Destine intrerupte. Arheologul Emil Coliu si cercetarile de la Troesmis

Graecia, Roma, Barbaricum. In memoriam Vasile Lica

coordonatori/coordinators: Vladimir Iliescu Decebal Nedu Andreea-Raluca Barboş

Galaţi 2014

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Omagiu. Lica, Vasile Graecia, Roma, Barbaricum. In memoriam Vasile Lica coord.: Vladimir Iliescu, Decebal Nedu, Andreea-Raluca Barboş nota ed.: prof. Cristian-Dragoş Căldăraru Galaţi – Editura Muzeului de Istorie Galaţi, 2014 ISBN 978-606-93336-9-3 I. Iliescu, Vladimir (coord.) II. Nedu, Decebal (coord.) III. Barboş, Andreea-Raluca (coord.) IV. Căldăraru, Cristian Dragoş (ed.) 94(498) Lica, V. 929 Lica, V.

Copertă şi machetă grafică: Decebal Nedu, Liliana-Carmen Palade Editura Muzeului de Istorie Galaţi 2014 ISBN 978-606-93336-9-3

Vasile Lica

25 ianuarie 1953 – 8 noiembrie 2010

Cuprins / Contents Prefaţă / Preface | 13 ALEXANDRU ZUB Vasile Lica: cuvânt (nerostit) la dispariţia unui prieten / Vasile Lica: a word (unspoken) at a friend's depart from this life | 15 IVAN IVLAMPIE Vocaţie şi profesionalism la "Dunărea de Jos". Un ctitor de seamă: Vasile Lica / Vocation and professionalism at the Lower Danube. Vasile Lica: an outstanding founder | 19 † ALEXANDRU SUCEVEANU Vasile Lica – cercetătorul / Vasile Lica – the researcher | 23 Listă de lucrări / List of works | 25 † VASILE LICA Dilemele lui Alexandru cel Mare / The dilemmas of Alexander the Great | 31 OVIDIU COTOI Contribuţii la cunoaşterea tehnologiei pastei ceramicii cucuteniene în lumina unui experiment arheologic desfăşurat la Cucuteni (jud. Iaşi) / Contributions to the knowledge of the Cucuteni ceramic paste technology in the light of an archaeological experiment conducted at Cucuteni (Iaşi County) | 55 FLORIAN MIHAIL, SORIN-CRISTIAN AILINCĂI Din nou despre două "sceptre/pisăloage" din piatră descoperite în nordul Dobrogei / Once again on two stone "sceptres/pestles" discovered in Northern Dobrudja | 67 CRISTINA ANDREI BOGDAN Acţiuni piratereşti în Mediterana Occidentală în secolele VII-IV a.Chr. / Piracy actions in the Western Mediterranean in 7-4 century B.C. | 81 KARL LEO NOETHLICHS Überlegungen zu den antiken Skythen | 91

MIHAELA IACOB, NATALIA MATEEVICI, DOREL PARASCHIV Descoperiri de epocă greacă în zona Slavelor. Documentaţia numismatică şi arheologică / Greek age finds in Slavelor area. Numismatic and archaeological documentation | 105 MARIA-ISABELA MIRON Regatul Odrys si Războiul Peloponesiac / The Odrysian Kingdom and the Peloponnesian War | 127 MIHAI ENACHE Strategia lui Alexandru cel Mare după bătălia de la Issos / The Alexander’s strategy after the battle of Issos | 133 DECEBAL NEDU Despre evenimentele premergătoare Războiului Tarentin / About the events leading up to the Tarentine War (285-280 BC) | 161 SABINE MÜLLER Ptolemaios und das Ölwunder (Arr. an. 4,15,7-8) | 175 LIVIA BUZOIANU, MARIA BĂRBULESCU Posibilităţi de interpretare a informaţiilor datorate epigrafiei ceramice. Studiu de caz: Tomis / Possibilities of interpreting the information gathered from ceramic epigraphy. A case study: Tomis | 199 ANCA-ANGELA DOBRE Divinităţi feminine în panteonul cetăţii Tomis din epoca Principatului, cu privire specială la Demeter / Female deities in the pantheon of Tomis city during the age of the Roman Principate, focusing on Demeter | 213 ANDREEA-RALUCA BARBOŞ Iulia Augusta: putere reală sau titlu onorific? / Julia Augusta. Real power or title of honor? | 223 IULIAN GRIGORAŞ Forme juridice ale integrării în lumea romană: Ius Latii / Legal forms of integration in the Roman world: Ius Latii | 233 ANTHONY RICHARD BIRLEY Two Governors of Dacia Superior and Britain | 241 LUCREŢIU MIHAILESCU-BÎRLIBA Notes épigraphiques sur quelques militaires de Troesmis | 261

