ALDYN

Povestiri din Memorie

C Ă D E R E A în

GOL

2011

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiALDYN Căderea în gol / ALDYN - Galaţi : Axis Libri, 2011 ISBN 978-606-8324-06-7

821.135.1-32

Biblioteca Judeţeană „V.A. Urechia” Galaţi© 2010 Editura Axis LibriStr. Mihai Bravu, nr. 16, Galaţi, 800208Tel: +40 236 411037; Fax: +40 236 311060E-mail: axislibri@gmail.com, axislibri@bvau.ro

Copyright © 2011 AldynToate drepturile rezervate autorului

ALDYN

4

Motto:

„Mai bine să ai un sfârşit de coşmar decât un coşmar fără de sfârşit”.

(Legile lui Murphy)

Căderea în gol

5

Întunericul era dens şi gol. În liniştea sa profundă, presărată cu zgomote mute, se auzea într-o tăcere infernală, strigătul strident al tăcerii. Nu era nimeni în această imensitate şi totuşi cineva, sau ceva, a început să se mişte. Dacă ţi-ai fi deschis ochii, cu toate că diferenţa dintre închiderea şi deschiderea lor era absolut insesizabilă, te-ai fi lovit instantaneu de zidul pietrificat şi rece al nimicniciei. Acel ceva, care a început să se mişte la un moment dat, împins de instinctul tangibil al existenţei, erai chiar tu, propria-ţi persoană înălţată la rangul de cădere.

Aifăcutprimulpasprinîntunericulatâtdeomogen,încâtîţiputeasusţineîntreagagreutate,şi ai simţit că te prăbuşeşti irecuperabil.Nu era

ALDYN

6

nimeniacolocaresăteprindăatuncicândaveaisăcazi,şi înmodcâtsepoatedetragic,nuştiainici unde aveai să cazi.Nu îţi puteai preconizanici greutatea, nici timpul, şi nici viteza căderii,pentrucăerauacoperitetoatedepânzagroasăaîntunericuluiceîţiînfăşuracufineţefiinţa. Între întuneric şi lumină, nu ai fi aleslumina, pentru că nu erai obişnuit cu ea, îţi eranecunoscută, şi la un contact neprevăzut cudimensiuneaeite-aifiumplutdeteamă,oteamănevindecabilă,însăniciîntunericulnul-aifiales,pentrucădeja teaflai în interiorul lui, fărăvoiata.Atunci,ceţi-amairămasdeales?Puteaexistacumvaostareîntreluminăşiîntuneric,întreafişianufi?Laaceastăîntrebarenuputemrăspunde,pentru că din păcate nu cunoaştem răspunsul,şi oricât demult ne-am chinui să îl aflăm, vomrămânecusiguranţădepartedeel. Formele se pierduseră toate în aceastăceaţădetăciuneceîţiumbreaochiicudensitateaeiînăbuşitoare.Singurullucrudecareeraideplinconştient era sufocarea, o sufocare vecină cumoartea,şicupierdereabruscăaconştiinţei.Erao înecare lentă, sauo îngroparedeviu la feldelentă. Apa îţi invada parcă în reluare plămânii,cu valurile-i spumoase, ca şi cum ai fi băut oşampanie dintr-o sticlă fără fund, şi nu te-ai fiîmbătatniciodată,apoipământulînvăluiaapa,şiîţiastupanărileîntr-oultimărăsuflare,şitimpul

Căderea în gol

7

începeasătreacăcurepeziciunedevenindu-ţicelmaimareduşman,pentrucă,lasfârşitulscurgeriisale, a evaporării miraculoase şi inexplicabile,aveaisămori,sătesufociînpropria-ţirăsuflare.Înultimatasuflare.Câtdeparanoicşideciudat… Cum ar fi oare să fii dejamort, şi într-oultimă încercare, într-o zbatere exacerbată întreexistenţăşiinexistenţă,sămaimoriodată?Poatecei mai mulţi dintre dumneavoastră, iritaţi deteribilismul acestei situaţii s-ar întreba dacă aşaceva este posibil. Dacă o moarte în interioruluneimorţi,maipoatefiînfăptuită.Dinceleaflatedenoi le spuneamcăda, o asemenea faptă esteposibilă,chiardacăseprezintăprecumcevalipsitdelogică.Poatecăaţirealizatdejacălogicaesteîncazuldefaţă,ultimatendinţădemnădeluatînconsideraţie. Fiinţa pe care încercăm să o urmărim înacest haos interminabil, a făcut primul ei pas,unpasmicpentru imensitatea care o înconjura,dar unul mare pentru ea însăşi. Simţea că într-un fel sau altul îşi începuse drumul. Lupta cuindescifrabiluleraacerbă.Defaptnueraoluptăpropriu-zisă,oluptăefectivă,contraunuiadversarbinedeterminat,încarneşioase,pecaresăîlpoţiobservacuprecizieşisăîlpoţiataca.Eracaşicumte-aifiluptatcuneprevăzutul,adicămaiexactcutineînsuţi.Şiţinândcontdeacestecircumstanţe,stauşimăîntreb,caşiGânditorul luiRodindacă

ALDYN

8

o asemenea luptă este posibilă? Pentru că însituaţiade faţă, e ca şi cumai jucaopartidădeşahcudouăperechidepiesedeaceeaşiculoare.Pe lângă faptul că este absurd, odată începutjocul,te-aiîncurcaînproprialuptă,printreacelepiesedispuseîndiferitelocuripetabladeşah.Launmomentdatnuaimaiputeadistingepieseleoponentuluişiv-aţimutafiecarepieseleceluilalt,întrebându-văparoxistic,cinecucineluptăşicâtvamaiduraaceastăluptăridicolă? În drumul tău către necunoscut ştiai cămergi,darnuputeaiştiunde,şinicidece.Mergeaipentrucăpurşisimplunuaveaialtăoportunitate.Nuaveaidealesîntreînainteşiînapoi,însăliberularbitru era mai activ ca oricând. El era balanţacarearmonizaacţiuniletale,transformându-leînlicăririscurtedecompătimireşisperanţă. Atunci ai încercat să faci un lucrumemorabil, de-a dreptul eroic, te-ai zbătutdinadinssădepăşeştiunobstacol,darnueraniciunobstacol.De ce atâta trudă şi atâta transpiraţie?Pentrucănuştiaiceseîntâmplă,puteaisăfacioinfinitatedelucruri:săsari,săţipi,săalergi,săteopreşti,săterostogoleşti,însănuputeaicontrolaaceastăsituaţie,eraiînchisîntr-ogaurăfărăfund.Şicelmaigroaznic,erafaptulcănuştiainiciundeşinicidece. Omul, ca şi fiinţă proiectată în spaţiu, şiîncadratăînintervalulprecisalunuitimp,oricare

Căderea în gol

9

ar fi acesta, simte nevoia acută a identificării.Şi de cele mai multe ori această identificare seînfăptuieşte,comparativcucertitudinileşinucunecunoscutul,precumseîntâmplaîncazuldefaţă.Oriceomtrebuiesăcunoască,şiastaseînţelegedelasine,coordonateleexistenţialeîncareseaflă.Eadevăratcăacestecoordonatepotfidecelemaimulteoriominciună,dareletrebuiesăexistecuorice preţ în mintea persoanei respective, altfelintervineparanoia,dezechilibrul şi instabilitateaexistenţială. Cu cât cunoaştem mai multe desprelocul în care trăim cu atât aveam impresia cătrăimmaibine,căsuntemstăpânipesituaţie,pepropria noastră viaţă, pe sângele care ne curgenăvalnicprinvene.Cândneîndepărtămdeacestloc, asemănător cu locul copilăriei, ca să fac ocomparaţiecâtsepoatedepertinentă,simţimcăne pierdem în necunoscut, într-un spaţiu carenuneaparţineşicucarenuneputemidentificanicicum.Iaracestlucrunuseînfăptuieşte,pentrucăspaţiulrespectivnuestealnostru,acomodareacuelnuaavutloc,sauîntr-oaltăordinedeidei,oricât de mult s-a încercat această acomodare,earămânetotuşiirealizabilă,ancoratăundevalamargineaabisului. Întunericul era apăsător şi plin, umplutcurăsuflăriletaledisperatecarenuştiauîncotroseîndreaptă.Mergeaicătrenecunoscutşisimţeai

ALDYN

10

că te scufunzi odată cu el. Ajuns acolo, în faţaprăpastiei,carenicinupăreacăîncepe,nicicăsetermină, te-ai întrebat retoric,dacăaveai să cazivreodatăînea,deundetrebuiasăîncepi,pentrucă te aflai, cu sau fără voia ta, exact înmijloculei.Mijloculacestaerabineînţelesceva imaginar,o iluzie trasată cu cretă albă prin întunecimeafantomaticăaspaţiului. Şiatunci, înmomentulcăderii,maiexactcu puţin înainte ca aceasta să înceapă efectiv,ca un semn prevestitor, se producea acel sunetinconfundabil, generat parcă de un instrumentstricat al unei orchestre, care era de-a dreptulapăsătorşiinsuportabil.Şicucâtcădereaavansa,cuatâtrezonanţasunetuluiseamplifica,deveneadin ce în cemai tare, iar când atingea apogeul,visulsesfârşeaşitetrezeaisperiat. Căderea înceta şi ea, iar tu constatai căte afli în patul tău şi că totul a fost o iluzie, cănucăzuseşiniciunde, şi căde faptvisaseşi, însăaceastă senzaţie a căderii era atât de vie încâtputeai juracăotrăiseşide-adevăratelea.DacăarfitrebuitsădeclaricumânapeBiblieveridicitateasituaţiei,înaintedeatetrezidinvis,aifijuratfărăpreamultereţinerişifărămustrărideconştiinţă.Visul era atât de real încât sfida orice logică şilimităarealităţii,eraundevadincolodeaceasta,într-unspaţiuatâtdecomplex,încâtnuîlputeaiînţelege. Erai numai tu, în luptă cu propria-ţi

Căderea în gol

11

cădere…şiînjurultăuabisul…scara fără trepte…

*

MantonLaShawnsetreziîntr-unţipătdeteamă, în mijlocul nopţii ploioase, care aruncafulgereşituneteîntoatedirecţiile.Înacelmoment,speriată de strigătul acestuia, în linişteadeplinăşineafectatăanopţiiterifiante,setrezibuimăcităşi soţia sa, Amy care încerca să înţeleagă ce seîntâmplă.Mantoneraudleoarcădetranspiraţie.Privindu-l ai fi zis că dormise afară în ploaiarapidă şi interminabilă care zguduiadin temeliigeamurile apartamentului, şi nu în patul săucăldurosşiprimitor. —Ces-aîntâmplatdragule?Uncoşmar? Manton gâfâia şi nu reuşi să zică nimic,parcănicinuauzise întrebareasoţiei salecare îlluăînbraţeşiîlsărutăsuavpeobraz. —Gata,a trecut,a fostdoarunvisurât,acumeştilângămine,nimicrăunuţisemaipoateîntâmpla. Fără a ţine cont câtuşi de puţin deafecţiunea soţiei sale, Manton se dădu jos dinpat, şi se duse în grabă la baie, fără a-i spuneacesteia nimic. Ceasul electronic de pe noptieradelângăpatulimens,indicaora3:15am,iarpesteaproape trei ore avea să sune într-un exces defurie,anunţândoratrezirii,şiapregătiriipentru

ALDYN

12

serviciu.ErasunetulpecareMantonîluracelmaimult. Îşi urameseria şi rutinape care aceasta oimplica. Cu toate că reuşea să câştige destui demulţibani,atâţiacâtsăducăoviaţăluxoasăîntr-unapartamentlafeldeluxos,nueraîmpăcatcumunca sa, pentru că în afară de asta, nu îimairămâneamaideloctimpşipentrualtceva.Şiînplusacummai erau şi coşmarurile pe capul lui, caresetotrepetauînmodnecontrolat.Eradejaatreiaoarăînsăptămânaastacândaveaacelaşicoşmar,acelaşivisciudatcareîibântuiaminţile:simţeacăseprăbuşeşte,căpierdecontrolulasuprasituaţieişicănupoatefacenimicpentruaseopune.Eracaşicumunspiritnecuratarfipusstăpânirepeelşiîltotagresa.Sesimţeainofensivşivulnerabil,darnuştiacesăfacă.Aşteptasătreacădelasine,darnutrecea,păreacăseamplificăîntr-uncrescendointerminabil. Acumeraînbaie,departedevis,departedetot,elsingurcugândurilesale.Seprivicâtevamomente înoglindadreptunghiulară„zidită” înpereteşimedită. Chipul său, acum obosit, surprins atâtde clar în oglinda aceasta dreptunghiulară, sereflecta cu putere într-un spaţiu supranatural.Privindu-se, ştia că era el, dar părea un altul,o dublură a sa, o copie perfectă care totuşi nucorespundea nicidecum imaginii reflectate. Îşivăzu atunci cearcănele adânci din jurul ochilor

Căderea în gol

13

perlaţi, delimitaţi de două sprâncene stufoase,dararanjate,ceseîncruntaudefiecaredatăcânddeveneagânditor,nasul subţire şiondulat subcare se găsea, la o distanţă rezonabilă, o gurăuimită şi lungă, care acum era întredeschisă,şi care prin asociere formau un întreg plăcut.Dinţiiimaculaţistrăluceauprovocatorînluminafalsă a băii, dând o impresie de curăţenie.Obrajiiosoşicarenufăceaudelocpunctcomuncurestulchipului,păreaumaidegrabăînfipţiînextremităţilefeţei,decâtdelimitaţiarmoniosdeaceasta,ieşindînevidenţădefiecaredatăcândîţiîndreptaiprivireacătreel.Înrest,eraunbărbatfrumos, cu părul negru şi nu foarte lung, cuaspect tineresc,carearfiatrasprivireaoricăreifemei frumoase. Purta o barbă scurtă de doarcâtevazile,pecareorădeaperiodic,lăsându-şicândşicândciocşimustaţă. Privindu-se încă odată în oglindamiraculoasă din faţa sa, şi nevenindu-i parcăsăcreadă,rostiîngând,cuvocemută,întrebărifărărăspuns: —Deceunacaasta?Şideceacelaşivisde treiori la rând?Cândo să seoprească?Dece simt că mă prăbuşesc, şi ce e cu zgomotulacela ciudat şi diabolic ce îmi zgârie urechile?Oareînnebunesc?Darnuexistăniciunmotivsăse întâmpleunacaasta.Totul îmimergebine,amosoţiecaremăiubeşte,înviitorulapropiat

ALDYN

14

uncopil.Deundeacestcoşmar?Deundeacestestăridenesiguranţă?Cearputeacauzaaşaceva?Şicesăfacacum?SăîispunluiAmydesituaţiamea?Nu,înniciuncaz,nuvreausăoînspăimântîntimpulsarcinii.Dacăeusuntagitateatrebuiesăfiecalmă.Nuvreausăpăţeascăcevacopilul.Osămaiaşteptosăptămânăsăvădcumevolueazălucrurile, poate a fost doar agitaţia şi stresul dela serviciu, şi apoi, dacă va fi nevoie, voi lua odecizie.Dar sunt sigur că o să treacă şi nuo sătrebuiascăsăiauniciodecizie. Stătuse mai bine de o oră în baie,gândindu-selaastfeldelucruriciudate,fărăa-şidaseamacâtderepedetrecusetimpul,şicămaiaveaaproximativdouăorepânăcândtrebuiasăsetrezeascăpebuneşisăplecelamuncă.Defapt,orarespectivăisepărusezeceminuteşinimicmaimult.Atunci intrăşiAmyînbaie,neştiindceseîntâmplăcusoţulei. —Dragule,deatuncistai înbaie?Ces-aîntâmplat?N-amapucatsăvinimediatdupătine,te-amaşteptatînjurdezeceminutesăviiînapoi,iarapoiamadormitşiacumcândm-amtrezitdinnouşiamvăzutcanueştilângămine… —Nus-aîntâmplatabsolutnimic,numaică după cem-am trezit din acel coşmar nu ammaipututsăadormlaloc.M-amtotfoitprincasă,negăsindu-mistarea. —Eaproapepatruşijumătate,haiînpat,

Căderea în gol

15

pentrucămaiepuţinşi trebuiesă tescoli şinuvreausăfiiobositcândveiplecalamuncă.Trebuiesăteodihneşti. —Daaaa,trebuiesămăodihnesc.Darnuştiucum.(Ultimafrazăorostinumaipentruel,îngând). Se băgară apoi amândoi în pat şi nimicimportant până dimineaţă nu se mai întâmplă,nimic terifiant sauagitant, înafarădezgomotulsistematic al ploii, care se izbea cu putere deîntunecimea cadaverică a nopţii, în care doarstelele şi luna, undeva într-un colţ retras mailuminau. Laora6:30ampunct,ceasulelectronicdepenoptierăsunăfurios,trezindu-iînacelaşitimppe soţii LaShawn, care dormeau atât de bine îndimineaţaaceearăcoroasădetoamnă,cândafarăîncă mai picura, semn că ploaia nu se sfârşisedefinitiv. Curgerea ei, care îşi mai pierdusetreptatdinritm,încămaipâlpâia,asemeneaunuilumânăriajunseaproapedecapăt,caremocneşte,gataoricândsăsestingă.

*

LaShawn lucra la o mare companie detelecomunicaţii, intitulată simbolic „PeopleTalk”,oclădireimensă,depesteosutădeetaje,dotatăde la un capăt la altul cumii de birouri.

