie penală din Grecia şi peninsula romană.

Ultima formă a reacţiei represive: a fost represiunea etatizată,ce s-a bazat pe "ideea retributivă". Această, concepţie a fostcriticată de Platon, care considera ca reacţie la încălcarea1 J.Pinatel, Criminologie, Paris, 1988, p.16.

122

legii să prezinte utilitate Socială, şi anume scopul pedepseitrebuie să fie prevenirea speciala (ca efect de intimidare alpedepsei) şi prevenirea generală (ca exemplu pentru ceilalţi).

Despre utilitatea socială a pedepsei vor aminti în ideilelor filosofii antici: Aristotel, Seneca, precum şi cei moderni(iluminiştii francezi).

Referitor la aceeaşi idee se impune şi lucrară „Dei delitti edellepene ", în 1764, avându-1 ca autor pe Cesare Beccaria, careatacă arbitrariul şi corupţia care există în sistemul judiciarşi penitenciar; sens în care susţine ideea tratamentuluijudiciar egal, în scopul respectării demnităţii fiinţei umane.

Principalele idei exprimate în opera lui Beccaria vizeazăurmătoarele aspecte1:

1 - Codificarea riguroasă a delictelor şi pedepselor,necesitatea elaborării unui corp de legi scrise, clare şiaccesibile;

2 - Justificarea pedepsei prin caracterul ei retributiv,descurajant şi, prin urmare, util pentru conservarea ordiniisociale;

3 - Necesitatea aplicării unor pedepse moderate, dar sigureşi prompte;

4 - Desfiinţarea pedepsei cu moartea;5 - Introducerea sistemului acuzator în procedura penală;

necesitatea ca judecata şi probele să fie publice;6 - Desfiinţarea torturii ca procedeu de anchetă, ca mijloc

de obţinere a probelor;7 – Necesitatea prevenirii delictelor.Tratatul lui Beccaria se finalizează printr-o sinteză a

ideilor sale novatoare, şi anume: "Pentru ca pedeapsa să nu constituie unact de violenţă împotriva cetăţeanului, ea trebuie să fie esenţialmente publică,promptă, necesară, cea mai slabă dintre pedepsele aplicabile în circumstanţele date,proporţională cu delictul şi stabilită prin lege". Principiile stabilite deBeccaria au stat la baza şcolii clasice a dreptului penal, ceacare a dominat ulterior, timp de un secol, gândirea şi practicajuridico-penală2.

Teoria formulată de Cesare Beccaria a fost reluată şiîntărită de Jeremy Bentham, filosof britanic, în concepţia safundamentală, şi anume "ceea ce justifică pedeapsa este utilitatea acesteia sau,mai exact, necesitatea sa ".

J. Bentham consideră că pedeapsa ar avea următoarelevalenţe:

1 Valeriu Cioclei, Manual de criminologie, Editura All Beck, Bucureşti, 1998, p.67.2 Valerian Cioclei, op.cit., p,.73.

123

• de a preveni săvârşirea infracţiunilor;• de a-1 determina pe infractor să comită o faptă mai puţin

gravă când prevenirea nu s-ar realiza;• de a-1 determina pe infractor să nu folosească mai multă

forţă decât este necesar pentru săvârşirea faptei;• să menţină fenomenul infracţional la un nivel cât mai

scăzut.Enrico Ferri menţiona despre şcoala clasică de drept penal

că a fundamentat raţiunea; a stabilit limitele dreptuluistatului de a pedepsi; a obţinut o îmblânzire generală apedepselor, eliminându-le pe cele infamante.

Această doctrină penală a avut şi câteva limite date deconcentrarea exclusivă "asupra delictului şi asupra pedepsei caentitate juridică abstractă, izolată de omul care săvârşeşte undelict şi este condamnat, cât şi de mediul din care provine şiîn care se întoarce după pedeapsă"1.

5.1.2. Modelul preventivAcest model aparţine doctrinei pozitiviste de la sfârşitul

secolului al XIX-lea. Fondatorul acesteia a fost juristul şisociologul Enrico Ferri, care contestă sistemul represivconceput de şcoala clasică.

Ideile susţinute de şcoala pozitivistă erau:- importanţa comportamentului infracţional pentru instanţa

de judecată;- relevarea factorilor ereditari şi de mediu care au

determinat evoluţia comportamentului infractorului;- ştergerea imaginii clasice a omului rezonabil, stăpân pe

actele sale şi liber întotdeauna să aleagă între bine şi rău;- infractorul nu este întotdeauna liber să aleagă, fiind

determinat de legile naturale (descoperite doar de ştiinţă);- individualizarea pedepsei să se realizeze ţinându-se

seama de personalitatea infractorului şi de condiţiile concretecare au determinat producerea activităţii infracţionale.

În conformitate cu aceste opinii, pedeapsa constituie unmijloc de apărare socială cu caracter curativ, prin care seurmăreşte vindecarea infractorului.

E. Ferri afirma că infracţiunea este mai întâi un fenomennatural şi social care trebuie prevenit şi apoi este o entitatejuridică. Prevenirea generală se poate realiza dacă existăcertitudinea represiunii, şi nu severitatea acesteia.

E. Ferri susţine necesitatea luării unor măsuri de ordin1 Gh.Nistoreanu, C.Păun, op.cit., p. 30.

124

social şi economic, care să elimine, eventual să limiteze, rolulfactorilor criminogeni.

Măsurile propuse le-a numit "substitutive penale", sens încare autorul enumera câteva: iluminatul străzilor,descentralizarea administrativă, reducerea consumului de alcooletc. Luând în considerare cunoaşterea ştiinţifică a cauzalităţiifenomenului infracţional, doctrina pozitivistă propune modelulpreventiv ca primă încercare de prevenire a criminalităţii.

5.1.3. Doctrina apărării socialeAceastă doctrină încearcă să îmbine cele două concepţii

(ale şcolii clasice şi şcolii pozitiviste), conferind dreptuluipenal o nouă finalitate, respectiv: apărarea socială realizatăatât prin prevenire, cât şi prin represiune.

Doctrina apărării sociale este explicată de Marc Ancei înlucrarea "La deferise sociale nouvelle" (Noua Apărare Socială).

Ideile fundamentale ale acestei doctrine susţineau că:- "apărarea socială" se referă la protejarea societăţii

împotriva criminalităţii;- "protecţia" se realizează prin măsuri penale şi

extrapenale de natură a neutraliza delincventul (prin aplicareade metode emotive şi educative sau prin eliminare sausegregare);

- "apărarea socială" susţine acea politică penală careacordă prioritate prevenirii crimei şi tratamentuluidelincventului (având drept obiectiv resocializareainfractorului);

- resocializarea este considerată o rezultantă a procesuluide umanizare a noilor legislaţii penale;

- umanizarea dreptului penal şi procesual penal se bazeazăpe cunoaşterea ştiinţifică atât a fenomenului infracţional, câtşi a personalităţii delincventului.

Aceste obiective ale "Şcolii Apărării Sociale" (de tratareşi resocializare a delincventului) se regăsesc şi în ideilesusţinute de orientarea clinică1.

Criminologia şi modelele de politică penalăTeoriile criminologice au influenţat în mare măsură

complexul proces de elaborare şi punere în aplicare a unormetode de tratament şi reeducare a condamnatului, dar şiprogramele de prevenire a criminalităţii.

Examenul psiho-individualPrima încercare a avut loc în Argentina, în 1907, prin

înfiinţarea unui cabinet de psihologie clinică şi experimentală1 Rodica M.Stănoiu, op.cit., p.157.

125

în cadrul penitenciarului naţional.Ulterior, "câştigă teren" aplicarea acestui examen psiho-

individual şi în Brazilia, Chile, Belgia, Germania, Austria şiFranţa.

Programele de prevenireCel mai cunoscut program de prevenire este "Proiectul Zonei

Chicago" (Chicago Area Project) şi a fost inspirat de teoriaecologică a "Şcolii din Chicago".

În conformitate cu aceasta, rata criminalităţii poate firedusă ca efect al ameliorării mediului social (prinîmbunătăţiri de ordin social, economic şi cultural; schimbăriatitudinale prin implicarea directă a cetăţenilor la reducereacriminalităţii).

Chiar dacă a fost contestat şi nerezistând în timp (decâtîntre 1930-1950), Proiectul Zonei Chicago a determinat o scădereconsiderabilă a delincventei în oraşul respectiv.

5.1.4. Modelul curativAcest model de politică penală s-a fundamentat pe

rezultatele cercetării ştiinţifice în criminologie.Fundamentarea ştiinţifică a tendinţei non-represive în

politica penală a fost stimulată şi de evoluţia criminologiei înperioada interbelică, mai ales a criminologiei clinice, caresituează persoana infractorului în centrul preocupărilor,urmărind tratamentul şi resocializarea acestuia. La dateleştiinţifice furnizate de criminologia clinică s-au adăugatideile doctrinei "apărării sociale" susţinute de FilipeGrammatica şi, mai ales, cele ale "noii apărări sociale",promovate de Marc Ancei1.

Modelul curativ viza:- axarea politicii penale pe ideea de resocializare a

infractorului;- adoptarea unor metode de tratament apte să contribuie la

readaptarea socială a individului;- adoptarea unor tehnici de individualizare menite să

contribuie la creşterea eficienţei tratamentului, atât înmomentul individualizării judiciare a sancţiunii, cât şi înperioada executării acesteia;

- adoptarea unui ansamblu de măsuri de ordin social,economic, cultural etc, în scopul facilitării reinserţieisociale cât mai adecvate a infractorului, după executareatratamentului.

Programele de tratament au la bază metoda clinică, abordând1 Gh.Nistoreanu, C.Păun, op.cit., p.227.

126

personalitatea infractorului în unitatea şi dinamica acesteia1.În S.U.A., ideea de tratament a cunoscut o anumită

consacrare juridică în sistemul sentinţelor cu duratănedeterminată combinate cu măsura eliberării condiţionate "pecuvânt".

- Alte modalităţi de sancţionare non-represivă au vizatexecutarea sancţiunii cu închisoarea în semilibertate, avânddrept scop facilitarea resocializării (infractorul este lăsat înmediul său familial şi social, păstrându-şi locul de muncă, darîşi petrece sfârşitul de săptămână şi concediul în penitenciar).

- Reforma sistemului penitenciar a constituit un alt punctde interes, urmărindu-se umanizarea regimului de executare înmediu închis şi realizarea unui tratament adecvat deresocializare a infractorului.

- Ideea tratamentului post-penal, care vizează sprijinireainfractorului la ieşirea din penitenciar, astfel încât acesta săevite situaţiile criminogene şi să atenueze procesul destigmatizare.

- Modelul curativ de politică penală constituie un succesimportant al criminologiei tradiţionale, iar nereuşitele care auapărut pe parcursul transpunerii lui în realitate nu sedatorează lipsei fundamentului teoretic, ci condiţiilor social-economice şi culturale specifice fiecărei ţări.

5.2. Tendinţe moderne în politica penalăPolitica penală la nivel statal manifestă o tendinţă de

armonizare internaţională atât în planul legislativ alcombaterii criminalităţii, cât şi în planul respectăriidrepturilor omului, devenit o adevărată "religie"2 a sfârşituluiacestui secol.

În această conjunctură, o importanţă specială revinecongreselor specializate organizate de Naţiunile Unite (la careparticipă, în calitate de raportori ori de consultanţi,personalităţi din toate statele lumii, atât oameni de ştiinţă,cât şi reprezentanţi ai puterii legislative şi executive).

O importanţă decisivă în prefigurarea tendinţelor actualeşi de perspectivă în politica penală au avut-o ultimele douăcongrese specializate ale O.N.U., respectiv cel de la Milano şial VIII-lea Congres al Naţiunilor Unite asupra preveniriicriminalităţii şi tratamentului delincvenţilor, desfăşurat la

1 Rodica M.Stănoiu, Metode şi tehnici de cercetare în criminologie, Bucureşti,Editura Academiei, 1981, p. 75-80.2 A.Năstase în Drepturile omului, religie a sfârşitului de secol, I.R.D.O., Bucureşti, 1992, citat de Gh.Nistoreanu, C.Păun, op.cit., p. 232.

127

Havana în perioada 27 august-7 septembrie 1990.

5.2.1. Tendinţa represivă, neoclasicăConform Recomandărilor de politică penală ale Congresului

de la Havana, Anexa A, tendinţa represivă ar trebui să semanifeste mai ales în cazul terorismului, al crimei organizate,infracţiunilor contra mediului înconjurător şi împotrivaactivităţilor corupte ale funcţionarilor publici.

Apariţia curentului neoclasic ca orientare teoretică esteînsă de dată mai recentă şi s-a constituit iniţial într-oreacţie faţă de modelul curativ de politică penală, criticat subaspectul ineficacităţii metodelor şi tehnicilor de tratament,abuzului de psihiatrie şi al neglijării programelor globale deprevenire a criminalităţii. De asemenea, sistemul pedepselor cudurată nedeterminată, probaţiunea şi eliberările "pe cuvânt" aufost criticate, considerându-se în acest sens că ele constituieun vast domeniu al arbitrariului juridic şi execuţional,implicând contradicţii grave între măsurile non-punitive şisistemele penale represive.

După disputele care au avut loc pe această temă în perioada1970-1975, ideile şcolii clasice de drept penal au fost reluateîn planul teoriei politicii penale, adepţii lor fiind susţinuţide realitatea infracţională concretă, de "explozia"criminalităţii în ţările occidentale şi de tendinţa deuniversalizare a acestui fenomen.

Fără a fi partizanul măsurilor represive, J. Pinatelrecunoaşte că această tendinţă este oarecum justificată decreşterea gravă a infracţionalităţii, mai ales a celei săvârşitecu violenţă, fapt care determină o reacţie agresivă de apăraredin partea societăţii, reacţie reflectată în plan legislativ.Totodată, autorul atrage atenţia asupra marilor probleme pe carele ridică mediul penitenciar, care se constituie într-oadevărată "şcoală a crimei", din care infractorii ies maiversaţi, mai marcaţi psihic şi mai înrăiţi.

5.2.2. Tendinţa moderatăTendinţa moderată în politica penală reprezintă tentaţia

echilibrului într-o lume din ce în ce mai dezechilibrată.Această tendinţă este o politică a bunului-simţ, dictat de ideeacă atât o represiune mai înaltă, cât şi renunţarea la sancţiuneapenală vor conduce la dificultăţi.

Tendinţa moderată a fost marcată cu prilejul tuturorreuniunilor internaţionale de specialitate din ultimele douădecenii şi exprimată cu claritate cu prilejul congreselor de la

128

Milano şi Havana. Astfel, în "Planul de acţiune" de la Milano seprecizează:

"Trebuie explorate şi încurajate formele diverse ale participării comunităţii (laprevenirea şi combaterea criminalităţii — n.n.), în scopul creării alternativelor viabile laintervenţia judiciară pură, alternative care ar putea furniza metode măi accesibilepentru administrarea justiţiei, cum ar fi medierea, arbitrajul şi curţile de conciliere ".

În acelaşi sens, se remarcă şi importanţa SeminaruluiEuropean asupra Alternativelor la Pedeapsa cu închisoarea(Helsinki - 1988). Cu acest prilej s-a susţinut că pedeapsa cuînchisoarea trebuie să fie aplicată cu moderaţie şi numai încazul săvârşirii unor infracţiuni grave ori atunci cândsubiecţii activi ai faptelor penale sunt delincvenţiincorigibili1.

Referitor la măsurile alternative închisorii trebuie să seacorde o mai mare importanţă:

- avertismentului penal, amânării nelimitate a pronunţăriisentinţei, măsurii de compensare a victimei;

- pedepsei pecuniare, atât amenzii, cât şi sancţiuniidenumite "zile-amendă";

- aplicării pedepselor care prevăd munca în serviciulcomunităţii ori condamnarea la locul de muncă;

- limitării ori interziceri i unor drepturi pe o perioadălimitată de timp;

- menţinerii unor sancţiuni specifice modelului curativ,între care suspendarea executării pedepsei şi probaţiunea;

- modalităţilor de executare a sancţiunii cu închisoarea în"semilibertate" sau „semidetenţie";

- soluţionării conflictelor penale pe alte căi decât celeobişnuite, cum ar fi mediaţiunea şi dejuridicizarea.

Tendinţa moderată în politica penală, orientată pe ideea dealternativitate oferă multiple soluţii viabile important esteînsă modul în care acest model este răspus în practică,fondurile alocate şi nivelul de calificare a personalului dinsistemul justiţiei penale.

Regionalizarea dreptului penal internaţional şi cooperarea în materiepenală

Colocviul pregătitor al celui de-al XV-lea Congres alAsociaţiei Internaţionale le Drept Penal (Rio de Janeiro -septembrie 1994), desfăşurat la Helsinki, în perioada 1-6septembrie 1992, sub d «numirea "Regionalizarea dreptului penalinternaţional şi protecţia drepturilor omului prin mijloacele procedurii penale", aabordat pe larg această problematică. în urma dezbaterilor careau avut loc s-a concluzionat că în perioada actuală există un1? Gh.Nistoreanu, C.Păun, op.cit., p.240.

129

interes evident din partea tuturor statelor europene pentruarmonizarea legislaţiilor penale şi procesual-penale, în scopulasigurării unei mai bune protecţii sociale, prin sporireaeficienţei sistemului justiţiei penale şi a protejăriidrepturilor omului.

5.3. Componenta preventivă a criminalităţiiPentru cel care a comis o infracţiune, cauzând un rău unui

alt om, cum trebuie ă fie pedeapsa? Care este realul acesteia?Pedeapsa este menită să trezească conştiinţa criminalului

şi să prevină comiterea Ie noi crime. Funcţia de prevenire apedepsei (specială sau generală) depinde nu le asprimea şiduritatea acesteia, ci de certitudinea şi inevitabilitateapedepsei.

Neaplicarea pedepsei, întârzierea aplicării şi executăriipedepsei determină pierderea autorităţii şi eficacităţiipedepsei21.

Aşa cum sublinia C. Beccaria în lucrarea sa "Dei delitti et detlepene ", pedeapsa nu se poate justifica prin asprime, prinintimidare şi explicaţiune, ci prin utilitatea ei. Pedeapsa seaplică nu pentru a ispăşi un rău făcut - crima -, ci pentruîmpiedica alte rele, alte crime în viitor.

Mijloacele de luptă împotriva criminalităţii sunt atât denatură juridică, cât şi nejuridică. În opinia lui Marc Ancei,politica penală cuprinde atât sancţiuni penale, cât şi măsuri deîndreptare a criminalului, măsuri de prevenire socială şiindividuală. Astfel, menirea politicii penale este să aperesocietatea împotriva crimei, să aplice pedepse, dar să şi aperepe victimă. În aceeaşi măsură trebuie să ajute la reintegrareasocială a celui care â terminat de executat pedeapsa.

5.3.1. Mijloacele de luptă împotriva criminalităţii în criminologia modernăPrevenirea generală şi prevenirea specialăConsideraţii generaleCriminologia modernă oferă un spaţiu cuprinzător cercetării

căilor şi mijloacelor de luptă împotriva criminalităţii.În opinia unor autori reprezentativi (Sellin, Pinatel,

Sutherland etc), lupta împotriva criminalităţii trebuierealizată pe două căi, şi anume: o cale preventivă, deîmpiedicare a comiterii de crime (ante-delictum) şi o calerepresivă, de pedepsire a celor care comit crime (post-delictum). De asemenea, în lupta împotriva criminalităţii un locimportant îl ocupă activitatea poliţiei, sens în care se remarcăacele aspecte ce vizează prevenirea criminalităţii prin

130

controlul şi supravegherea ca atribut al poliţiei ca organ alordinii publice.

Conceptul de prevenirePrin conceptul de prevenire se înţelege luarea unor măsuri

care să conducă-la împiedicarea comiterii de crime.În opinia lui Traian Pop1 există două forme de prevenire a

criminalităţii: prima formă se referă la prevenirea apariţieisau existenţei unor cauze sociale ori individuale care potconduce la crimă (de exemplu, sărăcia, criza economică, lipsainstrucţiei, carenţele educative, conflictele între oameni,criza individuală).

Măsurile recomandate a se lua în asemenea situaţii suntmăsurile sociale, individuale, prin care în mod direct seînsănătoşeşte situaţia socială, iar indirect, înlăturându-seacele cauze care pot genera săvârşirea de infracţiuni.

Despre cea de a două formă de prevenire a criminalităţii,T. Pop sublinia că aceasta se referă la prevenirea directă acrimei (în situaţia existenţei unui grup de recidivişti carecomit mereu crime, împotriva acestora pot interveni organele depoliţie care supraveghează acest grup şi îl împiedică să comităcrime)24.

5.4. Criminologia clinică5.4.1. Consideraţii generaleConcepţia clinică în criminologie este de tradiţie mai

veche, fiind o expresie a orientării biologice şi psihologice.Ea s-a dezvoltat şi răspândit tot mai mult, reprezentând încriminologie una din cele mai răspândite tendinţe. Aceastăorientare se bazează pe lucrările lui E. de Greef, di Tulio,E.E. Gluck, Gegnard, Mayn şi Pinatel.

În dezvoltarea criminologiei clinice s-a evidenţiatexperienţa accesului clinic, folosit în practică în cadrulclinicilor, şi care au ca înclinaţie medicală cu implicaţii îndomeniul diagnosticului, prognozei şi tratamentului respectiv,clinicianul se bazează pe "încrederea faţă de realizărileterapeutice", fiind împotriva aplicării procedeelor tehnice.

În prezent, asistăm la încercări de accentuare a orientăriiclinice în practică, prin orientarea asupra cercetăriiştiinţifice şi aplicării procedeelor experimentale, cum ar fistudierea cazurilor elocvente în scopul formulării de ipoteze şisoluţionarea reglementărilor.

Astfel, cercetarea are un caracter statistic, spredeosebire de caracterul cauzal, şi arată deosebirile care se1 T.Pop, Criminologie, Cluj, 1928, p.621.

131

referă la valorile diferitelor elemente pe plan clinic şistatistic. Ţinând seama de această situaţie, unii autori susţin"integrarea efectivă a metodelor psihologice şi sociologice".

5.4.2. Bazele criminologiei cliniceBaza iniţială a criminologiei clinice este reprezentată de

personalitatea infractorului. Această criminologie încearcă să explicecomportamentul infracţional prin caracteristicile personalităţiiinfractorului. Fiecare infractor reprezintă un caz deosebit,special care trebuie studiat prin prisma clinică bazându-se peexperienţa clinică spunea di Tulio. Studiind infractorul,criminologia clinică îşi propune ca scop "starea de pericol"legată de personalitatea lui, care apare sub forma cronică saupotenţială, folosind accesul interdisciplinar. În acest sens,starea periculoasă a personalităţii este legată de înclinaţiapentru comiterea acţiunii penale, de înclinaţia "trecerii laact".

Din perspectiva criminologiei clinice, personalitateareprezintă unitatea şi exprimarea diverselor proprietăţiindividuale care se află întotdeauna în acţiune şi interacţiune.Personalitatea reprezintă o unitate structurală dinamică aacestor proprietăţi. Pinatel explică faptul că trăsăturilediferenţiale ale personalităţii incluse în nucleul centralexplică capacităţile penale şi condiţia "trecerii la act", cutoate că ele acţionează întotdeauna în mod diferenţial şistabilit în direcţia comiterii infracţiunii. Înclinaţia decurgedin nucleul central care se compune din egocentrism,nestabilitate, agresivitate şi neparticipare afectivă- lipsă deacţionare.

Criminologia clinică, bazându-se pe asemenea concepte, prinlegătura dintre cercetare şi acţiune, se îndreaptă spre parteapractică a problemei legate de personalitatea infractorului, înbaza aplicării metodelor corespunzătoare.

Criminologia clinică încearcă printr-o metodologiecorespunzătoare să aplice în clinică faţă de cel pedepsit unsistem special "de cercetare psihologică, medicală şi socială",explicând complexul obţinut pe cale clinică, datorită cărui faptea poartă numele de clinică socială sau criminologică. Pe bazaacestei observări clinice şi a diagnosticului se determinămăsurile terapeutice de acţionare asupra infractorilor(tratamentul criminologic al infractorilor), care prezintăposibilitatea readaptării lor la societatea în care trebuie să-şi continue viaţa şi activitatea.

După părerea lui Pinatel, se creează posibilitatea unei

132

cercetări reale operative, care să lege cercetarea ştiinţificăde acţiunea socială, în timp ce criminologia se eliberează de oserie de cercetări suplimentare şi de pragmatism, care apare cao acţiune rapidă antipenală în condiţiile contemporane decreştere a infracţiunii.

În cadrul criminologiei clinice se acordă o deosebităimportanţă sectorului de cercetare, care cuprinde documentareade laborator şi clinică, deoarece activitatea acestuia trebuiesă servească aplicării practice şi să dea posibilitateaacţionării rapide şi în mod corespunzător asupra creşteriiinfracţiunii în condiţiile contemporane.

Aplicarea criminologiei clinice nu se limitează laacţionare şi resocializare, în faza de penitenciar, ea serăsfrânge şi asupra, stadiului judiciar al procesului penal, semenţionează în hotărârile primului Congres Internaţional deCriminologie Clinică (Roma, 1958, tema a fost susţinută şi laCongresul Criminologilor francezi de la Lyon, 1960).Reprezentanţii crimonologiei clinice consideră că centrele deobservare, ţinând seama de larga lor transformare ca rezultat aldezvoltării, trebuie să îndeplinească funcţia de observare şiacţionare.

133

CAPITOLUL 6TIPOLOGII DE CRIMINALITATE

6.1. Criminalitatea organizatăNoţiunea de criminalitate internaţională cuprinde

totalitatea actelor infracţionale internaţionale făptuite într-operioadă de timp bine determinată, pe teritoriul tuturorstatelor comunităţii internaţionale sau al unor anumite zonegeografice, de către persoane fizice.

6.1.1. Consideraţii generale privind crima organizatăCrima organizată poate fi percepută ca un produs social

„pătruns în viaţa noastră socială şi politică”, izvorât dintendinţa diferitelor grupuri de a folosi criminalitatea camijloc de mobilitate socială1 şi chiar de acaparare a puterii2.

Potrivit teoriei dezvoltate de A.J. Ianni şi Daniel Bell3,la baza crimei organizate se află un proces social4. De exempluîn America, explică Daniel Bell, crima organizată reprezintămodul în care grupurile de emigranţi sărăcite se ridică deasupracondiţiei de ghetou şi acţionează pentru evitarea opresiunii şia discriminărilor. Este una din explicaţiile ce sunt dateexistenţei mafiei italiene sau altor grupări de crimăorganizată, cum ar fi organizaţiile tong, triadele, yakuza,grupările columbiene, ruseşti, etc.5.

Într-o teorie similară, denumită teoria transmisiuniiculturale, Edwin Sutherland6 argumentează comportamentul criminalca fiind deprins, învăţat, iar acest fapt implică ceva mai multdecât simpla imitare. Cei ce devin criminali cunosc o asemeneaevoluţie atât datorită contactului lor permanent cu cei careîncalcă legea cât şi datorită relativei lor izolări de cei care1 Kely J.Robert – Natura crimei organizate şi operaţiunile ei specifice, SUA, 1987,pag. 5.2 Nistoreanu Gheorghe, Păun Costică – Criminologie, Editura Europa Nova, Bucureşti,1996, pag. 211.3 Koening Dorean Marguerite – Confruntarea dintre sistemul justiţiei penale şi crimaorganizată în Statele Unite. Raport la Colocviul preparator al Asociaţiei Internaţionale de Drept Penal, Egipt,1977, în „Revista Internaţională de Drept Penal”, vol. 69, pag. 306.4 Chipăilă Ion (coordonator) şi colectiv – Globalizarea traficului de copii, EdituraSitech, Craiova, 2006, pag. 13.5 Miclea Damian – Cunoaşterea crimei organizate, Editura Pygmalion, Ploieşti, 2001,pag. 12-13.6 Sutherland E. – White coilar crime, Editura Dryden Press New York, 1949, pag. 53.

134

respectă legea.Sociologii au considerat că anumite zone sau medii

încurajează delincvenţa, devenind terenuri propice pentrustructurile crimei organizate. Succesul şi bunăstareatraficanţilor de droguri şi a altor infractori implicaţi înactivităţi criminale constituie modele demne de urmat pentrutineri în locurile în care nu există alte alternative pentruprogresul social1. Sursa crimei organizate îşi găseşte astfellocul în destrămarea şi proasta funcţionare a sistemului(înţelegând sistemul în ansamblul său), ceea ce a făcut ca, dupăschimbările survenite în fostele state totalitare, crimaorganizată să se dezvolte cu mare repeziciune, surclasândstructurile de drept, spulberând circuitele bancare, acaparândclasa politică, reuşind să intimideze ori să copleşeascăsistemul represiv2.

Privită ca fenomen, crima organizată este o creaţie aultimelor secole şi a apărut în diverse puncte de pe glob(S.U.A., China, Japonia, Italia) în anumite condiţii şi avândcauze specifice de ordin istoric şi social, sub diverse denumiri(mafia, yakuza, triade, etc.). Aceste organizaţii criminale auabordat criminalitatea ca modalitate de obţinere a unorprofituri ridicate prin săvârşirea unor infracţiuni specifice(trafic de droguri, trafic de persoane, trafic de armament,contrabandă, spălarea banilor, prostituţie, jocuri de noroc,etc.) 3.

În opinia lui F. Alder4, crima organizată s-a manifestattotuşi cu mult înaintea acestei perioade, chiar dacă nu s-aufolosit denumiri specifice. În acest sens, sunt exemplificateexistenţa traficului ilegal cu sclavi sau a uneia din cele maivechi infracţiuni ce a dăinuit de la începuturile navigaţiei şipână în prezent, şi anume pirateria.

De-a lungul timpului, s-a observat că o serie de fapte şigrupări specifice crimei organizate au fost nu numai tolerate destatele ce au obţinut profituri uriaşe în urma desfăşurăriiacestor activităţi, dar structurile sociale s-au implicat şi încomiterea şi organizarea lor, fiind ulterior scăpate de subcontrol. Spre exemplu, politica economică desfăşurată timp depeste trei secole de Compania engleză a Indiilor occidentale a1 Alder F.şi alţii – Criminologia, Ediţia a II-a, Editura MacGrew N.J.All., SUA,1995, pag. 304.2 Miclea Damian – op.cit., pag. 13.3 Chipăilă Ion (coordonator) şi colectiv – Globalizarea traficului de copii, EdituraSitech, Craiova, 2006, pag. 14.4 Alder F. şi alţii – Criminologia, Ediţia a II-a, Editura MacGrew N.J.All., SUA,1995, pag. 305.

135

făcut din China o adevărată naţiune de opiomani şi a dus ladeclanşarea celor două războaie ale opiului1. Astfel, lasfârşitul secolului al XVIII-lea, o treime din populaţiamasculină a Chinei era consumatoare de opiu. În vederea stopăriiconsumului de opiu, autorităţile chineze au somat pe toţinegustorii străini să-şi aducă stocurile de opiu pentru a fidistruse, englezii protestând atunci când cele 1400 tone de opiuce le aparţineau au fost aruncate la Canton în apele fluviului.Drept consecinţă, la 4 aprilie 1840, regina Victoria a Angliei adeclarat război împăratului Chinei, război pierdut de China, iarprin pacea de la Nankin în 1842, englezii obţineau insula HongKong, precum şi stimularea comerţului cu opiu. A urmat al doilearăzboi al opiului (1856-1858) câştigat de francezi şi englezi,iar prin pacea de la Tianjin, China a fost obligată sălegalizeze comerţul cu opiu contra unei taxe vamale, ceea ce adus la creşterea importului, dar şi la cultivarea macului,devenind primul producător de opiu din lume, cu 100.000 de tone,în perioada 1905-19082. Acest lucru a făcut ca opiul să serăspândească nu numai în regiune, ci şi în statele occidentaleprin numărul mare de imigranţi chinezi, indieni sau filipinezi.Această perioadă a făcut să se perfecţioneze şi să se extindăorganizaţiile criminale denumite triadele chinezeşti. În faţaacestei situaţii, Occidentul a interzis comerţul ilicit cudroguri prin Convenţia de la Shanghai din 1909, la care auparticipat S.U.A., Germania, Franţa, Marea Britanie, Iran,Portugalia, Rusia şi Cambodgia, ceea ce a constituit un începutîn lupta împotriva crimei organizate.

Ultimul deceniu al secolului XX s-a caracterizat printr-overitabilă schimbare în toate domeniile vieţii economico-socialeşi politice, a gândirii şi a modului de viaţă. O doctrinăretrogradă de înăbuşire a drepturilor şi libertăţilorcetăţeneşti s-a prăbuşit, iar alta opusă şi-a făcut loc pespaţii geografice îndeosebi în Europa de Est, dar şi în Asia,Africa şi America Latină3.

Această schimbare a avut repercusiuni şi asupracriminalităţii, având în vedere că aceasta constituie suma unuiansamblu de factori favorizatori4.

Dezvoltarea căilor de comunicaţie şi a mijloacelor de1 Bell Richard – Interzicerea stupefiantelor în Revista „Interpol” nr.432/1991. În acelaşi sens Bercheşan Vasile şi Pletea Constantin – Drogurile şitraficanţii de droguri, Editura Paralela 45, Piteşti, 1998, pag. 103.2 Miclea Damian – Cunoaşterea crimei organizate, Editura Pygmalion, Ploieşti,2001, pag. 15.3 Chipăilă Ion (coordonator) şi colectiv – op.cit., pag. 15.4 Miclea Damian – op. cit., pag. 16.

136

transport, a schimburilor comerciale şi a turismului la scarămondială, a permis deplasarea tot mai rapidă a infractorilor îndiferite ţări pentru săvârşirea de fapte penale, pentru a scăpade răspunderea juridică ori pentru a ascunde sau valorificaprodusul infracţiunilor. Această tendinţă a dus în primul rândla dispariţia limitelor dintre naţional, regional şiinternaţional şi la întrepătrunderea problemelor politice,economice şi sociale. În cadrul acestei tendinţe globalizarea s-a extins şi în sfera criminalităţii.

Deschiderea graniţelor nu a condus doar la creştereacooperării economice, culturale şi politice dintre state ci,coroborate cu instabilitatea economică şi slăbirea controluluila frontieră, a generat şi o creştere a criminalităţii. A apărutastfel criminalitatea organizată la nivel transnaţional şitranscontinental. Această tipologie a infracţionalităţii şi-aîndreptat atenţia spre anumite domenii favorizate de climatulglobalizării, cum ar fi: traficul de droguri, traficul ilicit dearme, de materiale nucleare, terorismul, traficul de persoane,prostituţia, pedofilia, spălarea banilor, furtul şi contrabandacu obiecte din patrimoniul naţional, răpirea oamenilor deafaceri şi vedetelor în scopul răscumpărării, corupţia dincompaniile multinaţionale, pirateria maritimă şi aeriană, etc.Crima organizată a îmbrăcat un aspect mondializat, aducândatingere siguranţei publice şi siguranţei naţionale, tulburândbuna desfăşurare a activităţii organismelor economice, politiceşi sociale1.

Formele de manifestare a criminalităţii organizate s-audiversificat de la o zi la alta, acestea trecând de la domeniitradiţionale, cum sunt jocurile de noroc, camăta şi prostituţia,la traficul cu opere de artă şi obiecte arheologice furate,fraudele cu cărţi de credit, comerţul cu animale şi păsări rare,etc., ajungându-se la organizarea activităţii infracţionale dupămodelul companiilor legale (sectoare de preluare, producţie,transport, valorificare, protecţie)2.

Organizaţiile criminale sunt implicate tot mai mult înpractici ilicite de dumping şi înregistrarea unor pierderifictive, operaţiuni realizate deseori cu complicitatea unorfuncţionari corupţi.

Scăderea ofertei mondiale de organe umane pentru transplantconstituie un aspect cu caracter de noutate exploatat de

1 Chipăilă Ion (coordonator) şi colectiv – Globalizarea traficului de copii, EdituraSitech, Craiova, 2006, pag. 16.2 Miclea Damian – Cunoaşterea crimei organizate, Editura Pygmalion, Ploieşti, 2001,pag. 17.

137

reţelele de crimă organizată. Ca urmare, s-a dezvoltat o piaţăneagră cu astfel de organe care exploatează sărăcia, îndeosebiîn ţările slab dezvoltate, iar progresele înregistrate întehnicile de transplant a organelor prelevate sunt de natură aspori această activitate atât de sumbră1.

Faţa nevăzută a profiturilor ilicite realizate prinspălarea banilor cunoaşte mijloace din ce în ce mai sofisticate,iar sumele uriaşe obţinute sunt valorificate de organizaţiilecriminale pentru a ţine sub control importante instituţiifinanciar-bancare sau economico-sociale, creându-se de multe oriadevărate monopoluri prin înlăturarea concurenţei.

Crima organizată urcă spre vârfurile societăţii princorupţie, cuprinzând instituţii vitale ale statului, punândastfel în pericol siguranţa naţională.

Cercetătoarea Louise Shelley este de părere că sfârşitulsecolului XX a însemnat şi apariţia unui nou fenomen –globalizarea simultană a crimei, terorii şi corupţiei, oadevărată trinitate a răului care se manifestă în întreaga lume2.Ea poate fi întâlnită nu numai în ţările cele mai sărace dinAmerica Latină sau în Africa, dar şi în America sau în ţărilecele mai prospere din Europa. Mafia globală, pax mafiosi, parteaîntunecată a globalizării, economia ilicită globală sunt cei mairecenţi termeni care definesc apariţia crimei organizatetransnaţionale.

Globalizarea desemnează existenţa şi manifestarea unui setde procese care se produc în societatea internaţională şi carereflectă acţiunea unor reţele şi sisteme cu caracterinterregional. Aceste relaţii şi interacţiuni sunt prezente întoate domeniile vieţii sociale (cultură, economie, politică,juridic, militar şi ecologic). Globalizarea este asociată cudeteritorizarea şi cu reteritorializarea spaţiului socio-economic şi politic. Guvernarea globală desemnează procesul princare instituţiile şi organizaţiile internaţionale şiinterguvernamentale elaborează şi susţin reguli şi norme ceguvernează ordinea mondială în toate aspectele vieţii socialecontemporane, de la cultură la criminalitate, de la finanţe laviaţa spirituală)3.

În ultimul deceniu, ameninţările criminalităţii organizate1 Pitulescu Ion – Al treilea război mondial. Crima organizată, Editura Naţional,Bucureşti, 1996, pag. 15.2 Suceavă Ion – Interpol la început de mileniu, Editura Meronia, Bucureşti, 2007,pag. 26.3 Voicu Costică, Voicu Adriana-Camelia, Geamănu Ioan – Criminalitatea organizată îndomeniul afacerilor, Editura Pildner&Pildner, Târgovişte, 2006, pag. 29.

138

au devenit mai importante decât cele care s-au manifestat prinînfruntarea blocurilor militare, în perioada Războiului Rece.Nesocotind frontierele permeabilizate la maxim şi ignorândstatul de drept, crima organizată are puterea de a destabilizaţări şi continente întregi.

Experţii afirmă în unanimitate că organizaţiile criminales-au adaptat la noua ordine a economiei mondiale şi au ştiut săprofite extraordinar de mondializarea schimburilor de mărfuri şicapitaluri1.

Magnitudinea criminalităţii este percepută doar odată cudeclanşarea marilor seisme financiare, cu proliferarea actelorteroriste finanţate de organizaţiile criminale şi cu prăbuşireaimperiilor financiare construite din traficul de droguri şispălarea banilor.

Globalizarea, ca fenomen în desfăşurare dinamică, oferăcriminalităţii organizate facilităţi care generează o veritabilăexplozie a tuturor tipurilor de trafic, din ce în ce mai greu dedepistat, de urmărit şi de stopat. Această nouă ordine mondialăa permis şi consolidarea unei criminalităţi noi, oportunistă şiagresivă, transnaţională şi tot mai bine organizată, careprosperă profitând de diferenţele între legislaţiile şipracticile represive naţionale2.

Este evident faptul că în momentul de faţă criminalitateaorganizată este direct legată de dezvoltarea economiei, deevoluţia politicii şi progresul ştiinţei. Criminalitateaorganizată exploatează cu maximă operativitate şi eficienţă atâtprogresele ştiinţei, cât şi contradicţiile şi vidurilelegislative naţionale. Globalizarea a permis organizaţiilorcriminale să-şi optimizeze activităţile prin delocalizareaetapelor infracţiunilor comise (pregătire, acţiunea criminalăpropriu-zisă, plăţi, spălarea banilor proveniţi din activităţiilicite, etc.)3.

Imaginea globală a economiei reflectă interpenetrareaputernică între economia criminală şi economia legală, situaţiefavorizată de numeroasele evoluţii geopolitice care se produc înlumea contemporană.

Se poate afirma faptul că înainte de Tratatul de laMaastricht s-a constituit o piaţă europeană criminală care1 Dupuis-Danon Marie-Christine – Finance Criminelle, Editura Presses Universitairesde France, Paris, 2004, pag. 5.2 Dupuis-Danon Marie-Christine – op. cit., pag. 6; a se vedea în acest sens şiChipăilă Ion (coordonator) şi colectiv – Globalizarea traficului de copii, Editura Sitech, Craiova, 2006, pag.18.3 Voicu Costică, Voicu Adriana-Camelia, Geamănu Ioan – op.cit., pag. 36.

139

uneşte Estul cu Vestul, în cadrul căreia acţionează grupărilecriminale italiene, yakuza japoneză, triadele chinezeşti,clanurile turceşti, ruseşti, poloneze, grupările pakistaneze,iraniene, nigeriene, precum şi cartelurile din America Latină.Aceste grupuri criminale nu formează o super-mafie unificată,dar ele dezvoltă raporturi care merg de la colaborare laconflict1.

Globalizarea a consolidat „piaţa” internaţională a crimeica răspuns la cererea şi oferta de produse şi acte ilicite totmai grave. În universul rarefiat al puternicelor organizaţiicriminale sunt iniţiate, derulate şi finalizate activităţicriminale de mare amploare, astfel încât fenomenulcriminalităţii organizate, amplasat tradiţional la periferiasocietăţii devine o prezenţă activă şi agresivă pe toatetreptele societăţii, inclusiv cele mai selecte, contribuindconsiderabil la diminuarea autorităţii statului.

Globalizarea determină profesionalizarea crimei organizate,care utilizează ultimele cuceriri în materie de tehnologie şicomerţ pentru a-şi extinde şi perfecţiona activităţile ilegale.Prin utilizarea computerelor, membrii reţelelor criminale obţin,protejează şi procesează informaţiile de care au nevoie îndesăvârşirea operaţiunilor lor ilicite. După opiniile experţiloreuropeni, puterea criminalităţii organizate prezintă următoareleparticularităţi2:

● legăturile între organizaţiile criminaletransnaţionale sunt tot mai puternice şi mai complexe;

● internaţionalizarea tot mai extinsă a grupurilorcriminale organizate;

● activitatea acestor supraputeri ale crimeiorganizate constituie o ameninţare la nivel strategic pentrutoate sistemele de drept naţionale.

Criminalitatea organizată globalizată reprezintă un fenomencăruia i se acordă astăzi o importanţă din ce în ce mai mare,atât pe plan naţional, regional, continental şi internaţional,în sensul că autorităţile au conştientizat faptul că aceastăproblemă nu poate fi rezolvată secvenţional, ci numai la nivelmondial.

În conceperea şi punerea în aplicare a strategiei deprevenire şi combatere a criminalităţii organizate trebuie avuteîn vedere următoarele aspecte3:1 Santino Umberto – Mafia entre premiere et deuxieme republique dans „Peuplesmediterraneens” nr. 67/1994, pag. 104.2 Xavier Raufer- Introducere în volumul “Cele 13 capcane ale haosului mondial”,Editura Corint, 2004, pag. 29-30.3 Voicu Costică, Voicu Adriana-Camelia, Geamănu Ioan – Criminalitatea

140

necesitatea completării cadrului legislativ prinelaborarea unor norme de incriminare a tuturor faptelor ilicitecare se circumscriu fenomenului de criminalitate organizată, îndeplin acord cu recomandările şi convenţiile ONU, aleConsiliului Europei şi Uniunii Europene;

creşterea gradului de performanţă al serviciilor şiautorităţilor de aplicare a legii, care să opereze cu aceeaşisupleţe ca şi organizaţiile criminale. Aceste autorităţi trebuiesă coopereze mult mai eficient prin intermediul canalelor decooperare ale OIPC-Interpol, Europol sau ale celorlalteorganizaţii regionale;

ridicarea capacităţii structurilor specializate deanticipare a viitoarei criminalităţi, a formelor de manifestareşi metodelor folosite de grupările criminale, ceea ce presupuneo bună cunoaştere a acestora, a scenariilor şi resurselor decare dispun, percum şi a punctelor vulnerabile în fazele deconcepere, punere în aplicare şi finalizare a acţiunilorcriminale;

creşterea capacităţii de supraveghere a comunicaţiilorce se realizează între grupurile criminale, de urmărire adeplasărilor transfrontaliere a acestora, prin utilizareabazelor de date existente;

conceperea şi punerea în aplicare de cătreautorităţile statale, a procedurilor unitare privindsechestrarea şi confiscarea veniturilor provenite din activităţicriminale;

necesitatea asigurării primatului informaţiei, princreşterea capacităţii serviciilor specializate de penetrareinformativă a structurilor criminale, precum şi a organismelorşi instituţiilor din sfera economică şi financiar bancară careau legături cu aceste organizaţii criminale, mai ales înproblema spălării banilor;

iniţierea de programe speciale de formare pentrupersonalul serviciilor de investigaţii, lucrători vamali,poliţia de frontieră, pentru identificarea tehnicilor folositede infractori pentru traficul de persoane, droguri, contrabandă,etc.;

implementarea unor programe eficiente de protecţie avictimelor şi martorilor.

Organizaţiile criminale transnaţionale vor exploata, totmai mult, răspândirea pe plan global a informatizării, afluxului de capital şi extinderea reţelelor de transport care

organizată în domeniul afacerilor, Editura Pildner&Pildner, Târgovişte, 2006,pag. 29-30.

141

facilitează traficul ilicit de droguri, de persoane, dearmament, a produselor de contrabandă, etc. Reţelele criminalecu baza în America de Nord, Europa Occidentală, China, Columbia,Japonia, Israel, Mexic, Nigeria şi Rusia îşi vor extinde aria deacţiune şi obiectivele, vor corupe liderii unor state instabilesau fragile economic şi vor pătrunde în bănci şi afaceri,influenţând sau chiar determinând sistemele de putere şi naturaregimurilor politice.

Criminalitatea transnaţională este favorizată de existenţaa trei elemente esenţiale1:

permeabilitatea frontierelor şi imposibilitateaautorităţilor de a controla tot ce intră şi tot ce iese dintr-unteritoriu naţional;

diferenţele de regimuri juridice şi politice dintreţări, dublate de existenţa unor reglementări contradictorii înmaterie bancară, comercială, fiscală, precum şi tratamentuljuridic aplicat;

inexistenţa unui Cod penal european şi a uneiveritabile voinţe politice de a lupta organizat împotrivaacestui fenomen.

6.1.2. Conceptul de crimă organizată în doctrina internaţionalăLa ora actuală asistăm la o recrudescenţă fără precedent a

fenomenului criminalităţii care este amplificat prin trafic dedroguri, acte de terorism şi crimă organizată, comise în scopulde a produce teamă şi insecuritate în rândul populaţiei, dar şio serie de delicte şi crime, ce aduc atingere drepturilor şilibertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, caracterizate prinomoruri, tâlhării, răpiri, jafuri cu mâna armată şi alte faptecare afectează siguranţa civică şi individuală.

Alături de violenţa primitivă, ocazională sau pasională, seconstată proliferarea violenţei raţionale, specificăcriminalităţii organizate şi organizaţiilor criminaleprofesioniste. Asistăm la o aşa numită „internaţionalizare” aviolenţei şi crimei organizate la nivelul diferitelor societăţi,state şi naţiuni, prin apariţia şi proliferarea unor noi tipuride crime şi delicte, ce presupun noi forme de prevenire şicombatere a violenţei şi criminalităţii organizate atât la nivelnaţional cât şi internaţional.

În pofida intensificării activităţii şi intervenţiilororganismelor cu atribuţii de prevenire şi combatere acriminalităţii în general, se constată o amplificare a actelorinfracţionale îndreptate împotriva persoanelor şi patrimoniului1 Voicu Costică, Voicu Adriana-Camelia, Geamănu Ioan – op. cit., pag. 26.

142

public sau privat, precum şi o extensie a faptelor de corupţieşi fraudă în diferite sectoare ale vieţii economico-sociale. Încadrul acestui climat infracţional, criminalitatea organizatăconstituie cea mai periculoasă formă, cu un impact direct asuprastării de normalitate şi siguranţă civică. Astfel, forma cea maipericuloasă şi virulentă a infracţionalităţii organizate oreprezintă criminalitatea organizată transfrontalieră, unadevărat flagel ce ameninţă toate statele lumii, deoarece toatepot fi exploatate în folosul capilor lumii interlope pentru carefrontierele sunt ca şi inexistente1.

Formele criminalităţii organizate au căpătat noi valenţe,extinzându-şi aria de cuprindere şi sfera de activitate la cotealarmante, în contextul transformărilor geopolitice, economiceşi sociale cu care se confruntă în prezent comunitateainternaţională2.

Criminalitatea organizată constituie o problemă socialăcomplexă ale cărei modalităţi de manifestare, repercusiuni şimoduri de soluţionare interesează atât factoriiinstituţionalizaţi de control cât şi opinia publică, ea devenindun fenomen deosebit de grav şi periculos ce are consecinţedistinctive şi destabilizatoare asupra structurii instituţiilorunui stat democrat, şi un impact devastator ce pune în pericolnu doar stabilitatea economico-socială a statelor ci chiarsecuritatea şi pacea naţiunilor.

În aceste condiţii, recunoscând faptul că prin formele salede manifestare, prin tendinţele şi dimensiunile sale,criminalitatea organizată reprezintă o ameninţare serioasă,statele lumii au luat măsuri de contracarare a acestui flagel,elaborând strategii de combatere ce au vizat două coordonateprincipale3:

pe de o parte, au fost create structuri specializatede luptă împotriva diferitelor forme pe care le îmbracăcriminalitatea organizată, încercându-se în acelaşi timp oarmonizare a legislaţiei penale în domeniu;

pe de altă parte s-a întărit şi diversificat

1 Chipăilă Ion (coordonator) şi colectiv – Globalizarea traficului de copii, EdituraSitech, Craiova, 2006, pag. 22; a se vedea în acelaşi sens şi Iacob Adrian – Lupta împotriva criminalităţiiorganizate, Editura Sitech, Craiova, 2007, pag. 13-14.2 Miclea Damian – Combaterea crimei organizate, vol. I, Editura MinisteruluiAdministraţiei şi Internelor, Bucureşti, 2004, pag. 7.3 Chipăilă Ion (coordonator) şi colectiv – op. cit., pag. 23; a se vedea în acelaşisens şi Iacob Adrian – op. cit., pag. 14.

143

cooperarea internaţională între state.Punerea în evidenţă a conceptului de criminalitate

organizată a preocupat şi preocupă specialiştii din domeniilecriminologiei, sociologiei şi dreptului penal.

Una din sursele crimei organizate o constituie anormalafuncţionare a sistemului social în ansamblul său, acest lucrufacând ca după schimbările survenite în fostele statetotalitare, crima organizată să se dezvolte cu repeziciune,aproape la vedere, să surclaseze structurile de drept, săspulbere circuitele bancare, să acapareze clasa politică, săintimideze ori să copleşească sistemul represiv, să constituieun pericol pentru siguranţa naţională1.

Primele încercări de definire juridică a criminalităţiiorganizate au demonstrat o preocupare evidentă din parteaspecialiştilor pentru a combate fenomenul prin studiulştiinţific al acestuia. Această activitate intensă apenaliştilor a căpătat amploare în ultima perioadă de timp, atâtla nivel naţional, cât şi în plan internaţional, dar nuîntotdeauna au reuşite notabile pe plan legislativ. Astfel, seoperează în multe state şi la nivelul unor foruri ştiinţifice cutermeni cum ar fi „crima organizată” sau „organizaţiicriminale”, dar aceştia nu sunt definiţi juridic, existând chiarconfuzii sub aspectul delimitării lor.

Preocupările penaliştilor în definirea criminalităţiiorganizate s-au evidenţiat şi cu prilejul Colocviului AsociaţieiInternaţionale de Drept Penal, organizat la Budapesta înseptembrie 1999.

În vederea delimitării conceptelor de „criminalitate”,„crimă organizată” şi „mafie”, se impun a fi făcute următoareleprecizări2:

în primul rând, este necesar să se facă o diferenţiereclară între conceptele de „criminalitate”, „crimă organizată” şi„mafie”;

în al doilea rând, trebuie făcută o delimitare clarăîntre cele două concepte menţionate mai sus şi organizaţiilecriminale compatibile cu acestea;

în al treilea rând, se impune fie schimbarea opticiicu privire la definirea conceptului de „mafie”, fie găsirea unuitermen generic corespondent acestuia, dar care să desemnezetoate activităţile de tip mafiot.

1 Miclea Damian – op. cit., pag. 10.2 Ţical George Marius – Crima organizată şi terorismul, Editura FundaţieiUniversitare “Dunărea de jos”, Galaţi, 2006, pag. 22-23.

144

Aceste trei concepte se diferenţiază între ele prin: gradul de periculozitate socială a activităţilor

infracţionale compatibile cu fiecare segment infracţional înparte, de natură să afecteze sectoarele vieţii economice,sociale şi politice în stat;

nivelul de organizare şi structurare a organizaţiilorcriminale, care se raportează la fiecare concept în parte;

metodele şi mijloacele folosite de organizaţiilecriminale pentru atingerea scopului propus;

scopul urmărit. Activităţile de tip mafiot presupun, în plus faţă de cele

asociate cu crima organizată, următoarele trăsăturicaracteristice1:

se dezvoltă în concordanţă cu evoluţia structurilorstatale, economice, politice şi sociale;

prezintă un grad de periculozitate deosebit, deoareceurmăresc instituirea controlului asupra unor sectoare economiceşi niveluri de decizie;

în activitatea asociaţiilor criminale de tip mafiotprevalează metodele de acţiune agresive;

scopul final al activităţilor mafiei îl constituieobţinerea unor câştiguri ilicite uriaşe.

modul de structurare a asociaţiilor mafiote urmează olinie tradiţională care depăşeşte uneori un secol de vechime;

liderul asociaţiei se bucură de o autoritate deosebităîn rândul membrilor acesteia, în majoritatea cazurilor avânddrept de viaţă şi de moarte asupra lor;

admiterea noilor membri în asociaţie se face după operioadă de iniţiere şi de testare a aptitudinilorinfracţionale, printr-un ritual specific;

toţi membrii asociaţiilor mafiote consimt să respectelegea tăcerii (omerta)2, care presupune o interdicţie absolută dea colabora cu autorităţile, încălcarea acesteia atrăgând dupăsine pedeapsa capitală;

fiecare membru al asociaţiei mafiote, în funcţie detreapta ierarhică pe care se află, are un rol bine stabilit înactivitatea infracţională la care urmează să ia parte.1 Albu Petru – Crima organizată în perioada de tranziţie-o ameninţare majoră laadresa securităţii naţionale, Editura Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, Bucureşti, 2007, pag. 29.2 Omerta reprezintă codul sicilian al onoarei care interzice transmiterea deinformaţii cu privire la delicte considerate a fi afaceri ale persoanelor implicate. (World Book Dictionary). A se vedea în acestsens şi Mario Puzo – Omerta, Editura RAO, Bucureşti, 2007.

145

Delimitarea conceptelor de „criminalitate”, „crimăorganizată” sau „mafie”, de cel de „organizaţii criminale”compatibile cu acestea prezintă o importanţă deosebită pentrulegiuitor. Nu pot fi incriminate prin lege conceptele de„criminalitate”, „crimă organizată” sau „mafie”, deoareceacestea implică o diversitate de acte şi fapte infracţionale,sancţionate în mod individual de legiuitor şi au o sferă decuprindere greu de delimitat cu exactitate.

Conceptul de „criminalitate” trimite cantitativ, la unansamblu de crime (comise, cunoscute şi sancţionate) într-unspaţiu dat şi calitativ, la procese de confruntări socialecomplexe între responsabilii controlului şi reacţiei sociale şiautorii infracţiunilor.

În acest sens, considerăm că termenul de „criminalitateorganizată” este mai just şi mai potrivit decât cel de „crimăorganizată”, din moment ce avem de-a face, în acest caz, cu unansamblu de comportamente criminale de diverse tipuri, care seînscriu într-o dinamică de confruntări şi alianţe colective, şinu numai cu acte criminale individuale şi izolate.

Există o ambiguitate conceptuală în materia criminalităţiiorganizate care, depăşind planul teoretic, produce consecinţenegative pe plan practic, în lupta efectivă împotrivafenomenului infracţional generat de grupurile criminaleorganizate. În acest context, campania împotriva criminalităţiiorganizate creează uneori impresia unei lupte împotriva unuiinamic aflat în ceaţă şi de aceea orice clarificare conceptualătrebuie privită nu ca un simplu exerciţiu teoretic, ci ca uninstrument necesar din punct de vedere al practiciianticriminale. Ambiguitatea conceptuală se manifestă în primulrând în plan terminologic (inconsecvenţa terminologică), sereflectă apoi asupra caracteristicilor fenomenului(eterogenitatea caracteristicilor) şi în final asupradificultăţii definirii1.

„Criminalitate organizată”, „crimă organizată”,„organizaţie criminală”, „criminalitate organizatătransnaţională”, reprezintă doar o parte din expresiile folositede diferiţi autori sau de unele documente internaţionale pentrua indica acelaşi fenomen2.1 Cioclei Valerian – Despre ambiguitatea conceptuală în materia criminalităţiiorganizate, Culegere de materiale din Proiectul TEMPUS VEP – Lupta împotriva corupţiei şi criminalităţii organizate,Editura Lumina Tipo, Bucureşti, 2001, pag. 138-143.2 Monet Jean Claude – La criminalite organisee, Editura “La documentation francaise”,Paris, 1996, pag. 8.

