Anna Karenina

de Lev Tolstoi

- rezumat –

I

Multi spun ca viata in cuplu este cea mai frumoasa. Abia atunci cand te casatoresti descoperi adevarata fericire. Nu, insa, acelasi lucru il putea spune si Stepan Arkadici Oblonski care traia un cosmar conujuga...ce-i drept insa din cauza lui pentru ca printul isi inselase sotia, pe Daria Alexandrovna, printesa din inalta societate. Tocmai sosit acasa dupa 3 zile, timp de fericire pentru copii, englezoaica se certa cu menajera, bucatarul pleaca, doamna nu mai iesi din odaia ei...haos total. Dis de dimineata, proaspat ras si cu amorul propriu la pamant, Oblonski este instiinta de Matveei ca tocmai primise o scrisoare.Venita tocmai de la Petersburg, de la sora lui, Anna Karenina aceasta il instiinta ca va sosi negresit in cel mai scurt timp. Printre scrisori se afla si o cerere de vanzare a unei paduri aflate in proprietatea Dariei, dar refuza cu inversunare o discutie cu aceasta pe tema vanzarii. Pana si copii stiau de cearta parintilor, mai ales fiica lor care se bucura de o dragoste mai vizibila din partea lui Oblonski.

La indemnul lui Matvei ca „totul se va drege”, Oblonski isi face curaj si intra in camera Dariei. Sotia statea in mijlocul dormitorului, in halat, cu doua cozi subtiri prinse la ceafa, cu fata trasa, slabita si cu ochii mari in fata unei gramezi de haine, cu usile dulapului deschise. Chipul sotului rascoli ura insufletul femeii si refuza cu vehementa orice cale amiabila de impacare, fiind ferm hotarata sa se mute cu ai sai copii la mama sa.

Stepan Arkadici invata cu usurinta la scoala, dar viata lui usuralnica il facea sa uite de responsabilitati. Avea relatii la Moscova si Petersburg, iar tatal sau ocupa functii importante.

Era director al unei importante institutii din Moscova fiind respectat de toata lumea, chiar si de portar care-i ducea servieta la subsioara.

Dupa o importanta sedinta, unul dintre cei mai buni prieteniil lua prin surprindere cu i vizita neasteptata. Levin , asa cum ii spune Oblonski, era un om simplu de la tara, cu o mosie destulde bogata , membru al zemstvei.

Analizan lucrurile mai in profunzime , Konstantin Dmitrici, Levin, venise cu un tel bine stabilit impins de sentimentele pe care le avea pentru pentru cumnata lui Dolly, Kitty Scerbatki, membra a unei familii cu greutate in societatea ruseasca din Moscova.

Sosind dimineata cu trenul de la Moscova, Levin trase la Kosnizev, fratele sau dupa mama. Fiin profesor de filosofie la Universitatea Harkor, au purtat o discutie interminabila despre materialisti.

Afland de la Oblonski, mai intai, unde se afla printesa, aceasta pleca direct la gradina zoologica. Era o zi geroasa de iarna. Levin o recunoscu imediat pe Kitty si, la indemnul lui Nikolai Scerbatki, fratele sau , au inceput sa patineze impreuna.Duna cateva replici cu substrat, se desparti de Dolly, primind o invitati seaca de la printesa mama la serata de joi. Tocmai cand se apropie de iesire se intalni cu Levin, iar apoi plecara amandoi sa ia masa. Levin aflase ca Vronski era un alt pretendentpentru mana lui Kitty, ceea ce-i ingreuna misiunea.

Printesa Kitty Scerbetkaia abia implinise 18 ani si era o tanara ravnita de multi barbati. Tatal, printul Scerbetki, era departea lui Levin, iar printesa mama sustinea ca nu exista barbat mai frumos decat Vronski. Toate acestea nu faceau altceva decat sa creeze confuzie in mintea fetei, si asa destul de buimacita.

Joi seara, singura zi cand familia Scerbetki primea musafiri, tanarul Levin isi facu aparitia mai devreme decat toti ceilalti si reusi sa aiba o discutie cu tanara printesa. Obtinandun nu hotarat, la aparitia printesei mama, pe fata lui Kitty se

putea citi concluzia discutie dintre cei doi. Seara continua, invitati incepu sa apara printe care si Vronski si contesa Nordstone, care era infocata si puternic increzatoare in fortelespiritismului. Vizibil jenat, intr-un moment de neatentie al printului, Levin se facu nevazut.

Contele Alexei Kirillovici Vronski nu cunoscuse niciodata relatia de familie, mama sa ramanand sibgura, avand o viata foarte zbuciumata si aventuroasa. La ora 11, a doua zi dupa bal, acesta pleca la gara ca sa-si astepte mama de la Petersburg. Tot acolo, Oblonski isi astepta sota, pe Anna Karenina de la care primise instiinta cu cateva zile inainte. Coincidenta sau nu, cele doua doamne au calatorit impreuna vorbind tot drumul despre viata si copilaria contelui Vronski.

Pe peron era o agitatie crunta. Tocmai fusese lovit si omorat un om de locomotiva, fapt ce starnea agitatie si isterie printre calatori.

Cand Anna ajunse in casa fratelui sau isi gasi cumnata, pe Dolly, stand in salon cu Sorioja, un baiat blond cu parul cret, care din lipsa de ocuoatie se juca cu un nasture cam subred.

Chiar daca sotul ei ii spusese vehement ca nu o intereseaza venirea Annei, Dolly se pregatise pana la cel mai mic detaliu devenirea ei. Drept urmare, cum era si de asteptat, Dolly ii prezenta cumnatei sale pe larg infidelitatile sotului. Fiind precaut, Oblonski isi puse in tema sora dinainte sa ajunga acasa.Sub influenta Annei si a argumentelor bine fundamentate, cele doua ajunse la un consens. Linistita dupa negocierea cu Dolly, avand garantia ca cei se vor impaca, Anna pleaca in camera ei.

An doua zi, Oblonski vine la masa de pranz chemat de sora sa, trimitandu-i o scrisoare de dimineata. Inaint de masa cei doi soti au avut o dicutie, iar lucrurile au revenit la normal, stabilindu-se la echilibrul conjugal de odinioara.

Kitty veni mai pe seara la sora sa afland de vizita Kareninei si, afland de acest lucru, Oblonski isi facu aparitia fugitiv doar ca sa se asigure daca printesa Scerbetki era acolo.

Ea era absorbita de educatia si nomletea Annei, divinizand-o de la prima vedere.

La bal, Anna fusese imbracata de intr-o rochie neagra de catifea, cu un colier de margaritar, tinuta fiind total diferita fara de asteptarile lui Kitty, care se astepta sa o vadacu o rochie violet. In tot acest timp, Anna avea stari confuzece-i scaldau inima de fericire, dandu-si seama ca, din intamplare, incepusa sa nutreasca sentimente pentru contene Vronski.

Levin trecuse pe la fratele sau, Nikolai Levin, ajuns intr-o stare deplorabila. Era bolnav cronic, alcolic si traia cu o femei le nume Maria Nikolaevna. Incepuse sa-i povesteasca de mosia de la tara, de celalalt frate al lor, pe care,insa, Nikolaiil renega. Vazand starea extrem de proasta in care fratele sau deafla, Levin il invita pe acesta sa locuiasca la mosia sa, la Pokrovkoe. Cu un raspuns negativ, Levin isi lua ramas bun si pleca spre mosia sa.Ajuns acasa, acesta se cufunda intr-o liniste perfecta, necesara, contracarand vacarmul celor cateva zile pentrecute la Moscova.Era incanta de primirea calduroasa de care avusese, fiind fericit afland cu singura vacuta de rasa, Pova, nascuse o vitelusa.

Consternata de gravitatea faptelor sale, Anna pleaca a doua zi dimineata la Petersburg, nu inainte de a-i marsurisi cumnatei sale cauza plecari atat de neprevazute. Drumul a fost unchin. Zapada alba, scartaitul usilor si a locomotivei ii rascoleaAnnei amintiri dureroase. Intr-o statie afla cu stupoare ca in acelas tren se afla si Vronski, insa nu reactiona in niciun fel.

La gara, o astepta sotul ei. In timp ce cobora, sotul ei observa fata palida, obosita si trupul slabit de puteri al Annei. In timp ce vorbeau despre calatorie, contele Vronski incerca sa intervina, dar Alexei Alexandrovici Karenin ii imabusidorinta de a se alatura prin cateva replici acide, invitandu-l, totusi luni, singura zi in care falilia Karenin primea invitati. Acasa, baiatul lor blond, cret cu ochii albastrii isi astepta mama cu nerabdare. Na-u avut prea mult timp de povestit pentru ca

seara, Lidia Ivanovna, doamna din inalta societate a Petersburgului, ii facu o vizita Annei.

II

Spre sfarsitul iernii, mezina familiei Scerbatki era suspecta de tuberculoza. Medicul il administra ulei de peste, fier si lopis, dar fara razultate. Vazand ca doctorul familiei era depasit de situatie, un alt doctor, tanar ii depista boala, fiindu-i interzise vizitele in strainatete.

Tot in aceeasi zi, isi facu aparitia si Dolly, prospatamamica a unei fetite, care nu se afla in aceasta perioada in relatii tocmai bune cu sotul ei. De la orima vedere si-a dat seama ca sora ei sufera din dragoste, si la o discutie mai amanuntita, ca intre surori, in camera cu tapet roz a lui Kitty, ii marturisi, in cele din urma, sentimentele pentru Vronski. Lururile se mai linistise. Tensiunile fusesera anulate, iar familia Scerbatki pleaca in strainatate la tratament, pentru ca starea mezinei nu evoluase tosmai promitator.

