Nr. 110

2011

APRILIE

REVISTÃ DE CULTURÃ EDITATÃ DE ASOCIAÞIA CULTURALÃ „ACADEMIA RURALÃ ELANUL“

DIN GIURCANI, COMUNA GÃGEªTI, JUDEÞUL VASLUI

Fondatã: 1998Anul XIII ELANULELANUL

IOAN MANCAª

In m

em

ori

am (20 iulie 1951 - 29 martie 2011)

...reuºea sã vadã în perspectivã, la dimensiuni reale, tot ce era posibil sã se întâmple în zona noastrã de activitate.

(Dan Ravaru)

ELANUL

2

Nr. 110 - aprilie 2011

DUPÃ 33 DE ANI...Dan RAVARU

In m

em

oria

m - I

OA

N M

AN

CA

ª

ceilalþi, nu în aceeaºi mãsurã ºi pentru el. Practic, s-a risipit La începutul lui decembrie 1978, dupã ce mereu, deoarece pentru fiecare dintre manifestãrile trecusem recent printr-o mare tragedie personalã ºi încã culturale pe care le susþineam, el se implica total, de la mai lucram în învãþãmânt, am primit un telefon prin care problemele de ansamblu pânã la cele mai mici amãnunte.eram invitat la Sesiunea ºtiinþificã a Muzeului Judeþean

Pânã în 1989 ºi în primii ani de dupã, „ªtefan cel Mare” din Vaslui. Puþin derutat, am telefonat manifestãrile de acest gen cunoºteau o amploare ºi o la aceastã instituþie, în legãturã cu natura temei pe care frecvenþã care au devenit deja istorie. Pe cât posibil, IOAN urma sã o prezint. Mi-a rãspuns cineva care era la curent

MANCAª a cãutat sã cu preocupãrile mele ºi mi-a i n s t i t u i e o o a r e c a r e lãsat libertatea alegerii ei. continuitate. În 1990, când Era IOAN MANCAª, iar am trãit cu toþii drama invitaþia sa a avut cele mai dispariþiei lui ION IANCU benefice urmãri. Susþinerea LEFTER, el ºi-a manifestat lucrãrii, discuþiile care au compasiunea ºi la modul urmat ºi îmi erau foarte concret, practic, implicându-favorabile mie, precum ºi se în toate cele legate de cunoaºterea unor cercetãtori pãrãsirea creºtineascã a c u a c e l e a º i o r i e n t ã r i acestei lumi. spirituale au însemnat prima

Un mare merit al razã de bine ºi de speranþã în s ã u e s t e a p a r i þ i a c u starea de marasm în care mã regularitate a publicaþiei de aflam. Dupã puþin timp, pe s p e c i a l i t a t e - ” A C TA baza cãrþii de vizitã pe care M O L D A V I A E am prezentat-o, regretatul MERIDIONALIS” - un IOAN MANCAª ºi un alt adevãrat forum al istoricilor mare regretat, GHENUÞÃ p r e o c u p a þ i d e s u d u l COMAN, m-au recomandat Moldovei ºi nu numai. La unui adevãrat om de omenie, baza apariþiei sale au stat de DUMITRU BRAN - cel care,

fiecare datã Sesiunile ºtiinþifice ale Muzeului Judeþean trecând peste faptul cã nu eram membru al PCR, m-a „ªtefan cel Mare” Vaslui. Aceastã instituþie ºi-a pãstrat ºi înscris între „culturnicii” judeþului. Aceasta a însemnat ºi-a amplificat statutul apreciat în timp, începând din 1975. foarte mult pentru mine, iar - printr-o activitate intensã ºi Susþinerea editorialã a lui IOAN MANCAª a fost departe variatã ºi prin deplasarãrile frecvente în teren - am reuºit de a se mãrgini la prestigioasa publicaþie citatã mai sus. treptat sã-mi depãºesc starea depresivã.Sub egida Muzeului - ºi implicit a sa - au apãrut studii De atunci a început ºi colaborarea noastrã, mult istorice care i-au consacrat pe unii cercetãtori din judeþ, dar mai fructuoasã dupã 1981, când a venit la Comitetul de ºi volume de literaturã, mai ales de versuri.Culturã, pe atunci diriguitor a tot ceeea ce se întâmpla în

IOAN MANCAª a fost deosebit de ataºat de judeþ privitor la acest domeniu. Pe lângã aspectele Festivalul Umorului „Constantin Tãnase”. Salonul de „oficioase” ale colaborãrii, mai importante erau întâlnirile caricaturã - pe care l-a patronat încã de la începuturile „tête á tête”, în cadrul cãrora stabileam de comun acord sale - ºi-a câºtigat ºi, mai ales, ºi-a menþinut un prestigiu unele luãri de poziþie, considerate necesare. În acest sens, de neegalat, rãmânând o secþiune a Festivalului de o ne întâlneam la birou duminica - în perioadele fãrã teren - valoare neclintitã nici pânã la ultima ediþie. ªi aceasta, în ºi redactam împreunã mici materiale. Totul se rezolva în pofida unor tendinþe de disipare, evidente peste tot în þarã, maximum douã ore, mai mergeam o orã în altã parte, pe referindu-ne la festivalurile de acelaºi profil. Albumele urmã îºi vedea fiecare de drumul sãu. Perioadele fãrã rezultate dupã Saloanele de caricaturã au rãmas teren erau, de regulã, în miezul verii, când se considera cã adevãrate jaloane în considerarea umorului transpus þãranii cooperatori sunt la muncile câmpului, deci nu mai plastic.avea rost sã-i deranjãm ºi noi cu acþinuni culturale. Iarna,

În vârtejul contemporan al schimbãrilor de însã, bãteam împreunã drumurile înzãpezite ale judeþului, poziþie, al abjurãrii vechilor concepþii ºi îmbrãþiºãrii unora îngheþând prin Cãminele culturale, croind cãrãri prin noi de câteva ori pe zi, IOAN MANCAª ºi-a pãstrat zãpadã, braþ la braþ. încrederea în valorile fundamentale româneºti ºi nu s-a Ceea ce îl distingea net pe IOAN MANCAª între entuziasmat niciodatã faþã de gunoaiele culturale din ceilalþi inspectori de la Culturã era remarcabilul sãu spirit Occident, slãvite de atãþia dintre contemporanii noºtri din organizatoric. Reuºea sã vadã în perspectivã, la jur. De aici, curajul sãu de a se declara naþionalist, pe când dimensiuni reale, tot ce era posibil sã se întâmple în zona majoritatea, dintr-un jalnic oportunism, se prefac noastrã de activitate. De aici, evitarea unor derapaje, aºa înspãimântaþi de acest termen. Iar dacã mai aud ºi de cum adesea erau întâlnite când altcineva îºi dãdea cu Antonescu - pe care Mancaº îl amintea adeseori - leºinã ca pãrerea, în mod nefericit, dar cu autoritatea funcþiei. fecioarele din secolul al XIX-lea. Nelu Mancaº vorbea Totodatã, era un fel de ambasador în relaþiile cu cei de la adesea de o tripletã, care în Vaslui îmbina cultura ºi Bucureºti, de la ministerul nostru care-ºi schimba mereu atitudinea naþionalã cu unele note de boemã: el, eu ºi Ion denumirea. Dãruirea sa totalã - am putea spune, fãrã Mâþã. Acesta s-a dus cel dintâi, apoi - atât de recent - IOAN exagerare - pentru organizarea oricãrui tip de acþiune MANCAª, urmãtorul este în „stand by” .... culturalã a fost bine apreciatã ºi foarte utilã pentru noi

3

ELANUL Nr. 110 - aprilie 2011

In m

em

oria

m - IO

AN

MA

NC

Aª

A plecat Nelu Mancaº ?!

Marin ROTARU

L-am cunoscut pe Nelu Mancaº de când locuia la

Bârlad. Dacã în tinereþe relaþiile noastre erau legate de

activitãþile sportive ºi petrecerea timpului liber, acestea s-au

extins cu timpul la preocupãri legate de culturã ºi istorie. Aprecia

ce se fãcea la Giurcani ºi a sprijinit Cercul de arte plastice

„Elanul”, care se afirmase cu rezultate deosebite pe plan

naþional si internaþional, gãzduind în sala „Arta” a Muzeului

judeþean „ªtefan cel Mare” din Vaslui expoziþii de artã plasticã a

micilor artiºti. Un sprijin deosebit l-am primit la apariþia revistei

„Elanul” prin mai multe sponsorizãri fãcute în perioada anilor

2001-2004. A fost alãturi de noi la activitãþile organizate de

Asociaþia culturalã „Academia Ruralã Elanul” participând la

toate simpozioanele organizate în satele ºi comunele judeþului

Vaslui, sensibilizând autoritãþile locale pentru promovarea

culturii tradiþionale, a istoriei locale ºi protejarea siturilor

arheologice. A sprijinit munca de cercetare arheologicã a zonei,

fiind interesat de rezultatele obþinute, de publicarea materialelor

descoperite, de participãrile la sesiunile de comunicãri ºtiinþifice

organizate în judeþ ºi în Moldova. M-a ajutat sã îmi expun

creaþiile plastice ºi o parte din colecþia de arheologie intr-o

expoziþie organizatã în sala „Arta” în anul 2008. A sponsorizat

cãrþile „Antichitãþile Elanului” vol. I, 1997 ; „Ghenuþã Coman. O

viaþa dedicatã arheologiei”, 2003; „Mânãstirea Pârveºti”, 2005.

De câte ori venea la Giurcani, se simþea minunat.

Dorea sã-ºi cumpere o casã aici, sã o aibã la bãtrâneþe. La

ultima vizitã din luna februarie a.c. îmi propunea sã intensificãm

cercetãrile arheologice din zona Elanului, rugându-mã sã ajut

muzeul la sondajele arheologice din aceastã varã de la Poºta

Elan, Murgeni, ªuletea ºi Roºieºti. κi mai dorea sã reediteze

„Repertoriul arheologic al judeþului Vaslui”.

Era de un optimism molipsitor, bun la suflet, dar s-a dus

în lumea stelelor sã-ºi sãrbãtoareascã vârsta de 60 de ani.

IOAN MANCAª – peregrin bârlãdean prin

sufletele vasluienilor

Cine nu a apucat sã-l cunoascã pe bunul nostru director IOAN MANCAª are posibilitatea sã o facã acum, atât prin intermediul acestor cuvinte de suflet pe care i le adresãm, dar - mai ales - rãscolind împreunã toate amintirile noastre despre un om care a avut devoþiunea de a fi reazãm al realizãrii oamenilor în viaþã. O sã observaþi cã acest pasionat iubitor de „humã româneascã” a scos din uitare valori morale nebãnuite la oamenii sãi apropiaþi, a format caractere puternice, iar prin zâmbetul sãu suav ne-a închegat destinele! Aºadar, am avut de-a face cu un pasionat om al credinþei intime ºi cu un om care a ºtiut sã-ºi protejeze apropiaþii!

Dispariþia prematurã din viaþa noastrã a valorosului animator cultural IOAN MANCAª, a lãsat un gol imens în inimile celor care l-am cunoscut, în special al slujitorilor muzei CLIO de la Muzeul Judeþean “ªtefan cel Mare” din Vaslui, instituþia atât de dragã lui. Cu toþii îl vom stima ºi îi vom pãstra vie ºi nehulitã amintirea, fiindu-i recunoscãtori pentru ceea ce a fãcut ºi face de acolo încã pentru noi! Oriunde am mers ºi vom mai ajunge în lumea aceasta, vom lua cu noi câte ceva plãcut de la preþiosul OM DE CULTURÃ: iubirea aproapelui, credinþa strãmoºeascã, înþelepciunea ºi rãbdarea, dorul de casã ºi de tradiþie, ba chiar virtutea de a fi român. A ºtiut dintotdeauna sã adulmece frumuseþea vieþii, desluºindu-i cele mai adânci taine. De aceea, ºi-a câºtigat libertatea de a ne înþelege, de a avea bucurii, responsabilitãþi, învãþându-ne sã ne descurcãm cu ele.

Din toate acestea, a rãmas neuitarea ºi cinstea de a-i spune de fiecare datã “BUNÃ ZIUA!” ºi “MULÞUMESC!” acestei complexe fiinþe. Mereu peregrin prin sufletele vasluiene, acest „DOMN al muzeografiei româneºti” ne-a adus ºi încã ne mai aduce ºi acum lumina ºi cãldura inimii sale, învãluindu-ne de fiecare datã cu mângâierea vorbelor sale ºi cu tandreþea spiritului sãu. Cu siguranþã cã noi suntem cei care îi vom arãta cã acesta este modul prin care Dumnezeu îl are acum în grijã! A ºtiut dinrtotdeauna sã se apropie de noi, pentru cã a simþit cã ceea ce fãcea era pentru el o dulce ºi binemeritatã descãtuºare a inimii. Asta l-a fãcut sã vadã ºi altfel viaþa, înþelegând cã ceea ce cãuta la noi era chiar în interiorul sãu!

Cu tâmplele încãrunþite de dorinþa cunoaºterii a tot ceea ce este simplu, natural ºi frumos în lumea aceasta, Domnul Director IOAN MANCAª ºi-a împlinit existenþa prin imensa sa bogãþie sufleteascã ºi prin harul de a fi OM, aºa încât putem spune cã munca sa nu a fost în zadar ºi, cu siguranþã, ea a sãdit un rost în felul nostru de a fi! Îndelungatul sãu drum pe care viaþa i l-a croit, marcându-ne nouã existenþa cu importantele sale fapte, ne va fi model în tot ceea ce gândim ºi facem! Dacã la toate aceste merite ale sale, adãugãm ºi faptul cã Domnia Sa a contribuit decisiv la educarea spiritelor noastre, la închegarea unei familii puternice

Trei Crai spre Rãsãrit ºi... unul a Apus !

Foto: Mircea Coloºenco, Bârlad, 2009

ELANUL

4

Nr. 110 - aprilie 2011ºi la bunãstarea acesteia, atunci putem avea imaginea IOAN MANCAª era "genius loci" al culturii vasluiene, completã a unui destin împlinit pe tãrâmul umanitãþii. fãpturã stranie ºi purã, de o neînþeleasã reþinere în a

IOAN MANCAª mai poseda o calitate ce-l fãcea persevera în intuiþii. ªi-a format cultura dinspre antici cãtre unic printre contemporanii sãi - era sintezã ºi anticipaþie! moderni, preluând limba latinã drept instrument esenþial al Avea puterea sã strãbatã cu mintea ceaþa viitorului. Cea expresiei, alãturi de alte limbi de mare suflu cultural. mai mare izbândã a geniului lui a fost aceastã întoarcere a Cãrturar de intensã umanitate, deschis cãtre lume ºi viaþã!culturii vasluiene cu faþa cãtre viitor. IOAN MANCAª nu a IOAN MANCAª a absorbit, pe de o parte, fost un copac fãrã rãdãcini ºi nici n-a fost nevoit sã-ºi înþelepciunea ra?natã, diversitatea ºi policromia de tip întindã coroana sub un soare strãin ca sã rodeascã, ci a oriental, iar pe de alta - cãrturãria savantã, cunoºtinþele constituit sinteza totalã ºi genialã a culturii noastre enciclopedice ºi logica raþionalistã. Aceastã simbiozã l-a vasluiene, cãci el cunoºtea întregul program de preocupãri format ca pe primul savant integraþionist cultural al al cãrturarilor înaintaºi ºi l-a dus cu atâta mândrie chiar ºi în judeþului Vaslui, iar moºtenirea sa culturalã a determinat Europa, înnobilându-l cu frumuseþea sa spiritualã ºi cu direcþiile, metodele ºi conþinutul actului autentic spiritual. extraordinara sa erudiþie. IOAN MANCAª reprezenta Dorind fericire ºi prosperitate judeþului sãu, IOAN personalitatea de excepþionalã complexitate, în stare sã MANCAª aspira sã-l facã cunoscut ºi demn de interesul ºi refacã în dezvoltarea sa individualã drumul de secole ºi atenþia oamenilor politici, cercetãtorilor, literaþilor ºi tipologia intelectualã a unei culturi întregi a judeþului cãlãtorilor de orice fel. A fost nevoie de implicarea sa Vaslui, ducându-le pe culmi. El era, în acelaºi timp, erudit directã în reuºita Festivalului Umorului „Constantin cu uluitoare lecturã de spirit modern ºi universal. Tãnase” sau a manifestãrilor din cadrul „Sãptãmânei

În decursul celor peste 35 de ani de muncã în artelor” ori în afirmarea Festivalului internaþional de folclor muzeologie a iniþiat, desfãºurat ºi a condus activitãþi de „Hora din strãbuni”. Totodatã, vasta sa operã scrisã se cercetare ºtiinþificã, a format ºi apoi a completat colecþii în constituie într-un for ºtiinþi?c care valori?cã pe deplin numãr de peste 200.000 de piese care au intrat în moºtenirea culturalã a judeþului Vaslui ºi a neamului din patrimoniul cultural al statului român. Vasluiul îi datoreazã, care se trãgea acest enciclopedist.alãturi de familia RICA ªI CONSTANTIN POPESCU, În fine, despre bunul nostru CÂRMUITOR se crearea ºi organizarea tânãrului muzeu din localitate, unde poate vorbi foarte mult, dar ceea ce conteazã cu adevãrat - alãturi de noul colectiv de specialiºti - a pus bazele acum este faptul cã ne-a lãsat un preþios tezaur al ºtiinþifice ale colecþiilor muzeale ºi ale expoziþiei desãvârºirii culturale, iar noi va trebui sã îl apreciem ºi pe permanente. A reuºit sã ridice instituþia la cel mai înalt mai departe pentru curajul pe care l-a avut de a nu ne lãsa nivel, organizând Secþiile Muzeului Judeþean „ªtefan cel destinul fiecãruia la marginea lumii, ajutându-ne ºi Mare” Vaslui ºi Sesiunea Naþionalã Anualã de recuperându-ne mereu! De aceea, putem sã-i admirãm ºi Comun icã r i ª t i i n þ i f i ce „ACTA MOLDAVIAE acum, dincolo, pasiunea ºi vioiciunea cu care ne-a crescut MERIDIONALIS”, cunoscutã în þarã ºi în strãinãtate ºi prin ºi ne-a purtat de grijã, simþindu-ne mereu mândri de el ºi editarea Anuarului ºtiinþific cu acelaºi nume. În timp, a profund datori pentru ceea ce a fãcut pentru noi! Ne iniþiat ample cercetãri arheologice în zonã, sprijinind lipseºti, dragã DIRECTORE! Nu te vom uita nicicând!deschiderea unor ºantiere la Movila Rãbâiei, Poieneºti, Aºadar, o viaþã împlinitã de om care ºi-a clãdit Banca ºi, mai ales, „Curþile Domneºti” din Vaslui, singur faima ºi care a intrat deja în binemeritata-i îmbogãþind astfel informaþia istoricã ºi sporind eternitate. Lucid ºi înveºmântat în purpura glorioaselor considerabil tezaurul colecþiilor muzeale. sale fapte, Profesorul ºi Directorul IOAN MANCAª va

IOAN MANCAª a reprezentat figura singularã a rãmâne în memoria noastrã cu multã preþuire!celui mai cunoscut om de culturã din judeþul Vaslui din ultimile decenii. El a scris istorie ºi a compus portrete ale Laurenþiu CHIRIAC,marilor personalitãþi academice ale judeþului Vaslui, MUZEUL JUDEÞEAN “ªTEFAN CEL MARE” indreptându-se cu curiozitatea lui creatoare spre tot ceea VASLUIce înseamnã ºtiinþa istoricã. Pentru mulþi dintre noi,

In m

em

oria

m - I

OA

N M

AN

CA

ª

5

ELANUL Nr. 110 - aprilie 2011

In m

em

oria

m - IO

AN

MA

NC

Aª

Constelaþia culturii a mai pierdut o stea

Gheorghe CLAPAMotto:„...e nevoie de ºaizeci de ani pentru a crea un om, ºaizeci de ani de sacrificiu de voinþã”.