ALDYN

16

Rodalimaginaţieiatreimariarhitecţi,depetreimeridiane diferite ale globului, construcţia seremarcaprindiversitateaconcepţiilorşistiluriloralcătuitoare: astfel încât, părea mai degrabăo adunătură de idei proprii, specifice fiecăruiarhitect în parte, care totuşi într-un final sedeschideaucătremultipleşicomplexesemnificaţiicefraternizauîntr-unînţelescomun,caşicumceitrei arhitecţi ar fi fost fraţi înmomentul în cares-arfihotărâtsăcreezeaceastăoperă,oadevăratăminunealumiimoderne. Încă de la prima privire pe care aceastăconstrucţiefuturistaţi-orăpea,rămâneaifascinatşi imobilizat de grandoarea şi aerulmodern pecare îl degaja prin fiecare por respirator, prinfiecaremoleculă biomecanizată ce îi înfăşura cusupleţefiinţatehnologizată.Clădirea,privităcaoparteintegrantăaCreaţieipăreaeaînsăşiofiinţă,cu un scop binedeterminat, şi la drept vorbindchiar asta şi era: un centru imens de comandă,care unea prin intermediul ramificaţiilor sale,o vastă reţea comunicativă. Aici erau stocate şiînregistrate, într-un computer superperformantşiinteligent,toateconvorbiriletelefonice,e-mail-urileşimesajelescrisealecetăţenilor.EraunfeldeBig-Brothercareurmăreafiecaremişcare,unochiinvizibil şi atotcuprinzător ce stoca zi şi noapteoricebătaieainimiişioricetresărire. Lainteriorclădireapăstraaceeaşieleganţă

Căderea în gol

17

caşilaexterior,însensulcătotuleratehnologizatşimodernizat:uşilemaiimportantesedeschideauprinprelevareaamprentei,iarcelelaltefuncţionaupe bază de senzori de mişcare, luminilerecunoşteau comenzi vocale şi se aprindeauprintr-osimplăcombinaţiedecuvinte,internetulera wirless, lifturile automatizate, iar încăperilemaispeciale,precumşicentreledecomandăerausecurizatelamaxim,într-uncuvântblindate. Planul clădirii eradestulde simplu:princentrul acesteia, treceau patru lifturi de ultimăgeneraţie, grupatedouă câtedouă, ca şi cumarfi format un cub sau un paralelipiped secţionatîn patru părţi egale. Datorită numărului ridicatde etaje, erau pe deplin necesare patru lifturi,caresătransportepersonalulîndiversezonealeclădirii, fără a aştepta prea mult eliberarea sausosireaunuia.Laoriceorăaifiluatliftul,găseaiîntotdeauna unul, dacă nu liber, cu siguranţăprinapropiere,astfelcănutrebuiasăaştepţinicimăcar un minut ca să ajungi acolo unde aveainevoie. Totul era gândit şi aranjat în amănuntîncă de la început. Se pare că cei trei arhitecţiajunseserălauncompromisşirealizaserăooperădeartă„perfectă”,atâtcâtsepoateînţelegeprinacest cuvânt, ce fraternizează înmodabsolutcudivinitatea. Odată ce ieşeai din încăperile primitoareale lifturilor, te loveaide ambianţa transparentă

ALDYN

18

ageamurilorimense,tăiateparcădintr-osingurăbucatăşiasamblateînfelşifeldemoduri,pentruacompunebirourileangajaţilor,caredădeauroatăcelorpatrulifturicetreceauprinmijloculclădirii.Datorită geamurilor împrejmuitoare, lifturileputeaufifoarteuşorobservatedecătreangajaţiifirmei, înmomentul în careacestea treceauprinbirourilelor.Geamurileexterioarealeconstrucţieierau reflectorizante, de un albastru ultra-marinînchis,nepermiţândpătrunderealuminiisolareînincintaclădirii.Acestegeamuriexterioarefiltrauluminasolară,curăţând-odeimpurităţi,apoifieolăsausăpătrundăînîncăpereatâtcâtîşidoreacelcareaveabiroulînzonarespectivă,printr-osimplăapăsaredebuton,caşicumarfireglattemperaturadelaaerulcondiţionat,fieoînlăturauîntotalitate,iaratuncisetreceapeluminaartificialăabecurilorfluorescentedindotare. Casăvă faceţio ideedesprecumarătauacestebirouriultramoderne,osă încercoscurtădescriere,atâtcâtîmipermitememoria,fiindcăvoireconstruipebazaamintirilor,aşacumamfăcutşipânăînmomentuldefaţă,şiaşacumvoifaceşideacumîncolo,atuncicândvoivorbidespreacesteîntâmplărifascinante,carecusiguranţăcămeritărelatate. Dupăcumspuneam,birourileangajaţilorarătauînmarepartelafel,numaicelealeşefilorerau diferite, însă acestea se aflau la etajele

Căderea în gol

19

superioare şideobiceiocupauunetaj întreg, întimp ce angajaţii împărţeau acelaşi etaj cu alţicolegi de muncă. S-ar fi putut spune, şi asta ladrept vorbind, că etajul la care te aflai, spuneadespre tine, ca şi angajat, mult mai mult decâtai fiputut crede, pentru că erai repartizat la unanumitetaj înfuncţiedegradulresponsabilităţiipe care îl aveai în instituţie. Astfel, cu cât eraimai înalt în funcţie, cuatâteraimaiaproapedevârf, adică de ultimul etaj al clădirii. Era ca onumerotare:număruletajuluişifuncţia.Dinacestpunct de vedere, clădirea semăna la perfecţiecu o imensă piramidă, chiar dacă avea o formăparalelipipedică. LaShawn avea biroul într-o frumoasă şispaţioasăîncăperesituatălaetajul63,delacareseputeaadmiraaglomerataLondră,presăratăcufelşifeldeoameni,unadevărattabloudepersonajenecunoscuteşiextremdevariate.De laaproapecei200demetriînălţime,oraşulpăreaunfurnicarimens,oînvălmăşealădefiinţe,încareîşifăceauloc,rândperândproblemeleşifrământărilevieţiicotidiene. Douăuşiimensedesticlăornamentată,pecareseputeaobservaimediatemblemaclădirii,unPartisticcaresecontinuacuformaţiunea„eople”,dincareseiveamaiapoiunTrăsturnatceîşiavealiniaorizontalădedeasupra,labazalitereiP,cucareformauntotşicaresecontinualarândullui

ALDYN

20

cu formaţiunea „alk”, scrisă bineînţeles pe dos,formau un tot unitar extrem de bine organizat.Deschizând cele două uşi, intrai într-o încăperemiraculoasă. Pe jos erau nişte cuburi groase desticlă din care se forma aşa zisa pardoseală, carecomunicauîntreeleprintr-uncanalcilindriccelestrăbăteaîntotalitate,şiprincaretreceaunlichidvâscos care le încălzea în permanenţă, fără a finevoiedealte sursedecăldură. În faţă seputeadistingeunbiroudesticlăneagră,asemănătoareonixului,carestrăluceafabulosînluminaartificialăaîncăperii,iarpebirouunlaptoplafeldenegrufuncţiona fără întrerupere. În spatelebiroului seînălţausfidătoaregeamurilereflectorizante,deunalbastrumarin, închis la culoare, care ofereau oprivelişteextraordinară. Înstângaseaflaoaltămasă,totdesticlă,însăcevamaimicădecâtbirouldeonix,deculoareargintie pe care se putea observa un computerimens, pe ecranul căruia se vedeau fel şi fel degraficeşicifre.Păreacămăsoarăceva,saucăţineoevidenţădeprecizieelveţiană.Înparteaopusăaîncăperiieraunfeldebibliotecă,numaicănueraplinădecărţi cidecarcasedeDVD-uri,dispusela feldearanjat ca în cazulunorcărţi.Dealtfel,s-arfipututspunecăşiacesteDVD-urierauniştecărţi,numaicănuaşacumsuntemnoiobişnuiţisă fie, pentru că nu erau nişte cărţi obişnuite,ci nişte cărţi electronice. Fiecare carcasă era

Căderea în gol

21

numerotatăşidispuneadeunnumepropriu,careo individualiza, stocând cu precizie informaţiaaflatăînăuntru. Deasupra,petavanulacoperitîntotalitatedeooglindăimensă,încaredacăte-aifiprivitte-aifiobservatatâtpe tine, cât şi restul lucrurilorînconjurătoare, luminau o serie de becurifluorescente, care datorită oglinzii reflectauluminaînmodegal întoatăîncăperea,fărăpreamultconsumdeenergie.Eradeajunssăaprinzinumai câteva becuri, pentru ca toată camera săfiestrăpunsădeoluminădivină.Dealtfel,puteaiconfigurasistemulastfel încât săaprindănumaiacelebecuri aflate în imediata ta apropiere şi săle stingăpe celelalte, pentru că totul se bazapemişcare,pesenzoriicaredetectauînoricemomentoricefiinţăvie.Sistemulerauncompuscreat săinteracţioneze cu omul, să răspundă cerinţelorsale şi să i le îndeplinească, să-i uşurezemuncaşisăîntreţinăconfortul.Unsistemgenialpecaretoţişil-arfidoritînproprialorlocuinţă,însăeramultpreascumppentruaputeafiachiziţionat,şiînpluserarealizatşilacomandă,ceeaceîngreunaşimaitaredeţinerealui. Manton intră în biroul său şi se aşezăgrăbitlabirouldeonix,pecareseaflalaptop-ulpersonaldeserviciu.Îldeschise,introduseparolapecarenumaieloştia,şiîncepusătastezenervoscevalatastatură.Dupăfelulagitatîncaretastaai

ALDYN

22

fispuscălucrurilenuîimergeautocmaibine,şichiaraşaşiera.Nuterminaseîncătreabacucarefuseseînsărcinatiarşefulaşteptadelaelraportulfinal,pecaretrebuiasăi-lprezinteîncădeacumtreizile,aşacăacumlucradezor,greşindlafiecareminutcâteceva,ceeaceîlenervalaculme. Seopridin lucru, se sculădepe scaunulconfortabil de culoare neagră, care se încălzeaautomatşiregla temperaturacorpuluipersoaneicareîlfolosea,şicomandătelefonicocafeapentruasedestindevremedeunsfertdeoră.Dupăcinciminutesosişifatacucafeaua,otânărămulatrăde20deani,careseasemănaperfectcucafeauapecareo comandaseLaShawn.Erao fată subţiricăcare avea părul împletit în cozi lungi, aşa cumpoartănegriideobicei,cuoperechederoledinsilicon, cu care se deplasa în timp record întreetaje, şi de la un etaj la altul, pentru a aduce latimpcomenzileangajaţilor. Toate fetele care lucrau la centrul deservire, purtau role, iar primul criteriu deangajare al acestora, pe lângă aspectul frumosşi tineresc de care trebuiau să dea dovadă, eraîndeletnicireadeamergebineperole.Eraufetedetoatenaţionalităţileangajateaici,pentrucăeraunlocfoartecăutatîncaresecâştigaufoartemulţibani.Dacănutepropuneacinevanuaveainicioşansă, şimaiapoi,dupăce tepropunea, trebuiasă îndeplineşti la perfecţie şi cele două condiţii

Căderea în gol

23

de mai sus, adică să fii fată, să arăţi bine şi săstăpâneştimersulperole. De altfel, suprafaţa glisantă a holurilorşibirourilor facilitamersulperole,fiindcădupăcumspuneamşimaidevreme,totulfusesegânditdinainte, toate detaliile care alcătuiau aceastăfirmăgigantdininimaLondrei.Iarfetelenuaveautimpnici să respire, atâtdemulte comenzierauîn timpul unei zile. Unii angajaţi beau cafea dedouăsaudetreioripezi,lacaresemaiadăugauşimeseleprincipalealezilei, iarînacestsensnuexista o regulă prestabilită de servire, în sensulcămasadedimineaţăseservealaoanumităoră,şiaşamaideparte.Fiecarecomandaatuncicândconsideracăesteabsolutnecesar.Politicafirmeiseîmpleteaarmoniosculucrulşipentruaserealizaaceastăcondiţie,nutrebuiausăexisteconformărigenerale,însensulcăfiecaretrebuiasă-şisatisfacăpropriilecapricii,sănufieobligatsămănâncelaaceeaşiorăcucolegul,săiapauzăînacelaşitimpcuelsausăfumezeînacelaşiminutcaşiel,şitoateasteapentruanuîntrerupelucrulbineînţeles.Înfelulacestatotulmergeacaperoate,toatălumeaeraindependentăşiîşifăceatreabacusârguinţă,saucelpuţinaşalăsasăsevadă. Înfiecare zi,pentrua sedeplasa în timprecorddelaunetajlaaltulMantontrebuiasăialiftul, cu toate că suferea atâtde claustrofobie câtşi de acrofobie. Cu toate că simptomele acestor

ALDYN

24

afecţiuninu erau într-o stare foarte avansată, seputeadistingeînmodclarunînceput.DeaicişiaparentaliniştealuiLaShawn,carenusesimţeacâtuşi de puţin afectat de virusul acestor boli.Puneatotulpeseamaproblemelorşistresuluidelaserviciu,aîndatoririlorşisarcinilorimportantedecarerăspundea. Camînritmulacesta, întreţinutdegrijileînlănţuite şi interminabile, se derula pentruManton fiecare zi pe care o petrecea la biroulsăudeultimăgeneraţie.Problemecare cereauorezolvareimediatăşirăspunderinelimitate,lacaredacănuseputeaconformaşinuputearămânepepoziţii, adică ferm şihotărât, în ceea ce aveadefăcut,arfiriscatsăfiedatlaopartedecătrecinevacare putea îndeplini cu promptitudine acestesarcinişiîndatoriri.Eraoluptăpermanentăîntreangajaţi,pentrupromovareaînfuncţie,pentrucăfirmapuneapreţpeadaptabilitateşiconsecvenţă,astfel încât, orice persoană aflată într-un locînalt al conducerii, exceptându-lpepatron şipecunoştinţeleacestuia,puteasădecadădinfuncţiapecareoocupa,şisăajungădeundeplecase,dacănuseţineadetreabă,saualtfelspus,dacănueralaînălţime.Dealtfel,unadintredevizelefirmeiera:„Dacă te temi de înălţime, te putem aduce mai jos”.CâtdespreManton,acestasetemeade înălţime,darnuînsensuldatdenoiaiciacestuitermen,ciîntr-unul,casăspunemaşa,cevamaifigurat,chiar

Căderea în gol

25

dacăadaptatlasituaţiaînfăptuiriisale,elrămânetotpropriu.

*

Ajunsacasă,dupăozidelucrucaoricarealta,şivăzândcăvisulaceladecoşmarnuîncetasă revină, ca o migrenă obsesivă, Manton seînchiseîntr-unuldintredormitoare,pentruaficâtmaidepartedeprivirileiscoditoareşiîntrebătoareale soţiei, îşi luă cu el servieta de serviciu pecare odeschise şi din care scoase ziarul pe caretocmai îl cumpărase de la unul dinmagazineledinapropiere.Îlrăsfoicurepeziciunepânăcândajunselatitluriledeanunţurimatrimoniale,undegăsiimediatceeacecăuta.Ochiiisefixarădintr-odatăasupracăsuţei, încareeraucuprinsedatelepecareîşidoreasălevadă:

„DR. MAXIMILIAN BALDWIN, psihiatru de profesie, vă aşteaptă la cabinetul său personal de pe Broad Sanctuary, nr. 41 din Londra.Asta numai dacă o vizită la psihiatru vă este absolut indispensabilă!Mail: max_baldwin@yahoo.comTelefon: 0044 8639046515 Dacă ai o problemă nu ezita, scrie-mi sau sună-mă! Aici problemele tale încetează să mai existe!”

ALDYN

26

Privi anunţul cu o oarecare neîncredere,întrebându-sedacăpânălaurmăchiararenevoiedeunpsihiatru.S-arpăreacăpropoziţiaglumeaţă,„Asta numai dacă o vizită la psihiatru vă este absolut indispensabilă!”, scrisă în cadrul articolului, i-arămasîntipărităînsubconştient,careacumlucradin răsputeri pentru a-l convinge că trebuiesă stea liniştit, şi să nu se agite degeaba. Apoi,dezmorţindu-seuşordinstareademoleşealăcareîlcuprinse,dusemânalabuzunarulhaineişitraseafarătelefonulmobil.Maipriviodatănumăruldetelefondinziar, apoi îl formă cu repeziciunepetastele telefonului,darnuavucurajsăsune,aşacăînchiseşicăzupegânduri,momentîncaresetrânticupoftăînpatuldincameră. Închiseochiişipriviînadânculfiinţeisale,în carenuputea întrezărinimicbun,oneliniştedeclaratăîlrăvăşeaşinuîidădeapace.Nuputeaşti ce este, dar bănuia că nu poate fi ceva bun.Se aştepta la tot ce eramai rău. Se simţea ca şi„Neliniştitorul”, lui Sigmund Freud, un lucruascuns care şi-a permis să se concretizeze şi sătulbureordineadeplinădinjur. Oricâts-arfistrăduit,Mantonnureuşeasăseregăseascăîncadrulproprieisaleexistenţe,caşicum,ourmăadâncădeincertitudineintelectualăşi existenţială pusese stăpânire pe el. Era tot el,lasuprafaţăacelaşichipşiaceeaşiatitudine,darînăuntru era parcă altcineva, un spirit potrivnic

Căderea în gol

27

careîlbântuia.Nuştiadecedefiecaredatăcândînchideaochii,aveaciudatasenzaţieaprăbuşiriiîngol,aindefinituluişianesiguranţei,caşicumar fi părăsit această lume, şi ar fi ajuns într-oalta,într-odimensiuneîncarelegilelogiciişialeraţiuniisedezintegreazăşiformeazăaltelegicarenusesupunfiriiconştiente. Înplus,visullui,defaptcespunvisullui,coşmarul lui tulburător,deveneamaiclarşimaiviucufiecareclipă,cufiecareziasăptămânii.Dacăarfi reuşit săajungă laun consens, să înţeleagăcesepetreceînmintealui,arfipussingurcapătproblemei,arficăzutpânălacapătînvis,pentruarevenilanormalitateînlumeareală,darcăzăturaera interminabilă, la fel şi starea lui. Ce puteaface?Atuncideschiseochiidinnou,capentruasereîntoarcepemeleagurileacesteilumi,şirosticuvocetare: —Măvoiducelapsihiatru!Trebuie!apoiîşicontinuămonologulîngând: —Amaşteptatpreamultcalucrurilesăserezolvedelasine,darnuserezolvă!

