R O M Â N I AMINISTERUL APĂRĂRII

STRATEGIADE TRANSFORMARE A ARMATEI ROMÂNIEI

B U C U R E Ş T I2007

CUPRINS

Argument

Capitolul 1

Transformarea militară – cerinţă a evoluţiei mediului de securitate

1.1 Viziuni strategice şi tendinţe ale transformării

Capitolul 2

Transformarea Armatei României – cerinţă a transformării NATO şi structurilor militarea ale Uniunii Europene

2.1 Scopul, obiectivele, domeniile şi amploarea transformării NATO

2.2 Cadrul pentru transformare

2.3 Elemente cheie ale transformării militare a NATO

2.4 Transformarea la nivelul structurilor militare ale Uniunii Europene şi în cadrul iniţiativelor regionale.

Capitolul 3

Scopul, rolul, locul şi obiectivele Strategiei de Transformare a Armatei României

3.1 Necesitatea elaborării, definiţia, scopul, locul şi rolul Strategiei de transformare a Armatei României .

3.2 Scopul fundamental, obiectivele şi etapele transformării Armatei României

Capitolul 4

Transformarea Armatei României

4.1 Transformarea în domeniul Managementului resurselor de apărare

4.1.1

Transformarea în domeniul Managementului planificării integrate a apărării

4.1.2

Transformarea în domeniul Resurse umane

4.1.3

Transformarea în domeniul Creşterii calităţii vieţii personalului

4.1.4

Transformarea în domeniul Managementului financiar–contabil

4.2 Transformarea în domeniul Informaţii pentru apărare

4.3 Transformarea în domeniul Operaţii

4.4 Transformarea în domeniul Conducere

4.5 Transformarea în domeniul Evaluarea sistemică şi structurală

4.6 Transformarea în domeniul Comunicaţii şi informatică

4.7 Transformarea în domeniul Înzestrare

4.8 Transformarea în domeniul Doctrine şi instruire

4.9 Transformarea în domeniul Logistică

4.1 Transformarea în domeniul Cercetare ştiinţifică

04.11

Transformarea în domeniul Proprietate imobiliară şi infrastructură

4.12

Transformarea în domeniul Sistemului activităţilor de comunicare

Capitolul 5

Nivelul de Ambiţie şi Structura de Forţe

5.1 Nivelul de ambiţie

5.2 Structura de forţe

Capitolul 6

Implementarea Strategiei de Transformare a Armatei României

ARGUMENT

Noile provocări la adresa securităţii, generate desuprapunerea unor procese precum globalizarea şifragmentarea, se adaugă formelor clasice de vulnerabilităţi,riscuri, şi ameninţări.

Riscurile de natură asimetrică se diversifică şi seamplifică în intensitate şi ca arie de manifestare, iarprevenirea şi contracararea acestora constituie oresponsabilitate comună a tuturor statelor. Menţinereaconflictelor, focarelor de tensiune tradiţionale, afenomenelor de instabilitate şi criză, a tendinţelor dereproiectare geopolitică a unor zone (Asia Centrală, ZonaCaucaziano-Caspică, Orientul Mijlociu Extins, Africa etc.)de marginalizare sau izolare a unor state, favorizeazăexistenţa şi intensificarea unor riscuri şi ameninţări cuimpact major asupra securităţii naţionale a diferitelorstate. În acest context, se remarcă sporirea roluluicomunităţii internaţionale şi îndeosebi a organismelorinternaţionale specializate în soluţionarea crizelor şistoparea, sau cel puţin „îngheţarea”, unor situaţiiconflictuale din diferite zone ale lumii.

În cadrul NATO, se constată creşterea capacităţii deintervenţie în situaţii de criză şi a posibilităţilor deproiectare a forţei în spaţiile de interes, concomitent cucontinuarea procesului de transformare a mecanismelor,structurilor şi a procedurilor de luare a deciziilor.

Cerinţa Alianţei de a face faţă tuturor ameninţărilorprecum şi natura responsabilităţilor constituţionale ce-irevin, presupune ca Armata României să-şi dezvoltecapabilităţi care să-i permită să desfăşoare operaţii peteritoriul naţional, în aria de responsabilitate a NATOprecum şi într-un mediu strategic mai extins, influenţatpermanent de factori care impun schimbarea.

În cazurile în care interesele naţionale ale Românieisunt ameninţate sau securitatea statelor aliate este

Pagina 4 din 62

afectată, Armata, trebuie să fie pregătită să acţioneze atâtîmpotriva ameninţărilor convenţionale cât şi a celorasimetrice, independent sau în cadrul Alianţei.

În condiţiile în care Alianţa a adoptat „o abordare maicuprinzătoare” vizând întreaga gamă de misiuni, de laprevenirea crizelor până la operaţii umanitare şi războiulde mare intensitate, Armata României trebuie să răspundă cuoperativitate şi eficienţă.

Cu toate că pericolul unei agresiuni de tipconvenţional, de mare amploare, împotriva României şialiaţilor săi este puţin probabil, posibilitatea apariţieiunei asemenea ameninţări, pe termen lung, nu trebuieminimalizată sau neglijată.

Fără a exclude războiul, perceput în accepţiuneaclasică, conflictele viitoare, specifice erei industriale,vor fi treptat înlocuite de cele caracteristice perioadeiinformatice. Acestea, vor fi preponderent de naturăasimetrică, incluzând acţiuni împotriva unor forţe atipice.Confruntările militare vor fi, în general, disproporţionatedin punct de vedere al potenţialului tehnologic,caracterizate de acţiuni de tip clasic combinate cu celeinformaţionale. Confruntările vor fi deosebit de violente înfaza iniţială şi vor avea o amploare spaţio-temporalădiferită, determinată de obiectivele planificate ladeclanşarea ostilităţilor. Faza de stabilizare va implicasubstanţial componentele internaţionale civile.

Violenţa se va manifesta nu numai prin lupta armată cişi prin alte forme şi mijloace politice, economice,mediatice, psihologice şi informaţionale. Esenţa violenţeiva avea la bază întrebuinţarea noilor arme şi tehnologii,inclusiv a celor de distrugere în masă, precum şi a unormijloace care extind confruntarea în spaţiul cibernetic.

În acest context, procesul de transformare a ArmateiRomâniei reprezintă o necesitate firească ce decurge dinnoile orientări strategice şi de transformare a Alianţei.Acestea permit lărgirea gamei de obiective şi procese pentrua include structurarea şi pregătirea forţelor pentruparticiparea la apărarea colectivă, îmbunătăţirea

capacităţilor pentru întreaga gamă de operaţii de managemental crizelor şi a celor pentru operaţii multinaţionale decombatere a terorismului.

Transformarea Armatei României este concepută încorelare cu procesul de transformare a Alianţei. Încondiţiile transformării forţelor, conceptelor şicapabilităţilor, Strategia de transformare a ArmateiRomâniei reprezintă viziunea pe termen mediu şi lungreferitoare la  dimensionarea, pregătirea şi înzestrareaArmatei României pentru a participa la operaţiile viitoare.Aceasta, pune la dispoziţia factorilor de decizie o viziunemilitară consolidată, asupra viitoarei configuraţii astructurii de forţe şi a capabilităţilor necesareîndeplinirii viitoarelor misiuni de către Armata României.Conceptele şi capabilităţile adoptate şi proiectate, vor fitranspuse în cerinţe şi planuri prin intermediul procesuluide planificare a apărării în consens cu standardele NATO.

Obiectivul fundamental al transformării constă înasigurarea capacităţii necesare Armatei României de apromova şi proteja interesele naţionale în faţa riscurilorşi ameninţărilor curente, aflate în dezvoltare şi a celorviitoare, îndeplinirea angajamentelor în planul securităţiişi apărării, asumate de ţara noastră în cadrul NATO şi UE,precum şi faţă de alte organisme internaţionale.

Scopul transformării Armatei României îl reprezintărealizarea unei structuri de forţe modernă, redusă,profesionalizată, echipată adecvat, dislocabilă,interoperabilă, cu capacitate de autosusţinere şi deprotecţie multidimensională, cu o conducere flexibilă, care,pe baza informaţiilor şi datelor optime, să ia decizii întimp scurt.

MINISTRUL APĂRĂRII

Dr. Sorin FRUNZĂVERDE

CAPITOLUL 1TRANSFORMAREA MILITARĂ – CERINŢĂ A EVOLUŢIEI

MEDIULUI DE SECURITATE

1.1 Viziuni strategice şi tendinţe ale transformării Transformarea este un proces care permite susţinerea

intereselor strategice. Motorul transformării îl reprezintăcontextul schimbărilor ce se produc în societate, trecereade la era industrială la era informaţiei, schimbările încaracteristicile războiului precum şi ameninţărileasimetrice. Răspunsul, din punct de vedere tehnologic, estecanalizat către asigurarea unui grad ridicat dedisponibilitate în tehnologia informaţiei. Drept consecinţăapar schimbări esenţiale în conţinutul strategiilor desecuritate, militare, departamentale precum şi a celor ceabordează managementul riscurilor şi ameninţărilor.

Transformarea este un imperativ politic. Trecerea de laameninţările de tip clasic - interese statale contrainterese statale (stat contra stat) - la cele de tipasimetric (care se structurează în reţele) impune o altfelde organizare a acţiunii. Decizia politică, prin caretrebuie să se realizeze apărarea (securitatea, protecţia,exprimarea şi chiar impunerea) intereselor proprii,îndeosebi a celor vitale, trebuie să fie racordată la noilerealităţi cerute de procesul de globalizare, la noilevulnerabilităţi rezultate din constituirea societăţilor detip informaţional, la noile ameninţări.

Transformarea este un imperativ strategic. Aceasta va fimodelată şi influenţată de realităţile competiţiei specificeerei informaţiei şi dezvoltările războiului baza pe reţea.Puterea va fi determinată de capacitatea de distribuţie ainformaţiei, accesul la informaţie şi viteza de decizie.

Transformarea este un imperativ tehnologic. Tehnologiaîn domeniul militar avansează mult mai rapid decât îndomeniul civil. Combinaţia dintre avansul tehnologic,globalizare şi dezvoltarea ştiinţifică a creat câtevatendinţe semnificative în ceea ce priveşte evoluţiastrategiei şi planificării apărării.

Transformarea este un imperativ economic. Principiilecare se aplică la ora actuală în economia modernă sunt celeale determinismului dinamic complex, tratat de teoria haosului, încare contează unitatea şi reţeaua economică. Structurileeconomice cele mai eficiente nu sunt marile întreprinderiierarhizate, ci aşa-numitele întreprinderi de tip "B", carese adaptează mai uşor condiţiilor de producţie şi dedesfacere.

Transformarea militară reprezintă un proces continuu dedezvoltare şi integrare de noi concepte, strategii, doctrineşi capabilităţi cu scopul de a îmbunătăţi eficienţa şigradul de interoperabilitate a forţelor şi de adaptare aAlianţei la noul context de securitate, aflat într-ocontinuă schimbare care evidenţiază necesitatea dereevaluare a factorului militar ca principală sursă decredibilitate. Aceasta presupune schimbări la niveluldoctrinelor, organizării şi structurii forţelor,capabilităţilor, activităţii de informaţii, instruirii,educaţiei şi achiziţiilor, managementului personalului şiprogramării pe bază de programe, care devin principaleledomenii de aplicare a transformării.

Transformarea apărării presupune corelarea conceptelor,organizaţiilor şi evoluţiei tehnologiei în scopul asigurăriibazei de capabilităţi. Schimbarea produsă în prezent este oprovocare care impune un răspuns adecvat şi eficient. Înconsecinţă, nu se poate accepta ideea transformării ca unscop în sine, fără o justificare în planul avantajelorfundamentale pe care le conferă în câmpul de luptă.

Transformarea tehnologică este doar unul din elementeletransformării, la fel de importante fiind şi schimbareaconvingerilor, atitudinilor şi valorilor de grup.Tehnologiile nu sunt numai catalizatori în schimbarea

culturilor, ci sunt chiar rezultatul schimbărilor în culturăsau comportament. Transformarea este prea importantã pentrua putea să fi lăsată în seama şansei sau a fanteziei,reprezentând un proces dinamic ce trebuie monitorizatconsecvent, pe mai multe nivele, printr-o coordonare fermăşi coerentă.

Pentru a menţine cultura schimbării în scopul asigurăriide avantaje competitive în era informaţiei, alimentăriiconducerii, educaţiei şi încurajării tendinţelorinstituţionale şi individuale, precum şi pentru a realiza unechilibru, procesul de transformare trebuie să se bazeze peinovaţie şi modernizare. Din această perspectivă, cerinţafundamentală a transformării este continuitatea, care impuneanticiparea viitorului, relaţionând evoluţia conceptelor,proceselor, organizaţiilor / structurilor şi tehnologiilor.

Transformarea militară trebuie privită ca un procescăruia îi este subsumat un set de semnificaţii, aflate înrelaţii de interdependenţă:

Transformarea ca mod de adaptare - presupuneremodelarea forţelor armate în conformitate cu noilecaracteristici ale mediului de securitate.

Transformarea ca reformă a domeniului apărării –implică modernizarea infrastructurii militare, îmbunătăţireametodelor şi practicilor de management a resurselor pentruapărare (în special în ceea ce priveşte achiziţiile dearmamente, logistică, politică de personal), îmbunătăţireaeficienţei sistemului de planificare, programare, bugetareşi evaluare, reducerea mărimii forţelor, trecerea de laplanificarea bazată pe ameninţări la cea bazată pecapabilităţi.

Transformarea ca efect al revoluţiei în afacerilemilitare – presupune adoptarea şi implementareatehnologiilor specifice revoluţiei tehnico - militare,restructurarea forţelor armate în concordanţă cu cerinţeleerei informaţionale (unităţi de luptă reduse numeric, cugrad ridicat de independenţă şi mare putere de lovire),flexibilitatea ierarhiei de comandă, punerea accentului pecapacitatea de a desfăşura operaţii în reţea şi nu pe

platforme de luptă, interoperabilitatea diferitelorcategorii de forţe.

