REZUMATUL LUCRĂRII:

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTIFacultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei

Tema lucrării:

ŞCOALA ŞI COMUNITATEA LOCALĂ - parteneriat pentru educaţie –

Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. Păun EmilDoctorand: Stăiculescu Camelia

CUPRINSUL LUCRĂRII:Motivaţia alegerii temei

CAPITOLUL I - SPECIFICUL PARTENERIATULUI ÎN RELAŢIA ŞCOALĂ – COMUNITATELOCALĂ

I.I. ŞCOALA ŞI CONTEXTUL SOCIAL I.II. DELIMITĂRI CONCEPTUALE

1. Şcoala – caracteristici generale 2. Comunitatea 2.1. Evoluţia conceptului de comunitate 2.2. Comunitatea şi binele comun 2.3. Spiritul comunitar în România

I.III. PARTENERIATUL ŞCOALĂ COMUNITATE LOCALĂ 1. Scurtă caracterizare a relaţiei de parteneriat 2. Necesitatea parteneriatului şcoală – comunitate 3. Caracteristici ale parteneriatului şcoală – comunitate 4. Blocajele care pot interveni în relaţia de parteneriat dintre şcoalăşi comunitate 5. Managementul şcolii bazat pe comunitatea locală 6. Probleme educative majore care pot fi abordate în parteneriatulşcoală – comunitate locală 7. Concluzii

CAPITOLUL II – ŞCOALA ŞI PARTENERII SĂIII.I ŞCOALA ŞI FAMILIA

1. Caracteristici definitorii ale familiei 2. Funcţii ale familiei

3. Fenomene sociale care influenţează evoluţia familiei şi parteneriatul şcoală – familie 4. Implicarea familiei în viaţa şcolii 5. Educarea părinţilor pentru un bun parteneriat şcoală – familie 6. Forme de organizare ale relaţiei şcoală – familie 7. Dimensiunea formală a parteneriatului şcoală – familie 8. Concluzii

II.II ŞCOALA ŞI AUTORITĂŢILE LOCALE 1. Instituţiile autorităţilor locale, rolul lor social, educativ şiresponsabilităţi 2. Parteneriatul şcoală – autorităţi locale din perspectiva respectăriidrepturilor copilului 3. Instituţii ale autorităţilor administraţiei publice cu rol înparteneriatul şcoală – comunitate 4. Modalităţi de colaborare ale autorităţilor publice centrale,judeţene şi locale

II.III ŞCOALA ŞI POLIŢIA 1. Roluri educative ale Poliţiei în comunitate 2. Domenii şi forme ale parteneriatului şcoală – Poliţie 3. Programe educative comunitare desfăşurate de Poliţie

II.IV ŞCOALA ŞI UNITĂŢILE SANITARE 1. Tipuri de unităţi sanitare, roluri şi responsabilităţi educativeale acestora în comunitate 2. Domenii şi forme ale parteneriatului şcoală – unităşi sanitare 3. Parteneriatul şcoală – unitaţi sanitare din perspectiva relaţiilorcu părinţii 4. Programe educative comunitare desfăşurate în parteneriatul şcoalăunităţi sanitare

II. V. ŞCOALA ŞI BISERICA 1. Scurt istoric al parteneriatului şcoală – biserică 2. Roluri educative ale bisericii în comunitate, domenii şi forme aleparteneriatului şcoală – biserică 3. Programe educative desfăşurate de către biserică

II.VI. ŞCOALA ŞI AGENŢII ECONOMICI 1. Domenii şi forme ale parteneriatului şcoală – agenţi economici

II.VIII ŞCOALA ŞI ORGANIZAŢIILE NEGUVERNAMENTALE 1. Legitimarea parteneriatului şcoală – organizaţii negunernamentaleprin prisma axei public – privat 2. Scurtă descriere a domeniului organizaţiilor neguvernamentale 3. Domenii şi forme ale parteneriatului şcoală – organizaţiineguvernamentale

CAPITOLUL III. EDUCAŢIA ŞI EXTENSIA CÂMPULUI EDUCAŢIONAL DIN PERSPECTIVAPARTENERIATULUI ŞCOALĂ - COMUNITATE

III.I FORME ALE EDUCAŢIEI 1.1 Educaţia formală 1.2 Educaţia nonformală 1.3 Educaţia informală

III.II INTERACŢIUNEA FORMELOR EDUCAŢIEI DIN PERSPECTIVAPARTENERIATULUI ŞCOALĂ – COMUNITATE LOCALĂ

CAPITOLUL IV. ŞCOALA ŞI DEZVOLTAREA LOCALĂ

IV.I. DESCENTRALIZAREA PREMISĂ A PARTENERIATULUI ŞCOALĂ – COMUNITATELOCALĂ 1. Premise teoretice ale descentralizării 2. Domenii ale descentralizării 3. Descentralizarea – şansă sau risc? 4. Caracterizarea sistemului educaţional românesc din perspectivedescentralizării 5. Impactul procesului de descentralizare asupra parteneriatului şcoală– comunitate locală 6. Blocaje ale descentralizării în învăţământul românesc

IV.II DEZVOLTAREA LOCALĂ ŞI INFLUENŢA SA ASUPRA INSTITUŢIEI ŞCOLARE 1. Dezvoltarea comunitară şi efectele ei asupra şcolii 2. Dezvoltarea şcolii către o şcoală comunitară 3. Propuneri de programe pentru dezvoltarea parteneriatului şcoală –comunitate locală – cercetare 3.I Obiectivele cercetării 3.II Ipotezele cercetării 3.III Universul cercetării 3.IV Metodede cercetare 3.V Instrumente utilizate în cercetare 3.VI Rezultatele cercetării 4. Concluzii

V. BIBLIOGRAFIE

Motto: Omul sfinţeşte locul

(proverb românesc)

Motivaţia alegerii temei:

Şcoala şi comunitatea sunt două aspecte care i-a preocupat în egalămăsură pe pedagogi, sociologi, psihologi, filozofi, antropologi etc.,fiecare încercând să surprindă aspectele ce contribuie la mecanismele defuncţionare ale acestora, agenţii implicaţi şi gradul de implicare alacestora în promovarea educaţiei. Asistăm astăzi la dezvoltarea unuiadevărat curent social care are în centrul său comunitatea şi dezvoltareasa. De cele mai multe ori, termenii şi expresiile folosite de practicieni,specialişti şi chiar oamenii de rând sunt confuzi, ne întâlnim cu o marediversitate semantică în acestă problematică.

Şcoala este una din instituţiile centrale ale comunităţii, areroluri specifice dar nu poate funcţiona şi nu se poate dezvolta fără aţine cont de specificul comunităţii în care funcţionează.

În acestă lucrare am încercat identificarea punctelor comune învalorile transmise de către şcoală şi comunitate, a unor puncte dedezvoltare comune în vederea creşterii gradului de educaţie al actorilorcomunităţii (elevi, părinţi, diverse categorii sociale etc.).

Lucrarea este structurată în patru părţi distincte:- Partea I a lucrării – Şcoala şi contextul social îşi propune oclarificare a rolurilor sociale ale şcolii, o plasare a acesteia încontextul comunitar în care funcţionează, delimitaterea conceptelorutilizate în problematica abordată;- Partea a II-a a lucrării – Şcoala şi partenerii săi abordeazăîntr-o manieră descriptivă şi interpretativă parteneriatul dintre şcoalăşi principalii agenţi comunitari identificaţi: părinţi, autorităţi locale,poliţie, biserică, unităţi sanitare, agenţi economici, organizaţiineguvernamentale;- Partea a III-a a lucrării - Educaţia şi extensia câmpuluieducaţional face o analiză a modului în care cele trei forme principale aleeducaţiei: formală, nonformală şi informală se întrepătrund şi creazăspaţiul necesar manifestării parteneriatului educaţional;- Partea a IV-a a lucrării – Şcoala şi dezvoltarea localăanalizează aspectele care fac posibilă dezvoltarea locală a şcolii,descentralizarea ca premisă a parteneriatului, factorii dezvolotăriicomunitare, modele de dezvoltare comunitare. În acestă parte sunt cuprinseşi rezultatele demersului de cercetare realizat asupra a trei şcoli carefuncţionează în contexte comunitare diferite şi sugestii privinddezvoltarea acestora.

Motivaţiile alegerii temei sunt multiple: generozitatea teme,puţinele preocupări teoretice care să ofere un tablou complet alparteneriatului dintre şcoală şi comunitatea locală în care funcţionează,asupra agenţilor comunitari locali, diversitatea semantică folosită atuncicând se vorbeşte despre comunitate şi dezvoltarea sa.

Sperăm ca prin demersul întreprins, să fi clarificat măcar o partedin aspectele mai puţin abordate în literatura de specialitate iarsugestiile date reprezentanţilor şcolilor analizate să le fie de folosacestora.

CAPITOLUL I - SPECIFICUL PARTENERIATULUI ÎN RELAŢIA ŞCOALĂ –COMUNITATE LOCALĂ

Interogaţii pedagogice: Care este locul şcolii în contextul social în carefuncţionează? Care sunt acceptiunile termenulului de comunitate? Cum poate fi caracterizată orelaţie de parteneriat? Care este specificul unui parteneriat educaţional? Este necesar parteneriatuldintre şcoală şi comunitate locală? Cine ar trebi să se implice în acest parteneriat, care suntproblemele educative majore pe care se poate baza parteneriatul şi care sunt blocajele care potinterveni?

Cuvintele/sintagme cheie: şcoala, comunitatea, comunitatea locală, binele comun, parteneriat, parteneriat şcoală – comunitate locală.

I. I. Şcoala şi contextul social Abordarea temei „Şcoala şi comunitatea locală – parteneriat pentru

educaţie” îşi găseşte legitimarea în tendinţele actuale ale extinderii

câmpului educaţional de la organizaţia şcolară către alţi agenţieducaţionali.

Şcoala este pe de o parte o instituţie care oferă un serviciusocial, care este direct influenţată de ceea ce se întâmplă în mediulsocial, transmite cunoştinţe, dezvoltă abilităţi, norme, valorirecunoscute şi acceptate social; pe de altă parte are o logică internă dedezvoltare, reproduce propriile norme şi valori, are propriul sistem deorganizare.

Privită dintr-o altă perspectivă, şcoala, este o instituţie carefuncţionează într-o comunitate alcătuită din mai mulţi factori deeducaţie: familie, autorităţi, organizaţii guvernamentale şineguvernamentale, agenţi economici etc. care au la rândul lor o ofertăeducaţională explicită şi/sau implicită. Organizaţiile şcolare suntastfel, supuse presiunii multiplilor factori: a grupurilor ideologice careactivează la nivel local, a sistemelor politice, a condiţiilor economiceşi a diverselor tendinţe manifestate în societate. Astfel, asupra şcolilorsunt manifestate influenţe de ordin: economic, politic, culturale şiideologice. Şcolile depind de mediul în care funcţionează în ceea cepriveşte: obţinerea resurselor materiale, resursele umane, resurselefinanciare, resursele informaţionale etc.

Şcoala funcţionează într-un context social larg, complex alcătuitdin societatea globală, constitută ca sistem social global (naţional,statal). Influenţele contextului social global asupra instituţiilor deînvăţământ se materializează în: finalităţi ale educaţiei (scopuri şiobiective), conţinuturi ale disciplinelor, modul de organizare alsistemului de educaţie şi al instituţiilor, reglementări de ordin juridicşi administrative.

Pe de altă parte, şcoala funcţionează într-un context socialimediat, într-o comunitate locală şi zonală, care furnizează elevii darcare are un set de aşteptări cărora instituţia şcolară trebuie să lerăspundă.

I. II. Delimitări conceptuale1. Şcoala – caracteristici generale

Şcoala este o organizaţie formală, care are ca scop furnizareaserviciului social de educaţie în vederea educării, formării,socializării, profesionalizării tinerei generaţii. Şcoala funcţioneazăîntr-o comunitate locală – dar are propriile reguli de funcţionare,prescrise, transmite valori acceptate local. Pe de altă parte – şcoala„prelucrează material uman” din comunitatea locală, cadrele didactice şielevii sunt persoane care trăiesc în comunitate şi suportă influenţeleacesteia.

2. Comunitatea Abordările conceptuale ale termenului de comunitate au o lungă

evoluţie în timp. Sintetizând diversele abordări putem extrage câteva caracteristici

ale comunităţii:- comunitatea reprezintă o entitate socială globală în care legăturiledintre membri sunt foarte strânse, iar sentimentul de ingrup este foarteputernic şi are rădăcini în tradiţii profunde;

- comunitatea este o entitate supraindividuală care are întâietate înraport cu individul izolat în virtutea transcedenţei sale de ordin etic şipolitic;- comunitatea este: depozitara unui bine comun, este element dereferinţă morală pentru individ, promovează valori de bază (prin legile şitradiţiile sale) şi de referinţă pentru individ.

În România comunitatea este percepută mai ales ca o noţiunegeografică, ca un spaţiu fizic delimitat. Deşi este un termen „la modă” şise vorbeşte mult despre dezvoltarea comunitară ca soluţie la rezolvareaproblemelor locale, legăturile interumane bazate pe sprijinul reciproc seaflă, în cele mai multe cazuri, la începutul cristalizării. Comunităţiledin România trebuie să facă efortul de a deveni comunităţi adevărate caresă-şi descopere spaţiul comun în care oamenii trebuie să conlucreze pentrua identifica ce nevoi specifice au şi care sunt lucrurile pe care lepreţuiesc cel mai mult.

I. III. Parteneriatul şcoală comunitate localăNoţiunea de parteneriat are un câmp semantic vast.Din punct de vedere juridic, parteneriatul se defineşte ca o

înţelegere legală în care partenerii definesc împreună scopul general alparteneriatului.

Din punctul de vedere al beneficiilor pe care le aduce,parteneriatul poate fi definit ca o modalitate eficientă în realizareareformei managementului fie prin schimbarea practicilor manageriale, fieprin schimbarea modului în care sunt abordate problemele publice, astfelîncât soluţionarea lor să devină fezabilă prin parteneriat.

Parteneriatul poate fi o soluţie pentru alocarea şi folosirearesurselor locale la nivel comunitar, pentru atragerea altor resurseexterne pentru rezolvarea problemelor comunitare.

Ideea de parteneriat între şcoală şi comunitate trebuie să se bazezepe principiul complementarităţii serviciilor sociale oferite de cătrediversele organizaţii care activează în comunitate.

Construirea parteneriatului este un proces deliberat ce implicăaptitudini specifice, strategii şi cunoştinţe pe care părţile implicatetrebuie să le cunoscă şi să le folosească.

Succesul parteneriatului şcoală – comunitate locală este bazat pelegătura permanentă, constantă între agenţii comunitari şi reprezentanţiişcolii. Se realizează astfel un echilibru între schimbare şi continuitate,între specific şi global, între împlinirea individuală şi exigenţele deordin social.

Şcoala ca şi organizaţie, pentru a-şi atinge obiectivele, are nevoiede un sistem managerial adecvat definit prin funcţii specifice:proiectare, decizie, organizare, coordonare, evaluare etc. Managementulşcolii trebuie să asigure funcţionarea şi dezvoltarea şcolii ca sistemdeschis, aflat în relaţie permanentă cu mediul său exterior, cucomunitatea în care funcţionează şi nu numai. Pentru a-şi realizaobiectivele propuse şcoala este nevoită să atragă, aloce, folosească ogamă diversă de resurse: materiale, financiare, umane, informaţionale şide timp.

CAPITOLUL II – ŞCOALA ŞI PARTENERII SĂI

Interogaţii pedagogice: Care sunt agenţii comunitari cu rol educativmajor? Cum poate colabora şcoala cu: familia, autorităţile locale, agenţiieconomici, unităţile sanitare, poliţia, biserica, organizaţiile neguvernamentale?

Cuvintele/sintagme cheie: parteneri ai şcolii, familia, autorităţi locale, agenţi economici, unităţi sanitare, poliţie, biserică, organizaţiineguvernamentale.

II. I. Şcoala şi familiaParteneriatul şcoală – familie poate contribui la creşterea

factorilor educogeni ai familiei, prin activităţi specifice părinţii potfi sprijiniţi să conştientizeze rolul pe care-l au în educaţia copiilorlor, să conştientizeze şi să îndrepte comportamente şi atitudini greşiteîn familie, să fie sprijiniţi să se implice în activităţi educative.

Fenomenele sociale care influenţează evoluţia familiei şiparteneriatul şcoală – familie sunt:- evoluţia natalităţii;- divorţialotatea;- migraţia forţei de muncă;- trecerea de la familia comunitară la familia societală.

Implicarea familiei în parteneriatul şcolii este condiţionat degradul de interes al familiei faţă de şcoală. Acesta este crescut dacăfamiliile au copii care frecventează şcoala.

Cu cât şcoala reprezintă o valoare a familiei cu atât gradul deimplicare al familiei este mai mare. Se constată că acei copii care suntsprijiniţi de părinţi, care au în familie atitudini pro-şcoală adecvateobţin performanţe şcolare ridicate şi au un grad de aspiraţie ridicat faţăde nivelul de şcolarizare pe care doresc să-l atingă. Atitudinea familieifaţă de şcoală se transferă şi copiilor şi se manifestă în gradul deinteres faţă de activităţile şcolii, faţă de teme, faţă de rezultateleevaluării, faţă de aprecierile cadrelor didactice etc.

Considerăm că şcolile din România nu sunt unitar dezvoltate în ceeace priveşte colaborarea şcolii cu familia. Dacă pregătirea cadrelordidactice pentru a susţine o relaţie corespunzătoare cu familia esteabordată în programele de pregătire iniţială şi continuă a cadrelordidactice, colaborarea concretă este diferită de la o şcoală la alta.

Educarea părinţilor pentru un bun parteneriat şcoală - familieEducaţia părinţilor poate fi etapizată pe două paliere mari:- educaţia viitorilor părinţi prin: introducerea unor cursuri de

educaţie sexuală, educaţie pentru viaţa de familie etc.;- educarea părinţilor care au deja copii în funcţie de nevoile

acestora. Dacă pentru copiii mici pot fi urmate cursuri privind îngrijireaşi dezvoltarea copilului mic, aspecte medicale, juridice etc. pentrupărinţii copiilor adolescenţi pot fi introduse cursuri referitoare lacaracteristicile psiholgice ale adolescenţilor, riscuri şi modalităţi decomunicare cu adolescenţii etc. Informarea şi formarea părinţilor în ceeace priveşte şcolaritatea copilului presupune, cel puţin, ca fiecarepărinte să cunoască: obligaţiile legale privind educaţia copilului,drepturile de care dispune pentru educaţia copilului, importanţaatitudinii lui pentru reuşita şcolară a copilului, metodele de colaborarecu şcoala.

