1.2. Principiile construcţiei bugetare

Sistemul bugetar, prin specificul său impune statuarea unor principii şi reguli de constituire şi administrare, care sunt în concordanţă cu principiile contabile.

1. Principiul universalităţii -Veniturile si cheltuielile se includ in buget in totalitate, în sume brute;-Veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume, cu exceptia donatiilor si sponsorizarilor, care au stabilite destinatii distincte.

2. Principiul publicităţii Sistemul bugetar este deschis si transparent, acestea realizandu-se prin: Dezbaterea publica a proiectelor de buget, cu prilejul aprobarii acestora; Dezbaterea publica a conturilor generale anuale de executie a bugetelor, cu prilejul aprobarii acestora; Publicarea in M. O. al Romaniei, Partea I, a actelor normativede aprobare a bugetelor si conturilor anuale de executie a acestora; Mijloacele de informare în masa, pentru difuzarea informatiilor asupra continutului bugetului, exceptand informatiile si documentele nepublicabile, prevazute de lege.

3. Principiul unităţii Veniturile si cheltuielile bugetare se inscriu intr-un singur document, pentru a se asigura utilizarea eficienta si monitorizarea fondurilor publice; Toate veniturile reţinute si utilizate in sistem extrabugetar, sub diverse forme, se introduc in bugetul de stat, urmând regulile si principiile bugetare, cu exceptia celor prevazute în lege.

4. Principiul anualităţii Veniturile si cheltuielile bugetare sunt aprobate prin lege pe o perioada de un an, care corespunde exercitiului bugetar; Toate operatiunile de incasari si plati efectuate in cursul unui an bugetar în contul unui buget aparţin exerciţiului corespunzator de execuţie a bugetului respectiv.

5. Principiul specializării bugetare Veniturile si cheltuielile bugetare se înscriu si se aproba in buget pe surse de provenienta si, respectiv, pe categorii de cheltuieli, grupate dupa natura lor economica si destinatia acestora, potrivit clasificatiei bugetare.

6. Principiul unităţii monetare Toate operatiunile bugetare se exprima în moneda naţională.

1.3. Sistemul unitar de bugete. Proiectele legilor bugetare anuale si ale bugetelor se elaboreaza de catre Guvern, prin Ministerul Finantelor Publice, pe baza următoarelor criterii: Prognozelele indicatorilor macroeconomici si sociali pentru anul bugetar pentru care se elaboreaza proiectul de buget, precumsi pentru urmatorii trei ani; Politicile fiscale si bugetare adoptate; Prevederile memorandumurilor de finantare, ale memorandumurilor de întelegere sau ale altor acorduri internationale cu organisme si institutii financiare internationale; Politicile si strategiile sectoriale, Priorităţile stabilite in formularea propunerilor de buget de ordonatorii principali de credite;

Propunerile de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite; Programele întocmite de catre ordonatorii principali de credite in scopul finantarii unor actiuni carora le sunt asociateobiective precise si indicatori de rezultate si de eficienţă. Programele sunt însotite de estimarea anuala a performantelor acestora care trebuie sa precizeze: actiunile, costurile asociate, obiectivele urmarite, rezultatele obtinute si estimate pentru anii urmatori, masurate prin indicatori specifici, a caroralegere este justificata; Propunerile de sume defalcate din unele venituri ale bugetuluide stat, precum si de transferuri consolidabile pentru autoritatile administratiei publice locale; Posibilităţile de finantare a deficitului bugetar.

1.4. Clasificaţia bugetară. Clasificatia bugetara exprima structura bugetului de stat si ordoneaza/grupeaza intr-un mod sistematic, unitar codificat siobligatoriu repartizarea veniturilor si cheltuielilor bugetare reflectand modul de organizare a mobilizarii veniturilor si destinatia acestora intr-un exercitiu bugetar.

Veniturile sunt structurate pe capitole si subcapitole, iar cheltuielile pe parţi, capitole, subcapitole, titluri, articole, precum si alineate, dupa caz.

Cheltuielile prevazute in capitole si articole au destinatie precisă si limitată. Numarul de salariati, permanenti si temporari, si fondul salariilor de baza se aproba distinct, prin anexa la bugetul fiecarui ordonator principal de credite. Numarul de salariati aprobat fiecarei institutii publice nu poate fi depasit.

Cheltuielile de capital se cuprind la fiecare capitol bugetar, în conformitate cu creditele de angajament si duratele de realizare a investitiilor.

Programele solicitate pentru finanţare se aprobă ca anexe labugetele ordonatorilor principali de credite, iar fondurile externe nerambursabile se cuprind in anexe la bugetele ordonatorilor principali de credite si se aproba o data cu acestea.

1.5. Ordonatorii de credite. Ordonatorii principali de credite repartizeaza creditele

bugetare aprobate, pentru bugetul propriu si pentru bugetele institutiilor publice ierarhic inferioare, ai caror conducatori sunt ordonatori secundari sau tertiari de credite, dupa caz, in raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.

Ordonatorii secundari de credite repartizeaza creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu si pentru bugetele institutiilor publice subordonate, ai caror conducatori sunt ordonatori tertiari de credite, în raport cu sarcinile acestora, potrivit prevederilor legale.

Ordonatorii tertiari de credite utilizeaza creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor institutiilor pe care le conduc, potrivit prevederilordin bugetele aprobate si in conditiile stabilite prin dispozitiile legale.

Ordonatorii principali de credite vor repartiza creditele bugetare, dupa retinerea a 10% din prevederile aprobate acestora,pentru asigurarea unei executii bugetare prudente, cu exceptia cheltuielilor de personal si a celor care decurg din obligatii internationale, care vor fi repartizate integral. Repartizarea sumelor reţinute în proportie de 10% se face in semestrul al doilea, dupa examinarea de catre Guvern a executiei bugetare pe primul semestru.

Ordonatorii de credite au obligatia de a angaja si de a utiliza creditele bugetare numai in limita prevederilor si destinatiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea institutiilor publice respective si cu respectarea dispozitiilor legale. Aceştia răspund direct şi nemijlocit de:

Angajarea, lichidarea si ordonanţarea cheltuielilor in limita creditelor bugetare repartizate si aprobate;

Realizarea veniturilor proiectate; Angajarea si utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei

gestiuni financiare; Integritatea bunurilor din patrimoniul institutiei pe

care o conduc; Organizarea si ţinerea la zi a contabilităţii si

prezentarea la termen a situatiilor financiare asupra situatiei patrimoniului aflat in administrare si executiei bugetare;

Organizarea sistemului de monitorizare a programului de achizitii publice si a programului de lucrari de investitii publice;

Organizarea evidentei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenti acestora;

Organizarea si tinerea la zi a evidentei patrimoniului, conform prevederilor legale.

