2

Caracterizarea merceologică a lemnului şi a produselor din lemn

Lemnul constituie un material foarte important pentru unele ramuri ale economiei naţionale ca: industria chimică (hârtie şi carton, celuloză), industria textilă, industria mobilei, construcţii, instrumente muzicale, aparate sportive etc. El se regăseşte în peste 4000 tipuri de produse finite în economie. În prezent, masa lemnoasă ce se recoltează este alcătuită în principal din foioase (fag, stejar) şi răşinoase (brad, molid) şi în mai mică măsură din alte specii ca: frasin, tei, plop, paltin ş.a. Structura masei lemnoase a României pusă în circuitul economic în anul 1996, conform datelor furnizate de Comisia Naţională pentru Statistică, a fost de 28,8% fag, 38,9% răşinoase, 11,2% stejar, 12,7% alte specii tari şi 8,4% alte specii moi. Specialiştii au apreciat că la începutul mileniului trei va apărea o penurie de lemn de esenţă moale, în special în Europa Occidentală, SUA şi Japonia, în timp ce producţia de lemn de esenţă tare va fi superioară cererii. De asemenea, se mai estimează că în această perioadă cantitatea de lemn industrializată va fi repartizată astfel: circa 50% pentru hârtie, carton şi ambalaje, circa 25% pentru industria mobilei, circa 20% pentru construcţii şi circa 5% pentru diverse utilizări (instrumente muzicale, aparate sportive, articole de artizanat, chibrituri ş.a). În România, industria prelucrării lemnului şi a mobilei s-a dezvoltat foarte mult ca urmare a existenţei unei suficiente mase lemnoase şi de calitate, cât şi datorită construirii de întreprinderi de prelucrare a lemnului şi de fabrici noi de mobilă în multe centre ale ţării. Ţara noastră mai dispune de tradiţie în prelucrarea lemnului şi mobilei, dar şi de o forţă de muncă cu înaltă calificare.

Merceologie

2.1 Structura şi compoziţia chimică a lemnului reflectată în calitatea produselor din lemn

Structura, aspectul şi proprietăţile fizico-mecanice ale produselor din lemn diferă în funcţie de cele trei secţiuni principale care se pot executa:

- transversală, perpendiculară pe axa trunchiului; - radială sau longitudinală, trece prin axă; - tangenţială, perpendiculară pe rază şi tangentială la inelul anual. Produsele din lemn au o structură microscopică şi una macroscopică

(anatomică). În structura microscopică a lemnului deosebim celule de forme şi

dimensiuni diferite, în funcţie de rolul pe care-l au: de conducere a substanţei nutritive, de înmagazinare a acestei substanţe, de rezistenţă.

În structura macroscopică deosebim: straturile mari, măduva, duramen, alburn, cambiu, coaja, precum şi: inelele anuale, razele medulare, porii (tabelul 2.1 şi figurile 2.1 şi 2.2).

Inelele anuale sunt

straturi de lemn aproximativ concentrice, formate din elemente anatomice asociate şi compun cele trei zone alburn, duramen, măduvă.

Figura 2.1 Structura anatomică a lemnului

Caracterizarea merceologică a produselor din lemn şi mobilă

Elemente ale structurii macroscopice a lemnului Tabelul 2.1

Nr. Crt. Denumirea Caracterizare

1. Măduva Partea centrală a arborelui are o culoare mai închisă decât restul lemnului şi cu proprietăţi mecanice negative asupra pieselor debitante. De aceea se înlătură la debitare.

2. Duramenul Partea dintre măduvă şi alburn, asigură rezistenţa arborelui. Are un ţesut dens, rezistent şi puţin permeabil pentru lichide, cu proprietăţi fizico-mecanice superioare alburnului (partea dintre duramen şi cambiu). Volumul duramenului în lemn diferă după specie, el este mai dezvoltat la lemnul de foioase. La unele specii de lemn apare distinct, colorat diferit de alburn, ca de exemplu: stejar, nuc, ulm etc.

3. Alburnul Partea care se transformă cu timpul în duramen. Are un ţesut rar şi cu un conţinut mai mare în umiditate. Serveşte pentru conducerea sevei şi depozitarea unor substanţe nutritive în rezervă.

4. Cambiul Strat generator de dezvoltare al trunchiului, este format dintr-un singur rând de celule vii care înconjoară tulpina.

5. Coaja (scoarţa) Strat cu rol de protecţie şi de conducere de substante nutritive. Din ea se extrag substanţe tanante şi altele.

Caracteristicile inelelor anuale, care ajută la identificarea speciilor sunt:

- lăţimea (l) – care este determinată de condiţiile de vegetaţie anuală şi de vârsta arborelui. Inelul anual este format din două zone distincte ca aspect, structură şi proprietăţi şi anume:

- zona de lemn târziu (ltz) este zona dinspre exteriorul inelului anual, mai densă şi de culoare deschisă, formată în a doua-a parte a perioadei de vegetaţie anuală.