(André Malraux)

Ioan Mancaº ne-a pãrãsit zâmbind, aºa cum ºi-a trãit Pamfile”), strada Constantin Hamangiu nr. 18, din

întreaga viaþã, în care ºi-a clãdit nemurirea. Lacrimile apropierea Podului Verde. Inteligenþa nativã a bãiatului ºi-

ploilor din martie i-au mângâiat sufletul ºoptindu-i adio. a spus cuvântul: a fost cel mai sârguincios ºi deºtept copil

Afectaþi de pierderea incredibilã a celui ce a fost pânã ieri din ºcoalã, fiind premiant încã din clasele primare.

directorul Muzeului Judeþean „ªtefan cel Mare”, aducem ºi Ca elev a fost îndeaproape supravegheat de mama

noi, prin intermediul Revistei de culturã editatã de sa, ajutat fiind sã acumuleze o multitudine de cunoºtinþe de

Asociaþia culturalã „Academia Ruralã Elanul” din judeþul nivel superior, încã de pe vremea când frecventa clasele

Vaslui, un ultim omagiu profesorului Ioan Mancaº, om de gimnaziale. Mamei sale îi datoreazã enorm de mult pentru

culturã ºi aleasã probitate moralã ºi profesionalã. Aºa toate câte a realizat în viaþã. Dintr-un salariu de asistentã

poate e lãsat ca Dumnezeu sã-i ia dintre noi, mult prea medicalã, i-a fãcut o bibliotecã cum rar se poate întâlni într-

devreme, nedrept ºi nemilos, pe cei mai buni. A dispãrut o casã de oameni modeºti. Se luau cãrþi pe credit ºi se

cel mai mare iubitor de artã ºi culturã. O inimã bunã a plãteau la salariu. De la ea a învãþat gustul pentru istorie,

încetat sã mai batã. Un suflet bun s-a ridicat la cer, colegul literaturã. A vrut chiar sã-l facã muzician. A studiat

ºi prietenul Nelu Mancaº. A fost un om cum rar întâlneºti, violoncelul la ªcoala de Muzicã ºi Arte Plastice din oraºul

cu o personalitate aparte, care a condus instituþii de culturã Bârlad. În ºcoala generalã a avut ca profesor de istorie,

cu profesionalism. Va rãmâne în amintirea tuturor celor care i-a fost ºi diriginte, pe domnul Constantin Moisã. A fost

care l-au cunoscut ca o persoanã ce nu va putea fi profesorul care atunci când le vorbea despre istoria patriei

niciodatã ignoratã dintr-o eventualã enciclopedie a culturii ºi ajungea la evenimente importante plângea. Toatã clasa

vasluiene. A plecat dintre noi un om de o rarã nobleþe observa, chiar dacã se abþinea. Era un bãrbat înalt, cu

sufleteascã. S-a retras la fel de discret ºi modest cum a þinutã, era militar, dar se vedea cã-i joacã ochii în lacrimi. S-

trãit. Identificat cu actul de culturã pânã la comuniunea a hotãrât atunci, în anii de ºcoalã generalã, cã acesta-i

completã, dãruit istoriei ºi artei cu o pasiune admirabilã, drumul sãu. În luna iunie 1966 a absolvit clasa a VIII-a B,

Ioan Mancaº se înscrie în traiectoria stelarã a celor lãsaþi împreunã cu 28 elevi, bãieþi ºi fete.ªcoala 4 s-a nãscut din dragoste ºi entuziasm ºi a pe pãmânt pentru a ne arãta ceea ce este mai frumos.

rezistat prin voinþa ºi dãruirea multor generaþii de dascãli, Regretele pentru pierderea lui sunt cu atât mai greu de de elevi ºi pãrinþi ºi va trebui sã reziste dincolo de noi, exprimat în cuvinte, cu cât golul rãmas în urma plecãrii pentru cei ce au fost, pentru cei ce sunt ºi pentru cei ce vor dintre noi nu va putea fi acoperit vreodatã. Dumnezeu sã-l veni. Dintre sutele de copii care au învãþat în aceastã odihneascã în pace!

Gheorghe ºi Lidia (Lica) Mancaº, ambii români de ºcoalã, mulþi au îmbogãþit patrimoniul cultural al þãrii,

religie ortodoxã, locuiau în casa de pe strada Tudor ºtiinþa, arta, economia, cu lucrãri de valoare. ªcoala face

Vladimirescu, în Cartierul Deal, din imediata apropiere a parte din fiinþa noastrã, a fãcut parte din sufletul celor care

Cimitirului „Eternitatea”, în partea de vest a oraºului au slujit-o cu patos ºi devotament, celor care au ars

Bârlad, când a vãzut lumina zilei bãieþelul cãruia prin taina luminând minþile atâtor generaþii ºi ºi-au dãruit din prinosul

botezului i s-a dat prenumele de Ioan (Nelu), în a lor altora, fãrã a se gândi la rãsplatã. ªcoala trebuie sã

douãzecea zi a lunii lui Cuptor, în ziua sãrbãtoririi rãmânã un simbol ºi o casã pãrinteascã unde sã ne putem

principalului sfânt creºtin Marele Prooroc Ilie Tezviteanu, întoarce mereu.În municipiul Bârlad, care la mijlocul secolului al XX-spre sfârºitul zodiei Racului, la trei zile de zodia Fecioarei,

lea se situa printre centrele urbane importante moldovene în primul an al celei de a doua jumãtãþi a veacului al în privinþa nivelului avansat al ºcolilor sale, elevul Ioan douãzecilea.

Tatãl, fiind ceferist, era mai mult plecat de acasã. Mancaº a urmat cursurile Liceului Teoretic „Gheorghe

Fãcea naveta ºi rãspundea de instalaþiile de apã pentru Gheorghiu-Dej”, fost „Complex ªcolar”, azi Liceul Teoretic

trenuri. În fiecare garã era un castel de apã ºi, când oprea „Mihai Eminescu”. La începutul anului 1958, printr-o

trenul, se punea apã în tender ca sã poatã pleca mai Hotãrâre a Consiliului de Miniºtri, ansamblul de clãdiri

departe. De la începutul educaþiei copilului se ocupase construit în oraºul Bârlad cu destinaþia liceu militar sau

mama acestuia, femeie instruitã. Mama sa îi povestea în academie militarã a fost transferat de la Ministerul Forþelor

serile de iarnã basme din zona folcloricã a Bârladului. Spre Armate la Ministerul Învãþãmântului, care a decis

marea surprindere ºi bucurie a mamei, aceasta a observat înfiinþarea unui complex ºcolar, în care sã fie instruiþi

cã bãieþelul avea o memorie deosebitã, reþinând în mare aproape toþi elevii din oraº. Baza materialã a „Complexului

amãnunþime poveºtile auzite. Îndeosebi mama sa ºi-a ªcolar” a fost consideratã, la momentul înfiinþãrii ºcolii,

asumat aceastã grijã suplimentarã în creºterea bãiatului. cea mai bogatã ºi mai modernã din zona Moldovei. Localul

Încã din primii ani de viaþã a avut parte de o educaþie pe ºcolii era compus din ºapte corpuri de clãdire ºi douã

mãsurã. Ca urmare, primele noþiuni de citire, de scriere ºi corpuri anexã. „Complexul ªcolar” beneficiazã de sursã de

de cunoaºtere a celor patru operaþiuni elementare de apã independentã de oraº, centralã termicã ce deserveºte

aritmeticã ºi le-a însuºit de la mama sa. Micuþul Ioan întregul nostru sistem de clãdiri, sursã de energie electricã

(Nelu), dotat cu o inteligenþã dinamicã, dublatã de o de rezervã, ateliere de întreþinere. Laboratoarele de fizicã,

curiozitate scormonitoare a fost înscris la ªcoala chimie, biologie, cabinetele de istorie, geografie, limbi

elementarã nr. 4 (azi ªcoala cu clasele I-VIII nr. 4 „Tudor strãine erau dotate cu aparaturã ºi material didactic care

ELANUL

6

Nr. 110 - aprilie 2011acopereau integral partea practicã ºi demonstrativã a transformarea Academiei Mihãilene în Universitate, în

programelor de învãþãmânt. Bazei sportive a ºcolii, aceastã clãdire urma sã fie instalatã universitatea,

compusã iniþial din douã sãli de sport, i s-a adãugat ulterior Biblioteca Naþionalã, muzeul de picturã ºi imprimeria

un teren de sport, în partea de sud a ºcolii. statului. Devenitã neîncãpãtoare, în 1891 s-a construit un Începutul de drum la ºcoala nou înfiinþatã a fost fãcut alt local pentru universitate, vechiul local rãmânând

de profesori cu o pregãtire profesionalã valoroasã, care au facultãþii de medicinã. Din anul 1963 clãdirea a adãpostit ºtiut sã insufle elevilor dragostea de învãþãturã ºi respectul Filiala Iaºi a Academiei R.S. România.faþã de ºcoalã. Pentru mulþi elevi, profesorii au fost Edificiul Universitãþii a fost ridicat între anii 1893-

adevãrate modele de viaþã: este unul din motivele pentru 1897 dupã planurile arhitectului Louis Le Blanc, continuat

care mulþi absolvenþi din primele promoþii au îmbrãþiºat ºi dezvoltat în al treilea deceniu al secolului al XX-lea,

cariera de dascãl, unii numãrându-se printre profesorii de reprezentatã de cãtre Academia Mihãileanã. În cadrul

astãzi ai ºcolii bârlãdene. În decembrie 1965, a fost numit Universitãþii au profesat cãrturari, savanþi care au ridicat

director cel ce ºi-a pus amprenta pe toate activitãþile ºi renumele Iaºului pe culmi înalte: Grigore Cobãlcescu,

evenimentele petrecute în ºcoalã timp de 12 ani. Petru Poni, Petre Bogdan, I. Cantacuzino, A.D. Xenopol,

Directoratul profesorului Vasile Dumitrache a fost una V. Conta, Al. Philippide, Garabet Ibrãileanu, Petre Andrei,

dintre cele mai fructuoase perioade din viaþa liceului. D. Pompei, Al. Myller. Perioade însemnate au predat la

ªcoala a fost bine administratã (curãþenie exemplarã, catedrele universitãþii Mihail Ralea, George Cãlinescu,

cãldurã, cantinã ºi internat bine gospodãrite). La fel de Iorgu Iordan º.a.

important era climatul de disciplinã liber consimþitã a „(...) chiar de la întemeierea ei, Universitatea din Iaºi

elevilor, dar ºi a profesorilor, creat prin reglementãri a simþit nevoia de a se încadra în istorie, de a-ºi însuºi

interne, dar ºi prin exemplul personal. spiritul istoriei pentru a-ºi aprofunda specificul ºi a

„Complexul ªcolar” a fost o adevãratã uzinã de carte rãspunde mai eficient funcþiilor sale” (Gheorghe Platon).

pentru modelat conºtiinþe. Clãdirea pãrea sobrã, mãreaþã, Anterior fundãrii ca primã instituþie superioarã în România

impunãtoare ca o Academie. Era Cetatea de învãþãturã din (26 octombrie 1860) în Þara Moldovei au existat mai multe

Dealul Morilor. Liceu cu faimã pentru atmosfera de studiu iniþiative domneºti, care pot fi considerate revelatoare

ºi de disciplinã, bine cunoscute pânã dincolo de hotarele pentru spiritul creator din acest spaþiu românesc: 1563 –

Moldovei. Clãdirea liceului, aºezat pe o colinã, oarecum înfiinþarea, la Cotnari, a „ªcolii Latine” a lui Despot-Vodã;

izolatã de restul oraºului, prin arhitectura insolitã impunea 1640 – înfiinþarea „Colegiului de la mãnãstirea Trei Ierarhi”

un respect aparte. Unitate prestigioasã din învãþãmântul din Iaºi – iniþiativã a domnului Vasile Lupu; 1714 –

bârlãdean, reprezintã o oazã de luminã ºi de conduitã în înfiinþarea „Academiei Domneºti” din Iaºi; 1835 – fondarea

care s-au format numeroase generaþii de elevi. S-au de cãtre Mihail Sturdza a „Academiei Mihãilene”,

distins personalitãþi ale tuturor domeniilor de activitate în precursoarea Universitãþii din Iaºi.

societatea româneascã. În acest lãcaº de spiritualitate, La distanþã de 150 de ani, Universitatea „Al. I. Cuza”

generaþii succesive au luat contact cu elemente din Iaºi se dovedea a fi o instituþie modernã, recunoscutã,

fundamentale ale civilizaþiei ºi culturii. atât pe plan naþional, cât, mai ales, pe plan internaþional.

Elevul Mancaº Ioan a avut foarte buni profesori ºi nu Cu cei peste 40.000 de studenþi ºi 845 de cadre didactice,

ºtim dacã a reuºit sã le mulþumeascã vreodatã cât ar fi vrut. universitatea ieºeanã deþine o carte de vizitã

Unii nu mai sunt, alþii trãiesc încã. Dirigintele sãu din liceu, impresionantã: 15 facultãþi, colaborãri cu peste 250 de

profesorul Alexandru Craus, i-a predat geografia, fiind un universitãþi din strãinãtate, peste 400 de proiecte naþionale

om remarcabil. În fiecare varã organiza, timp de o lunã, ºi internaþionale, prin intermediul a 25 de centre de

turul României. Cãlãtoreau în vagoane de dormit. În felul cercetare ºi de excelenþã, ale cãror rezultate sunt

acesta, în perioada liceului, a avut ocazia sã cãlãtoreascã prezentate în aproximativ 240 de articole publicate în

prin toate colþurile þãrii. Fiind copil de ceferist, a cãlãtorit reviste de prestigiu.

alãturi de mama sa foarte mult. Se urcau în tren ºi se Membrii celor douã catedre – de istoria României ºi

plimbau prin toatã þara. În afarã de cãlãtoriile atât de istorie universalã – au cãutat sã-ºi axeze cercetãrile pe

fascinante ale tinereþii sale, a mai avut o satisfacþie din aspecte majore, contribuind la elucidarea unor probleme

acea perioadã, a fost sportiv de performanþã. A practicat legate de istoria economicã ºi social-politicã a þãrii, de

toate sporturile care se puteau face într-un oraº ca istoria Moldovei sau a oraºului Iaºi.În domeniul istoriei vechi ºi al arheologiei, colectivul Bârladul: rugby, baschet, handbal.

În clasa a XII-a A, a anului ºcolar 1969-1970, a avut condus de prof. dr. doc. Mircea Petrescu-Dâmboviþa a

ca dirigintã pe profesoara de limba latinã, doamna Silvia urmãrit, prin prospecþiunile ºi sãpãturile arheologice

Liescu. Au absolvit atunci toþi cei 33 de elevi, dintre care 23 efectuate în Moldova, cunoaºterea temeinicã a diferitelor

de fete ºi 10 bãieþi, fetele având o majoritate de douã treimi etape ale dezvoltãrii societãþii omeneºti, de pe teritoriul

faþã de o treime bãieþi. Ioan (Nelu) era de o inteligenþã României.Prin cercetãrile efectuate de conf. Nicolae Gostar, deosebitã, dublatã de o admirabilã conºtiinciozitate, fapt

bazate pe texte, inscripþii, material arheologic, numismatic ce a dus la terminarea claselor liceale cu note maxime. ºi paleografic, s-a ajuns la lãmurirea unor probleme Urbea natalã îi oferise toate condiþiile, de la prima clasã importante pentru istoria triburilor dacice ºi a relaþiilor primarã ºi pânã la obþinerea diplomei de bacalaureat.