CAPITOLUL 2TRANSFORMAREA ARMATEI ROMÂNIEI – CERINŢĂ A

TRANSFORMĂRII NATO ŞI STRUCTURILOR MILITARE ALEUNIUNII EUROPENE

Asigurarea apărării României, în context aliat,reprezintă un proces continuu şi complex extins asupra unuispectru larg de domenii, relaţii şi interdependenţe,destinat promovării intereselor şi obiectivelor desecuritate ale statului, societăţii şi cetăţeanului, eafiind definită şi promovată, în corelare cu politicilespecifice ale NATO şi Uniunii Europene.

2.1 Scopul, obiectivele, domeniile şi amploareatransformării NATOEvenimentele internaţionale din ultimul deceniu au

accentuat necesitatea ca NATO să se adreseze surselor deinstabilitate aflate în regiuni din afara ariei deresponsabilitate tradiţională. Operaţiile militare dinAfganistan, îndreptate împotriva surselor atacurilorteroriste, au demonstrat necesitatea realizării unor forţemoderne, uşoare, înalt tehnologizate, expediţionare precumşi a unui sistem modern de comandă şi control care săasigure rapiditate în procesul de luare a deciziilor.Aceasta a reconfirmat nevoia unei analize militarecuprinzătoare şi a demonstrat faptul că apărarea colectivănu se mai poate concentra exclusiv pe ameninţăriletradiţionale produse de forţe numeroase, aflate faţă înfaţă. Terorismul global, potenţialul folosirii armelor dedistrugere în masă, instabilitatea regională, stateledezmembrate, ideologiile radicale şi conflictele ingheţatesunt acum cea mai mare ameninţare la adresa viitorului păciişi securităţii naţiunilor aliate.

Aceste schimbări ale mediului strategic s-au reflectatrapid în avântul tehnologiilor înalte şi convenţionale.Naţiunile şi-au văzut procesele de înzestrare, educaţie,instruire şi comunicaţii grevate aproape total de nevoia

noilor tehnologii. Recuperarea rămânerilor în urmă,alocările financiare şi a altor resurse, au apărut, în celmai bun caz dificile, iar în cele mai multe cazuri,imposibile. În acest context, statele membre s-au angajatferm în direcţia îmbunătăţirii capabilităţilor militare aleAlianţei în câteva domenii cheie. Înfiinţarea Forţei deRăspuns a NATO (NRF) ca instrument de bază al cerinţeloroperaţionale viitoare, precum şi ca “motorul” procesului detransformare reprezintă punctul de plecare imediat în acestcomplex şi dificil proces.

Scopul fundamental al transformării Alianţei, constă încrearea unor capabilităţi militare care să permită forţeloraliate desfăşurarea operaţiilor în zona de responsabilitateşi în afara acesteia, îndeplinirea întregii game de misiuni,menţinerea consensului decizional în contextul extinderii,stabilirea unui nou tip de relaţii cu UE, Rusia, Ucraina,statele din Caucaz, Asia Centrală şi în cadrul DialoguluiMediteranean.

În viziunea Comandamentului Aliat pentru Transformarescopul transformării este crearea unor forţe militare caresă asigure:

capacitate sporită de a acţiona în operaţiiîntrunite, multinaţionale, implementarea de conceptenoi şi realizarea obiectivelor de interoperabilitate;

exploatarea superiorităţii informaţionale înevaluarea globală, supraveghere şi recunoaştere,precum şi în sporirea capacităţilor de interpretareşi diseminare;

utilizarea metodei de „dezvoltare a conceptelor şiexperimentării”, asupra noilor capabilităţi şistructurilor, coordonarea judicioasă a instruiriiprin simulare şi aplicaţii în teren cu accent perezolvarea situaţiilor de criză (urgenţe civile);

transformarea strategiilor la nivel departamental,prin realizarea unor capabilităţi permanentadaptabile cerinţelor transformării.

Procesul transformării în cadrul NATO, abordează treidomenii: cultura militară, planificarea şi transformarea

capabilităţilor. Procesele aferente acestora se sprijină peîntărirea operaţiilor întrunite, exploatarea avantajelorinformaţionale, conceptul dezvoltare - experimentare şidezvoltarea capabilităţilor de transformare.

Întărirea operaţiilor întrunite, realizează practicobţinerea obiectivelor pentru întreaga gamă de misiuni NATO.

Exploatarea avantajelor informaţionale, fundamenteazăstrategia de transformare prin utilizarea informaţiei,anticipează unde, când şi cum şi vizează: creştereacapabilităţilor faţă de cererile de informaţii, creştereacapabilităţilor de apărare în domeniul informaţiilor şicapabilităţi de cercetare, observare şi recunoaştereadaptate conceptului de reţea.

Conceptul de experimentare şi dezvoltare presupuneverificarea modului în care conceptele operaţionale şiorganizaţionale, precum şi capabilităţile răspundprovocărilor sau situaţiilor de criză.

Dezvoltarea capabilităţilor de transformare, vizeazărealizarea unor mecanisme puternice de implementare arezultatelor experimentărilor şi dezvoltării conceptelorîntr-un timp foarte scurt, în scopul: dezvoltării unorprograme de cercetare, experimentare şi instruire;transformării în domeniile instruirii, educaţiei şistructurii forţelor armate, cu menţinerea capacităţilorletale.

Procesul de transformare cuprinde: Transformarea în domeniul pregătirii pentru luptă.

Aceasta vizează atingerea nivelului care să permitădiferitelor structuri ale categoriilor de forţe săacţioneze întrunit. Un rol aparte în acest domeniu leva reveni sistemelor de modelare-simulare performante.

Transformarea în domeniul înzestrării. Urmăreştereducerea duratei ciclului cerinţă-comandă-achiziţie-înzestrare, adaptarea proceselor de programare şibugetare, urmărirea şi evaluarea eficienţeiprogramelor de înzestrare. Evidenţiază creştereaimportanţei cercetării - dezvoltării precum şi

eficienţa utilizării tehnologiilor comerciale dindomeniile informaţiei şi telecomunicaţiilor înpoliticile de înzestrare.

Transformarea în domeniul procesului de planificare aforţei. Noua filozofie a transformării în acest domeniuidentifică următoarele priorităţi:- coordonarea procesului de planificare la nivelul

unei naţiuni trebuie să sprijine interesele deansamblu ale Alianţei; în cadrul noii filozofiiaceasta este elementul cheie;

- distribuirea echitabilă a responsabilităţilor şibeneficiilor între parteneri;

- monitorizarea şi evaluarea acţiunii naţiunilorprivind răspunsul acestora la cerinţele de ansambluale Alianţei căpăta importanţă pentru identificareadomeniilor insuficient acoperite în cadrulprocesului de planificare a forţei;

- accentuarea disponibilităţii naţiunilor de arăspunde cerinţelor în conformitate cu evoluţiilemediului de securitate;

- impunerea interoperabilităţii ca element principalpentru atingerea scopurilor comune.

Aceste priorităţi, sunt relaţionate direct cu domeniileprincipale ale procesului de transformare la nivelulmanagementului apărării asupra cărora celelalte state membreale Alianţei îşi concentrează eforturile: identificareacerinţelor, planificarea resurselor pe bază de programe,achiziţii şi managementul resurselor umane.

Transformarea la nivelul managementului apărăriipresupune schimbări în următoarele cinci domenii: identificarea cerinţelor (ca urmare a impunerii unei

perspective antreprenoriale, axată pe conceptesuperioare şi pe logica deciziei);

planificarea resurselor pe bază de programe (prinoptimizarea Sistemului de Planificare, Programare,Bugetare şi Evaluare);

achiziţii (ca urmare a necesităţii scăderii

semnificative a ciclurilor de cercetare - dezvoltare- implementare a noilor capabilităţi de luptă);

managementul financiar-contabil (ca urmare anecesităţii respectării cerinţelor de natură legalăşi financiar-contabilă privind utilizarea resurselorfinanciare şi gestiunea patrimoniului public);

managementul resurselor umane.Transformarea are implicaţii asupra: tehnologiilor şi armamentelor (în sistemele

informaţionale şi reţele, tehnologii şisubcomponente, sistemele de arme moştenite /existente, platforme noi şi muniţie inteligentă);

structurii de forţe (realizarea structurilorluptătoare, a sistemelor de comandă, control,comunicare, computere, informaţii, supraveghere şirecunoaştere, a unui suport logistic adecvat şi aunei infrastructuri corespunzătoare);

operaţiilor (elaborarea doctrinelor întrunite, alecategoriilor de forţe, realizarea de comandamente curesponsabilităţi în elaborarea planurilor de campanieşi operaţii, realizarea interoperabilităţii cuarmatele statelor membre ale alianţei).

În procesul de transformare, componenta înzestrăriireprezintă fenomenul şi elementul dinamic care antreneazăresurse umane, tehnico-economice şi financiare în scopulpunerii în practică a programelor de cercetare-dezvoltare,pornind de la necesitatea menţinerii capacităţii de luptăridicate conform standardelor NATO.

Modernizarea înzestrării presupune un proces mult maicomplex, care, pe lângă sisteme de armament şi echipamente,se va reflecta şi în asigurarea, modernizarea şi dezvoltareasuportului logistic al trupelor, mentenanţei tehnicii şiinfrastructurii militare. Aceasta presupune următoarele:

restructurarea şi modernizarea instituţiilor careasigură formarea şi pregătirea resursei umane;

modernizarea tehnicii din dotare, având în vedereîncadrarea în standardele NATO pentru realizarea

obiectivelor de interoperabilitate cu tehnica dinînzestrarea armatelor statelor membre ale Alianţei;

achiziţionarea de tehnică şi integrarea tehnologiilormoderne de fabricaţie în cadrul industriei autohtone;

achiziţionarea unor categorii de tehnică militară şicomponente speciale pentru care nu sunt condiţii saunu este rentabil să fie realizate în ţară.

Pentru micşorarea decalajelor din punct de vederemilitar, este imperios necesară finanţarea cercetăriiştiinţifice în domeniul ştiinţei şi tehnologiei care săimpulsioneze progresul general al cunoaşterii şi practiciimilitare, al artei militare şi creşterea performanţelortehnicii şi sistemelor militare prin utilizarea integrală şioptimă a tuturor resurselor umane, financiare, materiale,tehnologice şi informaţionale. Procedurile, tehnicile,metodele, structurile şi echipamentele trebuie astfeladaptate încât să permită o viteză sporită în desfăşurareaşi întrebuinţarea (dislocarea) forţelor, iar în situaţia căs-au produs pierderi, ele să se „deterioreze într-o manierămoderată” fără blocaje în zone vitale, precum capacitatea deexecutare a focului , informaţiile şi comunicaţiile.

2.2 Cadrul pentru transformareAlianţa şi inclusiv Armata României, vor trebui să-şi

adapteze actualele forţe, concepte şi capabilităţi,concomitent cu perfecţionarea şi eficientizarea instrucţiei,planificării, pregătirii, generării, dislocării, utilizăriişi sprijinirii forţelor militare.

Toate aceste activităţi vor fi planificate şidesfăşurate în consonanţă cu prevederile cadrului detransformare conceput şi elaborat de specialiştii Alianţei.

Elementul determinant al acestui cadru, îl reprezintăabordarea operaţiilor bazate pe efecte. Aceasta presupuneîndeplinirea a trei obiective principale fără de careîndeplinirea scopurilor propuse nu este posibilă: realizareasuperiorităţii în luarea deciziei, obţinerea de efectecoerente şi realizarea capacităţilor de dislocare şisusţinere întrunită.

În acest sens, conceptele şi capabilităţile vor fitranspuse într-o serie de obiective de transformare inter-relaţionate pentru desfăşurarea viitoarelor operaţiiîntrunite. Aceste obiective asigură baza logică pentruorganizarea şi relaţionarea conceptelor, capabilităţilor şiprogramelor necesare transformării forţelor.

Ca elemente distincte ale procesului de transformare,cercetarea şi dezvoltarea trebuie să se concentreze pedescoperirea şi perfecţionarea capabilităţilor care săasigure eficientizarea în abordarea şi desfăşurareaoperaţiilor bazate pe efecte. Aceste activităţi vor trebuidublate de un amplu şi coerent program de experimentare careva reprezenta testul de validare a viitoarelor concepte detransformare ce urmează a fi implementate la nivelul forţei.

Realizarea acestor obiective este condiţionată deelaborarea şi dezvoltarea unui program coerent şi viabil decercetare şi experimentare. Conceptele validate vor fitranspuse în cerinţe şi planuri, prin procesul deplanificare a apărării şi vor fi încorporate în programe deînzestrare şi instruire (Fig. 1).

2.3 Elementele cheie ale transformării militare a NATOConceptele şi capabilităţile vor fi transpuse în

obiective, pentru a îndeplini scopurile urmărite prinprocesul de transformare:

- superioritate decizională; - superioritate informaţională- capabilităţi facilitate de reţea- angajare eficientă- manevra întrunită- CIMIC întărit- operaţii expediţionare- logistică integrată.

FORŢE VIITOARE

REALIZAREA EFECTELOR COERENTE

REALIZAREA SUPERIORIT

ĂŢII DECIZIONAL

E

REALIZAREA

DISLOCĂRII

ÎNTRUNITEPLANIFICAREA APĂRĂRII

Fig.1 - Cadrul pentru transformare

2.4 Transformarea la nivelul structurilor militare aleUniunii Europene şi în cadrul iniţiativelor regionale.La nivelul structurilor militare ale Uniunii Europene.