- zona de lemn timpuriu (ltp), este zona dinspre interiorul inelului anual, mai puţin densă şi de culoare mai deschisă formată în prima-a parte a perioadei de vegetaţie anuală

Figura 2.2 Forma inelelor anuale în diferite secţiuni

Proporţia acestor zone se exprimă prin raportul procentual dintre lăţimea

zonei de lemn târziu, respectiv timpuriu, şi lăţimea inelului anual.

Merceologie

Lăţimea inelelor anuale, regularitatea şi proporţia de lemn târziu sau de lemn timpuriu reprezintă o parte din caracteristicile structurii lemnului, care dau indicaţii asupra proprietăţilor fizice, mecanice şi tehnologice ale acestuia.

Razele medulare sunt sub forma unor linii radiale cu laturi diferite, în funcţie de specie. Au funcţiile de conducere şi înmagazinare a substanţei nutritive şi de a conduce apa din lemn către coajă.

Se observă cu ochiul liber sau cu lupa, în sectiune transversală. În secţiune radială apar ca linii lucioase şi mai închise la culoare decât

restul lemnului şi-i conferă un aspect frumos. Porii (vasele) sunt secţiuni transversale prin lemn care apar sub formă de

goluri mici, numărul şi mărimea lor determină porozitatea lemnului. Porii sunt mai mari la lemnul timpuriu decât la cel târziu.

Din punct de vedere chimic, lemnul este constituit din celuloză, hemiceluloză, lignină care dau 90-95%, precum şi din alte substante (tabelul 2.2).

Principalele componente chimice ale lemnului Tabelul 2.2

Nr. Crt.

Componentă chimică Caracterizare

1. Celuloză Conţine între 50-70% şi constituie materia primă pentru hârtie, fibre textile etc.

2. Hemiceluloză Conţine între 15-30%. 3. Lignina Este un produs amorf, care însoteşte celuloza şi hemiceluloza

şi reprezintă gravimetric circa 30%. 4. Răşinile Substanţe furnizate numai de anumite specii de răşinoase. Din

prelucrarea lor se obţine terebentina, colofoniu etc. 5. Substanţe tanante Se găsesc în coaja unor specii ca: stejar, brad, molid, castan

etc. Sunt folosite În industria tăbăcirii pieilor şi blănurilor. 6. Uleiuri eterice Sunt materii prime pentru cosmetice, parfumuri, săpunuri etc. 7. Gume Se găsesc la unele specii de lemn exotic şi în cantităţi foarte

mici în lemnul speciilor de foioase. 8. Acizii organici Sunt formaţi din: acidul formic, acetic, lactic, butiric, citric

etc. şi stabilesc pH-ul lemnului. 9. Acizii graşi Sunt prezenţi prin acidul oleic, palmitic şi linoleic şi

influenţează negativ încleierea şi finisarea produselor din lemn.

10. Substanţe minerale Se găsesc sub formă de silicaţi, oxalaţi, carbonaţi şi fosfaţi. Nu pot fi extrase şi creează dificultăţi la prelucrare.

11. Coloranţi Se găsesc în special în duramen. Cei mai importanţi sunt hematoxilina, hematina, brazilina, tinctorina, santanela (în lemnul de santal).

Caracterizarea merceologică a produselor din lemn şi mobilă

2.2 Proprietăţile lemnului, în relaţie cu calitatea produselor din lemn

Lemnul este un material poros, eterogen şi anizotrop (adică proprietăţile diferă după planul secţionării pieselor).

Proprietăţile fizice: culoarea, luciul, desenul, textura determină aspectul şi calitatea mobilei şi a obiectelor decorative din lemn.

Culoarea diferă în funcţie de specie, de modul de debitare : tangenţială, radială, semiradială. Ea are importanţă mai ales pentru speciile care se utilizează în realizarea mobilei şi în mod deosebit pentru furnirele estetice.

În funcţie de specie, culoarea variază în limite foarte largi, de la alb-ecru (paltin), alb-gălbui (frasin, tei), la brun (nuc), roşu-închis (mahon, părul african), negru (abanos).

Luciul este dat, în principal, de razele medulare, de secţiunea radială care conferă luciul cel mai pronunţat şi de forma şi dimensiunea elementelor anatomice.

Desenul este dat de forma şi mărimea elementelor anatomice (inelele de creştere anuală, razele medulare, porii, direcţia fibrelor, mărimea şi aşezarea nodurilor).

Figura 2.3 Aspectul macroscopic al lemnului

de fag: a) secţiune tangenţială; b) sectiune radială.

Acestea depind de specie şi sunt puse în evidenţă mai ales de modul de debitare tangenţială, radială şi semiradială (figura 2.3). În debitarea tangenţială, desenul este dat de ondulaţiile de diferite forme determinate de limita inelelor anuale. În debitarea radială, desenul este dat de razele medulare care dau “oglinzi” sub formă de benzi sau solzi lucioşi şi de zonele alternative de lemn târziu şi timpuriu.

Speciile de răşinoase (molid, brad, tisă) au în general desenul simplu din

cauza structurii mai regulate şi omogene. Speciile de foioase (fag, stejar, paltin, frasin, tei, mesteacăn, salcâm, ulm, salcie, anin) au un desen mult mai variat, datorită structurii neomogene.

