Parcul Național RETEZAT
56
ARII NATURALE PROTEJATE ȘI CONSERVAREA BIODIVERSITĂȚII Parcul național Retezat COORDONATOR: dr.ing. Csaba Lorinț MASTERAND: Tufă Mihaela
Transcript of Parcul Național RETEZAT
ARII NATURALE PROTEJATE ȘI CONSERVAREA BIODIVERSITĂȚII
Parcul național Retezat
COORDONATOR:dr.ing. Csaba Lorinț MASTERAND: Tufă Mihaela
Cuprins
Introducere PARCUL NAȚIONAL RETEZAT Mediul fizic Biodiversitate Factori cu impact negativ Măsuri de management Ocrotirea naturii- concluzii Bibliografie
“Ariile protejate sunt zonele cu cele mai de preț bogății pe care la putem păstra pentru generațiile următoare, în felul acesta asigurându-ne că urmașii noștrii vor avea acces la aceleași valori naturale și culturale ca și generațiile actuale.”
Munții Retezat fac parte din Carpații Meridionali, grupa muntoasă Retezat-Godeanu. Se înalță între două depresiuni importante, Petroșani și Hațeg și între două râuri importante, Râul Mare, care îi delimitează la nord și est și Jiul de Vest, care îi delimitează la sud. Sunt înconjurați de Munții Țarcu lavest, Munții Godeanu, la sud-vest și Munții Vâlcan, la sud.
Retezatul este cel mai complex și mai grandios masiv montan din toate sectoarele geografice ale Carpaților românești, o bijuterie a naturii, cu un relief sălbatic, ce oferă privirii imagini inegalabile, creste cu custuri dantelate și multe căldări glaciare cu un relief sculptural, în care s-au imprimat urmele a două mari glaciații ( Riss și Wurm ).
Suprafața Munţilor Retezat este de cca. 700km patrati.Aceasta suprafaţa poate fi impartita in doua zone importante :
prima, mai înalta este ocupată de Retezatul propriu-zis;
a doua , mai scunda si mai restrânsa, este ocupata de masivul Piule-Iorgovan ( Retezatul mic).
Munții Retezat
Datorită frumuseților naturale existente, pe teritoriul Munților Retezat a luat ființă primul Parc național din România, iar în cadrul acestuia o rezervație știintifică.
Omagul albastru
Parcul național Retezat Parcul Naţional RetezatParcul Naţional Retezat mai este denumit șimai este denumit și ““ttărâmul cu ochi albaștriărâmul cu ochi albaștri”” s-a înfiinţat în anul s-a înfiinţat în anul 1935 la iniţiativa profesorului Alexandru Borza, 1935 la iniţiativa profesorului Alexandru Borza, fondatorul Grădiii Botanice din Cluj-Napoca. În prezent fondatorul Grădiii Botanice din Cluj-Napoca. În prezent parcul are statut de arie naturală protejată de interes parcul are statut de arie naturală protejată de interes naţional şi internaţional, fiind recunoscut ca Rezervaţie naţional şi internaţional, fiind recunoscut ca Rezervaţie a Biosferei din anul 1979.a Biosferei din anul 1979. Începând din anul 1999, parcul are administrație proprie, din 2004 a devenit membru al Fundației Pan Parks iar din 2007 este protejat ca propunere de “situ” pentru rețeaua ecologică europeană Natura 2000, în vederea conservării habitatelor naturale și a speciilor de plante si animale sălbatice de interes comunitar.
Administrator: Regia Națională a Padurilor-Romsilva, prin Direcția Silvică Deva- Administrația Parcului Național Retezat.
Așezare - limite Parcul National Retezat este situat in Carpații Meridionali (Județul Hunedoara) , are o suprafata de 38047 ha și o altitudine cuprinsă între 800 și 2509 m . Cuprinde aproximativ 40 de vârfuri ce trec de 2200 m , în medie depașind 2350 m . Zona de protecție ocupă centrul masivului .
Prima zonă de protecție integrală are caracter științific (11466 ha) , fiind interzisă orice exploatare ( minieră , pașunat , vânat , pescuit , culegerea fructelor , turism camping ) . A doua zonă este mai puțin riguroasă , pașunatul fiind permis 2 luni pe an .
