DESIGNURI EXPERIMENTALE

OBIECTIVE -sa intelegem care sunt elementele necesare pentru a crea un

design experimental corect; -sa identificam diferite tipuri de designuri

DESIGN EXPERIMENTAL Un design experimental => reprezinta un plan, o procedura specifica, folosita pentru a cauta un raspuns la ipoteza cercetarii; cum se culeg si se analizeaza datele.

FACTORI CARE INFLUENTEAZA DESIGNUL EXPERIMENTAL- limitarile nivelului de control pe care cercetatorul il poate exercita asupra oamenilor din sistemul social.- slaba formulare conceptuala;- validitatea redusa a instrumentelor;- relatii complexe intre numarul mare de variabile; - lipsa unor modele teoretice consolidate si dezvoltate.

CARACTERISTICILE UNUI BUN DESIGN EXPERIMENTAL - designul experimental nu trebuie sa permita erori in estimarea si compararea efectelor tratamentelor (interventiilor);

- experimentul trebuie sa faciliteze estimarea corecta a erorilor experimentale la nivelul unitatilor experimentului;- trebuie utilizat un numar adecvat de repetari ,astfel incat efectele tratamentului sa poata fi estimate cat mai precis ;-unitatile experimentale trebuie grupate pentru a controla sau

balansa sursele de variatie externa;

CARACTERISTICILE UNUI BUN DESIGN EXPERIMENTAL- designul experimental trebuie sa fie cat mai simplu in raport

cu obiectivele studiului;- resursele trebuie utilizate cat mai eficient.

DESCRIEREA DESIGNURILOR se realizeaza prin simboluri:

- Observatii ,masuratori (simbolizate prin O);- pot fi reprezentate de masuratori unice de ex.:inaltimea,greutatea corporala,sau rezultatele aplicarii unor chestionare, baterii de teste, instrumente ,aparate. dacă sunt masuratori specifice le vom nota cu O1 ,2

interventii, programe,tratamente ( simbolizate prin X); pot fi interventii simple (interventia unui stimul

perturbator in masurarea timpului de reactie ) sau pot fi interventii complexe gen programe de training sau interventii psihoterapeutice; la fel ca si in cazul observatiilor le vom diferentia prin :x1,x2

Grupuri => fiecare grup experimental are propria linie in structura design-ului; mai multe grupuri insemna mai multe linii.Modul in care grupurile sunt construite este simbolizat la

inceputul fiecarei linii.

R-grupuri randomizate N –grupuri non echivalente C –balansare (construirea de grupuri similare ca structura).

Timpul –este reprezentat printr-o sageata trasata de la stanga ladreapta

EXEMPLU DE DESIGN

R O X OR O O

R – indica selectia aleatoare a grupurilorO - reprezinta etapele masurarii X- reprezinta interventia (numai in grupul experimental)

Alinierea pe verticala indica faptul ca pretestul si posttestul sunt masurate in acelasi timp la

ambele grupuri.

Concluzie : Imaginea => reprezinta un design experimental ,comparat pe grupuri randomizate

cu masurare pretest si posttest.

R O1 X O1,2

R O1 O1,2

O1 - in pretest a fost aplicata o proba iar in posttest pe langaproba O1 a mai fost aplicata si proba O2 (indicii arata subseturi ale masuratorii).

CLASIFICAREA DESIGNURILOR- Daca este selectia aleatoare atunci vorbim despre un experiment real sau randomizat;- Daca nu exista selectie aleatoare ,grup de control sau masuratori multiple atunci vorbim despre un non experiment.

- Daca nu exista selectie aleatoare dar exista grup de control sau masuratori multiple vorbim despre un cvasi experiment.

TIPURI DE DESIGN EXPERIMENTAL

R X OR O

1 -Experiment randomizat numai cu posttest.

N O X ON O O

2-Cvasi experiment cu pretest si posttest , grupuri non echivalente

X O3. Numai posttest non experiment

Designul experimental cu doua grupuri:

experimentul care explica interferenta ca una din cauzele majore ale uitarii.

teoria interferentei postuleaza existenta unor efecte negative pe care invatarea unui material le are asupra invatarii (retinerii )altui material.

Exista doua situatii de infuenta:- interferenta retroactiva cand un material nou produce efecte

asupra invatarii materialului vechi; - interferenta proactiva cand informatia insusita anterior

o influenteaza negativ pe cea nou insusita. Grup experimental memoreaza o lista de cuvinte A si apoi

o lista de cuvinte B ,iar dupa o perioada I se cere sa reactualizeze lista A.(Inferenta retroactiva).Grupul de control memoreaza doar lista A pe care o reproduce

dupa un interval de timp.

Modelul de design posttest cu doua grupuri randomizate

R X OR O

Designuri experimentale cu mai multe grupuri:R X 1 O1

R X 2 O1

R X3 O1

………………………….

R Xn O1

Exemplu 1. Experimentul cu privire la influenta cantitatii de marihuana din mancare asupra capacitatii de invatare. (2,4,6,8,gr de THC)

Exemplul 2 . Experimentul cu privire la relatia dintre deprivareade somn si concetrarea atentiei la sarcini dificile (8,16,24,32,40 de ore fara somn).

Tipul de design experimental cu tip pretest-posttest cu mai multegrupuri :

O1 X 1 O2

O1 X 2 O2

O1 X3 O2

………………………….

O1 Xn On

Experimentele privind influenta diverselor forme de psihoterapie.

Designul experimental cu grupuri pereche presupune masurarea in cazul fiecarui subiect a nivelului

unei variabile despre care stim ca este corelata cu variabila independenta.

Ex: Experimentul cu privire la corelatia dintre efectele stresului generat de caldura si capacitatea de rezolvare de probleme.

Designul de tip Solomon (1949)

R O X OR O OR X OR O

Se folosesc patru grupuri : 2 experimentale si doua de control. Cate un grup experimental si de control sunt supuse pretestului si posttestului. Celelalte doua grupuri sunt supuse doar posttestului. Prin comparatii reciproce validitatea rezultatelor creste.

Designul cu schimbarea grupurilor:

R O X O OR O O X O

Grupurile isi schimba rolurile generand un design experimental extrem de solid . Variatia variabilei independente se produceasupra ambelor grupuri.

Designul experimental pe grupuri natural

presupune cautarea unor relatii intre caracteristicile individuale ale subiectilor si performantele acestora.

Ex: experimentul privind diferentele in capacitatea de memorare la tineri, varstnici si adulti. In aceste conditii nu putem asigura echivalenta grupurilor decat in privinta nivelului variabilei independente.

Exercitii Trei grupuri de 40 de subiecti selectionati prin

randomizare ,participa la o experienta asupra influentei sociale.

1. Subiectilor li se cere sa acorde o nota de la 0 la 20 care sa exprime gradul de simpatie pe care le –o inspira figura cuivaprezentata printr-o fotografie.

2. Dupa o saptamana ,cele trei grupuri sunt convocate din nou pentru aceeasi sarcina. Intre timp,grupul 1 a fost supus unui discurs care a depreciat aceasta persoana, grupul 2 a fost supusunui discurs care a apreciat aceasta persoana iar grupul trei nu a a fost supus nici unui discurs . Care este designul experimental?

DESIGNUL EXPERIMENTAL

R O1 X 1 O2

R O1 X 2 O2

R O1 O2

Exp.2 Ne intereseaza realizarea unei cercetari asupra efectului barbituricelor cu privire la timpul de reactie. Grupul nr.1 nu a luat barbiturice Grupul nr 2 a luat placeboGrupul nr.3 a luat barbiturice Care este design-ul experimental ?

ETICA SI DEONTOLOGIE IN EXPERIMENTUL PSIHOLOGIC

DEONTOLOGIA

reprezintă normele de conduită şi obligaţiile etice (morale) ale unei profesiuni

-Pentru desfăsurarea unui experiment psihologic deontologic , trebuie respectate o serie de principii ,norme ,reguli,unanim valabile.-Principii si standarde nationale si internationale de deontologie în psihologia experimentală

PRINCIPII SI STANDARDE DEONTOLOGICE NAŢIONALE

LEGEA NR.213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu liberă practică înfiintarea,organizarea şi funcţionarea Colegiului Psihologilor din Romania

Art.17 Obligatiile psihologului cu drept de liberă practică-să cunoască şi să respecte prevederile legale în vigoare cu privire la exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică-să se conformeze şi să respecte Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică -să exercite dreptul de liberă practică în limitele stabilite prin tipul de atestat detinut -să-şi asume intreaga responsabilitate fata de beneficiar ,manifestand constiinciozitate,şi probitate profesională-să servească interesele beneficiarului în acord cu interesul public şi cu exigentele profesionale

Normele metodologice de aplicare a Legii 213/2004 - psihologul este independent profesional şi nu poate fi supus nici unei îngrădiri sau presiuni de orice tip (drept de iniţiativă,decizie,asumarea responsabilităţii, lucrul în echipă)

- psihologul este obligat să păstreze confidenţialitatea în legătură cu faptele, şi informatiile de care a luat la cunostinţa,în exercitarea atribuţiunilor funcţionale,este interzisă utilizarea informaţiilor în interes personal, sau în beneficiul unui tert- în condiţiile legii psihologul este obligat să dezvăluie aspecte cuprinse în confidentialitatea actului psihologic. - confidenţialitatea persistă şi după încheierea relaţiilor profesional- psihologul răspunde disciplinar pentru incălcarea principiilor confidentialităţii.

CODUL DEONTOLOGIC AL PROFESIEI DE PSIHOLOG CU DREPT DE LIBERĂ PRACTICĂ

Art.14.6.-Standarde internaţionaleIn activitatea de cercetare sttintifică se vor promova pe cât

posibil cele mai noi metodologii de cercetare

Art.14.2. Acordul de cercetareAtunci cand psihologii au nevoie de aprobare vor furniza toate

datele necesare pentru acordarea aprobării iar protocolul de cercetare să respecte aprobările primite

Art.14.3.Obţinerea consimtământului Psihologii sunt obligaţi de a aduce la cunostinţa

participanţilor:scopurile cercetării, durata,procedurile,riscurile,beneficiile ,compensatiile,limitele confidentialităţii,dreptul de a se retrage, orice alte date care pot vicia consimţământul. Sunt obligaţii să minimalizeze riscurile,daunele şi suferinţa.

Art.14.4 Utilizarea de suport audio si videoPentru inregistrări audio şi video se va obtine consimţamantul

informat,cu oferirea de garanţii cu privire la utilizarea

inregitrărilor fără a produce daune de nici un fel celor implicaţi.

Art.14.5. Limitări ale informării Designurile experimentale cu scopuri ascunse nu vor fi folosite

decat in condiţa in care alternativa de prezentare corectă nu este realitabilă stiinţific . Participantii în acest caz trebuie informatii, stabilindu-se dreptul de ase retrage oricand al oricărui participant.

Art.14.6.-Excepţia de consimţământIn activitatea de cercetare stinţifică psihologii se pot dispensa de

consimţământul informat atunci cand cercetarea nu produce daune sau cand aceasta este permisă de reglamentări legislative.