146

Unii autori utlizează alternativ sintagmele „criminalitateorganizată” şi „crimă organizată”, uneori în aceeaşi propoziţieşi în mod evident cu un sens absolut identic1, în timp ce alţiautori pun semnul egalităţii între „crima organizată” şi„organizaţia criminală”2, ceea ce întreţine o stare de confuziecu privire la aceste concepte, într-un domeniu atât deimportant, în care se impune un minim de rigoare în utilizareadiferitelor expresii, doar aparent echivalente.

„Criminalitatea organizată” este sintagma cea mai adecvatăpentru ipoteza în care se desemnează fenomenul în general3. Prin„criminalitate” se înţelege, aşa cum s-a precizat anterior, unansamblu de fapte penale. Există diferite categorii decriminalitate, în funcţie de diverşi factori la care seraportează. Dacă se foloseşte drept criteriu de referinţăcaracterul organizat al faptelor penale, putem alcătui ocategorie de criminalitate, pe care o putem numi organizată4.

„Crima organizată” este o expresie care are mai mult o valoaremetaforică, fiind mai adecvată discursului gazetăresc decât celştiinţific. Termenul de „crimă organizată” este adesea folositca o categorie generală nedefinită, presupunând că oricine ştiece înseamnă5. În orice caz, este nepotrivită utilizareatermenului pentru a desemna fenomenul în ansamblu, deci caechivalent al „criminalităţii organizate”, după cum, la fel denepotrivită este folosirea lui ca echivalent al expresiei„organizaţie criminală”, aşa cum se întâmplă de multe ori.

„Organizaţia criminală” reprezintă la rândul ei o expresie ce sereferă la o grupare de infractori, care desfăşoară activităţicriminale, dar nu se referă la activitatea sau activităţile însine.

De altfel, termenul de „organizaţie” este puţin campretenţios în acest caz. Dacă avem în vedere sensul sociological termenului, este foarte dificil să admitem că o grupare deinfractori poate îndeplini standardele necesare pentru a fi1 A se vedea spre exemplu Albrecht Hans Yorg – “La criminalite organisee et la notiond’ordre”, în Criminalite organisee et ordre dans la societe, Editura P.U.D’AIX Marseille, 1997, pag. 18.2 Monet Jean Claude – op.cit., pag. 8.3 Chipăilă Ion (coordonator) şi colectiv – Globalizarea traficului de copii, EdituraSitech, Craiova, 2006, pag. 27; a se vedea în acelaşi sens şi Iacob Adrian – Lupta împotriva criminalităţiiorganizate, Editura Sitech, Craiova, 2007, pag. 17.4 Cioclei Valerian – op. cit., pag. 139.5 M. Anderson – Marea Britanie şi crima organizată: dimensiunea internaţională –European journal of crime. Criminal Law and Criminal Justice – Anglia, 1993, pag. 292-308.

147

calificată drept organizaţie1. Este de preferat expresia „grupcriminal organizat”, care este de altfel utilizată şi deConvenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţiitransnaţionale organizate adoptată la New York la 15 noiembrie2000 (art. 2, lit.a).

Termenii de „criminalitate transnaţională” şi „criminalitateorganizată transnaţională”, trebuie să fie la rândul lorfolosiţi în mod diferenţiat după caz. Există o criminalitatetransnaţională care nu are caracter organizat, după cum existăşi o criminalitate organizată care nu are neapărat caractertransnaţional. Oricum, nici una din aceste două expresii nupoate fi substituită celei de „criminalitate organizată”,deoarece una spunea prea mult, iar cealaltă prea puţin2.

Având în vedere aspectele prezentate anterior, considerămcă expresia „criminalitate organizată” este cea care trebuiefolosită atunci când este vorba de un ansamblu de fapte penale,cărora li se poate ataşa atributul organizat.

Inconsecvenţa terminologică s-a transmis în mod firesc şiasupra caracteristicilor criminalităţii organizate faţă de carenu există o viziune coerentă3. Majoritatea autorilor care auadmis similitudinea între conceptele de „criminalitateorganizată”, „crimă organizată” şi „organizaţie criminală” s-auaxat pe stabilirea trăsăturilor care conferă grupului caracterulorganizat şi anume:

existenţa unei structuri piramidale şi a unei putericentrale;

folosirea anumitor reguli de constrângere şirecurgerea sistematică la violenţă;

profesionalizarea infractorilor; organizarea metodică a operaţiunilor ilicite; monopolizarea; presiunea şi ameninţarea exercitate asupra

democraţiei4.La cea de-a V-a Conferinţă a ONU privind prevenirea

criminalităţii şi tratamentele infractorilor, s-a elaborat o

1 P. Reuter – Disorganized crime: The economics of the visible hand. EdituraM.I.T.Press Cambridge, 1983, în acelaşi sens Pierre Trembley şi Maurice Cusson – Marches criminels transnationauxet analyse strategique, în „La Criminalite Organisee”, pag. 23.2 Cioclei Valerian – op. cit., pag. 139.3 Chipăilă Ion (coordonator) şi colectiv – op.cit., pag. 29. A se vedea în acelaşisens şi Iacob Adrian – op.cit., pag. 19.4 Cusson Maurice – La nation de crime organise, în „Criminalite organisee et ordredans la societe”, Paris, 1994, pag. 29.

148

rezoluţie specială – „Crima ca formă de afaceri”, în care sesubliniază patru criterii definitorii pentru crima organizată,respectiv1:

scopul: obţinerea de câştiguri substanţiale; legături: bine structurate şi delimitate ierarhic în

cadrul grupului; specific: folosirea atribuţiilor şi relaţiilor de

serviciu ale participanţilor; nivel: ocuparea de către participanţi a unor funcţii

superioare în economie şi societate.Majoritatea autorilor care au încercat să desprindă

caracteristicile acţiunilor şi nu ale grupurilor criminaleorganizate s-au axat de regulă pe „listarea” unor activităţisusceptibile a fi incluse în sfera fenomenului de criminalitateorganizată, ajungându-se la stabilirea următoarelor tipuri deactivităţi care ar fi în sfera criminalităţii organizate,astfel: spălarea banilor obţinuţi din activităţi ilicite;terorismul; furtul obiectelor de artă şi traficul cu acestea;furtul de proprietate intelectuală; traficul de persoane;traficul cu organe umane; traficul ilicit de droguri; traficulde armament; deturnarea de aeronave şi pirateria maritimă;frauda în asigurări; bancruta frauduloasă; infiltrarea înafaceri legale; coruperea funcţionarilor publici şi areprezentanţilor unor partide sau alte personalităţi oficiale;alte infracţiuni comise de grupuri criminale organizate. Aşa cums-a remarcat în doctrină, o asemenea listă este desigurimperfectă. De altfel, însăşi utilitatea unei astfel declasificări este incompletă dacă ne referim la ultimul punct allistei. Aceasta ar fi trebuit să înceapă şi să se încheie cuspecificarea „orice infracţiuni comise de grupuri criminaleorganizate”.

Stabilirea unor caracteristici formale este o operaţiunesortită impreciziei, nu numai datorită divergenţelor de opiniiîntre diverşi specialişti sau foruri interne şi internaţionale,ci şi datorită complexităţii şi mobilităţii fenomenului. Înaceste condiţii este mult mai important să se încercedesprinderea unor caracteristici fundamentale ce ţin de naturafenomenului, care să permită individualizarea criminalităţiiorganizate în raport cu alte tipuri de criminalitate.

Inconsecvenţa terminologică şi modul eterogen în care suntabordate caracteristicile criminalităţii organizate reprezintă

1 Albu Petru – Crima organizată în perioada de tranziţie-o ameninţare majoră laadresa securităţii naţionale, Editura Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, Bucureşti, 2007, pag. 32.

149

în mod evident, premise total nefavorabile pentru definireaacesteia. Definirea unui fenomen infracţional are repercusiunipractice extrem de importante mai ales când percepţia acestuiaeste confuză, aşa cum se întâmplă în cazul criminalităţiiorganizate. În prezent nu există o definiţie unanim acceptată şinici măcar o convergenţă de opinii pe această temă. Explicaţiileacestei stări de fapt sunt multiple. Se poate invoca în primulrând un motiv obiectiv ce rezultă din complexitatea fenomenului,adică din diversitatea faptelor ilegale susceptibile a seîncadra în sfera criminalităţii organizate1.

Principala dificultate în definirea criminalităţiiorganizate, derivă însă dintr-o abordare greşită în planmetodologic, respectiv din tratarea problemei fără distincţie înplan normativ şi criminologic, ceea ce este necesar.

Dacă abordăm problema din punct de vedere normativconstatăm că o definire a criminalităţii organizate esteinutilă, atâta timp cât noţiunea de criminalitate se referă laun ansamblu de fapte penale, la o diversitate de infracţiuni. Înplan normativ criminalitatea organizată trebuie raportată ladiverse infracţiuni predefinite de legea penală, comise în modorganizat sau, altfel spus, de grupuri criminale organizate. Înacest plan normativ, ceea ce este necesar de definit, se referăîn primul rând la noţiunea de „grup organizat”. Rezultă că dinpunct de vedere normativ definiţia criminalităţii organizate nupoate fi decât consecinţa finală a unui întreg şir dereglementări de definiţii prealabile pentru a se înţelegefenomenul şi a se propune strategii eficiente de combatere aacestuia2.

În prezent criminalitatea organizată constituie obiectulunor preocupări constante de politică criminală, conceptulcriminologic în sine rămâne prea vag, acoperind caracteristiciprea vaste, şi nu de o viziune integrată asupra structurii saleglobale. Pe de altă parte, termenii de „crimă organizată”,„mafie”, „criminalitate organizată”, „criminalitate economicăsau de afaceri”, sunt încă, din păcate, prea des confundaţi sau

1 Chipăilă Ion (coordonator) şi colectiv – Globalizarea traficului de copii,Editura Sitech, Craiova, 2006, pag. 31; a se vedea în acelaşi sens şi Iacob Adrian – Lupta împotriva criminalităţiiorganizate, Editura Sitech, Craiova, 2007, pag. 20.2 Cioclei Valerian – Despre ambiguitatea conceptuală în materia criminalităţiiorganizate – în culegerea de materiale din Proiectul TEMPUS JEP – „Lupta împotriva corupţiei şi criminalităţiiorganizate”, Editura Lumina Tipo, Bucureşti, 2001, pag. 143.

150

folosiţi ca sinonime. De asemenea, este adevărat şi faptul cărapoartele guvernamentale cultivă ideea că această criminalitateorganizată este o problemă socială importată din străinătate şică, prin urmare, este vorba de o conspiraţie exterioarăreprezentată de mafia siciliană, turcă, rusă, triadelechinezeşti, yakuza japoneză, cartelurile columbiene, reţelelealbaneze sau nigeriene etc., căutându-se astfel un ţapispăşitor1.

Prin extrapolare, majoritatea specialiştilor în domeniuîncearcă să caracterizeze crima organizată, folosind criteriiasemănătoare acceptate pe plan internaţional.

Convenţia ONU împotriva criminalităţii transnaţionale organizate,adoptată la 15 noiembrie 20002, defineşte „crima organizată” ca fiindactivităţile desfăşurate de orice grup format din cel puţin trei persoane care permitcelor aflaţi la conducere să se îmbogăţească sau să controleze teritorii ori pieţe internesau străine prin folosirea violenţei, intimidării, corupţiei, urmărind fie să desfăşoare oactivitate infracţională, fie să se infiltreze în economia legală3.

În doctrina OIPC–INTERPOL, prin „crimă organizată”, în sensul decriminalitate se înţelege ansamblul activităţilor criminale desfăşurate degrupuri de infractori structurate, implicate în activităţi ilicite (jocuri de norocclandestine, prostituţie, trafic de persoane, de stupefiante, falsificarea şi traficul cumonedă falsă, traficul de armament, furtul şi traficul cu opere de artă etc.) care îşiinvestesc profiturile obţinute în activităţi ilegale. Într-unsens mai larg, prin „crimă organizată” se înţeleg activităţileilegale desfăşurate de grupuri de infractori profesionişti,caracterizate printr-o anumită organizare într-o specialitatecriminală.

Conform unei alte definiţii formulate de OIPC–INTERPOL4,„crima organizată” reprezintă orice asociere sau grupare de persoane care se dedaula o activitate ilicită continuă, al cărui scop principal este de a realiza profituri fără arespecta graniţele naţionale.

Biroul Federal de Investigaţii (FBI) din SUA defineşte„crima organizată” drept o conspiraţie infracţională continuă,care se autoîntreţine, având o structură organizatoricămenţinută prin frică şi corupţie şi motivată de lăcomie5.

1 Studiu publicat în „Revue de Science criminelle et de droit penal compare”, nr.4/1997, pag. 89-90.2 Ratificată de România prin Legea nr. 565/2002.3 Ţical George Marius – Crima organizată şi terorismul, Editura Fundaţiei Universitare „Dunărea de jos”, Galaţi, 2006, pag. 22.4 Le Dosar Serge şi Rose Philiphe – Cyber-Mafia, Editura Antet, Bucureşti, 1998, pag.32.5 Hedeşiu Emil – Contracararea crimei organizate transfrontaliere, Editura UNAP,Bucureşti, 2005, pag. 15.

151

Într-o altă accepţie, prin „crimă organizată” se înţelegeacel segment infracţional la care se raportează activităţiilegale de natură să afecteze grav anumite sectoare ale vieţiieconomice, sociale şi politice, desfăşurate prin metode şimijloace, în mod constant, planificat şi conspirat, de cătreasociaţii de indivizi, cu ierarhie internă bine determinată, înstructuri specializate şi mecanisme de autoapărare, în scopulobţinerii de profituri ilicite, la cote deosebit de ridicate1.

Criminalistul american H. Abadinsky2, profesor la St. XavierUniversity, defineşte „crima organizată” ca „o asociaţie non-ideologică, implicând un anumit număr de persoane aflate într-ostrânsă interacţiune socială, organizată pe baza unei ierarhiialcătuite din cel puţin trei niveluri, în scopul de a-şi asiguraprofitul şi puterea cu activităţi ilegale. Locul în interiorulierarhiei şi gradele cu o anumită importanţă pot fi atribuite înfuncţie de gradele de rudenie şi de relaţiile de prietenie sauîn mod raţional, în funcţie de specializarea fiecărui individ înparte”.

Premeditată şi concepută până la detaliu, în ceea cepriveşte rolul şi modul de acţiune al celor care o înfăptuiesc,criminalitatea organizată se deosebeşte fundamental de acţiunilecriminale ale unor indivizi care se asociază ocazional pentru acomite infracţiuni3.

Formele concrete de manifestare ale criminalităţiiorganizate diferă de la o ţară la alta, dar există şi grupuricriminale ale căror acţiuni afectează concomitent mai multeţări.

Deşi definiţia şi tipurile crimei organizate suntcontroversate pe plan mondial, mulţi specialişti considerându-leprea generale, concluzia care se desprinde este clară: pentru aavea un program eficient de luptă împotriva criminalităţiiorganizate, trebuie să fie înţeles comportamentul criminal înansamblu.

Combaterea criminalităţii organizate a preocupat şipreocupă comunitatea internaţională pe măsură ce fenomenul afost perceput în formele sale de manifestare. Sesizând pericolulsocial ce-l reprezintă statele lumii, la nivel global,continental şi regional, au căutat diverse forme de combatere.Dacă iniţial sfera acestor acţiuni s-a regăsit, în principal, în1 Rădulescu Sorin, Banciu Dan – Sociologia crimei şi criminalităţii, Editura Şansa,Bucureşti, 1996, pag. 68.2 Paolo Pezini – Mafiile, Editura BIC-ALL, Bucureşti, 2003, pag. 8-9.3 Şerb Stancu, Drăghici Constantin, Iacob Adrian, Ignat Andrei – Drept poliţienesc,Editura Tritonic, Bucureşti, 2003, pag. 202.

152

mijloacele naţionale de combatere, extinderea fenomenului afăcut ca organismele guvernamentale şi neguvernamentale să-şidea mâna până la cel mai înalt nivel pentru cunoaşterea înprimul rând a fenomenului şi apoi găsirea căilor şi mijloacelorpoliţieneşti şi legislative de contracarare. Dacă la început auexistat reţineri legate de regimul politic al unor state, desfera frontierelor, de principiile din dreptul penal naţional,acestea au fost treptat înlăturate, pentru găsirea unor soluţiioptime privind conceptul general de combatere şi crearea unororganisme internaţionale continentale şi regionale, apte să punăîn aplicare măsurile adoptate1.

Amplasarea fenomenului a făcut ca sub egida ONU,preşedinţii de state să se întâlnească la cel mai înalt nivel şisă-şi exprime poziţia faţă de pericolul criminalităţiiorganizate ce ameninţă siguranţa naţională.

În acest sens, în cadrul Reuniunii Ministeriale aPreşedinţilor de state de la Neapole din 1994, a fost adoptatPlanul Mondial de acţiune contra criminalităţii transnaţionale organizate, cecuprinde printre altele, următoarele prevederi2:

a) În scopul combaterii efective a criminalităţiiorganizate, comunitatea internaţională trebuie să ţină cont decaracteristicile sale structurale şi metodele specifice demanifestare pentru a elabora strategii, politici, legi şi altemăsuri. Deşi nu se constituie într-o definiţie juridică, sauexhaustivă a fenomenului, următoarele elemente configureazăcaracteristicile crimei organizate:

organizare de grupuri cu scopuri de activităţicriminale;

legături ierarhice sau relaţii personale care permitanumitor indivizi să conducă grupul;

recurgerea la violenţă, intimidare şi corupţie învederea realizării de profituri sau pentru a obţine sechestru peteritorii sau pieţe;

spălarea profiturilor ilicite, atât în sensul uneiactivităţi criminale cât şi pentru infiltrarea în economialegală;

potenţial de expansiune în orice nouă activitate şidincolo de frontierele naţionale;

cooperarea cu alte grupuri criminale organizate1 Miclea Damian – Combaterea crimei organizate, vol. I, Editura MinisteruluiAdministraţiei şi Internelor, Bucureşti, 2004, pag. 54.2 Chipăilă Ion (coordonator) şi colectiv – op.cit., pag. 34. A se vedea în acelaşisens şi Iacob Adrian – Lupta împotriva criminalităţii organizate, Editura Sitech, Craiova, 2007, pag. 23.

153

transnaţional. b) Pentru a preveni, descoperi şi combate cât maijudicios activităţile criminale transnaţionale organizate,comunitatea internaţională trebuie să cunoască organizaţiilecriminale şi dinamica lor, în care scop este necesar ca fiecarestat să strângă, să analizeze şi să difuzeze statistici şiinformaţii fiabile asupra acestui fenomen;

c) Este necesar ca fiecare stat să studieze experienţaţărilor care au fost şi sunt confruntate cu fenomenulcriminalităţii organizate, şi să interpreteze informaţiilerezultate din analiza structurii şi activităţilor criminale aleacestora pentru a elabora strategii utile şi măsuri legislativeîn materie penală şi de procedură penală, să înfiinţezestructurile organizatorice necesare prevenirii şi combateriiacestui fenomen;

d) Statele trebuie să examineze, dacă este cazul,posibilitatea de a adopta reglementări legislative care săcalifice drept infracţiune participarea la o organizaţiecriminală sau la o asociaţie infracţională, instaurând oresponsabilitate penală a persoanelor fizice, pentru a întăricapacitatea de luptă contra criminalităţii organizate, îninteriorul frontierelor acestora şi pentru a îmbunătăţiicooperarea internaţională;

e) De asemenea, statele trebuie să asigure condiţiile cajustiţia penală să dispună de structuri şi mijloace suficientepentru a face faţă activităţilor complexe ce le presupunecriminalitatea organizată, şi în primul rând garanţii contracorupţiei, intimidării şi violenţei;

f) Pentru combaterea eficace a criminalităţii organizate,este necesar ca statele să depăşească codul de tăcere şiintimidare, examinând posibilitatea recurgerii la tehnicifiabile de strângere a probelor cum ar fi:

supravegherea electronică; operaţiunile clandestine şi livrările supravegheate

(când acest lucru este prevăzut în legislaţia naţională şi curespectarea deplină a drepturilor individuale, în special adreptului la respectarea vieţii private şi sub rezerva, dacăeste cazul, a unei supervizări juridice);

măsuri care să încurajeze membrii organizaţiilorcriminale, să coopereze şi să depună mărturie, în specialprogramele de protecţie a martorilor şi familiilor acestora, iarîn limitele impuse de legislaţia naţională, să beneficieze de untratament mai favorabil, ca recompensă pentru colaborarea înderularea cercetărilor şi a judecăţii.

154

g) În altă ordine de idei, se recomandă statelor săcreeze celule speciale de cercetare şi să le doteze pentrucunoaşterea aprofundată a caracteristicilor structurale şi ametodelor de funcţionare a grupurilor criminale organizate,asigurând în acelaşi timp, membrilor acestor celule resurselenecesare pentru ca aceştia să-şi poată concentra eforturileasupra strângerii şi analizei informaţiilor privindcriminalitatea transnaţională organizată;

h) Statele trebuie să pună la punct programe educativepentru crearea unei culturi de moralitate şi legalitate, săelaboreze şi să aplice măsuri destinate să aducă la cunoştinţăpublicului efectele nefaste ale criminalităţii organizate,pentru a obţine ataşamentul comunităţii în sprijinireaeforturilor naţionale şi internaţionale de luptă împotrivacriminalităţii organizate;

i) Statele trebuie să examineze posibilitatea adoptăriimăsurilor de restituire sau de indemnizaţie adecvate în favoareavictimelor criminalităţii organizate, în conformitate cudispoziţiile Declaraţiei de principii fundamentale de justiţie,referitoare la victimele criminalităţii şi victimele abuzului deputere, adoptată de Adunarea Generală a ONU, prin Rezoluţia nr.40/34 din 29 noiembrie 1985;

j) ONU şi organizaţiile sale competente trebuie să punăla punct modele şi directive practice în materie de dreptmaterial şi de drept procesual, bazându-se pe experienţa şicunoştinţele specializate ale statelor şi pe contribuţiaorganizaţiilor interesate, ajutând statele la cererea lor săexamineze şi să evalueze legislaţia internă, să planifice şi săîntreprindă reforme, ţinând seama de practicile existente şitradiţiile culturale, juridice şi sociale.

6.1.3. Criminalitatea organizată în RomâniaÎn perioada 1990-2000, crima organizată nu a fost definită

în sistemul penal român ca act sau concept, infracţiunilespecifice crimei organizate fiind definite ca atare, nefăcându-se referire sub aspectul formelor agravante la crima organizată1.Existau însă instituţii în Codul penal şi legi specialepretabile aplicării lor ca instrumente juridice şi penale încombaterea crimei organizate, ca de exemplu: circumstanţeleagravante2; infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de

1 Miclea Damian – op. cit., pag. 107.2 Art. 76 Cod penal român.

155

infracţiuni1; infracţiunea de trafic de stupefiante2;infracţiunea de spălare a banilor şi infracţiunea de contrabandăcalificată.

Într-o opinie formulată de analişti ai dreptului penal3,soluţiile juridico-penale prevăzute de Codul penal erauurmătoarele:

incriminarea şi sancţionarea infracţiunii de asocierepentru săvârşirea de infracţiuni;

aplicarea prevederilor referitoare la participaţie; incriminările prevăzute în partea specială a legii

penale care acoperă toate faptele ilicite care ar putea ficomise de asociaţii criminale;

prevederile din partea generală care cuprinde cauzelelegale de agravare (recidivă, concursul de infracţiuni,infracţiunea continuată, circumstanţele agravante, cauzelelegale de atenuare sau cauzele de diferenţiere şi circumstanţeleatenuante).

Anul 2000 este considerat a fi un an de referinţă încombaterea crimei organizate în România, odată cu adoptareaLegii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficuluişi consumului ilicit de droguri. Fiind un segment foarteimportant al crimei organizate, apariţia acestei legi cu formemoderne de combatere prin mijloace penale şi procesual penale(incriminarea a noi infracţiuni, înăsprirea pedepselor,protejarea legală a livrărilor supravegheate, a poliţiştilor şicolaboratorilor sub acoperire, controlul comunicaţiilorinformatice, regimul confiscărilor şi cooperarea poliţieneascăinternaţională) a făcut ca dreptul să devină o armă la îndemânaorganelor judiciare4.

Problema integrării României în Uniunea Europeană a făcutca începând cu anul 2001 combaterea criminalităţii organizate săocupe un loc important în preocupările structurilor politice şisă se înceapă un laborios program de armonizare a legislaţiei şiadoptarea, aproape în serie a legilor necesare combateriituturor domeniilor criminalităţii organizate.

Astfel, începând cu anul 2000 au fost adoptate acte

1 Art. 323 Cod penal.2 Art. 312, alin.2 Cod penal.3 Antoniu George – Reflecţii asupra crimei organizate, Revista de Drept penal, vol.IV, nr.3/1994, pag. 37-42.4 Chipăilă Ion (coordonator) şi colectiv – Globalizarea traficului de copii, EdituraSitech, Craiova, 2006, pag. 66; a se vedea în acelaşi sens şi Iacob Adrian – Lupta împotriva criminalităţiiorganizate, Editura Sitech, Craiova, 2007, pag. 49.

156

normative importante, cum ar fi: Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea

traficului de persoane; Legea nr. 656/2002 privind prevenirea şi sancţionarea

spălării banilor; Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor; Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic; Legea nr. 243/2002 pentru aprobarea Ordonanţei

Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României; Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru

asigurarea transparenţei şi exercitarea demnităţilor publice afuncţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şisancţionarea corupţiei (Titlul III - Prevenirea şi combatereacriminalităţii informatice);

Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combatereacriminalităţii organizate;

Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarăinternaţională în materie penală;

Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şifuncţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei deInvestigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şiTerorism;

Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combatereaterorismului;

Hotărârea Guvernului nr. 73/2005 privind aprobareaStrategiei Naţionale Antidrog în perioada 2005-2012;

Hotărârea Guvernului nr. 2209/2004 privind aprobareaStrategiei naţionale de combatere a criminalităţii organizate înperioada 2004-2007.

Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combatereacriminalităţii organizate este legea de bază, cadrul legislaţieimoderne de combatere a crimei organizate în România şi a avut labază Convenţia ONU împotriva criminalităţii transnaţionaleorganizate, adoptată la New York în 15 noiembrie 2000 şiratificată de Parlamentul României prin Legea nr. 565 din 16octombrie 2002.

Prin „grup infracţional organizat”, conform art.2, lit.adin Legea nr. 39/2003, se înţelege grupul structurat format dintrei sau mai multe persoane, care există o perioadă şiacţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau maimultor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect unbeneficiu financiar sau alt beneficiu material.

În lege sunt prevăzute totodată faptele care fac parte dincategoria infracţiunilor grave, şi anume: omorul, omorul

157

calificat, omorul deosebit de grav; lipsirea de libertate în modilegal; sclavia; şantajul; infracţiunile contra patrimoniului,care au produs consecinţe deosebit de grave; infracţiunileprivitoare la nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor,materiilor explozive, materialelor nucleare sau al altor materiiradioactive; falsificarea de monede sau de alte valori;divulgarea secretului economic, concurenţa neloială,nerespectarea dispoziţiilor privind operaţii de import sauexport, deturnarea de fonduri, nerespectarea dispoziţiilorprivind importul de deşeuri şi reziduuri; proxenetismul;infracţiunile privind jocurile de noroc; infracţiunile privindtraficul de droguri sau precursori; infracţiunile privindtraficul de persoane şi infracţiunile în legătură cu traficul depersoane; traficul de migranţi; spălarea banilor; infracţiunilede corupţie, infracţiunile asimilate acestora, precum şiinfracţiunile în legătură directă cu infracţiunile de corupţie;contrabanda; bancruta frauduloasă; infracţiunile săvârşite prinintermediul sistemelor şi reţelelor informatice sau decomunicaţii; traficul de ţesuturi sau organe umane; orice altăinfracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii, alcărei minim special este de cel puţin 5 ani.

Legea nr. 39/2003 reglementează măsuri specifice deprevenire şi combatere a criminalităţii organizate la nivelnaţional şi internaţional. Astfel, în cuprinsul acestei legi, laart.2, lit.c se defineşte infracţiunea cu caractertransnaţional, ca fiind orice infracţiune care, după caz:

este săvârşită atât pe teritoriul unui stat cât şi înafara teritoriului acestuia;

este săvârşită pe teritoriul unui stat, darpregătirea, planificarea, conducerea sau controlul său are loc,în total sau în parte, pe teritoriul altui stat;

este săvârşită pe teritoriul unui stat de un grupinfracţional organizat care desfăşoară activităţi infracţionaleîn două sau mai multe state;

este săvârşită pe teritoriul unui stat dar rezultatulacesteia se produce pe teritoriul altui stat.

În art.7 din lege este incriminată ca infracţiune şipedepsită cu închisoare de la 5 la 20 de ani iniţierea sauconstituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sausprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup.

O altă reglementare juridică ce vizează criminalitateaorganizată este şi cea prevăzută în Legea nr. 78/2000 privindprevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.Astfel, în sensul art.9 din această lege, prin organizaţie sau

158

asociaţie criminală se înţelege o pluralitate constituită deinfractori, care au ca scop săvârşirea uneia sau mai multorinfracţiuni.

6.2. Traficul ilicit de droguri6.2.1. Apariţia şi evoluţia drogurilorÎncă din cele mai vechi timpuri, omenirea a cunoscut

acţiunea farmaceutică toxică şi curativă a anumitor plante careconţin droguri, utilizându-le în scop terapeutic sau înactivitatea mistico-religioasă. Oamenii au utilizat ierburi,rădăcini sau frunze pentru calmarea durerilor. Există numeroasereferiri1, izvoare scrise sau tradiţii, care atestă roluldrogurilor în viaţa oamenilor încă de la începutul istoriei. Dintimpuri imemoriale s-a constatat că unele plante şi minerale auproprietăţi ce pot înlătura diferite dureri, pot vindeca anumiteafecţiuni, totodată pot provoca unele senzaţii plăcute saustranii, deformând trecerea timpului, percepţia sunetelor şiculorilor2.

Înscriindu-se în istoria omenirii încă de la începuturileexistenţei sale, probabil din epoca de piatră, toxicomania aînsoţit şi a înrobit generaţii. Tentaţia de a ajunge la stări deeuforie îşi are rădăcina în timpuri de mult apuse, când se fumauanumite ierburi cu efecte afrodisiace şi halucinogene. Drogurileau fost substanţe create artificial de oamenii de stiinţă înanumite situaţii limită, principala cauză fiind, de regulă,războaiele. Efectele drogurilor erau „benefice” pentru armatelediverselor popoare care trebuiau să reziste în regim de război,de multe ori fără hrană şi fără apă. Aşa au luat naşteresubstanţele excitante, halucinogene, droguri în forma primară3.

În ordinea cronologică a menţionării lor, cele mai vechiatestări referitoare la droguri sunt făcute în tăbliţelesumerienilor din Mesopotamia, în urmă cu circa 7000 de ani. Elese refereau la macul din care se produc opiul şi derivaţii săi.Ca preparat medicinal, opiul a fost menţionat de ScriponiusLargus în anul 46 î. Hr.

Antichitatea a cunoscut efectele farmacologice ale opiuluişi cannabisului, recomandate ca medicamente de către Hipocrat şiGalenius. Arbustul de coca este cunoscut de pe vremeacivilizaţiei incaşe pentru efectele euforizante şi afrodisiace1 Drăgan Jenică – Aproape totul despre droguri, Editura Militară, Bucureşti, 1994,pag. 93.2 Alecu Gheorghe – Manual de educaţie antidrog, Editura C.N.A.P.M., Constanţa, pag.15.3 C. Gorgos – Vademecuum în psihiatrie, Editura Medicală, Bucureşti, 1989, pag. 353.

159

obţinute după consumul frunzelor sale. Administrate corect şiraţional, drogurile au fost o binefacere pentru medicină. Dinpăcate însă, drogurile au început să fie folosite în mod abuziv,devenind o problemă gravă a umanităţii, un flagel al societăţiimoderne1.

Potrivit documentelor publicate de ONU, milioane de oameni,de aproximativ patru-cinci mii de ani fumează, prizează sauconsumă cannabis în amestec cu alte substanţe. Prima referinţăcu privire la folosirea marijuanei datează din anul 2737 î.Hr.şi aparţine împăratului chinez Shen Nung, care recomandafolosirea drogului pentru tratarea reumatismului, malariei şiconstipaţiei2.

Există date că în Evul Mediu, drogurile erau consumate atâtîn scop medical cât şi pentru obţinerea unor stări euforice.Deşi din antichitate se atrăgea atenţia asupra dependenţei pecare o dădea, opiul era preferat în continuare în scopurimedicale. Consumul de opiu a devenit foarte răspândit în Chinaîn timpul dinastiei Ming, fiind favorizat şi de prezenţaportughezilor în portul Canton.

Imediat ce o civilizaţie atingea un stadiu de dezvoltare încare începea să se manifeste o activitate identificabilă dreptpractică a medicinei, opiul căpăta rolul unui panaceu. Toatemarile autorităţi medicale timpurii au susţinut cu fervoarefolosirea opiului. Opiul şi-a găsit loc în medicina europeanăatunci când alchimistul şi medicul german Paracelsius (1493-1541) a arătat că acesta este solubil în alcool şi, astfel,poate fi preparată o tinctură. În următoarele câteva secole,utilizarea opiului în scop terapeutic a fost susţinută în modrepetat în textele europene3.

Tot în China era întâlnit şi cannabisul, care era folositnumai pentru tratamentele medicale. Indienii însă au început săconsidere consumul de cannabis o plăcere foarte mare, aproape undar divin.

Planta de cânepă a fost cultivată din vremuri imemorialepentru fabricarea funiilor, oamenii ştiind cam din aceleaşivremuri că din ea se poate obţine un drog psihotrop. Herodotdescria în anul 450 î.Hr. modul în care s-a consumat acest drogde către sciţi: „Când sciţii obţin seminţele acestui cannabis,le aruncă în foc pe pietre înroşite. Seminţele ard asemenea1 Răşcanu Ruxandra, Zivari Mirela – Psihologie şi psihopatologie în dependenţa dedrog, Editura Ars Docendi, Bucureşti, 2002, pag. 15.2 Drăgan Jenică – Dicţionar de droguri, Editura Naţional, Bucureşti, 2000, pag. 95.3 Griffith Edwards – Drogurile: o tentaţie ucigaşă (traducere de Octav Ciucă),Editura Paralela 45, Piteşti, 2006, pag. 110.

160

tămâii, degajând mai mult fum decât orice baie de aburigrecească. Ei inhalează fumul şi încep să delireze”1.

Pătrunderea drogurilor în lumea arabă şi consumul acestoraau născut puternice dispute, care s-au încheiat prinincriminarea acestuia, măsură care n-a avut însă efecteremarcabile în practică.

Haşişul este un alt tip de drog folosit din vechime, elfiind menţionat în legendele orientale ca o substanţăhalucinantă şi euforică2.

Un decret din 1799 al lui Napoleon Bonaparte, consideratistoric, a interzis pe întreg teritoriul Egiptului consumul delichior preparat din florile plantei denumită haşiş.

Şi pe continentul european drogurile şi efectele sale şi-aufăcut simţită prezenţa. Acestea au fost folosite atât camedicament, afrodisiac dar şi ca o modalitate de a înlăturaadversarii. Cel mai folosit drog a fost opiul care a fostutilizat, de exemplu, pentru suprimarea unor adversari politicide către Papa Alexandru al IV-lea, care împreună cu copiii săi –Cezar şi Lucreţia Borgia – va ridica crima la rang de politicăde stat3.

Continentul sud-american a cunoscut numai consumul defrunze ale arborelui de coca pe care băştinaşii le mestecau.

În 1862 Albert Niemann reuşeşte să extragă dintr-osubstanţă cristalină derivată din frunzele de coca o formă purăde cocaină. Cocaina era foarte preţuită în deceniile opt şi nouăale secolului al XIX-lea şi multe figuri marcante ale timpuluirecomandau utilizarea terapeutică a cocainei4.

În 1884 Sigmund Freud a publicat un articol desprepotenţialul terapeutic al cocainei. Unele autorităţi din SUA i-au împărtăşit entuziasmul şi cocaina a început să fierecomandată ca remediu pentru boală. După o anumită perioadă s-aconstatat că are capacitatea de a induce intoxicaţii care productulburări psihice, precum şi pierderea controlului asupracomportamentului, iar dacă este folosită timp îndelungat inducedependenţă. Cu toate acestea, în SUA, la sfârşitul secolului alXIX-lea, opiul şi cocaina se puteau găsi la patentelemedicamentelor care erau vândute pentru o mare varietate deindicaţii terapeutice5.1 Griffith Edwards – op. cit., pag. 176.2 Drăgan Jenică – op.cit., pag. 117.3 Bercheşan Vasile, Pletea Constantin – Drogurile şi traficanţii de droguri, EdituraParalela 45, Piteşti, 1998, pag. 101.4 Ţical George Marius – De la plante la droguri. Trecut şi prezent, Editura Lucman,Bucureşti, 2005, pag. 94.5 Răşcanu Ruxandra, Zivari Mirela – op. cit., pag. 16.

161

Consumul de cocaină în rândul prozatorilor era un lucrucomun. Sir Arthur Conan Doyle consuma cocaină şi a făcut dineroul său fictiv Sherlock Holmes un consumator care a descoperitutilitatea drogului în îmbunătăţirea procesului de deducţie.Totodată, se apreciază că Robert Louis Stevenson şi-a scrisromanul său „Dr. Jekyll şi Mr. Hyde”, aflându-se sub influenţacocainei. Pe lângă aceştia, Alexandre Dumas, Jules Verne şiThomas Edison erau consumatori recunoscuţi de cocaină, promovândcalităţile acesteia.

În anul 1897, chimistul german H. Dreser a descoperitheroina, fiind convins că a găsit leacul împotriva tuberculozei,boală care făcea ravagii în acele vremuri1. Dar heroina s-adovedit a fi, dintre toate drogurile cunoscute până în prezent,cea care dă naştere cu cea mai mare uşurinţă dependenţei fizice.

În luna aprilie a anului 1971, doi congresmeni americani,Robert Steele şi Morgan Murphy, au revenit în Washington în urmaunei vizite de lucru la baza forţelor armate americane dinVietnam, afirmând că 10-15% din totalul personalului americanstaţionat în acea regiune devenise dependent de heroină.Cercetările ulterioare au demonstrat că acea estimare a fostmult inferioară valorii adevărate.

În anul 1910, au fost descoperite aminele sinteticedenumite amfetamine. Acestea au fost folosite pentru prima datăîn scopuri medicale în jurul anilor ’30, pentru vindecareanarcolepsiei (nevoia necontrolată de a dormi). În timpul celuide-al doilea război mondial, utilizarea acestor produse s-arăspândit dramatic printre muncitori şi militari, în special înJaponia şi Germania.

Multă vreme, drogurile halucinogene au fost cunoscute lumiioccidentale aproape exclusiv din poveştile călătorilor sau dindescrierile excitante ale savanţilor sau esteţilor care s-aujucat cu vraja drogurilor. Şi probabil că situaţia ar fi rămasaceeaşi dacă pe scena drogurilor nu ar fi apărut LSD-ul ca unhalucinogen sintetic ce oferea accesul larg către o lume cedepăşea cu mult palida realitate2.

În spaţiul carpato-danubiano-pontic, strămoşii noştri,geto-dacii, fiind o naţiune înfloritoare şi participând laschimburile culturale şi comerciale ale timpului, au cunoscutdrogurile, acestea făcând parte integrantă din viaţa lor.Drogurile au fost folosite cu predilecţie în cadrul ritualurilorreligioase şi la vindecarea bolilor.

Cunoştinţele despre proprietăţile plantelor, precum şi1 Drăgan Jenică – Dicţionar de droguri, Editura Naţional, Bucureşti, 2000, pag. 121.2 Griffith Edwards – op. cit., pag. 225.

162

anumite practici erau transmise din generaţie în generaţie,unele dintre ele regăsindu-se şi astăzi în medicina populară sauîn tradiţiile folclorice. Astfel, prin cunoaşterea proprie sauprin schimbul de informaţii cu alte civilizaţii, strămoşiinoştri au aflat proprietăţile unor plante, cărora le-au dat şidenumiri pe măsură, cum ar fi iarba-bună, macul-bun (din care seputeau extrage opium, morfină şi heroină), cânepa sălbatică(cannabis), bureţii veninoşi, buretele şerpilor (denumiri datepentru o specie de ciuperci bine cunoscute cu proprietăţihalucinogene care induc o stare de transă şi de furie deosebită,urmată de un somn profund).

În perioada imediat următoare, a continuat folosireadrogurilor în diverse scopuri, mai ales în cele medicale.Obiceiurile şi experienţa adunată de atâtea generaţii s-autransmis ajungându-se la cunoaşterea unor multitudini de leacuriobţinute din plante cu proprietăţi toxice şi narcotice. Acestesubstanţe însă au fost folosite, din păcate, şi la îndepărtareaadversarilor, ţinând cont de perioada mare de frământări şilupte date pentru acapararea puterii.

În Evul Mediu, sunt utilizate în mod frecvent drogurile,fiind folosite nu numai în scop medical, ci şi pentru desfătareacelor cu posibilităţi materiale. Sunt cunoscute mai multeexemple, printre care ultima parte a domniei lui Ştefan celMare, care bolnav fiind, a fost vegheat de vindecători bunicunoscători ai proprietăţilor cânepei indiene şi ale maculuiopiaceu.

În timpul domniilor fanariote, se remarcă scrisoareadomnului Ţării Româneşti şi ulterior al Moldovei, NicolaeMavrocordat, către Patriarhul Hrisant Notara la Constantinopol,prin care îl înştiinţează despre trimiterea a “două tenzuhuri(pastile) găsite cu mult Penzehr (antidot)” şi “un magiun – deopiu – ales”1.

Cum era de aşteptat, folosirea acestor substanţe a începutsă creeze dependenţă, fiind cunoscute câteva cazuri celebre, cumar fi cel al lui Constantin Racoviţă Cehan, domn al Moldovei şial Ţării Româneşti, care “de atâta era straşnic că mânca afion(opiu) dimineaţa şi la vreme de chindii bea pelin cu ulciorul”sau cel al Mariei Calimachi, soţia domnului Moldovei, ScarlatVodă Calimachi, care solicita “picături de licfor anodin” (opiupreparat2).

1 Bercheşan Vasile, Pletea Constantin – Drogurile şi traficanţii de droguri, EdituraParalela 45, Piteşti, 1998, pag. 1092 Bercheşan Vasile, Pletea Constantin – op.cit., pag. 109.

163

6.2.2. Dimensiunea globală a traficului de droguriUnul din cele mai răspândite mituri este cel potrivit

căruia ne găsim în mijlocul unei „epidemii de droguri”1.Producţia şi traficul ilicit de droguri reprezintă una din

formele cele mai active de manifestare a crimei organizatetransnaţionale. Profiturile obţinute din această activitateilicită, care depăşesc cu mult unele afaceri legale, au făcutca, pe lângă organizaţiile mafiote tradiţionale, să apară zecişi sute de grupări şi bande criminale care pun în prim planulpreocupărilor lor producţia şi traficul de droguri. Îngrijorătoreste faptul că, în unele ţări, aceste activităţi se desfăşoarăsub privirile îngăduitoare ale autorităţilor, context în careorganizaţiile criminale posedă mii de hectare de pământ arabilpentru culturile de plante opiacee, angajaţi pentru întregprocesul de fabricare a drogurilor, grupuri de protecţie,specialişti în domeniul chimiei, informaticii, economico-financiar şi întreaga logistică, inclusiv minisubmarine şielicoptere necesare derulării activităţilor lor infracţionale2.

În Africa, Asia şi America Latină, banii obţinuţi dinvânzarea drogurilor ilicite sunt folosiţi la achiziţionareaarmelor şi la sprijinirea războiului şi a rebeliunii3.

Odată cu dezvoltarea societăţii şi înflorirea ştiinţei, s-aamplificat chimia alcaloizilor, având ca urmare obţinerea unorsubstanţe cu efecte mult mai puternice decât plantele din careprovin, fapt care a impulsionat şi traficul de droguri. Intuindposibilitatea de câştig fără muncă şi exploatând slăbiciunilefiinţei umane, anumiţi indivizi s-au lansat în una din cele mainocive afaceri, traficul ilicit de droguri.

În prezent, producţia şi consumul de droguri au cunoscut oexplozie extraordinară, explozie ce a decurs din profiturileobţinute în urma traficului ilicit de către organizaţii binepuse la punct. Vechile locuri geografice unde se cultivau plantedin care se obţineau droguri, au atras atenţia traficanţilorcare au preluat acest obicei, transformându-l într-o activitateorganizată.

Rutele traficului de droguri urmează de mult timpitinerarii ocolitoare, folosindu-se zonele mai puţin frecventateşi slab controlate. Obiectivul traficanţilor este acaparareamarilor pieţe de consum, limitând la minim riscurile deconfiscare a drogurilor. Anumite zone de pe glob constituie încă1 J. W. Coleman, D. R. Cresey – Social problems, Harper-Row, New York, pag. 362.2 Raport de evaluare a fenomenului drogurilor în România, Agenţia Naţională Antidrog,Bucureşti, 2004.3 Raportul Organului Internaţional de Control al Stupefiantelor pentru anul 2005,Organizaţia Naţiunilor Unite.

164

de demult locurile de tranzit al traficului de droguri. Estecazul vechii rute a mătăsii şi opiului, care constituia, încădin antichitate, o axă comercială esenţială între Asia şiOccident. Încă din anii ’80, această rută care trece prin Kashi(fostul Kachgar) între podişul Pamir şi munţii Tian Chaui, învestul Chinei, a redevenit o rută a drogurilor, potrivitspuselor preşedintelui Kîrghîzstan, Astor Akalo.

Regiunea montană situată la nordul frontierei dintreThailanda, Birmania şi Laos, cunoscută sub numele de„Triunghiul de Aur”, a fost acaparată de traficanţii de droguri.Culturile mari au putut exista datorită zonei semisălbatice, apopulaţiei seminomade precum şi inaccesibilităţii zonei datorităvegetaţiei sălbatice de junglă. Obiceiul locuitorilor acesteizone este acela de a arde pădurile, iar terenurile rezultate săfie cultivate cu mac opiaceu. După recoltare, terenul estepărăsit, iar activitatea este reluată în altă zonă. Plantelesunt preluate de traficanţi, care le prelucrează în laboratoareclandestine situate în apropierea culturilor, produsele obţinuteluând calea pieţelor de desfacere. Toate eforturileautorităţilor de a împiedica culturile de mac opiaceu au fostsortite eşecului. Aceasta s-a întâmplat din cauza sărăcieipopulaţiei care supravieţuieşte din punct de vedere economic depe urma acestor culturi, obţinând venituri foarte mici, însăsigure în comparaţie cu sumele finale rezultate din traficul dedroguri. Împiedicarea cultivării de plante specifice în zonă nua fost posibilă nici în urma intervenţiei în forţă aautorităţilor. Instabilitatea politică din zonă, controlulacesteia din punct de vedere militar de către forţe careîncurajează pe ascuns activităţile ilicite, precum şi corupţiafactorilor de răspundere implicaţi în combaterea traficului dinzonă care atinge cote alarmante, sunt alţi factori care nupermit eradicarea flagelului în acest colţ de lume1.

Instabilitatea politică şi militară, precum şi sărăcia încare se află populaţia a permis traficanţilor de droguri săstăpânească şi zona cunoscută sub denumirea de „Semiluna deaur”, ce cuprinde Afganistanul, Pakistanul şi Iranul. Aicipopulaţia seminomadă, care se bucură de obţinerea unor veniturisigure din traficul ilicit de droguri, cultivă pe suprafeţe marimac opiaceu şi cannabis, pe care traficanţii le transformă înrenumita „heroină persană”. Regiunea Matran din Pakistan,1 Boroi Alexandru, Neagu Norel, Sultănescu Valentin-Radu – Infracţiuni prevăzute deLegea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, Editura Rosetti,Bucureşti, 2001, pag. 13.

165

regiune aridă şi puţin frecventată, loc de contrabandă, serveşteca punct de plecare a exportării heroinei din „Semiluna de aur”.

În Penjab şi în regiunea de nord-vest a Pakistanului segăsesc peste 800 de laboratoare clandestine care produc oheroină de calitate superioară care alimentează piaţa naţionalăşi internaţională, exportând drogul către SUA, ţările Europei şiOrientul Mijlociu. Laboratoarele de rafinare a heroinei suntsituate pe dealurile Chagai din Balouchistan şi în centuratribală din apropiere de Peshawar şi Karachi. Mafia drogurilordin Pakistan a profitat de instabilitatea politică a ţării şi delipsa de reacţie a autorităţilor.

Pakistanul este considerat un narcostat, adică o ţară încare statul sau un sector de activitate din societate esteimplicat în traficul ilicit de droguri, realizând profituri înurma acestei activităţi.

Conflictul din Afganistan a provocat o extindereconsiderabilă a producerii opiului, cauzată de inexistenţa uneiputeri centrale care să deţină controlul asupra teritoriilor.

În 2006, din întreaga cantitate de opiacee care a părăsitteritoriul afgan, 53% a trecut prin Iran, 33% prin Pakistan şi15% prin Asia Centrală (în principal, prin Tadjikistan). Ruta detrafic din Afganistan continuă să traverseze Pakistanul, Iranul,Turcia şi ţările balcanice către centrele de distribuţie dinEuropa Occidentală.

Localizaţi în Afganistan şi în toate cele cinci republicidin Asia Centrală, mafia drogurilor se identifică prin reţelelenaţionale şi prin caracterul exclusiv familial sau etnic alacestora. Rolul lor pe piaţa drogurilor constă în cumpărareaopiaceelor de la fermieri şi vânzarea lor cumpărătorilorinternaţionali. Mafia drogurilor din regiune este formată dingrupări originare din Kazakhstan, Kîrghîzstan, Tadjikistan,Uzbekistan, dar aceste grupări nu sunt la fel de bineimplementate precum grupările afgane.

A doua categorie de grupări implicate în traficul dedroguri în Asia Centrală sunt organizaţiile criminale transnaţionale.Aceste grupări sunt următoarele:

reţelele de traficanţi afgani, kîrghîzi şi ruşi caretransportă încărcăturile de opiacee spre Asia Centrală, ŢărileBaltice, Rusia şi Uniunea Europeană;

reţelele de traficanţi afgani, turkmeni şi turci carefac trafic cu opiacee către Turcia, traversând Turkmenistanul,Armenia sau Azerbaidjan;

reţelele de traficanţi caucazieni responsabili cutraficul de droguri din Federaţia Rusă;

166

grupările afgano-iraniene şi afgano-pakistaneze; grupările independente din Tadjikistan şi Uzbekistan,

care realizează contactul cu diaspora din Afganistan; grupările de kîrghîzi şi turkmeni, care încearcă să

dezvolte legăturile cu mafia afgană a drogurilor; în ultima perioadă de timp, încearcă să pătrundă în

traficul regional de droguri grupările chineze, coreene, latino-americane şi nigeriene.

Operaţiunile organizaţiilor criminale transnaţionale nu îşiau originile întotdeauna în Afganistan. Pe lângă stocareaopiaceelor în Afganistan, grupările transnaţionale depoziteazăde asemenea drogurile în centre regionale diferite, precum Osh,Shymkent şi Samarkand, unde se implementează din ce în ce maimulte laboratoare clandestine.

Ultima categorie de grupări implicate în traficul dedroguri din Asia Centrală sunt grupările armate nestatale şigrupările teroriste, precum talibanii, Al-Qaeda şi Mişcareaislamică din Uzbekistan. Grupările armate nestatale suntcomandate de „lorzi ai războiului”, persoane cu experienţă înderularea unor războaie civile. Ei domină comerţul cu droguri îndouă modalităţi: prin colectarea taxelor de la cultivatoriilocali sau de la traficanţii care tranzitează teritoriul lor şiprin controlul procesului de fabricare a drogurilor înlaboratoarele clandestine.

Relieful Asiei nu este un obstacol pentru traficanţi:numeroase puncte de trecere permit traversarea celor 2087 km. defrontieră dintre Afganistan şi vecinii de nord, de-a lungul atrei mari posturi de frontieră: Kuska (pe ruta Nerat dinAchgabat pe unde traversează Turkmenistan), Turmez (pe rutaMazâr–e Charif spre Karshi şi Boukhara, mai exact prinUzbekistan) şi în final Nizhiny Pyandz (pe ruta Kaboul -Duşanbe, capitala Tadjikistan).

Mai mult, munţii din nord-estul Afganistanului prezintătrecători dificile, dar foarte puţin supravegheate. Traficanţiidescoperă astfel provincii tadjikistaneze care sunt autonome deDuşanbe înainte de a trece prin Uzbekistan sau Kazakhstan.

Din cauza faptului că Iranul a adoptat o legislaţie severăîn domeniul combaterii traficului de droguri (legea din 12ianuarie 1989 care prevede pedeapsa capitală în cazul deţineriia cel puţin 5 kg. de opiu brut sau 30 de grame de heroină),traficanţii au început să caute noi rute de transport laînceputul anilor ’90, dar confiscările efectuate de agenţiile deaplicare a legii confirmă faptul că Iranul rămâne un locprivilegiat de tranzit al heroinei afgane.

167

Tadjikistanul reprezintă în acest moment, principala calede acces a opiaceelor ce provin din zona „Semilunei de aur”.Traficul de droguri ce tranzitează Tadjikistan relevă în modclar importanţa acestor teritorii aflate sub controlul Alianţeide Nord, în special zonele din jurul Jirgatalului şi Garm dinTadjikistan. Aproximativ 3% din familiile agricultorilor dinTadjikistan se ocupă de cultivarea opiului şi între 10 000 şi 40000 de tadjikistanezi (0,4% din populaţia totală) se ocupă cucomerţul de opiu, fiind folosiţi de traficanţi ca transportatorisau intermediari.

De altfel, nici o regiune a globului pământesc undesituaţia geografică şi social-politică au permis, nu a scăpat deprezenţa traficanţilor de droguri, care la preţuri mici reuşesccultivarea şi transformarea culturilor în droguri ilicite pentruconsum, după care le comercializează la preţuri exorbitante,profiturile fiind fabuloase.

Altă ţară puternic afectată de invazia drogurilor şicreşterea numărului de consumatori a devenit India. Întinsasuprafaţă a teritoriului, lungimea frontierelor maritime şiterestre nu au permis autorităţilor să efectueze un controlsever asupra circulaţiei. Handicapul a fost imediat speculat detraficanţii de droguri care la început au folosit India ca ţarăde tranzit pentru drogurile aduse din „Triunghiul de Aur”, dupăcare s-au orientat către populaţie, numărul consumatorilorcrescând continuu.

În prezent există trei centre distincte de producţie aopiaceelor care aprovizionează trei pieţe principale, şi anume1:

Afganistanul care aprovizionează ţările învecinate,Orientul Mijlociu, Africa şi, în mod deosebit, Europa;

Myanmar/Laos care furnizează opiacee ţărilorînvecinate (în special Chinei) şi continentului Oceania (înprincipal, Australiei);

America latină (Mexic, Columbia, Guatemala, Peru) careaprovizionează America de Nord (în mod deosebit, Statele Uniteale Americii).

Într-un comunicat de presă din data de 2 septembrie 2006,Directorul Executiv al Biroului Naţiunilor Unite privindDrogurile şi Criminalitatea, Antonio Maria Costa, preciza cărecolta de mac opiaceu obţinută în anul 2006 în Afganistan1 Raport de evaluare Semestrul I/2007 privind stadiul realizării activităţilorprevăzute pentru semestrul I/2007 în Planul de acţiune în vederea implementării Strategiei Naţionale Antidrog, înperioada 2005-2008, Agenţia Naţională Antidrog, Bucureşti, 2007, pag. 14. A se vedea şi UNODC, World DrugReport, 2006, pag. 63.

168

reprezintă aproape 92% din producţia la nivel mondial şidepăşeşte cererea globală cu 30%. „Opinia publică este din ce înce mai frustrată de faptul că în Afganistan culturile de macopiaceu nu pot fi ţinute sub control. Investiţiile politice,militare şi economice făcute de ţările coaliţiei nu au un impactvizibil asupra acestor culturi. Prin urmare, opiul dinAfganistan finanţează insurgenţii, mafia internaţională şi ducela decesul a peste o sută de mii de persoane în fiecare an”, amai adăugat domnul Costa1.

În data de 7 septembrie 2006 atrăgea atenţia un articol datpublicităţii de BBC NEWS prin care se aducea la cunoştinţă căgeneralul James Jones, comandantul NATO solicită ţărilor membreNATO să acorde întăriri pentru misiunea din sudulAfganistanului, recunoscând că trupele aliate nu mai fac faţăviolenţei din regiune. La data de 12 septembrie 2006, AntonioMaria Costa făcea următorul apel pentru distrugerea industrieiopiului în Afganistan: „Fac apel la forţele NATO pentrudistrugerea laboratoarelor de heroină, dezafectarea pieţelor deopiu, atacarea convoaielor de opiu şi aducerea comercianţilor înfaţa justiţiei. Invit ţările coaliţiei să ofere NATO mandatul şiresursele necesare”. În prezent, în Afganistan, numai în 6 dincele 34 de provincii nu se cultivă mac opiaceu. Aproximativ12,6% din totalul populaţiei este implicată în cultivareaopiului.

În anul 2002, înalţi funcţionari din Kandahar şi chiarministrul de interne afgan au fost acuzaţi că ar avea legăturicu reţelele de trafic de droguri.

Concluzia la care au ajuns mai multe organismeinternaţionale însărcinate cu lupta împotriva traficului dedroguri este că în Africa, traficul de droguri constituie oproblemă majoră, reprezentând un obstacol suplimentar în caleadezvoltării continentului. Deja, în 2001, un raport al OrganuluiInternaţional de Control al Stupefiantelor afirma că „graţieexperienţei lor în domeniul traficului cu haşiş şi heroină,cartelurile drogurilor din Africa occidentală căutau noicontacte în America Latină pentru a extinde traficul cu cocainăîn întreaga regiune a Africii subsahariene”.

Este vorba de o turnură fundamentală în strategiatraficului de droguri la nivel mondial, care poziţionează Africaca o regiune „pivot” pentru distribuirea drogurilor în lumea1 Raport de evaluare 2007 privind stadiul realizării activităţilor prevăzute pentruanul 2006 în Planul de acţiune în vederea implementării Strategiei Naţionale Antidrog, în perioada 2005-2008,Agenţia Naţională Antidrog, Bucureşti, 2007, pag. 5.