Forme de organizare ale relaţiei şcoală – familieÎn ceea ce priveşte relaţia dintre familie şi părinţi cele mai

frecvente forme de organizare a acestei relaţii sunt: Şedinţele cu părinţii. Discuţii individuale între cadrele didactice şi părinţi. Organizarea unor întâlniri cu părinţii Implicarea părinţilor în manifestări culturale ale şcolii şi activităţi recreative Voluntariatul Asociaţiile de părinţi

Dimensiunea formală a parteneriatului şcoală – familieConform Regulamentului şcolar părinţii au dreptul de a alege

unitatea şcolară.La nivelul şcolii, părinţii sunt implicaţi în mai multe tipuri formale de

organizare:1. Consiliul reprezentativ al părinţilor / Asociaţia de părinţi2. Consiliul clasei3. Comisia pentru evaluarea şi asigurarea calităţii în şcoală4. Comitetul de părinţi ai clasei

Parteneriatul şcoală – familie poate lua forma unor serviciidezvoltate de către şcoală şi de care familiile elevilor să beneficieze.Acestea pot fi organizate exclusiv de către şcoală sau în parteneriat cualte organizaţii/instituţii.

Aceste servicii pot fi: centre de consiliere, centre de sănătate, depracticare a diverselor sporturi, centre pentru supravegherea copiilor lateme după orele de curs (after-school) care pot avea şi alte serviciiincluse: predarea limbilor străine, sport, miniexcursii, teatre,spectacole, vizite în diverse locuri etc.; centre de voluntariat;cluburi; cantine; seminternate etc.

Oferta de servicii pentru familii prin intermediul şcolii reprezintăo strategie de întărire a relaţiilor şcoală familie. Părinţii capătăîncredere în şcoală, instituţie care devine mai transparentă şi maiapropiată de nevoile comunităţii. Un punct câştigat este coerenţaserviciilor, părinţii nu mai sunt nevoiţi să caute prin mijloace propriisă beneficieze de diverse servicii, ei le găsesc în şcoală. Şcoala cafurnizor de servicii complexe va face trecerea de la educaţiainstituţională, cu accent pe instituţie (care are un program, curriculumla care elevii trebuie să se adapteze) la şcoala centrată pe elev, penevoile acestuia şi pe ale comunităţii.

II.II Şcoala şi autorităţile locale1. Instituţiile autorităţilor locale, rolul lor social, educativ şiresponsabilităţiAnaliza responsabilităţilor principalilor reprezentanţi ai

colectivităţii locale – primarul şi consiliul local, ne arată faptul căaceştia sunt răspunzători de asigurarea unui climat de ordine şi liniştepe raza localităţii pe care o reprezintă, sunt cei care supervizeazăfuncţionarea serviciilor specializate destinate cetăţenilor, gestioneazăfondurile la nivel local, sunt răspunzători de patrimioniul local etc.

Se ridică însă unele probleme legate de profesionalizareaadministraţiei publice, de exercitarea influenţei politice asupra

deciziilor, influenţa personală a leaderilor informali faţă de deciziileconsiliului local.

Sub influenţa teoriei birocraţiei lui Weber este înlocuit sistemuladministraţiei personale cu un sistem impersonal, bazat pe reguli, peprincipii, care anulează arbitrariul în decizia administrativă.

Teoriile clasice ale managementului (Weber, Taylor) introducelemente menite să asigure coerenţa unui sistem de management precum:specializarea sarcinilor, caracterul impersonal al muncii, realizarea şiutilizarea de manuale şi proceduri, accentul pe raţionalitate şiimpersonalism.

Începând cu anii 80 prinde contur un nou model managerial (cunoscutcu numele de „managerialism” sau „noul management public” - Hood, 1991)care pune un nou accent pe relaţiile dintre gestionarea sectorului publicşi sectorul de afaceri precum şi cel neguvernamental. Noua paradigmă puneaccentul pe rezultate, pe satisfacţia cetăţeanului-client, consumator deservicii publice.

Dacă sistemul tradiţional îşi găsea legitimarea în soliditatearegulilor şi procedurilor, predictibilitate şi conformitate, noul sistemde management îşi găseşte legitimitatea în eficacitatea acţiunilor, încapacitatea sistemului de a-şi îndeplini sarcinile şi obiectivele,volorizează schimbarea, inovaţia, mobilitatea.

În sistemul românesc este greu de precizat în acest moment, unde nesituăm. După o lungă perioadă în care deciziile erau centralizate şisupervizate de la un centru de putere s-a trecut la delegarearesponsabilităţilor la nivel local. Pe de o parte, structurile au trebuitsă se adapteze din mers, unele responsabilităţi au fost delegate, altelenu, pe de altă parte mentalitatea oamenilor se schimbă greu, aceştiaînvaţă greu să-şi asume responsabilităţile. Controlul cetăţenilor asupraautorităţilor publice este de cele mai multe ori inexistent. Organizaţiileneguvernamentale ale cetăţenilor îşi exercită prea puţin influenţa asupradeciziilor administraţiei locale.

În parteneriatul şcoală – autorităţi publice locale este de discutatşi relaţia dintre reprezentanţii autorităţilor şi şcolile de pe razaacestora de acţiune. Mai ales în oraşe, autorităţile locale au înadministrare şi trebuie să stabilească legături cu mai multe şcoli. Seştie că, acestea au nevoi diferite (de amenajare, de salubrizare, deîntreţinere curentă), sunt frecventate de populaţie şcolară diferită, dinmedii sociale diferite, cu nevoi sociale diferite.

În acest context cum se asigură un echilibru în interesul manifestatde autorităţile locale faţă de nevoile specifice ale şcolilor?Managementul contextual în care resursa urmează nevoia ar putea fi unrăspuns.

Iniţiativa parteneriatului, deschiderea unor canale de comunicareîntre reprezentanţii şcolii şi ai autorităţilor locale sunt de cele maimulte ori abordate de către şcoli. Se constată o situaţie bună în şcolilecare şi-au formulat direcţii clare de dezvoltare, ai căror reprezentanţi(directori, cadre didactice) au luat iniţiative de comunicare, de iniţierede parteneriate. Resursele sunt astfel orientate spre cei care îşi ştiunevoile şi îşi promovează interesele. Şcolile, aflate în concurenţăpentru furnizarea de servicii educaţionale de calitate, pentru aşi atrageelevi vor fi nevoite, din ce în ce mai mult să dezvolte relaţii de

colaborare cu autorităţile, cu părinţii, cu organizaţiileneguvernamentale, cu unităţile medicale şi alte entităţi reprezentative dela nivel local.

2. Modalităţi de colaborare ale autorităţilor publice centrale,judeţene şi locale cu atribuţii în domeniul educaţiei

Analiza legislaţiei în vigoare ne indică direcţii de acţiune alecolaborării dintre autorităţile centrale, judeţene şi locale cu atribuţiiîn domeniul educaţiei astfel:- în realizarea demersurilor pentru participarea copiilor laînvăţământul preşcolar şi învăţământul obligatoriu. - dezvoltarea unor programe de educaţie pentru părinţiitineri. - organizarea unor cursuri de pregătire pentru copiii ce nupot răspunde cerinţelor programei naţionale şi celor care au abandonatşcoala, în vederea reintegrării lor şcolare. - organizarea şi dezvoltarea unor posibilităţi adecvate depetrecere a timpului liber şi odihnă.- realizarea sau iniţierea demersurilor necesare pentruprevenirea abandonului şcolar din motive economice.

II.III Şcoala şi poliţia1. Roluri educative ale Poliţiei în comunitateÎn comunitate, Poliţia reprezintă o instituţie de referinţă pentru

locuitorii săi. Rolurile Poliţiei în domeniul educaţional pot fi împărţite în două

mari categorii:- preventive;- de intervenţie în situaţii speciale.

Parteneriatul dintre şcoală şi poliţie are la bază îndeplinireaobiectivelor comune.

În comunităţi, întâlnim practici ale parteneriatului diferite de la o şcoală la alta. În esenţă, domeniile în care întâlnim parteneriatul şcoală – poliţie sunt următoarele:- Asigurarea integrităţii personale a elevilor, cadrelor didactice, alocuitorilor comunităţii în general;- Prevenirea delincvenţei juvenile şi a criminalităţii;- Violenţa în familie, stradală, în cadrul şcolii;- Prevenirea consumului, a traficului de droguri;- Educaţia rutieră;- Prevenirea prostituţie/proxenetism, pedofiliei;- Prevenirea cerşetoriei;- Prevenirea exploatării prin muncă a copiilor;- Promovarea respectului faţă de lege;- Promovarea drepturilor omului şi ale copilului;- Promovarea unui comportamnet civilizat în societate;- Promovarea imaginii pozitive ale Poliţiei în comunitate şi creştereaîncrederii în instituţie;- Culegerea de informaţii şi date de interes în cazuri speciale;- Menţinerea ordinii şi liniştii publice în unităţile de învăţământ,în afara acestora (perimetrul şcolii, traseul de la şcoală – acasă alelevilor), în comunitate;

- Realizarea / proiectarea unor programe/proiecte de parteneriat;- Stabilirea identităţii persoanelor şi educarea copiilor pentruutilizarea actelor care atestă identitatea;- Recrutarea viitoarelor cadre ale instituţiei.

Şcoala prin reprezentanţii săi, cadre didactice, elevi, personaladministrativ trebuie să identifice problemele de comportament aleelevilor, să colaboreze cu poliţia în cazul copiilor infractori saupotenţial infractori. Desigur, nu numai şcoala şi poliţia trebuie să seimplice în aceste situaţii, se impune o colaborare cu reprezentanţiiserviciilor sociale, cu asistenţii sociali, cu familia elevilor.

Este de menţionat faptul că pregătirea elevilor trebuie să îmbraceforme diferite, în funcţie de nivelul de vârstă, de înţelegere alacestora, de potenţialele riscuri ale grupelor de vârstă. Formele departeneriat sunt multiple şi implică nu numai şcoala şi poliţia, ci şialţi actori comunitari cu rol educaţional: părinţii, organizaţiileneguvernamentale, autorităţile etc.

II.IV Şcoala şi unităţile sanitare1. Tipuri de unităţi sanitare, roluri şi responsabilităţi educative

ale acestora în comunitateLa nivelul comunităţilor locale, un rol important îl au unităţile

sanitare. Şcolile pot desfăşura parteneriate împreună cu acestea învederea asigurării sănătăţii mentale şi fizice a copiilor şi a familiiloracestora.

Parteneriatul şcoală – unităţi sanitare poate fi analizat din prismaacestor responsabilităţi comunitare pe care unităţile sanitare le au.

Unităţile sanitare reprezintă unităţile care asigură populaţiei asistenţămedicală, curativă şi profilactică în sectorul public şi privat prin:spitale şi ambulatorii de spital şi de specialitate, dispensare medicale,policlinici, centre de sănătate, sanatorii TBC, centre de diagnostic şitratament, ambulatorii de spital şi specialitate, preventorii, cabinetemedicale de familie, cabinete stomatologice, laboratoare medicale, detehnică dentară, cabinete medicale de specialitate, cabinete medicaleşcolare/studenteşti, laboratoare medicale, creşe, farmacii şi punctefarmaceutice, depozite farmaceutice, unităţi medico-sociale, centre dediagnostic şi tratament, de specialitate, centre de transfuzie sanguină,sanatorii, preventorii etc.

Rolul unităţilor sanitare este în principal acela de asigurasănătatea populaţiei.

Fiecare tip de unitate sanitară are însă responsabilităţi diferite. 2. Domenii şi forme ale parteneriatului şcoală – unităţi sanitareÎn opinia noastră, cel mai mare rol educativ îl au medicii de

familie şi cabinetele medicale şcolare/studenţeşti. Medicul de familieeste acela care, cunoaşte pacientul în complexitatea sa, cunoaşte familiade provenienţă, eventualele probleme genetice, evoluţia fizică şi psihicăa copilui. Acesta poate recomanda familiei şi copilului un anumit tip deactivităţi, sau pot informa asupra activităţilor nerecomandate (ex.activitate sportivă), poate informa, respectând confidenţilitatea datelorşi drepturile pacientului, cadrele didactice despre problemele copiilor.În cazuri speciale medicii de familie pot recomanda părinţilor un anumittip de şcoală (ex. şcoala de masă sau cea specială în cazul copiilor cu

dizabilităţi) debutul sau amânarea şcolarizării, pot interveni în cazuride refuz din partea şcolii, a cadrelor didactice, a părinţilor pentru aprimi în şcoală/clasă un copil cu dizabilităţi, sau boli cronice, pot daexplicaţii, date despre riscuri, precizări privind comportamentul.Iniţiativa de a participa la acţiuni şcolare poate fi a medicului defamilie, a părinţilor sau chiar a şcolii. De asemenea, medicul de familietrebuie să anunţe unitatea şcolară în cazul în care constată o boalăcontagioasă la un copil, la cadrele didactce sau personalul şcolii(hepatită, bolile copilăriei, TBC, gripă), care pune în pericol sănătateacolegilor, a cadrelor didactice, să anunţe alte unităţi sanitare curesponsabilitati specifice (Direcţia de Sănătate Publică) şi să intervinăîn colectivitate.

Medicul de familie poate consilia şi orienta părinţii, atunci cândconstată probleme care pot afecta activitatea şcolară a copiilor, sprealte servicii specializate (ex. cabinete oftalmologice, investigaţii şiintervenţii medicale de specialitate, unităţi sportive de practicare adiverselor sporturi etc.). Medicii de familie pot iniţia sau pot participala acţiunile iniţiate de şcoli, la activităţi educative pentru copii:educaţie pentru sănătate, educaţia reproducerii, prevenirea transmiteriibolilor contagioase, siguranţa şi sănătatea alimentaţiei etc.

Medicii de familie pot apela, în cazul sesizării unor situaţii deabuz asupra copiilor, la alţi profesionişti din comunitate pentru a sesizaşi rezolva cazurile acestora: asistenţi sociali, poliţişti, alţireprezentanţi ai autorităţilor etc. Medicii pot sesiza abuzurile asupracopiilor, dar, cei care intră mai frecvent în relaţiile cu copii suntcadrele dicatice. Relaţia de colaborare dintre aceştia este esenţială,personalul medical şi cadrele didactice trebuie să aibă informaţii despresemnele prin care pot recunoaşte un abuz, despre cum pot interveni întratarea copiilor, consilierea familiilor sau să apeleze la alţispecialişti din reţeaua comunitară.

O situaţie de discutat este aceea în care, unităţile farmaceutice,sau mai exact marii producători de medicamente iniţiază acţiuni, campaniieducative în şcoli, fie pentru că şi-au conştientizat rolul social pecare-l au, fie ca o formă mascată de publicitate. În aceste cazuri, seimpune o analiză a influenţelor educative, a consecinţelor acestor acţiunide către reprezentanţii şcolii, părinţi şi copii şi să se decidăcontinuarea sau stoparea unor astfel de acţiuni.

Activităţi educative şi de prevenţie pot fi desfăşurate în unităţilesanitare, în cabinetele medicale dar şi în şcoli sau în alte mediinonformale.

Un caz special este cel al copiilor care suferă de boli cronice şicare sunt nevoiţi să-şi întrerupă şcoala. În cazul în care, copilul seaflă în îngrijirea familiei, personalul medical ar trebui să informezeşcoala despre posibilitatea ca bonavul să fie şcolarizat acasă, care suntriscurile dar şi capacitatea de efort a copilului. În cazul în care, copiibolnavi cronici trebuie să fie internaţi pe perioade lungi de timp,unităţile sanitare trebuie să asigure posibilitatea copiilor bolnavi să-şicontinue studiile: să amenajeze spaţii corespunzătoare, să angajezepersonal, să colaboreze cu inspectoratul şcolar pentru asigurareapersonalului, a materialelor didactice, a manualelor etc.

În toate informaţiile şi serviciile oferite copiilor trebuie să seţină seama de vârsta copiilor, de nivelul acestora de înţelelegere, denivelul cunoştinţelor acestora.

Temele care pot fi abordate în programele educative pot fi multiple:- igiena personală, a locuinţei, a spaţiului şcolii, a mediuluiînconjurător;- acordarea de prim ajutor în cazuri de urgenţă;- educaţie sexuală şi de sănătatea reproducerii;- educaţia pentru prevenirea consumului de droguri, alcool, tutun;- educaţia pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi a accidentelor;- educaţia pentru practicarea sporturilor;- educaţia pentru organizarea timpului liber (timp de joacă adecvat,timp pentru sport, timp alocat televizorului şi calculatorului, etc.)- educaţie pentru consum alimentar sănătos etc.

3. Programe educative comunitare desfăşurate în parteneriat şcoalăunităţi sanitare

Formele generale adoptate pentru diseminarea cunoştinţelor serealizează prin campanii de informare şi de prevenire. Contribuţiaunităţilor sanitare şi a personalului medical la succesul acestor acţiuniare un rol decisiv. Personalul medical trebuie să depună eforturi pentruinformarea părinţilor şi a copiilor asupra diverselor probleme privindsănătatea şi alimentaţia copiilor, igiena şi salubritatea mediuluiînconjurător, obiceiuri de viaţă sănătoase etc. Personalul medical poateoferi aceste informaţii în incinta unităţilor sanitare sau în munca deteren.

Programele educaţionale oferite de către şcoli pot atrage personalulmedical să se implice în: cursuri privind igiena, primul ajutor, educaţiasexuală, sănătatea reproducerii etc. Pot fi organizate concursuri pentrucopii (de desen, de acordare a primului ajutor etc.) în care copiii săcapete informaţii, deprinderi într-o manieră încurajatoare.

II. V. Şcoala şi biserica1. Scurt istoric al parteneriatului şcoală – bisericăUna dintre instituţiile cu un mare rol comunitar este biserica.

Şcoala şi biserica au colaborat încă din cele mai vechi timpuri. Bisericaa fost cea care a înfiinţat primele şcoli.

Biserica a avut un rol important în constituirea instituţiilordestinate învăţământului dar şi în promovarea educaţiei de tip moral –religios.

2. Roluri educative ale bisericii în comunitate, domenii şi formeale parteneriatului şcoală – biserică

În societatea contemporană rolul bisericii ca instituţie comunitarăs-a diminuat mult. Cu toate acestea, putem identifica, pe o axă ainfluenţei valori diferite ale impactului bisericii în comunităţile încare funcţionează. Dacă în marile aglomerări urbane, influenţa bisericiieste mult diluată, manifestările religioase ale credincioşilor suntmanifestate datorită voinţei persoanelor, în mediul rural influenţabisericii este semnificativă. Aici sistemul relaţiilor interpersonale esteunul strâns, instituţia este vizibilă, păstrarea obiceiurilor şi atradiţiilor religioase este mai evidentă. Cu toate acestea şi în mediulrural întâlnim influenţe diferite ale bisericii asupra comunităţii.