1.6. Principii ale execuţiei bugetare. ( Făra Principii

contabile)

Specific execuţiei bugetare sunt o serie de principii complementare celor contabile :

-Prin legile bugetare anuale se prevăd si se aprobă creditele bugetare pentru cheltuielile fiecarui exercitiu bugetar, precum si structura functionala si economica a acestora;

-Creditele bugetare aprobate sunt autorizate pe durata exercitiului bugetar;

-Alocatiile pentru cheltuielile de personal, aprobate pe ordonatori principali de credite si, in cadrul acestora, pe capitole, nu pot fi majorate si nu pot fi virate si utilizate la alte articole de cheltuieli;

-Creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate si utilizate pentru finantarea altui ordonator principal de credite. De asemenea, creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finantarea altui capitol;

-Virarile de credite bugetare intre celelalte subdiviziuni ale clasificatiei bugetare, care nu contravin dispozitiilor prezentului articol sau legii bugetare anuale, sunt in competentafiecarui ordonator principal de credite, pentru bugetul propriu si bugetele institutiilor subordonate, si se pot efectua in limita a 10% din prevederile capitolului bugetar la nivelul ordonatorului principal de credite, care urmeaza a se suplimenta,cu cel putin o luna inainte de angajarea cheltuielilor;

-Pe baza justificarilor corespunzatoare virarile de credite de la un capitol la alt capitol al clasificatiei bugetare, precumsi intre programe se pot efectua, in limita de 10% din prevederile capitolului bugetar, la nivelul ordonatorului principal de credite si, respectiv, de 5% din prevederile programului, care urmeaza a se suplimenta, cu cel putin o luna inainte de angajarea cheltuielilor, cu acordul Ministerului Finantelor Publice.

1.7. Planul de conturi specific instituţiilor publice Instituţiile publice, potrivit prevederilor OMFP

nr.1917/2005, cu modificarile si completarile ulterioare, au obligaţia să conducă contabilitatea în partidă dublă cu ajutorul conturilor prevăzute în planul de conturi general.

Planul de conturi general cuprinde următoarele clase de conturi:

- clasa 1 "Conturi de capitaluri";

- clasa 2 "Conturi de active fixe"; - clasa 3 "Conturi de stocuri şi producţie în curs de

execuţie"; - clasa 4 "Conturi de terţi"; - clasa 5 "Conturi la trezoreria statului şi bănci

comerciale"; - clasa 6 "Conturi de cheltuieli"; - clasa 7 "Conturi de venituri şi finanţări". Componenţa fiecărei clase de conturi şi funcţionarea

acestora este prezentată în Anexa Monografia privindînregistrarea în contabilitate a principalelor operaţiuni aleinstitutiilor publice. Ultima completare a Planului de conturigeneral sa realizat prin Ordinul Nr. 2169 din 26 iunie 2009.

Cu ajutorul acestor conturi, instituţiile publiceînregistrează operaţiunile economico- financiare pe bazaprincipiilor contabilităţii de drepturi şi obligaţii (deangajamente), respectiv în momentul creării, transformării saudispariţiei/anulării unei valori economice, a unei creanţe sauunei obligaţii. Răspunderea pentru organizarea şi conducereacontabilităţii la instituţiile publice revine ordonatorului decredite sau altei persoane care are obligaţia gestionăriiunităţii respective. Persoanele care răspund de organizarea şiconducerea contabilităţii trebuie să asigure, potrivit legii,condiţiile necesare pentru organizarea şi conducerea corectă şila zi a contabilităţii, organizarea şi efectuarea inventarieriielementelor de activ şi de pasiv, precum şi valorificarearezultatelor acesteia, respectarea regulilor de întocmire asituaţiilor financiare, depunerea la termen a acestora laorganele în drept, păstrarea documentelor justificative, aregistrelor şi situaţiilor financiare, organizarea contabilităţiide gestiune adaptate la specificul instituţiei publice.

Contabilitatea operaţiunilor economico-financiare se ţine înlimba română şi în monedă naţională. Contabilitatea

operaţiunilor efectuate în valută se ţine atât în monedănaţională, cât şi în valută, potrivit reglementărilor elaborateîn acest sens. Operaţiunile privind încasările şi plăţile învalută se înregistrează în contabilitate la cursul zilei,comunicat de Banca Naţională a României.

La data întocmirii situaţiilor financiare, elementelemonetare exprimate în valută (disponibilităţi şi alte elementeasimilate, creanţe şi datorii) se reevaluează la cursul comunicatde Banca Naţională a României valabil pentru ultima zi aperioadei de raportare.

2.1.2. Evaluarea activelor fixe necorporale Se realizează la data intrării în patrimoniu şi la momentul

întocmirii bilanţului: Evaluarea initiala a activelor fixenecorporale se face la:

- costul de achizitie, pentru cele procurate cu titluoneros; - costul de productie, pentru cele construite sau produsede institutie;

- valoarea justa pentru cele primite gratuit (ex. donatii,sponsorizari).

Valoarea justa se determina pe baza raportului intocmit despecialisti si cu aprobarea ordonatorului de credite, sau pe bazaunor evaluari efectuate, de regula, de evaluatori autorizati.

Un element necorporal raportat drept cheltuiala intr-operioada nu poate fi recunoscut ulterior ca parte din costul unuiactiv necorporal. Cheltuielile ulterioare efectuate cu un activfix necorporal dupa achizitionarea, finalizarea acestuia sauprimirea cu titlu gratuit care au drept scop mentinereaparametrilor functionali stabiliti initial, se inregistreaza inconturile de cheltuieli atunci cand sunt efectuate. Cheltuielileulterioare vor majora costul activului fix necorporal atunci candau ca efect imbunatatirea performantelor fata de parametriifunctionali stabiliti initial.

Evaluarea la data bilantului

Un activ fix necorporal trebuie prezentat in bilant lavaloarea de intrare mai putin ajustarile cumulate de valoare.Ajustarile de valoare cuprind toate corectiile destinate sa tinaseama de reducerile valorilor activelor individuale, stabilite ladata bilantului, indiferent daca acea reducere este sau nudefinitiva. Ajustarile de valoare pot fi ajustari permanente,denumite si amortizari, si/sau ajustari provizorii, denumite incontinuare ajustari pentru depreciere, in functie de caracterulpermanent sau provizoriu al deprecierii activelor fixenecorporale.

2.2.2. Evaluarea activelor fixe corporale.

Se realizează la data intrării în patrimoniu şi lamomentul întocmirii bilanţului

Evaluarea initială a activelor fixe se face la: - costul de achizitie, pentru cele procurate cu titlu

oneros; - costul de productie, pentru cele construite sau produse

de institutie; - valoarea justa pentru cele dobandite gratuit (ex.

donatii, sponsorizari). Valoarea justa se determina pe baza raportului intocmit de

specialisti si cu aprobarea ordonatorului de credite, sau pe bazaunor evaluari efectuate de regula de evaluatori autorizati.

Cheltuielile ulterioare efectuate cu un activ fix corporaldupa achizitionarea, finalizarea acestuia sau primirea cu titlugratuit care au drept scop mentinerea parametrilor functionalistabiliti initial, se inregistreaza in conturile de cheltuieli

atunci cand sunt efectuate (reparatii curente).Cheltuielileulterioare vor majora costul activului fix corporal atunci candau ca efect imbunatatirea performantelor fata de parametriifunctionali stabiliti initial (modernizari) sau marirea durateide viata utile (reparatii capitale) si conduc la obtinerea debeneficii economice viitoare.