În toamna anului 1970, în urma examenului de acestora cu oraºele greceºti de pe litoralul românesc al

admitere a fost declarat reuºit ºi admis ca student la Mãrii Negre, precum ºi a stãpânirii romane de la Dunãrea

Facultatea de Istorie-Filosofie, specialitatea istorie, din de Jos. Astfel, a adus contribuþii valoroase cu privire la

cadrul Universitãþii „Al. I. Cuza” din Iaºi. Edificiul relaþiile economice ale grecilor cu triburile getice ºi

Universitãþii vechi a avut o arhitecturã caracteristicã bastarnice de pe teritoriul Moldovei, cu privire la aºezãrile

secolului al XVIII-lea. A fost reºedinþa domneascã a lui rurale (vici) din Dobrogea, cultura romanã etc. S-a ocupat

Alexandru Calimachi (1795-1799). Refãcut în 1848. A fost de caracterul luptei populaþiei autohtone împotriva

sediul universitãþii între anii 1860-1897. În 1860 odatã cu stãpânirii romane, de istoria dacilor liberi, în special cei

In m

em

oria

m - I

OA

N M

AN

CA

ª

7

ELANUL Nr. 110 - aprilie 2011

In m

em

oria

m - IO

AN

MA

NC

Aª

aºezaþi în Moldova, de relaþiile lor cu celþii ºi de cucerirea coordonat activitatea instituþiilor de care a rãspuns

romanã în partea de sud a Moldovei. organizând manifestãri ºtiinþifice cu caracter permanent, a Istoricii care s-au ocupat de epoca feudalã au iniþiat ºi publicat revista „Acta Moldaviae Meridionalis” din

elaborat ºi publicat numeroase studii de certã valoare. 1979, lucrare care astãzi se aflã la al 30-lea volum ºi din Prof. dr. C. Cihodaru, în fruntea unui colectiv de cercetãtori 1976, organizând cu regularitate direct ºi indirect sesiunea de la Institutul de istorie ºi arheologie, a trecut la studierea cu acelaºi generic, a mai elaborat ºi publicat o serie ºi prezentarea sub formã de monografii a vechilor instituþii cuprinzãtoare de studii ºi articole. În presa localã ºi feudale din Moldova. S-au adus ºi unele contribuþii centralã a inserat câteva zeci de contribuþii referitoare la însemnate privind istoria politicã, istoria socialã ºi vieþile ºi creaþiile unor personalitãþi originare din Moldova.economicã (V. Neamþu). Specialiºtii în istorie medie Între realizãrile speciale cunoscute în judeþul Vaslui ºi

universalã au publicat lucrãri interesante al cãror autor a în þarã nominalizãm Festivalul umorului „Constantin

fost prof. dr. Ilie Grãmadã. Tãnase” (organizator principal la peste 12 ediþii), Colocviul Istoricii care s-au ocupat de evenimentele epocii regizorilor de teatru organizat la Vaslui ºi Bârlad,

moderne româneºti sau universale au beneficiat de manifestãrile „Fii ai acestor meleaguri”, „Sãptãmâna experienþa ºi îndrumãrile prof. dr. Dumitru Berlescu, ºeful artelor” organizatã trimestrial timp de un deceniu în Catedrei de istorie universalã. Subliniem, de pildã, municipiul Vaslui, Festivalul internaþional de folclor „Hora activitatea meritorie a conf. dr. Gh. Platon care a întocmit din strãbuni” cu participare masivã la douã ediþii dupã monografii de þinutã. O atenþie deosebitã s-a acordat vieþii 1990.politice interne româneºti din a doua jumãtate a secolului Un alt element, demn de menþionat, este cel al

al XIX-lea, legislaþiei agrare, luptei naþionale a românilor realizãrii permanente de peste 20 de ani unor expoziþii de

din Transilvania împotriva regimului dualist austro-ungar artã ºi cu tematicã istoricã, prin care s-au valorificat cele

(V. Russu), legislaþiei muncitoreºti elaboratã la sfârºitul mai importante evenimente ºi personalitãþi ale culturii ºi

secolului al XIX-lea ºi începutul secolului al XX-lea (dr. spiritualitãþii noastre. Enumerarea lor ar însemna prea

D.D. Rusu). mult pentru acest spaþiu restrâns.Meritã a fi relevatã activitatea unor cadre didactice A participat la numeroase sesiuni ºi colocvii ºtiinþifice

pentru elucidarea poziþiei României în problema cu tematicã istoricã ºi de patrimoniu, studiile ºi

strâmtorilor (I. Seftiuc), în problema reparaþiilor (conf. dr. E. comunicãrile fiind publicate în revistele de specialitate ale

Bold) sau a Dunãrii (D. Boþescu), în poziþia României faþã muzeelor din Vaslui, Bârlad, Huºi, Bacãu, Suceava, Iaºi ºi

de „acordul” de la München (prof. dr. J. Benditer). Astfel, s- Revista muzeelor din România. La acestea putem adãuga

a avut în vedere istoriografia românã în epoca modernã ºi mai multe zeci de articole apãrute în presa localã ºi

rolul ei social-politic (V. Cristian), elemente umaniste în centralã, cuprinzând în marea lor majoritate din istoria

istoriografia românã (I. Baltã), domnia lui Mihai Viteazu în naþionalã, problematici culturale.

istoriografia românã pânã la desãvârºirea unitãþii de stat (I. În ultima perioadã a publicat în colaborare cu

Toderaºcu), literatura referitoare la situaþia politicã internã profesorul Liviu Marghitan „Academicieni români nãscuþi

din anii 1918-1921 (I. Agrigoroaie). Cadrele didactice de la în judeþul Vaslui” ºi „Academicienii Iaºilor” ºi cu profesor

cele douã catedre de istorie au îndeplinit o sarcinã de mare doctor Nicolae Ionescu, „Contribuþia judeþului Vaslui la

importanþã, redactând ºi multiplicând cursuri universitare rãzboiul pentru independenþa de stat a României”, prima

pentru studenþi. ªcoala istoricã ieºeanã s-a preocupat de lucrare dedicatã celor 140 de ani de la înfiinþarea

valorificarea criticã a istoriografiei româneºti. Academiei Române 1866, a doua, celor 130 de ani de la

* cucerirea Independenþei României.Studii: Facultatea de istorie-filosofie, Universitatea În perioada 1995-1997 a susþinut examenele pentru

„Al. I. Cuza” Iaºi, promoþia 1974. teza de doctorat „Integrarea culturalã a Basarabiei, 1918-Profesia ºi locul de muncã: profesor, Directorul 1940” la profesorul universitar doctor Ion Agrigoroaie.

Muzeului Judeþean „ªtefan cel Mare”. În anul 2007 profesorul Ioan Mancaº a fost ales Specializãri: muzeologie, management cultural cu membru titular în Divizia Istoria ªtiinþei (Comitetul Român

diplomã de absolvire a Comunitãþii europene, Danemarca, pentru Istoria ºi Filosofia ªtiinþei ºi Tehnicii (CRIFST) al 1994. Academiei Române).

Activitatea profesionalã: A fost o prezenþã activã în viaþa culturalã a judeþului - 1974-1980, muzeograf al Muzeului Judeþean Vaslui.

Vaslui; Inima cunoscutului istoric ºi om de culturã Ioan - 1980-1988, inspector la Comitetul de culturã ºi Mancaº a încetat sã mai batã, marþi, 29 martie 2011,

educaþie socialistã al judeþului Vaslui pentru muzee, artã ºi dimineaþã, la ora 9.30, dupã o suferinþã îndelungatã. biblioteci; Prieteni, apropiaþi, colaboratori, cu toþii au fost în doliu, într-

- 1 9 8 8 - 1 9 9 1 , d i r e c t o r u l Î n t r e p r i n d e r i i un moment pentru cultura vasluianã. A murit un mare om ºi Cinematografice a judeþului Vaslui; un caracter cum rar gãseºti pe acest Pãmânt. Cu o ironie

- 1991-1997, consilier teritorial ºef al Inspectoratului finã, de multe ori greu de înþeles de cei din jur, Mancaº pentru culturã al judeþului Vaslui; reuºea sã se adreseze tuturor cunoscuþilor ºi prietenilor cu

- 1998-2007, directorul Muzeului Judeþean „ªtefan bunãtate ºi înþelepciune. Cultura vasluianã este mai cel Mare” Vaslui. sãracã. A fost înmormântat la Vaslui, sâmbãtã, la prânz, în

- 2007-2008, viceprimar al municipiului Vaslui; oraºul în care, timp de 36 de ani, a lucrat ºi a cunoscut cele - 2008 – 29 martie 2011, directorul Muzeului mai mari satisfacþii profesionale. Prin plecarea sa, Ioan

Judeþean „ªtefan cel Mare” Vaslui. Mancaº lasã în urmã o zestre culturalã de excepþie, În perioada menþionatã a contribuit în mod hotãrâtor lãsându-ºi amprenta asupra Muzeului Judeþean „ªtefan

la înfiinþarea instituþiei pe care a condus-o pânã la cel Mare”, în care a lucrat încã de la înfiinþare ºi l-a condus încetarea din viaþã, realizarea tematicii expoziþiei de bazã în ultimii 13 ani.a muzeului judeþean ºi muzeului municipal Huºi, a Dumnezeu sã-l ierte ºi sã-l odihneascã în pace!

ELANUL

8

Nr. 110 - aprilie 2011

In m

em

oria

m - I

OA

N M

AN

CA

ªProfesorul ºi animatorul cultural...

Nicolae IONESCU

Dispariþia din viaþa publicã în primãvara acestui an a cadrul Academiei Române ºi a avut o contribuþie

valorosului profesor ºi animator cultural, Ioan Mancaº, importantã în organizarea Festivalului Umorului

lasã un imens gol în inimile celor care l-au cunoscut. “Constantin Tãnase”pe aceste meleaguri.

Absolvent al Facultãþii de Istorie a Universitãþii din Iaºi, Investigaþiile lui Ioan Mancaº pe diferite teme de artã

promoþia 1974, Ioan Mancaº a fost conducãtor al mai ºi culturã sunt expresia unor substanþiale trãsãturi ce a

multor instituþii de culturã din judeþul Vaslui. Ca cercetãtor caracterizat ºcoala ieºeanã: profunzime în reliefarea

ºi muzeograf, s-a supus disciplinei ºi regulilor ,,ªcolii re la þ i i l o r cauza le , sobr ie ta tea în expres ie ,

istorice”, din Iaºi pe care a reprezentat-o cu cinste. Cei responsabilitatea aprecierilor. Sprijinit pe analiza lucidã a

peste 35 de ani de activitate pe tãrâmul muzei Clio l-au faptelor istorice, articolele sale oferã rãspunsuri echilibrate

situat pe o poziþie inconfundabilã, pe care ºi-a clãdit-o cu multor probleme care frãmântã spiritele timpului nostru.

seriozitate, spirit de rãspundere ºi inteligenþã. Istoricul Ioan Mancaº a onorat cultura din acest

ªi-a consacrat activitatea, îndeosebi, cercetãrii din spaþiu civilizaþie, în funcþiile pe care le-a deþinut la Muzeul

domeniul culturii ºi istoriei locale. A desfãºurat ample Judeþean, la Întreprinderea Judeþeanã de Cinematografie

investigaþii ºtiinþifice ca muzeograf la Muzeul Judeþean sau în domeniul valorificãrii tradiþiilor locale din Vaslui.

Vaslui, îndeosebi asupra perioadei moderne ºi Acum când profesorul ºi istoricul a trecut în lumea

contemporane, cu rezultate remarcabile asupra celor drepþi, ne-au rãmas amintirile. Dar nu de orice fel. Ci

contribuþiei vasluienilor la rãzboiul de independenþã din pline de bogãþie ºi semnificaþii, ca viaþa pe care a dus-o ºi

1877 ºi la cel de-al al doilea rãzboi mondial. A fost membru faptele pe care le-a sãvârºit!. A fost deschizãtor de drumuri

fondator al acestei instituþii, fiind un apropiat colaborator al în domeniul artei, istoriei ºi culturii vasluiene, fiind un

familiei Popescu care a întemeiat muzeul judeþean cu excelent organizator.

sprijinul regretatului Iulian Antonescu de la Ministerul A cultivat relaþii de prietenie cu numeroase

Culturii. personalitãþi ale vieþii culturale contemporane ca: Valentin

A scris studii, articole ºi cãrþi apãrute în publicaþii din Silvestru, Gh. Buzatu, ªtefan Popa Popas, Valentin Ciucã,

þarã ºi strãinãtate. Ca cercetãtor ºi publicist, a trebuit sã Ion Agrigoroaiei, Th. Codreanu, Th. Pracsiu etc…

ofere rãspunsuri în acord cu adevãrul istoric ºi deontologia Pentru noi, profesorul Ioan Mancas, a fost un model

profesionalã. Spirit reflexiv, echilibrat, ocolind cu prudenþã de urmat în activitatea muzealã ºi ºtiinþificã. Era o

ºi inteligenþã capcanele ideologice, prin cercetãri de personalitate dinamicã, plinã de iniþiativã care dovedea cã

duratã, cu migalã întreprinse, a oferit rãspunsuri care-l posedã informaþii istorice profunde, fiind dedicat muzeului

onoreazã ºi-i cinstesc profesiunea. Aceastã viziune, ºi valorilor tradiþionale locale. Sub conducerea sa, Muzeul

unitarã, neviciatã asupra istoriei, înlãturã interpretãrile Judeþean a ed i ta t Anuaru l Acta Moldav iae

tendenþioase, triumfaliste, punând accentul pe latura Meridionalis–publicaþie de þinutã cu colaboratori de

practicã, pragmaticã în acord cu realitatea. prestigiu. A vernisat numeroase expoziþii pe diferite teme

Analist lucid, lipsit de prejudecãþi, cãutând, mereu, sã culturale în sala ARTA a muzeului, modernizatã cu sprijinul

descopere, cu inteligenþã ºi simþ al istoriei, cauzele ºi autoritãþilor locale, la iniþiativa sa.

implicaþiile evenimentelor, valoarea lor, profesorul Ioan A fost un om distins, care a preþuit munca ºi a ºtiut sã

Mancaº a prezentat comunicãri la conferinþe ºtiinþifice în aprecieze strãdaniile colaboratorilor sãi. A avut o

þarã ºi a reprezentat judeþul Vaslui cu diferite formaþii contribuþie importantã în promovarea spiritualitãþii

artistice în strãinãtate. A fost preocupat de realizarea unor vasluiene, punându-ºi amprenta asupra acesteia timp de

monografii ºtiinþifice asupra unor personalitãþi de pe câteva decenii. Personalitatea sa, inconfundabilã, va

meleagurile vasluiene, îndeosebi despre membrii rãmâne etern în memoria colegilor, a celor ce l-au

Academiei Române, originari din judeþele Vaslui ºi Iaºi, în cunoscut, faþã de care a manifestat o generozitate

colaborare cu istoricul arãdean, Liviu Mãrghitan. A fost deosebitã. La capãtul acestor rânduri, ne închinãm în faþa

membru titular al Diviziei de Istorie ºi Tehnica ªtiinþei din amintirii sale ºi spunem ca strãmoºii noºtri, Sit terra levis.

9

ELANUL Nr. 110 - aprilie 2011

Noi situri arheologice descoperite în comuna Zorleni, judeþul Vaslui

Marin ROTARU, Cristian ONEL, Laurenþiu URSACHI

Cercetãrile arheologice de suprafaþã realizate în aceastã provine ºi o cute pentru ascuþit cuþitele ºi strãpungãtoarele primãvarã în comuna Zorleni s-au axat pe investigarea unui sit (fig.1/ 6).arheologic identificat în anul 2009. Perieghezele efectuate au Pe stânga ºoselei Murgeni-Popeni la circa 500 m est de dus la descoperirea unui sit nou, situat pe acelaºi teritoriu al marginea satului Popeni, între ºosea ºi malul drept al pârâului

2satului Popeni, com. Zorleni. Zorleni, în continuarea unei aºezãri atribuite perioadei La Téne , La est de Cantonul Silvic situat pe Valea „Puturoasa”, la pe o distanþã de circa 400 de m spre est, s-au recoltat fragmente

3sud-vest de satul Popeni, în apropierea unui izvor, s-a ceramice din secolul IV p.Hr. (fig. 1/8) .1descoperit o aºezare din secolele VIII-XI . S-au recoltat Note:

1. Aºezarea a fost identificatã în cursul unei periegheze efectuate în fragmente ceramice de culoare roºcatã-cãrãmizie ºi roºcatã-anul 2009.gãlbuie (fig.1/1-4), care au în compoziþie cioburi pisate ca

2. Ghenuþã Coman, „Statornicie, continuitate. Repertoriul arheologic al degresant, iar ca ornament linii orizontale ºi oblice incizate, dar judeþului Vaslui”, Bucureºti, 1980, p. 285, LXXV.18ºi fragmente de culoare cenuºie ºi gãlbuie de bunã calitate,

3. Materialul arheologic recoltat se aflã la „Muzeul Vasile Pârvan” din ornamentate cu linii orizontale ºi vãlurite (fig.1/ 5,7). Tot de aici

Bârlad

Fig. 1. Decoperirile arheologice de la Popeni, comuna Zorleni,

judeþul Vaslui

0 1 2 3

ELANUL

10

Nr. 110 - aprilie 2011

Armindenul (1 mai)Dan RAVARU

Armindenul este poate cea mai complexã sãrbãtoare din urãri reciproce ºi rostogoliri din iarbã, peste tot domneºte o calendarul popular al românilor, întrunind multiple semnificaþii, atmosferã de veselie, de bunã dispoziþie. La întoarcerea acasã se reprezentate în registre diferenþiate: dendrolatrie, cronologie, aduce pelin ºi liliac.creºtinism, pãstorit, agriculturã. De asemenea, semnificaþiile sale Adãugãm la cele de mai sus douã mãrturii din Basarabia, se interfereazã cu cele ale altor sãrbãtori populare, cum ar fi citate dupã lucrarea Folclor din pãrþile lalovenilor, de Ludmila Sângeorzul, Gheorghe cel verde, Rusaliile etc. Romanciuc-Dutcovschi: „La 1 mai se pune o creangã de fag, salcie