Speciile indigene care au un desen frumos sunt: nucul, paltinul, ulmul, mesteacănul, frasinul ş.a.

Merceologie

Desenul frumos se obţine şi din anomaliile de creştere: fibre creţe (paltin, frasin), noduri mici (”ochi de pasăre“ - la paltin, mesteacăn) sau excrescenţe (la nuc).

Textura este dată de forma, dimensiunile şi gruparea elementelor anatomice, în special de pori, raze medulare şi se exprimă prin calificative (fină, aspră ş.a).

Specii cu textură foarte fină sunt: mahonul şi tisa, fină – nucul şi paltinul; semifină: aninul, mesteacănul; aspră - stejarul, ulmul.

Inelele anuale pot fi late (carpen) sau înguste (anin, fag) cu contur regulat sau ondulat (în secţiune transversală) sub formă de linii drepte paralel (în secţiune radială) sau sub formă de “V” (în secţiune tangenţială).

Razele medulare apar sub formă de linii întrerupte, lucioase, colorate diferit de masa lemnoasă, late (carpen, fag, stejar etc.) sau înguste (nuc, mesteacăn, tisă, brad etc.).

Porii pot fi vizibili cu ochiul liber (frasin, stejar etc.) sau vizibili cu lupa (cais, migdal etc.).

Neregularitatea fibrelor, fibrele creţe, noduri mici grupate, constituie elemente estetice deosebit de apreciate pentru furnire.

Umiditatea. Lemnul pentru mobilă şi pentru construcţii conţine în medie 16% apă şi se află sub formă de apă de constituţie, apă legată şi apă liberă.

În funcţie de umiditatea relativă a aerului, de mediul în care este folosit, lemnul poate să absoarbă vapori de apă sau apă şi să ajungă până la 30%; astfel apare fenomenul de umflare, iar după o perioadă mai lungă putrezirea.

Când pierde apa sub 16%, apare fenomenul de contragere, se micşorează dimensiunile şi duce, de multe ori, la dezlipirea furnirelor, descleierea mobilei etc.

Contragerea variază în funcţie de densitatea lemnului, structura sa mai mult sau mai puţin uniformă, de prezenţa nodurilor etc.

Piesele de lemn îşi schimbă forma prin uscare şi în funcţie de debitarea lemnului din buştean. Debitarea diferitelor piese pentru mobilă, construcţii trebuie făcută astfel încât solicitarea eforturilor să se producă pe secţiuni de cea mai mare rezistenţă. Pentru compresiune sau întindere, direcţia forţelor să fie paralelă cu direcţia fibrelor, pentru încovoiere perpendiculară, pe acestea din urmă.

Densitatea. Depinde de specie şi variază în limite largi, cuprinse între 0,30-0,95 g/cm3. În ţara noastră se deosebesc şase clase grupate după densitatea aparentă a lemnului uscat (tabelul 2.3).

Caracterizarea merceologică a produselor din lemn şi mobilă

Grupe de lemn după densitate, g/cm3

Tabelul 2.3 Nr. crt. Grupa de lemn Specii de lemn

1. Lemn foarte greu mai mare de 0,8 Stejarul, jugastrul de Banat 2. Lemn greu 0,71-0,80 Carpenul, salcâm, stejar 3. Lemn semigreu 0,61-0,70 Frasin, gorun, paltin, mesteacăn 4. Lemn semiuşor 0,51-0,60 Nuc american, castan, arin 5. Lemn uşor 0,41-0,50 Brad, molid 6. Lemn foarte uşor sub 0,40 Plopul negru

Proprietăţile mecanice se referă la rezistenţa la compresiune, tracţiune,

încovoiere, despicare, oboseală, uzură, duritate ş.a. Toate aceste prorietăţi sunt influenţate de specia lemnoasă, umiditate, direcţia de acţionare a forţei faţă de orientarea fibroasă, de defectele lemnului.

Valoarea rezistenţelor la solicitări perpendiculare pe fibre este mult mai mare decât a celor sub sarcini paralele cu fibrele. Rezistenţa la rupere este influenţată puternic de defectele lemnului.

Rezistenţele mecanice la solicitări dinamice prin şoc sunt superioare, în general, celor statice.

Proprietăţile termice sunt importante mai ales pentru întrebuinţarea lui ca materiale de construcţie. Diferă de direcţie. Astfel, conductibilitatea termică a lemnului e mică (datorită parazităţii), dar coeficientul de conductibilitate este de două ori mai mare pe direcţia paralelă cu fibrele decât perpendicular pe fibre; pe direcţia radială este puţin mai mare decât în direcţia tangenţială.

Proprietăţile acustice. Proprietăţile de absorbţie, transmisie şi reflexie sonoră ale lemnului îl fac un bun material pentru acustica superioară a sălilor şi confecţionarea de instrumente muzicale.

Viteza de propagare a sunetelor în lemn (ν) este de 1,3-2,3 ori mai mică perpendicular pe fibre decât paralel cu fibrele. De asemenea, este puţin mai mare în direcţie radială decât în direcţie tangenţială.