Obtinerea de beneficii economice viitoare se poate realizafie direct prin cresterea veniturilor, cresterea potentialului deservicii furnizate, fie indirect prin reducerea cheltuielilor deintretinere si functionare.

In cazul cladirilor, investitiile efectuate trebuie saasigure protectia valorilor umane si materiale si imbunatatireagradului de confort si ambient sau reabilitarea si modernizareatermica a acestora.

La expirarea contractului de inchiriere valoareainvestitiilor efectuate la activele fixe luate cu acest titlu, sescad din contabilitatea institutiei publice care le-a efectuat sise inregistreaza in contabilitatea institutiei care le are inpatrimoniu sau a agentului economic, pentru a majoracorespunzator valoarea de intrare a activelor fixe respective,potrivit contractelor incheiate.

Evaluarea la data bilantului Un activ fix corporal trebuie prezentat in bilant la

valoarea de intrare mai putin ajustarile cumulate de valoare. Ajustarile de valoare cuprind toate corectiile destinate sa

tina seama de reducerile valorilor activelor individuale,stabilite la data bilantului, indiferent daca acea reducere estesau nu definitiva. Ajustarile de valoare pot fi ajustaripermanente, denumite si amortizari, si/sau ajustari provizorii,denumite in continuare ajustari pentru depreciere in functie decaracterul permanent sau provizoriu al deprecierii activelor fixecorporale.

2.2.4. Prevederi referitoare la valorificare si scoatere dinfunctiune a activelor fixe.

Potrivit prevederilor legale in vigoare, pot fi transmisefara plata, orice fel de bunuri aflate in stare de functionare,indiferent de durata de folosinta, daca acestea nu mai suntnecesare institutiei publice care le are in administrare, darcare pot fi folosite in continuare de alta institutie publica saudaca, potrivit reglementarilor in vigoare, institutia nu mai aredreptul sa utilizeze bunul respectiv.

Institutia publica care disponibilizeaza bunuri va informain scris alte institutii publice pe care le considera ca ar aveanevoie de bunurile disponibilizate.

Transmiterea, fara plata, de la o institutie publica la oalta institutie publica, se va face pe baza de proces-verbal depredare-preluare, aprobat de ordonatorul principal de credite alinstitutiei publice care a solicitat sa ii fie transmis bunulrespectiv, precum si de ordonatorul de credite care il are inadministrare.

Institutiile publice pot valorifica bunurile si prinschimbarea acestora cu alte bunuri noi, similare, avand cel putinaceeasi parametri.

In acest caz, bunurile valorificate prin schimb potreprezenta, dupa caz, plata sau parte din plata datorata pentrubunurile noi care se achizitioneaza conform prevederilorlegislatiei privind achizitiile publice.

Scoaterea din functiune a activelor fixe corporale,necorporale si in curs se face cu aprobarea ordonatoruluiprincipal sau secundar de credite, dupa caz.

La institutiile publice la care conducatorii indeplinescatributiile ordonatorilor tertiari de credite, scoaterea din

functiune a activelor fixe corporale, necorporale si in curs seva face cu aprobarea ordonatorului principal sau secundar decredite, dupa caz, in functie de subordonare.

2.3.1. Categorii de active fixe financiare: - titluri de participare; - alte titluri imobilizate; - creante imobilizate.

a) Titluri de participare. Titlurile de participare reprezinta drepturile sub forma de

actiuni detinute de stat sau unitatile administrativ-teritorialepotrivit legii, in capitalul unor societati comerciale sauorganisme internationale, a caror detinere pe o perioadaindelungata aduce venituri sub forma de dividende (contul 260).

b) Alte titluri imobilizate. Alte titluri imobilizate sunt reprezentate de obligatiunile

detinute de stat, a caror detinere pe o perioada indelungataaduce venituri sub forma de dobanzi (cont265).

c) Creante imobilizate. Creantele imobilizate reprezintadrepturile institutiilor publice pentru imprumuturi acordate petermen lung si alte creante pe termen lung, potrivit legii.Contabilitatea creantelor imobilizate se tine pe urmatoarelecategorii: imprumuturi acordate pe termen lung si alte creanteimobilizate.

In conturile de imprumuturi pe termen lung se inregistreazasumele acordate tertilor in baza unor contracte de imprumutpentru care se percep dobanzi, potrivit legii (cont 267). Incategoria altor creante imobilizate intra: garantiile,depozitele, depuse de institutia publica la terti (cont 267).

Activele financiare de natura titlurilor de participare sia altor titluri imobilizate se inregistreaza la momentuldobandirii acestora, in conditiile prevazute de lege.

Imprumuturile acordate pe termen lung se inregistreaza inmomentul constatarii dreptului de creanta respectiv.

3.9. Momentul înregistrarii stocurilor. Bunurile de natura stocurilor sunt considerate ca fiind

achizitionate de catre institutii din momentul in care acesteadevin proprietare ale bunurilor sau atunci cand furnizareaacestor bunuri este terminata.

Costurile bunurilor de natura stocurilor se recunosc inmomentul consumului acestora. Exceptie fac materialele de naturaobiectelor de inventar, al caror cost se recunoaste in momentulscoaterii din folosinta.

Detinerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, precum siefectuarea de operatiuni economice, fara sa fie inregistrate incontabilitate, sunt interzise. In aplicarea acestor prevederieste necesar sa se asigure:

a) receptionarea tuturor bunurilor materiale intrate ininstitutie si inregistrarea acestora la locurile de depozitare.Bunurile materiale primite pentru prelucrare, in custodie sau inconsignatie se receptioneaza si inregistreaza distinct ca intrariin gestiune. Valoarea acestor bunuri se inregistreaza in conturiin afara bilantului;

b) in situatia unor decalaje intre aprovizionarea sireceptia bunurilor care se dovedesc a fi in mod cert inproprietatea unitatii, se procedeaza astfel:

- bunurile sosite fara factura se inregistreaza ca intrariin gestiune atat la locul de depozitare, cat si in contabilitate,pe baza receptiei si a documentelor insotitoare;

- bunurile sosite si nereceptionate se inregistreazadistinct ca intrari in gestiune la locul de depozitare pe bazadocumentelor insotitoare. Nu se inregistreaza in contabilitatedatorita lipsei receptiei acestora.

c) in cazul unor decalaje intre vanzarea si livrareabunurilor, acestea se inregistreaza ca iesiri din institutie,nemaifiind considerate proprietatea acesteia, astfel:

- bunurile facturate si nelivrate se inregistreaza distinctin gestiune, iar in contabilitate in conturi in afara bilantului;

- bunurile livrate, dar nefacturate, se inregistreaza caiesiri din gestiune atat la locurile de depozitare, cat si incontabilitate, pe baza documentelor care confirma iesirea dingestiune potrivit legii;

d) bunurile aprovizionate sau vandute cu clauze privinddreptul de proprietate se inregistreaza la intrari si, respectivla iesiri, atat in gestiune, cat si in contabilitate, potrivitcontractelor incheiate.