Art.14.7. Persoane si grupuri vulnerabile Examinarile,cercetarea se va efectuanumai după luarea tuturor măsurilor de protectie mai ales in cazul grupurilor vulnerabile

Art.14.8. Evitarea unor categorii de subiecţi. Nu vor fi folosite categorii de persoane vulnerabile sau incapabile daca cercetarea poate fi finalizată la fel de bine cu persoane capabile sau invulnerabile.

Art.14.9.Manipularea prin cresterea compensatiilor. Se va evita utilizarea compensatiilor excesive pentru participarea la cercetare sau obţinerea consimţământului mai alesîn condiţiile in care sunt evidenţe clare că există riscul producerii de suferinţa si daune.

Art.14.10 Utilizarea animalelor în cercetare.Se va evita pe cat posibil generarea de suferinţe animalelor implicate in cercetare.

Art.14.11 Corectitudinea datelor

Psihologii nu au voie să prezinte date false,pentru care nu s-au facut măsurători.In caz de constatare a erorilor acestea se vor corecta, altfel ele vor anula cercetarea.

Art.14.12 Plagiatul Este interzisă prezentarea de catre psihologi de date sau rezultate

din alte studii sau cercetări ca apartinându-le lor.

Art.14.13 Abuzul de status Creditarea psihologilor pentru cercetările făcute se va face in

funcţie de contribuţia fiecăruia si nu in funcţie de statusul detinut.

Art.14.14. Transmiterea datelorAtunci cand există solicitări de folosire sau de verificare a datelor acestea se vor realiza numai în măsura în care se asigurăconfidenţialitatea acestora

Art.14.15.Protejarea datelor Datele cercetării trebuie păstrate în condiţii de securitate.

Art.14.16. Onestitatea stiintifică Pe durata întregii cercetări psihologii vor

manifesta :imparţialitate,obiectivitate,respect pentru dreptul deproprietate intelectuală,relevanţa stiintifică,

Art.14.16. Onestitatea stiintifică Pe durata întregii cercetări psihologii vor

manifesta :imparţialitate,obiectivitate,respect pentru dreptul deproprietate intelectuală,relevanţa stiintifică,

Art.14.17.Buna conduită în cercetarea ştiintifică. Se va evita :ascunderea sau înlăturarea rezultatelor nedorite,confectionare de rezultate, inlocuirea rezultatelor cu date fictive,interpretarea deliberat distorsionată a rezultatelor,deformarea concluziilor,plagierea rezultatelor,sau a publicatiilor altor autori,neatribuirea corectă a paternităţii,deturnarea de fonduri ale cercetării,nerespectarea condiţiilor de confidenţialitate.

REGLEMENTARI DEONTOLOGICE ALE ASOCIATIEI AMERICANE DE PSIHOLOGIE

Cinci principii majore si zece standarde etice:

Principii1.Trebuie protejat statutul personal, financiar, social,

organizational, politic al participanţilor.2.Fidelitatea si responsabilitatea psihologului3.Psihologii sa-si respecte profesia sa-si promoveze elemente clare

si corecte in practica lor4.Psihologul sa-si cunoască limitele competentei si sa nu-si

folosească cunostintele in scopuri de calitate indoielnica5.Psihologii să respecte diferentele interumane incepând de la

varsta pâna la religie sau orientare sexuală

Standarde1.Respectarea codului de etică in orice conditii 2.Necesitatea imbunatatirii permanente a competentelor profesionale3.Relatiile interumane

-excluderea discriminării de orice fel -interdicţia de a hartui persoanele cu care intră in contact pentru scopuri personale-psihologii nu au voie să se afilieze unor persoane care la afecteaza obiectivitatea-nu au voie să exploateze persoanele care se află in subordinea sau supervizarea lor.

5.Interzicerea decalratiilor false privind pregatirea,competentele,experienţa sau taxele percepute

6.Taxele percepute trebuie să corespundă realităţii7.Educatia psihologilor.Acestia trebuie să dea informaţii

clare ,corecte ,complete şi să nu aibă nici un fel de relaţie altfel decat profesională cu studentii sau cu alte persoane cau care lucrează

8.Activitatea experimentală trebuie să fie completa si corectă 9.Testele realizate de acestia trebuie să fie in concordanţa cu

procedurile psihometrice,cu standardizarea si validitatea unui test

10.Terapia aplicată de psihologi .Psihologul are voie sa incheie procesul de psihoterapie in momentul in care acesta nu mai este

necesar sau cand se simte amenintat de pacient sau de vreun apropiat al acestuia.

FORMULAREA IPOTEZELOR

1.Invatarea procedurilor de găsire a problemei de cercetat2. Deprinderea cu specificarea problemei de cercetare3. Invatarea procedurilor de formulare a ipotezelor legate de cercetare

FORMULAREA SPECIFICĂ A PROBLEMEI DE CERCETARE

- Modul de formulare va ghida intregul proces de cercetare- Tema de cercetare trebuie formulată in termenii unui “obiect

de cercetare”- Tema de cercetare trebuie să a aibă un caracter

specific,precis.- Problema de cercetare este o intrebare sau o propozitie care

se referă la o relatie intre două variabile. - Să fie rezolvabilă prin metode stiintifice- Să aducă un răspuns care să contribuie în mod semnificativ

la progresul cunoaşterii

Exemple:

FORMULAREA IPOTEZELOR

“Formularea ipotezei este cea mai importanta faza creativă a experimentului” (Paul Fraisse)

- Cercetătorul isi imaginează relaţia care ar putea să existe intre două fapte

- Anuntă posibiliatea existenţei unei relaţii între variabila independentă si cea dependentă

CERINŢE ALE UNEI IPOTEZE STIINTIFICE Să fie verificabilă, testabilă,cu o validitate care să

poată fi demonstrată Sa fie economica Sa fie exprimata sub forma operationala –transpusa in

comportamente direct observavile Sa fie verosimila adica in consonanta cu alte ipoteze

din acelasi domeniu Sa vizeze posibilitatea generalizarii datelor

TIPURI DE IPOTEZE- Ipoteza stiintifica (Hs) ce defineşte relaţia

posibilă/probabilă între variabilele investigate- Ipoteza nulă (Ho) care se referă la afirmaţia că nu există

nici o relatie intre variabilele investigate.Ipoteza indusă - are la bază observarea directă a faptelor Ipoteza dedusă - decurg pe cale raţională din relatiile deja cunoscute sau din teorii

VERIFICAREA IPOTEZELOR Presupune testarea ipotezei ,confirmarea sau infirmarea

acesteia prin intermediul experimentului organizat Pentru a fi verificată o ipoteza trebuie operationalizată

adică transpusă in termeni: măsurabili,cuantificabili,observabili

Verificarea este : directă cand observăm ambii termeni ai relatiei ipotetice indirectă cand unul din termenii relatiei ipotetice nu este

observatExemple: experimentul cu lista de cuvinte si experimentul cu privire la relatia dintre excitabilitate si extroversiune.

VARIABILELE EXPERIMENTALE

VARIABILA => reprezintă orice caracteristică a organismului, mediului sau situaţiei experimentale, ce poate lua diferite forme de la un organism la altul de la un mediu la altul, de la o situatie experimentală la alta.

Ex: QI,TR –numarul de incercari pentru a obtine o perfomanta, doza de medicament, un anumit comportament

CATEGORII DE VARIABILE

VARIABILA INDEPENDENTA (V.I.)-este variabila al cărei nivel este modificat, variat de experimentator în diferite situatii,momente,-este variabila stimul

VARIABILA DEPENDENTĂ-este variabila care măsoară, influenta, efectul, modificările comportamentale.

CATEGORII DE VARIABILEo Variabile discrete (grupate in categorii –o persoana este

femeie sau barbat un stimul este prezent sau absent )o Variabile continue (acelea care se manifesta de-a lungul

unui continuum-latenta unui raspuns)o Variabile cantitative ( masurabile intr-o unitate de măsura

si calitative (de tip, eticheta , diagnostic-atractivitate –nonatractivitate)

VARIABILA INDEPENDENTĂ

sunt factorii pe care experimentatorul îi manipulează în scopul de a stabilii influenţa aupra comportamentului

Caracteristici fundamentale ale VI sunt:

- să poata fi izolată în cadrul variabilelor stimul - sa varieze independent, fara sa atraga dupa sine modificarea

altor variabile indepepndente - sa poata fi variata, manipulata

MODIFICAREA, VARIEREA VARIABILEI INDEPENDENTE

variatia V.I trebuie să fie diferită faţă de evenimentul aleator

se realizeaza sub controlul celui care conduce experimentul variatia ,manipularea presupune ca V.I.să fie prezentă în

cel puţin 2 formeEx: medicament -placebo

MODALITATI DE VARIERE A VARIABILEI INDEPENDENTE

Prezenta sau absenta stimululuiEx: medicament -placebo Administrarea unor nivele, mărimi diferite ale variabileiEx: Influenta marijuanei asupra retinerii unui material Varierea tipurilor de variabile utilizateEx: Reactia unei persoane fata de alta este determinata de

eticheta data de un tert

MANIPULAREA EXPERIMENTALA A VARIABILEI INDEPENDENTE

Manipularea experimentală => reprezintă situatia in care experimentatorul administrează intr-o

manieră controlată un nivel al variabilei la un grup şi un nivel diferit al aceleaşi

variabile la un alt grup.Experimentul lui Shuell –influenta exercitiilor in retentia de

lunga durata.

MANIPULAREA EXPERIMENTALA A VISe realizeaza prin:

- manipularea instructajului - manipularea evenimentelor - manipularea diferentelor individuale prin intermediul variabilelelor etichetă (ex,nivelul stimei de sine,al anxietăţii,etc)

Manipularea instructajului

Un grup primeste un instructaj, cel de-al doilea grup primeste alt instructaj

Experimentul 1. Ipoteza : Nivelul de anxietate creste performantamnezica

Limite ale acestui tip de manipulare:-solicita un nivel crescut de atentie

-complexitatea manipularii prin instructaj trebuie sa fie scazuta.

Manipularea evenimentelor

- doza diferita de medicament ,nivelul diferit al stimulului ,existenta unui experimentator complice, etc

Exp.3. Ipoteza : Simpatia fata de altii este partial determinata de comportamentul manifestat de acestia .Complicele manipulatin mai multe situatii.

Manipularea diferentelor individuale prin intermediul variabilelelor etichetă

- variabile invocate sau eticheta : sex, pregatire scolara, ocupatie, QI

- este de fapt un criteriu de selectie a subiectilor

Manipularea variabilei intermediare

Daca manipularea exerimentala are ca obiect manipularea unei stari psihologice interne care apoi influenteaza comportamentul, atunci avem o situatie de manipulare a unei variabile intermediare.Exp.4 –Ipoteza : Frustrarea duce la cresterea furiei si ulterior

a agresivitatii.

Manipularea variabilei intermediare

Variabilele intermediare sunt niste agenţi care mediază intre mediu si comportament-o stare de moment -o trasătură permanentă

CONSTRUIREA SI NUMARUL VARIABILELOR INDEPENDENTE

definirea variabilei independente transformarea variabilei independente in termeni

operationali concreţi apar dificultăţi in cazul in care VI sunt conctructe

abstracte (instabilitate,frustrare) numarul de variabile independente manipulate in experimentul

tipic variaza de la 2 la 4 .