Izolaţia sonoră depinde de frecvenţa sunetului şi creşte cu aceasta. Placajele absorb mai bine sunetele joase, iar plăcile fibrolemnoase sau din PAL absorb mai bine sunetele înalte. Această proprietate este folosită la lucrările de corectare acustică a sălilor.

Cea mai mare parte din anomaliile de creştere ale lemnului determină o scădere a calităţii, a posilibităţilor de utilizare. Din această cauză, sortarea pe calităţi a lemnului sau a semifabricatelor se face după natura, mărimea, frecvenţa şi gruparea defectelor pe o anumită suprafaţă.

Merceologie

Există o categorie restrânsă de anomalii din timpul creşterii arborelui, care determină mărimea valorii estetice a unor semifabricate (furnir, cherestea) în construcţia mobilei.

Numărul anomaliilor de creştere a lemnului este relativ mare; peste 150 sunt evidenţiate în standardele noastre.

2.3 Defectele lemnului şi influenţa lor asupra calităţii produselor

Defectele lemnului se pot clasifica în patru grupe, astfel: - defecte de formă ale sortimentelor de lemn rotund; - defecte de structură anatomică; - defecte datorate factorilor biologici; - defecte datorate diverşilor factori externi.

Defectele de formă ale sortimentelor de lemn rotund

Din această categorie fac parte acele defecte care se manifestă prin devieri de la forma normală a arborelui, şi apar în timpul creşterii.

Curbura – constă în devierea axei de la linia verticală în unul sau mai multe planuri.

Acest defect apare mai des la foioase decât la răşinoase, influenţează negativ proprietăţile mecanice şi diminuează randamentul la debitarea cherestelei şi a furnirului şi constituie una din cauzele formării altui defect numit fibră înclinată.

Conicitatea anormală. Constă într-o des-creştere pronunţată şi continuă a diametrului lemnului rotund de la bază spre vârf între anumite limite stabilite prin normative.

Apare mai des la foioase; determină pierderi mari la debitare şi reduce rezistenţa la compresiune.

Canelura. Constă în formarea de văluri longitudinale ale suprafeţei laterale a lemnului rotund, astfel că secţiunea transverslă a acestuia are un contur sinuos, afectând rezistenţa. Acest defect (figura 2.4) uneori este însoţit de un altul numit coajă înfundată în lemn şi se întâlneşte mai des la carpen, tisă, corn. Ovalitatea (figura 2.4) este dezvoltarea în formă ovală a secţiunii transversale a lemnului rotund.

Figura 2.4 Defecte de creştere ale tulpinii arborelui:A) ovalitate;

B) canelură; C) excentricitate

1A

2B

3

C

Caracterizarea merceologică a produselor din lemn şi mobilă

Se consideră defect numai când este pronunţată ovalitatea, limitele sunt stabilite prin standarde şi NI. Se exprimă în procente, prin diferenţă dintre mărimea axelor elipsei secţiunii transversale a piesei, raportată la mărimea axei mari.

Înfurcirea – despărţirea sortimentelor rotunde în două ramificaţii principale, care pornesc din acelaşi loc.

Defecte de structură anatomică ale lemnului

Excentricitatea măduvei constă în deplasarea laterală a măduvei faţă de centrul secţiunii transversale a trunchiului (figura 2.4). Piesele obţinute prin lemnul cu asemenea defect se deformează mult în sens longitudinal şi transversal, iar rezistenţele mecanice sunt diminuate.

În funcţie de devierea fibrelor şi a celorlalte elemente anatomice după linii ondulate relativ regulate, rezultând defecte, exitstă: fibră răsucită; fibră creaţă; fibră încâlcită etc.

• Fibra răsucită este un defect atât de grav încât nu se pot prelucra piese din lemnul care are asemenea defect. Aprecierea acestui defect se face prin raportarea distanţei devierii de la o linie paralelă cu axa longitudinală şi lungimea considerată pe axa piesei (figura 2.5).

Figura 2.5 Fibră răsucită

Figura 2.6 Tipuri de nod: A) nod total concrescut; B) nod în mustaţă

Figura 2.7 Inimi concrescute şi coajă

înfundată în lemn • Fibra creaţă sau ondulată. Se manifestă prin devierea fibrelor şi a

celorlalte elemente anatomice ale lemnului, după linii ondulate, relativ regulate. Acesta nu este un defect propriu-zis. Prezenţa lui ridică valoarea estetică a

lemnului, respectiv a furnirului. Se întâlneşte mai des la paltin, frasin şi mahon. Se apreciază prin măsurarea zonei cu fibră creaţă în fracţiuni din

dimensiunile sau aria piesei. Bucle – devierea locală a fibrelor şi inelelor în jurul nodurilor sau a rănilor cicatrizate.

Merceologie

• Flandere anormale sunt date de desenul lemnului pe secţiune tangenţială, provenit din conturul neregulat al inelelor anuale secţionate.

• Neregularitatea lăţimii inelelor anuale. Constă în lăţimea diferită a unui ine a

a două sau mai multe tulpini. În secţi

2.7).

or cu tru

e coajă sau ră

l s u a uneia sau a mai multor grupe de inele anuale, faţă de lăţimea medie a inelelor de pe secţiunea transversală a unei piese.