*

Maximilian Baldwin era un psihiatrugermanstabilitdecevatimpînAnglia,laLondra,unde deţinea un cabinet propriu, care pe lângăfaptul că îi aducea foartemulţi bani, îi oferea şi

ALDYN

28

faima dorită. Se chinuise vreme îndelungată săajungăaici,şiacumcândsoartaîisurâsesecuunzâmbetpânălaurechi,complotândparcăpentrubunul mers al vieţii sale, simţea că visul săudeveniserealitate,căînsfârşitaveapentrucetrăi,chiardacă,înmodcâtsepoatedeabsurdtrăiadepeurmacelorcuprobleme.Îidisplăceatermenulde „bolnav mintal”, sau „dereglat psihic”, şiobişnuiasăîşinumeascăpacienţiidrept„persoanecu afecţiuni”, transpunând astfel înţelesulprimordialalbolnavului,într-unulmodern,multmaipotrivitpentrusocietateaactualăasecoluluiXXI. Ştiacăsuccesulînmeseriasaconstaînanulelăsapacienţilorimpresiacăsuntniştepersoanebolnave, care suferă de ceva anume, de cevafoarte grav, în consecinţă de anumite afecţiuniintratabile.Deaceeaşiaveafoartemulţipacienţicareîicălcaupragul,şicaredeclaraucâtsepoatedesincer,căl-auvizitatfiindcă:„simţeaunevoiadeacomunicacuopersoanăpotrivită”. Cei mai mulţi veneau aici pentru căsufereau de lipsa de comunicare şi nicidecumpentrucăarfiavutanumiteprobleme,sauchiardacă simţeau într-o oarecare măsură, prezenţaunei dereglări funcţionale în organismului lor,nu făceaudinastaunactde tragism, şi,de celemaimulteori,nicinurecunoşteaucafiinddreptprobleme,aceste„micidereglări”.

Căderea în gol

29

Aiciintervenea,cuofoartemareiscusinţăMaximilian,careştiacumsăîşitratezepacienţii,cumsăleaflecelemaiascunsegândurişidorinţepentruaputeasesiza„cauzelecareşi-aupierdutcauzele”,dupăcumîiplăceasăspună.Atuncicândcauzeleiniţialealeorganismuluinumaigenerauefectele prestabilite, asociate fiecărui organ înparte,însemnacăaavutlocodereglareaacestora,odisfuncţiecaretrebuiaimediatremediată. Baldwin era un bărbat bine făcut, solid,cam la un metru optzeci, cu părul albit pealocuri, cu ochi pătrunzători şi alungiţi, ca aiunui chinez, cu faţa luminoasă, şi cuo evidentătăriedecaracter.Cutoateacesteachipulsău,binealcătuit şi proporţionat, parcă după un preciscalcul matematic, era un amestec de încruntareşibunăvoinţă,unamestecatâtdeinadecvatîncâtputeai distinge imediat în el liniştea şi apăsareace-lfrământau.Aveaînjurde40deani,darpăreamultmaibătrân,campeundevape la50,poateşi datoritămeseriei sale care cerea foartemultădedicaţie şi pasiune.Nu putea intra în sufletelepacienţilor săi, în gândurile lor cele mai tainicedacănusetranspuneapedeplinînfiinţaacestora.Încercasăîi înţeleagăpânălaepuizare.Şidecelemaimulteorireuşea. Când era la muncă, în biroul săuultramodern purta întotdeauna un costumelegant, nu pentru că i-ar fi plăcut ci pentru că

ALDYN

30

prezentamultmaimultă încredere şi seriozitateîn faţa pacienţilor săi. Înainte de a ajungepsihiatrulucraselaobancă,undeînmodevidentţinuta era obligatorie.De aici şi repulsia sa faţădeîmbrăcatullapatruace.Costumul,cutoatecăeraunuldintrecelemaifine,şimaifrumoscroite,marca PaoloRossi, simţea că nu i se potriveşte,că îl strânge şi irită. Însăputea trece foarteuşorpesteacesteinconveniente,atuncicândsegândealabani:lacâtdemultcâştigacapsihiatru.Nicinuputea să creadă că pe lume există atât demulţi„afecţionaţi”, care necesitau un tratament petermenlungsauscurt. Datorită lor conducea un luxos şi nouAstonMartin,marcaDBScumpăratnuînleasingsau prin împrumut ci cu banii jos. Achiziţia îlcostasenicimaimultnicimaipuţindecât170.000deliresterlinedarîşimeritapedeplininvestiţia.Înplus,nefiindcăsătorit,avealipicilafemei. Cabinetul său era amplasat pe BroadSanctuary, lângă Parliament Square într-o zonăfoartecirculată,exact încentrulLondrei. Înaintede a-şi deschide acest cabinet, adică înurmă cuaproximativ patru luni, lucrase la o bancă, însăpasiunealuieradeaajungepsihiatru,dea-iajutape ceilalţi, de a le da sfaturi folositoare. Priveaviaţa ca pe o legătură socială, ca pe un contactneîntreruptcusemenii,şi,maimultdecâtatât,capeorelaţiedeîntrajutorare.

Căderea în gol

31

Înacelmomentsecretara,ofemeiecampela35deani,oblondăcupicioarelungişiprivireînşelătoare,pecaredoctoruloabordadecâteoriaveaocazia,intrăînbiroulacestuiaşiîlanunţăcăunanumeMantonLaShawn,carespunecăardorisă-ifiepacient,aşteaptăafară. — Domnul LaShawn nu are rezervare,începuaceasta,darestefoartehotărâtsăvorbeascăcudumneavoastră.Vinepentruprimadată aici.Ce fac? Îi spun să intre, sau îl anunţ că sunteţiocupat? Maximilianseuită laceasulsăuelveţian,pe care îl purta la mâna stângă, şi cântări cuacurateţeaunuimatematiciansituaţia. —E16:35,începuel,şiurmătorulpacienteprogramatlaora18:00,aşacămălipsescpuţindetimpulmeuliberşiîioferdomnuluiLaShawnîntâietate.Spune-isăintre,săvedemcevrea! Secretara ieşi şi îl anunţăpeLaShawncăesteaşteptat.Acestaseridicagrăbitdepescaunuldinholşiseîndreptăcugrijăspreuşacabinetului.Când intră îl zări pe doctor, sobru şi serios, încostumul său impecabil, stând la biroul săumodernpe care erau înşiratezecide foi şi cărţi,alăturideunlaptopelegant. —Bunăziua, îmiparebinesăvăcunoscdomnule dr. Maximilian Baldwin. MantonLaShawnmănumesc. — Ştiu, secretara m-a anunţat că veniţi.

ALDYN

32

Luaţilocvărog! Mantonseaşezăînfotoliulconfortabildinfaţadr.Maximilian,privindu-lpeacestaextremdepătrunzător,gataparcăpentrua-idestăinuiunuldintrecelemaimarisecretealesale,şiîntrebându-lînmodindirectprinmimicaîncordatăafeţeidacăpoateîncepe,şidacăsepoatebazapeîncredereasa. BaldwinînţeleseaceastăprivireşicrispareceîicontorsionaluiMantonîntregulcorp,şi luăcuvântul: —Doriţiocafea,domnuleLaShawn? —Nu,mulţumesc! —Atunciunceai! Privindu-l pe dr. Maximilian, care aveamaimultdecâtofigurărugătoare,LaShawnnuîlputurefuzaşizise: —Da,unceaicredcăarfimaipotrivit. Dr. Maximilian ridică receptorultelefonuluiaflatpebiroulsăudelucru,şiîşisunăsecretara,căreiaîicerudouăceaiurifierbinţi,apoidupăcâtevamomentedetăcere,îşiîncepuatacul,dupăometodădestuldeingenioasă,numaideelştiută: — Domnule LaShawn ştiţi ce se spunedesprepsihiatrie?Careestedefiniţiaeiexactă,cuseocupăşiceobiectiveare? — În linii mari, răspunse Manton cujumătatedegură,doarnu se aştepta acumsă îi

Căderea în gol

33

vorbeascăîntermeniacademici,despreunlucrulacarenusepricepea. Dr.Baldwin,reluăcuvântulşispuse: — Psihiatrul francez Henry Ey, spuneadespre psihiatrie că este o: „ramură a medicinii care are ca obiect patologia vieţii de relaţie la nivelul asigurării autonomiei şi adaptării omului în condiţiile propriei existenţe”. —ÎnţelegeţidomnuleLaShawn? —Măstrăduiesc. —Ăstaeunlucrubun.Sunteţicăsătorit? —Da!răspunseManton. — Foarte bine. Ştiţi ce se spune desprepersoanelecaretrăiescsingure? —Nu!Ceanume? — Că singurătatea prelungită duce ladepresie. —Nueşicazulmeu. —Categoric! Aşadar care este relaţia pecareoaveţicusoţiadumneavoastră?Totulmergebine?Văînţelegeţideminunesauvăcertaţidestuldedes? — Nu, nu, ne înţelegem mai bine caniciodată. În plus aşteptăm şi un copil. Esteînsărcinatăînlunaapatra. —Minunat.Măbucursăaudunacaasta.Atuncidacăviaţa de relaţie,saumaibinezisviaţa în relaţieeperfectă,carearfiproblema?Existăcumvaposibile neadaptări în ceea ce privesc condiţiile

ALDYN

34

existenţiale? —Arcamficevaînacestsens,cred. —Ceanume? —Paiştiţi,mi-ecamteamădetotceeacesenumeştetehnologie. —Cumaşa? —Paisăvăexplic. —Văascult! Înacelmoment, intrăsecretaracareţineaîn mână o tavă, pe care erau aşezate simetricdouă ceşti din care ieşea un abur ademenitor şiînmiresmat.Puse tavacugrijăpebirou,şiplecăfără a scoate un cuvânt. Dr. Maximilian ridicăceaşcadeceaidindreptulsău,şioduseabsorbitlagură,darsefripseşioretraseimediat,rostindîn gând o scurtă înjurătură. Fără a se atinge deceaşcade ceai,Manton îşi continuă ideea,parcăpentruanuşi-opierde: —Amanumitetemeriînceeacepriveştetehnologia,însănutrebuiesăvăgândiţiacumlatot ceea ce implică ea.Mă tem de acele lucruri,sauaspectealeei,decaredepindcaşiom,carevizeazăsiguranţameapersonală. —Îmiputeţidaşiunexemplu? —Da,desigur.Celmaimultmă temdelifturi. De fiecare dată cândmă urc într-un lift,oricâtdesigurarfiel,amimpresiacăs-arputeaprăbuşi în orice clipă, şi atunci încep să îmiimaginez acel vis cutremurător care îmi bântuie

Căderea în gol

35

nopţile:interminabilacădere în gol. —Aveţiastfeldevisuri,încaresimţiţicăvăprăbuşiţi,caşicumaţicădeaîngollainfinit,şicănuajungeţiniciodatăsăatingeţisolul? —Da,şisetotrepetăobsesiv.Uneorimătrezesc înmiezulnopţii, speriat cauncopil careavăzutnuştiucemonstru,şinumaipotadormila loc. E jenant, pentru că îmi pierd puterea deconcentrare şimă simt şi foarte obosit. Numaiştiucesăfac,pentrucănuvreausăoîngrijorezpesoţiameacareesteînsărcinată,nuvreausăîşifacăgriji,ştiţi,i-arputeadăunabebeluşului. —Da,desigur. — Ea nici nu ştie, că mă aflu acum încabinetul dumneavoastră, şi vreau ca asta sărămânăîntrenoi.Credcăoputemscoatelacapătîntr-unfinal. —Nicinumăîndoiesc,domnuleLaShawn. — Credeţi că sufăr de claustrofobie, saucevadegenu? —DomnuleLaShawnştiţiceeacesespuneînpsihologieşipsihiatriedesprefobii? —Nu!Ceanume? — Că omul se naşte cu două fobii sautemeri. —Careanume? —Teamadezgomotşidecădere. —Exactdeacesteadouăsufărşieu. — Să nu spunem că suferiţi încă. Să

ALDYN

36

spunem mai degrabă că ele reprezintă o fazăincipientăspreundrumpecarevomîncercacutotdinadinsulsănuîlparcurgeţi. — Dar visul meu se tot repetă, în modobsesiv. Şi înainte de a începe efectiv starea decădere,sedeclanşeazăacelzgomotcareîmizgâriecreieriilapropriu.Cumputeţiexplicaacestlucru? — Domnule LaShawn când ne scăpămimaginaţia de sub control, – partea cea maidelicată şi importantă a minţii noastre, – apareo teamă absolut normală, ce poate merge pânălamanifestări de tip patologic. Cred că asta s-aîntâmplat în cazul dumneavoastră. O simplă„defectare”aimaginaţiei. —Adicăvreţi să spuneţi că suntnebun?Cănumaiştiucefac? —NicidecumdomnuleLaShawn. —Spune-miterogManton,măsimtmaiaproapedeceicaremăstrigăpenumelemicdecâtceicareîmifolosescîndiscuţiinumeledefamilie. —Foartebine,domnuleManton.Ceeacetrebuiesăştiţi,şivreausăvăexplicestefaptulcăo aparentă dereglare a imaginaţiei nu înseamnăîn mod exclusiv şi pierderea totală a acesteia,incapacitateaeideamairula laputeremaximă.E ca şi cum ai fi pe unmunte înalt, însă nu aiputeavedeatotpeisajul,datorităvaluluideceaţăce tocmais-aabătutdenicăieri, înacelmoment,în zona respectivă. E cevaperiodic, care trebuie

Căderea în gol

37

să treacă. Imagineacarearfi trebuit săfieclară,devineastfel„incertă”, însăeaexistăacololafeldevie caatunci cândvremeaestebună, clară şicu mult soare. În cazul dumneavoastră vremeaeste acumpuţinnefavorabilă, iarprin apelulpecarel-aţifăcutlamine,vomîncercasărestabilimvremeabună,săaducemdinnousoareleînviaţadumneavoastră.Iaracestanuesteunlucrugreu,sauimposibildupăcumsunteţitentatsăcredeţi.Înviaţafiecăruiadintrenoi,existăatâtzileînsoritecât şi zile întunecate. Acest proces inevitabil alinterschimbăriifacepartedinalcătuireavariabilăşiasimetricăavieţii. —Foarte interesant! Susţineţi deci că nueste ceva grav, şi că situaţia se poate remediadestuldeuşor,nu? —Exact,domnuleManton. —Îmiparebinesăaudasta. —Amuitatsăvăîntreb,daraţisuferitîntrecutvreunaccident,petrecut în lift?Aţi rămascumvablocat,saucevadeacestgen? — Da! s-a întâmplat odată când erammic. Până în acelmoment îmiplăceanespusdemultsămergculiftul,măplimbamoridecâteoriaveamocazia,eraunfelde jucăriepentrumine,odistracţiepuerilă.Însăîntr-ozi,urcându-măînacellift,fărăaşticemăaşteaptă,fărăabănuicâtuşidepuţinceeaceaveasăurmeze, inevitabiluls-aprodus.Liftuls-aopritîntreetajeşim-amsperiat

ALDYN

38

îngrozitor. Am început să ţip şi să plâng fărăîncetare,pentrucăeramsingurşinuştiamcumsăiesdinaceeastrânsoare.Evenimentulnuaduratmai mult de un minut, când liftul, auzindu-miparcădisperarea,s-apornitdelasine,ducându-măcubineladestinaţie, însămiemis-apărutoveşnicie. —Şide atunci bănuiesc, cănuv-aţimaiurcatniciodatăîntr-unlift. —Niciodatăsingur. —Deciaţimaimers,darnusingur. —Da!Încompaniaaltorpersoaneşipecâtderarposibil. —Înţeleg,însăcelmaibinearfisăîncercaţisăvăînvingeţiaceastăteamă,deplasându-văpuţincâtepuţinşisingurculiftul,pentruadevenimaisigurpeforţadumneavoastrăinterioarăşipentruascăpadeoricefeldefobie. Într-adevărnuesteunlucruuşor,dartrebuiefăcut,pentrucăaltfelvaprinde rădăcini şimaiadânci în subconştient, şimaitârziuvadeveniimposibildeîndepărtatsauremediat.Trebuiesăvăînvingeţisingurtemerileşisăluptaţidinrăsputeripânălaultimasuflarecuceeacevăprovoacăgroază.Unantidotmaibuncaacestanicicăpoateexista.Eceamaisigurăcale. —DomnuleBaldwin, începuMantonpeuntonfoarteserios,îmifaceplăceresăvorbesccudumneavoastră, simt cămă înţelegeţi în ceea cespunşiastaconteazăcelmaimult.Aşdori,dacă

Căderea în gol

39

se poate să fiu pacientul dumneavoastră, dacăbineînţelesmaidispuneţideunloc liberpe listadeserviciu. —Eadevăratcăsuntcamîncărcat,dardedataastaosăfacoexcepţieşiosăvăînscriupelistamea,şinucapacientcumspuneţidumneavoastră,cicaşiclient. Momentan mă simt incapabil să văprescriuo reţetă, estedeabiaprimavizită şinuvreausămăgrăbescînatrageconcluzii,pentrucănuvreausăgreşesc. —Văînţeleg. —Ceaţispunesămaitreceţipelamine,pestetreizile,sămaidiscutămşisăîmidestăinuiţidacăvisulsemairepetăîntotacesttimp. —Eperfect.Să-mispuneţişicâtmăcostăşedinţa de azi, şi puteţi să-mi percepeţi şi TVApentru că am sosit neanunţat. Doctorul râse cupoftă,apoiMantonîşireluădiscuţia: —Ştiucăerafirescsă-mifacorezervareşisăvăcomunictelefonicsauprine-mailcăvreausăfiupacientul,pardon,clientuldumneavoastră,darnuampututpentrucă… Dr.MaximiliannuîllăsăpeMantonsăîşiterminepropoziţia,intervenindprompt: — Nu este nicio problemă. Vă puteţiînscrie chiar acum, şi îi întinse lui LaShawn unformulardeînscriere,cerându-isăîlcercetezeşisăîlcompletezepânădataviitoare.