169

întreagă. De la începutul anilor ’90, Africa era situată pe rutede tranzit ale drogurilor. Turnura a avut loc în anul 1993, cândau fost confiscate în Nigeria 300 kg. de heroină provenind dinThailanda. Aceasta a reprezentat semnalul unei schimbări carearată transformarea numeroşilor mici contrabandişti africani(majoritatea nigerieni) din simpli transportatori pentruprofitul altora, în membri ai unor bande conduse de cetăţeniafricani, în măsură de a trata de la egal la egal cu organizaţiisimilare din alte continente. Afirmarea mafiilor nigerienederivă de asemenea din apartenenţa Nigeriei la Commonwealth,care a permis legarea de relaţii strânse comerciale cusubcontinentul indian, producător de opiu şi heroină şi cu lumeaconsumatoare anglo-saxonă.

La sfârşitul anilor ’80 se înregistrează o creştereimportantă a rolului Nigeriei ca centru strategic. În anul 1992,urmare a confiscărilor de cocaină din aeroportul Lagos,autorităţile nigeriene au suspendat zborurile directe către Riode Janeiro. De atunci, traficanţii nigerieni sunt consideraţi caprincipalii vectori ai drogului, o adevărată industrie aserviciului de comerţ de heroină şi cocaină. Ei sunt prezenţi întoate punctele cheie ale producerii şi traficului de droguri.Graţie compatrioţilor lor rezidenţi în străinătate, ei au formatclanuri criminale comparabile cu cele columbiene, turce şichineze.

Organizaţiile mafiote nigeriene, ca şi altele, se bazeazăpe solidaritatea etnică, de clan şi de familie. Deja în 1995,autorităţile americane estimau că 50% din heroina care circulăîn ţara lor era introdusă de către nigerieni care utilizauPolonia şi Ungaria ca punct de tranzit pentru cocaina destinatăEuropei occidentale.

Prezenţa acestor organizaţii criminale, urbanizareaputernică, distrugerea valorilor tradiţionale africane,difuzarea unei culturi hedoniste sunt de asemenea factori careau creat premisele pentru un progres al traficului de droguri pecontinentul african.

Confiscările de opiacee în Africa au înregistrat ocreştere în aceşti ultimi ani. Potrivit statisticilor ONU, înanul 2004 s-a înregistrat o creştere a confiscării de heroină cu60% în comparaţie cu anul precedent. Cea mai mare parte aacestei creşteri este datorată confiscărilor care au avut loc înAfrica centrală şi occidentală, care s-au dublat între 2003 şi2004. Heroina care trece prin Africa este destinată în primulrând pieţelor europene şi în al doilea rând celor din nordulAmericii. Heroina provine din ţările Asiei de Sud-Vest şi de

170

Sud-Est.Cantitatea totală a opiaceelor confiscate în Africa este

totuşi modestă (0,3% din totalul confiscărilor la nivelmondial). Trebuie să ţinem cont totuşi că nu există statisticifiabile şi că nivelul confiscărilor nu reflectă adevăratul fluxal drogurilor care tranzitează Africa din cauza slăbiciuniiforţelor de poliţie locală care au dificultăţi în interceptareatransporturilor ilicite.

În ceea ce priveşte utilizarea opiaceelor în Africa,potrivit statisticilor Biroului Naţiunilor Unite privindDrogurile şi Criminalitatea (UNODC), se remarcă o creştere aconsumării lor pe continentul african, îndeosebi în Africaorientală, în Africa sudică şi în mai multe ţări din Africaoccidentală. După experţii ONU, creşterea consumului de heroinăîn aceste regiuni provine din faptul că ele sunt folosite calocuri de tranzit de către narcotraficanţi, care nu se dedautotuşi de la a-şi crea o piaţă locală.

Raportul Biroului Naţiunilor Unite privind Drogurile şiCriminalitatea (UNODC) asupra traficului de stupefiante din 2007remarcă faptul că „o parte mică, dar în creştere din producţiade opiacee afgane este trimisă în America septentrională fieprin Africa orientală şi Africa occidentală, fie prin Europa”.

În 2004, 50% din confiscările de cocaină de pe continentulAfrican au fost înregistrate în Africa occidentală şi centrală.Zona de trecere cea mai utilizată de către traficanţii decocaină este cea a Golfului de Guineea, de unde cocaina estetransportată în Europa în cantităţi mici de către „cărăuşi”.

Traficanţii de cocaină încearcă într-o măsură ascendentă săutilizeze ca rute ale tranzitului Africa din două motive. Primulprovine din îmbunătăţirea sistemelor de supraveghere desfăşuratede autorităţile locale şi de autorităţile americane în regiuneaCaraibe şi America centrală, ruta tradiţională folosită detraficanţi. În aceşti ultimi ani de exemplu, s-au ridicat bazede supraveghere americane din Anzi în Insulele Caraibe. În plusautorităţile olandeze au intensificat supravegherea cu patruleaeriene poziţionate în insulele Curaqao şi Saint Martin.

Al doilea factor este legat de diminuarea consumului decocaină înregistrată în SUA, faţă de o creştere a cererii înEuropa. Africa este deci o rută comodă şi sigură pentru a ajungeo piaţă în creştere. Ca efect colateral, s-a creat, în plus, opiaţă africană care înregistrează în ultimii ani creşteriînsemnate.

Pe când Africa nu este pentru moment decât un loc detranzit şi o piaţă reziduală pentru droguri precum cocaina şi

171

heroina, principala producţie locală de substanţe stupefianteeste cea de cannabis. Conform raportului Biroului NaţiunilorUnite privind Drogurile şi Criminalitatea (UNODC) pe anul 2006,iarba de cannabis este cultivată, adeseori în mod ilegal, în 176de ţări din lumea întreagă. Africa reprezintă 27% din producţiamondială şi principalii producători sunt Marocul (3700 de tone),Africa de Sud (2200 de tone) şi Nigeria (2000 de tone).

Producţia de droguri sintetice este limitată în Africa, cuexcepţia Africii de Sud unde fabricarea de metamfetamine acrescut în ultimii ani. Datele privind descoperirea delaboratoare clandestine confirmă această tendinţă.

Columbia este statul cu cea mai mare suprafaţă cultivată cucoca, în ciuda scăderii cu 9%, de la 86.000 de hectare la 78.000de hectare a suprafeţei de cultură. La nivel statal, 72% dinnumărul global de capturi de cocaină se concentrează peteritoriul a 5 state: Columbia, Statele Unite ale Americii,Venezuela, Spania şi Ecuador1.

Organizaţiile mexicane de trafic de droguri sunt cele maiinfluente dintre organizaţiile care operează pe teritoriul SUA,prezentând pericolul cel mai mare din punct de vedereorganizaţional. Acestea reprezintă principalii transportatori decocaină şi distribuitorii de cantităţi mari în ţară, de asemeneawlw sunt impolicate în producţia, transportul şi distribuţiaheroinei, marijuanei şi metamfetaminei disponibile pe piaţa dedroguri din SUA.

Sediul local al DEA din New York a constatat recent căgrupările criminale mexicane se aprovizionează de la grupărilecriminale columbiene, acestea fiind sursa cantităţilor mari, lanivelul kilogramelor de cocaină existente în multe zone dinoraşul New York.

În Europa, heroina se găseşte sub două forme de import:heroina brună obişnuită (forma sa chimică de bază) şi heroinaalbă (sub formă de sare) care este mai rar întâlnită şi, deobicei, mai scumpă, provenind de obicei din Asia de Sud-Est. Pelângă heroina importată, unele droguri pe bază de opiacee suntproduse în Uniunea Europeană, dar fabricarea este în esenţălimitată la producerea pe scară redusă a preparatelor „de casă”din mac opiaceu (ex. tulpini de mac opiaceu, concentrat de macopiaceu obţinut din tulpini sau capsule zdrobite de mac) într-oserie de state din estul Uniunii Europene, cum ar fi Lituania,1 Raport de evaluare Semestrul I/2007 privind stadiul realizării activităţilorprevăzute pentru semestrul I/2007 în Planul de acţiune în vederea implementării Strategiei Naţionale Antidrog, înperioada 2005-2008, Agenţia Naţională Antidrog, Bucureşti, 2007, pag. 16.

172

unde piaţa de tulpini de mac opiaceu şi concentrat de macopiaceu din tulpini pare să se fi stabilizat, precum şi Polonia,unde se pare că producţia de „heroină poloneză” este îndescreştere1.

Pe lângă implicaţiile acestui flagel asupra sănătăţiipopulaţiei şi a costurilor tot mai mari pentru menţinerea sa subcontrol, trebuie relevate şi cele legate de câştigurile imenserealizate de traficanţi, parte din acestea fiind folosite pentrucomiterea altor activităţi ilicite, inclusiv pentru finanţareaactelor teroriste. La nivel mondial se constată o creşterecontinuă a numărului de consumatori de droguri. În anul 2004,peste două sute milioane de persoane (peste 5% din populaţialumii), cu vârste cuprinse între 15 şi 64 de ani, au consumatdroguri cel puţin o dată.

Până nu de mult, la noi în ţară s-a considerat că fenomenuldrogurilor nu a fost cunoscut niciodată, drogurile reprezentândceva cunoscut numai de către Occidentul decadent, această ideefiind indusă de propaganda comunistă. Înainte de anul 1990,consumul ilicit de droguri în România constituia un aspect cucaracter excepţional, în cele câteva cazuri înregistrateconsumatorii fiind cetăţeni străini, în marea lor majoritatemarinari. De asemenea, în evidenţa autorităţilor vremii seregăsea un număr mic de persoane, devenite dependente ca urmarea unor tratamente îndelungate cu morfină sau alte medicamente cuconţinut stupefiant2.

În perioada de tranziţie parcursă de România după Revoluţiadin Decembrie 1989, criminalitatea organizată naţională şiinternaţională şi-a făcut apariţia şi s-a dezvoltat, grupurilecriminale acţionând structurat în diverse domenii ale vieţiisociale şi economice. O parte a cetăţenilor români uzitând dedreptul la libera circulaţie au săvârşit fapte penale în afarateritoriului naţional, pentru ca ulterior, în baza experienţeiacumulate, să iniţieze pe teritoriul României forme organizatede criminalitate, deja existente în alte zone geografice.

Poziţia geografică deosebită pe care o ocupă România afăcut ca aceasta să fie luată în calcul de către reţelele detraficanţi de droguri ca un important „cap de pod” ce facelegătura între Orient şi Occident. Arealul favorabil alRomâniei, care include toată gama căilor de transport, a permisreţelelor de traficanţi să folosească diverse mijloace pentrutranzitarea teritoriului ţării.

1 http://ar2006.emcdda.europa.eu2 Raport de evaluare a fenomenului drogurilor în România, Agenţia Naţională Antidrog,Bucureşti, 2004.

173

O serie de factori determinanţi, precum factori de ordinsocial-politic-economic, cadrul legislativ insuficientreglementat în materie antidrog şi inexistenţa organelorjudiciare specializate în combaterea acestui gen de infracţiuni,care să aibă dotarea tehnică corespunzătoare, au influenţat întimp, evoluţia României în ceea ce priveşte traficul de droguri.

Situaţia conflictuală dintre statele ex-iugoslave a făcutca pentru o perioadă de timp centrul de greutate al traficuluide droguri să se transfere pe cel de-al doilea segment al “ruteibalcanice” care include şi România.

În dorinţa lor de expansiune, organizaţiile criminaleprivesc România nu numai ca o ţară de tranzit, dar şi ca o piaţăde desfacere şi consum ilicit a drogurilor. Deschidereagraniţelor României, care a condus la o creştere enormă anumărului de mijloace de transport şi mărfuri ce intră şi ies,în şi din ţară, conferă organizaţiilor criminale posibilităţilargi de camuflare a drogurilor şi de tranzitare a teritoriuluiţării.

România reprezintă principalul tronson al celei de-a douarute balcanice de transport al drogurilor către EuropaOccidentală. Ruta a doua balcanică de transport al drogurilorporneşte din Turcia, traversează Bulgaria, intră în România prinpunctele de frontieră sudice (Negru Vodă, Vama Veche, Bechet,Giurgiu), trece prin Bucureşti, după care continuă prin zonasubcarpatică spre Vest, iar prin punctele de frontieră Nădlac,Borş, Petea intră în Ungaria. În continuare, trece prinBudapesta, intră în Slovacia prin Rajka, iar după traversareateritoriului slovac, ajunge prin zona sud-vestică, în Cehia, deunde pătrunde în Germania prin punctul de frontieră dintre celedouă ţări1.

O altă variantă a celei de-a doua rute balcanice, careinclude şi un tronson maritim, este: Istanbul-Constanţa (peMarea Neagră)-Bucureşti, după care intră pe traseul mai susdescris.

Din cea de-a doua rută balcanică se desprinde o altăvariantă care pleacă din Bucureşti, traversează zona estică aRomâniei, după care intră în Ucraina, unde se bifurcă, un traseucontinuând prin Polonia către Germania, iar celălalt spreaceeaşi destinaţie, dar prin Slovacia şi Cehia.

Prima rută balcanică ce ocoleşte România, dar care poateoricând să includă şi variante care să vizeze ţara noastră, are

1 Raport naţional privind situaţia drogurilor, Agenţia Naţională Antidrog -Observatorul Român de Droguri şi Toxicomanii, Bucureşti, 2005.

174

următorul traseu: Turcia-Bulgaria-Serbia-Ungaria, iar laBudapesta intră pe ruta a doua balcanică.

Caracterul relativ stabil al rutelor de transport nuexclude şi alte variante care să vizeze România, depistareaacestora depinzând în mare măsură de abilitatea instituţiilorimplicate în combaterea traficului şi consumului ilicit dedroguri şi, mai ales, de modul în care acestea cooperează cuinstituţiile similare ale altor state.

Transformarea Afganistanului în principal producător deheroină a format, în opinia analiştilor internaţionali,convingerea că transporturile de heroină către Europa nu se vormai efectua prin România, în principal, ci prin ocolireaacesteia prin nord, urmând ruta Turkmenistan/Iran – traversândMarea Caspică-Azerbaidjan-Georgia-traversând Marea Neagră-Ucraina şi de aici către vest (este puţin probabil catransporturile de heroină din Afganistan să traverseze Turcia,datorită conflictelor cu reţelele locale de traficanţi dedroguri).

Din cazuistica ultimilor ani, rezultă că pentru drogurilesintetice se prefigurează dezvoltarea unor rute dinspre vest(Olanda, Belgia, Germania) spre est (România), dar şi dinsprenord (Ţările Baltice, Ucraina) pentru produsele stupefiante desinteză (amfetamine, MDMA, LSD şi altele), care ar urma sădevină active pe teritoriul României.

Principalele tendinţe privind evoluţia fenomenuluicriminalităţii în domeniul drogurilor sunt următoarele1:

amplificarea şi diversificarea fenomenuluiinfracţional transfrontalier;

modificarea continuă a rutelor utilizate şi atipurilor de droguri traficate în funcţie de cerinţele pieţeiilicite;

extinderea fenomenului infracţional din acest domeniupe întreg teritoriul ţării;

amplificarea si diversificarea criminalităţii asociateconsumului de droguri;

diversificarea modalităţilor de spălare a banilorrezultaţi din operaţiunile ilicite cu droguri prin racolareaunor specialişti din domeniul financiar-bancar şi coruperea unorfuncţionari publici;

creşterea numărului de consumatori de droguri şi, înspecial, a celor care preferă amfetaminele şi cannabisul.

Potrivit Strategiei naţionale antidrog în perioada 2005-1 Hotărârea Guvernului nr. 73/2005 privind aprobarea Strategiei Naţionale Antidrog înperioada 2005-2012.

175

2012, principalii factori de risc care pot influenţa nivelulofertei de droguri sunt:

poziţia României la intersecţia principalelor rutetradiţionale utilizate de traficanţii internaţionali de drogurişi faptul că începând cu data de 01 ianuarie 2007 ţara noastrăreprezintă graniţa estică a Uniunii Europene;

creşterea fluxului de imigranţi spre România şi altestate membre ale Uniunii Europene;

dezvoltarea traficului comercial prin punctele defrontieră cu consecinţe asupra scăderii timpilor de control;

creşterea consumului de droguri şi în special a celuide droguri sintetice;

implicarea în fapte de corupţie a unor funcţionaripublici care au atribuţii directe în activitatea de control lafrontieră;

proliferarea reţelelor teroriste interesate înobţinerea de fonduri din traficul ilicit de droguri;

cooperarea insuficientă între instituţiile abilitateîn reducerea ofertei de droguri.

Constant şi nu pe un teren viran, ci ca o consecinţă adezvoltării rapide a narcotraficului internaţional, şi a uneicereri crescânde de stupefiante şi pe piaţa internă, traficulintern cu droguri şi în special cel stradal s-a intensificat,atingând în prezent cote alarmante, atât pe raza Capitalei, câtşi în alte centre urbane din ţară materializate prin sporireanumărului de vânzători stradali şi din locuinţe, amplificareacererii de droguri în instituţiile de învăţământ, discoteci,locuri şi medii infracţionale.

Numai în Bucureşti, de exemplu, există deja locuricvasinotorii unde se comercializează, aproape ostentativ,„moartea albă”. În aceste activităţi, organizate pe scheletulunor veritabile reţele de comercianţi, sunt implicaţi atât încalitate de dealeri, cât şi de consumatori, grupuri de români,preponderent din etnia rromilor. Este o situaţie surprinzătoare,la care specialiştii nu sa-u gândit cu ceva timp în urmă, însensul că asemenea indivizi vor renunţa la clasica bişniţă cuproduse agroalimentare, flori, ţigări, cu aur şi valută şi sevor lansa în afaceri cu stupefiante.

În prezent, ţara noastră nu reprezintă o ameninţare majorădin punct de vedere al producţiei şi distribuţiei destupefiante, datorită consolidării legislaţiei interne privindcontrolul drogurilor şi precursorilor cât şi a structuriloradministrative şi de coordonare1.1 Raportul Organului Internaţional de Control al Stupefiantelor pentru anul 2005,

176

6.2.3. Conceptul şi clasificarea drogurilorEtimologia cuvântului „drog” nu este întrutotul şi exact

cunoscută. În opinia unor autori, termenul provine din limbaolandeză (droog)1. Claude Saumaise şi Gilles Ménage, cercetăroriîn domeniu, sunt de părere că termenul derivă de la „droga”,plecând de la cuvântul din limba persană „droa”.

Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte drogul cafiind:

substanţa de origine vegetală, animală sau minerală,care se întrebuinţează la prepararea unor medicamente şi castupefiant;

substanţa folosită la prepararea unor medicamente sauca stupefiant;

substanţa toxică medicamentoasă folosită la preparareaproduselor farmaceutice.

Potrivit legislaţiei naţionale2, drogurile reprezintă„plantele şi substanţele stupefiante ori psihotrope sauamestecurile care conţin asemenea plante şi substanţe”.

Lato sensu, drogul a fost definit3 ca fiind orice substanţăutilizată în terapeutică, datorită unor proprietăţi curative,dar al cărei efect este câteodată, incert şi nociv pentruorganismul uman. Totuşi, această definiţie este mult prea vagă,generalizând medicamentele.

O altă definiţie4 prezintă drogurile ca fiind substanţesolide, lichide sau gazoase, care odată introduse în organism,modifică imaginea asupra realităţii înconjurătoare. Folosireaabuzivă poate crea dependenţa fizică şi psihică sau tulburărigrave ale activităţii mentale şi ale comportamentului.

Potrivit altor autori5, noţiunea de „drog” trebuie înţeleasăîn sensul de „stupefiant”, „produse sau substanţe stupefianteori toxice” sau „substanţe psihotrope”.

Organizaţia Naţiunilor Unite.1 Drugescu Nicolae - Medicină legală, Editura Printech, Bucureşti, 2001, pag. 81. Ase vedea în acelaşi sens şi Yves Pélicier, Guy Thuillier – La drogue, PressesUniversitaires de France,Collection „Que sais-je?”, 1972 (septième édition).2 Art.1, lit. b din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şiconsumului ilicit de droguri.3 Drăgan Jenică – Dicţionar de droguri, Editura Naţional, Bucureşti, 2000, pag. 4.4 Răşcanu Ruxandra, Zivari Mirela – Psihologie şi psihopatologie în dependenţa dedrog, Editura Ars Docendi, Bucureşti, 2002, pag. 336.5 Bercheşan Vasile, Pletea Constantin – Drogurile şi traficanţii de droguri, EdituraParalela 45, Piteşti, 1998, pag. 58.

177

Noţiunea de „stupefiant” este definită ca fiind substanţamedicamentoasă care inhibă centrii nervoşi, producând o stare deinerţie psihică şi fizică şi care, folosită în mod sistematicduce la obişnuinţă şi la necesitatea unor doze crescânde1.

În opinia autorilor, drogurile reprezintă acele substanţe care,fiind introduse de o persoană pe diferite căi în organism(injectare, prizare, inhalare) produc acestuia modificăriesenţiale, putând genera dependenţa fizică şi/sau psihică apersoanei care le consumă2.

Din punct de vedere farmacologic, drogul este substanţautilizată de medicină şi a cărei administrare abuzivă (consum)poate crea dependenţă fizică şi/sau psihică ori tulburări graveale activităţii mentale, percepţiei, comportamentului,cunoştinţei.

În accepţiunea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii3, „drogul”este acea substanţă care, odată absorbită de un organism viu,poate modifica una sau mai multe funcţii ale acestuia.

Academia Naţională de Medicină din Franţa a adoptaturmătoarea definiţie a drogurilor: „substanţe naturale sau desinteză ale căror efecte psihotrope produc senzaţii comparabileplăcerii, conducând prin consumul lor repetat de cele mai multeori la dependenţa psihică şi fizică. Cuvântul drog nu trebuie săfie utilizat cu sensul de medicament sau de substanţă activă dinpunct de vedere farmaceutic.”4.

Observatorul francez al drogurilor şi toxicomanilordefineşte drogurile5 ca fiind: „produse naturale sau sintetice,consumate în vederea modificării stării de cunoştinţă, avândpotenţial de uzanţă nociv, de abuz sau dependenţă, a cărorfolosire poate fi legală sau nu”.

Institutul de sănătate publică din Belgia defineşte drogulca fiind substanţa psihoactivă utilizată în scopuri non-medicale6.

În conformitate cu unele recomandări ale OrganizaţieiMondiale a Sănătăţii, substanţele sau clasele de substanţe1 Dicţionarul Explicativ al limbii române, Editura Academiei Române, 1998, pag. 1030.2 Ştefan Cristian Eduard – Flagelul drogurilor, Editura Cermaprint, Bucureşti, 2006,pag. 18.3 Drăgan Jenică – Aproape totul despre droguri, Editura Militară, Bucureşti, 1994, pag.41.4 Pierre Delaveau – Communiqué portant sur la définition du mot „ drogue ” , AcadémieNationale de Médecine, Paris, 28 novembre 2006.5 Charpenel Y., Maestracci N. – Drogues et Toxicomanies, Editura O.F.D.T., Paris,1999, pag. 10.6 Marc Roelands – Définition du mot „ drogue” , Institut de santé publique, Bruxelles(Belgique).

178

psihoactive (drogurile) care produc asemenea modificări şigenerează dependenţa, sunt următoarele: alcoolul, opiaceele,derivatele cannabisului, sedativele şi hipnoticele, cocaina,halucinogenele, tutunul, solvenţii volatili, alte substanţepsihoactive şi substanţe din diferite clase, utilizate înasociere1.

Potrivit documentelor internaţionale, prin „droguri”înţelegem stupefiantele supuse controlului internaţional prinConvenţia unică privind stupefiantele din 1961 şi substanţelepsihotrope al căror control internaţional este prevăzut deConvenţia privind substanţele psihotrope, încheiată în anul1971.

Psihotrope sunt considerate toate substanţele de originenaturală (vegetală, animală ori minerală) sau de sinteză,susceptibile să modifice într-un mod oarecare activitateapsihicului şi comportamentului uman. Ele acţionează directasupra sistemului nervos central, influenţând inegal selectivsau global, atât funcţiile psihice instinctive cât şi proceselementale şi emoţionale.

Termenii drog licit şi drog ilicit au fost utilizaţi din momentulincriminării prin lege a substanţelor psihotrope. Drogurilelicite sunt substanţele psihotrope al căror consum sau vânzarenu este incriminat prin lege. Cofeina din cafea, nicotina dintutun, alcoolul şi unele medicamente (eliberate din farmaciifără prescripţie medicală) pot fi considerate droguri admise desocietatea în care trăim. În doze mari, ele pot producetoleranţă fizică şi psihică.

Drogurile ilicite sunt drogurile al căror consum sauvânzare în afara cadrului legal atrage răspunderea penală apersoanelor, constituind infracţiuni. Caracterul ilicit aldrogurilor diferă de la o legislaţie la alta. Spre exemplu,consumul de cannabis este ilegal în Franţa, dar este permis înOlanda, fiind supus totuşi unei reglementări legale. Drogurilecare fac obiectul unor convenţii internaţionale sau leginaţionale sunt denumite şi „droguri de abuz” („abused drugs”).

În literatura de specialitate şi în practică existănumeroase clasificări ale drogurilor, având la bază diferitecriterii, cum ar fi: efectul produs asupra sistemului nervoscentral, originea substanţelor, regimul juridic aplicabil,implicaţiile sociale sau dependenţa produsă în urma consumului.

În funcţie de efectul produs asupra sistemului nervos central, drogurilese clasifică astfel:

substanţe stimulente sau psihoanaleptice;1 Organizaţia Mondială a Sănătăţii – Seria de rapoarte tehnice nr. 836/1993, pag. 6.

179

substanţe depresoare sau psiholeptice; substanţe perturbatoare (halucinogene) sau

psihodisleptice.Stimulentele sunt substanţe care accelerează activitatea

sistemului nervos central. Din această categorie fac parte:frunzele arbustului de coca, crack-ul, amfetaminele,anorexigenele şi psihostimulenţii. Acestea se subclasifică în1:

stimulente ale veghii – amfetamina, cocaina, cofeina,cathina. În doze moderate acestea întreţin starea de veghe,cresc activitatea mentală şi creează o senzaţie de bine.

stimulente ale umorii – substanţe ce îndepărtează stareadepresivă.

Depresoarele sunt substanţe care încetinesc activitateasistemului nervos central, în general ele având efecteanalgezice şi sedative. Principalele substanţe ce fac parte dinaceastă categorie sunt: opiul şi derivaţii săi (morfina şiheroina), medicamentele pe bază de opiu sau derivaţi aiacestuia, morfinice de sinteză, barbiturice, tranchilizante şihipnoticele.

Halucinogenele sunt substanţe care perturbă activitateasistemului nervos central şi provoacă alterări ale percepţiei,temporale şi spaţiale. În fapt ele deformează senzaţiile şipercepţiile celui care le utilizează2. Cunoscute şi sub denumireade „droguri psihedelice”, în această categorie sunt cuprinsecannabisul, LSD 25, mescalina, ciupercile halucinogene,ketamina, phenciclidina, etc.

După originea lor, drogurile se clasifică în3: droguri naturale; droguri de semisinteză; droguri de sinteză (sintetice).Drogurile naturale sunt cele obţinute direct din plante sau

arbuşti: opiul, morfina, cocaina, cannabisul şi răşina acestuia,frunzele de coca şi derivaţii săi şi alte plante cu principiihalucinogene.

Drogurile de semisinteză sunt cele realizate prin procedeechimice pornind de la o substanţă naturală extrasă dintr-unprodus vegetal (heroina, codeina).

Drogurile de sinteză sunt obţinute în întregime prin sinteze1 Drăgan Jenică – Dicţionar de droguri, Editura Naţional, Bucureşti, 2000, pag. 241.2 Drăgan Jenică – op.cit., pag. 118.3 Macovei Radu Alexandru (coordonator), Galetescu Emanoil, Vasilescu Lucian, TihanEusebiu, Căpăstraru Cristian – Elemente de toxicologia dogurilor. Aspecte medicale, toxicologice,psihosociale, psihiatrice şi juridice, Editura Focus, Bucureşti, 2006, pag. 48.

180

chimice: metadona, mescalina, LSD 25, amfetamina, designer-drugs, ecstasy ori alte substanţe psihotrope obţinute înlaboratoare clandestine. Tot în această categorie sunt incluşişi solvenţii volatili şi alte produse cu proprietăţiasemănătoare drogurilor1. Tot droguri de sinteză sunt consideratemai multe produse ce sunt deturnate de la folosirea lortradiţională, fiind totodată larg răspândite şi uşor deprocurat. Acestea antrenează o puternică dependenţă psihică şiuneori fizică producând totodată şi fenomenul de toleranţă.

În funcţie de regimul juridic al substanţelor, acestea se împart îndouă categorii:

substanţe a căror fabricare şi administrare suntsupuse controlului (morfina, barbituricele, ketamina) – suntfolosite în tratamente medicale;

substanţe total interzise (LSD, heroină, ecstasy,cocaină).

Un alt criteriu important de clasificare, îl constituiedependenţa generată (clasificare de ordin medical). În funcţie deaceasta, drogurile se împart în trei categorii:

droguri care produc dependenţă fizică; droguri care produc dependenţă psihică; droguri care produc dependenţă mixtă – din această

ultimă categorie fac parte cele mai multe stupefiante.O altă clasificare este cea statuată în dreptul internaţional,

conform căreia în funcţie de plasarea pe unul dintre cele douătablouri ale Convenţiei unice privind stupefiantele din anul1961 şi respectiv patru tablouri din Convenţia privindsubstanţele psihotrope din anul 1971, drogurile se împart înstupefiante şi substanţe psihotrope.

Potrivit art.1, lit.q şi r din Convenţia asupra traficuluiilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope, semnată la Vienala 20 decembrie 1988, această clasificare arbitrară estemenţinută şi chiar întărită.

După tipul general de drog, acestea pot fi:a) Substanţe psihotrope, care, la rândul lor se pot clasifica: după substanţele din care derivă; după originea lor; după riscurile farmacodependenţei şi abuzului pe care

le prezintă; după efectele de ordin fizic şi psihic; după compoziţia chimică generală.b) Substanţe psihoactive, care, la rândul lor pot fi:

1 Drăgan Jenică – Aproape totul despre droguri, Editura Militară, Bucureşti, 1994,pag. 40.

181

stupefiante naturale, semisintetice şi sintetice; produse din extract de cannabis; cocaina şi celelalte substanţe extrase din coca; barbituricele şi celelalte sedative hipnotice; tranchilizantele minore; amfetaminele şi stimulentele analoage; LSD şi alte halucinogene; droguri asemănătoare aflate sub control; solvenţi organici şi inhalanţi.Cercetătorul francez Pierre Deniker1 realizează o

clasificare generală a psihotropelor, după cum urmează: psiholeptice cu acţiuni hipnotice, tranchilizante şi

sedative, neuroleptice şi regulatoare ale umorului; psihoanaleptice cu acţiuni stimulatoare şi

antidepresoare; psihodisleptice: halucinogene şi onirogene

(mescalina), stupefiantele (cocaina, heroina, morfina) alcoolulşi derivaţii săi.

În funcţie de modul de administrare (de consum), drogurile pot ficlasificate în: injectabile, ingerabile, de prizare, demasticare, de fumare, inhalare; unele se pot administra şi subforma de supozitoare2.

În monografia sa despre toxicomani intitulată „Paradisuriartificiale”, Gabriel Ştefan Gorun este de părere că substanţelepsihoactive pot aparţine uneia din următoarele clase, în funcţiede originea vegetală (opiu, cannabis, coca, mescalina), forma deagregare (gaz, aerosoli, lichide, solide), domeniul de utilizare(produse ilegale, industriale, medicale), acţiune(psihodisleptice, psiholeptice, psihoanaleptice), potenţialul decreare a dependenţei (mare sau redus).

După efectul farmacodinamic principal, drogurile sunt3: euforicele (opiaceele şi opiozii); inhalantele (solvenţi volatili, lacuri, combustibili,

aerosoli);

1 Pierre Deniker – La psichopharmacologie, PressesUniversitaires de France,Collection „Que sais-je?” nr. 1216/1976, pag. 35.2 Drăgan Jenică – Aproape totul despre droguri, Editura Militară, Bucureşti, 1994,pag. 47.3 Macovei Radu Alexandru (coordonator), Galetescu Emanoil, Vasilescu Lucian, TihanEusebiu, Căpăstraru Cristian – Elemente de toxicologia dogurilor. Aspecte medicale, toxicologice,psihosociale, psihiatrice şi juridice, Editura Focus, Bucureşti, 2006, pag. 158.

182

halucinogene (cannabis, fenilalanina, phenciclidina,ketamina);

nicotina; excitantele (antidepresive, psihotice, timoleptice,

neurostimulante); psiholeptice (deprimantele); steroizii anabolizanţi (testosteronul).O altă clasificare este făcută de legislaţia naţională,

potrivit căreia drogurile se împart în: droguri de mare risc: heroina, cocaina, morfina,

amfetaminele, opiul, LSD-ul, ecstasy; droguri de risc: cannabis, diazepam, fenobarbital,

aminorex, nitrazepam; precursorii utilizaţi la fabricarea drogurilor:

efedrina, acetona, anhidrida acetică, acidul sulfuric, toluenuletc.;

inhalanţii chimici toxici ( cel mai cunoscut şifrecvent întâlnit este aurolacul consumat de „copiii străzii”).

6.3. Traficul de persoaneTraficul de persoane a cunoscut o creştere constantă în

ultimii ani, devenind o problemă naţională şi internaţională1.Fenomenul nu este unul episodic, implicând un număr mare de

persoane, cunoscând profunde conotaţii de ordin social şieconomic, demonstrând încălcarea profundă a drepturilorfundamentale ale omului şi devenind o problemă ce se agraveazăconstant2.

În acest context, se impune formularea unor politicicoerenţe pentru prevenirea şi combaterea traficului de fiinţeumane, proces care întâmpină însă o serie de dificultăţirezultate, în primul rând, din necunoaşterea dimensiunilor realeale fenomenului, datorată mobilităţii foarte mari, intenseicirculaţii peste frontiere a persoanelor şi bunurilor, iar, înal doilea rând, din obscuritatea fenomenului, asigurată demenţinerea manifestărilor sale în contextul unor activităţiaparent legale3.

În plan regional, criza din Balcani din ultimul deceniu afavorizat dezvoltarea fenomenului, România fiind citată ca ţarăde origine şi de tranzit pentru marile reţele de trafic defemei, provenind îndeosebi din Asia, dar şi din ţările vecine ca1 Gheorghiţă Mateuţ şi colaboratorii – Traficul de fiinţe umane.Infractor. Victimă. Infracţiune.Ed. Alternative Sociale, Iaşi 2005, pag.11.2 Ibidem.3 Gheorghiţă Mateuţ şi colaboratorii – Traficul de fiinţe umane.Infractor. Victimă.Infracţiune.Ed. Alternative Sociale, Iaşi 2005, pag.11.

183

Ucraina, Moldova sau Belarus, cu destinaţia în ţările din fostaIugoslavie (cu accent pe regiunea Kosovo), precum şi Turcia,Grecia sau statele din Europa Occidentală1.

Deşi fenomenul ia amploare în întreagă lume, nu doar în ţaranoastră, el se manifestă cu precădere în zonele în care lipsesco legislaţie corespunzătoare şi un sistem de cooperare eficientîntre instituţiile guvernamentale şi societatea civilă.

De aceea, un prim aspect care priveşte traficul de persoanetrebuie raportat la cauzele care i-au determinat apariţia.

Traficul de persoane nu este un fenomen recent, existândrapoarte ale poliţiei din alte state, datate la sfârşitulsecolului al XIX-lea, care indicau răpiri şi vinderi de copii şifete din satele locuite de evreii din Ţara Galilor şi din alteţări ale Europei Centrale şi de Est în bordelurile din toatălumea, în special în America de Sud. în America Latină şi înCaraibe, în particular Argentina şi Brazilia, date despre astfelde cazuri sunt înregistrate înainte de anii 18602.

Peste mai bine de un secol şi jumătate, factorii acestuifenomen au rămas practic aceiaşi, însă datorită tendinţelor deindustrializare, internaţionalizare şi globalizare au apărut şicauze noi.

O examinare atentă a cauzelor care au determinat apariţia şiproliferarea fenomenului traficului de fiinţe umane, la nivelulţării noastre, face posibilă gruparea acestora.

Astfel, efectele tranziţiei din ţările din sud-estul Europeiau avut drept rezultat schimbări politice, sociale şi culturalecare, la rândul lor, au determinat o creştere a sărăciei şi aratei şomajului, o distribuţie inegală de putere pe piaţa munciiîntre bărbaţi şi femei. în ultimii ani, această tranziţie acreat situaţii de criză , răspândirea traficului fiind efectulfeminizării sărăciei şi a migraţiei pe piaţa muncii.Discriminarea pe piaţa muncii relevată prin ratele ridicate aleşomajului (pe piaţa muncii femeile sunt ultimele angajate şiprimele concediate, în acest mod fiind împinse tot mai multcătre sectoarele neconvenţionale ale economiei, trebuind sămuncească „la negru" pentru a-şi câştiga existenţa, unul dintrecele mai profitabile sectoare de pe piaţa muncii la negru fiindindustria sexului), combinată cu sărăcia motivată de remunerareaproastă a muncii şi cu ocaziile de a emigra au determinatconsiderarea emigrării în ţările mai dezvoltate, ca unicăsoluţie.

Corupţia autorităţilor poate constitui un factor care1 www.sens.org.ro2 www.iatp.md.

184

permite dezvoltarea fenomenului traficului de persoane; traficulşi corupţia se completează reciproc, prin aceea că traficulcreează multiple oportunităţi care au ca finalitate corupereafuncţionarilor publici şi crearea premiselor de subminare aîntregului efort depus de alţi factori pentru combaterea acestuifenomen1.

Controlul slab al graniţelor, lipsa sistemului de evidenţă apersoanelor care emigrează, în ţara de origine, lipsa cadruluilegislativ sau existenta unui cadru legislativ neadecvat,inaplicabil referitor la migraţie, la combaterea traficului depersoane, protecţia victimelor şi a martorilor constituie, deasemenea, cauze care au determinat apariţia şi dezvoltareatraficului de fiinţe umane.

Restricţionarea oportunităţilor de migrare legală în ţărilede destinaţie, precum şi reglementările foarte restrictive cuprivire la migraţia legală impuse de ţările cu o economie maidezvoltată, spre care tind victimele traficului, limitează cuseveritate orice formă de migraţie legală, situaţie carefavorizează traficul.

Internaţionalizarea grupărilor criminale, profiturile mariobţinute în urma traficului de femei; astfel, Interpolulcalifica traficul ca fiind crima cu cea mai rapidă ascensiunedin lume, iar O.N.U. accentua că traficul a devenit un businessglobal cu o cifră de afaceri de 7 miliarde de dolari2.

Factorii informaţionali scăzuţi privind realităţile pieţeimuncii sau nivelul de trai în ţările de destinaţie,posibilităţile reale de angajare în câmpul muncii peste hotare,consecinţele muncii la negru determină aprecierea incorectă aşanselor reale de succes, favorizând traficul.

Potrivit unui studiu comandat de O.I.M.3 în România, s-auidentificat o serie de factori care determină vulnerabilitateala trafic a tinerelor, factori care se constituie în tot atâteacauze care determină şi preced apariţia traficului de fiinţeumane, astfel:

- amplasarea geografică „avantajoasă"; România fiind ţară deorigine, de tranzit şi de destinaţie favorizează dezvoltarea

1 Gheorghiţă Mateuţ şi colaboratorii – Traficul de fiinţe umane.Infractor, Victimă.Infracţiune.Ed. Alternative Sociale, Iaşi 2005, pag.12.2 www.migratie.md.3 Organizaţia Internaţională pentru Migraţie, Biroul din Bucureşti,Vulnerabilitatea tinerelor din România fată de traficul de flinte umane,cercetare realizată de Centrul pentru Sociologie Urbană şi Regională (CURS),Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV) şi Mercury Research andMarketing Consultants, 2001.

185

traficului. De asemenea, comunitatea devine o cauză atunci cândne referim la localizarea geografică într-o regiune săracă(majoritatea victimelor traficului provin din Moldova şiMuntenia) şi rezidenţa într-o aglomerare urbană (de exemplu,tinerele care locuiesc în marile oraşe sunt mai vulnerabile fatăde trafic, în comparaţie cu cele care locuiesc în comunităţimici, rurale);

- grupurile de apartenenţă; tinerele care locuiesc într-unmediu instituţionalizat sunt semnificativ mai vulnerabile latrafic decât cele care trăiesc singure sau cu familia;

- abuzul şi disfuncţionalitatea familială, lipsa decomunicare în familie şi dezintegrarea socială; astfel,experienţa unui abuz, fie în familie, fie într-o instituţie,creşte substanţial vulnerabilitatea faţă de trafic; mediulfamilial abuziv este un factor generator de migraţie şi trafic,alimentând sentimentul eşecului în relaţiile personale şideterminându-le pe ţinere să-şi caute libertatea în altă parte;pe de altă parte, comunicarea redusă dintre părinţi şi ţineregenerează sentimentul de nonapartenentă la familie şi măreştevulnerabilitatea faţă de trafic; lipsa unui grup de prieteniaccentuează sentimentul dezintegrării şi faciliteazădesprinderea de familie şi de comunitate;

- achiziţiile şi aspiraţiile personale; dorinţa derealizare personală şi independenţă financiară se află într-unraport de directă proporţionalitate cu riscul traficării(proiectarea succesului în străinătate este o cauză dominantă înapariţia traficului);

În altă ordine de idei, cauzele traficului pot fi raportatela cele trei nivele de coexistenţă: traficul în vedereaexploatării sexuale, a exploatării forţei de muncă şi donarea deorgane.

Traficul în scopul exploatării sexuale rămâne cea mai mareşi mai importantă formă a traficului, din simplul motiv că vareprezenta întotdeauna cea mai importantă sursă de profit pentrutraficanţi.

În concluzie, se poate spune că sărăcia, şomajul,discriminarea pe piaţa muncii, violenta domestică şi abuzuldetermină pentru femei şi tinere, în general, naşterea uneidorinţe de „evadare către o lume mai bună," astfel încâtofertele înşelătoare ale traficanţilor sunt acceptate cuuşurinţă1.

Prevenirea şi combaterea traficului de persoane (în specialfemei şi copii) constituie aspecte ce reclamă din partea tuturor1 Gheorghiţă Mateuţ şi colectiv – op. cit. pag.13. şi urm.

186

ţărilor (de origine, tranzit, destinaţie) o abordare globală şiinternaţională, adoptarea unor măsuri eficiente de prevenire atraficului, de pedepsire a traficanţilor şi de protecţie avictimelor.

Din definiţia traficului de persoane cuprinsă în Protocolulprivind prevenirea, reprimarea si pedepsirea traficului de persoane, în special alfemeilor si copiilor, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţiitransnaţionale organizate, rezultă şi formele în care se concretizeazăaceastă infracţiune, în raport de caracteristicile persoanelortraficate şi traficante, de scopul urmărit şi interesul vizat,de natura cauzelor ce au generat fenomenul, de implicaţiilesociale, dar şi de specificul valorilor sociale lezate(drepturile omului)1.

- Privit din punctul de vedere al drepturilor omului,traficul de persoane include sclavia, munca forţată, violenta,abuzul de încredere, agresiunea fizică şi psihică a persoanei,fiind pe deplin justificată aprecierea că traficul de fiinţeumane este o formă a sclaviei la început de mileniu.

- Sub aspect economic, traficul presupune: interesefinanciare (profituri uriaşe), reţele regionale şiinternaţionale, circulaţia ilicită a banilor (spălarea banilorcare provin din trafic şi pe baza cărora se realizeazăactivitatea de traficare).

- Din punctul de vedere al originii fenomenului, factoriicare generează şi susţin traficul sunt sărăcia accentuată avictimelor, nivelul educaţional scăzut, neîncrederea în sine,eşecurile în viaţă, migraţia occidentalilor, amatori deexperienţe sexuale către est, unde piaţa prostituţiei este maitentantă.

- Din perspectiva valorilor sociale lezate, persoaneletraficate sunt reduse la condiţia de "marfă", sunt dezumanizatetreptat, fiindu-le lezate sentimentele cele mai profunde, traumasuferită marcându-le întreaga evoluţie viitoare.

- Din perspectiva implicaţiilor sociale, datorită creşteriialarmante din ultimii ani, traficul de persoane devine unfenomen naţional şi transnaţional, fiind favorizat de procesulgeneral al globalizării şi de utilizarea tehnologiilor moderne.

- Prin prisma scopului vizat, traficul presupune profituriscăzute pentru societate şi profituri uriaşe pentru traficanţi,care reinvestesc veniturile obţinute în derularea în continuarea activităţilor ilicite. Prostituţia (în general exploatareasexuală a femeilor şi copiilor) constituie principalul scop altraficului şi modalitatea de obţinere a celor mai mari1 Ibidem.

187

câştiguri, de asemenea traficul în scop de muncă forţată,comiterea de infracţiuni prin constrângere de către victimeletraficului şi prelevarea de organe (victimele sunt bărbaţi,femei, copii).

Formele traficului variază în funcţie de: numărul persoanelorimplicate, tipul de traficanţi, de victime sau de „clienţi" ori„consumatori", de gradul de organizare pe care se bazeazăextinderea traficului şi în raport de care traficul rămânenaţional sau se extinde peste graniţe1.

În traficul de fiinţe umane pot fi implicate persoanelefizice (agenţi de recrutare, contrabandişti, complici care auabuzat de poziţia lor din cadrul autorităţilor administrativeale statelor implicate), dar şi persoane juridice (companiihoteliere, de spectacol, agenţii de turism, societăţi detransport, firme de producţie şi distribuţie de casete video,edituri, sex-shop-uri, companii care oferă spectacole de strip-tease etc).

Din perspectiva organizării traficanţilor, traficul îmbracă următoareleforme:

- traficul ocazional, când se raportează doar latransportarea internă/ internaţională a victimelor;

- traficul în bande sau grupări mici, când traficanţii suntbine organizaţi şi specializaţi în traficarea cetăţenilor înafara graniţelor, folosind aceleaşi rute;

- traficul internaţional, cel mai laborios organizat,derulat de reţele periculoase şi greu de combătut.

Din perspectiva victimelor - copii traficaţi, traficul poate ficlasificat în funcţie de natura abuzivă a actelor exercitateasupra lor şi care vizează:

- aspectul social (abuz psihologic, fizic, atac sexual sauviol, supravegherea pentru împiedicarea deplasării ori libereicirculaţii a victimelor), lipsa puterii de decizie, lipsaaccesului la servicii medicale, obligarea de a consuma alcool şidroguri, avort forţat, malnutriţie, forţarea victimei să-şirecruteze la rândul ei rudele sau prietenii);

- aspectul juridic (deposedarea de acte identitate,posedarea şi utilizarea de acte false, ameninţările cu predareala poliţie);

- aspectul economic (împovărarea cu datorii, neplată,reţinerea unor plăţi nejustificate)2.

În ultimul deceniu, traficul de persoane a devenit o

1 Gheorghiţă Mateuţ şi colaboratorii – Traficul de fiinţe umane.Infractor. Victimă.Infracţiune.Ed. Alternative Sociale, Iaşi 2005, pag.14.2 Gheorghiţă Mateuţ şi colectiv – op.cit., pag. 14.

188

problemă majoră, atât la nivel naţional cât si internaţional,fenomenul, de loc episodic, implicând un număr mare de persoane,are profunde implicaţii de ordin social şi economic, afecteazănumeroase persoane şi ţări.

După 1990, într-o perioadă relativ scurtă, ţările dinregiunea centrală şi nord-est europeană au devenit atât ca sursăcât şi tranzit, o zonă ce „rivalizează" cu regiuniletradiţionale din America Latină, Asia de Sud Est sau Africa,constituind una din cele mai importanţe surse de femei şi copiitraficaţi pentru exploatare sexuală sau muncă forţată în EuropaOccidentală.

Fenomenul nu este cunoscut la adevărata lui dimensiune,mobilitatea populatei, simplificarea procedurilor de trecere afrontierelor, posibilitatea unor activităţi aparent legale şiobscuritatea acestui ţip de activităţi, face ca datelestatistice să nu fie exacte.

Traficul de persoane a crescut în România, începând cu anul1990, sub formele clasice în mod deosebit sub forma traficuluide femei pentru prostituţie.

Dacă în anul 1996, conform unor date ale MinisteruluiAdministraţiei şi Internelor, au fost descoperite 26 reţele detraficanţi, în anul 1997 au fost soluţionate peste 49 de cazuri.

În primele 8 luni ale anului 2001 au fost cercetate peste325 de persoane pentru infracţiuni de trafic şi infracţiuniconexe.

În prima parte a anului 2003 poliţia a identificat 658 deinfracţiuni legate de traficul de persoane, iar un număr 184reţele de trafic au fost anihilate.

În perioada ianuarie 2000- decembrie 2007 numai O.I.M.Bucureşti a acordat asistenţă la 935 victime ale traficului depersoane.

Îngrijorător este faptul că între victimele traficului depersoane se regăsesc din ce în ce mai mulţi minori.

Numai în anul 2002 un număr de 59 minori repatriaţi audeclarat că au fost victime ale traficului de persoane. Dintreaceştia 22 au fost implicaţi în comiterea de furturi subcoordonarea unor majori, 31 au fost constrânşi să practicecerşetoria iar 6 fete minore au fost obligate să practiceprostituţia.

Dintre minorii care au fost repatriaţi în cursul anului2003, audiaţi până in 2004, 93 au declarat ca au fost victime altraficului de fiinţe umane sub diferite forme.

Datele furnizate de diferitele instituţii confirmă ocreştere a fenomenului sub toate formele, dar dimensiunea lui

189

reală nu este cunoscută.Dacă în anul 2003, în România au fost condamnate pentru

trafic 49 de persoane, în anul 2004 au fost condamnate peste 103persoane.

Conform unui Raport al Departamentului de Stat S.U.A, anual,aproximativ 800.000 de persoane, bărbaţi, femei şi copii sunttraficaţi peste frontierele ţarilor de origine.

Dintre aceştia 80% sunt femei iar dintre acestea un procentde 70% sunt traficate in scopul exploatării sexuale.

În afara traficului extern de persoane, anual milioane devictime sunt traficate în interiorul frontierelor de stat.

O.N.U. estimează că profiturile obţinute de traficanţi sesituează între primele trei surse de venituri din crimaorganizată, alături de traficul de droguri, cu care uneoritraficul de persoane se interferează şi traficul de arme.

Lipsa unei politici coerente pentru eliminarea cauzelor si afactorilor favorizanţi traficului de persoane, va face ca unadin cele mai grave forme de restrângere a libertăţii umane săexiste, numărul de victime sa crească de la an la an1.

Noua dimensiune a Europei, accentuată de dispariţiafrontierelor interne, scoate în evidenţă pericolul fenomenuluide criminalitate organizată şi dificultăţile întâmpinate despecialişti pentru combatere acestuia.

Criminalitatea organizată constituie o ameninţare majoră şiîn creştere, iar ca şi fenomen s-a dezvoltat la nivelinternaţional cu o viteză alarmantă.

În faţa dificultăţilor întâmpinate, din care organizaţiilecriminale încearcă să obţină foloase, statele trebuie să pună lapunct strategii adaptate şi rapide, ca reacţie eficientăîmpotriva fenomenului.

Se impune astfel armonizarea legislaţiilor penale alestatelor Uniunii Europene pentru a se ajunge la definiţiiuniforme ale infracţiunilor grave cu caracter internaţional,pentru a evita dezvoltarea unor sanctuare în anumite domenii, catraficarea de persoane şi spălarea banilor murdari.

În mod tradiţional, cooperarea judiciară este definită ca unajutor dat de autoritatea judiciară a unui stat autorităţiijudiciare a altui stat pentru realizarea de investigaţii precum:audieri de persoane, interceptări telefonice sau reţineri debunuri.

Unul dintre organismele care încearcă să prevină traficul defiinţe umane la nivel mondial este Organizaţia Internaţionalăpentru Migraţie (OIM). În România, OIM desfăşoară începând cu1 Gheorghiţă Mateuţ şi colectiv – op.cit.pag. 14-15.

190

anul 2000 diferite programe de asistenţă pentru victimeletraficului, prin repatrierea şi reintegrarea acestora înfamiliile de bază.

Prin ratificarea instrumentelor internaţionale în materie:- prin Legea nr. 470/2001 a fost ratificat Protocolul

Facultativ la Convenţia cu privire la drepturile copilului,referitor la vânzarea de copii, prostituţia copiilor şipornografia infantilă, semnat la New York la 6 septembrie 2000;

- prin Legea nr. 565/2002 au fost ratificate ConvenţiaNaţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionaleorganizate, Protocolul privind prevenirea, reprimarea şipedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şicopiilor, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotrivacriminalităţii transnaţionale, precum şi Protocolul împotrivatraficului ilegal de migranţi pe calea terestră, a aerului şi pemare, adoptate la New York la 15 noiembrie 2000, România şi-amanifestat opţiunea privind implicarea activă în lupta împotrivaacestui fenomen.

Luând în considerare numărul în creştere al copiilor şiadolescenţilor traficaţi UNICEF s-a implicat în susţinerea unormăsuri speciale dedicate acestora. Prin UNICEF Guidelines forProtection ofthe Rights of Child Victims of Trafficking se areîn vedere demersurile ce trebuiesc îndeplinite de toate ţărilepentru asistarea copiilor victime.

UNICEF România contribuit la realizarea noului pachetlegislativ pentru respectarea şi promovarea drepturilor copiilorintrat în vigoare din 2004, în care există măsuri legislativespecifice traficului şi exploatării copilului şi a avut ocontribuţie majoră în realizarea Planului naţional pentruCombaterea şi Prevenirea Traficului de Copiii şi AsistareaVictimelor Copii.

Pe plan intern, prin adoptarea Strategiei Naţionale dePrevenire şi Combatere a Traficului de Fiinţe Umane, au foststabilite instituţiile cu atribuţii în domeniu şi reguli decolaborare interinstituţionare.

Astfel, pentru investigarea cauzelor cu trafic de persoane,organele de urmărire penală efectuează schimburi de informaţiişi culeg date relevante pentru anchetă de la diverse instituţiicum ar fi: operatorii de telefonie în reţea GSM sau prinsatelit, serviciile de evidentă informatizată a persoanelor şiserviciile de paşapoarte, politia de frontieră, serviciile detransferuri de bani prin mijloace electronice tip Western Union,Oficiul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea SpălăriiBanilor.

191

Campaniile de informare şi prevenire asupra pericolelorgenerate de acest fenomen, desfăşurate de organizaţiileneguvernamentale, care implică în lupta împotriva traficului şisocietatea civilă şi-au dovedit în timp utilitatea.

O cercetare realizată de Centrul pentru Sociologie Urbană şiregională (CURS) privind Instituţiile care ar trebui să seimplice în prevenirea traficului, plasează poliţia şi şcoala peprimele două locuri, după care urmează în ordine descrescătoare:administraţia locală, biserica, familia, agenţiile de muncă,mass-media şi alte instituţii1.

Victimele traficului de persoane sunt: persoanele supuse laviolenţă, abuzuri de autoritate sau la ameninţări ce au stat labaza procesului ce a dus la exploatarea lor sexuală, saupersoanele care au fost înşelate de traficanţi şi au crezut că auun contract de muncă atrăgător, fără legătură cu comerţulsexual, sau persoanele care sunt conştiente de adevărateleintenţii ale traficanţilor şi care au consimţit anterior laaceastă exploatare sexuală datorită situaţiei lor vulnerabile(psihică, socială, economică, familială, afectivă).

Traficul de persoane are consecinţe deosebit de grave(materiale şi morale) pentru victime, consecinţe de care nu seţine cont în cursul anchetelor şi al urmăririi penale împotrivatraficanţilor. Victimele care doresc să coopereze prinfurnizarea de informaţii, ca martori, trebuie ajutate,încurajate şi asistate permanent2.

Copiii - victime ale traficului de persoaneAnual, mii de copii (băieţi, feţe) sunt traficaţi pentru a

fi exploataţi în scopuri comerciale, fiind recrutaţi - fie prinînşelăciune, constrângere sau forţă, fie sunt transportaţi înţară sau peste graniţele naţionale şi vânduţi în repetaterânduri.

Ei devin victime ale acestui fenomen larg răspândit Româniase transformă, tot mai mult în ţară de origine şi de tranzit atraficului de persoane.

Cel mai bun instrument legislativ în prevenirea, protecţiaşi recuperarea copiilor traficaţi sau care riscă să fietraficaţi este Convenţia Naţiunilor Unite cu privire ladrepturile copilului (1989), în art. 355 se stipulează„drepturile copilului de a fi protejat împotriva traficului".

Un alt instrument legislativ care completează ConvenţiaOrganizaţiei Naţiunilor Unite împotriva Crimei OrganizateTransfrontaliere (Un Convention against Transnaţional1 Gheorghiţă Mateuţ şi colectiv – op.cit., pag. 16-17.2 Ibidem, p. 76.

192

Organisational Crime) devenit şi Protocolul de la Palermo,defineşte copilul - orice persoană cu vârstă mai mică de 18 ani.

Legislaţia română în vigoare garantează protecţia şiasistenţă minorilor -victime ale traficului de persoane - prinLegea nr. 678/20011, art. 26 alin. (4).

Traficul de copii se realizează în mai multe etape: traficul sau separarea copilului de/din comunitatea

sa, prezumţia de corecţie, fraudă, înşelăciune sau abuz de

putere din partea traficantului, intenţia de a exploata etc2. Mijloacele de traficare a acestei categorii umane - reduse

astfel la condiţia de marfă - sunt multiple: recrutare,transport, transfer, adăpostire sau primirea copilului cu scopulde a fi pus la muncă forţată (agricolă, casnică), la cerşit,furat sau de a fi exploatat sexual sau pentru a fi dat ilegalspre adopţie, pentru transfer de organe.

După recrutare şi intrarea în ţara de destinaţie, victimele-copii devin captivi total: nu au acte de identitate, nu audreptul la liberă circulaţie sau comunicare, sunt continuuameninţaţi.