VALENTINA MATEI Trupe auxiliare gallice din armata Moesiei Superior / Gallic auxiliary units in the army of Moesia Superior | 265 MARIANA ANDRĂŞOAE Consideraţii onomastice cu privire la populaţia Capidavei (sec. I-III p. Chr.) / Onomastic considerations regarding the population of Capidava (1st – 3rd centuries A. D.) | 273 MĂDĂLINA STRECHIE Miliţii ecvestre şi cariere administrative în unele texte epigrafice latine. Abrevieri şi ierarhie / Equestrian militias and administrative careers in some Latin epigraphic texts. Abbreviations and hierarchy | 293 MARCOS JOSÉ DE ARAÚJO CALDAS Issues about the crypto-Christian epigraphy in the early Christianity | 305 RADU ARDEVAN, SORIN COCIŞ Drei weitere goldene Votivplättchen aus Dakien | 315 KONRAD VÖSSING Bildung und Charakterbildung in Julians Schulgesetzgebung | 329 VLADIMIR ILIESCU Biserica, barbarii şi Imperiul la Dunărea de Jos în secolul al IV-lea (despre un martir creştin de pe meleagurile lui Vasile Lica) / Kirche, Barbaren und Reich im 4. Jh. an der Unteren Donau (Über einen christlichen Märtyrer aus Vasile Licas Heimat) | 343 HARTMUT G. ZICHE Late Roman elites and the attraction of ecclesiastical power | 351 OCTAVIAN BOUNEGRU Ploia platypegia: navires de transport et/ou de guerre à l'époque du Bas Empire | 369 † CRISTIAN OLARIU Consideraţii privind sfârşitul Imperiului Roman de Apus / Considerations regarding the end of the Western Roman Empire | 375 ALEXANDER RUBEL "Der wunterlîchi Alexander". Alexander der Große als Werkzeug Gottes im Annolied und in der Kaiserchronik | 385 ALEXANDRU COSTANDACHI Skazanie o Mamaevom Poboišče – o regândire a Alexandriei sârbeşti în redacţia rusească / Skazanie o Mamaevom Poboišče – a Russian rethinking of the Serbian Romance of Alexander the Great | 401

CRISTINA-GEORGETA ALEXANDRESCU, CĂTĂLIN I. NICOLAE Destine întrerupte: arheologul Emil Coliu şi cercetările de la Troesmis / Broken paths: Emil Coliu and his archaeological researches at Troesmis | 415 FLORIAN BANU Înfiinţarea Institutului de Tracologie. Contribuţii documentare / The Foundation of the Institute of Thracology. Documentary contributions | 427

[415]

Destine întrerupte: arheologul Emil Coliu şi cercetările de la Troesmis

Cristina-Georgeta ALEXANDRESCUInstitutul de Arheologie "Vasile Pârvan"

Cătălin I. NICOLAE Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan"

rheologul Emil Coliu Emil Ştefan Coliu (1909-1939)

1 s-a născut la Focşani şi a urmat studii

universitare la Facultatea de Litere și Filosofie a Universităţii din Bucureşti, secția Istorie, specializându-se în arheologie clasică (1928-1932). A fost membru al Şcolii Române de la Roma (1936-1937) şi, din primăvara lui 1939, asistent la Facultatea de Litere și Filosofie a Universităţii din Bucureşti. Coliu este autorul mai multor studii de specialitate

2, dar a desfăşurat şi o activitate publicistică, atât în presa scrisă, cât şi ca

autor de proză3. Teza sa de doctorat – La collection de vases grecs du Musée Kalinderu

(Bucureşti 1937) – a primit, în 1938, Premiul "Vasile Pârvan" al Academiei Române. Elev al lui Scarlat Lambrino, va participa timp de nouă ani la săpăturile

arheologice desfăşurate de acesta la Histria (fig. 1)4. În 1939, după numirea sa ca

asistent la Facultatea de Litere și Filosofie, lui Coliu i se încredinţează de către S. Lambrino, director al Muzeului Naţional de Antichităţi (MNA) între 1938-1940, reluarea cercetărilor sistematice de la Troesmis

5.

Despre activitatea în cadrul universității nu știm, din păcate, aproape nimic, în afara faptului că numele său apare în ștatele de plată ale Facultății de Litere şi Filosofie, Catedra de istorie antică și epigrafie, începând cu anul 1938

6, deși efectiv a

fost plătit doar între lunile aprilie-septembrie 19397.

1. Ştefănescu 1978, s.v. Coliu Emil I. (E. Comşa). G. Trohani menţionează însă că familia Coliu a făcut următoarele precizări: data naşterii 19 iulie 1910 şi data decesului 24 septembrie 1939, la Focşani (Trohani 2007-2008, 559 şi nota 1). 2. Contribuţii la un istoric al mănăstirii Mira, Constanţa 1932, distinsă cu premiul Hiller; O nouă descoperire în domeniul ceramicei pictate din Moldova de Jos, Milcovia, 4/1-2 (1939) 33-46; Un sarcophage à symboles à Tomis, Istros, 1 (1934) 81-116. 3. Lambrino 1939(b), 506; Trohani 2007-2008, 559. De exemplu, sunt meţionate în corespondenţa citată colaborările la "Adevărul literar şi artistic". 4. Lambrino 1939(b), 505. 5. Lambrino 1939(b), 506. Despre anul 1939, graţie corespondenţei publicate de G. Trohani, cunoaştem faptul că E. Coliu absolvă stagiul militar, la începutul lunii august se află la Histria, semnalând prietenului său probleme de sănătate, iar spre finele aceleiaşi luni ajunge la Igliţa / Troesmis (Trohani 2008-2009). 6. Numele său apare chiar din ianuarie 1938, în calitate de custode (probabil bibliotecar al Catedrei de istorie antică și epigrafie), dar este tăiat, peste fiind scris numele lui Dinu