Rezervaţia ştiinţifică Gemenele - Tău Negru O suprafaţă de 1932 ha protejate. Un petec de
pământ cu care ne mândrim, fiindcă este una dintre ultimele păduri primare neafectate existente în Europa si tot aici se află şi singura zonă de pădure antică amestecată.
Rezervaţia ştiinţifică a fost creată în anul 1935 şi inclusă în Reţeaua Internaţională a Rezervaţiilor prin programul de ocrotire al biosferei coordonat de UNESCO în 1979.
Rezervaţia ştiinţifică Gemenele - Tău Negru este sub administrarea directă a Academiei Române şi pentru a o traversa sau a o vizita e nevoie de autorizaţie eliberată de Academie! Este o zonă cu adevărat sălbatică, în care trăiesc multe din cele 1186 de specii de plante superioare din Retezat, lăsate să trăiască liber în habitatul lor natural, ferite de efectele civilizaţiei. Să avem grijă de ele!
În inima rezervaţiei la 1770 m altitudinea se află Casa Laborator, construită de Academia Română, dotată cu tot inventarul necesar cercetărilor ştiinţifice. De numele celor care au activat aici se leagă căteva realizări impresionante: Institutul de cercetări şi amenajări silvice Bucureşti a studiat cu succes regenerarea, conservarea şi extinderea spre golul alpin al molidişurilor, impădurirea găurilor de ger, biologia şi ecologia zimbrului, biologia caprei negre, recolonizarea marmotei şi popularea lacurilor alpine cu păstrăvi.
Structura geologică
Mediul fizic Prin întinderea sa, Parcul Naţional Retezat se suprapune structurilor geologice care alcătuiesc grupa munţilor Retezat – Godeanu. Din nucleul central al acestora se desprinde radiar, spre nord, Masivul Retezat, bine individualizat datorită încadrării lui între depresiunile tectonice Petroşani şi Haţeg. El formează o “imensă fereastră tectonică” unde apare la zi autohtonul danubian flancat de cristalinul getic de tip "Sebeş – Lotru”.
Caracteristica principală a Munţilor Retezat este dată de prezenţa a două mari blocuri de roci eruptive care se desfăşoară pe direcţiile de curgere ale Lăpuşnicului Mare şi Râului Bărbat: spre nord masivul granodioritic de tip Retezat,care se desfăşoară pe o lungime de peste 40 km şi o lăţime de cca.20 km, şi masivul granodioritic de Buta, care apare în sudul culoarului de vale Lăpuşnic – Bărbat şi cade sub depozitele jurasice ale Retezatului Mic.
Între cele două blocuri este cuprinsă o fâşie de şisturi cristaline, aparţinând autohtonului danubian, cu şisturi cuartitice, micaşisturi filitoase şi şisturi clorito-amfibolice. O altă fâşie de şisturi cristaline aferente domeniului danubian se întinde la nord-vest de blocul granitic nordic. Masa cristalină face corp comun cu intruziunile eruptive.Sedimentarul este reprezentat prin câteva petece geologice paleozoice şi mezozoice, (în special calcare din Jurasic Superior si Cretacic Inferior), aparţinând cuverturii autohtonului, şi se află către periferia estică a Retezatului (Culmea Tulişa) şi în sud-sud vest (Retezatul Mic).
Cristalinul pânzei getice nu apare decât pe latura nordică a munţilor, pătrunzând mai departe sub sedimentarul depresiunilor Haţeg şi Petroşani.
Rețeaua hidrograficăReţeaua hidrografică bogată se drenează în două direcţii:
spre nord, către râul Strei (bazinul hidrografic Mureş), care captează toate apele din vestul, nordul, centrul şi nord-estul masivului spre sud, către Jiul de Vest ( bazinul hidrografic Jiul Românesc).
Un loc deosebit în caracterizarea hidrologică a parcului îl constituie lacurile naturale relicte. Acestea îşi datorează geneza condiţiilor optime ale acumulării şi transformării zăpezilor în gheţari la altitudini de peste 1700 m în Pleistocenul Superior.