ALDYN

40

În ceea ce priveşte banii, să spunem căşedinţa de astăzi vă costa exact 1000 de lire, cutot cuTVA, şi râserăamândoi cugurilepână laurechi. LaShawn îi plăti doctorului integral, cubanii jos, apoi îşi luă la revedere de la acesta şiieşiparcăcevamaimulţumitdecumvenise,dincabinetulacestuia.

*

Manton se afla în faţa liftului. Simţeacă trebuie să îşi învingă teama odată pentrutotdeauna.Îşiaminteacuvinteledr.Maximilianşiîncercasălerespecteîntocmai.Seaflalaetajul54alclădiriiîncarelucra.Încercăsănusegândeascăprea mult la distanţa ce se înălţa ca un hăuinterminabil între el şi baza construcţiei. Închiseochii şi păşi. Se afla înăuntru. Şi lucrul cel maiimportantdeţinutminte,esteacelacăerasingur,nueranimenialăturideelcucaresăîşiîmpartătemerile. Eracaşicumtoatespaimelecaresedegajaudin fiinţa sa, radiau împrejurul său, lovindu-seputernicdepereţiiliftului,pentrucamaiapoisăse reîntoarcă, cu o viteză şimaimare înapoi însufletulsău.Dacăarmaififostcinevacuelînlift,aceastăenergies-arfiîmpărţitînmodegalîntreelşipersoana însoţitoare.Daracumnueranimeni

Căderea în gol

41

acolocaresăabsoarbăopartedinaceastăenergiedistructivă.Erasingurşiteamaîlomora,îldevorapânălaultimasuflare,pecarecugreuşi-oputeastăpâni,sănu-istrăpungăinimaşiplămânii. Cu toate că lifturile erau de ultimăgeneraţie,şinuprezentaserăniciodatădefecţiunide când gigantica clădire din centrul Londreifusese deschisă, se temea totuşi de acestea. Ospaimă prelungă şi sufocantă îl învăluia atuncicând călca pragul acestor „cutii”, după cum lenumeael.Decelemaimulteoripreferasămeargăpescăriatuncicândtrebuiasăsedeplasezeîntreetajeaparentapropiate.Dacăeravorbadedouă,trei,patrusaucincietajemergeapescări,pentrucădupăcumspunea,atuncicândcolegiisăiluauliftul: „număsimt în largulmeu în lift”.Uneorimergea chiar şi zece etaje pe scări, atunci cândnuerapresatdetimp.Preferasăştiecăseaflăpepicioarelelui,decâtsăfieladispoziţiauneicutiielectronice,încareintra,dardincarenumaierasigurcăvaieşi.Nuintraniciodatăsingurînlift,şidefiecaredatăcândintraseaflaîncompaniaaltorpersoane,pecarenuleputearefuza,pentruanusefacederâsînfaţaacestora. Câttimpseaflaînlift,inimaîncepeasăîibatămaitare,caşicumarfialergatzecekilometri,şitranspiralafeldemult.Cutoatecăplimbărileîntreetajenuduraumult,–casăparcurgiîntreagadistanţăaclădirii,delaparterpânălaultimuletaj

ALDYN

42

aveainevoiedemaxim3minute,–aceleclipeîncareeraînchisîntreceişasepereţiîmprejmuitoriai liftului i se păreau ore. Se uita nerăbdător laceasul pe care îl purta lamână şi ai fi zis că secronometrează,căvreasăcâştigecursa,ajungândprimul la destinaţie, însă nu făcea întrecere cunimeni. Se uita la ceas pentru că nu mai aveanoţiuneatimpului,acestapăreacăsedilatăcaînteoriarelativităţiialuiEinstein,devenindetern.Isepăreaucelemailungiclipedinviaţalui.

*

—Aşadarcumaudecursultimelezile,decândnune-ammaivăzut,domnuleManton?Aţireuşitsăfaceţioarecareprogrese,saulucraţiîncălaacestlucru? — Spre surprinderea mea, pot spune căamfăcutunpasînainte,nufoartemare,dardestuldeevident. — Îmi pare bine să aud una ca asta.Sincer numă aşteptam, dar intuisem încă de laînceputcăsunteţiunclientextremdecapabil,deaceeam-amşihotărâtatâtderepede înprivinţadumneavoastră.Aţiaduscontractul? — Da, desigur! şi Manton scoase dinservietasa,formularulpecaredoctoruli-ldăduselaprimalorîntâlnire. Doctorulîlprivicuatenţie,cercetăfiecare

Căderea în gol

43

pagină, asigurându-se că totul este completatîntocmai,dupăcare îl introduse într-unuldintrebibliorafturile aflate înpartea laterală a birouluisău,peunuldintrerafturilesolidealebibliotecii. —Amtrecutşideprimeleformalităţi,aşacă vommergemai departe, încercând să găsimosoluţie laproblemadumneavoastră.Cumecucoşmarul?Mairevine? — Sincer să vă spun, da! E la fel de viuşiautenticcaînprimaziîncareaînceputsămăbântuie.Uneorinicinumaiştiudacămăafluînlumearealăsaudacăvisez,dacăceeacevădşisimtsepetreceaieveasaudacăestedoarofabulaţieaminţiimele.Credcăamajunsînstadiulîncarenumaipotdiscerneîntrevisşirealitate.Ecaşicumle-aştrăipeamândouăînacelaşitimp. —Ştiţi cădiferenţadintrevis şi realitateeste enorm de mică, domnule Manton, de faptaceste două dimensiuni sunt grupate asemeneaunor calote, într-o singură sferă. Una dintrejumătăţiîiestespecificăvisului,cealaltărealităţii.Astfel,estefoarteuşorsăcădemdintr-oparteîntr-alta,fărăanedaseamadeaceasta.Stareadetreziepoatefidefinităcaorealitatecusensiarstareadeviscaorealitatefărăsens.Însăchiarşiînaceastărealitate fără sens, există o anumită logică, însănoinuoputemdescoperi. Înacest context,geniul, careesteoboalăşi de care au suferit de-a lungul istoriei foarte

ALDYN

44

mulţi oameni, apare atunci când persoana încauză, se raportează, mai bine zis se conectează mai des la irealitate, sau suprarealitate decât larealitate. Aşadar, geniile rămân mai mult timpancoraţipetărâmulpropriei lor imaginaţiidecâtpe cel al imaginilor înconjurătoare propriu-zise.Esteunfenomenpecareştiinţaşimedicinaîncă încearcădinrăsputeri să îl înţeleagăşi să îiofere o explicaţie verosimilă. Întrebarea la carecercetătorii se străduiesc să răspundă este: „Ceseîntâmplăînminteaunuigeniu?”,darastaesteo altă problemă, ce se depărtează oarecum dediscuţianoastră.Însădacăacesteiîntrebăriis-arputeaoferiunrăspunspertinentşisuficient,saumaidegrabăo seriede răspunsuri, pentru că înmod cert nu poate fi vorba despre unul singur,afecţiuniledeacesttip,arputeafitratatemultmaiuşor, pentru că ele vizează imaginaţia, – o partedincreieruluman,carenouăpsihiatrilorneesteîncănecunoscută. Psihiatria încearcă să găsească diferiteremedii pentru cele mai cunoscute fobii, iargreutatea desluşirii acestora constă tocmai înfaptulcăeleauounicăsursă:minteaumană.Deaicipornesc toatebolile şi fobiile, tot ceea cenune dă pace şi ne nelinişteşte.Dacă am cunoaştemaimultedespregânduri,cumsenascşideceseproduc,deceseîndreaptăspreceeaceseîndreaptăsau,deceuneorirămânpe loc, în inacţiune,am

Căderea în gol

45

putea prescrie mult mai uşor un tratament, oreţetămiraculoasăcaresămeargădirectlaţintăşisăanihilezeimediatboala.Însănuştim,şipipăimcanişteorbiotumoare,încercândsănefacemoideedesprecumarată. În meseria de psihiatru nu vei întâlniniciodatădouăafecţiunideacelaşitip,chiardacăelepoartăaceeaşidenumire,şiparaseîndreptaspreaceeaşidirecţie,pentrucădrumulpecareeleîlparcurgpentruaajunge înpunctulcupricinaesteîntotdeaunadiferit.Deaceea,datorităacesteivarietăţi de deplasare, unele boli pot fi tratatedacă sunt depistate la timp, tocmai pentru cănu se supun unui anumit tipar evolutiv. Boalaia o formă diferită în fiecare corp pe care punestăpânire, pentru că după cum putem constata,fiecarecorpestediferit.EsteasemeneavirusuluiHIVcarese individualizeazăînfiecarepersoanăpecareoatacă,unvirusinteligentcareurmeazăpropriasagândire,mulându-seperfectpecorpulbolnavului.Ecaşicumfiecarepersoanăafectatăarfiîmbrăcatăîncostumulcareisepotriveşte,nunumaicadimensiuni,cişicagust,caşipreferinţă:culoare,model,material. Şideobicei,domnuleManton,atuncicândtrebuie să ne confruntăm cu fobiile noastre, încreierseactiveazăozonăspecifică,iarcortizonulcreştelacotenebănuitecaşicumarscăpadefinitivdesubcontrol.

ALDYN

46

Cortizonul este un medicament, cuacţiune strict hormonală, obţinut din glandelesuprarenale şi secretat de sistemul nervoscentral, prin intermediul unui hormon alglandei hipofize ACTH, denumit şi hormonadrenocorticotrophipofizar. În acest sens, pentru ameliorarea unoradintre afecţiunile dumneavoastră o să vărecomandcâtevamedicamente,carecredeucăarfuncţionaînaceastăsituaţie. O săvăprescriuSuperprednolpe care îlveţiadministraînprimăfazăla…,săzicem7mg/zi, după care vom reducedoza, dacă situaţia viseva îmbunătăţi,undeva la0,5-1,5mg/zi.Apoiosăvămai recomandşiun…,numaibine fărămedicamentul ăsta, pentru că mă tem pentrustareadumneavoastră,maidegrabăcreezoreţetăsimplăşisigurădecâtunacomplexă,dincaresănupotprevedeaconsecinţele. Pentrustareadeclaustrofobiedecareîmispuneţicăsuferiţiosăvărecomand,dincategoriamedicamentelorantidepresive,nişte leacuricevamainaturale, cumarfiAconitumnapellus, carereduce frica de moarte iminentă şi palpitaţiile,fiindoplantădin familiaRanunculaceaecareseadministreazăîndiluţiaCH15sauCH30x1-3/zi,timpdeaproximativtreisaupatruzile. DiluţiileCH15şiCH30suntdiluţiiînalte,utilizatecelmaiadeseapentrumaladiilecronice

Căderea în gol

47

şi tipurile sensibile, făcând parte din categoriamedicamentelor homeopatice. Aşadar, mă voiopricredasupradiluţieiCH15,careoricumestedestul de puternică, şi pe care o vom folosi încombinaţiecuAconitumnapellus,plantadesprecarev-amamintitmaidevreme,pecareoveţiluaosingurădatăsăptămânaaceasta,urmândcadataviitoarecândnevomîntâlni,sădiscutămdinnoudespre starea dumneavoastră. Atunci voi tragenoiconcluzii,şi,fievomîntrerupetratamentulfieîlvomcontinua.Astadepindenumaidecumvăveţisimţilamomentulrespectiv. În plus, pentru a fi sigur de reuşitamedicamentelor, o să vă prescriu şi o doză deArgentumNitricum, (NitratdeArgint) din careveţiluaogranulăpezi,înaceeaşicombinaţiedediluţieCH15. Totuşi, s-ar putea ca stările de care îmivorbiţi să fie cauzate nu de aceste temeri saufobiicideoproastăfuncţionareaglandeitiroide,tocmaidinacestmotivvărecomandşioanalizăendocrinologică de tipul TSH, ATPO, FT3 sauATG. Şivreausămaiştiţişicăevoluţiaacestortemeri treceprintr-o fazăbinedeterminată, careporneşte de la o stare de anxietate, care poatetergiversaînpanicăşimaiapoiîntr-ofobie,pentrucaînfinalsăatingăgradulmaximdedezvoltare,prin instalarea depresiei. Sper ca în cazul

ALDYN

48

dumneavoastrăsănufievorbadecâtdeobanalăanxietate,şisăputempreveni la timpoposibilădepresie,carearfilucrulcelmaigrav. În mintea lui Manton se derulau seriinesfârşitedegândurişiimagini,caremaidecaremai înspăimântătoare, întrebându-se în fiecesecundă dacă nu dăduse în culmea nebuniei,sau dacă nu cumva tocmai era pe cale să intreîn ea. Ceea ce îi spusese doctorul îl neliniştise.Toateacestemedicamentepecareileprescriseseîl incomodau, simţindu-se vulnerabil şi expusbolii.Nusegândealaprevenire,câtmaidegrabăla ameliorare, care după câte ştia el erau doitermeniextremdediferiţi.Unaînsemnasăpreviiinstalareauneiafecţiuni,şialtaerasăoameliorezi,săîireducidinintensitate,lucrucareimplicadejaexistenţaboliiîncorp.

Zileleurmătoareautrecutfărăpreamulteîntâmplăriimportante,caresămeriteostenealadeafirelatateşiintroduseînpovestireanoastră,deaceeanicinuilevomîmpărtăşicititorului.

*

Secretara îlpoftipedomnulLaShawn, înbirouldomnuluiBaldwin,anunţându-lcăacestalipseşte puţin, din cauza unor nevoi urgente deultimăoră,ivitepeneaşteptateînprogram.

Căderea în gol

49

LaShawnîncuviinţădinpriviri,şioasigurăpesecretară,că îlvaaşteptapedoctor în linişte,fără a produce nicio pagubă în lipsa acestuia.SecretaraînţelesejoculdepriviripecareMantonîldesfăşurăfugitiv,şiseretrase,lăsându-lsingurînbirou. LaShawn se aşeză pe fotoliul pentrupacienţi,pecarestăteadefiecaredatăcândîlvizitape Maximilian, şi închise ochii. Camera pluteaîntr-o linişte mormântală, deranjată la intervaleexactedeticăitulobsesivalceasuluidincabinet,cese învârtea fărărost într-omişcareparanoică.Manton încercă să se gândească la ceva, dar nureuşi,prinmintealuitreceauatuncidoarfrânturişiresturialeuneiimaginaţiidetipulceleifolositedeSalvadorDali înpicturilesale.Pentruoclipăvrusăsmulgăceasulacelaridicoldinpereteşisăîlcalceînpicioarecutoatăforţa,apoisăîlridiceşisăîlizbeascăfărămilădetoţipereţiicabinetului,dupăcaresă îlaşezeaşastricatcumera la loculsău,caşicumnimicnus-arfiîntâmplat,darexactînultimaclipăseabţinu. Defiecaredată cândprivea lucruriledinjurulsăulevedeadistorsionate,şidacăarfisemnatcaAndréBretonunmanifestalsuprarealismuluiar fi ieşit cu siguranţă învingător. Ştia, saumaibine zis îşi închipuia, că dacă ar fi fost artist arfi ajuns la fel de ininteligibil şi de cunoscut caşiPicasso.Doar soarta aceastamizeră, îi stătuse

ALDYN

50

parcăîmpotrivăşi îl făcuseunsimpluangajatalunei firme de telecomunicaţii. Nimic mai mult.Viaţa nu fusese prea darnică cu el, însă nici elnu se străduise să o depăşească, să o supunădorinţelor sale.Cualte cuvinte, el însuşi se lăsasupusşicontrolattuturoraspectelorşidorinţelorpecareleimplicaviaţaînderulareaeiconvulsivă.Dinacestpunctdevederesesimţearatat,distruspentru totdeauna. Era convins căpierduse joculcuviaţa,cănuavusesecaşialţiinoroc,şicănucâştigasenimicdinbunurileşidarurileexistenţei. Atuncideschiseochii,iarlumeadinjurulsău reveni la normal, nu că până atunci fusesecumva altfel. Lumea imaginară dispăru, ceasulîncetăşielsămaibată,caşicumfusesestrivitdeo anume forţă superioară asemănătoare puteriigândului,iarMantonseridicădinamorţealacareîl cuprinsese cât timp stătuse întins pe fotoliulconfortabildincabinet.Aruncăoprivirede360degradeîmprejurşipeunuldintrepereţiiîncăperiizărifelşifeldediplomeînrămatealedoctorului,darceeaceîiatraseînmodspecialatenţia,eraolistăscrisămarecuroşu,careeraexpusăalăturideacestediplomeşidecoraţiuni. Se apropie cu sfială de această paginămisterioasă, desprinsă parcă din filele istoriei şiciti:LEGILELUIMURPHY.Atracţia eraatâtdepersistentăîncâtaveaciudatasenzaţiecăs-araflachiarînfaţaLegilor lui Moise,dictatedeDumnezeu

Căderea în gol

51

pemunteleSinai. Primalegedepeaceastălistăsunaînfelulurmător:

„Dacă faci ceva care poate fi pe placul tuturor, se va găsi cineva căruia să nu-i placă”.

—Maimult ca sigur. Întotdeaunam-amlovitdeaceastăsituaţie şi credcăoricineaavutpartedeealaunmomentdat,gândiManton. Atunci îşi aminti cum la şedinţele de laserviciucareseţineauînmodperiodic,defiecaredatăcândîşiprezentaproiectullacarelucrasefărăodihnăvreme îndelungată, segăseaucâţivamaicumoţcaresăprotesteze,careerauincapabilisă-iapreciezemuncaşiefortuldepus.Şidincauzalor,decelemaimulteori,proiectulîifuseserefuzat,şitrebuiasăreiatotuldelacapăt,sărestructurezetotmaterialul,pentrua-iîmpăcapetoţi. Trecumaiapoicuprivireapesteîntreagalistăşiseopriasuprauneialtelegicareisepăruinteresantă:

„Populaţia planetei creşte continuu în timp ce inteligenţa ei rămâne constantă”.