La Petersburg, cercurile de prieteni ai Annei Karenina erau subdivizate in 3 categorii: cercul oficial al barbatilor, cercul oficial al oamenilor de cariera, prieteni vechi ai sotuluisai si si oamenii de lumea mare, a carei reprezentanta era Betsy Tveskaia. Din fericire pentru Anna, sau nu, aceasta era verisoaracontelui Vronski.

Tanarul Vronski ii prezenta verisoarei sale actiunea pe careo intreprindea de cateva zile, urmarirea unui cuplu de consilierititulari, observandu-le toate actiune si infidelutatile.

La teatru, printesa Betsy pleaca inainte de sfarsitul primului act acasa pentru a-si primi invitatii. La usa, portarul cu statura de colos, avea grija de invitati, deschizandu-le usa de portelan, dupa care obisnuia sa-si citeasca ziarul dimineata. La intanire isi facu aparitia si sotul gazdei, un om gras si blajin, colectionar de gravuri, dar pleca grabit catre club.

Intre timp, isi facu aparitia si tanarul Vronski de la teatru Buff, chiar cand barfele despre familia Karenin erau in toi. Anna Karenina nu intarzie nici ea sa apara, cu o tinuta iresprosabila, cu mersul ei elegant, inconfundabil. Plictisita dediscutiile fara sens ale invitatilor, incepu o discutie cu tanarul conte despre sitiatia lui Kitty. Cu mici aluziisi apropouri, cei doi isi recunoscu indirect sentimentele, la starsit Anna rosi, fiind prima oara cand i se intampla asa ceva. Ajutata de catre Vronski, Anna isi imbraca haina de blana in careisi incurca degetele de ciucurasii de pe margine, auzi ultimele declaratii siropoase de dragoste ale contelui si se urca in cupeul condus de catre un tatar batran si gras, imbracat intr-o redingola lucioasa de piele.

Alexei Karenin, increzator este masura inj fidelitatea sotiei si fara teama ca aceasta s-ar gandi macar sa ravneasca la alt barbat, nu dadu importanta zvonurilor ce incepu sa se auda insocietate. Seara, la ora 1 cand acesta termina de lecturat in biroul sau, ora consacrata, Alexei Alexandrovici incepu sa reflecteze mai in amanut la spusele lumii. Ganduri peste ganduri,scenarii peste scenarii, minte acestuia incepea sa-i joace feste.In tot acest timp, Anna urca cu o pasivitate greu de imaginat, jucandu-se cu ciucurii de la gluga. In camera, o astepta sotul ei, care, inca de la intrare, o intampina cu intrebari incomode. Seara se incheie fara nicio concluzie , desi discutia capatate proportii, iar Anna isi mintea sotul, jucandu-si rolul de amanta impecabil

Insa ratiunea ii dadea mustrari de constiinta. In preajma contelui Vronski, Anna se simtea umilita, „ii venea sa intre in pamant” . sentimentul de vinopvatie incepea sa devina din ce incemai pregnant, avand un vis ce o hartuia neincetat, in care era satia celor doi barbati in acelas timp.

Viata isi continua parcursul firesc, astfel incat Levin inepu sa o uite pe Kitty. Veni primavara, odaca cu ea si muncile

agricole, nu-si permitea sa se gandeasca la dragoste, insa tot elafirma ca trebuie sa se insoare ca mai grabnic.

In acel an, primavara se cam lasa asteptata si abia in duminica Tomii puteai spune cu adevarat ca este primavara. Putin suparat in prima parte a zilei pentru ca pregatirile pentru muncile agricole de primavara nu erau intocmaia sa cum poruncise el, spe final se mai linisti putin. Incaleca pe cal si porni sa-si vada averea. Cu cat vedea ogoarele inverzite, oamenii muncind si ascultand porunca sa, cu atat pucrurile incepeau sa se limpezeasca si sa prinda contur pentru Levin. In timp ce se intorcea acasa, descoperi cu placere ca Stepan Arkadici sosi in vizita. Cobora din sania trasa de cai, plin de noroi, dar bucurosca a putu sa-si vada prietenul. Dupa o masa copioasa, perfecta, cei doi pleaca la vanatoare. Fara ca Oblonski sa aduca in discutie familia Scerbatki, Levin nu mai rezista si-l intreba pe amicul sau de Kitty. Nu stia nimic de problema de sanatate a ei si tot drumul doar despre asta vorbira. Acasa la Levin, boierul Riabinin il aspta pe Oblonski pentru a se tocmi in legatura cu padurea pe care acesta voia sa o vanda boierului. Dupa o lunga filosifie si o tactica ca la carte aplicata de catre Levin, fin cunoscator al artei negocierii, Riabinin accepta pretul stabilit si incheie contract.

La Petersburg, inalta societate fierbea la auzul ultimei noutati, rrelatia ascunsa a Annei cu Vronski. Cu toate ca lumea ojudeca cu duritate, contesa mama Vronskaia era fericita ca fiul ei a reusit sa ademeneasca „femeia perfecta”. Tot in aceasta erioada,contele Vronski isi descoperise pasiunea pentru cai. El locuia intr-o izba finlandeza, curata si incapatoate, alaturi de alti doi camarazi ai sai, dar locuita acestuia era, defapt, locul de intanire si dicutie a intregii garnizoane. Gasind scrisoarile de la mama sa in patul colegului sau, contele pleaca sa faca un schimb de cai, nu inainte ca ai lui colegi sa-i atraga atenti ca incepuse sa cheleasca. Ajuns la grajduri, contele este intampinatde jokeul sau, „un englez slab si cracanat care scotea sunetele din fundul

gatului”. Isi vazu iapa, Frou-Frou, „o iapa cu sange, de rasa pura”, nu fara imperfectiuni, ce-i drept. Alaturi, in boxa vecina, era calul lui Mohotinmai gras, cu picioarele mai mari, dar aceste aspecte erau umbrite de nobletea rasei iepei lui. Dupa aceasta vizita, Vronski pleaca direct la casa Annei, stiind ca sotul ei era plecat la bai. Voi sa intre prin spate, dar isi aduse aminte de copil care reprezenta una din piedicile in relatia lor „era ca obusola care indica gradul de deviere”.

Anna era pe terasa, cu o stropitoare in mana, imbracata intr-o rochie alba, care o facea parca mai frumoasa ca nicioadata. Dupa lungi discutii, in timp ce Anna „invartea o frunza rupta in mana” , plina de roseata in obraji, ii marturisi contelui ca este insarcinata. Gandindu-se la mai multe scenarii, socotind ca Alexei Alexandrovici nu va accepta despartirea, si prin urmaresingura varianta era sa fuga. Cand Sorioja, intors acasa dupa ce-l prinsese ploaia jucandu-se in gradina cea mare, Vronski isi luaramas bun si pleaca. Dupa un ocol care-l facu sa intarzie, ajunsein cele din urma si la cursa. Era foarte aproape de victorie, daro greseala de neiertat ii rupe spatele calului, prabusindu-se pe deal. Automat, contele a fost eliminat din consurs, castigator iesind Mohotin.

Alexei Alexandrovici incepe sa fie vizibil afectat de zvonurile care umblau prin societatea petersburgheza. Dar munca crunta il afa sa uite de probleme si de infidelitatea sotiei. Pana si copilul isi modificase imaginea in fata tatalui, ramanandsecatuit de sentimente. La nister analize amanuntite descoperi canici cu sanatatea nu statea tocmai bine, avea ficatul marit si o stare de tensiune vuzibila.

Vara, Anna se muta la la una din resedintele de vara, in acest an alegand-o pe cea de la Peterhof, langa cea a printesei Betsy. O vizita neanuntata a sotului ii strica planurile Annei, dar in scurt timp aceasta pleca, lasandu-i bani de cheltuiala si povestindu-i de vizita doctorului.

Putin mai tarziu, cand cei doi soti s-au intalnit la cursa de cai, vizibil ingrijorata de soarta lui Vronski, Anna nu facea decat sa-i hraneasca gelozia sotului, adancind nepasarea si falsitatea cu care se tratau reciproc. Abia la a treia interveniea sotului ei, Anna se ridica si pleaca, purtare necuviincioasa cestani o discutie destul de aprinsa in cupeu. Nemairezistand, Annaisi varsa tot naduful si ii spune toate cate s-au intamplat sotului ei, divulgand si relatia cu Vronski. Karenin pleaca la Petersburg abtinandu-se sa ia o hotarare, ajungand totusi la un pact; in societate se vor purta normal, fara sa pateze onoarea familiei. Dupa ce pleaca, primeste de la Betsy o scrisoare unde afla ca Vronski este bine, teafa si ca va trece pe seara pe la ea, negresit.

Familia Scerbatki aflata la bai in germania, se simtea in centrul atentiei. Oricat de mult interes ar fi aratat acestia pentru Kitty, aceasta nu dorea sa relationeze. Mai cu seama doreaneaparat sa sa stabileasca o relatie de prietenie cu Varenka, fiica vitrega a doamnei Stahl. Avu insa aceasta sansa, dar se cunoscura intr-un context destul de neplacut, in toiul unei dispute intre un doctor si un pacient nemultumit

Doamna Stahl era o fire bolnavicioasa, despartita de primul sot, in acelas an cand murise primul ei copil. Cunoscandu-i sensibilitatea, rudele acesteia ii schimba copilul la nastere cu cel al bucataresei. Aceasta era Varenka. Dupa un timp, doamna Stahl afla toata povestea, dar continua sa-si iubeasca fiica la fel de mult ca si pana atunci, mai ales ca parintii naturali ai acesteia erau morti. In putin timp, Kitty ajunse ajunse in relatii foarte bune cu doamna Stahl, ajungand chiar sa-i copieze comportamentul. Intr-una din zile, doamna Stahl ii darui o bibliein limba franceza pe care Kitty o citi din scoarta-n scoarta.