VARIABILA DEPENDENTA

este definită ca variabila comportamentală desemnată pentru a măsura efectul VI

răspunsurile organismului la modificarea variabilei independente

Caracteristici:

-observabilă-inregistrabilă-cuantificabilă-sensibilă la modificările VI-nu este modificată direct de experimentator.

Exp. Empatia proastei dispozitii VD –empatia VI –proasta dispozitie Vom selecta acea variabila dependenta VD care reprez. raspunsul

cel mai sensibil la variatia VI

MODALIATATI DE ABORDARE A VARIABILEI DEPENDENTE

Observatia directă Masuratorile indirecte Opiniile despre stimul Raportul verbal –descrierea evenimentelor care au loc în

interiorul subiectului.

Exercitii

Exp.1: Levine,Chein ,Murphy privind denumirile acordate unor stimuli ambigui ,cromatici si acromatici

Rezultat: nesatisfacerea nevoi de hrana influenteaza printre altele si continutul perceptiei.

I? -Care este variabila independenta ?-Este o variabila cantitativa sau calitativa ?-Ce valori ale VI sunt folosite -Care este VD ,si ce tip de variabila este ea?

Exp.2 Studentii si lista de silabe.

METODA EXPERIMENTALĂ ÎN PSIHOLOGIE

Definitii:

Experimentul = un studiu în care toate posibilele variaţii ale unei cauze ce pot produce un efect sunt eliminate, cu excepţia uneia singure care este obiectul investigaţiei

Leon Festinger (1963) - definea experimentul ca fiind observarea şi măsurarea efectelor manipulării unei variabile independente asupra variabilei dependente într-o situaţie în care acţiunea altor factori (prezenţi efectiv, dar străini studiului) este redusă la minim.

Eysenck (1966) - preciza că esenţa experimentului în ştiinţă estedată de capacitatea de a exercita controlul asupra variabilelor care influenţează rezultatele experimentului.

Zimney ( 1961) - defineşte experimentul psihologic ca fiind observarea obiectivă a unui fenomen care urmează să se producă,

în situaţia strict controlată, în care unul sau mai mulţi factorisunt modificaţi şi alţii sunt menţinuţi constanţi.

Observarea obiectivă presupune: imparţialitate; evitarea erorilor.

Fenomene care urmează să se producă:

Orice comportament observabil, cum ar fi: acţiuni; comportamente; manifestări verbale; răspunsuri la chestionare; procese subiective (inteligenţă, stări afective etc.)

- în situaţia unui control strict- eliminarea influenţei altor variabile faţă de cele supuse manipulării de către experimentator. Fără control, cauzalitatea nu poate fi realizată;- în care unul sau mai mulţi factori sunt variaţi şi alţii sunt menţinuţi constanţi;- regula unei singure variabile, toate condiţiile experimentale trebuie menţinute constante cu excepţia uneia; care este variată, iar rezultatele acestei variaţii sunt măsurate ca variabile de răspuns

Avantaje:1 – Relaţii cauzale – Permite stabilirea unei relaţii cauză –efect.2 – Replicabilitatea – mai uşor de realizat decât observaţia.3 – Utilitatea – sugerează soluţii la probleme practice.

Dezavantaje:1 – Condiţii artificiale – condiţia de subiect (participant).

Condiţiile sunt cu totul diferite de viaţa reală – grijă în generalizare.Studierea omului în situaţia în care se află = experiment natural.

2 – Percepţiile participanţilor şi aşteptările experimentatorului. Participanţii se poartă în funcţie de modul cum percep sarcina şi de scopul pe care cred ei că îl are experimentul. Pentru prevenire se apelează la metoda „simplu orb” (single blind), adică nu se comunică scopul cercetării decât după ce datele au fost colectate(duble blind)

Tipuri de experimente:

1. Experiment crucial – prezentat iniţial atunci când avem 2 saumai multe ipoteze care se bat cap în cap.2. Experimentul de confirmare – punct de plecare pentru o ipotezăşi se doreşte stabilirea unei relaţii de cauzalitate.3. Experimentul pilot – experiment preliminar la care se utilizează un număr restrâns de subiecţi şi care urmăreşte verificarea prealabilă a unor proceduri.

ETAPELE EXPERIMENTULUI

1.Alegerea problemei 2.Studierea a literaturii de specialitate 3.Stabilirea obiectivului cercetării 4.Definirea constructelor ipotetice 5.Stabilirea şi operaţionalizarea variabilelor6. Formularea ipotezelor 7. Alegerea metodei 8. Stabilirea instrumentelor şi a aparaturii 9. Selecţia subiecţilor 10. Procedura 11.Planul experimental (proiect sau design experimental).

ALEGEREA PROBLEMEI

-delimitarea problemei -trecerea in revista a literaturii -analiza fezabilitatii cecetarii

-formularea specifica a problemei de cercetare

STABILIREA INSTRUMENTELOR SI A APARATURII

Instrumentele şi aparatura reprezintă mijloacele tehnice prin intermediul cărora se realizează experimentul. Alegerea unui instrument nu trebuie să constituie punctul de plecare al exper.Exemple de selecţionare a aparaturii.

SELECŢIA SUBIECŢILOR

Selecţia si distribuţia aleatoare a subiecţilor reprezintă cea mai frecventă metodă de a creea grupuri comparabile.

Pentru ca datele obţinute să poată fi comparate se utilizează de regulă două grupuri:

- un grup experimental - un grup de control

Metode de selecţie aleatoare

1.Selecţia simplă - prin tragere la sorţi2.Selecţia stratificată - populaţia este împărţită pe straturi după unul sau mai multe criterii ,pentru fiecare strat se realizează oselecţie aleatoare.3.Selecţia multistadială –indivizii sunt slecţionaţi în mod indirect prin intermediul selecţiei grupurilor din care provin.4.Selecţia multifazică -se alege initial un esantion de dimensiuni maimari pe care se realizează unele faze ale cercetării extensive ,apoi din acesta se selectează un eşantion pentru realizarea altor faze cu caracter intensiv.

Grupurile experimentale

Grupurile constituite in baza legilor hazardului sunt grupuri independente.

Grupurile structurate după un factor comun se numesc grupuriperechi sau corelate.

Grupul experimental şi de control se vor constitui astfel incât ele vor avea puteri egale din perspectiva tuturor

celorlalte variabile străine ce pot influenţa variabila dependentă.

PROCEDURA

descrie experimentul propriuzis în cele mai mici detalii. Reprezintă o structurare logică, raţională, precisă a secvenţelor acestuia.

in protocolul de examinare trebuie descrise toate situaţiileaşa cum au fost gândite de experimentator.

in cadrul procedurii se elaborează planurile de cercetare

PLANUL EXPERIMENTAL

- Temeni echivalenţi cu planul de cercetare sunt: proiect, model, design

- Reprezintă un plan o procedură specifică,folosită pentru a căuta răspunsul la ipoteza cercetării.

Tipuri de design experimentalCand s-a folosit randomizarea sau distributia aleatoare vorbim despre un experiment randomizat sau real; este utilizat cel mai des in demonstrarea cauzalităţii. Dacă există un grup de control sau mai multe măsuratori chiar dacă nu s-a folosit randomizarea vorbim despre un cvasi experiment. Dacă nu s-au folosit mai multe măsurători şi nu există grup de control vorbim despre non experiment.

METODA OBSERVAŢIEI

DEFINITII

- metoda care permite răspunsuri la întrebarea „ce se întâmplă aici

- metoda observatiei reprezintă urmărirea intenţionată şi înregistrarea exactă, sistematică, a diferitelor manifestări comportamentale ale subiectului precum si a contextului situaţional ain care evoluează acesta .

Etimologie: "observare" (latină): a privi, a fi atent la Prin observaţie se înregistrează comportamentul efectiv al

oamenilor şi multitudinea de factori ce determină acţiunile şi interacţiunile lor.

Scopul observaţiei este acela de a înţelege ce fac oamenii în anumite situaţii şi nu neapărat de a cerceta ce gândesc ei despre ceea ce fac.

Scopurile observaţiei de a descrie contactul şi persoanele observate pentru a

permite înţelegerea a ceea ce se întâmplă acolo; de a contextualiza, social şi istoric, evenimentele

observate, pentru a fi corect înţelese; de a integra, a vedea viaţa socială ca un proces de

evenimente interconectate; de a evita utilizarea prematură a teoriei şi conceptelor

înainte ca fenomenul respectiv să fie cu adevărat înţeles;

de a oferi un design de cercetare flexibil care să permită oinvestigare deschisă spre aspectele neaşteptate şi neprevăzute

Caracteristici: are un caracter flexibil; gradul de structurare poate varia de la un grad mare

de structurare până la o situaţie liberă de orice tentă de urmărire sistematică;

observaţia se poate focaliza pe aspecte şi dimensiunispecifice, înguste sau poate avea un caracter general.

caracterul său de non-intervenţie.

Formele observaţiei

a) după orientarea actului observaţional avem:- auto-observaţia - observaţia propriu-zisă (spre alte persoane,heteroobservatia).

b) prezenţa sau absenţa intenţiei de a observa -ocazională (întâmplătoare, nu ţine cont de reguli).- sistematică, care urmăreşte înregistrarea obiectivă a faptelor, face apel la un proiect care reduce câmpul studiat.

c) prezenţa sau absenţa observatorului-directă (observatorul este prezent şi subiecţii sunt conştienţi de prezenţa sa);- indirectă (observatorul este plasat în spatele unor geamuri cu vedere unidirecţională sau TV cu circuit închis);

- cu observatorul uitat, ignorat (observatorul este cunoscut foarte binede grup);

- cu observatorul ascuns (după draperii, paravane) care oferă posibilitatea unei desfăşurări naturale a comportamentului

d) implicarea sau non-implicarea observatorului- pasivă (fără implicare directă);- participativă

Observaţia naturală

- Presupune înregistrarea comportamentelor unor persoane sau grupuri de persoane în mediul lor de viaţă.

- Pentru aceasta, observatorul nu trebuie să interfereze cu mediul observat şi să nu stingherească derularea comportamentelor supuse observaţiei.

- Cele mai utilizate tehnici de observaţie naturală sunt cele cu observator vizibil şi ignorat, cu observator ascuns sau cele care folosesc diverse metode de înregistrare.

Limite ale metodei observaţiei naturale:o nu poate fi utilizată în toate situaţiile;o este mai puţin utilizată în studiul unor ipoteze bine

definite, în condiţii bine specificate.o gradul redus de implicare al observatorului

Observaţia sistematică

- S-a dezvoltat din nevoia de a controla anumite variabile din mediul natural.

- În observaţia sistematică se pot crea situaţii specifice în scopul studierii comportamentului urmărit.

Ea trebuie să îndeplinească anumite condiţii:- debutează cu stabilirea unui scop precis - faptele trebuiesc notate cât mai exact, evitând interpretările de orice natură- manifestările pasagere şi situaţionale nu fac obiectul unor observaţii cu concluzii de valabilitate generală

Probleme metodologice în cadrul observaţiei sistematice -echipamentele

-reactivitatea -concordanţa între observatori: Gradul de acord între observaţii

simultane asupra aceluiaşi comportament făcute de către observatori diferiţi.