A

Cristina-Georgeta Alexandrescu, Cătălin I. Nicolae

[416]

Până în februarie 2013, informaţiile referitoare la campania din 1939 de la Troesmis se reduceau la indiciile – parţial contradictorii – oferite de profesorul lui Coliu, Scarlat Lambrino, în două dintre articolele bilanţ asupra cercetărilor arheologice din deceniul 1929-1939

8 precum şi în necrologul pe care îl scrie elevului

său, pe care mărturiseşte că îl preţuia în mod deosebit. Frânturi de arhivă Descoperirea în arhivele Institutului de Arheologie "Vasile Pârvan" din București

a unor documente aparținând lui Emil Coliu ne-a permis întregirea informațiilor disponibile despre perioada de început a cercetărilor arheologice de la Troesmis. Documentele în cauză sunt reprezentate de două carnete de șantier, ambele datând din perioada august-septembrie 1939. Ele au fost găsite întâmplător într-un dosar de documente referitoare la Ioan Andrieșescu, fost director al Muzeului Naţional de Antichităţi din București și primul profesor de arheologie preistorică din țara noastră. Acest dosar se afla la rândul lui în fondul de documente Ion Nestor, cel care i-a urmat la catedră lui Ioan Andrieșescu.

Carnetele, de mică întindere9, nu sunt semnate, doar datate, și cuprind

însemnările (în creion) destul de detaliate despre săpăturile de la Troesmis. Deși inițial am atribuit aceste documente lui Ioan Andrieșescu, datorită contextului în care au fost găsite, a tipului de carnet folosit

10, a stilului de redactare

11, și mai ales a

scrisului asemănător al celor doi, o cercetare ulterioară a documentelor din arhiva Ion Nestor ne-a condus la concluzia că ele nu pot aparține decât lui Emil Coliu. Astfel, dintr-o scrisoare a lui Ioan Andrieșescu către Ion Nestor

12, datată 29 august 1939

(miercuri), aflăm că acesta se afla la Breaza, jud. Prahova și că urma să revină în București peste câteva zile

13. În completarea acestor date vine și o scrisoare a lui Emil

Coliu către Ion Teodoru, expediată la 28 august 1939, chiar de pe șantierul arheologic de la Troesmis, publicată recent

14. Așadar, este indubitabil faptul că aceste două

Adameșteanu, aceeași situație fiind pe întregul parcurs al anului 1938 – cf. Dosar 36/1938, Fond Rectorat, Arhivele Statului, Filiala București. 7. Pentru încasarea banilor semnează Scarlat Lambrino, care se și angajează printr-o notiță olografă să înmâneze banii familiei Coliu – cf. Dosar 29/1939, filele 58-59, Fond Rectorat, Arhivele Statului, Filiala București. 8. Lambrino 1939(a); Lambrino 1940; Necrologul: Lambrino 1939(b). 9. Primul carnet are 11 pagini scrise, cel e al doilea doar 7 pagini. 10. Se pare că era un tip de carnet comun (liniat, cu coperți negre, format 12 x 7 cm), folosit de mai mulți arheologi din cadrul Muzeului Naţional de Antichităţi în epocă. 11. Oricât ar părea de curios, există foarte puține legături între cei doi. În afara faptului că Emil Coliu a fost studentul lui Andrieșescu, singura legătură dintre cei doi este dată de faptul că Andrieșescu a fost în comisia de doctorat a lui Coliu – cf. Dosar 286/1932, fila 72, Fond Facultate de Litere şi Filosofie, Universitatea din Bucureşti, Arhivele Statului, Filiala București. 12. Fond Ion Nestor, dosar Corespondență Ion Nestor – Ioan Andrieșescu, Arhiva Institutului de Arheologie "Vasile Pârvan" din București. 13. Fapt confirmat și de o scrisoare ulterioară acestei date, expediată de Scarlat Lambrino pe 10 septembrie 1939 (luni) către I. Andrieșescu – Fond Ion Andrieșescu – Corespondență, mapa 20, dosar VI, Arhiva Institutului de Arheologie "Vasile Pârvan" din București. 14. Trohani 2007-2008, 571.


[417]

carnete aparțin lui Emil Coliu, ele reprezentând până în prezent singura sursă directă de informare despre cercetările acestuia de la Troesmis. Despre cum au ajuns aceste carnete în posesia lui Ioan Andrieșescu sau a lui Ion Nestor putem doar specula. Trebuie totuși menționat faptul că între Ioan Andrieșescu și Scarlat Lambrino a existat o relație de bună prietenie, fiind posibil ca acesta din urmă să-i fi lăsat lui Andrieșescu aceste documente odată cu plecarea sa ca director al Școlii Române de la Roma (1941-1947), documente preluate la moartea lui Andrieșescu (în 1944) de către Ion Nestor.