• Ondularea anormală a conturului inelelor anuale, care în general se prezintă paralele între ele.

• Inimi concrescute. Constau în creştereaune transversală se apreciază prin numărul lor şi a distanţei dintre centrele

inimilor concrescute (figura

Nodurile (figura 2.8) sunt cele mai frecvente defecte ale lemnului şi apar la locurile de legătură ale crengil

nchiul. Din cauza acestui defect, lemnul se prelu-

crează mai greu şi uneori nu poate fi utilizat. Acest defect determină uneori creşterea

valorii estetice a lemnului (furnirului) atunci când nodurile sunt mici şi apar dispuse într-o anumită ordine "ochi de pasăre“, “ochiuri în cuib”.

Clasificarea nodurilor se face după mai multe criterii: ▲ după gradul de legătură cu masa

lemnului: - nod concrescut, când inelele anuale ale

nodului sunt în completă continuitate cu inelele lemnului înconjurător;

- nod parţial concrescut; - nod căzător, când inelele lui nu aderă cu

cele ale lemnului înconjurător. De regulă est t de înconjurat cu un straşină. ▲ după modul de sănătate şi densitate:

nod sănătos, putred, dur, moale. ▲ după gradul de coloraţie: - colorat normal, aproximativ cu cea a

lemnului; - intens colorat etc. ▲ după forma sectiunii, mărime şi grupe:

rotund, oval, grupate în cuib etc.

Figura 2. Noduri 8

Caracterizarea merceologică a produselor din lemn şi mobilă

Defecte datorate factorilor biologici

poziţiei sale chimice în idraţii de carbon e un mediu prielnic de dezvoltare a microor etc.

ţele mecanic

ceste defecte apar sub forma unor discontinuităţi în masa lemnului, datorită

or defecte sunt: contragerea (datorită fenomenului de uscare) şi gerul

esiunii exercitate de gheaţa care se formează în cilindrul lemnos (a congelării datorate dezhidratării materialului

Lemnul, datorită com care predomină hşi a umidităţii relativ mari, constitui

anismelor, a insectelor, a ciupercilor gAcestea produc schimbări în compoziţia chimică a lemnului, ceea ce

determină apariţia unor coloraţii specifice, producerea de galerii, formarea de mucegaiuri care determină putrezirea etc.

Coloraţiile mai frecvente se întâlnesc în special la foioase; astfel sunt: • inima roşie a fagului (duramen fals) – care se impregnează greu sau

deloc, are o umiditate mai redusă decât lemnul înconjurător şi se decolorează foarte puţin prin uscarea lemnului. Prezenţa acestui defect nu-i reduce rezisten

e, în schimb îi reduce flexibilitatea ; lemnul cu acest defect nu poate fi utilizat la fabricarea mobilei curbate;

• albăstreala – este coloraţia albăstrie cu nuanţe cenuşii sau verzui, provocată de acţiunea ciupercilor care colorează lemnul, fără a determina o schimbare apreciabilă a proprietăţilor acestuia;

• putrezirea, în diferite stadii, determină apariţia de crăpături, devine sfarâmicios, din care cauză lemnul se declasează, devenind utilizabil doar pentru foc.

Defecte datorate altor factori externi şi care se manifestă prin apariţia crăpăturilor

A desprinderii sau ruperii elementelor anatomice ale lemnului. Cauzele acest. Principalele tipuri de crăpături datorate acestor factori sunt: • cadranură – este crăpătura radială a capătului sortimentelor rotunde,

pornind de la partea centrală a acestora, fară a ajunge la periferie. Lemnul cu asemenea defect se clasează ca lemn de foc;

• rulură – apare sub forma de crăpaturi concentrice care urmează linia inelelor anuale; poate fi totală sau parţială, după cum provoacă desprinderea totală sau parţială a inelelor anuale;

• gelivură (crăpătură de ger) – din cauza pr

Merceologie

lemnos

.

şi contracţiei termice prin scăderea temperaturii). Apare din exterior spre interior şi se manifestă ca o creastă, o ovalizare datorată inelelor anuale care acoperă crăpăturile (figura 2.9)

lemnoacreştere

Nr.

Crt. 1.

2.

3.

4.

5.

Figura 2.9 Crăpături 2.4 Caracterizarea şi recunoaşterea speciei lemnoase indigene

pe piaţa produselor din lemn

Pentru diverse utiliză lă etc.) se utilizează specii se cu însuşiri estetice, propriet ice care să ducă la

.4).

specii lemnoase indigene Tabel 2.4

ri (construcţii, mobiăţi fizice şi tehnolog

a valorii produselor. Se folosesc specii lemnoase indigene (tabelul 2

Caracterizarea principalelor

Denumirea speciei Caracteristici structurale şi estetice

Brad Lemn fără duramen, de culoare alb-gălbui cu nuanţe albăstrui-cenuşii, fără luciu. Inelele anuale sunt clar distincte, cu contur regulat, cu lemn târziu pronunţat, ceea ce determină o textură fină până la mijlocie.