Pentru a utiliza o grilă de observaţie, gradul de acord (concordanţa interevaluatori) trebuie să fie de cel puţin 70%.

-eşantionarea: presupune alegerea comportamentelor ce vor fi observate

Autoobservaţia

s-a impus, în special, în studierea sinelui, considerându-secă dubla postură de obiect şi subiect al unei investigaţii favorizează o înţelegere mai aprofundată a lumii cercetate.

Cele mai utilizate tehnici: jurnalele; fişele de monitorizare; autoraportul.

Condiţiile unei bune observaţii:

1 - stabilirea clară, precisă a scopului;2 – selectarea formelor potrivite, a condiţiilor şi mijloacelor

necesare (cronometre, casetofoane, aparate foto, filme);3 – elaborarea unui plan riguros de observaţie (de la ce sistem

conceptual şi de la ce ipoteze se va porni, unde şi când va fi efectuată, cât timp va dura etc.);

4 – consemnarea imediată a celor observate (protocol de observaţie);

5 – efectuarea unui număr optim de observări;6 – desfăşurarea în condiţii cât mai variate;7 – discreţia.

Elemente care pot afecta observatia si modalitati de evitare

- dispoziţiei în care se afla observatorul în momentul efectuăriiobservaţiei;

- tendinţa observatorului de a decodifica faptele observate în conformitate cu teoria la care aderă;

- tendinţa ca aşteptările şi anticipările observatorului să inducă rezultate în conformitate cu acestea (efecte „de anticipare”); observarea unui fapt de mai mulţi observatori; analiza comparativă a protocoalelor de observaţie; observaţia pe baza unor grile comune.

Stadiile observaţiei

1.De ce se iniţiază observaţia? Care sunt întrebările la care cercetarea trebuie să răspundă?

Întrebările pot fi formulate în termen de ipoteze sau ca simple afirmaţii:- ipoteze: "Pacienţii cu anxietate redusă interacţionează maibine cu personalul medical comparativ cu cei cu anxietate crescută";- afirmaţii: "Urmărim modalităţile de interacţiune între pacienţi şi personalul medical".

Formularea întrebărilor cercetării trebuie să pornească de la asimilarea literaturii de specialitate relevante2. Cine va fi observat? Cine vor fi subiecţii? În ce tip de

activitate vor fi ei urmăriţi?Ce caracteristici socio - demografice trebuie să îndeplinească?"Pacienţi, femei şi bărbaţi, cu afecţiuni cardio-vasculare, cu educaţie medie şi primară".De ce s-a optat pentru acel grup de persoane?

3.Unde va fi realizată observaţia? "În clinici, servicii ambulatorii, loc public".4.Pe ce perioadă de timp se va întinde observaţia?

Observaţia se realizează:-Continuu;-repetitiv

5.Care sunt aspectele comportamentului verbal şi non-verbal care vor fi observate şi cum se va face înregistrarea datelor obţinute?

6. Notarea detaliată a procesului observat

Notarea detaliată a procesului observat

descrierea contextului în care are loc observaţia, notând aici detalii de ambianţă fizică, data, momentul zilei;

descrierea participanţilor - cu toate particularităţile de vârstă, sex, etnie, religie, educaţie, statut socio-profesional;

detalii despre observator - cine este, sex, vârstă, dacă arevreo legătură cu subiecţii observaţiei;

descrierea acţiunilor participanţilor: comportamente verbaleşi non-verbale, incidente intervenite;

interpretarea situaţiilor, găsirea de semnificaţii comportamentelor urmărite, semnificaţii care pot deriva din comportamentul participanţilor, din experienţa observatorului sau din proiecţia experienţei observatorului;

oferirea de interpretări alternative, discutarea interpretărilor cu o altă persoană familiară cu tema cercetată;

analiza reflexivă vizează explorarea reactiv-emoţională a observatorului şi analiza problemelor etice pe care a trebuit să le depăşească.

7.Analiza datelor observaţiei

Poate urma unul sau mai multe din următoarele criterii:

Criteriul cronologic;Evenimentele - cheie – când sunt prezentate şi interpretate evenimentele majore fără a se ţine cont de ordinea în care au avut loc;Contextul – fiecare loc în care a avut loc observaţia, constituind un studiu de caz de care se va ţine cont în analiză;Persoanele – indivizii sau grupurile de persoane devin unitate deanaliză;

Procesele – datele observaţiei sunt organizate astfel încât să descrie procese relevante pentru cercetare. Ex: luarea de decizii, comunicarea, rezolvarea de probleme;Problema - cheie, când rezultatele observaţiei au rolul de a facelumină cu privire la anumite aspecte. Ex: cum se adaptează eleviila noul sistem curricular.

Avantajele observaţiei

este o metodă mai puţin intruzivă; are caracter flexibil, permiţând o nouă perspectivă asupra

unor fenomene studiate anterior; furnizează date bogate într-o perioadă scurtă de timp; are o mare validitate ecologică (datele sunt luate din viaţa

reală, nu sunt schimbate cu nimic); observatorul nu lucrează cu categorii teoretice prestabilite

şi el este acela care construieşte teoriile ce vor genera, lega, diferitele categorii relaţionale;

observaţia permite accesul la fenomene care sunt şi mai puţin evidente prin alte tehnici şi poate fi replicată (repetată).

Limite observaţiei

dificultatea de a controla toate variabilele implicate în fenomenul investigat (există variabile perturbatoare);

dacă prima verigă a procesului de cercetare (De ce se realizează observaţia?) nu este bine formulată ea poate ducela urmărirea unor aspecte irelevante sau chiar greşite;

categoria de subiecţi poate fi incorect aleasă; este o metodă costisitoare financiar, din punct de vedere al

timpului şi personalului calificat necesar; calitatea rezultatelor obţinute prin metoda observaţiei

depinde de experienţa şi abilitatea observatorului

Instrumente de observaţie. Grila de observaţie

- o listă de rubrici care oferă cadru de clasificare a datelor brute;- mijlocul cel mai sigur care facilitează recoltarea şi compararea datelor de observaţie.- ea nu trebuie să cuprindă mai mult de 12 categorii.Categoriile pe care le vom folosi:- trebuie să fie disjuncte;- trebuie să epuizeze principalele aspecte ale fenomenului care urmează să se studieze;- se stabilesc pe baza unui material empiric, strâns în faze preliminare şi condensat în concepte.

Coeficientul de concordanţă K (Cohen)

Coeficientul de concordanţă interevaluatori a fost propus deCohen pentru a verifica fidelitatea evaluării unor comportamente prin grile de observaţie. Se utilizează în situaţia în care grila de observaţie folosită are la bază o scală nominală

PO va fi dată de raportul dintre numărul total de concordanţe (securizant şi insecurizant) şi numărul total de observaţii realizate

P e se calculează prin determinarea probabilităţii de concordanţăîntâmplătoare a alegerilor celor doi observatori

Probabilitatea pentru ca opţiunea „securizant” si insecurizant săcoincidă din întâmplare este:

Valoarea coeficientului K

Pentru o valoare alui K mai mare de 0,7 avem o grilă de observaţie cu o bună fidelitate.

OBIECTUL DE STUDIU AL PSIHOLOGIEI EXPERIMENTALE

DEFINITII

Experimentul - este demersul prin care extragem un eşantion din realitate spre a-l supune verificării în vederea cunoasterii

- este o manipulare deliberată a unui esantion de realitate

Metoda experimentală - presupune utilizarea unor instrumente ,reguli de conduită,dispozitive

tehnice ,proceduri strategii, planuri experimentale ,modalităti de culegere si interpretare adatelor

Psihologia experimentală => reprezintă ansamblul normelor si regulilor care stau la baza organizării si desfăsurării experimetului în psihologie cu

scopul obţinerii de date verificate asupra realităţii psihice

Psihologia experimentală = este disciplina care vizează fundamentele cercetării ştiinţifice aplicate în psihologie

Obiectul de studiu al psihologiei experimentale = reprezentat de problemele vietii reale

identificate si asupra cărora cercetătorul avansează ipoteze ce urmează a fi

testate prin experimente controlate şi replicabile în vederea

avansării unor predicţii verificabile statistic privitoare la

generalizarea rezultatelor obtinute si evoluţia comportamentelor studiate

1. Metode de achiziţie a cunoaşterii

1.1. Metoda perseverenţei = metoda de achiziţie a informaţiilor bazată pe superstiţii şi obiceiuri.

Probleme care diminuează valoarea acestei metode:1) – informaţiile astfel achiziţionate nu sunt acurate;

2) – perseverenţa nu oferă un mecanism pentru a corecta erorile determinate de superstiţii şi obiceiuri în faţa evidenţelor contrarii.

1.2. Metoda intuitivă = metoda de achiziţie a informaţiilor ce presupune obţinerea unei certitudini fără a utiliza raţionamentul sau inferenţa

logică.

1.3. Metoda autorităţii = se bazează pe acceptarea informaţiei, deoarece este emisă de o sursă foarte respectată

-Informaţia emisă de autoritate nu trebuie confundată cu cea emisă de experţi.

1.4. Metoda raţionamentului = o modalitate de achiziţie a informaţieibazată pe raţionament.

1.5. Metoda empirică = metoda de achiziţie a cunoştinţelor bazată peexperienţa directă cu un fapt ce constituie singurul criteriu de adevăr acceptat. Se bazează

pe premisa „dacă eu am experienţă într-un domeniu, aceasta este validă şi

adevărată”. În general, toate informaţiile care derivă din experienţă sunt acceptate şi sunt mai greu respinse. 1.6. Metoda ştiinţifică = cea mai bună metodă de achiziţie a cunoştinţelor pentru că informaţiile

descoperite Cercetarea ştiinţifică porneşte de la o idee teoretică, pe care, cu ajutorul datelor adunate din realitatea concretă, o verifică, urmând ca, în final, să o accepte sau să o reformuleze, îmbinând aspectele teoretice cu cele practice. se bazează, pe cât posibil,pe o realitate investigata controlata.

2. Etapele cercetării ştiinţifice

2.1. Identificarea problemei şi formularea ipotezelor2.2. Realizarea design-ului (planului) cercetării

2.3. Desfăşurarea cercetării2.4. Testarea ipotezelor 2.5. Comunicarea rezultatelor cercetării

3. Caracteristicile cercetării ştiinţifice

3.1. Controlul 3.2. Definirea operaţională sau operaţionalizarea unui construct

teoretic 3.3. Replicarea implică posibilitatea de a reproduce rezultatele

obţinute în urma unui studiu. Cu alte cuvinte, aceleaşi rezultate trebuie obţinute dacă studiul este repetat.