Acestea, indiferent de mediul la care ne raportăm, sunt puternicinfluenţate de persoanele implicate în instituţia bisericii, ţin de unanumit marketing comunitar de identificare şi implicare în problemelecomunităii, de promovare a unei bune imagini a bisericii în comunitatea încare funcţionează.

Trebuie făcută însă o distincţie între funcţionarea instituţieibisericii la nivel comunitar şi educaţia religioasă realizată în şcoli.

Pledăm pentru faptul că biserica şi religia au rol important înformare competenţelor şi atitudinilor moral – sociale ale copiilor.Acestea promovează valori precum: binele, responsabilitatea faţă de ei şifaţă de alţii, toleranţa, diversitatea şi acceptarea sa, respectareadrepturilor omului, umanismul, solidaritatea, libertatea, promovareabogăţiei şi identităţii spirituale, binele comun, etc.

Cele mai frecvente manifestări ale parteneriatului le întâlnim în:- organizarea unor manifestări cultural artistice comune (serbări,expoziţii, spectacole etc.) cu ocazia marilor sărbători creştine: Crăciun,Paşti, Florii, Ziua eroilor neamului etc.;- participarea reprezentanţilor bisericii la manifestări organizate decătre şcoală: deschiderea/închiderea anului şcolar, sfinţirea lăcaşuluişcolii, lectorate cu părinţii, întâlniri ale reprezentanţilor bisericii cuelevii;- organizarea de excursii, pelerinaje la diverse aşezămintebisericeşti (mănăstiri, schituri);- participarea reprezentanţilor bisericii la campanii destinateeradicării: violenţei, comportamentelor deviante în rândul elevilor,traficului de copii etc.

O importantă misiune educativă şi filantropică o au preoţii parohi.Astfel, având în vedere valorile creşine pe care le promovează şi vocaţialor umanitară, preoţii pot contribui la:- educarea cu privire la drepturile copilului şi la beneficiile pecare respectarea acestora le aduce întregii comunităţi;- identificarea nevoilor copiilor şi familiilor, precum şi asituaţiilor de risc în care se pot afla acestea;- îndrumarea, informarea şi orientarea către diverse servicii;- medierea în vederea restabilirii relaţiilor familiale sau în vedereaprevenirii abandonului copilului (mediere între mamă şi tată, copil şipărinţi, familie şi comunitate, mama singură şi familia acesteia) prinpromovarea reconcilierii şi a iertării greşelilor celorlalţi etc.;- sesizarea situaţiilor de abuz, neglijare şi exploatare;- implicare în rezolvarea problemelor prin structurile comunitareconsultative;- mobilizarea comunităţii, pentru a sprijini familiile şi copiiiaflaţi în nevoie;- implicare în dezvoltarea unor servicii pentru copii şi familii lanivelul comunităţii;- organizarea şi implicarea în manifestări culturale ale comunităţiişi ale şcolii.

II.VI. Şcoala şi agenţii economici1. Domenii şi forme ale parteneriatului şcoală – agenţi economici

În cazul parteneriatului dintre şcoală şi agenţii economici plecămde la premisa care stă la baza lucrării de faţă, că implicarea comunităţiilargi (părinţii, elevii, patronate, sindicate, autorităţi publice locale,sectorul non-profit, asociaţiile profesionale) în mecanismele decizionaleşi de consultare vor conduce la democratizarea sistemului educaţional.Implicarea cât mai multor factori aduce inovaţia şi diversificarea oferteieducaţionale şi responsabilizarea celor implicaţi.

În ce priveşte parteneriatul şcoală – agenţi economici acesta areefecte pe termen lung, în funcţie de forma pe care o îmbracă astfel: o maibună corelaţie dintre oferta şi cererea pe piaţa muncii (corelarea reţeleişcolare: structurată pe filiere, profiluri, specializări şi calificăriprofesionale în funcţie de nevoile educaţionale locale şi naţionale),integrarea socială prin diferenţiere a absolvenţilor, în funcţie decompetenţe şi opţiuni, transmiterea unor valori precum responsabilitatea,respectul pentru muncă şi valorile produse de către aceasta etc. Toateacestea se pot realiza printr-o bună corelare între sistemul economic şisocial la nivelul macrosistemului şi a microsistemului.

Din punct de vedere formal, conform cu legislaţia în vigoare,agenţii economici pot participa la conducerea unei instituţii deînvăţământ prin desemnarea de reprezentanţi în Consiliul de administraţieal unei şcoli.

Din punctul de vedere al parteneriatului raportat la ciclurile deşcolarizare activităţile desfăşurate pot fi multiple:- pentru ciclul primar şi gimnazial: vizite la agenţii economici, lecţiideschise, sponsorizări acordate de agenţii economici pentru diversemanifestări, participarea unor reprezentanţi ai agentilor economici lalecţii care să aibă ca obiectiv educaţia economică a micilor şcolari;- la ciclul gimnazial aceste activităţi pot fi diversificate prin implicareaelevilor în activităţi productive care să pună în practică diversecunoştinţe dobândite în şcoală, consiliere profesională, activităţi cuscopul orientării şcolare şi profesionale, prezentarea diverselor meseriietc.;- pentru ciclul liceal activităţile, pe lângă cele menţionate anterior, potfi de practică de specializare în anumite domenii economice conform cuspecializarea oferită de către şcoală. Parteneriatul în acest caz capătăun aspect formal, între unităţile de învăţământ, inspectoratele şcolare şipartenerii agenţi economici existând contracte de colaborare clare.

Concret, şcoala şi agenţii economici pot colabora prin:- asigurarea de spaţii şi dotări necesare efectuării practicii încadrul unităţilor economice, acest lucru ducând la formarea deprinderilorprofesionale ale elevilor;- angajarea absolvenţilor. Sunt agenţi economici care, selecteazăabsolvenţi în vederea angajării, unii chiar acordând burse elevilor curezultate bune condiţionând acordarea bursei de angajarea la agentuleconomic respectiv după terminarea studiilor;- organizarea de stagii de învăţare, de întâlniri cu persoane dinstructura de management a companiilor, modele de succes profesional;- organizarea şi desfăşurarea de programe de formare continuă pentruangajaţi în şcoli sau pentru cadre didactice în unităţi economice; - realizarea, în partenerait, a unor planuri de dezvoltare aresurselor umane;

- organizarea unor târguri ale firmelor de exerciţiu, târguri delocuri de muncă pentru absolvenţi;- furnizarea unor servicii de informare, orientare şi consilierepentru carieră elevilor.

II.VIII Şcoala şi organizaţiile neguvernamentale1. Legitimarea parteneriatului şcoală – organizaţii negunernamentale

prin prisma axei public – privat Şcoala este o instituţie care funcţionează într-o comunitate, la

intersecţia dintre o multitudine de alte organizaţii. Influenţele acestorapot fi unele directe sau indirecte asupra şcolii. Unele dintreorganizaţiile care-şi manifestă cel mai activ influenţa asupra şcolilorsunt organizaţiile neguvernamentale.

Parteneriatul dintre instituţiile de învăţământ şi organizaţiileneguvernamentale poate fi analizat pe axa public – privat în oferirea de serviciisociale. Educaţia poate fi considerat un serviciu social de interes general,la fel cum şcoala poate fi considerată o organizaţie publică.

Organizaţiile publice, printre care şi şcolile sunt aşteptate sădevină, ca şi cele private antreprenoriate, inovatoare şi eficiente,trebuie să răspundă unor sarcini din ce în ce mai complexe, în medii înschimbare. Schimbarea organizaţiilor publice este complexă: se producschimbări în funcţionarea lor, în structura de organizare, în tipurile deservicii oferite şi în modul în care sunt oferite aceste servicii.

Şcoala, alături de alte organizaţii publice, trebuie să facă faţăconcurenţei, organizaţiile de tip privat au început să ofere serviciisimilare cu cele publice ale şcolii, acestea având o dimensiune mai micăsunt mai flexibile şi se pot adapta mai uşor contextelor şi cerinţelor,organizaţiile private pot prelua chiar modelele de funcţionare, total sauparţial, de la organizaţiile publice. Influenţa este deci, una reciprocă.

Graniţa dintre organizaţiile publice şi cele private este din ce înce mai flexibilă, acestea intră în reţele adaptabile la probleme şi lanevoile reale ale beneficiarilor (clienţi, cetăţeni).

Şcoala este o organizaţie publică, cu un tip aparte de management,cu roluri sociale recunoscute. Parteneriatul impune o schimbaremanagerială, o redefinire a rolurilor, adoptarea unor noi tipuri deservicii.

Parteneriatul cu organizaţiile neguvernamentale poate fi legitimatede mai multe motive:- complementaritatea serviciilor oferite copiilor şi familiiloracestora;- crearea unei reţele de servicii care să răspundă nevoilor reale;- dezvoltarea profesională a celor implicaţi;- satisfacţia beneficiarilor: elevi, părinţi, comunitatea în ansamblu.

Parteneriatul şcolii cu agenţii comunitari poate funcţiona în maimulte feluri:- punerea în comun a resurselor (materiale, umane, financiare,logistice, de timp, informaţionale etc.) pentru binele comun;- activităţi / proiecte / programe comune;- alocarea de resurse din partea agenţilor comunitari către şcoală;- voluntariat şi implicare în acţiuni la nivel comunitar;- testarea nevoilor locale;

- formarea resurselor umane;- atragerea de resurse către comunitate etc.

Este dificil să facem o descriere a tipurilor de parteneriatdezvoltate de şcoli cu organizaţiile neguvernamentale datorită mariidiversităţi a acestor forme. Vom încerca o clasificare a organizaţiilor şia tipurilor de servicii/proiecte derulate după mai multe criterii.

Concret, organizaţiile neguvernamentale activează în:- furnizarea de servicii sociale către diverse categorii sociale depersonae;- dezvoltarea comunitară: creşterea nivelului de dezvoltare socio-economică în zonele rurale şi semi-rurale, revitalizarea spirituluicomunitar, implicarea cetăţenilor în activităţi/proiecte/programe dedezvoltare locală, dezvoltare personală;- advocacy şi influenţarea politicilor publice la nivel naţional şilocal (promovarea unor iniţiative legislative, a procedurilor deintervenţie în diverse cazuri, a drepturilor persoanelor etc.);- protecţia mediului: prevenirea deteriorării mediului, supraveghereacalităţii mediului de care beneficiază populaţia, educaţia privindprotecţia mediului şi militarea pentru îmbunătăţirea acestuia;- parteneriate cu alte organizaţii (federaţii, coaliţii), cuorganizaţii guvernamentale centrale şi locale, cu instituţii, cu alteorganizaţii naţionale şi internaţionale etc.

Influenţa organizaţiilor neguvernamentale asupra şcolilor semanifestă pe mai multe planuri:- iniţierea unor noi forme de organizare ale activităţilor educative: centre de zi pentrucopiii cu dizabilităţi cu servicii integrate (educaţie, socializare,recuperare), centre after school (pentru copiii ai căror părinţi sunt lamuncă, provin din familii sărace etc.). Aici sunt organizate activităţieducative, sportive şi de recreere), clase integrate (copii fărădizabilităţi împreună cu copii cu dizabilităţi) etc.;- influenţe asupra curriculumului;- profesionalizarea şi/sau perfecţionarea cadrelor didactice;- implicarea cadrelor didactice / elevilor / părinţilor / reprezentanţilor organizaţiilorneguvernamentale în diverse activităţi;- realizarea unor studii, asimilarea rezultatelor în practicile / politicile educaţionale;.- influenţe asupra politicilor educaţionale;- contribuţii la îmbunătăţirea condiţiilor din şcoli;- promovarea unor modele de activităţi/proiecte/programe educaţionale inovatoare.

Parteneriatul este benefic pentru ambele tipuri de organizaţii.Organizaţiile neguvernamentale îşi legitimează rolul social, îşiîndeplinesc misiunea pentru care au fost create, şcolile se dezvoltă, îşicompletează aria de servicii oferite beneficiarilor: copii, părinţi,comunitate.

CAPITOLUL III. EDUCAŢIA ŞI EXTENSIA CÂMPULUI EDUCAŢIONAL DINPERSPECTIVA PARTENERIATULUI ŞCOALĂ – COMUNITATE

Interogaţii pedagogice: Cum poate fi dezvoltat parteneriatul şcoală– comunitate locală în cadrul formelor educaţiei: formală, nonformală,informală? Care sunt interferenţele formeloe educaţiei care încurajeazăparteneriatul şcoală – comunitate locală?

Cuvintele/sintagme cheie: educaţia formală, educaţia informală,educaţia nonformală, interacţiunea formelor educaţiei din perspectivaparteneriatului şcoală – comunitate locală.

III. I. Forme ale educaţieiParteneriatul şcoală – comunitate poate fi analizat şi din

perspectiva relaţiilor dintre formele educaţiei: educaţia formală,nonformală, informală.

Raportându-ne la gradul de organizare şi de oficializare aleformelor educaţiei, putem delimita astfel trei mari categorii:- educaţia formală;- educaţia non-formală;- educaţia informală.

1.1 Educaţia formală tinde astăzi să depăşească graniţele clasiceprin care aceasta deţinea rolul prioritar. Şcoala trebuie să se schimbe şisă se deschidă în faţa problematicii lumii contemporane. Parteneriatulşcoală - comunitate poate fi susţinut printr-o serie de măsuri concreteprecum:- descongestionarea programelor de învăţământ şi a materiei destudiu;- introducerea unor discipline/capitole care să vizeze viaţacomunităţii în care şcoala îşi desfăşoară activitatea care să abordezeaspecte ce ţin de dezvoltarea comunităii, istoricul acestei, valorizateaaspectelor pozitive ale comunităţii etc.;- susţinerea elevilor pentru a-şi manifesta talentele şiaptitudinile prin creşterea şi diversificarea ofertei de opţionale şi dealternative educaţionale (pachete de cursuri opţinale, alte serviciisociale dezvoltate în şcoală etc.);- oferirea unor şanse reale pentru fiecare unitate de învăţământ dea-şi determina propriul curriculum (prin curriculum la decizia şcolii);- posibilitatea utilizării flexibile a segmentului neobligatoriudin programe în funcţie de nevoile locale de educaţie şi formare;- asigurarea unei conexiuni adecvate între învăţarea formală,nonformală şi informală, în sensul deschiderii şcolii înspre influenţeleeducative nonformale şi informale şi găsirea modalităţilor optime dearticulare între acestea;- armonizarea politicilor şi practicilor privind instruireainitială, şi continuă (asigurarea calităţii şi continuităţii princonţinutul curriculum-ului, evaluare şi recunoaştere) şi regândireatuturor nivelurilor şi structurilor învăţământului din prespectivaeducaţiei permanente etc.

1.2 Educaţia nonformală Educaţia nonformală care serveşte unei mari varietăţi de necesităţi

educaţionale (mai ales la tineri şi adulţi) se regăseşte sub mai multeforme:

a) educaţia “complementară”, paralelă cu şcoala, întâlnită mai alesla elevi;

b) educaţia “suplimentară, pentru cei care şi-au întrerupt prematurstudiile;

c) educaţia de “substituţie”, pentru cei care sunt analfabeţi.- o altă clasificarea a educaţiei nonformale poate fi făcută înfuncţie de activităţile desfăşuare. Astfel întâlnim:

1) activităţi extraclasă/extradidactice (cercuri pe disciline,interdisciplinare sau tematice, ansambluri sportive, artistice, concursurişcolare, olimpiade, competiţii etc.);

2) activităţi de educaţie şi instruire extraşcolare, denumiteparaşcolare şi perişcolare.- Activităţile paraşcolare se dezvoltă în mediul socio-profesional specific:activităţi de perfecţionare şi de reciclare, de formare civică sauprofesională. - Activităţile perişcolare sunt desfăşurate în mediul socio-cultural caactivităţi de autoeducaţie şi de petrecere organizată a timpului liber încadrul universităţilor populare, al cluburilor sportive, la teatru, înmuzee sau în cluburile copiilor, în biblioteci publice, în excursii,acţiuni social-culturale sau în familie ori prin intermediul massmedia.

Toate aceste activităţi folosesc predominant resurse locale.Obiectivele educaţiei nonformale sunt multiple şi specifice diverselor

situaţii întâlnite. Totuşi putem sistematiza câteva dintre acestea:a) Perfecţionarea profesională/recalificarea persoanelor care au nevoie de acest lucru. b) Pregătirea cetăţenilor pentru a cunoaşte, folosi mai bine resursele locale c) Alfabetizarea Este cunoscut faptul că, analfabetismul este sursă de

sărăcie, marginalizare socială, conflicte sociale etc.d) Dezvoltarea unora dintre componentele educaţiei: morală, profesională,

fizică, igienică, ecologică, pentru petrecerea timpului liber,interculturală, civică etc.

e) Recreerea şi destindrea participanţilor şi petrecerea adecvată a timpului liber; f) Lărgirea şi completarea orizontului cultural al participanţilor la diverse activităţi;g) Exersarea şi cultivarea abilităţilor, aptitudinilor, talentelor, capacităţilorEducaţia nonformală este realizată de o serie de agenţi care

acţionează la nivelul comunităţii locale: familie, organizaţiinonguvernamentale, case de cultură şi tehnică, muzee, teatre, biserică,poliţie, unităţi sanitare, agenţi economici, cinematografe, biblioteci,universităţi populare etc. cât şi prin mass-media.

Din punctul de vedere al parteneriatului şcoală – comunitate locală,educaţia nonformală este importantă pentru că:- fiind centrată pe cel care învaţă, dezvoltă capacităţi, competenţeaptitudini personale care pot fi utilizate în acţiuni la nivel comunitar;- răspunde promt şi adecvat unei nevoi concrete de formare acest lucrucontribuind la formarea resurselor umane locale;- dispune de un curriculum la alegere, flexibil şi variat propunându-le participanţilor activităţi diverse şi atractive, în funcţie deinteresele acestora, de aptitudinile speciale şi de aspiraţiile lor. Aşacum am mai arătat, acest curriculum poate viza, pe lângă aspecte depregătire personală şi aspecte comunitare;- contribuie la lărgirea şi îmbogăţirea culturii generale şi despecialitate a participanţilor, oferind activităţi de perfecţionareprofesională, de completare a studiilor şi de sprijinire a categoriilordefavorizate sau de exersare a capacităţii indivizilor supradotaţi;- creează ocazii de petrecere organizată a timpului liber, într-un modplăcut, urmărind destinderea şi refacerea echilibrului psiho-fizic,“supape” din acest punct de vedere pentru membrii comunităţii;

- în cadrul său se pot organiza manifestări de promovarea acomunităţii locale, prin implicarea membrilor comunităţii conducând lacreşterea coeziunii membrilor comunităţii;- asigură o rapidă actualizare a informaţiilor din diferite domenii;- menţine interesul publicului larg, oferind alternative flexibiletuturor categoriilor de vârstă şi pregătirii lor profesionale etc.