Originea denumirii a stârnit controverse între pasionaþii de sau stejar la streºina casei sau la un stâlp al prispei. ªi se lasã pânã etimologii, rezonanþa sa ciudatã favorizând ipoteze amatoristice la grâul cel nou când pentru prima oarã în anul acela se coace pâine privind o presupusã sorginte traco-daco-geticã. Adevãrul era însã din grâu nou, atunci se aprinde cuptorul cu creanga aceasta. Se mult mai simplu: în calendarul ortodox, pe 1 mai se înscrie ziua crede cã fãcând astfel, toþi ai casei, mâncând pâine, vor fi sãnãtoºi Sfântului Proroc Ieremia. ªi, din pãcate, ortodoxia noastrã fiind anul împrejur. Când mãnânci prima oarã pâine nouã, mai întâi îþi faci tributarã multe secole slavonismului, i s-a spus „Iremiiu dini” (ziua lui cruce ºi apoi spui „Tatãl nostru”, apoi deasupra pâinii faci cu cuþitul Ieremia), ceea ce, trecând prin cuvintele transformãrii fonetice, a semnul crucii ºi tai feliile. Când o duci la gurã zici: Pâine nouã în gurã devenit „Arminden”. veche”. Dupã cum vedem, existã înrudiri cu Transilvania în esenþã,

Este vorba de prorocul Ieremia, unul dintre cei mai mari profeþi deosebirile fiind doar exterioare (crengi în loc de copac). A doua din Biblie, autorul „ieermiadelor”, pagini atât de impresionante, în mãrturie: „La 1 mai, în zorii zilei, pânã a rãsãri soarele, fetele mari se care se regãsesc fiorii trãirilor sacre dar ºi imagini artistice spalã cu roua din flori de mãr sau liliac, zicând: „Sã fiu frumoasã ca cutremurãtoare, zugrãvind în culori tari nenorocirile îndurate de floarea de mãr (liliac)/ Sã-i plac lui...”. Se crede cã astfel flãcãul poporul lui Israel. În Vieþile sfinþilor de Al. Lascarov-Moldoveanu îndrãgit te doreºte mai tare. Cu rouã din flori de mãr se spalã la 1 mai sunt redate toate împrejurãrile istorice în care a trãit ºi a acþionat oamenii de toate vârstele, pentru a fi sãnãtoºi.prorocul Ieremia, glasul sãu rãsunând mustrãtor asupra regilor Petre V. ªtefãnucã, în lucrarea monograficã Cercetãri poporului evreu, incapabili sã-ºi salveze supuºii aflaþi sub folclorice pe Valea Nistrului de Jos, menþioneazã cã „Ziua de 1 mai ameninþarea dublã a faraonului egiptean Nechao ºi a regelui se serbeazã, însã nu-i cunoscutã sub numele de «Arminden». În babilonian Nabucodonosor. Autorul cãrþii evoca preþuirea care i s-a aceastã zi se bea rachiu cu pelin ºi vin, ca sã se înnoiascã sângele”.acordat lui Ieremia dupã sfârºitul sãu crud ºi meritul de a fi prevãzut Ioan Taloº aminteºte ºi el de spãlatul în zori cu rouã, la care apariþia creºtinismului: „Sfârºitul sfântului proroc a fost mucenicesc. adaugã alte obiceiuri, lovitul vacii cu un sac în care se aflã un ghem, Prorocind cã împãratul Babilonului va veni sã pedepseascã poporul pentru ca acesta sã simtã nevoia sã se împerecheze; acum este pentru plecarea în Egipet, iudeii s-au mâniat foarte tare asupra lui ºi bine sã fie semãnatã fasolea ºi castraveþii. Legenda creºtinã l-au ucis cu pietre... Dupã mulþi ani, cinstitele lui moaºte au fost prezentatã de Ion Ghinoiu este însoþitã de o alta, consideratã mai aduse cu mare slãvire de cãtre Alexandru împãratul Macedoniei, în rãspânditã. Duºmanii care îl urmãresc pe Iisus au aflat de la un cetatea Alexandriei ºi le-a aºezat în locul zis Tetrafel. Sfântul Proroc pãgân în ce casã se adãpostise acesta pentru noapte. Pentru a Ieremia a mai prorocit în vremea vieþii sale despre Mântuitorul recunoaºte a doua zi casa, au înfipt un copac în faþa ei. Dar, spre Christos ºi despre venirea în Egipt a Maicii Fecioare Preacurate”. mirarea lor, a doua zi au vãzut câte un copac înfipt în faþa fiecãrei Spre deosebire de Bunavestire, de exemplu, între sãrbãtoarea case, astfel cã Iisus nu a mai putut fi prins. De aici obiceiul pomului, popularã de la 1 mai, Armindenul, ºi Sfântul Ieremia nu se întrevede înlocuit uneori cu ramuri verzi.vreo legãturã, afarã de acordarea numelui. Suprapunerea Sistematizând mulþimea credinþelor ºi grupând semnificaþiile creºtinismului peste vechea manifestare pãgânã, marcând trecerea posibile, Ion Ghinoiu îºi concentreazã cercetãrile asupra a trei la miezul primãverii, se dovedeºte pur formalã. Ion Ghinoiu explicã interpretãri esenþiale ale sãrbãtorii. Armindenul ar fi în primul rând prezenþa ramurilor verzi la Arminden printr-o tradiþie care ar data amintirea cultului unui zeu al vegetaþiei, cu puteri apotropaice încã de la începuturile creºtinismului: atunci când Irod, temându-se asupra vitelor, cailor. Obiceiurile practicate de Arminden au tocmai de profeþiile referitoare la Christos, a început sã ucidã pruncii, a acest rol, protejând toate intrãrile în curþi ºi în case, în adãpostul marcat cu o ramurã verde locul în care ajunsese cu exterminarea; vitelor, de forþele spiritelor malefice. Prãjina cu ramuri verzi în vârf noaptea însã, oamenii au pus ramuri verzi peste tot, derutându-l sau pomul împodobit cu flori ºi spice de grâu se înfige în aceleaºi total pe regele ucigaº. Desigur, tradiþia provine din creºtinismul scopuri apotropaice (de ocrotire) ºi la marginea ogoarelor, pe popular, în Evanghelii nu este semnalat un astfel de episod. pãºuni, la stâni. Acelaºi rol îl jucau ºi petrecerile la iarbã verde sau la

Conform Dicþionarului explicativ al limbii române, cuvântul pãdure. Autorul citeazã ºi versuri care ilustreazã starea de spirit a „Arminden” include douã sensuri: 1. Numele popular al zilei de 1 mai celor care sãrbãtoresc Armindenul: „Frunzã verde de pelin/ Iatã-ne (consideratã început al primãverii), sãrbãtoare popularã de la Arminden/ Beau mesenii ºi mãnâncã/ ªi de ciumã nu li-e fricã”. primãvarã, þinutã la 1 mai; 2. Pom cu crengile verzi care se pun în Acest tablou îl întâlnim frecvent în literaturã, sã-i amintim numai pe ziua de 1 mai la poartã, uºã sau ferestrele casei. Anton Pann, Ion Ghica, Caragiale. Armindenul însoþitor ca

Ioan Taloº pleacã de la definiþia de mai sus, înþelegând-o cu reprezentare al sãrbãtorii mai este numit ºi Pom de mai.noi sensuri. În aceastã zi nu se lucreazã nici acasã, nici la câmp, Prin Arminden, mai putem înþelege ºi divinitatea în sine din pentru ca cerealele sã fie ferite de furtuni ºi de grindinã. Autorul trecut, acel zeu al vegetaþiei din illo tempore, dupã expresia lui distinge douã arii pe teritoriul românesc, având în vedere modul în Mircea Eliade, referitoare la vremurile de demult. Aceastã divizare, care este marcat ºi sãrbãtorit Armindenul. În Transilvania ºi Banat, cu reprezentãrile concrete amintite mai sus, participã la ceea ce þãranii înfig în pãmânt un copac (fag, stejar, salcie, arþar etc.) în faþa numim dendrolatrie, respectiv cultul arborilor, al plantelor, al caselor unde sunt fete de mãritat. Crengile acestuia sunt tãiate pânã vegetaþiei în general.la vârf, ele se vestejesc, dar trunchiul uscat rãmâne pe loc pânã la Este un cult universal întâlnit în mitologiile tuturor popoarelor, urmãtoarea recoltã de grâu. Din lemnul lui se face apoi foc în cuptor cunoscând însã cea mai mare rãspândire în Europa. Fenomenul a pentru coacerea pâinii din noua recoltã. Fiecare familie fost studiat ºi perpetuat cu minuþiozitate în magistrala sa lucrare împodobeºte intrãrile caselor cu crengi verzi. Atât copacul cât ºi Creanga de aur. De cãtre James George Frazer. Parcurgând crengile se numesc Arminden. literatura de specialitate ºi rezultatele cercetãrilor de teren, autorul

În Moldova ºi Muntenia, prin acelaºi cuvânt se înþelege în schiþeazã un tablou general care, citat in extenso mai jos, primul rând o petrecere, o „ieºire” la iarbã verde, se frige carne de contureazã o imagine în care satele româneºti tradiþionale se miel, se bea vin roºu sau rachiu cu pelin, întrucât se crede cã încadreazã pe deplin: „Din analiza însuºirilor binefãcãtoare atribuitã acestea ar înnoi sângele. La petrecere sunt aduºi lãutari, se fac de obicei spiritelor arborilor este uºor de înþeles motivul pentru care

11

ELANUL Nr. 110 - aprilie 2011datini ca Armindenul sau „stâlpul” lunii mai au jucat atât de mare ºi veselã cununã,/ ªi ne oprim în faþa porþii voastre/ Este o mlãdiþã au fost atât de rãspândite în sãrbãtorile populare ale þãranilor frumos înmuguritã/ De mâna Domnului nostru zãmislitã”.europeni. Primãvara sau la începutul verii, sau chiar la solstiþiul de În mai multe zone din Franþa, de 1 mai se colinda din casã în varã exista ºi mai existã ºi acum în unele pãrþi ale Europei obiceiul casã, colindãtorii primeau daruri, ºi la rândul lor plantau copaci mici sã mergi în pãdure, sã tai un arbore ºi sã-l aduci în sat unde va fi pus cu ramuri în faþa gospodãriilor. Þãranii ruºi tãiau din pãdure un în pãmânt în mijlocul veseliei generale sau oamenii taie crengi din mesteacãn tânãr ºi îl aduceau în sat înveºmântat în haine femeieºti, pãdure ºi le pun pe fiecare gard. Scopul acestor obiceiuri este de a împodobit cu panglici.duce acasã, în sat, binefacerile pe care spiritul arborelui are puterea În Suedia, tinerii în ajunul zilei de 1 mai colindã cu câte un sã le acorde. De aici obiceiul, respectat în unele locuri, de a sãdi un mãnunchi de ramuri de mesteacãn în mânã cu scripcarul satului în arminden în faþa fiecãrei case sau de a purta armindenul satului din frunte, fac urãri de bine ºi rostesc rugãciuni, unde sunt bine primiþi poartã în poartã, pentru ca toate cãminele sã-ºi poatã primi partea pun o ramurã înfrunzitã pe acoperiºul casei. Tot în Suedia, la din aceste binefaceri”. Stockholm, se pun în vânzare mii de „stâlpi de mai” (May Stinger),

Deºi despre România, datoritã impedimentelor lingvistice, împodobiþi cu flori, panglici, coji de ouã aurite. La fel se întâmplã în Frazer nu avea informaþii – numai despre Transilvania, dar în Germania unde, la 1 mai, se aduceau în sate brazi împodobiþi. contextul politic de dinaintea primului rãzboi mondial – cele de mai Frazer dã în continuare numeroase exemple de acelaºi gen, care sus ni se par extrem de familiare. La fel, ºi relatãrile sale despre felul cuprind întreaga arie a Europei cu uimitoare asemãnãri, incluzând în care este performat obiceiul la diferite popoare din Europa. ipoteze ale lui Gheorghe cel Verde, care, ca ºi la români, este

O scriere englezã din 1682 menþioneazã cã în ajun de 1 mai asociat uneori cu sãrbãtoarea de la 1 mai. fiecare familie aºazã în faþa casei o tufã verde cu flori galbene, iar în Armindenul poate fi considerat pe drept cuvânt o adevãratã þinuturile în care se gãseºte mult lemn se aduc arbori înalþi ºi zvelþi, sãrbãtoare a întregii Europe. Rãdãcinile dendrolatriei îºi coboarã care se menþin verzi aproape tot anul. Sunt amintite mai multe profunzimea pânã în zorii umanitãþii, în paleolitic. Identificarea þinuturi din Anglia, în ziua de 1 mai tinerii se sculau înainte zorilor, existenþei umane cu cea a arborelui este un loc comun în folclorul plecau la pãdure cu muzica în frunte ºi suflând din corn, iar la majoritãþii popoarelor. Cele mai vechi mãºti de la serbãrile populare rãsãritul soarelui se întorcea în sat cu buchete ºi cununi de flori au fost ºi ele de naturã vegetalã.pentru împodobirea caselor. La întoarcere se intra ºi cu cântec: „Am În sufletele noastre, în adâncul zonelor arhetipale se hoinãrit o noapte întreagã/ ªi o bunã parte din zi;/ Iar acum venind pãstreazã, conºtient sau inconºtient, aceastã adorare comunã a dinspre casã/ Aducem cu noi o veselã cununã./ Iatã, cã aducem o vegetaþiei ºi arborilor la fiecare 1 mai.

Cântecul gintei latineMircea COLOªENCO

relata în memoriile sale Marie G. Bogdan organizatorilor. În numele lor, Alphonse La începutul anului 1878, Societé (Autrefois et aujourd'hui 1920-1923, Roque-Perrier, secretarul comitetului, i-a pour l'Études des Langues Romanes din 1929, p.84), fiica poetului, acesta s-a trimis , la 19 mai 1878, urmãtoarea Franþa publica în Revue des langues rãzgândit cu cinci zile înainte de termenul telegramã: „Jury composé de Mistral, romanes organizarea, la Montpellier, a de predare a manuscrisului (15 mai) ºi cu Tourtoulon, Quintana, Obedenaru et concursului miºcãrii felibriene a poeþilor douãzeci de minute înaintea plecãrii Ascoli vous decerne le prix du chant latin. provensali, care scriau în dialectul trenului din gara Mirceºti, expediind Vous attendons.” / „Juriul compus din occitan, întru pãstrarea acestuia ºi

M i s t r a l , Tou r tou lon , Qu in tana , reînvierea literaturii provensale. Este Obedenaru ºi Ascoli v-a decernat în vorba de miºcarea Le Félibrige, ce unanimitate premiul cântecului latin. Vã preluase vechile tradiþii medievale, cu aºteptãm.” / Trei zile mai târziu, Albert de Les jeux floraux ºi Les Cours d'amour, Quintana y Combis, fondatorul ºi create de celebra Clémence Isauré la preºedintele grupãrii felibriene, i-a 1490, reluate, ulterior, la 21 mai 1854, dar expediat ºi el o telegramã entuziastã: definitiv constituite, la 21 mai 1876, la „Recevez avec mes félicitations cordiales Avignon, de Fr. Mistral ºi discipolii sãi, les voeux que nous formona pour la sãrbãtorire ce continuã ºi în prezent.Roumanie. Vous qui étes un grand poète, Concursul avea mai multe secþiuni veuillez être l'écho des sympathies des (filologie, prozã, poezie) pe tema poètes latins réunis à Montpellier”. / Cântecul Latinului, cu care prilej se „Primiþi, împreunã cu felicitãrile mele acorda Marele Premiu, datorat lui cordiale, urãrile pe care le facem Quintana y Combis, deputat în Cortesuri, României. Dumneavoastrã, care sunteþi constând într-o cupã simbolicã de argint, un mare poet, binevoiþi sã fiþi ecoul celei mai bune poezii.poeþilor latini reuniþi la Montpellier”.Vasile Alecsandri a aflat din presã

Cântecul gintei latine a fost tradus despre acest concurs, hotãrându-se sã în limbile francezã ºi italianã ºi pus pe participe cu scopul de a prezenta o probã note de compozitorul Filippo Marchetti, de limbã poeticã românã, ca dovadã de chiar în timpul concursului.limbã neolatinã, ºi mai puþin râvnind la

Vestea s-a rãspândit în întreaga Cântecul gintei latine, sub motoul Apa premiu. Baronul Ch. de Tourtoulon, lume, premierea fiind interpretatã ca un trece, pietrele rãmân, lui Mihail preºedintele manifestãrii, l-a invitat omagiu adus poporului român care, deºi Obedenaru-Gheorghiade, agentul personal, la 3 mai 1878. Poetul a rãspuns departe de Roma, ºi-a pãstrat, timp de diplomatic al României în capitala negativ printr-o telegramã expediatã de douã milenii, identitatea ºi tradiþiile latine, Franþei, care l-a predat personal fratele sãu Iancu. Totuºi, dupã cum va

ELANUL

12

Nr. 110 - aprilie 2011iar în 1878 dobândise v ictor ia venire...” Sub cer senin, în aer cald,

independenþei în rãzboiul turco-ruso- Ceea ce trebuie adãugat este faptul Ea se mirézã'n splendid sóre,

român. cã, la concursul din 1878, au mai Se scald'n mare de smarald.