4. Obiectivele cercetării ştiinţifice

4.1. Descrierea - descrierea proceselor sau fenomenelor, după care au fost

identificate variabilele existente - presupune stabilirea, de către cercetător, a însuşirilor care au importanţă şi definiţiile operaţionale pentru variabilele corespunzătoare acestora - reprezintă relaţiile fenomenului studiat cu diverse alte

fenomene.4.2. Explicarea - identificarea cauzelor care determină fenomenele. 4.3. Predicţia - constă în anticiparea desfăşurării unor evenimente sau al apariţiei fenomenelor pe baza cunoaşterii exacte a condiţiilor care favorizează apariţia fenomenului. 4.4. Controlul În psihologie, controlul poate lua trei forme:

compararea grupurilor (existenţa unui grup de control); eliminarea influenţei variabilelor străine; manipularea condiţiilor anterioare pentru a schimba

comportamentul

5. Metodă versus tehnică

Metoda = un procedeu regulat, explicit şi reproductibil, o înşiruire de etape intelectuale şi de reguli operatorii necesare pentru a rezolva o problemă

Tehnica este o manieră specifică prin care metodele ştiinţifice sunt implementate

6. Rolul cercetătorului în ştiinţă

Caracteristici specifice cercetătorilor -Curiozitatea presupune permanente întrebări de genul: ce, cum,

când, unde, care sunt puncte de pornire în investigarea ştiinţifică

-Răbdarea-Obiectivitatea -Acceptarea schimbării

PSIHOFIZIOLOGIE EXPERIMENTAL Ă

II.MODIFICĂRI GENERATE DE SISTEMUL NERVOS VEGETATIV

MODELE DE REACTIVITATE PSIHOFIZIOLOGICĂ

1.MODELE DE REACTIVITATE SPECIFICE TRASEELOR RESPIRATORII

2.MODELE DE REACTIVITATE SPECIFICE TRASEELOR CARDIOVASCULARE

3.MODELE DE REACTIVITATE SPECIFICE REACTIEI ELECTRODERMALE

modificarile amplitudinii ritmului respirator modificari ale duratei ritmului respirator paternuri reactive in traseele respiratorii descesterea linie de aza a traseelor cardiovasculare cresteri, descresteri de ritm cardiac ritmul cardiac amplitudinea reacţiei electrodemale monoflexia, biflexia,triflexia,multiflexia amplitudinea reacţiei electrodermale rezistenţa electrică medie

ELECTROMIOGRAFIA În timpul unei contracţii musculare, activitatea mecanică de scurtare a fibrelor musculare este însoţită de fenomene electricede slabă intensitate, curentul electric fiind proporţional cu activitatea musculară, iar înregistrarea lui constituind o bună reprezentare a acestuia

Electromiografia = o metodă de explorare prin care se înregistrează grafic potenţialele de acţiune ale fibrelor musculare atât în condiţiile fiziologice, cât şi în cele fiziopatologice.

Electrozii pot fi aşezaţi -la suprafaţa unei grupe mai mari musculare -în profunzime (ace de captare).

Indicatorii electromiogramei utilizaţi în laboratorul de psihologie experimentala sunt superficiali, de suprafaţă şi ei dau informaţii asupra structurii acţionale şi ideomotrice a comportamentului.

Ei oferă date cu privire la :-sensibilitatea muşchiulară, -mecanismele mişcărilor voluntare şi involuntare,reflexe - la starea de încordare,- pregătirea pentru realizarea unei sarcini motorii.- procesele ideomotorii de reconstruire mentală a acţiunilor .

CRONAXIMETRIA

Reobaza => reprezintă intensitatea cea mai mică a unui curent electric care este capabil să provoace o reacţie motorie denumită secusă musculară.

Cronaxia => reprezintă un parametru cronologic al excitabilităţiiunui ţesut definit ca durata de stimulare suficientă pentru a obţine un răspuns în cazul în care prin ţesut

trece un curent constant de intensitate dublă faţăde curentul liminar(reobaza).

Aparatul care determină reobaza şi cronaxia se numeşte cronaximetru

Această tehnică este o modalitate de explorare a sensibilităţii neuromusculare de verificare a integrităţii şi a excitabilităţii şi conductibilităţii neuronale subsecvente acesteia. În condiţiile în care vorbim despre o structură neuronală izolatăde orice influenţă centrală, intervalul de timp poartă denumirea de cronaxie de constituţie. În cazul în care măsurăm cronaxia unei structuri neuronale conectate la nevrax, vorbim despre o cronaxie de subordonare.

PSIHOFIZIOLOGIE EXPERIMENTAL Ă

~ Tehnici de Investigare a Sistemului Nervos Central ~

1.1. Electroencefalografia (EEG)1.2.Electroencefalografia = o metodă electrofiziologică de explorare

a sistemului nervos central, constând în înregistrarea grafică a activităţii electrice corticale transmisă transcranian

Principiul metodei este dat de faptul că biopotenţialele corticale (spontane sau induse prin excitanţi naturali sau artificiali) prezintă aspecte grafice variabile, în funcţie de:

starea fiziologică sau patologică a subiectului, de vârstă sau de statusul endocrin, de repaus sau activitate, prezenţa sau absenţa tensiunii emoţionale; activitatea

electrică provine din activitatea metabolică şi funcţională a neuronilor corticali şi a reţelelor complexe neuronale

Traseul EEG este alcătuit din patru ritmuri principale corespunzatoare celor 4 tipuri de unde (alfa - α, beta - β, teta – θ şi delta - Δ). Ritmul este constituit din unde de acelaşi fel emise cu o frecvenţă constantă, fiind caracterizat de următorii parametrii :

- frecvenţa (cicli pe secundă);- amplitudinea (microvolţi)- morfologia (aspectul grafic) - localizarea topografică a ariilor corticale în care apare.

În funcţie de proporţia în care se găsesc diferitele unde, se disting patru tipuri de ritm:

- ritm dominant (peste 75 %)- ritm subdominat (50-75%)- ritm mixt (25-50%)- ritm sărac (sub 25%). a. Undele alfa – α, cu frecvenţa de 8-12 cicli/secundă, cu o

amplitudine între 50 şi 100 de microvolţi. Acest ritm caracterizează starea de relaxare mintală şi senzorială a omului în repaus şi, în general, în întuneric. Punctul de pornire este zona occipitală, din acest motiv au fost asociate şi cu activitatea analizatorului vizual. Media se situează în mod sensibil la 10 cicli pe secundă.

b. Undele beta – β, cu frecvenţa de 14-30 de cicli pe secundă şi o amplitudine de 15-25 microvolti . În mod general, este observat în zonele frontoparietale şi, în general, în creier în cursul activităţii provocate

c. Undele teta – θ, cu o frecvenţă de 4-7 cicli pe secundă şi o amplitudine de 10-20 microvolţi. Provin din zona temporala sitemporo-parietala

d. Undele delta – Δ, cu o frecvenţă de 1-7 ciclii pe secundă şi cu o amplitudine de 200 de microvolţi. Ritm fiziologic la sugar .Prezenţa unor frecvenţe sub 7 ciclii pe secundă indică, întotdeauna, o suferinţă cerebrală la adult aflat in stare de veghe:

- 0,3-0,5 ciclii pe secundă - stare comatoasă,- 1-3 ciclii pe secundă - cu leziuni mediane

La adult pot apare unde delta in stare de somn profund.

Astfel, la adultul tânăr şi sănatos, în stare de veghe, traseul este format din ritmul dominant – 85-90%, alfa, beta si teta 10-15% .Undele delta lipsesc.

Factorii care pot influenţa EEG :- Ora din zi în care se efectuează electroencefalograma: dimineaţa predomina alfa, seara - beta. - Temperatura ridicată poate induce ritmuri rapide alfa şi beta, iar temperatura scăzută, hipotermia, induce unde lente teta şi delta. - Factorii emoţionali produc desincronizării în starile de anxietate şi apariţia de bufeuri, de unde teta în stările de furie. - Somnul ,unde predominante teta si delta - Terapia medicamentoasă cu neuroleptice (haloperidol – ritmuri alfa lente, tranchilizantele - trasee beta sinusoidale).

Utilizarea tehnicii electroencefalografice în psihologie :- studiul continuumului stare comatoasă - somn profund, starede veghe, stare de vigilenţă maximă.- starea de relaxare, măsurată prin undele alfa, poate fi învăţată prin intermediul unui proces de biofeed-back.- studiul unor procese precum afectivitatea, atenţia,stress, somnul reflexul de orientare .

Decelarea stării de sănatate sau suferinţă cerebrală.- este unul din primele instrumente care înregistrează activitatea cerebrală şi care, realizează conexiunea dintr-o reprezentare grafică ca formă a unui proces fiziologic şi expresia psihologică a acestuia (exemplu: activism cerebral, atenţia umană- unde beta ).- ajuta la selectionarea bolnavilor pentru psihoterapie (numai cei cu traseu normal raspund la diferite forme de psihoterapie )-cercetarea reactiei de orientare

1.2. Potenţialele evocateau fost interpretate ca fiind suma curenţilor extracelulari dinneuronii corticali activaţi simultan

imaginea difazică grafică apare pe electroencefalogramă. prin intermediul calculatorului se permite vizualizarea potenţialului evocat, a zonelor corticale pe care o stimulare le activează.

a- Potenţiale evocate senzoriale care apar în primele 250 de ms după stimulul senzorial (auditiv, vizual sau somestezic). Ele sunt expresia excitării unor arii corticale primare sau secundaredupă ce influxul nervos a parcurs căile ascendente specifice. Aceste unde (modificări) sunt vizibile permanent oricare ar fi atitudinea subiectului în raport cu stimulul.

Potenţialele endogene evocate:- contrar primelor, sunt asociate mai mult unor evenimente psihologice decât celor fiziologice. ---ele nu variază în funcţiede modalitatea senzorială, iar distribuţia lor topografică principală se află în zonele fronto-centrale şi centro-parietale.- apar, mai ales, în situaţiile în care subiectul este implicat într-o activitate perceptivă legată de un proces de decizie.

Utilizarea tehnicii potenţialelor evocate în psihologia experimentală:- studiul traseelor analizatorilor senzoriali;- analiza ariilor corticale implicate în fenomenele de procesare a informaţiei senzoriale;- decelarea unor afecţiuni de conductibilitate a traseelor senzoriale (programul „Octavus” pentru analizatorul auditiv );- corelaţii între diferite procese psihologice privind decizia senzorio-motorie şi ariile corticale aferente acestora;- relaţia dintre caracteristicile stimulului şi ariile de proiecţie corticală

1.3. Tehnicile imagistice moderne

1.3.1. Computer Tomograf

descoperita de Oldendorf in 1961 . 1979 se obtine un Premiu Nobel pentru elaborararea unor

modele ale circulatiei sangvine cerebrale. Initial s-a folosit ca substanta de contrast xenonul .Initial corpul a fost supus unor raze X, (radiografii )apoi unui izotop radioactiv, unei emisii de pozitroni (PET).

1.3.2. Imagistica funcţională prin rezonanţă magnetică (FMRI)

este una din cele mai recente tehnici de investigare a activităţii cerebrale. Principiul de la care porneşte este acela că la anumite stimulării există tendinţa de a creşte debitul sanguin şi activitatea structurilor neuronale din ariile corticale implicate. Această diferenţă de activism poate fi detectată tocmai datorită magnetizării celulelor roşii din sânge. Tehnica dă posibilitatea redării unor adevărate hărţi funcţionale. În momentul în care rezolvăm o sarcină, desfăşurăm o activitate intelectuală sau strict fizică în baza afluxului sanguin al zonelor corticale implicate. Prin tehnica FMRI putem reconstrui dimensiunea anatomo-neurologică a actului respectiv.