1.3 Educaţia informală Din perspectiva parteneriatului şcoală – comunitate această formă de

educaţie este deosebit de relevantă. Plecând de la premisa că educaţiainformală se referă la experienţele zilnice ce nu sunt planificate sauorganizate şi conduc către o învăţare informală, Sorin Cristea subliniazăfaptul că atunci când aceste ”experinţe sunt interpretate de către cei maiîn vârstă sau de către membrii comunităţii ele se constituie în educaţieinformală.”

Educatorii informali sunt agenţii care acţionează la nivel comunitar înrelaţiile interpersonale dezvoltate de membrii comunităţii şi pot fi:părinţii, prietenii, rudele etc. Interacţiunea este una continuă, copilulînvaţă din aceste interacţiuni să se descurce în viaţa de zi cu zi.

Deschiderea şcolii către comunitate vizează aspecte ce ţin devalorificarea experienţelor pozitive ale educatorilor informali,orientarea şi consilierea acestora. Îmbrăcând forme de educaţienonformală, au fost astfel create cursuri speciale pentru părinţi în careaceştia pot învăţa cum să-i sprijine pe copii la lecţii, primescinformaţii despre psihologia vârstelor, sunt consiliaţi dar sunt şiconsultaţi în probleme care ţin de administrarea şcolii şi a comunităţii,realizarea programelor de finanţare pentru şcoală şi comunitate etc.

Învăţarea de tip informal este o învăţare cu caracterpluridisciplinar, informaţiile provenind din variate domenii, completându-le pe cele achiziţionate prin intermediul celorlalte forme de educaţie.Această situaţie îi conferă individului posibilitatea de a interioriza şiexterioriza atitudini, comportamente, sentimente etc.

Parteneriatul şcoală – comunitate asigură puntea de legătură întrecele trei forme de educaţie. Agenţii implicaţi în educaţie sunt multiplişi au influenţe specifice celor trei forme de educaţie.

CAPITOLUL IV. ŞCOALA ŞI DEZVOLTAREA LOCALĂ

Interogaţii pedagogice: Este descentralizarea o premisă aparteneriatului şcoală – comunitate locală? Cum influenţeză dezvoltarealocală instituţia şcolară şi parteneriatul şcolii cu agenţii comunitari?Au persoanele implicate în parteneriat percepţii diferite legate departeneriatul şcoală – comunitate locală (părinţi, cadre didactice, elevi,poliţişti, agenşi economici, medici, preoţi, reprezentanţi aiautorităţilor, ai ONG-urilor etc.)

Cuvintele/sintagme cheie: descentralizarea, dezvoltarea locală,direcţii de dezvoltare ale parteneriatului şcoală – comunitate locală.

IV.I. Descentralizarea premisă a parteneriatului şcoală – comunitatelocală

1. Premise teoretice ale descentralizării

Descentralizarea sistemului educaţional este o opţiune de politicăeducaţională necesară din perspectiva democratizării vieţii interne şi aeficientizării administraţiei serviciilor publice.

Şcoala, este o instituţie care funcţionează într-o comunitatealcătuită din mai mulţi factori de educaţie: familie, autorităţi,organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale, agenţi economici,biserică, poliţie, unităţi sanitare etc. Pentru ca parteneriatul şcoală –comunitate locală să funcţioneze adecvat, descentralizarea este absolutnecesară. Ea este inevitabilă.

În esenţă descentralizarea învăţământului preuniversitar reprezintătransferul de autoritate, responsabilitate şi resurse în privinţa luăriideciziilor şi a managementului general şi financiar către unităţile deînvăţământ şi comunitatea locală. Se crează astfel cadrul unei colaborărieficiente între şcoală şi comunitate.

Direcţia aleasă, pentru politica educaţinală din sistemuleducaţional românesc, este cea a descentralizării. Analiza prevederilorlegale şi a măsurilor adoptate în cadrul procesului de reformă, ne indicăfaptul că, cel puţin formal descentralizarea este soluţia aleasă.

Descentralizarea în educaţie presupune:• redistribuirea responsabilităţilor, a autorităţii decizionale şi a răspunderii publice pentrufuncţii educaţionale specifice, de la nivel central către nivelul local ;• participarea factorilor non-administrativi, a reprezentanţilor societăţiicivile, la procesul de luare a deciziilor (părinţi, ONG, mediul deafaceri, asociaţii profesionale, parteneri sociali etc.).• transferul competenţelor decizionale de la nivelurile centrale către cele localeşi/sau organizaţionale, pentru a apropia decizia de beneficiariiserviciului public de educaţie.

Descentralizarea nu este un scop în sine. Este o opţiune de politică educaţională carese înscrie în strategia naţională de descentralizare.

Succesul descentralizării se bazează în principal pe echilibrulîntre autoritate şi responsabilitate pe de o parte, precum şi capacitatearesurselor umane şi fluxurile de informaţii, pe de altă parte.

Descentralizarea conferă şcolii rolul de principal factor de decizie,asigurând participarea şi consultarea tuturor actorilor sociali interesaţidin perspectica dezvoltării durabile a comunităţii în care funcţionează,pe de o parte, iar pe de altă parte din perspectiva globalizării educaţiei

Descentralizarea este o politică intersectorială ce vizează şicelelalte componente ale socialului (politice, economice, culturale,administrative).

2. Domenii ale descentralizării2.1 Domeniul legislativ – asigurarea aplicării măsurilor de

descentralizare trebuie făcută în primul rând prin prevederi legislative în care să existe o corelaţie între legislaţia specifică sistemului de învăţământ şi celelalte domenii.

2.2 Sincronizarea descentralizării învăţământului cu celelalte procese similare în plan politic, economic, administrativ

Descentralizarea prin delegarea unor competenţe de decizie sporite în direcţia şcolii, a partenerilor sociali şi economici presupune realizarea unei reforme globale care afectează intreg sistemul educativ. Formarea comunităţilor locale, cu o politică de dezvoltare locală coerentăşi solidă este în măsură să încurajeze descentralizarea sistemului de

învăţământ. Şcoala componentă esenţială a comunităţii locale trebuie să dezvolte astfel un parteneriat comunitar. Descentralizarea este un proces desfăşurat în toate sectoarele sociale: servicii educaţionale, servicii sociale, administraţie publică, etc. Funcţionalitatea măsurilor de descentralizare este asigurată de sincronizarea acestora în toate domeniile sociale.

2.3 Revizuirea şi reelaborarea structurilor de decizie în domeniul educaţiei

Descentralizarea este un process realizat în etape cu o durată mare şi vizează atât mecanismele sistemului cât şi schimbarea mentalităţilor. Realizarea unui plan al descentralizării, adoptarea unor strategii de acţiune pe termen mediu şi lung sunt condiţii esenţiale.

4. Caracterizarea sistemului educaţional românesc din perspectivadescentalizării

În studiul de diagnoză menţionat în Strategia Naţională pentruDescentralizarea Sistemului de Învăţământ Preuniversitar şi datpublicităţii în 2005, sunt menţionate următoarele constatări referitoarela stadiul procesul de descentralizare:- Acţiunile guvernamentale iniţiate şi realizate în perioada 1997-2004 în vederea modernizării învăţământului preuniversitar şi alcompatibilizării acestuia cu sistemele de învăţământ europene s-aumaterializat, între altele, în adoptarea şi aplicarea unui set de actenormative care au asigurat, parţial, transferul de la nivelul central lacel al unităţilor de învăţământ şi consiliilor locale al unorresponsabilităţi şi atribuţii cu privire la conţinutul şi structuraprocesului de învăţământ, la reţeaua şcolară, la finanţarea şiadministrarea unităţilor de învăţământ şi la politicile în domeniulresurselor umane.- Deciziile privind descentralizarea nu au fost coerente şiconsecvente în perioada menţionată. În 2004, prin HG nr. 1942/2004 au fostdesemnate 8 judeţe-pilot în care se aplică prevederile Legii nr. 354/2004de modificare şi completare a Legii învăţământului nr. 84/1995 şi Legiinr. 349/2004 de modificare şi completare a Statutului PersonaluluiDidactic, cu privire la descentralizarea sistemului de finanţare şiadministrare a şcolilor.- Transferul de decizie de la nivelul central la cel local s-adesfăşurat în ritmuri diferite pe diversele domenii ale sistemului –curriculum, resurse, administrarea unităţii de învăţământ, politici depersonal etc, într-un cadru legislativ în care persistă prevedericontradictorii, generând astfel unele incoerenţe şi disfuncţionalităţi însistem.

5. Impactul procesului de descentralizare asupra parteneriatuluişcoală – comunitate locală

Impactul estimat al procesului de descentralizare vizează aspecteimportante ale parteneriatului şcoală – comunitate şi anume:

a) la nivelul şcolii:– democratizarea vieţii şcolii;– inovaţie şi diversificare a ofertei şcolare;– asumarea responsabilă a deciziilor privind calitatea procesuluiinstructiv-educativ şi a condiţiilor de realizare a acestuia;

b) la nivelul consiliului local:– implicarea reală şi efectivă în funcţionarea şi dezvoltareaserviciului educaţional;– asumarea de către autorităţile locale a responsabilităţii privindfurnizarea de servicii educaţionale;– dezvoltarea comunităţii prin transformarea şcolii în centru deinformare şi dezvoltare pentru comunitate;

c) la nivelul societăţii:- corelarea mai bună dintre oferta şi cererea pe piaţa muncii;- integrarea socială prin diferenţiere a absolvenţilor, în funcţiede competenţe şi opţiuni;- promovarea valorilor autentice şi a tradiţiilor specifice.

IV.II Dezvoltarea comunitară şi influenţa sa asupra instituţiei şcolare

1. Dezvoltarea comunitară şi efectele ei asupra dezvoltării şcolii

Caracteristicile unei comunităţi dezvoltateŞcoala, alături de alte instituţii care funcţionează în comunitate

este direct influenţată de nivelul de dezvoltare comunitară. În esenţădezvoltarea comunităţii vizează evoluţia acesteia, un proces deintervenţie complexă, planificată, care are ca scop creşterea capacităţiicomunităţii de a-şi pune în practică propria viziune de dezvoltare.

Dezvoltarea comunitară urmăreşte, promovarea “binelui comun”,încurajează sentimentul de apartenenţă al individului la aceasta şi-l faceresponsabil de dezvoltare.

În această perspectivă “dezvoltarea comunitară” poate fi definită caun proces social prin care indivizii dintr-o comunitate controleaza totmai bine şi se adaptează tot mai bine la aspectele specifice ale unei lumiîn permanentă schimbare.

Dezvoltarea comunitară este o evoluţie planificată în care aspecteleeconomice, sociale, culturale, de mediu, administratice contribuie larealizarea unui mai “bine comun”, la bunăstarea comunităţii şi a oamenilorcare fac parte din ea. Membrii comunităţii acţionează colectiv pentru asoluţiona problemele comunităţii, iniţiativele variind ca intensitate şiîntindere de la iniţiative luate de grupuri mici până la iniţiative majorecare implică întreaga comunitate.

1.3 Factorii dezvoltării comunitareDezvoltarea comunitară este dependentă de o multitudine de resurse:

naturale, umane, financiare, de infrastructură.Resursele naturale sunt cele furnizate de natură: pământul, apă,

aer, minerale şi metale de suprafaţă/subteran, petrol şi gaze naturale,păduri, vegetaţie, viaţă sălbatică. O bună gestionare şi administrare aacestora aduce bunăstare comunităţii şi membrilor săi.

Resursele umane sunt deosebit de importante în dezvoltareacomunitară şi vizează: familii şi stiluri de viaţă sănătoase, capacitateade a construi, educa şi pregăti, planificarea carierei, valori şi normeetc.

Resursele financiare sunt importante în dezvoltarea comunitară înmăsura în care ele sunt localizate, atrase şi cheltuite adecvat la nivelulcomunităţii.

Infrastructura este o parte necesară a dezvoltării comunitare. Aiciputem include structuri şi construcţii fizice, transport, sisteme decomunicaţii, sisteme electrice, hidrotehnice, canalizare, încălzire,curăţenie şi gestionarea deşeurilor etc.

Nu trebuie să facem însă abstracţie de istoria comunităţii, decontextul socio-economic şi istoric în care se dezvoltă o comunitate.

În România dezvoltarea comunitară este diferită de la o regiune laalta şi este dependentă de localizarea geografică, de nivelul dezvoltăriieconomice şi sociale.

2. Dezvoltarea şcolii către o şcoală comunitarăDezvoltarea şcolii trebuie privită din cel puţin două perspective:

- aceea a eforturilor depuse de către comunitate în ansamblu în scopuldezvoltării: autorităţi active, oameni implicaţi, nivelul investiţiilorcrescut, venituri bune pe cap de locuitor, investiţii în infrastructură îngeneral şi în infrastructura şcolii etc.;- eforturi depuse de către şcoală în scopul adaptării la cerinţelecomunităţii: management participativ, conlucrare cu autorităţile,părinţii, implicare a cadrelor didactice şi pregătirea adecvată a acestoraetc.

Dezvoltarea comunităţii în care funcţionează o şcoală o influenţezădecisiv pe acesta din urmă. Fenomene precum: scăderea natalităţii,migraţia forţei de muncă tinere, îmbătrânirea populaţiei, schimbareastructurii ocupaţiilor etc. influenţeză viaţa şcolii, mai ales a perioadeide şcolarizare obligatorie. Pe de altă parte, infrastructura nedezvoltată,accesul greu la unităţile şcolare, insuficienţa spaţiilor de învăţământ,lipsa spaţiilor de cazare pentru copiii ale căror familii locuiesc departede şcoală, lipsa de salubritate etc., influenţeză viaţa de zi cu zi aşcolii. Într-o comunitate interdependenţa aspectelor sociale conduce lafuncţionalitatea sa. Dacă de exemplu, autorităţile nu se preocupă pentrusporirea condiţiilor de viaţă ale locuitorilor (nu gestioneazăcorespunzător: reţelele de apă şi canalizare, electricitate, managementuldeşeurilor, nu întreţine reţeaua de străzi), locurile de muncă lipsescetc. – tinerii sunt tentaţi să părăsească localitatea, natalitatea scadeşi acest lucru poate duce la desfiinţarea unităţilor şcolare.

Relaţia şcoală comunitate locală este influenţată de o multitudinede factori printre care putem enumera:- mediul social al comunităţii (rural, urban, mărimea comunităţii,întindere geografică etc.). - gradul de cultură, nivelul studiilor populaţiei care îşi trăieşteviaţa în comunitate – influenţeză şi viaţa şcolii. Modelul social alprofesiilor de succes, modelele oferite de către cei apropiaţi copiilorinfluenţează şi gradul acestora de aspiraţii. - profesiile dominante în comunitate – pot deveni atât modele pentrucopii dar pot dicta şi o anumită orientare a şcolii către pregătireacopiilor în domeniul profesiilor cerute de către comunitate, de agenţiieconomici activi;- dezvoltarea economică şi tehnologică a comunităţii;

- reprezentările sociale, mentalităţile şi atitudinile privindeducaţia copiilor, nivelul aspiraţiilor familiilor faţă de educaţiacopiilor;- valoarea acordată studiilor şi profesiilor;- percepţia privind misiunea şcolii în comunitate;- componenţa demografică a comunităţii: ritmul creşterii demografice,structura pe vârste a populaţiei, tipul de familii, structura ocupaţionalăa locuitorilor etc.

Considerăm că o şcoală dezvoltată într-o comunitate este motoruldezvoltării comunitare. Iniţiativele parteneriatului vin de cele mai multeori din partea şcolii. Parteneriatul şcolii cu alţi reprezentanţi aicomunităţii se dezvoltă pe acele componente care au responsabilităţi,interese privind copiii şi familiile acestora. Parteneriatul produceefecte benefice atât pentru şcoală, copii, familii dar şi pentrucomunitate. Şcolile care au acces la mai multe resurse ale comunităţii(umane, materiale, informaţionale, tehnologice) pot dezvolta forme demanifestare ale parteneriatului şcoală – comunitate diverse şi centratepe nevoile comunităţii.

Pe de altă parte, gestionarea optimă a problemelor educaţionale şisociale identificate de către şcoală este dependentă de gradul în careşcoala este responsabilă de propriul management. Prin descentralizareaunităţilor de învăţământ se încearcă sporirea ariei de responsabilitate aşcolii în privinţa propriului management. Cu cât şcoala areresponsabilităţi mai mari în ceea ce priveşte propriul management, cu atâtparteneriatul este mai posibil.

Dezvoltarea şcolii către o şcoală comunitară presupune un efort devoinţă din partea celor implicaţi dar şi o opţiune mangerială. În opinianoastră nu putem vorbi de o dezvoltare adecvată a şcolii în contextcomunitar fără a ţine seamă de toate aspectele enumerate. Deşi investitecu aceleaşi roluri sociale, şcolile funcţionează în comunităţi diferite,gradul de dezvoltare al acestora este dependent de resursele comunităţii,de tipul de management adoptat de conducerea şcolii dar şi de nevoilebeneficiarilor de servicii educaţionale: copii, familii, adulţi etc.

O şcoală dezvoltată este aceea care răspunde adecvat unei game câtmai mari de nevoi ale beneficiarilor săi, dispusă şi implicată înparteneriate, flexibilă şi cu oameni pregătiţi şi motivaţi.

IV. II. 3 PROPUNERI DE PROGRAME PENTRU DEZVOLTAREA PARTENERIATULUIŞCOALĂ – COMUNITATE LOCALĂ

În realizarea prezentei cercetări am plecat de la premisa că lanivel local, comunităţile se dezvoltă diferit, au caracteristici care lediferenţiază. Şcoala, ca instituţie centrală a comunităţii locale, sedezvoltă şi ea conform unor direcţii locale. În cercetarea noastră amîncercat să aducem argumente care să certifice cele afirmate.