Elementele de bază ale conceptului Viziunea pe temen lung privindnevoile de capabilităţi şi capacităţi europene de apărare pornesc de lapremisa că lumea anului 2025 va fi mult mai diferită,interdependentă şi inegală faţă situaţia actuală. Ritmul decreştere economică deosebit de ridicat al statelor asiatice(Japonia, China şi India) în comparaţie cu cel al ţăriloreuropene, tendinţele demografice actuale, faptul căfenomenul de globalizare va avea învingători şi învinşi înrândul ţărilor, regiunilor sau în interiorul societăţilor,precum şi estimarea că în anul 2025 Europa va depinde înprocent de 90% de resursele externe de petrol şi 80% de celede gaze naturale vor avea un impact major asupra intereselorde securitate ale Uniunii Europene.

În acest context, principalele provocări în domeniulapărării se concentrează asupra a două domenii cheie:adaptarea capabilităţilor şi capacităţilor militare aleUniunii Europene la procesul de schimbare a rolului forţei

CONCEPŢIA DEZVOLTĂRII ŞI EXPERIMENTĂRII

ANGAJAREEFICIENTĂ

MANEVRAÎNTRUNITĂ

SUPERIORITATEA

INFORMAŢIONALCAPABILITĂŢIFACILITATE DE

REŢEA CIMIC ÎNTĂRIT

LOGISTICAINTEGRATĂ

OPERAŢIIEXPEDIŢIONAR

E

DOMENII PENTRU OBIECTIVELE DE TRANSFORMARE

în relaţiile dintre ţări şi adaptarea acestora la ritmulactual al revoluţiei tehnologice.

La nivelul iniţiativelor regionale. Politica regionalăeste marcată de asumarea responsabilităţilor pentruparticiparea la organisme şi iniţiative locale, Româniaafirmându-se ca un furnizor de securitate în regiune.Dezvoltarea capacităţilor statelor din Europa Centrală şi deEst de a contribui la securitatea regională şi euroatlanticăşi zonei extinse a Mării Negre impun participarea Românieila iniţiativei de cooperare în domeniul securităţii şi laimplementarea măsurilor de creştere a încrederii şistabilităţii, conform angajamentelor asumate.

La nivel naţional. Deşi în viitorul apropiat nu seprefigurează o ameninţare militară majoră la adresasecurităţii naţionale a României, statutul de ţară membrăNATO şi UE la graniţa de est şi stat riveran la MareaNeagră, coroborate cu noile riscuri şi ameninţăriasimetrice, impun demararea unui proces de transformare şiadaptare a capabilităţilor existente, în vedereaîndeplinirii angajamentelor actuale şi de viitor pe careArmata României şi le-a asumat/urmează să şi le asume faţăde NATO şi UE, în domeniul securităţii militare.

Natura responsabilităţilor constituţionale naţionale,precum şi cerinţa Alianţei de a face faţă oricărorameninţări presupun ca Armata României să-şi dezvoltecapabilităţi care să-i permită să desfăşoare operaţii peteritoriul naţional, în aria de responsabilitate a NATO,precum şi într-un mediu strategic mai extins, influenţatpermanent de factori care impun schimbarea.

Armata României participă la răspunsurile pe careAlianţa trebuie să le dea provocărilor la adresa intereselorde securitate, în interiorul sau în afara zonei euro-atlantice, precum şi la soluţionarea unor conflicte careimpun executarea de operaţii de mică sau mare intensitate.

CAPITOLUL 3SCOPUL, ROLUL, LOCUL ŞI OBIECTIVELE

STRATEGIEI DE TRANSFORMARE A ARMATEI ROMÂNIEI

În acest context, procesul de transformare a ArmateiRomâniei reprezintă o necesitate firească ce decurge dinnoile orientări strategice şi de transformare a Alianţei.Acestea permit lărgirea gamei de obiective şi procese ceinclud structurarea şi pregătirea forţelor pentruparticiparea la apărarea colectivă şi îmbunătăţireacapabilităţilor necesare pentru operaţii multinaţionale demanagement al crizelor şi de combatere a terorismului.

3.1 Necesitatea elaborării, definiţia, scopul, locul şirolul Strategiei de transformare a Armatei României.

Calitatea României de membru NATO şi al UniuniiEuropene, precum şi noul context în care trebuie planificatşi realizat modul de îndeplinire a cerinţelor de securitatenaţională şi regională, presupun acţiuni şi măsuricoordonate, coerente şi întrunite adoptate la nivelulMinisterului Apărării, în scopul stabilirii de obiective,termene şi principii de acţiune în domeniile specifice aleacestuia. De asemenea, deoarece în perioada 2000-2005, lanivelul Alianţei şi al Uniunii Europene au fost elaboratedocumente programatice care au stabilit obiectivele şietapele procesului de transformare până către anul 2025, s-aimpus cu necesitate ca, la nivelul Armatei României să seelaboreze un document care să sintetizeze cerinţele detransformare ale organizaţiilor din care facem parte şi săstabilească modul specific de acţiune a armatei, pentrupromovarea propriilor interese în domeniul transformării.

Strategia de transformare a Armatei României este undocument programatic, cu aplicabilitate la nivelul tuturorstructurilor Ministerului Apărării, care stabileşteprincipiile directoare şi principalele obiective ce trebuierealizate, pe etape, în perioada 2006-2025, pentruasigurarea succesului procesului de transformare a ArmateiRomâniei şi sincronizarea acestuia cu transformarea militarăa NATO şi Uniunii Europene.

Scopul Strategiei de transformare a Armatei României este dedirecţionare şi asigurare a coerenţei procesului detransformare militară, pentru îndeplinirea la timp aobiectivelor acestui proces, precum şi pentru sincronizareacu procesul de transformare militară la nivelul NATO şiUniunii Europene.

Prin caracterul de generalitate, se urmăreşte cadocumentul să asigure flexibilitate şi libertate de acţiunela nivelul structurilor centrale ale Ministerului Apărării,precum şi la nivelul structurii de forţe, în sensuladaptării, în orice moment, la condiţiile specifice aleArmatei României a celor mai noi cerinţe în domeniultransformării.

Locul. În contextul în care România este ţară membrăNATO şi a Uniunii Europene, Strategia de transformare stabileşte,la nivelul Armatei României, modul de implementare acerinţelor Comitetului Militar al NATO cu privire laimplementarea militară a strategiei Alianţei, a cerinţelorsistemului NATO de planificare (Obiectivele Forţei,Chestionarul de Planificare a Apărării, Capitolul de Ţară),precum şi a prevederilor Obiectivului Global 2010 (HG 2010)şi cele stabilite în Catalogul Cerinţelor 2005 (RC 05),astfel încât România să-şi poată îndeplini obligaţiileasumate faţă de NATO şi UE.

La nivel naţional, sistemul integrat de planificare aapărării stabileşte modul de implementare a cerinţelorStrategiei naţionale de apărare a ţării, Cartei Albe a Apărării, Strategiei militare aRomâniei, astfel încât Armata să poată îndeplini misiunilece-i revin. În acest context, Strategia de transformare estedocumentul care stabileşte principiile directoare pentrucrearea unui sistem eficient de conducere a Armatei, pentrurealizarea unei structuri de forţe care să răspundăcerinţelor de securitate naţională şi la nivel regional,precum şi pentru menţinerea unui ritm constant demodernizare a capabilităţilor şi capacităţilor avute ladispoziţie.

Rolul Strategiei de transformare este de a oferi indicatorii debază ce trebuie folosiţi în perioada de referinţă a

documentului, în scopul elaborării de planuri deimplementare detaliate, care să asigure evaluarea precisă şiîn orice moment a stadiului îndeplinirii obiectivelorpropuse, precum şi a măsurilor corective ce se impun.

3.2 Scopul fundamental, obiectivele şi etapele transformării Armatei României

La nivelul structurii de forţe, scopul fundamental altransformării armatei îl constituie realizarea noilorcapabilităţi prin care România va răspunde provocăriloractuale şi viitoare din mediul de securitate. Acestea vorasigura îndeplinirea cerinţelor specifice prevăzute înConstituţie, a angajamentelor asumate de România faţă deNATO, Uniunea Europeană, precum şi în cadrul iniţiativelorregionale şi coaliţiilor.

La nivel naţional, obiectivele transformăriicapacităţii de apărare sunt: creşterea ponderii dimensiuniianticipative din cadrul mecanismelor decizionale, creştereainteroperabilităţii interinstituţionale prin transformareorganizaţională, optimizarea managementului integrat alresurselor disponibile, modernizarea infrastructuriiinformaţionale şi a comunicaţiilor, precum şi asigurareacomplementarităţii capabilităţilor specifice de apărare.

Transformarea Armatei României are ca obiectiv generalrealizarea unei structuri moderne, complet profesionalizate,cu un grad sporit de mobilitate, eficientă, flexibilă,dislocabilă, sustenabilă, având capacitatea de a acţionaîntrunit şi a fi angajată într-un larg spectru de misiuni,atât pe teritoriul naţional, cât şi în afara acestuia.

Materializarea obiectivului general al procesului detransformare va fi susţinută de îndeplinirea următoarelorobiective:

1. Asumarea şi îndeplinirea obligaţiilor faţă de NATO;2. Asumarea şi respectarea angajamentelor faţă de UE în

domeniul securităţii şi apărării. 3. Remodelarea structurii de comandă control şi a

structurii de forţe;4. Optimizarea procesului de evaluare sistemică şi

structurală şi conexarea eficientă la transformarea Armatei României;

5. Remodelarea structurilor de suport logistic;6. Realizarea sistemelor C4I2SR şi informatizarea

Armatei României;7. Remodelarea sistemului informaţiilor pentru apărare;8. Modernizarea managementului resurselor umane;9. Creşterea calităţii vieţii personalului;10.Remodelarea învăţământului militar;11.Optimizarea Sistemului de Management al Resurselor

pentru Apărare;12.Modernizarea coordonată a echipamentelor militare;13.Remodelarea sistemului medical al armatei;14.Optimizarea cercetării ştiinţifice în domeniul

militar;15.Modernizarea şi optimizarea sistemului financiar-

contabil;16.Optimizarea sistemului de management al proprietăţii

imobiliare a Armatei României;17.Remodelarea structurală şi funcţională a sistemului

activităţilor de comunicare.

Până în anul 2025, procesul de transformare a ArmateiRomâniei va cuprinde trei etape distincte, determinate derestructurarea structurii de forţe, termenele angajate faţăde Alianţă pentru îndeplinirea cerinţelor ObiectivelorForţei, precum şi de cerinţele procesului de integrare înNATO şi UE:

I. Etapa finalizării restructurărilor de bază (2005-2007).În această etapă vor fi îndeplinite obiectivele pe termenscurt ale procesului de transformare a armatei:

Restructurarea şi reorganizarea sistemului deconducere la nivel strategic şi operativ;

Reorganizarea şi operaţionanalizarea noii structuri deevaluare sistemică a Ministerului Apărării;

Definitivarea în linii mari a procesului deînfiinţare, reorganizare, resubordonare sau

desfiinţare a unităţilor, potrivit planurilor anualeaprobate de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării;

Continuarea operaţionalizării unităţilor planificatepentru NATO şi UE. Realizarea nivelului de încadrareconform prevederilor Catalogului NATO de Capabilităţişi Catalogului Cerinţelor 2005, (RC 05) al UE,Catalogului de Forţe 2007 (FC 07) şi Cataloguluiprivind Pregresele 2007 (PC 07);

Reorganizarea sistemului logistic întrunit, alogisticii categoriilor de forţe ale armatei şi asistemului medical militar;

Implementarea serviciului militar bazat pevoluntariat;

Reorganizarea structurilor cu atribuţii înmanagementul proprietăţii imobiliare.

II. Etapa integrării operaţionale în NATO şi UniuneaEuropeană (2008-2015). În această etapă vor fi îndepliniteobiectivele pe termen mediu ale procesului de transformare:

Continuarea operaţionalizării forţelor destinate NATOşi Uniunii Europene şi implementarea ObiectivelorForţei;

Finalizarea restructurării sistemului logistic denivel strategic şi operativ;

Continuarea achiziţiilor de echipamente noi şi aprogramelor majore de înzestrare, conform cerinţelorObiectivelor Forţei şi a Concepţiei de înzestrare aArmatei României;

Reorganizarea învăţământului militar; Extinderea implementării unor cerinţe ale Obiectivelor

Forţei (instruire, competenţă lingvistică, comunicaţiişi informatică) la nivelul forţelor de generare şiregenerare;

Creşterea contribuţiei cu forţe la Forţa de RăspunsNATO şi pentru Uniunea Europeană;

Evaluarea sistemică şi structurală a domeniilorprincipale ale procesului de integrare operaţională aArmatei în cadrul NATO şi Uniunii Europene şi

fundamentarea deciziilor de corecţie şi îmbunătăţire apoliticilor, proceselor şi programelor în derulare;

Participarea la activităţile Echipelor Integrate deDezvoltare şi Echipelor de Proiect organizate subegida Agenţiei Europene de Apărare (European DefenceAgency – EDA), în funcţie de interesele naţionale şide planurile şi programele elaborate la nivelulMinisterului Apărării.

III. Etapa integrării depline în NATO şi Uniunea Europeană(2016-2025). În această etapă vor fi îndeplinite obiectivelepe termen lung ale procesului de transformare:

Concentrarea eforturilor şi resurselor financiare şiumane în vederea realizării tuturor capabilităţilorprevăzute în Obiectivele Forţei şi îndepliniriiresponsabilităţilor în cadrul NATO şi UniuniiEuropene;

Continuarea modernizării înzestrării cu echipamentenoi şi realizarea interoperabilităţii şiinterschimbabilităţii depline cu armatele ţărilormembre NATO şi ale Uniunii Europene;

Crearea condiţiilor pentru dispunerea marilor unităţişi unităţi în cazărmi cu facilităţi complete pentruasistenţă socială, cazare, dispunerea echipamentelormilitare şi instrucţie;

Concentrarea activităţilor de evaluare sistemică şistructurală pe domeniul procesului de înzestrare şimodernizare cu tehnică şi echipamente.