3.10. Evaluarea stocurilor. a) Evaluarea initiala Stocurile se inregistreaza in contabilitate la costul de

achizitie, costul de productie sau valoarea justa, dupa caz. Costul stocurilor trebuie sa cuprinda toate costurile

aferente achizitiei si prelucrarii, precum si alte costurisuportate pentru a aduce stocurile in forma si in locul in carese gasesc.

Costul de productie sau de prelucrare al stocurilor, precumsi costul de productie al activelor fixe cuprind cheltuieliledirecte aferente productiei, si anume: materiale directe, energieconsumata in scopuri tehnologice, manopera directa si altecheltuieli directe de productie, precum si cota cheltuielilorindirecte de productie alocata in mod rational ca fiind legata defabricatia acestora.

Costul stocurilor unui prestator de servicii cuprindemanopera si alte cheltuieli legate de personalul direct angajatin furnizarea serviciilor, inclusiv personalul insarcinat cusupravegherea, precum si regiile corespunzatoare.

In functie de specificul activitatii, pentru determinareacostului pot fi folosite, de asemenea, metoda costului standard,in activitatea de productie sau metoda pretului cu amanuntul, incomertul cu amanuntul.

Costul standard ia in considerare nivelurile normale alematerialelor si consumabilelor, manoperei, eficientei sicapacitatii de productie. Aceste niveluri trebuie revizuiteperiodic si ajustate, daca este necesar, in functie de conditiileexistente la un moment dat.

Diferentele de pret fata de costul de achizitie sau deproductie trebuie evidentiate distinct in contabilitate, fiindrecunoscute in costul activului.

Coeficientii de repartizare a diferentelor de pret pot ficalculati la nivelul conturilor sintetice de gradul I si II,prevazute in planul general de conturi, pe grupe sau categorii destocuri.

La sfarsitul perioadei, soldurile conturilor de diferentese cumuleaza cu soldurile conturilor de stocuri, la pret deinregistrare, astfel incat aceste conturi sa reflecte valoareastocurilor la costul de achizitie sau costul de productie, dupacaz.

Diferentele de pret se inregistreaza proportional atatasupra valorii bunurilor iesite, cat si asupra bunurilor ramasein stoc.

Metoda pretului cu amanuntul este folosita in unitatile dedesfacere cu amanuntul pentru a determina costul stocurilor cuarticole numeroase si cu miscare rapida, care au marje similaresi pentru care nu este indicat sa se foloseasca alta metoda.

In aceasta situatie, costul bunurilor vandute se calculeazaprin deducerea valorii marjei brute din pretul de vanzare alstocurilor. Orice modificare a pretului de vanzare presupunerecalcularea marjei brute.

b) Evaluarea la iesirea din gestiune

La iesirea din gestiune, stocurile se evalueaza si seinregistreaza in contabilitate prin aplicarea uneia din metodele:

metoda primul intrat - primul iesit (FIFO); metoda costului mediu ponderat (CMP); metoda ultimul intrat - primul iesit (LIFO);

Metoda "primul intrat - primul iesit" (FIFO) - potrivitacestei metode, bunurile iesite din gestiune se evalueaza lacostul de achizitie sau de productie al primei intrari (lot). Pemasura epuizarii lotului, bunurile iesite din gestiune seevalueaza la costul de achizitie sau de productie al lotuluiurmator, in ordine cronologica.

Metoda costului mediu ponderat (CMP) - presupunecalcularea costului fiecarui element pe baza mediei ponderate acosturilor elementelor similare aflate in stoc la inceputulperioadei si a costului elementelor similare produse saucumparate in timpul perioadei. Media poate fi calculata periodicsau dupa fiecare receptie.

Metoda "ultimul intrat - primul iesit" (LIFO) - potrivitacestei metode, bunurile iesite din gestiune se evalueaza lacostul de achizitie sau de productie al ultimei intrari (lot). Pemasura epuizarii lotului, bunurile iesite din gestiune seevalueaza la costul de achizitie sau de productie al lotuluianterior, in ordine cronologica.

Metoda aleasa trebuie aplicata cu consecventa pentruelemente similare de natura stocurilor, de la un exercitiu laaltul. Daca, in situatii exceptionale, ordonatorii de creditedecid sa schimbe metoda pentru un anumit element de stocuri, innotele explicative trebuie sa se prezinte urmatoarele informatii:

- motivul schimbarii metodei; si - efectele sale asupra rezultatului. O institutie trebuie sa utilizeze aceleasi metode de

determinare a costului pentru toate stocurile care au natura siutilizare similare. Pentru stocurile cu natura sau utilizare

diferita, folosirea unor metode diferite de calcul a costuluipoate fi justificata.

3.11. Metode de evidenta a stocurilor Contabilitatea stocurilor se tine cantitativ si valoric sau

numai valoric prin folosirea inventarului permanent sau ainventarului intermitent.

In conditiile folosirii inventarului permanent, incontabilitate se inregistreaza toate operatiunile de intrare siiesire, ceea ce permite stabilirea si cunoasterea in orice momenta stocurilor, atat cantitativ, cat si valoric.

Inventarul intermitent consta in stabilirea iesirilor siinregistrarea lor in contabilitate pe baza inventarieriistocurilor la sfarsitul perioadei. In acest caz, iesirile sedetermina ca diferenta intre valoarea stocului initial plusvaloarea intrarilor si valoarea stocului final, determinat pebaza inventarierii.

Contabilitatea analitica a bunurilor se tine pe baza uneiadin urmatoarele metode: operativ-contabila, cantitativ-valorica,global-valorica.

Metoda operativ-contabila se poate aplica pentrucontabilitatea analitica a materiilor prime, materialelorconsumabile, materialelor de natura obiectelor de inventar,semifabricatelor, produselor finite, produselor reziduale,marfurilor si ambalajelor.

Aceasta metoda consta in tinerea, in cadrul fiecareigestiuni, a evidentei cantitative a bunurilor, pe feluri, cuajutorul fiselor de magazie, iar in contabilitate, in tinereaevidentei valorice pe conturi de materiale, desfasurate valoricpe gestiuni, iar in cadrul gestiunilor, pe grupe sau subgrupe demateriale, dupa caz.

Controlul exactitatii inregistrarilor din evidentagestiunilor si din contabilitate se asigura prin evaluarea

stocurilor cantitative, transcrise din fisele de magazie inregistrul stocurilor.

Metoda cantitativ-valorica se poate folosi pentrucontabilitatea analitica a materiilor prime, materialelorconsumabile, materialelor de natura obiectelor de inventar,semifabricatelor, produselor finite, produselor reziduale,marfurilor, animalelor si ambalajelor. Aceasta metoda consta intinerea evidentei cantitative pe feluri de stocuri in cadrulfiecarei gestiuni, iar in contabilitate tinerea evidenteicantitativ-valorice.