Cei care preiau copiii le oferă hrană, haine, adăpost,droguri — în perioada exploatării lor, îi obligă să reîntoarcă,prin muncă, valoarea acestora. Copiii nu primesc bani pentruactivităţile lor, sunt abuzaţi fizic, hrăniţi prost şi supuşiperversiunilor sexuale de la 8 la 12 ore pe zi (câte 6-10clienţi/zi).

Recrutorii acestor victime sunt persoane cunoscute lor: bărbaţisau femei, cunoştinţe, vecini, părinţi, iubiţi.

Unele feţe care au fost traficate devin la rândul lortraficanţi, se întorc în locaţiile de unde au plecat şirecrutează alte persoane implicând în trafic (în cazul copiilorfoarte mici) membrii familiei (mame, unchi, fraţi). Aceştiaînsă, nu recunosc acest fapt, ci văd o sursă de protejare acopilului, de supravieţuire a familiei).

După recrutare, copiii pot fi traficaţi de-a lungul graniţelor

1 Legea nr. 678 din 21 noiembrie 2001 a fost publicată în Monitorul Oficial alRomâniei, nr. 783 din 11 decembrie 2001 şi a fost modificată prin: O.U.G. nr.143 din 24 octombrie 2002 pentru modificarea si completarea unor dispoziţiidin Codul penal si unele legi speciale, în vederea ocrotirii minorilorîmpotriva abuzurilor sexuale (M. Of. nr. 804 din 5 noiembrie 2002); Legea nr.39 din 21 ianuarie 2003 privind prevenirea si combaterea criminalităţiiorganizate (publicata în M. Of. nr. 50 din 29 ianuarie 2003); O.U.G. nr. 79din 14 iulie 2005 (M. Of. nr. 629 din 19 iulie 2005).2 Gheorghiţă Mateuţ şi colectiv – op.cit., p. 77.

193

naţionale sau internaţionale.De exemplu, în Europa de sud-est, principalele ţări de

origine sunt Albania, Bulgaria, România şi Moldova (copiii fiindtraficaţi spre alte ţări), ţări de destinaţie (unde sunt primiţicopiii) sunt Kosovo, Macedonia, Bosnia şi Herţegovina, iarprincipalele ţări de tranzit (care servesc ca punct de intrareîn altă ţară) sunt Serbia, Muntenegru şi Croaţia1.

Copiii pot deveni victime prin intervenţia unor factori derisc (de vulnerabilitate):2 respingerea sau opoziţia normelorsociale şi morale de contact ale mediului lor social, anumiteistorii din viaţa lor, factori de stress (abuz sexual, tortură,maltratare).

Împotriva fenomenului de a deveni victime şi pentruprotecţia copilului trebuie maximalizată intervenţia factorilorprotectivi.

Majoritatea copiilor traficaţi suferă prin separarea decomunitatea unde au trăit, prin condiţiile vitrege de viaţă şimuncă, prin ameninţările proxeneţilor, ale traficanţilor, prinneîncrederea în autorităţi, lipsa unui statut legal şi astfeldezvoltă relaţii de dependenţă emoţională cu traficanţii lor(iubindu-i şi urându-i în acelaşi timp).

Traficantul devine singurul adult pe care îl are copilul înţara unde este exploatat. Chiar dacă reuşesc să „evadeze" dinlumea traficului şi se întorc acasă, impactul social devine maiputernic: familia îl poate respinge, nu mai are aceleaşiabilităţi sociale, educative cu ale celorlalţi copii, iarimpactul psihologic este un prag greu de trecut: sentimentele deruşine şi vinovăţie conduc la lipsa încrederii, conduc lagânduri şi tentative de sinucidere, la toate acestea adăugându-se şi impactul fizic ale traficului suferit: violenţa fizică dinpartea traficanţilor, clienţilor, proxeneţilor, contactarea deboli cu transmitere sexuală.

Toate eforturile anti trafic-copii se regăsesc înrespectarea celor cinci drepturi ale lor: la viaţă, ladezvoltare, la protecţie, dreptul la participare, dreptul lainformaţie (al copiilor-victime ale traficului, copiilorvulnerabili de a fi exploataţi). Asistenţa şi protecţiacopilului - victimă a traficului de fiinţe umane trebuie să fiecu totul specială, distinctă de a adulţilor din toate punctelede vedere: lege, politică, programe, acţiuni adoptate de

1 Salvaţi Copiii, Răspuns la problema traficului de copii.2 I.C. Ichim, Minorul - în reglementările europene. Editura Timpul, Iaşi,2003, p. 14.

194

instituţii publice, private, tribunale1.Printre măsurile speciale de protejare şi ajutorare a

copiilor - victime ale traficului sunt incluse unele proceduri,astfel încât:

să nu fie implicaţi penal, nu trebuie sancţionaţi caurmare a situaţiei lor de fiinţe traficate;

să se realizeze o reunire a copiilor traficaţi cufamiliile lor (după o analiză de risc şi consultarea copiluluidacă este în interesul copilului);

li se vor oferi, pe timpul procesului penal, programede asistenţă fizică, psihică, medicală, juridică, educativă;

să fie protejaţi împotriva traficanţilor (şi în timpulprocedurilor de obţinere a compensaţiilor);

să le fie protejate intimitatea şi identitatea, prininiţierea de programe adecvate, de către persoanele ce lucreazăcu copiii-victime.

Statisticile privind numărul copiilor traficaţi sunt greu deobţinut, fiind îngreunate de natura clandestină a mijloacelor detraficare şi dificultăţilor legale de identificare a acestorcategorii de victime.

Naţiunile Unite au oferit unele statistici estimative2,indicându-se la nivel mondial aproximativ 1,2 milioane de copiitraficaţi în scopul exploatării prin muncă; rapoartele ONG-urilor3 estimează că mii de băieţi şi feţe mai mici de 13 anisunt traficaţi din şi în interiorul Europei de est pentru muncăforţată, cerşit, furt, iar Banca Mondială8 indică faptul căpeste un milion de copii muncesc de la vârsta de 5 ani şi nu auacces la apă potabilă4.

Femeile - victime ale traficului de persoaneReţelele de trafic sunt tot mai des răspândite în Balcani,

traficanţii acţionând transfrontalier: de exemplu, feţe (femei)traficate în Albania au fost găsite în Africa de Sud5. Traficulpentru exploatare sexuală în scopuri comerciale urmează aceleaşicăi cu cele ale traficului drogurilor, armelor - generândprofituri uriaşe.

Traumele acestor victime-femei, traficate cu scopul de a fiexploatate sexual, îşi au originea într-un abuz mintal şi fizicdin istoria lor de viaţă. De aceea, procesul de reintegrare şi1 Raport al înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului către ConsiliulEconomic şi Social, Principii recomandate şi linii directoare cu privire ladrepturile omului şi traficului cu fiinţe umane.2 Surse, Europol 2003, USDOS 2003, ILO-IPEC, 2004.3 R.C.P. 2003 (Regional Clearing Point on Counter Trafficking).4 Gheorghiţă Mateuţ şi colectiv – op.cit.2005, p. 78.5 Gheorghiţă Mateuţ şi colaboratorii – op. cit. pag.78.

195

recuperare a lor este de lungă durată, persoanele angrenate înacest proces urmăresc continuu cauzele traficului, istoria şifondul personal al fiecărei femei traficate.

Cauzele ce îi ajută însă pe traficanţi să îşi atingăscopurile sunt generate de habitatul fiecărei femei, educaţia şipregătirea socială, nevoile materiale şi morale. De exemplu, oadolescentă traficată argumenta motivaţia pentru care a plecatdin România: „Când m-am hotărât să părăsesc România, nu existanici o şansă pentru mine aici. Aveam un copil de crescut,părinţii mei îmi tot cereau bani, tatăl copilului plecase înItalia şi nu se mai întorsese. Am încercat de multe ori să-migăsesc de lucru, dar cine să mă angajeze fără o diplomă de liceuşi cu un copil care mă aştepta acasă? Aşa că am crezut că astaera ultima mea şansă. Am plecat în Serbia cu ajutorul unuibărbat şi, în final, m-am trezit în Sarajevo."

Vulnerabilitatea socială stă la baza factorilor de riscpentru fiecare femeie traficată, factori ce include medii defamilie abuzive, sprijin limitat, sărăcie, precum şi visuloricărei femei de a avea un viitor mai bun.

Această problemă o putem exemplifica prin situaţia a douătinere surori, abuzate sexual de tatăl lor şi care au fugit deacasă şi au fost abordate de un „lider" al străzii, care a vrutsă le ducă în Serbia, însă au fost salvate pentru moment prinCentrul de Consiliere al Organizaţiei Salvaţi Copiii - România.

Deşi se află în siguranţă, îşi continuă şcoala, existămomente în care îşi doresc „să-şi încerce norocul" peste hotare.

Femeile sunt ademenite prin promisiuni de câştiguriimportanţe, încheie contracte de lucru în bar (ca dansatoare,animatoare, prostituate, ori nu se specifică acest lucru).

Din raportul unor victime-femei, s-a evidenţiat faptul că aufost transportate în grupuri, au trecut pe la mai mulţiintermediari şi ţări, au fost examinate medical şi nu au ştiutunde se află. Ele erau obligate să se prostitueze în ţările detranzit1.

O altă cauză ce are influenţă asupra traficului de femei(făcându-le vulnerabile) este influenta mijloacelor mass-media,a tehnologiilor informaţionale noi - imagini înşelătoare,degradante ale femeii (de exemplu, banalizarea, vânzareapropriului trup, ce implică pierderea respectului de sine şi ademnităţii)2.

Traficul de femei se efectuează sub forma ofertelor de

1 Recomandarea nr. R(2000)11, Consiliul Europei.2 Anexă la Recomandarea Consiliului Europei, Paragraful 8.

196

locuri de muncă sau sub acoperirea agenţiilor matrimoniale prinpoştă electronică. Femeile sunt recrutate prin anunţuripublicitare care le „promit" o carieră de dansatoare, lucrătorhotelier, chelneriţe, baby sitter; însă ajunse în ţara dedestinaţie, sunt deposedate de paşapoarte şi silite să devinăsclave ale traficanţilor.

Înainte de transportul în ţara de destinaţie, victima estestaţionată într-o locaţie stabilită de recrutor, până la creareaunui grup şi perfectarea actelor de deplasare, fiind sub ostrictă supraveghere; apoi sunt predate unor călăuze pentru atrece „în siguranţă" frontiera1.

Transportul femeilor în scopul exploatării sexuale se poaterealiza şi prin consimţământul acestora, femeile părăsind ţaracu viză turistică; apoi se exercită violenţele, iar femeile suntvândute altui proprietar, li se rupe contractul de transport, lise iau paşapoartele şi, în final, ele sunt forţate să seprostitueze.

În plan local, din statisticile Centrului Zonal de Combaterea Crimei Organizate şi Antidrog Iaşi, reţinem că în anul 2004 aufost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor detrafic de persoane si de minori, prevăzute şi pedepsite de Legeanr. 678/2001, un număr de 30 de traficanţi, însă aceştia auacţionat alături de alţi coinculpaţi, săvârşind şi alteinfracţiuni în legătură strânsă cu traficul de persoane, anumeinfracţiunile de fals privind identitatea, fals în declaraţii,lipsire de libertate, proxenetism, viol, trecere frauduloasă defrontieră.

Aceşti inculpaţi s-au constituit în grupuri organizate detrafic de „carne vie", au racolat ţinere pentru practicareaprostituţiei, transport şi exploatarea lor sexuală. Grupurileinfracţionale au acţionat pe diferite rute: România - Polonia,România- Germania (pentru exploatare sexuală), Olanda, Coreea deSud, Serbia, Grecia. Pentru reducerea riscurilor ca femeile săaccepte tentaţiile oferite de traficanţi, echipele de consilierederulează continuu programe de protecţie şi asistenţă socială(art. 26 alin. 5 din Legea nr. 678/2001).

Astfel, victimele pot fi cazate, la cerere, în centre deasistenţă şi protecţie, pot beneficia de azil (în conformitatecu dreptul internaţional al refugiaţilor), unde li se asigurăcondiţii pentru igienă personală, hrană, eventual locuinţăsociale, unde pot fi însoţite şi de copiii minori.

Important este faptul că primirea victimelor în aceste

1 Gheorghiţă Mateuţ şi colectiv – op.cit. pag. 79.

197

centre nu este condiţionată de cooperarea lor în procesul penal1.Alte categorii de persoane - victime ale traficului de persoaneUn caz particular îl constituie bărbaţii care pot deveni

victime ale traficului.Clienţii comerţului sexual determină traficul de persoane,

traficanţii străduindu-se să răspundă „cererii" acestora.Unele statistici din Suedia şi Norvegia identifică motivele

pentru care bărbaţii cumpără servicii sexuale, anume:curiozitatea, variaţia sexuală şi comoditatea, probleme desingurătate, probleme în viaţa de cuplu sau pentru o confirmarea dominării masculine.

Homosexualitatea şi pedofilia sunt recunoscute canevătămătoare şi atunci legile civile, normele sociale,instanţele de judecată au început să rescrie legile, aceastadatorită unor tendinţe psihologice. Bărbaţii homosexuali au oprobabilitate mai mare să angajeze relaţii sexuale cu minori.

În studiile asupra problemei pedofiliei ale dr. JosephNicolosi - director executiv al NARTH - se relatează că multedintre contactele sexuale infantile ale clienţilor săi, au avutloc cu o persoană matură, care era de încredere, iar respectivulabuz era perceput la acel moment ca iubire.

În general, băieţii predispuşi la homosexualitate încep prina fi singuri, înstrăinaţi de tată şi resimt frustrare şi orelaţie deficitară cu rudele de acelaşi sex. Când un băiat vaprimi atenţie de la o persoană (bărbat) mai în vârstă, se varealiza o legătură între iubire şi sexul homoerotic, băiatulformându-şi astfel tiparul său sexual.

Bărbaţii cad victime ale traficului în scop de executare demunci forţate în industrie (construcţii, alimentaţie,hotelieră), în scop de cerşetorie şi transplantare de organe,dar şi prin utilizarea lor în scopuri criminale, contrabandă,ori sunt recrutaţi (în special băieţii) pentru operaţiuniparamilitare.

Subliniem faptul că statisticile oficiale concrete suntlimitate, deşi cercetările şi analizele evoluţiei acestuifenomen sunt permanente, remarcându-se cazuri, însă secvenţiale.

Conform statisticilor Organizaţiei Internaţionale pentruMigraţie, Biroul Bucureşti, vizând anul 2004, s-a înregistrat unnumăr de trei victime bărbaţi, repatriaţi (doi minori şi unmajor de 44 ani), ce au fost traficaţi în scop de exploataresexuală, cerşetorie şi furt2.

1 Ibidem pag. 80.2 Gheorghiţă Mateuţ şi colectiv – op.cit., pag. 81.

198

Pornografia infantilă3 Pornografia reprezintă „angajarea, folosirea, inducerea,

atragerea sau constrângerea unui copil în a se implica sau aasista altă persoană într-un comportament sexual explicit sausimulat, în scopul producerii unei imagini vizuale a unui astfelde comportament“.2

În sensul Legii nr. 196/2003 privind prevenirea şicombaterea pornografiei, prin pornografie „se înţeleg actele cucaracter obscen, precum şi materialele care reproduc saudifuzează asemenea acte”3.

Conform Protocolului Opţional al Convenţiei Naţiunilor Uniteprivind drepturile copilului, pornografia cu copii este definităca „orice reprezentare, prin orice mijloc, a unui copil angajatîntr-o activitate explicit sexuală - reală sau simulată - sauorice reprezentare a organelor sexuale ale unui copil, înscopuri sexuale“. Pornografia presupune realizarea de filme,casete video, reviste, fotografii, imagini computerizate,explicite din punct de vedere sexual, cu copii sau tineri sub 18ani. Există trei tipuri de materiale pornografice: imagini numaicu copii, imagini cu copii şi adulţi, imagini produse şidistribuite de copii/tineri sub 18 ani. Pornografia cu copiiare, în multe cazuri, o valoare comercială, dar ea reprezintă şimaterial de schimb între pedofili.

Prostituţia infantilă mai este definită în unele lucrări despecialitate4 ca fiind „angajarea într-un raport sexual, sau înalte activităţi sexuale, a unui copil, în schimbul unei sume debani sau a altor servicii (mâncare, haine, medicamente,afecţiune etc)“.

Existenţa în spaţiul virtual a materialelor pornografice cuminori a generat, în mod cu totul justificat, o preocupareaccentuată la nivel internaţional în vederea descurajării şisancţionării, îndeosebi a producerii şi răspândirii acestormateriale. Presiunea politică care s-a dezvoltat în ultimii anicu privire la aceasta problematică a condus, treptat, lafundamentarea unor principii de acţiune, precum şi a unor norme

3 Ion Chipăilă şi colectiv- Globalizarea traficului de copii, Ed. Sitech, Craiova, 2006., pag.157.2 Richard J. Estes, Ph.D. and Neil Alan Weiner- The Commercial Sexual Exploatation of Children in the U.S., Canada and Mexico, University of Pennsylvania, 2001, pag. 93 Art. 2 din Legea nr. 196/2003 privind prevenirea şi combaterea pornografiei,modificată şi completată prin Legea nr. 496/20044 Richard J. Estes, Ph.D. and Neil Alan Weiner- The Commercial Sexual Exploatation of Children in the U.S., Canada and Mexico, University of Pennsylvania, 2001, pag. 9

199

juridice cu aplicabilitate extrateritorială, de natură săfixeze, cât mai precis, faptele supuse sancţiunii penale şi săfaciliteze cooperarea internaţională destinată combateriifenomenului pornografiei infantile1.

Acest tip de pornografie era cunoscut şi incriminat încăînainte de apariţia Internetului. Dezvoltarea noilor tehnologiia avut însă darul să resuscite discuţiile cu privire la acestfenomen, în condiţiile în care serviciile Internet dispun de ocapacitate formidabilă de a disemina pornografia infantilă, de ao reproduce, de a o face accesibilă inclusiv minorilor şi chiarde a facilita, pe diferite căi, oricât de bizar ar părea,justificarea ei de către diverse grupuri interesate.

Necesitatea incriminării faptelor de producere, răspândireşi deţinere a materialelor pornografice cu minori prinintermediul sistemelor informatice este incontestabilă. Campaniaextrem de agresivă îndreptată împotriva acestui flagel,activarea organizaţiilor internaţionale guvernamentale şineguvermentale în acest scop, precum şi o serie de cazurisesizate instanţelor judecătoreşti din diferite state audeterminat, în acelaşi timp, perceperea unei ofensive împotrivalibertăţii de exprimare în spaţiul cibernetic. 

Dacă până la apariţia Internetului, persoanele cu înclinaţiipedofile erau indivizi singuratici, relativ izolaţi decomunităţile sociale reale şi incapabili să-şi împărtăşeascăinteresul pentru săvârşirea de infracţiuni împotriva minorilor,în prezent există largi grupuri în care asemenea persoaneinteracţionează cu dezinvoltură, lipsite de inhibiţii şi cu ocapacitate remarcabilă de a-şi reprima orice sentimente devinovăţie, beneficiind, totodată, de stimulentul încurajărilorreciproce în a-şi reproduce continuu comportamentul aberant.Ideea apartenenţei la asemenea comunităţi, conştiinţa faptuluică mai există mulţi alţii ca ei, la care se adaugă posibilitateade a-şi exprima gândurile în aceste grupuri, fără a suporta vreocenzură, reprezintă factori de natură să le amplifice impulsulinfracţional2.

Fenomenul pornografiei cu minori în spaţiul virtual prezintăo serie de caracteristici semnificative pentru înţelegereacorectă a demersului de represiune penală în acest domeniu. 

Fără îndoială, cel mai grav aspect este reprezentat deefortul organizat şi susţinut al producţiei şi diseminării unor

1 Horaţiu Dan Dumitru- Probleme juridice privind conţinuturile negative din Internet, Revista „Pandectele Române” nr. 3/2003 2 Horaţiu Dan Dumitru- Probleme juridice privind abuzurile săvârşite asupra minorilor în Internet, Revista “Pandectele Române” nr. 2/2006

200

astfel de materiale la scară mondială. Nenumărate resurse indicăexistenţa unor reţele internaţionale care, în ultimii ani, auputut să fie, în largă măsură, anihilate datorită unor forme decooperare între state şi organizaţii internaţionale. Forţa dedescurajare a unor asemenea acţiuni nu este însă întotdeaunafoarte pronunţată, astfel încât noi reţele de producere şirăspândire iau naştere cu relativă constanţă.

Pe lângă producţia pornografică cu minori din reviste cucircuit restrâns, apărute în anii ’70, scanate electronic şitransmise prin serviciile Internet, anii ’90 au marcatexploatarea masivă a copiilor în scopuri legate de realizareaunor asemenea materiale. Pentru acest motiv, combatereapornografiei infantile în mediul cibernetic are conexiuni cueforturile mai ample, desfăşurate la scară mondială, în vedereareducerii riscurilor generale de exploatare şi victimizare aminorilor.

Spre deosebire de pornografia adultă, gradul de acces lamaterialele pornografice cu minori, cu ajutorul serviciilorInternet este mai redus. Este drept, motoarele de căutare peInternet oferă conexiuni către pagini Web al căror titlusugerează pornografia infantilă, dar conţinutul lor propriu-ziseste rareori de tipul celui incriminat de lege. În acestesituaţii, este mai degrabă vorba despre acţiuni de deturnare atraficului de utilizatori, în scopul confruntării acestora dinurmă cu reclamele publicitare existente pe aceste site-uri şiacumulării unui număr mare de accesări în beneficiulproprietarului paginii Web.

Resursele cele mai căutate şi probabil cele mai bogate înasemenea conţinuturi sunt cele din camerele de conversaţii(Chatrooms), utilizatorii trebuind să fie însă familiarizaţi cutehnologia specifică IRC-ului (Internet Relay Chat). Acestaeste, de altfel, sectorul în care rata succesului acţiunilor derepresiune penală înregistrează cotele cele mai înalte.Particularitatea camerelor de conversaţie o constituiecaracterul lor închis, accesul fiind permis doar pe bază deparolă. Probabil că această formă specifică de izolare a uneicomunităţi de utilizatori în Internet tinde să afirme, în modneîntemeiat, libertatea de exprimare. Este evident că interesulocrotirii minorilor este, în acest caz, precumpănitor în raportcu protecţia dreptului la liberă exprimare. Rigorile camerelorde conversaţie şi izolarea lor deliberată încurajează, pe dealtă parte, promovarea formelor extreme de pedofilie şipornografie infantilă.

Nu de puţine ori, utilizatorii aflaţi în căutarea

201

conţinuturilor de pornografie adultă sunt surprinşi să constatecă în spatele titulaturilor unor resurse pe care le accesează(denumiri de pagini Web şi adrese URL) şi care, altminteri, nusugerează pornografia infantilă, se găsesc tocmai materialepornografice cu minori. Aceasta este o modalitate pe caredeţinătorii unor asemenea resurse o practică intens, cu scopulde a deturna traficul electronic către site-urile proprii, prinstârnirea curiozităţii utilizatorilor. În felul acesta, secreează o bizară suprapunere între elemente ale pornografieiinfantile şi cele ale pornografie adulte, care devineintolerabilă chiar şi pentru reprezentanţii celei din urmă.

Delimitări similare se produc, uneori, şi în cadrul BBS-urilor (Bulletin Board Systems) în care sunt traficate imaginierotice cu minore, situate într-o zonă “gri” şi în careadministratorii refuză explicit pornografia infantilă, anihilândîncercarile de nesocotire a interdicţiei.

Internetul prin natura sa cunoaşte evoluţii de la zi la zi,poşta electronică, camere de chat, serviciile instant messengersunt doar câteva din cele mai uzitate în realizarea decomunicaţii şi schimb de informaţii, de fişiere şi chiarmateriale pornografice cu minori. O problemă pe care o vedem totmai des în România, în ultima perioadă, este cea referitoare ladistribuirea unor materiale pornografice realizate de elevi,prin sistemele informatice ale şcolilor şi liceelor. Minoriicare apar în astfel de imagini sunt victime, în spatelefiecărei imagini avem o victimă faţă de care s-a creat un abuz,care de cele mai multe ori este de natură sexuală.

Este o problemă care afectează în principal sistemuleducaţional şi care se datorează într-o anumită măsură, lipseide conştientizare a acestora cu privire la semnificaţiamaterialelor dar şi a educaţie specifice de natură sexuală.

Industria internaţională a pornografiei infantile saupedopornografia este în Statele Unite ale Americii una din celemai mari industrii artizanale. Potrivit estimărilor experţilor,cifra de afaceri a pornografiei infantile este cuprinsă înStatele Unite ale Americii între 2 şi 3 miliarde de dolari pean. În 1996, Primul Congres Mondial împotriva exploatăriisexuale a copiilor în scopuri comerciale, desfăşurat laStockholm, prezenta o statistică conform căreia un milion deimagini pornografice şi 40 milioane de pagini de Internet suntconsacrate pornografiei infantile, de atunci cifra fiind încontinuă creştere.

Potrivit unui studiu din 2003, elaborat de Internet WatchFoundation şi preluat de Internet Service Providers Association,

202

se estima că în Internet circulau aproximativ 1 milion deimagini înfăţişând abuzuri săvârşite asupra minorilor, numărulacestor imagini înregistrând o rată de creştere de 200 pe zi. Deasemenea, se pare că peste 30 de mii de utilizatori din întreagalume accesează zilnic asemenea imagini. Studiul citează şievaluări ale UNICEF, conform cărora 80% din cercetările penaleprivind pornografia infantilă implică mai mult decât o singurăţară, relevând astfel caracterul transfrontalier aloperaţiunilor de producere, distribuţie, posesie şi localizarepe Internet a imaginilor de pedofilie.

Modurile de operare folosite în activităţile ilicite depornografie infantilă prin sistemele informatice pot consta în:

- transmiterea de materiale pornografice cu minori prinpoşta electronică sau alte modalităţi de comunicare disponibileprin Internet;

- postarea de materiale pornografice cu minori pe site-urisau distribuirea prin intermediul acestora;

- punerea la dispoziţie sau distribuirea de materialepornografice cu minori prin sistemul file sharing. Tehnologia aavansat, punând la dispoziţia celor interesaţi sistemele de filesharing (de tipul KaZaA, Morpheus sau Grokster), care îngăduieaccesarea de imagini cu conţinut pedofil în mod gratuit şi într-o manieră ce asigură anonimitatea utilizatorilor. Mai mult decâtatât, în ultima perioadă de timp s-a constatat folosirea decătre infractorii sexuali a tehnologiei de telefonie mobilă dingeneraţia a treia, ce conferă, de asemenea, avantajulanonimizării traficului cu astfel de imagini. Potrivit unorcercetări desfăşurate în anul 2003, dintr-un număr de 1286 detitluri şi denumiri de fişiere cu imagini identificate înoperaţiuni de căutare în KaZaA, 42% vizau pornografie infantilă,34% se concentrau asupra pornografiei adulte şi numai 24% serefereau la conţinuturi fără caracter pornografic.

- folosirea tehnologiei peer-to-peer pentru schimbul demateriale pornografice cu minori şi folosirea unor programespeciale. Tehnologia peer-to-peer se bazează pe anumiteprograme care permit partajarea de fisiere (file-sharing) întrecomputerele unor utilizatori de Internet. Comunicarea întrecomputere este directă, iar fişierele transferate nu suntstocate într-un server central1.

Prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de origine umană2

Traficul de organe, ţesuturi şi celule de origine umană,formă a traficului de persoane, constituie o violare gravă a1 Ion Chipăilă şi colectiv- op.cit. pag.157-162.2 Ibidem, pag.178.

203

drepturilor fundamentale ale omului, în mod special a demnităţiiumane, integrităţii fizice şi psihice. Această formă de traficeste câmpul de acţiune al reţelelor de crimă organizată careadesea recurg la practici inadmisibile, precum exploatareapersoanelor vulnerabile, prin folosirea de ameninţări şiviolenţe1.

În ciuda atenţiei acordate în ultimul timp de cătreguvernele şi organizaţiile nonguvernamentale ale statelorlumii traficului de organe, ţesuturi şi celule de origine umană,nu există informaţii detaliate legate de prelevarea de organe şinici programe de combatere a traficului de organe2. Există foartepuţine probe ale traficului de organe şi ţesuturi umane, surseleoficiale fiind aproape inexistente.

Problematica traficului de organe se raportează cel maiadesea la demersurile voluntare ale persoanelor sărace caredoresc să obţină un avantaj economic prin operaţia detransplant.

În 1991 Grupul de Lucru asupra Formelor Contemporane deSclavie şi-a exprimat preocuparea asupra “informaţiilorprivitoare la copii, ca fiind victime ale traficului de organe,în scopul realizării de transplanturi ilegale”3. Grupul de Lucrua observat ulterior că probe evidente ale incidenţei implicăriişi ale extinderii acestui fenomen sunt dificil de obţinut şi acerut Secretariatului General să invite agenţiile NaţiunilorUnite şi pe alţii să-şi continue investigaţiile pentru a strângeprobe cu privire la traficul de organe umane4.

În 1996 Comisia pentru Drepturile Omului a solicitatSecretariatului General să examineze, în cooperare cu agenţiileNaţiunilor Unite de profil (în special Organizaţia Mondială aSănătăţii şi Interpolul) reconsiderarea acuzaţiilor privitoarela prelevarea de organe şi ţesuturi de la copii şi adulţi înscopuri comerciale5. Comisia a solicitat statelor membre săîntărească legislaţia existentă sau să adopte legi noi, care să-1 Raportul Parlamentului European asupra iniţiativei Greciei privind adoptareaunei decizii cadru pentru prevenirea traficului de organe şi ţesuturi umane şi lupta contra acestui fenomen, 3 octombrie 2003.2 Cristian Eduard Ştefan- Traficul de organe şi ţesuturi umane. Formă de manifestare a criminalităţii organizate, Revista „Poliţia Capitalei” nr. 303/20063 Raportul Grupului de Lucru asupra Formelor Contemporane de Sclavie la a 16-asesiune, Documente ale Naţiunilor Unite, 19914 Raportul Grupului de Lucru asupra Formelor Contemporane de Sclavie la a 19-asesiune, Documente ale Naţiunilor Unite5 Rezoluţia Comisiei pentru Drepturile Omului nr. 6/ 1996; Raportul Grupului de Lucru asupra Formelor Contemporane de Sclavie la a 21-a sesiune, Documenteale Naţiunilor Unite

204

i pedepsească aspru pe cei care în mod conştient participă latraficul de organe, în mod special organe aparţinând copiilor1.

Convenţia Europeană asupra Drepturilor Omului şiBiomedicinii (1997) stipulează2 că nu trebuie obţinute câştigurimateriale prin exploatarea organismului uman sau a ţesuturilorşi organelor sale. Convenţia menţionează în continuare căprelevarea de organe şi ţesuturi umane poate avea loc cu oinformare corespunzătoare şi cu consimţământul donatorului.Convenţia a fost semnată de 31 de state membre ale ConsiliuluiEuropei, ratificată de 16 dintre acestea şi a intrat în vigoarela 01.12.1999. România a ratificat Convenţia prin Legea nr. 17din 22.02.2001.

De peste 40 de ani, transplantul de organe s-a transformatdintr-o procedură experimentală practicată în centre de medicinăavansată, într-o intervenţie terapeutică practicată în spitaleşi clinici din întreaga lume. Transplantul de organe solide, cumar fi rinichii, ficatul, inima sau plămânii a devenit treptat ocomponentă obişnuită a sistemului de sănătate din mai multe ţăriale lumii.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii estimează că aproape 50.000din cele 70.000 organe solide transplantate anual sunt înlocuiride rinichi şi mai mult de o treime din ultimele transplanturi auloc din ţări slab sau mediu dezvoltate3. Mai mult, numărul detransplanturi de ţesuturi umane este de asemenea în creştere,atât în ţările dezvoltate, cât şi în cele în curs de dezvoltare,dar datele referitoare la acest tip de transplant sunt mai puţincuprinzătoare. Oricum, dezvoltarea rapidă a tehnologiei în acestdomeniu ridică probleme de ordin legal, etic şi medical, avândîn vedere că baza de organe nu se ridică la nivelul cererii dinpartea persoanelor.

Numai în Europa s-a estimat că aproximativ 120.000 pacienţifac dializă şi în jur de 40.000 persoane aşteaptă un rinichi.Lista de aşteptare pentru un transplant în prezent este deaproximativ 3 ani, dar se preconizează ca perioada de aşteptaresă crească la 10 ani până în anul 2010. Problema principală înprelevarea de organe este asigurarea compatibilităţii grupei desânge şi ţesutului dintre donator şi primitor.

Unii experţi estimează vânzarea ilegală de organe pentru cel1 Rezoluţia Comisiei pentru Drepturile Omului nr. 61/ 1996; Program de acţiuneasupra traficului de persoane şi exploatării prin prostituţie şi altele, Documente ale Naţiunilor Unite2 Art. 21 din Convenţia Europeană asupra Drepturilor Omului şi Biomedicinii (1997)3 Congresul al 11-lea al Naţiunilor Unite asupra prevenirii criminalităţii 2005- Măsuri efective de combatere a crimei organizate transnaţionale

205

puţin câteva mii de transplanturi pe an. Nu este însă stabilitdupă aceste estimări câţi dintre aceşti vânzători de organe aufost traficaţi şi câţi au făcut o tranzacţie ilegală de vânzarea propriilor organe în mod voluntar.

Traficul internaţional de organe umane este în creştere,fiind alimentat atât de cererea sporită de organe, cât şi delipsa de scrupule a traficanţilor. Recrudescenţa fenomenului adeterminat o reconsiderare serioasă a legislaţiei în vigoare, întimp ce Organizaţia Mondială a Sănătăţii a cerut mai multăprotecţie pentru persoanele cele mai vulnerabile, care ar puteasă vândă un rinichi pentru o sumă de 1.000 dolari americani.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii a elaborat în 1991 un setde „Principii de Bază ale Transplantului de Organe Umane”, carestipulează că vânzarea de organe şi ţesuturi umane constituie oviolare a drepturilor omului şi a demnităţii umane.

Principiile relevante, statuate de Organizaţia Mondială aSănătăţii în cazul transplanturilor de organe sunt următoarele:

- consimţământul în cunoştinţă de cauză şi informat aldonatorului în cazul transplantului voluntar de organe;

- transplanturile pot avea loc între persoane înrudite, cu orelaţie genetică dovedită şi când între donator şi primitorexistă compatibilitate (de ţesut şi sânge);

- organele şi ţesuturile umane să fie obţinute mai degrabăde la cadavre, decât de la donatori vii ;

- necomercializarea transplanturilor, neacceptarea vânzăriide organe în nici un fel de circumstanţe.

Cererea în continuă creştere de organe umane, traficareanecontrolată şi provocările unui transplant între speciiînrudite au impus o serioasă reevaluare a obiectivelorinternaţionale şi au dat un nou impuls rolului OrganizaţieiMondiale a Sănătăţii în strângerea informaţiilor epidemiologiceşi în stabilirea unor standarde cu norme de bază. Nu există datesigure asupra traficului de organe sau asupra activităţii detransplant în general, din cauza naturii ilegale a fenomenului,dar este unanim apreciat că se află în creştere.

Biroul Executiv al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii aadoptat o Recomandare1 prin care ia act de necesitatea acordăriiunei atenţii deosebite riscurilor traficului de organe şisolicită de asemenea guvernelor statelor membre să ia măsuri deprotecţie a segmentelor de populaţie cele mai sărace şivulnerabile la „turismul pentru transplant” şi la vânzarea deţesuturi şi organe umane.1 Recomandare asupra Transplantului de Organe Umane şi Ţesuturi , Organizaţia Mondială a Sănătăţii, a 113-a Sesiune, ianuarie 2004.

206

Declaraţia Autorităţii Medicale Mondiale (A.M.M.) asupradonării şi transplantului de organe şi ţesuturi umane dinoctombrie 20001 stipulează că stimulentele financiare oferitepentru transplantul de organe pot fi considerate o măsură deconstrângere şi în orice caz ar trebui interzise. Ar trebuifăcute eforturi speciale pentru asigurarea unui consimţământliber şi în cunoştinţă de cauză a donatorilor. Declaraţia faceun apel către toate ţările să desfăşoare activităţi pentruprevenirea traficului de organe şi ţesuturi umane.

În China, condamnaţilor executaţi le sunt în mod curentprelevate organele, imediat după execuţie2. China a stabilitreguli privind utilizarea corpurilor şi organelor condamnaţilorexecutaţi încă din 1984. Aceste reguli arată că organele pot firecoltate dacă nimeni nu pretinde corpul şi condamnaţiiexecutaţi au acceptat în mod voluntar să le fie prelevateorganele în acest fel sau dacă familiile au consimţit acestlucru3.

Acest tip de prelevare de organe, cu consimţământul incertal victimelor nu reprezintă trafic de organe, atâta timp cât deaceastă problemă se ocupă statul şi deci nu este consideratăinfracţiune. Există însă rapoarte asupra unor cazuri când astfelde organe sau ţesuturi prelevate au fost vândute peste hotare,pentru profitul intermediarilor ilegali. Organele recoltate înChina sunt utilizate de către primitori bogaţi din Hong Kong,Coreea, Japonia, Malayezia, Singapore sau Taiwan.

În anul 2006, poliţia a distrus o reţea internaţională careintermedia transplanturi ilegale de rinichi donate debrazilieni săraci unor cetăţeni israelieni la o clinică dinDurban, Africa de Sud4.

Ţări precum Brazilia, India şi Moldova, binecunoscute sursede donatori, au incriminat vânzarea şi cumpărarea de organeumane. În spatele creşterii traficului de organe stă cerereacrescută pentru transplanturi de organe.

Filipine, ca şi Iranul reprezintă una din puţinele ţări dinlume care are un sistem deschis al vânzării şi cumpărării deorgane umane. Primitorii vin din ţări precum Japonia şi MareaBritanie, aşa cum a arătat profesorul Nadey Hakim în studiul „Unrinichi costă 100.000 dolari, iar donatorul primeşte 2.000dolari”, publicat în 2003.1 Declaraţia asupra donării şi transplantului de organe şi ţesuturi umane, A 52-a Reuniune Generală a Autorităţii Medicale Mondiale, Octombrie 20002 Raportul Amnesty International- “Executaţi conform legii?“, Pedeapsa cu moartea în China, martie 20043 www. icrc. org4 www. who. int

207

Traficul de organe umane, în special traficul de rinichi s-adezvoltat în Irak5, ca o consecinţă dezastruoasă a războiului dinacea zonă. Mulţi irakieni aflaţi în şomaj şi care trăiesc înmizerie fac pasul şi intră în acest cerc vicios reprezentat decomerţul cu organe umane. Principalii beneficiari, în afaratraficanţilor, sunt irakienii suficient de bogaţi să cumpere unrinichi, dar şi turiştii străini atraşi de preţul relativ redusal organelor (2.000-3.000 dolari pentru un rinichi). Donatoriiprovin într-un procent de 90% din cartierele sărace aleBagdadului, în special din cartierul Sadr, unul din cele maisărace cartiere ale Bagdadului. Medicii, care în general nu suntde acord cu această formă de trafic, nu pun însă întrebăriatunci când un donator se prezintă la spital însoţit debeneficiarul transplantului.

În ciuda unei tradiţii puternice că ţesuturile şi organeleumane ar trebui oferite în dar, unii membri ai comunităţilorcare se ocupă de transplanturi şi autorităţile din diferite ţărişi-au exprimat interesul în acordarea de bonificaţii pentrufurnizarea de părţi ale corpului omenesc, sperând astfel săsporească accesul la un transplant. În acest context, deşi plataeste ilegală în aproape toate ţările, s-au raportat numeroasecazuri de donatori vii remuneraţi în mod direct sau indirectpentru transplant de rinichi.

Există de asemenea o evidentă dezvoltare rapidă a„turismului pentru transplant”, în care diferite persoanecălătoresc deseori împreună cu chirurgii lor în vedereaachiziţionării de organe, în timp ce „donatorii” plătiţi aparţinsegmentelor sociale mai vulnerabile. Turismul medical pentrutransplant nu este o problemă recentă, încă de la începutulanilor ’80 asiaticii se deplasau în India şi în Asia de Sud-Estpentru a primi organe de la donatorii săraci.

Complicaţii apar în situaţiile în care ţesuturile sauorganele umane donate fără compensaţii financiare sunt ulteriorvândute de către traficanţii de organe pentru obţinerea decâştiguri materiale.

Aceşti factori conduc la o creştere a traficului de organeşi ţesuturi umane în ultima perioadă de timp. Traficul de organeumane oferă teren de lucru pentru grupările de crimă organizată.Grupările criminale implicate în traficul de organe adeseori auîn componenţă membri ai lumii medicale şi sunt adesea cunoscuţica “răpitori ai propriilor victime”, care în anumite cazuri sunt

5 Cristian Eduard Ştefan- Traficul de organe şi ţesuturi umane. Formă de manifestare a criminalităţii organizate, Revista „Poliţia Capitalei” nr. 304/2006

208

copii.Pentru acest motiv şi pentru multe altele Organizaţia

Mondială a Drepturilor Omului şi Organizaţia Mondială aSănătăţii şi-au exprimat în repetate rânduri dezaprobarea faţăde vânzarea corpului uman şi a părţilor sale, în specialprocurarea de organe şi ţesuturi de la persoane în viaţă saufurnizarea de stimulente financiare rudelor donatorilordecedaţi.

În Asia, America de Sud şi Africa, există o respingereunanimă, din motive culturale şi personale, precum şi datorităcosturilor mari, faţă de utilizarea organelor cadaverice sau acelor provenite de la persoane moarte. Majoritatea organelortransplantate provin de la donatori vii, de cele mai multe orineînrudiţi. Chiar şi în Statele Unite, numărul de transplanturide rinichi de la donatori vii îl depăşeşte pe cel altransplanturilor de la donatori decedaţi.

Potrivit Consiliului Europei, legea penală ar trebuimodificată astfel încât intermediarii şi personalul medicalimplicat în procedurile de transplanturi ilegale să răspundăpenal, în timp ce vânzătorii „donatori” să fie exoneraţi derăspunderea penală, cu condiţia să nu fie în mod directimplicaţi în activităţi ilicite de trafic de organe1.ConsiliulEuropei notează că anumite ţări precum Germania şi Elveţia seîndreaptă către legi mai puţin restrictive, care să permită untransplant de organe facil între persoanele înrudite2.

Traficul de organe poate îmbrăca forme dintre cele maigrave. Copiii, câteodată chiar nou-născuţii sunt vânduţi înacest scop. Poliţia italiană a arestat patru ucrainieniînvinuiţi că făceau parte dintr-o reţea internaţională de traficde organe provenite de la nou-născuţi. Un bărbat şi trei femeiau fost arestaţi, una dintre femei dând naştere cu câteva zilemai devreme unui copil destinat vânzării ilegale. Traficanţii aufost reţinuţi în momentul în care se pregăteau să vândă copiiipoliţiştilor sub acoperire infiltraţi pentru suma de 50.000dolari.

În mai 2004, un raport transmis de Ambasada Greciei laTirana poliţiei din Salonic a dezvăluit existenţa unui trafic deorgane de la copii din Albania, cu destinaţia Grecia şi Italia.Potrivit raportului, copiii din Tirana au fost asasinaţi şiorganele lor au fost transportate în Italia şi Grecia de cătrefuncţionari albanezi, prin valizele diplomatice, pentru a se

1 Recomandarea Consiliului Europei 1611 ( 2003) – Traficul de organe în Europa2 Vermot- Mangold, G., Traficul de organe în Europa, Reuniunea Parlamentară a Consiliului Europei, Documentul 9822, iunie 2003

209

evita controlul la frontieră. Acest comerţ a debutat laînceputul anilor 1994.

Fenomenul traficului de organe, ţesuturi şi celule deorigine umană nu atinge doar ţările în curs de dezvoltare, darşi ţările industrializate. În Irlanda, 32 spitale publice şiprivate au fost închise pentru desfăşurarea unor activităţiilicite de trafic de organe de la copiii internaţi în aceleclinici. Aceste spitale au recunoscut că au prelevat organele dela copiii decedaţi, pentru a fi vândute laboratoarelorfarmaceutice.

Protocolul Naţiunilor Unite asupra traficului de persoanedefineşte traficul de organe ca fiind „recrutarea,transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane,utilizând ameninţări sau constrângeri sau profitând de o poziţiede vulnerabilitate, în scopul prelevării de organe de laaceasta”1. Statele care ratifică Protocolul au obligaţia de aincrimina în legile penale infracţiunile privind traficul deorgane şi trebuie să ia în considerare luarea de măsuri pentrurecuperarea fizică, psihologică şi socială a victimelor,incluzând, în cooperare cu organizaţiile nonguvernamentaleconsilierea şi informarea victimelor, asistenţa psihologică,medicală şi materială2.

Protocolul opţional asupra vânzării de copii, prostituţieişi pornografiei infantile din 20003 specifică că vânzarea decopii în scopul transferării organelor lor pentru obţinerea deprofit ar trebui considerat act criminal.

Un raport al Consiliului Europei4 consideră că „traficul deorgane în Ucraina, Rusia, Bulgaria, România şi Georgia estefoarte mobil şi bine organizat de reţele de intermediari, demedici calificaţi şi asistenţi medicali specializaţi”.

Din analiza fenomenului traficului cu ţesuturi şi organeumane se desprinde concluzia tendinţei deplasării infracţiunilordin sfera crimei organizate în sfera criminalităţiitransfrontaliere. Astfel, spaţiul de acţiune s-a modificat, înmulte cazuri România fiind doar locul de unde sunt recrutatepersoanele predispuse a-şi vinde un ţesut sau organ care, prinintermediul reţelelor internaţionale de traficanţi compuse atâtdin cetăţeni români, cât şi din cetăţeni străini, ajung în alteţări, unde are loc, de fapt vânzarea organului uman, deseori sub1 Art. 3 din Protocolul Naţiunilor Unite asupra traficului de persoane2 Art. 6 din Protocolul Naţiunilor Unite asupra traficului de persoane3 Art. 3 din Protocolul opţional asupra vânzării de copii, prostituţiei şi pornografiei infantile din 20004 Vermot- Mangold, G.- Traficul de organe în Europa, Reuniunea Parlamentară a Consiliului Europei, Documentul 9822, iunie 2003

210

acoperirea unui transplant legal. În România, activitatea de transplant de organe, ţesuturi şi

celule umane este organizată şi controlată de către MinisterulSănătăţii, prin Agenţia Naţională de Transplant1. La nivelulacesteia există o statistică oficială a tuturor recoltărilor şitransplanturilor de ţesuturi şi organe umane efectuate înunităţile Ministerul Sănătăţii, incluzând datele de identificareexactă, atât a persoanelor de la care s-au prelevat organe şiţesuturi, cât şi a celor care au beneficiat de transplant.

Chirurgii din ţara noastră apreciază drept imposibilăexistenţa reţelelor de trafic de organe în România, având învedere numărul redus al donatorilor şi condiţiile necesarerealizării unor astfel de intervenţii. Numărul persoanelor careau nevoie de transplant pentru a supravieţui este extrem demare, comparativ cu cel al donatorilor şi cu posibilităţilechirurgilor de a efectua aceste intervenţii. Criza de donatorieste o problemă cu care medicii din domeniul transplantului seconfruntă de la începutul activităţii. La nivel naţional, înanul 2004 au existat doar nouă donatori, iar în 2005 zecedonatori. România se confruntă cu o lipsă acută de donatoricadavru de organe, ceea ce conduce la prelevarea şi transplantulde organe de la donatori în viaţă.

Sesizări privind vânzarea de organe de către cetăţeni româniau existat şi există şi în prezent. De exemplu, în 2004, uncetăţean român a fost arestat de organele judiciare pentrusăvârşirea infracţiunii de furt, iar în urma investigaţiilormedicale care i s-au efectuat în penitenciar s-a constatat că îilipseşte un rinichi. În urma declanşării unei anchete s-astabilit că acesta îşi vânduse rinichiul unui cetăţean sârbcontra sumei de 30.000 mărci germane, operaţia de transplantavând loc într-o clinică din Austria.

Vânzătorii de organe suferă o mulţime de stigmatizări dinpartea comunităţii şi familiei. Acest aspect este similarstigmatizării femeilor traficate în scopul prostituţiei. De faptsunt multe aspecte similare privind reintegrarea şi lipsasuportului familiei şi comunităţii pentru ambele tipuri desupravieţuitori ai traficului.

Adopţiile internaţionale ilegale2

Potrivit legii3, adopţia este „operaţiunea juridică princare se creează legături de filiaţie între adoptator şi adoptat,1 Art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 79/19.08.2004 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Transplant publicată în M.O. nr. 791/27.08.20042 Ion Chipăilă şi colectiv- op.cit., pag.197.3 Art. 1 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, publicatăîn Monitorul Oficial nr. 557/2004

211

precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudeleadoptatorului”.

Încă din 1990, una din afacerile cele mai profitabile pentruo parte din reţelele de crimă organizată a fost şi este traficulcu fiinţe umane, inclusiv cu copii. Realizat cu concursul unorcetăţeni români, atraşi de veniturile rezultate din acest tip de“comerţ”, traficul cu copii s-a extins până la nivelulinstituţiilor şi organismelor care ar trebui să vegheze laprotejarea minorilor şi persoanelor defavorizate. Acţionând înconexiune cu infractorii autohtoni, persoanele angajate încumpărarea/vânzarea de copii au recurs şi la alte forme,deghizând traficul, inclusiv sub aparenţa adopţiilorinternaţionale, care, în fapt, sunt profund ilegale. În privinţaadopţiilor de acest tip, problematica este dificil de cunoscutşi stăpânit, având în vedere, în principal, poziţia socială acelor implicaţi şi relaţiile deosebite pe care aceştia le au însfera sănătăţii, învăţământului, administraţiei locale şijustiţiei. În cadrul adopţiilor ilegale ale copiilor, traficulîmbracă forma tranzacţiilor comerciale, care pot fi comparate cuvânzarea, mai ales că un copil este răpit sau propus spre a fiadoptat de un membru al familiei, fără consimţământul prealabilal părinţilor săi1. Potrivit Convenţiei de la Haga asupraprotecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţieiinternaţionale din 29 mai 19932, „nimeni nu poate obţine uncâştig material necuvenit dintr-o activitate privind o adopţieinternaţională”. Modurile de operare folosite de organizaţiilecriminale specializate în domeniul adopţiilor ilegale sunt3:

- răpirile de copii;- cumpărarea copiilor în mod direct de la părinţii aleşi

pe criteriul sărăciei;- îndemnul adresat mamelor ca acestea să-şi abandoneze

nou-născuţii sau copiii care urmează să se nască;- informaţiile eronate oferite părinţilor în scopul

obţinerii acordului lor;- informaţiile false destinate părinţilor adoptivi cu

privire la starea de sănătate sau la vârsta copiilor;- recrutarea mamelor pentru a naşte în străinătate, în

schimbul unor remuneraţii financiare. Acestor tinere, după ce lesunt efectuate analizele medicale privind starea sănătăţii şievoluţia normală a sarcinii, le sunt trimise datele de stare1 Ofelia Calcetas Santos- Raport privind vânzarea , prostituţia şi pornografiacopiilor, Comisia Drepturilor Omului, Organizaţia Naţiunilor Unite, 26 august1998 2 Convenţia a fost ratificată de România prin Legea nr. 84/19943 Sabine Dusch- Colecţia de criminalitate internaţională, 2002, pag. 177

212

civilă şi fotografiile la familia dornică de adopţie. Diverşireprezentanţi ai unor agenţii străine de caritate, în înţelegerecu diverse femei însărcinate, cu puţin timp înainte de a naşte,le deplasează în ţara adoptatorului unde nasc. După naştere,copiii sunt încredinţaţi unor institute de ocrotire sau persoanefizice, mama revenind în ţara de reşedinţă, unde lasă impresiaabandonării copilului.

Pe Internet există cataloage care propun copii spre adopţie,cu posibilitatea de a-i alege în funcţie de caracteristici caţara de origine, culoarea pielii, sexul, vârsta, culoareaochilor sau religia copilului. Paginile de Internet alefundaţiilor şi asociaţiilor care se ocupă cu adopţiileinternaţionale abundă de fotografii din mai multe unghiuri alecopiilor, iar fotografiile pot fi mărite cu un simplu clic.

Mai multe afaceri cu vânzări de copii au fost semnalate înAlbania în ultimii zece ani. În ciuda plângerilor depuse depărinţii copiilor răpiţi, aceste cazuri nu au fost elucidate şivinovaţii au rămas nepedepsiţi. Problematica traficului de copiialbanezi a început în 1994. În 1999, o maternitate din Tirana afost acuzată de trafic cu nou-născuţi după ce un gropar dinlocalitatea Sare a sesizat poliţia despre faptul că două dinşase morminte ale unor copii declaraţi decedaţi erau goale1.

Din analiza fenomenului adopţiilor ilegale a reieşit faptulcă vânzarea copiilor se face de către familiile modeste şi cumulţi copii, care în acest fel obţin foloase materialeimportante. Întrucât majoritatea părinţilor copiilor au un nivelde instrucţie scăzut, pentru realizarea procedurii adopţiilor auapărut anumiţi intermediari, care în schimbul unor importantesume de bani primite de la cetăţenii străini interesaţi înadoptarea unor copii din România şi-au organizat adevăratereţele pe teritoriul ţării. În România, la începutul anilor ’90reţelele de traficanţi profitând de sistemul legislativpermisiv, s-au folosit de intermediari din rândul avocaţilorromâni, directori de cămine de copii, asistente medicale2. 1 www.balkans.eu.org2 Damian Miclea - Cunoaşterea crimei organizate, Editura Pygmalion, Ploieşti,2001, pag. 55. A se vedea cazul filierei condusă de cetăţenii italieniSerafino P. şi Zavorella F. Care pe parcursul a trei ani au scos ilegal dinţară 30 de copii prin intermediul medicului Samoilă P. ce identificafamiliile ce acceptau înfierea, medicul primind pentru fiecare caz 2.000dolari şi alte obiecte de valoare. Din grup făceau parte avocatul R.O. ce seocupa de întocmirea doarelor ce se prezentau judecătorilor din Bucureşti,L.O. şi L.S. soţ şi soţie ce ridicau copii de la soţii fireşti şi-i lăsau înîngrijire la femei complice până la scoaterea din ţară. De notorietatepublică sunt şi cazurile în care au fost implicaţi mai mulţi străini, aşa cumeste cel al soţilor englezi Money şi a englezului John Boast, care în

213

De asemenea, o altă modalitate folosită constă în stabilireareşedinţelor mamelor copiilor ce urmează a fi adoptaţi, înlocalităţile în care aceştia îşi desfăşoară activitatea, cuscopul de a rezolva toate procedurile legate de adopţie.Persoanele interesate în adoptarea unui copil şi-au făcutrelaţii în orfelinate, cămine şi spitale de copii, de undeselecţionează copiii ce pot fi adoptaţi.

Regimul juridic intern al adopţiei este reglementat prinlegea nr. 273 din 21 iunie 2004, lege care a intrat în vigoarela 01.01.2005. Până la apariţia acestei legi adopţia erareglementată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 25/1997aprobată cu modificări prin legea nr. 87/1998. Aproape 30.000 decopii români au fost adoptaţi internaţional din 1990 până lasfârşitul anului 2004, când a intrat în vigoare noua legislaţieprivind regimul juridic al adopţiilor, care a pus punct“exporturilor” de copii.

Dacă până la apariţia Legii nr. 273/2004 adopţia eraconsiderată o măsura specială de protecţie a drepturilorcopilului, prin care se stabilea filiaţia între cel care adoptăşi copil, precum şi rudenia dintre copil şi rudeleadoptatorului, după apariţia acestei legi adopţia a devenit ooperaţiune juridică prin care se creează legătura filiaţiei sirudeniei.

De asemenea spre deosebire de vechea reglementare, actualăreglementare introduce principii care, în mod obligatoriutrebuie respectate în cursul procedurii adopţiei, şi anume:

- principiul interesului superior al copilului;- principiul creşterii şi educării copilului într-un mediu

familial;- principiul continuităţii în educarea copilului, ţinându-

se seama de originea sa etnică, culturală, lingvistică.;- principiul informării copilului şi luării în consideraţie

a opiniei acestuia in raport cu vârsta şi gradul său dematuritate;

- principiul celerităţii în îndeplinirea oricăror acte înîndeplinirea adopţiei.

Dacă în perioada anilor 1990 o serie de instituţii alestatului cu prerogative în combaterea ilegalităţilor dindomeniul adopţiilor au fost luate pe nepregătite, neexistândnici o practică în acest sens, se poate afirma că în prezent,

perioada 1991-1994, au adoptat şi scos din ţară 1616 copii români, cei maimulţi pentru Italia (480), Franţa (156), SUA (317), Canada (115) şi Spania(76). A se vedea şi Ion Pitulescu- Al treilea război mondial. Crimaorganizată, Editura Naţional, Bucureşti, 1996, pag. 300

214

prin armonizarea legislaţiei la nivel european şi prinexperienţa acumulată fenomenul este ţinut sub control.

Un alt element nou impus de actuala reglementare îlreprezintă obligativitatea Direcţiilor Generale de AsistenţăSocială şi Protecţia Copilului aflate în subordinea consiliilorjudeţene şi consiliilor locale ale sectoarelor municipiuluiBucureşti, de a oferi copilului informaţii şi explicaţii clareşi complete, potrivit vârstei şi gradului sau de maturitate,referitoare la etapele şi durata procesului de adopţie, laefectele acesteia, precum şi la adoptator, familia adoptatoareşi rudele acestora.

Potrivit Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic aladopţiei, adopţia internaţională a copilului care are domiciliulîn România poate fi încuviinţată numai în situaţia în careadoptatorul sau unul dintre soţi din familia adoptatoare caredomiciliază în străinătate este bunicul copilului pentru care afost încuviinţată deschiderea procedurii adopţiei interne.

În lege sunt incriminate şi infracţiunile la regimuladopţiei, astfel este pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 anişi interzicerea unor drepturi1 „fapta părintelui sau areprezentantului legal al unui copil de a pretinde sau primi,pentru sine sau pentru altul, bani ori alte foloase materiale înscopul adopţiei copilului”. Cu aceeaşi pedeapsă este sancţionată“fapta persoanei care, fără drept, intermediază sau înlesneşteadoptarea unui copil, în scopul obţinerii de foloase materialesau de altă natură”.