Printul Scerbatki ii ceruse fiicei sale sa-i prezinte prietenii. Asa ca o cunoscu pe doamna Berth, pe doamna Anna Pavlovna si pe sotul acesteia, Petrov din in cele din urma pe doamna Stahl, cu care avu o discutie lunga dupa un timp in care

nu s-au mai intalnit. Se intorceau acasa, la Moscova, iar Varenkaii promisese o vizida, dar doar dupa ce se marita.

IIILuat prin surprindere, levin se trezi intr-o zi cu vizita

fratelui sau, Serghei Ivanovici Koznisev. Idealurile celor doi siperspectiva cu care priveau lucrurile de multe ori intra in contradictie. Serghei privea viata la tara ca pe o vesnica trandavie, in timp ce Levin nadusea din zori si pana-n seara. La dorinta musafirului, cei doi pleaca la pescuit, prilej numai bun ca sa-si vada viitoarele recolte. Pentru a nu-si murdari cizmele,Levin isi duse fratele pana pe malul apei, calcand la pamand o pate buna din faneata. In timpul pescuitului, Serghei deschise unsubiect cam incomod pentru fratele sau. Acesta nu dorea sa se intoarca in organizatie pentru ca nu-i aducea niciun venit personal, direct. Fara sa mai continue discutiile filosofice carece creaseara in jurul acestei teme, cei doi si-ai strans uneltelesi au plecat.

Manat de un gand maret, a doua zi, Levinincepe coasa, si maimult de atat, munci si el de rand cu ceilalti mujici. Unii radeau, altii faceau glume pe seama lui, altii ii dadeau sfaturi,dar el nu se dadea batut si continua sa coseasca in urma lui Tit,fara sa piarda ritmul. Dintre toti cosasii, unmul ii intrase mai tare la inima. Un batran, muncitor, priceput in arta cositului, care il pofti la masa pe Levin. Manca alaturi de el terci din paine cu sare si pornira mai departe la treaba. Pentru ca timpul trecea, oamenii aveau nevoie de un imbold ca sa muneasca mai cu spor. Asa ac le promisesera vodca, incat, pana seara, termina totde cosit. Intors acasa, intr-un final, ostenit de munca, fratele sau ilastepta fericit in camera sa, pregatind masa, fiin sigur case va intoarce flamand. La masa, primi o scrisoare de la Oblonskiprin care il instiinteza ca domnisoara Kitty nu e prea bine, drept urmare, cei doi se hotara sa-i faca o vizita in cel mai scurt timp.

Stepan Arkadici era plecat la Petersburgin interes de serviciu. Acasa, insa, sotia se mutase la tara pentru a mai reduce cheltuielile. Viata de aici, asa um si-o inchipui ea, nu era nici pe departe reala.dar cu ajutorul Matriovnei Filimonovna putea spera macar la o viata linistita alaturi de cei 6 copii. Intr-un tarziu, primi scrisoare de la sotul sau care-si cere scuze pentru conditiile deplorabile in care traiau. Dar Dolly incepu sa se obisnuiasca si de Sfantul pentru a mers cu toti copii la impartasit. Pe seara, profitand de vremea minunata, au plecat la scaldat si la cules de ciuperci. Viata lor, se pare ca incepuse sa intre pe un fagas normal. Sosi si Levin, anuntat de scrisoare lui Oblonski, dar Dolly refuza orice ajutor. Inainte saplece un incident neplacut ii atrase atentia. Doi dintre copii sebateau cu o brutalitate iesita din comun, ceea ce-i rani profun orgoliu de mama al gazdei. Mama era totusi pre astricta, ii obliga sa invete franceza, ingradindu-le personalitatea si capacitatea creatoare.

Ajuns acasa, Levin instiintat de impartirea fanului de pe mosia surorii sale pe care o administra tor el. Din descrierile primarului, nu era multumit de desfasurarea lucrurilor si pleca personal acolo. Problemele se rezolvasera, iar dragostea si veselia oamenilor din timpul munci im impresiona profuns, si-i zgudui puternic ratiunea. Toata noapte a stat treaza, cocotat in varful unei capite, gandindu-se la viitorul sau. Cand spre dimineata, o trasura cu patru cai suri venea de la gara si de indrepta spre resedinta familiei Arkadici. In cupeu, nu era nimeni alta decat Kitty care era treaza si mama sa. In acel moment, Levin si-a dat seama ca pe ea o iubea.

Alexei Alexandrivici Karenin, desi la prima vedere un om dur, fara sentimente, era un sensibil, marcat profund de oamenii care plangeau, enervandu-l teribil. Dupa marturisirile sotiei sale, incerca sa gaseasca o solutie, facand referinte si comparatii cu alte familii pe care le cunostea ca fiin lovide de aceasta nenorocire. Duelul era de neacceptat, divortul la fel, ii

ramasese doar varianta de a ramane inpreuna, cel putin de ochii lumii, fara ca numele familiei sale sa aiba prea mult de suferit.Intocmi o scrisoare cu decizia sa, alaturi de care ii trimise Annei si o suma de bani, pentru ca tot el o anuntase ca direste sa se mute la Petersburg cat mai redepe, de preferat pana marti. Dupa ce trimise scrisoarea, portretul sotiei sale din camera ii invenina sufletul, dara fara sa stea pe ganduri se cufunda in munca titanica pentru a uita de probleme.

Gandindu-se doar la Vronski si la sotul ei, Anna, uita de existenta copilului sau, amintindu-i Annunsca atunci cand se planse la ea pentru o boacana pe care o facuse. Se hotara acum. Isi ia copilul, bona si pleaca. Ii scie o scrisoare sotului prin care il anunta ca ia copilul si pleaca, ii spune ca ea nu cunoaste legile, dar vrea sa il pastreze pe Sorioja, incheiand canu mai poate trai in casa lui. Toate planurile au daramate atuncicand primi scrisoarea de la Alexei. Bunatatea sotului ii provoca o repulsie Annei, care incepe sa-si depene toata viata, compatimind cei 8 ani petrecuti alaturi de el. Lasa bagajele impachetate si pleca la printesa Tverskaia.

In esenta, Vronski era un om foarte chibzuit care nu suporta dezordinea. Incepu sa-si faca o retrospectiva a vietii sale si descoperi ca are datorii de peste 60 000 de ruble. El avea doar 1 800 si incepe sa-si aduca aminte de toate oportunitatile sale si de donatia pe care i-o facuse fratelui sau, cedand ¾ din avere lui. Mai mult de atat, auzid ce proportiia luat scandalul cu Anna Karenina, mama lui ju-i mai dadea nimic,iar lui nu-i mai ramasese decat sa vanda caii de curse si sa se imprumute la camatari. Eta, totodata, si eu om foarte echilibrat.El, singur, isistabili un cod de etica pe care-l respecta cu sfintenie, fiind el insusi respectat de intreaga societate pentrufrumusetea morala si fizica. Un camarad din copilarie, Seghei Kovski, aflase ca a fost decorat cu un ordin destul de rar in randul tinerilor ofiteri. Intors la Petersburg, toate privirile erau atintite asupra lui. Facand o comparatie intre el care era

un simplu capitan si celalalt care avea o functie cu greutate, isi da seama dragostea pe care i-o purta Anna, umbrea toate celelalte detalii. Luat prin surprindere de Petritki, spalat si aranjat, Vronski pleaca la comandantul regimentului, Demin, unde avea loc o petrecere in cinstea lui Kovski. Cei doi au avut o discutie ca intre doi vechi prieteni, poate chiar filosofica, vorbind despre rolul contelui in societate sprijinul acordat acestuia. Discutia fu inrerupta de o scrisoare de la Anna care ilasptepta.

Ajuns in curtea doamnei Wurde, acolo o intalni pe Anna. Ii povesti de intamplarile cu sotul si de faptul cva-i facu cunoscuta relatia lor, aratandu-i scrisoarea primita cu putin timp in urma. Imediat, Vronski se gandi la duel, iar Anna ii spune ca a doua zi va pleca negresit la Petersburg sa rezolve situatia.

Ajunsa acasa, fara sa fie intampinata de sotul sau care ar in camera sa de lucru, facand tot ce putea ca sa-i atraga atentia. Menarezistand, intra peste el in birou. Cand o vazu, Karenin rosi, oentru prima data, fapt ce-i arase atentia Annei. Dupa o discutie furtunoasa si fara rezultat, Alexei pleca la cancelarie.

Dupa noaptea petrecuta in capita, reflectand serios la viitorul vietii sale, acum era dezamagit. Oamenii lui erau indoctrinati de deprinderile arhaice, nesocotind poruncile boierului. Ei nu faceau lucrul asta pentru ca nu voia, ci pentru ca asa considerau ei ca e mai bine, mai arminios, sa pastreze randuiala. Primind o scrisoare de la Dolly, anuntanmdu-l ca sora sa era acasa, ii cere saua de dama pe care stia ca o are, sperandca o va duce el personal. Saua o trimise, dar pentru ca era prea sresat, sa gandi sa plece la prietenul si vecinul sau Sviajki, lavanatoare, cel mai bun remediu pentru el impotriva stresului.