Mol at cu luciu pe secţiunea radială. Inelele anuale slab distincte cu contur regtextură fină şi un

id Lemn fără duramen, colorant alb-gălbui deschis, slab vărgulat. Are o

iformă. T Lemn cu duram gi mai închise. isă en clar distinct brun-roşiatic, uneori cu dun

Alburnul este foarte îngust, alb-gălbui. Inelele anuale clar distincte, înguste, ondulate fin, cu textură fină şi uniformă, fără canale rezinifere. Nodurile numeroase dau aspect deosebit, prin desenele frumoase care apar la debitarea furnirelor tangenţiale.

Cireş Lemn cu duramen brun-gălbui-cenuşiu, pâna la roşiatic-brun, cu dungi ciocolatii şi verzi. Alburn alb-cenuşiu-roşatic. Inele anuale vizibile. Razele medulare fine formează oglinzi joase pe secţiunea radială. Porii, vizibili cu lupa, sunt dispuşi semiinelar. Prezintă textură mijlocie.

Fag Lemn alb-roşiatic, fără duramen colorant distinct. Prin aburire culoarea se uniformizează şi devine mai închisă. Razele medulare clar vizibile formează oglinzi mari pe secţiunea radială. Inele anuale vizibile uşor retrase în dreptul razelor medulare. Porii uniform împrăştiaţi sunt nevizibili cu ochiul liber. Prezintă textură fină.

Caracterizarea merceologică a produselor din lemn şi mobilă

Nr. Crt.

Denumirea speciei Caracteristici structurale şi estetice

6. Frasin

n mat).

Lemn cu duramen brun-deschis până la brun-cenuşiu sau brun-roşcat. Alburn lat alb-gălbui. Inele anuale vizibile datorită porilor mari din lemnul timpuriu. Razele medulare nu se văd cu ochiul liber (lemAre textură grosieră, aspră. Prezintă des fibră ondulată, care formează desene foarte apreciate pe secţiunile longitudinale.

7. Nuc Lemn cu duramen brun închis, cu dungi negricioase. Alburn lat alb-cenuşiu. Porii sunt uniform împrăştiaţi, mari, uşor vizibili cu ochiul liber şi umpluţi cu substanţe negricioase. Razele medulare fine formează oglinzi numeroase, joase, pe secţiunea radială. Are textură fină, cu desene frumoase.

8. Paltin Lemn fără duramen, alb sau alb-gălbui, cu luciu pronunţat pe secţiunea radială, dat de razele medulare care formează oglinzi numeroase, joase si foarte lucioase. Inelele anuale sunt vizibile. Are textură fină şi uniformă. Prezintă des fibră ondulată şi noduri mici, grupate, care dau desene deosebit de apreciate (paltin creţ, măzărat, coadă de păun, ochi de vulture etc.)

9. Păr e secţiunea radială oglinzi joase. Porii uniform împrăştiaţi sunt

Lemn fără duramen, alb-gălbui-roşiatic. Razele medulare dese, fine formează pmici, nevizibili cu ochiul liber. Inelele anuale uşor vizibile. Are textură fină şi uniformă.

10. Plop tremurător Lemn alb cenuşiu, mat, cu inele anuale vizibile. Textură fină, fără desene. 11. Salcâm

apreciat. Porii dispuşi tipic inelar sunt mari, vizibili cu ochiul libe

Lemn cu duramen galben auriu până la brun-verzui. Alburn îngust alb-gălbui. Razele medulare foarte fine dau un luciu auriu secţiunii radiale, foarte r şi apar ca zgârieturi evidente pe secţiunile longitudinale. Inelele anuale sunt delimitate de porii din lemnul timpuriu. Are textură grosieră.

12. Stejar Lemn cu duramen brun-gălbui până la brun-roşiatic. Alburn alb-gălbui-brun. Razele medulare bine vizibile, înalte formează oglinzi mari pe secţiunea radială. Porii dispuşi tipic inelar sunt bine vizibili cu ochiul liber. Inelele anuale sunt delimitate de porii mari din lemnul timpuriu. Are textură uniformă, dar aspră, cu desene frumoase pe secţiunile longitudinale (în special pe secţiunea radială).

13. Tei uale nu

Lemn fără duramen, alb-gălbui-roşiatic. Raze medulare rare, mici. Porii mici nevizibili cu ochiul liber sunt uniform împrăştiaţi. Inelele ansunt distincte. Are textură fină, fără desene caracteristice.

14. Ulm Lemn cu duramen brun-ciocolatiu. Alburn alb-gălbui-roşiatic. Raze medulare numeroase, slab vizibile cu ochiul liber, formând oglinzi brun-roşcate, joase pe secţiunea radială. Inelele anuale sunt delimitate de porii mari din lemnul timpuriu. Are textură grosieră cu desene frumoase pe secţiunile longitudinale.

2.5 Produse o După modul

principale: produse din lemn obţinute prin prelucrare mecanică;

n prelucrare chimică.

bţinute din lemn

de prelucrare, produsele din lemn cuprind două grupe

- - produse din lemn obţinute pri

Merceologie

Produse obţinute prin prelucrare mecanică

ceastă grupă sunt cuprinse, în principal, trei subgrupe: şi decojirea lor.