I. OBIECTIVELE CERCETĂRII:1. Identificarea rolurilor agenţilor comunitari din perspectivaparteneriatului şcoală – comunitate;2. Descrierea factorilor care contribuie la creşterea coeziunii dincadrul parteneriatului şcoală – comunitate locală;

3. Identificarea posibilelor forme de organizare a parteneriatuluişcoală – comunitate locală.4. Identificarea blocajelor care pot apărea în parteneriatul şcoală –comunitate locală;5. Identificarea unor soluţii de optimizare a parteneriatului şcoală –comunitate.

II. IPOTEZELE CERCETĂRII:Ip. 1 Dacă şcoala are iniţiativa organizării unor forme de parteneriat

relevante pentru comunitate atunci, este posibil ca diverşi parteneri săse alăture activităţilor iniţiate de către şcoală;Ipoteze de lucru:a. Parteneriatul se dezvoltă pe componentele comunităţii care auinteres pentru copii;b. Dacă parteneriatul şcoală – agenţi comunitari există atunci,produce efecte benefice pentru ambele părţi.

Ip. 2 Dacă şcoala are acces la mai multe resurse ale comunităţii(umane, materiale, informaţionale, tehnologice) atunci, formele demanifestare ale parteneriatului şcoală – comunitate sunt mai diversificateşi mai centrate pe nevoile comunităţii;Ipoteze de lucru:c. Cu cât şcoala are responsabilităţi mai mari în ceea cepriveşte propriul management cu atât dezvoltarea parteneriatului este maiposibilă;d. Parteneriatul instituţional între şcoală şi agenţiicomunităţii este mai prezent în mediul urban decât în mediul rural.

III. UNIVERSUL CERCETĂRIINu ne propunem ca prin cercetarea noastră să extragem date

semnificative statistic la nivel naţional. Aşa cum am mai afirmat,şcolile, din perspectiva parteneriatului cu comunitatea locală, sedezvoltă diferit. Fiecare şcoală funcţionează într-un context localdiferit din mai multe puncte de vedere: istoric, economic, al resurselorumane (demografie, structură etc.), al resurselor naturale, alperspectivelor de dezvoltare, culturale etc. De aceea, considerăm că, oanaliză de tip statistic la nivel naţional nici nu poate fi posibilă fărăsă ştirbim din specificul local, din „originalitatea” locului. În funcţiede acest specific, nevoile de dezvoltare instituţională locală ale şcoliisunt diverse. De aceea, pe baza analizei specificului local, utilizândinstrumente de analiză proprii, vom creiona câteva direcţii de dezvoltarelocală pentru fiecare din şcolile studiate. Analiza realizată a avut învedere şcoli care furnizează educaţie pentru nivelul de şcolarizareobligatoriu (şcoli generale). În cazul altor tipuri de instituţii deînvăţământ parteneriatul poate avea nuanţe diferite influenţate deobiectivele acestor tipuri de şcoli, de caracteristicile populaţieişcolare etc.

Universul prezentei cercetării cuprinde mai multe domenii: - instituţional: şcoli, autorităţi, instituţii locale (unităţi

medicale, poliţia, biserica), agenţi economici locali, ONG-uri care au

dezvoltat programe de parteneriat sau care ar putea fi interesate de astfel de programe.

Instituţiile şcolare studiate sunt în număr de 3:- Şcoala cu clasele I – VIII din localitatea Puieşti de jos, com.Puieşti, jud. Buzău;- Şcoala cu clasele I - VIII, din comuna Băleşti, jud. Vrancea;- Şcoala cu clasele I – VIII, nr. 1 „Sfinţii Voievozi”, sectorul I,Bucureşti

Motivaţiile alegerii celor 3 şcoli sunt multiple:- Comunităţile unde acestea funcţionează sunt diferite: o şcoalăcare funcţionează într-o comunitate teritorială întinsă, cu o unitateşcolară coordonatoare şi alte şcoli subordonate (7 sate) - Şcoala cuclasele I – VIII din localitatea Puieşti de jos, com. Puieşti, jud.Buzău; o şcoală care funcţionează într-o comunitate teritorială compactă,un sat comună - Şcoala cu clasele I - VIII, din comuna Băleşti, jud.Vrancea; o şcoală care funcţionează în mediul urban - Şcoala cu clasele I– VIII, nr. 1 „Sfinţii Voievozi”, sectorul I, Bucureşti. Realităţilesociale din comunităţile studiate sunt diverse – structura populaţieidiferită, ocupaţii principale ale populaţiei sunt diferite, posibilităţieconomice şi de dezvoltare diferite, resurse locale diferite, istoricspecific pentru fiecare şcoală/comunitate etc.;- 2 şcoli sunt din mediul rural şi 1 din mediul urban;- şcoala din localitatea Băleşti, judeţul Vrancea funcţioneazăîntr-o comunitate compactă, un sat comună, fiind singura unitate deînvăţământ din comunitate care are arondată şi o unitate de învăţământpreşcolară;- şcoala din Comuna Puieşti are arondate mai multe şcoli maimici aflate în satele comunei. Comuna Puieşti are 7 sate iar unităţileşcolare sunt dispuse astfel: Şcoala cu clasele I – VIII Nicoleşti(deserveşte satele Nicoleşti şi Dăscăleşti), Şcoala cu clasele I – VIIIPuieşti de jos (deserveşte satele: Puieşti de jos – centru de comună,Puieşti de sus, Lunca, Plopi, Măcrina), Şcoala cu clasele I-IV Măcrina.Trebuie menţionat faptul că pe raza comunei funcţionează 5 unităţipreşcolare (în satele: Măcrina, Puieşti de jos, Puieşti de sus, Nicoleştişi Dăscăleşti).- Diversitatea comunităţilor studiate ne va ajuta să creionăm oimagine complexă a relaţiei şcoală – comunitate în contexte socialediferite.- uman: părinţi, elevi, cadre didactice, preoţi, medici,reprezentanţi ai agenţilor economici, reprezentanţi ai autorităţilorpublice locale (primar, viceprimari, consilieri locali), poliţişti;- informaţional: statistici, lucrări de specialitate, site-uri,documente administrative, monografii ale şcolilor, documente cu caracteristoric etc.

1. METODE DE CERCETAREÎn demersul de cercetare folosesc mai multe metode:

- ancheta pe bază de chestionar;- observaţia;- monografia;- analiza documentelor sociale;

- studiul de caz;- interviul structurat;- biografia socială.

V. INSTRUMENTE UTILIZATE IN CERCETARE V. 1 Principalul instrument de cercetare utilizat a fost: grila de

evaluare a şcolii prin prisma parteneritului şcoală comunitate şi agradului de dezvoltare comunitară care a vizat analiza a trei palieretemporale:- trecut - dimensiunea istorică a şcolii şi comunităţii locale;- prezent – situaţia şcolii şi a comunităţii în prezent;- viitor – dezvoltarea şcolii în context comunitar local.

Pentru obţinerea informaţiilor necesare completării grilei amutilizat toate metodele de cercetare enunţate: ancheta pe bază dechestionar, observaţia, monografia, analiza documentelor sociale, studiulde caz, interviul structurat, biografia socială. Toate acestea ne-auajutat să facem o radiografie a şcolilor şi comunităţilor în care acesteafuncţionează.

Instrumentul I: Grila de evaluare a şcolii (ANEXA I)a urmăriturmătoarele dimensiuni:1. Dimensiunea istorică a şcolii şi comunităţii 2. Resurse locale de dezvoltare actuale3. Dimensiunea resurse umane4. Conducere şi management5. Resurse informaţionale6. Comunicare7. Cultură8. Resurse strategice9. Resurse materiale10. Resurse financiare11. Alte resurse12. Programe în parteneriat13. Disponibilitatea pentru parteneriat

Instrumentul propune o posibilă grilă de evaluare a şcolii prinprisma parteneritului şcoală comunitate şi a gradului de dezvoltarecomunitară. Această grilă nu este una exhaustivă, ea poate fi îmbunătăţităşi nuanţată. Rezultatele unei analize complexe, realizate prin aplicareacriteriilor acestei grile îi poate ajuta atât pe managerii şcolari cât şipe ceilalţi reprezentanţi ai comunităţii să realizeze o strategie dedezvoltare a şcolii coerentă şi să o pună în aplicare.

V.2 În cercetare Ancheta pe bază de chestinar este aplicată mai multoragenţi comunitari din comunităţile studiate: elevi; părinţi; cadredidactice; primari şi viceprimari, consilieri locali; medici; poliţişti;preoţi; reprezentanţilor agenţilor economici.

Instrumentul II: ChestionarulPentru fiecare categorie de agenţi comunitari a fost elaborat un

chestionar, urmărind variabile comparabile, care cumulate, pot da oimagine asupra percepţiei şcolii şi a rolurilor acesteia în comunitatealocală precum şi posibilităţi de dezvoltare de parteneriate la nivellocal.

Chestionarul aplicat elevilor (Anexa II):Chestionarul a fost aplicat colectiv (în timpul orelor, cu sprijinul

cadrelor didactice) şi a cuprins 11 întrebări (închise, deschise, mixte,cu variante la alegere) care vizau:- identificarea noţiunilor caracteristice ale şcolii, familiei şişcolii/familiei (împreună) – (elevilor li se cerea să scrie primele treicuvinte care le vin în minte atunci când aud aceste cuvinte);- percepţia copiilor despre implicare părinţilor în viaţa şcolii;- identificare activităţilor extraşcolare/extracurriculare care suntorganizate de către şcoală (aşa cum sunt ele percepute de elevi);- identificarea activităţilor extraşcolare pe care elevii le au.

Chestionare aplicate părinţilor (Anexa III):Chestionarul a fost autoaplicat şi a cuprins 26 de întrebări

(închise, deschise, mixte, cu variante la alegere) care vizau:- identificarea noţiunile caracteristice ale şcolii, familiei şişcolii/familiei (împreună) – (părinţilor li se cerea să scrie primele treicuvinte care le vin în minte atunci când aud aceste cuvinte);- identificarea gradului în care părinţii sunt mulţumiţi de diferiteaspecte ale şcolii;- Frecvenţa vizitelor la şcoală a părinţilor;- Identificarea persoanelor pe care părinţii le contactează atuncicând vin la şcoală;- Implicarea şi disponibilitatea părinţilor în viaţa şcolii;- Procedurile de consultare cu părinţii folosite de şcoală(contactarea părinţilor, alegerea acestora în structurile representative,alegerea manualelor, a disciplinelor opţionale);- Percepţia părinţilor faţă de colaborarea dintre şcoală şi agenţiicomunitari.

Chestionare aplicate cadrelor didactice (Anexa IV):Chestionarul a fost autoaplicat şi a cuprins 12 întrebări (închise,

deschise, mixte, cu variante la alegere) care vizau:- climatul organizaţional al şcolii;- identificarea unor practici la nivelul şcolii care să ne indicetipul de management întâlnit în şcoală (identificarea elementelor demanagement participativ);- formele de perfecţionare continuă pe care le-au urmat cadreledicatice (arată interesul dar şi gradul de acces al cadrelor dicatice dinmediul rural la activităţi de perfecţionare);- formele de parteneriat şi colaborare desfăşurate de către şcoală lanivel local şi percepţia cadrelor didactice faţă de acestea precum şiposibilităţile de dezvoltare în această direcţie.

Chestionarul aplicat reprezentanţilor autorităţilor publice locale:primărie şi consiliu local (Anexa V)

Chestionarul a fost autoaplicat şi a cuprins 19 întrebări (închise,deschise, mixte, cu variante la alegere) care vizau parteneriatul şcoală –autorităţi locale şi evidenţierea următoarelor aspecte:- percepţia reprezentanţilor autorităţilor locale faţă de rolurile pecare le îndeplineşte şcoala în comunitate;- percepţia reprezentanţilor autorităţilor locale faţă de rolurile pecare le îndeplinesc autorităţile locale faţă de şcoală în comunitate;- beneficiile parteneriatului şcoală – autorităţi locale;

- rolul autorităţilor locale în parteneriatul şcoală – comunitate;- disponbiltatea de implicare a celor chestionaţi;- identificarea formelor de parteneriat şcoală – autorităţi locale;- bariere ce stau în calea parteneriatului şcoală – autorităţi localeşi posibile soluţii pentru îmbunătăţirea parteneriatului.

Chestionarul aplicat agenţilor economici (Anexa VI):Chestionarul a fost autoaplicat şi a cuprins 11 întrebări (închise,

deschise, mixte, cu variante la alegere) care vizau parteneriatul şcoală –agenţi economici şi evidenţierea următoarelor aspecte:- percepţia agenţii economici faţă de rolurile pe care le îndeplineşteşcoala în comunitate;- beneficiile parteneriatului şcoală – agenţi economici;- rolul agenţilor economici în parteneriatul şcoală – comunitate;- disponbiltatea de implicare a celor chestionaţi;- identificarea formelor de parteneriat şcoală – agenţi economici;- bariere ce stau în calea parteneriatului şcoală – agenţi economicişi posibile soluţii pentru îmbunătăţirea parteneriatului.

Chestionarul aplicat reprezentanţilor bisericii (preoţi) (Anexa VII)Chestionarul a fost autoaplicat şi a cuprins 15 întrebări (închise,

deschise, mixte, cu variante la alegere) care vizau parteneriatul şcoală –biserică şi evidenţierea următoarelor aspecte:- percepţia reprezentanţilor bisericii faţă de rolurile pe care leîndeplineşte şcoala în comunitate;- beneficiile parteneriatului şcoală – biserică;- rolul bisericii în parteneriatul şcoală – comunitate;- disponbiltatea de implicare a celor chestionaţi;- identificarea formelor de parteneriat şcoală – biserică;- bariere ce stau în calea parteneriatului şcoală – biserică şiposibile soluţii pentru îmbunătăţirea parteneriatului.

Chestionarul aplicat reprezentanţilor unităţilor sanitare (medici)(Anexa VIII)

Chestionarul a fost autoaplicat şi a cuprins 15 întrebări (închise,deschise, mixte, cu variante la alegere) care vizau parteneriatul şcoală –unităţi sanitare şi evidenţierea următoarelor aspecte:- percepţia reprezentanţilor unităţilor sanitare faţă de rolurile pecare le îndeplineşte şcoala în comunitate;- beneficiile parteneriatului şcoală – unităţi sanitare;- rolul unităţilor sanitare în parteneriatul şcoală – comunitate;- disponbiltatea de implicare a celor chestionaţi;- identificarea formelor de parteneriat şcoală – unităţi sanitare;- bariere ce stau în calea parteneriatului şcoală – unităţi sanitareşi posibile soluţii pentru îmbunătăţirea parteneriatului.

Chestionarul aplicat reprezentanţilor poliţiei (Anexa IX)Chestionarul a fost autoaplicat şi a cuprins 13 întrebări (închise,

deschise, mixte, cu variante la alegere) care vizau parteneriatul şcoală –poliţie şi evidenţierea următoarelor aspecte:- perceţia reprezentanţilor poliţiei faţă de rolurile pe care leîndeplineşte şcoala în comunitate;- beneficiile parteneriatului şcoală – poliţie;- rolul poliţiei în parteneriatul şcoală – comunitate;- disponbiltatea de implicare a celor chestionaţi;

- identificarea formelor de parteneriat şcoală – poliţie;- bariere ce stau în calea parteneriatului şcoală – poliţie şi posibile soluţii pentru îmbunătăţirea parteneriatului.

VI. REZULTATELE CERCETĂRIIVI.1.3 Concluzii şi direcţii ale dezvoltării Şcolii generale cu clasele I

– VIII PuieştiAnaliza datelor rezultate din efectuarea cercetării ne relevă câteva

concluzii cu privire la nivelul de dezvoltare şcolară şi direcţii deacţiune viitoare din perspectiva parteneritului.

Datele adunate, în cazul şcolii Puieşti confirmă ipotezelecercetării. Şcoala s-a dezvoltat şi a evoluat o dată cu evoluţiacomunităţii locale. Viaţa sa a fost şi este influenţă de ceea ce seîntâmplă la nivelul comunei. Formele de parteneriat identificate suntdezvoltate cu preponderenţă pe acele componente care au ca principalbeneficiar elevul.

Şcoala analizată este bine dezvoltată, recunoscută pe plan local cao instituţie însemnată. Aceasta confirmă ipoteza conform căreia, accesulla resurse diverse ale comunităţii, a condus la existenţa unei şcoli binedezvoltate şi recunoscute la nivel comunitar.

Buna colaborare cu autorităţile locale a făcut posibil ca şcoala,cel puţin din punct de vedere material, să aibă o dezvoltare bună.

Reprezentanţii primăriei şi ai consiliului local au conştientizatfaptul că, investiţia în infrastructura locală şi servicii este unul dinmotoarele dezvoltării, că locuitorii unei comune sunt cu atât mai motivaţisă rămână să locuiască, să muncească, să investească în plan local cu câtau acces mai mare la servicii şi utilităţi publice. Astfel, comuna a fostracordată la reţeaua de apă, s-au asfaltat căi de acces, a fost construităo sală de sport modernă, reconstruite / consolidate: clădirile primăriei,2 biserici, localurile şcolilor.Infuzia de fonduri în infrastructură conduce la creşterea motivaţiei atâtpentru personalul didactic cât şi al elevilor, familiilor acestora,locuitorilor comunităţii.

Comunitatea se prezintă ca una în plină dezvoltare, agenţiicomunitari percep rolul pe care îl au în parteneriat cu şcoala,conştientizează efectele benefice ale parteneriatului asupra comunităţiişi a reprezentaţilor acesteia.