In drum spre mosie, ca sa-si hraneasca animalele, caii, levin opri la un mosneag cu o gospodarie foarte bogata. Facuse 4 nunti, 3 pentru fii lui si una pentru un nepot si ridicase 2

randuri de case, pentru ca celelalte luasera foc. Avea si o femeie, harnica, buna gospodina, incaltata cu o pereche de galosicare-i atrasese atentia lui Levin.

Sviajmi era maresal an nobilimii din judet, dar cu o ideologie ce deseori intra in contradictie cu cea a lui Levin. Traia cu sotia sa si cu o sumnata cu care spera neincetat ca se va casatori Levin. Mai pe seara, au venit alti doi boieri batrani, care dupa pledoarii impresionante ajunsese la o concluzie destul de vaga si de bizara, ca „mujicul rus e un porc si se complase in mizerie.” Totusi, dupa o disctutie cu maresalul Sviajki ajunse la concluzia ca si boierii au o contribuie destul de importanta in mentalul colectiv, si doar cu ajutorul acestora pot schimba societatea si pot reforma agricultura. A doua zi, Levin pleaca fara sa-si ia ramas bun si, ajungand acasa, cu mintea deschisa, incepu sa studieze.

Agafia Mihailovna ii cunostea pana la cel mai kic detaliu planurile sale agricole, dar totusi sustinea ca trebuie sa se insoare. In acest timp, fratele sau, Nicolai sosi pe neasteptate.Cu toate ca ideologiile lor nu erau compatibile, Levin a fost socat cand si-a vazut fratele. Era vizibil slabit, dandu-i impresia de moarte. Neavand caldura in toate camerele, cei doi audormit in acelas dormitor, prilej bun pentru Levin sa vada suferinta prin care trece acesta. A doau zi, o discutie nu tocmaipe placul lui Nikolai il enrve la culme si pleaca. Indacandu-se, insa, inainte sa plece, pe Levin il bufnira plansul simtind ca este ultima vedere insufletita a fratelui sau.

IVCu toate ca sotii Karenin traiau cub acelas acoperis si

vorbeau doar de dragul lumii si al slugilor, Alexei nu prea statea pe-acasa, iar Anna se intalnea cu Cronski, desi sotul ei stia. Primind o scrisoare de la Anna, Vronski se duce la casa Karenin si se intani cu sotul Annei chiar cand iesi sa plece. Atunci Anna ii facu o marturisire terifianta lui Vronski. Ii

povesti visul ce nu-i da pace prin care este avertizata ca va muriin timpul nasterii. Dupa ce contele pleca, revenit acasa, sotul, nedormit toata noaptea are o disctutie foarte serioasa cu sotia sa, fiidn hotarat sa divorteze si sa-i ia si copilul, pentru ca Anna incalcase pactul ce mai mentinea inca relatie, prin care Anna nu avea voie sa-sio invite in casa amantul. Cand iesi din camera lua cu el si o servieta cu scrisorile de la Vronski care Anna. Dupa, imediat, Alexei Alexcandrovici se duse la un avocat, care imediat ce afla cine este i primi. Era un om ciudat, imbracat cu prost gust, care in timp ce vorba prindea molii. Spunandu-i ce vrea si prezentandu-i argumentele si fapteleconcrete, Karenin stabilise ca ii va trimite in scris confirmarea.

In drumul sau in interes de serviciu, Alexei opri si la Moscova unde se intani cu Oblonski. Fara sa poate scapa de acesta, si dand buzna in locuinta sa, ii spuse pe larg toate faptele. Accepta intr-un final sa mearga la cina la care-l invitase. Printre invitati se numara si Levin, socrul lui Oblonski, soacra si alti doi oamnei importanti din societatea ruseasca. Toata lumea participa la la discutie, insa Kitty si Levin discutai retrasi intr-o parte a salonului. Tot asa, Dolly discuta cu Alexei Karenin in biroul sotului sau. Dupa ce ii povesti totul, lasand la o parte masca de duritate, Karenin o asculta cu atentie pe cumnata reflectand la fosta relatie dintre ceo doi soti.

Cat timp cei doi vorbira, Kitty si Levin isi faceau declaratii de dragoste cu creta, marca doar iniliata fiacrui cuvant. A doua zi, dupa 2 nopti se nesomn si mai multe incercari,relatia se oficializa acasa la Kitty unde avu loc si o logodna. Intr-un tarziu, printesa reusi sa faca rost de carnetelul lui Lavin si vazu ca face eforturi supraomenesti pentru a face bani pentru nunta si mai mult de atat isi martirisea vadit necredinta,ceea ce o dezamagi putin pe Kitty, care reusi sa treaca peste acest eveniment neplacut.

In timp ce-si citea corespondenta, Alexei Karenin primi o scrisoare cu un mesaj scurt de la Anna „Vino repede, eu mor.” Asumandu-si riscul unei eventuale marsavii, Karenin se urca in tres, si ajungand la casa sa din Petersburg afla inca de la intrare ca Anna nascuse, dar ca avea probleme foarte mari. Sus, Anna se sbatea in pat, delirand, strigandu-l pe Alexei care era langa patul ei. Doctorul ii spuse ca suferea de febra puerperala,iar sansele de supravietuire sunt de 98%. Intr-un moment de luciditate, Anna isi chema ambii barbati langa ea si-i sili sa seimpace, apoi iar cazu in inconstient. A doua zi, Vrosnki venind la casa Karenin, Alexei avu o discutie seriosasa, in urma careia contele se simti net inferior in fata lui Alexei, datorita capacitatii intelctuale si morale de care detinea. Ajuns acasa, dejnadajduit, se impusca cu revolverul din dotare, dar il salva Varea care veni cu 3 medici.

Fiind mai bine, Anna primi vizita printesei Betsy, iar dupa ce aceasta pleca, Karenin ii prezenta intentia lui Vronski de a vorbi cu ea inaite de a pleca la Taskent, dar refuza.”s-o mai vad o data si pe urma ma ingrop, sa mor”.

Peste o luna, hotarat sa divorteze, Anna si Vronski au fugitin cele din urma in Italia, fara sa obtina divortul, renuntan categoric la el, Alexei Alexandrivici ramanand acasa cu copilul.

VPrintesa mama era de parere ca nunta sa nu se faca in Postul

Mare, penru ca nici timp nu era si erau amenintati de eventualitatea unui doliu in familie, ceea ce ar fi intarziat cu mult prea mult nunta. Insa, cand Levin fu anunta de catre Oblonski ca-i va trebui un certificat cate sa ateste ca acesta este spovedit, toate naziuntele tanarului mire se prabusi. Dar dupa cateva slujbe, obtinu si iertarea pacatelor si nunta putea merge mai departe. Dupa cum era obiceiul, mirii nu aveau voie sa se vada cu o zi inainte ca nunta sa aiba loc. Seara, in ajuns, Levin cinase cu 3 prieteni de-ai sai su, dupa o lunga filosofie

de viata etalandu-si pasiunile de a vana ursi, Levin intra in camera lui Kitty. Era confuz, dezorientat, incoltind in sufletul lui indoiala ca aceasta ar putea sa nu-l mai iubeasca. Negand aceste convingeri, si pe buna dreptate, impacati, ambii astptau cu nerabdare marele eveniment. Dupa o lunga asteptare, pentru ca Levin isi impacheta camasa in cufarul cu care urma sa plece in luna de miere, cei doi ajunera in fata altarului. Era acelasi preot care-l spovedise, dar parca cu o infatisare mai blanda, maiinteleapta. Asezarea veighetei pe deget fusese o adevarata aventura, sarindu-le in ajutor nasii, dar nici sfarsitul slujbei,cand trebuia sa aiba cununa pe cap nu se lasa mai prejos. Stepan Arkadici uita sa puna cununa pe capul mirelui, fiind vizibil impresionant de frumusetea si stralucirea acesteia, ceremonialul,insa, isi pastra solemnitatea cuvenita. Aproape intreg Petesrburgul adunat la acest eveniment. Niciun detaliu nu fusese lasat neobservat de catre inalta societate, incepand spre sfarsitsa-si depene, nostagici, amintirile din tineretea indepartata. Dela rude, invitati de vada si inalta societate pana la simpli curiosi toti erau prezenti la acest eveniment. Unii au spus ca Levin ar fi calcat primul pe covor, dar alte voci afirmau ca i-arfi vazut pe amandoi. In aceeasi noapte, dupa masa, cei doi pleacala tara.

Trei luni la rand, Anna si Vronski, calatoreau impreuna prinEuropa: Venetia, Roma, Neapole, stabilindu-se intr-un oras din Italia. Aici, Vronski se intalni cu un fost coleg, Golesnciev, prezentandu-i-l si Annei. La inceput, actuala doamna Karenin, inca se mai gandea la rusinea aplecata asupa ei si a numelui familiei ei, dar fericirea de langa Vronski o facu sa uite chiar si de fiul ei. La inceput, pasionat de gravouri, mai apoi repofilandu-se pe puctura, incepe sa profeseze, copiind operele marilor artisti. Incerca, fara sa-i prea reuseasca, sa-i faca si Annei un portre in costum italienesc, un portret clasic, in stil francez. Intr-o zi, Galesnicevdescoperi un tanar artist, rus, pasionat de pictura, pe nume Mihailov. Vronski fusese luat

ocrotirea unui maestru si incepea sa faca progrese vizibile, adaptandu-se mediului si vietii de pictor. Contele ii trimise doua carti de vizita, insa acesta nu le primise. Ajuns acasa incepu sa se ia la cearta cu sotia sa pentru ca nu reusise sa negocieze asa cum dorea el cu proprietareasa, retragandu-se in cele din urma in camera sa de lucru. Atunci cand era nervos faceacele mai frumoase lucrari, asa incat acum se apucase sa faca portretul vanzatorului sau de tigari. Plecand, insa la atelier, primi vizita celor trei, atragandu-i atentia chipul lui Vrosnki, cu pometii obrajilor. Si in pereche, Anna si Contele ii facu o impresie buna, desi la prima vedera pareau niste rusi foarte bogati:”ignoranti in materie de arta.” Le prezenta lucrarea”Christos in fata lui Pilat”, descoperindu-i chiar el nenumarate cusururi. O alta lucrare le atrasera celor trei atentia. Un peisaj de pe malul unui rau cu niste copii care prindeau peste, pictura pe care Vronski o cumpara mai tarziu. Vazand ca este profesionist, contele se intelesese cu el sa-i faca un portret Annei, reusind sa-i surprinda inca de la a 5-a sedinta. Golescicev era de parereca bogata cultura de care contele dadea dovada, umbrea talentul nemasurat al pictorului, cu foarte mult bun simt de altfel. Dupa terminarea tabloului, cei doi isi dau seama ca viata si oamanii de aici incep sa-i plictiseasca cumplit si se hotarasc sa se intoarca la Petersburg.