Verificarea exactitatii inregistrarilor din evidenta de lalocurile de depozitare si din contabilitate se efectueaza prinpunctajul periodic dintre cantitatile operate in fisele demagazie si cele din fisele de cont analitic din contabilitate.

Metoda global-valorica se poate utiliza pentrucontabilitatea analitica a marfurilor si ambalajelor dinunitatile de desfacere cu amanuntul, rechizitelor de birou,imprimatelor, materialelor folosite la ambalare, materialelor denatura obiectelor de inventar, precum si altor categorii debunuri.

Potrivit acestei metode, contabilitatea analitica amarfurilor si ambalajelor se tine global- valoric, atat lagestiune, cat si in contabilitate, iar controlul concordanteiinregistrarilor din evidenta gestiunii si din contabilitate seefectueaza numai valoric la perioade stabilite de unitate.

Potrivit prevederilor reglementarilor legale in vigoare,scaderea din contabilitate a unor pagube care nu se datoreazaculpei unei persoane se face in baza aprobarii ordonatorului decredite respectiv, cu avizul ordonatorului de credite ierarhicsuperior.

Pentru institutiile publice, limitele maxime deperisabilitate admise, se aproba de ordonatorul principal decredite. In acest scop, ministerele vor stabili limite proprii,care vor fi supuse spre avizare Ministerului Finantelor Publice.

Declasarea si casarea unor bunuri materiale, se aproba decatre ordonatorul superior de credite, respectiv principal sausecundar, dupa caz.

4.2. Clienti si conturi asimilate In contabilitatea clientilor se inregistreaza operatiunile

privind livrarile de marfuri si produse, lucrarile executate siserviciile prestate (contul 411).

Creantele incerte se inregistreaza distinct incontabilitate (contul 4118).

Operatiunile privind vanzarile de bunuri, executarile delucrari si prestarile de servicii, efectuate pe baza efectelorcomerciale, se inregistreaza in conturile corespunzatoare deefecte de primit (contul 413).

Efectele comerciale scontate neajunse la scadenta seinregistreaza intr-un cont in afara bilantului si se mentioneazain notele explicative. Efectele comerciale trebuie saindeplineasca conditiile de forma si fond prevazute de legislatiain vigoare, fara de care validitatea lor poate fi contestata sauanulata.

Bunurile vandute, lucrarile executate si serviciileprestate pentru care nu s-au intocmit facturi, se evidentiazadistinct in contabilitate (contul 418).

Avansurile primite de la clienti se inregistreaza incontabilitate intr-un cont distinct (c 419).

Creantele in valuta se inregistreaza in contabilitate atatin lei, la cursul de schimb de la data efectuarii operatiunilor,comunicat de Banca Nationala a Romaniei, cat si in valuta.

Operatiunile in valuta trebuie inregistrate in momentulrecunoasterii initiale in moneda de raportare (leu), aplicandu-sesumei in valuta cursul de schimb dintre moneda de raportare simoneda straina, la data efectuarii tranzactiei.

Contabilitatea clientilor se tine pe categorii, precum si pefiecare persoana fizica sau juridica.

In contabilitatea analitica clientii se grupeaza astfel:clienti interni si externi, iar in cadrul acestora pe termene deincasare.

4.8. Decontari între instituţiile publice Decontarile intre institutiile publice cuprind operatiunile

de decontare intervenite in cursul exercitiului intre institutiasuperioara si institutiile subordonate sau intre institutiilesubordonate aceleiasi institutii superioare, dupa caz,reprezentand valoarea activelor fixe si a materialelor transmisesi primite in vederea executarii unor actiuni in cadrulinstitutiei, precum si sumele transmise de institutia superioaracatre institutiile din subordine pentru efectuarea cheltuielilordin alocatii bugetare, din fonduri speciale, fonduri cudestinatie speciala, imprumuturi externe rambursabile sinerambursabile. Contabilitatea decontarilor intre institutiilepublice, cuprinde operatiile care se inregistreaza reciproc si inaceeasi perioada de gestiune, atat in contabilitatea unitatiidebitoare, cat si a celei creditoare apartinand aceluiasiordonator principal de credite (conturile 481, 482). Laconsolidare soldurile acestor conturi se elimina.

4.10. Evaluarea creanţelor şi datoriilor institutiilorpublice

a) Evaluarea initiala Creantele si datoriile institutiilor publice se

inregistreaza in contabilitate la valoarea nominala. Operatiunilein valuta trebuie inregistrate in momentul recunoasterii initialein moneda de raportare, aplicandu-se sumei in valuta cursul deschimb dintre moneda de raportare si moneda straina, la dataefectuarii tranzactiei. Creantele si datoriile in valuta seinregistreaza in contabilitate atat in lei, la cursul de schimbde la data efectuarii operatiunilor comunicat de Banca Nationalaa Romaniei, cat si in valuta.

b) Evaluarea la momentul decontarii Diferentele de curs valutar ce apar cu ocazia decontarii

creantelor si datoriilor in valuta la cursuri diferite fata decele la care au fost inregistrate initial pe parcursul perioadeisau fata de cele la care au fost raportate in situatiilefinanciare anterioare trebuie recunoscute ca venituri saucheltuieli in perioada in care apar. Atunci cand creanta saudatoria in valuta este decontata in decursul aceluiasi exercitiufinanciar in care a survenit, intreaga diferenta de curs valutareste recunoscuta in acel exercitiu. Atunci cand creanta saudatoria in valuta este decontata intr-un exercitiu financiarulterior, diferenta de curs valutar recunoscuta in fiecareexercitiu financiar, ce intervine pana in exercitiul decontarii,se determina tinand seama de modificarea cursurilor de schimbsurvenita in cursul fiecarui asemenea exercitiu financiar.

c) Evaluarea la data bilantului La data intocmirii situatiilor financiare, creantele si

datoriile in valuta se evalueaza la cursul publicat de BancaNationala a Romaniei, valabil pentru data intocmirii situatiilorfinanciare, respectiv pentru ultima zi a exercitiului financiar.

Creantele si datoriile aferente fondurilor nerambursabileprimite de la Comunitatea Europeana se evalueaza la cursulpublicat de Banca Centrala Europeana, valabil pentru ultima zi alunii in care se intocmesc situatiile financiare. La databilantului, evaluarea creantelor si a datoriilor se face lavaloarea lor probabila de incasare sau de plata. Diferenteleconstatate in minus intre valoarea de inventar stabilita lainventariere si valoarea contabila neta a creantelor seinregistreaza in contabilitate pe seama ajustarilor pentrudepreciere.

d) Ajustari pentru depreciere

Institutiile publice pot inregistra ajustari pentrudeprecierea creantelor la sfarsitul exercitiului financiar, peseama cheltuielilor (conturile 491, 496, 497).In situatia in careajustarea devine total sau partial fara obiect, intrucat motivelecare au dus la reflectarea acesteia au incetat sa mai existeintr-o oarecare masura, atunci acea ajustare trebuie diminuatasau anulata printr-o reluare corespunzatoare la venituri.