6.4. Criminalitatea informaticăDezvoltarea fără precedent în domeniul tehnologiei

informatice, la nivel mondial, are, din păcate, o partenegativă: s-a deschis o poartă către producerea unor fapteantisociale, denumite „criminale" atât în dreptul internaţionalpenal, cât şi în rapoartele prezentate de specialişti aiinformaticii, fapte care nu ar fi putut exista în condiţiiletehnice existente acum 15 ani, de exemplu.

Sistemele de calculatoare oferă, în prezent, oportunităţinoi, unele chiar sofisticate, de încălcare a legilor şi creeazăun potenţial ridicat de comitere a unor tipuri de infracţiunirealizate altfel decât în modurile cunoscute, tradiţionale. Deşisocietatea, în ansamblul ei, plăteşte pentru toate dauneleeconomice cauzate de „criminalitatea informatică", aceastacontinuă să se bazeze pe sistemele computerizate în aproape1 Art. 70 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei,publicată în Monitorul Oficial nr. 557/2004.

215

toate domeniile vieţii sociale: controlul traficului aerian, altrenurilor şi metrourilor, coordonarea serviciului medical saual securităţii naţionale. O singură breşă realizată în operareaacestor sisteme poate pune în pericol vieţi omeneşti, ceea cedenotă faptul că dependenţa societăţii de sistemele informaticea căpătat o dimensiune mult mai profundă decât cea intuităiniţial1.

Expansiunea transnaţională extraordinar de rapidă areţelelor de calculatoare şi extinderea accesului la acestereţele prin intermediul telefoniei mobile au dus la creştereavulnerabilităţii acestor sisteme şi la crearea de oportunităţipentru producerea de infracţiuni.

Tehnologia informaţională atinge fiecare aspect al vieţiicotidiene a unei persoane fără a ţine cont de poziţionareageografică a acesteia. Activitatea zilnică a unei persoane esteafectată în formă, conţinut şi timp de calculator. Tot mai multeactivităţi comerciale, industriale, economice sau guvernamentalesunt dependente de reţelele informatice. Calculatoarele nu suntutilizate doar pentru creşterea performanţelor economice şiindustriale ale unei ţări, acestea au devenit parte integrantă avieţii personale a individului. Calculatoarele sunt utilizatepentru stocarea şi transmiterea datelor confidenţiale de naturăpolitică, socială, economică sau pur personale. Date de volumimpresionant pot fi comprimate şi stocate compact sau pe discuripartiţionate de densitate mare. Viteza de lucru a cunoscut ocreştere exponenţială, cele mai complicate calcule fiindrealizate într-un interval de timp de ordinul milisecundelor.Miniaturizarea procesoarelor a permis realizarea conexiunilor şia comunicaţiilor în timp real la nivelul globului. Calcula-toarele asistă şi întreţin chiar şi confortul locurilor de muncăsau al locuinţelor personale2.

Legislaţia statelor lumii este în continuă schimbaredatorită dezvoltării tot mai accelerate a tehnologieiinformatice, iar cooperarea internaţională este pusă în faţaunei provocări continue produsă de creşterea criminalităţiiinformatice transnaţionale. Din ce în ce mai multe state auprocedat la armonizarea propriilor legislaţii în vedereacombaterii fenomenului în discuţie, însă rezultatele sunt doarmulţumitoare şi nu se va putea vorbi de o eradicare afenomenului.

Problemele ridicate în cadrul reuniunilor internaţionale

1Maxim Dobrinoiu - Infracţiuni în domeniul informatic, Ed. C.H.Beck, Bucureşti 2006, pag. 59.2 Ibidem, pag 60.

216

privind combaterea criminalităţii informatice sunt următoarele:a) lipsa unui consens global privind definiţia

„criminalităţii informatice";b) lipsa unui consens global privind motivaţia realizării

acestor fapte;c) lipsa expertizelor din partea persoanelor autorizate

aparţinând unor instituţii cu atribuţii de control în domeniu;d) inexistenţa unor norme legale adecvate privind accesul

şi investigaţia sistemelor informatice, inclusiv lipsa normelorprin care pot fi confiscate bazele de date computerizate;

e) lipsa armonizării legislative privind investigaţiile îndomeniu;

f) caracterul transnaţional al acestui tip de infracţiune;g) existenţa unui număr redus de tratate internaţionale

privind extrădarea şi asistenţa mutuală în domeniu.Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OECD)

a fost una dintre primele organizaţii internaţionale care arealizat un studiu privind armonizarea legislaţiei în domeniu.În anul 1983, OECD a publicat un raport prin care a propusdiferite recomandări legislative statelor membre ale UniuniiEuropene precum şi o minimă listă de activităţi care trebuiepedepsite: fraudarea şi falsificarea realizată prin calculator,alterarea programelor de calcul şi a datelor, copyright-ul,interceptarea comunicaţiilor sau a altor funcţii a unuicalculator, accesul şi utilizarea neautorizată a unuicalculator1.

În completarea raportului OECD, Consiliul Europei a iniţiatpropriul studiu de caz pentru dezvoltarea cadrului legal privindcombaterea criminalităţii informatice. Comisia de experţi îndomeniul criminalităţii pe calculator a Consiliului a adoptatRecomandarea R(89)9 care reprezintă un ghid de acţiune şi pentrustatele membre ale Uniunii Europene.

Organizaţia Naţiunilor Unite s-a implicat, la rândul său, înstudiul şi combaterea fenomenului analizat.

În studiile elaborate pe plan internaţional, se foloseşteexpresia „criminalitate legată de calculator" sau„criminalitate informatică", care nu este însă generalrecunoscută sau acceptată. De asemenea, şi grupul de experţireuniţi în cadrul OCDE a adoptat o definiţie de lucru sub forma:„abuzul informatic este orice comportament ilegal sau contrareticii sau neautorizat care priveşte un tratament automat dedate şi/sau o transmitere de date". Se poate observa că aceştiexperţi nu au considerat utilă definirea explicită a expresiei1 Maxim Dobrinoiu - op.cit.pag. 61.

217

„criminalitate informatică", dar au reţinut o clasificarefuncţională, ca bază de studiu1.

Astfel, termenul de criminalitate informatică este definit cafiind „orice acţiune ilegală în care un calculator constituieinstrumentul sau obiectul delictului, altfel spus oriceinfracţiune al cărei mijloc sau scop este influenţarea funcţieiunui calculator".

Abuzul informatic ar putea fi definit, la rândul său, prin„orice incident legat de tehnica informatică în care o persoanăa suferit sau ar fi putut să sufere un prejudiciu şi din careautorul a obţinut sau ar fi putut obţine intenţionat un profit"2

sau prin „totalitatea faptelor comise în zona noilor tehnologii,într-o anumită perioadă de timp şi pe un anumit teritoriu binedeterminat"3.

Potrivit Comitetului European pentru Probleme Criminale,toate aceste tentative de definire a criminalităţii informaticeprezintă unele inconveniente ce nu se împacă uşor cu obiectivulconciziei formulării şi cu acela de a nu mai lăsa nici oîndoială asupra importanţei sau utilizării definiţiei.

Aceste deliberări au condus Comitetul spre adoptareaaceleiaşi abordări funcţionale ca şi cea a grupului de experţiOCDE, fără a încerca totuşi o definire proprie a criminalităţiiinformatice. Noţiunea de infracţiune informatică includeinfracţiuni foarte diferite, mai mult sau mai puţin incriminatede fiecare ţară în parte. Odată cu redactarea principiilordirectoare pentru legiuitorii naţionali, nu apare necesarăadoptarea, pentru criminalitatea legată de calculator, a uneidefiniri formale, care ar crea mai multe dificultăţi decât arputea aduce explicaţii4.

În prezent, „criminalitatea în relaţie cu calculatorul",expresie folosită de Comitet, se reduce pur şi simplu lainfracţiunile definite în principiile directoare pentrulegiuitorii naţionali, care lasă în sarcina diferitelor state dea adapta această definiţie la propriul lor sistem judiciar şi latradiţiile lor istorice5.

Pe de altă parte, criminalitatea informatică implicărealizarea unor infracţiuni tradiţionale cuprinse în codurilepenale sau legile speciale, cum ar fi frauda, falsul sauînşelăciunea, calculatorul devenind o potenţială sursă de alte1 I. Vasiu, Criminalitatea Informatică, Ed. Nemira, Bucureşti, 1998, pag.27.2 Ibidem.3 T. Amza, CP. Amza, Criminalitatea Informatică, Ed. Lumina Lex,Bucureşti,2003, pag. 13.4 Maxim Dobrinoiu - op.cit., pag. 63.5 I.Vasiu, op. cit., pag. 28.

218

acţiuni abuzive, care pot fi sancţionate.Mai sunt utilizate noţiunile de cybercrime, „abuz informatic"

şi „utilizare greşită a calculatorului", expresiile avândsemnificaţii diferite. Trebuie făcută distincţia între intenţiade fraudă şi utilizarea greşită a unui sistem informatic sauîntre pătrunderea neautorizată într-o reţea şi acţionareagreşită a unor taste ale calculatorului. De exemplu, dacă unangajat primeşte o parolă de acces la o bază de date de la unalt angajat, acesta nu trebuie acuzat de o infracţiune dacăpătrunde în acea bază de date. Cu totul altfel se judecăsituaţia în care un angajat fură parola de acces la acea bază dedate, cunoscând faptul că nu are autorizare de acces la aceabază.

O distincţie clară trebuie făcută între acţiunile ilegale şicele care încalcă etica profesională, doar foarte puţine dintreactivităţile curente realizate în reţelele mondiale decalculatoare fiind considerate infracţiuni de către autorităţilecu atribuţii în domeniu.

Ca orice fenomen social, criminalitatea informaticăreprezintă un sistem cu proprietăţi şi funcţii proprii,distincte din punct de vedere calitativ de cele ale elementelorcomponente1.

Este cunoscut faptul că, în cercetarea criminologică,criminalitatea ca fenomen social cuprinde: criminalitatea reală- care presupune totalitatea faptelor penale săvârşite pe unanumit teritoriu şi într-o anumită perioadă de timp;criminalitatea aparentă - care cuprinde întregul set deinfracţiuni semnalate organelor abilitate ale statului şiînregistrate ca atare; criminalitatea legală - văzută catotalitatea faptelor de natură penală comise în spaţiulinformatic şi pentru care s-au pronunţat hotărâri judecătoreştirămase definitive.

Fiecare dintre aceste segmente îşi are corespondentul şi încriminalitatea informatică2 . Diferenţa dintre criminalitateainformatică reală şi criminalitatea informatică aparentăreprezintă „cifra neagră" a acestui nou gen de infracţiuni şi eacuprinde toate acele fapte sancţionate de legiuitor, dar care,din anumite motive, rămân nedescoperite de către organele"abilitate 3.

Dacă în cadrul criminalităţii generale se apreciază că cifra

1 Gh. Nistoreanu, C. Păun, Criminologie, Ed. Europa Nova, Bucureşti,1996, p.23.2 T. Amza, CP. Amza, op. cit., p. 13.3 T. Amza, Criminologie, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p. 31, 32.

219

neagră reprezintă un important segment de fapte penale nedesco-perite, în cadrul criminalităţii informatice procentul acesteiatinde să fie în jur de 90%. Rata extrem de ridicată ainfracţiunilor nedescoperite este o consecinţă directă afaptului că infracţiunea informatică, în general, este un actilegal mai recent sancţionat şi se află deocamdată ascuns înspatele noilor tehnologii, deseori inaccesibile chiar celor carear trebui să combată fenomenul.

În ceea ce priveşte formalizarea criminalităţii informatice,statele membre ale Uniunii Europene au ajuns la un numitorcomun, fiind identificate patru activităţi distincte:

a) activităţi care aduc atingere vieţii private: colectarea,stocarea, modificarea şi dezvăluirea datelor cu caracterpersonal;

b) activităţi de difuzare a materialelor cu conţinut obscenşi/sau xenofob: materiale cu caracter pornografic (în specialcele legate de minori), materiale cu caracter rasist şi careincită la violenţă;

c) criminalitatea economică, accesul neautorizat şisabotajul: activităţi prin care se urmăreşte distribuirea deviruşi, spionajul şi frauda realizată prin calculator,distrugerea de date şi programe sau alte infracţiuni:programarea unui calculator de a „distruge" alt calculator. Pânăîn prezent, la nivelul UE nu există instrumente de combatere aacestui tip de criminalitate;

d) încălcarea dreptului de proprietate intelectuală.Revoluţia tehnologiei informaţiei a dus la schimbări

fundamentale în societate şi este foarte probabil ca acesteschimbări profunde să se producă în continuare.

Unul din efectele informatizării tehnologice este impactulasupra evoluţiei tehnologiei telecomunicaţiilor. Comunicareaclasică, prin intermediul telefoniei, a fost depăşită de noilemetode de transmitere la distanţă nu numai a vocii, ci şi adatelor, muzicii, fotografiilor ori filmelor. Aceste schimburide informaţii nu mai apar numai între oameni, dar şi întreoameni şi sisteme informatice ori numai între acestea din urmă.

Folosirea poştei electronice sau accesul la pagini web prinintermediul internetului constituie exemple ale acesteievoluţii, modificând profund societatea noastră1.

Uşurinţa accesului la informaţii în sistemele informatice,combinată cu posibilităţile practic nelimitate de schimb saudiseminare a acestora, indiferent de graniţele geografice saunaţionale, a dus la o creştere explozivă a cantităţii de1 Maxim Dobrinoiu - op.cit. pag. 139.

220

informaţie disponibilă şi a cunoştinţelor care pot fi extrasedin aceasta.

Această evoluţie a dat naştere la schimbări economice şisociale fără precedent, dar în acelaşi timp foloseşte şiscopurilor mai puţin legitime: apariţia unor noi infracţiuni orisăvârşirea infracţiunilor tradiţionale prin intermediul noiitehnologii.

Conceptele juridice existente sunt puse la încercare deapariţia noii tehnologii. Adesea locul săvârşirii infracţiuniidiferă de locul unde se găseşte infractorul. Printr-o simplăapăsare a unui buton acesta poate declanşa catastrofe la mii dekilometri depărtare.

Dreptul trebuie să facă faţă noilor provocări ridicate dedezvoltările tehnologice. Iată de ce în ultimii ani legiuitorulromân a fost preocupat de elaborarea unui cadru normativ care săreglementeze accesul şi desfăşurarea activităţii prinintermediul sistemelor informatice în diferite sectoare.

În România, cea mai importantă reglementare juridică aplica-bilă în acest moment în materia criminalităţii informatice esteLegea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea trans-parenţei şi exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilorpublice şi mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionareacorupţiei 1.

Aceasta introduce un număr de 7 infracţiuni, ce corespundclasificărilor şi definiţiilor prezentate odată cu analizaprevederilor Convenţiei asupra criminalităţii informatice, ce aufost grupate în cuprinsul Titlului III din lege, „Prevenirea şicombaterea criminalităţii informatice". Textul a fost o adaptarerapidă la mediul românesc a prevederilor Convenţiei ConsiliuluiEuropei asupra Criminalităţii Informatice şi reprezintă uninstrument eficient în lupta împotriva acestui flagel.

Astfel, în cuprinsul Legii nr. 161/2003 găsim definite treicategorii de infracţiuni, astfel:

a) infracţiuni contra confidenţialităţii şi integrităţiidatelor şi sistemelor informatice:

- infracţiunea de acces ilegal la un sistem informatic;- infracţiunea de interceptare ilegală a unei transmisii de

date informatice;- infracţiunea de alterare a integrităţii datelor

informatice;- infracţiunea de perturbare a funcţionării sistemelor

informatice;- infracţiunea de a realiza operaţiuni ilegale cu

1 M. Of. nr. 279 din 21 aprilie 2003.

221

dispozitive sau programe informatice;b) infracţiuni informatice:- infracţiunea de fals informatic;- infracţiunea de fraudă informatică;c) pornografia infantilă prin intermediul sistemelor

informatice.Pentru început este necesară o definire a instrumentelor sau

conceptelor cu care legiuitorul a înţeles să opereze în acestdomeniu. Acest lucru este făcut chiar de legiuitor în art. 35.Astfel:

a) prin „sistem informatic" se înţelege orice dispozitiv sauansamblu de dispozitive interconectate sau aflate în relaţiefuncţională, dintre care unul sau mai multe asigură prelucrareaautomată a datelor, cu ajutorul unui program informatic.Exemple: computer personal (PC), două sau mai multe calculatoareconectate prin cablu sau fără fir (wireless), reţea decalculatoare, ansamblu de tip calculator-periferice (imprimantă,mediu de stocare extern, scanner etc);

b) prin „prelucrare automată" a datelor se înţelege procesulprin care datele dintr-un sistem informatic sunt prelucrate prinintermediul unui program informatic. Exemplu: urmărind unalgoritm logic, instrucţiunile pentru calculator sunt scriseîntr-un limbaj de programare de nivel înalt (Pascal, C++, VisualBasic, Java etc), introduse de la tastatură şi interpretate deUnitatea Centrală de Prelucrare, iar mai apoi translatate înlimbaj cod-maşină şi puse în execuţie de Unitatea de Execuţie,fiecare componentă a sistemului informatic realizând o anumităoperaţiune;

c) prin „program informatic" se înţelege un ansamblu deinstrucţiuni care pot fi executate de un sistem informatic învederea obţinerii unui rezultat determinat. Exemple de programe:sisteme de operare (MS-DOS, MS Windows, UNIX etc), pachetede aplicaţii standard (MS OFFICE care cuprinde un editor detext, MS Word, un soft de administrate baze de date, MS Access,un program de calcul tabelar, MS Excel, un program deprezentare, MS Powerpoint, un program de gestiune corespondenţăşi activităţi curente, MS Outlook etc), pachete de aplicaţiidedicate (ERP -Enterprise Resource Planning - pentruplanificarea resurselor financiare, logistice sau de personal încadrul unei întreprinderi sau instituţii, CRM - CustomerRelationship Management - instrument pentru conducerea uneiafaceri şi organizarea relaţiilor cu clienţii etc), programeantivirus (BitDefender, Norton System Works, RAV etc),programe de acces la Internet (browsere - Explorer,

222

Netscape etc, poştă electronică - Outlook, Webmail, Eudora etc),diverse aplicaţii create cu un anumit scop (viruşi, cai troieni,bombe logice, keylogger, spyware etc.) şi multe altele;

d) prin „date informatice" se înţelege orice reprezentare aunor fapte, informaţii sau concepte într-o formă care poate fiprelucrată printr-un sistem informatic în această categorie seinclude şi orice program informatic care poate determinarealizarea unei funcţii de către un sistem informatic. La nivelutilizator, datele sunt reprezentate în formă alfanumerică -cifre, litere, caractere speciale, aşa cum apar ele pe ecranulcalculatorului, iar la nivelul sistemului informatic acestea seprezintă sub formă de şiruri ordonate de câte 8, 16, 32, 64 sau128 de biţi (elemente „0" şi „1" care, la nivelul componentelorelectronice ale sistemului de calcul, sunt echivalente cuvariaţii controlate ale tensiunii de alimentare).

e) prin „furnizor de servicii" se înţelege:- orice persoană fizică sau juridică ce oferă utilizatorilor

posibilitatea de a comunica prin intermediul sistemelorinformatice;

- orice altă persoană fizică sau juridică ce prelucreazăsau stochează date informatice pentru persoanele prevăzute lapct. 1 şi pentru utilizatorii serviciilor oferite de acestea;

f) prin „date referitoare la traficul informaţional" se înţelegeorice date informatice referitoare la o comunicarerealizată printr-un sistem informatic şi produse de acesta, carereprezintă o parte din lanţul de comunicare, indicând originea,destinaţia, ruta, ora, data, mărimea, volumul şi duratacomunicării, precum şi tipul serviciului utilizat pentrucomunicare;

g) prin „date referitoare la utilizatori" se înţelege orice infor-maţie care poate duce la identificarea unui utilizator,incluzând tipul de comunicaţie şi serviciul folosit, adresapoştală, adresa geografică, numere de telefon sau alte numere deacces şi modalitatea de plată a serviciului respectiv, precum şiorice alte date care pot conduce la identificareautilizatorului;

h) prin „măsuri de securitate" se înţelege folosirea unorproceduri, dispozitive sau programe informatice specializate, cuajutorul cărora accesul la un sistem informatic esterestricţionat sau interzis pentru anumite categorii deutilizatori. Exemplu: sistem de acces (LOGIN) pe bază de parolăşi nume utilizator, infrastructură de criptare a comunicaţiilor,tip PKI - Public Key Infrastructure, cu chei publice sauprivate, aplicaţii de semnătură electronică, echipamente de

223

acces prin SmartCard, cititor/interpretor de amprente sau retinăetc;

i) prin „materiale pornografice cu minori" se înţelege oricematerial care prezintă un minor având un comportament sexualexplicit sau o persoană majoră care este prezentată ca un minoravând un comportament sexual explicit ori imagini care, deşi nuprezintă o persoană reală, simulează, în mod credibil, un minoravând un comportament sexual explicit.

De asemenea, în sensul prezentei legi, acţionează fără dreptpersoana care se află într-una din următoarele situaţii:

a) nu este autorizată, în temeiul legii sau al unuicontract;

b) depăşeşte limitele autorizării;c) nu are permisiunea, din partea persoanei fizice sau

juridice competente, potrivit legii, să o acorde, de a folosi,administra sau controla un sistem informatic ori de a desfăşuracercetări ştiinţifice sau de a efectua orice altă operaţiuneîntr-un sistem informatic.

Pentru a exemplifica contextul şi modalităţile de comitere ainfracţiunilor informatice este elocvent următorul cazinstrumentat de D.G.C.C.O.

În luna aprilie 2003, ofiţerul de legătură al FBI laBucureşti a sesizat DGCCO, cu privire la faptul că unui număr depatru companii americane care ofereau diverse servicii prinInternet li s-au accesat fără drept serverele şi li s-au sustrasdatele confidenţiale ale unor clienţi. Conform indiciilorexistente la aceea dată această activitate infracţională erainiţiată din Sibiu, România.

Ulterior, persoanele care au accesat bazele de date şi ausustras informaţiile secrete, au ameninţat victimelesolicitându-le cca. 50.000 dolari SUA de la fiecare, pentru a nupublica datele sustrase. Pentru identificarea şi probareaactivităţii infracţionale a acestora au fost desfăşurate uncomplex de activităţi specifice, precum şi coordonarea cuofiţerii FBI a două transferuri „supravegheate" de bani. Astfel,în urma acestor activităţi au fost identificaţi numiţii: O.Ş.A.,de 21 ani, elev, cel care a accesat neautorizat serverelecompaniilor americane şi a organizat activitatea de ameninţare aacestora cu publicarea datelor confidenţiale; M.E., de 25 ani,student şi Ş.C.V., de 25 ani, administrator la un Internet-cafe,complici la accesarea neautorizată a serverelor companiilor;Z.S.N., de 25 ani, fără ocupaţie şi L.F.I., de 19 ani, elev,folosiţi pentru primirea banilor obţinuţi în urma activităţilorilegale şi N.R.L., de 18 ani, fără ocupaţie, pe numele căreia

224

cei în cauză au deschis un cont de cârd folosit la ridicareabanilor.

În data 2 iunie 2003, 0.S.A. şi Z.S.N. au ridicat de la maimulte ban-comate din Sibiu suma de 1.500 dolari SUA, banitransferaţi în contul de card al numitei N.R.L., de una dincompaniile din SUA şantajate.

Sub coordonarea unui procuror din cadrul Parchetului de pelângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Combatere aCriminalităţii Organizate şi Antidrog au fost efectuate maimulte descinderi la domiciliile suspecţilor şi la InternetulCafe, ocazie cu care a fost găsită suma de 1.500 dolari SUA,cartea de credit, calculatoarele pe care se aflau informaţiilesustrase, precum şi alte mijloace de probă. O.S.A. şi Z.S.N. aufost arestaţi preventiv pentru săvârşirea infracţiunii de accesneautorizat şi transfer de date, iar celelalte persoane au fostcercetate în stare de libertate. Cazul se află în acest momentpe rolul instanţelor judecătoreşti1.

Este important ca instituţiile statului ce au ca obiect deactivitate securitatea naţională, dar şi cele poliţieneşti, săfie pregătite a interveni în cazul unor asemenea incidente,astfel încât să reuşească să reducă la minim riscurile şiefectele unor cyber-atacuri, însă pentru ca acest lucru sădevină o realitate, trebuie ca respectivele instituţii săconştientizeze iminenţa ameninţărilor informatice şi amploareadimensiunii.

6.5. Terorismul internaţionalCa formă de manifestare a violenţei, terorismul presupune

folosirea deliberată şi sistematică a unor mijloace de natură săprovoace teroarea, de exemplu asasinatele şi răpirile. Teroareaeste folosită nu numai pentru a slăbi, distruge moraluladversarului, dar şi pentru a submina ordinea socială, pentru aatinge anumite obiective cu caracter politic; victime aleterorii nu sunt numai anumiţi indivizi, ci însăşi societatea.

6.5.1. ConceptNoţiunea de terorism - din punct de vedere etimologic -

este un derivat de la "teroare" - teroare - frică - Deimos.Războiul, lupta, conflictul presupun recurgerea la

folosirea forţei, a mijloacelor violente, distructive.Resorturile psihologice ale acestui fenomen sunt: frica

(teama) şi teroarea.Noţiunea de teroare, luată de sine stătător, exprimă o

1 Înregistrat cu nr. 122/D/P/23.09.2003 la DGCCOA din cadrul IGP

225

stare de teamă, care înspăimântă, tulbură şi paralizează (teamacolectivă), indusă prin "terorizare", adică ameninţarea cuviolenţă sau folosirea acesteia.

Violenţa implică recurgerea de forţă de către un individsau un grup în vederea prejudicierii integrităţii unor persoanesau bunuri.

Unii specialişti consideră terorismul ca fiind forma ceamai organizată, de teroare, alţii susţin că acesta se referă lao activitate socială organizată - teroarea fiind doar o starepsihică.

Actul de terorism are un scop similar descurajăriigenerale, victima primară este mai puţin importantă încomparaţie cu efectul general scontat asupra unei colectivităţisau grup căruia îi este adresat, de fapt.

Terorismul, deşi produce victime individuale, este o crimăla adresa unei întregi comunităţi sociale.

Teroarea este un fenomen psihologic natural, iar terorismulreprezintă exploatarea conştientă a acesteia.

Terorismul are caracter coercitiv, menit să influenţezeprin manipulare voinţa victimelor sale directe şi a publiculuiţintă.

Pentru a-şi păstra nealterată credibilitatea, terorismulmaterializează sistemic ameninţarea în violenţă sângeroasă.

Astfel, sociologii definesc terorismul ca fiind utilizareade grup către un grup al violenţei sub acoperire, în scopulatingerii unor obiective politice, deci poate fi considerat oformă de strategie violentă, de constrângere, folosită pentru aschimba libertatea de opţiune a celorlalţi.

Definirea conceptuală ar consta în caracteristicileterorismului grupate în patru categorii generale: obiective,strategii, operaţii şi organizare.

Scopul final urmărit de terorism este de natură politică;oricare ar fi psihologia de grup sau motivele personale aleindivizilor care recurg la acte de terorism, prezenţa unorţeluri politice este esenţială, acestea separând terorismul dealte acte criminale.

Terorismul consideră că existenţa injustiţiei nu poate fiînlăturată prin nici o altă metodă decât prin violenţă, de aceeaa fost definit şi tactica ultimei soluţii. Multe organizaţiiteroriste îşi justifică astfel acţiunea neapelând la ţeluripolitice, ci la "instanţe superioare", la "adevăruri supreme","Jihad", "revoluţii cataclismice" sau "mondiale" etc.

De exemplu, atentatele sinucigaşe practicate de grupărileShiite din Liban, de integriştii palestinieni, de grupările

226

Sicki sau tamile intră în contradicţie cu prevederile islamului,care proscriu suicidul. Deşi nici o religie nu justificăpractica terorismului, terorismul religios reprezintă orealitate.

Dacă scopul tactic sau obiectivul imediat al unui grupterorist îl reprezintă crearea terorii (nu distrugerea), scopulstrategic îl constituie folosirea panicii, a dirijăriinemulţumirii publice generate de starea de teroare ce poateobliga puterea la concesii politice pe linia scopurilor propuse.Din această perspectivă, terorismul poate fi înţeles şi ca otactică psihologică ale cărei elemente determinante sunt fricaşi publicitatea.

Publicitatea "Masacrului de la Munchen" a jucat un rolenorm în crearea psihozei publice referitoare la terorismulinternaţional (teroriştii au demonstrat capacitatea unuigrupuscul de a ţine în şah lumea întreagă).

Cel mai important element operaţional al terorismului estefolosirea premeditată a ameninţării cu violenţă, caracteristicafundamentală a terorismului.

Altă caracteristică o constituie clandestinitatea(partizanii terorismului acţionează acoperit).

Rezultă, aşadar, că terorismul este violent, criminal şiclandestin.

Altă caracteristică ar fi aceea că terorismul se practicăîn grupuri restrânse ca număr, care însă pot deveni mici unităţioperative în cadrul unor organizaţii mai mari (termenul gruptrebuie înţeles în sensul său social - psihologic).

Terorismul este un mod de acţiune generat de anxietate şiconstă în folosirea repetată a violenţei de către un grupclandestin sau de organizaţii statale din motive ideologice,politice sau criminale, victimele sunt fie întâmplătoare fiealese cu reprezentative pentru un anume grup de populaţie şiservesc ca generatori de mesaj către cercurile vizate cuadevărat.

Terorismul, ca manifestare a actorilor sociali, nu poatesubzista decât prin înfrângerea sau cu acordul autorităţilorstatale.

Scopul general al terorismului este reprezentat decomiterea unor acte de mare violenţă, de natură să inducă oprofundă stare de teamă şi nesiguranţă la nivel macrosocial,privind capacitatea de control al statului prin organismele salereprezentative contribuind în final la instaurarea unei stări deincertitudine, teamă şi nesiguranţă politică.

De cele mai multe ori acţiunile teroriste sunt organizate

227

de către aşa-zisele „entităţi teroriste”, constituite prinasocieri de persoane cu aceleaşi idealuri politico-sociale înbaza acordului de voinţă al acestora, pentru îndeplinireascopurilor sau idealurilor grupului.

Entităţile teroriste reprezintă asocierea de persoane într-un sistem structurat şi ierarhizat care prin acţiuni violenteurmăresc realizarea unor finalităţi subiective de ordin politic,social sau religios.

Clasificarea entităţilor teroriste:a) în funcţie de orientările politice:- entităţi teroriste naţionaliste – structurate pe criterii

naţionale, etnice sau religioase care au ca obiective acţiuniseparatiste în vederea constituirii unor noi state sau regiuniautonome ori pentru continuarea luptei de eliberare. Exemplu:IRA (Armata Republicană Irlandeză), Tigrii Tamili (Sri Lanka),Partidul Muncitorilor din Kurdistan, ETA – Spania etc.;

- entităţi teroriste ideologice – încearcă să impună oanumită ideologie maselor de oameni şi autorităţilor statale(organizaţii de extremă stânga, de extremă dreapta, celeanarhiste, Ku Klux Klan – S.U.A.; Escadroanele Morţii –Brazilia; Ochi pentru ochi – Guatemala, organizaţii fascisteetc.;

- entităţile anarhiste sunt cele care nu recunoscautoritatea vreunei puteri sau organe ale statului.

b) după criteriul ideilor de bază şi a scopurilor finale:- etnice, religioase şi naţionaliste;- autointitulate „revoluţionare”;- anarhiste remarcate prin absenteismul scopurilor

politice;- patologice – reacomodarea la valorile unei societăţi;- neofasciste.c) alte clasificări:- naţionale – activitatea teroristă limitează între

graniţele unui stat;- internaţionale – elemente teroriste multinaţionale.Forme de manifestare a terorismuluiGeorge Levasseur distingea următoarele categorii de

manifestare a terorismului:a) terorismul ordinar sau banditismul - fenomen care acoperă actele

de violenţă ce urmăresc obţinerea unor avantaje sau foloasemateriale, acte comise individual sau în bandă şi care nu auobiective politice;

b) terorismul politic - care acoperă, în special, gama asasinatelor"organizate şi sistemice ", cu finalitate politică evidentă;

228

c) terorismul de stat - recurgerea din partea unui stat la acte denatură teroristă, în luptă cu unele mişcări sau persoaneconsiderate subversive; aici se înscriu: exercitarea sistemică aactelor de coerciţie bazate pe utilizarea pe scară largă aforţei şi, printr-un larg evantai de mijloace violente,menţinerea unor grupuri sociale, etnice sau religioase încondiţiile de inferioritate, prin oprimare şi represiune,politică de segregare rasială şi de aparthaid.

Prognoze asupra dezvoltării terorismului contemporan Grupările teroriste urmăresc, în general, preluarea puterii

sau chiar a controlului, în dauna guvernelor sau a regimurilorpolitice existente.

Succesul este un criteriu greu de atins, deoarece puţinegrupări insurgente care au apelat la terorism, ca strategieprincipală, şi-au realizat scopul. Se poate spune că grupărileEOKA, din Cipru, mişcarea Mau Mau, din Kenya, împotrivadominaţiei britanice, şi FLN, în Algeria, contra francezilor, aureuşit în acest sens.

Marea majoritate a grupărilor teroriste au eşuat lamentabilîn demersul de obţinere a puterii sau de schimbare a regimuluipolitic atacat. Strategia teroristă â avut succes numai însituaţiile luptei anticoloniale, însă, acolo unde organizaţiileteroriste au urmărit schimbarea social-politică a regimului,statele-ţintă au reacţionat decisiv. Pentru guvernele Franţei,Germaniei, Italiei, lupta contra "Acţiunii Directe", "FracţiuniiArmata Roşie" sau împotriva "Brigăzilor Roşii" a reprezentat ochestiune de viaţă şi de moarte, neexistând posibilitateacompromisului, deoarece succesul terorismului echivala cucăderea regimului din aceste ţări. Acelaşi lucru este valabil şiîn majoritatea cazurilor de insurgenţă separabilă, cândteroriştii ameninţă suveranitatea şi integritatea teritorială astatului ţintă (cazul separatiştilor basci - Spania, kurzilor -Turcia, corsicanilor din Franţa). Deşi realizarea deplină ascopurilor insurgenţelor este rară, teroriştii au reuşitadeseori să-şi realizeze obiectivele parţial. Se pot deosebipatru tipuri de succese teroriste parţiale:

1. obţinerea sprijinului intern ce permite teroriştilor săajungă la un nivel mai înalt al insurgenţei;

2. atragerea atenţiei internaţionale asupra nedreptăţilorla care sunt supuşi;

3. dobândirea legitimităţii internaţionale;4. câştigarea de concesii politice parţiale din partea

autorităţilor.Se ştie că noţiunea fundamentală a terorismului ca

229

strategie este ideea propagandei prin fapte care consideră acestmod de luptă ca un instrument de răspândire a motivaţiei şiexemplul insurecţiei servind astfel ca un punct de sprijinprealabil al unei forme mai avansate a luptei armate: Deşiactele de violenţă au câştigat o publicitate uluitoare,atacurile teroriste nu au reuşit să atragă simpatia şi sprijinulpublicului şi să genereze marea insurecţie populară pe care ausperat să o propulseze (cazul mişcărilor radicale de extremăstânga sau de extremă dreapta din Europa Occidentală sau StateleUnite, din 1970-1980).

Au fost însă şi cazuri în care terorismul a ajutat, dupăcât se pare, la apariţia unei mişcări mai largi - exemplu:socialiştii revoluţionari ruşi de la începutul acestui secol.Deşi nu au reuşit să-şi transforme aparatul clandestin într-uninstrument politic capabil de a cuceri puterea, faptul cărevoluţia din octombrie 1917a fost înfăptuită până la urmă debolşevicii mai bine organizaţi, actele teroriste aleanarhiştilor au contribuit, probabil, la păstrarea flăcăriirevoluţionare. De-a lungul anilor, social-democraţii (bolşeviciişi mensevicii) şi-au constituit propriile infrastructuriclandestine, fără acţiuni dramatice care să stingă entuziasmulpoporului. Socialiştii revoluţionari, prin asasinareaminiştrilor şi a altor funcţionari guvernamentali, au menţinutvie ideea şi spiritul de luptă în rândul revoluţionarilorpotenţiali. Însă, în rândul populaţiei occidentale, reacţia faţăde o campanie teroristă este una de condamnare vehementă.

Analistul American Martha Crensaw a observat că: "O problemăiniţială în aprecierea rezultatelor, terorismul este faptul că el nu este niciodată factorulcauzal unic ce conduce la efecte identificabile ".

Îmbinarea efectelor sociale şi politice cu alte evenimenteşi orientări face dificilă izolarea terorismului. Anumitegrupuri teroriste care nu au reuşit să materializeze obiectivelepolitice au fost capabile totuşi să-şi determine adversarii săfocă concesii semnificative (exemplu: ETA şi IRA împotrivaUlsterului - acordul britanico-irlandez). Schimbările înpolitica britanică au fost stimulate de lupta IRA, mai ales cămediatizarea internaţională a făcut ca SUA să se implice directîn medierea conflictului dintre protestanţi şi catolici, JerryAdams fiind acceptat în SUA ca parte reprezentativă cuautoritate morală şi legală, în Cadrul negocierilor de pace.

Dimensiunea nucleară a terorismuluiÎn perioada postbelică, dominată de "Războiul Rece", ţările

care deţineau armament atomic erau membre ale unui "clubnuclear", încercând prin diverse metode să-şi păstreze monopolul

230

distrugerii "reciproc asigurate", pe care îl câştigaseră încalitate de membri fondatori (SUA şi URSS) sau cofondatori, aşacum au fost cazurile Marii Britanii, Franţei, Chinei, Indiei.

Ţările în curs de dezvoltare s-au grăbit să fabrice, săcumpere, să ia cu împrumut sau prin sustrageri toată gama deagenţi de nimicire în masă - chimici, biologici şi atomici -,pentru a putea trata pe picior de egalitate cu marile puteri.

După dezagregarea Uniunii Sovietice, urmaşele URSS -Kazahstan, Belarus şi Ucraina - au primit moştenire 2.400 defocoase nucleare şi 360 de rachete balistice, în prezent, existăîn arealul ex-sovietic cel puţin 25-35.000 de mine şi proiectilede artilerie, din care actuala Federaţie Rusă pare să firecuperat doar 15-25.000 bucăţi. Nici în cazul gestiuniinucleare din Rusia lucrurile nu stau prea bine, depozitelenucleare fiind ticsite cu focoase, iar altele fiind înmagazinateîn vagoane de tren.

Guvernele ţărilor cu aspiraţii nucleare, organizaţiilecriminale şi grupările teroriste din întreaga lume duc negociericu traficanţii nucleari, o grupare iraniană de opoziţie reuşindefectiv să cumpere patru focoase nucleare din Kazahstan. Întimpul războiului cu Armenia, ministrul de interne alAzerbaidjanului a afirmat că a dobândit şase focoase atomice,iar unul dintre secesioniştii georgieni a ameninţat forţelegruzine cu folosirea armelor nucleare sovietice.

Până în prezent au fost depistate peste 150 de cazuri decirculaţie ilegală a materialelor radioactive (Germania, Austriaşi Belarus). Expertul nuclear Thomas Schelling spunea: "În 1999 nuvom mai fi capabili să reglementăm armele nucleare din întreaga lume decât atât câtsă putem controla azi heroina sau pornografia".

Componenta nucleară a terorismului fracţional reprezintă unfapt cotidian. Teroarea nucleară promovată de organizaţii,grupări sau fracţiuni insurgente este infinit mai periculoasădecât fostul "echilibru al terorii" dintre superputerileantagoniste ale războiului rece, deoarece "un oponent nu poate fidescurajat prim ameninţarea cu retorsiunea nucleară, dacă acel oponent nu are deapărat 0 societate definibilă".

Teroarea atomică nu presupune numai ameninţarea cudetonarea unui dispozitiv nuclear, ci şi simpla împrăştiere aagenţilor radioactivi în zone aglomerate, toate cu efecte întimp (Hiroşima-Nagasaki - morţi din cauza radiaţiilor sau, întimp, copii născuţi cu malformaţii genetice).

Dezvoltarea terorismului internaţionalTerorismul anilor viitori va reflecta dezvoltările

tehnologice ulterioare, fi schimbările sociale, transformările

231

structurale la nivel statal, regional şi mondial, ca şitransferurile de influenţă evidente într-o lume în schimbare,determinate "power-shift" (dinamica centrelor de greutate aputerii).

Tacticile teroriste vor ţine seama de aceste schimbări înmăsura în care:

- transportul aerian modern va asigura o mobilitate lascară planetară fără precedent; radioul, televiziunea,comunicaţiile digitale, via satelit, magistralele informatice detip Internet vor asigura în viitor un acces aproape instantaneula informaţii vitale teroriştilor, precum şi la o audienţămondială nemijlocită;

- sistemele de arme moderne, noile generaţii de explozivi,de dispozitive de ghidare, de ochire, de comandă de la distanţăsau de comandă şi control vor deveni tot mai accesibile pepieţele clandestine de arme, permiţând obţinerea unui "better boomfor a buckl" - societatea modernă va oferi noi vulnerabilităţi tero-riştilor, cum ar fi transportul aerian; culturale, atomo-electrice, institutele de cercetări biologice sau chimice,platformele marine de foraj; staţiunile de cercetaresubacvatice, nodurile de comunicaţii planetare, sateliţii decomunicaţii, posturile TV şi reţelele de "cable television", dece nu?, şi spaţiul cosmic.

Pentru viitorii extremişti, teroriştii contemporani vorreprezenta un model de comportament, terorismul urmând a fi şiîn continuare o cale de atragere a atenţiei asupra unor disputesau nemulţumiri şi un mod de presiune asupra guvernelor.Factorul economic va favoriza în continuare apelul la terorism,obţinerea de profituri în urma ameninţărilor şi a terorii. înviitorul previzibil vor apărea noi forme de terorism - cazul"terorismului gulerelor albe" nu va mai presupune acţiuniviolente, ci atacuri "soft" contra programelor informatice,reţelelor digitale ale băncilor, transporturilor,comunicaţiilor, sistemelor de procesare informatice dinindustrie etc, aceste acţiuni vor putea paraliza paliere întregiale societăţii.

Terorismul va costa din ce în ce mai mult, costurilenecesare prevenirii sale înzecindu-se, multe state vor renunţala atribuţiile lor antiteroriste în favoarea unor corporaţiispecializate cu caracter transnaţional.

Referitor la evoluţia terorismului, unii specialişti înmaterie concluzionează:

- terorismul va persista ca fenomen acut şi în mileniulurmător;

232

- probabil va creşte cantitativ şi calitativ;- incidentele de mare anvergură vor deveni tot mai dese;- terorismul poate derapa spre megaterorism;- în viitorul apropiat, terorismul va evolua liniar în

materie de tactici, ţinte şi mijloace (armament);- unele state ale lumii vor apela în continuare la terorism

pentru a-şi atinge anumite scopuri;- teroriştii vor fi capabili să declanşeze crize care vor

obliga statele (guvernele) şi organizaţiile internaţionale săaloce tot mai multe resurse pentru combaterea lor.

6.5.2. Personalitatea teroristuluiPersonalitatea teroristului prezintă o serie de trăsături

de caracter şi comportamentale bine conturate, în sensul căacesta îşi atribuie diferite responsabilităţi pe scena justiţieisociale. Orice acţiune teroristă este executată din raţiunieconomice, ideologice sau politice care iau naştere în planpsihic.

Psihoanalistul german Heinz Kohut subliniată că, în planulevoluţiei teroristului, se disting două stadii altepersonalităţii care apar odată cu naşterea şi se amplifică înperioada maturităţii.

Marea majoritate a teroriştilor nu sunt instabili psihic,psihopaţi sau cu un comportament violent, deoarece ar prezentaun pericol chiar pentru organizaţia din care fac parte.

Ca manifestare specific narcisistă, personalitateateroristului se dezvoltă în contextul prejudiciului narcisist.În cadrul unor entităţi teroriste sentimentul de coeziune semenţine tocmai prin acest sentiment al grandorii adulat de toţicomponenţii grupului. Marea majoritate a membrilor organizaţieiteroriste se angajează să pună la cale atentatele teroriste,oferă sau colectează importante sume de bani proveniţi dincriminalitate sau de la simpatizanţi, culeg informaţii saurecrutează specialişti în confecţionarea dispozitivelorexplozive.

Personalitatea teroristului este insuficient studiată subaspectul cauzelor şi motivaţiilor care îi determină să comităacte de mare violenţă.

Astfel, comiterea unui act terorist trebuie privită ca unatentat la adresa lumii civilizate, punând în pericol valorisociale fundamentale – viaţa, sănătatea, libertatea şidemocraţia când analizăm personalitatea teroristului trebuieavute în vedere două aspecte esenţiale, care fac din grupărileteroriste redute greu de combătut.

233

În primul rând, teroristul este puternic motivat – forţaacestei motivaţii este principalul instrument care îl determinăsă ucidă sau să se sinucidă prin acţiuni de tip „Kamicadze”.

În al doilea rând, teroriştii acţionează în mod obişnuit îngrupuri bine organizate care încurajează tendinţele agresive alemembrilor, înlăturând sentimentele de vinovăţie pe care unii le-ar încerca în urma acţiunilor întreprinse.

Cercetătorul Frederick Hacker propune o tipologie apersonalităţii teroristului în funcţie de motivaţia sapsihologică ca geneză a actului terorist. În concepţia sa,teroriştii se împart în trei categorii:

a) categoria teroriştilor cu afecţiuni psihice, mânaţide motive strict personale, care pentru nimeni altcineva nu ausens;

b) categoria teroriştilor criminali, care utilizeazămijloace violente pentru obţinerea unor avantaje personale;

c) categoria teroriştilor „cruciaţi” fiind întâlniţicel mai adesea, caracteristica lor fundamentală fiind existenţaunor idealuri abstracte. Ei nu urmăresc un avantaj personal, ciun prestigiu şi putere pentru îndeplinirea unui obiectiv comun,susţinând că acţionează în numele unui ideal suprem. Este tipulcare nu poate fi considerat nici marionetă, nici incapabil, laşsau lipsit de energie, ci un bun profesionist, bine pregătit şidisciplinat, în sensul unei supuneri desăvârşite. Prin prismalegăturii dintre criminologie şi psihologie se distingurmătoarele tipuri de personalitate ale teroriştilor:

1) Personalitatea psihopatică – reprezintă tipul de comportamentdeviant, caracterizat printr-o imposibilitate de adaptare lamediul social originar, la condiţiile mediului profesional,familial sau social. Această formă de personalitate secaracterizează prin:

- comportament delictual complex;- spontaneitate în efectuarea acţiunilor deviante;- agresivitate exacerbată;- tendinţe de simulare sau bravare;- malignitatea conduitei deviante.Comportamentul psihopatic nu este înnăscut, nu este transmis

ereditar, ci este o structură de conştiinţă caracteristică prinacte antisociale, ură împotriva autorităţii, cu tendinţă sprecruzime şi violenţă, spre distrugeri materiale şi spirituale.

Psihopaţii sunt indivizi singuratici, actele teroristerealizate de ei fiind rezultatul suprem al unei nesociabilităţicronicizate. Complexaţi şi neîmpliniţi, teroriştii psihopaţi serăzbună pe societatea în care nu s-au putut integra.

234

Modul specific de acţiune derivă din modul lor de viaţăsinguratică, cu contacte sociale reduse. Îi trădează accesele defurie, manifestarea violentă, agresivitatea etc.

Indicatorii comportamentului deviant al acestora sunt:- indisciplina;- atitudini refractare faţă de autorităţi;- tendinţa de asociere cu elemente decăzute;- tendinţa de culpabilizare a altora;- irascibilitate;- accese de furie în public;- bravare în public;- tendinţe spre toxicomanie;- limbaj indecent.2) Personalitatea psihotică. Dezvoltarea acesteia se face treptat,

distrugând componentele structurale şi funcţionale ale vieţiipsihice, motivarea comportamentului deviant fiind de naturăpatologică. Schizofrenia, produce degradarea psihicului care areca efect tulburări comportamentale pe fondul unui delirsistematizat.

Dintre formele de schizofrenie, cea paranoidă reprezintăpsihoza cea mai gravă care generează agresivitate patologică,predispoziţie spre acte violente unde sunt folosite mijloacecare provoacă multiple leziuni grave.

3) Personalitatea imatură. Se manifestă la nivelul capacităţiiinferioare de integrare socială. Individul intră în conflict cusistemul normativ inclusiv cu normele juridice, datorităimaturizării. Personalitatea teroristă imatură prezintăstructuri psihice vulnerabile, dezechilibre sufleteşti,autostăpânire redusă, comportament imprevizibil în special însituaţii de criză.

Personalitatea nedezvoltată este prezentă sub toate gradelede debilitate sau obligofrenie conform opiniei psihiatrului ReneZazzo.

4) personalitatea demenţială şi degradată. Acest tip de personalitate(întâlnită destul de des) se caracterizează prin modificărimetabolice şi somatice ale organismului criminalului, fapt cedetermină tulburări psihice radicale manifestate prinmodificări ale personalităţii în special activitateaintelectuală. Aceştia prezintă un grad avansat de scădere amemoriei în raport cu vârsta, slăbirea capacităţii de memorare adatelor, limitarea interesului faţă de nou, grad ridicat deostilitate. În practică, după analiza diferitelor grupăriteroriste, a permis identificarea a două categorii de teroriştişi anume: liderul grupului şi executanţii.

235

Liderul grupului, este personajul dedicat cauzei, este opersonalitate, un fin analist al situaţiei, cel care elaboreazăstrategiile de acţiune şi organizează activitatea grupuluistabilind responsabilităţi pentru fiecare.

Executantul, este un oportunist, recrutat din rândul celorcare sunt vulnerabili sub aspect legal care manifestăcomportamente psihopate. Acesta este înclinat spre agresivitate,asumându-şi în exclusivitate responsabilitatea executăriiactului terorist.

Analizând geneza actului terorist, Hacrer distinge patrustadii succesive ale acestuia:

a) individul sau grupul devin conştienţi de o persecuţiereală sau imaginară;

b) agresiunea nu mai este privită ca fiind normală şi deaici conştientizarea necesităţii schimbării;

c) individul sau grupul decid să acţioneze apelând lasocietate pentru compensaţie;

d) ca urmare a insuccesului privind obţinerea compensaţiei,se trece la ultima soluţie – atacul terorist.

5) Personalitatea fanatico-sinucigaşă. Organizaţia Mondială aSănătăţii, defineşte actul suicidar ca fiind acţiunea prin careun individ caută să se distrugă cu intenţia de a-şi pierdeviaţa, fiind mai mult sau mai puţin conştient de motivele sale.

Dicţionarul sănătăţii1, defineşte fenomenul suicidar cafiind „o tulburare a instinctului de conservare, prin carepersoana se distruge singură alegând o metodă fizico-chimică(spânzurare, înec, otrăvire, electrocutare, precipitare de laînălţime etc.).

Sinuciderea este specifică omului, dependentă indisolubil deconştiinţă pe deoparte încărcată de instinctul de conservare iarpe de altă parte de dorinţa de a-şi suprima viaţa (denumită despecialişti şi dilema conştiinţei). Este motivul care ar susţinecontribuţia eredităţii în predeterminarea comportamentuluisuicidar. Se poate spune că suicidul este explicat prin cauzeereditare asupra cărora acţionează factori externi, favorizanţi,declanşatori care se intersectează cu psihicul paralizândactivitatea nervoasă superioară sau batjocorând chiar ideea deexistenţă.

Suiciderea în terorism apare ca un act de voinţă cu urmărinefaste, constituind cu siguranţă cel mai impresionant gest dinîntreaga existenţă a omului.

Actul terorist – sinucigaş poate fi definit ca un ataccomis de cele mai multe ori, pe fondul unor frustrări religioase1 Bucureşti, 1978.

236

sau politice, săvârşit în mod deliberat, într-o stare deplină deconştienţă de sine, de către o persoană care alege să sesacrifice împreună cu ţintele sale. În ultimele două decenii, lanivel mondial s-au înregistrat peste 300 de atacuri sinucigaşeîn care au fost implicaţi peste 500 de terorişti, majoritatea desorginte fundamentalist islamică.

Din analiza atacurilor teroriste săvârşite în perioadaanilor ’70-’80 specialiştii israelieni, au reuşit să creionezepersonalitatea teroristului sinucigaş ca fiind:

- o persoană de sex masculin;- vârsta între 28-30 ani;- structură atletică dezvoltată;- necăsătorit;- inteligent;- cunoscător al zonei în care acţionau;- naţionalist sau fanatic religios;- credul şi uşor de manipulat.În interiorul organizaţiilor teroriste, teroriştii

sinucigaşi sunt denumiţi „martiri în viaţă”.Pregătirea unui atentator-sinucigaş, cuprinde următoarele

etape:1) Recrutarea se realizează pe mai multe direcţii:- religioasă;- pe bază de voluntariat (dintre membrii organizaţiei, cei

care urmăresc răzbunarea din motive personale, dintre femeilecare doresc să-şi schimbe statutul social minor, prinintermediari sau prin şantaj;

2) Pregătirea se realizează în plan;- ideologic şi religios;- psihologic;- tehnico-operaţional;3) Ceremonia de bun-rămas;4) Executarea actului criminal;5) Mediatizarea atacului sinucigaş;6) Revendicarea atentatului.În funcţie de educaţie structura atentatorilor sinucigaşi se

prezintă astfel1:o studii superioare – 22,2%o studii medii – 36,6%o studii gimnaziale – 5%o necunoscuţi – 36,2%

Structura pe grupe de vârstă: 16-23 ani – 76,6%

1 Studiu efectuat în perioada 1993 – 2000 de către statul Israel.

237

24-29 ani – 18,3% peste 30 ani – 5,1%În funcţie de starea civilă: necăsătoriţi – 90,5% căsătoriţi – 7,2% divorţaţi – 1,15% necunoscut – 1,15%Din punct de vedere psihosociologic, portretul teroristului

este conturat prin următoarele trăsături temperamentale: stăriemoţionale puternice, dorinţa de a masca propriile slăbiciuni,izolare faţă de ceilalţi membrii ai comunităţii.

6.3. Delincvenţa juvenilă6.3.1. Devianţa. Comportament deviantDevianţa , adică abaterea comportamentului de la normele şi

valorile de bază, constituie un fenomen obişnuit în toatesocietăţile de la primele forme organizate de viaţă socială pânăla cele contemporane. Orice societate judecă comportamentulmembrilor săi nu atât din punct de vedere al motivaţiilor saleintrinseci, cât mai ales din punctul de vedere al conformăriiacestui comportament la normele şi valorile unanim recunoscute.Normele , atât cele morale, cât şi cele juridice sunt a douanoastră natură , reprezentând reperele de bază ale conduiteinoastre în toate situaţiile sociale. La rândul lor, valorilesociale ne ajută să evaluăm şi să judecăm , în termenii culturiisocietăţii din care facem parte, toate aceste situaţii sociale.Raţionalitatea comportamentului nostru este dirijată de toateaceste norme şi valori pe care le acceptăm fără să ne mai punemîntrebări asupra legitimităţii lor. Făcând ceea ce fac toţimembrii grupului din care facem parte , obţinem recunoaştere ,identitate şi securitate personală.

Încălcarea normelor, atrage după sine , măsuri punitive şicoercitive în timp ce respectarea lor, produce confort şirealizarea aşteptărilor personale în raport cu acţiunilecelorlalţi, despre care ştim că trebuie să se comporte la fel.Aceste exigenţe ni le însuşim încă din copilărie , educaţia şiprocesul de socializare dezvăluindu-ne conţinutul lor.Conştientizăm astfel că exigenţa conformării la regulilegenerale se manifestă ca o tendinţă "normală" , evaluată pozitivîn cadrul grupului , în timp ce devianţa reprezintă o tendinţănepermisă "anormală", valorizată negativ prin faptul căîmpiedică desfăşurarea normală a vieţii de grup. Datorităacestui fapt , devianţa capătă caracteristicile unei problemesociale de importanţă majoră pentru întreaga societate şi ale

238

cărei consecinţe se resimt la toate nivelurile ei.Reprezentând transgresiunea normelor sociale dominante

într-o societate, devianţa constituie un fenomen întâlnit întoate societăţile , fiind generată şi condiţionată de o mulţimede factori şi cauze generale şi particulare , obiective şisubiective , sociale şi individuale.

Noţiunea de devianţă a fost elaborată, mai ales, de Sellinşi Merton , care încă din 1938 au încercat să obţină definiţiaobiectului de studiu al socio-criminogenezei. Sellin defineadevianţă ca ansamblul comportamentelor îndreptate contranormelor de conduită sau ale ordinii instituţionale.

Denis Szabo remarca ambiguitatea definiţiei devianţei , aşacum ea a fost elaborată de Sellin şi Merton. Aceşti autoriobservă că nu întâmplător conceptul de devianţă a înlocuittreptat pe cel de delincventă în analiza şi cercetareasociologică. Această transformare rezultă din efortulcercetătorilor pentru delimitarea unui câmp de cercetare pornindde la criterii ştiinţifice. Această delimitare rămâne încă unideal de atins, căci relaţiile dintre legea penală şi normelesociale sunt departe de a fi clar stabilite , fiecare dinacestea evoluând într-un ritm diferit şi depinzând de forţedistincte: legea penală şi aplicaţiile ei sunt dependente deprocesele de diferenţiere socială şi de structura puterii destat, pe când normele sociale depind direct de proceseleschimbării sociale.

Analiza interacţiunii dintre aceste variabile diferiteconstituie câmpul de activitate al socio-criminogenezei , acărei cea mai importantă atribuţie constă în a degaja şioperaţionaliza comportamentele cele mai pertinente aledelincventei. Concepţia juridică a delincventei a făcut loc uneiconcepţii fiincţionaliste , bazată pe normele sociale , tradusăîn noţiunea de devianţă , care conferă reacţiei sociale un rolprivilegiat. Unele din domeniile principale de aplicare suntcele privitoare la cercetările de criminologie comparată ,1apsihologia juridică şi medicina legală. Devianţa este văzutăastfel ca ansamblul comportamentelor care ameninţă echilibrulsistemului său ,în termenul lui Merton , "care suntdisfuncţionale".