In prima perioada de dupa casatorie, Levin era profund demamagit. Toate asteptarile lui erau naruite si asunsese sa-si dea seama ca idealurile sale nu se potriveau cu realitatea in care traia. Lui Kitty, insa ii placea la tara. Era fericita, cu purtarea ei copilaroasa, toata ziua dirijand, ordonad, poruncind,pentru ca toate sa fie in buna randuiala. Prima cearta nu a intarziat sa apara, dar a fost una banala, Levin intarziind, iar sotia sa punandu-si intrebari cu privire la sentimentele acestuiafata de ea. Abia dupa 3 luni, lucrurile incepuse sa intre intr-unnormal cotidian.

Intr-un tarziu, Levin isi da seama ca atitudinea lui generala se schimbase. Nu se mai preocupa de gospodarie, si incepuse sa scrie o carte despre cum ar trebui sa arate agricultura in Rusia. In timp ce Kitty broda, el primi o scrisoare de la Maria Nikolovna prin care ii instinta ca fratele sau, Nikolai, era pe moarte. Pe tema plecarii, cei doi au avut o dicutie destul de aprinsa, pentru ca Levin nu dorea sa fie insotit si de Kitty.

Hotelul, unde era cazat fratele sau si unde urma sa fie cazati si cei doi, era unul de provincie organizat dupa metode noi si perfectionate, dar, totusi, cu o imagine deplorabila. Vizibil nervos de prezenta sotiei sale, ajunge intr-un tarziu in camera fratelui sau. Era singur, sub o plapuma groasa, cu o mana asemenea unei greble iesita pe deasupra. Nikolai observa expresiavizibila de mila intiparita pe fata fratelui sau, simtind si el mirosul neplacut si atmosfera inchisa ce domina incaperea. Cand descoperi si Kitty mediul in care traia Nikolai, dadu imediat ordin sa inceapa imediat curatenia. Sterge ptaful, aspira, spala rufele, spala pe jos, astfel incat, atunci cand ajunsese doctorul, camera bolnavului sa fie fara cusur. In timp ce Maria isi schimba barbatul, Kitty il vazu fara voia sa, fiind profund impresionata de starea fizica a cumnatului sau. Vazand toata compasiune si mila cu care il tratau toti, Nikolai izbucni in lacrimi.

In sinea sa, Levin se credea net superior fata de sotia sa si fata de Agafia Mihailovna. Cu toate acestea, ea daduse dovada de intelepciune si de cunoastere a moralei crestine. Il ingrijea pe Nikolai care, la presiunile sale, accepta impartasania si maslus, pentru ca doctorii ii anuntasera ca nu va mai trai mai mult de 3 zile. Dupa slujba, cand expresia fetei sale vadea o profunda dorinta de viata si spiritualitate, isi mai reveni. Impresia falsa era stearsa din memoria tuturor la doar putin timpcand starea ingrozitoare a lui Nikolai reveni si mai puternic.

Dupa doua zile de la venirea sa, Kitty se imbolnavi din cauza oboselii si a stresului. In aceeasi seara, in timp ce preotul citea molifta de dezlegare, Nikolao de stinse. Levin era dezorientat. Durerea fara margini ii trezea amintiri dureroase, dar parca anuntul lui Kitty ca era insarcinata, ii mai echilibra starea emotionala.

Alexei Alexandrovici Karenin nu voia sa se vada starea sa deconflict interior, dorind sa para cat mai pasiv in fata evenimentelor legate de infidelitatea sotiei sale. Nu prea prieteni, singurul fiind fratele sau, ministru de externe, care traise mult prin strainatate, unde va si muri la putin timp dupa casatoria acestuia. La inceput, Karenin era guvernator intr-o provincie in care locuia matusa Annei, sub presiunile careia, de voie de nevoie, cei doi se casatorisera. Alexei, dupa nunta, isi concentra toata dragostea asupra Annei, iar „alte femei ii provocau groaza si dezgust.”

Dand buzna peste el in birou, contesa Lidia Ivanovna il maguli cu imbarbatari ei originale care imbracau forma avansurilor. In fine, cei doi hotarasac ca ea sa ramana menajera si sa aiba grija de copilul sau.

Lidia Ivanovna se maritase de foarte tanara cu un bogatas devaza al Petersburgului. Carcotas si afemeiat, o parasi la doar unan dupa casatorie, fara a divorta, umilind-i de fiecare data candavea prilejul sa o intalneasca. Dupa despartirea aceasta zbuciumata, dezvolta obsesii pentru multi barbati din pricina functie lor sau a pozitie sociale, insa pentru Karenin nutrea o dragoste pura, dezinteresata.

Intr-o zi, primeste o scrisoare de la Anna Karenina, stiind ca este in oras cu Vronski, prin care ii cere permisiune, esi pe un ton destul de impunator si sigur, o modalitate de a-si intalnifiul. Profund jugnita, Iulia astepta cat mai repede intoarcerea lui Vronski. Intr-un tarziu, cu ocazia unui eveniment, cei doi seintalnira. Vizibil afectat de intoarcerea sotie, adaugand influenta pledoariei Iuliei, hotara ca intalnirea dintre mama si

fiu sa nu se poata realiza. Drept urmare, ajunsa acasa, Iulia Mihailovna ii trimite Annei o scrisoare comunicand hotararea printr-o diplomatie jognitoare.

Sosind acasa, Sorioja fusese anunt de catre portar ca primise un cadou, probabil de la Lidia. Fara sa-l intereseze de sentimentele baiatului, pedagogul il cearta pentru ca nu invataselectia la gramatica, iar cand profesorul ajunsee la ora 2 la cursse supara si mai tare. Vazandu-l infuriat , Serioja il intreaba cand e ziua lui de nastere, gandinsu-se ca-i poate cumpara un cadou astfel incat sa-i treaba supararea. Nepasator, profesorul ii taie baiatului toate orizonturile si sperantele spunand ca „zilele de nastere nu ar trebui sa existe pentru oamenii rationali. Sunt zile obisnuite in care toti trebuie sa muncim.”

Baiatul avea 9 ani si incepuse din ce in ce mai mult sa simta lipsa mamei. O visa noaptea, se gandea mereu la dansa si orice figura feminina ii trezea amintirea mamei. Tatal sau nu erainteresat de asta. El dorea doar sa invete . la lectia pe care o tinea tatal sau, despre testamente, nu putea intelege niste intamplari prezentate e catre acesta, la fel cum nu putea intelege de ce „subtil”etse complement circumstantial de mod. Prin urmare, Alexei Alexandrovici il pedepseste si nu-l lasa sa meargain vizita la nepoate Lidiei Ivanovna.

Vronski si Anna, ajunsi la Petersburg, se cazeaza la cel mai luxos hotel din oras, Anna cu fetosa si doica stand sus, iar contele, la parter. A doua zi, Vronski trecu pe la mama sa une isi fratele, discutand fara sa pomeneasca de Anna. Dimineata urmatoarre, fratele acestuia ii facu o vizita, special pentru a trata subiectul ce o avea in prim plan le Anna. Toata societatea,insa, ii era potrivnica. Intr-una din zile trecu si printesa Betsy pe la ea, dra purtarea ei spunea acelasi lucru. Principalulscop pentru care Anna venise la Petersburg era acela de a-si revedea copilul. Profund dezamagita si indignata de scrisoarea Lidiei, stiind ca a doua zi este ziua de nastere a copilului, Anna trecu pe la magazin, cumoara o sacosa plina de jucarii si

intra in casa Karenin, mituind portarul, fara as-i da sema cine este cu adevarat. In casa, batranul servitor, insa, o recunoscu de la prima vedere si o conduse respectuos pana in camera copilului.punand pe jar toata casa, era o forfota de nedescris. Tot acum vine dsi dadaca baiatului care nu mai lucra la Alexei, si azind pasii barbatului, fara a mai sta pe ganduri, cele 2 isi lua rams bun fugitiv si plecara, trecandaccindenat, in viteza pe langa fostul sot, si lasand copilul in hohote de plans. Vazandu-lfugitiv, Anna era incercata de acelasi sentiment de dezgust fata de acesta, incat uita chiar sa-i lase jucariile copilului.