Resursele financiare necesare realizării procesului detransformare vor fi asigurate din bugetul alocatMinisterului Apărării. Structurile abilitate din MinisterulApărării vor urmări ca procentul din PIB alocat bugetuluiapărării să asigure îndeplinirea obiectivelor transformării.

CAPITOLUL 4DOMENIILE DE TRANSFORMARE A ARMATEI ROMÂNIEI

Obiectivele tranformării Armatei României vor trebui săfie îndeplinite prin implicarea tuturor factorilordecizionali, la nivel strategic, operativ şi tactic şi voravea impact asupra tuturor domeniilor organismului militar.Prioritare vor fi primele două domenii, şi anume asumarea şiîndeplinirea obligaţiilor faţă de NATO, precum şiangajamentele faţă de Uniunea Europeană în domeniulsecurităţii şi apărării, la realizarea cărora vor trebui săcontribuie, în egală măsură, toate structurile îşidesfăşoară activitatea în cadrul Ministerului Apărării.

Procesul de transformare într-un anumit domeniu se vacorela şi sincroniza, pe etape, cu procesul de transformaredin celelalte domenii, astfel încât interdependenţarealizată să asigure coerenţă procesului de transformare, înansamblul său. Principiul de acţiune trebuie să se bazeze peconcentrarea eforturilor pentru îndeplinirea obiectivelorspecifice pentru fiecare domeniu şi pentru fiecare etapă înparte. Fazele de implementare a fiecărui obiectiv vor avea,în principal, următorul parcurs: elaborarea conceptelor,elaborarea cadrului normativ care să asigure punerea înaplicare a acestora, experimentarea, implementarea propriu-zisă, precum şi adaptarea continuă a conceptelor laelementele de noutate ce apar.

Prima etapă a procesului de transformare, etapafinalizării restructurărilor de bază (2005-2007) se vacaracteriza prin parcurgerea primelor două faze deimplementare a oricărui din cele 15 obiective. În etapa adoua, etapa integrării operaţionale în NATO şi UniuneaEuropeană (2008-2015), se vor experimenta conceptele, pebaza noilor reglementări şi se va iniţia procesul deimplementare. Astfel, în ce-a de-a treia etapă, etapaintegrării depline (2016-2025), în toate domeniile să seacţioneze pentru adaptarea permanentă a conceptelor laelementele de noutate.

4.1 Transformarea în domeniul Managementului resurselor deapărare

Optimizarea managementului resurselor pentru apărare

reprezintă obiectivul general al transformării în acest domeniu.

4.1.1 Transformarea în domeniul managementului planificării integrate a apărării

Pe termen scurt (2007), se va finaliza perfecţionareamecanismelor de planificare integrată a apărării, ca atributşi componentă esenţială a controlului civil în armată, prindefinitivarea responsabilităţilor structurilor implicate îndomeniile planificării apărării şi prin integrarea însistemul de planificare, programare, bugetare şi evaluare atuturor domeniilor de planificare a apărării.

Totodată, se va urmări optimizarea sistemului deplanificare, programare, bugetare şi evaluare în MinisterulApărării, prin perfecţionarea capacităţii de estimare acosturilor, îmbunătăţirea sistemului de indicatori sinteticiutilizaţi în programele majore ale Ministerului Apărării şiprin îmbunătăţirea instrumentelor de raportare folosite încadrul sistemului de planificare, programare, bugetare şievaluare în Ministerul Apărării.

Pe termen mediu (2008-2015), se va urmări îmbunătăţireacapacităţii de reacţie a sistemului de planificare aapărării, pentru a furniza, în timp scurt, variante desoluţionare, care să sprijine procesul decizional, laapariţia unor solicitări suplimentare, neplanificate sau aunor constrângeri bugetare.

De asemenea, se va urmări optimizarea sistemului deplanificare, programare, bugetare şi evaluare în MinisterulApărării, precum şi informatizarea sistemului de managemental resurselor pentru apărare, prin interconectareacategoriilor de forţe ale armatei şi a structurilor centraleale Ministerului Apărării cu responsabilitate în domeniu, lao bază de date unică.

Pe termen lung (2016-2025), obiectivul urmărit va fiinformatizarea completă a sistemului de management alresurselor pentru apărare, prin interconectarea structurilor

până la nivel batalion (inclusiv) la o bază de date unică,cu posibilitate de informare şi analiză în timp real.

4.1.2 Transformarea în domeniul Resurse umaneScopul fundamental al procesului de transformare în

domeniul resurselor umane îl constituie realizarea unuimanagement performant al resurselor umane profesionalizateale apărării, în acord cu nevoile procesului derestructurare, reducere şi operaţionalizare ale structurilorarmatei, în scopul asigurării interoperabilităţii în acestdomeniu cu armatele statelor membre NATO şi UE.

Obiectivul general al Armatei României în domeniulresurselor umane îl reprezintă dezvoltarea unui sistemmodern de management al acestora, capabil să asiguremenţinerea competitivităţii instituţiei militare pe piaţaforţei de muncă, creşterea gradului de adecvare a calităţiipersonalului la misiunile specifice, amplificareacapacităţii de reacţie sistemică la solicitările mediului desecuritate şi economico-social.

Procesul de transformare în domeniul resurselor umane vaurmări îndeplinirea următoarelor obiective specifice:

a) Restructurarea efectivelor pe categorii de personal;b) Modernizarea managementului resurselor umane în Armata

României;c) Remodelarea învăţământului militar.Abordările privind resursele umane ale apărării vizează,

pe etape, următoarele direcţii de acţiune:a) Pentru a ajunge la un total al efectivelor de 90.000,

din care 75.000 militari şi 15.000 civili, se va continuaprocesul de reducere şi restructurare a personalului, astfelîncât în perioada 01.03.2007- 31.12.2009, numărul de ofiţerisă se reducă de la 14.252 la 11.250, numărul de maiştrimilitari şi subofiţeri să crească de la 22.954 la 25.500,numărul de gradaţi şi voluntari să crească de la 29.292 la38.250, iar numărul de civili să se reducă de la 17.451 la15.000. În aceste efective nu este inclus, potrivit legii346/2006 de organizare şi funcţionare a MinisteruluiApărării, personalul din domeniul sănătate de pe statele

anexe M şi cel aflat în pregătire în instituţiile deînvăţământ.

b) În domeniul modernizării managementului resurselorumane, până la 31.12. 2007, eforturile se vor concentraasupra procesului de modernizare a cadrului instituţional almanagementului resurselor umane. În etapa a doua (2008-2015), pe baza noului cadru instituţional creat, se vaasigura atragerea şi generarea resurselor umane cu potenţialridicat pentru profesia militară, utilizarea eficientă şidezvoltarea în sistemul militar a resurselor umaneperformante, precum şi dezvoltarea asistenţei personaluluila tranziţia spre societatea civilă şi îmbunătăţireasprijinului post-carieră. În cea de-a treia etapă (2016-2025), se va urmări perfecţionarea continuă a cadruluiinstituţional, care să asigure instrumentele de atragereconstantă şi menţinere în sistemul militar a resurselorumane performante.

c) Întregul proces de transformare şi remodelare aînvăţământului militar are ca obiective realizarea unuisistem suplu, eficient şi economic, în acord cu necesarul deformare şi dezvoltare profesională a personalului Armateiprecum şi compatibilizarea deplină a învăţământului militarromânesc cu învăţământul naţional şi cu cel din spaţiuleuroatlantic, concomitent cu promovarea şi dezvoltareavalorilor şi tradiţiilor Armatei României. Acesta va asiguradiminuarea consumului de resurse prin reducerea numărului deinstituţii de învăţământ şi redimensionarea celor care vorrămâne, realizarea unui management unitar al sistemuluiînvăţământului militar, care să asigure aplicarealegislaţiei naţionale şi a actelor normative specifice. Deasemenea, în acest domeniu se va urmări stabilirea şiîndeplinirea cerinţelor de instruire conform nevoiloroperaţionale ale armatei şi se va acţiona pentru extindereaformării ofiţerilor şi a unor specialişti necesari armatei,pe filiera indirectă.

Până la finele anului 2007, se va urmări stabilireanecesarului de formare şi dezvoltare profesională apersonalului armatei pe termen lung precum şi adoptarea

indicatorilor utilizaţi de sistemul naţional de învăţământprivind calitatea şi performanţa învăţământului.

În etapa a doua, obiectivele principale vor fireorganizarea structurală a instituţiilor militare deînvăţământ corespunzător cerinţelor impuse de viitoareastructură şi dotare a armatei şi crearea unui sistem unitarcu atribuţii şi competenţe în conducerea unitară şibugetarea învăţământului militar, dezvoltarea şimodernizarea bazei tehnico-materiale a învăţământului, cuaccent pe informatizarea şi implementarea învăţământului ladistanţă precum şi implementarea unor specializări care săcorespundă nevoilor actuale de instruire a ofiţerilor îndomeniul tehnico – ingineresc.

În perioada 2016-2025, obiectivele de bază vor fidefinitivarea şi implementarea prevederilor publicaţiilor,standardelor şi cerinţelor NATO privind organizarea şidesfăşurarea învăţământului, alinierea procesului de formareşi dezvoltare profesională a personalului militar, cu celpracticat în ţările membre NATO, dezvoltarea învăţământuluidistribuit la distanţă precum şi eficientizarea fluxuluiinformaţional şi a cooperării între instituţiile militare deînvăţământ.

4.1.3 Transformarea în domeniul Creşterii calităţii vieţiipersonalului

Obiectivul general îl constituie asigurarea unui nivelal calităţii vieţii personalului Armatei României similar cucel existent în alte armate ale statelor membre NATO, .

În domeniul creşterii calităţii vieţii personalului, înprima etapă, efortul se va concentra pe crearea cadruluinormativ pentru asigurarea unor condiţii optime de muncă şiinstruire, pe îmbunătăţirea condiţiilor de locuit, perecuperarea, recreerea şi refacerea fizică şi psihică apersonalului care a participat la misiuni în afarateritoriului naţional, precum şi pentru sprijinul familiiloracestuia.

În etapele următoare se va urmări punerea în aplicare acadrului normativ creat în prima etapă. Prin aceasta se vaasigura dezvoltarea şi consolidarea unei calităţi a vieţiipersonalului militar care să ofere atât atractivitatematerială cât şi posibilitatea de a avea performanţe şisatisfacţii profesionale. Principalele pârghii deimplementare vor viza proiectarea unui sistem de salarizaredupă standarde NATO, în vederea creşterii atractivităţiiprofesiei şi dezvoltării sistemului motivării profesionaleprecum şi îmbunătăţirea condiţiilor de locuit prinfacilitarea accesului la credite pentru construirea delocuinţe şi asigurarea unei indemnizaţii pentru chirie. Deasemenea, se vor intensifica măsurile privind îmbunătăţireaasistenţei medicale acordată personalului Armatei Românieişi familiilor acestuia şi de îmbunătăţire a climatuluiorganizaţional în armată.

4.1.4 Transformarea în domeniul managementuluifinanciar–contabil

Transformarea în acest domeniu vizează crearea unuisistem financiar-contabil capabil să asigure şi săutilizeze, în volumul cerut şi la momentul oportun,resursele financiare aferente desfăşurării acţiunilormilitare, precum şi informaţiile contabile şi financiarenecesare comandanţilor pentru luarea deciziilor.

Competenţele şi dimensiunea structurilor financiare vorfi stabilite în raport cu prevederile legale referitoare laactivitatea financiar-contabilă, eşalonul pe care îldeservesc, precum şi locul şi tipul acţiunilor militare, înscopul de a permite forţelor să dobândească şi să menţinăcapabilităţile, în ţară şi în alte regiuni ale lumii,asigurând sprijinul financiar efectiv al tuturor entităţilormilitare.

Structurile financiare vor adapta toate componenteleactivităţii financiar-contabile la cerinţele şi ritmul impusde acţiunile militare.

Obiective cu caracter permanent:- realizarea unui sistem de management financiar-

contabil flexibil, adaptabil la schimbărilelegislative şi structurale, capabil să asiguregestionarea legală şi eficientă a patrimoniului aflatîn administrarea unităţilor Ministerului Apărării;

- implementarea unui sistem de planificare financiarăriguros, care să permită execuţia ritmică şiechilibrată a bugetului;

- finanţarea unor programe suple, uşor de realizat şievaluat, care să permită utilizarea cu prioritate afondurilor pentru îndeplinirea obiectivelor forţei şia capabilităţilor planificate;

- dezvoltarea unui sistem contabil care să asigureinformaţiile necesare analizării modului de realizarea obiectivelor şi indicatorilor, precum şi acosturilor asociate programelor aprobate ;

- modernizarea şi perfecţionarea sistemului deraportare a execuţiei bugetare în vederea creşteriitransparenţei cheltuielilor publice şi a respectăriiprincipiului trasabilităţii utilizării banuluipublic;

- creşterea răspunderii ordonatorilor de credite şi aşefilor compartimentelor financiar-contabile îngestionarea fondurilor şi a patrimoniului.

Obiective pe termen scurt - 2007:- creşterea rolului bugetului ca instrument de bază alanalizei, controlului şi al asigurării echilibruluifinanciar în organizarea şi desfăşurarea activităţilor;- creşterea operativităţii în asigurarea financiară amisiunilor şi reprezentanţelor permanente, prinefectuarea tuturor operaţiunilor de decontări şi aoperaţiunilor valutare la nivelul ordonatoruluiprincipal de credite;

- creşterea rolului controlului financiar, intern şipreventiv;

- continuarea procesului de modernizare a sistemului desalarizare a personalului şi a procesului de recalcularea pensiilor;- dezvoltarea informatizării operaţiunilor şicomponentelor activităţii financiar-contabile.