Fig. nr. 1 - Ariile corticale activate în procesul de decizie cu privire la conţinutul afectogen al stimulilor (galben - roşu = teamă şi albastru pentru dezgust (FMRI)

Fig. nr. 2 - Distribuţia zonelor cerbrale care au fost activate cu ocazia comportamentului sincer (sus) versus nesincer (jos) (Langleben, Shroeder, Gur şi col., 2002)

13.3.Stimularea magnetica transcranianaProcedeul presupune amplasarea unei bobine magnetice in apropierea capului unei persoane ,pentru a genera un camp magnetic sub forma de impulsuri care stimuleaza celulele cerebrale.

SCURT ISTORIC AL PSIHOLOGIEI EXPERIMENTALE

REPERE PRESTIINTIFICE

Leonardo da Vinci (1452–1519) - primele observatii asupra miscarilor si atitudinilor umane,- preocupat de perceptia umana considerand-o ca prima sursa de de

informatie,- studii anatomice cu privire la contractia pupilara ,prezenta

cristalinului ,vederea stereoscopica, dubla inversare a imaginii pentru a ajunge corect pe retină(punct de vedere eronat),creierul ca loc in care ajung toate simturile.

Juan Luis Vives (1492-1540)- insistă ca medicamentele sa fie utilizate mai întâi pe sobolani

,

- cercetări privind memoria. Boala, alcoolul, varsta ,inteligentasunt câţiva factori care influentează abilitatea noastră de amemora. O imagine memorată poate fi stearsa in totatitate ,caz in care este necesară reinvatarea pentru o reinstalare a imaginii .

- reamintirea este facilitata de orice imagine care este puternicasociată cu imaginea pe care trebuie să ne-o reamintim.

George Berkley ( 1685-1753)studiind perceptia spatială, a fost primul care a facut

afirmatii despre ceea ce se va numi mai tarziu “sinestezie senzorială”(o imagine puternic colorată va creea o senzatie tactila de apropiere,in timp ce una care nu impresioneaza va creea o senzatie contrară.

David Hartley(asociationist şi utilitarist 1705-1757 ) o teorie psihologică ce stă la baza psihosomaticii leagă

elementele fizice de cele psihicePlăcerea este rezultatul unor vibratii ,al unor particule

“medulare”din nervi. Ea induce vibraţii moderate iar durerea poate induce senzaţii care pot distruge legaturile nervoase.

James Mill (1773-1836) => reprezentant al asociationismului.consideră ca există opt categorii de senzaţii,care alaturi de

fenomenul asociatiei , stau la baza intregii vietii psihice .Aceste senzaţii sunt: văzul ,auzul gustul mirosul ,pipăitul ,senzaţia unei afecţiuni într-o parte a corpului, senzaţiile musculare si senzaţiile tractului digestiv.

Rene Descartes ( rationalist ,1596-1650)a studiat fiziologia ,corpul uman este asemenea unui mecanism cu pompe si parghi,a urmarit rasul si plansul ca fenomene fiziologice (lacrimile sunt rezultatul sentimentelor foarte puternice care forteaza inima sa pompeze o cantitate mare de sange si in consecinta multivapori de aer la ochi.a afirmat ca muschii cresc in dimensiune numai datorita energiei vitale si ca exista o legatura foarte stransa intre

sistemul muscular si ventriculele din creier,intermediata de niste filamente minusculetransmiterea informatiei se realizeaza extrem de rapid chiar instantaneu.

Gotfried Wilhelm Leibnitz(1646-1716)vorbeste despre perceptii mici sau slabe care stau la baza

perceptiei principale.El prefigureaza teoriile cu privire la pragurile absolute ,diferentiale si a perceptiei subliminale.

opune dictonului lui Locke”nu se găseşte nimic în intelect caresă nu fi trecut prin simturi calamburul “nimic cu exceptia chiar a intelectului însusi”.

Ian Swammerdam (medic olandez ,orientare mecanicistă, 1637-1680)experimentele pe broaste. După ce taia piciorul unei broaste

acesta continua sa se contracte .Este unul dintre promotorii stiintei experimentale concrete.

Inceputurile s t atisticii Francisc Galton - a formulat si uztilizat anumite concepte

statistice (medie ,procent)Incercand sa stabileasca statistic daca exista vreo legatura

intre caracteristicile fizice ale parintilor si copiilor el adefinit valoarea medie a unei distribuţii (tendinţa centrală).

Descoperirea curbei de distributie inventate de Karl Friederich Gauss si Pierre Simon de la Place.

PSIHOFIZICA- studiul relatiei dintre proprietăţile fizice ale stimulilor

si modul in care acestea se transmit pe plan intern subiectiv

PARINTII FONDATORI

Ernst Heinrich Weber,(1795-1878) => profesor la Universitatea dinLeipzig

- sudiază pragurile diferenţiale ale sensibilităţii cutanate prinintermediul esteziometrului. Fiecare parte a corpului are o

sensibilitate diferită(mai mare în zona buzelor si a degetelor si scazuta in zona spatelui )

- daca cele doua puncte ale aparatului sunt aplicate simultan sensibilitatea tactila scade iar daca sunt aplicate la un un anumit interval de timp sensibilitatea creste,(principiu valabil in situatie de presare a pielii cu greutaţii si in ceea ce priveste diferentele de temperatură,aplicate pielii).

El enunta legea ΔS/S = K in care ΔS este valoarea care trebuie adaugată ,sau scazută pentru ca subiectul să perceapă diferenţa,

S = este valoarea initiala a stimululuiK = este constanta.Lucrarea de baza –”Simtul tactil” Gustave Theodor Fechner (1801-1887) =>profesor la Leipzig ,grav

afectat de orbirea partiala (1839) urmată de o destabilizare psihică, In urma experimentelor formuleaza si el o lege apropiată de a lui Weber si anume

E= k logx + CK si C =sunt constante specifice fiecarui analizator ,E = intensitatea senzatiei X= stimululLog X = reprezinta rata de progresie geometrica a intensitatii

stimululuiLegea Bouguer Weber Fechner La cresterea intensitatii stimulului in progresie geometrică,

intensitatea senzatiei resimtite de subiect va creste proportional in progresie aritmetică.

Lucrarea de referinta –Elemente de psihofizică.

Herman von Helmholtz (1821-1894)- stabileste că energia naturală a subiectului este direct

influentata de modul in care organismul metabolizează mancarea

- in lucrarea “Ghidul de optică fiziologică” descrie componenteleochiului,corneea cristalinul tratează subiecte perceptia adâncimii, percepţia cromatică,falsele percepţii sau iluziile,

- introduce termenul de “deductie inconstienta” ( in mod inconstient copii invaţă să asocieze obiectele cu modul in care sunt acestea sunt asociate prin limbaj.

- fundamenteaza teoria tricromatica alaturi de Maxwell si Young.

Wilhelm Maximilian Wundt(1832-1920) => ”parintele psihologiei experimentale”

- 1879 primul laborator de psihologie experimentală de la Leipzig

- 8 ani a a fost asistentul lui Helmholtz- 1875 se muta la Universitatea de la Leipzig unde va deschide

primul laborator.Wundt - a fost un promotor al psihologiei ştiinţifice moderne şi

primul mentor (dascăl, conducător de doctorate şi iniţiator în promovare) al psihologilor veacului al XX-lea.

In ceea ce priveste afectivitatea ,Wundt a formulat teoria tridimensionala a afectivitatii

Există trei perechi complementare de emotii :placere/durere, relaxare/incordare, excitare/liniste

- a derulat cercetări asupra reflexelor- a descoperit ca o temperatură a corpului in scădere poate

creşte magnitudinea reflexului iar o temperatura normala o scade.

- a pus accent pe masuratori ,in special a proceselor psihice primare ,psihologia a primit statutul de stiinta

- a publicat 53.735 de pagini, dintre care cele mai cunoscute sunt:

„Contribuţie la o teorie a percepţiei senzitive” (1868);„Lecţii asupra sufletului animalelor şi al omului” (1863);„Principii de psihologie fiziologică”, denumită ulterior „Studii de psihologie” (1874);„Psihologia popoarelor” (1900).

- a pus bazele primei reviste de psihologie, denumită iniţial „Studii de psihologie”.

LABORATOARE ,ASOCIATII SI PUBLICATII

1878 - Primul laborator de psihologie experimentală,Wundt,Leipzig1879 - Al doilea laborator ,G.E. Muller ,Gottingen.

1882 - Societatea pentru cercetare psihica,FW Meyers,O Ladge,Londra.

1883 - primul laborator de psihologie experimentala la Universitatea “John Hopkins”,Stanley Hall, Baltimore,SUA

1884 - primul laborator de psihologie experimentala din Italia,Giuseppe Sergi.

1885 - Britsh Psychological Society1886 - Societatea de psihologie din Moscova si I’ul laborator de psihologie pe langa Univ Kazan1887 - American Journal of Psycology 1890 - Se infiinteaza Asociatia Psihologilor Americani1892 - Primul Congres de Psihologie americana ,1893 - 16 laboratoare de psihologie1896 - Revista de Psihiatrie,Neurologie, si Psihologie

Experimentala, din Rusia1896 - Primul Institut de psihologie Experimentala dinm lume –

Hildebrandt ,Insbruck ,Austria,1912 - Journal of Experimental Psychology

PSIHOLOGIA EXPERIMENTALA ÎN ROMANIA

EDUARD GRUBER În ţara noastră, primul laborator de pihologie a fost înfiinţat

în 1893 la Iaşi de către EDUARD GRUBER, doctor al Universităţii din Leipzig, cu o teză asupra luminozităţii culorilor, coordonată de W. Wundt

- Eduard Gruber deschide la 21 octombrie 1893 primul curs de psihologie experimentală din România (120 ani )

NICOLAE VASCHIDE (1873 – 1907) Din 1895, Vaschide va lucra ca ataşat în laboratorul lui Binet

(până în 1899), apoi în alte laboratoare; Din 1901 este director adjunct al laboratorului de psihologie

patologică de lângă Sorbona, condus de Ed. ToulouseVaschide tratează şi problema somnului. El susţine, printre altele, că o cercetare a ar fi similară cu un studiu experimental al viselor. A scris peste 170 de lucrări şi a colaborat la 12 cărţi

a avut un aport în construirea unor aparate ca dinamometre, esteziometre. intreaga opera psihologică a lui Vaschide se caracterizează prin fundamentarea ideii că psihologia este o ştiinţă experimentală.

CONSTANTIN RĂDULESCU-MOTRU (1868 – 1957)- obţine licenţa în filosofie la Bucureşti şi continuă

studiile la Paris şi Leipzig în laboratoarele lui Wundt. - a lucrat inclusiv în laboratorul de psihofiziologie de la

Sorbona, Până în 1897 - funcţionează ca bibliotecar, după care obţine

titlul de conferenţiar la Facultatea de Litere şi Filosofie în 1897 - ţine primul curs de Psihologie Experimentală la

Universitatea din Bucureşti. Din 1906 va înfiinţa şi primul laborator de psihologie experimentală,

Principalele sale lucrări:o Problemele psihologiei, 1908;o Din psihologia poporului român, 1937;o Curs de psihologie, 1923;o Personalismul energetic, 1929;o Despre suflet, 1899.