Troesmis Momentul 1939 pare să fi fost unul deosebit de benefic cercetărilor arheologice

din nordul Dobrogei, mai ales datorită susţinerii oficiale pe care istoricul Constantin C. Giurescu a putut-o acorda Muzeului Naţional de Antichităţi în calitatea sa de Rezident Regal al Ţinutului Dunărea de Jos

15. Astfel, profesorii Radu Vulpe şi Scarlat

Lambrino, şi prin dânşii o serie întreagă de foşti studenţi şi colaboratori, beneficiază de un suport financiar generos cu ajutorul căruia se desfăşoară campanii de cercetări arheologice la Enisala (Gh. Avakian), Arrubium (Gh. Avakian şi Gh. Ştefan), Dinogetia (Gh. Ştefan), Troesmis (E. Coliu) şi Poiana (R. Vulpe).

Situl de la Troesmis (fostul cătun Igliţa, com. Turcoaia, jud. Tulcea) a devenit cunoscut pe plan internaţional începând cu 1864, datorită publicării unei serii de inscripţii descoperite aici, care au permis localizarea aşezării antice Trosmis/Troesmis, menţionată pe Tabula Peutingeriana (segm. VII) şi alte itinerarii antice.

Cele mai elocvente surse rămân inscripţiile şi menţiunile autorilor antici, începând cu cea a lui Ovidius (ep. IV, 9, 78-79). Mai târziu, Ptolemaios şi un număr mare de inscripţii din secolul al II-lea atestă Troesmis ca sediu al legio V Macedonica, începând cu epoca lui Traian. Mai multe inscripţii menţionează canabae legionis şi un vicus numit Troesmis. Localizarea exactă pe teren şi dimensiunile celor două aşezări nu sunt încă clarificate

16. În perioada războaielor cu parţii şi marcomanii legiunea va

părăsi castrul de la Troesmis. Ulterior, spre sfârşitul domniei lui Marcus Aurelius, Troesmis devine municipium. În perioada romană târzie, mai multe surse scrise menţionează la Troesmis prezenţa legio II Herculia. Probabil dintr-o eroare, Itinerarium Antonini localizează aici legio I Iovia.

Troesmis reapare în textele antice în legatură cu activitatea edilitară în zona frontierelor în epoca bizantină, în vremea lui Iustinian. Evidenţa numismatică se termină cu monede de la Mauricius Tiberius, provenind din cetatea de vest. Sfârşitul secolului al VI-lea pare să fie finalul locuirii antice la Troesmis. Cercetările arheologice din 1977

17 au scos la lumină descoperiri mărunte, ceramică şi monede din veacurile al

X-lea – al XIII-lea. Aceasta corespunde cu ultima menţiune a localităţii în secolul al X-lea, la Constantin al VII-lea Porfirogenetos (de Them. 2, 47, 17).

15. Lambrino 1939(a), 498. Presa locală menţionează o finanţare de un milion de lei pentru organizarea noilor şantiere de la Dinogetia şi Enisala (din 15 iulie 1939) şi, în august, la Troesmis – Buletinul Ţinutului Dunărea de Jos, 1, nr. 22-23, 1939, 4-5 (după Stanciu, Croitoru 2007, 243, nota 42). 16. Cele mai complete prezentări pentru istoricul cercetării sunt Ştefan 1971 şi Doruţiu-Boilă 1972; vezi şi infra nota 27. 17. Simion et al., 1980.


[418]

Jurnalele lui Emil Coliu asupra campaniei de la Troesmis din 1939 Datorită unei scrisori, adresată de E. Coliu inginerului I. Teodoru în 28 august

1939 de la Troesmis18

, cunoaştem câteva detalii privind şantierul şi accesul la acesta. E. Coliu era cazat în satul Turcoaia şi ajungea la şantier cu căruţa, din drumul spre Măcin. Accesul în zonă mai era posibil şi pe apă, cu ambarcaţiuni numite de el "vaporeturi". Ca şi astăzi, pentru comunicare la distanţă şi aprovizionare, se foloseau localităţile mari, Măcin şi mai ales Brăila. Arheologul menţionează şi programul său de lucru, între orele 6 dimineaţa şi 6 seara, aşa explicându-se şi amploarea lucrărilor realizate într-un interval atât de scurt. Aceeaşi scrisoare face vorbire de plănuita vizită a profesorului S. Lambrino pe şantier. Coliu s-a aflat la Troesmis, conform notelor din jurnale, în intervalul 18 august – 1 septembrie 1939.

Cele două carnete au o structură tip, pregătită în prealabil (fiind scrisă cu cerneală, spre deosebire de notele propriu-zise, scrise cu creionul) pentru jurnalul propriu-zis şi schiţe de plan (la partea de început) şi înregistrarea materialelor arheologice ale fiecărui sector în parte (pe ultimele file ale carnetului), fiind înşiruite categoriile aşteptate a fi descoperite: "I. inscripţii; II. fragmente arhitecturale; III. sculpturi (piatră); IV. obiecte de bronz; V. ceramică şi teracote; VI. obiecte de fier; VII. monete". Documentaţia este însă evident incompletă. Nu ştim care este motivul întreruperii campaniei, nici cum se preconiza continuarea cercetărilor. Nici în scrierile lui S. Lambrino nu găsim aceste detalii.