Urmeaz nzătoare. Marcarea după d tea;

O – pentru construcţii; F – pentru furnir; R – pentru rezonanţă. Marcarea după calitate se marchează cu 1-4 linii

icate din lemn înnobilate (melam te

re chimică

se cuprind: celuloza, hârtia, acetona, acid acetic, metanol, nanţi, coloranţi, substanţe răşinoase etc.

ate brute şi ameliorate

atelor brute

mecanic ua şi

diferite specii pe direcţie ngitudinală, radială, semiradială şi tangenţială (figura 2.10) la maşini speciale, iar

În a• Lemnul brut. Este obţinut prin tăierea arborilor ă sortarea după destinaţie şi defecte şi marcarea corespuestinaţie se face cu următoarele marcaje: CH – pentru cheres

Cse face în funcţie de defectele naturale în patru calităţi şi , adăugându-se câte o linie pentru fiecare calitate. • Semifabricatele din lemn. Acestea se clasifică în funcţie de materialul

lemnos întrebuinţat: semifabricate din lemn obişnuit (cherestea, furnire etc.), semifabricate din lemn ameliorat: prin procedee fizico-mecanice şi fizico-chimice (placajul, panelul, plăci celulare, lemn stratificat, lemn densificat, plăci din aşchii de lemn-PAL, plăci din fibre de lemn-PFL etc.), semifabr

ina , emailate, imprimate etc.) • Produse finite: parchetul, tâmplărie pentru binale (ferestre, uşi,

ambalaje etc.), mobilă.

Produse obţinute prin prelucra

În această grupăta

2.6 Calitatea şi sortimentul de semifabricdin lemn

Calitatea şi sortimentul semifabric

Acestea se obţin printr-un proces de industrializare mai redus, cu unelte e sau manuale. Cele mai importante sortimente sunt: cherestea

furnirul. Cheresteaua rezultă din debitarea buştenilor de

loprodusele de bază rezultate sunt: scânduri, dulapi, grinzi, şipci ş.a.

Caracterizarea merceologică a produselor din lemn şi mobilă

La debitarea radială inelele anuale formează cu faţa piesei un unghi între 60-90°; la cea semiradială între 45-60° , iar la debitarea tangenţială un unghi între 0-45° (figura 2.10).

Figura 2.10 Moduri de debitare a cherestelei: 1) debitare radială; 2) debitare semiradială; 3) debitare tangenţială

Clasificarea cherestelei se poate face după gradul de prelucrare, conţinutul de u

Crt.

miditate, dimensiuni, specie lemnoasă şi prezenţa defectelor (tabel 2.5).

Principalele tipuri de cherestea Tabel 2.5

Nr. Criterii de clasificare Sortimente

1. Grad de prelucrare - neecarisată (netivită) - ecarisată sau tivită

2. Um - verde (peste 30% ap- zvântată (24-30%)

iditate ă)

- uscată (15-18%) 3. Dimensiuni 3 m)

5 m) (0,3-0,9 m)

in. 1,80 m)

- răşinoase: lungă (min. scurtă (1-2,7 subscurtă- foioase: lungă (m scurtă (1-1,70 m) subscurtă (0,4-0,9)

4. Specia lemnoasă, prezenţa defectelor naturale şi de prelucrare

), clasa III, IV - răşinoase: clasa Extra (E), Tombant (Tşi V - foioase: clasa A,B,C şi D

d diferit prin decup nului brut, otund

indigene (nuc, cireş, paltin, frasin etc.) cât şi de la speciile exotice

Furnirul este o placă e dimensiuni, obţinută.

e lemn subţire cu grosimea de la 0,03-6 mm, deări plane sau derularea lem

rDin punct de vedere al aspectului destinaţiei, furnirele pot fi: estetice şi

tehnice. Furnirele estetice se obţin din esenţe cu desen şi culori deosebite atât de la speciile (palisandru, păr african, mahon etc.), în grosime de 0,2-1 mm şi servesc la acoperirea panourilor de lemn din specii comune. Furnirele tehnice se obţin din

Merceologie

esenţe comune, cu desene simple, în grosimi de le 0,5-6 mm şi sunt utilizate la fabricarea placajelor, panelelor, lemnului stratificat, la fabricarea mobilei. Furnirele tehnice după destinaţie sunt: furnire de faţă, de miez şi de bază (numite şi blinduri). După modul de obţinere:

- furnire derulate (centric şi excentric); - furnire decupate (tangenţial, radial şi semiradial).

După desen: furnir cu flăcări, înflorat, cu dungi late, cu ochiuri etc. Dup moi, răşinoase.

foi de furnir uprapu i consecutive să aibă fibrele orientate

ă specia lemnoasă: foioase tari, foioase

Semifabricate din lemn ameliorat

Placajul. Este un semifabricat obţinut dintr-un număr des se şi încleiate astfel încât două fo

ţă de cealalta (figura 2.11). perpendicular una fa

Figura 2.11 Placajul Figura 2.12 Panelul

După specia lemnoasă de la care provin furnirele componente, deosebim- placaje omogene (de răşinoase, foioase tari sau moi); - iferite specii indigene

, placaje

rnir: placaje longitudinale, transversale

decât cea măsurată perpendicular pe direcţia

.