Aproximativ 38% din lacurile glaciare ale României se află in Parcul Naţional Retezat. Cantonate în poala căldărilor, etajate în trepte, înşirate, grupate în complexe sau izolate, ele constituie o atracţie de prim ordin, atât pentru turişti, cât şi pentru oamenii de ştiinţă care poposesc pe aceste meleaguri. Deşi au suprafaţa şi volum relativ mici, lacurile glaciare joaca un rol deosebit în regularizarea naturală a scurgerii râurilor din Munţii Retezat. În întregul masiv există 58 lacuri glaciare permanente, aflate între 1700 şi 2300 m.
Cel mai important curs de apă este Lăpuşnicul Mare, cu un debit mediu anual de 12.9 mc/s. Cascadele sunt frecvente pe toate pâraiele din Parc.
„Caldarea“ formată între Judele si Peleaga este dominataă de Bucura, cel mai întins lac glaciar din Romania (aproape 9 hectare).
Cel mai adânc lac glaciar este însa Zănoaga, 29 de metri; aici se înregistrează și cel mai mare volum de apă, aproape 700.000 de metri cubi.
Cascada Lolaia este una dintre numeroasele atracții naturale de pe suprafața Muntilor Retezat. Aceasta este situată în partea nordică a Parcului National Retezat, la o altitudine ce măsoară aproximativ 1050 metri.
Mlaştinile apar frecvent în parc la marginea unor izvoare, pâraie alpine sau în urma colmatării parţiale a unor lacuri glaciare (valea glaciară Judele, Tăul Negru, lacurile Lia, Bucura,Tăul Răsucit). Acestea constituie areale propice de dezvoltare a speciilor iubitoare de apă.
Apele subterane de mică adâncime (ape freatice) sunt cantonate mai ales în scoarţa de alterare de la baza grohotişurilor (unde se găsesc rezerve însemnate de apă) şi în arealele cu depozite calcaroase din bazinul superior al Jiului de Vest.
Mlaştini la înălțime
Geomorfologie Parcul Naţional Retezat dispune de o mare diversitate a formelor, ceea ce conferă peisajului o spectaculozitate aparte. Relieful este modelat în principal în conformitate cu structura geologică şi cu caracteristicile substratului litologic.1. Liniile majore ale reliefului reflectă concordanţa cu
structura, atât ca orientare, cât şi ca morfologie.Cele două blocuri granodioritice corespund, în general,
celor două culmi principale:
în nord - Culmea Peleaga - compusă din Zlata (2142 m), Şesele Mari (2324m), Judele (2389m), Bucura (2432m), Peleaga (2509m), Păpuşa (2508m) şi Baleia (1498m);
în sud - Culmea Buta, peste culoarul văilor Lăpuşnicu Mare şi Râu Bărbat, compusă din: Piatra Iorgovanului (2015m), Buta (1977m), Drăgşanu (2076m) şi Vârfu Custurii (2453m).
cele două culmi principale sunt legate între ele de o adevărată punte, Custura Păpuşii, cele trei culmi formând o „literă H”.
Din aceste două culmi principale pleacă lateral o serie de înălţimi secundare:
spre nord, spre rama Haţegului, crestele Retezat, Pietrele, Prislop etc.spre sud, către valea Lăpuşnicului Mare se desprinde complexul de culmi Slăveiulspre sud-vest complexul orografic Piule (Retezatul Mic), cu un aspect de tranziţie între Munţii Retezat şi Godeanu.Tăul Țapului, Custura Papușii continuată de salba de creste dantelate Custura - Ciomfu - Gruniu.
2. Caracteristicile substratului litologic reprezintă un element de bază în conturarea caracterelor reliefului din parc.
masivele granitoide Retezat,Buta sau Muntele Mic (adevăraţi pivoţi modelaţi printr-o denudaţie îndelungată), aparţinând domeniului danubian, au formă de corpuri eliptice, alungite uneori pe zeci de kilometri.
rocile granitoide, foarte sensibile la schimbările climatice, prezintă scoarţe vechi de alterare cu aspect de «mări de pietre», iar interfluviile au aspect de creste zimţate, turnuri şi colţi, sub care se desfăşoară abrupturi ameţitoare.