Poetul i-a rãspuns lui Quintana, participat cu poezii alþi doi români, o

m u l þ u m i n d u - i c u a m a b i l i t a t e : persoanã din Târgu-Mureº, rãmasã Latina gintã are parte

„Îndreptându-ºi preþioasa simpatie anonimã, ºi dr. Romulus Scriban, din De alle pãmêntului comori,

asupra þãrii mele, Societatea limbilor Galaþi, care, de asemenea, nu a fost ªi mult voios ea le împarte

romane mi-a fãcut ºi mai scumpã identificat de istoria literarã. Cu celle-l-alte a ei surori.

pronunþarea sa în favoarea mea. Dar e terriblé'n mânie

Binevoiþi a fi interpretul aceloraºi Când braçiul ei liberatorCântul gintei latinesentimente pe lângã confraþii latini ºi Lovesce'n cruda tiranie,

personal sã primiþi sincerele mele Se luptã pentru al seu onor.Latina gintã e reginãmulþumiri”. Totodatã, i-a adresat lui Între alle lumii ginte mari.Frédéric Mistral, bardul provensal, o La diua cea de judecatãEa pórtã'n frunte o stea divinãscrisoare plinã de recunoºtinþã. De-abia Când, façiã'n cer cu Domnul sânt,Lucind din timpii seculari.în 1882, Vasile Alecsandri îi va cunoaºte Latina gintã a fi'ntrebatã:Menirea ei tot înaintepersonal, cu ocazia urmãtorului concurs, „Ce a fãcut pe acest pãmênt?”Mãreþ îndréptã paºii seiþinut din patru în patru ani, fiind primit ca Ea va respunde sus ºi tare:Ea merge'n capul altor ginteun oaspete de vazã. Vizita s-a „O! Dómne, 'n lume cât am stat,Vernd lumina'n urma ei.sedimentat în amintirea localnicilor, În ochii sei plini de admirare,

Elena Vãcãrescu subliniind acest fapt Pe tine te am represintat!”Latina gintã'i o verginãcinci decenii mai târziu, în 1927: Cu farmec dulce, rãpitor.„Pretutindeni, la Avignon, la Toulon, la Mirceºti, 1878Strãinu'n façiã'i se încinãMarsilia, numele bardului de la Mirceºti ªi pe genunchi cade cu dor,m-a întâmpinat ca semn de bunã Frumósa, vie, zîmbitóre,

Le chant de la race latine Il canto della razza latina Lou cant dou latin

La race latine est la reine Prima fra tutti i popoli Es reino la raço latinoDes grandes races d'ici bas; Sta la latina gente, Entre tóuti li grandi gentAu front elle porte, sereine Regina Ell' e; da secoli A soun front trelusis divinoUn astre aux éternels éclats. Un astro il piu fulgente Uno estello, au traves di téms.Son destin en avant la jette La cinge il fronte, e nobile Lou destin l'endraio: elo, fiero,Sur le chemin de la grandeur, Dall' Orto all' Occidente Lou seguis d'un pas majestuos;Des peuples elle marche en tete Versa una luce vivida Di nacioun marcho copouliero,Les éclairant de sa splendeur. Sull' arme che lascio. Vejant sus si piado un lum blous.

La race latine est encore E incantatrice vergine Es uno viergo bello e misto,La vierge au front charmant et doux La stirpe di Quirino, Qu'enfado emé soun biais galant;L'étranger qui la voit l'adore Fro lo straniero attonito L'estrangié se clino a sa vistoEn s'inclinant a deux genoux. Prostrare in uno inchino: E d'a geinoum toumbo, belant.Sous l'azur plein d'haleines chaudes Bella, vivace ed ilare Alurado, courouso e gaio,La belle au sourire vermeil, Nell' aer su o divino, Dins l'er tébi, sout lou ceu clar,Que baigne une mer d'emerandes Si scalda in sole splendido, Au souleu rajant se miraioA pour miroir son grand soleil. Mar di smeraldo Ell' a. E choupo si ped dins la mar.

La race latine, en partage, Latina gente e florida A sa part, qu'es la plus poulido,A les trésors universels D'ogni del suol richezza, De la terro e de si tresor;Qu'avec ses so urs elle partage Che ale Sorelle provvida S'uno sorre afamado crido,Dans ses élans tout fraternells Largisce con gajezza: Partajo em' elo de grand cor.Pourtant terrible est sa furie, Ma e nel furor terrible Mai e terriblo dins sa laquo,Quand, de son bras libérateur, La tirannia disprezza, Quand, piei, di tiran en tremourBrisant la dure tyrannie, Ed arma il braccio vindice Soun bras castigo li magagno,Elle lutte pour son bonneur ! Quand il suo onor lu vuo. O que lucho pör soun ounour.

Au jour de justice divine, E allor, nel giorno ultimo Vengue un jour l'ouro soubeiranoLorsqu'au ciel le Dieu tout puissant Che ai popoli e serbato, Quand, amount, lou Dieu tres copnáutDemandera : « Race latine LA stipite de Lazio Ié demandara; „Gént roumano,Qu'as tu fait sur terre, en passant ? » Da Dio fia interrogato: Qu'as fa sus lou sou terrenau?”Elle repondra toute fiere : „Nel mondo in tanti secoli Elo respoundra, d'un fier aire:– « Tand que j'ai la – bas existé, Che fésti?” A me fu dato „Tant qu'istere sus terro, es ieuAux yeux étonnés de la Terre – Rispondera – „tua immagine Que, devans li pople amiraire,Seigneur ! je t'ai representé ! » Rappresentar cola.” T'ai representa, Segne Diéu!”

Trad. în francezã de Aug. Clevel, Trad. în italianã de Domenico Muti, Trad. în provensalã, de A. de Gagnaud,21 mai 1878 11 iunie 1878 martie 1885

13

ELANUL Nr. 110 - aprilie 2011Hymnus de la nazion latina Estirpe latina Canto al pueblo latino

La latina sco regina Estirpe rainha é la latina La hermandad de naciones latinas,Meina las naziuns dil mund Das que no mundo tem grandeza; luce hey entre los pueblos como una noble reinaCun la stella schi divina, Na fronte porta estrela divina que portara en la frente una estrella divinaCh'ella porta sin siu frunt. Luzindo nos tempos com nobreza. ilustrando al orbe con su luz eterna.Ella marscha plein luschezia Em seu destino, altiva em frente A través de los siglos, su destino inmutableOrdavun a las naziuns, Os seus passos sempre encaminhando, marcha a la cabeza del mundoE sin via spir clarezia Vai adiante de qualquer gente

dejando tras sus pasos una estela imborrableRas' en tuttas direcziuns. A sua volta luz espalhando.

de luminosa paz que avanza hacia el futuro.

La latin' ei ina fina Estirpe virgem é a latina,La estirpe latina como una antigua diosa,Dultscha giurna plein încont: Com doce encanto arrebatador;dulce y sonrierrte de arrebolado encanto,Avon ella, spert s'inclina A seus pés o estrangeiro se inclinabajo el cielo sereno refulge mas hennosaMintga jester suspiront. A joelhando de saudade e amor.y al espacio infinito ella extiende un abrazo.Ell' in rir migieivel spenda Formosa, viva e sorrienteEn las luces del alba refleja su esplendorSut in cauld e clar azur, Sob o céu sereno, quente ar, y trabqzuka se bana en un mar de esmeraldas;E plascheivel seresplenda Espelha-se no sol reluzente,todos, ante su nombre, se inclinan con amorEn la mar plein terlischur. Banha-se no esmeraldino mar.y caen de hinojos a sus divinas plantas.

La latina che domina A latina estirpe em toda a parteSur tresors d'immens valzent, Tesouros tem e muita beleza La comunidad de latinas gentesCun las soras part' adina E tao alegremente ela reparte con las otras hermanas generosa comparteQuels tusors da cor bugient: Com as outras irmas a riqueza. las riquezas del suelo, que heredó, ingentes;Mo terribl' ei greta sia, Mas é terrível em balentia pero, noble y generosa, su odio es implacableCu' la va en il combat Quando o seu braço libertador cuando es agredida y lucha por su honor.Cunter criua tirannia Luta com a crua tirania Levantando su brazo, libre y poderoso,Per honnur e libertat. Erguendo-se honrado e vencedor.

a los crueles tiranos golpea sin temor.

La latina zund regina E quando no dio de JuízoY cuando llegue el día que, ante el Juez Divino,

Tema muossa sin siu frunt A esta estirpe for perguntadosu misión en la tierra le sea demandada,

Cu'l Derschader examina Perante o Senhor no Paraísola unidad de naciones de abolengo latinoElla a la fin dil mund Sobre o que neste mundo há obrado,responserá, entonces, con la frente muy alta:Ell' ad el lu fustig rispunda: Tornará alto com decisao:„Oh Dios, tu gloria y nombre yo he representado„Jeu, ch' il mund ha admirau, „Enquanto, Senhor, no mundo andeiante todos los ojos absortos y en suspenso.”Hai, o Segner, dign avunda Seus olhos com admiraçao

Tei sil mund representau!” A Tua glória representei!”Trad. în spaniolã de Luis Hernan Ramirez,

1978Trad. în rhaetoromanã de Alphons Trad. în portughezã de José Betancourt Tudor, ian.-febr. 1896 Gonçalves, 1978

Solis radiis, – ut intactaGens latina A latin népek dalaVirgo – lavatur, ut divina

In aqua maris smaragdina.A. A latin nép dicsö királynöC.Celebres inter terrae gentes A föld nagy népei közott;Latina gens est et opulens,Tum dites... magnas, tum potentes Hord égi szikrát homlokán ö,Multos thesauros possidens,Latina gens adest Regina, Ragyogva századok fölött.In quibus et eius sororesCui insidet stella divina, És küldetése csak elöreHabent partes haud minores.Quae luxit, lucet luce rara Indítja büszkén lépteit;Tirannidem, si est fractura,Per secula omnino clara; A többi népek vezetöje,Et libertatem defensura,Voluntas eius est processus, Nyomán, hol átmegy, fényt derít.Tunc est terribilis in ira,Elate suos regit gressus.Honestas eius exit pura.Est gestium dux ceterarum A latin népfaj hajadon lány,

Et vera lux orbis terrarum. Igézö, kedves báj-alak;D. Az idegenek öt meglátván,At in extrema illa dieB. Hódolva térdet hajtanak.Adsistens Deo de facie,Est virgo pura gens Latina, Szép és vídám, mosolygó, tiszta,Interrogata Latina gens:Nam mansuetudine divina Ege derült, a lég meleg;„Quid fecisti?” in terra vivens,Ac est praedita vi Circaea... A napban tükrözödik vissza,Illa respondebit sonoreOmnes dulces incantas ea. Smaragd tengerben fürdve meg.Et alti-sono cum clangore:Barbarus..., quo illa procedit„O, Dominte! donec in mundo,Lubens ei genua flectit. A latin népnek jutott bövenIn orbe terrarum rotundo,Vivax est, pulchra et serena, A földnek minden kincsiböl,Eterno pro verro pugnavi –Nam rebus nullis est egena; S testvéri közt ö egyenlöenDevote Te representavi.”Puro sub coelo, in salubri. Mind azt örömmel osztja föl.

Aëre et suave – olenti: De borzasztóvá lesz haragja.Trad. în latinã de Demetriu Fechete, iulie Imago illius refracta Midön láncztördelö karát,1878

ELANUL

14

Nr. 110 - aprilie 2011Lesújtja durva zsarnok fajra Gleich einer holden Jungfrau zeigt sich

S becsületért vív nagy tusát. Uns die latein'sche Rasse schier;

Der Fremde, ihr begegnend, neigt sich

S ha eljövend a végítélet, Und kniet voll Sehnsucht hin vor ihr.

Az Úr elött fönn megjelen Gar schön und mild, stets Lächeln spendend,

S az kérdi majd a latin népet: Strahlt sie in reiner Himmelssphär',

„Mit tettél a földön te lent?” Sich spiegelnd in der Sonne blendend,

– „Uram” – szól ez önérzetében, Sich badend im smaragd'nen Meer.

Mit ott jártam földed felett, –

Világod bámuló szemében, Viel von den Erdenschätzen allen

Én téged képviseltelek.” Nimmt die latein'sche Rasse ein,

Vol Güte und mit Wohlgefallen

Trad. în maghiarã de Iosif Vulcan, Theilt sie sich mit den Schwestern d'rein.

7 iulie 1878 Doch furchtbar kann im Zorn sie werden,

Wenn den befrei'nden Arm sie schwingt,

Zu strafen Tyrannei auf Erden,

Wen sie um ihre Ehre ringt.Hymne der lateinischen rasse

Wenn einst, da sein Gericht wird tagen,Als Konigin der grossen RassenIn Himmel Gott, sie schauend an,Steht die latein'sche obenan;Wird die latein'sche Rasse fragen:Ihr strahlt ein Stern, der nicht verblassen„Eas hast auf Erden Du gethan?”Jahrhunderte von Zeiten kann.Dann sprich sie, laut zur Antwort gebend:Wie ihr's bestimmt ist, vorwarts schreitend,„O, Herr! so lang auf Erden ich,Zieht sie voll Stolz durch diese WeltHab' ich Bewunderung erlebend,Und wo sie ziecht, die Rassen leitend,Gar würdig stetz vertreten Dich!”Beleibt lichtvoll ihre Spur erhellt.

Trad. în germanã de L.V. Fischer, 1890

Contrazise, dar zise, totuºi Valeriu NEªTIAN

Gânditorul, scriitorul, moralistul EMIL CIORAN ar fi mplineºte o jumãtate de veac de la moartea lui Lucian Blaga, Ion împlinit în 2011, la 8 aprilie, 100 de ani! Cei care l-au cunoscut Barbu, Gala Galaction, Cezar Petrescu, Mihail Sadoveanu, ºi este mãrturisesc cã-l au atât de viu în amintire, încât parcã nu le vine centenarul naºterii pictorului ºi desenatorului Viorel Herºcovici-sã creadã cã acest mare contemporan ar fi putut fi astãzi chiar Huºi...Or, Cioran ocupã un loc distinct printre aceste personalitãþi aºa încãrcat de ani. referenþiale.

În dicþionare de ultimã orã, autorul “Schimbãrii la faþã a 1 La Paris, bunãoarã, unde plecase în februarie 1941 ºi de unde României” este prezentat, de regulã, ca un “scriitor francez de

nu va mai reveni niciodatã în þarã, intelectuali români ºi strãini origine românã”, cu o viziune scepticã ºi tragicã asupra existenþei marcanþi îºi aduc aminte de el ca de cineva de care s-a despãrþit ieri- omului în istorie ºi-ntr-o lume absurdã, supusã “descompunerii”. Un alaltãieri... filozof al “disperãrii” ce cultivã eseul, stilul aforistic ºi paradoxul,

Posteritatea lui Cioran îi rosteºte numele cu respect mereu respingând “sistemele” º.a.m.d. Corect? Bineînþeles! In sporit, pe mãsura creºterii convingerii, de la o generaþie la alta, cã a enciclopediile strãine, aprecierile diferã, în funcþie de... în funcþie fost o somitate, pe traiectoria nu de puþine ori ezitantã ºi sinuoasã la de...care ne-a obligat, ca naþiune, locul nostru geografic ºi destinul Altmiteri, existã în prezent douã linii ale criticii ºi istoriei istoric propriu. noastre. Una, instituþionalã,”oficialã”, care are în spate

Fireºte, nu lipsesc incriminãri de facturã totalitaristã, puneri la Universitatea, Academia, elaborarea manualelor ºcolare º. a., ce-a colþ! stabilit o “tablã de valori” încremenitã, impusã de norme ideologice

Dupã o sutã de ani, în care bio-bibliografia-i remarcabilã ne ºi ale cenzurii. Reprezentanþii acesteia percep principilul aratã cã n-a absentat aproape niciun moment din atenþia pro sau democratic al pluralismului punctelor de vedere ca pe o mare contra a cercetãtorilor, se cunoaºte despre dânsul - în afarã de “primejdie” la adresa poziþiilor dobândite în timp, apãrate cu dinþii, la aproximaþii, zvonuri, legende - cam tot ceea ce s-a putut ºti. Astfel adresa învãþãturii “unice” ºi a tabuizãrilor “consacrate”. A doua, încât o evocare neacademicã, se pare, e prisoselnicã. Cu toate alternativã, ilustratã de autori din þarã sau din diaspora, care, în acestea, pot fi redescoperite mãcar o la turã-douã, câteva genere, nu-s oficialitãþi, nici cadre didactice conformiste. El propun amãnunte rãmase ascunse ori acoperite de uitare, din viaþa, însã unghiuri critice distincte, chiar opuse, cu rol benefic al dezbaterii mai ales din contribuþia lui inestimabilã la o nouã orientare a culturii libere ce sparge monopolul de opinie ºi idei. Evident, cele douã ºi spiritualitãþii umane. Este o deschidere de uºi deschise reieºitã lamuri in anumite privinþe se interfereazã.din frecventa ºi obligatoria sintagmã onestã “precum s-a mai spus”? S-o spunem de la capãt, “vina antisemitismului” atârnã

Fie! Dar e o ºansã mai degrabã a rememorãrii, a adâncirii aproape toatã pe umerii scriitorului. Intre anii 1933 ºi 1935, Cioran anumitor aspecte ignorate, într-adins scãpate din vedere deoarece, se afla la studii la Berlin, cu o bursã Humboldt. Iar din 1932 el era acum, ar deconcerta... membru al Asociaþiei de arte, litere ºi filozofie “Criterion”', a cãrei

Mai cu seamã semnalarea aceasta ocazionalã este oportunã activitate publicã e interzisã ulterior de autoritãþi. Între 1934 ºi 1937 tinerilor studioºi doritori de informare ºi adevãr, bursierilor sau publicã patru cãrþi “controversate”: “Pe culmile disperãrii”, “Cartea

doctoranzilor duºi în occident, ca sã înveþe ºi altceva decât buchea amãgirilor”, “Schimbarea la faþã a României”, “Lacrimi ºi sfinþi”. Însã manualului/cursului; altceva decât corectitudine politicã, gândire cea de-a treia operã este supusã constant unui tir concentric de unicã, plus “alteritate” amoroasã. Din raþiuni de ani rotunzi de atacuri, acuzaþii, demascãri º. cl. într-o manierã aparte.aniversare, sã ne fie îngãduit a aminti, cã în Anno Domini 2011 se- Numai cã ediþia din 1990 tipãritã la Humanitas, “definitivã” e

15

ELANUL Nr. 110 - aprilie 2011prefaþatã de autor, care mãrturiseºte cã a suprimat “câteva pagini op-ul “Le tentation d'exister” (Gallimard, 1956), pe întinderea unui pretenþioase ºi stupide” (în realitate un capitol întreg, al IV-lea, capi- capitol întreg, “Un popor de solitari”! F. S. N. a fãcut sã fie ales,în tolul central al scrierii) ºi”nimeni nu are dreptul s-o modifice”. Deºi tot primãvara lui 1990, membru de onoare al Uniunii Scriitorilor din nimeni” nu poate interzice mãcar “curiozitatea” legitima de a România, graþie anumitor retractãri zgomotoase agreate de cercuri cunoaºte ediþiile neepurate anterioare (din 1937 ºi 1941) care nu-s evreieºti? S-o considerãm una din multele speculaþii puse pe puse la index prin vreo recenta legislaþie autohtonã ori europeanã... seama “schimbãrii la faþã” a autorului “Tratatului de descompunere”,