Obiective pe termen mediu 2008 -2015: remodelarea sistemului de salarizare; reorganizarea sistemului de gestiune a patrimoniului; transferarea unor atribuţii şi activităţi privind

plata salariilor şi efectuarea decontărilor, de laordonatorii de credite terţiari către ordonatorii decredite superiori;

finalizarea informatizării operaţiunilor şicomponentelor activităţii financiar-contabile;

adaptarea organizatorică a structurilor financiar-contabile, la noile cerinţe operaţionale.

Obiective pe termen lung 2016 - 2025: finalizarea procesului de transferare a unor atribuţii

şi activităţi, privind plata salariilor şi efectuareadecontărilor, de la ordonatorii de credite secundarila ordonatorul principal de credite;

redimensionarea structurilor financiar-contabile.

4.2. Transformarea în domeniul Informaţii pentru apărareScopul determinant al activităţii de informaţii pentru

apărare este şi va rămâne realizarea superiorităţiiinformaţionale, prin obţinerea, prelucrarea şi furnizarea deproduse finite de informaţii (intelligence), către autorităţiledecizionale naţionale, aliate şi partenere.

Pentru a contribui eficient la realizarea superiorităţiidecizionale, se vor perfecţiona şi dezvolta capacităţilenecesare pentru îndeplinirea cerinţelor impuse de războiulbazat pe reţea şi operaţiile bazate pe efecte, asigurareaunui suport informaţional strategic oportun, omnipotent,omnidirecţional, continuu, specializat şi realist.

Activitatea în domeniu se va concentra asupraobiectivului privind Remodelarea structurală şi acţională a sistemuluiinformaţiilor pentru apărare, urmărindu-se corelarea şi cu celelalte

obiective, îndeosebi cu cele referitor la remodelareastructurii de comandă şi control şi cu informatizareaArmatei României. În prima etapă se va pune accent perealizarea unui sistem al informaţiilor pentru apărare,respectiv a unor structuri de informaţii, contrainformaţiişi securitate militare flexibile şi modulare apte sărăspundă cerinţelor naţionale de securitate şi integrate înprocesul de planificare operaţională al NATO şi UE.

În etapa a doua, pe baza sistemului de informaţii creat,efortul se va canaliza în direcţia dezvoltării schimbului deinformaţii („intelligence sharing”) în timp real la nivelnaţional şi aliat, având la bază un sistem viabil defurnizare de informaţii credibile, oportune şi relevante. Deasemenea, va începe procesul de implementarea a unorproceduri şi arhitecturi standardizate, bazate pe strategiişi doctrine comune.

În etapa 2015-2025, în domeniul informaţiilor pentruapărare se va acţiona pentru dezvoltarea structurilor desprijin de informaţii, având capabilităţi de HUMINT, IMINTşi SIGINT puse la dispoziţie în comun, precum şi prinfuziunea capacităţilor de colectare şi analiză. În aceastăetapă, trebuie să se atingă stadiul ca produsele finite sătransceadă actualelor nivele militare (tactic, operaţionalşi strategic) şi constrângerilor impuse de specificulorganismului militar sau de dezvoltarea capacităţilorspecifice războiului electronic.

4.3 Transformarea în domeniul OperaţiilorRăzboiul viitorului se va cantona, preponderent, în

sfera politico-economică. Scopul general al acestuia va vizaproiecte economice majore, precum: gestionarea resurselorstrategice, a căilor de acces şi pieţelor de desfacere aacestora; accesul restrictiv la tehnologiile avansate;controlul politico-militar asupra unor “zone fierbinţi” etc.

Prin îmbinarea agresiunilor clasice cu cele economice,culturale, psihologice, religioase, informatice,electronice, simbolice şi imagologice se va urmăriinfluenţarea şi stăpânirea adversarului sub toate aspectele.

Acesta va purta amprenta specifică societăţiiinformaţionale şi va fi caracterizat prin:

înlocuirea armatelor de masă cu armateprofesionalizate, înzestrate cu mijloaceperformante şi inteligente;

adversarul va fi anihilat prin acţiuni indirecte decontrol şi supraveghere, prin dominareaconfruntării în sfera conducerii, prin “dirijarea”algoritmică a acţiunilor acestuia;

organele de decizie şi de planificare a războiuluivor avea o compunere preponderent politico-militarăşi vor acţiona de la mare distanţă;

confruntarea informaţională, bazată pe mijloacetehnice adecvate, va fi dominanta conflictuluiarmat şi va deveni un adevărat factor de putere.

Armata României va participa în cadrul Alianţei şiUniunii Europene la răspunsurile pe care aceasta va trebuisă le dea provocărilor împotriva intereselor de securitate,în interiorul sau în afara zonei euro-atlantice, precum şila soluţionarea unor conflicte care impun executarea deoperaţii de mică sau mare intensitate. Aceasta, va operaîntr-un mediu multinaţional, împreună cu forţele celorlalteţări membre ale Alianţei şi Uniunii Europene sau coaliţiiad-hoc, în strânsă cooperare cu organizaţii naţionale,internaţionale, guvernamentale şi non-guvernamentale.Viitoarele operaţii, în care componentele informaţionale,economice, sociale, juridice şi diplomatice vor avea un roldeterminant, trebuie abordate într-un mod unitar şicoordonat.

În context aliat, se urmăreşte punerea unui accentdeosebit pe identificarea misiunilor probabile, adaptarearapidă la cerinţele operaţionale prezente şi viitoare şipregătirea pentru desfăşurarea celor mai solicitanteoperaţii. Operaţiile militare viitoare vor avea loc maifrecvent, în intervale de timp mai scurte şi vor necesitaprobabil să fie iniţiate şi desfăşurate concomitent, urmândsă fie susţinute pentru o perioadă lungă de timp.

Accentul în operaţiile militare va fi pus pe creşterea

aplicării integrate a tuturor instrumentelor de putere, atâtmilitare, cât şi nemilitare pentru a crea efecteleplanificate care să ducă la realizarea scopului propus.Forţele şi capabilităţile trebuie să fie apte să abordeze ometodă de acţiune coordonată şi concertată politic, militar,civil, economic şi ştiinţific între organizaţiileguvernamentale şi neguvernamentale. Forţele şicapabilităţile viitoare trebuie să facă faţăriscurilor/ameninţărilor aflate în continuă schimbare,precum şi noilor provocări.

Prioritare vor fi integrarea şi caracterul întrunit, caopus faţă de capabilităţile ce le poate oferi o singurăcategorie de forţe. Aceasta va permite desfăşurarea unorforţe adaptate pentru misiune, oportun, oriunde este nevoiede ele şi care să ducă operaţii continue atât timp cât estenecesar, sprijinite de un sistem logistic integrat.

Planificarea şi executarea viitoarelor operaţii vornecesita creşterea rolului abordării întrunite şimultilaterale. Va spori coordonarea între toate componentelede forţe întrunite şi implicarea mai mare a organizaţiilorguvernamentale şi non–guvernamentale în cadrul efortuluimultilateral al operaţiilor.

Viitoarele operaţii vor fi mai complexe şimultidimensionale, iar forţele vor trebui să se adapteze curapiditate la schimbările operaţionale, de la lupta de mareintensitate la operaţii de pace şi stabilitate.

Abordarea operaţiilor în cadru multinaţional va permiteacoperirea unor deficienţe în capabilităţi, prin găsireaunor mijloace de integrare a unor forţe mai puţin dezvoltatetehnologic.

Dezvoltarea sistemelor informaţionale, instrumentelor desupraveghere şi avertizare, echipamentelor militareultraperformante inclusiv a celor spaţiale, vor permite caoperaţiile militare să fie planificate şi executate într-unritm mai rapid. Tehnologia va fi unul dintre multiplicatoriide putere a forţelor. Colectarea, manipularea şitransmiterea informaţiilor prin reţea, va permiteutilizatorilor să se bazeze pe sisteme robuste de comandă şi

control ceea ce va conduce la schimbări în structuraorganizaţională a unităţilor de comandă, formaţiunilor şicomandamentelor şi la reconfigurarea cu rapiditate astructurii de forţe astfel încât să se creeze un efecthotărâtor la momentul oportun.

Operaţiile militare vor trebui să fie desfăşurate pe obază legală solidă şi să se bucure de acceptul comunităţiiinternaţionale. Coordonarea şi cooperarea strânsă dintreorganismele naţionale şi internaţionale în toate fazeleoperaţiilor vor fi extrem de importante.

Obiectivele comune de stabilitate şi pace vor firealizate prin creşterea folosirii eficiente a pârghiiloreconomice, civile, militare şi politice ale fiecăreiorganizaţii. Angajarea forţelor militare în activităţi post– conflict în scopul sprijinirii, reconcilierii,reconstrucţiei şi stabilizării va face parte integrantă dinabordarea strategică.

Tranziţia de la operaţiile de luptă spre operaţii post-conflict va avea ca efect schimbări esenţiale în domeniulplanificării, doctrinelor şi instrucţiei.Pentru a accelera impactul strategic şi operativ, operaţiiletrebuie să fie:

a)coerente şi întrunite;b)pe bază de efect;c)agile/active;d)integrate complet- între funcţiile de operaţii şi cele

logistice.Procesul de transformare militară urmăreşte îndeplinirea

cerinţelor impuse de războiul bazat pe reţea şi operaţiibazate pe efecte.

Războiul bazat pe reţea presupune realizareasuperiorităţii informaţionale. El reprezintă modalitatea dea genera putere prin concentrarea într-o reţeainformaţională a senzorilor, decidenţilor şi executanţilorîn scopul gestionării teatrului de operaţii, scurtăriilanţului de decizie, accelerării ritmului operaţiilor,intensificării efectelor letale, realizării protecţiei şiobţinerii efectelor planificate.

Operaţiile bazate pe efecte, la nivel strategic,presupun folosirea capabilităţilor militare în concordanţăcu toate instrumentele de putere. La nivel operativ şitactic, implică combinarea selectivă a mijloacelor letale şinon-letale, a celor cinetice şi non-cinetice, pentru a creaacele efecte planificate care contribuie la îndeplinireaobiectivelor campaniei.

Executarea unor asemenea operaţii va necesitacapabilităţi care să permită: superioritatea în luareadeciziilor, obţinerea de efecte coerente, creşterea graduluide întrebuinţare al forţelor, dislocarea şi susţinerea.

4.4 Transformarea în domeniul ConduceriiConducerea militară în Armata României se organizează

şi se exercită la nivelurile de responsabilitate strategic,operativ şi tactic, în domeniile administrativ şioperaţional de către structurile stabilite conform legii.Conducerea militară a Armatei României se integrează însistemul general de conducere al apărării realizat deautorităţile abilitate ale statului în baza Constituţiei şilegislaţiei în vigoare şi se interrelaţionează cu celelalteinstituţii publice cu atribuţii în domeniul apărării şi cuorganizaţiile internaţionale cu rol în domeniul securităţiişi apărării la care România este parte.

Conducerea operaţională reprezintă ansamblulactivităţilor şi măsurilor care vizează planificarea,organizarea şi conducerea acţiunilor militare, la pace, însituaţii de criză şi la război, în concordanţă cu normele dedrept interne şi internaţionale în vigoare, legile lupteiarmate, procedurile şi standardele operaţionale stabilite.Conducerea operaţională se materializează în exercitareacomenzii şi controlului asupra structurii de forţe dinsubordine.

Comanda reprezintă autoritatea şi responsabilitatea cucare un comandant este investit în mod legal pentru a oexercita asupra unei structuri militare. Comanda includeautoritatea pentru utilizarea tuturor resurselor puse ladispoziţie, planificarea, conducerea şi coordonarea

utilizării forţelor alocate în scopul îndeplinirii uneimisiuni. Comanda se exercită de către comandantul numitpotrivit prevederilor legale.

Controlul este reflectarea autorităţii exercitate decătre comandant, reprezentând procesul prin care acesta,ajutat de statul major, organizează, direcţionează şicoordonează activitatea forţelor alocate pentruimplementarea deciziilor.

Conducerea operaţională, la nivel strategic, seexercită pe timp de pace, în situaţii de criză şi la război,de către şeful Statului Major General (SMG).

Transformarea în domeniul conducerii, comenzii şicontrolului se va realizeaza prin remodelarea structurii deconducere, comandă şi control existente în scopuloptimizării actului decizional-acţional.

În acest sens, structura de comandă şi control aArmatei României va trebui să asigure o conducere eficientăa forţelor pe timp de pace, adaptarea cu uşurinţă asistemului de conducere în situaţii de criză, la război saupentru rezolvarea misiunilor în caz de urgenţe civile,aplicabilă atât pentru conducerea forţelor în misiuni deapărare naţională, pe timp limitat, cât şi pentru conectareala un comandament aliat pe teritoriul naţional sau în afaraacestuia, realizarea planificării, organizării, execuţiei şicontrolului într-un sistem integrat, logic şi coerent.

Remodelarea structurilor de conducere, comandă şicontrol se va realiza în concordanţă cu evoluţia structuriide forţe. Până la sfârşitul anului 2007 se va definitivacadrul normativ care să reglementeze conducerea, comanda şicontrolul în Armata României, organizarea şi funcţionareastructurii de comandă la nivel strategic, organizareasistemului integrat al punctelor de comandă pentrudispunerea elementelor de conducere strategică precum şiorganizarea şi funcţionarea comandamentului operaţionalîntrunit.

În etapa a doua, în perioada 2008-2015, procesul detransformare va urmări antrenarea şi realizarea capacităţiioperaţionale finale pentru structura de comandă la nivel

strategic, pe timp de pace în 2008, iar pentru situaţii decriză şi la război, în 2009. De asemenea, se va constitui şiva intra în funcţiune un comandament operaţional întrunit şise va finaliza sistemului integrat al punctelor de comandăpentru dispunerea elementelor de conducere strategică. Înaceeaşi perioadă, se va constitui Comandamentul OperaţiilorSpeciale şi se vor realiza punctele de comandă pentrucomandamentele operaţionale şi comandamentele de mari unităţişi unităţi din compunerea structurii de forţe a ArmateiRomâniei, conform concepţiilor de conducere, comandă şicontrol ale fiecărei categorii de forţe armate.