— Interesant, nu ştiam asta. Eram fermconvins că odată cu evoluţia se dezvoltă şiinteligenţa, dar s-ar părea că acele modele de

ALDYN

52

inteligenţă scăpate de sub control de mânanaturii,suntdefaptexcepţii.Geniilelenumeripedegete, în timpce restulpopulaţiei este formatădinoameninormali,aşacamine. —DinEvulMediuşipână înprezentcucât am evoluat, exceptând avântul tehnologiei?Şicândspunastamăreferstrictlafiinţaumană,la caracterul ei. Singura certitudine pe care oîntrezărescînfaţaochilorestecăoameniiaceştia,loviţi în plin de modernitate şi ştiinţă, sunt lafel de primitivi ca şi acum 500 sau 1000 de ani.Foarte puţini dintre ei au reuşit să facă un pasimportantînainte.Restulreprezintă…,darseopricugândurileaici şi trecu laurmătoarea legedinlistăpecareogăsişimaiinteresantă:

„Multe persoane pretind că fac totul ca la carte fără să ştie cine este autorul cărţii sau chiar despre ce carte este vorba”.

—Bunăasta!Ecaunuldintreproverbelechinezeşti din vechime, rostite de unul dintregânditoriişiînţelepţiibudişticarecautăNirvana.Am s-o reţin pentru că este mai mult decâtautentică. Cercetând lista în continuare se opriîn dreptul altei afirmaţii pe care o găsi de oimportanţăaparte:

Căderea în gol

53

„În condiţii de stres cei mai mulţi oameni aleg dintre mai multe variante de acţiune pe cele mai proaste”.

Atunci se întrebă, în sinea lui, dacă nucumva decizia consultării unui psihiatru, fusesedoar o alegere proastă de moment, impusă deefectulapăsătoralstresului.Îitrecurăfelşifeldegândurinegreprinminte,fărăaputeaţinepasulcuele,şifărăaleputeaalungadinconştiinţasa.ŞtiacătrebuiesătreacămairepedelaurmătoarealegedinlistaluiMurphy,oricinearfifostMurphy,şiciti:

„Fiecare ar trebui să creadă în ceva – eu cred că aş mai bea o bere”.

Înfaţaacesteiafirmaţii,râsecupoftăfărăa semaiputeaopri, ca şi cumarfivizualizat oglumăreuşităde-aluiMs.Bean,carepringesturileşi prin situaţiile pe care le propune reuşeşte defiecare dată să capteze atenţia şi să stârneascărâsul.Isefăcuşiluipoftădeobere,darîşiaduseamintecă începuseuntratamentşicătrebuiasăseabţinăoperioadădelatentaţiaalcoolului.Nueraunbăutorînrăit,darcândşicândmaiserveaobere,unpahardevinsauotărie. Oprindu-sedin râs,maiprivi odată listacuatenţie,şiajunselacapătulei,undevăzuceva

ALDYN

54

careîlcutremură. Ultima legepeaceastă listă, ca şi cumarfi întregit-o, închizând-o ermetic într-o capsulăsupranaturală, suna în felulurmător:„Mai bine să ai un sfârşit de coşmar decât un coşmar fără de sfârşit”.Cevroia să însemne asta, se întrebăMantonvremedecâtevaclipe, fărăaputeagăsiînsăunrăspunscaresă-lmulţumească. Cumadicăsăaiun coşmar fără de sfârşit,era cumva vreo figură de stil, vreometaforă cusubînţelespecarenuoputeadesluşi?Pentrucăprimaparteapropoziţieioînţelegeaperfect,ştiace înseamnă să ai un sfârşit de coşmar, sau defaptbănuia,fiindcănueracazul lui.Darvăzuseîn acele filme de groază oribile, preferatele luifiind cele regizate de Quentin Tarantino, cumoameniimureauînfelşifeldemoduri,pecâtdeneaşteptatepeatâtdeterifiante. Îşiaminteanenumăratelesecvenţeîncareoameniierastriviţi, saupurşisimpluseceraţişispintecaţi,oriîmpuşcaţibrutaldecătrecriminalipsihopaţi care simţeaunevoianeîntreruptăde aucide.Vedeacumsângele se împrăştia şi ţâşneaca dintr-o fântână arteziană în toate părţile, iaroamenii aceia, ajunşi în pragul neputinţei şi aldisperării, ţipau de groază şi de durere pentrua fi ajutaţi, iar în faţa lor, se afla călăul, ultimapersoanăpe care aveau să omai vadă, cel care,alimentându-se şimaimult din chinul lor, într-

Căderea în gol

55

un extaz prelung vecin cu orgasmul, le curmacu brutalitate printr-o ultimă lovitură, întreagasuferinţă. Apoi trupul cădea fără suflare lapământ,eliberatdescânteiadivinăcesălăşluiaînel. Înacelmoment,intrăîncabinetşidoctorulBaldwin, aşezându-se grăbit la biroul său şiscuzându-se politicos faţă de LaShawn, care seîndreptă atunci din faţa listei misterioase, şi seaşeză la locpe fotoliulpe care stătuse cevamaidevreme. —Îmiparerău,domnuleManton,pentruîntârziere, cred v-a spus secretara mea că aintervenit cevaurgent, şinuampututajunge latimp,momentîncareseuitălaceas,şirealizăcănupierdusedecâtojumătatedeorădinprogram.Oricumvomprelungişedinţadeazi,cuojumătatedeoră,timpulîncareamlipsit. Manton încuviinţă tăcut cuvinteledoctorului,lăsându-iacestuiaimpresiacănuesteabsolutnicioproblemăşicăşedinţapoateîncepe. — Am început să iau ceea ce mi-aţiprescris,şi… — Şi? Vă simţiţi mai bine? intervenidoctorul,extremdesigurpeel. —Deloc! — Ciudat, credeam că situaţia s-a maiameliorat.Evorbadespreacelaşivis? —Nuestedelocunvis,domnuledoctor,

ALDYN

56

esteuncoşmarîntoatăregula! —Coşmar,amvrutsăzic,defaptlaastamă gândisem şi eu, dar nu am avut curajul săpronunţ întocmai acest cuvânt.Mi se pare preadăunător. — Vi se pare dăunător? Pai să ştiţi că şieste.Domnule doctor, cred că problemamea seacutizează,devineceeacen-arfitrebuitniciodatăsădevină,adicăcevacenumaipotstăpâni,cevace-miscapăîntrutotuldesubcontrol.Ecaşicumeu aş fi proprietarul casei, dar cheile nu semaipotrivesc,saunumaisuntlamine.Şipedeasupraîncepsămătemtotmaitaredeimpactulinevitabilcare se va produce în curând, şi caremijeşte laorizontprecumun răsăritde soare, saunu,maibineziscaunapusdesoare. —Înţeleg! Înţeleg foartebineceeace îmispuneţi. Şi o să vă dau şi eu câteva exemple înacestsens.Veţivedeacătotulsepetreceînminteadumneavoastră, că trăiţi cu o falsă impresie, pecare singur v-o implementaţi, impresie care vadevenimaitârziu,întimpulnopţiicoşmar,dupăcumdeclaraţi.Acestaemomentulîncarecreierulîşi pierde capacitateade autocontrol, lăsându-sepemânainconştientuluiîncares-austrânsacestetemeri, pe care, în timpul zilei, dumneavoastrăsingurlefabricaţi,şicarenuaşteaptăaltcevadecâtclipaperfectăpentruazburaînvoie. De exemplu, am citit despre o persoană

Căderea în gol

57

carese temea foartemult sămeargăcuavionul,şi astanupentru că s-arfi temutde înălţime, cipentru că se gândea în continuu la o posibilăprăbuşire a aeronavei. Trăia în mintea sa cuaceastă iluziepermanentă,pecarenuşi-oputearefula.Purşisimplu,decâteorivedeaunavion,şitrebuiasăseurceînel,seîntorceaînapoi,cutoatecăîşicumpărasebiletpentruocălătorie,şiîncercasă găsească un alt mijloc de transport pentru aajunge la destinaţie. Era ceva incontrolabil carepunea stăpânire pe persoana respectivă exact lafaţa locului. Atunci impulsul incontrolabilului,careseaccentuaconsiderabilcaîntr-uncrescendomuzical, izbucnea dintr-o dată ca un vulcanîncins,şideaicitotceeaceurmasesubînţelege. În plus, această femeie, căreia nu îi maireţinnumele,eraatâtdeobsedatădeprăbuşirileavioanelor,încâtdecupatoatearticoleledinziarepecarelegăsea,cuprivireladiverseleaccidentecare se produceau, şi pe care le lipea mai apoipe pereţii camerei în care locuia, pentru a aveaîntipăritînmintemaiclarpericolulinevitabilcareseputeaînfăptui. Aşasefacecăîntr-obunăzi,dupăcumeraşideaşteptat,persoanarespectivă,şi-afăcutcevamaimultcurajcadeobiceişis-aurcat însfârşitîntr-unavion. —Cumcrezicăs-aterminatpovesteapecareîncercsăţi-ospun?

ALDYN

58

—Avionulrespectivs-aprăbuşit! —Întocmai! — Iată absurdul şi paradoxul existenţei!De ceea ce ne tememnu putem scăpa. Fiindcădupă cum spunea şi Murphy: „Dacă ceva poate să meargă prost, va merge”.Laurmaurmeinoinuputem face nimic, decât bineînţeles să aşteptămsfârşitul iminent care ne urmăreşte cu o privirerece şi tăioasă ca demort. Restul e neinteresantpentrucănunemaipriveşte,ianaşteredincolodenoi. Dr. Baldwin se uită pe furiş la pacientulsău,caredejatranspirasecaostropitoare,şicaredelauntimpsezvârcoleaneputinciosînfotoliulprimitor care pe neaşteptate îi devenise parcăincomod, îlprivi cuagresivitate înochi, însănuaceltipdeagresivitatecarerăneşte,ciacelacarevindecă, şi segândidacăvafipotrivit să îimaispunăşiceade-adouapovestepecareocunoşteadespreuncazasemănător.Apoi,fărăamaicalculaconsecinţeledezastruoaseceaveausădecurgădinrelatarea sa, începu din nou să povestească, cuacelaşiavântfulgerătorcaşiprimadată: — Un alt caz, asemănător primului,îmi aminteşte despre un negustor dornic deînavuţire,carefacetotposibilulpentrua-şiducela îndeplinire planul rapid al îmbogăţirii şi carepe parcurs eşuează. Nu numai că reuşeşte săstrângăsaciplinidebani,astacasămăexprimîn

Căderea în gol

59

conformitatecuavereasa,darreuşeştesăobţinăşisuccesulpeplansocial,săfieunînstăritalvremiisale, respectatde întreagasocietateburghezăpecareofrecventa.Toatemergeaubinepânăcând,încolţeşteideeaînminteaomului,singuracapabilăfie să clădească, fie să distrugă un univers.Aşasefacecăacoloundesuntmulţibani, îşibagăşiDiavolul coada, pentru a scormoni sacul pânăla fund, şipentrua sedelecta cu realizările salenemăsurate, ce par să cuprindă în mişcarea loroscilatorie întreaga lume. Cemai lungesc vorbafărărost,cândîieralumeamaidragănegustoruluinostru, i se aprind în minte temerile sărăciei şialecăderiiîndizgraţie.Nusepoateşticeanumei-a adus înminteunasemeneagând, cândaveatot ce îşi putea dori pe lumea aceasta, dar iatăneaşteptatulşineînţelesuldinminteaumană,cucaresetotluptădeatâteasecolemaitoţiînvăţaţiilumii.Cufiecare zi care trecea îşi făceagânduritotmainegre,desprecear însemnasă-şipiardărangulnobiliarpecareîlobţinusecuatâtatrudă,săajungăunnimicprecumfuseselaînceput,şipedeasupra,fiindcătoateacesteanueraudeajuns,sănu-imaimeargăniciafacerile,şitoatăavereasăiserisipeascăprecumnisipulînbătaiavântului.Trăind zi de zi cu această temere în suflet, cuaceastă neputinţă maladivă, la un moment dat,fără a putea preveni monstruoasa catastrofă, şinefericitulincident,lucrurileseîntâmplăîntocmai.

ALDYN

60

Unduşmandecarenuştia,îllovicapeAhileîncălcâi,şidinstatutulsăudeinvincibil,ajunsepedeplinînvins,înfrântdepropria-islăbiciune. —Câtdeciudatăeviaţaşicâtdeîncurcatesunt căile sale, izbucni Manton într-un excesde furie abia stăpânită. Cele două povestiri alepsihiatrului, îl întoarseră pe dos, îi provocarăfluturi în stomac şi agitaţie în suflet, pentru căîn ambele cazuri sepusese în loculpersonajelordespre care îi povestise doctorul. Odată fusesefemeia care seprăbuşise în accidentulde avion,şi trăise această melodramă mai viu decât înrealitate, pentru că ştia foarte bine ce înseamnăsăteprăbuşeştilainfinitînabisulindescifrabilalexistenţei,şisănupoţifacenimic,săresimţiînceamai adâncă ramificaţie a spiritului şi a trupuluiinterminabilasenzaţieacăderii în gol,apoifuseseşi negustorul îmbogăţit peste noapte, care totpeste noapte avea să şi moară, îngropându-senuînmormanelestrălucitoaredebanipecarelestrânsesecu„trud㔺i„răbdare”,ciînîntunecimeacadavericăapropriuluidestin. Fiind pe deplin epuizat, Manton crezudecuviinţăcăarficelmaipotrivitcaşedinţadinaceastăzisăsesfârşească,şiîlanunţăpedoctorcădoreştesăseretragă: —Nu vreau să mă înţelegeţi greşit, darcredcăpentruziuadeastăziestesuficient,măsimttotalepuizatşisimtcănumaipotcontinua.

Căderea în gol

61

Aşvreasălăsămrestulpentrudataviitoare,credcăaşaecelmaibine. —Desigur!reuşidr.Maximiliansăîngâne,moment în careManton se îndreptă spre uşă şiieşirapiddinbirou.Nutrebuiasăîimaispunşiadouapoveste,primadejaîlaprinseseşiîlagitasedestuldemult…LADRACU,gândi însinealuidr.Maximilian.Înlocsă-miliniştescpacienţiişisăîicalmez,maitareîiagitşiîiindispun.Cefeldedoctorsunt?

*

LaShawn se hotărî să îi facă o surprizăplăcutăsoţieisale,şiîndrumulsăucătrecasă,seopri laoflorăriepentrua-icumpăraacesteiaunbuchetimensdeflori,pentrua-idemonstracăoiubealafeldemultcaînziuaîncareoîntâlnise.Trecuse ceva vreme de atunci, dar sentimentelelui faţădeeaerau la feldepronunţateşiştiacăprimea în schimb acelaşi lucru. Alese cel maifrumosbuchetdefloripecareîlzăriatuncicândintră în florărie, şi plecă entuziasmat către casă.Inima îi bătea cu putere în piept ca şi cum erapentruprimadatăcândsimţeafiorulcutremurătoraldragostei. Se îndreptă apoi grăbit spre maşina sa,parcată în apropiere şi goni pe străzile Londrei,deparcăarfitrebuitsăajungăîntr-untimprecord

ALDYN

62

launevenimentextremdeimportant. Ajuns în faţa liftului, care îl despărţeaprin intermediul a treisprezece etaje de locuinţasa,ezită,însămânatprobabildesentimentulatâtdeplăcut şi înălţător al iubirii, seurcă în acestafărăpreamulte temeri.Buchetuldeflori frumosornamentat şi colorat pe care îl ţinea în braţe îidăducuraj,uncurajcarel-arfimotivatchiarşipecelmailaşdintreluptătorisăiaarmeleînmâinişisăporneascătriumfătorlaluptă. UşileliftuluisedeschiserăşiMantonpăşisemeţ în interiorul acestuia. Ţinea buchetul cuputere într-o mână şi cu cealaltă apăsă primulbutoncareînchiseuşileermetic,apoiîlapăsăşipecelde-aldoilea,îndreptulcăruiaeraafişatnumărul13.Pentruprimadatăînviaţasa,nusemaitemeadecutiaaceeaîngustăcaresedeplasaautomat,cuovitezăuluitoarecândînsus,cândînjos.Nicinuapucăsărespireşisă-şifacăcineştiecegânduriciudate pentru că liftul ajunse la destinaţie, iaruşilesedeschiserăprevestitor.Primejdiatrecuse,şielseaflaînfaţauşiimetaliceaapartamentuluisău.Secăutădecheiprinbuzunare,darapoisehotărî să sune. Aşeză buchetul de flori în faţavizorului, şi sună lung lauşă. Sunetul ascuţit alsoneriei produse oarece mişcări în apartament.Vremedecâtevaclipenusemaiauzinimic,paşiicarerăzbăteaudinăuntru încetaseră,darsunetulsonerieinu.Apoi,dinspateleuşiiseauziovoce

Căderea în gol

63

speriată: —Cinee?LaShawn tăcu vreme de câteva clipe pentru aamplificasuspansul,apoirăspunse: —Surprizăăăă! Recunoscându-i vocea, Amy deschiseuşa şi îl îmbrăţişă cu afecţiune.Manton îi dăruibuchetuldeflori,pecareaceastaîlvăzudecândpriviprinvizor,apoiîlsărutăcupasiune,fărăasemaiputeaopri.Apoisetraseuşordinbraţelesoţuluieipentruapuneflorile învazaspiralatădepemasadreptunghiularădesticlă,dincentrulapartamentului,pecareoumplupejumătatecuapăşiseîntoarselaacesta. Mantonîncepusăosăruteşimaiînflăcăratpesoţiasaşiîitrasenesimţitorbluzaalbastrădeinpecareaceastaopurtaatunci,lăsândsăiasălaivealăsâniirotunzişibombaţipecareîncepumaiapoisăîisărute. Sedezbrăcarăamândoidincâtevamişcărişi începură să facă dragoste ca în acele seriinterminabileşiromanticedelaînceputulrelaţieilor,caredurauoveşnicie.Decânderaînsărcinată,înlocsăîicreezeooarecareurmăderespingeredatorităformeloreitotmaiproeminenteşiaburţiicarecreşteaneîncetat,Amy îl excita şimaimultpeManton.Rotunjimeaburţiiei i sepăreachiarfrumoasăşiatrăgătoare,nicidecumrespingătoare,iarMantonadorasăfacăsexcusoţiasadecând

ALDYN

64

aceasta rămăsese însărcinată, cu toate că acestlucruseîntâmplamairardecâtînainte. Fărăamai ţinecontde timp, saudealtegriji,serelaxarăamândoişifăcurădragostevremedecâtevaorebune, îmbrăţişându-se, sărutându-seşialintându-seunulpecelălaltpringesturicaremaidecaremaiintime.