rocile sedimentare din masivele Tulisa şi Retezatu Mic sunt predominant calcaroase. Acestea, fiind roci solubile, au dat naştere în partea sudică a Parcului Naţional Retezat unui peisaj surprinzător prin varietatea formelor: văi cu sectoare de chei înguste (Cheile Buţii, Cheile Scocului, Cheile Scorotei etc.), platouri cu lapiezuri de diferite forme şi în toate fazele de evoluţie, văi carstice oarbe (Jiul de Vest în sectorul Dâlmei cu Brazi), doline mici, şi chiar un circ glaciar dezvoltat în calcar dolomitic (singurul de acest fel din Romania). endocarstul este la fel de bine reprezentat în parc, prin numeroaselecavităţi (aproximativ 200 de peşteri şi avene) din bazinele Lăpuşnicului Mare Soarbele, Jara, Scorota, versantul stâng al Jiului de Vest, în amonte de Câmpu lui Neag. peşterile sunt bogat concreţionate (peste 80% din formaţiunile carstice cunoscute se întâlnesc aici) şi adăpostesc o faună cavernicolă variată, de un real interes ştiinţific.
Pe aceasta bază petrografică, în « lumea » de custuri şi înşeuări ale Retezatului se păstrează cele mai reprezentative forme de relief generat de modificările climatice, relictele glaciaţiunii cuaternare din Carpaţi:
circurile glaciare, simple sau asociate, îmbucate sau suspendate, cu cele 58 de lacuri glaciare permanente, situate între 1700-2300m altitudine
văile glaciare pe care gheţarii coborau pana la 1300m, cu lungimi intre 3 si 8 km, uneori ajungând la lungimi de peste 10 km (valea Lăpusnicului Mare este cea mai reprezentativă).
custurile ce se interpun între circuri - custura principală, dezvoltată de la vest la est, între Vf. Zlata şi Vf. Lazărului, însumează cca 18 km
rocile striate (spinări de berbec),
morenele - pe valea Soarbele se află cea mai tipică morenă din Carpaţii Meridionali.
Soluri În funcţie de altitudine şi de structura rocilor, în Retezat există o mare varietate de soluri, cu soluri acide în partea cristalină şi soluri alcaline în zona calcaroasă.
Amenajamentele silvice şi cele silvo-pastorale identifică 11 tipuri genetice de sol.
Tipurile specifice de sol din Parcul Naţional Retezat sunt:
sol brun acid şi brun feriiluvial, rendzină, sol brun eumezobazic, sol humicosilicatic, litosol, podzoluri şi podzoluri turboase, etc.
Podzolul este tipul genetic cel mai frecvent, atât în golurile alpine, cât şi în păduri.
Solurile brune acide şi brune eumezobazice au frecvenţă mai mare în păduri.
Climă de munte aspră și umedă. Temperatura medie anuală este de -2oC pe crestele ce depășesc 2000 m. Precipitațiile sunt bogate și se manifestă atât sub formă de ploaie cât și sub formă de ninsoare iarna. Precipitațiile medii anuale sunt de peste 1400 mm anual. Aici bate un vânt dominant Munților Retezat, resimțit în partea de vest. În luna februarie vânturile au puterea cea mai mare iar în august au intensitate mică.
Clima În Munţii Retezat nu există staţii meteorologice, clima fiind determinată prin interpolarea datelor obţinute la staţiile meteo Parâng, Petroșani și Hunedoara.
Biodiversitate Flora și comunități de plante
Retezatul este renumit prin diversitatea floristică, adăpostind aproape 1190 specii de plante superioare din cele peste 3450 cunoscute în Romania. Existenţa aici a mai bine de o treime din flora României este unul din motivele pentru care a fost declarat Parc Naţional. La acestea se adaugă un număr aproximativ egal de specii inferioare.
Două specii, ghinţura galbenă (Gentiana lutea) şi ghiocelul (Galanthus nivalis) sunt trecute în lista speciilor pentru a căror exploatare şi prelevare necesită măsuri de management.
Pajiştile din regiunea alpină constituie o zonă de importanţă aparte, aici regăsindu-se majoritatea speciilor din flora alpină, printre acestea fiind diferite specii de Gentiana/Gentianella, Potentilla, Pulsatilla precum şi floarea de colţ (Leontopodium alpinum) şi altele.