În etapa a treia, 2016-2025 se va acţiona pentruîmbunătăţirea continuă a echipamentelor care compunsubsistemul de informaţii militare şi subsistemul decomunicaţii şi informatică al comandamentelor de la toateeşaloanele.

4.5 Transformarea în domeniul Evaluării sistemice şistructurale.Evaluarea sistemică şi structurală va urmări

identificarea stării şi evoluţiei parametrilor planificaţiai procesului de transformare şi va furniza datele şiinformaţiile necesare fundamentării deciziilor de corecţie. În acest domeniu, transformarea structuriidestinată pentru planificare, executare şi finalizareaactivităţilor de evaluare sistemică şi structurală vizează,pe parcursul celor trei etape ale transformării, realizareaurmătoarelor cerinţe generale:

- determinarea corectitudinii implementăriipoliticilor şi derulării planurilor şi programeloriniţiate în cadrul principalelor domenii deactivitate ale sistemului militar, în directăconexiune cu direcţiile prioritare de acţiunestabilite prin Strategia de Transformare a ArmateiRomâniei, în scopul identificării eventualelordisfuncţii / devieri de la parametrii planificaţi /previzionaţi, stabilirii cauzelor şi promovării

soluţiilor / recomandărilor de remediere necesareconducerii instituţiei militare;

- realizarea unei structuri de evaluare sistemică sistructurală modernă, eficientă, credibilă,specializată multidisciplinar;

- amplificarea rolului de catalizator al derulăriiciclului: decizie-planificare-execuţie-evaluare-corecţie.

Constituirea structurii de evaluare sistemică şistructurală vizează realizarea unei entităţi moderne,profesionalizate, cu un grad sporit de adaptabilitate,eficientă, structură expert multidisciplinară, prin careministrul apărării să îşi exercite atribuţiile de evaluare aactivităţilor specifice organismului militar, ale căreirezultate să-i dezvolte suportul de date şi informaţiinecesar fundamentării deciziilor şi care să gestionezeplanificarea şi desfăşurarea tuturor activităţilor deinspecţii din Armata României.

Noua structură, concomitent cu realizarea sarcinilor pelinia transformării proprii, în planurile conceptual,organizaţional şi acţional, va planifica, organiza şidesfăşura activităţi specifice misiunii în sprijinulatingerii obiectivelor procesului de transformare a armateipe termen scurt, mediu şi lung şi va trebui să fie în măsurăsă asigure:

- conceptual: adaptarea şi îmbunătăţirea cadruluinormativ şi metodologic privind planificarea,organizarea, desfăşurarea şi finalizarea evaluărilor,în concordanţă cu procesul şi etapele de transformarea Armatei României;

- organizaţional: crearea unei structuri moderne,capabile să se adapteze la procesul transformăriiarmatei, eficientă, credibilă şi racordată lainstituţiile similare din celelalte armate alestatelor membre NATO;

- acţional: înaltă specializare, având posibilitatea deexpertiză multidisciplinară în evaluarea sistemică şi

structurală a domeniilor specifice instituţieimilitare.

Pentru implementarea misiunii ce îi revine, nouastructură de evaluare va acţiona pentru realizareaurmătoarelor cerinţe specifice:

- restructurarea şi operaţionalizarea noului mecanism deevaluare sistemică şi structurală prin fuziuneastructurilor cu atribuţii şi responsabilităţi îndomeniu;

- elaborarea şi implementarea unui nou cadru normativcare va reglementa activitatea noii structuri deevaluare sistemică şi structurală potrivit locului,rolului, misiunii şi domeniilor de competenţăconferite prin lege;

- configurarea şi implementarea unui sistem modern depregătire specifică şi de atestare a ofiţerilorevaluatori (sau evaluatorilor), compatibil cu celesimilare din armatele celorlalte state membre NATO;

- adoptarea unor proceduri şi aplicaţii informatice caresă conducă la îmbunătăţirea procesului de culegere,stocare, procesare şi interpretare a datelor şiinformaţiilor de stare a organismului militar.

4.6 Transformarea în domeniul Comunicaţii şi informaticăProcesul de transformare în acest domeniu se va

concentra asupra realizării sistemului C4I2SR şiinformatizării armatei României şi, în acelaşi timp se vacorela şi va sprijini îndeplinirea obiectivelor referitoarela remodelarea structurii de comandă şi control şi astructurii de forţe. De asemenea, sistemul va facilitarealizarea unei infrastructuri de reţea şi informaţionalecare să asigure o nouă abordare a managementuluiinformaţiilor, pornind de la o arhitectură globală,orientată spre servicii performante, în toate domeniile deutilizare (operaţional, administrativ, logistic, medical,etc).

În prima etapă, pe timpul finalizării structurilor debază (2005-2007) efortul se va direcţiona asupra realizării

cerinţelor de interoperabilitate în domeniu, la nivelulstructurilor dislocabile care se operaţionalizează. Înaceeaşi perioadă, se vor definitiva bazele conceptuale aleobiectivulor referitoare la sistemele C42ISR, precum şi larealizarea infrastructurii necesare noii arhitecturi decomandă şi control din Armata României. Până la sfârşitulacestei perioade se va urmări şi îndeplinirea obiectivelorpe termen scurt, referitoare procesul de transformare,reorganizare şi resubordonare a unităţilor care au caspecific de activitate domeniul Comunicaţii şi Informatică.

Pe parcursul etapei integrării operaţionale în NATO(2008-2015) va continua asigurarea nivelului deinteroperabilitate din punctul de vedere al domeniului, înmod gradual, la nivelul structurilor care au ca date ţintăîn această perioadă. În anii 2008 şi 2009, atenţia se vaconcentra pe realizarea capabilităţilor specifice la nivelulcomandamentului diviziei dislocabile şi ale structurilor dincompunerea acesteia. De asemenea, se va declanşa şi derulaprocesul de implementare a conceptelor în domeniu, elaborateşi fundamentate în etapa anterioară. În acelaşi timp, se vaintensifica procesul de realizare a sistemului decomunicaţii şi informatică integrat al Ministerului Apărăriicare va asigura suportul necesar pentru exercitarea comenziişi controlului la toate nivelurile, în ţară şi în teatrelede operaţii, precum şi suportul necesar proceselor deplanificare şi de management al spaţiului de luptă. Acestava facilita interconectarea cu sistemele similare ale NATO,ale ţărilor membre NATO şi Uniunii Europene, pentruîndeplinirea angajamentelor asumate.

Pe termen lung, în perioada 2015-2025, în cadrul etapeiintegrării depline în NATO şi Uniunea Europeană, obiectivulpe termen lung îl constituie interconectarea sistemului decomunicaţii şi informatică propriu cu cele ale altorentităţi administrative şi operaţionale la nivel naţional curesponsabilităţi în domeniu, pentru sincronizarea cucerinţele transformării NATO în domeniu, prevăzute înconceptul de Capabilităţi facilitate de reţea. În aceeaşi perioadă, sevor implementa cerinţele de interoperabilitate în domeniu la

nivelul tuturor structurilor, indiferent de destinaţiaacestora.

4.7 Transformarea în domeniul Înzestrării În procesul de transformare a capabilităţilor Armatei

României, înzestrarea reprezintă elementul dinamic careantrenează resurse umane, tehnico-economice şi financiaresubstanţiale.

Obiectivul de bază în domeniul modernizării şiînzestrării armatei îl va constitui achiziţionarea, încorelare cu resursele puse la dispoziţie, a sistemelor deechipamente militare care înglobează tehnologii moderneadecvate, în scopul satisfacerii, în conformitate cucerinţele fiecărei etape, a cerinţelor categoriilor de forţeale armatei şi asigurării interoperabilităţii cu forţeleNATO.

Îndeplinirea obiectivului de bază se va realizasuccesiv, ponderea majoră a achiziţiilor şi înzestrării cuechipamente noi urmând a se realiza în „Etapa integrăriidepline în NATO şi Uniunea Europeană”.

4.8 Transformarea în domeniul Doctrine şi instruireÎn domeniul doctrinelor se va urmări, încă din prima

etapă, stabilirea unui cadru general, eficient şi flexibil,care va oferi condiţiile necesare pentru realizarea gândiriiunitare şi a modului de acţiune integrat în domeniileconceptelor militare, a limbajului operaţional şi aprocedeelor de planificare şi desfăşurare a operaţiilormilitare. Acesta se va dezvolta şi moderniza permanent, pebaza celor mai noi cerinţe şi standarde în domeniu.

În domeniul instruirii forţelor se vor avea în vedereadaptarea întregului proces de instruire la cel aplicat încadrul celorlalte armate ale statelor membre NATO,realizarea capabilităţilor operaţionale a forţelor în funcţiede resursele la dispoziţie şi nivelul de instruire de la carese porneşte.

Învăţământul militar va urma aceleaşi etape detransformare/ remodelare pe care le va parcurge învăţământul

naţional. În cadrul fiecărei etape vor fi identificatenevoile reale de formare şi dezvoltare profesională aresursei umane, pe categorii de personal, potrivitpoliticilor naţionale, ale NATO şi ale Uniunii Europene, îndomeniu.

Instrucţia va avea un caracter predominant practic-aplicativ şi va urmări, în principal, realizarea/menţinereacapacităţii operaţionale a structurilor militaredislocabile, precum şi a celor de generare-regenerare,necesare îndeplinirii misiunilor stabilite prin planurile deoperaţii.

Exerciţiile vor urmări dezvoltarea deprinderilorcolective ale structurilor de comandă şi ale celor acţionale,precum şi evaluarea capacităţii operaţionale a acestoraînaintea introducerii în teatrele de operaţii.

4.9 Transformarea în domeniul Logistică Cerinţa fundamentală a transformării în acest domeniu o

constituie crearea unui sistem logistic integrat cu o maremobilitate, care să asigure logistica necesară în locul şivolumul cerut, la momentul oportun.

Transformarea în acest domeniu vizează mobilitate înacordarea sprijinului logistic pentru structurileoperaţionalizate sau în curs de operaţionalizare, precum şiresponsabilitate ierarhică pentru structurile destinateforţelor de generarare şi regenerare şi a celorlalte forţe.

Structurile de logistică din compunerea forţeloroperaţionalizate sau în curs de operaţionalizare, precum şia celor destinate sprijinului logistic al acestor structurivor fi organizate modular capabile să acorde sprijinullogistic în locul în care acesta este necesar, în volumulcerut şi la momentul oportun. Dimensionarea acestorstructuri va fi în raport cu specificul teatrului deoperaţii şi misiunii primite, astfel încât aceste să-şipoată modifica configurarea, în vederea satisfaceriicerinţelor de sprijin logistic.

Structurile de logistică din compunerea forţelordestinate generării şi regenerării forţelor, precum şi cele

de la nivel strategic şi operativ vor fi organizate pedomeniile logisticii (aprovizionare, depozitare, transport,mentenanţă, cartiruire sau de recuperare şi refacere aforţelor).

Structurile de logistică vor adapta modul de realizare asprijinului logistic al forţelor, cerinţelor şi ritmuluiimpus de deciziile legate de acţiunile militare. Sistemullogistic al Armatei României va asigura condiţiile tehnice,materiale şi de viaţă necesare la pace, precum şidesfăşurării acţiunilor militare în locul, volumul şimomentul oportun.

În prima etapă, până la sfârşitul anului 2007, se vorfinaliza elementele conceptuale privind reorganizarea şiremodelarea sistemului logistic întrunit al ArmateiRomâniei, logistica la nivelul categoriilor de forţe aleArmatei României, a sistemului medical militar întrunit, lanivel operaţional şi tactic. De asemenea, se va perfecţionacadrul legislativ pentru implementarea acestor elementeconceptuale. Procesul va viza fluidizarea activităţii deachiziţii, de executare a mentenanţei pe niveluri decompetenţă, de gestiune a patrimoniului, de valorificare atehnicii, echipamentelor şi materialelor atipice şiexcedentare, prin amendarea legislaţiei actuale.

În perioada 2008-2015 eforturile în domeniul logistic sevor concentra asupra finalizării restructurării sistemuluilogistic la nivel strategic, operativ şi tactic, în scopulintegrării logisticii Armatei României în logistica NATO. Seva finaliza Sistemul Informatic Logistic al Armatei (SIL),se vor derula programele de achiziţii de echipamente şitehnică militară, se vor realiza capabilităţile de transportstrategic şi se va dezvolta externalizarea unor servicii lanivelul tuturor structurilor. De asemenea, în această etapăse vor înfiinţa magazinele militare.

Logistica categoriilor de forţe ale armatei va ficomplementară la sistemul logistic întrunit. Se vor facedelimitările necesare între structurile de comandă/execuţielogistică mobile, necesare structurilor dislocabile,logistica de generare şi regenerare, cu rol dublu (de

logistică mobilă şi logistică fixă) şi logistica fixănecesară forţelor terestre, aeriene şi navale precum şiforţelor pentru operaţii speciale, la pace, în situaţii decriză şi la război. Se vor dezvolta capacităţile deachiziţii, depozitare, gestionare patrimoniu şivalorificare.

Pe termen lung, până în anul 2025, se va continuamenţinerea şi perfecţionarea nivelului de interoperabilitatetehnică în domeniu, precum şi îmbunătăţirea continuă acondiţiilor de muncă şi viaţă a cadrelor militare şimilitarilor profesionişti.

Asistenţa medicală se va realiza pe două componentecomplementare: asigurarea medicală operaţională şiasigurarea medicală staţionară. Asigurarea medicalăoperaţională, ca funcţiune a logisticii de consum(operaţionale), se va realiza prin facilităţile medicale detratament ale marilor unităţi (ROL 2 şi 3), precum şifacilităţile medicale de tratament de la nivelul unităţilor(ROL 1), integrate în structurile logistice. Începând cuprima parte a etapei a doua, se vor pune bazele medicineioperaţionale, odată cu achiziţionarea primelor capabilităţiROL 2.