Revenind la carnetele lui Emil Coliu, în primul rând este de remarcat faptul că informaţia frecvent întâlnită în literatura de specialitate referitor la campania sa la Troesmis este incompletă. Astfel, el nu a făcut cercetări doar în Cetatea de Vest, şi nu s-a concentrat pe curtina de nord a acesteia

19, ci a realizat, în acelaşi timp

20, ample

sondaje în ambele fortificaţii aflate la circa 700 m distanţă una de cealaltă (fig. 2). Acest aspect ne face să credem că dispunea de un efectiv substanţial de mână de lucru, deşi nu regăsim despre aceasta nicio menţiune în jurnal.

Cele două carnete de şantier sunt dedicate celor două puncte de lucru ale campaniei din 1939, anume cele două "cetăţi" care marchează zona de la Troesmis. Este de subliniat terminologia folosită de E. Coliu referitor la aceste cetăţi, numindu-le "Cetatea Veche" şi "Cetatea Nouă"

21. Observaţiile făcute de Pamfil Polonic referitor

la situarea cronologică a celor două fortificaţii, şi preluate de Gr. Tocilescu în publicaţiile sale

22, se regăsesc astfel acceptate şi în noul proiect, deşi S. Lambrino

23

continuă să se refere la ele cu terminologia proprie sau, mai exact, cea locală: "cetatea mare" (cea de est) şi "cetatea mică" (cea de vest).

18. Trohani 2007-2008, 571 şi pl. 2/1. 19. cf. ISM V, 157 – deşi este citat articolul Lambrino 1939(a). 20. La Cetatea de Est între 18.08 – 01.09.1939, la Cetatea de Vest începând cu 22 august, până la sfârşitul perioadei. 21. În mod obişnuit, ele sunt numite Cetatea de Est şi Cetatea de Vest, sau, şi mai rar şi în mod eronat, Cetatea de Nord şi Cetatea de Sud – ISM V, 155; Ştefan 1971; Doruţiu-Boilă 1972. 22. Tocilescu 1882; Tocilescu 1902. 23. Lambrino 1939(a).


[419]

În ceea ce priveşte metoda de cercetare folosită de Coliu putem constata, din păcate, faptul că s-a procedat la dezvelirea masivă a unor tronsoane de zid (în ambele cetăţi) şi golirea unor turnuri (pe latura estică în Cetatea de Est) fără a putea fi asigurată sau măcar luată în calcul protejarea lor ulterioară. În Cetatea de Vest au fost eliberate de pământ o porţiune de curtină şi un turn rectangular pe latura de nord, iar pe latura de est alte două tronsoane de curtină şi un alt turn rectangular. Spre Dunăre au fost degajate colţuri ale altor turnuri rectangulare. Lipsesc însă observaţiile detaliate sau măcar comparative asupra materialelor de construcţie şi lianţilor utilizaţi în cele două cetăţi. Obervaţiile stratigrafice sunt minimale. Există menţiuni asupra puţinelor materiale arheologice: monede (care urmau să fie identificate), opaiţe, cărămizi ştampilate, ceramică.

De maxim interes par să fi rămas şi în 1939 materialele epigrafice. Totuşi, o diferenţă este de remarcat: nu s-au luat măsurile de extragere şi adăpostire pentru blocurile reperate, astfel că acestea (în fapt doar o parte dintre ele) vor fi mult mai târziu duse fie la Bucureşti

24, fie la Tulcea.

Procedeul căutării şi extragerii unor blocuri cu inscripţie fusese, se pare, utilizat şi oficial, dacă putem spune aşa, dovadă stând o ciornă pentru adresa lui Gr. Tocilescu către Ministerul de Război, prin care solicita soldaţi care să lucreze la Troesmis la "dărâmarea zidurilor şi extragerea pietrelor cu inscripţiuni"

25. Prin aceasta, fără să

disculpăm activitatea sa dovedită deja, nu îi mai este de atribuit distrugerea incintelor celor două cetăţi doar lui D. More şi sfârşitului secolului al XIX-lea, anterior revenirii Dobrogei la România, ci aşa cum notează şi R. Vulpe, utilizarea ruinelor de la Troesmis pentru extragerea blocurilor de calcar atât de preţioase a fost o realitate permanentă care continuă şi astăzi. Este de precizat aici însă şi faptul că lipsa pazei şi protecţiei sitului – despre necesitatea cărora găsim încă din secolul al XIX-lea note, adrese şi memorii către oficialităţi, inclusiv ale lui Gr. Tocilescu

26 – constituie şi în

prezent primejdia majoră în care se află acest centru antic. Observaţii preliminare Valorificarea completă a informaţiilor regăsite în arhiva Muzeului Naţional de

Antichităţi se va realiza în cadrul unui prim volum al seriei Troesmis, plănuit pentru anul 2014

27.