Extensia , gradul şi intensitatea devianţei sociale depindde reacţia publică, de apărarea socială faţă de diferite abaterişi încălcări , de măsura în care acestea sunt consideratepericuloase pentru structura şi coeziunea grupurilor sociale ,ca şi de natura şi forma sancţiunilor ce li se aplică. Deaceea , evaluarea devianţei sociale se face în funcţie de

239

valorile sociale lezate şi de normele sociale violate de anumiţiindivizi sau grupuri .

Ca fenomen de încălcare a legilor de orice natură ,devianţa poate lua direcţii foarte diferite , înscriind petineri în aria nonconformismului , a delincventei, a inadaptăriisociale cu substrat psihopatologic , în funcţie de tipul denormă pe care adultul consideră că tânărul a încălcat-o.

Dincolo de conţinutul real al consecinţelor sociale produsede asemenea acte de devianţa (delincventă) trebuie recunoscut cădeseori adultul are tendinţa să califice drept deviant oricecomportament al tânărului care atentează la autoritatea sa deeducator. Multe dintre evaluările făcute de adult actelor şiconduitelor tânărului, sunt impregnate de o tentă pateraalistă.Această prejudecată stă la baza multiplelor conflicte care opunpe tineri adulţilor şi care au drept consecinţă înăsprireasancţiunilor educative şi, implicit, întărirea motivaţiilorcomportamentului deviant. Adeseori , acest comportament devine oconduită persistentă, care intră în conflict chiar cu normapenală.

Sociologii definesc comportamentul deviant ca uncomportament "atipic" care încalcă normele sociale recunoscuteşi violează cerinţele instituţionale, intrând în conflict custandardele sociale şi culturale acceptate în cadrul unui grupsau sistem social. Aceste standarde, "patern"-uri sau modele decomportament sunt specifice pentru fiecare cultură în parte. Înorice societate comportamentul deviant acoperă o mare varietatede tipuri ,mergând de la aşa-numitul "comportament excentric",definit prin gesturi "insolite", vestimentaţie aparte şi"dezordine" comportamentală, până la comportamente"disfuncţionale" sau aberante, înscrise în aria delincventei, atulburărilor psihice , a subculturilor şi contraculturilordeviante şi marginale.

Moda însăşi reprezintă, în majoritatea , în majoritateacazurilor , un fenomen de devianţă , la fel ca şi arta de"avangardă", cu toate curentele ei opuse academismului clasic."Diagnosticarea " sau "etichetarea " acestor fenomene saucomportamente ca fiind "normale" sau "anormale" depinde denatura normelor sociale ,de gradul de toleranţă sau intoleranţăal societăţii respective , ca şi de pericolul actual saupotenţial pe care îl prezintă devianta pentru stabilitateavieţii sociale. Numeroşi psihologi ,sociologi şi antropologisociali au evidenţiat în studiile lor influenţa culturilor şischimburile evaluative ale grupului social asupra calificăriicomportamentelor ca fiind deviante sau marginale, accentul fiind

240

pus pe ideea că toate criteriile de etichetare a normalităţii şia anormalităţii sunt relative, iar din acest punct de vedereceea ce apare deviant pentru o anumită cultură , într-o altăcultură poate fi considerat un fenomen normal.

În comunităţile arhaice, violenţa era admisă ca normă degrup, în timp ce in în societăţile contemporane este reprimată.În multe societăţi ,însăşi desemnarea indivizilor ca sănătoşisau bolnavi se manifestă ca o problemă de definiţieculturală ,ceea ce face ca deseori o anumită societate săutilizeze criterii divergente faţă de alta.

Astfel, în anumite societăţi totemice epilepticii erauconsideraţi ca un grup social "privilegiat", atribuindu-li-seputeri supranaturale ,spre deosebire de societăţile moderne şicontemporane , unde sunt etichetaţi ca bolnavi.

În orice societate există tabuuri , interdicţii şicomportamente prohibite , care în alte societăţi sunt admise sautolerate. Deciziile privind consumul "legitim "dedroguri ,depind, de pildă, de normele şi valorile sociale, într-o serie de comunităţi mai vechi neexistând reglementări legalepentru interzicerea sau restrângerea acestui consum atât denociv în societatea contemporană. Anumite interdicţii se extindchiar asupra consumului de alimente sau alcoolului, fiindcunoscute din acest punct de vedere tabuurile şi prescripţiilereligioase ale populaţiei musulmane. Legea sau norma moralădictează de cele mai multe ori regula de comportare , permiţânda califica ceea ce este "normal" sau "deviant". Un exempluilustrativ este reprezentat de perioada prohibiţiei dinS.U.A. ,caracterizată prin interdicţia consumului de alcool ,darşi prin multiplicarea actelor deviante ,ceea ce a constrânsadministraţia să revină asupra legii.

Depăşind limitele instituţionale acceptabile, devianţaîmpreună cu starea de marginalitate se manifestă ca elementedisfuncţionale, definite de abaterea de la normele şirăspunsurile general acceptate care caracterizează normalitatea.

Comportamentul deviant poate fi înţeles două moduri: fie caprodusul "incapacităţii profesionale" a individului ,datorităunor deviaţii fiziologice sau a anormalităţii intrapsihice de aacţiona conform indicaţilor normei ,fie ca produs al unei formede comportament perfect normal, dar incompatibil cu standardelede compatibilitate ale grupului. În primul caz ,avem de a facecu starea de boală sau cu incapacitatea funcţională aindividului , care îi acordă acestuia "obligaţii" şi "privilegii" speciale iar în al doilea caz avem de-a face cu situaţii deinadaptare şi neintegrare socială , determinată de condiţiile de

241

mediu, implicând negarea normelor de bază ale grupului saurevolta împotriva lor.

Sociologii fac , de altfel, distincţia între "devianţapozitivă" , prin care individul se abate de la standardele"medii " şi de la stereotipul conformismului social şi "devianţănegativă",1 prin care individul încalcă, refuză sau eludeazăindicaţiile de bază. De obicei, personalităţile puternice, mariiinventatori şi inovatori care adoptă comportamente peste "medie"se încadrează în tipul de devianţă pozitivă.

Ei sunt adeseori combătuţi sau respinşi ,dar timpul le vada de dreptate. Devianţa nu implică ,evident, starea "de anomie" caracterizată prin absenţa oricărei norme, ci comportă şi eaconformism , adeseori mai constrângător decât cel al vieţiinormale. Integrarea în cadrul unor grupuri delincvente presupune,de pildă, o serie de reguli "rituale" ,supunerea necondiţionatafaţă de autoritatea şefului şi alte caracteristici conformistespecifice acestei forme de organizare socială. Majoritateaconcepţiilor sociologice consideră devianţa ca este un produs deviaţă specific condiţiilor de viaţă extrem de tensionate,caracterizând societatea contemporană care au generat şigenerează în continuare multiplicarea fără precedent a modurilorde comportament "alternativ", ca reacţie firească faţă detendinţele de manipulare şi de integrare existente în cadrulunei forme de organizare socială ,caracterizată prin polarizareamarcantă a diferitelor straturi sociale şi unde factorul politicnu reuşeşte decât rareori să concilieze interesele economice aleagenţilor sociali. Această viziune apare plauzibila dacă avem învedere abundenţa grupurilor subculturale , a sectelor religioase, a mişcărilor extremiste şi a altor categorii deviante dincadrul societăţii contemporane. Adeseori ,creşterea decalajelorîntre nivelul aspiraţiilor şi mijloacelor legale , permise , dea le satisface , de care dispun unele grupuri sociale , conducela apariţia frecventă a unor sentimente de frustrare şi ,implicit , la tendinţe constante de devianţa , violenţă, şiagresiune.

Multe din aceste grupuri se compun din indivizi"handicapaţi " social şi frustraţi afectiv , ale căror norme şivalori cu caracter "marginal" sunt diametral opuse normelorlegale şi permise, devenind astfel baza unor acţiuni antisociale, ilicite sau deviante.

Dincolo de conţinutul şi semnificaţia acestor concepţii ,fenomenul de devianţa reprezintă o realitate de care trebuie să1 M. Ralea şi T. Herseni, Introducere în psihologia socială,Bucureşti,Editura

Ştiinţifică, 1966,p 98.

242

ţină seama orice societate. Măsurile punitive trebuie să fie înstrânsă legătură cu gradul de periculozitate al comportamentelorrespective şi cu toleranţa normelor morale şi juridice faţă deele. Diversitatea normelor şi valorilor culturale dovedeşte cătipul de comportament deviant nu este universal şi omogen.

Demonstrând marea variabilitate culturală a criteriilor dedefinire a devianţei, sociologii au arătat că atât normalitateacât şi anormalitatea sunt relative, depinzând de semnificaţiaacordată acestora de grupuri sociale şi culturale diferite.Pentru acest motiv , criteriile clinice de evaluare a faptuluipsihopatologic trebuie să se aplice în strânsă corelaţie cucriteriile sociale care acţionează într-un anumit perimetrucultural şi normativ şi prin intermediul cărora poate fievaluată anormalitatea adeseori identificată cu devianţa .

În perioada postbelică , conceptul de devianţa capătăvaloare în contextul teoriei "patologiei " şi dezorganizării "sociale.

Comportamentul deviant duce firesc la apariţia unui răspunsferm şi "violent" din partea societăţii, care va pune înfuncţiune toate normele şi mecanismele sale de control social ,aplicând sancţiuni ce merg de la reprobare la sancţiunile celemai severe.

Cauzele devianţei sunt de natură antropologică şisociologică , ea fiind rezultatul interacţiunii dintrepersonalitate ( factori biologici ,psihologici , socioculturalicare concură la dezvoltarea individului ) şi mediul ei deexistenţă ( grup social , familie , societatea cuparticularităţile ei economice , etnice , cultural -educaţionaleetc). Dreptul , criminologia , medicina legală şi psihiatriaclinică şi judiciară ,studiază implicaţiile specifice aledevianţei , promovând măsuri juridice şi mediale de pedepsire ,tratare , profilaxie şi recuperare a individului deviant.Comportamentul deviant (aberant , anormal) cu sau fărăcomponenta antisocială , întâlnit în general la personalităţiledizarmonice ,constituie obiectul actului terapeutic psihiatricşi numai la nevoie solicită măsuri medicale(stabilite deexpertiză medico-legală psihiatrică) sau juridice de siguranţă.1

Devianţa , în sens clinic , psihiatric , include , deasemenea , auto şi heteroagresivitatea (suicidul , homicidul ,automutilarea , perversiunile sexuale , impulsurile piromane ,cleptomane , mitomane , fugile impulsive din stărileconfuzionale , psihotice , demenţiale din reacţiile psihotice).1 Răşcanu Ruxandra,"Psiholgia comportamentului deviant", Editura Universităţiidin Bucureşti,1995.p48

243

În medicina legală „comportamentul deviant” esteechivalentul reacţiilor medico-legale care devine un "domeniuparticular de cercetare " prin semnificaţia amplă , metodologiaspecifică de investigare şi interpretare , justificând denumireadomeniului său de "patologie medico-legală a comportamentului".Acest domeniu al cercetării se află la frontiera dintreştiinţele medico biologice şi social juridice , având permanentîn vedere necesitatea obiectivării fenomenelor prin metodefundamentate ştiinţific , în scopul furnizării de elementeprobatorii, convingătoare şi aprofundând o problematicăspecifică a patologiei poate furniza celorlalte specialităţi oserie de date valoroase în domeniile comune depreocupare .Autorul sintetizează nomenclatura abaterilor de laconduita normală astfel:2

a) comportament deviant (abateri de la normele sociale );b) comportament aberant (aspecte medico-legale şi

psihopatologice );c) comportament antisocial sau infracţional

(aspecte judiciare ale comportamentului ). Această categorie cuprinde patru tipuri ,primele două

predominând în cazul delincventei juvenile:- comportament antisocial accidental (ocazional);- comportament predelictual;- comportament delictual propriu-zis;- comportament infracţional patologic.Din perspectiva unor medico-legale şi criminologice ,

aceste 3 tipuri de comportament (şi cele 4 subtipuri aleultimului) acoperă întregul spectru , delimitatpluridisciplinar, al devianţei. Acelaşi autor sistematizeazăalte trei tipuri etiopatogenice ale comportamentului antisocial:

- comportament motivat patologic (se impunmăsuri curative predominante);

- comportament potenţat (sensibilizat) patologic ( măsurispeciale diferenţiate );

- comportament exacerbat al unui fond patologic latent(măsuri preventive şi curative diferenţiate).

Ca forme particulare ale comportamentului deviant autorulenumera: simularea şi sinistroza , hetero şi autodistrucţia ,narcofilia, recidiva deviantă, conduita deviantă la copii şitineri, delincventa juvenilă.

Evaluarea aspectelor medico-legale ale comportamentuluideviant presupune deseori o cercetare atentă din partea unei2 Dragomirescu,V. "Psihologia comportamentului deviant" Editura Ştiinţificăşi Enciclopedică, Bucureşti, 1976, p.l56

244

echipe complexe , în care psihiatrul ,psihologul, asistentulsocial şi juristul au fiecare un rol fundamental.

6.3.2. Delincvenţa juvenilă - formă a devianţei socialeAvând în vedere faptul că în puţine cazuri comportamentul

delincvent se manifestă la adolescenţi dintr-o dată , accidental, ci mai degrabă se structurează treptat printr-un cumul defactori cauzali, devine deosebit de importantă analizafenomenului larg al devianţei sociale (la minori) ,în care ,dealtfel, se înscrie , particularizându-se cu elementedistincte ,delincventa juvenilă.

Ca formă distinctă de deviantă (de natură penală) ,delincventa juvenilă constituie un "fenomen complex caredefineşte ansamblul conduitelor aflate în conflict cu valorileocrotite de norma penală. Din punct de vedere strict juridic ,acest fenomen caracterizează încălcarea normelor care reflectăcerinţele oricărei forme de convieţuire umană (limitarealibertăţii personale , adaptarea adecvată la mediul social ,concordanţa dintre atitudinile individuale şi cerinţelesociale , respectarea interdicţiilor şi prescripţiilor normative, adoptarea acelor criterii de acţiune care fac posibilă"normalitatea" şi predictibilitatea comportamentului etc.).

Prima problemă care se ridică privind delincventa juvenilăeste legată de necesitatea utilizării acestui termen în loc dealţi termeni consacraţi juridic şi folosiţi pentru adulţii careîncalcă normele juridicopenale. Acest termen provine de lacuvântul francez "delinguance juvenile", care la rândul lui ,derivă din latinescul „delinquence juvenis", desemnând"ansamblul abaterilor şi încălcărilor de norme sociale,sancţionate juridic", săvârşite de minorii până la 18 ani.

Desigur, este absolut necesar să diferenţiem în cadrulcategoriei largi de minori câteva subcategorii, distincţiefăcută clar de către sistemul nostru juridic. Astfel, minoriipână la vârsta de 14 ani nu răspund penal, chiar dacă ei comitinfracţiuni. Cei cu vârsta între 14 şi 16 ani răspund juridiclimitat dacă se stabileşte existenţa discernământului laexpertiza medico-legală psihiatrică (art.99 Cod Penal). Însfârşit, minorii cu vârsta între 16 şi 18 ani răspund în faţalegii, având discernământ în toate acestea, modul de sancţionareşi mai ales cel de executare al pedepselor deosebindu-se de celefolosite pentru infractorii adulţi.

Delincventa juvenilă, în ansamblul ei, nu este altcevadecât consecinţa absenţei sprijinului moral oferit de adult, alipsei de protecţie şi îngrijire primite în familie, a eşecului

245

activităţii de educaţie morală primită în şcoală etc. Un minordelincvent este o victimă şi nu un vinovat conştient deresponsabilităţile ce i se impută. El nu are conştiinţainadaptării sale la cerinţele normative, trăind o experienţăsocială diferită de cea a adultului.

Datorită acestui fapt, delincventa juvenilă apare ca unefect al lipsei de responsabilitate a familiei, a părinţilor şia educatorilor, a factorilor răspunzători de formarea conduiteimorale a tineretului. De altfel, noţiuni cum ar fi: copil"dificil" - copil "problemă" nu reprezintă decât etichetări denatură morală, care încearcă să escamoteze conţinutul real alprocesului educativ. Dacă conduitei infracţionale a adultului îisunt specifice profunde motivaţii antisociale, acestea suntabsente pentru adolescentul deviant, în cazul său actul deîncălcare a normei reprezentând, de cele mai multe ori, produsulunei "întâlniri " întâmplătoare între o personalitate labilă dinpunct de vedere moral şi o " ocazie " delictuală oarecare.

Revolta tânărului contra autorităţii întruchipate de normamorală sau legală, este de fapt, efectul subteran al uneiconfruntări implicite cu educatorul, generalizată dintr-un planindividual în plan colectiv. Din acest punct de vedere,evaluarea delincventei juvenile ca fenomen colectiv, trebuie săţină seama de multiple elemente explicative, cum sunt: eşeculşcolarizării, slăbirea controlului social, absenţa identificăriicu metode morale autentice, datorită dezorganizării familiei şideclinului funcţiilor ei educative tradiţionale, existenţa unorraporturi tensionate cu părinţii sau educatorii, insecuritateaafectivă, multiplicarea ocaziilor infracţionale în mediulsocial, constituirea unor subculturi sau contraculturi careinversează sensul funcţionalităţii normelor instituite de adult,tulburările de comportament cu sau fără substrat patologic,situaţiile anomice din timpul marilor perioade de criză.

6.3.3. Concepţii şi teorii fundamentale în evaluarea cauzelor delincventei juvenileNecesitatea abordării fenomenului delincventei juvenile a

dus la elaborarea a numeroase paradigme şi teorii cu caracterdescriptiv şi explicativ, urmărind stabilirea şi diferenţiereacauzelor şi a proceselor de bază care duc la manifestareaactelor şi proceselor de bază care duc la manifestarea actelorantisociale în rândul copiilor şi tinerilor .

Teoriile şi paradigmele cu caracter reprezentativ pentrufenomenul delincventei juvenile, se împart în trei mari grupe înfuncţie de criterii sociologice, psihologice, socio-culturaleetc. Aceste teorii sunt:

246

a) teorii care se bazează pe importanţa cauzelorindividuale (psihologice), considerând manifestările delincventeale tinerilor ca fiind determinate de comportamentul individual.Această premiză se întemeiază pe constatarea că unii tineridelincvenţi prezintă tulburări de personalitate, anumitementalităţi şi atitudini caracteristice adolescenţei (cum ar fiopoziţia, negarea valorilor şi normelor socio-culturale alesocietăţii, nonconformismul, excentricitatea, etc. Punctul devedere al devianţei comportamentale consideră că actele şidelictele corecţionate penal, sunt comise de cele mai multe oride tineri deficienţi ce încalcă standardele normative socio-juridice neputând să le respecte.

Predispoziţia spre devianţă (delincventă) e dependentă şide contextul socio-economic şi cultural în care trăieşteminorul, de mulţimea carenţelor ce aparţin socializării înfamilie, de trăirea sentimentului de anxietate şi frustrareafectivă etc.

Promotorii acestei concepţii susţin faptul că la bazacazurilor de devianţă juvenilă se află o stare de insecuritatecare duce la manifestări de conduită agresivă, la intensificareanevoii de conflict. Ca urmare, delincventa juvenilă estecaracterizată ca fiind produsul unui conflict de adaptare întretânăr şi anturajul său, conflict cauzat de trăsăturile psihicespecifice adolescenţei: egocentrism, impulsivitate,agresivitate, nonconformism, etc.

Această perspectivă psihologizantă pune accentul peperturbările datorate, în general, conflictelor de familie.Familia ca nivel microsocial are sarcina de a amelioratensiunile interpersonale, de a aplica corect şi eficientmodelele de educare, de socializare a tinerei generaţii,modelând pozitiv trăsăturile individuale de personalitate alemembrilor ei, dându-le o conotaţie morală.

b) Teorii care susţin că delincventa juvenilă e rezultatulprocesului dezorganizare socială. Conform acestora, perioadelede criză, de instabilitate economică, mobilitatea socialăgenerează cele mai multe cazuri de devianţă juvenilă.

În vederea explicării variaţiilor tipurilor de conduitădeviantă, a ratei delincventei, mulţi specialişti au trecut lacompararea unor indicatori sociali, culturali, ecologici, dindiferite arii urbane, grupe sau segmente de populaţie. In bazaacestui studiu au fost identificate perimetre cu caractercriminogen, care prezentau o rată a delincventei juvenileridicată, ca urmare a eterogenităţii populaţiei, proceseloraculturative, ineficientei controlului social instituţionalizat.

247

Criteriul de bază al acestei perspective, e cel al dezarmonieisocial-culturale într-o societate. Se pune accentul pe fenomenecum sunt crizele socio-economice, migraţiile de populaţie,procesele aculturative etc. Totuşi, această teorie nu explică dece o serie de tineri ce provin din aceleaşi locuri de rezidenţănu devin delincvenţi.

c). Teorii conform cărora delincventa juvenilă reprezintăun efect direct al conflictelor normative între tineri şiobstrucţiile instituţionale de a avea acces la status, labogăţie şi putere. Apare astfel un conflict între scopurilesociale cu caracter dezirabil şi mijloacele legale de a lerealiza. Ar rezulta ca delincventa juvenilă este o consecinţă afolosirii de către tineri a unor mijloace ilicite. Tinerii devindelincvenţi fie ca urmare a eşecului de a ajunge la scopuriculturale prin mijloace legitime, fie din cauza neputinţei de aaborda alternative de reuşite datorită numeroaselor barieresociale. Această perspectivă consideră, de fapt, delincventajuvenilă ca efectul unei lipse de concordanţă dintre modeleleculturale şi mijloacele de acţiune.

În cadrul acestor teorii se pune un accent prea mare peaspectele de conformism ale tinerilor, omiţându-se numeroaselormotivaţii cu privire la comportamentul lor, neluându-se în seamămultitudinea valorilor şi scopurilor, de multe ori antagoniste,ale diferitelor grupuri sociale.

A.- Teoria rezistenţei la frustrareFrustrarea reprezintă o situaţie în care un obstacol

(eveniment sau element frustrant) intervine în caleasatisfacerii unei trebuinţe şi care modifică comportamentulpersoanei. Subiectul poate resimţi consecinţele frustrării (caangoasă, emoţii schimbare de dispoziţie) fără a cunoaşte însăcauzele reale.

Unii autori consideră că manifestările delincventeijuvenile sunt cauza capacităţii limitate de depăşire asituaţiilor de frustrare. Frustrarea se manifestă printr-otensiune afectivă mărită, ceea ce îl poate duce pe minor lacomiterea unor acţiuni antisociale, prin utilizarea unormijloace ilicite.

Toleranţa la frustrare reprezintă capacitatea unui tânăr dea depăşi o situaţie de frustrare fără să utilizeze mijloace derăspuns inadecvate.

Elaborată de W.C. Reckless, teoria "rezistenţei " lafrustrare , ca teorie predominant psihologcă, propune formareaunui sistem de ipoteze explicative. Acest model teoretic de

248

abordare a deviantei juvenile se bazează pe conceptul de"structură intimă" a individului care reprezintă o piedicăautentică în calea tendinţelor de încălcare a normelor socialeşi morale.

După Reckless există o structură socială externă şi ostructură psihică internă re au rolul de a proteja tânărul defrustrare şi agresivitate.

" Rezistenţa " externă este formată din grupurile socialedin care tânărul face parte şi la care el este socializat(familie, grup de prieteni), care conferă înscrierea unui anumitstatus - rol în societate, sentimentul de identificare cu grupuletc.

"Rezistenţa " interioară este o structură care asigurătânărului conştiinţa identităţii de sine, a imaginii despre sineraportată la alte persoane sau grupuri, asigură o toleranţă lafrustrare.

Atunci când anumite părţi esenţiale ale celor douăstructuri lipsesc, tânărul devine predispus de a manifestaconduite deviante, antisociale şi imorale.

Un alt factor declanşator al actelor predelincvente şidelincvente este acela a sentimentului de frustrare -agresivitate trăită de tânăr. Agresivitatea, noţiune ce este înstrânsă legătură cu frustrarea, reprezintă un instinct saunecesitate, un răspuns la o anumită excitaţie sau frustrare .

După V. Dragomirescu, problema raportului frustrare-agresivitate trebuie privită sub două aspecte :1

a) frustrarea prin ea însăşi, care nu declanşează imediatun comportament agresiv, ci provoacă o stare de anxietate şi detensiune afectivă care poate declanşa sau nu agresivitatea;

b) există comportamente agresive care nu sunt determinatede frustrări. In patologia individuală se potidentifica cazuri de agresivitate constituţională înepilepsii, sindroame paranoice.

Concluzia care se poate desprinde e că agresivitatea nutrebuie neapărat văzută ca un factor generator de comportamentpredelincvent sau delincvent, ci ca o încercare de descoperire apropriei identităţi de către tânăr, formarea unei atitudinicombative cu caracter deosebit de important în societate. O altănoţiune utilizată în abordarea etiologică a frustrăriiagresivităţii în adolescenţă, este şi cea "disonantă " cognitivăşi afectivă ce aparţine lui S. Festinger. "Disonanţa "cognitivăreprezintă un element ce intervine în momentul în care e1 Dragomirescu V., "Psihologia comportamentului deviant",Editura Ştiinţificăşi Enciclopedică,Bucureşti, 1976, p.68.

249

împiedicată sau neutralizată o necesitate legitimă a tânărului,fapt care duce în final la stări tensionale şi conflictualeîntre tânăr şi mediul lui socializator (familie, şcoală, anumiteinstituţii socio-culturale).

În ceea ce priveşte familia, în societate există familii încare domină stările de tensiune, conflictele, unde anxietatea şiinsecuritatea afectivă, socio-economică favorizează apariţiaunor stări de violenţă, manifestări de impulsivitate şiinstabilitate .

Aceste disfuncţii sunt mai profunde în familiile unde segăsesc părinţi alcoolici, violenţi, cu antecedente penale.

Elaborată de sociologul şi criminologul american E.R.Sutherland şi expusă pe larg în lucrarea " Principles ofCriminology ", face o critică severă la concepţia lombrosianăprivind delincventul "înnăscut" sau transmiterea delincventei pecale ereditară, introducând teza "învăţării sociale" acomportamentului delincvent.

Teoria pleacă de la ipoteza că în viaţa socială indiviziisunt confruntaţi cu modele pozitive (conformiste ) şi negative(nonconformiste), de conduite care se "învaţă" în cadrulproceselor de comunicare şi relaţionare socială dintre indivizişi grupuri.

În condiţiile în care individului i se oferă modeledeficitare din punct de vedere adaptativ (cum ar fi modeleneurotice, delincvente etc.) el va interioriza aceste modele(proces de identificare) şi va dezvolta comportamenteneadaptative . În sprijinul acestei teorii, asocierea unui tânărla unul din cele două tipuri de grupuri - conformiste (non-delincvente) sau nonconformiste (delincvente) - este momentulcel mai important în funcţie de care copilul sau tânărulevoluează spre o stare adaptivă, conformă cu normele sociale sauspre o conduită delincventă, dezadaptativă în raport cusocietatea.

B.- Teoria "dezorganizării sociale"Teoria aparţine şcolii de la Chicago care a emis un set de

ipoteze şi paradigme, care încearcă să surprindă efectelesecundare negative, declanşate de procesele de schimbare şidezvoltare asupra delincventei, manifestate în societateaomenească interbelică.

Conform acestei orientări originea şi intensitateadelincventei sunt determinate de crizele socio-economice, defenomenele de urbanizare şi migraţie rurală. Rata delincventeicunoaşte un nivel ridicat în zonele caracterizate prin declin de

250

populaţie şi dezorganizare socio-culturală, ducând la fenomenede marginalizare, predelincventă şi delincventă juvenilă,fenomene de "dezorganizare socială".

R.Show şi D. Mc Kay au arătat faptul că în marile metropoleamericane rata delincventei e mult mai ridicată faţă de altezone şi oraşe. Ei au ajuns la concluzia că rata delincventeijuvenile sancţionate e mult mai ridicată în zonele puternicindustrializate şi urbanizate, care se caracterizează prinschimbări socio-economice intense.

In astfel de zone s-a observat o creştere constantă anivelului delincventei juvenile şi datorită formării unorcomunităţi eterogene cu grad mic de coeziune socială, undecontrolul social este insuficient sau ineficace.

In urma analizei situaţiei socio-economice a familiei, aanalizei nivelului şi calităţii socializării adolescentului Shawşi Mc Kay ajung la concluzia că delincventa juvenilă erezultatul greutăţilor materiale, a contradicţiilor şiconflictelor interpersonale sau intergrupale (colective) cu carese confruntă generaţia de adolescenţi şi tineri.

Un alt element al acestei paradigme este rezultat de"organizarea diferenţială" a grupurilor sociale, cea care faceca normele şi valorile sociale să nu fie cunoscute de toţiindivizii. Din această cauză pot apare conflicte întrediferitele norme sociale, încât individul se poate afla la unmoment dat destul de dezorientat.

Individul va depăşi această stare prin "asociaţiadiferenţială" prin care învaţă normele şi regulile aparţinândgrupului cu care vine mai mult în contact.

Această teorie consideră socializarea ca factor explicativîn generarea delincventei, subliniind faptul că conduitadelincventă se învaţă prin socializare, individul asimilândmodele şi norme care-i induc o serie de atitudini, deprinderi şicomportamente negative.

Consumul de alcool şi de droguri, agresivitatea, violenţa,sunt comportamente învăţate sau imitate de diversele grupuri detineri.

Teoria "asociaţiilor diferenţiale", cu toate explicaţiilecauzale ce le aduce privind manifestarea comportamentuluidelincvent, neglijează totuşi problema complexă a motivaţieiactului delincvent.

C.- Teoria "subculturilor delincvente " şi teoria "grupurilor de la margineastrăzii"

Această subcultură este considerată de către reprezentanţii

251

principali ai acestei teorii A.Cohen, M. Gordon şi M. Yinger, cao subdiviziune a modelelor culturale la care participă oasemenea parte din grupurile sociale.

Aceste subculturi apar ca o reacţie de protest faţă denormele şi valorile societăţii, incluzând indivizi care seconsideră obstrucţionaţi în dorinţele lor de a avea acces lavalorile şi bunurile sociale.

De aici şi cauza că orice subcultură dispune de valori şinorme diferite de cele ale societăţii.

"Subculturile delincvente" apar, după cum afirma S.Rădulescu şi D. Banciu în lucrarea "Introducere în sociologiadelincventei", atunci când indivizii dintr-o anumită subculturăfolosesc mijloace ilegale, antisociale pentru a-şi atingescopurile şi a-şi realiza nevoile proprii. Aceste subculturidelincvente impun membrilor manifestarea unor activităţidelincvente, cu caracter ilicit, impunând "învăţarea"diferitelor tehnici şi procedee delincvente.

Un alt punct de vedere este acela că adolescenţii ceaparţin claselor defavorizate, supuşi formelor de presiune alefamiliei şi şcolii (care uneori se află în contradicţie)reacţionează nevrotic prin exteriorizarea frustrării(insatisfacţiei) şi asocierea în laude sau "subculturidelincvente".

In acest mod "subcultură delincventei" apare ca o reacţiefaţă de valorile şi normele clasei dominante. Clasa dominantăobligă tânăra generaţie să se conformeze normelor şi regulilorsociale.

Majoritatea tinerilor delincvenţi provin din familiidezorganizate, familii tensionale şi conflictuale, din familiicu condiţii necivilizate de locuinţă şi confort.

Teoria "dezorganizării sociale" identifică factorii cauzaliprincipali ca scădere a funcţiilor de socializare şi controlexercitate de societate, dezechilibrarea ordinii socialedatorită eterogenităţii populaţiei, multiplicarea fenomeneloraculturative în mediul urban.

Reprezentanţii acestei teorii afirmă că accentul trebuie săse pună, în vederea scăderii ratei delincventei, pe ameliorareacondiţiilor socio-economice şi socio-culturale din zonele şicartierele defavorizate. Trebuie remodelat chiar mediul socialîn care trăieşte adolescentul. Trebuie acţionat deci la nivelulcomunităţii umane, prin reconstrucţia şi ameliorarea a cea cepoate genera sau generează manifestări antisociale şidelincvente.

Această teorie, cu toate că aduce perspective noi în

252

abordarea fenomenului de delincventă juvenilă, priveşte dintr-ooptică exclusivistă delincventa juvenilă, ca un efect alproceselor de urbanizare, industrializare, amintind factoriiintermediari care acţionează asupra tânărului (familie, şcoală,grup de prieteni, factori individuali etc.).

Pericolul mare al grupurilor marginale, bandelor stradale,constă în faptul că sunt alcătuite din tineri cu deficienţe desocializare, tineri care au abandonat şcoala sau familiile deprovenienţă, tineri cu antecedente penale, tineri recidivişti.

Cele două teorii exagerează importanţa socializării"negative" în grupurile sociale, neglijând mecanismele intimeale motivaţiei individuale în săvârşirea actuluidelincvenţional.

D.- Teoria "etichetării sociale"Premisă fundamentală a interacţionismului simbolic, prin

reprezentanţii săi E. Goffman, H. Becker, K. Erikson şi alţii,această teorie concepe delincventa ca o însuşire dată aceluicomportament de către grupul sau indivizii clasei dominante şicare evaluează condiţia ca fiind deviantă.

Definiţia socială şi clasificarea actului ca fiind deviantface din individ un real delincvent.

In funcţie de modelul normativ, de sistemul valoric al uneisocietăţi, de rolurile prescrise prin norme şi rolurile efectivjucate de indivizi, grupurile sau societatea vor aprecia sisancţiona diferitele comportamente ca fiind legitime sauilegitime, morale sau imorale, permise sau nepermise, normalesau deviante . In anumite situaţii pot interveni o serie dedistanţări între modelul normativ şi rolurile precise jucate deindivizi. Această îndepărtare de model se poate datora fienecunoştinţei normelor, fie înţelegerii greşite de îndeplinire arolurilor prescrise de norme.

O formă de organizare socială cu caracter negativ estebanda de tineri apărută ca urmare a eşecului acţiunii unorinstituţii sociale, indiferenţei faţă de situaţia tineretului,sărăciei şi mizeriei fizice, sociale şi morale.

Adeseori aceste bande devin violente, agresive, organizândacţiuni ilegale, ajungând la comiterea de fapte antisocialegrave: omoruri, violuri, trafic de droguri etc.

Pornind de la paradigma lui R. Merton, cu privire laanomie, A. Clorvard şi E. Ohlin introduc noţiunea de"oportunitate diferenţială" care este dată de ansamblulmijloacelor prin care grupurile sociale îşi realizeazăinteresele şi scopurile permise de societate.

253

O variantă a acestei teorii este aceea a "grupurilor de lamarginea străzii", elaborată de F.Whyte care arată că tânăruladolescent se caracterizează prin nevoia de asociere şiparticipare la activităţile grupului de prieteni, la nevoia derecunoaştere a calităţilor sale de ceilalţi prieteni; toatefiind modalităţi de socializare a tânărului.

Grupurile creează adolescenţilor o posibilitate de a-şimanifesta şi chiar realiza dorinţele şi aspiraţiile, de a-şidezvolta limbajul, capacităţile şi aptitudinile. Din nefericire,unele din aceste grupuri au o situaţie marginală în societate,fiind dominate de sentimente de frustrare şi insatisfacţiesocială, violenţă şi agresivitate .

Prin interiorizarea unor norme de conduită antisocială,aceste grupuri de tineri se transformă în reale surse potenţialede predelincvenţă şi delincventă juvenilă.

Reprezentanţii acestei teorii afirmă că predelincvenţă şidelincventa nu există ca atare decât în măsura în caresocietatea sau anumite grupuri sociale le numesc aşa,sancţionând pe cel care-1 va considera deviant. Delincventa esteo consecinţă, uneori, a aplicării unei "etichete" de cătresocietate.

Definirea unui comportament ca fiind deviant depinde puţinde ceea ce comit cu adevărat indivizii care încalcă normele,fiind, de fapt, consecinţa modului cum alţii gândesc acestcomportament.

Definirea delincventei, după cum arăta F. Tannenbauer, seface printr-o dramatizare exagerată a răului, explicând că înorice societate sunt consideraţi ca răi, bolnavi, alienaţi,criminali în funcţie de intensitatea reacţiei faţă de aceştia,reacţie care va influenţa negativ evoluţia lor.

Se poate spune că această teorie se axează predominantasupra domeniului normativ, abordând foarte puţin contradicţiilesociale şi economice ale societăţii în general.

O idee critică a acestei teorii constă în ireversibilitateaprocesului de etichetare, etichetarea individului ca fiinddeviant neimplicând şi pierderea identităţii sale morale,deoarece procesul de socializare poate duce în multe cazuri larecuperarea socială a individului, la instaurarea normalităţiila indivizii devianţi.

6.4. Potenţial delincvenţial a delincventei juvenile6.4.1. Aspecte privind potenţialul delincvenţialPsihologia juridică este una din ramurile aplicative ale

psihologiei, rolul ei fiind nu numai de a contura explicaţiile

254

privind diferite aspecte ale conduitelor deviante şiinfracţionale, ci şi de a se implica efectiv în realizareaanumitor obiective ale activităţii organelor judiciare. Aceastăintervenţie şi acest ajutor oferit vizează atât rezolvareacauzelor judiciare, cât şi activitatea preventivă.

Întrucât delincvenţii prezintă o serie de caracteristicipsihocompor-tamentale care-i diferenţiază de categoriasubiecţilor conformişti se pune problema, pe de o parte, aposibilităţilor de depistare a acelor caracteristici (potenţialdelincvent) care predispun individul la comiterea unor acteantisociale şi, pe de altă parte, cunoscând psihologia celuicare a încălcat legea, se ridică problema adaptării, pe câtposibil, a tratamentului educativ, reeducativ şi recuperativpentru reabilitarea şi reinserţia socială a acestuia .

Mai exact , rezultatele acţiunii de măsurare apotenţialului delincvenţial sunt utile la:1

1) identificarea predelincvenţilor în vederea supuneriilor la un tratament adecvat;

2) îmbunătăţirea deciziilor privind alternativelepentru reabilitarea infractorilor;

3) a determina care dintre infractorii condamnaţi pot fieliberaţi condiţionat şi ce măsuri de supraveghere trebuieasigurate;

4) a oferi o măsură imediată a eficienţei unui program dereabilitare şi prevenire .

6.4.2. Particularităţi ale metodologiei utilizate în evaluareafenomenului de delincventă juvenilă

Metodologia cercetării fenomenului de delincventă juvenilăreprezintă unul dintre cele mai importante domenii ale practiciisociologice şi criminogene, deoarece de modul în care se culegdatele şi se analizează conţinutul lor depinde, în cea mai maremăsură, conturarea unor direcţii de acţiune pentru prezent şiviitor, elaborarea unor programe unitare de prevenire care săţină seama de multiplele determinări şi condiţionări cauzale alefenomenului. Insuficienta atenţie acordată acestei laturifundamentale a investigaţiei de teren constituie una din cauzeleprincipale ale erorilor care se comit încă în evaluareasemnificaţiei actelor de încălcare a normelor penale de cătreminor.

Prin ignorarea specificului psihologic al perioadeiadolescentine (perioada de vârstă care furnizează cea mai mare1 Golu P., Psihologia socială, Editura Didactică şi pedagogica, Bucureşti,

1975, p. 335

255

pondere de delincvenţi), a caracterelor particulare aleuniversului familial în care se socializează aceştia, aansamblului de factori care determină sau favorizeazătransformarea unei conduite deviante ocazionale într-o conduităinfracţională mai mult sau mai puţin structurată şi persistentă.

Cea mai importantă condiţie a validităţii şi eficacităţiicercetării întreprinse în acest domeniu o reprezintă situarea eipe o bază metodologică temeinic fundamentată, constând într-unansamblu unitar de instrumente şi tehnici prin intermediulcărora să poată fi studiată interacţiunea dintre diferitelevariabile cu caracter psihologic, pedagogic, sociologic şicriminologie, care contribuie la explicaţia şi predicţiadelincventei juvenile, fenomen în înţelegerea căruia simplaacumulare de date descriptive nu este suficientă.

Din punct de vedere operaţional, metodologia, cercetăriitransgresiunii normelor penale de către adolescenţi are unspecific aparte care nu se reduce la instrumentele tradiţionaleale sociologiei sau criminologiei (ancheta, observaţia,interviul etc.), ci implică o totalitate de metode şi tehnicidintre care unele sunt preluate din metodologiile specifice alepedagogiei şi psihologiilor, iar altele fac parte integrantă dincorpul de metode şi tehnici ale statisticienilor, economiştilor,juriştilor, medicilor, ale celorlalte categorii de specialişticare activează în domenii conexe cu cel ce îşi propune sădefinească tendinţele prezente şi viitoare ale delincvenţeijuvenile.

Cele cinci dimensiuni analitice (statistică, criminologică,sociologică, psihologică şi prospectivă) implicate cu prioritateîn orice evaluare a fenomenului devianţei penale adolescentinenu pot fi operaţionalizate decât cu ajutorul unei metodologiicomplexe, care să ţină seama atât de caracterul obiectiv alinfracţiunii (stabilirea condiţiilor cu caracter juridic carepun în dependenţă conduita adolescentului de reglementărilelegislaţiei), cât şi de caracterul ei subiectiv(particularităţile procesului de dezvoltare biologică aadolescentului, conţinutul socializării morale primite înfamilie, influenţe şi incitări primite din partea anturajuluietc.). În acest sens, utilizarea conjugată a unor tehnicicurente, cum sunt experimentele psihopedagogice, sociogramele,testele psihologice, biografiile, cazuisticile, expertizelepsihiatrice, analizele statistice, evaluările dosarelor penale,anchetele cu subiecţi minori sau cu experţi în domeniu, poateaduce multiple clarificări fenomenului de delincventă juvenilăcoroborând punctul de vedere al sociologului sau al

256

criminologului cu evaluările altor specialişti.Elaborarea unor metode din ce în ce mai perfecţionate de

cercetare este strâns legată de obiectivele practice decombatere şi prevenire a delincventei, de particularităţileacestui fenomen care solicită o tratare aparte faţă de ceaoferită fenomenului de infracţionalitate a adulţilor.

În măsura în care procedurile penale, ca atare, nu potstabili importanţa şi ierarhia factorilor care guverneazăîncălcarea normei penale de către adolescenţi, apare necesară oevaluare explicativă şi predictivă de ansamblu realizată în modetapizat, alături de elaborarea unui model caracterizat printr-un înalt nivel de generalizare teoretică, care să valorificetoate datele obţinute, punându-le în corelaţie şiinterdependenţă.

6.4.3. Metodologii de testare a propensiunii spre delincventăPermiţând o "descriere cantitativă, controlabilă a

comportamentului unui individ plasat într-o situaţie definită,prin referire la comportamentul indivizilor dintr-o grupăplasată în aceeaşi situaţie" , metoda testelor este o metodălarg răspândită în domeniul sociologiei delincventei, în măsuraîn care reuşeşte să identifice o serie de diferenţe întreminorii sau adolescenţii devianţi sau delincvenţi şi permitepreviziunea anumitor comportamente caracterizate prin tendinţeantisociale. Printre cele mai utilizate teste în acest domeniuse numără testele de inteligenţă, de personalitate şisociometrice.

Încercând să surprindă gradul de inteligenţă, trăsăturilede caracter, constantele personalităţii, atitudinile morale şimodul de dispunere a relaţiilor în anturaj, majoritatea acestorteste caută să identifice propensiunea spre delincventă ca şimăsura în care tinerii reuşesc o integrare socialăsatisfăcătoare în viaţa socială, dezvoltând un comportamentcompatibil sau nu cu normele de natură moral juridică.

Deosebit de utile sunt testele proiective, definite decătre Lawrence Frank ca o "metodă de studiu a personalităţii,care confruntă subiectul cu o situaţie la care el va răspunde înfuncţie de semnificaţia acestuia pentru el". În consens cu unasemenea punct de vedere proiecţia constă în transferarea unuiproces subiectiv asupra unei situaţii obiective.

a) Testul Rorschach. Este util pentru identificarea unortrăsături caracteristice delincventului, testul Rorschachoferă informaţii preţioase asupra unor componente alepersonalităţii, asupra conflictelor intra -, şi interpersonale

257

(cu familia sau cu anturajul) ca şi asupra mobilurilor şimotivaţiilor specifice ale unor eventuale conduite cu caracterantisocial;

b) Testul de percepţie tematică (T.A.T.). Scopul testuluiconstă în relevarea anumitor tendinţe inhibate şi profunde pecare subiectul nu le poate conştientiza. Interpretarea unuiasemenea test permite evidenţierea a trei niveluri alepersonalităţii: tendinţe refulate, gândirea interioară şicomportamentul. Astfel, în timp ce analiza sa formală dăposibilitatea dezvăluirii gradului de înţelegere a sarcinii deefectuat şi a interpretării stilului şi a limbajului utilizat,analiza conţinutului testului de percepţie tematică permitedescifrarea unor tendinţe latente constând în: formeagresive, autoagresive, dominaţie, supunere, protecţie,independenţă, dependenţă etc. Se oferă în acest mod o listăcompletă a dificultăţilor cu care se confruntă subiectul, aoriginii acestora şi se încearcă evaluarea gradului său deadaptare la diverse situaţii interindividuale.

În domeniul sociologiei delincventei, testul este utilpentru evidenţierea unor sentimente şi atitudini ale tinerilorfaţă de anumite persoane (părinţi, educatori, prieteni ) şisituaţii sociale frustrante, ca şi pentru descifrarea unormotivaţii şi tendinţe care grevează asupra conduitei:impulsivitate, agresivitate, echilibru, inerţie etc.

c) Testul Rosenzweig. Bazat pe ipoteza frustrare +agresivitate, testul permite evidenţierea anumitor tendinţeagresive sau masochiste, care defineşte tânărul caracterizatprin tendinţe antisociale. Sunt posibile trei direcţii dedirijare a agresiunii, direcţii care odată identificateconstituie un mijloc util de depistare a unor dezechilibreafective şi a orientării unor conduite pe căi indezirabile dinpunct de vedere social. Ipoteza fundamentală care stă la bazatestului se referă la ideea că violenţa conduitelor agresiveeste direct proporţională cu intensitatea motivaţiei frustrante.

d) Testul Szondi . Răspunsurile oferă posibilitateaconstruirii unor diagrame ce relevă tendinţe fundamentale şicaracteristici antisociale ale personalităţii tânărului.

e) Chestionarul Woodworth - Mathews este utilizat îndiagnosticarea tendinţelor psihoneurotice pe care le desemneazăşi anume: emotivitate simplă; obsesii şi psihastenie; tendinţeschizoide; tendinţe paranoide; tendinţe depresive şihipocondriace; tendinţe impulsive şi epileptice; tendinţecătre nestabilitate; tendinţe antisociale. Caracterizărilefăcute acestor tendinţe reprezintă doar un ghid pentru

258

psihologul practician, care trebuie să aibă o temeinicăpregătire teoretică asupra mecanismelor de funcţionare alevieţii psihice.

6.4.4. Metode şi tehnici de predicţie a delincventei juvenileMetodologiile cu caracter predictiv se numără printre cele

mai importante mijloace ştiinţifice aflate la îndemânaspecialiştilor pentru estimarea evoluţiei comportamentuluidelincvent juvenil şi pentru descifrarea fenomenului dedelincventă în viitor. O contribuţie esenţială la elaborarea şifundamentarea lor au avut-o studiile clasice întreprinse desoţii Sheldon şi Eleonor Gluek asupra identificării din timp atendinţelor de delincventă a minorilor .

Pentru a demonstra necesitatea acţiunilor de prevenire aacestor tendinţe, ei şi-au întreprins cercetările plecând de lastabilirea unui lot de 1000 de minori, locuind în oraşul Boston,împărţit în două grupuri: un prim grup alcătuit din 500 dedelincvenţi, care săvârşiseră deja acte infracţionale şipersistau în tendinţele lor antisociale, şi un al doilea grupformat tot din 500 de minori, asemănător din punct de vedere alcaracteristicilor lor personale şi sociale cu cei din primulgrup, dar care nu săvârşiseră fapte sancţionate de legislaţiapentru minori. Cele două grupuri erau alcătuite, deci, din 500de perechi de minori, fiecare minor dintr-un grup, avându-şi"perechea" asemănătoare (din punct de vedere al vârstei,gradului de inteligenţă, apartenenţei etnice, reşedinţă etc.) încelălalt grup.

Evaluarea prin comparaţie a celor două grupuri a fostrealizată de echipe de experţi din diferite domenii deactivitate ştiinţifică vizând educaţia şi caracteristicilebiopsihosociale ale minorilor. Aceştia au analizat comparativ unnumăr de 402 caractere, dintre care, pe cele mai semnificativedin perspectiva deosebirii distribuirii lor în cele douăgrupuri, le-au grupat cinci câte cinci în cadrul a cinci tabelede predicţie.

Considerând, de pildă, primul tabel, denumit "Tabel depredicţie socială", acestea au următoarea structură:

Tabel de predicţie socială (identificarea delincvenţilorpotenţiali bazată pe cinci factori sociali)

CLASIFICARE RATA DEDELICVENŢĂ

RATA DENEDELINCVENŢĂ

NUMĂR TOTAL

MAI PUŢIN DE200

8,2 % 1,8% 293

259

INTRE 200-250

37,0 % 63,0 % 108

INTRE 250-300

63,5 % 36,5 % 192

PESTE 300 89,3 % 10,0% 295

FACTORI PREDICTIVI SCOPURI DE DELICVENTA

DISCIPLINA MINORULUI ASIGURATĂ DE TATĂ - SEVERĂ DARPRIETENOASĂ -SLABĂ - PREA SEVERĂ

9,359,875,5

SUPRAVEGHEREA MINORULUI DE CĂTRE MAMĂ - CORESPUNZĂTOARE -EXEMPLARĂ - NECORESPUNZĂTOARE

9,957,5 83,2

AFECŢIUNEA TATĂLUI PENTRU MINOR - CALDĂ (ŞI SUPERPROTECTIVĂ) - INDIFERENTĂSAU OSTILĂ

33,875,9

AFECŢIUNEA MAMEI PENTRU MINOR- CALDĂ (ŞI SUPERPROTECTIVĂ) -INDIFERENTĂ SAU OSTILĂ

43,1 36,2

COEZIUNEA FAMILIEI - PUTERNICĂ -SLABĂ – ABSENTĂ

20,6 61,3 96,9

Tabelul se bazează pe presupunerea că factorii incriminaţiîşi menţin influenţa şi în viitor, contribuind la valabilitateapredicţiei. Pentru cazurile în care ponderea anumitor factori nueste observabilă sau apare dificilă de evaluat (de exempluafecţiunea părinţilor faţă de minori) soţii Glueck au constituittabele cu 3 sau cu câte 2 factori care, deşi au puterepredictivă mai mică, pot servi la clasificarea cazurilor deminori, chiar dacă unele date simt absente .

Ocupându-se de influenţa fiecăruia dintre factoriiutilizaţi iniţial ca predictori ai comportamentului delincventprimar sau recidivist şi identificând modul lor discriminativ deacţiune la nivelul unor categorii diferite de minori (minoricare n-au săvârşit acte de delincventă, minori eliberaţicondiţionat şi a căror pedeapsă a fost suspendată, minor dinşcoli corecţionale sau din penitenciare etc), cercetătoriimenţionaţi au elaborat şi alte tabele care dau posibilitatea

260

concentrării eforturilor de prevenţie într-o direcţiedeterminată.

Celelalte 3 seturi de câte cinci predictori, rezultaţi dinaplicarea unor teste psihologice şi a interviului psihiatric, aufost şi ele ordonate sub forma mai multor tabele, carecompletează tabelul de predicţie socială şi-i sporeştecapacitatea predictivă, diferite şanse de delincventă, înfuncţie de caracterul, personalitatea şi aptitudinile fiecăruiminor.

În acest mod, cercetarea menţionată furnizează uninstrument operaţional pentru identificarea delincvenţilorpotenţiali, atât la nivel de individ, cât şi la nivel de grup,deoarece, construind o tipologie, investigatorul are o imaginede ansamblu asupra celor mai relevanţi factori ce influenţeazăsau determină comportamentul delincvent. Eliminarea sauschimbarea influenţei unui factor prin intervenţia directă aasistenţei sociale determină scăderea scorului general acordatminorului şi mijlocit, plasarea într-o categorie unde şansele dea deveni delincvent sunt mai mici.

Tabelele se dovedesc utile în situaţiile de evaluare a unorcazuri de minori sau a unor grupuri de minori: estimareaşanselor unui minor care a săvârşit acte delincvente de a devenidelincvent, evidenţierea probabilităţii că unii minori audificultăţi comportamentale sau cu situaţii familialedeosebite să ajungă delincvenţi, separarea delincvenţilorrecidivişti de cei "primari" (care nu au săvârşit decât un actdelincvent şi nu vor mai reitera comportamentul delincvent etc).Pentru a fi adevărate aceste tabele trebuie să fie utilizatenumai atunci când între predictori şi comportament există ocorelaţie sistematică şi numai atunci factorii respectivi seaplică exact la cazul pe care vrem sa-1 evaluăm.

Reprezentând o metodologie utilă în domeniul estimăriidelincventei juvenile în viitor, tabelele Glueck au fostfolosite în mai multe cercetări cu caracter naţional, care şi-aupropus adaptarea predictorilor utilizaţi de soţii Glueck lacondiţiile specifice unei anumite ţări. Exceptând unelesituaţii, rezultatele nu s-au dovedit întotdeauna viabile,deoarece s-au înregistrat diferenţe importante în selecţiapredictorilor, ca urmare a influenţei specifice a acestora înclimate sociale şi culturale diferite, unde intervin valorigenerale şi norme de educaţie specifice.

Cea mai importantă observaţie în legătură cu validitateapredictivă a tabelelor Glueck ni se pare a fi cea semnalată decercetătorii care subliniază faptul că aceste tabele nu

261

evaluează efectul vecinătăţii, al apartenenţei etnice şi alstatutului socio-economic asupra corectitudinii predicţiilor.

Cu alte cuvinte, tabelele respective nu reuşesc să cuprindăansamblul conduitelor sociale care determină o situaţiepersonală sau familială anumită.

Dincolo de aceste limite, tabelele Glueck pot fi utile şicu caracter operaţional pentru activitatea practică de prevenirea delincventei juvenile, cu condiţia de a experimenta peeşantioane largi validitatea lor predictivă şi de a convertiteoria (în cazul tabelelor menţionate, este luată ca bază teoria"socializării") într-o direcţie convenabilă realităţilor cucaracter specific naţional.

6.4.5. Evaluarea predictivă a raportului dintre predelincvenţă şi delincventăAplicarea în practică a tabelelor de predicţie implică, mai

multe dificultăţi metodologice generate, cu prioritate, deopţiunile pentru modelul teoretic ales ca bază de referinţăpentru evidenţierea cauzelor delincventei juvenile. Odificultate în acest sens o reprezintă şi elaborarea unoripoteze corecte cu privire la deosebirea dintre predelincvenţăşi delincventă, pentru a fi în măsură să precizăm dacă există ocontinuitate legică între conduitele unor minori sau adolescenţicare n-au săvârşit decât acte deviante cu caracter benign şiconduitele infracţionale bine structurate ale aceloraşi tineriîn perioada lor de maturitate. Printre studiile clasiceîntreprinse în această problemă trebuie menţionat şi celîntreprins în perioada interbelică în oraşele Cambridge şiSoummerville. Cercetarea a debutat prin selectarea a două loturide minori: primul lot cuprindea un număr de 325 de băieţi avândo vârstă medie de aproximativ 10 ani şi jumătate, caresăvârşiseră deja o serie de acte predelincvente, fără a putea fiînsă numiţi delincvenţi ca atare cel de al doilea lot cuprindeaacelaşi număr de băieţi definiţi prin vârste şi caracteristicisimilare, apreciaţi de educatorii lor ca neridicând probleme dinpunct de vedere moral şi legal. Primul grup, denumit "grup detratament" ( grup I ), a fost încredinţat supravegherii atente aunor lucrători din domeniul asistenţei sociale, care sepreocupau, îndeaproape, de pregătirea lecţiilor, de modul depetrecere a timpului şi de anturajul minorilor, intervenind oride câte ori era cazul în activitatea şi reacţiile acestora. Oatenţie deosebită fost acordată de asistenţa socială corelăriidificultăţilor şcolare cu cele familiale şi extrafamiliale,activitatea ei fiind orientată, cu prioritate, asupra adaptăriişcolare şi asupra anturajului acestora.

262

Cu cel de al doilea grup, denumit "grup de control" a fostlăsat să evolueze singur, fără nici o supraveghere sauintervenţie din partea asistenţei sociale.

Metoda selecţiei "în pereche ", utilizată de cercetătoriicare au întreprins acest studiu, a constat în alegerea, pentrufiecare minor din grupul de tratament, a perechii sale în grupulde control, alegere bazată pe circa 100 de variabile relevanteşi pe examinarea clinică, atentă a personalităţii.

Doi băieţi erau consideraţi pereche dacă apăreau din punctde vedere al modelului configuraţional format din cele maisemnificative variabile (grad de inteligenţă şi educaţie,personalitate, sănătate, factori de mediu, de familie, derezistenţă etc).

Cercetarea a fost desfăşurată într-un interval de 10 ani,propunându-şi să releve eficacitatea activităţii de asistenţăsocială asupra conduitelor minorilor predelincvenţi.

O problemă esenţială a studiului a constituit-o calificareacomportamentului ca fiind predelincvent sau delincvent. In acestsens, culegând date de la vecini, rude, profesori şi consultânddosarele de judecată, ca şi cele întocmite de poliţie,evaluatorii echipei de cercetare care au examinat fiecare caz înparte , au utilizat o scală de predicţie , ordonată de la minus5 (cea mai mare probabilitate ca un minor să devină delincvent),la plus 5 ( cea mai mică probabilitate ca un minor să devinădelincvent).

Punctul "0" a fost considerat limita de la care un minorpoate să evolueze de la delincventă spre marea delincventă.