*

Ziuade17octombrieaanului2010eraozi caoricarealta.Nimic ciudat saumisteriosnupărea că avea să se petreacă, dimpotrivă, era ozifoarteplictisitoare,careamplificatotmaimultmoleşeala maladivă şi amorţeala care pusesestăpânire pe toată lumea. Nimeni nu avea chefde nimic, iar angajaţii firmei „People Talk” îşitârau alene propria greutate printre culoarele şiîncăperileclădirii,mânaţinudepropriadorinţăcideîndatoririleşiobligaţiilepecareleaveau.Eraoforfotăzgomotoasăcareseestompaînacţiunilemute ale lucrătorilor, care preferau să tacă şi săducămairepedelabunsfârşittreburilebanalecarelecăzuserăpecap.Nimeninuvorbea.Probabilcăsetemeauacumdecuvintemaimultcaoricând.Însăaceastăatmosferădeaparentă„adormire”nueraspecificăfirmei„PeopleTalk”,pentrucădupăcumne spune şi numele, „Oamenii vorbesc”, şiacestaeraşicreuzetulpecareceimaimulţidintre

Căderea în gol

65

angajaţiîlîmpărtăşeaucuîncredere. Darastăzieraunadintreacelezile,încarefiecareîşiîncărcabateriilepentruzileleurmătoare,careurmausăvină,şisăleofereenergiatemeinicăcenulelipseaniciodată.

Mânatprobabildeinstinctulsupravieţuirii,care s-a dezvoltat atât demult în cazul omului,ajungisăresimţifărăsăpoţirealizaastaînmodconştient,caşicumaiaveaociudatăpremoniţie,căcevarăuurmeazăsăseîntâmple,şimaimultdecât atât, că nu te poţi opune. Şi simţi asta cutoată fiinţa ta, cu toate ramificaţiile ei nesfârşitece se întind ca nişte firişoare subţiri prin toateextremităţile corpului, ca un fior electric ce-ţitransmite un scurt impuls, menit să te pună înalertă, să te atenţioneze în legătură cu naşterea tragediei. Înastfeldesituaţii,ceimaimulţipuntoatădesfăşurarea întâmplării pe suportul sensibilal paranormalului, şi fac asta în primul rândpentru că nu au forţa necesară spre a înţelegesituaţia pe deplin, se adâncesc atât de mult îniţeleei,încâtnuisepotsustrageşinuopotprivicutezător din exterior, de acolo de unde ochiidevinatotcuprinzătorişipotpercepecuuşurinţăîntreaga complexitate a evenimentului, de lacauza sa declanşatoare, până la aşa-zisul efect„paranormal”.

ALDYN

66

Acesteafiindspuse,dacăvomanalizacevamaiatentsituaţiaîncauză,amajunge,pedeplinconvinşi, la o singură concluzie, una în care nevinedestuldegreusă credem, şi săoacceptămcaatare, şi anumecănimicnupoatefidenumit„paranormal”, sau, în cazul în care am acceptaaceastă alternativă şi am crede nestrămutat înefectul „paranormal”, ar însemna că totul este„paranormal”.Şiaiciţinsăcitezcuvintelemareluifizician Albert Einstein, care spunea că: „Există două moduri de a-ţi trăi viaţa: ca şi cum nu ar exista miracole sau ca şi cum totul ar fi un miracol”. Lăsândlaopartespeculaţiilemetafizicecuprivirelaminunileşitaineleexistenţei,sărevenimpentrucâtevaclipelapersonajulpovestiriinoastre,MantonLaShawncaretocmaiînmomentulacestase îndrepta grăbit spre unul dintre ascensoareleclădirii.Mergeaapăsatşiîncordat,cufrunteasus,îmbrăcatîncostumulsăuelegant,cuunecusondeidentificareînfiptînpiept,şicuundosardefoilasubraţ. Se afla la etajul 72 al clădirii şi probabilcă se întorcea la biroul său, aflat cu 9 etajemaijos,adică laetajul63, saupoatecăurmasă facăo vizităundevamai sus, la un etaj superior, nuputem şti cu siguranţă unde anume se îndreptaMantonînacelmomentalzilei,darputemdescrieîncordarea atât de evidentă de pe chipul său:privireaapăsatăaţintităcătreunpunctinexistent,

Căderea în gol

67

ridurile şerpuitoare ale frunţii încolăcindu-se într-o luptă acerbă, încleştarea obrajilor şiciocnirealorneaşteptată,buzeleroşiaticeşisubţirisemideschise,caşicumarîncercasărosteascăunultimcuvânt,uncuvântinexprimabil,şimultealtediformităţialechipuluisău,carenuîşigăsesclocîn descrierea noastră, datorită imposibilităţii lordescriptive,carepentruaseputeafaceînţelese,arnecesitacuvinte nealcătuite,decarenudispunem. Casănumailungescmultvorba,Mantonse afla în faţa liftului şi aştepta sosirea acestuia.Din când în când se uita nervos la ceas, semncăeradejaînîntârziere,saucănurealizaseîncăceeaceaveadefăcut,şiîncercasăţinăooarecareevidenţă a timpului care trece şi pe care ştia cănuîlpoatedepăşisauopri,fiemăcarşipentruoclipă, astapentru a se simţi şi el odată în viaţă,înaintealui. Liftulsosiprinzându-lpeMantoncumîşimăsoarăceasuldelamână,caşicumarfiîncercatsă-i înţeleagă alcătuirea pentru a construi unulasemănător. Păşi imediat în incinta acestuia şiuşileseînchiserăermeticînurmasa.Ascensorulîncepu să se mişte, după câteva momente deezitare, şidupăcâtevazgâlţâituri scurte carenuîl alarmară deloc pe Manton care era pierdutdefinitivîngândurilesale.Păreacăţineevidenţaunor sarcini importante şi că le măsoară dintoate unghiurile, calculându-le marja de eroare,

ALDYN

68

încercândsăafledacăestenegativăsaupozitivă. Lumina liftului eraputernică şi străluceacaosteaînmijloculnopţii,degajândocăldurăşioluminăconcentrată,înimediatasaapropiere.Dacăl-aifiprivit înaceleclipede linişte şi încordare,împinselaextrem,aifispuscăMantonluaseliftuldirectsprecentrulgalaxieicătreoaltădimensiune,şidacăl-aifiîntrebatundeseduce,n-arfiştiutsăîţirăspundă,pentrucăladreptvorbindchiarnuştia,atâteradepierdutîngândurilesale. Atunci liftul se opri, şi odată cu el, şilumina. În pieptul lui Manton, inima încercaaceeaşisenzaţie, însăreuşeasămaipâlpâiecuosforţare încordată,precumflacăraunei lumânărigata să se stingă, ajunsă la capătul fitilului.Mantonsimţicăîntreagalumeseprăbuşeştepesteel,ogreutate insuportabilă îiapăsapesteumeri.SesimţeaprecumAtlas,careîşifoloseaşiultimasuflare pentru a sprijini pe umerii săi atleticiîntreaga lume, şi nu îşi permitea nicicum săgreşeascăsausăcedeze,pentrucăsoartaomeniriidepindeaînprealabil,deforţaşiderezistenţasa.Eraunmomentcriticalexistenţeisale,oluptăpeviaţăsipemoarte,încarenuputeasăîntrevadăefectelesfârşitului.Înacelemomente,nicimăcarnuîşiputeaimaginaunsfârşit,nueraînstaresăgândească atât de în adâncime, perspectiva eradepartedegândurile şiprivirile sale, îndreptatetotmaimultcătreprezentuldiaboliccarepusese

Căderea în gol

69

stăpânirepeel. În jurul său, se aşternu în linişte şi peneaşteptate,acelaşiîntunericadânccareîibântuianopţileînvis,prezentacummaimultcaoricând.Îl acoperise în aşa măsură încât Manton avuimpresia că devenise şi el întuneric, că acumerau una şi aceeaşi fiinţă. Nu se putu abţine şiîncepusăstrigedinrăsputeri,mânatdeimpulsulincontrolabilalspaimei: — Ajutooooorrrr! Ajutooooorrrr! Să măajute cineva! Ce se întâmplă? Cine se joacă culiftul? Ajutooooorrrr! Ajutooooorrrr! Mă audecineva?Răspundeţi! Însănimeninueraacolo, şinimeninu îlputeaajuta,eracaînvisullui.Totulseîntâmplaaievea. Mai întâi se instala întunericul, apoiţipătulinsuportabil,careseloveaneputinciosdepereţii amortizanţiai liftului, care ieşeadisperatde pe buzele sale, şi i se întorcea ca un uraganîntimpane,dupăcareurmaindubitabilcăderea,starea interminabilă de cădere, de prăbuşireabisală,caşicumaificoborâtcuvitezaluminiioscară fără trepte. Pereţii atât de neîncăpători ai liftuluipăreau că se prăbuşesc dintr-o dată peste el, căseapropietotmaimultdecălduratrupuluisău,prinzându-l strâns ca într-omenghină rece, dincare nu mai putea ieşi. Era coşmarul vieţii lui.Aeruldeveneairespirabilşicândîncercasătragă

ALDYN

70

câte o gură de aer, i se punea dintr-o dată unnodîngât,caşicums-arfisufocat.Respiraţiaîideveneadinceîncemaigrea,şimairapidă,de-adreptul convulsivă, vrând parcă să compensezenemişcarea ce se lăsase neanunţat în jur. Însăoricât s-arfistrăduit,nureuşeasă ţinăpasulcuamorţeala febrilă care acoperise soarele precumoeclipsă totală, înnumaicâtevaminute. Încercăsăspunăorugăciune,darnuîşigăseacuvintele,şi dacă le găsea pe unele dintre ele, acestea nuveneau în mintea sa în ordinea lor firească, fieîncepeacusfârşitul,fiepierdeaşirulşiîncercasăoiadelacapăt. Cutoatecăeraobeznădeplină,dacăamfiaprinsolanternăîntoatăaceastăîntunecimedemormânt,amfizăritchipulîncordatalluiMantoncum se sluţeşte într-o grimasă de eliberare,exprimând de la sine, neputinţa şi spaima atâtdeevidentăacaptivului.Eracaunleuîntemniţatîntr-ocuşcădefier,precumvedemadesealacirc.Însă acum leul atât de fioros devenise o biatăpisică,caremiorlăiadinrăsputeri,pentruafipusăînlibertate. Atunci se pipăi în dreptul buzunaruluide lahaină,pentruadade telefonul săumobil,în speranţa că va avea semnal şi că vaputea săcomunice cu cineva, dar când băgă mâna înbuzunar constată că acesta era gol. Atunci îşiaminti că uitase telefonul pe birou, înainte să

Căderea în gol

71

pleceîngrabăcătrelift.Încăodatăsoartanuţineacuel,sepuseseparcăîmpotrivalui,gândindcumsăîldistrugăşinuînţelegeadece.Cucegreşiseel,MantonLaShawn,înfaţadivinităţiidetrebuiasăsufereoasemeneapedeapsă?Deceiseîntâmplautoate acestea tocmai lui? Şi de ce exact acum?Erau gânduri care îi treceau cu o repeziciunecinematografică prinminte, fără a le putea ţinepasulşifărăaleputeaconştientiza. Nemaiputând suporta tensiunea şiîncordareacareîicuprinsesefiinţa,decândliftulseblocaseîntreetaje,LaShawnleşină.

Întunericul era dens şi gol. În liniştea sa profundă, presărată cu zgomote mute, se auzea într-o tăcere infernală, strigătul strident al tăcerii. Nu era nimeni în această imensitate şi totuşi cineva, sau ceva, a început să se mişte. Dacă ţi-ai fi deschis ochii, cu toate că diferenţa dintre închiderea şi deschiderea lor era absolut insesizabilă, te-ai fi lovit instantaneu de zidul pietrificat şi rece al nimicniciei. Acel ceva, care a început să se mişte la un moment dat, împins de instinctul tangibil al existenţei, erai chiar tu, propria-ţi persoană înălţată la rangul de cădere.

*

Echipa de salvare făcea afară eforturi

ALDYN

72

uriaşe pentru a-l elibera dinăuntrul închisoriiîn care se afla. De fapt, nimeni nu ştia cine eraînăuntrul liftului pentru că toate sistemeleelectronice se defectaseră, curentul căzuse şi nueraniciocaledeacceslacamereledeluatvederi,pentru a se putea identifica personalul aflat lamomentulrespectivînliftulterorii.Nuseştiadacăînăuntruseaflaosingurăpersoanăsauungrupdepersoaneşiniciunderămăseseliftulînţepenit. Echipa de tehnicieni reuşise să ajungă lapanoul de comandă al clădirii, aflat la subsolulacesteia, şi încerca din răsputeri să descopereproblema care produsese căderea de curent.Dotaţi cu lanterne puternice şi cu aparaturăsofisticată,specialiştiiîncercautoateposibilităţile,verificau fiecare cablu şi fiecare siguranţă, însătimpultreceaşieraextremdeimportant,pentrucădeeldepindeaviaţa,sauvieţileunoroameni. Gigantul din Londra, intangibilul brand„People Talk”, devenise vulnerabil, şi datorităacesteineaşteptatevulnerabilităţialesaleomorâseun om, îl strivise şi îl îngropase în propria-itehnologie.Dinacestpunctdevedere,seasemănaperfectcuTitanicul,carepecâteradeimpunătorşisfidătorînfaţaapelorimensepecarepăşeaatâtdesemeţşineînfricat,peatâteradesigur.Daristorianedemonstreazăacum,încăodată,poateanuştiucâtadată,cătocmaiacelelucruricarepardincaleafarădesiguredevinlaunmomentdatalexistenţei

Căderea în gol

73

lor,maifragiledecâtotrestieînbătaiavântului. Acestea fiind spuse, s-ar părea, datorităuneileginescriseafirii,căexactacelelucruricarenedemonstreazăogaranţiedeplină,careprezintăosiguranţădepânăla100%suntcelemaiexpusedezastrelor. E un fenomen inexplicabil care sepetrece foarte adesea sub ochii noştri, dar pecare de cele mai multe ori îl ignorăm, punândtotul pe seama întâmplării şi a hazardului. Însăuităm că după cum spunea şi Einstein, marelegânditor al secolului trecut, că: „Întâmplarea e felul lui Dumnezeu de a rămâne anonim”. Şi dacă acceptăm totuşi existenţa unuiDumnezeu în tot acest joc devastator, care senumeşte atât de simplu viaţă, unde anumel-am plasa? În faţa, în spatele sau în interiorulei?Nici fizica, nici filozofianunepot răspundela această întrebare simplă, pentru că este oîntrebare care merge direct la ţintă, iar acesteştiinţe,prinmarealorcomplexitateşidinamitate,răspund doar la acele întrebări care ocolescvertiginos scopul pe care şi-l propun să-lrezolve. De ce una ca asta? Nici noi nu ştim…

*

Amy LaShawn primi telefonic vestea căsoţul ei murise într-un tragic accident, produsde defectarea unui lift al clădirii în care lucra.

ALDYN

74

ŞefulluiMantonîicomunicaseelînsuşinefericitaveste. La auzul acestor cuvinte, pe care Amypăreacănuleînţelege,caşicumarfifostrostiteîntr-o limbă necunoscută, se prăbuşi pe covoruldin camera în care se afla. Nici nu apucase săproceseze întreaga informaţie, s-o asculte pânăla capăt, pentru că îşi pierdu imediat conştiinţaşi leşină. Telefonul căzu şi el alături de ea,alunecându-i din mână la fel de neputincios. Vinson, şeful lui Manton, carenu apucă să termine discuţia telefonică,auzind căzătura, ţipa de nebun în receptor: — Doamnă LaShawn, mă auziţi,mai sunteţi acolo? S-a întâmplat ceva?Dar nimeni nu mai răspundea, ecoul receal tăcerii se răspândi ca un virus împrejur. — Trimiteţi imediat o ambulanţăşi o echipă de poliţie la această adresă, şile arătă celor de la poliţie, care sosiseră lalocul accidentului pentru investigaţii, fişalui Manton în care îi era trecută adresa. — Trimiteţi o ambulanţă şi o echipă depoliţieimediat,pentrucădoamnaLaShawn,nusesimtebine,credcăaleşinatşiesteşiînsărcinată. Unuldintrepoliţişti comunicăprinstaţieadresarespectivă,şisireneles-aupusînmişcare. Detectivul Mallone Fox, responsabil cudesfăşurareaanchetei,eraunbărbatputernic, înjurulvârsteide35deanitrimisdecătreceidela

Căderea în gol

75

omuciderisăinvestighezeaccidentulcaretocmaiavusese loc. Purta un pardesiu de culoare grideschiscareîiajungeapânălagenunchi,iarpecapaveaopălăriecudungăneagră,totdeculoaregri,însacevamaiînchis,cucareseasortademinune. Avea o privire ageră, şi doi ochi tăioşi,care îşi atingeau întotdeauna obiectivul, deparcăarfi lovit la ţintăşiarfişinimerit.Faţa îieraperfectcuratăşi îngrijită, iar lamomentul încare relatăm aceste lucruri, era abia ras, lăsândsă i se vadă fineţea şi strălucirea chipului. Trupul lui Manton era de-a dreptulsfâşiat,nu semaiputeadistingepreamultedinel, pompierii care l-au scos de sub dărâmături,identificându-ldupălegitimaţiapecareopurtaînpieptşipecaresemaiputeaobservaopartedinnumelesău:Shawn.Membreleîieraucontorsionate,caşicumarfifostciopârţitecubrutalitatedeunmaleficcriminalînserie,careîşichinuieştevictimapânăcândaceastaîşidăduhul,fărăaschiţaniciotresărire sau gest de bunăvoinţă ori îndurare.Chipul îi era pe deplin desfigurat, ca şi cum îicăzuseunbolovan imens exact înmijlocul feţei,zdrobindu-itoateoaseledintr-osingurălovitură,scutindu-lastfeldedurerilemultiple,lacarearfifostsupusdacăarfifostatacatdeoploaiedepietre.Costumulnegrupecareîlpurtaerascăldat,saumaibinezisspălat într-obaieroşiaticădesângeîncarese îmbibaseşipătrunseseprinstofafină,

ALDYN

76

sfâşiatăşiruptăînzecidelocuri.Dacăaifiprivitdeladepărtarescena,aifispuscăesteunadintreacelepicturiabstracte,dincarenusepoatedesluşinimicconcret,darcareesteredatăfoarteexpresivîntr-onuanţădenegrumortificatşiroşucald,detipsanguin.Ocombinaţieperfectă,încare,caşiartistnupoţiniciodatăgreşi,şicaremergeîntotdeaunala sigur. Însăacum, în cazulde faţă, combinaţiafusesemortală,saucelpuţinaşalăsasăsevadă. În lunga şi libera lui cădere, liftul sefrecase cu putere de pereţii împrejmuitori aiclădirii, alunecând cu o viteză incalculabilăşi extrem de ridicată, până când atinse solul,comprimându-se ca un acordeon care cântă omelodie tristă. Era melodia morţii care răsunaîncet în depărtare şi care se amplifica tot maimult cufiecare secundă în care liftul accelera îndrumul său către parter. Se pare că liftul nu îlmaidusesepeLaShawnladestinaţie,laloculpecareacestaîlfixădinainteprinsimplaapăsaredebuton,şiîşialesesesingurodestinaţie,sprecarese grăbea să ajungă: tărâmul întunecat al morţii.