In situatia in care se constata o depreciere suplimentarafata de cea care a fost reflectata, ajustarea trebuie majorata.

5.2. Disponibilitati ale institutiilor publice la trezoreriastatului si banci

Aceasta grupa cuprinde: disponibilul din imprumuturi dindisponibilitatile contului curent general al trezoreriei statului(contul 510), valorile de incasat sub forma cecurilor (contul511), disponibilul in lei si valuta al institutiilor publicepastrat la bancile comerciale (contul 512), disponibilitatile inlei si valuta provenind din imprumuturi interne si externecontractate de stat (contul 513) si garantate de stat (contul514), disponibilul din fonduri externe nerambursabile (contul515), disponibilul din imprumuturi interne si externe contractatede autoritatile administratiei publice locale (contul 516) sigarantate de acestea (contul 517), dobanzile de platit (contul5181), dobanzile de incasat (contul 5182), imprumuturi pe termenscurt primite (contul 519).

Dobanzile de incasat aferente disponibilitatilor aflate inconturi la banci se inregistreaza in contabilitate distinct, fatade cele de platit, aferente imprumuturilor primite pe termenscurt.

Dobanzile de platit si cele de incasat, in cursulexercitiului financiar, se inregistreaza la cheltuieli financiaresau venituri financiare, dupa caz.

Sumele virate sau depuse la banci ori prin mandat postal, pebaza de documente prezentate institutiei si neaparute inca inextrasele de cont, se inregistreaza intr-un cont distinct - 5125.

Depozitele bancare constituite in conditiile legii, seevidentiaza distinct in cadrul conturilor sintetice dedisponibilitati.

Contabilitatea disponibilitatilor aflate in conturi la bancicomerciale si a miscarii acestora, ca urmare a incasarilor siplatilor efectuate in valuta, se tine distinct in lei si invaluta.

Operatiunile privind incasarile si platile in valuta seinregistreaza in contabilitate la cursul zilei, comunicat deBanca Nationala a Romaniei. Operatiunile de vanzare-cumparare devaluta se inregistreaza in contabilitate la cursul utilizat debanca comerciala la care se efectueaza schimbul valutar, fara caacestea sa genereze diferente de curs valutar.

La finele perioadei, diferentele de curs valutar rezultatedin evaluarea disponibilitatilor in valuta si a altor valori detrezorerie cum sunt: acreditive, depozite pe termen scurt invaluta, la cursul de schimb comunicat de Banca Nationala aRomaniei, valabil pentru aceasta data, se inregistreaza inconturile de venituri sau cheltuieli din diferente de cursvalutar, dupa caz.

Conturile curente la banci comerciale se dezvolta inanalitic pe fiecare banca.

5.5. Disponibil din fonduri cu destinatie speciala Disponibilitatile din fondurile cu destinatie speciala

constituite in conditiile legii, se inregistreaza incontabilitate distinct (contul 550).

Alocatiile bugetare cu destinatie speciala acordateinstitutiilor publice se inregistreaza in contabilitate distinct(contul 551).

Sumele de mandat si sumele in depozit pe care institutiilepublice le pot pastra la finele anului intr-un cont de disponibildistinct deschis la trezoreria statului se inregistreaza incontabilitate distinct (contul 552).

Aceasta grupa mai include si disponibilitatile unor fondurigestionate de unitatile administrativ-teritoriale in afarabugetelor locale, respectiv: disponibilul din taxe speciale(contul 553), disponibilul din amortizarea activelor fixedetinute de serviciile publice de interes local (contul 554),disponibilul fondului de risc (contul 555), disponibilul dindepozitele speciale constituite pentru construirea de locuinte(contul 556).

In categoria disponibilitatilor cu destinatie speciala intrasi disponibilul din valorificarea unor bunuri intrate inproprietatea privata a statului (contul 557) precum sidisponibilul din cofinantarea de la buget aferentaprogramelor/proiectelor finantate din fonduri externenerambursabile (contul 558).

Disponibil al institutiilor publice finantate integral saupartial din venituri proprii

Veniturile proprii ale institutiilor publice, precum sisubventiile primite de la buget in completarea acestora, seincaseaza, se administreaza, se utilizeaza si se contabilizeazapotrivit dispozitiilor legale (conturile 560, 561).

Excedentele rezultate din executia bugetelor institutiilorpublice finantate din venituri proprii si subventii acordate dela buget, se regularizeaza la sfarsitul anului cu bugetul dincare au fost acordate subventiile, in limita sumelor primite dela acesta.

Excedentele anuale rezultate din executia bugetelorinstitutiilor publice finantate integral din venituri proprii, sereporteaza in anul urmator.

6.2.1. Momentul recunoasterii cheltuielilor

Cheltuielile de personal: salarii in bani si in natura,prime, al 13-lea salariu, contributiile aferente acestora, serecunosc in perioada in care munca a fost prestata. Drepturilecuvenite si neachitate aferente exercitiului bugetar, suntincluse de asemenea in costurile de personal ale exercitiului.

Cheltuielile cu stocurile se recunosc atunci cand acesteaau fost consumate, cu exceptia materialelor de natura obiectelorde inventar care se inregistreaza la scoaterea din folosinta aacestora.

Costurile cu bunurile includ consumul stocurilorachizitionate si platite in exercitiile bugetare anterioare siconsumate in exercitiul bugetar curent.

Consumul propriu trebuie sa fie inregistrat in momentulcand are loc productia destinata pentru acest scop.

Cheltuielile cu serviciile se recunosc in perioada candserviciile au fost prestate si lucrarile executate, indiferent demomentul cand a fost efectuata plata acestora.

Cheltuielile cu dobanzile se recunosc drept costuri inperioada cand sunt datorate conform contractului de imprumut sinu atunci cand sunt platite.

Cheltuielile de capital se recunosc lunar, sub formaamortizarii care se inregistreaza in mod sistematic, pe parcursulduratei de viata utile a activului fix.

Valoarea ramasa neamortizata a activelor fixe scoase dinfunctiune inainte de expirarea duratei normale de functionare aacestora, se recunoaste drept cost al perioadei cand acesteveniment a avut loc.

Cheltuielile efectuate cu activele fixe in curs nureprezinta un cost al perioadei. Costul acestora va fi recunoscutdupa finalizarea si punerea in functiune a activelor fixe sicalculul amortizarii.

Transferurile intre unitati ale administratiei publice,curente si de capital, se recunosc ca si costuri la beneficiariifinali ai fondurilor.

Alte transferuri, interne si in strainatate, se recunoscca si costuri la institutia care transfera fondurile.

6.3.1. Momentul recunoasterii veniturilor Veniturile se inregistreaza in contabilitatea institutiilor

publice, pe baza documentelor care atesta crearea dreptului decreanta (declaratia fiscala sau decizia emisa de organul fiscal),avize de expeditie, facturi, alte documente legal intocmite sauin momentul incasarii efective a acestora, in situatia in care nuexista documente anterioare incasarii pentru inregistrareacreantei.