În privinţa şcolii, deşi sunt făcute eforturi permanente pentruîntreţinerea / dotarea şcolii, acesta mai are o serie de nevoi materiale:- renovarea spaţiilor şcolilor comunei (în prezent este consolidat şireamenajat localul şcolii din Puieşti de jos). Existenţa mai multorlocaluri ale şcolilor şi unităţilor preşcolare pe raza comunei face ca şiefortul autorităţilor locale să fie mai mare. De asemenea, faptul că unelelocaluri ale şcolilor din satele unde nu mai pot fi organizate clase caurmare a lipsei copiilor sunt dezafectate, impune un efort de conservareal localurilor sau o redistribuire a acestor spaţii pentru a fi folositeîn alte scopuri;- dotarea şcolilor şi a unităţilor preşcolare cu materiale şi mijloacedidactice moderne. Este o nevoie resimţită de cadrele didactice şi carecondiţionează în bună măsură oferirea unei educaţii de calitate;

- dotarea şcolilor din satele Dăscăleşti şi Măcrina cu centrale pentruîncălzire. Acestă dotare ar oferi un plus de siguranţă şi confort copiilorşi cadrelor didactice dar ar crea şi necesitatea alocării unor resurseumane suplimentare care să se ocupe cu întreţinerea acestora;- primăria şi şcoala în analizele făcute în plan local semnaleazănecesitatea susţinerii activităţii de educaţie preşcolară prin construireaunui local adecvat pentru grădiniţa din Puieşti şi funcţionarea acesteiacu program prelungit. Acest lucru presupune un efort consistent din parteaautorităţilor locale: construirea spaţiilor, dotarea, angajarea depersonal pentru susţinerea programului prelungit pentru pregătirea şiservirea mesei, supravegherea programului de somn. Tinând cont că multedintre femeile care au copii de vârste preşcolare sunt casnice, că încomunitate copiii mai sunt încă supravegheaţi de bunici, se impune oanaliză atentă a nevoilor pe termen mediu şi lung;- sporirea numărului de calculatoare şi conectarea acestora la reţeauade internet. Acest lucru oferă copiilor posibilitatea să înveţe, le oferăcopiilor şi cadrelor didactice posibilitatea de a avea acces mai facil lainformaţii. O posibilă soluţie la acestă problemă ar fi solicitarea uneisponsorizări din partea agenţilor economici care oferă servicii de cablula nivelul comunei. Acestă solicitare poate veni fie din parteareprezentanţilor şcolii, fie ai autorităţilor locale sau poate fi ocofinanţare a acestora a costului de acces.

În ce priveşte resursele umane pot fi desprinse mai multe concluzii:- în satele mai dezvoltate ale comunei rata natalităţii este relativconstantă ceea ce asigură sustenabilitatea funcţionării şcolilor pe termenmediu. Şcoala şi autorităţile au identificat ca pe o ameninţare faptul căpopulaţia comunei are tendinţe de îmbătrânire ceea ce conduce la scădereanatalităţii. Pentru asigurarea populaţiei şcolare o posibilă soluţie ar fişcolarizarea copiilor de etnie rromă, a căror natalitate este crescută.Problema care se pune este însă că familiile acestor copii nu valorizeazăeducaţia, abandonul şcolar întâlnit este în rândul acestor copii estemare. Se mai întâlnesc încă practici de căsătorie a copiilor minori înrândul acestei populaţii. Şcoala şi autorităţile în acest caz trebuie să-şi unească eforturile. Şcoala, ca o posibilă soluţie la analfabetismulpopulaţiei de etnie rromă, îşi propune realizarea unor cursuri dealfabetizare pentru aceasta (majoritatea rromilor sunt analfabeţi). Suntînsă două probleme majore: motivarea populaţiei rrome de a participa laaceste cursuri (nu le văd utilitatea) şi resursele financiare necesareunui astfel de program. Accesarea unor fonduri nerambursabile, fie înnumele şcolii sau al autorităţilor locale, fie înfiinţarea uneiorganizaţii neguvernamentale care să poată accesa fonduri nerambursabile(asociaţie a comunităţii, asociaţie de profesionişti etc.) pot fi soluţiipentru finanţarea unor cursuri destinate adulţilor. În ce priveştemotivarea populaţiei adulte rrome pentru participarea la cursuri, poatetrebuie făcută o consultare cu reprezentanţii acestora. De asemenea,părinţii trebuie informaţi şi consiliaţi cu privire la efecteleabandonului şcolar, la căsătoria timpurie a copiilor. În comună populaţiade etnie rromă este foarte săracă, nu migrează, mijloacele de subzistenţăfiind asigurate de munca în agricultură, ca zilieri şi prin acordarea deajutoare sociale de la primărie. Un alt fapt de menţionat este acela că înrândul acestei populaţii, mai ales în rândul bărbaţilor, este frecvent

alcoolismul, combaterea şi prevenirea acestuia poate fi făcută prinacţiuni concertate ale autorităţilor, unităţilor sanitare, şcolii,poliţiei etc.;- o altă problemă sesizată este aceea a numărului mic de copiii laşcoala din Măcrina, care a impus organizarea de clase cu predare simultană(a I - a cu a III-a şi a II-a cu a IV-a). Procesul de învăţământ esteastfel greoi, rezultatele şcolare ale copiilor sunt scăzute. Amidentificat două posibile soluţii: fie se fac demersurile necesare pentruaprobarea funcţionării unor clase cu efectiv redus, fie, copiii să fietransportaţi în şcolile din Puieşti de jos şi Nicoleşti;- în rândul copiilor întâlnim şi situaţii în care părinţii acestorasunt plecaţi la muncă în străinătate. Este necesară urmărirea maiîndeaproape a acestor copii, sesizarea situţiilor problematice, care potapărea, unităţilor de asistenţă socială precum şi consilierea şiinformarea părinţilor cu privire la drepturile şi obligaţiile pe care leau faţă de copii;- în ce priveşte cadrele didactice, procentul mare de cadre didacticenavetiste (40% din totalul cadrelor didactice ale şcolii) creşte risculmigrării acestora. Acest risc este dublat de procentul asemănător desuplinitori care, de asemenea, pot migra uşor. Din păcate, numărul de orealocat pentru unele discipline nu asigură normarea în totalitate a unoradintre posturi. Accesul facil în localitate, prezenţa mijloacelor detransport în comun, a căilor de acces adecvate, apropierea de oraş alocalităţii (la 14 km. de oraşul Râmnicu Sărat) fac însă ca navetacadrelor didactice să fie uşoară, şcoala să fie atractivă pentru cadreledidactice din afara şcolii.

Ca puncte bune în caracterizarea şcolii mai putem menţiona: faptulcă toate cadrele didactice sunt calificate, multe cadre didactice sunttinere şi numai un cadru didactic este pensionar.- o altă problemă pe care o semnalăm este aceea a implicării cadrelordidactice în activităţi extraşcolare şi extracurriculare. Deşi se declarădeschise pentru implicare, motivaţia acestora poate fi fluctuantă.Activităţile de acest tip pot fi influenţate şi de faptul că mulţiprofesori sunt navetişti. Valorizarea celor imlplicaţi, evidenţierea lorîn diverse manifestări culturale, premierea celor cu rezultate pot fi căide motivare a celor implicaţi;- analizând punctele strategice menţionate în documentele şcolii amîntâlnit ca punct de referinţă faptul că şcoala, ţinând cont de datelesale istorice (de faptul că a mai funcţionat o astfel de şcoală înlocalitatea Nicoleşti), să înfiinţeze în anul şcolar 2007 – 2008 o clasăspecifică Şcolii de Arte şi Meserii în care elevii să fie pregătiţi înmeserii cerute pe piaţa locală de forţă de muncă: zidar, tâmplar, fierar,croitor etc. Acest lucru nu s-a realizat în perioada menţionată. Dacăacest deziderat va fi menţinut, şcoala şi autorităţile locale trebuie săidentifice posibilităţlie legale pentru un astfel de demers precum,logistica necesară şi sursele de finanţare aferente. De asemenea, seimpune o analiză a cerinţelor locale de forţă de muncă precum şi aaspiraţiilor copiilor şi a familiilor acestora.

În strategia de dezvoltare a şcolii ca punct slab este menţionatfaptul că unii copii abandonează şcoala după cele 8 clase oferite în planlocal. Din documentele şcolare rezultă că toţi cei care absolvă cele opt

clase merg mai departe cu pregătirea şcolară (liceu, şcoala de arte şimeserii). În cazul copiilor cu risc de abadon, şcoala, autorităţile,familiile trebuie să-şi unească eforturile, să consilieze familiile, săidentifice surse pentru acordarea de sprijin material;- deşi cazurile de violenţă şcolară nu sunt foarte grave, cadreledidactice menţionează o creştere a acesteia în rândul copiilor (dinchestionare şi din planul strategic). Este o tendinţă semnalată la nivelulîntregii ţări. Consilierea copiilor (de către un specialist), informareadespre riscurile şi consecinţele unor astfel de manifestări, implicareapoliţiei, reprezentanţilor unităţilor sanitare, bisericii etc. în acesteactivităţi pot fi soluţii pentru diminuarea violenţei;- ca şi manifestări de cultură organizaţională şcoala îşi propune reînviereatradiţiilor culturale prin desfăşurarea de activităţi extraşcolare şiextracurriculare prin organizarea de manifestări precum: hora satului (afost organizată în colaborare cu Primăria), şezători, claca, urări desărbători etc. Aşa cum am văzut, aceste manifestări culturale există, suntvizibile în comunitatea locală şi apreciate.

Pentru întârirea imaginii şcolii şi marcarea specificului acesteiaîn comunitate şi regiune poate ar fi indicat ca acesta să adopte un numecare să o diferenţieze de alte şcoli precum şi a unei zile a şcolii încare să fie organizate acţiuni comune cu actorii comunitari (părinţi,autorităţi, polţie, biserică etc.).

Un alt punct strategic menţionat de către şcoală este realizareaunei monografii complete a şcolii. Este benefic un astfel de demers dinperspectiva culturii organizaţionale a şcolii. De asemenea, în demers potfi implicate mai multe persoane: cadre didactice, copii, bătrânii satului,persoane reprezentative din comunitate etc.- dacă analizăm componenta informaţională constatăm că în curriculumla decizia şcolii oferta este puţin variată, unele dintre discipline suntimpuse pentru completarea normei unor cadre didactice. Atât copiii cât şipărinţii acestora propun ca părinţii şi elevii să se implice mai mult înalegerea manualelor şi a disciplinelor opţionale. Acest lucru presupuneînsă şi un comportament adecvat din partea cadrelor didactice, odeschidere către comunicare, informarea şi consilierae părinţilor,diversificarea ofertei educaţionale a şcolii;- În ce priveşte relaţia cu familia, şcoala îşi propune colaborareamai strânsă cu părinţii pentru armonizarea opţiunii acestora cu ofertaeducaţională a şcolii precum şi pentru diversificarea surselor definanţare (nu se precizează cum), cuprinderea în Consiliul deAdministraţie al şcolii a 1 - 2 reprezentanţi ai părinţilor. Deşi formal,Comitetele de părinţi există, în plan operaţional acestea nu suntfuncţionale în totalitate. Aşa cum am văzut şi din datele furnizate dechestionarea părinţilor, mulţi dintre părinţi nu sunt foarte mulţumiţi decolaborarea cu şcoala, mai ales de modalităţile de comunicare cu acesta.Marea majoritate a părinţilor se declară deschişi colaborării. În opinianoastră, şcoala ar trebui să regândească procedurile de consultare cupărinţii, să organizeze mai des întâlniri cu aceştia, să îi consulte nunumai în probleme care privesc situaţia şcolară a copiilor. Din analizasituaţiei prezente a şcolii, din opinia copiilor, reiese că şcoaladesfăşoară multe activităţi extraşcolare, sportive, culturale, foarteapreciate de copii, dar care sunt puţin cunoscute de către părinţi. Şi din

analiza altor date obţinute putem trage concluzia că şcoala este încontinuare un spaţiu de manifestare al cadrelor didactice şi copiilor,familia fiind cea care colaborează mai degrabă tradiţional cu aceasta(şedinţe, discuţii cu profesorii şcolii). Copii văd şcoala ca pe un loc încare socializează, învaţă dar şi ca pe un loc care provoacă stres,frustrare. În ce priveşte colaborarea cu familiile lor a şcolii, deşidoresc o mai strânsă colaborare, o implicare concretă a părinţilor(activităţi sportive, culturale) văd relaţia cu şcoala ca pe unastresantă. Acest lucru poate fi rezultatul practicilor de comunicare cupărinţii, aceştia sunt chemaţi la şcoală când sunt probleme, la şedinţe sediscută rezultate şcolare, probleme de comportament ale copiilor. Părinţiide multe ori resimt ei înşişi acestă relaţie ca pe una frustrantă;- Ceilalţi agenţi comunitari, deşi au o bună relaţie de colaborare înplan local, aceasta ţine tot de manifestarea unor roluri ale instituţiilorpe care le reprezintă. Este de apreciat însă, că întâlnim la nivelulcomunităţii prezentate, multe practici de colaborare şi parteneriat, unclimat adecvat şi deschis;- Din analiza răspunsurilor la chestionarele aplicate consilierilorlocali rezultă că aceştia au mai degrabă o idee vagă faţă de rolurile pecare le au de îndeplinit în raport cu şcoala, marea majoritate spunând căacesta trebuie să finanţeze şcoala. De aceea considerăm că, reprezentanţiişcolii trebuie să facă lobby pe lângă consilieri, să-i atragă înactivităţi;- Primăria, printr-un contract făcut cu agenţii economici care asigurătransportul local, finanţează transportul copiilor din satele comunei laşi de la şcoală. Achiziţionarea unui mijloc de transport propriu pentruşcoală paote ar fi o soluţie mai bună;

Analiza datelor furnizate din chestionareale aplicate ne arată că,cei chestionaţi identifică o serie de bariere care stau în calea unei maibune colaborări dar şi posibile soluţii.

În concluzie considerăm că, deşi parteneriatul şcolii cu agenţiicomunitari în plan local este destul de bine dezvoltat, eforturile pentruîmbunătăţirea acestuia trebuie să fie continue. VI.2.3 Concluzii şi direcţii ale dezvoltării Şcolii generale cu clasele I

– VIII BăleştiDin cercetarea efectuată asupra Şcolii generale cu clasele I – VIII,

Băleşti, putem trage câteva concluzii cu privire la nivelul de dezvoltareşcolară şi direcţii de acţiune viitoare din perspectiva parteneritului lanivel local. Realitatea comunităţii analizate ne confirmă ipoteza conformcăreia şcoala şi parteneriatul acesteia cu reprezentanţii comunităţii suntdependente de nivelul de dezvoltare al comunităţii şi de specificulacesteia.

În primul rând, şcoala funcţionează într-o localitate slabdezvoltată, atât în ce priveşte resursele cât şi serviciile locale. ComunaBăleşti este situată la graniţa judeţului Vrancea şi la aproximativ 19 km.de cea mai apropiată localitate urbană (Râmnicu Sărat). Până în anul 2008accesul în comună era dificil, între localitatea învecinată (Puieşti dejos) şi Băleşti, drumul de acces era dificil de accesat (drum de piatră).În anul 2008 acest neajuns a fost înlăturat. Accesul greoi, faptul căşcoala din localitate aparţine Inspectoratului Judeţean Vrancea, distanţamare faţă de oraşul reşedinţă de judeţ (Focşani) fac şcoala neatractivă

pentru cadrele didactice. Situaţia ocupării cu personal didactic a şcolii(din totalul cadrelor didactice: 6 sunt navetiste, 4 necalificate, 2pensionare, 8 suplinitori (50%), 8 (50%) au vechime de peste 20 de ani înînvăţământ) sunt riscuri majore pentru şcoală. Personalul şcolii estefluctuant ceea ce-şi pune amprenta asupra calităţii actului didactic. Laacestă situaţie se adaugă starea de conflict a primarului cureprezentanţii şcolii (cadrele didactice au descris diverse situaţiiconflictuale care au avut loc) care conduce la un climat tensionat. Acestăsituaţie însă poate avea rezolvare, primarul în funcţie la data realizăriicercetării nefiind reales pentru un nou mandat (2008 – 2012).

Calitatea scăzută a terenului arabil, lipsa serviciilor şifacilităţilor (comuna are reţea de apă nefuncţională, nu are acces lainternet, mijloacele de transport în comun ajung rar în comună, asistenţamedicală este redusă), slaba posibilitate de a obţine un loc de muncă lanivel local, au condus la migraţia masivă a forţei de muncă tinere. Acestfapt are efecte directe şi asupra şcolii, din elevii şcolii 13,5% au ambiipărinţi emigranţi, 31,76% trăiesc în familii monoparentale. Acestăsituaţie ridică probleme şcolii: este o cauză a absenteismului ridicat(30%), 1/3 dintre elevii şcolii nu mai urmează nici o formă de şcolarizaredupă încheierea celor opt clase oferite de şcoală, unii copii ş-au întorsîmpreună cu părinţii din străinătate şi doresc reintegrarea şcolară.

Pentru diminuarea efectelor acestei situaţii, la nivel local,şcoala, alături de alţi agenţi comunitari trebuie să acţioneze. Posibilesoluţii pot fi:- să apeleze la specialiştii serviciilor sociale (Direcţia Generalăde Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului de la nivel judeţean) pentruasistena copiilor cu probleme;- consilierea părinţilor care doresc să plece/au plecat înstrăinătate, informarea acestora despre efectele acestui fapt asupracopiilor, în colaborarea cu autorităţile, DGASPC, Poliţia);- monitorizarea manifestărilor comportamentale ale copiilor în şcoalăşi în afara ei şi intervenţia atunci când este nevoie;- asigurarea siguranţei personale şi a bunurilor familiilor şicopiilor etc.

În comună întâlnim o formă de parteneriat şi de valorificare aresurselor umane locale care trebuie continuată. Sunt copii care, dindiverse motive nu urmează şcoala mai departe de cele opt clase absolviteşi care învaţă meserii de la meşterii locali (lemnărie, fierărie). Dealtfel, meşterii locali sunt recunoscuţi ca buni profesionişti în planlocal.

Analiza datelor obţinute prin realizarea cercetării ne arată căfamiliile sunt în mare măsură sărace (în şcoală sunt oferite 140 dealocaţii complementare), au un nivel de educaţie scăzut (nivel mediu de 8clase). Părinţii trebuie îndrumaţi, informaţi, consiliaţi şi sprijiniţipentru a-i încuraja şi trimite pe copii să-şi continue şcoala.

Şcoala are numeroase nevoi materiale: are calculatoare insuficiente,clădirea trebuie consolidată (se realizează în acest moment), dotarea şimobilierul sunt învechite. Pentru îmbunătăţirea bazei materiale eforturiletrebuie făcute atât de către şcoală cât mai ales de către autorităţilelocale şi judeţene.

Numărul de copii relativ constant, natalitatea bună de 6‰ reducriscul ca şcoala să devină nefuncţională prin număr insuficienmt de elevi.

O problemă majoră este aceea a abandonului şcolar, mai ales înrândul copiilor de etnie rromă şi frecvenţa redusă a acestora la şcoală.Această problemă este întâlnită şi în alte şcoli, posibilele soluţii ţinde informarea familiilor, de realizarea unor activităţi valorizante pentrutoţi copiii. Este dificil de rezolvat o astfel de problemă în condiţiileîn care susţinerea familiilor faţă de activitatea şcolară practic nuexistă, multe dintre acestea fiind analfabete.