FLORIAN ŞTEFĂNESCU-GOANGĂ (1881 – 1958)- psiholog român, profesor de psihologie la Universitatea din

Cluj - începând cu 1919. a fost şi el elevul lui Wundt în cadrul

laboratorului de la Leipzig- a elaborat teza de doctorat „Cercetări experimentale asupra

simţului cromatic”, publicată în revista lui Wundt- in 1922, laboratorul de psihologie experimentală va fi

transformat în primul Institut de psihologie comparată şi aplicată din România.

- el va pune, astfel, bazele Şcolii de Psihologie de la Cluj.- s-a preocupat de crearea de sevicii de psihologie la poştă,

telegraf, justiţie, armată, penitenciare. Publică următoarele lucrări:

o Măsurarea inteligenţei, 1940;o Selecţia capacităţilor şi orientarea profesională, 1928.

o Înfiinţează Revista de psihologie, la care vor publica psihologi de renume mondial, ca: Henri Pieron, G.W. Allport,C.E.Spearman.

1931- Revista de Psihologie experimentală si practică,1934 - Societatea Romana de Cercetari psihologice 1938 – Revista de Psihologie1939 - Institutul Psihotehnic Militar1955 - Institutul de Psihologie al Academiei Romane

TIMPUL DE REAC ŢIE

Timpul de reactie = durata care se scurge între începutul prezentării unei stimulări şi începutul

răspunsului

Repere istorice

1795 - Maskelyne,directorul observatorului din Greenwich il concediaza pe Kinebrook, asistentul sau,deoarece acesta notamereu cu intarziere de o zecime de secunda trecerea unei stele prin dreptul meridianului .

1850 - Helmholtz s-a folosit de timpul de reactie ca modalitate pentru masurarea vitezei de propagare a influxului nervos (penervul motor de broasca )

1861 - Se inventeaza cronoscopul Hipp (mecanism de ceasornic si contacte electrice pentru masurarea momentelor de prezentare a stimulului si de reactie a subiectului

1862 - Hirsch a facut cercetari si a stabilit -200ms TR la stimuli vizuali ,150ms TR la stimuli auditivi si 140 ms la soc electric. Repere istorice

1868 - Donders a extins cercetarile la TR specific proceselor mentale

1879 - Wundt cercetari centrate pe durata proceselor mentale

MODELUL DONDERS-> REACŢII DONDERS DE TIP A,B,C <-

1.REACȚIE DE TIP A - reacţie simplă (un singur stimul un singur răspuns)

2.REACȚIE DE TIP B- reacţie de alegere (mai multi stimuli şi pentru fiecare, subiectul trebuie să aleagă reactia potrivita)

3.REACȚIE DE TIP C-reactie complexă( mai multi stimuli şi doar launul răspundem, la restul ne abtinem )

Particularităţi ale utilizării timpului de reacţie1.Constrângeri temporale puternice

- pentru a evita o dispersie prea mare a rezultatelor este dedorit să se elaboreze situaţii experimentale în care constrângerile temporale să fie puternice:

1.1.-stimulul să fie prezentat câteva secunde;1.2.- constrângerile temporale sunt menite să oblige subiectul să

proceseze stimulul şi să răspundă cât mai repede posibil;2.Complexitatea stimulului

Stimulul poate fi :2.1.Simplu - o literă ,un semn ,un cuvânt, o cifră, un sunet o

lumină de o oarecare culoare,2.2.Complex - o propoziţie, o frază (rareori ) o imagine ;Dacă stimulul este mai complex (propoziţie, frază), durata de

expunere trebuie să fie mai lungă (10 sec.) şi în acest caz nu mai avem de-a face cu timpul de reacţie propriu-zis ci cu latenţa de răspuns , care se măsoară începând cu momentul în care s-a încheiat prezentarea stimulului şi începutul răspunsului;

3.Simplicitatea acţiunii răspunsul trebuie să fie simplu de dat: apăsarea pe un buton,

pe o tastă, pronunţarea unui cuvânt şi să nu implice instructaje sofisticate care să presupună procesări suplimentare

4.Durata reacţiei măsuratetimpul de reacţie este măsurat de obicei în milisecunde (pentru

durate superioare nu se mai vorbeşte de timp de reacţie ci delatenţa de răspuns);

5.Utilizarea experimentală a timpului de reacţie timpul de reacţie ca variabilă dependentă este măsurat într-o

varietate de sarcini experimentale: detecţie, localizare, discriminare, estimare, lectură, denumiri, recunoaşteri, reamintiri, decizie lexicală s.a.m.d

CLASIFICAREA TIMPULUI DE REACTIE

1.Clasificare în funcţie de complexitatea sarcinii şi a stimulilor1.Timp de reacţie simplu 2.Timp de reacţie complex 3.Timp de reacţie de discriminare 4.Timp de reacţie de alegere

Factori care influenteaza timpul de reactie- modalitatea in care se prezinta stimulii- influenta instructajului- influenta emotivitatii,anxietatii ,memoriei- influenta mediului ambiant (presiunea atmosferica creste

durata reactiei)- trasaturile individuale(varsta ,sex,personalitate)- substante psihotrope,alcool,(experimentul cu gangul si masina)- substante sedative,tranchilizante,antihistaminice- afectiuni neurologice si neuropsihice (parkinson, epileptici,

schizofrenici, deficienti mentali)

2. Clasificare a timpului de reacţie se poate face şi prin raportarea la natura sarcinii şi a răspunsului, în acest caz putem vorbi despre :

2.1.Timpul de reacţie electrofiziologic presupune măsurarea unui fenomen electrofiziologic, potenţial evocat, reacţie

electrodermală. În aceste situaţii nu se obişnuieşte utilizarea termenului de timp de reacţie ci de latenţă a răspunsului

2.2. Timpul de reacţie motor este reprezentat de răspunsurile motrice implicate în reacţia la un semnal. Acesta este de fapt timpul de reacţie obişnuit, caracterizat printr-un nivelde complexitate şi măsurat în milisecunde

2.3. Timpul de reacţie verbal măsoară latenţa unui răspuns exprimat sub o formă verbală. Prezintă dificultăţi de înregistrare şi nu este un timp de reacţie veritabil ci un timp de latenţă a răspunsului.

APARAT DE TESTARE SENZORIO-MOTORIE COMPLEXĂ CU CONFLICTOMETRU (CST-2)

DESTINAŢIA ŞI ARIA DE UTILIZARE A APARATULUIAparatul de testare senzorio-motorie complexă cu

conflictometru, care se poate utiliza pentru testarea timpului dereacţie (TR) simplu, de alegere, complex şi de decizie (de selecţie), totodată se poate utiliza pentru testarea preciziei şi rapidităţii coordonării capacităţilor perceptive (auditive şi vizuale) şi de reacţie (acţionare manuală şi cu picioare), precumşi pentru testările care simulează situaţii de conflict.

FUNCŢIONAREA APARATULUICu ajutorul aparatului se pot administra stimuli luminoşi de

diferite culori, stimuli sonori sau combinaţiile acestora sub forma stimulilor perechi, la care subiectul testat trebuie să reacţioneze prin apăsare prin intermediul mâinii sau al piciorului.

Modurile de funcţionare ale aparatului

1.Măsurarea timpului de reacţie simplu:- se apasă butonul simple/choice (6). Programele: 0,1,2 existente

prin construcţia aparatului sau programele 5,6,7,8,9, care sepot alcătui liber.

- se reacţionează apăsând butoanele sau pedalele la apariţia stimulilor omogeni (luminoşi sau sonori).

2.Măsurarea timpului de reacţie de alegere:- butonul simple/choice (6) nu este apăsat. Programele: 0,1,2,

existente prin construcţia aparatului sau programele 5,6,7,8,9, care se pot alcătui liber.

- se reacţionează apăsând organul de reacţie corespunzător la apariţia celor 9 feluri de stimuli (5 culori, 2 lumini cu poziţie diferită, 2 sunete). Oferta de stimuli poate fi redusă după plac în cadrul programării.

3.Măsurarea timpului de reacţie de decizie (de selecţie):- butonul simple/choice (6) nu este apăsat. Programele: 3,4,

existente prin construcţia aparatului.- apar stimuli-perechi diferiţi prin culoare şi poziţie. Se

reacţionează doar la stimulii-perechi identificaţi.- stimuli-perechi: culoare-culoare, sunet-culoare.

4.Măsurarea timpului de reacţie simplu, amestecat:- in modul de funcţionare conflictometru, programul 9, existent

prin construcţia aparatului.- se reacţionează apăsând butoanele sau pedalele la stimulii

luminoşi şi sonori, care apar aleator.

5.Măsurarea timpului de reacţie la conflict:-În modul de funcţionare conflictometru, programele 1-8,

existente prin construcţia aparatului.-Potrivit instructajului, se reacţionează după evaluarea

situaţiei date, prin apăsarea butoanelor aflate pe partea opusă la stimuli luminoşi de culoare roşie şi verde.

Administrarea stimulilor poate fi:-Automată (cu ritm impus), cu 10 tipuri de timpi de expunere.-Autotempo (cu ritm liber), depinde de tempoul de lucru al subiectului testat.

Rezultatele oferite de aparat

1.La sfârşitul testării aparatul afişează: numărul total al stimulilor administraţi, numărul reacţiilor eronate, numărul reacţiilor omise, numărul reacţiilor anticipate, numărul reacţiilor întârziate, numărul reacţiilor corecte întârziate

2.Aparatul oferă şi următoarele rezultate: media timpilor de reacţie, dispersia timpilor de reacţie, selecţia erorilor pe tipuri de stimuli-reacţii, valorile dispersiilor pe tipuri de stimuli-reacţii, selecţia valorilor medii pe tipuri de stimuli-reacţii.

Programele aparatului

Programele cu codurile „0-1-2”:- programe de măsurare a TR de alegere, butonul simple/choise

(6) nu este apăsat, sau- programe de măsurare a TR simplu, butonul simple/choise (6)

este apăsat.-

Programele cu codurile „3-4”:- sunt programe de măsurare a TR de decizie (de selecţie).-

Programele cu codurile „5-6-7-8-9”:- sunt programe care pot fi alcătuite de către utilizatori

(psihologi examinatori şi cercetători) pentru măsurarea TR simplu sau de alegere.

- pot fi alcătuite şi stocate programe individualizate care pot fi reprogramate oricând.

TIPURI DE DESIGN EXPERIMENTAL II

DESIGNURI EXPERIMENTALE Sa învatam tipurile de design cu masuri repetate Sa identificam modalitatile de control a efectului

repetitiei , Sa distingem particularitatile designurilor factoriale Sa intelegem conceptul de interactiune a variabilelor.

TIPURI DE DESIGN EXPERIMENTAL 1. Design-uri cu măsuratori ,măsuri repetate 2. Design-uri experimentale complexe.