In contabilitate, veniturile din activitati economice seinregistreaza in momentul predarii bunurilor catre cumparatori,al livrarii lor pe baza facturii sau in alte conditii prevazutein contract, al facturarii lucrarilor executate si serviciilorprestate, moment care atesta transferul de proprietate catreclienti.

Veniturile proprii ale institutiilor publice provin dinchirii, organizarea de manifestari culturale si sportive,concursuri artistice, publicatii, prestatii editoriale, studii,proiecte, valorificari de produse din activitati proprii sauanexe, prestari de servicii si altele asemenea.

Veniturile din diferente de curs valutar trebuie recunoscutein perioada in care apar cu ocazia decontarii sau a raportarii insituatiile financiare a elementelor monetare, creantelor sidatoriilor, la cursuri diferite fata de cele la care au fostinregistrate initial pe parcursul perioadei sau fata de cele careau fost raportate in situatiile financiare anterioare.

Veniturile din dobanzi se inregistreaza pe masura generariiveniturilor respective.

7.1. Aprobarea, depunerea şi componenţa situaţiilorfinanciare

Exerciţiul financiar reprezintă perioada pentru care trebuieîntocmite situaţiile financiare anuale şi, de regulă, coincide cuanul calendaristic.

Durata exerciţiului financiar este de 12 luni. Exerciţiulfinanciar începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie, cuexcepţia primului an de activitate, când acesta începe la dataînfiinţării instituţiei publice, potrivit legii.

Pentru instituţiile publice, documentul oficial deprezentare a situaţiei patrimoniului aflat în administrareastatului şi a unităţilor administrativ-teritoriale şi a execuţieibugetului de venituri şi cheltuieli, îl reprezintă situaţiilefinanciare. Acestea se întocmesc conform normelor elaborate deMinisterul Finanţelor Publice, aprobate prin ordin al ministruluifinanţelor publice.

Întocmirea situaţiilor financiare anuale trebuie să fieprecedată obligatoriu de inventarierea generală a elementelor deactiv şi de pasiv şi a celorlalte bunuri şi valori aflate îngestiune, potrivit normelor emise în acest scop de MinisterulFinanţelor Publice.

Situaţiile financiare trebuie să ofere o imagine fidelă aactivelor, datoriilor, poziţiei financiare (activenete/patrimoniu net/capital propriu), precum şi a performanţeifinanciare şi a rezultatului patrimonial.

Situaţiile financiare se semnează de conducătorulinstituţiei şi de conducătorul compartimentului financiar-contabil sau de altă persoană împuternicită să îndeplineascăaceastă funcţie.

Instituţiile publice au obligaţia să prezinte la unităţilede trezorerie a statului la care au deschise conturile, situaţiafluxurilor de trezorerie pentru obţinerea vizei privindexactitatea plăţilor de casă, a soldurilor conturilor dedisponibilităţi, după caz, pentru asigurarea concordanţei datelor

din contabilitatea instituţiei publice cu cele din contabilitateaunităţilor de trezorerie a statului. Ministerele, celelalteorgane de specialitate ale administratiei publice centrale, alteautoritati publice, institutii autonome si unitatileadministrativ-teritoriale, ai caror conducatori au calitatea deordonator principal de credite, depun la Ministerul FinantelorPublice sau directiile generale ale finantelor publice judetenesi a municipiului Bucuresti, dupa caz, un exemplar din situatiilefinanciare trimestriale si anuale, potrivit normelor si latermenele stabilite de acesta.

Instituţiile publice ai căror conducători au calitatea deordonatori de credite secundari sau terţiari, depun un exemplardin situaţiile financiare trimestriale şi anuale la organulierarhic superior, la termenele stabilite de acesta.

Unitatile fara personalitate juridica, subordonateinstitutiei publice, organizeaza si conduc contabilitateaoperatiunilor economico-financiare pana la nivel de balanta deverificare, fara a intocmi situatii financiare.

Activitatea desfasurata in strainatate de unitatile farapersonalitate juridica, subordonate institutiilor publice dinRomânia, se include in situatiile financiare ale persoaneijuridice romane si se raporteaza pe teritoriul României.

Situaţiile financiare trimestriale şi anuale cuprind: a) bilanţul; b) contul de rezultat patrimonial; c) situaţia fluxurilor de trezorerie; d) situaţia modificărilor în structura

activelor/capitalurilor; e) anexe la situaţiile financiare, care includ: politici

contabile şi note explicative; f) contul de execuţie bugetară.

7.2. Bilantul

Bilantul este documentul contabil de sinteza prin care seprezinta elementele de activ, datorii si capital propriu aleinstitutiei publice la sfârsitul perioadei de raportare, precumsi in alte situatii prevazute de lege.

Pentru fiecare element de bilant trebuie prezentatavaloarea aferenta elementului respectiv pentru exercitiulfinanciar precedent.

Daca valorile prezentate anterior nu sunt comparabile,absenta comparabilitatii trebuie prezentata in noteleexplicative.

Un element de bilant pentru care nu exista valoare nutrebuie prezentat, cu exceptia cazului in care exista un elementcorespondent pentru exercitiul financiar precedent. In bilant,elementele de natura activelor sunt prezentate in functie degradul crescator al lichiditatii iar elementele de naturadatoriilor sunt prezentate in functie de gradul crescator alexigibilitatii. Un activ reprezinta o resursa controlata de catreinstitutia publica ca rezultat al unor evenimente trecute, de lacare se asteapta sa genereze beneficii economice viitoare pentruinstitutie si al carui cost poate fi evaluat in mod credibil.

O datorie reprezinta o obligatie actuala a institutieipublice ce decurge din evenimente trecute si prin decontareacareia se asteapta sa rezulte o iesire de resurse careincorporeaza beneficii economice.

Activele si datoriile curente se prezinta in bilant distinctde activele si datoriile necurente. Capitalul propriu reprezintainteresul rezidual al statului sau unitatilor administrativ-teritoriale, in calitate de proprietari ai activelor uneiinstitutii publice dupa deducerea tuturor datoriilor.

Capitalurile proprii se mai numesc si active nete saupatrimoniu net si se determina ca diferenta intre active sidatorii. In functie de necesitatile de informare, MinisterulFinantelor Publice poate solicita prezentarea in bilant a unor

informatii suplimentare fata de cele care trebuie prezentate inconcordanta cu reglementarile în vigoare.

Modelul formularului "Bilant" este prezentat in anexa nr.13 din Ordinul 1917/2005. Formatul bilantului nu poate fimodificat de la un exercitiu financiar la altul.

7.3. Contul de rezultat patrimonial Contul de rezultat patrimonial prezinta situatia

veniturilor, finantarilor si cheltuielilor din cursulexercitiului curent.

Veniturile si finantarile sunt prezentate pe feluri devenituri dupa natura sau sursa lor, indiferent daca au fostîncasate sau nu.

Cheltuielile sunt prezentate pe feluri de cheltuieli, dupanatura sau destinatia lor, indiferent daca au fost platite saunu.