Ca formă de parteneriat local întâlnim colaborarea şcolii cuAsociaţia Saint Leonard – Băleşti (ONG cu personalitate juridică). Încadrul acestei colaborări au fost realizate schimburi de experienţă întrelocalităţi (România – Franţa) la care au participat copii, cadredidactice, părinţi. Biblioteca comunală a fost dotată cu cărţi. Din păcateacestă colaborare nu mai este activă de câţiva ani, cadrele didactice şi-au exprimat însă dorinţa de a o reactiva.

Manifestările culturale sunt la nivel local destul de restrânse,serbări, obiceiuri de iarnă. Şcoala are şi o revistă proprie dar careapare destul de rar, în formă xerocopiată şi prin efortul unuia dintreînvăţătorii şcolii. Şcoala nu sărbătoreşte o zi a şcolii şi nu are sitepropriu. Se impun realizarea mai multor demersuri în vederea creşteriimanifestărilor culturale ale şcolii analizate. Adoptarea unui nume propriucare să o diferenţieze de alte şcoli din zonă, adoptarea unei zile aşcolii, organizarea unor manifestări culturale cu prilejul zilei şcolii,adoptarea în cadrul orelor de curs a unor teme care să abordeze istoricullocal pot contribui, în opinia noastră la creşterea culturiiorganizaţionale a şcolii analizate.

Din datele obţinute în urma cercetării apreciem că atmosfera dinşcoală permite realizarea de parteneriate locale. De altfel, şcoalavalorifică resursele locale existente, organizează manifestări culturaleîmpreună cu biserica, a beneficiat de sponsorizări din partea agenţiloreconomici, are proceduri de comunicare cu părinţii (lectorate, şedinţe)etc. Starea de conflict cu primarul comunei a făcut ca dorinţa deimplicare a cadrelor didactice în parteneriate să fie destul de redusă.Noul primar ales pentru periada 2008 – 2012 şi-a manifestat deschidereafaţă de şcoală. Un punct benefic este disponibilitatea la cooperare şiparteneriat a agenţilor comunitari, disponibilitate exprimată închestionarele cercetării.

Copiii apreciază mult activităţile extraşcolare organizate deşcoală: concursurile, orele de educaţie sanitară, activităţile sportive.Copiii din comunitate au posibilităţi extrem de reduse de petrecere atimpului liber în afara activităţilor organizate de către şcoală. Putemspune că, în cazul copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate,şcoala este singura constantă din viaţa acestora. Motivarea cadrelordidactice să se implice mai mult, găsirea unor posibilităţi de finanţare aactivităţilor (sponsorizări, proiecte cu finanţare externă), implicareaconcretă şi punctuală a diverşilor reprezentanţi ai comunităţii înactivităţi (reprezentanţi ai poliţiei, agenţilor economici, unităţilorsanitare etc.) pot fi posibile soluţii pentru îmbunătăţireaposibilităţilor oferite copiilor.

Considerăm că şcoala trebuie să-şi realizeze un plan strategic dedezvoltare, cel puţin pe termen mediu. Ca puncte de dezvoltare strategicăplanul poate viza: atragerea şi menţinerea cadrelor didactice (asigurareacazării acestora, decontarea transportului, acordarea de stimulentefinanciare din resurse locale), consilierea şi informarea părinţilor şicopiilor (de etnie rromă, care migrează, care se întorc îmreună cupărinţii lor din străinătate), îmbunătăţirea relaţiei de comunicare cuautorităţile locale, îmbunătăţirea bazei materiale, sprijinirea copiilorcu dificultăţi materiale, diversificarea ofertei extracurriculare etc. Deasemenea, acesta trebuie să identifice şi să valorifice disponibilitateade parteneriat exprimată de agenţii comunitari, implicarea persoanelorresursă şi nu în ultimul rând realizarea în cooperare, în urma unordezbateri, analize ale planului strategic.

VI.2.3 Concluzii şi direcţii ale dezvoltării Şcolii generale cu clasele I – VIII , nr. 1 “Sfinţii Voievozi”

Şcoala nr. 1 „Sfinţii Voievozi” sectorul 1, Bucureşti, reprezintădin multe puncte de vedere un exemplu de bune practici în ceea ce priveşteparteneriatul şi formele de manifestare ale acestuia.

Situată în mediul urban, posibilităţile de acces la servicii şiresurse diverse sunt foarte mari. Şcoala are acces la informaţii, situatăîntr-o zonă accesibilă a capitalei este foarte atractivă pentru cadreledidactice şi părinţi, are o bună imagine în zona în care funcţionează şiprintre celelalte unităţi şcolare.

Realitatea şcolii analizate confirmă ipoteza conform căreia accesulla resurse multiple ale comunităţii conduce la o mare diversitate aparteneriatului şi răspund unei mai largi palete de nevoi ale elevilor,familiilor acestora, cadrelor didactice.

Dincolo de toate acestea însă, managementul şcolii a făcut dinaceasta un punct de referinţă pentru mulţi părinţi, cadre didactice,elevi, alte şcoli.

Şcoala este foarte bine dotată (chiar supradotată cu echipamenteuneori insuficient folosite) şi oferă servicii diverse copiilor şifamiliilor acestora: semiinternat, logopedie, consiliere psihopedagogică,asistenţă medicală, cursuri de alfabetizare pentru copiii care auabandonat şcoala etc.

Unitatea de învăţământ are o imagine proprie promovată încomunitate, are un nume care o diferenţiază printre alte şcoli,organizează multe manifestări care ţin de cultura organizaţională a şcolii(ziua şcolii, festivalul primăverii, are revistă proprie, site etc.)

Cu toate acestea, în şcoală întâlnim şi o serie de neajunsuri:- cadrele didactice din şcoală sunt foarte bine pregătite şi seconstată o relativă stabilitate a acestora. Supracalificarea cadrelordidactice din ciclul primar (majoritatea sunt institutori), nivelul mic desalarizare al cadrelor didactice, raportat la nivelul de salarizare mediual oraşului, cresc riscul de migraţie al personalului didactic;- şcoala organizează multe activităţi extraşcolare, se implică înactivităţi de parteneriat, proiecte. Acest lucru presupune un efortsuplimentar din partea cadrelor didactice, care, de cele mai multe orisunt puţin dispuse, în lipsa unei motivaţii corespunzătoare, să seimplice;

- activităţile extraşcolare şi extracurriculare sunt foarte apreciatede copii dar prea puţin cunoscute de către părinţi, mulţi dintre ceichestionaţi declarându-se nemulţumiţi de acestea. Cu toate că părinţiisunt implicaţi, consultaţi în alegerea disciplinelor opţionale, activităţiextraşcolare (excursii, proiecte, spectacole, activităţi sportive),aceştia ar trebui mai des informaţi şi implicaţi în activităţi diverseastfel încât să le cunoască şi să le aprecieze;- o altă problemă semnalată de către cadrele didactice o reprezintăcopiii de etnie rromă, manifestările comportamentale ale acestora,abandonul şcolar, lipsa de cooperare cu familia. Apreciem pozitiveeforturile şcolii de a oferi acestor copii şansa de a învăţa în limbamaternă, efortul continuu de integrare al acestora. Dar şcoala nu poateface singură totul, se impune o strânsă legătură cu reprezentanţiiserviciilor sociale, cu poliţia, cu organizaţiile neguvernamentale;- diversitatea parteneriatelor încheiate, activităţilor derulate încomun cu diverşi actori comunitari este benefică, dar în opinia noastră,aceste colaborări ar trebui să fie triate, conform unor priorităţiidentificate de către şcoală. Altfel, apar riscuri precum: suprasolicitriicadrelor didactice, implicărea în activităţi nerelevante.- un alt punct benefic este oferta educaţională a şcolii. Şcoala are oofertă bogată de discipline opţionale, cadrele didactice pregătite,dotarea bună a şcolii fac posibile aceste lucruri. De asemenea, şcoalaorganizează clase cu preadre intensivă a limbii engleze, a informaticii;- Şcoala nr. 1 „Sfinţii Voievozi” se doreşte un centru de resursepentru comunitate. Astfel, pentru a avea un spaţiu adecvat, a demaratdemersurile pentru construirea unui corp de clădire în care săfuncţioneze: cabinete (logopedie, consiliere, medicale), semiinternatul, ocantină şcolară. Şcoala este una dintre puţinele de la nivelul capitaleicare a realizat un astfel de demers şi care astăzi oferă elevilor şifamiliilor o paletă largă de servicii integrate;- Plasarea şcolii în mediul urban, într-un oraş cu multe posibilităţi,le dă copiilor şcolii posibilitatea de a petrece timpul liber şi de a-şidezvolta potenţialul. Mulţi dintre copiii chestionaţi au declarat căprofită de aceste oportunităţi.

Apreciem că, dintre şcolile analizate, Şcoala nr. 1 „SfinţiiVoievozi”, este cea mai dezvoltată din punctul de vedere alparteneriatului şi al dezvoltării instituţionale.

Pentru contracararea punctelor slabe (identificate de şcoală şirezultate din cercetare) recomandăm câteva direcţii de acţiune:- realizarea unei strategii de promovare a imaginii şcolii încomunitate. Deşi şcoala desfăşoară multiple acţiuni benefice pentruşcoală, familii, comunitate în general, acestea sunt puţin cunoscute;- stabilirae unor priorităţi în ce priveşte realizarea activităţilorde parteneriat şi cooperare;- identificarea unor mecanisme de stimulare a cadrelor didactice caresă se implice în activităţi extraşcolare şi extracurriculare.

VI. 4 CONCLUZIIAnaliza datelor colectate în realizată vine să confirme ipotezele

cercetării.

Şcolile cercetate au un grad diferit de dezvoltare. Acesta esteinfluenţat de contextual comunitar în care funcţionează, de acccesulacestora la resurse şi, nu în ultimul rând, de calitatea resurselor umane,a managementului şcolii.

Şcolile au relaţii de parteneriat cu diverşi actori comunitarilocali: familiile elevilor, autorităţi, poliţie, unităţi sanitare, unităţide asistenţă socială, biserică, agenţi economici, organizaţiineguvernamentale. Parteneriatul şi colaborarea sunt diferenţiate. Cele maistrânse relaţii se desfăşoară cu cei care sunt cei mai interesaţi debinele copiilor, cu familiile acestora. Colaborarea cu ceilalţi agenţicomunitari: poliţie, biserică, autorităţi locale, unităţi sanitare ţin pede o parte de exercitarea obligaţiilor instituţionale ale acestororganizaţii şi pe de altă parte de calitatea resurselor umane, demotivaţia celor implicaţi, de conştientizarea rolului comunitar pe care îlau.

Colaborările cu autorităţile, instituţiile, organizaţiile locale deorice tip ţin de cele mai multe ori de manifestarea atribuţiilor legaleale acestora, de rolurile tradiţionale percepute de către cei dincomunitate. Manifestarea parteneriatului este dependentă de resurseleumane implicate, de voinţa şi disponibilitatea acestora de a se implica,de a găsi resurse care să răspundă nevoilor comunităţii.

Motivaţiile care stau la baza iniţierii parteneriatului sunt:rezolvarea unor probleme instituţionale, administrative; rezolvarea unorprobleme specifice beneficiarilor (elevi, părinţi, cadre didactice),promovarea rolului educaţional al şcolii, satisfacţia celor implicaţi,„binele comun” etc.

Parteneriatul şcoală – comunitate locală se desfăşoară mai ales peacele componente care vizează copiii: educaţie, sănătate, siguranţă,instruire, petrecere a timpului liber, administrarea spaţiului şcolar etc.

În localităţile în care există o mai mare diversitate de instituţii,şcoala poate colabora cu acestea: biblioteci, palate ale copiilor, alteşcoli etc. Şcolile din mediul rural analizate au semnificativ mai puţineforme de manifestare ale parteneriatului comparativ cu şcoala din mediulurban studiată. Şcolile din mediul rural desfăşoară parteneriate maidegrabă tradiţionale ca forme de manifestare, în şcoala urbană analizatăîntâlnim forme mult mai diverse şi creative.

Din analiza datelor obţinute în urma cercetării putem trageconcluzia că există două tipuri de iniţiative în ceea ce priveşteparteneriatul:- iniţiative ale şcolii care vizează mai ales părinţii, apoiautorităţile;- iniţiative ale celor interesaţi de programele educative ale şcolii:mai ales ONG-uri.

Şcolile sunt cele care, de cele mai multe ori, au iniţiativaparteneriatului.

Cu cât cei implicaţi sunt mai educaţi, au mai multe informaţii, auacces la mai multe resurse, cu atât parteneriatul şi formele demanifestare ale acestuia sunt mai diverse. Important este ca fiecaredintre cei implicaţi să-şi conştientizeze interesele (personale sauinstituţionale), să vadă avantajele parteneriatului. Acolo unde, şcoalavine cu oferte diverse pentru copii, familii, comunitate şi face cunoscute

aceste oferte, comunitatea, reprezentanţii acesteia pot fi mai implicaţişi mai conştienţi de avntajele parteneriatului.

Cumulând datele obţinute şi comparând şcolile din mediul rural cuşcoala din mediul urban studiate putem concluziona:- şcolile din mediul urban funcţionează într-un context social larg,au înscrişi copii de pe o distanţă mai mare, copiii care o frecventază potfi din cartiere / sectoare diferite;- cei care au influenţe asupra şcolii sunt cei care au interesedirecte legate de aceasta;- şcolile aflate pe raza de acţiune a unei autorităţi locale suntîntr-o oarecare concurenţă, atragerea susţinerii pentru diverseleiniţiative ale şcolii depinde de cele mai multe ori de abilitatea şcolii,a managerilor şcolari de a atrage sprijinul autorităţilor;- în mediul urban oportunităţile de care pot beneficia şcolile suntmult mai mari decât cele din mediul rural: şcolile au acces la mai multeinformaţii, copiii pot beneficia de multiple forme de educaţie nonformală,cadrele didactice sunt mai motivate să funcţioneze în şcoli urbane;- utilităţi şi serviciile din mediul urban sunt mult mai dezvoltate:şcolile sunt conectare la reţeaua de internet, la reţeaua de apă şicanalizare, la reţeaua de transport în comun. În mediul rural, manageriişcolari sunt nevoiţi să acopere nevoile de utilităţi, să manageriaze şiactivităţi legate de asigurarea utilităţilor;- şcolile au imagini publice diferite, cele cu o imagine bună reuşescsă atragă elevi din familii cu interes pentru şcoală, au bază materialămai bună, oferă programe extraşcolare diverse, au cadre didacticepregătite şi cu rezultate etc.- relaţiile dintre diverşii reprezentanţi ai comunităţii (părinţi,autorităţi, poliţie, agenţi sanitari etc.) sunt mai formalizate în mediulurban decât în mediul rural unde relaţiile interpersonale sunt maifrecvente, locuitorii comunităţii se cunosc între ei;- şcolile din mediul urban sunt mai atractive pentru reprezentanţiiorganizaţiilor neguvernamentale pentru a desfăşura activităţi înparteneriat, în mediul rural acestea şi activitatelor lor suntcvazinecunoscute, acestea au puţine proiecte/activităţi care se adreseazămediului rural;- cadrele didactice din mediul urban au acces mai facil la programe deformare continuă, au posibilitatea să aleagă pe cele pe care le considerăcele mai potrivite;- în mediul rural, relaţiile dintre reprezentanţii agenţilor comunitarsunt de cele mai multe ori informale, oamenii se cunosc între ei, înactivitatea de colaborare cu şcoala sunt implicaţi mai ales cei care auinteres direct, au copii care urmează şcoala. În mediul urban, relaţiilesunt formalizate, relaţiile interpersonale sunt mai puţin întâlnite.- fiecare dintre agenţii implicaţi în actul educaţional direct (elevi,cadre didactice, părinţi) şi indirect (reprezentanţi ai autorităţilor, aiagenţilor economici, ai poliţiei, ai ONG-urilor, ai bisericii etc.) auimagini proprii despre rolurile şcolii (în cele mai multe din cazurileanlizate acestea sunt convergente), despre rolurileinstituţiei/organizaţiei pe care o reprezintă le are faţă de şcoală, debarierele şi soluţiile de optimizare a parteneriatului. Recomandămmanagerilor şcolari crearea unui sistem propriu de consultare publică. Cei

interesaţi îşi pot comunica mai bine părerile, pot găsi căi de parteneriatşi colaborare. Managerii şcolari trebuie să în privinţa parteneriatuluişcoală – comunitate şcolară şi să propună celor implicaţi forme viabile şiacceptate de către cei implicaţi în parteneriat.- şcolile au atribuţii relativ limitate în ce priveşte gestionareapropriilor resurse, depind de primărie şi consiliu local în ce priveştealocarea resurselor materiale, financiare, angajarea personaluluiadministrativ, de inspectoratul şcolar în ce priveşte repartizareacadrelor didactice. Sunt unele şcoli care au găsit modalităţi prin care săatragă resurse către ele (ex. Şcoala nr. 1 “Sfinţii Voievozi”). Plasareaacestora într-o comunitate dezvoltată a făcut posibil acest lucru. Uneleşcoli însă, sunt plasate în comunităţi sărace, cu slabe posibilităţilocale. Atribuirea diferenţiată a resurselor naţionale, în funcţie denecesităţile locale, poate fi o soluţie pentru acestă problemă.Descentralizarea resurselor, a managementului poate fi premisa unei bunedezvoltări a parteneritului local, de asemenea, atragerea de surse definanţare la nivel local (mai ales din fonduri structurale). Toate acestease pot realiza însă, cu o bună pregătire a resurselor umane.

Pe fondul schimbărilor accentuate ale socităţii contemporane,educaţia, învăţământul, şcoala este principala instituţie care are rolulde refacere a identităţii sociale şi de valorizare a potenţialului uman.Considerăm benefic pentru toţi cei analizaţi dezvoltarea parteneriatuluiîntre şcoală şi comunitatea locală, ca răspuns la nevoi locale diverse.

În concluzie, putem afirma că parteneriatul dintre şcoală şicomunitate locală trebuie să aibă în vedere crearea unei reţelecomunitare. Funcţionarea optimă a acestei produce efecte benefice atâtasupra celor educaţi cât şi întregii comunităţi locale.