Gențiana verna și Dryas octopetala pe Piatra Iorgovanului
Valea Rea -cîmpie de stirigoaie (Veratrum album)
Alte zone de interes deosebit sunt cele de limită între zona stâncoasă şi pajiştile alpine, în care se întâlnesc rododendronul (Rhododendron kotschii) şi jneapănul (Pinus mugo). Jneapănul (specie protejată în România) are o distribuţie mare pe pantele abrupte ale Retezatului, contribuind la susţinerea grohotişului.
Primula minima- Aster
Brândușe-Campanula
Fauna Nevertebratele, reprezentate prin mii de specii încadrate în toate grupele taxonomice caracteristice habitatelor carpatice, cu toate că au fost mult studiate sunt încă puţin cunoscute. În rândul nevertebratelor se găsesc cele mai multe endemite animale din Retezat, fiind identificate până în prezent 9 subspecii endemice de fluturi de zi. Viermii inferiori (nematode) au fost bine studiaţi, având mai mult de 143 de specii găsite în această zonă (incluzând 8 endemite).
Vertebratele au în parc reprezentanţi din toate clasele întâlnite în România.Dintre ciclostomi, în râuri întâlnim cicarul, Eudontomyzon danfordi, unul dintre cele trei specii de agnate din România, a cărui prezenţă reprezintă încă o dovadă a calităţii apelor Retezatului.
Peştii sunt reprezentaţi prin 11 specii, între care şi nisipariţa (Sabanajewia aurata) .În anii ‘60-’70 ai secolului trecut au fost introduşi în câteva lacuri din Parcul Naţional Retezat păstrăvii de lac,Salmo trutta lacustris, subspecie neindigenă adusă din Alpi.
Mai mult de jumătate din numărul de specii de amfibieni întâlnit în România, totalizând 10 specii (Triturus vulgaris reprezentat prin 2 subspecii), se pot întâlni în Retezat.Dintre acestea, 8 specii sunt considerate, de către specialişti, rare şi vulnerabile la nivel naţional. Broasca roşie de munte Rana temporaria, se consumă în unele localităţi din apropierea Parcului, multe exemplare, majoritatea femele, fiind colectate pentru consum în perioada de reproducere.
Reptilele sunt reprezentate în parc prin 9 specii, aproape 40% din reptilele terestre ale României. Cu toate că doar o specie este considerată rară la nivel naţional, şase sunt considerate vulnerabile.
Cu toate că s-au semnalat foarte puţine cazuri de muşcături de viperă în zonă, acestea sunt de multe ori omorâte de turişti şi localnici.
Numărul speciilor de păsări întâlnite în parc şi în zonele apropiate, pe văile mari ale masivului şi în zona lacurilor de acumulare din apropiere, este mare pentru o zonă montană. Acestea însumează 185 de specii, reprezentând aproximativ jumătate din speciile de păsări ale României. Din acestea 122 sunt specii cuibăritoare în parc şi în zonele apropiate. Aici se pot întâlni specii rare cum sunt acvila de munte Aquila chrysaetos (reprezentată şi pe sigla parcului), acvila ţipătoare mică Aquila pomarina, şerparul Circaetus gallicus, şoimul călător Falco peregrinus, cocoşul de munte Tetrao urogallus, buha Bubo bubo, cucuveaua pitică Glaucidium paserrinum, barza neagră Ciconia nigra şi multe alte specii rare.
Mamiferele determinate până în prezent în Parcul Naţional Retezat în număr de 55 de specii reprezintă peste 23% din mamiferele terestre ale Europei ceea ce arată încă o dată diversitatea habitatelor naturale prezente aici. Parcul oferă condiţii pentru supravieţuirea celor mai importante dintre carnivorele mari europene: lupulCanis lupus, ursul Ursus arctos şi râsul Lynx lynx.
De asemenea se întâlnesc în parc ierbivore mari cum sunt capra neagră Rupicapra rupicapra, cerbul Cervus elaphus şi căpriorul Capreolus capreolus.
Carnivorele de mai mici dimensiuni cum sunt pisica sălbatică Felis silvestris şi mustelidele găsesc în diversele habitate ale parcului micromamifere care le asigură o parte din hrană.
Peşterile din Retezatul Calcaros sunt folosite de urşi pe timpul iernii, iar liliecii găsesc aici condiţii bune pentru hibernare sau retragere în timpul zilelor de vară. În Parc au fost identificate 13 specii de lilieci printre care Rhinolophus ferrumequinum, Vespertilio murinus şi Pipistrellus pygmaeus. Vidrele Lutra lutra pot fi întâlnite pe unele râuri ale Retezatului folosind resursele bogate în peşte.