Asigurarea medicală staţionară se va realiza înpoliclinicile şi spitalele militare.

4.10 Transformarea în domeniul Cercetării ştiinţificeActivitatea de cercetare ştiinţifică se va desfăşura

astfel încât să integreze continuu, în domeniul militar,profundele transformări la care este supusă societatea lanivel global. În acest domeniu se va urmări menţinerea uneicomponente a cercetării ştiinţifice fundamentale, aplicativeşi pentru tehnologii militare, în subordinea MinisteruluiApărării, ca cea mai importantă sursă de consultanţăştiinţifică a Armatei. În acest sens, se va avea în vederecreşterea treptată a ponderii fondurilor alocate cercetării,în concordanţă cu bugetele alocate cercetării din ţărileNATO.

Cercetarea ştiinţifică în domeniul apărării se va

efectua în unităţile de cercetare ştiinţifică şi învăţământsuperior ale Ministerului Apărării, în colaborare cuunităţile de profil din reţeaua naţională de cercetareştiinţifică

Cercetarea ştiinţifică în domeniul apărării va urmărisatisfacerea, în mod gradual în funcţie de specificulfiecărei etape a Strategiei de Transformare a ArmateiRomâniei, a nevoilor de cercetare ale beneficiarilorinterni, în scopul realizării de echipamente militare caresă răspundă exigenţelor impuse de condiţiile războiuluimodern. Îndeplinirea acestui scop vizează accelerareaasimilării tehnologice avansate şi adaptarea la cerinţeledezvoltării bazate pe cunoştinţe, promovarea şi aplicareatehnologiilor noi în realizarea de tehnică de luptăinteroperabilă la nivel NATO, precum şi creştereacapacităţii ştiinţifice şi tehnice şi integrareainternaţională a activităţilor de cercetare şi a serviciilorştiinţifice şi tehnologice din domeniul apărării.

Începând cu anul 2016, cercetarea ştiinţifică vacunoaşte noi valenţe prin stimularea şi susţinereaparticipării unităţilor româneşti la programeleinternaţionale de cercetare şi tehnologice în domeniulapărării şi securităţii coordonate de NATO şi UniuneaEuropeană, precum şi prin stimularea dezvoltării şivalorificării potenţialului tehnologic şi de inovareautohton. De asemenea, se vor intensifica eforturile pentruasigurarea unei consilieri eficiente în procesul elaborăriinevoilor de cercetare şi tehnologice în domeniul apărării şisecurităţii şi pentru perfecţionarea valorificării şidiseminării informaţiilor în domeniul cercetării şitehnologiei.

4.11 Transformarea în domeniul Proprietăţii imobiliare şi deinfrastructură

Cerinţa fundamentală a transformării în acest domeniu oreprezintă eficientizarea activităţilor specifice deasigurare a facilităţilor necesare forţelor conform etapelorde transformare parcurse de structurile din compunerea

armatei. Până la sfârşitul anului 2007, elementele definitorii

ale transformării în acest domeniu se referă la realizareabazei de date informatizate pentru evidenţa tehnică şicadastral-juridică a proprietăţilor imobiliare şi aelementelor de infrastructură, la armonizareareglementărilor şi normelor interne cu modificările ce seaduc legislaţiei în domeniul imobiliar ca urmare a aderăriila Uniunea Europeană, precum şi la identificarea şidefinirea, în cooperare cu categoriile de forţe ale armatei,a proiectelor eligibile pentru a fi finanţate prin Programulde Investiţii în Securitate al NATO (NSIP).

Îndeplinirea proiectelor din prima etapă a transformăriiva asigura condiţiile favorabile ca în perioada 2008-2015efortul să se redirecţioneze din sfera creării cadruluilegal în domeniu către procesul de implementare al acestuia.Astfel, în această perioadă, modernizarea şi dezvoltareainfrastructurii, corespunzător exigenţelor impuse de tehnicaşi echipamentele din înzestrarea armatei, crearea unorcondiţii atractive de instruire, antrenare, cazare şirecuperare pentru personalul armatei vor constituiobiectivele prioritare ale acestei etape. Acest lucru va fiposibil şi prin perfecţionarea sistemului de valorificare,în folosul armatei, a imobilelor disponibilizate ca urmare aprocesului de transformare.

În perioada 2016-2025 se va urmări continuareaprocesului de realizare a condiţiilor atractive deinstruire, antrenare, cazare şi recuperare a personaluluiarmatei, în conformitate cu exigenţele acestei etape îndomeniul proprietăţii imobilare şi de infrastructură.

4.12 Transformarea în domeniul sistemului activităţilor decomunicare

La nivelul NATO, Diplomaţia Publică (tipul de activitatede relaţii publice practicat la nivelul Secretarului Generalşi al structurilor subordonate acestuia – NAC, IS, IMS, etc)şi Informarea publică (formulă adoptată la nivelul NATO ca

organizaţie multinaţională, practicată la nivelul comenzilormilitare, restul componentelor clasice de relaţii publice,inclusiv informarea internă, fiind realizate la nivelnaţional) sunt supuse procesului general de transformare aAlianţei.

Principalele obiective ale transformării în domeniulinformării şi relaţiilor publice sunt creşterea sprijinuluipublic pentru NATO, dezvoltarea capacităţii de desfăşurareşi susţinere în teatrele de operaţii a structurilor deinformare şi relaţii publice (capabilităţi expediţionare),creşterea efectelor acţiunilor de informare şi relaţiipublice prin coordonarea cu operaţiile informaţionale şiîmbunătăţirea sistemului doctrinar şi de pregătire pe liniede specialitate.

Obiectivul general îl constituie realizarea unorstructuri de informare şi relaţii publice, flexibile, cucapabilităţi mobile/dislocabile, interoperabile custructurile similare din NATO şi având capacitatea de adesfăşura operaţii mass-media la nivel întrunit.

În prima etapă, efortul se va concentra pe creareacadrului normativ pentru realizarea deplină ainteroperabilităţii doctrinare cu structurile similare dinNATO şi UE.

În etapa a II-a se va finaliza organizarea la nivelulDIRP a unui Grup Mobil de Informare Publică capabil săacţioneze împreună cu structurile de informare şi relaţiipublice în cadrul operaţiilor mass-media la nivel întrunit.Acest lucru va permite realizarea interoperabilităţiidepline în domeniile doctrinar, tehnic şi acţional custructurile similare din NATO şi UE.

Sistemul de pregătire a personalului din compunereastructurilor/elementelor dislocabile pentru desfăşurarea deoperaţii mass-media va fi reorganizat pentru a permiteimplementarea noilor concepte operaţionale şiorganizaţionale.

Prin implementarea planurilor de informare internă îndomeniul tuturor dimensiunilor transformării se va asigurafundamentul schimbării convingerilor, atitudinilor şi

valorilor de grup ce vor susţine procesul de transformare şimisiunile din teatrele de operaţii.

În cadrul etapei a III-a se va menţine nivelul atins lafinalul etapei a II-a şi adaptarea la evoluţiile viitoaredin domeniul informării şi relaţiilor publice în cadrul NATOşi UE.

La finalizarea procesului de transformare, DirecţiaInformare şi Relaţii Publice şi structurile subordonate vorconstitui un sistem de informare şi relaţii publice publicemodern, flexibil, unitar, capabil să planifice şi sădesfăşoare/participe la operaţii mass-media şi acţiuni deinformare şi relaţii publice în sprijinul activităţilor şioperaţiilor desfăşurate de Ministerul Apărării, de la luptade mare intensitate la acţiuni militare de stabilitate.

Implementarea acestui obiectiv va permite:a. Asigurarea integrării tuturor activităţilor de

comunicare într-o concepţie unitară, într-o manierăflexibilă şi uşor adaptabilă la schimbările operaţionale;

b. Prin informare internă schimbarea convingerilor,atitudinilor şi valorilor de grup ca fundament alimplementării transformării tehnologice;

c. Construirea capabilităţilor pentru statuarea ArmateiRomâniei, în reţeaua de comunicare naţională, ca “nod dereţea principal” în generarea ştirilor şi informaţiilorreferitoare la securitatea naţională şi participarea laoperaţii întrunite, multinaţionale NATO, UE, ONU, ş.a.;

d. Includerea tuturor componentelor activităţii decomunicare - operaţii mass-media, activităţi de informare şirelaţii publice - în ciclul de planificare şi conducere aloperaţiilor întrunite;

e. Valorificarea reală a potenţelor operaţiilor mass-media în cadrul operaţiilor întrunite, ca o componentădistinctă de operaţia informaţională;f. Implementarea noilor concepte operaţionale generate deprocesul de transformare a NATO;g. Gestionarea coerentă a ameninţărilor din domeniulimagologic şi mediatic;

h. Crearea unor structuri flexibile şi uşor adaptabile laschimbările operaţionale, de la lupta de mare intensitatela acţiuni militare de stabilitate - Grupurile Mobile deInformare Publică care acţionează împreună cu structurilede informare şi relaţii publice în cadrul operaţiilor mass-media la nivel întrunit;i. Capabilitatea de a răspunde eficient la noul sisteminformaţional extins acum la nivel global, la noul ritm altransmiterii ştirilor care pot determina schimbareadeciziilor strategice, câştigarea sau pierderea sprijinuluiopiniei publice, gestionarea situaţiilor de criză.

CAPITOLUL 5

NIVELUL DE AMBIŢIE ŞI STRUCTURA DE FORŢE 5.1 Nivelul de ambiţie

Armata României să fie în măsură să asigure simultan:– Apărarea teritoriului statului român prin:

• răspuns militar la o agresiune armată;• sprijinirea organelor administraţiei publice

centrale şi locale, pe timpul managementuluisituaţiilor de criză, potrivit legii.

Îndeplinirea angajamentelor asumate faţă de NATO, UE, organizaţii regionale şi coaliţii, prin:

• implementarea Pachetului de Capabilităţi, conformAngajamentelor asumate la Praga - participarea laForţa de Răspuns NATO;

• participarea la Grupurile Tactice de Luptă ale UE; • participarea la operaţii multinaţionale;• participarea la îndeplinirea Obiectivului Global

2010 al UE.Armata României va dispune de un pachet unic de forţe.

Acesta va fi realizat prin transformarea forţei, care vaviza:

• Organizarea prin care se va asigura:– realizarea unui raport optim între unităţile

luptătoare, de sprijin de luptă şi de sprijinlogistic;

– proiectarea unei forţe modulare, letale,interschimbabile, compatibile, dislocabile şisustenabile;

– baza pentru rotaţia forţelor;– constituirea de forţe corespunzătoare pentru

misiuni speciale;– realizarea de capacităţi adecvate pentru

extinderea forţei – mobilizare, instruire,echipare etc.

• Dotarea şi înzestrarea; • Instruirea prin care se va asigura:

– instituţionalizarea unui sistem modern deinstruire;

– dezvoltarea unui sistem de evaluare a stării deoperativitate.

• Susţinerea.

Forţele TerestrePână la anul 2015, Forţele Terestre vor fi în măsură să

pună, anual, la dispoziţia Alianţei un pachet de forţe, acărui mărime să asigure atât îndeplinirea angajamentelorfaţă de Alianţă cât şi posibilitatea susţinerii forţelordislocate în teatrele de operaţii.

În etapa integrării operaţionale în NATO şi UniuneaEuropeană (2008-2015) nivelul de ambiţie constă înrespectarea graficului anual de operaţionalizare astructurilor dislocabile, astfel încât, către sfârşitulacestei perioade să fie realizate cerinţele Alianţei în ceeace priveşte raportul între ponderea forţelor dislocabile şia totalului de forţe terestre, precum şi între pondereaforţelor terestre dislocate sau pregătite pentru a fidislocate şi totalul forţelor terestre. De asemenea, înaceastă perioadă se va definitiva procesul de realizare astructurilor de generare şi regenerare, astfel încât acesteasă asigure atât completarea structurilor dislocabile cât şiîndeplinirea misiunilor ce le revin.

Forţele AerieneNivelul de ambiţie al Forţelor Aeriene se înscrie în

cerinţele nivelului de ambiţie al Armatei României şi sebazează pe forţele şi capabilităţile pe care Forţele Aerienele pregătesc pentru a fi puse la dispoziţia NATO şi UE.

Obiectivul principal este realizarea unor Forţe Aerienecu o structură modernă, complet profesionalizată, cu gradsporit de mobilitate, o forţă eficientă, flexibilă,sustenabiă, aptă de luptă, adaptată misiunii dislocabilă ladistanţe mari sau chiar la nivel global, care să poatărăspunde rapid situaţiilor de criză şi să participe înoperaţii întrunite şi/sau multinaţionale.

Forţele Aeriene se vor transforma dintr-o structurăstatică, cu elemente strict specializate, într-o forţăputernică, bazată pe capabilităţi şi orientată pe efecte, cupotenţial expediţionar, cu viteză mare de reacţie, în măsurăsă opereze în reţea, o forţă integrată în ansamblulstructurii de forţe întrunite, care să răspundă provocărilorviitoare ale mediului de securitate în continuă evoluţie, săcontribuie la realizarea securităţii naţionale şi să fie înmăsură să participe la misiuni în cadrul Alianţei, înconformitate cu angajamentele naţionale.

Se va urmări cu prioritate integrarea structurilor şiechipamentelor noi cu echipamentele şi structurileexistente, în scopul creerii unor capacităţi ameliorateconsiderabil în funcţie de misiuni, de obiectivele şi sarcinile viitoare,urmărindu-se menţinerea celei mai bune eficienţeoperaţionale posibile, concomitent cu diversificarea moduluide acţiune şi a consolidării organizaţionale în scopulasigurării unei capacităţi viabile şi adecvate într-unviitor previzibil.

Forţele Aeriene vor constitui o forţă cu un grad sporitde interoperabilitate, având capabilităţi transformateradical, în măsură să realizeze un pachet de forţemultifuncţionale care să răspundă unei game largi deobiective, corespunzătoare situaţiilor de criză şi conflict.