Pentru a ne lãmuri asupra motivelor acestei “suprimãri” al”Silogismelor amãrãciunii”sau al “Cãderii în timp”...!neºtiinþifice, e suficientã citarea câtorva cugetãri ale filozofului, Exegeþi înzestraþi ºi probi au luat desigur sub microscopul

5spicuite din capitolul cu pricina. Analogia cu unele afirmaþii omului de ºtiinþã opera cioranianã. Au apreciat ºi au tras concluzii. eminesciene (din articole politice) nu-i întâmplãtoare. In cununa omagialã care se oferã la Emil Cioran nu putem împleti

De exemplu: “Un organism naþional sãnãtos se verificã aici decât modeste cetini de brad, ecou al unei lecturi stupefiante. totdeauna în lupta împotriva evreilor, mai cu seamã atunci când Existã trei teme obsedante la el: a) România ºi românii; b) moartea, aceºtia prin numãr ºi prin obrãznicie invadeazã un popor”...”Evreul nihilismul faþa de viaþã ºi faþã de rosturile ei; 6) Dumnezeu, este întâi evreu ºi apoi om”...”Din cauza structurii particulare a creºtinismul, sfinþenia. Cum se vãd aceste orizonturi din perpectivã spiritului ºi a orientãrii lor politice, care se opune tuturor miºcãrilor de cioranianã? Se cunosc: rãbufnirea la adresa compatrioþilor sãi auto-conºtiinþã naþionalã, ei se diferenþiazã la anumite rãspântii carpato-danubieni, radicala negare a rosturilor vieþii, trufia cu care

6istorice atât de mult de naþiunea respectivã, încât adversitatea s-a raportat la ideea existenþei lui Dumnezeu.reciprocã se pretinde soluþionatã”...”Aici trebuie cãutatã sursa Totuºi, totuºi, dincolo de negarea cvasiabsolutã, sunt antisemitismului militant, iar nu a antisemitismului sentimental. Ei au detectabile abundente reflexe luminoase, afirmative. De pildã, criticat totdeauna România, dar au considerat orice tentativã de Cioran acuzã punctual în “Schimbarea la faþã...”',,o Românie consolidare în afara de o democraþie convenabilã (lor n.n.), ca mediocrã, domoalã, resemnatã”, “cu un popor inert”, complãcându-,

reacþiune, barbarie, etc.”...”Noi, românii, nu ne putem salva decât se într-un”somn istoric” milenar (remarcã de actualitate?). prin altã formã politicã”...”Regimul democratic ai României (de pânã Comportamentul sãu real impus de situaþii concrete nu de retorica în 1937, n. n), n-a avut altã misiune decât sã apere pe evrei ºi nihilistã? Sã-i dãm cuvântul: “Deºi am o pãrere cât se poate de capitalismul iudeo-român”... sumbrã despre viaþã, am fost totdeauna pasionat de existenþã.

“Schimbarea la faþã” nu a României, ci a lui Cioran, se va Aceastã pasiune a fost atât de mare, încât s-a transformat într-o produce fatalmente. Astfel în revista francezã “L'Arche”, de pe luna negare a vieþii, eu neavand mijloace sã-mi potolesc pofta de viaþã. februarie 1990, el scria textual: “Evreii sunt plãmada popoarelor, Nu sunt, aºadar, un om dezamãgit, sunt mai degrabã ruinat pe

7fãrã ei, þãrile pe unde trãiesc se ofilesc ºi devin triste. Plecarea lor dinlãuntru de prea multã încordare”. Punct.masivã din România poate fi consideratã ca o mare tragedie. Astãzi Vizitându-l la locuinþa lui din Paris (de la etajul ºase, fãrã am încredere în Frontul Salvãrii Naþionale”. În ziarul “Le Nouvel ascensor, într-un imobil vechi), la 11 decembrie 1979, pe Observateur”, din 28 decembrie 1989, deja fãcuse o “mãrturisire de “gânditorul fruntaº al culturii occidentale” cum considera presa credinþã”: “Am încredere în Ion Iliescu. ªtiam de multã vreme cã el francezã ºi germanã, N. Steinhardt îl provoacã la o discuþii despre

4era speranþa României!” credinþa religioasã! “Filozoful nu o concepe decât sub forma ei pur Lucruri spuse în aparenþã cu aceeaºi ardoare, recunoaºtem, misticã” dezvãluie autorul “Escalelor în timp ºi spaþiu”, “practicatã

doar cã merg în sens invers. Dar are importanþa capitalã sensul?!? prin interiorizare ºi contemplaþie, când existã posibilitatea ivirii unor Sã ne luãm libertatea unor decantãri, necesare. La numai 35 clipe de extaz, fie el cât de scurt...” ªi mai departe: “Uniunea cu

de zile dupã moartea lui Cioran din 20 iunie 1995, cotidianul “Le divinul, cu absolutul, cu l'au-dela, iatã secretul fericirii ºi dovada Monde”' începea sã publice o serie de articole de culpabilizare a nefãþãrniciei pentru credincios…Restul nu-i decât formalism ºi

8personalitãþii sale. I se reproºa antisemitismul, nesinceritatea habotnicie. Obicei. Ceea ce explica revolta lui Nietzsche”.retractaþiilor tardive, falsitatea º. a. In însuºi ziarul al cãrui Îi este cu prisos cititorului nostru? Dacã nu, adãugam o colaborator asiduu fusese Cioran. Autorul lor era un tânãr secvenþã din “Pe culmile disperãrii”: “Prin orice pot cãdea în lumea specializat în cultura românã, ce-ºi susþinuse doctoratul cu asta, numai printr-o mare iubire nu. Iar atunci când iubirii tale i s-ar “'Schimbarea la faþã a României”, pe nume Pierre Yves Boissau. Fu rãspunde cu dispreþ sau indiferenþã, când toþi oamenii te-ar semnalul (ocult?) ce declanºã campania inchizorialã, ai cãrei abandona ºi când singurãtatea ta ar fi supremã pãrãsire, toate faimoºi protagoniºti (de fapt, procurori, comisari ideologo-politici) razele iubirii tale ce n-au putut pãtrunde în alþii ca sã lumineze sau sunt: Alexandra Laignel-Lavastine, Marta Petreu, Jean Ancel, Radu sã le facã întunericul mai misterios, se vor rãsfrânge ºi se vor Ioanid, Leon Volovici, Norman Manea et. comp. reîntoarce în tine, pentru ca în clipa ultimei pãrãsiri strãlucirile lor sã

Bunul simþ al adevãrului obiectiv, neetnic, ne determinã sã te facã numai luminã ºi vãpãile lor numai cãldurã”'. Nebânuite sunt susþiem cã Emil Cioran poate fi acuzat de antisemitism doar în resursele de luminã ale spiritului cioranian! ªi nu iubirea este cea mãsura în care este acuzat de antiumanism, în înþelesul mai mare virtute creºtinã?...Cum poþi sã fii român? se întreabã mizantropiei lui funciare, în mãsura în care s-a luat de piept cu Cioran în “Ispita de a exista”, neascunzându-ºi oroarea faþã de lumea, cu Dumnezeu, cu Iisus Hristos (el, fiu de preot!), cu secolul al numeroºi români exilaþi cu intuiþia faptului cã timpul pentru rãspuns XX-lea, cu condiþia umanã, cu problema romanitãþii ºi a României. se poate prelungi în moartea care nu vindecã nostalgiile trecutului. El a fost antiiudeu, cum a fost ºi antiungur, antirus, antiromân. Dacã Cum poþi sã-þi pãstrezi identitatea ºi sã trãieºti în altã culturã decât a fãcut acest lucru cu poporul sãu, n-avu dreptul sã ia atitudine faþa cea de origine? Existã mai multe feluri de a fi român, un mod pozitiv de accidentele istorice? Convins fiind cã dispãrând cauzele care le- ºi altul negativ. Nostalgic, bolnãvicios, plângãreþ ori categoric activ. au provocat, vor dispãrea ºi atitudinile susamintite, ca efect al lor. Eºti mândru de originea româneascã, sau, dimpotrivã, îþi e ruºine cã

S-apoi, în momentul în care a scris acele pagini demonizate, eºti român ºi-þi ascunzi originile? Nu doar în Parisul comunizant nu ºtia cã va veni holocaustul, lagãrele de concentrare din postbelic, ci oriunde în lume subzistã drama existenþialã. Cu Germania. Nici prin gând nu-i trecea de eventualitatea exterminãrii precãdere într-o Franþã condusã de stânga ºi extrema stângã, în rasiale. Dupã cum nu bãnuia, credem cã numeroºi evrei vor comite, care mediile intelectuale (cu excepþia meritorie a dreptei) s-au nu peste mulþi ani, atrocitãþi, crime împotriva românilor, dovedit refractare în ce priveºte solidarizarea cu conaþionalii noºtri distorsionând istoria în vederea instituirii unui mit exclusiv al persecutaþi, care luaserã drumul închisorilor comuniste ori s-au genocidului antisemit; în scop politic, economic (extorcare risipit în lume ca sã scape de urgia vremurilor. Puteai fi român ade-defonduri) ºi de culpabilizare a celorlalte naþiuni la nesfârºit, fãrã o vãrat dezavuând cuvintele tunãtoare, sentenþioase, ale lui J. P. analizã criticã, asumarea responsabilitãþii propriilor acþiuni Sartre, cã “anticomuniºtii sunt niºte câini”? Refuzând participarea la reprobabile, precum se pretinde alte popoare. crima organizatã de bolºevici împotriva Neamului, dar sã accepþi

Socotim cã pentru a înþelege complexitatea acestei serii de judecata unui Occident întors pe dos, insensibil la suferinþelor anti-, trebuie sã o raportãm la situaþiile politico-naþionale specifice majoritãþii celor aflaþi dupã Cortina de fier? “Dezicerea” lui de care i-au dat naºtere. românism ºi de trecutul “deocheat” (“fascist”!) se cuvine înþeleasã

La urma-urmelor, tema evreilor e abordata apologetic de E. M. ca o formã de supravieþuire, altcumva expulzarea sau lichidarea sa Cioran (cum semna în cãrþile apãrute postbelic în limba francezã) în era posibilã. Cioran se cãdea sã-ºi camufleze trãirile, sã-ºi regizeze

ELANUL

16

Nr. 110 - aprilie 2011mãiestrit discursul? Drum sigur ferit de atacurile cabalei (inclusiv ale corespondenþa, articole, studii, teze de licenþa ºi de doctorat, note. masoneriei), de distrugerea imaginii sale publice. Detractorii Tot fusese dânsul câteva decenii “înger negru” , “nazist',' “ trãdãtor”, recrutaþi dintre gauchiºtii notorii ai Franþei sau dintre invidioºii repre- “înrãit duºman al poporului muncitor,” cum îl afuriseau ºi pe la zentanþi ai anumitor forþe oculte, beneficiari de influeþã, putere, bani, cursuri universitari oportuniºti, la lecþii ºcolare manualiste belferi

9 afoni, dreptcredincioºii unei ideologii monstruoase. La chemarea la îl doreau un învins iremediabil. ordine anumitor “experþi”, specialiºti în demascãri vigiliente, ca Dar, Cioran - spre necazul lor - a rãmas acelaºi spirit revoltat Henri Wald, pentru care Cioran era un “filozofi al disperãrii din tinereþe. (In speþã, denigratorii vor sã disloce valorile naþionale, burgheziei româneºti”, Pavel Apostol, ce fredona recviemuri pentru pe români, din tiparele în care i-au aºezat o istorie milenarã.)“cadavrul moral rãspunzând la numele lui Cioran”, N. Gogoneaþã, Pe nedrept hulit azi de tot soiul de absenþi de la lecþiile ce înfiera “filozofia lui trãiristã, decadentã”', ªtefan Voicu etc. referitoare la procedeele cercetãrii ºtiinþifice ºi ale moralitãþii în viaþã Acþiunea de calomniere desfãºuratã în anii 1957-1953, comandatã ºi-n creaþie, trecuþii dintr-o tabãrã în alta, de la niºte idei la ideologic, la adresa lui Cioran, a avut participanþi activi diplomatul ºi contraidei, s-ar bucura copios de “chipul ºi a s e m ã n a r e a eseistul, colonel de Securitate conform declaraþiei lui Silviu Brucan, statuatã de slugã perpetuã. Dar n-a fost sã fie! Opþiunea sa liberã

11din anii interbelici pentru naþionalism radical, capabil sã Valentin Lipatti, care scria “Noi clãdim o þarã nouã, cu oameni noi contracareze bolºevismul internaþionalist ameninþãtor ºi ºi-þi fagãduim cã-þi vom traduce opera completã, ca sã ºtie ºi democraþia plutocratic n-a avut efecte nocive irecuperabile. generaþiile viitoare cum aratã un filozof al minciunii ºi josniciei”;

Pretinzând cã vorbesc peremptoriu în numele unui întreg Alexandru Mirodan ce-1 considera pe gânditor un “aliterator”', neam, contestatarii lui Cioran, nu zãbovesc mult pe drum ºi dau pe afirmat în strãinãtate, întrucât “nimicul renteazã” D. D. Roºca, Radu dinafarã râca (folosesc un eufemism!), o râcã veche, vie ºi Popescu, G. Cãlinescu, ªerban Cioculeseu etc.susþinutã: evazivul, contrazicãtorul, absurdul gânditor, care Cel care-a mãrturisit “Nu cred cã nu cred în România”, într-obiºnuieºte, “asemenea lui Nae Ionescu” a recurge la “supterfugii adevãr, s-a ºi dezis. De formã, socotim noi. Subînþeles cã verbale ºi la o beþie de idei”, a fost legionar. Da, autorul “Schimbãrii semnatarul nu ºi-a exprimat ºi vrerea lui cea adevãratã, sufletul, la faþã”, în 1937 s-a înscris în Miºcarea Legionarã. I s-a pus în carcã, conºtiinþa, opinia în actul sãvârºit: s-a menþinut la nivelul neutru ºi principal act de acuzare, pe lângã corespondenþa berlinezâ filo- necompromiþâtor, fãrã adâncime al formelor. Deºi forma implicã ºi naþional-socialistã publicatã în revista “Vremea”, conferinþa rostitã angajeazã adeseori fondul, iar distincþia dintre acestea, pe plan la Radio Bucureºti, în seara de 27 noiembrie 1940, “Profilul interior moral e câteodatã factice…Sã recunoaºtem, Mircea Eliade, al Cãpitanului”, apãrutã ulterior în publicaþia “Glasul strãmoºesc” Constantin Noica, Mircea Vulcãnescu, Aron Cotruº, Vasile (redactatã de poetul ºi prozatorul Ion Th. Ilea), din 25 decembrie Voiculescu, S. Mehedinþi, Gh. I. Brãtianu, V. Posteucã, N. 1940. Text encomiastic prilejuit de comemorarea asasinãrii Steinhardt, Petre Þuþea au refuza concesiile, cedarea, lepãdarea. fondatorului “Gãrzii de Fier”. ªi cam atât! Dar asta-i altã poveste…...Când în ultima parte a vieþii, pe Cioran îl

ªi bine! “Mentori spirituali” vestiþi, precum G. Cãlinescu- viziteazã la domiciul sãu din Paris, rue de 1'Odeon, Ion Halmaghi, ”divinul” , M. Sadoveanu-”Ceahlãul literelor româneºti”, un comiliton al avocatului Aurel Cioran, legionar de prim rang “inegalabilul”- T. Arghezi, “incoruptibilul” -M. Ralea º. a., au abdicat rãmas în þarã “nereeducat”, ºi-i istoriceºte filosofului despre dupã 1944 de la þinuta lor de intelectualã de elitã, coborându-se la ireproºabila comportare a acestuia în închisoare ºi ulterior, despre aceea de activiºti ai unui partid malefic,”proletar”; au adoptat cu rectitudinea pe care-a pãstrat-o constant pe linia neuitatului ideal la nonºalanþã o poziþie de admiraþie ºi glorificare a unor criminali care a aderat în tinereþe, autorul “Schimbãrii la fatã...” dãrâma zidul notorii pe care nu-i interesau þara, ci satisfacerea propriilor obiective de putreziciune creat împrejuru-i. ªi rosti cu curaj: “El a avut

12 antinaþionale; “venerând” conspiratori din naºtere, asasini cu sânge dreptate”. Cine ºtie sã tãlmãceascã aceastã scurtissimã mãrturie rece, ce stau pe munþi de cadaver, ca Lenin, Stalin creatorii primului de tainã, e bine. Cine nu, îl priveºte.”Sã te fereºti de extremismul sistem inuman totalitarist, transformaþi în adevãraþi semizei, în omului cãlduþ, nici rece, nici fierbinte. Un fanatic are o moralã: cea oameni nepereche în istorie ... de fanatic. Cãlduþul n-are nici una, în afarã de cea a confortului etic

Acum, stahanoviºtii cultului personalitãþii bolºevice sunt oferiþi în care se aflã. Odatã scos din acest confort, el e fãrã cruþare(...) tinerei generaþii, adulþilor neºtiutori “modele ireproºabile”de asemenea unui sângeros inchizitor”, scria prietenul sã Noica, în urmat(ªtefan cel Mare a fost “extremist” de stânga ori de dreapta?!? revista “Adsum”, numãr unic, 1940, p.1. ªi tot autorul lucrãrii Dar Iisus Hristos-”fundamentalistul”'?...) “Sentimentul românesc al fiinþei” aflat în “devenire” (desãvârºire)

Aºa se face cã încã din 1946, numele lui Cioran e trecut pe o perenã, încheia; “Neamul tãu va fi viu atâta timp cât îþi va fi dat sã 13lista neagrã de Siguranþã, alãturi de tineri ce studiaserã în Franþa în spui:Cred în România legendarã!”