În acest moment ne limităm la a exemplifica importanţa lor şi prin clarificarea provenienţei unei inscripţii fragmentar păstrate, publicată în mai multe rânduri cu

24.Vulpe 1953. 25. Dosar Muzeul Naţional de Antichităţi 1887, fila 62. 26. Dosar Muzeul Naţional de Antichităţi 1890, fila 127: adresă către Ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice prin care solicită demersuri pe lângă Prefectura judeţului Tulcea pentru asigurarea pazei ruinelor din care locuitorii extrag piatră de construcţie, dărâmând zidurile. 27. Începând cu 2010, C.-G. Alexandrescu (Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan" Bucureşti) a reluat cercetările asupra sitului de la Troesmis în cadrul proiectului "Troesmis – de la castru de legiune la fortificaţie bizantină" (www.troesmis.arheomedia.ro). La proiect sunt parteneri Academia Austriacă de Ştiinţe, Institutul de Arheologie de la Universitatea din Innsbruck şi ICEM Tulcea. Rapoarte preliminare ale proiectului: Alexandrescu 2011; Alexandrescu 2013; Alexandrescu et al. (sub tipar); Alexandrescu, Gugl (sub tipar).


[420]

diferite versiuni, şi pe care, în vara anului 2011, am avut ocazia să o regăsim într-o stare şi mai fragmentară, în lapidarium-ul muzeului din Tulcea

28. În ISM V nr. 164 (fig. 3)

fragmentul acestui altar votiv este corect identificat ca provenind din săpăturile lui E. Coliu din anul 1939 de la Troesmis, doar că în Cetatea de vest (preluând fişa lui R. Vulpe din Repertoriul Arheologic al României), locul de păstrare fiind Muzeul Deltei Dunării din Tulcea, inv. 1358 (actualmente Muzeul de Istorie şi Arheologie din cadrul ICEM). Se precizează însă că în publicaţia lui A. Rădulescu

29 informaţia asupra

provenienţei este eronată. Dimensiunile fragmentului erau 37 x 41 x 40 cm, înălţimea literelor de 4,7-4,9 cm. Altarul, datat în secolul al III-lea, păstra inscripţie pe cinci rânduri, întregită astfel:

I(ovi) O(ptimo) M(aximo) [.] Ael(io) Aeliano [q(uaestori)] aed(ili) (duum)viro [m]uni(cipii) Tro(e)s(mensium) [Marcus A]urelius Pe scurt, este vorba de un altar dedicat lui Iupiter şi magistratului suprem al

municipiului Troesmis de un [Marcus A]urelius. Patru ani mai târziu, în catalogul pieselor sculpturale şi epigrafice de la Tulcea, V.

H. Baumann publică inscripţia30

sub un alt număr de inventar (inv. 2148) şi cu dimensiuni sensibil diferite (30,5 x 39 x 38,5 cm). Alta este şi provenienţa fragmentului de altar votiv, chiar dacă aproximativ din aria aceluiaşi sit antic: "A fost descoperit în anul 1949, la mijlocul distanţei dintre localitatea Turcoaia şi cetatea Troesmis". Aflăm şi că a fost adus la muzeul din Tulcea în 1950. Baumann alege să citeze astfel informaţia dată de A. Rădulescu. Important este de reţinut faptul că este menţionată o fisură longitudinala a fragmentului. Aceasta va provoca spargerea blocului de calcar, ajungându-se astfel la rătăcirea celor două fragmente, actualmente fiind regăsibil doar cel din dreapta (fig. 4).

În fapt, explicaţia acestor informaţii diferite este probabil mai simplă. Reperat şi eliberat de pământ în vara anului 1939, blocul va fi fost luat din zid spre reutilizare şi "regasit", 10 ani mai târziu, tot în aria Troesmis. Datorită carnetului lui Emil Coliu (fig. 5) aflăm însă acum locul exact de descoperire al fragmentului: în dărâmătura din faţa "turnului A" (în terminologia sa) din Cetatea de Est ("Cetatea Veche"), acesta fiind turnul în formă de evantai din colţul estic al cetăţii.

Alte elemente componente ale documentaţiei acestei campanii de la Troesmis nu sunt momentan reperabile. Ştiri indirecte, precum cele ale lui S. Lambrino sau nota din ISM V nr. 196, care atribuie descoperirea unei stele funerare în cetatea de vest cercetărilor lui E. Coliu

31, îndreptăţesc presupunerea existenţei acestora sau măcar a

28. Documentarea materialelor epigrafice şi sculpturale de la Troesmis se desfăşoară în cadrul proiectului interdisciplinar ArheoMedia finanţat de UEFISCDI-CNCS PN II Resurse Umane TE 113/2010 (www.arheomedia.ro). 29. Rădulescu 1964, 181-183, fig. 2. 30. Baumann 1984, 230-231, nr. 20, fig. 66. 31. Această inscripţie era în 1969 încă la locul descoperirii, în zidul nordic de incintă al Cetăţii de Vest (ISM V nr. 196). A. Opaiţ a publicat-o în 1977 (precizează că este "folosită ca piatră de placaj la unul din turnurile de pe latura nordică a cetăţii de vest", fără să ştim dacă la data