În anul 1973, o echipă de la Comisia Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Române a introdus 20 de exemplare de marmotă alpină provenită din Alpii Austrieci. Marmotele au fost eliberate în căldarea lacului Gemenele, iar în prezent se pot întâlni in toate văile şi căldările glaciare de sub Şaua Custurii până în căldarea lacului Zănoaga. Nu se cunoaşte încă impactul pe care aceste rozătoare mari, neindigene, îl au asupra vegetaţiei şi solului.
HabitateCele mai importante habitate pentru conservare sunt reprezentate de :
păşunile alpine şi subalpine, stâncăriile, jnepenişurile, aninişurile, pădurile de conifere boreale şi subalpine, respectiv pădurile de foioase montane, habitatele acvatice şi tufărişurile de pe văile râurilor. Peisaj alpin
Prin jnepeniş
Pădurile acoperă aproximativ 49% din suprafaţă. Cele mai răspândite specii sunt fagul (Fagus sylvatica), molidul (Picea abies), jneapanul (Pinus mugo), bradul (Abies alba), paltinul (Acer pseudoplatanus), mesteacanul (Betula pendula), aninul (Alnus viridis), ulmul (Ulmus glabra), scoruşul de munte (Sorbus aucuparia).
Populaţia de zâmbru (Pinus cembra) este probabil cea mai reprezentativă din Munţii Carpaţi.
Păşuni alpine şi subalpine ocupă aproximativ 11% din suprafaţa Parcului la altitudini cuprinse între 1700-2300 m. Aici se întâlnesc specii ocrotite, cum ar fi: Rhododendron myrtifolium, Gentiana acaulis, G. punctata,G. lutea, Soldanella, etc.
Grohotişurile şi stâncăriile acoperă un procent de 11% din suprafaţa PNR, atât în partea cristalină, cât şi în cea calcaroasă. Habitatele caracteristice sunt populate de puţine specii, mai multe în partea calcaroasă, printre care amintim lichenii saxicoli, nevertebrate, reptile, păsări. Jnepenişurile sunt situate la limita superioară a pădurii de unde urcă până la 2000-2200 m, acoperind zona dintre pădurile de molid şi păşunile alpine. Printre speciile caracteristice pentru zona jnepenişurilor se regăsesc: Vaccinium myrtillus (afin), Vaccinium vitis-idaea (merişor), Homogyne alpina, Soldanella hungarica.
În Parcul Naţional Retezat se pot distinge trei categorii de habitate acvatice:
lacuri, bălţi şi pâraie, în care trăiesc populaţii importante de nevertebrate acvatice, peşti şi amfibieni. mlaştinile de turbă; cele de la Zănoaga-Judele au fost mai mult studiate şi prezintă interes special din punct de vedere palinologic. lacul de acumulare Gura Apei, pe limita de vest a Parcului, este un habitat acvatic artificial, existând din 1984. Nu există studii referitoare la impactul lacului asupra zonelor adiacente, nici despre flora şi fauna existente în lac.
FACTORI CU IMPACT NEGATIV ASUPRA HABITATELOR DIN CADRUL REZERVAŢIEI BIOSFEREI RETEZAT
În cadrul Rezervaţiei Biosferei Retezat, principalii factori care periclitează resursele capitalului natural sunt: lucrările de amenajare hidrotehnice, păşunatul, turismul, speciile invazive etc. Cea mai mare ameninţare pentru flora Parcului Naţional Retezat o reprezintă păşunatul cu ovine, peste capacitatea de suport a păşunilor. Speciile caracteristice pajiştilor naturale sunt înlocuite treptat, în special ca urmare a suprapăşunatului, cu specii adventive, respectiv de specii mai puţin sensibile (ex. Nardus stricta). Localnicii colectează flori de Rhododendron, muguri de jneapăn, flori de colţ, diferite specii de ciuperci, etc. Turiştii culeg diferite specii de plante în funcţie de sezon. În zonele tampon ale Parcului se desfăşoară exploatări forestiere, cu respectarea prevederilor legale în vigoare. Un potenţial pericol pentru flora Retezatului Mic îl constituie modernizarea drumului de acces spre Herculane (DN 66A), mai ales prin facilitarea dezvoltării în această zonă a turismului motorizat, dacă sistemul de supraveghere/control al modului în care se desfăşoară turismul nu va fi bine fundamentat şi aplicat în teren.