In contul de rezultat patrimonial (economic) sunt prezentatesi veniturile calculate (ex. venituri din reluarea provizioanelorsi ajustarilor de valoare) care nu implica o încasare a acestoraprecum si cheltuielile calculate (ex.cheltuieli cu amortizarile,provizioanele si ajustarile de valoare) care nu implica o plata aacestora.

Pentru fiecare element din contul de rezultat patrimonialtrebuie prezentata valoarea aferenta elementului corespondentpentru exercitiul financiar precedent. Daca valorile prevazuteanterior nu sunt comparabile, absenta comparabilitatii trebuieprezentata in notele explicative. Un element din contul derezultat patrimonial pentru care nu exista valoare nu trebuieprezentat, cu exceptia cazului in care exista un elementcorespondent pentru exercitiul financiar precedent.

Rezultatul patrimonial este un rezultat economic careexprima performanta financiara a institutiei publice, respectivexcedent sau deficit patrimonial. Acest rezultat se determina pefiecare sursa de finantare in parte, precum si pe total, ca

diferenta intre veniturile realizate si cheltuielile efectuate inexercitiul financiar curent. In functie de necesitatile deinformare, Ministerul Finantelor Publice poate solicitaprezentarea unor informatii suplimentare fata de cele caretrebuie prezentate in concordanta cu reglementările în vigoare.Modelul formularului "Contul de rezultat patrimonial" esteprezentat in anexa nr.14 din Ordinul 1917/2005. Contului derezultat patrimonial nu poate fi modificat de la un exercitiufinanciar la altul.

7.4. Situatia fluxurilor de trezorerie Situatia Fluxurilor de trezorerie prezinta existenta si

miscarile de numerar divizate in: Fluxuri de trezorerie din activitatea operationala, care

prezinta miscarile de numerar rezultate din activitatea curenta:încasari şi plati;

Fluxuri de trezorerie din activitatea de investitii, careprezinta miscarile de numerar rezultate din achizitiile orivânzarile de active fixe: încasari şi plati;

Fluxuri de trezorerie din activitatea de finantare, careprezinta miscarile de numerar rezultate din împrumuturi primitesi rambursate, ori alte surse financiare: încasari şi plati.

Formularul se completeaza de catre fiecare institutie, cuinformatiile privind incasari si plati efectuate, preluate dinrulajele fiecarui cont de la trezorerie sau banci. Modelulformularului "Situatia fluxurilor de trezorerie" este prezentatin anexa nr. 15 din Ordinul 1917/2005.

7.5. Situatia modificarilor in structura activelor şicapitalurilor

Situatia modificarilor in structura activelor/capitalurilortrebuie sa ofere informatii referitoare la structura

capitalurilor proprii, influentele rezultate din schimbareapoliticilor contabile, influentele rezultate in urma reevaluariiactivelor, calculului si înregistrarii amortizarii sau dincorectarea erorilor contabile. Situatia prezinta in detaliucresterile si diminuarile din timpul anului al fiecarui elemental conturilor de capital.

7.6. Anexele la situatiile financiare – politici contabileşi note explicative

Anexele sunt parte integranta a situatiilor financiare. Elecontin: politici contabile si note explicative.

Aplicarea reglementari contabile presupune stabilirea unuiset de proceduri de catre conducerea fiecarei institutii publicepentru toate operatiunile derulate, pornind de la întocmireadocumentelor justificative pana la întocmirea situatiilorfinanciare trimestriale si anuale. Aceste proceduri trebuieelaborate de catre specialisti in domeniul economic si tehnic,cunoscatori ai specificului activitatii desfasurate si aistrategiei adoptate de institutie.

La elaborarea politicilor contabile trebuie respectateprincipiile de baza ale contabilitatii de angajamente. Politicilecontabile trebuie elaborate astfel incat sa se asigurefurnizarea, prin situatiile financiare, a unor informatii caretrebuie sa fie relevante pentru nevoile utilizatorilor in luareadeciziilor economice si credibile in sensul ca:

reprezinta fidel rezultatul patrimonial si pozitiafinanciara a institutiei publice;

sunt neutre; sunt prudente; sunt complete sub toate aspectele semnificative. Modificarile politicii contabile sunt permise doar daca sunt

cerute de lege sau au ca rezultat informatii mai relevante sau

mai credibile referitoare la operatiunile institutiei publice.Acest lucru trebuie mentionat in notele explicative.

Notele explicative furnizeaza informatii suplimentare carenu sunt incorporate in situatiile financiare. Ele contininformatii referitoare la metodele de evaluare a activelor,precum si orice informatii suplimentare care sunt relevantepentru necesitatile utilizatorilor in ceea ce priveste pozitiafinanciara si rezultatele obtinute. Notele explicative seprezinta sistematic, pentru fiecare element semnificativ dinbilant trebuie sa existe informatii suficiente pentru oreflectare fidelă.

7.7. Comparabilitatea informatiilor şi corectarea erorilorcontabile.

Pentru elementele prezentate in notele explicative, se vaprezenta de regula suma corespunzatoare anului curent si celuiprecedent.

Urmatoarele informatii trebuie prezentate cu claritate sirepetate ori de cate ori este necesar, pentru buna lorîntelegere:

numele persoanei juridice care face raportarea; faptul ca situatiile financiare sunt proprii acesteia; data la care s-au încheiat sau perioada la care se

refera situatiile financiare; moneda in care sunt întocmite situatiile financiare; exprimarea cifrelor incluse in raportare (lei).

Eventualele erori constatate in contabilitate, dupaaprobarea si depunerea situatiilor financiare, vor fi corectatein anul in care acestea se constata. Erorile contabile pot saapara ca urmare a unor greseli matematice, greselilor de aplicarea politicilor contabile, ignorarii sau interpretarii gresite aevenimentelor si fraudelor. Corectarea unor asemenea eroriaferente exercitiilor precedente se efectueaza pe seamarezultatului reportat. In notele la situatiile financiare trebuie

prezentate informatii suplimentare cu privire la erorileconstatate.

7.8. Contul de executie bugetara Contul de executie bugetara va cuprinde toate operatiunile

financiare din timpul exercitiului financiar cu privire laveniturile încasate si platile efectuate, in structura in care afost aprobat bugetul, si trebuie sa contina:

informatii privind veniturile: prevederi bugetareinitiale, prevederi bugetare definitive, drepturi constatate,incasari realizate, drepturi constatate de incasat;

informatii privind cheltuielile: credite bugetareinitiale, credite bugetare definitive, angajamente bugetare,angajamente legale, plati effectuate, angajamente legale deplatit, cheltuieli efective (costuri, consumuri de resurse);

informatii privind rezultatul executiei bugetare(incasari realizate minus plati efectuate).

Contul de executie bugetara se întocmeste pe baza datelorpreluate din rulajele debitoare si creditoare ale conturilor dedisponibil, care trebuie sa corespunda cu cele din conturiledeschise in trezorerie sau la banci, dupa caz.

Modelul formularului "Cont de executie" pentruveniturile/cheltuielile bugetului institutiei publice esteprevazut in anexele nr. 16 şi 17 din Ordinul 1917/2005.