Cercetarea a făcut posibilă observarea evoluţieicomportamentului delincvent, chiar la acei minor care nu erauconsideraţi de la început predelincvenţi la vârsta de 10-11 ani.În cursul desfăşurării cercetării într-o perioadă de 10 anilotul de tratament s-a redus, în urma diferitelor evenimenteintervenite ( decese , mutări în alte oraşe etc.) de la 325 la255 de băieţi . La încheierea studiului, când băieţii depăşiserăvârsta de 17 ani, evaluarea rezultatelor şi comparareapredicţiilor cu situaţia reală au indicat următoarele:

a) iniţial unui procent de 81-84% minori din grupul detratament i s-a dat o prognoză nondelincvenţială, faţă de 59-68%din grupul de control căruia i s-a oferit acelaşi tip deprognoză. S-a estimat că numai circa 16-19% din grupul detratament şi aproximativ 32-41% din grupul de control vor devenidelincvenţi;

b) datele fără a avea această vigoare estimată au arătatcă, într-adevăr, băieţii din grupul de control (lipsiţi de

263

îndrumarea şi intervenţia asistenţei sociale) au încălcat maifrecvent legea decât cei din lotul de tratament;

c) din cei 70 de băieţi existenţi în grupul de tratamentcărora li s-a oferit o prognoză nondelincventă sigură, o treimea comis, în mod repetat până la vârsta de 17 ani, acte serioasede delincventă;

d) din 163 de băieţi existenţi în acelaşi grup detratament şi care au fost prognosticaţi ca posibili delincvenţi,numai un procent de 14% au devenit cu adevărat delincvenţi.

În ceea ce priveşte diferenţa dintre băieţii din grupul detratament şi băieţii din grupul de control, acesta pare săavantajeze, lotul care a beneficiat de îndrumarea asistenţeisociale :

a) au fost trimişi în cadrul diferitelor instituţiicorecţionale, un număr de 8 băieţi din grupul de control, faţăde numai 4 din grupul de tratament;

b) dintr-un număr de 8 acte infracţionale de gravitatedeosebită, au fost comise de băieţi din grupul de control 6;

c) dintre delincvenţii, care la vârsta de 17 ani au laactiv peste patru infracţiuni grave cunoscute de autorităţi, 9sunt din grupul de control şi 6 din grupul de tratament;

d) dintr-o listă de 108 infracţiuni relativ grave, 46dintre ele au fost comise de băieţii din grupul de tratament şi62 din grupul de control.

Deşi rezultatele par să evidenţieze influenţa beneficăexercitată de asistenţa socială asupra grupului de tratament,studiul nu a reuşit să confirme decât parţial predicţiileelaborate. În mod paradoxal se observă existenţa unui indice maimare de delincventă decât lotul de control.

Astfel, se evidenţiază că nu întotdeauna predicţiile bazatepe principiul extrapolării au un caracter adecvat şi că ele potgenera şi situaţii contrare, mai ales când eforturile detratament sunt abandonate, considerându-se că nu vor devenidelincvenţi pentru că nu au comis acte predelincvente cunoscuteca atare.

6.5. Politici sociale şi modalităţi de reinserţie a minorilor cu comportamentdelincvent

6.5.1. Tipuri de politici socialeRomânia, la data semnării "Convenţiei cu privire la

drepturile omului", adoptată la Adunarea Generală O.N.U. înnoiembrie 1989, dispunea deja de un sistem juridic de promovarea dreptului copilului, ceea ce constituie o premisă favorabilăpreluării şi implementării acestei convenţii internaţionale.

264

Unul din elementele politicii sociale, caracteristicperioadei de dinainte de 1989, care a adus la apariţiafenomenului de devianţă în rândul copiilor a fost politicademografică.

Acţiunea legilor care o susţineau a determinat deteriorareaclimatului afectiv al familiei. Efectul a fost dezastruos,iarprintre altele un număr considerabil de copii au fost abandonaţiîn orfelinate sau case de copii, care datorită climatuluieducaţional şi afectiv necorespunzător , au generatcomportamente deviante în rândul tinerilor.

În prezent, consecinţele negative ale acestor tipuri deprocese sociale declanşate în trecut s-au combinat cuschimbările economice şi sociale din perioada detranziţie,printre care:

- scăderea nivelului de trai pentru familiile cu copiimulţi;

- lipsa unor modalităţi viabile de protecţie socială aacestor familii defavorizate socio-economic, ceea ce contribuiela perpetuarea stării de marginalizare în care se află;

- scăderea autorităţii mediilor şi a instituţiilor cu rolîn asigurarea controlului social;

- degradarea continua a climatului civic, dezorientareamorală şi normativă explicabilă pentru o societate aflată într-operioadă de schimbări sociale majore.

O analiză atentă scoate în evidenţă faptul - delocneglijabil - că majoritatea acestor copii aflaţi în situaţiifoarte dificile provin din familii cu grave deficienţestructurale şi funcţionale, din familii în care dezinteresulpentru soarta propriului copil merge până la situaţia limită încare copilul e lăsat să-şi poarte singur de grijă.

Dezvoltarea învăţământului superior, creşterea promoţiilornefiind însoţită de sporirea capacităţii de absorbţie a pieţeimuncii, duce la devalorizarea speranţelor ataşate nivelurilorşcolare înalte şi la marginalizarea unei proporţii crescânde atinerilor.

Calitatea serviciilor de asistenţă medicală este foartescăzută, protecţia socială în această direcţie dovedindu-seineficientă, de slabă calitate cu efecte negative în domeniulsănătăţii, igienei şi al educaţiei tinerilor în acest sens.

Ca o concluzie, putem afirma că familia se confruntă înprezent cu o serie de probleme aproape insurmontabilă în unelecazuri: degradarea continuă a nivelului economic, nivel relativscăzut de sănătate, incapacitate de a se adapta la noilecondiţii de trai într-un mediu instabil; dificultăţi de

265

integrare pentru familiile marginale şi de sprijinire afamiliilor rurale; slaba organizare şi funcţionare a serviciilorsociale ce deservesc familia.

În această perioadă de multiple schimbări, deşi gravafectată, familia este nevoită să preia o serie de funcţii alestatului, fost patemalist, devenind principal pivot de sprijinşi de supravieţuire în condiţiile dificile generate derestructurările economice şi sociale.

6.5.2. Reintegrarea socială a minorilor delincvenţia) Măsuri educative – Potrivit art. 101 C.pen. măsurile

educative ce se pot lua faţă de delincventul minor sunt:- mustrarea;- libertatea supravegheată;- internarea într-un centru de reeducare;- internarea într-o instituţie medicală.Mustrarea, constă în atenţionarea minorului cu privire la

pericolul social al faptei săvârşite şi sfătuirea acestuia cuprivire la modul de comportament în aşa fel încât să dea dovadăde îndreptare, iar dacă în viitor el va săvârşi o nouăinfracţiune se vor lua măsuri mult mai severe şi i se va aplicao pedeapsă.

Libertatea supravegheată constă în lăsarea minorului înlibertate pe timp de 1 an sub supraveghere deosebită.Supravegherea poate fi încredinţată părinţilor, tutorilor saualtor reprezentanţi legali ai acestuia. Dacă aceştia nu potasigura supravegherea în condiţii satisfăcătoare, instanţa poatedispune încredinţarea supravegherii minorului unei persoane deîncredere, de preferinţă rude ale acestuia ori unei instituţiilegal însărcinate cu supravegherea minorului.

Internarea într-un centru de reeducare se ia în scopul reeducăriiminorului, căruia i se asigură posibilitatea de a urma şcoala şide a dobândi o pregătire profesională potrivit cu aptitudinilesale.

Internarea într-un institut medical-educativ se dispune faţă de minoriicu afecţiuni fizice sau psihice, având nevoie de un tratamentmedical şi de un regim special de educaţie. Măsurile deinternare se dispun pe timp nedeterminat, însă nu pot dura decâtpână la împlinirea vârstei de 18 ani.

Metode folosite în resocializarea minorilor delincvenţiActivitatea de reeducare vizează mai multe componente ale

personalităţii oricărui delincvent, cele mai importante fiind:motivaţional-afective, instrumental-aptitudinale şi relaţional-atitudinale. Principiile care stau la baza reintegrării sociale

266

ale tinerilor delincvenţi sunt: reabilitatea timpurie; principiul individualizării măsurilor, metodelor şi

formelor de reeducare în funcţie de particularităţilevârstei şi mai ales caracteristicile psiho-comportamentale ale fiecărui minor;

principiul coordonării şi continuităţii acţiunilor dereeducare;

principiul prevenţiei actelor infracţionale.Prevenirea este un proces unitar şi deosebit de complex ce

se realizează prin interacţiunea tuturor factorilor implicaţi înscopul diminuării sau înlăturării cauzelor şi condiţiilor caregenerează criminalitatea.

267

CAPITOLUL 7PREVENIREA CRIMINALITĂŢII

7.1. Terminologie – concepteCriminalitatea, ca fenomen social, a apărut odată cu

formarea comunităţii umane arhaice. Nu se poate vorbi desprecriminalitate anterior acestui fapt istoric, deoarece „acolounde nu există morală şi norme nu există crime"1 .

Cercetările ştiinţifice efectuate întăresc ideea caresusţine că primele preocupări pentru pedepsirea unorcomportamente individuale considerate periculoase au fostdeterminate de necesitatea autoprotejării comunităţilor umaneconstituite în condiţii naturale vitrege, care le periclitaupermanent supravieţuirea.

În mod natural, reacţia grupului aflat în pericol, laadresa celor care, prin comportamentul lor, amplificau aceastare de risc, a fost foarte dură.

Prevenirea faptelor antisociale a fost, deci, o preocupareveche a oamenilor, putând spune, fără a greşi, că prevenireacriminalităţii a apărut odată cu prima pedeapsă din lume.

Problema criminalităţii a manifestat un deosebit interespentru marii filosofi ai lumii antice - Socrate, Platon şiAristotel — care au evidenţiat importanţa prevenirii faptelorantisociale.

Astfel, Platon este primul mare filosof al lumii anticecare sesizează faptul că pedeapsa nu poate fi justificată prinea însăşi, ca reacţie la răul produs prin fapta prohibită, citrebuie îndreptată către un scop care să constituie temeiuljuridic şi filosofic al aplicării pedepsei.

El afirmă că ”acela care vrea să pedepsească în modjudicios, nu pedepseşte din pricina faptei rele care este unlucru trecut, căci nu s-ar putea face ca fapta să nu se fisăvârşit, ci pedepseşte în vederea viitorului, pentru cavinovatul să nu cadă în greşeală şi pentru ca pedeapsa lui să-iînfrâneze pe ceilalţi.“2

Ideea lui Platon a fost preluată de filosoful Seneca, carespunea: „Naum, utait Platon, nemo prudens punit quia peccatumest, sed ne peccetur“ („Căci, după cum spunea Platon, nici un omînţelept nu pedepseşte pentru că s-a săvârşit o faptă rea, ci1 O. Kinberg, Basic Problems of Criminologie2 Platon, Dialoguri

268

pentru ca ea să nu fie repetată“).1

La rândul său, Aristotel a reflectat asupra problemelorgenerale de sărăcie şi de mizerie socială. El afirma că „dupăcum omul în perfecţiunea sa este cea mai nobilă dintre fiinţe,în aceeaşi măsură, lipsit de lege şi dreptate, este cea mai readintre toate .“2

Aristotel susţinea importanţa rolului preventiv al pedepseiafirmând că „o persoană comite o crimă atunci când nu seaşteaptă la nici o pedeapsă ori atunci când avantajele obţinutedin fapta prohibită precumpănesc în faţa pedepsei.“3

Astfel, ideea prevenirii prin instituirea unor pedepsefoarte severe s-a perpetuat până în prezent, putând spune căapogeul dezvoltării acestei idei a fost atins în perioada EvuluiMediu, când Inchiziţia spaniolă a inventat cele maiînspăimântătoare forme de pedeapsă cunoscute în întreaga lume.

Prejudiciile imense pe care le implică săvârşirea uneiinfracţiuni - pierderi de vieţi omeneşti, de bunuri, cheltuielipentru organizarea descoperirii şi tragerii la răspundere pentruexecutarea pedepselor de către cei vinovaţi şi pentrureintegrarea lor socială - dar şi redusa eficienţă a acestormăsuri prin introducerea într-un mod viciat în afara controluluişi influenţei autorităţilor, ceea ce conduce la sporireapericolului social pe care-1 prezintă persoana eliberată dinpenitenciar, au impus atenţiei necesitatea organizării unuisistem de prevenire a criminalităţii paralel şi totodatăcomplementar celui existent până-n prezent.4

În acest scop, toate statele s-au preocupat de elaborareaunor strategii noi în domeniul politicilor penale şi preventive,punând în acţiune programe naţionale, departamentale şi localede luptă împotriva criminalităţii, alocând fonduri de susţinereşi instituind un sistem de organisme special afectate în dotareaumană şi materială corespunzătoare.

În aceste programe au fost vizate două aspecte principale:- prevenirea infracţionalităţii şi protejarea societăţii;- adoptarea unor măsuri care să sprijine reinserţia

socială, reintegrarea în colectivitate a celor care s-au făcutvinovaţi de comiterea unor delicte.

Printre obiectivele principale ale activităţii complexe deprevenire a criminalităţii putem aminti: reducereacriminalităţii, creşterea gradului de securitate a cetăţenilor,1 Seneca, De Ira (Despre mâine)2 Aristotel, Politica3 Aristotel, Arta poetică si arta retorică4 I.G.P.R. Serviciul de Prevenire a Criminalităţii, Conceptul de prevenire şistrategia prevenirii unor genuri distincte de infracţiuni.

269

atenuarea consecinţelor pe care le generează criminalitatea etc.

7.1.2. Prevenirea criminalităţii - noţiune şi trăsături caracteristiceA. DefiniţieSe poate spune că prevenirea, reprezintă un ansamblu de măsuri împotriva

acţiunii factorilor generatori sau favorizatori ai infracţiunii, pentru asigurarearespectului faţă de legea penală şi promovarea ordinii şi disciplinei în relaţiile sociale.

Activitatea de prevenire se înfăţişează ca o succesiune deacte susceptibile să declanşeze un proces cauzal autenticîndreptat spre anihilarea, paralizarea sau slăbirea factorilorpotenţial favorizatori ai infracţiunii.

Prevenirea nu acţionează sau nu trebuie să acţioneze numaiasupra factorului uman, ci asupra întregului complex cefavorizează comiterea unei infracţiuni.

Se poate vorbi astfel de o dublă acţiune a prevenirii:asupra factorului uman implicat într-o infracţiune şi asupra celorlalţifactori, ce pot interveni într-un potenţial câmp infracţional. :

B. ClasificareÎn literatura de specialitate sunt prezentate mai multe

clasificări ale prevenirii, pe care le vom prezenta încontinuare:

1) - prevenirea penală - prevenirea extrapenalăPrevenirea penală se realizează prin intermediul legii

penale care impune o anumită autoritate, o anumită conduită şicare are un caracter inhibator asupra individului, caracter datde sancţiunea stipulată în norma juridică penală.

Prevenirea extrapenală este acea prevenire care serealizează prin mijloace nepenale, cu caracter social, economic,curativ. Cea mai importantă formă a prevenirii extrapenale oreprezintă prevenţia socială, considerându-se că există orelaţie directă între condiţiile sociale ale delincvenţei şicomiterea delictului.

2) - prevenirea generală- prevenirea specială (situaţională)Prevenirea generală vizează factorii potenţiali care ar

putea determina producerea unei infracţiuni. Ea abordeazăeducaţia în ansamblu a individului şi acţionează fără a avea unscop precis. Această formă a prevenirii are în vedere cadrulgeneral al relaţiilor sociale existente care, la un moment dat,ar putea fi afectate prin acţiunile sau inacţiunile unorindivizi (ex. de prevenire generală - prezenţa poliţistului înlocurile publice sau zonele de risc criminogen).

Prevenirea specială vizează anumiţi factori care au

270

contribuit la producerea unei infracţiuni şi care, pe viitor, s-ar putea constitui în factori favorizanţi în comiterea altorinfracţiuni.

Prevenirea specială vizează două aspecte:• educaţia anumitor; grupuri de persoane, cu risc

crescut de victimizare, aşa-numitele „grupuri ţintă“;• educaţia acelor indivizi determinaţi, potenţiali autori

deinfracţiuni.

Exemplu de prevenire situaţională - prezenţa poliţiştilorîn locurile în care se comit frecvent infracţiuni sau unde,datorită condiţiilor din acea zonă, este posibilă comiterea unorinfracţiuni.

3) - prevenirea antedelictum- prevenirea postdelictumPrevenirea antedelictum (înainte de săvârşirea faptei)

vizează înlăturarea, în tot sau în parte, a factorilor care potfavoriza producerea unei infracţiuni. Această formă de prevenireacţionează în două direcţii:

- pentru reducerea riscului victimal în rândul membrilorcomunităţii, în general, sau a unor grupuri determinate, cu unrisc de victimizare ridicat, precum: minorii, femeile, bătrânii,bolnavii etc.;

- vizează posibilii autori de infracţiuni, cât şicondiţiile favorizate exogene.

Prevenirea postdelictum (după săvârşirea faptei) vizează,la rândul său, două aspecte:

a) prevenirea realizată prin aplicarea sancţiunii penalepentru fapta săvârşită şi care, de obicei, se realizează îninstituţii specializate, fapt ce presupune izolarea individuluide comunitatea din care face parte şi încadrarea lui într-unprogram strict, restrictiv şi frustrant;

b) prevenirea postdelictum propriu-zisă, care vizeazăîmbunătăţirea oportunităţilor de reintegrare socială ainfractorului după efectuarea regimului impus de sancţiuneapenală.

4) - prevenirea primară- prevenirea secundară- prevenirea terţiarăPrevenirea primară are drept obiectiv reducerea şanselor de

comportament criminal în societate. Acest lucru nu-1 poate facepoliţia fără sprijinul societăţii, în acest context, rolulpoliţiei este de a furniza informaţii, de a participa, elaboraşi asista la programele educaţionale, având această tematică şi

271

de a colabora cu toate structurile ce au ca scop reducereacriminalităţii.

Prevenirea secundară priveşte activităţile ce sunt făcuteîn mod normal de poliţie. Unul din obiectivele acestei prevenirieste acela de a preîntâmpina ofensele comise asupra persoanelor,care au drept rezultat, de cele mai multe ori, săvârşirea unoracte criminale.

Prevenirea terţiară leagă descoperirea infractorului,arestarea făptuitorului, procedura de aducere în faţa instanţeişi regimul de detenţie, de îngrijirea, restabilirea şireintegrarea infractorului, cât şi toate aspectele care privescprevenirea revictimizării şi implicarea serviciilor de asistenţăa victimelor.

Această clasificare reprezintă o delimitare strictteoretică a tipurilor de prevenire identificate până în acestmoment. Din punct de vedere practic însă, toate aceste forme nuse pot delimita strict, ele fiind, într-un grad mai mic sau maimare, într-o permanentă întrepătrundere, fapt ce îngreuneazăidentificarea lor precisă.

C. Trăsăturile caracteristice ale preveniriiPrevenirea se caracterizează prin următoarele trăsături:a) are un caracter continuuAvând în vedere cadrul social fluctuant, precum şi

influenţele acestuia asupra membrilor comunităţii,activitatea de prevenire trebuie să aibă o continuitate,adaptându-se în permanenţă la problemele şi cerinţelesocietăţii. Totodată, evoluţia individului uman reprezintă unelement de bază în cadrul acţiunii preventive.

Factorii diferiţi care influenţează viaţa individuluitrebuie să influenţeze în egală măsură şi activităţile deprevenire. Continuitatea evoluţiei individului imprimă acelaşicaracter şi activităţii de prevenire desfăşurată de societateprin instituţiile sale specializate.

b) are un caracter permanentMobilitatea vieţii sociale, care oferă noi oportunităţi de

manifestări a aspiraţiilor şi a nevoilor omului, este cea careimprimă un caracter permanent activităţii de prevenire.

În societate are loc în permanenţă schimbul material uman,denumit şi „schimbul de generaţii“, fapt care implică şi impunenecesitatea reluării permanente a modalităţilor tradiţionale deprevenire a activităţilor impuse de specificul situaţieiexistente la un moment dat, la care se adaugă metode noi cevizează îmbunătăţirea rezultatelor acţiunilor şi activităţilorde prevenire.

272

c) vizează atât posibilii autori de infracţiuni cât şi victimele potenţiale.Această trăsătură rezultă din obligaţia poliţiei de a apăradrepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. Apărareavieţii şi integrităţii fizice şi psihice a cetăţenilor, aproprietăţii lor reprezintă obiectivul primordial în activitateadesfăşurată de către orice poliţie dintr-un stat de drept.

d) acţionează asupra factorilor exogeni ce influenţează săvârşireauneiinfracţiuni.

Prin această acţiune se urmăreşte, în special, eliminareasau centralizarea celor favorizanţi şi valorificarea celorinhibatori prin diferite metode. Dubla acţiune de neutralizare afactorilor favorizanţi şi de valorificare a celor inhibatoriprezintă o importanţă deosebită, deoarece ea conduce, pe de oparte, la evitarea victimizării unor membri ai comunităţii, iar,pe de altă parte, la evitarea introducerii altora înpenitenciare şi instituţii de reeducare, unde există un mediuviciat şi în care educaţia este mai dificil de realizat.

e) urmăreşte respectarea normelor penale, a drepturilor şilibertăţilor cetăţeneşti

Orice încălcare a normelor sociale implică cu fermitatenecesitatea unei reacţii prompte a societăţii împotriva celuicare a produs o astfel de încălcare. Sub alt aspect, prevenireaurmăreşte indicarea acelor atitudini şi comportamente care săpermită autoprotecţia împotriva crimei.

7.1.3. Cadrul juridic de organizare a activităţii de prevenire a criminalităţiiScara alarmantă a criminalităţii, aflată în continuă

creştere, obligă la o maibună organizare a efortului general de apărare a valorilorsociale fundamentale, adrepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

Astfel, se impune cu necesitate ca prevenireacriminalităţii să devină o misiune permanentă a organelor depoliţie. Statul este cel care, în funcţie de ordinea prioritarăstabilită prin politica sa în domeniul apărării sociale,combaterii criminalităţii şi realizării unui climat de ordine şilinişte publică, trebuie să realizeze un echilibru între muncade prevenire şi cea de combatere a criminalităţii. Acestechilibru trebuie privit sub aspect dinamic, în sensuldeplasării accentului către o latură sau cealaltă, în funcţie depriorităţile stabilite prin politica statului respectiv.

Legea fundamentală a ţării, Constituţia României din 2003,reglementează drepturile şi libertăţile fundamentale ale

273

cetăţenilor, iar Legea nr.218/2002 privind organizarea şifuncţionarea Poliţiei Române enumeră clar atribuţiile ce revinPoliţiei în activitatea sa de apărare a cetăţeanului şi deprotejare a drepturilor sale.

Astfel, Constituţia României reglementează în art.22 -dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, în art.23- libertatea individuală, în art.26 - viaţa intimă, familială şiprivată şi în art,44 - dreptul de proprietate privată.

Tot în sensul prevenirii criminalităţii, Legea nr.218/2002privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române prevede înart. l:

„ Poliţia Română face parte din Ministerul de Interne şieste instituţia care exercită atribuţii privind apărareadrepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei, aproprietăţii private şi publice, prevenirea şi descoperireainfracţiunilor, respectarea ordinii şi liniştii publice, încondiţiile legii.“

La fel ca şi majoritatea statelor europene, şi România aelaborat propriile programe de prevenire a criminalităţii.Astfel, în luna decembrie 2004, a intrat în vigoare Hotărâreanr.2074 privind aprobarea Strategiei naţionale de prevenire acriminalităţii pe perioada 2005-2008.

În cuprinsul acestei strategii se precizează că ratarelativ crescută a criminalităţii reprezintă o ameninţare gravăîmpotriva democraţiei, siguranţei publice, ordinii de drept şicapacităţii instituţionale în România. Drepturile şi libertăţilefundamentale sunt puse în pericol de fiecare dată când uncetăţean devine victimă a criminalităţii.

Criminalitatea generează teamă în rândul populaţiei,slăbeşte încrederea acesteia în autorităţi şi în capacitatea lorde a se implica activ în dezvoltarea economică a statului.

Având în vedere aceste premise, o strategie de prevenire acriminalităţii se impune în mod firesc ca o prioritatenaţională.

Obiectivele acestei strategii se împart în generale şispecifice.

A. Obiective generale:1. reducerea fenomenului şi a ratei criminalităţii;2. creşterea gradului de siguranţă publică;3. reducerea riscului de victimizare;4. reabilitarea şi reinserţia socială a infractorilorB. Obiective specifice: 1. identificarea factorilor de risc, a cauzelor şi

circumstanţelor

274

favorizante ale săvârşirii infracţiunilor;2. conştientizarea asupra pericolului criminalităţii;3. dezvoltarea de programe şi politici

legislative în scopuldiminuării criminalităţii şi în vederea realizăriiobiectivelor stabilite;

4. compatibilizarea instituţională şi funcţională custructurile europene.

La nivelul Inspectoratului General al Poliţiei Române, afost adoptată Dispoziţia inspectorului general al PoliţieiRomâne privind activitatea desfăşurată de Poliţia Română pentruprevenirea criminalităţii.

Din art.l din dispoziţia sus-menţionată reiese faptul că„prevenirea şi combaterea criminalităţii constituie atributeleesenţiale ale Poliţiei Române, (...) şi au ca obiectiv prioritarapărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale alepersoanelor şi ale comunităţii, precum şi apărarea ordiniipublice în condiţiile legii.“

Activitatea de prevenire a criminalităţii desfăşurată depoliţie se fundamentează pe următoarele elemente:

a) studierea fenomenului infracţional şi a cauzelor careîl generează;

b) prognozarea schimbărilor cantitative şi calitative alestructuriicriminalităţii pe termen mediu sau lung, la nivel naţional,regional şi local;

c) derularea de activităţi şi programe menite să împiedicesau sădescurajeze comiterea de infracţiuni;

d) utilizarea eficientă a resurselor materiale, financiareşi umanedisponibile.

Pe plan internaţional, în domeniul activităţii de prevenirea criminalităţii, se remarcă Recomandarea R 19/1987 aComitetului Miniştrilor Statelor Membre ale Consiliului Europei,care:

„Luând în considerare preocuparea crescândă a publiculuifaţă de creşterea numărului infracţiunilor, efectul limitat almăsurilor represive penale şi încărcătura deosebită care rezultădin acestea pentru sistemele de justiţie penală; (...)

Recomandă Statelor membre să includă prevenirea ca misiunepermanentă în programele guvernamentale de luptă împotrivacriminalităţii în scopul de a crea prin acestea obligaţiiconcrete de acţiune şi de a prevedea creditele necesare acestui

275

scop; în acest context, să se asigure că există responsabilităţiprecise în cadrul instanţelor guvernamentale pentru organizareaşi dezvoltarea prevenirii criminalităţii“.

7.2. Organisme internaţionale de prevenire a criminalităţii1. Rolul Organizaţiei Naţiunilor Unite în promovarea cooperării internaţionale

pentru prevenirea şi combaterea criminalităţiia) Prevenirea criminalităţii şi justiţie penalăCreşterea recentă a proporţiei, intensităţii şi varietăţii

criminalităţii în lume, ameninţă siguranţa cetăţenilor depretutindeni şi împiedică dezvoltarea socială, economică şiculturală a ţărilor. Aspectul negativ al globalizării este acelacă permite sindicatelor multinaţionale criminale să-şi extindăsfera activităţilor, de la traficul de droguri şi arme laspălarea de bani şi traficul de fiinţe umane.

Organizaţia Naţiunilor Unite a recunoscut importanţaprevenirii criminalităţii şi justiţiei penale încă din anul1950, când a ajutat ţările să stabilească standarde pentrusisteme de justiţie penală corecte şi eficiente. Statele Membrerecunosc că trebuie să coopereze pentru a se opune cu succescriminalităţii internaţionale.

b) Programul Criminalităţii - „Crime Programme“Structura care implementează Programul Criminalităţii face

parte din Biroul Naţiunilor Unite pentru Droguri şiCriminalitate (UNODC) şi este responsabilă cu prevenireainfracţiunilor, justiţia penală şi reforma legii penale.

Această structură acordă o atenţie deosebită lupteiîmpotriva crimei organizate transnaţionale, corupţiei şitraficului ilicit de fiinţe umane.

La cea de-a 55-a ei sesiune, Adunarea Generală a adoptatnouă rezoluţii referitoare la UNODC.

„Crime Programme“ al UNODC colaborează cu o reţea deinstituţii regionale şi internaţionale, ţinând seama de un accesmult mai cuprinzător şi de un schimb de cunoştinţe despecialitate. UNODC lucrează cu Statele Membre pentru a întărisupremaţia legii, pentru a promova sisteme de justiţie penalăstabile şi viabile şi pentru a lupta împotriva ameninţării încreştere a crimei organizate transnaţionale, printr-o colaboraremai bună.

De asemenea, ajută ţările în elaborarea, ratificarea şiimplementarea Convenţiilor şi Protocoalelor legii penaleinternaţionale, ca de exemplu Convenţia Naţiunilor Uniteîmpotriva Crimei Organizate Transnaţionale şi ConvenţiaNaţiunilor Unite împotriva Corupţiei, recent adoptată.

276

Totodată, defineşte şi promovează pe plan internaţionalprincipiile recunoscute în astfel de domenii, cum ar fi:independenţa justiţiei, protecţia victimelor, alternative aleînchisorii, tratamentul deţinuţilor, folosirea forţei de cătrepoliţie, asistenţă reciprocă legală şi extrădare.

Mai mult de 100 de ţări s-au bazat pe normele şistandardele justiţiei penale în elaborarea legislaţiilor şipoliticilor naţionale în probleme de prevenire a infracţiunilorşi de justiţie penală, conducând către o fundamentare comună înlupta împotriva criminalităţii internaţionale, care să respectedrepturile omului.

„Crime Programme“ promovează principii fundamentale demenţinere a guvernării legii, prin activităţi inter-regionale,regionale şi naţionale şi activităţi de cooperare tehnică, şi seaxează cu o atenţie deosebită asupra ţărilor în dezvoltare şiţărilor în tranziţie.

c) Reforma justiţiei penaleSistemele de justiţie penală corecte şi eficiente, care

asigură respectarea drepturilor omului din partea tuturor celorimplicaţi, sunt premisele pentru combaterea criminalităţii, atâtnaţională cât şi transnaţională, şi pentru construirea desocietăţi bazate pe guvernarea legii.

Unitatea de Reformă a Justiţiei Penale ajută statele îndezvoltarea de strategii pentru a îmbunătăţi toate aspectelesistemelor lor de justiţie penală, cu accentuare în special pegrupurile vulnerabile.

Prin intermediul reţelei UNODC, Unitatea a dezvoltatproiecte în domeniile justiţiei juvenile, reformei penale,sprijin pentru victime. Unitatea pregăteşte, de asemenea,instrumentele de fixare şi manuale în toate domeniile reformeide justiţie penală şi se bazează pe setul de standarde şi normeale O.N.U. privind prevenirea infracţiunilor şi justiţie penală,cu accent deosebit pe nevoile grupurilor vulnerabile şi alesocietăţilor post-conflict şi în tranziţie.

d) TerorismulTerorismul constituie o ameninţare la pacea şi securitatea

internaţională şi este contrar scopurilor şi principiilor O.N.U.„Programul Global al UNODC împotriva Terorismului“ este o parteintegrantă a Acţiunii colective a O.N.U. împotriva terorismului.Structura, lucrând îndeaproape cu Comitetul împotrivaTerorismului al Consiliului de Securitate, furnizează asistenţătehnică Statelor Membre şi promovează colaborarea internaţionalăîmpotriva terorismului.

277

e) CorupţiaCorupţia este un fenomen complex social, politic şi

economic. „Programul Global împotriva Corupţiei“ vizează ţărilecu dezvoltare vulnerabilă sau cu economii de tranziţie,promovând măsuri anti-corupţie în domeniul public, sectorulprivat şi în cercurile financiare şi politice de nivel înalt.Programul de

Integritate Juridică identifică mijloacele de abordare aproblemei referitoare la o justiţie coruptă.

f) Crima organizatăGrupurile criminale au înfiinţat reţele internaţionale

pentru a-şi desfăşura activităţile într-un mod mult mai eficace,printr-o tehnologie sofisticată şi exploatând frontierele liberede astăzi. „Programul Global împotriva Crimei OrganizateTransnaţionale“ menţionează ultimele tendinţe printre grupurilecriminale organizate, subliniind potenţialul lor pericolmondial, astfel încât poate să poată avea loc acţiuneapreventivă.

g) Traficul de fiinţe umaneContrabanda cu emigranţi şi traficul de fiinţe umane pentru

prostituţie şi muncă în sclavie au devenit două din problemelemondiale care au avut o ascensiune rapidă în ultimii ani.„Programul Global împotriva Traficului de Fiinţe Umane“ vapermite ţărilor de origine, de tranzit şi de destinaţie sădezvolte strategii comune şi acţiuni practice împotrivatraficului cu fiinţe umane.

2. Cooperarea europeană în lupta împotriva criminalităţiiÎn ultimii 20 de ani, toate Statele Membre ale Uniunii

Europene s-au confruntat cu fenomenul diversificăriicriminalităţii la o scară alarmantă, având ca ţintă cetăţenii şiproprietatea lor, lumea afacerilor şi sectorul public.

Acest fenomen este scump pentru societatea noastră(pierderi de vieţi omeneşti, costuri sociale şi politice,costuri economice).

Globalizarea şi deschiderea pieţelor de mărfuri, serviciişi de capital au lucrat ca factori de creştere, fără precedentîn Europa, dar ele au facilitat o expansiune a crimei organizatetransfrontaliere. Adesea, dezvoltând independent criminalitateaînsăşi, problema principală a percepţiei individului sau acolectivităţii de cetăţeni este sentimentul de insecuritate.

Acest sentiment nu corespunde în mod necesar realităţii,dar este totuşi, fundamental în evaluarea calităţii vieţiicetăţenilor Uniunii. Împotriva acestui fenomen decadent,autorităţile au devenit conştiente de limitele măsurilor

278

tradiţionale de sancţionare ale sistemelor penale şi audezvoltat, deşi în diferite grade, iniţiative suplimentare deprevenire a infracţiunilor.

A. Baza legală a activităţii de prevenire în Uniunea Europeană De-a lungul existenţei sale, Comunitatea a fost preocupată

de drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, deliniştea şi siguranţa cetăţenilor săi, precum şi de securitateadin cadrul „graniţelor“ sale, toate acestea fiind asigurateprintr-o prevenire şi combatere eficientă a infracţiunilorsăvârşite împotriva valorilor fundamentale apărate de ea.

Dintre documentele importante care statuează importanţaactivităţii de prevenire, pot fi menţionate:

• Tratatul privind Uniunea Europeană - TitlulVI -„Prevederi privind cooperarea poliţienească şi juridică înmaterie penală“

Extrase: Art.nr.29„Fără a prejudicia puterile Comunităţii Europene,

obiectivul Uniunii ar trebui să fie asigurarea cetăţenilor aunui înalt nivel de siguranţă în cadrul unei arii de libertate,securitate şi justiţie, prin dezvoltarea Acţiunii comune întreStatele Membre, în domeniile cooperării poliţieneşti şijudiciare în probleme penale, şi prin prevenirea şi combaterearasismului şi xenofobiei. Acest obiectiv trebuie să fie atinsprevenind şi combătând criminalitatea, organizată sau de oricealt fel, în special a terorismului, traficului de persoane sauagresiunilor asupra copiilor, traficului ilicit de droguri şiarme, corupţiei şi fraudei, prin:

- cooperarea apropiată între forţele de poliţie,autorităţile vamale şi alte autorităţi competente ale StatelorMembre, atât în mod direct cât şi prin Biroul de PoliţieEuropeană (Europol), în conformitate cu Art.30 şi Art.32;

- cooperarea apropiată între justiţie şi alte autorităţicompetente ale Statelor Membre, în conformitate cu prevederileArt.31 (a) şi Art.32;

- apropierea, unde este cazul, a normelor în materiepenală, în Statele membre, în conformitate cu Art.31 (e).

• Consiliul European de la Tampere -15 şi 16 octombrie1999

- Concluziile 41, 42 şi 45 Extrase:41. Consiliul European face apel la integrarea aspectelor

legate de prevenirea criminalităţii în acţiuniîmpotriva criminalităţii, precum şi la dezvoltareaviitoare a programelor naţionale de prevenire a

279

criminalităţii. Priorităţile comune în domeniul preveniriicriminalităţii trebuie să fie identificate şi dezvoltate încadrul politicii interne şi externe a Uniunii şi să fie luate încalcul când se pregăteşte o nouă legislaţie.

42. Trebuie să fie dezvoltat schimbul celor mai bunepractici, să fie întărită reţeaua de autorităţi naţionalecompetente în prevenirea criminalităţii precum şi cooperareadintre organizaţiile naţionale de prevenire a criminalităţii,şi, de asemenea, să fie explorate pentru aceste scopuriposibilităţile unui program finanţat de Comunitate.

Primele priorităţi pentru această cooperare ar putea ficriminalitatea juvenilă, urbană şi cea legată de droguri.

45. Europol are un rol cheie în susţinerea preveniriicriminalităţii în întreaga Uniune, precum şi în susţinereaanalizelor şi investigaţiilor. Consiliul European numeşteConsiliul să asigure Europol cu suportul şi resursele necesare.În viitorul apropiat, rolul lui trebuie să fie întărit prinmijloace de recepţionare operativă a datelor de la StateleMembre şi prin autorizarea lui de a cere Statelor Membre săiniţieze, conducă sau să coordoneze investigaţii în anumitedomenii ale criminalităţii, cu respectarea sistemelor de controljuridic din Statele Membre.

• Planul de Acţiune VienaExtrase:25. În conformitate cu Art.2 din Tratatul Uniunii Europene,

aceasta trebuie să stabilească ea însăşi obiectivul de a menţineşi dezvolta o arie de libertate, securitate şi justiţie, în carelibera circulaţie a persoanelor este garantată împreună cumăsuri corespunzătoare, respectând frontierele externe, azilul,imigrarea şi prevenirea şi combaterea criminalităţii.

(...)51. Următoarele măsuri trebuie să fie luate înăuntrul

primilor cinci ani dela intrarea în vigoare a Tratatului: (a)...(b) dezvoltareacooperării şi a măsurilorcomune în probleme legate de prevenirea criminalităţii.

B. Legislaţie a Uniunii Europene, principalele propuneri şiacte comunitare

a) ComunicăriComunicare de la Comisie către Consiliu şi Parlamentul

European. Prevenirea criminalităţii în Uniunea Europeană - 2004Comunicare de la Comisie către Consiliu şi Parlamentul

European. Prevenirea criminalităţii în Uniunea Europeană.

280

Reflecţii asupra liniilor directoare comune şi propuneri pentrusuportul financiar al Comunităţii - 2000

b) Minute şi rapoarteBruxelles, 17-18.05.2001 - Minută după prima întâlnire a

Forumului European pentru prevenirea crimei organizateBruxelles, 17-18.05.2001 - Rapoarte privind grupurile de

lucru ale Forumului European pentru Prevenirea Crimei OrganizateBruxelles, 13.03.2001 - Raportul comun al serviciilor

Comisiei şi al Europol „Spre o Strategie Europeană pentruprevenirea crimei organizate“

c) Propuneri şi iniţiative ale Statelor Membre16.12.2000 - Iniţiativa Franţei şi a Regatului

Suediei cu privire laadoptarea Deciziei Consiliului de înfiinţare a Reţelei Europenede Prevenire aCriminalităţii

d) Decizii07.07.2001 - Decizia Consiliului din 28 iunie 2001 care

stabileşte unprogram de încurajare şi schimb, instruire şi cooperarepentru prevenireacriminalităţii

C. Programe finanţate de Comisie• Programul „Hippocrates“D. Documente importante adoptate de Comisia Europeană

privindprevenirea criminalităţii

• Comunicarea de la Comisie către Consiliul şiParlamentulEuropean - 29.11.2000 - Prevenirea criminalităţii în UniuneaEuropeană.Reflecţii asupra liniilor directoare comune şi propuneri pentrususţinereafinanciară a Comunităţii (prezentată de către Comisie).

Această Comunicare cuprinde definiţii ale conceptelor decriminalitate şi prevenire, obiective, principii, instrumente înlupta împotriva infracţionalităţii precum şi măsuri pentruîmbunătăţirea activităţii în acest domeniu.

Uniunea Europeană lucra asupra prevenirii criminalităţiiîncă din 1996, Conferinţa de la Stockholm, de exemplu, acercetat prevenirea criminalităţii în legătură cu integrareaeuropeană economică, dar şi cu excluderea socială.

Au urmat multe seminarii (Bruxelles 1996, Nordwijk 1997,Londra 1998),

281

acestea constituind etape succesive de dezvoltare a uneiabordări unionale asupraprevenirii.

Una din principalele recomandări a privit nevoia de adezvolta schimburile de cunoştinţe şi experienţă naţională.

Acest schimb de bune practici s-a repetat regulat şi a fostîn centrul cooperării împotriva criminalităţii.

Referitor la lupta împotriva crimei organizate, în privinţacăreia activităţile Uniunii Europene sunt mult mai binedezvoltate, Planul de Acţiune adoptat de către ConsiliulEuropean de la Amsterdam din 1997 face apel, printre altelucruri, la măsuri preventive în locul măsurilor sancţionatorii.Strategia Uniunii pentru începutul de mileniu, adoptată la 29martie 2000, cu ajutorul ori ca urmare a Planului de Acţiune din1997, întăreşte în continuare această dimensiune.

Tratatul Amsterdam dă posibilitatea Uniunii Europene de aalege acţiuni mai generale şi mai hotărâte. Scopul acesteiComunicări este de a contribui la dezbaterea despre politicaeuropeană de prevenire a criminalităţii, iniţiată de Preşedinţiaportugheză a Consiliului, la Praia da Falesia, în perioada 4-5mai 2000. Acolo, Comisia şi-a anunţat intenţia de a pregăti oComunicare asupra prevenirii criminalităţii, incluzând propuneripentru un instrument financiar al Comunităţii. Acesta este unsubiect-problemă al acestui document, care va fi trimis pentruconsultare tuturor instituţiilor şi organizaţiilor implicate.

- Contextul legal şi politicTratatul de la Amsterdam şi Consiliul European de la

Tampere Tratatul Amsterdam a marcat un important stadiu. Articolul

29 a inclus prevenirea criminalităţii în general (indiferentdacă este organizată sau de alt fel) printre principiile Uniuniide a crea o zonă de libertate, securitate şi dreptate. Problemaprevenirii criminalităţii, până acum adresată în termeni aicrimei organizate, trebuie acum adresată în termeni maigenerali.

Consiliul European de la Tampere a accentuat importanţaacestui obiectiv la punctele 41 şi 42 ale Concluziilor lui.

Pct.41 - Consiliul European face apel la integrareaaspectelor legate de prevenirea criminalităţii în acţiuniîmpotriva criminalităţii, precum şi la dezvoltarea viitoare aprogramelor naţionale de prevenire a criminalităţii.Priorităţile comune în domeniul prevenirii criminalităţiitrebuie să fie identificate şi dezvoltate în cadrul politiciiinterne şi externe a Uniunii şi să fie luate în calcul când se

282

pregăteşte o nouă legislaţie.Pct.42 - Trebuie să fie dezvoltat schimbul celor mai bune

practici, să fie întărită reţeaua de autorităţi naţionalecompetente în prevenirea criminalităţii precum şi cooperareadintre organizaţiile naţionale de prevenire a criminalităţii,şi, de asemenea, să fie explorate pentru aceste scopuriposibilităţile unui program finanţat de Comunitate.

Primele priorităţi pentru această cooperare ar putea ficriminalitatea juvenilă, urbană şi cea legată de droguri.

Parlamentul European a rugat în mod repetat Consiliul şiStatele Membre să ia iniţiative pentru prevenirea criminalităţiişi, în particular, a criminalităţii urbane legată de droguri.

Conferinţa de la Praid da FalesiaPreşedinţia portugheză a organizat o conferinţă

ministerială în 4 şi 5 mai 2000 pentru a iniţia o dezbatereprivind utilizarea posibilităţilor oferite de Tratatul Amsterdamşi de acţiunile ce trebuie iniţiate pe baza ConcluziilorConsiliului European de la Tampere. Era o oportunitate pentru:

- a trece în revistă iniţiativele, proiectele şi opiniileorganizaţiilor Uniunii Europene şi ale organizaţiilorinternaţionale;

- a revedea situaţia în Uniunea Europeană pe bazeleprimului studiu al experienţei naţionale;

- a identifica linii directoare sigure pentru acţiunileviitoare de prevenire în Uniunea Europeană.

Oferind legăturile dintre crimă organizată şi crimă îngeneral, Conferinţa a tras concluzia că o strategie europeană deprevenire a criminalităţii ar trebui să acopere ambele aspecte,chiar dacă erau necesare acţiuni specifice privind crimaorganizată.

Rezoluţia Consiliului pentru prevenirea criminalităţiiUrmând recomandările iniţiale pentru prevenirea crimei

organizate ale Planului de Acţiune din 1997, Consiliul doreşteca Uniunea să-şi continue activităţile în acest sens.

Într-o rezoluţie adoptată în decembrie 1998, Consiliul asolicitat Comisiei şi Europolului să lucreze împreună lapregătirea unui raport până la sfârşitul anului 2000, cupropuneri de iniţiative europene în domeniul prevenirii crimeiorganizate. Acest raport va fi folosit pentru a se adăugapropuneri la problemele cuprinse în strategia pentru noulmileniu.

Un prim seminar în care s-au implicat reprezentanţi aiautorităţilor publice, ai lumii academice şi de afaceri şireprezentanţi ai societăţii civile, a fost organizat la Haga în

283

noiembrie 1999.O a doua conferinţă, pregătită de Preşedinţia portugheză,

Comisia Europeană şi Europol, la Costa da Caparica în mai 2000,a continuat dialogul început la Haga şi a completat elementeleunei strategii europene.

În domeniul specific al drogurilor, Preşedinţia finlandezăa organizat o conferinţă în iulie 1999, privind rolulautorităţilor de constrângere în domeniul prevenirii.

Lucrările Comisiei şi Europolului provin din concluziileacestor seminarii, de la o revedere a practicilor în StateleMembre şi de la rezultatele studiilor specifice finanţate deProgramul Falcone. Acesta va propune o strategie privind analizaşi prevenirea oportunităţilor criminalităţii, pe bazacercetărilor şi analizei informaţiilor privind crimaorganizată, care sunt necesare pentru a sporicapacitatea instituţiilor europene şi a Statelor Membre de apreveni infracţiunile.

Prevenirea în activitatea Comunităţii Europene şi acomunităţii internaţionale

Uniunea Europeană s-a preocupat în mod regulat de problemaprivind prevenirea infracţiunilor, iniţial în legătură cuanumite tipuri de infracţiuni, cum ar fi traficul de fiinţeumane şi abuzul sexual al minorilor, dar şi în termeniorizontali, ca de exemplu în:

- Comunicarea Comisiei din 14 iulie 1999 privindvictimele infracţiunilor în Uniunea Europeană;

- Comunicarea Comisiei privind recunoaştereareciprocă a hotărârilor definitive, care acoperă două domeniisemnificative pentru prevenire: recunoaşterea reciprocă amăsurilor de pierdere a drepturilor civile şi politice şirecunoaşterea reciprocă a condamnărilor infractorilor;

- Planul de Acţiune al Uniunii Europene împotrivaDrogurilor, în care o importanţă majoră o are prevenireadependenţei şi traficului de droguri;

- Comunicarea Comisiei privind Frauda împotrivaBugetului Comunităţii, adoptată pe 28 iunie 2000, care conţine ostrategie cuprinzătoare. Aplicarea acestei strategiiprevede întărirea textelor comunităţii pentru a le face multmai rezistente la fraudă, precum şi dezvoltarea uneicooperări favorabile pentru prevenirea corupţiei.

Comisia consideră că este, de asemenea, importantăutilizarea activităţii şi experienţei diverselor organismeinternaţionale şi asigurarea consecvenţei între acţiunea UniuniiEuropene şi acţiunea, în special, a Consiliului European şi a

284

Naţiunilor Unite. Această dimensiune multilaterală este de oimportanţă specială în lupta împotriva crimei organizatetransnaţionale şi, în acest context, Convenţia Naţiunilor Uniteşi Protocoalele ei (Comisia a fost în întregime implicată în ale negocia), vor oferi un cadru general valoros pentruconsolidarea colaborării internaţionale.

Conceptul de prevenireExistă numeroase definiţii ale prevenirii criminalităţii.

Pentru scopurile acestei Comunicări, Comisia propune următoareadefiniţie:

Prevenirea criminalităţii include toate activităţile carecontribuie la oprirea sau reducerea infracţiunilor, ca fenomensocial, atât cantitativ cât şi calitativ, ori măsuri decolaborare permanentă şi structurată sau prin iniţiative ad-hoc.

Aceste activităţi sunt întreprinse de către toţiparticipanţii potriviţi la activitatea preventivă:reprezentanţii locali, serviciile de constrângere (de aplicare alegii) şi sistemul juridic, serviciile sociale, sistemul deeducaţie, asociaţiile în sens larg, industrie, bănci şi sectorulprivat, cercetătorii şi oamenii de ştiinţă şi publicul îngeneral, sprijinite de media.

Studii specializate deosebesc diverse moduri de prevenire,focalizându-se pe: victime; autori ai unor fapte delincvente saupasibile de pedeapsă sau pe: persoane; grupuri sociale de riscori pe situaţiile de risc.

Pot fi astfel deosebite trei categorii de măsuri, înfuncţie de scopul lor, şi anume:

- reducerea oportunităţilor infracţiunilor, făcândcriminalitatea mai dificilă şi riscantă şi reducând câştigurileinfractorilor;

- reducerea factorilor economici şi sociali careîncurajează dezvoltarea criminalităţii;

- furnizarea informaţilor şi protecţiei pentru victime şiîmpiedicarea victimizării.

Prevenirea, ca un complement al politicii de constrângere,este un concept în mare măsură acceptat în Statele Membre şiexperimentele efectuate până acum au avut rezultateîncurajatoare. În lumina experimentelor curente, Comisiaobservă că există elemente constante în strategii, care, îngeneral:

- dezvoltă o apropiere multidisciplinară;- rostesc acţiuni preventive, politici de securitate şi

politici care ameninţă din flancuri (politici juridice şipoliţieneşti, politici sociale, educaţionale şi de cercetare

285

etc.);- dezvoltă parteneriate între acelea implicate în

prevenirea „pe pământ“, astfel încât prevenirea funcţioneazănumai dacă toate componentele societăţii sunt implicate.

Aceste principii, împărtăşite de toate Statele Membre, facposibilă menţionarea unui „Model european“ de prevenire acriminalităţii.

Strategia Uniunii Europene ar trebui, deci, să opereze pedouă niveluri. Ea va fi iniţial concentrată pe politicilenaţionale de prevenire. Pentru a realiza obiectivele menţionatemai sus, Statele Membre vor trebui să înceapă în mod hotărât săintensifice eforturile lor pentru a preveni criminalitatea, atâtorganizată cât şi generală. Până la acel punct, ele trebuie săadopte sau să întărească strategiile naţionale de prevenire.

„Inventarierea“ politicilor urmată de Statele Membre şischimbul de informaţii şi experienţă dintre ele, care a începutla Conferinţa de la Praia de Falesia, trebuie să fie continuată.

În al doilea rând, aceste politici vor fi completate cuacţiunea Uniunii Europene, care, fără să înlocuiască acţiunilelocale, regionale sau naţionale, va suplimenta piramidaresponsabilităţilor şi va facilita acţiuni naţionale odată cusublinierea temelor de interes comun.

ObiectiveComisia consideră, în primul rând, că pentru a avea un

efect complet, răspunsul la provocarea criminalităţii trebuie săfie cuprinzător şi să fie bazat pe complementaritatea dintreinstrumentele de constrângere şi cele de prevenire, întrucâtpedepsele rapide, potrivite, proporţionale şi monitorizareaeficace a aplicării pedepselor, sunt ele însele disuasive şi,deci, preventive.

Este important pentru Statele membre să prevadă pedepsepentru încălcarea legislaţiei Comunităţii în cazurile specifice.

Apoi, trebuie accentuat faptul că prevenirea, conformdefiniţiei, priveşte infracţiunile care nu au fost încă comiseşi face apel la o atenţie sporită, acest fapt putând impunemăsuri de securitate care impun constrângeri exagerate asupracetăţenilor. O atenţie deosebită trebuie acordată asigurăriifaptului că acţiunea preventivă a Uniunii respectă principiilefundamentale ale legii şi libertăţile publice.

Deoarece strategia de prevenire caută să protejeze atâtcetăţenii cât şi societatea, Uniunea Europeană trebuie să-şistabilească următoarele scopuri:

- să reducă oportunităţile săvârşirii deinfracţiuni, pentru a intensifica riscurile infractorilor de

286

a fi descoperiţi şi pedepsiţi şi de a reduce posibilităţileacestora de a profita de pe urma infracţiunilor;

- să reducă factorii care facilitează intrareaîntr-o lume a infracţiunilor şi repetarea săvârşirii lor;

- să evite victimizarea, adică toţi acei factori care,situând o persoană într-o poziţie vulnerabilă, o predispun la afi o victimă a infracţiunilor;

- să reducă sentimentul de insecuritate;- să promoveze şi să răspândească cultivarea de durată a

legislaţiei şi o cultură organizaţională destinată evităriiconflictelor;

- să promoveze o bună conducere şi, în special, săprevină corupţia;

- să prevină infiltrările infracţionale în structurileeconomiei şi societăţii.

Întrucât aceasta este o nouă politică a Uniunii, Comisiaconsideră că prioritatea este esenţială, pornind de la liniiledirectoare trasate la Consiliul European de la Tampere şiConferinţa de la Praia da Falesia. În ceea ce priveşte crima îngeneral, atenţia trebuie acordată, în primul rând,criminalităţii urbane, juvenile şi celei legate de droguri.

În ceea ce priveşte crima organizată, acţiunile prioritaretrebuie să ţintească criminalitatea informatică, traficul dedroguri, traficul de fiinţe umane şi, în special, abuzulfemeilor, abuzul sexual al copiilor, criminalitatea financiarăşi falsificarea monedei euro.

Comunicarea de la Comisie către Consiliul şi Parlamentul European —12.03.2004 - Prevenirea criminalităţii în Uniunea Europeană

Pe 29 noiembrie 2000, Comisia a prezentat Consiliului şiParlamentului European o Comunicare: „Prevenirea criminalităţiiîn Uniunea Europeană. Reflecţii asupra liniilor directoarecomune şi propuneri pentru susţinerea financiară a Comunităţii“.Această Comunicare a fost primul pas din partea Comisiei pentruidentificarea domeniilor prioritare în prevenirea criminalităţiila nivelul Uniunii Europene şi pentru contribuirea ladezvoltarea unei strategii europene eficace. Urmând aceastăComunicare, au avut loc dezvoltări importante, ca de exemplucrearea Forumului European pentru Prevenirea Crimei Organizate,înfiinţarea reţelei Europene de Prevenire a Criminalităţii şiadoptarea Deciziei Consiliului pentru a crea ProgramulHippocrates de cofinanţare a proiectelor de cooperare întreStatele Membre.

La fel ca şi Comunicarea din 2000, şi această Comunicaresubliniază responsabilitatea principală a Statelor Membre în

287

domeniul prevenirii, mai ales de când a apărut la nivel localcriminalitatea juvenilă, urbană şi cea legată de droguri.

Realizări la nivelul Uniunii Europene• Pe 28 mai 2001, Consiliul a adoptat o Decizie care

înfiinţa Reţeaua Europeană de Prevenire a Criminalităţii. De laînfiinţare şi până acum, Reţeaua a obţinut rezultate foartebune. Pentru prima dată, reprezentanţii Statelor Membre şiexperţi s-a întâlnit în mod regulat pentru a face schimb deexperienţă şi pentru a stabili o strategie comună şipriorităţi de acţiune şi cercetare pe baza programelor anuale.

• Programele Hippocrates şi AGISUrmând Comunicarea din 2000 privind prevenirea

criminalităţii, Uniunea Europeană a adoptat două instrumentepentru a cofmanţa proiectele de cooperare dintre Statele Membreîn domeniul prevenirii criminalităţii: „Hippocrates“ în 2001 şi„AGIS“ în 2002.

• Premiul European pentru Prevenirea CriminalităţiiAcest „Premiu“ este o iniţiativă a Belgiei şi a Regatului

Unit şi este-cofinanţat prin Programul „Hippocrates“. Ideea afost să se dea un stimulent participanţilor la prevenireacriminalităţii, prin selectarea, anual, pentru acest PremiuEuropean, a două din cele mai bune proiecte de prevenire acriminalităţii.

E. Reţeaua Europeană pentru Prevenirea CriminalităţiiÎn cadrul cooperării în domeniile justiţiei şi afacerilor

interne şi cu o viziune asupra creării în Uniunea Europeană aunui spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, înconformitate cu art.29 al Tratatului de la Amsterdam, Comisiaeste activ angajată în încurajarea Statelor Membre de a-şi unieforturile în domeniul prevenirii criminalităţii.

O Decizie a Consiliului din 15 iulie 2002 a stabilit unprogram-cadru de lucru pentru cooperarea poliţiei şi justiţieiîn probleme de criminalitate, numit AGIS, aceasta în contextulunui spaţiu de libertate şi justiţie.

Bugetul propus pentru perioada 01.01.2003-31.12.2007 (5ani) este de 65 milioane de Euro pentru toate cele 5 programedin Pachetul cadrului de lucru (GROTIUS II - CRIMINAL; STOP II ;OISIN II; HIPPOCRATES şi FALCONE).

Stabilirea unui singur program-cadru de lucru, impusă înmod expres de către Parlamentul European şi Consiliul Europeancând au fost adoptate aceste 5 programe, va susţine mai departecooperarea în domeniul prevenirii criminalităţii.

F. Forumul European pentru Prevenirea CriminalităţiiComisia este de părere că una din căile efective de

288

stabilire a unei strategii coordonată este de a-i conecta (puneîn legătură) pe cei implicaţi în activitatea de prevenire.Pentru acest motiv, Comisia sprijină iniţiativa PreşedinţieiFranceze şi a Suediei de a crea o Reţea Europeană pentruprevenirea criminalităţii urbane, juvenile şi cea legată dedroguri. În plus, Comisia sugerează înfiinţarea unui ForumEuropean pentru prevenirea crimei organizate, care să fiecapabil să se ocupe cu diverse aspecte ale prevenirii, cum ar ficriminalitatea economică şi financiară, comerţul legal şi ilegalde mărfuri, traficul de fiinţe umane şi corupţia. Forumul va ficompus din reprezentanţi ai instituţiilor, autorităţilor localeşi naţionale, cercurilor de afaceri şi asociaţiilor preocupatede criminalitate. Comisia propune, de asemenea, ca structurilede coordonare să fie organizate la nivel naţional.