:

placaje mixte (din d ); - placaje compuse (placaje compuse din miez de aşchii şi fibre încleiatecompuse din lemn şi alte materiale). După direcţia fibrelor straturilor exterioare de fu

şi pătrate. Placajul longitudinal este acela la care dimensiunea măsurată pe direcţia fibrelor este mai mare

lor. Placajele pot fi, în funcţie de starea suprafeţei: placaje cu feţe prelucrate,

melaminate, emailate, acoperite cu hârtie decorativă, cu desene în relief şi decorativ ş.a

Caracterizarea merceologică a produselor din lemn şi mobilă

Panelul. Este un semifabricat obţinut dintr-un miez de şipci acoperite pe ambele părţi, prin încleiere, cu un strat de furnir de bază aşezat perpendicular pe direcţia fibrelor miezului de şipci (figura 2.12).

e furnirul: panel de fag, de tei, de anin şi p

ctura miezului panelului: compactă, celulară, semicelulară cu şanţuri

modul de finisare: panel lustruit, şlefuit ş.a.

prevăzut cu goluri de anumite dimensiuni, acoperit pe ambele părţi cu placaj s

terioare:

ţe din placaj acoperit cu furnir estetic; elaminat sau emailat.

uprapunerea şi presare de răşini sintetice sau alte : lemn stratificat densificat şi lemn str

lor de cânepă, deşeuri din lemn).

3,5; 19,5 mm.

e de polietilenă, hârtie şi hârtie

După direcţia fibrelor straturilor exterioare de furnir: panel longitudinal şi panel transversal.

După specia lemnoasă de la care provinlop. După struş.a. DupăPlăci celulare. Sunt semifabricate obţinute din miez de şipci sau aşchii

aglomerate, au plăci fibrolemnoase. După structura miezului: plăci celulare cu miez de şipci şi plăci celulare cu

miez din aşchii aglomerate. După felul straturilor ex- plăci celulare cu feţe din placaj sau PFL nefinisate; - plăci celulare cu fe- plăci celulare cu feţe din PFL mDupă modul de finisare: şlefuit, lustruit ş.a. Lemnul stratificat. Este un lemn semifabricat obţinut prin s

a unui număr mare de foi de furnir impregnate cu soluţii substanţe chimice. După modul de obţinereatificat nedensificat. Plăci din aşchii de lemn (PAL). Sunt semifabricate obţinute prin

aglomerarea cu lianţi sintetici şi presarea particulelor din lemn (aşchii ale deşeurilor de stuf sau puzderii

După modul de obţinere, deosebim: • PAL presat perpendicular pe feţe, care pot fi: - cu suprafaţă şlefuită: grosimi 8, 10, 12, 16 mm; - cu suprafaţă neşlefuită: 9,5; 11,5; 1• PAL extrudat: plin şi cu goluri. După modul de finisare, deosebim: • PAL cu feţe protejate (cu răşină fenolică, cu foli sulfat, cu fibre de sticlă);

Merceologie

• PAL înnobilat: furniruit, şpăcluit, emailat, melaminat, texturat, caşerat cu PVC sau înlocuitori de furnire pe bază de fibră celulozică – Furnirom şi cu alte materiale;

L-ul melaminat, după structura de acoperire, poate fi:

ecţiunea); ţiune);

se după mărimea lor,

•

nt semifabricate obţinute prin împletirea şi încleie zolate prin desfibrare mecanică sau semichimică.

6 Nr. Crt. Criteriul

• PAL finisat cu tratamente speciale: hidrofugat, ignifugat, antiseptizat etc. PA• PAL-M (melaminat simplu cu film decor); • PAL-MB (melaminat cu film barieră); • PAL-MF (melaminat cu film fenolic). După structura plăcilor, PAL-ul poate fi: • omogen (din aşchii uniforme pe toată s• stratificat (se deosebesc două sau mai multe straturi pe sec• structurat sau multistratificat (aşchiile sunt dispu

de la centru către cele două feţe). După natura feţelor (PAL extrudat):

PAL placat cu furnire tehnice; • PAL palcat cu furnire estetice; • PAL placat cu placaj. Plăci din fibre de lemn (PFL). Surea fibrelor lignocelulozice iClasificarea PFL-urilor se face după mai multe criterii conform tabelului 2.6.

Clasificarea plăcilor fibrolemnoase Tabel 2.

Tipuri Caracteristici

Poroase Nu utilizează adezivi Extramoi Densitate mai mi că de 0,2 g/cm3

Moi Densitate între 0,2-0,4 g/cm3

Semidure 6 g/cm3Densitate între 0,41-0,Dure Densitate între 0,61-0,9 g/cm3

1. Densitate

cm3 Extradure Densitate mai mare de 0,91 g/Cu faţă netedă Cu desen în relief Furniruite Acoperite cu furnir

2. Aspectul suprafeţei

elaminate, emailate Înnobilate MImpregnate Ignifugate Tratate contra focului Tratate termic re Tratate pentru stabiliza

3. aplicat

ratate contra microorganismelor, insectelor,

Tratament

Antiseptizate Tciupercilor

Omogene - 4. Structura secţiunii Stratificate -