DESIGN-URI CU MASURI REPETATE Design-ul cu masuri repetate este denumit si design intragrupToate tratamentele experimentale se aplica tuturor membrilor

grupului experimental ,ceea ce presupune un numar crescut de examinarii, masuratori.

Apar efectele repetitiei :

- participantii se pot plictisi , pot deveni abili, isi pierd motivatia, sau poate apare o combinatie a acestor factori.

Design-ul cu masuri repetate - complet - incomplet,

In tipul de design complet ,fiecare subiect este supus fiecarei conditii de mai multe ori si numărul de supuneri este multiplu cu nr. de conditii. Sa presupunem ca avem patru conditii de tratament al unui grup de subiecti. (care sunt corelatiile consumului de coca-cola cu capacitatea de discriminarea a acestei bauturi.

Avem patru categorii de coca cola: normal (a), light(b),lemon ©,fara zahar(d).In acest caz avem un experiment cu masuri repetate. Cate modalitati de examinare am avea, tinând cont de tipurile de băutura si de faptul ca ordinea consumarii acestor băuturi ar putea afecta capacitatea de discriminare ?

DESIGN-URI CU MASURI REPETATE COMPLET Am avea sase situatii de examinare si fiecare subiect va fi

masurat de 24 de ori: bcda, abdc,dcab,abcd , dacb, adcb.Aceasta este tehnica randomizarii in bloc.ea presupune ordonarea conditiilor de examinare astfel incat

pozitia acestora in designul examinarii sa nu genereze nici un efect.

o alta masura pentru a evita efectele repetarii este introducerea contrabalansarii de tip ABBA

(Balansarea reprezinta fenomenul stabilire a unor grupuri perfectechivalente ca masura de pastrarea a validitatii interne)

Contrabalansarea de tip ABBA Avem doua conditii experimentale A,B si supunem subiectii acestor

conditii dupa ordinea mai sus stabilita. Este o masura de limitare a efectelor repetarii.

EX. Experimentul cu modalitatea preferata de memorare.Pentru limitarea acestor efecte se introduce tehnica

contrabalansarii ABBA

DESIGN-UL CU MASURI REPETATE INCOMPLETIn cazul unui design cu 5 conditii diferite am avea deja 120 de

masuri. Ce facem in conditiile in care avem un design experimental cu 8,15 conditii?

Acest fenomen impune o selectare si construirea unui design incomplet

A,B,C,D,E sunt conditiile unui experiment. Vom alege in mod aleator un numar de combinatii pentru a pune in evidenta influenta acestor conditii asupra comportamentului urmarit.

CEBDAEBDACBDACEACEBD

DESIGNURI EXPERIMENTALE COMPLEXEUn design complex = este un design experimental in care doua sau

mai multe variabile sunt studiate in cadrul aceluiasi experiment.Acest lucru se realizeaza prin combinarea factoriala a variabilelor.Cele mai utilizate sunt planurile bi si trifactoriale.

Design experimental bifactorial .Grad de dificultate , grad de perturbare si memorie Metoda scaderii in stabilirea unei interactiuni semnificative

intre nivelele variabilelor:50-40 = 10- Pentru influenta factorului perturbator la sarcina

usoara.35-15= 20 - Pentru influenta factorului perturbator la sarcina

dificila50-35= 15 -Pentru influenta dificultatii sarcinii la perturbare

mica40-15 = 25 -Pentru influenta dificultatii sarcinii la perturbare

mare Prezenta unor diferente indica o interinfluenta.

Metoda compararii mediilor:1.Influenta factorului perturbator, ca variabila de baza, in

conditii de dificultate scazuta : (50+40)/2 =452. Influenta factorului perturbator ,ca variabila de baza, in

cazul unei dificultati crescute: (35+15)/2=25

3.Influenta dificulatii sarcinii, ca variabila de baza,in conditiile unei perturbari reduse: (50+35)/2=42,5

3.Influenta dificulatii sarcinii, ca variabila de baza,in conditiile unei perturbari crescute: (40+15)/2=22,5

Concluzie: Dificultatea sarcinii este variabila cu efect mai intens

decat factorul perturbator.

Rezultatele pot diferii in functie de variabila asupra careia se pune accentul (chiar daca interactiunea dintre variabile este unica.

Atentie la generalizarea rezultatelor

Exercitiu

1. Un psiholog studiaza eperformantele ,memoriei ca functie a coerentei naratiunii in cazul subiectilor apartinanad de clasa a II si a Via. Sunt pregatite doua tipuri de povestiricare sunt identice cu exceptia faptului ca evenimetele dintr-o poveste sunt ordonate logic ,conform unei teorii a organizarii memoriei ,in timp ce in a doua povestire evenimentele sunt in asa fel aranjate inct firul normal esteintreupt.

2. Cercetatorul considera ca acei copii care sunt mai mici isi vor aminti mai putine lucruri decat cei mai mari iar povestirea care are firul intrerupt va fi mai greu de retinut decat cea organizata. Se prevede o interactiune intre cele doua variabile.

Participantii utilizati sunt cate 40 de copii din clasele II si aVI a ,deci grupuri de cate 20 de elevi pentru fiecare dimensiune a designului complex.Copiilor le este prezentata povestea inregistrata pe o banda de catre un narator profesionist. Li se cere sa-si aminteasca povestea si sa o redea oral dupa terminare ei ,evaluaindu-se memoria dupa numarul de unitatii povestire retinute. Rezultatele pot varia de la 0 la 100.

VALIDITATEA CERCETARII

OBIECTIVE- Sa intelegem notiunea de variabila straina si de ce trebuiecontrolata - Sa analizam diferite tipuri de variabile care pot afecta validitatea interna- Sa cunoastem diferenta dintre validitatea interna si cea externa

VALIDITATEA INTERNA

Validitatea internă =este determinată de măsura în care putem afirma că efectul observat al variabilei independente este cauzat doar de condiţiile tratamentului experimental.

Trebuie inlăturate (controlate ) din designul cercetării toate variabilele străine care covariază cu variabila independentă

Dificultatea este de a stabili daca efectul cauzat este determinat doar de variabila independenta. (controlul tuturorvariabilelor externe,exogene).

Exista variabile care variaza sistematic odata cu variabila independenta. (fenomenul de contaminare)

Exp. Influenta meditatiilor asupra rezultatelor scolare.

FACTORI CARE COMPROMIT VALIDITATEA INTERNA

A. Efectul istoriei

Ex. Experimentele privind schimbarea atitudinilor.B. Efectul de maturareSe refera la schimbarile in conditiile interne datorita trecerii

timpului. (procese biologice ,psihologice,oboseala).Ex.Experimentele cu privire la utilizarea unor tehnici speciale

pentru imbunatatirea performantelor de citire ale elevului scolar mic.

C.Selectia subiectilorErori pot apare atunci cand nu se respecta acelasi principiu in

selectia subiectilor grupurilor experimentale si de control.Ex.Eficienta terapiilor sugestive asupra nevrozei cardiace.

Selectia subiectilor se realizeaza pe baza de voluntariat.

D. Fluctua ţ iile instrumentelor de m ă sura ş i a factorului uman care le aplica. E. Efectuarea mai multor m ă sur ă tori. Măsurătorile curente sunt

influenţate de cele anterioare.Exp.Influenta probelor formative asupra dezvoltării inteligenţei.

Solutie -administrarea unui alt test echivalent .

F. Regresia statistica - cresterea sau scaderea scorurilor extreme in experimente de tip

pretest ,post test- tendinta subiectilor ca in urma unor masuratori repetate sa

obtina valori care tind catre media grupului sau a populatieiinvestigate.

Ex. Experimentele cu privire la eficacitatea unei metode psihoterapeutice asupra anxietatii.

G. Pierderea de subiectise constata diminuarea esantioanelor:

-subiecti care parasesc experimentul datorita renuntarii sau indisponobilitatii

Ex. Experimentele privind tratarea etilismuluiH. Efectele combinate.Ex. Influentele maturarii si ale selectiei subiectilor.

Expectantele participantilor si ale cercetatoruluiAsteptarile participantilor.Persoanele implicate in cercetari experimentale formuleaza

anumite asteptari in raport cu cadrul cercetarilor

1.Interactiuni inter-tratament -se prezinta intr-o lumina favorabila -adopta comportamnte pe care ei le considera dezirabile -perceptia personala asupra sarcinii

2.Interactiuni intra-tratament Participanti diferiti la aceleasi conditii experimentale percep

diferite moduri de a se prezenta intr-o lumina favorabila.Efectul Hawthorne apare atunci cand participantii raspund diferit

in functie de atentia care li se acorda.

Interventia cercetatorului 1.Atributele cercetatorului 2.Expectantele cercetatorului Atributele cercetatorului

a. atribute biosociale (varsta, sex,religie rasa ,b. atribute psihosociale .caracteristice de personalitate c. factori situationali ( ex. Copii realizeaza performante mai bune in prezenta examinatorului femeie si adulti se pare ca au perfomante mai bune in prezenta examinatorului barbat)

-experimentatorul de cele mai multe ori este un agent activ :-enunta ipotezele ,doreste ca aceste ipoteze sa fie validate-uneori in mod inconstient si involuntar transmite

informatii care sunt consonante cu validarea ipotezelor.VALIDITATEA EXTERNA Prima este verificata validitatea interna. Daca ea a fost

stabilita fara echivoc atunci se poate pune in discutie validitatea externa.

Validitatea externa permite extinderea concluziilor fie la alte persoane fie la alte situatii decat cele folosite in studiu.

Validitatea esantionului. se refera la reprezentativitatea esantionului de subiecti in

raport cu populatia la care se doreste extinderea esantionului.

Validitatea ecologica ea este considerata adecvată ,atunci cand subiectii percep

mediul in care sunt examinati ca avand proprietatile pe carecercetatorul le presupune a fi prezente.

O cercetare este valida ecologic atunci cand se reuseste punerea in relatie exacta a caracteristicilor fizice ale situatieiin care se gsesc subiectii si conduitele pe care acestia le produc in aceasta situatie.

EXERCITII

Analizati urmatoarele situatii si comentati fiecare caz,infunctiede cauza , ce afecteaza validitatea interna a cercetarii.

1. Pentru a afla ce cantitate de alcool este consumata de locuitorii unui oras mic un cercetator pregateste o ancheta si selectionaza 30 de gospodarii din cartea de telefon. Cercetatorul a realizat interviuri in fiecare gospodarie cu cea mai varstnica persoana dintre adultii care au deschis usa.Intrebarile au vizat consumul de alcool pe parcursul saptamanii ,indiferent de companie.

2. Copii inscrisi intr-o gradinita au probleme de adapare .Educatoarea planifica un program de povestiri care este destinat ajutorarii copiilor cu probleme de adaptare.Patru saptamani mai tarziu observatiile arata ca toti copii s-au adaptat.

3. Un cercetator distribuie aleatoriu muncitorii dintr-o fabrica in doua grupuri diferite . Unul primeste bonificatii pentru munca realizata iar cel de-al doilea nu primeste nimic. Pe parcursul cercetari ce a urmat ,privind randamentul in munca ,membrii celui de-al doilea grup afla ca cei din primulau primit bonificatii.