Acasa, Anna depana amintiri cu fiul sa, realizand ca sentimentele pentru Soreoja atarnau mai greu in defavoareai celorpentru micuta Anna. Ii trecu prin minte gandul ca Vronski ar putea sa nu o mai iubeasca, stabilinsu-si o strategie vestimentara si morala cu care voia sa-l impresionaze pe conte. Dupa masa, Anna pleaca la teatru, urnata de catre si inceke din urma veni si Vronski.

VIIDolly isi petrecuse intreaga vara pe domeniul surorii sale,

proaspat casatorita cu Levin, Kitty. Pentru ca starea in care se afla casa familiei sale era deplorabila, isi lua mama, copii si se gazdui la sora sa. Tot in aceasta periosda soseste si Varenka,respecatandu-si promisiunea de a o vizita pe Kitty doar atunca cand se va casatori. Singura ruda a lui Levin era Serghei Ivanovici, dar cu toate acestea „Spiritul Levin” se pierduse cu totul in acea casa.

Toata ziua doamnele stateau pe terasa, brodand si barfind inalta societate. De fapt, Dolly dorea cu tot dinadinsul ca Varenka si Serghei sa formeze un cuplu. Dintr-o data, starea generala de veselie a fost stricata de atitudinea Agafiei Ivanovna care era cu totul impotriva retetei de dulceata de zmeura pe care o folosea printesa mama, o dulceata fara apa.

Ca sa mai uite de agitatia infernala care era in casa lor, Kitty si Levin pleaca la o plimbare. Sotul marturiseste ca se simte inferior fata de fratele sau din multe privinte si din diverse cauze. La intoarcere, cei doi fac o prognoza a relatiei celor doi pe care o preconizeaza ca fiind pe cale de a se forma.

In timp ce erau la cules de ciuperci, Serghei isi da seama ca Varenka are sentimente pentru el. La un popas, sub un copac batran, la o tigara, se gandi la toate calitatile Varenkai si isida seama ca este femeia perfecta si tocmai ea il iubeste. Plecandamandoi in adancul padurii, la invitatia lui Serghei, nu a avut niciunul curajul sa faca primul pas, cu atat mai putin barbatul. In drum spre casa, Kitty isi da seama din privirile celor doi ca planul lor esuase. Dorind sa-i comunice si sotului ei ce se intamplase in padure isi da deama ca acesta era vizibil agasat deprezenta copiilor in casa sa.

Ajunsi acasa, in timp ce-si luau ceaiul pe terasa, Varenka si Serghei se simteau ca niste „elevi dupa un examen neizbutit”. In tot acest timp, in timp ce Levin facea lectii cu nepoata sa, Grisa, sosi si Oblonski insoti de Vasenka Veslovski, car de-al III-lea cu printesele Scerbatki.

Cei 3 domni planuira sa petreaca o noapte alba, povestind, iar a doua zi sa plece cu totii la vanatoare, dar dupa cateva paharele , gandurile acestora au fost abandonate. La masa, Vasenka ii arunca cateva priviri lui Kitty care pe Levin il infurie la culme. Seara, cand toata lumea in odaile lor, acesta nu pierde ocazia si isi vasta tot naduful in fata lui Kitty.

Dimineata, acompaniati de catelusa Laska, cei trei barbati pleaca la vanatoare, insa un dulgher care nu-i ascultase porunca lui Levin, gresise scara casei, ceea ce intaziase putin plecare lor. Pe drum, levin isi da seama de amabilitatea tanarului Burlac, Varenka, ragretand, chiar, gandurile sale din ajun. La prima oprire, dupa pauza, cand Veslovski intra in cupeu apasa dingreseala pe tragaciul pustii lui Levin, dar, din fericire, aceasta era indreptata in jos, glontul intrand in pamant. Tot el,

la al doi-le popas, uita sa aiba grija de cai si acestia intra inmlastina cu tot cu trasura. In timpul partidei de vanatoare, Veslovski isi parasi partenerul, pe Oblonski, si accepta invitatia unor mujici e a sta la masa cu ei. Seara, cand se intalnesc cu totii, burlacul aude cantecul unor fete si, nedorindniciunul dintre tovarasii lui sa-l insoteasca, pleaca singur in expeditie. Nu foarte tarziu, se intoarce, incearca sa le povesteasca si celor doi cate ceva, dar adoarme bustean.

Trezindu-se inainte de ivirea zorilor, Levin porni impreuna cu Laska spre mlastina, stiind ca acum se vaneaza cel mai bine. Intr-adevar, reusi sa vaneze 19 pasari si cateva rate pana la ora9, dupa care se intoarce acasa. Ajuns la trasura, flamand si obosit, descopera ca nici pateuri, la care poftise tot drumul, sinici carne de vita nu mai era. Saturandu-se cu lapte, mai trese cateva focuri si pleaca cu totii spre casa.

A doua zi, dimineata, dupa ce Varenka se imbraca si pleaca impreuna cu Levin in vizita pe mosiile sale. Dupa o discutie despre Kitty despre Anna, care nu se afla departe de mosia sa, Levin observa iarasi ceva suspect in ‚privirea burlacului”. Putin mai tarziu, spiritele se linistira si cei doi isi rezolva problemele pricinuite de gelozia sotului sau.

Scos din sarite, sfatuidu-se cu Dolly, care nu era de acord cu decizia lui, il da pe burlac afara din casa. Toti cei din casaau ramas uimiti de decizia sa, dar spre seara radeau si glumeau cu veselie, in afara de Kitty care era consternata de purtarea sotului.

Afland ca Anna nu este departe de mosia la care locuia, tocmeste niste mujici pentru a o duce pana acolo cu trasura. Afland de actiunile cumnatei sale, Levin insista ca aceasta sa iacupeul, si, intr-un final, Dolly pleaca cu trasura spre mosia luiVronski si a Annei. Pe drum, face popas la in acels loc une facu si Oblonski mai inainte, la Sviajski. Acolo intalneste o fata frumoasa careia ii murise copilul, dar nu marturisea nicio parerede rau. Isi aduse si ea aminte de umtimul nou nascut care

muriese, si in timpul drumul, facu o ampla radiografie a vietii sale, dandu-i dreptate Annei pentru alegerea pe care o facuse. Intimp ce opri un mujic pentru a-l intreba unde este conacul contelui, Anna, impreuna cu Vronski, insotiti de de burlac si o printesa tocmai sosita si ea, se plimbau calare, inspectand treieratul graului. Foarte vesela la vederea Dariei, povestind tot drumul, pleaca cu totii spre conac.

Dolly a ramas impresionata inca de la intrare de luxul si bogatia din casa. Camerele erau proaspat mobilate si in toata casa domnea un aer de aristrocratie. Cand o vizita pe micuta Annusca, care tocmai mancase ciorba de vacuta si o varsase jumatate pe ea, se juca pe covor cu bona. Pe terasa, Dolly se intalni cu printesa Varvara despre care nu avea o parere tocmai buna, dar, la staruintele Annei, relatia dintre cele doua doamne se mai detensionase. Apare si Alexei care le propuse doamnelor o plimbare. In timp ce mergeau catre spitalul construit de catre conte, acesta ii povesti Dariei istoria castelului, a arhitecturii si a locurilor de o inegalabila valoare spirituala si culturala.

In toiul discutiilor, initial, fara ca Anna sa bage de seama, Vronski se departa cu Dolly de ceilalti. Era foarte ingandurat si nefericit pentru ca nu o putea convinge pe Kareninasa bage divort de sotul ei si, prin urmare, o roaga pe Dolly sa oconvinga sa trimita o scrisoare sotului sau la Petersburg, in care sa-i prezinte intentiile de divort.

Dupa ce au ajuns acasa, urma masa. Anna o invita pe invitatasa in camera sa se schimbe pentru masa, sustinad ca sa este protocolul in familiile boeme. Pentru ca rochia cu care era imbracata era cea mai buna pe care o avea, nu ii ramasese altcevade facut decat sa o curete si sa o ajusteze cu accesorii. Toata aceasta procedura ii displacu Dariei si o facu sa se simta stingera. Dupa ce toti intrasera in camerele lor la culcare, Anna vine in camera lui Dolly. Afla de obiectiile contelui si de dorintele acestuia, printre care lasa sa se inteleaga pozitia

acestuia fata de divort si dorinta de a mai avea copii, Anna aveao pozitie vehementa cu privirea la o noua nastere. Cat despre divort, ea respinge cu toata puterea aceasta ideea pentru ca in grija lui Karenin se afla si baiatul ei, Serioja. Oricat de mult timp au pierdut, ea inca il iubea cu inflacarare si nu dorea sa-labandoneze. A doua zi, Dolly pleaca, stiind ca nu este compatibila cu ceilalti oaspeti, singura Anna ce ramase cu o parere de rau.

Toata vara, si o parte din toamna, Anna si Vronski au ramas la mosie. Chiar daca avea cheltuieli foarte mari cu spitalul si animalele de rasa pe care le cumparase si acum trebuia sa la intretina, dar si cu utilajele, Vronski stia foarte bine sa tinapretul cerearelor si sa fie econom.

In toamna aveau loc alegrile pentru maresalul gubernial la care trebuia sa participe si contele Alexei Vronski, avand mosia in respectiva gubernie. La plecare, insa, intre cei doi se semnala o raceala neexplicabila. Teama ca barbatul de langa ea sainceteaza a o mai iubi, prindea radacini din ce in ce mai puternice in sufletul Annei. Dupa multe zile fara niciun raspuns de la Vronski, Anna ii trimite o scrisoare in care ii spune ca Annusca este bolnava de pneumonie si ca-l asteapta cat mai repedeacasa. Tocmai cu o zi inainte, acesta ii trimise o scrisoare la randul sau Annei, dar abia cand o primi se cai pentru expedierea acesteia. Ajuns acasa si vazand ca lucrurile nu sunt asa de graveprecum i le prezentase Anna in scrisoare, cei doi au avut o discutie destul e aprinsa. In cele din urma, Anna ii trimite scrisoare sotului sau, Karenin, anuntandu-l de intentia sa de a divorta.