[421]

unei continuări minimale a proiectului în perioada imediat următoare anului 1939. Din nefericire, nici arhiva lui S. Lambrino, care menţiona în 1939 că deţine lucrările în manuscris ale lui E. Coliu, nu s-a putut bucura de o inventariere sau valorificare corespunzătoare. Oricum este de presupus ca documentaţia nou începutului şantier de la Troesmis se va fi aflat la el, respectiv la Muzeul Naţional de Antichităţi. Chiar în nota din 1939

32 S. Lambrino menţionează descoperirea a cinci "inscripţii romane" (de

înţeles în limba latină) în Cetatea de Est (numită de el "cetatea mare") şi a altor patru inscripţii în Cetatea de Vest (numită de el "cetatea mică"). Detalii sunt oferite doar pentru una dintre acestea, descoperită în Cetatea de Vest: avea "şaptesprezece rânduri de text" şi menţiona pe Fuficius Cornutus, guvernator al provinciei Moesia inferior în timpul domniei lui Antoninus Pius

33. În articolul din 1940, S. Lambrino

34 menţionează

în plus şi descoperirea unei basilici. Informaţia nu a putut fi încă sub nicio formă coroborată cu observaţii de teren

35, iar faptul că fraza menţionând cercetările lui E.

Coliu la Troesmis este imprecisă şi în privinţa altor detalii ne face să nu considerăm această afirmaţie realistă.

Mulțumiri Autorii mulțumesc și pe această cale domnilor Mircea Babeș și George Trohani,

precum și colegilor de la arhiva Institutului de Arheologie "Vasile Pârvan" și Arhivele Statului, Filiala București, pentru informațiile oferite și facilitarea accesului la materialele necesare redactării prezentului articol. De asemenea, mulțumim editorilor acestui volum pentru posibilitatea de a aduce modestul nostru omagiu memoriei profesorului Vasile Lica, spirit erudit și pasionat, a cărui lipsă este resimțită profund în cadrul micii noastre bresle arheologice. Broken paths: Emil Coliu and his archaeological researches at Troesmis (abstract) Recent researches in the archives of the “Vasile Pârvan” Institute of Archaeology from Bucharest led to the discovery of two excavation journals belonging to Emil Coliu (1909-1939). Born in Focşani, Coliu studied history at the University of Bucharest, where he defended his PhD thesis in 1937 - La collection de vases grecs du Musée Kalinderu. As a

respectivă a mai văzut-o acolo). Articolul nu este însă citat în ISM de E. Doruţiu-Boilă, care menţionează că monumentul este inedit. În septembrie 2012 am găsit stela funerară păstrată în Şcoala Generală din comuna Carcaliu, jud. Tulcea, unde se află cel mai probabil din anii 1970-80, fără a avea însă date mai precise. Posibil ca mutarea masivului bloc să fi avut loc în perioada în care la Troesmis, din pricina lucrărilor de construcţie ale fermei de suine şi canalului de irigaţii chiar în aria sitului, s-a considerat că siguranţa monumentului ar fi periclitată. 32. Lambrino 1939(a), 501. E. Doruţiu-Boilă include doar trei inscripţii în ISM V despre care poate preciza provenienţa din cercetările lui E. Coliu în 1939: ISM V, nr. 155, 164 şi 196. 33. Lambrino 1939(a), 501. Este vorba de ISM V, 155, acum la Bucureşti, Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan" / Muzeul Naţional de Antichităţi, inv. L 183; vezi şi Vulpe 1953, 557-562, unde este precizat şi faptul că inscripţia a fost adusă la Bucureşti în 1951 de colectivul şantierului Dinogetia. 34. Lambrino 1940, 721. 35. Vezi şi Ştefan 1971, 51.


[422]

student of Scarlat Lambrino (1891-1964) he participated at the archaeological researches from Histria for nine years. In 1939 Coliu started working as research-assistant at the National Museum of Antiquities and shortly after he was sent to re-open the archaeological excavations at Troesmis, in the NW of Dobrogea. Until the discovery of the two excavation journals almost nothing was known about his researches at Troesmis. The journals date from August to September 1939 and describe in detail Coliu’s work in both fortresses at Troesmis.