1943-1944. În 1948, dupã desfiinþarea Poliþiei de siguranþã ºi înfiinþarea Securitãþi “poporului”, pe tabelul membrilor Legaþiei Note bibliografice:

române de la Vichy (sediul guvernului francez pro-Hitler în 1942-1. “Dicþionar enciclopedic ilustrat”, Editura Cartier, Bucureºti, 1999.1944), Emil Cioran figura în calitate de consilier cultural, alãturi de 2. “Emil Cioran - 10 ani de posteritate”, în “Viaþa Româneascã”, nr. 6-7, Eugen Ionescu. Dupã aceea, un vector al organului represiv

iunie-iulie, 2005, p. 16-140, passim., reperist, Constanþa Olariu, infiltratã printre emigranþii români din 3. „Despre Emil Cioran”, de vorbã cu Aurel Cioran, Gabriel Liiceanu, Tania Apus, raporteazã la Bucureºti date despre “activitatea politicã

Radu, convorbire radiofonicã realizatã de Teodora Stancu, în “Viaþa duºmanoasã” a savantului. Peste puþini ani, poliþia politicã

Româneascã”, nr. citat, p. 63 - 64.dâmboviþeanã detecteazã anumite relaþii confidenþiale ale lui 4. Revista “Vatra”, din Freiburg, nr. 188, sept.-dec. 1990, p. 29-30.Cioran cu Constantin Noica, N. Steinhardt, Aurel Cioran, fratele sãu 5. Theodor Codreanu, “A doua schimbare la faþã”', Princeps, Iaºi, 2008, p. din patrie, din bejenie cu Mircea Eliade, Octavian Vuia, Bazil 335-458.Munteanu, N. I. Herescu, Vintilã Horia, cu “Fundaþiile Regale” din 6. Gheorghiþã Geanã, “Reflexele afirmative ale apofatismului cioranian”', Paris, colaborarea la publicaþia “La Nouvelle Revue Francaise”' º.a. în “Viaþa Româneasca”, p. 79-81.

7. Ibidem.In anii 60-70, catalogul emigranþilor legionari al Securitãþii, în care 8. M. Steinhardt, “Escale în timp ºi spaþiu”, Cartea Românescã, erau fiºaþi 595 de persoane “ostile”, Cioran ocupa poziþia 428, cu

10 Bucureºti,1987, p. 14.menþiunea: “ln caz de identificare, sã fie reþinut”!9. Gabriel Stânescu, “Cum poþi sã fii român?”', în “Viaþa româneascã”, p. La un moment “braþul de oþel” al puterii revoluþionare i-a cerut

84.unui colaborator al instituþiei de sinistrã faimã, cunoscutul critic

10. Mihai Pelin, “Opisul emigraþiei politice”, Ed. Compania, 2002, Bucureºti, literar Marian Popa, unele date privind posibilitatea “recuperãrii”

p. 76-79.pentru cultura românã oficialã a anumitor personalitãþi exilate. 11. “Antologia ruºinii dupã Virgil Ierunca”, editori Nicolae Meriºanu, Dan “Rezoluþia”' lui a fost pozitivã. In 1983, în publicaþii ca “Viaþa Taloº, Humanitas, Bucureºti, 2009, p. 241. Românescã”, “Vatra”', Almanahul literar”, “Tribuna”, “Familia”, 12. Ion Halmaghi, “El a avut dreptate!”, în “Viaþa” Româneascã”, p.124-125.“Caiete critice”, încep sã aparã traduceri din eseurile cioraniene, în 13. Antonie Plãmãdealã, “Alte file de calendar de inimã româneascã”, Sibiu,

1988, p. 105-106.urma unor diligenþe Bucureºti-Paris. Dupã '89, receptarea lui Emil Cioran în România intrã într-o etapã nouã. I se public lucrãrile, inedite, scrieri monografice, cãrþi despre el, interviuri,

17

ELANUL Nr. 110 - aprilie 2011

DANIEL NIÞÃ-DANIELESCU, Rãzboaiele dintre ruºi ºi turci din secolul al XVIII-lea ºi implicaþiile lor asupra Bisericii Ortodoxe

Române din Moldova, Editura Universitãþii „Alexandru Ioan Cuza” Iaºi, 2009, colecþia „Historica”, 270 p.

Adrian BUTNARU

Autorul este cunoscut pentru preocupãrile constante pe veacului, când mitropoliþi ca Iacov Stamati (1792-1803) sau tema studierii vieþii religioase din trecutul medieval românesc, Veniamin Costachi (1803-1808, 1812-1821, 1823-1842), vor putând fi amintite aici studii care trateazã aspecte legate de trebui „sã facã faþã presiunilor ºi intrigilor diplomaþiei ruse”, sau în mitropoliþii Moldovei, ca pãstori ai Bisericii ºi promotori ai culturii, preajma anilor 1806-1812, finalizaþi cu anexarea Basarabiei la consideraþii cu privire la confesiune, etnie ºi atitudini în legãturã cu Rusia þaristã, când exponentul bisericii ruseºti, Gavriil Bãnulescu-acestea în Descriptio Moldaviae, de Dimitrie Cantemir, activitatea Bodoni, a fost investit ca exarh al Bisericii din Moldova ºi Þara episcopilor ºi preoþimea de mir la rãsãrit de Carpaþi, viaþa Româneascã.bisericeascã din Moldova în timpul lui Constantin Mavrocordat etc. Lucrarea lui Daniel Niþã-Danielescu are ºi meritul de a

Cartea este structuratã în patru capitole, respectiv Þãrile reflecta ceea ce a reprezentat regimul fanariot în Þãrile Române, Române în contextul general de la sfârºitul secolului al XVII-lea ºi în special în Moldova, atât printr-un capitol dedicat acestui subiect începutul celui urmãtor (p. 13-42), urmat de alte trei, care trateazã (p. 53-64), cât ºi în întregul ei, un veac încã nevalorificat ºi problema rãzboaielor dintre ruºi ºi turci ºi implicaþiile lor asupra cunoscut în întregime de cercetarea istoricã, în comparaþie cu Bisericii Ortodoxe Române din Moldova, grupate pe perioadele secolele anterioare. De asemenea, prilejuieºte o incursiune atât în 1711-1769 (p. 43-104), 1769-1806 (p. 105-164) ºi 1806-1812 (p. sistemul relaþiilor internaþionale, în Rãsãritul Europei, precum ºi în 165-196). cele mai importante domnii ale secolului al XVIII-lea, precum cea a

Pe baza unei bibliografii bogate (p. 203-227), din care fac lui Constantin Mavrocordat, cu reflectarea reformelor sociale ºi parte numeroºi autori, începând de la A. D. Xenopol, ºi cu lucrãri fiscale înfãptuite. Dar nu numai acestea sunt prezentate, ci ºi care trateazã atât evenimentele politice, cât ºi viaþa religioasã ºi modul de organizare a vieþii bisericeºti, gradul de instrucþie a monahalã româneascã de la rãsãrit de Carpaþi, Daniel Niþã- clerului, relaþiile Mitropoliei Moldovei cu Patriarhia de la Danielescu reuºeºte sã contureze o imagine detaliatã a modului în Constantinopole ºi cu alte mitropolii, precum cea a Kievului.care conflictele militare, care au însumat un numãr de 23 de ani de Cu un aparat critic bine realizat, beneficind de un indice ocupaþie strãinã (p. 197), cu pierderi economice considerabile, de nume de persoane ºi de locuri, care uºureazã consultarea, de afectarea bunului mers al instituþiilor, al vieþii sociale ºi al un numãr de 37 de planºe, ce reînvie din vechime documente, administraþiei în general (p. 12), au pus problema revizuirii hãrþi ºi portretele principalilor pioni ai conflictelor militare ºi statutului internaþional al Þãrilor Române, ca pãrþi ale Imperiului înaltelor feþe bisericeºti, moldovene sau impuse de ruºi, lucrarea Otoman. De asemenea, analiza izvoarelor a permis observarea ºi reprezintã un important reper pentru cunoaºterea perioadei reliefarea modului în care rãzboaiele au provocat Bisericii o fanariote a statului medieval de la rãsãrit de Carpaþi ºi a evoluþiei situaþie dificilã, afectând pastoraþia, punând probleme de instituþiilor ecleziastice.organizare internã ºi de cultivare a unor legãturi fireºti cu alte structuri ecleziastice ortodoxe, mutaþiile survenite la nivelul vieþii religioase din Moldova.

Autorul demonstreazã cã aceste rãzboaie au avut ºi efecte benefice pentru Biserica româneascã. În primul rând, trebuie amintit rolul de catalizator în dezvoltarea conºtiinþei ºi identitãþii naþionale, constituind ocazia afirmãrii revendicãrilor româneºti, iar în al doilea rând, Biserica a cunoscut un proces asemãnãtor, acum conturându-se curente importante, cu asumarea unor opþiuni în plan cultural ºi spiritual, precum „puterea de asimilare ºi sintezã, echilibrul, fidelitatea ºi dinamismul teologiei ºi spiritualitãþii autohtone” (p. 201). Dupã opinia autorului, „instituþia bisericeascã, orientãrile culturale ºi spirituale promovate de aceasta, ca ºi atitudinile politice directe angajate de înaltul cler urmeazã un proces similar de prezervare ºi afirmare a specificului ºi identitãþii proprii, precum ºi de cultivare a relaþiilor interortodoxe în împrejurãrile concrete ale epocii” (p. 197).

Daniel Niþã-Danielescu surprinde, pe perioade, evoluþii diferite pentru Biserica moldoveneascã din veacul al XVIII-lea. Instituþia ecleziasticã se confruntã cu perioade de „recunoaºtere a deplinei autonomii în administraþia Bisericii” ºi „afirmarea <<drepturilor ºi obiceiurilor vechi ale þãrii>>” (p. 199), iar dupã a doua jumãtate a secolului cercetat, de orientare a unor ierarhi cãtre Rusia, aflatã în plin proces de promovare a panslavismului, manifestatã mai ales prin politica angajatã de mitropolitul Gavril Callimachi (1760-1786)”. Autorul remarcã apoi „aportul unor cãrturari clerici ºi laici, care formuleazã o criticã de fond regimului fanariot, punând în circulaþie idei politice ºi filosofice împrumutate din arsenalul ideologic iluminist” (p. 200).

Au urmat perioade tulburi, mai ales cãtre sfârºitul Picturã de Marin Rotaru

ELANUL

18

Nr. 110 - aprilie 2011

STRÂMBA - uliþa evreiascã din BÂRLAD, cunoscutul “ºteitl “ de odinioarã ….

Martha EªANU

“…Astãzi oraºul e modern, ieri avea farmec...” Hellembrand, despre bunicii materni Hessa ºi Mendel Cuperman, despre multe alte rude mai apropiate sau mai

În vara acestui an a apãrut, la Editura PIM din Iaºi, îndepãrtate. Ca în majoritatea familiilor evreieºti învãþãtura a romanul STRÂMBA scris de inginerul Sergiu Brandea, jucat un rol foarte important în pregãtirea bãieþilor pentru viaþã cetãþean israelian nãscut pe meleaguri bârlãdene unde ºi-a iar educaþia în spiritul cinstei, omeniei ºi respectului faþã de trãit peste jumãtate din viaþã. De treizeci ºi ºase de ani autorul semeni a constituit fundamentul „celor ºapte ani de acasã” locuieºte în Þara Sfântã, în oraºul Hertzlia, dar, în tot acest Citind rândurile despre bunici mi-au venit în minte timp, nu ºi-a uitat nici un moment þara natalã pe ale cãrei versurile lui Minulescu: “În oraºul în care plouã de trei ori pe plaiuri revine anual. sãptãmânã/ Merg þinându-se de mânã un bãtrân ºi o

Pitoreasca stradã STRÂMBA a fost, pentru copilul ªmil bãtrânã...” Hellembrand, centrul lumii ºi aºa a rãmas pânã astãzi când Despre bãtrânul sãu bunic autorul povesteºte cu multã copilul de atunci e un bunic ajuns la vârsta plinã de dragoste: „ Dacã mi-am dorit ca natura sã mã asemene cu înþelepciune a patriarhilor. STRÂMBA a fost pentru el „a idiº cineva, acela a fost bunicul meu, Mendel Cuperman. L-am welt “, „a welt mit weltolãh” care compuneau “idiºlandul” numit respectat, l-am admirat ºi l-am iubit, atunci ca ºi acum. Îmi este Bârlad, vãzut atunci, în anii copilãriei ºi ai adolescenþei, ca o drag sã scriu despre dânsul... Meºter în meseria sa, mare metropolã... tinichigeria, a fost un om harnic ºi cinstit. Poate de aceea

Romanul este o veritabilã evocare memorialisticã în care norocul l-a cam ocolit în viaþã... Cu greu apucase sã înveþe autorul îºi descrie viaþa, casa ºi strada; familia,vecinii ºi prietenii; câteva clase primare,dar înþelesese însemnãtatea învãþãturii... ºcoala,colegii ºi profesorii, toate împreunã formând lumea lui, Toatã dragostea ºi grija lui s-au îndreptat asupra mea, asupra „lumea lui ªmilicã”. Metaforic toate acestea vorbesc despre viitorului, care nu putea fi înafara ºcolii... A fost ceva în omul „uliþa evreiascã“ din Bârlad, cunoscutul „ºteitl” de odinioarã.... acesta, hãrnicia, înþelepciunea vieþii, munca ºi necazurile l-au

Pe coperta a doua autorul noteazã câteva cuvinte fãcut sã fie perseverent,cinstea lui era exemplarã, nu suferea despre „rostul” cãrþii sale: “Sper cã, cine va citi cartea îºi va minciuna ºi nu o datã a avut de suferit din cauza aceasta, face o idee despre comunitatea evreiascã din Bârlad. O cuvântul dat era un lucru sfânt, de la el am învãþat sintagma comunitate nu prea mare, dar efervescentã, care a dat nu cã „pe unde iese vorba, iese ºi sufletul“, aºa a gândit, aºa a puþine nume de seamã, spre cinstea ei, a poporului evreu ºi a trãit.” României unde trãiau. Poate ºi acesta este rostul cãrþii de Bãtrâna bunicã Hessa este zugrãvitã, de nepot, în faþã.“ minunate cuvinte pline de veneraþie: „Cred eu cã Dumnezeu

Amintirea Bârladului de altã datã, care în opinia autorului, trimite, din când în când, câte un înger pe pãmânt, îi dã chip era mai pitoresc ºi poate nostalgia dupã acel târguºor de femeie ºi-i porunceºte sã stea alãturi de o anumitã moldovenesc din sufletul sãu, l-au fãcut pe Sergiu Brandea persoanã, sã aibã grijã de el ºi de cei ai lui,sã-i facã fericiþi. Mai sã-ºi adune gândurile între coperþile unei cãrþi ºi sã cred cã unul dintre aceºtia a fost bunica mea, Hessa... Dacã mãrturiseascã: „Astãzi oraºul aratã altfel,iar strãzile copilãriei bunicul nu m-a þinut pe genunchi, în schimb bunica mã lua în mele au dispãrut de pe hartã. Cred cã multe locuri sunt mai braþe, mã drãgãlea, stãteam pe genunchii ei ºi îmi spunea frumoase,altele nu. Bârladul meu arãta altfel,nu zic mai frumos, poveºti pe care probabil le auzise ºi dânsa, sau le inventa desigur nu... Astãzi oraºul este modern, ieri avea farmec.” pentru mine,deoarece nu le citise, nu ºtia sã citeascã... A

În prefaþã, profesorul Gruia Novac caracterizeazã romanul vegheat toatã viaþa ei ca sã mã comport corect, corectitudinea ca „un document care configureazã mental vechea topografie a în toate privinþele era mai presus de orice....Pe mine m-a unei zone orãºeneºti numitã mahalaua „evrãiascã” dar, totodatã, rãsfãþat, mi-a dat dragostea ei fãrã mãsurã, a cãutat, în felul ei ºi „un dicþionar etnografic ce cuprinde modul de viaþã al simplu de-a fi, sã mã înveþe ce este omenia ºi ce înseamnã membrilor comunitãþii evreieºti, cu tradiþiile ºi obiceiurile lor respectul pentru aceia care te respectã. Fãrã îndoialã,bunica a religioase dar ºi cu cele gastronomice deopotrivã, cu „gusturi” fost un înger dumnezeiesc la al cãrui mormânt mã duc sã mã vestimentare ºi cu obiecte artizanale specifice.” rog de fiecare datã când vin la Bârlad.”

Strada Strâmba, leagãnul copilãriei autorului, stradã ce s- a numit dupã rãzboi I.C.Frimu, a fost dãrâmatã dupã cutremurul Anii de liceu, anii unei frumoase tinereþidin 1977. Ea a fost „în anii '30 –'40 din secolul trecut inima comercialã a oraºului, un loc pitoresc, agitat de du-te – vino a La împlinirea a 55 de ani de la terminarea liceului, ani miilor de þãrani cu carele trase de boi ºi a localnicilor care îºi ce nu au trecut „atât de repede ºi nici atât de uºor,nici mãcar gãseau în prãvãliile ºi dughenele înºirate de-a lungul strãzii, când mintea îþi ruleazã filmul vieþii” autorul îºi aminteºte cu mult pe ambele pãrþi ale acesteia, cele necesare traiului de fiecare respect despre mulþi profesori dar dintre toþi se detaºeazã zi.” profesorul Gheorghe Gâlcã,profesorul de chimie ºi,într-o

Astãzi Strâmba mai trãieºte numai în amintiri ºi doar din vreme, directorul liceului, despre care scrie:”În decursul anilor ele. Ea „a fost înlocuitã de actuala stradã Fagului,o stradã aveam sã-l cunosc bine pe profesorul meu de chimie,care s-a deplasatã mai spre sud ºi care nu aminteºte de cea dovedit a fi nu numai un director gospodar desãvârºit,reuºind veche,decât prin faptul cã la capãtul ei este piaþa Sfântul Ilie; o în scurt timp sã schimbe aspectul ºcolii,dar sã introducã în stradã dreaptã,asfaltatã, cu trotuare, câteva blocuri cu prãvãlii ºcoalã acea disciplinã propice unei þinute academice, în care la parter de o parte ºi alta a strãzii, care se terminã cu hala învãþãtura ºi preocupãrile legate de aceasta sã facã din liceul pieþii... „Codreanu” instituþia de care sã ne mândrim fiecare. Profesorul

Gh.Gâlcã a fost ºi un mare pedagog,orele sale de chimie ºi “...Pe unde iese vorba, iese ºi sufletul...” de fizicã,experienþele de laborator, transformau ora de clasã

într-un loc în care fiecare elev se visa chimist sau fizician.”În capitolul „Crâmpeie autobiografice “ Sergiu Brandea ne Pagini deosebite sunt dedicate colegilor de liceu,

vorbeºte despre pãrinþii sãi, Malca-Ester Cuperman ºi Paul „promoþiei de excepþie” din care a fãcut parte, promoþie din

Responsabilitatea pentru conþinutul articolelor aparþine, în exclusivitate, autorilor.