Activităţile Forumului vor consta, în primul rând, în:- ajutarea instituţiilor europene şi a Statelor Membre în

problemele legate de prevenirea criminalităţii;- contribuirea la identificarea orientărilor

criminalităţii;- înlesnirea schimbului de informaţii;- contribuirea la organizarea şi funcţionarea centrelor de

expertiză asupra temelor specifice;- identificarea domeniilor de cercetare şi perfecţionare

(pregătire, formare).Comisia intenţionează, de asemenea, să înfiinţeze o pagină

de Internet (site) privind prevenirea criminalităţii.La cererea şefilor de state ori guverne în cadrul

Consiliului European de la Tampere (pct.41 şi 42 din Concluzii),Comisia a propus, în Comunicarea sa, ca un nou instrumentfinanciar să fie înfiinţat pentru a sprijini măsurile deprevenire a criminalităţii.

Programul, cunoscut sub denumirea de „Hippocrates“, artrebui să acopere prevenirea tuturor formelor de criminalitateşi să furnizeze sprijin pentru măsurile enumerate în Comunicare.

Instrumentul financiar va fi compus din două părţi: crimaorganizată transfrontalieră şi crima în general.

Proiectele sprijinite vor fi: întâlniri şi seminarii;studii şi muncă de cercetare; proiecte pilot; schimbul de bunepractici.

Comisia solicită Parlamentului, Consiliului European,Comitetului Regiunilor şi Comitetului Social şi Economic, precumşi organizaţiilor profesionale reprezentând industria şiserviciile şi asociaţiile reprezentând societatea civilă, să-şi facă cunoscută părerea, în Comunicare.

289

România înainte şi după aderarea la Uniunea EuropeanăUn moment de o importanţă covârşitoare pentru viitorul

ţării noastre a avut loc în anul 2005, în luna aprilie, cîndRomînia, prin semnarea Tratatului de aderare la UniuneaEuropeană, şi-a schimbat statutul de stat candidat la aderare,în cel de stat în curs de aderare, moment aşteptat de aproapetoată populaţia ţării.

Astfel, împlinirea obiectivelor prioritare ale politiciiexterne româneşti a fost concretizată prin semnarea, la 25aprilie 2005, a Tratatului de aderare la Uniunea Europeană, ceprevede în articolul l: „Republica Bulgaria şi România devin,prin prezentul, membre ale Uniunii Europene“.

Până la această dată, în calitatea sa de stat candidat laaderare, ţara noastră a avut sarcina de a răspunde lupteiîmpotriva criminalităţii prin crearea unei Poliţii moderne, caresă contribuid efectiv alături de celelalte instituţii similarela asigurarea spaţiului de securitate, libertate şi justiţieeuropeană.

În cadrul amplului proces de modernizare a întregiisocietăţi româneşti, îndeosebi începând cu 15 februarie 2000,odată cu lansarea oficială a negocierilor de aderare, PoliţiaRomână a declanşat propriul demers reformator, circumscris pedouă coordonate fundamentale: conceptuală şi structurală,adoptând o nouă viziune privind scopul fundamental alactivităţii de poliţie, respectiv protejarea şi slujireacomunităţii.

Obiectivul prioritar a constat în crearea suportuluinormativ care să aşeze pe baze europene restructurarea PoliţieiRomâne, mai ales că legislaţia aplicabilă în statele membre aleUniunii Europene în prezent, va deveni aplicabilă şi României.

Astfel, au fost elaborate şi adoptate Legea nr.218/2002privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române şi Legeanr.360/2002 privind Statutul Poliţistului, ce constituie reperefundamentale pentru reforma organizaţională.

Codul de etică şi deontologie al poliţistuluiArmonizarea legislativă la capitolul etică şi deontologie

s-a încheiat prin adoptarea Hotărârii Guvernului României nr.991din 25.08.2005 pentru aprobarea Codului de Etică şi Deontologieal Poliţistului.

Acest Cod impune principii şi reguli privind conduitaangajaţilor Poliţiei Române, modul de comportament alpoliţiştilor în relaţia cu publicul sau în situaţii speciale,precum şi modul în care se recurge la forţă sau la cercetarea

290

suspecţilor şi a faptelor ilicite, în esenţă stabilind liniacomportamentală ideală a poliţiştilor, potrivit aşteptărilorlegitime ale cetăţenilor, ale întregii comunităţi.

Codul de etică şi deontologie al poliţistului a fostelaborat având ca model Recomandarea Rec (2001)10 adoptată deComitetul de Miniştri al Consiliului Europei la 19 septembrie2001, recomandare ce conţine Codul European de Etică alPoliţiei:

Codul european de etică al poliţiei are drept scopfurnizarea unui ansamblu de principii şi linii directoare pentruobiectivele, atribuţiile şi controlul poliţiei în societăţiledemocratice, în care se respectă statul de drept şi este într-omare măsură influenţat de Convenţia Europeană a DrepturilorOmului. Codul caută să formuleze recomandări specifice şi sădefinească necesităţile poliţiei şi măsurile indicate pentru a-ipermite să-şi conducă misiunea exigentă şi delicată de prevenireşi depistare a criminalităţii, de păstrare a legalităţii şiordinii într-o societate democratică.1

Acţiunea de prevenire a criminalităţii este considerată caaparţinând responsabilităţii generale a Statului. Prevenireacriminalităţii este deseori divizată în prevenirea socială şiprevenirea situaţională, două forme de prevenire care se referăla poliţie şi care solicită, pentru a fi eficace, participareaîntregii comunităţii, a întregii societăţi.

Înfiinţarea Unităţii Naţionale EUROPOL în cadrulMinisterului Administraţiei şi Internelor

În vederea încurajării cooperării judiciare între poliţiileţărilor Uniunii Europene pe linia combaterii traficului dedroguri, a comerţului ilegal cu materiale radioactive,traficului ilegal de persoane, de autovehicule furate,operaţiunilor de spălare a banilor şi a terorismului, a fostcreat „Biroul European de Poliţie“ (EUROPOL), cu sediul înOlanda, înfiinţat prin Tratatul de la Maastricht; ConvenţiaEuropol a fost semnată în anul 1995 şi a intrat în vigoare înanul 1997, după ratificarea de către statele Uniunii Europene.2

În vederea intensificării activităţilor de colaborare custatele din Uniunea Europeană, a fost semnat, la data de 25noiembrie 2003, Acordul de cooperare dintre România şi BiroulEuropean de Poliţie, ratificat prin Legea nr. 197/2004.

În cuprinsul acestei legi, au fost stabilite modalităţile

1 M.A.I.,Buletin de Informare şi Documentare nr.6/2004 – Codul european de etică a poliţiei 2 M.A.I.,Buletin de Informare şi Documentare nr.6/2004

291

şi procedurile de acţiune ce vor fi aplicate de către „UniuneaNaţională Europol“, fiind menţionat ca scop principal aliniereacapacităţii instituţionale şi operaţionale a Poliţiei Române lastandardele Uniunii Europene şi implementarea celor mai bunepractici în domeniile cooperării poliţieneşti şi lupteiîmpotriva crimei organizate.

Progrese ale Ministerului Administraţiei şi Internelor —Capitolul 24 — JAI

• În ceea ce priveşte „Combaterea migraţiei ilegale şi atraficului de persoane“, România a făcut progrese importante.

Începând din luna ianuarie 2005, a fost pus în aplicare unPlan de măsuri pentru intensificarea şi eficientizareaacţiunilor de combatere a migraţiei ilegale şi a criminalităţiitransfrontaliere.

În plan legislativ, România a făcut paşi importanţi petoate cele 3 paliere ale traficului de persoane respectivprevenire, combatere şi asistenţă (pentru victimele traficuluicu fiinţe umane).

A fost realizat proiectul final al „Planului Naţional deAcţiune pentru prevenirea traficului de persoane 2006-2007“ şi a„Strategiei Naţionale Antitrafic 2006-2010“ şi transmitereaacestora către ministerele cu responsabilităţi în domeniultraficului de persoane şi ONG-urile de profil, pentru formulareade propuneri şi observaţii.

În domeniul „Combaterii corupţiei“, a fost elaborată„Strategia Naţională Anticorupţie 2005-2007“, al căreiscop major îl constituie prevenirea şi combatereacorupţiei sistemice, stabilind priorităţi de acţiune, factoriide risc şi vulnerabilităţile sistemului, înprincipal în domeniul administrativ şi juridic.

În ceea ce priveşte combaterea traficului şi consumuluide droguri, România a făcut paşi importanţi pe toate cele 3paliere ale luptei împotriva drogurilor, respectiv reducereacererii, combaterea traficului şi asistenţa victimelor.

A fost aprobată „Strategia Naţională Antidrog 2005-2012“ şiPlanul de Acţiune aferent; a fost modificat şi completatregulamentul privind regimul juridic al precursorilor folosiţila fabricarea ilicită a drogurilor.

A fost înfiinţat Centrul Naţional de Resurse privindDrogurile şi fost elaborată Metodologia comună de lucru privindconfiscările de droguri.

România a devenit membru cu drepturi depline la Grupul decooperare pentru combaterea consumului şi a traficului ilicit dedroguri (Grupul Pompidou) din cadrul Consiliului Europei.

292

7.3. Structuri europene şi modele de prevenire a criminalităţii7.3.1. GeneralităţiNecesitatea de a consacra eforturi particulare prevenirii

criminalităţii se face simţită în toate ţările membre aleConsiliului Europei. Creşterea criminalităţii şi efectelelimitate ale represiunii au relevat că e mai bine să seintervină pentru evitarea comiterii infracţiunilor decât să seafecteze postfactum resurse considerabile pentru măsurirepresive.

Prevenirea nu poate fi eficientă dacă nu se mobilizează înmod sistematic şi coordonat toate resursele sociale. Aceastaeste raţiunea pentru care, în ultimele

două decenii, unele ţări membre ale Consiliului Europei aucreat organisme naţionale, cu structuri şi forme variate, vizândplanificarea şi coordonarea activităţilor de prevenire, la toatenivelurile.

Aceste organisme, constituite din reprezentanţi aidiferitelor servicii publice şi private şi din diverse secţiunisociale, pun în aplicare programe de prevenire şi de cercetareîn acest domeniu şi oferă sfaturi utile autorităţilor carepoartă răspunderea directă în combaterea criminalităţii.

În multe state, poliţia, fiind considerată principalulfactor de responsabilitate în activitatea de prevenire, a creatîn structura sa servicii de coordonare ale acestei activităţi,mobilizând în dese rânduri şi alte organisme.

În alte state, prevenirea este asigurată şi de poliţie, darşi de alte autorităţi, fără a fi asigurată o coordonaresistematică a diverselor activităţi.1

7.3.2. Structuri europene de prevenire a criminalităţii A. În statele care nu sunt membre ale Uniunii EuropeneAUSTRALIA• Institutul Australian de CriminologieEste centrul naţional pentru studiul criminalităţii şi

justiţiei penale în Australia şi pentru diseminareainformaţiilor justiţiei penale. Institutul se inspiră dininformaţiile care îi sunt furnizate de o mare varietate de surseşi opiniile sale politice sunt imparţiale şi independente.

O parte vastă din sarcinile sale au legătură cu prevenireainfracţiunilor. Institutul, de asemenea, găzduieşteSecretariatul pentru Premiile Australiene pentru Prevenirea1 I.G.P.R.-Concepte, principii şi modele europene de prevenire a criminalităţii, Ed. M.I. 1993

293

Criminalităţii şi Violenţei.• Forumul Ministerial pentru Prevenirea Criminalităţii

din Australiaşi Noua Zeelandă

A rezultat din Strategia Naţională Antiinfracţională, carea fost stabilită de către Liderii Forumului Premierilor şiŞefilor de Ministere în 1994. La această întâlnire, Liderii aufost de acord cu valoarea prevenirii criminalităţii ca un mijlocde identificare a criminalităţii şi au recunoscut valoareacooperării dintre diferitele jurisdicţii care alcătuiescsistemul federal australian.

Fiecare premier şi ministru-şef a identificat un ministru„conducător“ care să preia pe viitor activitatea StrategieiNaţionale Antiinfracţionale. Miniştrii „conducători“ au fostaleşi dintr-o categorie de portofolii care includ procuroriigenerali, justiţie şi poliţie.

Federaţia Australiei s-a alăturat Strategiei NaţionaleAntiinfracţionale în 1996 şi Noua Zeelandă s-a alăturat în 2000,când numele grupului de „Conducători“ a fost schimbat în ForumulMinisterial pentru Prevenirea Criminalităţii din Australia şiNoua Zeelandă.

• Prevenirea Criminalităţii „ Victoria“Este o agenţie organizată în 2002 pentru a dezvolta şi

implementa o prevenire comprehensivă a criminalităţii şi ostrategie împotriva violenţei şi pentru a furniza informaţii şia sprijini cele mai bune modele de aplicare a preveniriicriminalităţii.

• Programul Naţional de Prevenire a CriminalităţiiGuvernul Federaţiei împărtăşeşte îngrijorarea comunităţii

privind criminalitatea şi violenţa şi impactul lor asupra vieţiioamenilor. Obiectivele Programului Naţional de Prevenire aCriminalităţii sunt: să identifice şi să promoveze metodeinovatoare de reducere şi prevenire a infracţionalităţii şifrica de criminalitate. Programul include atât iniţiative decercetare cât şi practice, inclusiv proiecte naţionale pilot,activităţi locale de prevenire, activităţi de comunicare şipregătire. O proporţie semnificativă a fondurilor programuluisunt destinate iniţiativelor de intervenţie urgentă pentruoamenii tineri şi familiile lor.

CANADA• Consiliul Canadian de Prevenire a CriminalităţiiCriminalitatea în Canada a fost abordată prin măsuri

reactive: arestare, condamnare, încarcerare şi reabilitare ainfractorilor. Acest mod de abordare, deşi important, nu este

294

suficient pentru a preveni criminalitatea şi, din acest motiv,Guvernul Canadei a pus în aplicare Strategia Naţignală privindSiguranţa Comunităţii şi Prevenirea Criminalităţii.

Această Strategie are ca scop reducerea infracţionalităţiişi victimizării, identificând cauzele lor primare printr-oabordare a dezvoltării sociale.

Prevenirea criminalităţii printr-o dezvoltare socială esteo abordare activă, pe termen lung. Ea este direcţionată cătreînlăturarea acelor factori personali, sociali şi economici careîi conduc pe unii indivizi la săvârşirea actelor criminale sausă devină victime ale infracţiunilor.

Strategia Naţională investeşte în proiecte care seadresează factorilor de risc asupra vieţii oamenilor, cum ar fiabuzul, violenţa, lipsa educaţiei şi abuzul de droguri şialcool.

NORVEGIA• Consiliul Naţional de Prevenire a CriminalităţiiConsiliul a fost înfiinţat în 1980. În ultima perioadă de

timp, acesta s-a concentrat pe măsuri tehnice de securitate.Treptat, iniţiativele s-au transformat în forme dinamice deprevenire a criminalităţii.

Pe parcursul ultimilor ani, eforturile Consiliului au fost,în principal, concentrate asupra copiilor şi tinerilor. Astăzi,Consiliul este format din reprezentanţi ai instituţiiloracademice, comunităţilor locale, organizaţiilor de tineret,poliţiei, serviciilor din penitenciare, procurorilor publici,agenţiilor de asigurări, presei, precum şi ai ministerelorcentrale care au în responsabilitate prevenirea criminalităţii.Aceasta reflectă funcţia de coordonare a Consiliului în ceea cepriveşte prevenirea criminalităţii. Administraţia Consiliuluieste subordonată Ministerului de Justiţie.

STATELE UNITE ALE AMERICII• Consiliul Naţional de Prevenire a CriminalităţiiEste o organizaţie non-profit, a cărui misiune este de a

permite oamenilor să creeze comunităţi mai sigure şi mai atentela fenomenul infracţional, prin identificarea cauzelorcriminalităţii şi a violenţei, şi de a reduce condiţiilefavorizante săvârşirii de infracţiuni.

• Serviciul Naţional de Legătură cu Justiţia PenalăEste un oficiu de cliring al informaţiilor, sponsorizat de

către Federaţie, pentru oricine este implicat în cercetare,politică şi practică legată de justiţia penală şi juvenilă şicontrolul drogurilor.

295

Serviciile on-line şi resursele sunt disponibile pentruoricine din lume interesat în aceste domenii.

• Institutul Naţional de JustiţieEste agenţia pentru cercetare şi dezvoltare, aparţinând

Departamentului de Justiţie al S.U.A., şi este singura agenţiefederală dedicată numai cercetării controluluiinfracţionalităţii şi a soluţiilor justiţiei.

Institutul Naţional de Justiţie furnizează informaţiiobiective, independente, non-partizane, clare şi instrumentelepentru a întâmpina provocările criminalităţii şi justiţiei, înspecial la nivel local şi al Statelor.

În parteneriat cu ceilalţi, misiunea Institutului este de apreveni şi de a reduce criminalitatea, de a îmbunătăţiexecutarea legii şi administrarea justiţiei şi de a susţinesiguranţa publică.

Folosind disciplinele sociale şi ştiinţele naturii,Institutul cercetează natura şi influenţa criminalităţii şidelincvenţa; dezvoltă tehnologiile aplicate, standardele şiinstrumentele pentru practicienii justiţiei penale; evalueazăprogramele existente şi reacţiile la criminalitate; testeazăconceptele complet noi şi modelele de program în domeniu; ajutăpartenerii programului şi organele de justiţie; disemineazăinformaţiile către publicul larg.

Institutul Naţional de Justiţie - Centrul InternaţionalPentru a reacţiona la globalizarea criminalităţii,

Institutul Naţional de Justiţie a creat Centrul Internaţional în1997. Centrul aprovizionează comunităţile şi jurisdicţiile dinStatele Unite şi de peste hotare cu resurse importante pentru aajuta specialiştii, cercetătorii şi legiuitorii să facă faţăacestor noi provocări.

B. În statele care sunt membre ale Uniunii EuropeneBELGIA• Secretariatul Permanent pentru Politica de

Prevenire a CriminalităţiiA fost fondat în 1994 şi este un departament al

Ministerului de Interne al Belgiei, cu sarcina de. a elabora şicoordona politica de prevenire a criminalităţii.

Activităţile Secretariatului sunt structurate pe cincilinii principale:

- coordonarea politicii de prevenire locală;- profesionalizarea participanţilor la prevenire;- îmbunătăţirea conceptului de prevenire a criminalităţii;- creşterea vigilenţei în rândul cetăţenilor;

296

- documentare şi informare.Aceasta implică, mai ales, căutarea unor moduri creatoare

şi eficace pentru prevenirea unui domeniu vast alcriminalităţii.

DANEMARCA• Consiliul de Prevenire a CriminalităţiiA fost înfiinţat în 1971, cu sarcina de a lucra pentru

prevenirea criminalităţii, înăuntrul cadrului legislativexistent.

Chiar de la început, a fost de acord cu faptul căprevenirea criminalităţii ar trebui să se sprijine pe largaînţelegere socială, cunoaştere şi experienţă practică.

Astăzi, mai mult de 40 de organizaţii şi unităţi deadministraţie au reprezentanţi în Consiliu.

Activitatea Consiliului este coordonată de un secretariatpus la dispoziţie de către Înaltul Comisar al PoliţieiNaţionale.

Secretariatul oferă un sprijin consultativ considerabilpentru activităţile locale. Pentru a fi eficace, politiciledaneze de prevenire a criminalităţii afirmă că acţiunea trebuiesă fie locală, interdisciplinară şi bazată pe parteneriat.

Consiliul include diferite organizaţii publice sau private.La nivel local, iniţiativele de prevenire sunt multisectorialeşi implică diverşi participanţi, ca de exemplu sistemul deeducaţie, serviciile sociale, poliţia, organismele locale,asociaţiile de afaceri şi sporturile.

Majoritatea municipalităţilor daneze au astăzi stabilitecomitete locale pentru cooperare între şcoli, servicii socialeşi poliţie.

GERMANIA• Forumul pentru Prevenirea CriminalităţiiForumul, care este o fundaţie caritabilă, este serviciul

naţional şi centrul de informaţii pentru prevenireacriminalităţii în Germania.

Scopul fundaţiei este acela de a promova prevenireacriminalităţii în toate domeniile care vizează societatea. Eaintenţionează ca, prin măsuri preventive, să fie redusăcriminalitatea, ca răul cauzat prin infracţiuni să fie micşoratşi ca sentimentul public general de siguranţă să crească înintensitate.

Domeniile principale de activitate ale Forumului sunt:dirijarea studiilor în domeniul prevenirii primare ainfracţiunilor cu violenţă, precum şi urmărirea proiectului„Vecinătăţi sigure“, pentru a garanta siguranţa în zonele unde

297

oamenii trăiesc şi îşi desfăşoară activitatea.Un punct focal suplimentar este stimularea cooperării cu

comerţul şi industria, pentru a preveni corupţia şiinfracţiunile economice.

Activitatea principală a fundaţiei implică publicareaziarului de specialitate „Forumul de prevenire acriminalităţii“, administrarea paginii de Internet şi co-responsabilitatea pentru organizarea anuală a ConferinţeiGermane de Prevenire.

• Biroul Federal de Investigaţii Criminale - Politiapentru Prevenirea Criminalităţii

În 1994, a fost înfiinţată o divizie specializatădistinctă, denumită „Poliţia pentru Prevenirea Criminalităţii şipentru Relaţiile Publice“.

Divizia are în responsabilitate Baza de informaţii pentruprevenire. Această bază de informaţii reprezintă o compilaţie ainformaţiilor despre protagoniştii naţionali şi internaţionali,activităţi, proiecte şi modele în domeniul preveniriicriminalităţii.

Ţintele urmărite cuprind identificarea creşterilor şi apunctelor focale, incluzând deficienţelor în domeniul preveniriicriminalităţii, identificarea unor teme relevante pentrucercetarea legată de prevenire, incluzând iniţierea şiimplementarea proiectelor de cercetare. De asemenea, furnizeazăun Forum pentru schimbul naţional şi internaţional de cunoştinţede specialitate între poliţie şi alte instituţii interesate înprevenirea infracţiunilor.

Baza de Informaţii pentru Prevenire este în permanenţăactualizată şi extinsă. În fiecare an, sunt publicate proiecteselecţionate din rândul unor proiecte de la nivel de stat şiFederaţie, precum şi volume pe teme specifice.

ESTONIA• Consiliul Naţional de Prevenire a CriminalităţiiÎn Estonia, patru ministere participă la activitatea de

prevenire a criminalităţii prin acest Consiliul (Ministerul deJustiţie, Ministerul de Interne, Ministerul Educaţiei şiMinisterul Afacerilor Sociale).

În fiecare an, ministerele întocmesc proiectul planuluianual de prevenire a criminalităţii, care este supus aprobăriiGuvernului.

Planul anual este întocmit în conformitate cu StrategiaNaţională de Prevenire a Criminalităţii.

La nivelul administraţiei locale, activitatea de prevenirea criminalităţii înseamnă promovarea lor pe plan local pentru a

298

mări gradul de siguranţă al localnicilor.Pentru o mai bună coordonare a activităţii, unele provincii

şi administraţiile locale şi-au înfiinţat propriile consilii deprevenire a criminalităţii.

FRANŢA• Delegaţia Guvernamentală de la OraşDelegaţia a continuat misiunea de prevenire prin

integrarea acestei activităţi ca unul dintre elementele care facparte din dezvoltarea urbană şi din lupta împotriva excluderiisociale.

Delegaţia reuneşte reprezentanţi ai Departamentului deIntegrare şi alte departamente implicate. Cele 5 obiectivefundamentale ale siguranţei urbane şi ale politicii de prevenirea criminalităţii sunt:

- să ajute adulţii în a-şi prelua responsabilităţileprivind autoritatea şi educaţia;

- să prevină viciile;- să prevină recidivitatea;- să îmbunătăţească informarea, asistenţa şi sprijinul

victimelor;- să îmbunătăţească siguranţa în zone specifice, ca de

exemplu comerţul, transportul şi şcolile.IRLANDA• Consiliul Naţional al Criminalităţii din IrlandaConsiliul a fost înfiinţat în aprilie 2001.Rolurile cheie ale Consiliului sunt: de a se concentra

asupra prevenirii criminalităţii, cu accent particular pecauzele de bază ale criminalităţii şi dezvoltarea departeneriate şi apropieri practice care să fie eficace, lanivelul comunităţii; de a se concentra direct pe creşterea„informării publice“ şi a cunoaşterii infracţiunilor; de astudia „teama de infracţiune“; de a identifica priorităţilecercetării şi de a întreprinde cercetări pe plan local.

LITUANIA• Centrul pentru Prevenirea CriminalităţiiPe 8 octombrie 1997, Centrul a fost înregistrat ca o

instituţie non-profit. Scopurile şi obiectivele lui sunt: sădezvolte politici bazate ştiinţific pentru prevenireacriminalităţii şi eliminarea condiţiilor şi împrejurărilordezvoltării criminalităţii, ca politică prioritară şi strategicăde control al criminalităţii; să iniţieze, organizeze şicoordoneze programe şi măsuri de prevenire a criminalităţii, înconformitate cu reformele legale, sociale, economice şi altereforme implementate în Lituania; să dezvolte şi să implementeze

299

un sistem eficient de prevenire a criminalităţii în Lituania,care să permită previziunea şi stoparea criminalităţii prinreducerea nivelului ei şi prin îmbunătăţirea protecţieidrepturilor şi intereselor populaţiei.

OLANDA• Departamentul Ministerului de Justiţie Olandez pentru

Politici dePrevenire, de Tineret şi de Sancţionare

Acest departament este însărcinat cu prevenireainfracţiunilor, modul şi răspunsul legii penale la criminalitateşi protecţia adolescenţilor.

• Platforma olandeză de combatere a criminalităţiiO trăsătură particulară a abordării olandeze a prevenirii

criminalităţii este colaborarea dintre Guvern şi lumeaafacerilor. În 1992 Guvernul a fost de acord să se înfiinţezePlatforma Naţională de Combatere a Criminalităţii.

În această platformă, sub conducerea ministrului justiţieişi a preşedintelui Federaţiei Olandeze a Angajatorilor, suntreprezentate organizaţiile publice şi comunităţile de afaceri.

Experţii în securitate şi justiţie penală s-au reunit îngrupe operative sub supravegherea Platformei. Platformapromovează cooperarea dintre Ministerele: Justiţiei, deInterne, Afaceri Economice, Transporturilor, Finanţelorşi comunitatea de afaceri (compariiile de asigurări, vânzărilecu amănuntul etc.).

Ministerul de Interne şi Ministerul Justiţiei pot să aducărezultatele evaluării proiectelor de succes la acest forumpentru a atrage alte ministere să adopte programe speciale carepot să reducă infracţionalitatea.

AUSTRIAMinisterul de Interne austriac are în componenţă

Departamentul Poliţiei Austriece.Acest departament a fost înfiinţat în 1974. Sarcina lui

principală este să informeze populaţia în general despre toatetipurile de măsuri de prevenire a criminalităţii. Informaţiileoferite sunt, în primul rând, despre tipurile oportuniste deinfracţiuni zilnice.

Pe pagina de Internet a departamentului, informaţiile suntprezentate în următoarea ordine: criminalitate pe Internet,spargeri din locuinţă, informaţii pentru adulţi - potenţialevictime, criminalitate stradală, furturi de şi din autovehicule,furturi de biciclete, fraude cu carduri de credit, abuzul dedroguri, fraudă şi infracţiuni sexuale asupra femeilor şicopiilor.

300

SLOVENIA• Institutul de Criminologie din cadrul Facultăţii de

DreptInstitutul a fost înfiinţat ca primul institut de

criminologie din fosta Yugoslavie. A fost fondat de Facultateade Drept din cadrul Universităţii din Ljubljana şi, deşi adevenit curând independent, a menţinut întotdeauna legăturiputernice cu facultatea fondatoare.

Chiar de la început, activităţile principale aleinstitutului au fost: cercetarea, predarea şi diseminareainformaţiilor şi organizarea bibliotecii şi a serviciului dedocumentare.

FINLANDA• Consiliul Naţional Finlandez pentru Prevenirea

CriminalităţiiEste o agenţie expertă în prevenirea criminalităţii şi de

cooperare, fondată de Ministerul Justiţiei din Finlanda. Scopulei este de a reduce răul cauzat prin infracţiune şi de a creştesecuritatea. Activităţile Consiliului Finlandez se concentreazăpe implementarea Programului Naţional de Prevenire aCriminalităţii, adoptat de Consiliul de Stat pe 4 martie 1999.

Preocuparea principală a programului este prevenireacriminalităţii locale şi Consiliul sprijină astfel de activitatelocală prin furnizarea îndrumării specializate, informareareprezentanţilor semnificativi despre program şi participarea laluarea deciziilor legate de suportul financiar furnizat deMinisterul Justiţiei al Finlandei.

Politica pentru acţiune constă, în primul rând, în măsuriproiectate să scadă oportunităţile infracţiunilor. În aldoilea rând, constă în măsuri destinate preveniriitransformării unor indivizi în infractori. În al treilea rând,există măsuri destinate întreruperii unei activităţiinfracţionale care deja a început.

SUEDIA• Consiliul Naţional Suedez pentru Prevenirea

CriminalităţiiConsiliul Naţional Suedez pentru Prevenirea Criminalităţii

este o agenţie în subordinea Ministerului de Justiţie. Sarcinalui principală este de a încuraja măsurile de prevenire acriminalităţii prin activităţi de evaluare, cercetare,dezvoltare şi informare înăuntrul domeniului politicii penale.

Consiliul este, de asemenea, răspunzător pentrustatisticile oficiale juridice. Consiliul este un centru deinformare „asupra criminalităţii, aprovizionând Guvernul Suedez,

301

Parlamentul“ şi alte agenţii aparţinând sistemului juridic, cuinformaţii, în special referitoare la: măsurile de prevenire ainfracţiunilor, criminalitate şi rata criminalităţii, infractorişi motivele lor, efectele reformei politicii penale. Măsurile deprevenire a criminalităţii, infracţiunile cu violenţă, celelegate de droguri, economice, rasiste, violenţa asupra femeilorşi infracţiunile zilnice au întâietate.

REGATUL UNIT• Concernul pentru CriminalitateEste o organizaţie naţională, independentă pentru reducerea

criminalităţii. A fost înfiinţat în 1988, cu ajutoruladministraţiei centrale.

Misiunea lui este de a lucra cu agenţii, ca de exempludepartamentele guvernamentale, poliţie, autorităţi locale,agenţii pentru tineret, locuinţe şi voluntare, pentru a ajuta lareducerea criminalităţii şi pentru a crea comunităţi mai sigure.

A cercetat şi dezvoltat modalităţi dovedite de a reduceproblemele infracţiunilor speciale. A organizat şi condusproiecte naţionale şi locale, bazate pe buna practică dovedită.

Activitatea Concernului se bazează pe încrederea căoricine, indiferent de vârstă, sex sau rasă, ar trebui să fie înstare să îşi conducă viaţa, lipsit de incidenţa sau teama decriminalitate.

El furnizează sfaturi şi ajutor pentru o serie vastă deagenţii profesionale şi voluntare, pentru a sprijini activitatealor de reducere a criminalităţii şi a fricii de infracţiuni încadrul comunităţilor locale.

Peste 60 de proiecte din Anglia şi Ţara Galilor suntderulate de Concernul pentru Criminalitate, din care multe suntconcentrate pe tineret şi vecinătate.

7.4. Modele contemporane de prevenire a criminalităţiiAbordarea modernă a criminalităţii se adresează

„contextelor comportamentale în care apar infracţiunile şiatitudinile prevalente care fac delictele mai uşor de comis“1. S-a constatat că eforturile de a creşte competenţa socială şistima de sine a populaţiei în ansamblul său, are efecte beneficeextinse şi dincolo de persoane aflate în situaţii de risc. Înaceastă situaţie se impune o prezentare a utilităţii programelorde prevenire, pentru a oferi toate informaţiile necesare, dar şia preveni abuzurile din partea unor impostori.

Modelul medical de prevenire s-a dovedit fecund şi pentru1 Hough M. Şi N.Tilley: „Getting the Grease to the Squeak. Research Lessons for Crime Prevention“,Home Ofice, Police Research Group, London 1997

302

criminologie. În medicină, prevenirea primară caută să reducăincidenţa bolilor prin prevenirea apariţiei de noi cazuri;prevenirea secundară încearcă să detecteze cât mai devremeposibil tulburarea pentru a oferi un tratament eficientacesteia; prevenirea terţiară caută să înlăture apariţiaincapacităţilor şi a handicapurilor ce pot fi asociate bolii debază. Deci întreaga activitate de prevenire ţinteşte spre apreveni să se întâmple ceea ce încă nu a apărut : instalareaunei tulburări în cazul prevenţiei primare, continuarea şiînrăutăţirea tulburării în cazul prevenţiei secundare şiincapacitatea şi handicapul în cazul prevenţiei terţiare.

Privite individual, programele de prevenire sunt de o marediversitate – pentru minori şi familie, pentru comunităţi maimari sau mai mici, pentru tineri în pericol şi pentru infractoriversaţi, pentru suporterii competiţiilor sportive, pentruimigranţi etc. – dar la o analiză prin prisma obiectivuluiprincipal urmărit, programele sunt orientate spre infractor,spre victimă, spre mediu sau spre comunitate.

Astfel, programele centrate pe infractor pot fi „dure“(închisoarea este eficace pentru recidivişti) sau „blânde“(mediere, reparaţie, muncă în folosul comunităţii).Specificulacestor programe constă în aceea că sursa comportamentuluiinfracţional este localizată la nivelul individului, înstructura personalităţii sale.

Programele centrate pe victimă vizează protecţia acesteiasau a bunurilor sale printr-o serie de măsuri fizice,achiziţionarea de dispozitive, evitarea expunerii la contactulcu infractorii. În principal, se pune accentul pe situaţiile încare victima se află în locuri publice (în pieţe, la bancă, înmagazine, în parcuri) şi mai puţin în spaţiul privat (crima dinspatele uşilor închise).

Sfaturile de prevenire a criminalităţii se învârt în jurulcrimei publice. Şi în timp ce poliţia şi sistemul justiţieipenale încep încet să se implice, violenţa privată este încontinuare privită ca ceva diferit faţă de violenţa publică.Sfatul de prevenire a criminalităţii, incluzând multe dinsfaturile pentru evitarea agresiunii sexuale, se focalizează pedomeniul public. Este mai uşor să dai sfaturi privindverificarea banchetei din spate a maşinii sau să nu aştepte înstaţii de autobuz slab iluminate, decât a se găsi modalităţipentru a sfătui femeile să nu aibă încredere în bărbaţii aşa-zişi „de încredere“.

303

7.4.1. Modalităţi practice de prevenire a unor genuri de infracţiuniÎn ultima perioadă de timp, date de statistică şi evidenţă

operativă, care aufost folosite şi la întocmirea evaluărilor lunare şitrimestriale ale rezultatelorPoliţiei, au evidenţiat faptul că infracţiunile săvârşite înstradă au înregistrat ocreştere alarmantă.

Din această categorie de fapte penale, majoritare suntfurturile din auto (în cadrul infracţiunilor de furt) şitâlhăriile (în cadrul infracţiunilor cu violenţă).

Pentru prevenirea şi combaterea acestei categorii deinfracţiuni, efectivele Poliţiei desfăşoară permanent acţiuni,controale, razii poliţieneşti, ajutate fiind şi de uneleactivităţi premergătoare, cum ar fi: situaţii furnizate dediversele aplicaţii informatice, analize şi prognoze aleevoluţiei fenomenului infracţional întocmite de structurile careîşi desfăşoară activitatea pe linie de prevenire, analizelesituaţiei operative etc.

Dintre aplicaţiile informatice funcţionale la nivelulPoliţiei Capitalei, poate fi menţionată „Evidenţa Grafică aFaptelor Penale“, în care sunt implementate informaţii privind:infracţiunile judiciare comise, date privind autorul/autoriiinfracţiunii, data săvârşirii infracţiunii, locul şi oracomiterii, modul de operare etc.

Cu ajutorul acestei baze de date se întocmesc, ori de câteori este nevoie, analize tactice care furnizează informaţiigrupate după fiecare tip de date implementate în sistem.

Astfel, prin interogarea bazei, se trag concluzii, la nivelde Capitală, sector sau secţie de poliţie, privind un anumit tipde infracţiuni, frecvenţa apariţiei acelei fapte penale într-unanumit interval orar, modul de operare al unor infractori saugrupuri şi zonele unde aceştia îşi desfăşoară în mod curentactivitatea infracţională, zonele unde se comit în număr maimare fapte antisociale, precum şi alte informaţii necesareanalizării fenomenului infracţional şi dispunerii măsurilenecesare contracarării acestuia.

O altă măsură destinată prevenirii şi combateriiinfracţiunilor a fost înfiinţarea, la nivelul întregii ţări, aSistemului „112 - Apel unic în caz de urgenţă“, iar la nivelulCapitalei, înfiinţarea dispeceratelor „112“ în cadrulsectoarelor de poliţie. Prin intermediul acestui sistem,cetăţenii pot sesiza, pe lângă cazurile care reclamă necesitateaintervenţiei unităţilor sanitare mobile şi a pompierilor, şi

304

cazuri în care este nevoie de intervenţia promptă a forţelor depoliţie.

Înfiinţarea Apelului „112“ a făcut posibilă micşorareaconsiderabilă a timpilor de reacţie a echipajelor la evenimente(10-12 minute de la înregistrarea sesizării), aceasta având carezultat, de cele mai multe ori, prevenirea comiterii unorinfracţiuni, aplanarea stărilor de conflict înainte ca acesteasă degenereze, precum şi, uneori, prinderea în flagrant aautorilor infracţiunilor.

Formaţiunile specializate în analiza şi prevenireacriminalităţii, pe lângă activităţile desfăşurate permanentpentru pregătirea antiinfracţională şi antivictimală apopulaţiei, elaborează studii şi prognoze ale fenomenuluiinfracţional, pe diferite segmente ale criminalităţii, prin caresunt identificate zonele cu potenţial criminogen, categoriile depersoane potenţiale victime ale infracţiunilor, precum şipersoanele predispuse la săvârşirea de fapte antisociale.

Un rol deosebit de important în activitatea de prevenirerevine Poliţiei de Proximitate. Tendinţele actuale aleinfracţionalităţii, crima organizată, recrudescenţa violenţei lanivel individual, intrafamilial şi de grup, amploarea faptelorpenale de natură economică şi a celor care determină accentuareasentimentului de insecuritate personală, impun o orientareflexibilă a strategiilor de acţiune necesare activităţiipoliţiei la schimbările din societate, care influenţează larândul lor criminalitatea.

Ca o consecinţă a acestor fenomene, este mai mult decâtutilă o extindere a interesului în relaţiile poliţie-comunitate,urmărindu-se elaborarea unor metodologii de acţiune care să aibăla bază principiile descentralizării şi al strânsei interacţiuniîntre cetăţeni şi poliţişti, în calitate de coautori aisiguranţei publice. Aceasta filozofie se bazează, pe convingereacă identificarea şi diminuarea factorilor care favorizeazăcriminalitatea depinde de instituirea unor forme noi de relaţiiîntre poliţie şi persoanele din comunitate, care să permităacestora din urma participarea activă la stabilireapriorităţilor activităţii poliţiei şi implicarea ei îneforturile de ameliorare a calităţii vieţii.

Rolul poliţistului care activează în domeniul relaţionaliicu comunitatea se diferenţiază de cel al poliţistuluitradiţional prin aceea că nu se mai ocupă în exclusivitate decombaterea criminalităţii ci îşi consacră o mare parte atimpului său informării cetăţenilor cu privire la misiunilepoliţiei.

305

Relaţiile comunitare presupun un proces de comunicare îndublu sens, care să exprime atât punctul de vedere al poliţieicât şi al membrilor comunităţii în rezolvarea unor probleme deinteres comun.

Responsabilităţile în domeniul controlului social trebuieîmpărţite între comunitate şi poliţie, aceasta din urmăreprezentând doar un element esenţial în cadrul unui sistemgeneral care asigură menţinerea şi respectarea valorilor morale.

Activitatea poliţistului în cadrul relaţiilor poliţie-comunitate se axează pe întreţinerea şi revitalizarea unorraporturi interumane în cadrul comunităţii şi asigură ointervenţie operativă şi eficientă împotriva faptelorantisociale şi a autorilor acestora. În consecinţă, s-a conturatun nou concept şi anume acela de „poliţie de proximitate“, carereprezintă de fapt un parteneriat între poliţie ca instituţiecare realizează menţinerea ordinii şi liniştii într-o societate,veghind la respectarea valorilor morale ale acesteia pe de oparte, iar de cealaltă parte chiar comunitatea respectivă, încalitate de beneficiar al ordinii menţionate, dar şi decontribuabil la menţinerea acestora.

Poliţistul de proximitate îşi dedică activitateaconsilierii şi informării cetăţenilor cu privire la prevederileunor acte normative, la modalităţile prin care aceştia pot evitasă devină victimele unor infracţiuni sau autori ai unor faptepenale, având în acelaşi timp şi abilităţi de cercetare,documentare şi rezolvare a unor fapte penale.

Direcţii prioritare de acţiune ale poliţiei de proximitate,misiunile poliţiei de proximitate sunt definite în funcţie denevoile cetăţenilor. Poliţia trebuie să cunoască foarte bineaceste nevoi pentru a fi capabilă să le soluţioneze. Formelecare periclitează securitatea publică, cauzele şi condiţiilefavorizatoare variază de la un cartier la altul şi evoluează de-a lungul timpului. La fel trebuie să evolueze şi metodele decombatere a acestor acte. Eficacitatea în acest domeniu cere safie îndeplinite trei exigenţe majore:

poliţie care să comunice cu populaţia; poliţie care să colaboreze cu toate instituţiile care

au atribuţii pe linia securităţii publice; stabilirea cu comunitatea de măsuri optime pentru

soluţionarea problemelor acestora.

Obiective ale poliţiei de proximitate• Responsabilizarea poliţiştilor pe un teritoriu

determinat. Rolul central al poliţistului de proximitate,

306

capacitatea sa de iniţiativă la care se face apel, comunicareape care trebuie să o stabilească cu publicul, toate acestea aucondus la introducerea în cadrul poliţiei a unor noi metode delucru şi organizare. Poliţistul de apropiere îşi exercită, prinnatura sa, activitatea zilnică şi responsabilitatea pe unteritoriu bine determinat (un cartier, o stradă), în acest sens,poliţiştii de proximitate (apropiere) au fost desemnaţi dinrândul poliţiştilor cu experienţă, care dispun de realecapacităţi de comunicare cu publicul.

• Anticiparea evenimentelor. Un lucru esenţialeste acela că poliţistul de proximitate nu se foloseşte demijloace represive pentru a obţine informaţia şi prognozeazăevenimentele faţă de care intervine prin mijloace necoercitive.Trebuie spus faptul că nu vor putea fi evitate niciodată toatesituaţiile care impun folosirea forţei, însă poliţia deproximitate urmăreşte tocmai reducerea acestui gen deintervenţie, punând accentul pe convingerea individului. Printr-o bună cunoaştere a situaţiei operative din sectorul decompetenţă, printr-o evaluare permanentă a riscurilor care semanifestă, putem în bună măsură să prevenim, chiar să acţionămînaintea producerii evenimentului nedorit.

• O poliţie prezentă mai mult în mijlocul publicului. Acestobiectiv îndrăzneţ este o dorinţă mai veche; insistentă şilegitimă a cetăţenilor, fiind justificată mai ales de faptul caexistă cartiere sau zone unde absenţa poliţiştilor sporeştesentimentul de insecuritate. Tocmai de aceea prezenţapoliţiştilor, mai ales în zonele şi la orele în care riscul deagresiune se manifestă evident, are o dublă funcţie şi anumedetermină o sporire a încrederii cetăţenilor în poliţie şipermite, în acelaşi timp, o mai bună cunoaştere a situaţieioperative, de care se va ţine cont la repartizarea în teren aefectivelor (în funcţie de harta criminalităţii pentru fiecarezonă).

• Relaţii cu cetăţenii bazate pe încredere. Poliţia deproximitate, conştientă de faptul că reuşita depinde decalitatea relaţiilor cu populaţia, ia toate măsurile necesarepentru ca primirea publicului să se facă in condiţii cât maibune, respectând intimitatea cererii, în acelaşi timp asigurândoperativitate în rezolvarea acestora, acordând o atenţiedeosebită persoanelor mai vulnerabile, pot deveni mai uşorvictime (copii, victime ale violenţei intrafamiliale, aleagresiunilor sexuale, persoanelor în vârstă, turiştilor străini,etc.).

• Cooperarea cu alte instituţii. Plecând de la ideea de

307

parteneriat, toate instituţiile începând cu familia, şcoala,biserica, serviciile sociale şi grupurile comunitare şiterminând cu poliţia sunt elemente esenţiale ale unui sistemgeneral care asigură menţinerea şi respectarea valorilor morale,ele trebuind să acţioneze concret pentru menţinerea ordiniiîntr-un stat de drept, în vederea realizării unui parteneriatbenefic pentru ambele părţi, se vor încheia protocoale decolaborare cu toate instituţiile cu atribuţii în domeniulmenţinerii climatului de siguranţă publică, respectiv Primării,Garda Financiară, Protecţia Consumatorului, Inspectoratul deSănătate Publică etc.

Atribuţiile poliţiei de proximitate Realizează cunoaşterea populaţiei, sub aspectul

numărului locuitorilor, structurii, obiceiurilor şitradiţiilor cu caracter local, domiciliului şireşedinţei;

Este prezent în fiecare zi minim 6 ore pe jos încartier pentru ca cetăţenii să îl poată aborda;

Stabileşte contacte permanente cuadministratorii asociaţiilor de proprietari,factorii responsabili din cadrul unităţilor deînvăţământ, societăţilor comerciale, organizaţiilorneguvernamentale, administraţiei publice localepentru identificarea factorilor de risc privindordinea publică şi siguranţa cetăţeanului şistabilirea măsurilor comune de prevenire şi combaterea faptelor antisociale;

Participă la şedinţele asociaţiilor de proprietari şila alte evenimente din cartier;

Consiliază cetăţenii care fac parte din categoriile cugrad înalt de risc din punct de vedere alvictimizării;

Mediază şi rezolvă amiabil conflictele interumane; Formează sau participă la ateliere, care au

ca obiect de activitate îmbunătăţirea siguranţeipublice şi personale;

Receptează problemele populaţiei şi împreună cuinstituţiile abilitate stabilesc măsuri pentrurezolvarea acestora;

Atrage şi mobilizează cetăţenii în derularea unorprograme de prevenire a criminalităţii în cartiere, pebază de voluntariat;

Rezolvă reclamaţiile şi sesizările cetăţenilor, ce nu aucaracter penal şi nu presupun aplicarea de sancţiuni

308

contravenţionale, care privesc: stări conflictuale; tulburarea liniştii publice în unităţile de

învăţământ, asociaţii de locatari, societăţicomerciale etc.;

fapte antisociale ale căror victime sunt persoane cuprobleme sociale (minori, bătrâni, persoane cuhandicap sau afecţiuni neuropsihice etc);

Celelalte sesizări şi reclamaţii ale cetăţenilor, dincompetenţa formaţiunilor de ordine publică, vor fi soluţionatede către ofiţerii din cadrul birourilor sau şefii sectoarelor desiguranţă publică.

- Colaborează cu mass-media pentru ameliorarea siguranţeipublice;

- Efectuează acte de constatare şi sancţionare numai încazul infracţiunilor şi contravenţiilor flagrante;

- Întreţine permanent relaţii de colaborare cu poliţiştiidin formaţiunile operative privind evoluţia situaţiei operativedin sectorul de activitate, ţine zilnic evidenţa evenimentelorînregistrate şi prezintă conducerii rapoarte privindactivităţile desfăşurate, problemele cu care se confruntăpopulaţia şi propuneri de îmbunătăţire a muncii;

- Zilnic analizează evenimentele înregistrate în sectorulde responsabilitate, pe care le prezintă şefilor şi leevidenţiază pe harta criminogenă.

7.5. Cooperarea unităţilor şi formaţiunilor de poliţie pe linia prevenirii şicombaterii criminalităţii

Cooperarea poliţie – comunitateFiind organul abilitat cu asigurarea respectării legii şi

cu menţinerea ordinii şi liniştii publice, poliţia este singurastructură guvernamentală care are obligaţia statutară de apreveni criminalitatea, acest lucru neînsemnând, însă, căaceastă obligaţie îi aparţine în exclusivitate.

Consideraţii generale despre parteneriat1

Un aspect fundamental al activităţii de prevenire şi, defapt, al întregii activităţi a Poliţiei îl reprezintăparteneriatul poliţie - comunitate.

În cadrul efortului de prevenire a criminalităţii, PoliţiaRomână încearcă să găsească noi metode de lucru, în paralel cuîmbunătăţirea celor existente, care să asigure o eficienţăsporită acţiunilor sale.

Astfel, una dintre metode o constituie îmbunătăţirea1 Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza“ – Buletin documentar nr. 2/2003

309

relaţiilor dintre poliţie şi comunitate, care să ducă larealizarea unui adevărat parteneriat. Acesta vizează atât o maibună înţelegere de către cetăţeni a activităţii Poliţiei, cât şiatragerea acestora în lupta împotriva infracţionalităţii. Înacest fel, poliţistul nu va mai fi privit ca simplu instrumentde represiune care acţionează, uneori brutal, pentru respectareaşi aplicarea unor legi, de cele mai multe ori abstracte, ci caun reprezentant al statului, un funcţionar public, preocupat cuadevărat de binele comunităţii. În plus, el nu acţioneazăindependent de preocupările şi interesele cetăţenilor ci,dimpotrivă, este receptiv şi chiar are nevoie de sugestiile şisprijinul lor.

La nivel doctrinar şi al practicii în domeniu, s-auidentificat trei moduri deacţiune ale poliţiei:

reactivă (răspuns la solicitări); proactivă (mijloace specifice); coactiv-interactivă (consultarea comunităţii şi

acţiuni comune).Tipul de acţiune reactiv constă în răspunsul poliţiei la

apelurile cetăţenilor, după ce a fost comisă infracţiunea şiluarea măsurilor pentru identificarea şi prinderea autorului,măsurându-şi eficienţa în funcţie de timpul în care s-a ajuns lalocul faptei.

Tipul proactiv cuprinde răspunsul la apeluri şi încercareapoliţiei de a lua anumite măsuri de prevenire şi reducere anumărului infracţiunilor folosind numai mijloacele proprii(creşterea numărului poliţiştilor într-o anumită zonă razii,acţiuni cu efective sporite etc.) ;

În plus faţă de aceste două tipuri, modul coactiv deacţiune presupune şi consultarea comunităţii şi a autorităţilorlocale în problemele legate de siguranţa individuală şicolectivă, precum şi derularea unor activităţi comune deprevenire a faptelor antisociale.

Pe baza considerentelor prezentate anterior, Poliţia Românăşi-a reevaluat strategiile în domeniul prevenirii prin adoptareaunor noi concepte care evidenţiază o implicare mai activă înviaţa cotidiană. Această implicare nu reprezintă o încălcare adrepturilor şi libertăţilor individului, ci disponibilitatea dea colabora cu toţi membri comunităţii în scopul îmbunătăţiriivieţii sociale.În calitate de partener, alături de alteorganisme şi organizaţii, poliţia este interesată în depistareacauzelor care pot duce la comiterea de infracţiuni şiidentificarea dificultăţilor cu care se confruntă comunitatea.

310

Unele dintre problemele semnalate poliţiei nu sunt de competenţaei, nu au caracter penal şi, de regulă, relevă fie stăritensionale, fie anumite probleme personale urgente, fie, pur şisimplu, disperarea persoanei respective.

Parteneriatul poliţiei cu alte instituţii (şcoală,biserică, autorităţi locale, sindicate, O.N.G.-uri) devineastfel benefic pentru cetăţean întrucât, în aceste situaţiipoliţia poate sesiza organismele în măsură să acţioneze pentrusoluţionarea problemelor respective.

Trebuie înţeles faptul că poliţia nu doreşte şi nici nupoate să se substituie activităţii altor servicii şi organismesociale, ci vrea să sprijine acţiunile desfăşurate de acestea.Ea furnizează informaţii, iniţiază şi participă la programedestinate prevenirii infracţiunilor şi asigurării protecţieicetăţenilor.

Definiţie, principii, obiective1

În sens larg, parteneriatul pentru prevenireacriminalităţii constituie un proces prin care diferite structuriguvernamentale şi organizaţii neguvernamentale dezvoltă relaţiide colaborare şi stabilesc modalităţi şi forme concrete deacţiune, în scopul respectării legii, prevenirii şi combateriiinfracţiunilor şi realizării unui climat de siguranţă publică.

Parteneriatul poliţiei cu comunitatea este un concept caredesemnează consultarea şi acţiunea comună a poliţiştilor şicetăţenilor, în vederea soluţionării problemelor ce implicăstarea de legalitate din comunitate şi siguranţa civică.

Acest concept se întemeiază pe convingerea că realizareaobiectivelor propuse depinde de instituirea unei noi forme derelaţii între poliţie şi membri comunităţii, care nu sunt şinici nu pot fi consideraţi nişte beneficiari pasivi aiactivităţii poliţiei. Ei trebuie să aibă posibilitatea de aparticipa în mod activ la luarea deciziilor ce determină tipulserviciilor aduse populaţiei.

Între Relaţiile cu Publicul şi Relaţiile Parteneriale alePoliţiei cu Comunitatea există o distincţie bine determinată.

Primul aspect reprezintă un proces de comunicare într-unsingur sens şi are drept scop informarea populaţiei asupraactivităţilor desfăşurate de poliţie şi a serviciilor prestatede aceasta către cetăţeni.

Cel de-al doilea, însă, se referă la un domeniu complex şiputem vorbi aici despre un schimb de informaţii şi opinii asupraproblemelor de siguranţă publică şi a strategiilor şimodalităţilor de acţiune pentru prevenirea şi combaterea1 Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza“ – Buletin documentar nr. 2/2003

311

faptelor antisociale.Parteneriatul cu comunitatea se bazează pe acţiunea comună

a poliţiştilor şi cetăţenilor, în vederea soluţionăriiproblemelor ce implică starea de legalitate din comunitate şisiguranţa publică.

Principiile care stau la baza parteneriatului sunt:a) legalitatea;b) consultarea comunităţii în luarea deciziilor

ce privesc asigurarea climatului de siguranţă publică şiindividuală;

c) echidistanţa faţă de parteneri şi alte persoane şiinstituţii implicate în activităţile de prevenire acriminalităţii;

d) respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale aleomului;

e) continuitatea în desfăşurarea activităţii;f) flexibilitatea în adaptarea activităţii la diversitatea

problemelor comunităţiiObiectivele generale urmărite prin realizarea

parteneriatului vizează: reducerea numărului infracţiunilor şi a

gradului de periculozitate al acestora; diminuarea numărului participanţilor (victime,

autori); întărirea climatului de siguranţă publică şi

personală; creşterea încrederii în poliţie a membrilor

comunităţii; cunoaşterea stărilor tensionale din comunitate şi

împiedicarea degenerării lor în conflicte, prinatragerea la dialog a părţilor implicate.

Principalele modalităţi prin care se poate realizaparteneriatul pentru prevenirea criminalităţii sunt următoarele:

a) iniţierea de programe de interes naţional şi local;b) dezvoltarea de proiecte pe problematici specifice;c) desfăşurarea de activităţi de consiliere şi consultanţă;d) consultarea publicului prin întâlniri directe sau prin

sondaje de opinie;e) campanii mass-media de prevenire a criminalităţii;f) încheierea de „contracte locale de securitate“, în care

vor fi angrenaţi toţi actorii sociali guvernamentali şineguvernametali care activează în plan local.

312

BIBLIOGRAFIE

1. V.Cioclei – Manual de criminologie, ediţia a II-a, edituraALL Beck, Bucureşti, 2003.

2. A.Dincu – Bazele criminologiei, Editura Proarcadia,Bucureşti, 1993.

3. Gh.Nistoreanu, C.Păun – Criminologie, Editura Europa Nova,Bucureşti, 2000.

4. I.Oancea – probleme de criminologie, Editura ALL,Bucureşti, 1998.

5. A.Roşca – Psihologie generală, Bucureşti, 1996.6. R.Stănoiu – Metode şi tehnici de cercetare în criminologie,

Editura Academiei, Bucureşti, 1983.7. R.Stănoiu – Criminologie, Editura Oscar Print, Bucureşti,

1999.8. B.Tiberiu – Probleme de psihologie judiciară, Editura

Ştiinţifică, Bucureşti, 1973.9. Raffaele Garoflo – Crimibnologie, 1913.10. J.Pinatel – Criminologie, Paris, 1988.11. S.Fraud – Caiete de psihoanaliză.12. C.Becariu – Des Delits et des Peines – paris,

1970.13. V.Zdrenghea + colectiv – Criminologie,

Bucureşti, 1996.14. T.Pop – Criminologie, Cluj, 1928.15. A.Pintea – Criminologie generală, Editura

Sitech, Craiova, 2008.16. Georgeta Ungureanu – Criminologie, Editura

Academica, Bucureşti, 2002.17. C.Voicu, G.Ungureanu – Int6roducere în

criminologia aplicată, Editura Universul juridic,Bucureşti, 2003.

18. Şt.Prună – Victimizarea judiciară, EdituraMIRA, 2003.

19. I.Tănăsescu, F.Bujor – Studii victimologice,Editura INS, Bucureşti, 1997.

20. A.Boroi – Drept penal, editura C.H.Beck,Bucureşti, 2006.

21. I.Dascălu + colectiv – Organizaţia criminală adrogurilor, Editura Sitech, Craiova, 2008.

313

22. L.T.Pintilie – Metode şi tehnici deinvestigare a criminalităţii organizate, Teză de doctorat,Academia de Poliţie, Bucureşti, 2008.

..oo..

314