Bibliografie

- Alexandrescu 2011 | C.-G. Alexandrescu, Despre un alt fel de ‚săpături de salvare’: arhivele arheologiei, D. Măgureanu, D. Măndescu, S. Matei (ed.), Archaeology: making of and practice. Studies in honor of Mircea Babeș at 70th anniversary, Piteşti 2011, 27-32. - Alexandrescu 2013 | C.-G. Alexandrescu, Napoléon III et les fortifications romaines du Bas Danube – le cas Troesmis, Caiete ARA, 4 (sub tipar). - Alexandrescu et al. | C.-G. Alexandrescu, C. Gugl, G. Grabherr, B. Kainrath, Vom mittelkaiserzeitlichen Legionslager zur byzantinischen Grenzfestung: Die rumänisch-österreichischen Forschungen 2011 in Troesmis, U. Urban, E. Trinkl (Hrsg.), Akten des 14. Oesterreichischer Archaeologentages Graz April 2012 (sub tipar). - Alexandrescu, Gugl | C.-G. Alexandrescu, C. Gugl, Troesmis: From the legionary fortress to the Byzantine fortification, L. Vagalinsky (ed.), Proceedings of the 22nd International Limes Congress Ruse 2012 (sub tipar). - Baumann 1984 | V. H. Baumann, Piese sculpturale şi epigrafice în colecţia Muzeului de Istorie şi Arheologie din Tulcea, Peuce, 9 (1984) 207-233, 597-630. - Doruţiu-Boilă 1972 | E. Doruţiu-Boilă, Castra legionis V Macedonicae und municipium Troesmense, Dacia, N.S. 16 (1972) 133-144. - ISM V | E. Doruţiu-Boilă, Inscriptiones Scythiae Minoris V. Capidava – Troesmis – Noviodunum, Bucureşti 1980. - Lambrino 1939(a) | S. Lambrino, Săpăturile arheologice din ţinutul Dunărea-de-Jos, Revista Română de Istorie, 9 (1939) 498-502. - Lambrino 1939(b) | S. Lambrino, Emil Coliu, Revista Română de Istorie, 9 (1939) 505-506. - Lambrino 1940 | S. Lambrino, Săpăturile archeologice din ultimii zece ani, Revista Fundaţiilor Regale, 6/16 (1940) 714-722. - Opaiţ 1977 | A. Opaiţ, O nouă inscripţie de la Troesmis, Peuce, 6 (1977) 181-185. - Rădulescu 1964 | A. Rădulescu, Inscripţii inedite din Dobrogea, A. Aricescu, V. Barbu, Gh. Poenaru-Bordea, A. Rădulescu, Noi monumente epigrafice din Scythia Minor, Constanţa 1964, 139-174. - Simion et al. 1980 | G. Simion, V. H. Baumann, A. Opaiţ, I. Vasiliu, G. Mănucu-Adameşteanu, E. Oberländer-Târnoveanu, Şantierul arheologic Troesmis. Săpăturile de salvare de la Troesmis 1977. Raport preliminar, Peuce, 8 (1980) 151–288. - Stanciu, Croitoru 2007 | Ș. Stanciu, C. Croitoru, Despre unele preocupări muzeale şi arheologice la Galaţi, C. Croitoru (ed.), Perspective asupra istoriei locale în viziunea tinerilor cercetători, (III), Lucrările Colocviului Ştiinţific, Galaţi, 18 mai 2007, Galaţi 2007, 235-255.


[423]

- Ştefan 1971 | A.-S. Ştefan, Troesmis, consideraţii topografice, Buletinul Monumentelor Istorice (1971) 43–52. - Ştefănescu 1978 | Şt. Ştefănescu (coord.), Enciclopedia istoriografiei româneşti, Bucureşti 1978. - Tocilescu 1882 | Gr. G. Tocilescu, Monumentele epigrafice şi sculpturale din Dobrogea, Revista pentru Istorie, Archeologie şi Filologie, 1/1 (1882) 97-132. - Tocilescu 1902 | Gr. G. Tocilescu, Monumentele epigrafice şi sculpturale ale Muzeului Naţional de Antichităţi din Bucureşti, Bucureşti 1902. - Trohani 2007-2008 | G. Trohani, O speranţă arheologică întreruptă. Pagini din corespondenţa arheologului Emil Coliu cu inginerul Ion Teodoru între anii 1934 - 1939, Cercetări arheologice, 14-15 (2007-2008) 559-578. - Vulpe 1953 | R. Vulpe, Canabenses et Troesmenses. Două inscripţii inedite din Troesmis, Studii şi Cercetări de Istorie Veche, 4 (1953) 557–582.

fig. 1: Emil Coliu la Histria (din arhiva

familiei Coliu).


[424]

fig. 2: Planul de amplasare a cetăţilor de la Troesmis (C.-G. Alexandrescu după

Ştefan 1971). A este Cetatea de Est (Cetatea veche sau cetatea mare), B este Cetatea de Vest (Cetatea nouă sau cetatea mică). Cu linii îngroşate sunt

marcate tronsoanele de zid (turnuri şi curtine) dezvelite şi de E. Coliu în 1939 şi rămase fără protecţie.


[425]

fig. 3: Inscripţia ISM V nr. 164 (după ISM V nr. 164).

fig. 4: Inscripţia ISM V nr. 164 - fragmentul păstrat la

ICEM Tulcea (fotografie C.-G. Alexandrescu, iulie 2011).


[426]

fig. 5: Pagină din carnetul lui E. Coliu unde menţionează descoperirea inscripţiei din

fig. 3-4.

Graecia, Roma, Barbaricum.In memoriam Vasile Lica

Galaţi 2014

Destine intrerupte. Arheologul Emil Coliu si cercetarile de la Troesmis

Documents

Transcript of Destine intrerupte. Arheologul Emil Coliu si cercetarile de la Troesmis