MĂSURI DE MANAGEMENT PENTRU HABITATE ȘI SPECII Măsuri de management pentru habitate
Pentru realizarea protecţiei şi conservării habitatelor de interes comunitar, se impun unele măsuri generale de management (pentru menţinerea la un nivel optim a habitatelor). Astfel:
cartarea urmată de menţinerea (eventual refacerea FCS) şi monitorizarea acestora; interzicerea/limitarea tăierilor în habitatele forestiere prioritare (9180); interzicerea/limitarea construirii de drumuri forestiere în habitatele forestiere prioritare (9180); promovarea regenerărilor naturale în habitatele forestiere; interzicerea/limitarea tratamentelor chimice în habitatele forestiere; interzicerea/limitare intervenţiilor asupra habitatelor umede (desecare, drenare); reglementarea păşunatului, prin menţinerea efectivelor de animale conform bonităţii fiecărei păşuni; interzicerea/limitarea folosirii de ierbicide, îngrăşăminte chimice sau ale altor amendamente în habitatele de pajişti; interzicerea arderii vegetaţiei.
În afara măsurilor de mai sus, datorită unicităţii fiecărui habitat, sunt necesare măsuri de management specifice
Măsuri de management pentru specii Speciile de fauna şi floră prezintă o vulnerabilitate deosebită corelată de obicei cu presiunea asupra habitatului ocupat de acestea.
Măsuri generale de management sunt:
una dintre cele mai importante măsuri este de a avea grijă de “casa” lor, de habitatul/habitatele în care se găsesc; cartarea urmată de menţinerea (eventual refacerea FCS) şi monitorizarea acestora; interzicerea/limitarea poluării fonice (mai ales pentru mamiferele mari); interzicerea/limitarea folosirii mijloacelor auto (ATV, motociclete, autovehicule) pe drumurile forestiere; educarea şi conştientizarea continuă a oamenilor asupra necesităţii ocrotirii specilor şi a habitatelor în care vieţuiesc; interzicerea/limitare intervenţiilor asupra habitatelor umede (desecare, drenare); combaterea braconajului (pentru speciile de interes cinegetic) sau a colectării diferitelor specii (floră sau faună); interzicerea/limitarea folosirii de ierbicide, îngrăşămintelor chimice sau ale altor tratamente chimice (combatere de „dăunători”) în pajişti sau păduri; interzicerea arderii vegetaţiei.
Parcul Naţional Retezatun colţ de rai care merită să
fie protejat pentru că este un loc unde natura a avut mai puţin de suferit din cauza intervenţiei oamenilor; pentru că aici pot fi găsite 1190 de specii de plante- peste o treime de speciile de plante din România; pentru că aici există 90 de specii de plante endemice, care nu mai pot fi văzute nicăieri; pentru că multe plante rare sau aflate în pericol, încă mai pot fi admirate în Retezat; pentru că animalele îşi găsesc casă bună în pădurile şi jnepenişurile muntelui; pentru că există un echilibru între carnivore şi ierbivore, astfel încât în Retezat pot fi văzuţi urşi, lupi şi râşi dar şi capre negre, cerbi, căprioare, mistreţi, iepuri şi multe alte vieţuitoare ; pentru că 185 de specii de păsări trăiesc în Retezat;Pentru că... trebuie ca şi urmaşii noştri să poată vedea toate acestea.
N.Popescu, Munții Retezat, ed. Sport-Turism, București, 1982
Emilian, Munții Retezat, ghid turistic, ed. Pentru Turism, București 1974.
http://www.cronicarii.com/ghidurituristice/afiseaza.cfm?idghid=100021&ghid=Muntii%20si%20Parcul%20National%20Retezat
http://referat.clopotel.ro/Rezervatia_Retezat-9378.htmlhttp://www.formula-as.ro/2008/812/ecologie-14/parcul-national-retezat-9391
www.wikipedia.org
Bibliografie
http://retezat.ro