V. BIBLIOGRAFIE1. *** Autoritate Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copiilor - Ordinulnr. 219 /2006 privind activităţile de identificare, intervenţie şi monitorizare a copiilor care sunt lipsiţide îngrijirea părinţilor pe perioada în care aceştia se află la muncă în străinătate2. *** Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului - Rolulşi responsabilităţile asistenţilor sociali în protecţia şi promovarea drepturilor copilului,Bucureşti, Editura Trei, 20063. *** Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului - Rolulşi responsabilităţile poliţiştilor în protecţia şi promovarea drepturilor copilului, Bucureşti,Editura Trei, 20064. *** Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului, Rolulpreoţilor în protecţia şi promovarea drepturilor copilului, Bucureşti, Editura Trei, 20065. *** Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului, Rolul şiresponsabilităţile personalului medical în protecţi şi promovarea drepturilor copilului, Bucureşti,Editura Trei, 20066. *** Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile - Catalogul Asociaţiilor şiFundaţiilor din România, 19997. *** Guvernul României, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şiLocuinţelor, Programul Operaţional Regional, 2007

8. *** Institutul de Ştiinte ale Educaţiei, UNICEF - Violenţa în şcoală,Bucureşti, 2005,http://arhiva.ise.ro/evaluare/VIOLENTA.studiu.TOTAL.FINAL.27.04.2005.pdf9. *** Ministerul Educaţiei şi Cercetării – Strategia descentralizării învăţământuluipreuniversitar10. *** Programul de guvernare 2005-2008;11. *** Proiectul John Hopkins de Studiere Comparativă a Sectorului Nonprofit: GlobalizareaSectorului Nonprofit - o revizuire, Editura Fundaţiei pentru Dezvoltarea SocietăţiiCivile, Bucuresti, 199912. *** Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române13. *** Strategia actualizată a Guvernului României privind accelerarea reformei în administraţia publică 2004-2006 ( H.G. nr.699/2004);14. *** Strategia post-aderare 2007–2013 a Ministerul Educaţiei şi Cercetării;15. *** Strategia privind Descentralizarea Sistemului Învăţământului Preuniversitar16. *** UNICEF - Manual pentru implementarea Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi

promovarea Drepturile Copilului, Bucureşti, Vanemonde, 200617. Alexiu, Teodor, Mircea; Teodora, Anastăsoaei - Dezvoltare comunitară,

Editura Waldpress, 200118. Ausubel, David; Floyd R. - Învăţarea în şcoală, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 198119. Bandura, A., şi Walters, R. H. - Social learning and personality development, New

York: Holt, 1963 în Davitz, J. R. şi Ball, S., Psihologia procesuluieducaţional, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşt, 1978

20. Bauman, Zigmunt – Comunitatea Căutarea siguranţei într-o lume nesigură – Editura Antet, Bucureşti, 2001

21. Bădescu Ilie - Istoria sociologiei, Editura Porto-Franco, Galaţi, 199422. Băran, Pescaru, Adina – Parteneriat în educaţie Familie – şcoală – comunitate,

Editura Aramis Print, Bucureşti, 200423. Bogard, G. - Éducation des adultes et mutations sociales. Rapport intérimaire (1989-

1990). Strasbourg, Conseil de l'Europe, Conseil de la Cooperationculturelle, 1991

24. Bolam, R., Wieringen, F., - Research on educational management in Europe,Waxmann Munster\New York, Munchen, Berlin, 1999

25. Bontaş, Ioan - Pedagogie, Editura All, Bucureşti, 199726. Bunescu, Gheorghe - Democratizarea educaţiei şi educaţia părinţilor,

http://www.1educat.ro/resurse/ise/educatia_parintilor.html27. Cerghit, Ioan - Formele educaţiei şi interdependenţa lor, în Cergit, Ioan,

Vlăsceanu, Lazăr, coord., Curs de pedagogie, Universitatea Bucureşti, 198828. Cerghit, Ioan - Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri, stiluri si

strategii, Editura Aramis, Bucuresti, 200229. Cergit, Ioan, Vlăsceanu, Lazăr., coord. - Curs de pedagogie, Universitatea

Bucureşti, 198830. Chiriac Dumitru, Stănculescu Manuela Sofia, Humă Cristina - Dezvoltarea

comunitară rurală a zonei metropolitane Bucureşti, ICCV, Bucureşti, 2000 înwww.iccv.ro

31. Constituţia României, Secţiunea a 2-a, art. 119 publicată în MonitorulOficial nr. 233 din 21 noiembrie 1991

32. Coombs, Philip, H. - La crise mondiale de l’education, Presses Universitaires deFrance, Paris, 1968

33. Cosmovici A., Iacob L. (coord) - Psihologie şcolară, Editura Polirom, Iaşi,1998

34. Cozma, Teodor - Educaţia formală, nonformală şi informală, în Psihopedagogie, EdituraSpiru Haret, Iaşi, 1997

35. Cristea, Sorin - Dicţionar de pedagogie, Grupul Editorial LiteraEducaţional, Chişinău, 2002

36. Cristea, Sorin - Dicţionar de termeni pedagogici, Editura Didactică şiPedagogică, Bucureşti, 1998

37. Dakova Vera, Dreossi Bianca, Hyatt Jenny, Socolovschi Anca - O prezentarea sectorului ONG românesc: Revigorarea strategiilor donatorilor, Septembrie 2000 înhttp://www.donorsforum.ro/fdr.php?b=Publicatii&lg=ro

38. Delors, Jacques – Comoara lăuntrică. Raportul UNESCO al comisiei internaţionale pentrueducaţie în secolul XXI – Iaşi, editura Polirom

39. Diaconu Mihai, Sociologia educaţiei, Editura ASE, Bucureşti, 200440. Doise, W., Mugny, G. - Psihologie socială şi dezvoltare cognitivă, Editura Polirom,

Iaşi, 199841. Durkheim, Emile, Regulile metodei sociologice, Etitura Polirom, Iaşi, 200242. Fiszbein, Ariel – Descentralizing Education in Transition Societies. Case Studies from

central and Eastern Europe, Washington, The World Bank, 200143. Fred M. Cox, John L. Erlich, Jack Rothman, John E, Tropman – Strategies of

Community Organization44. Fred M. Cox, John L. Erlich, Jack Rothman, John E, Tropman – Tachtics and

techniques of Community Practice – F. E. PEACOCK PUBLISHERS, INC., Ilasca,Illinois, 1989

45. Frege, X., - Descentralizarea, Editura Humanitas, Bucureşti, 199146. Georgescu, Marin – Monografia Şcolii Generale Nr. 1, Bucureşti, 1992 – 197247. Gheţău, Vasile, Scăderea numărului populaţiei şi îmbătrânirea demografică – una din

marile sfidări ale României la începutul secolului XXI, „Populaţie & Societate”,supliment nr. 1, 2001.

48. Guthrie, J., Garnes, W., Pierce, L., - School finance and educational policy,Second edition, Allyn and Bacon, 1998

49. Hotărârea de Guvern nr. 1942/2004, prin care au fost nominalizate 8 judeţepilot (Brăila, Cluj, Dolj, Harghita, Iasi, Neamţ, Satu-Mare si Sibiu;

50. Hotărârea de Guvern nr. 2192/2004, privind aprobarea normelor metodologice deadministrare si finanţare a unităţilor de învăţământ preuniversitar dinjudeţele pilot;

51. Hotărârea de Guvern nr. 224/2005 privind numirea şi salarizarea directorilorşi a directorilor adjuncţi din unităţile de învăţământ preuniversitar;

52. Hotărârea Guvernului României nr. 1488/200453. Hotărârea Guvernului României nr.1432/200454. Illich, I. - Une societe sans ecole, Edition du Seuil, Paris, 197155. Iosifescu, S. (coord.) - Management educaţional pentru instituţiile de învăţământ,

Bucureşti, ISE - MEC, 200156. Iosifescu, Şerban – Managementul în contextual descentralizării în Patru exerciţii de

politică educaţională, Editura Educaţia 2000+, Humanitas Educaţional,Colecţia Politici Educaţionale, Bucureşti, 2006

57. Isopescu, V., Raduleac, E. - Concluziile studiului comparativ privind structurile de decizie din sistemul de învăţământ, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Bucureşti, 1994

58. Ivan,G., Brâncoveanu, R. - Descentralizarea reformei învăţământului, Revista de pedagogie, nr. 9\1991

59. Jinga Ioan, Istrate Elena - Manual de pedagogie, Editura All Educaţional,Bucureşti, 2001

60. Kant, Imanuel - Tratat de pedagogie, Iaşi, Editura Agora, 199261. Legea Administraţiei Publice Locale, nr. 215/2001, publicată în Monitorul

Oficial al României nr. 204/23 aprilie 200162. Legea învăţământului nr. 84/199863. Legea nr. 21 din 6 februarie 1924 pentru persoanele juridice (Asociaţii şi

Fundaţii) publicată în Monitorul Oficial nr. 27/6 feb. 192464. Legea nr. 218 din 23 aprilie 2002 privind organizarea şi funcţionarea

Poliţiei Române, publicată în Monitorul Oficial nr. 305 din 9 mai 200265. Legea nr. 246 din 18 iulie 2005 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.

26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, pubicată în MonitorulOficial nr. 656/25 iul. 2005

66. Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului67. Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale;68. Legea nr. 349/2004 de modificare si completare a Legii nr. 128/1997 privind

Statutul Personalului Didactic; 69. Legea nr. 354/2004 de modificare si completare a Legii învăţământului

nr. 84/1995;70. Legea nr. 70/1991 privind alegerile locale71. Legea-cadru a descentralizării nr. 195/200672. Macbeth, Al., (coordonator) şi colaboratorii, L'enfant entre l'école et sa famille.

Rapport sur les relations entre l'école et la famille dans les pays des Communautés Européennes.Bruxelles, Comisia comunităţilor europene, Colecţia Studii, SeriaEducaţie, nr. 13, 1984

73. Ministerul Educaţiei şi Cercetării - Regulamentul şcolar74. Miroiu, A., (coord.) – Învăţământul românesc azi – studiu de diagnoză, Editura

Polirom, Iaşi, 199875. Mitrofan I, Ciupercă C, - Incursiune în psihosociologia şi psihosexologia familiei,

Editura Edit Press, Bucureşti, 199876. Mitter, W., - The school in the local community: autonomy and responsibility, General

raport, Concil for cultural cooperation Strasburg, 199377. Monteil, J.-M.- Educaţie şi formare, Editura Polirom, Iaşi, 199778. Neacşu, I., (coord.) – Şcoala românească în pragul mileniului trei, Editura

Paideia, Bucureşti, 199879. Niel, Mathilda - Drama eliberării femeii, Editura Politică, Bucureşti, 1994,80. Novak, C., (coord.), - Cartea albă a reformei învăţământului, Ed. Alternative,

Bucureşti, 199881. Oprea Crenguţa Lăcrămioara - Pedagogie. Alternative metodologice interactive

interactive înhttp://www.unibuc.ro/eBooks/StiinteEDU/CrengutaOprea/cap1.pdf

82. Ordin al Ministrului Educaţiei Nr.4496 / 11.08.200483. Ordin de ministru comun Ministerul Educaţiei si Cercetării (nr. 5004/31.04.2006) si Ministerul

Administraţiei si Internelor (nr. 1423/31.08.2006), privind organizarea si derulareafazei-pilot a proiectului “Managementul financiar si administrativ alscolii într-un mediu descentralizat”

84. Ordin de ministru nr. 157/15.01.2007, privind aprobarea Echipei de proiect lanivelul Ministerul Educaţiei si Cercetării si a Echipelor de coordonarela nivel de judeţ, precum si Planul de acţiuni al proiectului

85. Ordin de ministru nr. 5671, privind numirea Grupului de Coordonare pentruorganizarea si desfăsurarea fazei pilot „Managementul administrativ sifinanciar al şcolii într-un mediu descentralizat”;

86. Ordonanţa de Guvern nr. 26 din 30 ianuarie 2000, publicată în MonitorulOficial nr. 39/31 ian. 2000

87. Osterrieth, P., Copilul si familia, Bucureşti, Editura Didactică şiPedagogică, 1973

88. Pârnuţă, Gh. – Istoria învăţământului şi gândirea pedagogică din Ţara Românească SecolulXVII – XIX, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1971

89. Păun, Emil - Şcoala – o abordare sciopedagogică, Editura Polirom, Iaşi, 199990. Popescu, Ion; Bondrea, Aurelian; Constantinescu Mădălina – Dezvoltarea

durabilă O perspectivă românească, Editura Economică, Bucureşti, 200591. Potolea Dan (coord.) - Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative,

Editura Polirom, Iaşi, 200292. Rădulescu Eleonora, Tîrcă Anca – Şcoală şi comunitate Ghid pentru profesori,

Colecţia educaţia 2000+, editura Humanitas Educaţional, Bucureşti 200293. Sandi, A., (coord.) - Analiza structurilor de decizie în vederea

descentralizării sistemului românesc de învăţământ, Institutul de ştiinţele educaţiei, Bucureşti, 1992-1994

94. Sandu, Dumitru - Dezvoltare comunitară Cercetare Practică Ideologie, EdituraPolirom, Iaşi, 2005

95. Sandu, Dumitru (coord.) – Practica dezvoltării comunitare, Editura Polirom,Iaşi, 2007

96. Simion Maria - Profilul demografic al României înhttp://www.iccv.ro/romana/revista/rcalvit/pdf/cv2004.1-2.a03.pdf

97. Stanciu, I. Gh. - Şcoala şi doctrinele pedagogice în secolul XX, Bucureşti, E.D.P.,1995

98. Stăiculescu, Camelia – Solicitarea cu success a fondurilor europene, Forum MediaPublishing, Bucureşti, 2003

99. Stăiculescu, Camelia - Managementul parteneriatului şcoală – familie”, în volumulManagementul grupului educat, Editura ASE, Bucureşti, 2007

100. Stăiculescu, Camelia - Managementul parteneriatului şcoală – organizaţiineguvernamentale, în volumul Schimbarea Paradigmei în Teoria şi PracticaEducaţională, volumul II, Chişinău, Republica Moldova

101. Stăiculescu, Camelia, Râşnoveanu Adriana - Managementul proiectelor cufinanţare externă în domeniul educaţional, în Pleşanu, T.,I., Kraft L. (coord.),Managementul cunoaşterii: proiecte, sisteme, tehnologii, EdituraUniversităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2007

102. Stăiculescu, Camelia - Managementul parteneriatului şcoală – comunitate, înSpaţiul sud-est european în contextul globalizătii, EdituraUniversităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2007

103. Stăiculescu, Camelia - Premise teoretice şi practice ale descentralizării sistemului deînvăţământ în Lefter V., Râpan F., Maloş G., Ciobanu O (coord.), Educaţieşi instruire - calitate, etică, descentralizare, Editura UniversităţiiNaţionale de Apărare "Carol I", Bucureşti, 2006

104. Stăiculescu, Camelia - Managementul parteneriatului şcoală – familie în JingaI., Ciobanu O., Managementul grupului educat, Editura ASE, Bucureşti,2006

105. Stănciulescu, Elisabeta - Teorii sociologice ale educaţiei, Editura Polirom,Iaşi, 1996

106. Străinescu, Ioan; Ardelean, Ben-Oni – Managementul ONG, EdituraDidactică şi Pedagogică, R. A., Bucureşti 2007

107. Toth Georgiana, Toth Alexandru, Voicu Ovidiu, Mihaela Ştefănescu -Efectele migratiei: copiii rămaşi acasă, www.soros.ro, Bucureşti, 2007

108. Văideanu, George - Educaţia la frontiera dintre milenii, Editura Politică,Bucureşti, 1998

109. Vlăsceanu Mihaela – Organizaţii şi comportament organizaţional, EdituraPolirom, Iaşi, 2003

110. Vlăsceanu Mihaela – Sectorul non-profit. Contexte, organizare, conducere,Bucureşti, Editura Paideea, 1996

111. Voiculescu, Florea - Analiza resurse – nevoi şi managementul strategic înînvăţământ, Editura Aramis, 2004

112. Zamfir C., Vlăsceanu L. – Dicţionar de sociologie, Editura Babal,Bucureşti, 1993

113. Zamfir Cătălin, Stănescu Simona (coord.) – Enciclopedia dezvoltării sociale,Editura Polirom, Iaşi, 2007

114. Zani, Bruna; Palmonari Augusto (coordonatori) - Manual de psihologiacomunităţii, Editura Polirom, Iaşi, 2003

Webgrafie:115. http://arhiva.ise.ro/evaluare/

VIOLENTA.studiu.TOTAL.FINAL.27.04.2005.pdf116. http://atlas.usv.ro/www/codru_net/CC12/06%20beguni.pdf 117. http://edu.ro 118. http://ro.wikipedia.org/wiki/Natalitate 119. http://www.1educat.ro 120. http://www.afaceriagricole.net/localitate/2135-Balesti.html 121. http://www.beclocale2008.ro/documm/ 122. http://www.brasov.djc.ro/ObiectiveDetalii.aspx?ID=1012&lacas=true 123. http://www.copii.ro/ 124. http://www.corectonline.ro/stiri.php?id_meniu=1&&id_stire=3515 125. http://www.crestinortodox.ro/

Festivalul_oratoric_Sf__Ioan_Gura_de_Aur_si_a_desemnat_castigatorii-135-6569.html

126. http://www.donorsforum.ro/fdr.php?b=Publicatii&lg=ro 127. http://www.edu.ro 128. http://www.euractiv.ro/uniuneaeuropeana/articles%7CdisplayArticle/

articleID_8263/Dosar-Natalitatea-in-cadere-libera-in-Romania-si-in-lume.html

129. http://www.europa.eu.int/comm/education/elearning/ 130. http://www.fundatia-smb.ro/gradinita-si-scoala.php 131. http://www.guv.ro/obiective/mec/program-educatie-sanatate.pdf 132. http://www.iccv.ro/romana/revista/rcalvit/pdf/cv2004.1-2.a03.pdf 133. http://www.just.ro/MeniuStanga/PersonnelInformation/tabid/91/

Default.aspx134. http://www.patriarhia.ro/_upload/documente/statutul_bor.pdf 135. http://www.patriarhia.ro/ro/opera_social_filantropica/

relatia_cu_ong_urile_2.html136. http://www.politiaromana.ro/Prevenire/programe_in_derulare.htm 137. http://www.primariasector1.ro 138. http://www.recensamant.ro/datepr/tbl6.html 139. http://www.resurse-ortodoxe.ro/ortodox/scurt-istoric-al-bisericii-

ortodoxe-romane/biserica-din-tara-romaneasca-si-moldova-in-evul-mediu/140. http://www.see-educoop.net/portal/id_workshop_bukaresta.html 141. http://www.unesco.org/education/portal/e_learning/index.shtml

142. http://www.unibuc.ro/eBooks/StiinteEDU/CrengutaOprea/cap1.pdf 143. http://www.unibuc.ro/eBooks/StiinteEDU/CrengutaOprea/cap1.pdf 144. https://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?

page=tempo3&lang=ro&ind=SAN101A145. www.edu.ro/index.php?module=uploads&func=download&fileId=4564 146. www.fdsc.ro 147. www.iccv.ro 148. www.soros.ro