De asemenea, Forţele Aeriene îşi propun să devină oforţă credibilă, cu o abordare favorabilă transformării,care să pună la baza tuturor acţiunilor sale lucrul înechipă, competenţa şi profesionalismul personalului bineinstruit, angajat activ, cu preocupare mai mare pentrugestionarea cu eficienţă a resurselor.

Forţele NavaleUnităţile navale ale României destinate NATO şi UE vor

fi, în principiu, disponibile pentru întreaga gamă demisiuni a Alianţei şi UE. Contribuţia maximă a forţelornavale pentru operaţii de intensitate ridicată se compune din o fregatătip 22 modernizată, începând cu 2009 şi o fregată tip 22modernizată, începând cu 2011.

5.2Structura de forţe Produsul principal al transformării Armatei României îl

va reprezenta structura de forţe. Structura de forţe aarmatei va cuprinde următoarele categorii de forţe: forţeleterestre, forţele aeriene şi forţele navale.

Forţele terestre sunt formate din: Statul Major alFortelor Terestre, comandamente operationale de niveloperativ si tactic, structuri luptatoare, structuri desprijin de luptă, structuri logistice, structuri pentruoperaţii speciale, unităţi de instrucţie, instituţiimilitare de învăţamânt si alte structuri stabilite.

Forţele aeriene se compun din: Statul Major al FortelorAeriene, comandamente operaţionale, structuri luptătoare,structuri de sprijin de luptă, structuri logistice,structuri pentru operaţii speciale, unităţi de instructie,instituţii militare de învăţamânt si alte structuristabilite.

Forţele navale se compun din: Statul Major al FortelorNavale, comandamente operaţionale/de flotă, structuriluptătoare, structuri de sprijin de luptă, structurilogistice, structuri pentru operaţii speciale, unităţi deinstrucţie, instituţii militare de învăţamânt si altestructuri stabilite.

Potrivit destinaţiei şi nivelului de operaţionalizare,forţele armatei vor fi organizate în forţe dislocabile şiforţe de generare şi regenerare.

Forţele dislocabile sunt destinate îndeplinirii întregiigame de misiuni, conform angajamentelor internaţionale îndomeniul securităţii şi apărării la care România este parteşi cuprind forţe luptătoare, de sprijin, de suport logisticşi pentru operaţii speciale, structurate modular, cudisponibilităţi acţionale şi de transport în orice teatru deacţiuni militare, capabile să se autosusţină şi să îşiasigure protecţia, interoperabile cu armatele stateloraliate. Forţele dislocabile sunt formate din comandamente,mari unitati si unitati cu un nivel de încadrare de celputin 90% la personal si 100% la tehnica de luptă, faţă denecesarul de razboi.

Fortele de generare şi regenerare sunt destinatesprijinului forţelor dislocabile si îndeplinirii unormisiuni pe teritoriul statului naţional şi în proximitateaacestuia şi cuprind structuri luptătoare, de sprijin deluptă si suport logistic, precum si structuri de învaţământmilitar si instrucţie din toate categoriile de forţe alearmatei. Forţele de generare si regenerare sunt formate dincomandamente, mari unităţi si unităţi din toate categoriilede forţe ale armatei, cu un nivel de încadrare cu personal,în timp de pace, până la 70 %, iar la tehnica de luptă decel puţin 80%, faţă de necesarul de război.

Potrivit misiunilor, structurile de forţe sunt: a) structuri luptătoare destinate ducerii acţiunilor

militare, care cuprind: brigăzi mecanizate şisimilare, de vânatori de munte, mari unităţi siunităţi de rachete sol-aer, escadrile de aviaţie,divizioane de fregate, nave purtătoare de artilerie,rachete torpile şi scafandri, batalioane deparaşutişti, infanterie marină şi de informaţii,batalioane/companii de operaţii speciale şi altestructuri constituite pentru luptă;

b) structuri de sprijin de luptă destinate sprijinuluistrategic, operativ si tactic al acţiunilor militare,

care cuprind: brigăzi de artilerie si geniu, unităţisi subunităţi de rachete şi artilerie antiaerianăpentru forţele terestre si de radiolocaţie, regimentesi batalioane de geniu, cercetare, de comunicatii siinformatică, apărare nucleară, bacteriologică şichimică, batalioane şi subunităţi de poliţie militară,divizioane şi nave pentru sprijin maritim si fluvial,alte unităţi, formatiuni si subunităţi de sprijin deluptă;

c) structuri logistice destinate asigurării tehnico-materiale, mentenanţei, transporturilor, asistenţeimedicale şi sanitar-veterinare, cazării şi cartiruiriitrupelor, care cuprind: baze, brigăzi si batalioanelogistice, depozite de armament, muniţii si materiale,spitale militare de campanie, unitati de mentenanţă,alte formaţiuni logistice;

d) forţe pentru operaţii speciale, care constituiecomponenta specializată de intervenţie rapidă, cuelemente componente din toate categoriile de forţe alearmatei, instruită şi dotată pentru executareamisiunilor specifice de cercetare specială, acţiunedirectă şi asistenţă militară pe teritoriul statuluiromân sau în alte teatre de operaţii, împreună cuforţele speciale ale coaliţiilor si alianţelor la careRomânia este parte, potrivit legii;

e) structuri de învaţământ militar si instrucţiedestinate instrucţiei individuale de bază şiperfecţionării pregătirii de specialitate apersonalului militar în activitate şi în rezervă.

Compunerea structurii de forţe, în funcţie de destinaţiaşi misiunile acestora se vor revizui, prin lege, atunci cândsituaţia impune aceast lucru.

Forţele ce vor fi angajate în conflictele militareviitoare vor fi nevoite să răspundă următoarelor cerinţe:

de natură organizatorică:• structură întrunită şi modulară;• sprijin informaţional permanent;• suport logistic întrunit;

• integrarea elementelor de asigurare de luptă;• includerea elementelor de luptă specializate (CIMIC,

PSYOPS etc);• baze de dispunere, instruire îmbarcare/debarcare

proprii sau pregătite special;• mijloace de transport şi aprovizionare la mare

distanţă special destinate;• crearea unei rezerve de forţe active.

de natură funcţională:• element de conducere cu competenţe sporite;• informaţii primite direct de la naţiunile

participante;• relaţii directe între elementele de dispozitiv

(constitutive) ale grupărilor de forţe;• mobilitate şi capacitate de interschimbare rapidă a

rolului diferitelor componente (elemente dedispozitiv);

• fluidizarea comunicării între propriile puncte decomandă şi punctul de comandă central, precum şi cuelementele (autorităţile) locale cu care secooperează;

• asigurarea unui potenţial de lovire/acţiune (luptă)sporit.

Procesul anual de revizuire a efectivelor se va corelacu resursele anuale alocate, astfel încât, în anul 2015efectivele Armatei României să fie de 90.000 de oameni.Repartiţia acestora va urmări realizarea unui echilibruîntre structurile de conducere şi forţe, astfel încât să seasigure îndeplinirea în condiţii optime a misiunilor.Structurile de conducere vor reprezenta până la 4,5% dintotalul personalului armatei, iar forţele 95,5%. Deasemenea, se va urmări realizarea unui echilibru funcţionalîntre efectivele din cadrul forţelor dislocabile şi forţelede generare şi regenerare, precum şi între personalul activşi rezervişti, astfel încât să se poată asigura necesarul depersonal pentru îndeplinirea misiunilor ce revin ArmateiRomâniei.

CAPITOLUL 6IMPLEMENTAREA STRATEGIEI DE TRANSFORMARE

A ARMATEI ROMÂNIEI

Strategia de transformare a Armatei României se vaimplementa la nivelul tuturor structurilor centrale aleMinisterului Apărării şi în structura de forţe, pe bazaplanurilor de implementare.

Ministrul apărării nominalizează structura centrală aministerului, responsabilă cu coordonarea procesului detransformare care stabileşte şi formatul şi conţinutulplanurilor de implementare.

În scopul relaţionării cu comandamentele strategice aleAlianţei şi cu structurile militare ale Uniunii Europene,precum şi cu comandamentele NATO de nivel operativ şitactic, Planul Statului Major General de implementare aStrategiei de transformare a Armatei României va aveaformatul în conformitate cu cerinţele de planificareoperaţională ale NATO şi UE.

Indiferent de formatul planurilor de implementare,acestea vor cuprinde următoarele elemente:

a.Partea de text, din care să reiasă:- care sunt obiectivele de transformare ce revin

structurii emitente;- care sunt principalele repere de timp, pe etape,

pentru îndeplinirea obiectivelor transformării cerevin structurii emitente;

- care sunt principalele atribuţii şi responsabilităţiale structurilor din compunere şi subordine, înscopul îndeplinirii obiectivelor transformării cerevin structurii emitente;

- care sunt măsurile de coordonare şi de asigurare aresurselor necesare pentru îndeplinirea obiectivelortransformării ce revin structurii emitente.

b.Anexe, care să cuprindă:- matricea de sincronizare a acţiunilor, cu termene şi

responsabilităţi, în scopul îndeplinirii

obiectivelor transformării ce revin structuriiemitente;

- detalii privind evoluţia structurală, în aniiplanificaţi pentru reorganizare, precum şi lasfârşitul anilor 2007 şi 2015, a structurilor dincompunerea şi subordinea structurii emitente;

- detalii privind susţinerea financiară planificatăpentru îndeplinirea obiectivelor transformării;

- modul de realizare a sincronizării procesului detransformare cu procesul de transformare al NATO(dacă este cazul);

Planurile de implementare ale structurilor centrale seaprobă de ministrul apărării. Acestea se revizuiesc anual,în anii pari, începând cu anul 2008, după negociereaPropunerilor de Forţe, în scopul sincronizării acestora cusistemul NATO de planificare a apărării.

Structurile centrale ale Ministerului Apărăriitransmit către structura coordonatoare, la termenelestabilite de aceasta, a rapoartelor referitoare la stadiulimplementării Strategiei de Transformare. Structuracoordonatoare elaborează sinteze pe care le înaintează laConsiliul Suprem de Apărare al Ţării.

* * *

Derularea procesului de transformare va avea ca rezultatcrearea de capabilităţi militare caracterizate prinflexibilitate, viteză crescută de reacţie şiinteroperabilitate, ceea ce va oferi decidenţilor politico-militari oportunităţi sporite pentru îndeplinireaobiectivelor urmărite, în concordanţă cu interesul naţional.

Transformarea Armatei României nu reprezintă un scop însine, ci răspunsul adecvat la evoluţia mediului desecuritate, transformarea NATO şi angajamentele pe careRomânia şi le-a asumat în cadrul Uniunii Europene şi alteangajamente asumate pe plan internaţional. Pentru a fi

eficientă, transformarea trebuie să fie susţinută deschimbarea mentalităţii şi îmbunătăţirea capacităţii deadaptare la nou a profesioniştilor armatei.

Pe parcursul procesului de transformare a ArmateiRomâniei, care este asociat celui de transformare aAlianţei, trebuie avute în vedere următoarele:

procesul transformării Armatei României este deosebit decomplex, iar obţinerea succesului în acest domeniu poatefi influenţată de o multitudine de provocări şi factori,începând de la necesitatea schimbării mentalităţiifactorilor de decizie şi a celor de execuţie în modul deabordare al acestui proces, până la asigurarearesurselor financiare, umane şi materiale necesarepentru susţinerea lui;

este necesară integrarea într-un sistem unitar aobiectivelor prioritare pe termen scurt, mediu şi lungla nivelul tuturor elementelor componente ale ForţelorArmate;

este de maximă importanţă identificarea oportună şiluarea măsurilor necesare de atenuare a efectuluinegativ al constrângerilor, limitărilor şi restricţiilorde orice fel care pot duce la neatingerea obiectivelorstabilite;

pe termen scurt, până la sfârşitul anului 2007,concentrarea efortului trebuie să fie menţinută pecontinuarea şi finalizarea procesului de restructurareşi reorganizare a armatei, precum şi pe îndeplinireaangajamentelor asumate faţă de NATO, chiar dacă ambelecomponente necesită resurse financiare, umane şimateriale semnificative;

chiar dacă perioada 2008-2015 se prefigurează a ficaracterizată de slăbirea presiunilor financiare, caurmare a disponibilizărilor de personal, echipamente şielemente de infrastructură, a desfiinţărilor,reorganizărilor şi resubordonării unor unităţi şistructuri, necesarul de resurse se va menţine ridicat;

cerinţele NATO în domeniul completării cu personal, atâtdin punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ,

costurile ridicate de susţinere a trupelor în teatrelede operaţii, diferenţele semnificative între nivelultehnologic al echipamentelor militare din dotareastatelor avansate ale Alianţei şi echipamentele dindotarea Armatei României, la care se adaugăconstrângerile materiale şi cele din domeniulpregătirii, instruirii şi învăţământului, sunt repereclar definite de care trebuie să se ţină cont lastabilirea priorităţilor pe parcursul procesului detransformare;

gestionarea atentă a fenomenului transformării,stabilirea de noi obiective şi direcţii de acţiune şiactualizarea periodică a prezentei strategii la noilecerinţe şi provocări, reprezintă instrumentele de lucruale perioadei 2005-2015 în domeniul transformăriiArmatei României.

SECRETARUL DE STATŞI ŞEF AL

DEPARTAMENTULUIPENTRU POLITICA DE

APĂRARE ŞIPLANIFICARE

Cornel DOBRIŢOIU

 

  SECRETARUL DE STATŞI ŞEF AL

DEPARTAMENTULUIPENTRU ARMAMENTE

ing. Ioan ION

 

  ŞEFUL STATULUI MAJOR GENERAL

Amiral

dr. Gheorghe MARIN

 

         

    SECRETARUL GENERALAL MINISTERULUI

APĂRĂRII

Georgeta GAVRILĂ