VIISotii Levin aveau ceva timp de cand se mutasera la Moscova,

dar viata de oras nu-i prea suradea lui Levin. Lipsa de activitate si insasi mediul ii pricinuia o stare continua de incordare. Mai mult de atat, termenul de nastere preconizat

pentru Kitty era depasit de doua luni, tinandu-i ca pe jar pe toti cei din casa. Intr-o zi, Anna isi viziteaza nasa, pe printesa Maria Berisonina, une il intalni si pe Vronski. Il recunoscu dupa trasaturile sale fine, neschimbate, dar nu relationa cu el.

Indemnat de catre sotia sa treaca pe la familia Bohl urmatoarea zi, Levin a fost deranjat de atitudinea lui Kitty. Cu toate ca stia ca nu mai au bani, cerea in continuare. De fiecare data cand trebuia sa schimbe o bancnota mai valoroasa, se ganea de cateva ori inainte, la munca bruta a oamenilor si la efortul depus pentru castig. Crezand ca transportul este mai scump la oras, Levin isi adusese si caii si trasurile cu dansul, dar realizeaza ca il costa mult mai mult intretinerea lor. A doua zi,se intalni cu un fost coleg de-al sau, de universitate, Metrov. Dupa ce discuta mult timp problema economiei politice, Metrov ii divulga cateva lucruri de amanunt din viata universitatii.

In decursul acelei ierni, Lvov, sotul lui Nathaly, sora lui Dolly, se imprietenie in adevarul sens al cuvantului cu Levin. Acesta, diplomat de cariera, isi parasi locul de munca pentru a se ocupa foarte serios de educatia copiilor. Intr-adevar ca Levina ramas impresionat de starea morala si culturala a celor doi baieti. In timpul discutiilor, isi face aparitia si Nathaly, imbracata de oras, anuntandu-l pe Levin ca va cina la Kitty, apoipleaca la o sedinta si la concert.

Fara a mai sta si la partea doua a concertului, enervat panala culme, Levin pleaca direct la familia Bohl. Dupa o discutie scurta, isi lasa adresa la portar si pleaca la sedinta publica. Studiaza raportul, asculta o multitudine de pareri, dupa care trece, isi ia cumnata si pleaca sa cineze, dar gasind-o pe Kitty „vesela si sanatoasa”, pleaca la club. Acolo se intalni cu Oblonski siintr-un timp aparu si Vronski. Dupa lungi discutii legate de agriculura si cresterea animalelor de rasa, Levin si Bronski devenira prieteni pe vecie. La invitatia sa, Oblonski se hotara sa i=o prezinte si lui Levin pe sora sa, Anna Karenina. Pe drum

ii povesti problema cu divortul cu cu copilul, dar, odata ajunsi,vad o alta sanie la intrare. In timp ce urcau la etaj, observa portretul facu Annei de catre Mihailov, remarcand frumusetea izbitoare a femeii.

Levin era absorvit de de frumusetea si, mai ales de inteligenta ei. La un ceau, au dezbatut probleme importante, iar la iesire Karenina tinu cu tot dinadinsul ca Levin sa-i treansmita un mesaj sotiei sale din partea ei „va rog sa-i spuneti sotiei dumneavoastra ca o iubesc si ca – daca n poate sa-mi ierte situatia, doresc sa nu ma ierte niciodata. Ca sa ma ierte ar trebui sa sufere cat am suferit si eu. Dar sa fereasca Dumnezeu.”

„ Ce femeie extraodrinara, simpatica si nefericita!” ii spuse Levin sotieisale, cand a ajuns acasa. Dupa ce se schimba o gaseste pe aceastain hohote de plans. Femeia vazu in ochii sotului o pasiune pentruAnna. Aceasta femeie „nenorocita” reusi prin farmecele ei naturale sa-i starneasca sentimente lui Levin. Stand pana la 3 noaptea de vorba, reusi, intr-un final, sa-si potoleasca sotia, hotarand sa se reintoarca la tara.

In timp ce se gandea la viata ei nefericita, pe Anna o podidira lacrimile. Cand iubitul sau suna la usa, isi puse imediat „masca indiferentei si a seriozitatii”. Dupa o discutie dusa pana laeztrem din cauza geloziei, pana la urma, Vronski dadu la pace cu Anna, punand totul pe seana nerviloor si a stresului.

Dupa discutia dintre Levin si sotia sa, spiritele sa mai linistira. Insa, noapte, Levin se trezeste si observa ca femeia nu mai era langa el. Nu dupa mult timp, iese de dupa paravan, linistindu-si sotul, indemnandu-l sa doarma. Dimineata, pe Kitty o apuca contractiile. Cu lucrul in mana, crosetand nervos, dadea ordine slugilor cum sa mute mobila, timp in care Levin pleaca dupa doctor. Tocmai cand sa iasa pe poarta, se intalni cu Lizaveta Petrovna, dupa care ii mai veni putin inima la loc. In curtea doctorului, un baiat care spala sticle de lampa il anunta ca doctorul doar, ca s-a culcat tarziu si ca nu-l va trezi pentrunimic in lume, indemnandu-l sa vina mai tarziu. Intre timp, la

farmacie a fost tratat cu acelas dispret. Prezendandu-le situatiacelor de acolo, un glas de dupa parava incuviinta o sticlu de opin. Intors la doctor, acesta se afla in aceeasi stare, dormea. Abia dupa ce dadu 10 ruble tanarului, doctorul, spalat si parfumat isi facu aparenta in sala de asteptare. Negociind de la o ora la o jumatate de ora, foarte linistit, doctorul isi bea cafeau si abea apoi pleaca spre casa gravidei. Acolo, toata familia era nelinistita, cu precadere Levin care nu mai stia ce se intampla cu el. Ormara ore intregi de chinuri si yipete nesfarsite. Levin simtea ca inebunste. Cand...deodata se facu liniste. Singurul care tulbura acest echilibru era copilul, baiatul lui si al lui Kitty. Sosira si Oblonsi si printul SergheiIvanovici, in timp ce moasa infasa copilul si i-l da mamei.extenuat, copilul adoarme la sanu mamei. Sentimentele lui Levin pentru fiinta aceea nu semanau deloc cu ceea ce se asteptase. Simtea ura, spaima, inaintea acelei fiinte.

Dandu-si seama ca economiile erau pe sfarsit si salariul saunu mai acoperea cheltuielile, Oblonski isi cauta un alt loc de munca. Cu ajutorul unor unchi si am unor matusi de la Petersburg,afla de un loc in consiliul de administratie al unei companii feroviare din S-E. De acest post, depinea parerea a doi evrei, aunei femei si a doi ministri.

Dimineata, trecu pe la unul dintre evrei, Bulgarinov, care il facu sa astepte in anticamera, asteptare care starni o ura ingrozitoare impotrivare lui si chiar a rasei din care facea parte. Stiin ca Alexei Alexandrovici Karenin se afla acolo si probabil ca l-ar fi putu ajuta, nu sta pe ganduri prea multi si-ifacu o vizita. Fara sa mai intarzie prea mult cu verdictul, Karenin il intreba pe cumnatul sau care este motivul vizitei saleci cu ce il poate ajuta. Auzind de dorintele Annei despre divort,contele se infurie la culme, ridicandu-se in picioare. Cu o nepasare indusa, ii comunica acestui ca ii va da un raspuns, dar abia peste doua zile. Vrand sa plece, Stepan Arkadici se intalnicu Serioja care tocmai intra in biroul tatalui sau. Se facuse

baiat mare, elev in primul an. Cu viata pe care o avea, colegii si temele de acasa, aminitrea mamei lui era din ce in cei mai neclara si tocmai acum, chipul lui Oblonsi, care semana izbitor cu sora lui, reascoli sentimente puternice in sufletul baiatului.La intrebare lui Oblonski de care se temea Karenin, daca o ma tine minte pe mama sa, copilul raspunse cu un „NU” scurt si hotarat, dupa care pleca grabit. Dupa toata aceasta poveste, copilul statea pe scari cu gandurile sale, parca ar fi vrut sa planga, dar, simtind ca pedagogul se apropie de el, striga in gura mare „Vreau sa ma lasati cu totii in pace”.

Cat timp statu la Petersburg, Vronski isi da seama ca societatea din Moscova era din ce in ce mai perimata. Viata de aici ii dadea vigoare, il facea sa traiasca si dorea cu tot dinadinsul sa se mute acolo. Dupa o masa excelenta la Bartnianski, inceiata cu un pahareal (*mai mare) de coniac, Oblonski sosi la contesa Lidia Ivanovna. Tot acolo ajunse si London, sau cum i se spunea in lumea mare, contele Bezzubov, om cu greutate in guvernul Rusiei. Contesa Lidia Ivanovna nu se sfiisi afirma ca moscovitii sunt mai putin credinciosi, apoi urmara discutii lungi si filosofice despre statutul si conduita crestinului.

Adormind pe canapea in casa lui Karenin, dimineata il trezeste Lidia Ivanovna, plecand mai intai la teatrul francez, apoi la „tatari” la un pahar de sampanie. Acasa la Pietr Oblonski, unde statea pe parcursul sederii lui la Petersburg, gasi un biletde la Betsy, prin care il invita sa termine o discutie inceputa cu o seara in urma. Dupa ce ispravi de citit biletul il vede pe Pietr abia mergand pe scari din cauza starii in care se afla. Eramort de beat si, ajutat de catre Oblonski, ajunge in camera si adoarme instantaneu. A doua zi, primi un raspuns negativ de la Karenin cu privire la divort.