Contul Asociaþiei Culturale

“ACADEMIA RURALÃ ELANUL”

2511.1-6065.1/ROL deschis la B.C.R. Bârlad

Numãr apãrut cu sprijinul Centrului Judeþean pentru

Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale VasluiISSN: 1583-3593

e-mail: revistaelanul@gmail.com

Tehnoredactare: Bogdan ArteneTipar: SC Irimpex SRL Bârlad

19

ELANUL Nr. 110 - aprilie 2011

Redacþia (tel.: 0235-436100)Redactor ºef: Marin Rotaru

Redactor-ºef adjunct: Cristian Onel

Redactori corespondenþi:

Vlad Codrea, Univ. “Babeº Bolyai”, Cluj-NapocaLaurenþiu Chiriac, Vaslui

Dan Ravaru, VasluiIon N. Oprea, Iaºi

Simion Bogdãnescu, BârladSerghei Coloºenco, Bârlad

Mircea Coloºenco, BucureºtiLaurenþiu Ursachi, BârladTeodor Hardon, RânzeºtiFlorin Varvara, Sãrãþeni

Sorin Langu, GalaþiCiprian Toderaºcu, Gãgeºti

care doar doi absolvenþi,nu au obþinut,din motive petrecut împreunã copilãria ºi adolescenþa în uliþa evreiascã bârlãdeanã.obiective, titluri academice. Din aceastã promoþie s- În romanul „Oglinda salvatã” scriitorul Virgil Duda l-a imortalizat pe au remarcat mai târziu poeþi, ziariºti, critici bunicul M.Cuperman în personajul „Moº Mendel” care „nu scotea o vorbã ºi l i t e ra r i ,med i c i , p ro feso r i , i ng i ne r i , o f i þ e r i muncea neobosit din zori ºi pânã-n noapte”. superiori,profesori universitari, doctori în Înzestrat cu talent nativ ºi cu har de povestitor inginerul Sergiu ºtiinþe,sportivi de performanþã,etc. Brandea a transpus strada Strâmba într-un personaj principal de roman ºi

Liceul „Gh.Roºca Codreanu”, liceu bârlãdean astfel a pus-o alãturi de celebra Calea Vãcãreºti din cunoscutul roman cu-n binecunoscut prestigiu pe plan naþional, se omonim al scriitorului I.Peltz. mândreºte cu absolvenþi din aceastã promoþie Acum când strada Strâmba mai existã doar în memoria afectivã a printre care Sergiu Brandea îi menþioneazã pe: locuitorilor vechiului târg, profesorul Gruia Novac are cuvinte deosebite de scriitorul Adrian Beldeanu, profesorul doctor în laudã ºi apreciere pentru demersul scriitoricesc al lui Sergiu Brandea, medicinã Constantin Dimoftache cunoscut ºi sub demers început prin diverse articole publicate în ziare ºi reviste israeliene pseudonimul literar C.D. Zeletin, scriitorul ºi criticul ºi în „Baaadul literar” ce apare la Bârlad ºi finalizat cu romanul de faþã. literar Lucian Raicu (Bernard Leibovici ), ziaristul Ion Referitor la acesta el spune în prefaþã: „Este o carte scrisã cu suflet, cu N. Oprea, ziaristul I.Schechter, º.a. gândul de a nu rãmâne în uitare existenþa unei etnii alogene care ºi-a

Din cuprinsul romanului „Strâmba” se durat ºi trãit destinul,în majoritatea momentelor, alãturi de românii cu ale desprinde dragostea autorului pentru oraºul ºi þara cãror idealuri aproape s-au contopit”.natalã, admiraþia,respectul ºi recunoºtinþa pentru Alãturi de scrierile lui Victor Rusu ºi ªlomo Leibovici-Laiº despre profesori, preþuirea colegilor, mândria pentru evreimea botoºãneanã, de cele ale lui Marius Mircu despre uliþa evreiascã reuºitele lor,amiciþia ºi prietenia desãvârºitã. bãcãuanã, de „Noi, copiii strãzii Leca” a dr.Iulius Iancu, de „În umbra

Un loc aparte îl ocupã, în roman, obºtea târguºorului” a lui Arie Leibisch-Laysch, de „De la Iaºi la Ierusalim ºi evreiascã din Bârlad, strada Templelor cu cele înapoi” a lui Leon Volovici, de „Kadiº pentru mama mea” al Iuliei Deleanu, ºase „ºiluri”, grãdiniþa ºi ºcoala evreiascã, tradiþia romanul „Strâmba” al lui Sergiu Brandea reconstituie marea frescã a vieþii sãrbãtorilor de Pesah, Roº Haºana, Iom Kipur ºi evreieºti pe meleagurile României, redeseneazã „ºteitl-ul” tradiþional Simhat Tora, masa de vineri seara ºi prânzul de moldovenesc ºi readuce familia evreiascã în contemporaneitate.Shabat cu feluritele lor bucate tradiþionale, Oameni ºi locuri, tradiþii ºi obiceiuri, strãzi ºi amintiri care tipãriturile evreieºti ce au apãrut la Bârlad. demonstreazã, aºa cum spune Sergiu Brandea în „Post Scriptum”, cã

Ziaristul Ion N.Oprea a cercetat cu mare „trecutul întotdeauna ne va apropia de prezent” ºi... sperãm noi cã va atenþie, putem spune chiar cu acribie, presa constitui un fundament spiritual pentru viitoarele generaþii. moldoveanã apãrutã în judeþul Tutova ºi în special Am citit cu mult interes aceastã carte în care am descoperit lumea în oraºul Bârlad ºi rezultatul cercetãrilor sale este lui Sergiu Brandea. În cazul meu romanul m-a apropiat de trecut, de un cuprins în cartea „Mari personalitãþi ale culturii trecut, din anii ̀ 60 ai secolului trecut, în care multe zile de vacanþã am române într-o istorie a presei bârlãdene 1870 – petrecut la unchii ºi la verii mei din Bârlad, la familiile Haler ºi Abramovici. 2003”. Sunt menþionate o serie de publicaþii ale Aici m-am plimbat prin frumosul parc al oraºului, am fost la Bâlci ºi am comunitãþii evreieºti locale, cartea constituindu-se gustat din „distracþiile” lui specifice ºi tradiþionale, am vizitat muzeul „Vasile astfel într-o valoroasã contribuþie la istoria evreimii Pârvan”, am vizionat interesante spectacole ale Teatrului „Victor Ion Popa”, din aceastã regiune a României. am legat prietenii, am cunoscut locuri pitoreºti...

O deosebitã de frumoasã prietenie,pãstratã de- Amintiri, minunate ºi înduioºãtoare amintiri ale unor vremi de a lungul vieþii, l-a legat pe Sergiu Brandea de odinioarã. scriitorii Lucian Raicu ºi Virgil Duda (fraþii Bernard ºi Izi Leibovici ), I.Schechter, Eran Sela cu care ºi-a

Mi-e dor *

Mi-e dor de satul Fruntiºeni,De-ai mei pãrinþi ºi de sãteni.Mi-e dor de câmpul plin cu flori,De stolurile de cocori.

Mi-e dor de casa de pe deal,De turmele de oi ºi de caval.Mi-e dor de tunete ºi ploiªi de plimbãrile-n zãvoi.

O, cât mi-e dor de cerul plin de steleªi de sãrutul gingaº al mândruþei mele,De horile din sat, de câmpul cu verdeaþãPe care l-am iubit o viaþã.

Mi-e dor de tot ce am iubit,De tot ce ce-n sat am întâlnitªi toate amintirile frumoase de pe-acest pãmântLe voi lua cu mine în mormânt.___________* Din volumul cu acelaºi titlu, în curs de apariþie.

Neculai ONEL

20

ELANULNr. 110 - aprilie 2011

Cuvinte magice

Astãzi mi-am fãcut curat în inimã, fãrã sã pãstrez nimic ascuns, am alungat clipe de fericire ºi momente în care îmi doream sã mor, totul fãrã sã privesc înapoi. Însã pentru o clipã m-am lãsat purtat de glasuri pe aripile amintirilor, ca sã retrãiesc încã o datã secunda noastrã, ca sã mor încã o datã. Am zburat cu gândul pe albastrul cerului ochilor tãi. Am alintat ºuviþele de pãr rebele ºi am cãzut acolo de sus, din spaþiul dragostei, în braþele tale. Este o durere inexplicabilã, dar în acelaºi timp este singura plãcere care mi-a mai rãmas în viaþã, este… de fapt era… o simfonie a sentimentelor fãrã cuvinte, doar atingerea era de-ajuns. Ai fost cea care mi-a deschis inima ºi totuºi, în acelaºi timp, ºi cea care a sfãrâmat-o. Acum… acum este un cuvânt fãrã sens, pentru cã nu mai pot sã exist privat de ce-a fost, însã nici nu pot sã trãiesc fãrã sã uit. Mã apasã greutatea minutelor transformate în ani, nu pot sã respir fãrã sã uit jocul luminii în ochii tãi, buzele calde care mã mângâiau dacã mã loveam - acum am pierdut ºirul lacrimilor, sunt într-un labirint care… care cred cã este viaþa mea. ªi ºtiu, ºtiu cã nu vei veni sã mã salvezi, acum aº vrea sã ºtiu cã esti fericitã, dacã nu mai însemn nimic pentru tine mã mulþumesc sã ºtiu cã am fost, cândva, cel ales. Mai ºtiu cã am un mod ciudat de a iubi ºi de a arãta asta, ºtiu cã poate e prea târziu, dar dacã te iubesc… - ce greu apasã aceste simple cuvinte, oare ar fi schimbat ceva dacã þi le-aº fi spus ºi þie? Cred cã nu mai conteazã ºi… acum încã mi-ar fi greu sã explic ce însemni pentru mine… lacrimile se întorc din focul care le-a nãscut. Îmi este dor de cuvintele tale cel mai mult. De ce taci? Urãsc… urãsc, urãsc tot ce se leagã de tãcerea ta, pânã ºi pe mine, ºi plâng ºi sper ºi te iubesc. E târziu sau poate prea devreme acum sã mai adaug ceva, s-au depãnat atâtea amintiri, atâtea gânduri frumoase, încât mi-a amuþit gândul printre suspine. Am colindat cu tine printre imagini pline ºi tulburãtoare, de expresie ºi culoare, dar fãrã cuvinte nu aº reuºi sã aflu taina sufletului tãu. Rostim în fiecare zi atât de multe cuvinte, atât de banale sau atât de tipice, însa ne este greu sã rostim acel “te iubesc”… Ce tainã poate înflori cu aceste vorbe? Ce abis poate deschide? Ce fior poate naºte?… Ce suflete… Îmi vine greu sã cred cã, totuºi, cineva mã poate iubi ºi mã refer la cineva strãin, pentru cã ºtiu cã cei din familie mã iubesc, dar când cineva cu care am vorbit ºi cu care am stat îmi spune “te iubesc”, mã tulburã… Nu doar sunetul lor, ci semnificaþia ce o cuprind în ele. Rostite, aceste cuvinte pecetluiesc un teanc de sentimente, dar în aceelaºi timp, deschid altele mai profunde. A iubi pe cineva înseamnã o recunoaºtere a pãrþii de Dumnezeire, este o putere de a face bine celuilalt, fericindu-l. Nu fac o pledoarie pentru iubire, ci aduc un argument pentru a avea curajul sã spunem unul altuia “te iubesc”, însã acest argument îl vom afla abia dupã ce, într-o stare de puritate ºi entuziasm, le vom rosti cu glas de diamant. Uneori le spunem prin fapte, prin gânduri, prin gesturi, prin lacrimi, printr-o îmbrãþiºare, dar tot atât de rar prin cuvinte ºi câteodatã e pãcat, sunt atât de minunate, melodia lor e atât de îngereascã… sunetul lor te înalþã spre lumina fericirii, pentru cã doar vocea lor poate sã nascã viaþa ºi sã dãruiascã eternitatea. Dar acestea nu sunt posibile dacã la baza lor nu existã respect, încredere ºi înþelegere… ªi încã ceva… am uitat… Aaaa…. “TE IUBESC”. P

ag

inã

de

An

dre

i C

ulid

iuc

Încã ceva ce trebuie sã ºtii...

Am stat bine ºi m-am gândit, te-am privit atent ºi m-am îndrãgostit de tine...ªtiu cã este greu de crezut, prin faptul cã eºti o puºtoaicã, o copilã... Cu toate astea... am stat ºi m-am gândit bine...Foarte bine...Când te-am ales pe tine, te-am ales pentru cã te-am dorit cu adevãrat, pentru cã eram însetat dupã sãrutul ºi atingerea ta. Pentru cã am simþit cã alãturi de tine vreau într-adevãr sã trãiesc.Eu nu te-am ales doar pentru o searã, o zi, o sãptãmânã, o lunã sau o varã.Eu te-am ales sã-mi fii aproape pentru tot restul zilelor mele, sã ne încurajãm ºi sã ne susþinem reciproc...Sã nu cedãm atunci când zidul iubirii noastre începe sã se cutremure, sã învãþãm împreunã sã þinem piept vieþii. Eu am vrut sã ne învãþãm unul pe altul sã iubim, sã învãþãm sã ne înþelegem ºi sã ne dãruim reciproc acea caldurã puternicã degajatã de sentimentul ãla pur...ºtii?Cel mai pur sentiment... DRAGOSTEA.Eu am rãmas cu tine pentru cã într-adevar te iubesc.Eu te-am ales crezând cã în ochii tãi vãd ºi soarele ºi fulgii de nea, ºi marea ºi muntele, ºi fericirea ºi tristeþea, ºi viaþa ºi moartea. Eu te-am vrut pe TINE, nu doar pentru zâmbetul tãu aparte ºi aspectul tãu.Te-am ales pentru felul de a fi, crezând cã se potriveºte cu al meu.Eu m-am ascuns în braþele tale pentru cã am sperat cã voi avea mereu loc acolo ºi am ales sã mã strecor în inima ta crezând cã n-o sã-mi ceri chirie pentru locul ocupat ºi cã n-o sã fie nevoie sã ies de acolo niciodatã. Eu nu m-am gândit nici o clipã cã aº putea sã-þi greºesc, nu am vrut niciodatã sã te rãnesc sau sã te fac sã te simþi vinovatã cândva .Eu am vrut sã-þi modelez caracterul cu blândeþe, nu cu mânie. Am vrut sã te fac sã fii iertãtoare nu numai cu ceilalþi, ci ºi cu tine. Când te-am ales am crezut cã o sã pot sã învãþ sã fiu la fel de vesel ºi plin de viaþã ca ºi tine. Eu nu am intenþionat sã te îndrept spre tristeþea cu care iþi vorbesc eu uneori.Când am ales sã te cunosc mai bine, nu am fãcut-o din simplã curiozitate. Eu am fãcut-o doar pentru cã voiam sã clãdim un sentiment puternic împreunã, iar baza acestuia o constituia exact cunoaºterea.Eu niciodatã nu am refuzat sã te iert sau sã vorbesc cu tine atunci când mi-ai cerut acest lucru. De aceea nu regret ziua în care te-am ales, este, poate, una din cele mai bune alegeri fãcute pânã acum.

Un Gând Pe Foaie

Uitã-te în ochii mei ºi spune-mi k nu vreisã te am lângã mine, sã nu mai stau ku ei,cu tovarãºii mei cei de dupã bloc,mai bine cu tine ºi în inimã sã-þi fac loc;hai spune-mi k aºa ceva nu-i de preferat,k tot ce-am zis mai sus nu e adevãrat,k aceste lucruri tu nu þi le-ai dori,dar sã te gândeºti k odatã ne vom regãsiºi vei primi aceleaºi scurte întrebãri-vrei sau nu? - ºi vei simþi acei fioripe care þi i-am promis k de ei vei avea parteºi cã de gândul meu nu scapi nici dak fugi pe Marte,aºa k mai bine te gândeºti akum liniºtitãla ce rãspuns îmi dai ºi nu mai fi uimitã,k nu fac versuri doar sã mã simt bine,ºtii cã fac rime doar numai pentru tine.

Eºti fata ce în suflet mi-aº dori sã fie,sã nu pleci de lângã mine din orice prostiepe care o fac ºi poate o voi face -dar pentru asta de la viatzã iau capace -aºa k mã pedepseºte destul viatza,nu pleka ºi tu k îmi pierd sperantzaºi cum se zice în toate melodiile adevãrate,sperantza moare ultima ºi nu se ridicã din moarte.

Fatã, uitã-te în sufletul tãu,cautã bine, k vei gãsi un… – sunt doar eu!,poate aºa o sã vrei sã realizezik dak face ceva o face ca tu sã nu-l pierzi;când se uitã în ochii tãi mici ºi cãprui,poate atunci o sã ai curaj sã îi spuice vrei cu adevãrat sã se-ntâmple,cã vrei ca povestea sã nu se termine,la fel ca în filmele acelea de acþiunecând el se luptã cu rãul s-jungã la bineºi dupã ce-l învinge, primeste un trofeu mare -pe tine! - dar nu eºti trofeu, eºti doar o simplã floarede care el va avea grijã pânã se terminã romanul;deci tu eºti floarea, el va fi grãdinarul…..ºi uite: akum povestea se va încheiacu fraza “Te vreau lângã mine, hai spune DA!”