*

Luna octombrie a anului curent nuadusesenimicbuncuea,numaifrigşinefericire,amestecate cu lacrimi fierbinţi de amărăciuneşi disperare. Frigul extern, şi căldura interioară

Căderea în gol

77

formauun conglomerat forţat de speranţă şi dedeznădejde,careputeaînoricemomentsăerupă.Odatămoartea îşi arunca secera tăioasă, pentruatreieracâmpiavieţii,ajunsălamaturitate,apoiviaţa, pentru a compensa acţiunea intransigentăamorţii,căutaocaledeexpansiuneşidezvoltare,prinzândcolţşicroindu-şidrumprinfirulnecoptce urma să iasă din pământ la suprafaţă. Cineoareaveasăcâştigeaceastăluptă?Viaţaîşivadala ivealănoul lăstar,perpetuândşi înmulţind înmodnelimitatspecia,saumoartea,atâtdebrutalăşi impersonală,vasmulgedinpământ,cutotcurădăcinăefortuldepusdecauzaînnoitoareavieţii? Amyabiaieşisedinspital,undenustătusedecât şasezile, iaracumseafla înapartamentulpustiu, în care se simţea bântuită de fantomasoţuluiei,careîşiîncheiasesocotelilecuviaţaîntr-unmod atât de tragic şi de neaşteptat. Copilulpecare îlpurta înpântece,păreacăuitasesăsemaimişte, numai dădea niciun semn de viaţă,ca şi cumarfi fost şi elmartor, sauarfibănuitcăonenorociredeproporţiiseîntâmplase.Totulintrase în amorţire, şi nu dădea niciun semncă arvrea să iasăprea repededin această stare. Florile care nu cumult timp în urmă seînălţau atât de maiestuoase în glastra spiralatădepemasadreptunghiularăde sticlă, situată încentrul încăperii, erau acumveştejite şi aplecateînsprepropriilerădăcini,caşicumarfi încercat

ALDYN

78

să se salveze printr-un ultim efort, de la clipainexistenţei şi a regenerării universale, în careoricefiinţătrebuiasăpăşeascălaunmomentdat.În jurul lordomneao liniştedeplină, o linişte aeternităţii,pecarenumaiceimorţioresimt,atuncicând se închid în cutia lordeveşnicie,pentru acălători singuri spre tărâmuri necunoscute. Amy nu îşi putea imagina, şi nici nuputea concepe viaţa, fără mult iubitul ei soţManton, vestea morţii acestuia lăsând în eao urmă adâncă şi irecuperabilă de tristeţeşi nefericire, ca şi cum ar fi venit pe lumeaasta, atât de nedreaptă, fără să ştie de ce. Vroiatotuşisăînţeleagăceseîntâmplaseînrealitate,pentrucătotulisepăreaacumunvisciudat, în care se îngropase înmod inexplicabil.Armaifiavutatâtdemultdepetrecutalăturidesoţul ei, atâtea să-i spună, lucruri de o extremăimportanţăpecareevitasesăilecomunicepentrucă, spunea ea: „nu venise încă timpul”. Dar separe că timpul venisepeneaşteptate şi îi răpiseprilejuldea-şidestăinuisecreteleşidorinţele.Câtdenedrept.DacăexistacuadevăratunJudecătorsuprem undeva acolo sus, în acel loc în care sespunecătrecsufletelemorţilor,acestaojudecasenedrept.Soartaîierapecetluităşiclipelenumărate. Prinfaţaochilorîitreceauimaginidemultuitate, care acum se redeşteptau cu repeziciuneîn conştiinţa ei, înghesuindu-se la ţărmul surpat

Căderea în gol

79

al egoului precum nişte valuri imense care selovescdestânciledinzare,capentrualedărâmasau străpunge. Se simţea spintecată de fiecareval care îi invada fiinţa, jupuindu-i pielea depe ea fără milă, şi lăsând sângele să se scurgăşiroaie, până când s-ar fi scurs tot, aruncând înea un gol adânc şi rece de ofilire şi uscăciune. La un moment dat, presată probabil deo curiozitate nestăpânită, Amy deschise gemulînalt al încăperii în care se afla, şi prin care seputeau observa în depărtare, cu uşurinţă, noriinegriidispuşihaoticînînaltulcerului.Înjurullor,se perindau în mod sistematic celelalte blocuricenuşii care păreau nişte piloni de susţinerea bolţii nocturne. Ceasul agăţat în peretelecamerei se apropia de ora 20:00, aşa că afară seînnoptase deja, iar oraşul arăta ca un brad decrăciun, împodobit cu nenumărate luminiţecare pâlpâie dezorganizat. Frigul care răzbăteaînăuntru prin deschizătura largă a geamuluiaburit, îţi pătrundea până în oase, dar Amypărea cănu simte această răceală bolnăvicioasă. Priveaîndepărtarecaşicumarficăutatsădesluşeascăceva,oformăsauoimpresie,şirămăseseaşanemişcată,vremeîndelungată,fărăaştidece,sau pentru ce. Probabil că privea înmărmurităfantomasoţuluiei,osiluetădefum,vagconturatăcesestrecuraneanunţatprintrevibraţiileaerului. Vântul care sufla puternic de afară îi

ALDYN

80

răvăşea părul negru şi des ce zbura în toatedirecţiile, şi bluza subţire de noapte pe careo purta. Părea că devenise ea însuşi o stafie,care atunci când pătrunde într-o încăpereaduce cu ea şi frigul cotropitor al morţii. În ochii ei se putea citi o suferinţănespusă care se accentua cu fiecare clipă caretrecea.Chipul i se sfrijise, şi din frumos şi suavprecum era, devenise încărunţit şi bătrânesc, deparcă timpul trecuse peste noapte şi produseseasupra ei o schimbare ce numai în decursulzecilor de ani ar fi fost vizibilă. Dar acumnimic nu mai conta, totul era deşertăciune. Lacrimi mărunte îi curgeau pe obrajiirotunzi şi palizi, care se împrăştiau imediat peîntreaga faţă, datorită furiei vântului. Atunci îşiridică unul dintre picioare şi păşi pe pervazulferestrei, apoi îşi trase încet şi celălalt piciorşi ajunse cu bine pe marginea prăpastiei, caredespărţea apartamentul de contextul lumiiexterioare.Stăteacaşicumarfistatpeunscaun,cu picioarele desculţe atârnându-i în afară, lafereastra larg deschisă a locuinţei. Nu se temeacă s-ar putea dezechilibra şi ar aluneca în hăulinterminabil ce se înălţa sub ea. Eramai sigurăpeea caoricând,pe tot ceea cegândea şi făcea. Măsură dintr-o aruncătură întreagadistanţăceseîntindeacaunuragansubgreutateaeişivrusăsară,darseopri.Mâinileîitremurauşise

Căderea în gol

81

ţineaucuputeredeunadintremarginilegeamului.Începusăplângăşimaitareşisăsughiţedeteamăşi de frig, şi se întrebă retoric: „De ce?”. Darrăspunsul întârziasăapară,şi tensiuneacreştea,gataoricândsăatingămomentulcriticşisăirumpă. Prăpastia haosului se întindea cu orepeziciune de nedescris în faţa ochilor spălaţidelacrimişitristeţe,cuprinzândînadâncimeaeiinobservabilăîntreagaviaţă,deparcăarfivrutsăosfărâmedintr-osingurămişcare,dintr-oloviturăprecisădesabie,careprinvitezaeiuluitoare,taiedirect şipentru totdeauna încarnevie.Rananumaipoatecicatriza,pentrucălovituraasecţionatceledouăpărţicaremaiînainteformauunîntreg,desprinzându-le în totalitate una de cealaltă. Ecaşicumviaţaarficurmatăîntr-oclipăîndouă,intrând neputincioasă pe tărâmul nesigur al luiHades: un tărâm al aşteptării şi al neputinţei.Pentrucăunomcareîşiîncheiedefinitivsocotelilecuviaţanusetemedepropria-iinexistenţă,pentrucă el conştientizează înmoddirect că legăturilecumişcarea nu s-au rupt pe deplin, se teme, laînceput înmod involuntar, apoi cât sepoatedeconştient, demodul în care este pus să aştepte. —Ce ne sfărâmă nouă existenţa celmaimult, şi nu ne lasă să ne visăm până la sfârşit,aparent împăcaţi, visul acesta scurt al vieţii?Cealtcevadecâtaşteptarea?Şidacăarfioaşteptarecare să ne ducă spre un lucru cunoscut, am

ALDYN

82

împărtăşi-ocuceamaimaredragosteşisiguranţă,dartocmaipentrucăeaneducecătrenecunoscutnuoputemaştepta.Ecevacaresepetreceînmodinexplicabil în sufletul şi conştiinţa oricărui om.De lucrul de care ne temem cel mai mult, ştiţicumeste,nuputemscăpa.Şi ştiţidece?Pentrucănepriveştepefurişcuproprialuiînfăţişare,şidinproprialuidimensiune.Apoivinemomentulcând prinde viaţă, când se materializează penesimţite şi ne cuprinde în ghearele lui ascuţiteşi sugrumătoare, şi asta fărăcanoi săneputemopunecâtuşidepuţin.Rezistenţanoastrăînfaţarezistentei lui, e incalculabilă şi fără importanţă. Rostul existenţial se pierdea într-oceaţă deasă şi nesfârşită, care ascundea misterenebănuite, devenind astfel ceva imposibil dedescifrat.Goluldesubpicioarele luiAmypăreao groapă fără fund, care înghiţea orice formăde viaţă, transformând-o în ceva indefinit,într-o neclaritate vecină cu obscurul. Astfel,clar-obscurul devenea aici un obscur-neclar.

Întunericul era dens şi gol. În liniştea sa profundă, presărată cu zgomote mute, se auzea într-o tăcere infernală, strigătul strident al tăcerii. Nu era nimeni în această imensitate şi totuşi cineva, sau ceva, a început să se mişte. Dacă ţi-ai fi deschis ochii, cu toate că diferenţa dintre închiderea şi deschiderea lor era absolut

Căderea în gol

83

insesizabilă, te-ai fi lovit instantaneu de zidul pietrificat şi rece al nimicniciei. Acel ceva, care a început să se mişte la un moment dat, împins de instinctul tangibil al existenţei, erai chiar tu, propria-ţi persoană înălţată la rangul de cădere.

*

Detectivul Mallone privea îngrozitcadavrul femeii întins pe asfaltul rece din faţablocului de la care aceasta căzuse. O baltă desânge îşi croisedrumprintre crestăturile străzii,răspândind în jur unmiros de făptură fragedă,care îşi găseşte sfârşitul în mod tragic, înaintede vreme. Cutia craniană era spartă şi creieriifemeii erau întinşi pe jos în diferite părţi, ca şicum ar fi format un puzzle irezolvabil. Braţeleerau deschise larg, ca şi cum ar fi îmbrăţişatîntreaga lume, pentru ultimă data şi pentrutotdeauna. Dacă abdomenul, care prezenta oproeminenţă uşor evidentă nu s-ar fi opus înurma impactului cu solul, probabil că femeiacare zăcea acum întinsăpe asfalt, ar fi intrat pejumătateînacesta,devenindparteintegrantăasa. Stăteaîntr-opoziţieincomodăcufaţasprepământ,căzândînplinşi îngolde laodistanţăcenu-iputeacurmaviaţa.Stăteacaşi cumarfiprivitînăuntrulacesteilumicrude,delacarenumaipoţiobţinenimic,şiîntr-oîncercaredisperată

ALDYN

84

şi nevralgică de ultimă clipă, cauţi totuşi unrăspuns, chiar dacă acesta este atât de radical. Mallone intuia că era o sinucidere şiîncerca să desluşească cauzele care au dus laproducereaei.Trupulfemeiiîicomunicaînmodindirectacest lucru.Ştiacănuomânăucigaşăoîmpinsesepe aceastade la fereastra locuinţei, cică propria conştiinţă făcuse acest lucru atât deviolent.Eraunexpert înmeseria sadedetectiv,şi nu de puţine ori rezolvase cazuri dintre celemai grele, doar de la primul contact cu scenaîntâmplării. În decursul anilor învăţase că maimult de jumătate din consecinţele acţiunii seaflă la locul impactului, şi că dacă ai o privirepătrunzătoare şi o minte ageră poţi desluşiimediat,fărăpreamultefort,opartealabirintuluice se înalţă atâtde sfidător şide convingător înfaţa anchetatorilor. Nu se lăsa niciodată înşelatde aparenţe, pentru că mergea dincolo de ele.

*

Nepoatespunecinevacăviaţanuîncepeşi nu se termină, cu o prelungă cădere în gol?Ocădere eternă ce prefigurează starea aduceriiaminte, a retrăirii conclusive a fiecărui detaliu,într-untimpcenuîşimişcăniciodatăsecundele.E destul de evident, că atunci când intrăm înmâinile vieţii, semnăm involuntar un pact cu

Căderea în gol

85

moartea,subscriemcondiţieieiprecare,şiatunci,când toate câte ne înconjoară sunt deşertăciuni,după cum ne spune şi Eclesiastul în cartea sa,ce putem face noi, nişte fiinţe atât de fragile?De fapt, care este rostul nostru? Există vreunulîn toată această imensitate ce nu ţine contcâtuşi de puţin de micimea înfăţişării noastre? Cum ar trebui să arate omul care să-şipoatădepăşicăderea?Saumaibinezis,ceartrebuiel să facă, să poate trece peste acestneajuns? Săse sinucidă, sau să continue să trăiască, cândsensuldevinefărădesens,cândlogicasepierdeînpânzeleabsurdului,şicândflacărasensibilăalumânăriieînconjuratăînîntregimedeîntuneric? Nu ştiu de ce se întâmplă adesea, caamintireauneifiinţedragi,pecareamîngropat-odemultînconştiinţă,săpersistetimpîndelungatînăuntrulnostruşisărevinăînmodneaşteptatlasuprafaţă,săsetrezeascăcaunvulcanînmijloculnopţiiveşniceşisăstrigecutoatăputereasacătrenoi, sănevorbească, aşa cumnevorbesc ideile,atuncicândsederuleazăfugitivprinlabirinturileîntortocheate ale minţii. E un fenomen ciudatşi inexplicabil, care trezeşte întreaga fiinţă laviaţă, revigorând-o dintr-o singură suflare. De fapt, acum, când uraganul tristelordureri a dat buzna peste liniştea nevătămatăa sufletului, spulberând-o, mi-aş permite săpun o altă întrebare, una care atinge în mod

ALDYN

86

direct existenţa:Ce ar fi omul fără amintirile sale? În lipsa lor ar mai fi el ceva, sau n-ar mai finimic? Cu siguranţă că ar fi. Ar fi TOTUL…

Cândvăzuanunţuldinziar,dr.Baldwinorecunoscu.Nuseschimbasefoartemult.Părulnegru şi lung, puţin ondulat, dezvăluia un chipinconfundabil:formasuavăşifinăafeţei,pecareseadăugausuccesiv,într-oarmoniedesăvârşităşineafectată,elementeledefinitorii,şivomîncepeaicicudescriereaochilorcareeraumarişibulbucaţi,privindspreunorizontinexistent,asemănătoricuceiaiDomnişoarei Pogany,celebrasculpturăa luiBrâncuşi,variantadinanul1913,apoi,deremarcaterauşibuzele,carenueraumicişiinobservabilecaînsculpturaanterioramintită,cidimpotrivă,eraumarişicărnoase,foartefrumosdecupateşiaşezateacoloîntr-uncontrastdirectproporţionalcuochii,completându-se reciproc pentru punctul centralalfeţei,caredezvăluiaunnassubţireşifeminin. Dr. Baldwin îşi spuse atunci: „ea trebuiesăfie”.Maipriviodatăcuatenţiepozadinziar,şirămasemutpentrucâtevaclipe.Nuîiveneasăcreadă. De când plecase de la Northown Bank,şi îşi deschisese propriul cabinet de psihiatrie,acumaproximativpatru luni, numai ştia nimicdeea.Seevaporaseînneant.Apoi,cândterminădecitittotarticolul,îşidăduseamadegravitateaşi ridicolul situaţiei. Atunci realiză că nimic