Plictictisindu-se de monotonia insuportabila din Moscova, relatiile dintre Anna si Vronski incepusera sa se raceasca. Se certau din ce in ce mai dea, iar Anna devenea din ce in ce mai

geloasa pe Alexei. Intr-o seara, Vronski sosi la ora 10 acasa fiind intampinat de cate iubita sa „cu un aer bland si vinovat”. Doar pentru ca trebuia sa amane plecarea la tara cu 3 zile, Anna izbucni intr-o criza de gelozie, invocand fel de fel de motive banale, „dorea dragoste, dar dragoste nu mai era”. Se simtea neiubita, abandonata, singura intr-o casa plina de straini. Neavand ce face, dupa o partida de plans, Vronski cazu la invoiala cu Anna, consimtind ca vor pleca la tara atunci cand va dori ea. Tot in aceeasi zi, primi si vizita lui Iavsin, care mai camlase putin lucrurile, dar pe seara cearta incepu din nou. De data aceasta mai violenta, Anna aduse injuriila adresa mamei lui Vronki, ceea ce incinse putin mai mult spiritele. Enervat pana la culme, pleaca, iar cand se intoarce afla ca Anna are o migrena, refuzandsa o mai deranjeze. Gandul ce moarte incoltea in mintea femeii din ce in ce mai mult vazand sticluta cu opiu. Dar de indata ce se gandi la Vronski, dragostea, care inca mai exista pentru el, indeparta orice intentie.

A doua zi, venind o domnisoara sa-i aduca banii pentru plecarea lor, din parte contesei mama, Anna dezvolta o alta crizade gelozie. Acum totul parea definitiv. Dra totusi...femeia avea stari confuse, nu stia ce sa mai creada si ce sa faca. Ii iera frica. Scrisese un bilet si i-l trimise lui. Cand isi vazu fetita, pentru care nu mai avea de mult dragoste, se enrva si maitare si pleaca la Daria.

Acolo se afla si Kitty, sora sa, „care fusese si ea indragostita de Vronski”, se gandea Anna. Vazand limpede durerea in ochii ei, Kitty nu mai simti niciun fel de revolta, doar rosi putin cand veni vorba de sotul ei.

Acasa gasi o scrisoare de la Vronski prin care o instiinteaza ca nu pate veni mai devreme de 10. Simtea ura pentruel si, prin urmare, isi lua bagajele si porni spre gara. In vagon, Anna era insotita de o tanara nu prea ingrijita si un cuplu, nu prea pe placul ei, care nu se iubea si „erau vrednici de mila”. Nu mai putea indura si coborase pe peron. Primi, iara, o

scrisoare de la conte cu acelasi continut „Ajung la ora 10”. Amintindu-si de prima intanire a lor, Anna avu o sclipire dubioasa in ochi. In timp ce un alt tren sosea in gara, sari in fata lui, chiar intre roti, rostind „Doamne, iarta-mi totul !”

VIIIDupa multa truda, Sergei Ivanovici reusi sa scoata cartea

„Incercari de trecere in revistaa baselor si formelor de guvernamant din Europa si din Rusia”. Ostenit dupa lungi discutii si dezbateri, Serghei hotara sa plece la fratele sau la tara „in mijlocul poporului”.

In gara, afland de tragica veste a mortii Annei Karenina, ilzari si pe Vroski imbracat cu un pardesiu negru, lung si cu i palarie mare, tot neagra. Intr-o statie, Serghei trecu pe langa vagonul lui si vazu ca perdelele sunt trase, dar cand se intoarse, acestea erau trase. Isi facu curaj si intra. Batrana contesa era, si acum, pornita impotriva Annei, spunand ca si-a meritat soarta. A avut o moarte pe masura femeilor de teapa ei, josnice. Ii mai povesti ca timp de 6 saptamani de la nefericitul eveniment Vronski abia de se mai atingea de mancare, avand chiar unele tentative de suicid. Cand afla vestea era tocmai la mama sasi, fugind in goana cailor, la gara, vazu peisajul dezolant. La inmormantare fusese si Karenin, dar nu parea chiar asa afectat casi contele. Izbucnind razboiul Serbiei, ca sa mai iute de lururile astea, care nu-i faceau deloc bine, decisese sa de mute acolo, inromandu-se ca voluntar, impreuna cu un prieten, dar si cu mama sa. La indemnul printesei mama, Serghei incerca sa intre in discutie cu Vronski, dar fara niciun rezultat. Durerea sa nu putea fi alinata cu nimic.

Fara sa-si anunte venirea, cei doi ajunsera pana la urma, prafuiti, cu o trasura pe care o gasise la gara. Vazandu-i asa demurdari, si nestiind nimic de venirea lor, Kitty ii mustra putin in gluma, dupa care, le arata drumul spre baie. Levin era plecat la ferma, dar trimisese pe Ivan sa-l instiinteze. Tatal sau si Dolly erau acolo, ii anunta si pe ei d venirea celor doi

invitati, dupa care da fuga sa alapteze copilul, simtea ca era timpul. Il iubea mai mult ca pe orice si stia ca legatura dintre cei doi era mai puternica decat oricare alta. In tot acest timp, isi aduse aminte de doua lucruri. Necredinta lui Levin, cu care se ibisnuise, dar mai important, isi adusese aminte ca toata lenjeria era la spalat si risca sa nu aiba cu ce acoperi paturileoaspetilor. Trebuia sa aiba grija pentru ca Agafia era in stare sa puna lenjerie deja folosita. Apoi pleca sa o caute pe sora ei,Dolly. Aceasta fusese certata rau cu sotul ei, pentru ca Oblonskidorea sa vanda o parte din mosie. Din cauza lipsei de bani, nu leramasese decat aceasta varianta, care lui Dolly ii displacea.

Dupa moarte fratelui sau, Levin incepu sa-si puna intrebari despre existenta fiinte umane. Nu stia ce este si nici nu stia dece a fost creat. Citea carti de filosofie si incepuce chiar sa creada in religie, dar apogeul il atinsese abia cand incepu sa seroage ci cand chiar credea ce spunea. Cu toate acestea intrebarile nu conteneau sa apara : „Fara sa stiu ce sunt si pentru ce ma aflu aici, nu pot trai. Iar daca n-o pot sti, prin urmare nu pot sa traiesc.” Din primavara, intrase intr-o criza ideologica, principiala, dorind chiar sa se sinucida.

Revenind la tara, Levin mai uita de aceste ganduri. Treburile din gospodarie, mosia surorii si a fratelui sau, apicultura, care il pasiopnase in ultima periosda, alungau toate acele intrebari. In ciuda programului foarte incarcat, Levin stiasa fie o persoana echilibrata; stia cand sa-si viziteze familia in timpul zilei, stia cum si cand sa vorbeasca cu mujicii. Pentruel, vizita celor doi picase cum nu se putea mai prost pentru ca era sezonul recoltelor. Trebuia sa treiere graul, orzul, ovazul, sa are, sa semene, sa coseasca. Abia avea timp sa doarma 2,3 ore pe noapte. Cu toate acestea, el inca isi mai punea intrebari: „Ce sunt? Unde ma aflu? Pentru ce ma gasesc aici?”. Totusi, ajunsese la o concluzie, si anume ca „binele e in afara inlantuirii de cauze si efecte.”

Toate convingerile lui au fost confirmate de catre copii care puneau zmeura in pahar, tinand o lumanare aprinsa sub pahar

si jucanduse cu laptele din sticla. Mama lor le-a atras atentia, copii au incetat, dar nu intelesesera de ce? Care era motivul pentru care mama lor ii certase. Asta il enerva le Levin. In timpce statea la umbra unui copac, sosi Ivan cu vestea de la Kitty. Trezit parca din somn, sari repede in drosca si mana el calul, fiind cat pe ce sa se loveasca de un bustean. Atragandu-i atentiala bustea, Levin se enerveaza, iar pe drum, aproape la jumatatea drumului, se intalni cu oaspetii. Vazand ca vine ploaia, Levin segandi sa-i duca in locul in care tinea el stupii.

Fara sa mai steape ganduri, vazand ca vine ploaia, isi stranse cu totii lucrurile si pleca acasa. Dandu-si seama ca sotia sa, Kitty nu era acasa, pleaca in cautarea ei in padure acolo unde stia ca se va duce cu doica si cu Mitea, baietelul lor. In timp ce ii cauta, chiar in mijlocul padurii se rupsese uncapac. Sperand sa nu fi cazut peste ei continua cautarile si in cele din urma ii gaseste la marginea padurii. Copilul dormea linistit in bratele moasei, doar Kitty era una leoarca.

Seara, ajuns in camera copilului cand i se facea baie, Kittyera foarte bucuroasa. Mitea incepu sa-si recunoasca parintii de celelale slugi. Era o minute pentru cei doi parinti. Afara, dupa furtuna, Levin statea si privea stelele punand iar morala crestina sub semnul intrebarii.incearca sa o compare cu alte religii, dar fara succesc. Kitty iesi sa-l anunte ceva si atunci cand deschise usa, un fulger ii lumina fara lui Levin. Atunci, Levin isi dadu seama ca iubeste, ca-si iubeste copilul, ca-si iubeste sotia si familia. Skmtea ca trebuia sa traiasca, cu toateca nu stia de ce. Credinte ii atinse sufletul si ii infrumuseta viata.