Căderea în gol

87

nu este întâmplător pe lumea asta, şi că toateaccidenteleseproduccuunscopbinedeterminat.Simţea că trebuie să ia odecizie, altfel arfi fostnedrept pentru toţi. Conştiinţa îl mustra şi îicerea răspunsul. Ştia că oricum avea să fie şiel pedepsit într-o zi pentru greşelile sale, şi nuvroia săaştepteaceeazi, careaveasă-l loveascăpe neaşteptat cu o parşivă viclenie. Dacă ar fiavutlaîndemânăunbici,dinaceleacarefolosescînmânăstiri călugării, s-arfi autoflagelat, s-arfibiciuitpânălasângeoziîntreagă.Darnuavea… Titlul din ziar, era scris cu litere mari:„După tragicul accident din liftul diabolic, familia LaShawn se stinge definitiv”. Lângă, era o pozăa soţiei lui Manton, iar mai jos se continuaarticolul, din care vom reproduce aici o parte:

„După aproximativ o săptămână de la moartea neaşteptată a domnului Manton LaShawn, care lucra la celebra companie de telecomunicaţii «People Talk», şi care îşi va găsi groaznicul sfârşit în urma unei căderi în gol cu liftul, de aproape 70 de etaje, datorită unei defecţiuni a sistemului de curent, soţia acestuia, Amy LaShawn, însărcinată în luna a patra, se aruncă de la fereastra apartamentului în care cei doi locuiau, amplasat la etajul 13, al unei clădiri de locuinţe, murind împreună cu copilul nenăscut. Se pare că vestea insuportabilă a morţii soţului a împins-o pe aceasta la un act necugetat, din care nimeni şi nimic nu o putea

ALDYN

88

opri, nici măcar copilul pe care îl purta în pântece…”

Dr. Baldwin înţelese atunci toate cauzelecareaudus lasituaţiade faţă, şi ştiacăpurtaşiel o parte din vina celor întâmplate. Acum îşiînţelese pentru prima dată pacienţii pe care îitrata, dereglările comportamentale ale acestoraşi fobiile de care sufereau. Era pentru primadată,când,caşipsihiatrusesimţeaneputincios,cu alte cuvinte, că avea el însuşi nevoie de unpsihiatru.Darnueranimeniînbiroulsăucaresăîlconsoleze,caresăîiofereunsfat,săîiîndrumepaşii, aşa cum îi îndruma el pe pacienţii săi. Gândindu-se la pacientul său, MantonLaShawn, pe care încercase din răsputeri să-ltrateze, şi aflând acum, pe această cale, despretragicul său destin, gândi în sinea lui, fără aputeaştidece,căpoateaşaeramaibinepentruLaShawn,pentrucădupăcumspuneaşiMurphyîn celebrele sale legi:„Mai bine să ai un sfârşit de coşmar decât un coşmar fără de sfârşit”.Poate că în acest fel, coşmarul insuportabil allui LaShawn se sfârşise, şi îl scăpase pe acesta,odată pentru totdeauna, de teribila senzaţie acăderii în gol, sau poate că,mort fiind, continuasă cadă şi acum, dincolo de această lume, într-un abis şi maimare. Într-o zi avea să afle şi elasta, să simtăpepielea lui cume sămori, dacăviaţacontinuăîntr-adevăr,saudacă,dimpotrivă,

Căderea în gol

89

se opreşte suspendată undeva într-o clipă careuită să mai bată, să-şi mai pulseze suferinţaîntr-o anumită direcţie. Cine ştie? Acum gustaviaţa,dargustulacestadeveneadinceîncemaiamar, creându-iundisconfortvecincunebunia. AtunciMaximiliantresări.Îşiaduseamintede ceva important, de ceva la care ţinea foartemult.Deschisesertaruldesusalbirouluidelucru,lacareseafla,şiundevaînspate,ascunsăparcăcupremeditareprintrecelelalteobiectecareumpleausertarulpânălarefuz,găsicutiaaceearoşiatică,demărimeaunuitelefonmobil,căptuşităcuocroialăfinădepluş,încarepăstraseşiacum,ceeacenuavuseseniciodatăprilejulsăfolosească.Otrasecugrijă afară şi odeschise ca şi cumarfi înfăptuitunritualsacru,cuoatenţieşioplăcerenespusă,deparcă,conţinutulaceleicutiiarfifostofiinţăvie,şin-arfivrutînruptulcapuluisăorănească. Din spatele capacului protector al cutiei,răsăriosplendoaredeinelcarestrăluceadintoateunghiurile de incidenţă. Era de o perfecţiuneaparte, care lăsa să se întrevadă imediat, atâteleganţa cât şi stilul cu care fusese executat. Înmijloc,asemeneauneifloricaretocmaişi-adesfăcutpetalele, îndreptându-se cu supleţe către soare,se înălţa opiatră cristalină, asemănătoare cuundiamantînminiatură.Îlprivicuadmiraţievremeîndelungatăşioftăadânc, frământatprobabildeamintirilepecareacestinelbuclucaşletrezeaîn

ALDYN

90

minteasa.Probabilcănicielnumaiştiabinelacesegândeşteînaceleclipe,iaroftatulacelaascuţit,pesemnecăeradoarunsimplususpin,unsuspindupă ceva care se pierduse definitiv în neguravremii.Scoaseineluldincutiaîncareseafla,îlmaipriviodată,caşicumarfiurmatsăsedespartăîncurânddeel,sărenunţeîntotalitatelafrumuseţeasa,–singuraîncaremaicredeaacumcuadevărat,–şiîlaşezăpemasă.Eraudoareidoi,şigândulcareîiunea,darcare,înacelaşitimp,îişidespărţea… Luăunpixdepebirouldelucruşiofoaieşiîncepusăscrie.Scriacuorepeziciunedenedescrisşicuoapăsareatâtdeaprinsăîncâtbiroulscârţâiadintoateîncheieturile.Scriacaşicumştiadinainteceea ce avea de scris, de parcă memorase pedinafarăfiecarecuvânt,şiacum,nufăceaaltcevadecâtsăletranspunăpefoaiadehârtie,fărăasegândi lasensulşi laordinea lor.Eramaimultoscrieremecanică.Terminăîntr-untimprecorddescris,şiapoideschiseunsertarmicuţdinparteainferioarăabirouluisău,pecarenuîldeschideaniciodată.Ştiacăacumvenisemomentul.Scoasepistolul nefolosit din sertarul cu pricina, îlîncărcă,şitrase.Sângeleseîmprăştiecaapadintr-un robinet pornit la maxim, în toate direcţiile,murdărindatâtscaunulpecareacestaseaflaatuncicând îşi pusese pistolul la tâmplă, cât şi parteadin spate a peretelui şi o bunăparte a biroului.Sângelesărise,caşiculoareaaruncatădeunpictor

Căderea în gol

91

abstract pe pânza sa, direct din vârful pensulei.

Întunericul era dens şi gol. În liniştea sa profundă, presărată cu zgomote mute, se auzea într-o tăcere infernală, strigătul strident al tăcerii. Nu era nimeni în această imensitate şi totuşi cineva, sau ceva, a început să se mişte. Dacă ţi-ai fi deschis ochii, cu toate că diferenţa dintre închiderea şi deschiderea lor era absolut insesizabilă, te-ai fi lovit instantaneu de zidul pietrificat şi rece al nimicniciei. Acel ceva, care a început să se mişte la un moment dat, împins de instinctul tangibil al existenţei, erai chiar tu, propria-ţi persoană înălţată la rangul de cădere.

Auzind ciudatul sunet venit din biroulşefului ei, secretara, aflată în camera alăturată,bătu la uşă de câteva ori, după care, văzând căşefuleinuîirăspunde,intră.Înmomentulîncaredeschise uşa şi văzu întreaga scenă de coşmar,desprinsă parcă dintr-un filmde groază, vru săţipe, dar numai avuputerea necesară, aşa că oluălafugăspreprimultelefonşiformănumărulde urgenţă al autorităţilor, abia reuşind să sestăpâneascăşisăîndrugecâtevacuvinte,pentruasefaceînţeleasă. Poliţiasosi încâtevaminuteşi îşi începufărănicioreţinereinvestigaţia.Cazulerasimplu,şi nu necesita alte cercetări suplimentare, era

ALDYN

92

vorbadespreosinucidere.Pebiroulvictimeieradeclaraţia proaspăt scrisă şi pătată de sânge aacesteia,iardeasupraei,seaflauninelcudiamant,foarteplăcutvederii. După ce fotografie întreaga scenă,detectivulMallone Fox care avea dejamânuşilepuse, ridică inelul şi îl studie cu atenţie.Acestaîncepu să strălucească în lumina interioară acamerei, ca un nestemat scos din adâncurilepământuluidintr-odatălasuprafaţă.Eramirific.Pe spatele lui era inscripţionată o declaraţie pecare detectivul Mallone nu o înţelese: „Pentru Amy”. Apoizărifoaiaumplutăpânălarefuzdetuşulcaldalpixului,amestecatcusângeleşimaicaldaldecedatului,pecareoridicăşiciti:

„În acest moment, de maximă intensitate, viaţa mea nu mai are niciun rost, mă simt incapabil şi inutil pentru aspiraţiile acestei lumi. Am încercat o vreme să înţeleg nebunia din minţile oamenilor şi durerea din sufletele lor, dar am eşuat. Am ajuns eu însumi în pragul nebuniei. Prin sfaturile mele de doi bani am grăbit sfârşitul unui om, care după ce vine la câteva şedinţe de psihiatrie în cabinetul meu, moare în liftul de serviciu, într-un mod cât se poate de absurd. Nimeni nu merită aşa ceva. Apoi, la aproape o săptămână de la evenimentul

Căderea în gol

93

cu pricina, soţia acestuia, însărcinată în luna a patra, se sinucide aruncându-se în gol de la etajul apartamentului în care locuia. Aici intervin eu. Aceasta este vina mea şi mi-o asum. (Celedouăpropoziţii erau scrise culiteremaigroasedecâtcelelalte,semncăautorulle scrisese odată, apoi se oprise asupra lor şi leîngroşaseînmodintenţionat).

Cea pe care am iubit-o atât de mult, nepreţuita mea Amy MacVille, se va dovedi în scurt timp nepotrivită pentru mine, sortită altui bărbat, ca şi cum iubirea ar fi un joc la loterie, construit pe legile hazardului şi întâmplării, cu alte cuvinte pe noroc, şi nu o certitudine, ceva pe care să te poţi baza. Acum sunt ferm convins: nu avusesem noroc. Un cuvânt mic pentru literatură, dar unul imens pentru soarta şi destinul unui om. Eu şi Amy ne-am cunoscut la banca «MoneySociety» la care lucram amândoi, şi ne-am plăcut încă din prima clipă. Nu eram iubiţi, dar ne întâlneam destul de des, şi mai mereu după serviciu, pentru o partidă năvalnică de sex. Nu ştiam că are pe cineva, un alt iubit adică, pentru că nu mi-a spus niciodată. Nu mergeam niciodată la ea acasă, nici măcar nu ştiam unde stă. Ori veneam la mine, şi asta se întâmpla în cele mai multe din cazuri, ori mergeam pe la vreun hotel, unde nu stăteam mai mult de câteva ore.

ALDYN

94

Apoi, într-o zi, încep primele simptome ale unei sarcini, dureri abdominale, greţuri, vărsături, şi restul, moment în care Amy îşi va face şi testul de sarcină. Ştiu că aşteptam răspunsul ei cu o nerăbdare ce nu poate fi transpusă în cuvinte, şi dacă avea să iasă pozitiv, adică să fie însărcinată, aş fi acceptat cu bucurie întreaga situaţie. Vroiam chiar să o cer de soţie, mă şi interesasem pentru un inel scump, însă testul de sarcină era decisiv. Cu toate acestea eram mai mult ca sigur că ea este însărcinată, nu aveam absolut nicio îndoială, de aceea am şi cumpărat inelul respectiv, pe care l-am lăsat aici drept mărturie, pentru toţi aceia care se vor încumeta să citească ultimele mele cuvinte. Cele mai sincere dintre toate. Am fost surprins de răspunsul ei, care a venit pentru mine ca o puternică lovitură drept în centrul pieptului, sfărâmându-mi inima în mii de bucăţele. Testul ieşise negativ, şi îl făcuse de mai multe ori, după cum mi-a declarat la vremea respectivă, semn că nu era însărcinată. Apoi, a dispărut pur şi simplu şi de la banca «MoneySociety» şi din viaţa mea. Nu am mai ştiut nimic despre ea. Îşi schimbase numărul de telefon şi nu o mai puteam contacta. Pur şi simplu se evaporase. Dintre toate femeile din viaţa mea la ea am ţinut cel mai mult, pe ea chiar am iubit-o, dar încercam să nu îi arăt prea mult asta, pentru că ştiam că ea nu nutreşte aceleaşi sentimente pentru mine. Mă păstra doar ca pe o jucărie sexuală, veşnic la comanda şi dorinţele ei, iar eu, – eu nu vroiam să forţez deloc nota,

Căderea în gol

95

pentru a nu strica întreaga situaţie, (relativa apropiere care se stabilise între noi). Simţeam că există un început între noi, o posibilă relaţie de lungă durată, care s-ar fi consolidat prin apariţia acestui copil, pe care îl aşteptam şi îl iubeam ca pe lumina ochilor. Nu fusesem niciodată căsătorit şi ştiam că acesta ar fi fost momentul, dar m-am înşelat încă odată. De data asta însă, pierdeam un lucru la care ţineam, o femeie pe care o apreciam. Despărţirea de ea nu era ca despărţirea de una dintre acele femei pe care nu puneam niciun preţ, pe care le foloseam doar pentru a-mi satisface dorinţele sexuale. Acum roata se întorsese împotriva mea, mă ajunsese mânia lui Dumnezeu, eram un însumi folosit şi nu puteam face nimic, niciun lucru care să schimbe această situaţie. La scurt timp după despărţirea de ea, m-am resemnat. Eram dispus să o iau de la început, aveam destui bani încât să agăţ orice femeie tânără şi să o fac să mă iubească. Dacă nu pentru ceea ce eram, măcar pentru bani.

Într-o zi, primesc vizita unui pacient, tulburat de câteva temeri şi fobii, pe nume Manton LaShawn, care se va dovedi a fi de fapt soţul celei pe care eu o iubeam nespus: Amy MacVille, care acum devenise Amy LaShawn. Acest lucru l-am aflat acum, când scriu aceste rânduri, când din greşeală am văzut poza iubitei mele Amy în ziar, alături de povestea tragică ce i-a curmat necruţător viaţa.

ALDYN

96

Am înţeles imediat că acel copil pe care îl purta în pântece, era al meu, de aceea a şi dispărut ca o fantomă din viaţa mea, fără a-mi spune un cuvânt, şi am mai înţeles şi că în timp ce noi ne întâlneam în acele seri fierbinţi, pe care nu le pot nici acum uita, ea se iubea şi cu Manton LaShawn devenit ulterior pacientul meu, care, simţind o oarecare neregulă în viaţa personală, începe să dezvolte temeri şi fobii. Cred că s-a depărtat atunci de mine pentru că îl iubea mai mult pe LaShawn, de fapt ce spun mai mult, numai pe el îl iubea, care îi va deveni soţ, dar care nu ştie că va trebui să crească un copil care nu îi aparţine. Totuşi, o forţă mult mai mare decât noi, inexplicabilă din orice punct de vedere, vede toate aceste lucruri care se petrec sub soare în fiecare clipă, şi decide să nu le lase la voia întâmplării. Astfel, situaţia se va schimba, unindu-ne pe toţi patru într-un destin ce se va continua şi dincolo de moarte, pentru că viaţa asta, nu reprezintă altceva decât o prelungă cădere în gol, iar în momentul în care ajungi la capăt, în momentul în care nu mai ai unde să cazi, atingi moartea. LaShawn moare într-un accident de lift, Amy se aruncă de la etaj cu propriul meu copil, iar eu, eu pentru ce mai trăiesc?”

Maximilian Baldwin25 Octombrie 2010

În anul 2010, laEditura „AXIS LIBRI”

a Bibliotecii Judeţene „V.A. Urechia“ Galaţisemnalăm următoarele apariţii:

Omul tranziţiei / Ivan Ivlampie;Totalitarism şi victimizare / Viviana Ivlampie;Ghidul turistic al Galaţiului / Zanfir Ilie, Pompiliu Comşa;Dialoguri socratice / Viorel Dinescu;Dicţionar enciclopedic de expresii celebre / Teo-dor ParapiruTrandafirul galben / Nicolae-Paul Mihail;Războiul lui Puf / Ioan Toderiţă;Am fost cândva OM / Marius Cioarec;Catrafuse / Victor Cilinca;Povestiri despre demonul politic / Ion Cordonea-nu;Indexarea publicaţiilor de drept / Dorina Bălan;Biblioteca Publică „V.A. Urechia” Galaţi : mono-grafie (Vol. 1 şi 2);Oameni în memoria Galaţiului 2009;GHIDUL Bibliotecii „V.A. Urechia” 2010;Anuarul evenimentelor culturale 2010 (Anul I, Nr. 1);Buletinul Fundaţiei Urechia (Anul 8, Nr. 11);Revista AXIS LIBRI (Anul III, nr. 6, 7, 8, 9)Revista Asociaţia - trimestrial

În curs de apariţiela

Puzzle cu Vasile / Katia Nanu Ion Barbu: categorii abisale matematice/ Ioan ToderiţăDomnul Darwin de Veneţia / Teodor Parapiru Bună seara, domnule Mallarmé / Ioan Tode-riţăAgonie de sărbători / Aurel StancuArhipelag stelar / Viorel DinescuFilmul american / Grid Modorcea